LA CIREȘE

Povestitorul:
Odată,vara,pe la moşi,
Cum sunt copiii pofticioşi,
M-apucă,în amiaza mare,
Să vreau cireşe de mâncare!

Şi numa-n doi copaci din sat

Erau bune de mâncat,
Rumene şi roşioare,
Coapte-n Duminica mare!

Stau un pic şi mă gândesc

Şi pe loc îmi amintesc:

-La Moş Vasile sunt cireşe!

E unchiul meu,o să mă lese
Să iau de-o poftă,pe-o măsea!
Dar...dacă nu mă va lăsa?

Povestitorul:
Mă gândesc,mă răsucesc
Şi la poartă mă trezesc:

-Sărut mâna,mătuşică!
-Să-mi trăieşti,nepoate!
-Am vrut să-l văd pe Ion!
-Apăi…nu se poate,
Că s-a dus cu moş-tu Vasile
La Cetate..şi vine mâine !

-Atunci rămâi sănătoasă !

Mă duc singur la scăldat !
Sărut-mâna!Am plecat!

Povestitorul:
Dar făcându-mă că plec
Chicotesc în gândul meu:

-Ce noroc mi-a dat Dumnezeu!

Peste garduri,hop şi ţop,
Ajung sus,în cireşul copt
Şi încep a cărăbăni,
Fără gând de-a mă opri!

Cireşele coapte bine

Le-ndesam în sân la mine.
Dar când mă simţeam mai bine,
Hop,mătuşa,c-o jordie vine!

-Dar bine,nepoate,aici ţi-e scăldatul?

Minţi şi umbli cu furatul?
Ei,las’ că-ţi arăt eu ţie!
Coboară-te jos,la mine !

Povestitorul

Eu,în loc să mă cobor,

Sar in cânepa înaltă
Şi încep să fug de zor!

Dar nici mătuşica mea

Nu gândea a se lăsa !

Si eu fuga,şi ea fuga,
Şi eu fuga,şi ea fuga,
Şi ea fuga,şi eu roată
Am culcat cânepa toată!

Apoi,matuşa s-a-mpiedicat
Iar eu spre gard am apucat
Şi numai dintr-o săritură,
Speriat peste măsură,
Am ieşit din bătătură!

Către seară,moş Vasile

Direct la poarta noastră vine!

-Ieşi la poartă,măi Ştefane,

Să-ţi povestesc o intâmplare,
Dar să nu-ţi fie cu supărare,
Ai de plătit nişte parale!
-Dar ce-i frate,ce s-a întâmplat ?
-Nică al tău m-a furat !
Şi cânepa mi-o turtit,
Şi cireşul o golit!

Povestitorul:
Tata,roşu de ruşine,
După ce-i plateşte bine,
Îl salută cum se cuvine
Apoi mă ia la rând pe mine!

-Împieliţatule,ce-ai gândit?
Cireşe ţi-o trebuit?!
Vin-aici,că-ţi dau eu ţie,
De nu ţi-o mai trebui
Cât ai fi şi ai trăi!

Povestitorul:
Să vă spun ce a urmat?
O bătaie am mâncat,
De mi-o aduc şi azi aminte !
Însă tot n-am fost cuminte!

C-avea dreptate măicuţa mea:

Copil cuminte şi popă cinstit
Încă nu s-a pomenit!