POVESTEA LUI PĂCALĂ

(Prostia omenească)

Fost-a fost pe când a fost

(Că altfel nu avea rost
Să vin să vă povestesc
Şi gura să-mi obosesc)
Fost-a fost badea Păcală
Care,după ani de şcoală
Cu boieri din şapte sate
Şi cu minţi prealuminate,
Lăsând popa fără nas
Şi prostia fără glas,
Uite că s-a cuminţit,
S-a-nsurat şi s-a trezit
După câţiva anişori
Cu-n Păcală…junior!
Fecioraşul tatei scump,
Unic pe acest pământ!

Şi-ntr-o zi voinicii noştri

Porniră la colindat
Iar în loc de “cai-putere”
Doar atât aveau,măi vere:
Un măgăruş…urecheat!

-Dii,măgar! striga Păcală!

Haide,bre,ce zaci de boală?
Nu-ţi pun saci grei în spinare!
Mergi mai iute pe cărare!

Şi-o porniră repejor

Păcală şi Junior
Cu al lor măgar vestit
Iată,la noi au sosit!

-Bună ziua,măi Păcală!

-Să trăieşti matale!
-Dar un’ te grăbeşti aşa?
-Mai la deal de mai la vale!
-Mai Păcală,nu vezi oare
Că sărmanul tău fecior
Nu mai poate de picioare?
Urcă-l colo binişor
Pe-a măgarului spinare!

-Ehei,dar ce bine zici!

Multumesc matale!
De-ar fi toţi aşa isteţi
Şi la-mpărăţie
Ţara noastră n-ar mai fi
În criză,bădie!

Şi punând la loc căciula

Eroii noştri vestiţi
Continuară umblătura
Unul jos,altul călare.
Dar vă aşteptaţi voi oare
Ca această întâmplare
Să mulţumească norodul?
Nu!Ş zece guri în cor
Îi strigau; “Uite,netotul
Trage de sfoară de zor
Un măgar şi un fecior!”
-Urcă,omule,călare
Şi dă-i una la spinare
Urecheatului să meargă!
Nu ştii oare ce se spune?
Calul de e cal,să tragă!

-Păi,ştiţi,eu nu m-am gândit..

E drept,sunt cam obosit..
Hopa sus,aşa-i mai bine
Dii,măgare şi cu mine!

Şi-uite-aşa eroii noştri

La drum iarăşi au plecat
Sus Păcală,sus feciorul
Pe măgarul urecheat!
Numai că dup-o bucata,
În alt sat,mulţimea toată
Îşi făcea cruce pe drum
Şi îi blestema acum:

-Măi omule,măi creştine

N-ai un strop de milă-n tine
Pentru bietul animal?!
Tu,ditamai goblizan
Şi băietul dumitale,
Amândoi mergeţi călare
Pe-un asin atât de mic?
Mai gândeşte-te un pic!
Ptiu,Doamne!Doamne,preasfinte
Dă-le Tu un pic de minte!

Păcală a-ncremenit!
S-a gândit ce s-a gândit
S-a sucit,s-a scărpinat
(Cu stânga pe după cap
Până la urechea dreaptă)
Şi apoi făcu o faptă
Ce nu s-a mai auzit:
-Păcălici,ia vin’ la tata
Cu măgarul să m-ajuţi!
Un,doi,trei..şi sus! E gata!
Vezi de coadă să nu uiţi!

Spuse el.Şi pe carare

O porniră amândoi
Cu măgarul în spinare
Fără-a mai privi ‘napoi,
Siguri fiind că de-astă dată
Mulţumită-i lumea toată!
Eu,un sfat vă dau acum:
Dacă-i întâlniţi pe drum
Ascultaţi a mea povaţă
Şi nu uitaţi că în viaţă
Şi-un măgar fără ruşine
S-ar putea s-o ducă bine
Numai că,din întâmplare
Ăştia au două picioare!!!

Iar eu,de v-am supărat

Vă promit că o să tac
Atunci când nucile toate
Vor fi sus,în pod urcate
C-o furcă din lemn uscat!
Bună ziua…şi-am plecat!