Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Facultatea de Litere

Specializarea: Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar

Anul I

Etică și deontologie pedagogică

=Studiu de caz=

Conf. Dr. Realizat de:

Cristina Cîrtiță Buzoianu Necoară Ana-Maria (grupa B)

Ciocoiu Crina Mihaela (grupa A)

 Cuprinsul:

 Bazele morale ale profesionalismului : drepturi, principii, responsabilități,

norme de conduită: repere conceptuale.

 Profesia și profesionalismul: caracteristici.

 Normele etice: generalizare.

 Principiile morale ale profesionalismului: clasificare.

 Studiu de caz: conflict educațional

 Concluzii

 Bibliografie
  Bazele morale ale profesionalismului : drepturi, principii,
responsabilități, norme de conduită

I. Bazele morale ale profesionalismului sunt reglementări clare care fac adesea ca
acestea să confere încredere cetățenilor care lucrează în sfera publică în cadrul unei
profesii statornice.

II. Cuvântul drepturi provine din latinescul „directus”, care înseamnă linie dreaptă și
reprezintă ansamblul de reguli și norme juridice care reglementează conduita
oamenilor în relațiile sociale și profesionale.(„Mica enciclopedie a dreptului”, Ion
Deleanu, Sergiu Deleanu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000).

III. Principiile sunt elemente fundamentale, idei sau legi de bază pe care se întemeiază o
teorie științifică, un sistem politic, juridic sau o normă de conduită.

IV. Cuvântul responsabilitate provine din franțuzescul „responsabilité” și reprezintă

obligația de a răspunde, de a efectua un lucru, de a accepta, a da socoteală sau de a
suporta anumite consecințe în urma unei acțiuni.

V. Normele de conduită: termenul de conduită provine din franțuzescul „conduite” și

definește felul de a te comporta atât în societate, cât și în mediul profesional.
  Profesia și profesionalismul

I. Profesia: este o ocupație pe care o au multe persoane, organizate în mod voluntar,

cu scopul de a-și câștiga existența prin slujirea unui anumit ideal, într-un mod
moral permisibil și luând în calcul cerințele legii și morala comună.

II. Profesionalismul: este o ideologie relevantă specifică celor care lucrează într-un
anumit domeniu. Acesta exercită rolul de a coagula credințele comune ale unei
profesii, întărind identitatea, crescând totodată și stima de sine a membrilor unui
grup profesional.

Formarea profesionalismului reprezintă un act de creație în profesie. De cele mai

multe ori ne întrebăm care sunt trăsăturile de caracter profesional, cu ajutorul
cărora putem încadra individul în această tipologie.

Trăsăturile definitorii ale profesionalismului fac referire la:

 Onoarea: se bazează pe respectarea cuvântului dat, seriozitate, încredere și

punctualitate.

 Limbajul: reprezintă modalitatea de a alege cuvintele potrivite și atenția la

exprimare.

 Separarea vieții private de cea profesională: limite între viața personală și cea
profesională.

 Etica: comportament adecvat (fără minciuni și asumarea muncii altora).

 Atitudinea: pozitivism și entuziasm.

  Asumarea responsabilității: atât în cazul unui succes, cât și în cazul unui
potențial eșec, fără a căuta scuze.

 Comportament: atent și sobru, fără a confunda activitățile profesionale cu cele

din timpul liber.

Profesionalismul este exercitarea conștiinței profesionale, acesta însemnând totodată și

împlinirea până în cele mai mici detalii ale exigențelor unei meserii.
  Normele etice

Normele etice sunt variate și diferă la nivelul raportului contextelor-culturale relativ

omogene. Cu toate acestea, există norme morale care trebuie să se supună universalității, având
caracter absolut obiectiv. Acestea se pot impune în cadrul societății care influențează atitudinea
oamenilor, exercitând o presiune normativă prin măsurile luate de colectivitate.

În fiecare profesie există probleme specifice de morală, însă etica profesională este foarte
importantă mai ales în profesiile în care obiectul este omul. Astfel, oamenii care îndeplinesc
funcții similare relaționării umane, trebuie să respecte anumite principii de solidaritate
profesională, menită să păstreze solidaritatea profesională și reputația grupului respectiv.

O componentă esențială a esteticii profesionale este că aceasta include diverse norme de

conduită, ce se caracterizează prin faptul că este emisă de cineva și are ca sursă voința unei
autorități normative.
  Principiile etice

Principiile generale ale eticii reprezintă o valoare strategică și operațională ce trebuie

respectate în vederea inaugurării eficienței activităților proiectate la nivel organizațional.
Acestea sunt:
- Principiul egalității în fața normelor;
- Principiul clarității și clarificării;
- Principiul relativismului și absolutismului.

Principiile educației morale sunt teze normative care orientează și direcționează

activitatea cadrului didactic în vederea realizării obiectivului fundamental al educației
morale: formarea profilului moral al personalității copiilor, în raport cu cerințele idealului
educațional.

Observând sistemul de principii ale esteticii, se disting trei principii fundamentale:

- Principiul renunțării: reprezentativ mai multor tipuri istorice de morală: budistă,

creștină, etc;
- Principiul individualismului: este unul al rațiunii de afirmare a individului împotriva
celorlalți și împotriva colectivității;
- Principiul colectivismului: cuprinde orice morală și moralitate, pentru că omul este o
ființă socială, care trăiește în colectiv și în diverse forme de colectivitate.

Profesoara V. Lungu propune o abordare tradițională a sistemului de principii ale educației

morale: (Revista Universului pedagogic, Nr. 3, 2017.)

- Caracterul activ al educației morale;

- Educația personalității în grup și pentru grup;
- Îmbinarea exigenței față copii cu respectul pentru ei;
- Sprijinirea pe calitățile pozitive ale copilului în vederea înlăturării celor negative;
- Respectarea particularităților de vârstă și individuale în educația morală;
- Continuitatea, consecvența și unitatea în educația morală.
  Principiile și normele cadrelor didactice

Cadrele didactice trebuie să-și desfășoare activitatea pe baza următoarelor principii:

- Devotament fașă de profesia de pedagog;
- Profesionalism în relațiile cu elevii/copiii și părinții sau alți reprezentanți legali;
- Respect și toleranță față de unicitatea și diversitatea copiilor și elevilor;
- Colaborarea cu părinții și colegii;
- Onestitatea și integritatea;
- Receptivitatea la nevoile copiilor și a elevilor;
- Răspundere în fața conducerii unei instituții de învățământ, colectivelor pedagogice și
organelor reprezentative ale părinților/ altor reprezentanți legali;
- Eficiență și eficacitate;
- Obiectivitate și corectitudine.

Totodată, în afară de aceste principii, cadrele didactice trebuie să respecte și să aplice

următoarele norme de conduită, în vederea asigurării unui învățământ de calitate. Aceste
norme identifică:

- Relațiile cu elevii;
- Relațiile cu părinții/ alți reprezentanți legali;
- Relațiile cu colegii;
- Conduita managerială;
- Relațiile cu membrii comunității locale.

De altfel, etica pedagogică îl obligă pe pedagog să onoreze personalitatea elevului și să

manifeste față de acesta o anumită exigență și să-și mențină propria reputație, dar și reputația
colegilor săi, îngrijindu-se de credibilitatea morală a societății față de cadrele didactice.
  Studiu de caz: conflict educațional

I. Situația problemă: lipsa conduitei morale și a profesionalismului, nerespectarea

principiilor etice.

II. Părți implicate: Profesor - școala – elev

III. Identificare și descrierea problemei: Conflictul are la bază incompatibilitatea

dintre opiniile părților implicate, reprezentând o …
În domeniul educației, evitarea transformării unui conflict într-o criză devine o
prioritate.
Tabloul familiei: A.N. este un băiat de 15 ani, provine dintr-o familie obişnuitǎ, cu
o mamǎ care a renunṭat la serviciu pentru a avea grijǎ de el şi un tatǎ care este
prezent doar 2-3 luni pe an din cauza serviciului care ȋl ṭine departe de ṭarǎ .
Copilul este afectat de absenţa tatǎlui, pe care ȋl iubeşte enorm. Mama este
exagerat de atentǎ cu acesta, iar pentru a compensa lipsa lui adesea îl
supraprotejează.

IV. Metoda aplicată: Investigația

Elevul A.N. a venit la noi la şcoală în  clasa a IX-a. Încă de la început am desprins
câteva caracteristici ale acestui copil care-l diferenţiau de ceilalţi elevi din clasă,
de aceeaşi vârstă cu el, dincolo de evidenta problema locomotorie. Astfel, el era
foarte impulsiv, hiperactiv, cu tulburări de atenţie şi cu deprinderi motorii mai
puţin formate decât ceilalţi copii. Se manifestǎ ca fiind foarte nerăbdător,
întâmpina dificultăţi în a aştepta sau a-şi amâna nevoile, iar uneori avea acţiuni
bruşte şi fără premeditare. De cele mai multe ori răspundea înainte ca întrebarea
să-i fie adresată, întrerupe şi îi deranjează pe colegi provocând probleme în clasă
sau în grupul de copii în timpul pauzelor.  Datorită impulsivităţii produce mereu
 accidente de tipul: răstoarnă lucrurile celorlaţi, se ciocneşte cu alţii, etc. Întâmpină
de asemenea dificultăţi în a-şi amâna dorinţele şi în a-şi aştepta rândul.
V. Soluții:
Stabilirea echipei care participă la soluţionarea problemei
– Profesorul diriginte
– Profesorii clasei
– Psihologul şcolar
– Pǎrinṭii

VI. Obiective:

A. Obiective pe termen lung:

– Diminuarea comportamentului hiperkinetic şi impulsiv în timpul orelor şi în familie;

– Îmbunătăţirea capacităţii de concentrare şi a vigilenţei;
– Formarea unor deprinderi motorii elementare;
– Îmbunătăţirea productivităţii şi a performanţelor şcolare;
– Îmbunătăţirea relaţiilor sociale, acceptarea lui de către colegii de clasă;
– Îmbunătăţirea interacţiunii profesori-elev;

B. Obiective pe termen scurt:

– Să îşi menţină atenţia concentrată pentru mai mult timp;

– Să poată rezolva sarcinile trasate de profesori, finalizându-le;
– Să respecte „Regulile clasei”;
– Să întrebe şi să răspundă la întrebări;
– Să ia parte la activităţile de învăţare în grup;
– Să participe la discuţii în mici grupuri informale;
– Să scadă numărul comportamentelor impulsive la şcoală şi în familie.
  Concluzii

Programul de intervenţie personalizat presupune colaborarea în echipă, formatǎ din profesor

diriginte, psihologul şcolar, profesorii clasei, familie, toţi cei implicaţi în activitatea desfăşurată
de A.N. pe parcursul unei zile pentru a forma un cerc de susţinere, echilibrare şi integrare a lui  în
comunitate.

În urma intervenţiei educative am reuşit să realizăm un progres favorabil prin ameliorarea

tulburărilor hiperchinetice şi de atenţie. Activitatea noastră în şcoală s-a axat pe urmărirea
evoluţiei copilului implicat şi pe crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activităţi
necesare, urmărind totodată dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Acest fapt l-am realizat prin
aplicarea unor metode şi procedee eficiente pentru integrarea copilului în colectivul clasei,
relaţionarea sa cu ceilalţi copii şi cu adulţii, formarea deprinderilor comportamentale, motrice,
socio-afective, practice.

În prezent, elevul A. N. este elev ȋn clasa a-XII-a si a reuşit sǎ se integreze ȋn colectivul

clasei, pǎrinṭii au ȋnṭeles faptul cǎ acesta avea nevoie de contactul cu persoane de aceeaşi vârsta
cu el şi nu izolat aşa cum era la ȋnceputul clasei a-IX-a, ȋncurajându-l şi chiar organizându-i
petreceri aniversare reuşite cu toṭi colegii ca invitaṭi.
  Bibliografie

 Mica enciclopedie a dreptului”, Ion Deleanu, Sergiu Deleanu, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2000.
 Revista Universului pedagogic, Nr. 3, 2017.
 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Etica%20profesionala%20a
%20cadrului%20didactic%20principii%20si%20norme.pdf