EVOLUŢIA CONDITIILOR ECOPEDOLOGICE ÎN

SOLURILE DRENATE ARTIFICIAL

4.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND EVOLUŢIA

SOLURILOR AMELIORATE PRIN DRENAJ

Prin lucrările de îndepărtare a excesului de umiditate, se produc

modificări importante ale însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale solului.
Procesele de gleizare sau pseudogleizare regresează, lăsând locul celor
pedogenetice zonale sau intrazonale, favorabile evoluţiei solului şi creşterii
plantelor.
Prin eliminarea apelor în exces se îmbunătăţeşte, în primul rând,
regimul aero-hidric şi odată cu aceasta, se schimbă sensul procesului de
solificare. Materia organică se mineralizează şi humifică, se oxidează
compuşii minerali reduşi, potenţialul de oxido-reducere devine favorabil
plantelor.
Coborârea nivelului apelor freatice datorită aplicării drenajului
produce o descreştere a umidităţii solului şi prin aceasta, creşte proporţia
de aer din spaţiul lacunar al solului.
Drenajul produce o accelerare a procesului de descompunere a
materiei organice, iar aceasta duce la schimbări complexe de natură fizică
şi fizico-chimică. Ca urmare, se produce coagularea coloizilor, ceea ce
conduce la o mai bună agregare a solului. Structurarea şi fisurarea solului,
datorită uscării, au ca efect încălzirea şi creşterea permeabilităţii acestuia.
Deci, prin drenaj, însuşirile fizico-mecanice şi fizice ale solurilor
hidromorfe se îmbunătăţesc.
Aceste îmbunătăţiri favorizează declanşarea unor procese chimice şi
biochimice favorabile evoluţiei solurilor, care aduc însemnate schimbări în
chimismul acestora, determinate de aeraţia mai bună a lor. Între aceste
schimbări, o mare importanţă prezintă, în primul rând, dezvoltarea
proceselor de descompunere a materiei organice însoţită de eliberarea
elementelor nutritive, iar în al doilea rând, oxidarea substanţelor minerale
reduse, nocive pentru plante, împreună cu modificarea potenţialului oxido-
reducător al solului.
Prin drenaj, odată cu creşterea aeraţiei sunt create condiţii optime
pentru mobilizarea axotului. Aceasta face ca activitatea biologică a solului
să se îmbunătăţească prin creşterea cantitativă a microorganismelor şi prin
schimbările calitative favorabile în componenţa microflorei şi microfaunei
solului.

4.2. PREZENTAREA AREALULUI CERCETAT

4.2.1. CONDIŢII CLIMATICE

Bazinul hidrografic al râului Prut, în care este amplasat câmpul

experimental, Osoi-Moreni, unde s-au desfăşurat cercetările, se
caracterizează printr-un climat continental, cu nuanţe excesive. El este
considerat în general ca o zonă cu precipitaţii reduse. Media anuală a
precipitaţiilor atmosferice, înregistrate la staţia meteorologică Iaşi pe o
perioadă de 75 ani, a fost de 499,8 mm.
Regimul mediu lunar al precipitaţiilor înregistrează cantităţile cele
mai mari în luna iunie (72,9 mm). Repartizarea precipitaţiilor pe
anotimpuri este neuniformă, ea prezentându-se astfel:
− iarna 84,5 mm, adică 16,9 %;
− primăvara 118,9 mm, adică 23,9 %;
− vara 189,7 mm, adică 37,9 %;
− toamna 106,7 mm, adică 21,3 %.
Temperatura medie anuală, la aceeaşi staţiune, este de 9,6°C.
Temperatura medie cea mai mică este de − 3,6°C (ianuarie) , iar media cea
mai mare este 21,7°C (iulie).
Umiditatea maximă a aerului se realizează în decembrie (82%), iar
cea minimă în lunile martie, aprilie şi iunie (62%). Media anuală este de 70
%.
Vântul dominant este cel de NV, care are şi viteza cea mai mare.
 Evapotranspiraţia potenţială este de 675 mm, iar cea reală de 497
mm. Rezultă că anual există un deficit de umiditate în sol de 182 mm. Cel
mai important deficit se realizează în lunile iulie, august şi septembrie (175
mm).
Faţă de necesarul de umiditate, calculat pentru indicele de ariditate
egal cu 24, se constată că în lunile decembrie, ianuarie, februarie, martie,
iunie şi noiembrie este un excedent de umiditate de 600 mm, iar în lunile
mai. iulie, august, septembrie şi octombrie, un deficit de 30,8 mm.

4.2.2 SOLUŢII DE DRENAJ APLICATE

În câmpul experimental au fost amenajate 31 de variante, din care 25

sunt de drenaj orizontal şi 6 de drenaj cârtiţă (fig.4.1 şi tabelul 4.1).

Fig.4.1 Ampasarea variantelor de drenaj

Cele mai multe variante au următoarele caracteristici:
 − 20 m distanţă între drenuri (12 variante);
− 1,4 m adâncime de îngropare (12 variante);
− ceramică pentru construcţia drenurilor (21 variante);
− balast prism material filtrant (11 variante).
Variantele de drenaj cârtiţă se diferenţiază în funcţie de adâncimea de
execuţie (0,4 şi 0,6 m) şi de distanţaîntre ele (2,4 şi 6 m).
O variantă de drenaj constă dintr-un număr de 5 linii de dren (fig.
4.2) şi se caracterizează prin: distanţa dintre drenuri, adâncimea de pozare
şi materialul de construcţie al lor, natura materialului filtrant. Din cele 5
linii de drenuri, liniile extreme servesc pentru eliminarea condiţiilor de
margine, iar liniile de mijloc pentru studiile şi măsurătorile propriu-zise.
Tabelul 4.1
Variante de drenaj aplicate în câmpul experimental Osoi - Moreni
Nr. Distanţe Adânci- Materialul de Materialul Unitatea de sol
crt dintre mea de construcţie a filtrant
drenuri pozare drenului
1 20 0,70 ceramică balast simplu US 7, US 16
2 10 1,00 ceramică balast prism US 1,US 7,US 16
3 10 1,00 ceramică balast prism US 1, US 6
4 20 1,00 ceramică balast simplu US 1, US 15
5 20 1,00 ceramică balast prism US 12, US 15
6 20 1,00 PVC deşeuri ceramice US 12. US 15
7 20 1,00 PVC drenatex US 12, US 15
8 30 1,00 ceramică balast simplu US 12, US 15
9 30 1,00 ceramică balast prism US 7
10 40 1,00 ceramică balast prism US 1 US 6
11 10 1,40 ceramică balast simplu US 1, US 6
12 10 1,40 ceramică balast prism US 2, US 15
13 10 1,40 PVC balast prism US 8
14 20 1,40 ceramică balast simplu US 3, US 8
15 20 1,40 ceramică balast prism US 3, US 5
16 20 1,40 ceramică materiale organice US 6
17 20 1,40 ceramică balast US 8
18 20 1,40 ceramică deşeruri ceramice US 8
19 20 1,40 PVC deşeruri ceramice US 3, US 6
20 30 1,40 ceramică balast prism US 5, US 6
21 30 1,40 ceramică balast prism US 2, US 6
22 40 1,40 ceramică balast prism US 2,US 4, US 5
23 40 1,80 ceramică balast simplu US 4, US 5
24 20 1,80 ceramică balast simplu US 9
25 30 1,80 ceramică balast simplu US 3, US 9
26- drenaj US 3, US 9
31 cârtiţă

Lungimea liniilor de dren din cadrul unei variante este constantă. Pe

ansamblu, însă, variantele adoptate s-au proiectat în cinci lungimi diferite
pentru drenurile absorbante (30m,
85m, 211m). Pentru măsurarea
nivelurilor freatice au fost prevăzute
piezometre.
Suprafaţa ocpată de de variantă
este cuprinsă între 0,425 ha
(variantele cu distanţa între drenuri
de 10 m şi lungimea 85 m) şi 3,27 ha
(variantele cu distanţa între drenuri
Fig. 4.2. Amplasarea drenurilor şi a de 30 m şi lungimea 214 m).
piezometrelor în cadrul unei variante

4.2.3. CONDIŢII PEDOLOGICE INIŢIALE

Pe suprafaţa câmpului experimental au fost identificate 16 unităţi de

sol. Principalele tipuri şi subtipuri de sol sunt: lăcovişti tipice, lăcovişti
mlăştinoase, lăcovişti salinizate, soloneţuri salinizate şi gleizate, soluri
aluviale molice vertice, soluri aluviale molice gleizate, soluri aluviale
molice vertice gleizate.
Sub aspect fizic caracteristica principală a solurilor din câmpul
experimental o constitue textura fină, de la luto-argiloasă la argiloasă pe
toată grosimea profilului. Depozitele cu textură mijlocie apar în cadrul
rocii subiacente, în partea central-nordică a zonei (US 1, 3, 7, 8 şi 9), la
adâncime de peste 2,0 - 3,0 m.
Valorile densităţii aparente sunt mici (1,1 - 1,28 g/cm3 ) în primii
25 - 50 cm ai profilului şi mijlocie (1,28 - 1,39 g/cm3) la adâncime.
Valorile porozităţii totale sunt 55 -60 % în orizonturile superioare, indicând
un sol slab afânat, şi 40-50 % în partea inferioară a profilului de sol,
corespunzătoare unui sol slab spre moderat tasat.
Capacitatea de câmp are valori foarte mari (peste 40 %) şi de
asemenea coeficientul de ofilire (CO = 18 - 28 %), în timp ce coeficientul
de cedare a apei are valori reduse ( < 8%).
Din punct de vedere chimic s-a constatat că pH-ul la suprafaţa solului
a oscilat între slab acid şi slab alcalin, valori care cresc rapid în adâncime
atingând 10,4 la soloneţ, în orizontul Btna. De asemenea, conţinutul total
de săruri solubile creşte de la suprafaţă spre adâncime, atingând un maxim
între 50 şi 150 cm, după care scade în profunzime. Carbonatul de sodiu
este prezent sporadic, mai frecvent fiind bicarbonatul de sodiu.
Cercetările privind modificarea unor însuşiri fizico-chimice ale
solurilor sub influenţa drenajului s-au desfăşurat, în teren, în patru variante:
trei cu drenaj la care intensitatea drenării este modificată prin variaţia
distanţei între drenuri şi una martor, fără drenaj. Principalele caracteristici
ale solurilor din variantele cercetate sunt prezentate în tabelul 4.2.
Metoda de cercetare a constat în luarea sub observaţie a o serie de
elemente care să evidenţieze modificările fizice şi chimice ale solului.
Periodic s-au recoltat probe de sol ce au fost analizate în laborator în
vederea stabilirii cuntumului unor proprietăţi fizice şi chimice cum ar fi:
densitatea aparentă, textura, structura, conţinutul în carbonaţi, conţinutul
total în săruri solubile, conţinutul în humus, capacitatea de schimb cationic,
etc.

4.3. MODIFICAREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE

SOLURILOR ALUVIALE, CA URMARE A ELIMINĂRII
EXCESULUI DE UMIDITATE PRIN DRENAJ.
 4.3.1. INFLUENŢA DRENAJULUI ASUPRA
PROPRIETĂŢILOR FIZICE ALE SOLULUI

Dintre proprietăţile fizice ale solului au fost cercetate: densitatea

aparentă, porozitatea totală şi de aeraţie, care împreună oferă o imagine
asupra stării de tasare a solului. Toate observaţiile amintite au fost
efectuate în cinci repetiţii, iar rezultatele au fost prelucrate şi interpretate
statistic.
Starea de tasare a solului (redată în tabelul 4.3 prin valorile densităţii
aparente, porozităţii totale şi porozităţii de aeraţie) s-a accentuat în urma
intrării în funcţiune a amenajării.
Astfel, în perioada în care s-au desfăşurat cercetările (1986 - 1992) s-
a observat că:
- la varianta I, cu distanţa între drenuri de 10 m, densitatea aparentă
medie pe profilul solului a crescut de la 1.35 g/cm3 la 1.48 g/cm3, iar
porozitatea totală medie pe profilul solului a scăzut de la 48,94 % la
44,08%;
- la varianta II cu distanţa între drenuri de 20 m, densitatea aparentă
medie pe profilul solului a crescut de la 1,48 g/cm3 la 1,57 g/cm3, iar poro-
 Tabelul 4.2
Principalele proprietăţi fizice şi chimice ale solurilor din variantele cercetate în câmpul experimental
Osoi - Moreni
Varianta Adăn- Coefici- Capaci- Suma Gradul Carbo-
de drenaj cimea 0,2- 0,02- 0,01- <0,002 entul de tatea de bazelor de satu- naţi
(cm) 0,02 0,01 0,002 ofilire câmp schim-babile raţie în
(%) me/100g sol baze(%)
0 - 23 16,5 1,4 22,0 60,1 21,1 27,9 39,9 100 -
2 23 - 43 21,3 12,8 - 65,9 23,1 28,4 24,3 100 0,21
(I) 43 - 67 47,7 21,5 15,4 15,4 15,4 24,1 49,5 100 0,21
67 - 122 8,7 25,7 34,6 31,0 10,9 25,4 49,6 100 1,38
0 -8 10,2 19,0 8,1 62,7 22,0 28,1 29,8 100 -
4 18 - 35 2,7 16,0 24,7 56,6 19,8 27,6 32,2 100 -
(II) 35 - 57 2,6 14,5 23,4 59,5 20,9 27,8 34,6 100 0,97
57 - 150 16,1 7,9 38,2 37,8 13,3 26,0 47,0 100 1,76
0 - 21 20,0 5,0 20,0 55,0 19,3 27,5 14,1 100 -
8 21 - 44 15,0 10,0 20,0 55,0 19,3 27,5 12,0 100 2,5
(III) 44 - 97 10,0 15,0 25,0 50,0 17,6 27,0 17,2 100 1,8
97 - 121 25,0 10,0 20,0 45,0 15,8 26,6 14,3 100 1,5
121-150 45,0 10,0 15,0 30,0 10,6 25,3 19,2 100 1,2
0 - 37 13,1 8,0 22,3 56,6 19,9 27,6 25,1 100 2,05
martor 37 - 62 21,9 8,5 28,3 41,3 14,5 26,3 15,6 100 1,89
(IV) 62 - 98 11,9 7,1 25,0 55,8 19,6 27,5 35,5 100 1,89
98 - 150 36,4 18,0 22,2 23,4 8,2 24,8 37,0 100 2,39
 Tabelul 4.3
Evoluţia tasării solurilor aluviale din cămpul experimental Osoi - Moreni sub influenţa drenajului
Dist Densitatea aparentă g/cm3 Porozitatea totală % Porozitatea de aeraţie %
Vari- dintre Ori- 1986 1991 1992 1986 1991 1992 1986 1991 1992
anta drenuri zontul primă toam primă toam primă toam primă toam primă toam primă toam
(m) (cm) vara na vara na vara na vara na vara na vara na
0-23 0-23 1.08 1.28 1.29 1.30 1.32 59.24 51.70 51.32 50.94 50.19 29.98 15.99 15.33 14.67 13.36
10 23-40 1.18 1.37 1.37 1.39 1.40 55.47 48.30 48.30 47.58 47.17 14.79 9.39 9.39 8.10 7.41
I 43-67 1.40 1.47 1.47 1.48 1.40 47.17 44.53 44.53 44.15 44.15 13.43 9.10 9.10 8.48 8.48
67-122 1.51 1.58 1.58 1.58 1.58 43.02 40.38 40.38 40.38 40.38 4.67 0.25 0.35 0.25 0.25
0-18 1.09 1.23 1.23 1.24 1.25 58.86 53.58 53.58 53.14 53.83 24.77 19.02 19.02 18.30 17.71
II 20 18-35 1.44 1.55 1.56 1.57 1.57 45.66 41.51 41.13 40.64 40.64 5.92 - - - -
35-57 1.49 1.57 1.58 1.58 1.58 43.77 40.75 40.38 40.27 40.27 2.35 - - - -
57-15 1.56 1.62 1.63 1.63 1.63 41.13 38.87 38.49 38.32 38.32 0.57 - - - -
0-21 1.41 1.46 1.46 1.48 1.48 46.79 44.90 44.90 44.15 44.15 8.02 4.75 4.75 3.54 3.54
21-44 1.63 1.67 1.68 1.69 1.69 38.49 36.98 36.60 36.23 36.23 - - - - -
III 30 44-97 1.55 1.50 1.50 1.57 1.57 41.51 41.10 41.13 40.56 40.56 - - - - -
97-12 1.50 1.60 1.60 1.60 1.60 40.38 39.62 39.62 39.62 39.62 - - - - -
121-15 1.56 1.57 1.57 1.57 1.57 41.13 40.75 40.75 40.75 40.75 1.66 1.03 1.03 1.03 1.03
0-.7 1.20 1.24 1.24 1.25 1.25 54.72 53.21 53.21 52.87 52.87 21.60 18.99 18.99 18.37 18.87
IV ne- 37-62 1.32 1.35 1.35 1.36 1.36 50.19 49.06 49.06 48.27 48.27 15.47 13.56 13.56 13.29 13.29
dre- 62-98 1.42 1.43 1.43 1.43 1.43 46.42 46.15 46.15 46.15 46.15 7.37 6.83 6.83 6.83 6.83
nat 98-15 1.58 1.60 1.60 1.60 1.60 40.38 39.54 39.54 39.54 39.54 0.67 0.34 0.34 0.34 0.34
zitatea totală medie pe profilul solului a scăzut de la 44,16% la 40,61%;
- la varianta III, cu distanţa între drenuri de 30 m, densitatea aparentă
medie pe profilul solului a crescut de la 1,55 g/cm3 la 1,58 g/cm3, iar
porozitatea totală medie pe profilul solului a acăzut de la 41,53% la
40,28%;
- la varianta IV, fără drenaj, densitatea aparentă medie pe profilul
solului a crescut de la 1,40 g/cm3 la 1,43 g/cm3, iar porozitatea totală medie
pe profilul solului a scăzut de la 47,00% la 45,87%.
Datele prezentate mai sus arată că tasarea solului a fost cu atât mai
accentuată cu cât drenajul a fost mai intens, adică cu cât didstanţa dintre
drenuri a fost mai mică.
Pe de altă parte, datele prezentate în tabelul 4.3 arată o tasare mai
pronunţată a orizonturilor superioare în comparaţie cu cele inferioare, pe
profilul solului.
Dacă în unele cazuri, de pe urma aplicării drenajului se poate obţine
o îmbunătăţire a stării de tasare prin reducerea unei afânări excesive, în
situaţia de faţă, drenajul a contribuit la înrăutăţirea stării de aeraţie a
solului. Reducerea porozităţii totale implică reducerea porozităţii de aeraţie
şi crearea unui regim nefavorabil al aerului în sol.
Comparând, reducerea procentuală a porozităţii de aeraţie pe profilul
solului la varianta cu distanţa între drenuri de 10 m şi la varianta fără
drenaj (fig. 4.3), se constată o amplitudine mai mare a acestui fenomen în
primul caz faţă de cel de al doilea.
Dacă reducerea procentuală medie pe profil, a porozităţii de aeraţie, a
fost de 7,31 % la varianta cu drenuri la 10 m distanţă unul faţă de altul, în
schimb la varianta fără drenaj aceasta a fost de numai 1,75 %.
Acest proces, evidenţiat prin cele arătate mai sus, duce la modificarea
parametrilor funcţionali ai drenajului. Spre exemplificare se analizează pe
baza schemei de calcul a drenajului prezentată la capitolul III, câteva
elemente funcţionale.
Subsidenţa solului, care a avut o evoluţie diferenţiată în variantele de
drenaj analizate, a dus la micşorarea porozităţii totale şi în special a celei
drenante (tabelul 4.3).
După cum se poate constata, micşorarea porozităţii totale şi a
componentei drenante a fost cu atât mai accentuată cu cât intensitatea
drenajului a fost mai ridicată.
 Fig. 4.3 Reducerea procentuală a porozităţii de aeraţie şi
profilul solurilor aluviale din cămpul experimental Osoi - Moreni, Judeţul
Iaşi, în perioada 1986 - 1992
De asemenea, conductivitatea hidraulică a solului a înregistrat o
scădere datorită tasării: la varianta I de la 0,567 m/zi la 0,269 m/zi, la
varianta II de la 0,269 m/zi la 0,221 m/zi şi la varianta III de la 0,321 m/zi
la 0,301 m/zi. Cea mai importantă modificare a conductivităţii hidraulice s-
a înregistrat în varianta cu distanţa între drenuri de 10 m (s-a micşorat de 2
ori), în timp ce în varianta cu distanţa între drenuri de 30 m modificarea a
fost nesemnificativă. Aceasta se explică prin faptul că, aşa cum au arătat şi
alte studii întreprinse, în câmpul experimental drenajul nu a funcţionat cu
aceeaşi efiucienţă în toate variantele. De aceea şi modificarea proprietăţilor
solului sub influenţa drenajului a avut intensităţi diferite.
În situaţia micşorării conductivităţii hidraulice, distanţa între
drenuri rămânînd aceeaşi nu se mai realizează norma de drenaj propusă.
Dacă s-a micşorat de două ori conductivitatea hidraulică K atunci s-a
dublat înălţimea curbei de depresie (h), deoarece cele două elemente se
găsesc în relaţie invers proporţională. Deci nu mai poate fi realizată norma
de drenaj proiectată.
 4.3.2. INFLUENŢA DRENAJULUI ASUPRA
PROPRIETĂŢILOR CHIMICE ALE SOLULUI

Dintre proprietăţile chimice au fost luate în observaţie: conţinutul

total de săruri solubile şi conţinutul de humus. Toate determinările
experimentale au fost efectuate în cinci repetiţii, iar rezultatele au fost
prelucrate şi interpretate statistic.
În ceea ce priveşte conţinutul total de săruri solubile, în perioada
cercetată (1986 - 1992), acesta a prezentat o tendinţă de creştere în toate
variantele analizate (tabelul 4.4). Faptul acesta se datoreşte condiţiilor
climatice ale zonei (precipitaţii, temperaturi, evapotranspiraţie) care au
determinat o perioadă cu caractere de secetă. Se poate observa însă că în
varianta cu drenurile la 10 m distanţă unele faţă de altele, creşterea a fost
nesemnificativă. Aceasta se explică prin faptul că drenajul a funcţionat
eliminâd posibilitatea instalării în sol a unui regim hidric exudativ.
De asemenea, s-a înregistrat şi o variaţie a conţinutului total de săruri
solubile de la un anotimp la altul, dependentă de regimul precipitaţiilor şi
al evapotranspiraţiei. Dinamica conţinutului total de săruri solubile a
prezentat amplitudini mai mari de variaţie la varianta fără drenaj şi la
varianta cu distanţa între drenuri de 30 m, comparativ cu varianta la care
distanţa între drenuri este de 10 m (fig. 4.4.).
O modificare generală a conţinutului de humus în toate variantele
analizate a avut totuşi loc în perioada cercetată (1986 - 1992), în raport cu
condiţiile de drenaj realizate. Modificarea în sensul creşterii este
importantă şi semnificativă pentru orizontul de la suprafaţă 0 - 50 cm, din
varianta cu distanţa între drenuri de 10 m (fig. 4.5). La celelalte trei
variante analizate, s-a înregistrat de asemenea o creştere a conţinutului de
humus, însă aceasta a fost mai puţin semnificativă odată cu scăderea
intensităţii drenajului (mărirea distanţei dintre drenuri). Aceasta conduce la
concluzia că drenajul a realizat un regim aero-hidric favorabil dezvoltării
plantelor, care aduc în sol o importantă cantitate de materie organică
moartă. De asemenea, drenajul a favorizat humificarea materiei organice.
 Tabelul 4.4
Evoluţia unor proprietăţi chimice ale solurilor aluviale din câmpul experimental sub influenţa drenajului
Dist Adân- Conţinutul total de săruri solubile (mg/100 g sol) Conţinutul de humus(%)
Vari- dintre cimea 1986 1991 1992 1986 1991 1992
anta dren (cm) - primă- vară toam- primă- vară toam- - - -
(m) vară nă vară nă
0 - 23 120 110 170 110 100 180 120 2.30 6.96 7.20
I 10 23 - 43 660 590 768 670 580 860 660 2.19 6.59 6.72
43 - 67 1824 1770 1810 1940 1630 2160 1960 2.18 2.61 2.76
67 - 122 1290 1310 1360 1280 1180 1310 1270 1.33 2.35 2.40
0 - 18 79 260 930 780 380 1040 890 2.60 3.20 3.28
II 20 18 - 35 184 580 1060 910 660 1290 1020 2.60 3.10 3.18
35 - 57 1360 690 1330 1190 760 1560 1380 1.43 1.91 1.97
57 - 150 458 420 880 730 380 990 770 1.40 1.84 1.88
0 - 21 182 510 1520 1410 557 1690 1430 4.54 3.50 5.52
21 - 44 189 280 1090 920 330 1140 910 3.93 4.19 4.20
III 30 44 - 97 193 560 1740 1590 570 1810 1600 2.97 2.70 2.70
97 - 121 184 565 1880 1710 580 1920 175 1.90 2.16 2.16
121 - 150 188 1430 2660 2480 1590 2790 2490 - - -
0 - 37 161 185 1210 1140 150 1360 1190 3.13 3.90 3.97
IV nedre- 37 - 62 156 1220 2370 2190 1380 2520 2370 3.13 3.62 3.64
nat 62 - 98 214 360 1090 970 280 1240 1060 2.27 2.32 2.32
98 - 150 716 730 1810 1660 810 1920 1790 - - -
 Analiza
comparativă a
rezultatelor obţinute
privind starea de
aeraţie şi conţinutul de
humus
evidenţiazăfaptul că pe
aceste soluri aluviale
aplicarea drenajului
trebuie însoţită de
măsuri de afânare.
Acestea îmbunătăţesc
aeraţia solului şi crează
condiţii favorabile
desfăşurării procesului
de transformare a
materiei organice pănă
la mineralizare
completă.

Fig. 4.4 Dinamica conţinutului total

de de săruri solubile pe profilul solurilor
aluviale din câmpul experimental

4.4 ANALIZA EVOLUŢIEI CONDIŢIILOR

ECOPEDOLOGICE ÎN SOLURILE ALUVIALE DRENATE
ARTIFICIAL.

Rezolvarea unor probleme practice presupune şi reclamă cercetarea

unor aspecte parţiale (diferite substanţe, însuşiri şi procese de sol de
importanţă ecologică), considerate separat sau divers corelat. Dar
cercetarea nu trebuie să se oprească aici, ci trebuie să urmărească studiul de
întreg al solului, privirea aspectelor parţiale în ansamblul unitar al acestuia,
corelarea şi complexarea diferitelor caracteristici de importanţă ecologică,
sinteza lor în rezultate ecologice. Aceasta, pentru precizarea certă a
calităţilor, lipsurilor şi exceselor care explică nivelul potenţialului
productiv al solului

Fig. 4.5. Modificarea conţinutului de humus pe profilul solurilor

aluviale din câmpul experimental Osoi - Moreni, judeţul Iaşi.
În studiul ecopedologic integral, care a vizat cele patru variante din
câmpul experimental Osoi - Moreni, s-au analizat câţiva indici (după C.
Chiriţă).

4.4.1. EVOLUŢIA INDICILOR BIOFIZICI AI SOLULUI.

Pentru a exprima influenţa însuşirilor fizice ale solului asupra

nivelului fertilităţii solului au fost analizaţi doi indici:
1) Indicele biofizic 1 (IBF 1), dat de relaţia:
IBF 1 = d ⋅ PA ⋅ 0,1 ⋅ Rv (4.1)
unde d - grosimea orizontului (dm);
PA - porozitatea de aeraţie (%);
Rv - raportul dintre volumul pământului fin (fără schelet rădăcini, etc)
şi volumul total al solului.
 2) Indicele biofizic 2 (IBF 2), dat de relaţia:
IBF 2 = d ⋅ 0,1 ⋅ PA ⋅ H ⋅ RV (4.2)
unde: H este conţinutul de humus (%), iar ceilalţi parametri au
semnificaţiile explicate anterior.
Valorile celor doi indici, calculate pentru cele patru variante studiate,
sunt prezentate în tabelul 4.5.
Tabelul 4.5.
Valorile indicilor biofizici pentru cele 4 variante
studiate în câmpul experimental Osoi - Moreni
Distanţa Valorile indicilor biofizici
Varianta dintre dre- IBF 1 IBF 2
nuri (m) 1986 1991 1992 1986 1991 1992
I 10 3.62 2.05 1.92 6.59 8.13 7.84
II 20 1.06 0.41 0.39 1.81 0.88 0.86
III 30 0.32 0.20 0.16 0.96 0.60 0.53
IV nedrenat 3.57 2.95 2.70 10.04 9.58 8.86

Analizănd evoluţia acestor indici, în perioada 1986 - 1992 se constată

următoarele:
- Indicele biofizic 1 a avut valori cu atât mai mici, în anul 1992
comparativ cu anul 1986, cu cât intensitatea drenajului închis a fost mai
mare (cu cât distanţa dintre drenuri a fost mai mică). Astfel, dacă la
varianta cu distanţa între drenuri de 10 m scăderea valorii acestui indice a
fost de aptoximativ 47%, la varianta nedrenată ea a fost de numai 24,4%.
Aceasta se explică prin faptul că, drenajul închis a provocat importante
tasări ale solului, care au condus la micşorarea porozităţii totale şi de
aeraţie.
-Indicele biofizic 2 a manifestat, în aceeaşi perioadă, o creştere a
valorii sale numai în varianta cu drenuri pozate la 10 m distnţă unele de
altele (19%). În celelalte trei variante, valoarea acestui indice a prezentat o
tendinţă de scădere, cu atât mai accentuată cu cât distanţa dintre drenuri a
fost mai mare. La varianta nedrenată scăderea a fost de 11,8%. Aceasta se
explică prin evoluţia porozităţii şi conţinutului de humus în perioada la
care s-au făcut referiri, analizate în corelaţie.
 4.4.2. EVOLUŢIA INDICELUI DE TOFICITATE
POTENŢIALĂ GLOBALĂ

Acest indice a fost elaborat în concepţia că, exceptând solurile saline

şi alcalice, care au alţi determinanţi ai troficităţii, capacitatea solului de a fi
nutritiv pentru plante este fundamental condiţionată de măsura acumulării
humusului şi azotului legat în acesta de calitatea humusului şi a întregului
complex adsorbtiv, exprimată prin mărimea gradului de saturaţie în baze şi
de mărimea spaţiului de sol din care rădăcinile pot folosi fondul de
substanţe nutritive.
Indicele de troficitate potenţială al profilului util de sol se obţine prin
înmulţirea acelor trei caractere menţionate: conţinutul de humus, gradul de
saturaţie în baze şi volumul edafic.
Tp = ∑ tp = ∑ (H ⋅ d ⋅ V ⋅ 0,1 ⋅ RV) (4.3)
unde: V este gradul de saturaţie în baze (%), iar ceilalţi parametri au
semnificaţiile explicate anterior.
În tabelul 4.6. sunt prezentate valorile acestui indice, calculate pentru
cele patru variante de drenaj analizate.
Tabelul 4.6
Valorile indicelui TP
Varianta Distanţa dintre Indicele de troficitate potenţială globală (Tp)
drenuri (m) (L) 1986 1991 1992
I 10 149 354 366
II 20 154 231 237
III 30 311 314 355
IV nedrenat 275 318 321
 Fig 4.6. Variaţia potenţialului de troficitate în variantele de drenaj
analizate din câmpul experimental Osoi - Moreni.

În perioada 1986 - 1992, indicele de troficitate potenţială globală a

crescut de 2,45 ori în varianta cu drenurile pozate la 10 m unele faţă de
altele şi de 1,16 ori în varianta fără drenaj (fig. 4.6). De asemenea, studiile
şi cercetările experimentale au arătrat o creştere a potenţialului de
troficitate, în măsură variabilă, în toate variantele de drenaj din câmpul
experimental Osoi - Moreni, care au fost analizate.
Formula dată pentru calculul indicelui de troficitate potenţială se
aplică în special la soluri uşoare şi mijlocii, în care variaţia conţinutului de
argilă nu afectează sensibil influenţa dominantă a conţinutului de humus
asupra nivelului productivităţii potenţiale. În cazul solurilor grele, s-ar
părea că ar trebui să se ţină seama de influenţa plusului de argilă, corectând
relaţia cu un factor supraunitar. Dar pentru însuşirea solului de a fi trofic,
această deosebire texturală nu este semnificativ eficientă, influenţa ei
pozitivă fiind estompată printr-o înrădăcinare mai puţin densă.
Creşterea potenţialului de troficitate şi în varianta nedrenată se
explică prin faptul că ea se află totuşi sub influenţa, mult diminuată, a unui
canal deschis de desecare, prin poziţia pe care o ocupă faţă de acesta. În
variantele cu drenaj, creşterea a fost mult mai evidentă datorită instalării în
sol a unui regim aerohidric favorabil desfăşurării proceselor de
transformare a materiei organice moarte în humus.