Activitate 1.3.1.

Proiectarea demersului didactic

Programa școlară este documentul curricular care reglează activitatea cadrului didactic,
ea reprezintă instrumentul de lucru al cadrului didactic. Activitatea desfășurată la orele de curs
atât de profesor, cât și de elevi presupune raportarea la prevederile programei. Prin urmare,
proiectarea demersului didactic reprezintă o premisă a aplicării la clasă a programei școlare,
constituind o activitate prin care profesorul își propune etape de parcurs și de realizat în predare-
învățare-evaluare. Proiectarea demersului didactic are la bază programa școlară actuală și
dezvoltarea competențelor care contribuie la profilul de formare al absolventului. Proiectarea
anuală presupune mai multe etape: lecturarea atentă a programei; realizarea unei asocieri între
competenţe specifice şi conţinuturi; proiectarea conţinuturilor pe unităţi de învăţare; stabilirea
succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare; alocarea resurselor de timp pentru parcurgerea
fiecărei unităţi de învăţare.
Unitatea de învățare este o structură didactică flexibilă care reprezintă o parte
componentă a planificării calendaristice, fiind caracterizată prin unitate din punct de vedere
tematic, ea permite elevilor să își formeze și să își dezvolte unele competențele specifice. Unitate
de învățare se realizează pe o anumită perioadă de timp, iar informațiile transmise se finalizează
întotdeauna prin evaluare. Prin urmare, unitatea de învățare cuprinde mai multe lecții și se
desfășoară pe parcursul mai multor ore de curs, permițând profesorului parcurgerea
conținuturilor într-un ritm adaptat particularităților grupului de elevi.
Proiectare demersului didactic pe baza unității de învățare are următoarele avantaje:
 Profesorul are o imagine coerentă asupra programei școlare;
 Profesorul are o imagine cuprinzătoare asupra fiecărei unități de învățare lecțiile fiind
integrate în diferite secvențe ale unității de învățare;
 Profesorul are posibilitatea unei abordări diferențiate, individualizării învățării în raport
cu ritmul de învățare al elevilor, deoarece pentru o temă majoră este alocat un interval
mai mare de timp;
 Oferă profesorului  libertatea  de a alege textele potrivite, de a-si  centra activitățile pe în-
vățarea activă si de a   utiliza  metode si procedee didactice care stimulează creativitatea
elevilor;

 Implică profesorul într-un proiect didactic pe termen mediu şi lung, punandu-se accent pe
ritmul de învăţare al elevilor;

 Oferă elevilor posibilitatea de implicare în proiecte de învăţare personale bazate pe

documentare, explorare şi reflecţie;

 Pentru elevi, învățarea este mai coerentă deoarece învățarea este proiectată pe termen
mediu și lung;
 Metodele de evaluare, interevaluare și autoevaluare  sunt stabilite în funcție de evoluția
elevilor pe parcursul intregii unitati de învățare;

 Proiectul unității de învățare devine un instrument de lucru pentru profesor.

 Proiectarea unei unități de învățare oferă, prin componentele pe care le include, o imagine de
ansamblu asupra temei, dar și asupra fiecărei lecții pentru că ghidează profesorul în identificarea
tipului de activitate pe care o poate organiza pentru dezvoltarea unor competențe specifice, îi
indică resursele pe care le poate utiliza și îi oferă instrumente de evaluare. Cadrul didactic este
mai liber în alegerea metodelor și strategiilor folosite la clasă, dar și în alegerea materialelor. Se
pune accent pe creativitate, colaborare, cooperare, comunicare și dezvoltarea abilităților digitale.
Elevii sunt motivați să devină autonomi în ceea ce privește învățarea prin faptul că li se oferă
libertate în realizarea unor sarcini de lucru. 
Odată cu trecerea la un curriculum bazat pe competențe cu toate că principalele activităţi
de învăţare sunt sugerate de programa şcolară (unde sunt menţionate ca exemple posibile), pot fi
imaginate şi altele, după experienţa personală şi gradul de inventivitate ale cadrului didactic. Ele
trebuie să fie mult mai diversificate valorificându-se prin acest aspect atât creativitatea
profesorului, cât și cea a elevilor.
Eu consider că o astfel de abordare este benefică, deoarece în prezent ne concentrăm pe
dezvoltarea competențelor cheie în rândul elevilor, pe înțelegerea noțiunilor predate și nu pe
memorarea acestora. Dezvoltarea competentelor este o necesitate pe piaţa muncii, dar şi pe piaţa
educaţională. Absolventului i se cere mai mult decât noţiunile de cultură generală, el trebuie să
înveţe pe tot parcursul vieţii. În funcţie de fiecare competenţă, absolventul va şti să facă lucruri
esenţiale, prevăzute în programa şcolară şi care îi va folosi în viitor.