PROTECIA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI

Table of Contents
Cursul nr. 1 partea I...............................................................6 Introducere n dreptul internaional al drepturilor omului...........6 1. NOIUNEA CONCEPTULUI DE DREPTURI ALE OMULUI. 6 2. PRECIZRI TERMINOLOGICE N MATERIA DREPTURILOR OMULUI 7 3. DREPTURI INDIVIDUALE I DREPTURI COLECTIVE 8 Cursul nr. 1 partea II.............................................................10 Protecia drepturilor omului n cadrul ONU...............................10 1. CHARTA ONU 10 2. DECLARAIA UNIVERSAL A DREPTURILOR OMULUI 11 3. PACTELE INTERNAIONALE PRIVIND DREPTURILE OMULUI 11 Cursul nr. 2............................................................................14

Scurt istoric al sistemului european de protecie a drepturilor omului. Consiliul Europei..................................................................................14 1. CONSILIUL EUROPEI. SCURT ISTORIC 14 2.ORGANELE CONSILIULUI EUROPEI 17 3. ELABORAREA I SEMNAREA CONVENIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI 20 Principalele drepturi garantate de Convenia European a Drepturilor Omului i de protocoalele sale................................................................20 Cursul nr. 2 Partea II.............................................................23 Principiile sistemului Conveniei Europene a Drepturilor Omului23 1. PRINCIPIILE CONVENIONALE 23 2. PRINCIPIILE JURISPRUDENIALE ALE CONVENIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI 24 Cursul 3.................................................................................27 - Mecanismul actual de protecie a drepturilor garantate prin CEDO 27 1. REFORMA MECANISMULUI DE CONTROL PRIN PROTOCOLUL NR. 11 27 2. REFORMA MECANISMULUI DE CONTROL PRIN PROTOCOLUL NR. 14 27 3. CURTEA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI 27 4. PROCEDURA JUDECRII UNEI CERERI DE CTRE CURTEA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI 33 Cursul 4 Cererea individual.................................................36 SECTIUNEA I 36 SESIZAREA CURII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI CU O CERERE INDIVIDUALA 36 SECTIUNEA II 41 EXAMINAREA ADMISIBILITII 41 Cursul 5.................................................................................47

SECIUNEA I - CALITATEA RECLAMANTULUI. RECLAMANTUL S FIE "PERSOAN "UN GRUP DE PARTICULARI" 47 SECTIUNEA II 49 RECLAMANTUL TREBUIE S PROBEZE CALITATEA DE VICTIM 49 SECTIUNEA III 50 EPUIZAREA CILOR DE RECURS INTERNE 50 SECTIUNEA IV 53 RESPECTAREA TERMENULUI DE 6 LUNI 53 SECTIUNEA V 55 CEREREA S NU FIE ANONIM 55 SECTIUNEA VI 56 RESPECTAREA PRINCIPIUL NON BIS IN IDEM 56 SECTIUNEA VII 57 CEREREA S NU FIE N MOD VDIT NEFONDAT 57 SECTIUNEA VIII 58 CEREREA S NU FIE ABUZIV 58 Cursul 6.................................................................................60 1. ACTELE CURII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI 61 Cursul 7 - Dreptul la via.......................................................63 1. OBLIGAIILE STATELOR PRIVIND RESPECTAREA DREPTULUI LA VIA 63 2. FRONTIERELE DREPTULUI LA VIA 64 3. RESTRNGERILE ADUSE DREPTULUI LA VIA 64
NEGUVERNAMENTAL" SAU

FIZIC",

"ORGANIZAIE

Cursul 8 - Dreptul de a nu fi supus torturii i altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante.........................................................67 OBLIGAIILE STATELOR PRIVIND PROTECIA MPOTRIVA TORTURII I A TRATAMENTELOR INUMANE ORI DEGRADANTE 67 TORTURA 67 TRATAMENTE I PEDEPSE INUMANE 68 TRATAMENTE I PEDEPSE DEGRADANTE 68 Cursul 9 - Dreptul de nu fi supus sclaviei, servituii i muncii forate sau obligatorii..............................................................................71 Cursul 10 - Dreptul la libertatea i sigurana persoanei............72 1. CAZURILE PERMISE DE PRIVARE DE LIBERTATE CONFORM ART. 5 72 2. GARANIILE PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE 73 Cursul 11 - Dreptul la un proces echitabil.................................76 1. APLICABILITATEA ARTICOLULUI 6 76 2.GARANIILE GENERALE ALE DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL (ART. 6 1) 79 3.GARANIILE SPECIALE ALE DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL N PROCESELE PENALE (ART. 6 2 I 3) 81 4. GARANIILE IMPLICITE ALE DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL 82 Cursul 12 - Dreptul la respectul vieii private i familiale. Dreptul la cstorie ..............................................................................................91 1. NOIUNEA DE VIA PRIVAT. OBLIGAIILE STATELOR PRIVIND PROTECIA VIEII PRIVATE 91 2. DREPTUL LA RESPECTUL VIEII PRIVATE 91 3. DREPTUL LA RESPECTUL VIEII FAMILIALE 92 4. PROTECIA DOMICILIULUI I A CORESPONDENEI 93 5. RESTRNGERILE ADUSE DREPTULUI LA RESPECTUL VIEII PRIVATE I DE FAMILIE: ART. 8 2 93 Cursul 13 partea I..................................................................96

Libertatea gndirii, contiinei i religiei..................................96 1. PROTECIA CONVINGERILOR I CREDINELOR 96 2. PROBLEMA OBIECIEI DE CONTIIN 98 3. RESTRNGERILE ADUSE LIBERTII CONTIINEI I RELIGIEI 98 Cursul 13 Partea II................................................................99 Libertatea de exprimare..........................................................99 1. SFERA PROTECIEI LIBERTII DE EXPRIMARE: LIBERTATEA DE OPINIE I LIBERTATEA DE INFORMARE 99 2. RESTRNGERILE ADUSE LIBERTII DE EXPRIMARE 100 Cursul 13 Partea III.............................................................103 1. LIBERTATEA DE ASOCIERE I NTRUNIRE PANIC 103 2. RESTRNGERILE LIBERTII DE NTRUNIRE I DE ASOCIERE 104 Cursul 13 Partea IV.............................................................106 Dreptul de a nu suferi nici o discriminare...............................106 1. PRINCIPIUL NON-DISCRIMINRII 106 2. DISCRIMINRILE POZITIVE 106 3. AUTONOMIA ART. 14 106 Cursul 14 Partea I...............................................................109 1. DREPTUL DE PROPRIETATE. NOIUNEA DE PROPRIETATE I DE BUNURI N SENSUL ART. 1 109 2. INTERFERENA STATULUI CU DREPTUL DE A SE BUCURA N MOD PANIC DE PROPRIETATE 109 Cursul 14 - Partea II.............................................................112 DREPTUL LA EDUCAIE 112 Cursul 14 Partea IV.............................................................114 DREPTUL LA ALEGERI LIBERE I CORECTE, ORGANIZATE LA INTERVALE REZONABILE 114 Cursul 14 Partea IV.............................................................115 1. UNIUNEA EUROPEAN I DREPTURILE OMULUI CONSIDERAII GENERALE 115 2. PRINCIPII CE REZULT DIN DREPTUL COMUNITAR N MATERIA PROTECIEI UNOR DREPTURI 115 3. CONVENIA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI DOCUMENT DE REFERIN PENTRU JUDECTORII COMUNITARI 116 4. CHARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE I TRATATUL PRIVIND CONSTITUIA EUROPEAN 116 5. UNIUNEA EUROPEAN I STATELE TERE N MATERIA PROTECIEI DREPTURILOR OMULUI 117 SURSE INTERNET...................................................................119 JURISPRUDEN....................................................................120 JURISPRUDEN ART. 6 CEDO 120 ( CAZUL IRLANDA C. REGATULUI UNIT) 121 RINGEISEN C/ AUSTRIEI (1971) 123 GOLDER C/ REGATULUI UNIT (1975) 126 ENGEL .A. C/ OLANDEI (1976) 128 KOENIG C/ GERMANIEI (1978) 130 AIREY C/ IRLANDEI (1979) 132 CAMPBELL I FELL C/ REGATULUI UNIT (1984) 135 OZTURK C/ GERMANIEI (1984) 137 VAN MARLE .A. C/ OLANDEI (1986) 138 BARBERA, MESSEGUE I JABARDO C/ SPANIEI (1988) 140 BORGERS C/ BELGIEI (1991) 145 RUIZ-MATEOS C/ SPANIEI (1993) 146 POITRIMOL C/ FRANEI (1993) 148 PROCOLA C/ LUXEMBURG (1995) 150 ALLENET DE RIBEMONT C/ FRANEI (1995) 151 ARTICOLUL 8 CEDO 155 CURTEA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI...................................200

ARTICOLUL 9 CEDO 221 ANEXA 1...............................................................................279 STATUTUL CONSILIULUI EUROPEI 279 ANEXA 2...................................................................................7

Cursul nr. 1 partea I Introducere n dreptul internaional al drepturilor omului

1. Noiunea conceptului de drepturi ale omului. Fcnd o comparaie cu celelalte perioade ale istoriei omenirii, ajungem la concluzia c, n sfrit omenirea a neles locul ei, att n grupurile sociale unde i desfsoar activitatea, ct i n cadrul statului,

prin aceea c la grania de sfrit i nceput de mileniu se afirm n mod deosebit valori ca: demnitatea i personalitatea uman, statul de drept, pluralismul, acestea constituind dealtfel valorile supreme ale societii. Dei afirmarea acestor valori s-a fcut n nenumrate rnduri n cursul istoriei, astzi ea este nsoit de garanii i certitudini, de realiti evidente i mcar promitoare. Mesajul Declaraiei Universale a Drepturilor Omului n sensul crei ignorarea i dispreuirea drepturilor omului au dus la acte barbarie care revolt contiina uman i c recunoaterea deminitii inerente tuturor membrilor familiei umane i a drepturilor lor egale i inalienabile constituie fundamentul liberii, dreptii i pcii n lume a fost, n sfrit, receptat de ctre oamenii care, prin eforturile i intereselor lor conjugate, apr valorile fundamentale ale fiinei umane. Prin aceast schimbare de atitudine se ajunge la concluzia c, rolul i locul omului n ansamblul structurilor politice, economice, sociale i culturale, este incontestabil recunoscut. Aceast recunoatere se refer la principalele drepturi inerente fiinei umane i anume: dreptul su la via i libertate, dreptul la cutarea fericirii, ca drepturi naturale, inalienabile i imprescriptibile. Din a doua jumtate a secolului XX, organismele internaionale guvernamentale sau neguvernamentale, organismele juridico-statale ncearc s asigure, pe lang proclamarea drepturilor i libertilor umane ca i condiie a existenei cadrului, mcar la nivel teoretic a drepturilor i liberilor omului ce trebuie s respecte principiul universalitii i egalitii pentru toi i o protecie eficient. Aceast protecie rezult cu prisosin din coninutul instrumentelor juridice internaionale ratificate de foarte multe state. Astfel, Carta de la Paris pentru o nou Europ (1991), evideniind obligaiile statelor i guvernelor pentru drepturile omului a stabilit c protecia i promovarea lor, constituie prima ndatorire a guvernului. Respectarea lor reprezint o garanie esenial n faa unui stat cu puteri excesive. Eforturile depuse de diferitele organisme pentru protejarea i garantarea drepturilor i libertilor omului scot n eviden rolul att de important pe care l joac acestea ntr-o societate democratic ct i faptul c, acestea se afl ntr-o indisolubil legtur cu problemele lumii contemporane. Trebuie avut n vedere faptul c aceste drepturi i liberi ale omului nu sunt o moral ci reprezint mai mult dect o limb comun a tuturor oamenilor.

Dar pe lng faptul c drepturile i liberile omului sunt proclamate i protejate, acestea trebuie mai nti cunoscute. Odat cunoscute ele pot fi efectiv receptate att de ctre oameni ct i de ctre autoritile publice. De aceea, fiecare dintre cei doi parteneri --ceteanul i autoritatea publictrebuie s i cunoasc fiecare rolul pe care l au , fr a uita faptul c aceti doi parteneri au obligaia de a da sensuri i efecte practice celei mai nobile misiuni: protecia fiinei umane.

2. Precizri terminologice n materia drepturilor omului Abordnd problematica ntr-o viziune tiinific, precizarea terminologiei utilizate n domeniul drepturilor omului i ceteanului, este un lucru de cert importan. nelegerea coninutului i sensurilor drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale implic stpnirea conceptelor terninologice o terninologie nuanat- mai ales a exprimrilor juridice. n esen, exprimrile juridice sunt cele mai importante, tiut fiind c limba dreptului este cea n care drepturile i libertile ceteneti sunt exprimate i devin viabile. Precizrile terminologice se impun, mai ales pentru c domeniul drepturilor omului sunt exprimate, n cele din urm n limbaj juridic, care este limbajul tehnic i desigur obligatoriu, din moment ce devine chiar limbajul legii. Spre exemplu, vom observa c textul constituional romn sau Convenia European de Aprare a Drepturilor Omului utilizeaz termenul drept , atunci cnd se consacr dreptul la via, la aprare, la vot etc. n schimb, termenul de libertate este folosit atunci cnd textul constituional sau cel al Conveniei se refer la libertatea contiinei, libertatea de exprimare, libertatea ntrunirilor etc. Cum se explic aceat terminologie? Vom observa c att terminologia constituional, ct i cea a conveniei desemneaz o singur categorie juridic i anume dreptul fundamental. Astfel, vzute lucrurile juridicete vom observa c dreptul este o libertate, iar libertatea este un drept. Aceast nuanare ternimologic nu duce la concluzia c ar fi noiuni de natur juridic diferit, ci dimpotriv suntem n prezena unei singure noiuni juridice. ntre aceste noiuni nu exist deosebiri de natur juridic. Aceast nuanare terminologic se poate explica prin cel puin dou argumente: Un prin argument de ordin istoric, este explicat de faptul c la nceput, n categoria drepturilor umane, au aprut liberile, ca exigene ale

omului n opoziie cu autoritatea public, iar aceste liberti nu presupune din partea celorlali dect o atitudine general de abinere. Evoluia libertilor, n contextul mai larg al evoluiei politice i sociale, a avut ca rezultat creistalizarea conceptului de drept al omului, concept cu un coninut i semnificaie juridic complex. Mai ales n raport cu autoritile statale, drepturile omului (libertile publice) au implicat i obligaii corelative, mcar de aprare. n timp, aceste liberti au trebuit s fie nu numai proclamate ci i promovate i mai ales protejate i garantate. Cel de al doilea argment, este dat de expresivitatea i frumuseea limbajului juridic. Adesea, drepturile omului i ceteanului sunt denumite liberti publice. Liberti publice este o expresie cuprinztoare, ea evoc att libertile i drepturile omului, ct i faptul c acestea aparin dreptului public, fiind supuse astfel unui regim juridic aparte. 3. Drepturi individuale i drepturi colective Dup metodologie de sorginte didactic drepturile omului se clasific n drepturi individuale i drepturi colective. Din prima categorie, fac parte drepturile recunoscute fiecrui individ, i anume: Dreptul la integriatea fizic i mental, unde sunt incluse dreptul la via, dreptul la liberate i securitatea persoanei, intedicia torturii i a tratamentelor inumane sau degradante, a scalviei, a servituii i muncii forate, a arestrrii arbitrare sau a privrii abuzive de libertate; Dreptul la contiin i aciune, libertatea opiniei, de exprimare i religioas; libertatea ntrunirilor panice i de a constitui sindicate i alte organizaii asociate i dreptul de a adera la ele; libertatea de circulaie; Dreptul la justiie n condiiile stabilite de lege: o judecat echitabil, dreptul la aprtor, neretoractivitatea legii; Drepturi privitoare la viaa privat i de familie: dreptul la respectarea vieii private, dreptul la respectarea familiei i a proteciei familiei; Drepturi politice: dreptul de a alege i a fi ales; Drepturi sociale, econimice i culturale: dreptul la munc, dreptul la un nivel de via suficient, la securitatea social, la servicii de sntate, la cultur Principiul egalitii n drepturi i al nediscriminrii. Din a doua categorie de drepturi se numr: dreptul persoanelor de a dispune de ele insele, dreptul la suveranitate permanent asupra resurselor naturale, dreptul la dezvoltare etc.

Bibliografie Mihai CONSTANTINESCU, Ion DELEANU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Florin VASILESCU, Ioan VIDA Constituia Romniei Comentat i admotat, Bucureti 1992, Regia Autonom Monitorul Oficial. Traian LASZLO, Drepturile Omului, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star 2001 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Corneliu-Liviu POPESCU.- Protecia internaional a drepturilor omului. Surse, instituii, proceduri. Bucureti, Editura All Beck, 2001

Cursul nr. 1 partea II Protecia drepturilor omului n cadrul ONU

1. Charta ONU Carta reprezint unul din cele mai importante documente internaionale, aceasta fiind semnat n numele popoarelor Naiunilor Unite la San Francisco n data de 26 iunie 1945. Chiar din preambul Carta proclam credina n drepturile fundamentale ale omului, n demnitate i n valoarea persoanei umane, n egalitatea de drept a brbailor i femeile, ca i a naiunilor, mari sau mici. Unul din scopul fundamental al Naiunilor Unite, aa cum rezult din Capitolul I al Cartei, este s dezvolte relaiile prieteneti ntre naiuni ntemeiate pe respectarea pricipiului egalitii n drepturi a popoarelor i a dreptului lor de a dispune de ele nsele (art. 1 pct. 2) i s realizeze cooperarea internaional, rezolvnd problemele internaionale cu caracter economic, social, cultural sau unamitar, promovnd sau ncurajnd respectarea drepturilor omului i libertilor lor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie ( art. 1, pct. 3). n sprijinul realizrii scopului propus, Carta stabilete o serie de ndatoriri att pentru unele organe principale ale ONU ct i pentru statele membre. n privina organului principal al Naiunilor Unite, art. 13 din Cart precizeaz c Adunarea General va iniia studii i va face recomandri n scopul: ... de a srijini nfptuirea drepturilor omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie. Conform prevederilor Cartei, un alt organ principal al Naiunilor Unite, Consiliul Economic i Social, a fost mandatat s acioneze n acest domeniu astfel: art. 62 paragraful 2 El poate face recomandri n scopul de a promova respectarea efectiv a drepturilor omului i a liberilor fundamentale pentru toi; art. 62 paragraful 3 El poate pregti, spre a fi supuse Adunrii Generale, proiecte de convenii n probleme de competena sa art. 62 paragraful 4 El poate convoca, n conformitate cu regulile fixate de Naiunile Unite, conferine internaionale n probleme de competena sa; art. 64 prin care Consiliul Economic i Social se mputernicete a se nelege cu membrii Naiunilor Unite i cu instituiile specializate spre a obine de la acestea rapoarte privind msurile luate n executarea prorpiilor sale recomandri i a

recomandrilor Adunrii Generale n probleme de competena Consiliului i poate s comunice Adunrii Generale observaiile sale asupra acestor raporte art. 68 Consiliul este mputernicit s nfiineze comisii... pentru promovarea drepturilor omului, precum i orice alte comisii necesare pentru ndeplinire funciilor sale. Astfel, n baza acestei dispoziii din Cart, Consiliul Economic i Social a infiinat Comisia Drepturilor Omului, Comisia condiiei femeii i Subcomisia de lupt contra masurilor discriminatorii i a proteciei minorilor. Cu toate acestea ns, lacunele Cartei sunt considerabile. Chiar dac ea recunoate Naiunilor Unite misiunea de a favoriza, de a dezvolta, de a ncuraja respectul drepturilor omului, le acord puterea de a face studii i recomandri, NU instituie nici un fel de garanie n materie i nu definete n nici un fel coninutul drepturilor omului acestea avnd un caracter destul de vag. Totui, Carta ONU are marele merit de a fi introdus drepturile omului n ordinea internaional. 2. Declaraia Universal a Drepturilor Omului Declaraia Universal a Drepturilor Omului a fost adoptat la 10 decembrie 1948 de ctre Adunarea General a ONU i este primul document cuprinztor n sfera drepturilor omului, adoptat de o organizaie internaional. Declaraia Universal cuprinde dou mari categorii de drepturi: drepturile civile i politice i drepturile economice, sociale i culturale. Declaraia recunoate c drepturile pe care le proclam nu sunt absolute. Ea d posibilitatea statelor s adopte legi care s limiteze exerciiul acestor drepturi, cu condiia ca unicul scop al acestei limitri s fie asigurarea recunoaterii corespunztoare i respectrii drepturilor celorlali i a compatibilitii cu cerinele ndreptite privind moralitatea, ordinea public i bunstarea general ntr-o societate democratic (articolul 29 2). Declaraia Universal nu este un tratat. Ea a fost adoptat de AG a ONU ca rezoluie, deci nu are putere obligatorie. 3. Pactele internaionale privind drepturile omului Cele dou Pacte internaionale au fost adoptate de AG a ONU i deschise spre semnare n decembrie 1966. Abia dup un deceniu a fost posibil intrarea lor n vigoare, prin ratificarea de ctre 35 de state. Avnd statutul de tratat internaional, cele dou Pacte creeaz obligaii juridice pentru statele pri. Astfel, chestiunile legate de respectarea i recunoaterea drepturilor garantate de Pacte devin probleme de interes

internaional i nu mai in exclusiv de jurisdicia intern a statelor. Cele dou pacte cuprind o prim parte comun, compus dintr-un singur articol, care afirm principiul auto-determinrii popoarelor: dreptul acestora de a-i stabili statutul politic, de a-i asigura liber dezvoltarea economic, social i cultural i de a dispune liber de bogiile i de resursele lor naturale. 3.1. Pactul Internaional privind drepturile civile i politice (PIDCP) Pactul conine o clauz de derogare (art. 4), care permite statelor pri ca n timp de pericol public ameninnd existena naiunii s suspende toate drepturile cu excepia a 7 dintre cele mai importante: - dreptul la via; - dreptul de a nu fi supus torturii sau altor pedepse sau tratatmente crude, inumane sau degradante; - dreptul de a nu fi inut n sclavie i servitute; - dreptul de a nu fi nchis pentru neexecutarea unor obligaii contractuale; - principiul neretroactivitii incriminrilor (sau al aplicrii legii penale mai favorabile); - dreptul fiecrui om la recunoaterea personalitii sale juridice; - libertatea gndirii, contiinei i religiei. Pactul permite de asemenea statelor s restrng exercitarea drepturilor. Obligaiile asumate de ctre statele pri prin ratificarea PIDCP sunt enunate n articolul 2 1: Fiecare stat parte la prezentul Pact se angajeaz s respecte i s garanteze tuturor persoanelor aflate pe teritoriul su i supuse jurisdiciei sale, drepturile recunoscute n prezentul Pact, fr nici o deosebire, cum ar fi de ras, culoare, sex, limb, religie, opinii politice sau de alt natur, origine naional sau social, avere, natere sau alt statut. Paragraful 2 al articolului 2 cere statelor pri s adopte acele msuri legislative sau de alt ordin care sunt necesare pentru a realiza exercitarea drepturilor garantate prin Pact. Asigurarea respectrii obligaiilor asupate prin Pact de ctre statele membre se face de ctre Comitetul Drepturilor Omului, organ format dintr-un numa de 18 experi independeni alei pe o periad de 4 ani. Procedural, Comitetului i defoar activitatea pe dou planuri: Procedura de raportare; Procedura de examinare a plngerilor inter-statale. Procedura de examinare a plngerilor individuale Procedura de raportare instituit prin art. 40 din Pactul internaional privind drepturile civile i politice oblig statele s nainteze Comitetul Drepturilor Omului, rapoarte din 5 n 5 ani asupra situaiei concrete privind respectarea obligaiilor asumate, rapoarte ce sunt examinate de Comitet n

sesiuni publice. b) Procedura de examinare a plngerilor inter-statale este o procedur de mediere i conciliere opional, reglementat de art. 42 i 42 din Pactul internaional privind drepturile civile i politice, rolul Comitetului fiind acela de a gi soluii amiabile. c) Procedura de examinare a plngerilor individuale este instituit de Primul protocol facultativ la Pactul internaional privind drepturile civile i politice, care ofer persoanelor particulare care se pretind victime ale unei nclcri a Pactului posibilitatea de a nainta Comisiei Drepturilor Omului comunicri sau plngeri individuale. Reclamanii pot fi doar persoane fizice nu si grupuri de persoane sau persone juridice, ca n cazul Convenei Europene. 3.2. Pactul Internaional privind drepturile economice, sociale i culturale (PIDESC) Acest pact recunoate urmtoarele drepturi: dreptul la munc; dreptul de a se bucura de condiii de munc juste i prielnice; dreptul de a nfiina i de a face parte din sindicate; dreptul la securitate social; dreptul la protecia familiei; dreptul la un standard de via satisfctor; dreptul de a se bucura de cel mai nalt standard posibil de sntate fizic i psihic; dreptul la educaie; dreptul de a participa la viaa cultural. Pactul descrie i definete n mod detaliat fiecare din aceste drepturi, indicnd i msurile ce ar trebui luate pentru a obine nfptuirea acestor drepturi. Prin ratificarea acestui Pact, un stat parte nu i asum obligaia de a-l pune imediat n practic, aa cum este cazul PIDCP. PIDESC nu cuprinde prevederi referitoare la un sistem de plngeri interstatale sau individuale. El cere doar statelor pri s prezinte rapoarte asupra msurilor pe care le-au adoptat i asupra progresului nregistrat n respectarea drepturilor recunoscute prin Pact. Pactul nu nfiina nici un Comitet special pentru examinarea rapoartelor, ci stipuleaz doar c aceste rapoarte sunt naintate Consiliului Economic i Social al ONU (ECOSOC). ncepnd cu 1976, ECOSOC a adoptat o serie de rezoluii care au culminat cu nfiinarea Comitetului pentru drepturile economice, sociale i culturale, compus din 18 experi alei cu titlu personal, i nu n reprezentarea statului de unde provin. Din punct de vedere tehnic, Comitetul nu este un organ convenional, ci un organ al ONU, mandatul su fiind acela de a asista ECOSOC n examinarea rapoartelor statale. Bibliografie Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti:

Editura All Beck, 2004 Thomas BUERGENTHAL, Renate WEBER. Dreptul internaional al drepturilor omului. Bucureti: Editura ALL, 1996

Cursul nr. 2 Scurt istoric al sistemului european de protecie a drepturilor omului. Consiliul Europei
1. Consiliul Europei. Scurt Istoric n anul 1949 s-a nfiinat Consiliul Europei, actul de nfiinare a acestei organizaii politice fiind Statutul Consiliului Europei, semnat la Londra la data de 5 mai 1949 (Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia) i ntrat n vigoare la data de 3 august 1949. Scopul nfiinrii Consiliului Europei a fost acela de a apra drepturile omului, democraia parlamentar i supremaia legii; a dezvolta acorduri pe ntregul continent pentru a standardiza practicile sociale i juridice ale rilor membre; a promova contientizarea unei identiti europene bazate pe valori mprtite i care strbate peste diferite culturi. Chiar n art. 1 din Statutul Consiliului Europei precizeaz faptul c: a) Scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate ntre membrii si pentru salvgardarea i realizarea idealurilor i principiilor care sunt motenirea lor comun i pentru facilitarea progresului lor economic i social. b) Acest scop va fi promovat prin organele consiliului, prin discutarea chestiunilor de interes comun i prin ncheierea de acorduri i adoptarea unor aciuni comune n domeniile economic, social, cultural, tiinific, juridic i administrativ, precum i prin salvgardarea i respectarea pe mai departe a drepturilor i libertilor fundamentale ale omului. c) Participarea membrilor la lucrrile Consiliului Europei nu va afecta activitatea acestora n cadrul O.N.U. i a altor organizaii sau uniuni internaionale la care ele sunt pri. d) Chestiunile referitoare la aprarea naional nu in de competena Consiliului Europei. Consiliul Europei este principala organizaei internaional interguvernamental la nivel european care are ca atribuie principal consacrarea i aprarea drepturilor omului. Pentru a avea calitatea de stat membru al Consiliului Europei trebuie, statul trebuie s accepte dou principii fundamentale: - principiul statului de drept;

- principiul potrivit cruia fiecare persoan aflat sub jurisdicia sa trebuie s se bucure de drepturile i libertile fundamentale ale omului. De asemenea, art. 3 din statut prevede n mod categaric faptul c fiecare membru se angajeaz s colaboreze, n mod sincer i efectiv, la realizarea scopului consiliului. nclcarea obligaiilor stabilite prin art. 3 poate atrage aplicarea unor sanciuni. Astfel, art. 8 din Statul prevede c: Oricrui membru al Consiliului Europei, care a nclcat n mod grav art. 3, i pot fi suspendate drepturile sale de reprezentare i Comitetul Minitrilor i poate cere s se retrag n conformitate cu art. 7. Dac membrul n cauz nu se conformeaz acestei cereri, comitetul poate s decid ncetarea calitii de membru al consiliului de la data pe care comitetul o hotrte. Consiliul Europei grupeaz 47 de state, a primit candidatura nc a unui stat (Belarus), i a acordat statut de observator altor 5 state (Vatican, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia i Mexic). Consiliul Europei se deosebete de Uniunea European. Uniunea European este o entitate politic, social i economic, dezvoltat n Europa, i este compus din 27 ri, avnd instituii deosebite: Consiliul European (forul politic suprem al Uniunii Europene ce funcioneaz din1987); Comisia European cu sediu la Bruxelles; Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Minitri ); Parlamentul European ce funcioneaz din 1952; Curtea de Justiie a Comunitilor Europene; Curtea European de Conturi. 2. Consiliul Europei i alte organisme europene Pentru a nu se face o confuzie ntre Consiliul Europei i alte organisme europene, vom face urmtoarele precizri: A. Consiliul Europei Organizatie internationala al carei sediu este la Strasbourg si care reuneste 47 de state democratice ale Europei. si Consiliul European Reuniune periodica (cel putin de doua ori pe an) a sefilor de stat si de guvern ai celor 27 de state membre ale Uniunii Europene pentru a discuta si orienta politica comunitara. si Comisia Europeana Organ executiv al Uniunii Europene cu sediul la Bruxelles, care monitorizeaza aplicarea corecta a dispozitiilor tratatelor si a deciziilor luate de institutiile Uniunii. B. Adunarea Parlamentara

Organ deliberativ al Consiliului Europei. Se compune din 318 reprezentanti si din 318 supleanti desemnati de parlamentele nationale ale statelor membre. si Parlamentul European Organ parlamentar al Uniunii Europene care reuneste pe cei 785 deputati europeni ai celor 27 tari membre, alesi prin vot universal de locuitorii Uniunii Europene. C. Curtea Europeana a Drepturilor Omului Are sediul la Strasbourg. Este singurul organism juridic autentic, creat de Conventia europeana a drepturilor omului si compus din 46 de judecatori*. Ea asigura in ultima instanta respectarea de catre statele parti a obligatiilor rezultand din Conventie. si Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene Are sediul la Luxemburg si asigura respectarea dreptului comunitar, interpretarea si aplicarea tratatelor Uniunii Europene. si Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene Are sediul la Luxemburg si asigura respectarea dreptului comunitar, interpretarea si aplicarea tratatelor Uniunii Europene. De asemenea nu trebuie fcut confuzia ntre: Conventia europeana a drepturilor omului Tratat prin care statele membre ale Consiliului Europei s-au angajat sa respecte libertatile si drepturile fundamentale ale omului. si Declaratia universala a drepturilor omului Adoptata de Organizatia Natiunilor Unite in 1948 pentru a intari, pe plan international, protectia drepturilor omului. 3. State membre i reprezentativitatea Albania (4), Andora (2), Armenia (4), Austria (6), Azerbaidjan (6), Belgia (7), Bosnia si Hertegovina (5) Bulgaria (6), Croatia (5), Cipru (3), Danemarca (5), Estonia (3), Elvetia (6), Finlanda (5), Franta (18), Federatia Rusa (18), Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei (3), Georgia (5), Germania (18), Grecia (7), Irlanda (4), Italia (18), Islanda (3), Letonia (3), Liechtenstein (2), Lituania (4), Luxemburg (3), Malta(3), Marea Britanie (18), Moldova (5), Monaco (2), Muntenegru (2), Norvegia (5), Olanda (7), Polonia (12), Portugalia (7), Romania (10), Republica Ceha (7), Republica Slovacia (5), San Marino (2), Serbia (7) Slovenia (3), Spania (12), Suedia (6), Turcia (12), Ucraina (12), Ungaria (7).

Statutul de observator: Parlamentele Canadei, Israelului si Mexicului beneficiaza de acest statut pe langa Adunarea Parlamentara

2.Organele Consiliului Europei Adunarea Parlamentar Comitetul Minitrilor Secretarul General Congresul Autoritilor Locale i Regionale din Europa (CARLE) Comisarul pentru drepturile Omului Comisia European mpotriva Rasismului i Intoleranei (ERCI) Organizaii specializate: - Comisia european pentru democraie prin drept (Comisia de la Veneia); - Banca de dezvoltare; -Grupul de state mpotriva corupiei (GRECO) -Observatorul european al audiovizualului; -Centrul european pentru interdependen i solidaritate mondial (Centrul Nord Sud)

2.1. Comitetul Minitrilor este organul decizional al Consiliului Europei i este alcatuit din ministrii afacerilor externe ai celor 47 de state membre sau din reprezentantii diplomatici permanenti la Strasbourg. El constituie un organism guvernamental in care, in conditii de egalitate, pot fi discutate demersurile nationale privind problemele cu care se confrunta societatea europeana, cat si un forum in care se elaboreaza raspunsurile europene la aceste provocari. In colaborare cu Adunarea Parlamentara, el reprezinta gardianul valorilor fundamentale ale Consiliului Europei si este investit cu misiunea de a monitoriza respectarea angajamentelor luate de statele membre. Ministrii afacerilor externe ai statelor membre se reunesc o data pe an pentru a trece in revista cooperarea europeana si actualitatea politica si pentru a da impulsul politic necesar activitatii Organizatiei. Reprezentantii permanenti (ambasadori) au intalniri saptamanale, aceste reuniuni fiind completate de intalniri ale grupurilor de raportori sau ale grupurilor de lucru insarcinate cu aprofundarea anumitor chestiuni inaintea luarii deciziilor. Fiecare ministru prezideaza Comitetul pentru o perioada de sase luni. Schimbarea presedintiei are loc, in mod traditional, in mai si in noiembrie. Deciziile Comitetului Ministrilor sunt transmise guvernelor sub forma

de recomandari sau fac obiectul conventiilor si acordurilor europene obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele care le-au ratificat. De asemenea, Comitetul Ministrilor adopta declaratii sau rezolutii privind chestiuni politice de actualitate. Pana in prezent au fost elaborate peste 200 de conventii. Ele se refera la drepturile omului, dar si la alte domenii de activitate ale Organizatiei, afirmand si intarind coeziunea democratica, sociala si culturala a Consiliului Europei. Cele mai multe dintre deciziile Comitetului Ministrilor necesita o majoritate de doua treimi din voturile exprimate, majoritatea simpla este insa suficienta pentru chestiunile de procedura. Conventiile si recomandarile sunt elaborate de comitetele de experti guvernamentali, mandatati de Comitetul Ministrilor, generandu-se astfel un dialog intre consideratiile tehnice si viziunea politica globala. Numeroase initiative politice sunt, de asemenea, luate cu ocazia conferintelor ministrilor specializati, care se desfasoara cu regularitate. Comitetul Ministrilor vegheaza, asupra aplicarii efective a conventiilor si acordurilor incheiate intre statele membre. Aceasta responsabilitate este cruciala pentru conventiile referitoare la drepturile omului, dintre care cele mai importante (Conventia europeana a drepturilor omului, Carta sociala europeana revizuita, Conventia europeana pentru prevenirea torturii, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale) au instituit mecanisme proprii de supraveghere. Responsabilitatea Comitetului Ministrilor privind Conventia europeana a drepturilor omului reflecta importanta acestei Conventii, care constituie piatra de temelie a sistemului de protectie a drepturilor omului in Europa. Supraveghind buna executare a deciziilor Curtii europene a drepturilor omului de catre statele membre, Comitetul Ministrilor joaca un rol esential in pastrarea credibilitatii acestui sistem fara echivalent in restul lumii.

2.2. Adunarea Parlamentar Este prima adunare european din istoria continentului i totodat are cea mai extins reprezentare. Dezbaterile i deliberrile Adunrii Parlamentare reprezint direcii pentru activitatea Comitetului Minitrilor i exercit o influen considerabil asupra guvernelor statelor membre. n cadrul Adunrii Parlamentare sunt reprezentate 47 de state. Aceasta are 318 membri si 318 supleanti alesi sau desemnati de parlamentele nationale dintre cadrul membrilor acestora. Fiecare tara dispune de la 2 pana la 18

reprezentanti, in functie de marimea populatiei ei. Delegatiile nationale la Adunare sunt compuse astfel incat sa asigure o reprezentare corecta a partidelor politice sau a grupurilor din parlamentele lor nationale. Adunarea numara cinci grupuri politice: Grupul socialist (SOC), Grupul partidului popular european (PPE/DC), Grupul democratilor europeni (GDE), Alianta democratilor si liberalilor pentru Europa (ADLE) si Grupul pentru stanga europeana unita (GUE). Cativa parlamentari nu sunt inscrisi in nici un grup politic. Adunarea se reuneste de patru ori pe an, timp de o saptamana, in sesiune plenara publica, la Strasbourg. De asemenea, ea tine o reuniune de primavara intr-unul din statele membre ale Consiliului Europei. Adunarea isi alege presedintele dintre membrii sai, in mod traditional pentru trei mandate consecutive cu o durata de un an. Presedintele, vicepresedintii (19 in prezent), presedintii celor 5 grupuri politice si presedintii celor 10 comisii constituie Biroul Adunarii. Adunarea alege, de asemenea, Secretarul General si Secretarul General adjunct al Consiliului Europei, Secretarul General al Adunarii, judecatorii Curtii europene a drepturilor omului si Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei. Lucrarile Adunarii sunt pregatite de comisii specializate in urmatoarele domenii: politic, juridic si drepturile omului, social, sanatate si familie, cultura, stiinta si educatie, mediu si agricultura, probleme locale si regionale, economie si dezvoltare, migratii, refugiati si demografie, egalitatea sanselor pentru femei si barbati, regulament si imunitati, respectarea obligatiilor si angajamentelor statelor membre. 2.3. Secretarul General Are responsabilitatea direciilor strategice ale programului de lucru al Consiliului Europei i asupra bugetului organizaiei i supravegheaz organizarea i funcionarea curent a Consiliului. Acesta elaboreaz, pe baza prioritilor anuale, Programul de Lucru Interguvernamental, aprobat anual de Comitetul Minitrilor i rspunde de ndeplinirea acestui program i pregtete rapoartele de activitate ale Comitetului Minitrilor ctre Adunarea Parlamentar. Secretarul General joac un rol special n virtutea unor prevederi ale Conveniei Europene a Drepturilor Omului. Astfel, n conformitate cu prevederile art. 15 3 el trebuie informat de statele pri care neleg s aplice clauza de derogare prevzut de paragraful 1 al acestui articol. De asemenea, prin art. 52 Secretarul General poate cere oricrui stat parte s i furnizeze explicaii despre modul n care dreptul su intern asigur aplicarea efectiv a tuturor dispoziiilor Conveniei. Aa de pild, n anul 2001 Secretarul General a adresat Federaiei Ruse o scrisoare solicitnd explicaii cu privire la conflictul din Cecenia.

2.4. Congresul Autoritilor Locale i Regionale din Europa (CALRE) este un organ creat de Summit-ul de la Viena din anul 1993, care are menirea de a reprezenta att colectivitile locale, ct i colectivitile regionale din Europa care aplic prevederile Chartei Autonomiei Locale adoptat de Comitetul Minitrilor n 1985. 2.5. Comisarul pentru Drepturile Omului. La 7 mai 1999 Comitetul de Minitri ai Consiliului Europei a nfiinat, prin rezoluia (99)50, instituia Comisarului pentru Drepturile Omului. Comisarul este o instituie nonjurisdicional, destinat a promova educaia, cunoaterea i respectul drepturilor omului n statele membre ale Consiliului Europei. Persoana care ndeplinete aceast funcie este aleas de Adunarea Parlamentar, cu majoritate de voturi, dintr-o list de 3 candidai alctuit de Comitetul Minitrilor. Mandatul comisarului este de 6 ani i nu poate fi renoit. Atribuiile principale ale comisarului sunt enumerate la art. 3 din Rezoluie: Promovarea educaiei i a cunoaterii drepturilor omului n statele membre; contribuia la promovarea respectului efectiv al drepturilor omului n statele membre; asigur sfaturi i informaii despre protecia drepturilor omului i prevenirea nclcrii acestora; facilitarea activitilor ombudsmenilor naionali sau ale instituiilor similare din domeniul drepturilor omului; identificarea posibilelor lipsuri sau neconcirdane n dreptul i practica statelor membre privind respectarea drepturilor omului aa cum sunt prevzute n instrumentele Consiliului Europei. Actele Comisarului pentru drepturile omului sunt: recomandrile, opiniile i rapoartele. 2.6 Comisia European mpotriva Rasismului i Intoleranei (ERCI) Comisia a fost creat tot n urma summit-ului de la Viena din anul 1993, iar n anul 2002 Comitetul Minitrilor a adoptat un nou statut al acestei comisii. Atribuiile principale ale Comisiei: s examineze legislaiile, politicile i alte msuri luate de ctre statele membre viznd a combate resismul, xenofobia, antisemitismul i intolerana, precum i efectele acestora; sa stimuleze aciunile n materile la nivel local i europan; s formuleze recomandri de politic general la adresa statelor membre; s studieze instrumentele juridice internaionale aplicabile n materie n vederea unei necesare consolidri a acestora.

ECRI elaboreaz rapoarte ce cuprind, pe lng analiza strilor de fapt, i propuneri adecvate de soluionare a problemelor constatate.

3. Elaborarea i semnarea Conveniei Europene a Drepturilor Omului n august 1949, Comitetul pentru probleme juridice i administrative al Adunrii Consultative a Consiliului Europei s-a ntrunit pentru a studia o propunere de creare a unei organizaii n cadrul Consiliului Europei pentru a asigura garantarea colectiv a drepturilor omului. Comitetul a propus ca o list de 10 drepturi din Declaraia Universal a Drepturilor Omului s fac obiectul unei garanii colective, ca statele membre s se oblige a respecta principiile fundamentale ale democraiei, precum i nfiinarea unei Comisii Europene a Drepturilor Omului i a unei Curi Europene de Justiie. Comitetul de Minitri al Consiliului Europei a numit 2 comitete guvernamentale separate care s-au ntlnit n prima jumtate a lui 1950. Dup mai multe consultri cu Adunarea n vara acelui an, Convenia a fost semnat la Roma n luna noiembrie. Convenia a intrat n vigoare la 3 septembrie 1953, dup depunerea a trei ratificri. Ea a fost urmat de 14 protocoale adiionale.

Principalele drepturi garantate de Convenia European a Drepturilor Omului i de protocoalele sale

n forma iniial, CEDO garanta urmtoarele drepturi: dreptul la via dreptul de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante dreptul de a nu fi inut n sclavie; interzicerea muncii forate dreptul la libertatea i sigurana persoanei dreptul la un proces echitabil dreptul de a nu fi supus unor legi i pedepse ex post facto dreptul la via privat i de familie libertatea de gndire, contiin i religie libertatea de expresie libertatea de asociere i de ntrunire panic dreptul de a se cstori i de a ntemeia o familie Convenia mai conine o clauz de nediscriminare (art. 14) i obligaia de a se acorda un remediu eficace prin instanele naionale oricrei persoane

ale crei drepturi au fost violate (art. 13). Catalogul drepturilor garantate a fost lrgit prin Protocoalele adiionale ulterioare: Protocolul 1: - dreptul la proprietate - dreptul la educaie - angajamentul statelor de a organiza alegeri libere i secrete la intervale de timp rezonabile Protocolul 4: - interzicerea privrii de libertate pentru nerespectarea obligaiilor contractuale - dreptul la liber circulaie - interzicerea expulzrii propriilor ceteni i a expulzrii colective a strinilor Protocolul 6: abolirea pedeapsa cu moartea pe timp de pace Protocolul 7: - garanii acordate strinilor nainte de a fi expulzai din ara unde i au reedina; - dreptul la recurs n procesele penale; - dreptul la reparaii n caz de eroare judiciar, - dreptul de a nu fi judecat de dou ori pentru aceeai fapt; - egalitatea n drepturi i obligaii ntre soi. Protocolul 12 a introdus principiul general al non-discriminrii. Protocolul 13 a introdus abolirea pedepsei cu moartea n orice circumstane.

Bibliografie Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Daiana-Maura VESMA.- Drept comunitar european. Sibiu: Editura Burg, 2003

Cursul nr. 2 Partea II Principiile sistemului Conveniei Europene a Drepturilor Omului

Principiile directoare ale sistemului european de protecie a drepturilor omului se divid n dou categorii: principii rezultate din economia Conveniei, sau principii convenionale i principii rezultate din jurisprudena Curii, sau principii jurisprudeniale. 1. Principiile convenionale 1.1. Principiul solidaritii Caracterul obiectiv al sistemului CEDO transcende interesele statelor i st la baza solidaritii n garantarea drepturilor omului de ctre acestea, att n privina beneficiului sau existenei drepturilor, ct i a exerciiului acestora. - non-reciprocitatea este specific documentelor ce ocrotesc drepturile omului. Conform Conveniei de la Viena din 23 mai 1969 asupra dreptului tratatelor, violarea, chiar substanial, de ctre un stat parte a unei convenii privind drepturile omului, nu d dreptul celorlalte state pri s pun capt tratatului sau s-i suspende aplicarea. Regimul juridic al CEDO, ca i cel al conveniilor similare, se distinge, astfel, de cel al dreptului general al tratatelor. - aplicabilitatea direct a Conveniei Europene a Drepturilor Omului. Aplicabilitatea direct n dreptul intern al statelor, presupune ca norma internaional nu necesit, pentru a fi aplicat, s fie introdus n ordinea intern printr-o dispoziie special. De asemenea, aplicabilitatea direct presupune ca norma n cauz s fie suficient de precis, att n ceea ce privete forma, ct i obiectul su, pentru a fi aplicat n ordinea intern fr msuri suplimentare de executare. 1.2. Principiul suveranitii A. Protecia suveranitii statelor prin nuanarea obligaiilor acestora Nuanarea obligaiilor statelor se poate realiza prin intermediul

rezervelor i dispoziiilor facultative, care confer Conveniei un cmp de aplicare cu o geometrie variabil: nu toate statele pri sunt angajate n acelai fel. B. Protecia suveranitii prin asigurarea respectrii intereselor statelor Convenia European recunoate un spaiu de libertate statelor, prevznd c anumite drepturi pot suferi limitri (restrngeri sau derogri). Aceste drepturi mai sunt numite drepturi condiionale. Astfel, Convenia stabilete, prin art. 15 2, o ierarhie formal a drepturilor, distingnd ntre drepturile intangibile i drepturile condiionale. Drepturile intangibile sunt cele crora statele pri nu le pot aduce atingere: de ele beneficiaz orice persoan, oriunde i n orice circumstane. Aceste drepturi sunt n numr de cinci: dreptul la via (art. 2), dreptul de a nu fi supus torturii i altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante (art. 3), dreptul de a nu fi supus sclaviei (art. 4), dreptul la neretroactivitatea legii penale (art.7), regula non bis in idem sau dreptul de a nu fi judecat de dou ori pentru aceeai fapt (art. 4 al Protocolului nr. 7). Aceste drepturi individuale, relative la integritatea fizic i psihic a persoanei i la libertatea acesteia, formeaz aa-numitul standard minim al dreptului european al drepturilor omului. Un aspect important al proteciei suveranitii statelor l constituie clauza de derogare. Astfel, art. 15 1 CEDO autorizeaz statul parte s suspende beneficiul i exerciiul drepturilor n caz de rzboi sau de pericol public excepional. 2. Principiile jurisprudeniale ale Conveniei Europene a Drepturilor Omului Cele dou mari principii jurisprudeniale ale sistemului CEDO sunt efectivitatea i subsidiaritatea. 2.1. Principiul efectivitii dispoziiilor Conveniei Acest principiu are dou dimensiuni principale: - existena unor obligaii pozitive n sarcina statelor pri n scopul aplicrii eficiente a Conveniei; - existena efectului util al dispoziiilor Conveniei, materializat la nivel jurisprudenial prin identificarea unor noiuni autonome sau a unor semnificaii autonome potrivit Conveniei i jurisprudenei Curii, precum i prin aplicarea autonom a unor dispoziii ale Conveniei. 2.2. Principiul subsidiaritii mecanismului Conveniei

Mecanismul de protecie a drepturilor prevzut de Convenie are un caracter subsidiar n raport cu sistemele naionale de garantare a drepturilor omului. Curtea a exprimat acest principiu n cauza Handyside c/ Regatului Unit. Principiul subsidiaritii implic recunoaterea autonomiei autoritilor naionale n aplicarea Conveniei i st la baza teoriei marjei de apreciere. A. Autoritile naionale se bucur de autonomie n aplicarea Conveniei n aplicarea principiului subsidiaritii, Curtea european a recunoscut autoritilor naionale libertatea de alegere a msurilor de punere n practic a obligaiilor asumate prin Convenie. Controlul exercitat de Curte nu se refer dect la conformitatea acestor msuri cu Convenia. Astfel, Curtea refuz s se erijeze n legislator i s edicteze norme generale ce stabilesc comportamentul statelor. B. Autoritile naionale dispun de o marj de apreciere variabil n aplicarea Conveniei Din caracterul subsidiar al sistemului european de protecie a drepturilor omului, Curtea a dedus o consecin nescris n Convenie: statele dispun de o anumit marj de apreciere n aplicarea CEDO. Teoria marjei de apreciere confer statelor o putere discreionar n aplicarea limitrilor drepturilor protejate. Ea stabilete ntinderea acestei puteri discreionare i, pe cale de consecin, ntinderea controlului exercitat de Curte asupra acestor msuri limitative. Doctrina marjei de apreciere a aprut din jurisprudena Curii Europene, ca o necesitate att funcional, ct i ideologic, n procesul de interpretare i aplicare a Conveniei de ctre aceast instan. Ea este considerat un instrument de auto-limitare judiciar a Curii, avnd un rol esenial n interpretarea Conveniei de ctre aceasta. Marja de apreciere semnific, n principal, c statelor li se permite un anumit grad de discreie, supus totui supravegherii instanei europene, atunci cnd iau msuri legislative, administrative sau judiciare n aplicarea vreunei dispoziii a Conveniei. Doctrina a fost formulat i dezvoltat dup pronunarea hotrrii Curii Europene n cauza Handyside c/ Regatului Unit (1976). Curtea a mai artat c marja de apreciere nu nseamn c supravegherea Curii este limitat la a stabili dac un stat i-a exercitat discreia rezonabil, cu atenie i bun-credin. Chiar un Stat Contractant care acioneaz astfel rmne supus controlului Curii n ceea ce privete compatibilitatea actelor sale cu angajamentele asumate n virtutea Conveniei.

Bibliografie Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004

Cursul 3 - Mecanismul actual de protecie a drepturilor garantate prin CEDO

1. Reforma mecanismului de control prin Protocolul nr. 11 Protocolul adiional nr. 11, adoptat la 11 mai 1994, realizeaz reforma, substituind celor trei organe existente la acea dat (Comisia, Curtea i Comitetul Minitrilor) un organ permanent unic, Curtea European a Drepturilor Omului. Consecinele principale ale acestei reforme sunt: simplificarea i jurisdicionalizarea mai accentuat a sistemului de control, precum i excluderea din procesul decizional a Comitetului de minitri, care rmne competent doar n materia controlului executrii deciziilor Curii. n plus, Protocolul a suprimat clauzele facultative de acceptare a dreptului de recurs individual i a jurisdiciei obligatorii a Curii, ntrind astfel sistemul de protecie a drepturilor i deschiznd deplin individului calea sesizrii organului de control european. n prezent, Curtea European a Drepturilor Omului este singurul tribunal internaional n aceast materie care confer individului un acces direct la jurisdicia sa. ncepnd cu 1 noiembrie 1997, a intrat n vigoare Protocolul nr. 11 al CEDO, Protocol de amendare a Conveniei, ce instituie un nou mecanism de protecie a drepturilor, prin intermediul unei unice Curi Europene a Drepturilor Omului. Noua Curte a nceput s funcioneze efectiv la 1 noiembrie 1998. 2. Reforma mecanismului de control prin Protocolul nr. 14 n anul 2001 a nceput un proces de reformare a mecanismului de control al aplicrii CEDO, proces ce a dus, la 12 mai 2004, la adoptarea, de ctre Comitetul Minitrilor, a textului Protocolului nr. 14 la Convenia European a Drepturilor Omului. Protocolul nr. 14 este deschis spre semntur tuturor statelor membre ale Consiliului Europei i pri la Convenie. Protocolul va intra n vigoare n prima zi a lunii care urmeaz datei expirrii unei perioade de 3 luni de la data la care toate statele-pri la Convenie i-au exprimat consimmntul de a fi legate prin acest Protocol.

3. Curtea European a Drepturilor Omului 3.1. Competena Curii Curtea European a Drepturilor Omului are dou categorii de competene: soluionarea litigiilor (competena contencioas) i emiterea de avize consultative (competena consultativ). Competena ei acoper toate problemele privind interpretarea i aplicarea CEDO i a Protocoalelor sale. Competena contencioas se manifest sub dou aspecte: soluionarea litigiilor interstatale i a cererilor individuale. a. Litigiile interstatale sunt acelea n care un stat-parte la CEDO sesizeaz Curtea asupra oricrei pretinse nclcri a CEDO de ctre alt statparte (art. 33 al Conveniei). b. Cererile individuale provin de la orice persoan fizic, organizaie neguvernamental sau grup de particulari care se pretinde victim a vreunei nclcri a drepturilor sale recunoscute n CEDO de ctre unul din statelepri (art. 34 al Conveniei). Avizele consultative sunt date, la cererea Comitetului de Minitri, asupra problemelor juridice privind interpretarea CEDO, fr a se putea referi la probleme legate de coninutul sau de ntinderea drepturilor sau libertilor consacrate de CEDO, i nici la alte probleme de care Curtea sau Comitetul de Minitri ar putea s ia cunotin ca urmare a introducerii unui recurs prevzut n Convenie (art. 47 al Conveniei). La 2 iunie 2004, Curtea a dat prima sa decizie referitoare la o cerere de aviz consultativ, cerere ce a fost respin pentru lipsa competenei. Curtea are o competen limitat. Conform art. 32 al Conveniei, Curtea are doar competena privind interpretarea i aplicarea Conveniei i a protocoalelor sale. n caz de disput, doar Curtea poate decide asupra competenei sale. Competena Curii este limitat de pri, timp, preteniile pe care le poate examina i teritoriu. Astfel, distingem competena Curii: a) ratione personae; b) ratione temporis; c) ratione materiae; d) ratione loci.

a) Competena ratione personae

Pot depune cerere la Curte persoanele fizice, organizaiile neguvernamentale, grupurile de particulari i statele membre la Convenie. Curtea va examina doar cererile introduse contra statelor pri la Convenie. Conform art. 59 alin. 1 al Conveniei, pot fi parte la Convenie doar statele membre ale Consiliului Europei. La data de 04.04.2007, existau 46 de state

pentru care Convenia a intrat n vigoare. Curtea nu poate fi sesizat cu cereri mpotriva persoanelor private. Prt la Curte poate fi doar un stat. Convenia ns oblig statul parte s ntreprind toate msurile pentru a nu admite nclcarea drepturilor garantate de Convenie de ctre persoanele privare (obligaii pozitive). Nerespectarea acestei obligaii angajeaz responsabilitatea statului n temeiul Conveniei (ex. n cauza Istrate c. Moldovei, hot. 13.06.2006, autoritile statului nu au contribuit suficient la executarea unei hotrri judectoreti irevocabile mpotriva unei persoane private).

b) Competena ratione temporis

Curtea nu va examina dect preteniile care se refer la situaiile care au avut loc dup ce Convenia a intrat n vigoare pentru statul respectiv. Curtea, de asemenea, nu este competent de a examina cererile care au fost depuse cu omiterea termenului de 6 luni. Curtea va examina totui situaiile litigioase care au avut loc pn la intrarea n vigoare a Conveniei pentru statul respectiv, dac procedurile judiciare cu privire la contestarea acestor acte s-au sfrit dup intrarea n vigoare a Conveniei. Convenia i protocoalele sale adiionale intr n vigoare pentru statul parte la ziua depunerii instrumentului de ratificare Secretarului General al Consiliului Europei. Un stat parte la Convenie poate denuna Convenia n modul stabilit de art. 58 al Conveniei. Dup denunare, statul nu va mai fi legat de obligaiile stabilite de Convenie, ns denunarea nu va afecta situaiile comise anterior datei de la care denunarea i produce efectele.

c) Competena ratione materiae

A. Principii Pentru a fi admisibil, cererea trebuie s se refere la un drept protejat prin Convenie i protocoalele sale intrate n vigoare pentru statul prt. Statul membru la Convenie nu este inut s respecte drepturile garantate de protocoalele adiionale la Convenie la care nu este parte. B. Drepturile protejate Drepturile protejate de Convenie i protocoalele sale sunt: dreptul la via (art. 2 CEDO, Protocolul nr. 6 i Protocolul nr. 13); interzicerea torturii (art. 3 CEDO); interzicerea sclaviei i a muncii forate (art. 4 CEDO); dreptul la libertate i siguran (art. 5 CEDO); dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO); interdicia condamnrii pentru aciuni sau inaciuni care nu constituie infraciuni la ziua comiterii (art. 7 CEDO); dreptul la respectul vieii private, de familie, a domiciliului i a corespondenei (art. 8 CEDO); libertatea de gndire, de contiin i de religie (art. 9 CEDO);

libertatea de a comunica i de a primi informaii ori idei (art. 10 CEDO); libertatea de ntrunire panic i de asociere (art. 11 CEDO); dreptul de a se cstori i ntemeia o familie (art. 12 CEDO); dreptul la respectarea bunurilor sale (art. 1 al Protocolului nr. 1); dreptul la instruire (art. 2 al Protocolului nr. 1); dreptul la alegerea liber a corpului legislativ (art. 3 al Protocolului nr. 1); interzicerea privrii de libertate pentru imposibilitatea de e executa o obligaie contractual (art. 1 al Protocolului nr. 4); libertatea circulaiei (art. 2 al Protocolului nr. 4); interzicerea expulzrii cetenilor proprii (art. 3 al Protocolului nr. 4); interzicerea expulzrii colective a strinilor (art. 4 al Protocolului nr. 4); garaniile procedurale n caz de expulzare a strinilor(art. 1 al Protocolului nr. 7); dreptul persoanei declarate vinovate de infraciune s cear examinarea condamnrii sale de ctre o jurisdicie superioar (art. 2 al Protocolului nr. 7); dreptul la compensare n caz de eroare judiciar (art. 3 al Protocolului nr. 7); dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de dou ori pentru svrirea aceleiai infraciuni (art. 4 al Protocolului nr. 7); egalitatea ntre soi (art. 5 al Protocolului nr. 7); dreptul de adresare efectiv la o instan naional cu privire la pretinsa violare a dreptului garantat de Convenie sau protocoalele sale (art. 13 CEDO); interzicerea discriminrii n exercitarea drepturilor garantate de Convenie i protocoalele sale (art. 14 CEDO); i interzicerea general a discriminrii (Protocolul nr. 12). Astfel, Convenia nu garanteaz: dreptul de a fi numit ntr-un post cu funcie public (X c. Marii Britanii, dec. 12.03.1981; Ergul c. Turciei, dec. 17.01.1996); dreptul la autodeterminare (X c. Olandei, dec. 04.10.1976); dreptul la eliberarea permisului de conducere a automobilului (X c. Germaniei, dec. 07.03.1977); dreptul la azil politic (L.I. c. Suediei, dec. 08.09.1993); dreptul la un anumit standard de via (Andersson c. Suediei, dec. 04.03.1986); etc. Termenii folosii n Convenie pentru a defini un drept au un sens autonom. Semnificaia acestor termeni urmeaz a fi determinat prin studierea jurisprudenei Curii n cazuri comparabile. C. Rezervele Chiar dac Convenia a intrat n vigoare pentru un stat, aceasta nu nseamn numaidect c statul este legat de toate prevederile Conveniei de la momentul intrrii n vigoare a acesteia. La momentul semnrii sau depunerii instrumentului de ratificare, statul poate formula o rezerv cnd este nevoie de modificarea unei legi n vigoare i care este incompatibil cu Convenia. Statele recurg des la aceast procedur. Convenia admite rezerve doar pe perioada pn la modificarea legii incompatibile cu Convenia la momentul ratificrii i nu admite rezerve cu

caracter. O rezerv are un caracter general fie atunci cnd ea nu se refer la o dispoziie specific a Conveniei, fie atunci cnd ea este formulat ntrun mod care nu permite de a-i defini sfera de aplicare (a se vedea Temeltasch c. Elveiei, raportul Comisiei din 05.05.1982, para. 84). D. Derogarea n caz de stare de urgen n caz de rzboi sau de pericol care amenin viaa naiunii care au aprut dup intrarea n vigoare a Conveniei pentru statul parte, statul poate lua msuri care derog de la obligaiile prevzute de Convenie, n modul stabilit de art. 15 al Conveniei. Aceste msuri trebuie s fie conforme cu situaia de fapt i nu trebuie s contravin dreptului internaional (a se vedea Irlanda c. Regatului Unit, hot. 18.01.1978, para. 207). O asemenea derogare, ns, nu poate fi formulat de la art. 2, cu excepia cazului de deces rezultnd din acte ilicite de rzboi, de la art. 3, art. 4 para. 1 i de la art. 7 ale Conveniei.

d) Competena ratione loci A. Conceptul de jurisdicie

Conform art. 1 al Conveniei, statele pri recunosc oricrei persoane aflate sub jurisdicia sa drepturile garantate de Convenie. Aceast norm urmeaz a fi interpretat ca garantnd respectarea drepturilor omului pe teritoriul statului, care este general recunoscut conform dreptului internaional. Convenia nu leag obligaia statului de a asigura respectarea drepturilor omului de teritoriul su, ci de jurisdicia sa. Curtea nu a dat o definiie exhaustiv conceptului de jurisdicie, ns l-a asimilat cu controlul efectiv de facto asupra unui teritoriu, indiferent dac acest control este legitim sau nu conform dreptului internaional (a se vedea Loizidou c. Turciei, hot. 23.03.1995). B. Controlul nerecunoscut al teritoriilor strine n anumite circumstane, statele pot controla efectiv i un teritoriu strin. Convenia impune statului parte la Convenie care controleaz efectiv un teritoriu strin s asigure respectarea drepturilor omului pe acest teritoriu. n cazul ocupaiilor ilegale a unui anumit teritoriu, statele tind s nege controlul efectiv al acestui teritoriu. Simplul fapt al negrii jurisdiciei nu nltur prin sine competena Curii ratione loci de a examina pretinsele violri comise pe teritoriul strin controlat. Curtea va examina de sine stttor dac statul exercit sau nu un control efectiv asupra teritoriului n cauz. Pentru ca un control s fie efectiv, nu este necesar de a determina dac statul exercit de fapt un control detaliat asupra politicilor i faptelor autoritilor din regiunea situat n afara teritoriului su naional, deoarece chiar un control general al regiunii poate angaja responsabilitatea acestui stat (a se vedea Loizidou c. Turciei, hot. 18.12.1996, para. 52). Obligaia de a asigura, ntr-o asemenea regiune, respectarea drepturilor garantate de Convenie rezult din nfptuirea unui astfel de control, exercitat n mod direct, prin intermediul forelor sale armate sau prin intermediul unei administraii locale subordonate (a se vedea Ilacu i alii c.

Moldovei i Rusiei, hot. 08.07.2004, para. 314). Pentru a determina dac administraia local este subordonat statului, este puin relevant lipsa dependenei administrative a acestei administraii de sistemul administrativ al statului parte. n cauza Ilacu i alii c. Moldovei i Rusiei, Curtea a constatat c Federaia Rus este responsabil pentru aciunile autoritilor aa-numitei republici moldoveneti nistrene, care este un regim secesionist ce ocup teritoriul din partea de est a Republicii Moldova care nu este controlat de autoritile de la Chiinu, deoarece regimul secesionist a fost creat cu sprijinul Federaiei Ruse, pe acest teritoriu se afl armate ruseti cu un arsenal militar important, forele armate ruse au transferat armament i bunuri cu destinaie nemilitar regimului transnistrean fr acordul Republicii Moldova, deoarece Federaia Rus a acordat suportul financiar regimului transnistrean, datorit instituirii relaiilor comerciale ntre ntreprinderile din Transnistria i ntreprinderi ruse controlate de stat i datorit suportului politic din partea liderilor i autoritilor ruse. n aceast cauz Curtea a notat c regimul transnistrean se afl sub controlul efectiv sau cel puin sub influena decisiv a Federaiei Ruse (idem, para. 392). C. Jurisdicia i obligaiile pozitive Cnd un stat parte este mpiedicat s-i exercite autoritatea sa asupra ntregului su teritoriu datorit existenei unei situaii de facto care l constrnge, cum ar fi instalarea unui regim separatist, indiferent dac este sau nu nsoit de ocupaia militar a teritoriului de un alt stat, acest stat nu nceteaz s aib jurisdicie n sensul art. 1 al Conveniei asupra acelei pri a teritoriului su care este temporar supus unei autoriti locale susinute de fore rebele sau de un alt stat. O asemenea situaie de fapt reduce scopul acestei jurisdicii numai la obligaiile pozitive ale statului parte fa de persoanele aflate pe teritoriul acestuia. n acest sens, statul respectiv trebuie s foloseasc toate mijloacele legale i diplomatice disponibile fa de state tere i organizaii internaionale, pentru a continua s garanteze respectarea drepturilor i libertilor garantate de Convenie. Aceste obligaii sunt de mijloace i nu de rezultat (idem, para. 333). Pentru a stabili dac obligaia pozitiv a fost respectat, Curtea va verifica dac msurile care au fost luate au fost corespunztoare i suficiente n fiecare caz n parte. n cazul unei omisiuni pariale sau totale de a lua msuri, sarcina Curii este de a determina n ce msur un efort minim era totui posibil i dac acesta trebuia ntreprins (idem, para. 334). Aspectul obligaiilor pozitive cu privire la jurisdicia statului a fost formulat de Curte, pentru prima dat, n cauza Ilacu i alii c. Moldovei i Rusiei (citat mai sus). n aceast cauz, obligaiile pozitive ale Republicii Moldova se refer att la msurile necesare pentru a restabili controlul su asupra teritoriului transnistrean, ca o exprimare a jurisdiciei sale, ct i la msurile de asigurare a respectrii drepturilor reclamanilor, inclusiv ncercrile de a asigura eliberarea lor (idem, para. 339).

n cauza Ilacu i alii c. Moldovei i Rusiei Curtea a constatat c pn n luna mai a anului 2001 Moldova a ntreprins suficiente msuri pentru a-i onora obligaiile pozitive n temeiul art. 1 al Conveniei. Curtea a constatat c Moldova nu i-a onorat aceast obligaie pozitiv dup luna mai a anului 2001 deoarece dup aceast dat, n cadrul negocierilor cu separatitii, autoritile Republicii Moldova s-au limitat doar la punerea n discuie a situaiei reclamanilor n mod verbal, fr a ncerca s ajung la un acord care s garanteze respectarea drepturilor reclamanilor prevzute de Convenie; nu exista un plan general cu privire la reglementarea conflictului transnistrean care s se refere la situaia reclamanilor; nu a existat nici un demers pe care autoritile moldoveneti l-ar fi ntreprins pe lng autoritile Federaiei Ruse dup luna mai 2001 pentru a obine eliberarea celorlali reclamani iar la audierea din 6 iunie 2001 Guvernul Moldovei s-a abinut de a susine responsabilitatea Federaiei Ruse pentru pretinsele violri, iar Guvernul Republicii Moldova avea posibilitatea s ntreprind msuri pentru a asigura respectarea drepturilor reclamanilor (idem, para. 348-352).

D. Cazuri clasice de extrateritorialitate

Jurisdicia statului se extinde i asupra situaiilor n care persoana se afl sub autoritatea organelor acestui stat pe un teritoriu strin, unde statul respectiv nu exercit un control efectiv (ex. operaiuni ale serviciilor speciale pe teritoriul unui stat strin, a se vedea Stock c. Germaniei, dec. 12.10.1989, para. 166). Sunt asimilate teritoriului statului i bordul navelor maritime i aeronavelor (a se vedea calan c. Turciei, hot. 12.05.2005) i sediul reprezentanelor diplomatice sau consulare.

E. Jurisdicia i coloniile statului parte la Convenie

Convenia a instituit un mecanism special cu privire la aplicabilitatea ei n coloniile statelor pari (teritoriile ale cror relaii internaionale ele le asigur). Astfel, conform art. 56 alin.1 al Conveniei, statele nu vor fi obligate s asigure respectarea Conveniei pe teritoriul coloniilor sau a unei colonii, dect dac ele consimt printr-o declaraie expres acest lucru (a se vedea Gillow c. Regatului Unit, dec. 09.12.1982; Yonghong c. Portugaliei, dec. 25.11.1999).

3.2. Judectorii Curii Europene a Drepturilor Omului Judectorii sunt, conform art. 20-24 ale Conveniei, n numr egal cu acela al statelor-pri la CEDO. Pentru a fi eligibili n aceast funcie, judectorii trebuie s se bucure de cea mai nalt reputaie moral i s ntruneasc condiiile cerute pentru exercitarea unor nalte funcii judiciare

sau s fie juriti de o competen recunoscut. Judectorii i exercit mandatul cu titlu individual, i nu n reprezentarea statelor n numele crora au fost alei. Judectorii sunt alei de Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei n numele fiecrui stat-parte la CEDO, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o list de 3 candidai prezentat de statul respectiv. Ei sunt alei pe o durat de 6 ani i pot fi realei. Pot fi alei, n acelai timp, doi judectori avnd aceeai cetenie. 3.3.Organizarea Curii Europene a Drepturilor Omului Curtea European a Drepturilor Omului este organizat n: Adunarea Plenar a Curii; Comitete; Camere; Marea Camer. Adunarea plenar a Curii are un rol administrativ, cu urmtoarele atribuii: a. alege, pentru o durat de trei ani, pe preedintele su i pe unul sau doi vicepreedini; ei pot fi realei; b. constituie Camere pentru o perioad determinat; c. alege preedinii Camerelor Curii, care pot fi realei; d. adopt regulamentul Curii; e. alege grefierul i unul sau mai muli grefieri adjunci. Curtea are i un birou, compus din preedinte, vice-preedini i din preedinii seciunilor. Biroul are rolul de a-l asista pe Preedintele Curii n ndeplinirea funciilor sale de conducere n cadrul Curii. De asemenea, biroul faciliteaz coordonarea ntre seciunile Curii. Comitetele sunt formate din 3 judectori. Ele sunt constituite de Camerele Curii, pentru o perioad determinat, de 12 luni. Fiecare comitet este prezidat de judectorul ce are precdere n cadrul seciei (art. 27 alin.4 al Regulamentului Curii). Camerele sunt formate din 7 judectori, ntre care, ca membru de drept, judectorul ales n numele unui stat-parte la litigiu. Camerele sunt constituite n cadrul seciunilor Curii, care la rndul lor sunt constituite de Adunarea Plenar a Curii, pentru o perioad determinat, de trei ani. Marea Camer este format din 17 judectori i 3 supleani, i anume preedintele Curii, vicepreedinii, preedinii Camerelor i ali judectori desemnai conform regulamentului Curii, precum i, ca membru de drept, judectorul ales n numele unui stat-parte la litigiu. Marea Camer se constituie pentru o perioad de trei ani. Sunt incompatibili s fac parte din Marea Camer judectorii care au fcut parte din Camera care a emis hotrrea atacat cu o cerere de retrimitere n faa Marii Camere, cu excepia preedintelui Camerei i a judectorului ales n numele statului parte interesat. n cadrul Marii Camere funcioneaz un colegiu de 5 judectori, care se pronun asupra admisibilitii cererii de retrimitere a unei cauze n faa Marii Camere. Nu poate face parte din colegiul Marii Camere judectorul ales n numele unui stat parte interesat sau cetean al

acestuia.

4. Procedura judecrii unei cereri de ctre Curtea European a Drepturilor Omului Orice persoan care se consider lezat ntr-un drept al su garantat de Convenia European poate depune o cerere la Curtea European a Drepturilor Omului. Cererea urmeaz a fi ntocmit n scris n una din limbile oficiale ale statelor membre ale Consiliului Europei i expediat Curii prin pot. Cererea poate fi depus la Curte direct de ctre reclamant, fr intermedierea unui avocat. Pentru depunerea cererii la Curte nu este perceput nici o tax, ns reclamantul va trebui s suporte cheltuielile legate de ntreinerea corespondenei cu Curtea (pot, fax, etc.). Pentru a depune o cerere la Curte ea trebuie s satisfac anumite condiii. Acestea sunt stabilite n art. 34 i art. 35 ale Conveniei (ex: epuizarea cilor interne de recurs; respectarea termenului de 6 luni; s se refere la un drept prevzut de Convenie; etc.) Nu exist cerine stricte fa de forma cererii expediate Curii. Totui, pentru a facilita examinarea cererii, Curtea a elaborat un formular de cerere care urmeaz a fi completat. La cerere urmeaz a fi anexate hotrrile judectoreti i alte documente sau probe la care se face referire n cerere. Toate anexele la cerere urmeaz a fi expediate n copii, nu n original. Odat primit, cererea este nregistrat de grefa Curii i i se acord un numr de ordine i o denumire care se comunic printr-o scrisoare reclamantului. Aceste date urmeaz a fi indicate n corespondena ulterioar cu Curtea. Cererile nregistrate sunt examinate de ctre Curte imediat ce este posibil. Datorit complexitii procedurii i numrului mare de cereri pe rol, procedura de examinare a unei cereri dureaz ntre 3 i 7 ani. La o anumit etap a procedurii, cnd Curtea iniiaz procedura de examinare a cererii, aceasta este comunicat reprezentantului Guvernului mpotriva cruia este ndreptat cererea. Dup comunicarea cererii Curtea va solicita reclamantului s-i angajeze un avocat pentru a-l reprezenta n procedurile n faa Curii. n cazul n care reclamantul nu dispune de resurse suficiente pentru a-i angaja un avocat, Curtea poate s plteasc avocatului un onorariu pentru reprezentarea reclamantului. Acest onorariu nu acoper toate cheltuielile suportate de avocat, ns este menit s nu descurajeze reclamantul de a depune o cerere la Curte cnd nu poate plti un avocat. n baza documentelor i explicaiilor prezentate de pri, Curtea ia o decizie iniial cu privire la admisibilitate, iar apoi, dac cererea este declarat

admisibil, asupra fondului cererii n una din limbile oficiale ale Curii (engleza sau franceza). Curtea poate constata violarea Conveniei i acorda compensaii materiale i morale. Prin hotrrea Curii n care se constat violarea Conveniei nu se caseaz n mod automat hotrrile instanelor naionale, ns reclamantul poate solicita, n anumite cazuri, redeschiderea procedurilor naionale.

4.1. Condiiile de admisibilitate ale unei cereri introduse la Curtea European a Drepturilor Omului
Curtea European a Drepturilor Omului poate fi sesizat cu o cerere de ctre orice persoan fizic, orice organizaie guvernamental sau orice grup de particulari care se pretinde victim a unei violri din partea unui stat parte la Convenie a drepturilor prevzute de Convenie sau Protocoalele sale adiionale. O cerere poate fi ndreptat doar contra unui stat parte la Convenie. Reclamantul poate deplnge aciunile/inaciunile autoritilor care au dus la nclcarea unui drept garantat de Convenie (obligaii negative), fie c nu a ntreprins msurile necesare pentru a preveni i a reprima aciunile unor persoane private, comise sub jurisdicia sa, care antreneaz o violare a Conveniei (obligaii pozitive). Curtea nu este competent s examineze cereri ce vizeaz situaiile care au avut loc sau s-au sfrit pn la intrarea n vigoare a Conveniei pentru statul prt. Pentru a depune o cerere la Curte ea trebuie s satisfac anumite condiii. Acestea sunt stabilite n art. 34 i art. 35 ale Conveniei:
cererea s fie compatibil cu dispoziiile Conveniei; reclamantul s fie "persoan fizic", "organizaie neguvernamental" sau "un grup de particulari"; reclamantul trebuie s probeze calitatea de victim; epuizarea cilor de recurs interne; respectarea termenului de 6 luni; cererea s nu fie anonim; respectarea principiul non bis in idem; cererea s nu fie n mod vdit nefondat; cererea s nu fie abuziv.

Cererile care nu corespund acestor criterii sunt declarate inadmisibile i sunt respinse. Curtea poate declara o cerere inadmisibil n orice stadiu al procedurii. Protocolul nr. 14 introduce o nou condiie de admisibilitate. Conform acesteia, Curtea va putea s declare inadmisibile cauzele n care reclamantul nu a suferit un prejudiciu semnificativ, cu condiia ca respectul drepturilor omului nu oblig Curtea s examineze cauza n fond. La stabilirea prejudiciului semnificativ Curtea va lua n calcul: (a) impactul monetar; (b) prejudiciul minor al dreptului nepatrimonial (pretinsa violare a art. 5 3 prin eliberarea mandatului de arest care conine suficiente motive de ctre procurorul neindependent); (c) importana litigiului pentru reclamant (reunirea familiei). Curtea nu va respinge n baza acestui temei nici o cerere care nu a fost examinat n modul cuvenit de ctre instana naional. Vor fi examinate n orice condiii i cererile care ridic probleme serioase de aplicare i interpretare a Conveniei sau probleme importante referitor la dreptul intern. n primii doi ani dup intrarea n vigoare a Protocolului nr. 14 acest criteriu va fi aplicat doar de ctre Camere i Marea Camer. Acest criteriu de admisibilitate va fi aplicat i fa de cererile nregistrate pn la intrarea n vigoare a Protocolului, ns nu se va rsfrnge asupra celor declarate admisibile pn la aceast dat.

Cursul 4 Cererea individual

Sectiunea I Sesizarea Curii Europene a Drepturilor Omului cu o cerere individuala

Potrivit art. 34 al Conveniei Europene a Drepturilor Omului (CEDO), orice persoan care se consider lezat ntr-un drept al su garantat de CEDO poate depune o cerere la Curtea European a Drepturilor Omului (Curtea). Depunerea cererii Cererea urmeaz a fi ntocmit n scris i expediat Curii prin pot. Dac cererea a fost trimis prin fax sau prin pot electronic, este necesar retrimiterea acesteia prin pot. Cererea trebuie expediat la urmtoarea adres: The Registrar European Court of Human Rights Council of Europe F-67075 Strasbourg CEDEX FRANCE Pentru a suspenda curgerea termenului de 6 luni, orice scrisoare preliminar, pn la depunerea cererii detaliate, trebuie s conin o

descriere succint a faptelor i a pretinselor nclcri care s fie suficient pentru a exprima esena cererii. La primirea unei astfel de scrisori, grefa CtEDO deschide un dosar cu numr provizoriu i expediaz reclamantului un formular de cerere (anexa). Potrivit art. 47 al Regulamentului Curii, formularul de cerere indic: (a) numele, data reclamantului; naterii, naionalitatea, sexul, profesia i adresa

(b) dac este cazul, numele, profesia i adresa reprezentantului su; (c) partea sau prile contractante mpotriva creia (crora) este ndreptat cererea; (d) o expunere succint a faptelor; (e) o expunere succint a pretinsei sau a pretinselor violri ale Conveniei i a argumentelor pertinente; (f) o expunere succint privitoare la respectarea de ctre reclamant a criteriilor de admisibilitate prevzute de art. 35 1 CEDO (epuizarea cilor interne de atac i respectarea termenului de 6 luni); i (g) obiectul cererii. n plus, reclamantul trebuie s prezinte toate elementele care permit s se stabileasc dac au fost ntrunite condiiile de admisibilitate prevzute de art. 35 1 CEDO (epuizarea cilor interne de atac i respectarea termenului de 6 luni) i s menioneze dac a supus cererea sa unei alte instane internaionale de anchet sau de reglementare. Dac cererea depete 10 pagini (cu excepia anexelor), reclamantul trebui s ntocmeasc un rezumat al cererii. La cerere urmeaz a fi anexate copiile de pe toate documentele pertinente i, n special, de pe deciziile, judiciare sau de alt natur, privitoare la obiectul cererii. Copiile de pe documente nu trebuie capsate sau lipite. Toate paginile urmeaz a fi numerotate de la prima pagin pn la ultima cu numere consecutive. Limbile oficiale ale Curii sunt franceza sau engleza, ns, pn la comunicarea cererii ctre Guvernul prt, reclamanii pot s formuleze cererile i s corespondeze cu Curtea n una din limbile oficiale ale statelor pri la CEDO. Cererea trebuie s fie semnat de ctre reclamant i reprezentantul su. Grefa este ndreptit s refuze nregistrarea unei cereri pe care nu

figureaz aceast semntur. Dac cererea este prezentat de o organizaie neguvernamental sau un grup de particulari, ea este semnat de persoanele abilitate s reprezinte organizaia sau grupul. Reprezentantul reclamantului, dac cererea este fcut prin intermediul su, trebuie s prezinte dovada scris a procurii (varianta rus) prin care este nsrcinat s sesizeze Curtea. Reclamantul care nu dorete ca identitatea sa s fie fcut public trebuie s precizeze acest lucru i s prezinte motivele care ar justifica derogarea de la regula normal a publicitii procedurii n faa Curii. Preedintele Camerei poate autoriza confidenialitatea identitii reclamantului n cazuri excepionale i temeinic justificate (de regul, aceasta se face mereu n cauzele n care sunt implicai copii sau victime ale abuzurilor sexuale). Potrivit art. 47 4 al Regulamentului Curii, nerespectarea cerinelor privind coninutul cererii poate duce la nenregistrarea acesteia, cu consecina neexaminrii ei de ctre Curte. Pentru a uura lucrul reclamantului i a spori eficiena expedierii cererilor complete, Curtea a elaborat o not n atenia persoanelor ce doresc s se adreseze Curii Europene a Drepturilor Omului i o not explicativ destinat persoanelor care completeaz un formular de cerere prezentat conform art. 34 al Conveniei (anexa). Ca regul general, se consider c cererea a fost introdus la data primei comunicri prin care reclamantul exprima - fie i n mod sumar - obiectul cererii sale. Curtea poate totui, pentru motive justificate, s decid reinerea unei alte date. Reclamantul trebuie s informeze Curtea cu privire la orice schimbare a adresei sale, precum i despre orice fapt pertinent privitor la examinarea cererii. Dac reclamantul are deja o cerere pendinte la Curte, el trebuie s informeze despre aceasta grefa, indicnd numrul dosarului. Examinarea cererilor la Curte este gratuit, reclamantul suportnd doar cheltuielile legate de ntreinerea corespondenei cu Curtea. Corespondena preliminar cu grefa Curii Cererea reclamantului este distribuit unui jurist din cadrul grefei care provine din statul mpotriva cruia este ndreptat cererea. Dac Curtea este sesizat cu o cerere al crei coninut nu corespunde exigenelor art. 47 al Regulamentului Curii, juristul grefei deschide un dosar cu numr provizoriu, expediaz reclamantului un formular de cerere i informeaz reclamantul dac el a omis careva informaii sau documente necesare. Acest formular urmeaz a fi completat i expediat de ctre reclamant, de regul, n termen

de 6 sptmni. Acest termen nu rezult din textul Conveniei sau al Regulamentului Curii, ci are ca scop evitarea tergiversrii la nregistrarea cererii. Dac cererea este depus n modul potrivit, numrul provizoriu se substituie cu un numr permanent. Ca regul general, o cerere nu este nregistrat cu numr permanent pn reclamantul nu furnizeaz toat informaia i documentele cerute de gref. Aceasta are misiunea de a efectua o prim filtrare n cazul n care unele condiii de admisibilitate sau de competen a Curii n mod evident nu sunt ntrunite. Astfel, grefa nu comunic Curii un mare numr de dosare fie pentru c reclamanii nu au mai rspuns la scrisori, fie pentru c cererile nu aveau nici cea mai mic ans de a fi declarate admisibile (de exemplu, cererile erau mult prea tardive innd cont de termenul impus de art. 35 1 CEDO). n pofida acestui filtraj, numrul cererilor nregistrate rmne n continu cretere. Dup primirea primei scrisori sau a formularului de cerere, grefa informeaz reclamantul despre deschiderea unui dosar al crui numr trebuie indicat n corespondena ulterioar cu Curtea. n rspunsul su, grefa poate chiar s indice modul n care Curtea a interpretat Convenia n cauze anterioare analogice. Dac din start se identific un obstacol evident pentru admisibilitatea cererii, grefa informeaz despre aceasta reclamantul. Reclamantul trebuie s dea dovad de diligen n corespondena sa cu grefa Curii i s rspund la scrisorile grefei n termenele indicate de ea. n cazul n care reclamantul nu expediaz formularul de cerere timp de 1 an sau dac, dup ce a trimis formularul, nu rspunde la scrisorile Curii adresate ulterior, de regul, se consider c reclamantul nu mai este interesat s-i menin cererea i dosarul este distrus.

Sectiunea II Examinarea admisibilitii nregistrarea cererii Odat ce reclamantul a depus formularul de cerere completat, precum i toate documentele i informaiile solicitate de grefa Curii Europene a Drepturilor Omului (Curtea), cererea este nregistrat i inclus n lista cauzelor ce urmeaz a fi examinate de ctre Curte (cauze pendinte). n funcie de volumul de lucru i de complexitatea cauzei, dureaz ntre 3 i 18 luni pn cnd cererea va fi examinat de ctre Comitetul de 3 judectori

(Comitet) sau de Camer. Cauzele pot fi examinate cu prioritate n virtutea art. 41 al Regulamentului Curii, n baza deciziei Camerei sau a Preedintelui ei. Cererea este atribuit unei Seciuni, de regul Seciunii din care face parte judectorul naional. Desemnarea unui judector raportor Preedintele Seciunii creia i-a fost atribuit cererea desemneaz un judector care va examina cererea n calitate de judector raportor. Cu titlu de excepie, pot fi desemnai mai muli judectori raportori. Raportorul este ajutat de un jurist din cadrul grefei care asigur relaia cu prile. Identitatea raportorului nu este fcut public i nu se poate de presupus c este judectorul naional. Raportorul, cu asistena unui jurist din cadrul grefei, face propuneri Curii privind procedura, deciziile i textele care urmeaz a fi adoptate pe marginea unei cereri. n cursul examinrii cauzei, raportorul poate cere prilor s prezinte, ntr-un anumit termen, toate informaiile, documentele sau alte elemente pe care le consider necesare. Judectorul raportor decide dac cererea urmeaz a fi examinat de ctre un Comitet sau de Camer. Totodat, Preedintele Seciunii poate s ordone ca cauza s fie supus Camerei. Prima examinare de ctre Comitet sau de Camer (a) Examinarea de ctre Comitet Dac judectorul raportor decide c o cerere este n mod vdit inadmisibil sau trebuie s fie radiat, el redacteaz un raport care conine o scurt expunere a faptelor pertinente i expunerea motivelor n susinerea propunerii de inadmisibilitate sau de radiere i transmite cererea Comitetului. n deliberrile sale, Comitetul ia n considerare raportul judectorului raportor. Potrivit art. 28 al Conveniei Europene a Drepturilor Omului (CEDO) i art. 53 al Regulamentului Curii, Comitetul poate, prin vot unanim, s declare inadmisibil o cerere sau s o radieze de pe rol, dac o astfel de decizie poate fi luat fr o examinare complementar. Decizia Comitetului este definitiv i nu poate fi contestat. Ea este adus la cunotina reclamantului printr-o scrisoare, n care se indic pe scurt motivul inadmisibilitii. Decizia de inadmisibilitate a Comitetului nu se motiveaz. Astfel, ntreaga procedur n faa Curii ia sfrit la aceast etap, fr ca cererea s fie comunicat statului mpotriva cruia a fost ndreptat. Aceast procedur permite Curii s resping un mare numr de cereri care sunt n mod vdit nefondate i nu corespund criteriilor de admisibilitate. n 2007, din 27,057 de decizii privind inadmisibilitatea cererii sau de radiere a cererii de pe rolul Curii, 25,802 (circa 95,36 %) au fost adoptate de ctre Comitet.

Dac judectorul naional nu este membru al Comitetului, el poate fi invitat s asiste la deliberrile acestuia. n cazul n care Comitetul nu ajunge la decizia unanim de declarare a cererii ca inadmisibil, aceasta este naintat Camerei. Dup intrarea n vigoare a Protocolului nr. 14, funciile actuale ale Comitetului vor fi preluate de ctre o nou formaiune de judecat judectorul unic, care va fi asistat de juriti raportori din cadrul grefei. Aceast modificare a fost introdus cu scopul de a mri capacitatea de filtrare a Curii. Judectorul unic va prelua i va putea declara inadmisibile cererile care n mod evident nu corespund condiiilor de admisibilitate. Judectorul unic nu va putea s se pronune asupra cererilor provenite din statul n numele cruia a fost ales. Juritii raportori vor trebui s aib o experien larg la Curte i s cunoasc sistemul naional i limba statului prt. (b) Examinarea de ctre Camer O cerere poate ajunge s fie examinat de o Camer n 3 cazuri: dac judectorul raportor a decis de la nceput c cererea urmeaz s fie examinat de Camer; dac Preedintele Seciunii creia i-a fost atribuit cererea decide, indiferent de opinia judectorului raportor, ca aceasta s fie examinat de Camer, i nu de Comitet; dac Comitetul nu a decis, n unanimitate, declararea cererii ca inadmisibil. Atunci cnd cauza este examinat de o Camer, raportul judectorului raportor trebuie s conin o expunere a faptelor pertinente, inclusiv toate informaiile obinute de acesta de la pri; indicarea chestiunilor pe care cererea le ridic n temeiul Conveniei; o propunere asupra admisibilitii i, dac este necesar, un aviz provizoriu asupra fondului. n deliberrile sale, Camera ia n consideraie raportul prezentat de judectorul raportor. Camera poate s declare imediat cererea inadmisibil sau s o radieze de pe rol. n acest caz, decizia Camerei de inadmisibilitate sau de radiere de pe rol este definitiv i procedura ia sfrit. Nici n acest caz cererea nu se comunic statului mpotriva cruia a fost ndreptat. Dac la prima examinare nu se decide declararea cererii ca inadmisibil sau radierea ei de pe rol, Camera comunic cererea ctre statul prt i l invit s i prezinte n scris observaiile sale asupra cererii. Camera nu va declara o cerere admisibil nainte de a invita Guvernul prt s-i prezinte comentariile.

Potrivit art. 30 CEDO, dac o cauz pendinte n faa unei Camere ridic o problem grav privitoare la interpretarea Conveniei sau a protocoalelor sale sau dac soluia unei probleme cu care ea este sesizat poate conduce la o contradicie cu o hotrre emis anterior de Curte, Camera poate, att timp ct nu a emis hotrrea sa, s se desesizeze n favoarea Marii Camere, cu condiia ca nici o parte s nu se opun la aceasta. Grefierul comunic prilor intenia Camerei de a se desesiza. Ele au la dispoziie un termen de o lun, ncepnd cu data acestei ntiinri, pentru a prezenta n scris grefei eventuala lor obiecie temeinic motivat. Comunicarea cererii ctre Guvernul prt Dac Camera nu decide imediat declararea cererii ca inadmisibil sau radierea ei de pe rol, ea poate s cear prilor s prezinte informaii suplimentare referitoare la fapte, documente sau alte elemente pe care le consider pertinente; s comunice cererea ctre Guvernul prt, s l invite s i prezinte n scris observaiile sale asupra cererii i s invite prile s depun n scris observaii complementare. n acest moment, cererea este comunicat de Camer statului mpotriva cruia este ndreptat, acesta dobndind calitatea de parte n procedur, ca prt. Din acest moment, procedura dobndete un caracter contradictoriu. De regul, Guvernului i se acord 3 luni pentru a rspunde la ntrebrile Curii i a depune observaiile sale cu privire la admisibilitate. Dac Guvernul intenioneaz s ridice o excepie de inadmisibilitate, el trebuie s o fac n observaiile cu privire la admisibilitatea cererii, n caz contrar, risc s fie deczut din acest drept (a se vedea Prodan c. Moldovei, hotrre din 18.05.2004, para. 32-37; Savichi c. Moldovei, hotrre din 11.10.2005, para. 25-28). O copie a rspunsului Guvernului este expediat reclamantului, care are la dispoziie, de regul, un termen de o lun pentru a prezenta observaiile sale. Este indicat ca reclamantul s rspund tuturor argumentelor Guvernului privind inadmisibilitatea cererii. De la aceast etap, reclamanii care nu dispun de mijloace financiare suficiente pentru a retribui un avocat pot beneficia de asistena judiciar acordat de Curte. Prezentarea observaiilor cu privire la admisibilitate (i la fondul cauzei) Observaiile scrise sau alte documente trebuie s fie depuse n termenul stabilit de Curte. Observaiile scrise sau alte documente depuse n afara acestui termen sau cu nerespectarea unei instruciuni practice emise n temeiul art. 32 al Regulamentului Curii nu pot fi incluse n dosar, n afar de decizia contrar n acest sens a Preedintelui Camerei. Totui, o parte poate

s solicite extinderea termenului de depunere a observaiilor, nainte de expirarea acestui termen, prin depunerea unei cereri motivate n acest sens. Dac se acord prelungirea termenului, noul termen este valabil pentru toate prile, inclusiv pentru cele care nu au solicitat prelungirea acestuia. Observaiile i documentele anexate la acestea trebuie s fie trimise la Curte prin pot, n 3 exemplare. Este indicat expedierea unui exemplar prin fax. Observaiile nesolicitate de Curte nu se anexeaz la dosar, dect dac Preedintele Camerei nu decide altfel. Observaiile trebuie s indice: (a) denumirea i numrul dosarului; (b) titlul ce indic natura coninutului (de ex. observaii cu privire la admisibilitate (i fondul cauzei); rspunsul reclamantului la observaiile Guvernului asupra admisibilitii (i fondului cauzei); observaii cu privire la fondul cauzei; observaii complementare cu privire la admisibilitate (i fondul cauzei); observaii cu privire la satisfacia echitabil etc.). Observaiile trebuie s fie tiprite pe pagin A 4, cu cmp nu mai mic de 3,5 cm. Paginile trebuie s fie numerotate consecutiv. Observaiile trebuie s fie divizate n capitole care corespund formei i stilului deciziilor i hotrrilor Curii (n fapt, Dreptul intern relevant, Pretenii, n drept, Pretinsa violare a articolului etc.). Textul observaiilor trebuie s fie divizat n paragrafe. Rspunsul la ntrebrile Curii sau la argumentele prii opuse trebuie scris ntr-un capitol separat. Dac observaiile depesc 30 de pagini, ele trebuie s fie nsoite de un rezumat. Observaiile trebuie s includ: (a) orice comentariu pe care prile vor s l fac; totui, - (i) dac o parte nu contest expunerea circumstanelor de fapt ale cauzei dup cum au fost ntocmite de gref, ea trebuie s-i limiteze observaiile la o scurt declaraie n acest sens; - (ii) dac o parte contest doar parial expunerea circumstanelor de fapt ale cauzei ntocmite de gref, ea trebuie s-i limiteze observaiile la aceste puncte; - (iii) dac o parte contest circumstanele de fapt prezentate de cealalt parte, ea trebuie s precizeze care puncte ea nu le contest i s-i limiteze observaiile la punctele cu care ea nu este de acord; (b) argumentele juridice cu privire la admisibilitate, apoi cu privire la fondul

cauzei, totui, - (i) dac unei pri i-au fost puse anumite ntrebri cu privire la fapte sau la chestiuni de drept, ea trebuie s-i limiteze argumentele la aceste ntrebri; - (ii) dac observaiile rspund la argumentele prii opuse, ele trebuie s se refere la argumente specifice, n ordinea descris mai sus. Propunerile prilor n vederea soluionrii cauzei pe cale amiabil sunt confideniale i trebuie s fie expediate Curii separat de observaiile scrise. Observaiile depuse n cadrul procedurii contencioase nu trebuie s se refere la anumite oferte, concesii sau declaraii privind reglementarea amiabil. Examinarea concomitent a admisibilitii i a fondului Ca regul general, cererile care ajung s fie soluionate printr-o hotrre trec prin dou etape de examinare admisibilitate i fond, cu depunerea a dou runde de observaii, iar decizia cu privire la admisibilitate este adoptat separat de hotrrea cu privire la fondul cauzei. Totui, art. 29 para. 3 CEDO i permite Curii s decid ambele etape concomitent. Astfel, Camera notific prile c admisibilitatea i fondul cauzei vor fi examinate concomitent i invit prile s prezinte observaii cu privire la satisfacia echitabil. Aceast regul se aplic de obicei n cazurile n care capetele de cerere formulate de reclamant se refer la drepturi i liberti garantate de Convenie n care Curtea a elaborat o jurispruden bine stabilit (de ex., neexecutarea hotrrilor judectoreti). Audieri nainte de a adopta decizia asupra admisibilitii, Camera poate s decid, fie la cererea prilor, fie din oficiu, s in o audiere. n acest caz, prile sunt invitate s se pronune i asupra chestiunilor de fond ridicate de cerere. Audieri privind fondul cauzei pot avea loc i dup adoptarea deciziei privind admisibilitatea. De regul, audierile se stabilesc atunci cnd cauza ridic chestiuni de drept complexe sau care nu au mai fost puse n faa Curii. De obicei, procedurile n faa Curii sunt scrise. Atunci cnd decide organizarea audierilor, Curtea expediaz prilor o list de ntrebri la care prile trebuie s se refere n pledoariile sale. n scopul unei traduceri eficiente, prile sunt rugate s prezinte textul discursurilor lor cel puin cu o zi nainte de audieri. Audierile au loc n cldirea Curii din Strasbourg i, de regul, sunt publice. Totui, accesul n sala de edin poate fi interzis presei i publicului, n timpul ntregii audieri sau numai al unei pri a acesteia, n interesul moralei, al ordinii publice sau al securitii naionale ntr-o societate democratic, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor impun aceasta sau atunci cnd publicitatea dezbaterilor ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei.

Prile sunt informate din timp asupra regulilor audierilor. De regul, audierea const din 30 de minute de pledoarie iniial att pentru Guvern, ct i pentru reclamant, ntrebrile puse de judectori, o ntrerupere de 2030 de minute, o rund final de 15 minute de pledoarii pentru fiecare din pri, n care ele vor rspunde la ntrebrile puse de judectori i vor face concluzii. Orice judector poate pune ntrebri oricrei persoane care se prezint n faa Camerei. Prile nu pot pune ntrebri una alteia. n ambele runde vor lua cuvntul mai nti reprezentanii Guvernului, apoi reprezentanii reclamantului. ntreaga audiere dureaz aproximativ 2 ore. n mod excepional, cauzelor complexe sau celor conexate li se acord timp suplimentar, dar care s nu depeasc 90 de minute n total pentru fiecare parte. nregistrarea video a audierilor este disponibil n ziua n care a avut loc audierea pe pagina web a Curii ( http://www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/Press/Multimedia/Webcasts+of+pu blic+hearings/latestwebcastEN.htm ). Decizia cu privire la admisibilitate Camera poate, prin decizie, s declare cererea ca fiind admisibil sau inadmisibil ori s o radieze de pe rolul Curii. Dac cererea este declarat inadmisibil sau este radiat de pe rolul Curii, decizia este definitiv i procedura nceteaz. Spre deosebire de deciziile de inadmisibilitate ale Comitetului care nu se motiveaz, deciziile Camerei sunt motivate. Ele se adopt cu unanimitate sau cu majoritate de voturi. La adoptarea deciziilor de admisibilitate, nu exist opinii separate ale judectorilor. Deciziile Curii sunt structurate n felul urmtor: (a) introducere, n care se indic numele prilor, numrul dosarului, componena Camereai i datele la care aceasta a statuat asupra admisibilitii cererii reclamantului; (b) partea n fapt, n care sunt prezentate circumstanele de fapt ale cauzei i apoi normele pertinente de drept intern ale statului prt; (c) preteniile reclamantului, indicnd toate capetele de acuzare din cerere; (d) partea n drept, n care sunt examinate n primul rnd excepiile preliminare invocate de Guvernul prt, n al doilea rnd, sunt examinate separat, din punctul de vedere al admisibilitii lor, capetele de cerere ale reclamantului, declarndu-le admisibile sau inadmisibile; (e) dispozitivul deciziei care indic concluzia privind admisibilitatea cererii. Astfel, cererea poate fi admisibil, parial admisibil sau inadmisibil.

Decizia este redactat n francez sau englez i numai excepional n ambele limbi. Deciziile sunt accesibile publicului i sunt disponibile pe pagina web a Curii (http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/search.asp?skin=hudoc-en ). Ele sunt comunicate de grefier reclamantului i prtului. Decizia prin care o cerere individual este declarat admisibil se comunic i statului al crui resortisant este reclamantul. Decizia prin care o cerere este declarat inadmisibil sau este scoas de pe rol este definitiv. Totui, potrivit ar. 43 para. 5 al Regulamentului Curii, Curtea poate decide renscrierea unei cauze pe rol, dac ea consider c circumstane excepionale justific aceasta. n practica Curii i a fostei Comisii, a fost admis renscrierea pe rol a unei cereri n situaia n care radierea ei a fost decis pe baza unor fapte ce s-au dovedit ulterior inexacte (a se vedea Meusburger c. Austriei, dec. 06.10.1996) sau atunci cnd reclamantul a demonstrat c el a trimis observaiile sale, dar ele nu au ajuns la Curte (a se vedea Rosenauer c. Austriei, dec. 21.02.2002) ori c el nu a primit corespondena expediat de secretarul fostei Comisii din motive de sntate (Z.M. c. Germaniei, dec. 13.02.1990). Decizia asupra admisibilitii determin anumite efecte cu privire la desfurarea ulterioar a procedurii n faa Curii, i anume: prilor li se solicit observaii scrise i probe cu privire la fondul cauzei; Curtea poate decide, din oficiu sau la cererea prilor, inerea unei audieri n legtur cu fondul; Curtea poate solicita intervenia unui ter, necesar, dup aprecierea sa, unei bune administrri a justiiei; prile pot ncerca, prin intermediul grefierului Curii, ncheierea unui acord de reglementare amiabil a litigiului.

Cursul 5
Seciunea I - Calitatea reclamantului. Reclamantul s fie "persoan fizic", "organizaie neguvernamental" sau "un grup de particulari"

Curtea poate fi sesizat n temeiul art. 34 al Conveniei (cereri individuale) de: o persoan fizic sau o organizaie neguvernamental sau un grup de particulari. Curtea poate fi sesizat n temeiul art. 33 al Conveniei i de ctre un stat parte la Convenie cu o cerere mpotriva unui alt stat parte la Convenie cu privire la pretinsa violare a Conveniei (cereri interstatale). 1) Persoana fizic Prin persoan fizic Curtea nelege, de obicei, persoana care s-a nscut vie, indiferent de durata vieii. Curtea nu s-a pronunat definitiv dac ftul nenscut (ex. n cazul avortului) beneficiaz de protecia acordat de Convenie. n cauza Vo c. Franei (hot. 08.07.2004) Curtea a examinat dac legislaia Franei acorda protecie ftului nenscut, legnd interpretarea Conveniei de prevederile legislaiei naionale a statului prt. Soluionarea acestei chestiuni n legislaiile naionale ale statelor pri la Convenie nu este univoc. Convenia nu impune nici o condiie referitoare la naionalitate, domiciliu, stare civil sau capacitatea juridic a persoanei. Protecia Conveniei poate fi invocat mpotriva unui stat parte nu doar de cetenii si, dar i de ctre resortisanii altui stat, parte sau nu la Convenie, sau apatrizi. Persoanele considerate incapabile sau cu capacitate de exerciiu limitat n dreptul intern pot s se adreseze la Curte fr a fi reprezentate de ctre un tutore sau curator. Formalitile de acest gen instituite de legislaiile naionale sunt irelevante pentru Curte. Pentru Curte conteaz doar dac persoana dorete s depun o cerere. n cazul decesului reclamantului, motenitorii sau alte persoane apropiate reclamantului, pot urma procedura dac dreptul de a cere repararea prejudiciului cauzat prin pretinsa violare a Conveniei poate fi succedat conform dreptului naional (ex. neexecutarea unei hotrri judectoreti irevocabile), dac rudele se plng n numele reclamantului de moartea acestuia (ex. omorrea reclamantului) sau de circumstanele legate de moartea reclamantului (ex. anchetarea inadecvat a morii), dac rudele au un interes legitim nepatrimonial de a stabili violarea CEDO (ex. Dalban c. Romniei, hot. 28.09.1999, para. 39) sau dac respectarea drepturilor

omului impune continuarea 24.07.2003 para. 20-28).

procedurii

(ex.

Karner

c.

Austriei,

hot.

2) Organizaie neguvernamental Au fost considerate organizaii neguvernamentale cu dreptul de a sesiza organul de control persoanele juridice cu scop lucrativ sau nelucrativ: societi comerciale (Autronic c. Elveiei, hot. 22.05.1990); sindicatele (Associated Society of Locomotive Engineers & Firemen (ASLEF) c. Regatului Unit, hot. 27.02.2007); organizaiile religioase (Mitropolia Basarabiei c. Moldovei, hot. 13.12.2001); partidele politice (Partidul Popular Cretin Democrat c. Moldovei, hot. 14.02.2006); etc. Convenia protejeaz att organizaiile neguvernamentale oficial recunoscute, ct i cele nerecunoscute oficial (ex. refuzul de nregistrare a organizaiei neguvernamentale). Organizaiile neguvernamentale beneficiaz de aceleai drepturi ca i persoanele fizice (cu anumite rezerve, de exemplu dreptul de a se cstori). Fondatorii unei companii pot depune o cerere la Curte n nume propriu pentru prejudiciile cauzate companiei dac sunt unicii proprietari ai companiei sau dac, conform actelor constitutive, pot decide singuri soarta companiei (ex. Nosov c. Rusiei, dec. 20.10.2005). Fosta administraie a companiei poate depune o cerere la Curte n numele companiei cu privire la modul de destituire a sa i care afecteaz un drept al companiei (ex. iniierea procedurii de insolvabilitate), chiar dac actuala administraie este mpotriva cererii (ex. Capital Bank AD c. Bulgariei, hot. 24.11.2005). 3) Un grup de particulari Reprezinta o asociaie constituit din dou sau mai multe persoane ce urmresc interese comune i se pretind victime ale violrii Conveniei (ex. cererea depus de mai multe persoane fizice cu privire la dreptul de a studia n limba matern n cauza Affaire linguistique belge c. Belgiei, hot. 23.07.1968). Se pare c distincia dintre conceptele de organizaie neguvernamental i grup de particulari se face n dependen de recunoaterea entitii n dreptul intern. Grupurile de particulari sunt i organizaiile neguvernamentale non-formale (nenregistrate oficial), n cazul n care ele nu contest la Curte refuzul de a fi nregistrate oficial. Organizaiile neguvernamentale sau grupurile de particulari pot s-i apere doar propriile drepturi, dar nu i un interes comun care ar decurge din scopurile sale, sau drepturile asociailor si. Curtea nu are competene de a examina disputele dintre stat i subdiviziunile administrative al unui stat care exercit prerogative ale puterii publice (ex. comune), sau organele centrale de stat (ex. Guvern, ministere,

departamente, etc.). Prin urmare, Curtea va declara inadmisibile cererile depuse de aceste entiti (ex. Ayuntamiento de Mula c. Spaniei, dec. 01.02.2001).

Sectiunea II Reclamantul trebuie s probeze calitatea de victim Calitatea de "victim" Curtea va examina doar cererile n care reclamantul pretinde nclcarea unui drept al su i va respinge cererile depuse n interes general (actio popularis). Curtea nu va examina in abstracto dac o situaie este sau nu conform cu Convenia, ci numai n msura n care aplicarea acestei situaii n raport cu reclamantul contravine sau nu Conveniei. Este victim reclamantul care se pretinde direct afectat prin aciunea sau inaciunea litigioas (Cornwell c. Regatului Unit, dec. 11.05.1999). Reclamantul trebuie s demonstreze c este afectat personal prin nclcarea invocat. Existena prejudiciului nu este obligatorie n acest sens. Calitatea de victim poate fi pierdut dup depunerea cererii la Curte. n acest caz cererea, de obicei, este radiat de pe rolul Curii. Prin pierderea calitii de victim se nelege pierderea unui interes raional i rezonabil de a menine cererea pe rolul Curii. Calitatea de victim poate fi pierdut dac sunt ntrunite cumulativ urmtoarele condiii: autoritile statului prt au recunoscut, n mod expres sau n substan, violarea invocat (ex. printr-o hotrre judectoreasc, o declaraie oficial, prin intermediul observaiilor Guvernului depuse la Curte, etc.); i autoritile statului prt au reparat ntr-un mod adecvat prejudiciile cauzate prin violarea Conveniei (ex. Duca c. Moldovei, dec. 11.04.2006). De obicei, aceast reparaie ia forma unor compensaii morale. reclamantul a fost restabilit n drepturile sale (ex. prin executarea hotrrii judectoreti); Recunoaterea violrii trebuie s fie fcut pn la pronunarea hotrrii de ctre Curte, s fie integral, adic s se refere la toate capetele indicate n cerere, i s fie necondiionat. Recunoaterea violrii fr acordarea compensaiilor nu este suficient pentru pierderea calitii de victim (ex. Moisei c. Moldovei, hot. 19.12.2006, para. 22) i invers (ex. Prodan c. Moldovei, hot. 18.05.2004, para. 48). Compensaiile acordate de Guvern pentru repararea prejudiciilor cauzate de

violarea Conveniei trebuie s fie proporionale cu compensaiile acordate de Curte n cazuri comparabile. Acordarea compensaiilor prea mici nu duce la pierderea calitii de victim (ex. cuantumul compensaiei pentru neexecutarea ndelungat a unei hotrri judectoreti n cauza Scordino c. Italiei, hot. 29.03.2006). Chiar n cazul acordrii unei compensaii morale adecvate pentru violarea Conveniei, repararea parial a prejudiciului material acordat nu va duce la pierderea calitii de victim (mutatis mutandis Melnic c. Moldovei, hot. 14.11.2006, para. 28). n cazul violrilor deosebit de grave (ex. omorul intenionat, maltratarea reclamanilor), recunoaterea violrilor i acordarea compensaiilor adecvate poate s nu fie suficient pentru radierea cererii dac nu au fost stabilite i atrase la rspundere persoanele vinovate (ex. Zeynep zcan c. Turciei, hot. 20.02.2007). Indiferent de plata compensaiilor i recunoaterea violrii, Curtea poate dispune, n temeiul art. 37 para. 1, lit. a, radierea cererii dac acest lucru este solicitat de reclamant (ex. Combustibil Solid S.A. c. Moldovei, dec. 25.10.2005). Pentru ca o renunare la cerere s fie valabil, ea trebuie s fie univoc i s ofere reclamantului un nivel minim de garanii, care s fie proporionale cu importana preteniilor invocate (a se vedea Pfeifer i Plankl c. Austriei, hot. 25.02.1992, para. 37). Renunarea la cerere poate avea loc i prin intermediul unui acord amiabil. Denunarea ulterioar a unui asemenea acord amiabil de ctre reclamant, pn la decizia Curii de admitere a acordului amiabil, va fi examinat cu precauie de Curte i nu va fi admis dect dac va fi stabilit c voina reclamantului la ncheierea acordului a fost viciat (a se vedea n acest sens Zu Leiningen c. Germaniei, dec. 17.11.2005). Teoreticienii au distins mai multe tipuri de victime, divizndu-le n: direct; indirect; potenial. 1) Victim direct Noiunea de victim are un sens autonom n raport cu drepturile naionale. Victima direct este reclamantul afectat nemijlocit prin pretinsa violare (ex. partidul care a fost suspendat; persoana care a fost lipsit de bunuri prin recurs n anulare; etc.). 2) Victima potenial O persoan poate depune o cerere la Curte pn la nclcarea drepturilor sale, cnd exist o mare probabilitate c, datorit existenei unei legi sau practici, drepturile sale vor fi nclcate (ex. impozitarea excesiv a motenirii cnd persoana, bunurile creia urmeaz a fi motenite, are o vrst naintat, n cauza Burden i Burden c. Regatului Unit, hot. 12.12.2006; existena unei legi penale care sanciona relaiile homosexuale, cnd

reclamantul era homosexual, n cauza Dudgeon c. Irlandei de Nord, hot. 22.10.1981; extrdarea reclamantului ctre un stat n care el risca s-i fie aplicate tratamente contrare Conveniei, n cauza Soering c. Marii Britanii, hot. 07.07.1989). Se pot plnge la Curte i persoanele crora, datorit naturii cauzei lor, nu li se poate cere n mod rezonabil s demonstreze c dreptul lor a fost nclcat, cnd exist riscul ca dreptul lor s fi fost nclcat (ex. existena unei legislaii care nu exclude interceptarea arbitrar a corespondenei i convorbirilor, n cauza Klass i alii c. Germaniei, hot. 06.09.1978, Iordachi i alii c. Moldovei, dec. 05.04.2005). 3) Victima indirect Victima indirect este persoana ce poate demonstra c exist o legtur particular ntre ea i victima direct i c violarea Conveniei n raport cu victima direct i-a cauzat un prejudiciu (ex. suferinele cauzate mamei prin dispariia fiului i soului cu civa ani n urm, n timpul unor aciuni militare, n cauza Imakayeva c. Rusiei, hot. 09.11.2006). Sectiunea III Epuizarea cilor de recurs interne

Potrivit art. 35 alin. 1 al Conveniei Condiiile de admisibilitate: Curtea nu poate fi sesizat dect dup epuizarea cilor de recurs interne . A. Principii Pn la depunerea cererii unei jurisdicii internaionale, statului trebuie s i se acorde posibilitatea s remedieze situaia reclamantului de sine-stttor. Din acest motiv, reclamanii sunt obligai s epuizeze cile de recurs instituite de legislaia statului vizat. Sarcina primordial de a asigura respectarea drepturilor omului garantate de Convenie aparine autoritilor naionale, sarcina Curii n acest sens fiind de supraveghere a modului de respectarea a acestor drepturi de ctre autoritile naionale. Noiunea cilor de recurs interne nglobeaz orice mijloace procedurale reglementate de dreptul intern al statului prt, indiferent de natura lor (ex. judiciare, administrative, constituionale, proceduri necontencioase, etc.), care ofer posibilitatea nlturrii nclcrii invocate i a consecinelor sale (restabilirea dreptului i recuperarea prejudiciului). Reclamantul trebuie s epuizeze toate instanele care i pot redresa situaia, invocnd n faa lor pretinsa nclcare a drepturilor garantate de Convenie. Curtea examineaz cauzele fr un formalism excesiv. Ea cere s fie epuizate doar recursurile interne utile, adic cele:

accesibile; eficace; i care acord anse suficiente de succes. n anumite circumstane speciale reclamantul poate fi exonerat de obligaia de epuizare. B. Sarcina probaiunii existenei cilor de recurs interne La momentul depunerii cererii la Curte i revine reclamantului s precizeze etapele urmate pentru epuizarea cilor de recurs interne. n cazul neepuizrii cilor de recurs interne, acesta urmeaz s indice motivele de neepuizare. Curtea va examina din oficiu chestiunea cu privire la epuizarea cilor de recurs interne, ea putnd respinge cererea ca inadmisibil pn la comunicarea cererii ctre Guvern dac ajunge la concluzia c un recurs util nu a fost epuizat i nu exist circumstane de natur s absolve reclamantul de obligaia exercitrii lui. Curtea va examina dac au fost epuizate recursurile existente la ziua depunerii cererii, aceast regul cunoscnd excepii care trebuie justificate de circumstanele particulare ale cauzei (a se vedea Brusco c. Italiei, dec. 06.09.2001). Dup comunicarea cererii Guvernului, regula epuizrii este invocat n mod sistematic de ctre state. La aceast etap i revine Statului s demonstreze c reclamantul nu a epuizat o cale de recurs util. Dac Guvernul demonstreaz c exist o cale de recurs care nu a fost epuizat de reclamant iar reclamantul contest eficacitatea recursului, Curtea va porni de la prezumia c acea cale de recurs invocat de Guvern este eficace (a se vedea Popov (1) c. Moldovei, hot. 18.01.2005, para. 31-40). Statele sunt deczute din dreptul de a ridica excepia de neepuizare dup declararea cererii admisibile, cu privire la un recurs existent pn la decizia cu privire la admisibilitate (a se vedea Savichi c. Moldovei, hot. 11.10.2005, para. 28). C. Formalitile i epuizarea cilor de recurs interne Obligaia de epuizare impune reclamantul s sesizeze autoritile care i pot redresa situaia i s conteste n toate nivelele de jurisdicie rspunsurile defavorabile lui. Epuizarea cilor de recurs interne trebuie s se fac cu respectarea procedurilor, n termenele, ctre autoritile i n formele pe care le prevd reglementrile din dreptul intern. Nerespectarea formalitilor instituite de dreptul naional (ex. respingerea recursului ca inadmisibil pe motiv c nu a fost ntocmit n forma prevzut de lege; respingerea aciunii ca tardive; etc.) pot duce la inadmisibilitatea cererii. Chestiunile pe care reclamantul dorete s le invoce n faa Curii urmeaz a fi invocate n toate nivelele de jurisdicie, n mod expres sau n substan. Astfel, reclamantul nu este obligat s se refere expres la Convenie n procedurile naionale, ns din poziia sa trebuie s reias c el se plnge de un drept protejat de Convenie i s permit autoritilor s-i redreseze situaia. Astfel, reclamantul nu a epuizat cile de recurs interne dac nu a

permis instanei de recurs s examineze chestiunea de care se plnge n faa Curii (ex. renunarea la o pretenie n procedurile naionale, care a fost invocat ulterior la Curte, n cauza Azinas c. Ciprului, hot. 28.04.2004, para. 34-42). D. Recursurile utile Recursul accesibil Un recurs este accesibil pentru reclamant dac el nsui are posibilitatea de a-l iniia, fr asistena unor teri. Nu sunt accesibile recursurile care nu pot fi iniiate de ctre reclamant din motive de procedur sau de substan. Astfel, nu este accesibil recursul pentru care este nevoie de intervenia unui ter (ex. Procuratura General n cazul recursului n anulare; un subiect de sesizare a Curii Constituionale pentru depunerea unei sesizri la Curtea Constituional; etc.). Nu este accesibil nici recursul care, dei formal este accesibil, nu poate fi folosit efectiv fr asistena unui ter (ex. ansa iluzorie de a ctiga un proces complex fr a fi asistat de un avocat, cnd reclamantul nu poate plti un avocat i nici nu poate solicita asisten juridic din contul statului, n cauza Airey c. Irlandei, hot. 09.10.1979; recursurile aduse la cunotina unui deinut strin, nereprezentat de ctre un avocat, ntr-o limb pe care el nu o nelege, n cauza Kujik c. Greciei, dec. 03.07.1991). Recursul eficace Un recurs este eficace dac poate remedia nclcarea Conveniei. Astfel, sunt eficace apelurile, recursurile, plngerea adresat procurorului pentru a anula actele ofierilor de urmrire penal care i ncalc drepturile, etc. Nu sunt eficace recursurile care nu pot redresa situaia reclamantului, de care el se plnge Curtii (ex. solicitarea indexrii sumelor datorate nu constituie un recurs eficace pentru a repara faptul neexecutrii hotrrii judectoreti neexecutate la acea dat, deoarece acest recurs nu era determinant n executarea hotrrii, n cauza Toropov c. Ucrainei, hot. 04.10.2005; o plngere contra executorului judectoresc cu privire la neexecutarea unei hotrri privind retrocedarea unui imobil de ctre Consiliul municipal Chiinu, deoarece nu existau surse pentru evacuarea chiriailor ntr-un alt imobil, nu este un recurs eficace deoarece sancionarea executorului judectoresc nu putea duce la executarea hotrrii, n cauza Popov (1) c. Moldovei, hot. 18.01.2005). Recursul care acord suficiente anse de succes Reclamantul nu este obligat s epuizeze cile de recurs interne care nu i pot remedia situaia. Totui, n cazul n care eficacitatea unei ci de recurs interne nu este cert, reclamantul trebuie s epuizeze acest recurs. Un simplu dubiu cu privire la eficacitatea cii de recurs nu este suficient pentru neepuizarea acesteia. Astfel, reclamantul este obligat s urmeze practicile judiciare n care rezultatul este neclar, neuniform sau care nc nu este bine stabilit (ex. Whiteside c. Regatului Unit, dec. 07.03.1994). E. Circumstane speciale n care reclamantul este exonerat de

obligaia de epuizare a cailor de atac n anumite cazuri excepionare reclamantului nu i se poate cere n mod raional epuizarea cilor de recurs interne. Astfel, reclamantul nu va avea obligaia de epuizare n cazul: a) existenei unei legislaii (ex: obligarea prin Legea Republicii Moldova cu privire la arestarea preventiv de a cenzura ntreaga coresponden a tuturor deinuilor, etc.) sau practici administrative contrare Conveniei (ex. maltratarea deinuilor ca o practic constant, n cauza Donnelly i alii c. Regatului Unit, dec. 05.04.1973). n acest ultim caz reclamantul trebuie s demonstreze existena unor practici administrative i o toleran fa de acestea din partea autoritilor (ex. neexaminarea plngerilor sau nesancionarea vinovailor de maltratare). b) existenei unor circumstane speciale care fac irezonabil epuizarea cilor de recurs interne (ex. lipsa reaciei procurorului la semnele vizibile de maltratare a reclamantului dup ce acesta a fost interogat, cnd procurorul avea obligaia legal de a iniia procedurile penale, n cauza Aksoy c. Turciei, hot. 18.12.1996, para. 54-57; neepuizarea cilor de recurs interne cnd statul prt nu recunoate jurisdicia asupra unui anumit teritoriu, n cauza Ilacu i alii c. Moldovei i Rusiei, dec. 04.07.2001; neiniierea altor proceduri de recuperare a proprietii confiscate dup ce aciunea iniial a fost respins prin recurs n anulare, n cauza Brumrecu c. Romniei, hot. 28.10.1999, para. 55). c) epuizrii doar a unei ci de recurs cnd legea instituie ci de recurs alternative (ex. nedepunerea unei aciuni pentru obinerea compensaiilor pentru maltratare n cazul n care reclamantul s-a adresat cu o plngere de maltratare procurorului i acesta a refuzat n intentarea dosarului penal, n cauza Boicenco c. Moldovei, hot. 11.07.2006, para. 78-81). Obligaia de epuizare a cilor de recurs interne nu se extinde asupra preteniile reclamantului cu privire la violarea art. 34 al Conveniei, fie prin violarea art. 38 alin. 1 lit. a in fine al Conveniei. Aceast obligaie nu se aplic nici fa de preteniile cu privire la satisfacia echitabil. Astfel, reclamantul poate pretinde compensaii de la Curte chiar dac, dup comunicarea cererii ctre Guvern, a fost nlturat nclcarea de care el se plngea i, dup aceasta, el putea solicita aceste compensaii la nivel naional (ex. executarea hotrrii judectoreti dup comunicarea cererii cu privire la neexecutarea unor hotrri judectoreti ctre Guvern i posibilitatea reclamanilor de a obine compensaii pentru executarea ntrziat dup executarea hotrrilor judectoreti, n cauza Lupcescu i alii c. Moldovei, hot. 21.03.2006, para.30). Sectiunea IV Respectarea termenului de 6 luni

Potrivit art. 35 alin. 1 al Conveniei, Curtea nu poate fi sesizat dect ... ntr-un termen de ase luni, ncepnd cu data deciziei interne definitive. Conform acestei reguli, reclamantul este chemat s depun o cerere la Curte n termen de 6 luni. Acest termen are scopul de a asigura un minim de securitate juridic i de a mpiedica contestarea unor situaii juridice consumate ntr-un trecut nedeterminat. Termenul pentru adresarea la Curte se calculeaz n luni calendaristice, indiferent de durata lor efectiv (a se vedea Istituto di Vigilanza c. Italiei, hot. 22.09.1993, para. 14). Ziua deciziei interne definitive nu se ia n consideraie la calcularea termenului de 6 luni (a se vedea K.C.M. c. Olandei, dec. 09.01.1995). Termenul de 6 luni curge pentru fiecare pretenie n mod separat (a se vedea Mihalachi c. Moldovei, hot. 09.01.2007, para. 21). A. Momentul de la care ncepe s curg termenul de 6 luni Convenia leag curgerea termenului de 6 luni de data deciziei interne definitive. Conceptul de decizie intern definitiv are un sens autonom. Termenul de adresare la Curte curge de la decizia intern irevocabil n procesul de epuizare a cilor de recurs interne. Dac o cale de recurs este dubioas i reclamantul risc s nu aib succes, se recomand de a sesiza Curtea fr a atepta rezultatul recursului pentru a evita depirea termenului de 6 luni. Conform regulii generale, termenul curge din momentul n care reclamantul a aflat sau trebuia s afle despre decizia intern definitiv. Astfel, acest moment este ziua la care decizia a fost pronunat n mod public (a se vedea Loveridge c. Regatului Unit, dec. 23.10.2001). n cazul n care decizia nu a fost pronunat n public, la calcularea termenului de 6 luni se ia n consideraie data la care reclamantul sau avocatul su a luat cunotin de coninutul deciziei interne definitive. Totui, data informrii reclamantului va fi considerat data informrii avocatului, chiar dac reclamantul a fost informat mai trziu (a se vedea Keskin i alii c. Turciei, dec. 07.09.1999). n cazul n care conform legislaiei naionale autoritile sunt obligate s transmit o copie a deciziei interne definitive, la calcularea termenului de 6 luni se ia n consideraie ziua primirii acestei copii (a se vedea Worm c. Austriei, hot. 29.08.1997, para. 33). n cazul n care motivativul deciziei interne definitive este crucial pentru preteniile invocate la Curte, termenul va ncepe s curg din ziua n care hotrrea redactat integral a fost primit (a se vedea P. c. Elveiei, dec. 13.03.1984) Dac nu exist recursuri interne eficace, termenul de 6 luni ncepe s curg de la data adoptrii actului sau de la data producerii faptului contestat (a se vedea Hilton c. Regatului Unit, dec. 06.07.1988) sau din momentul n care

reclamantul afl despre actul sau faptul sau despre efectele defavorabile lui (a se vedea Dennis i alii c. Regatului Unit, dec. 02.07.2002). Termenul de 6 luni nu se aplic pe durata situaiilor continue (a se vedea Loizidou c. Turciei, hot. 23.03.2005). n cazul violrilor continue contra crora nu exist ci de recurs interne, termenul de 6 luni ncepe a curge din momentul n care situaia continu ia sfrit (a se vedea Demir c. Turciei, dec. 09.01.1995). Exist o distincie esenial ntre efectele continue i faptele continue. Actele juridice, prin natura lor, genereaz efecte continue, ns existena efectelor continue nu duce la suspendarea termenului de 6 luni. O fapt ilegal poate fi calificat ca fiind continu dac ea se extinde pe ntreaga perioad n care comportamentul respectiv continu i este n contradicie cu obligaiile internaionale. n cazul comiterii unui ansamblu de aciuni sau omisiuni ilegale, violarea se extinde pe ntreaga perioad ncepnd cu prima aciune i continu att timp ct aciunile sau omisiunile se repet i rmn n contradicie cu obligaia internaional respectiv (a se vedea Ilacu i alii c. Moldovei i Rusiei, hot. 08.07.2004, para. 321). B. Suspendarea termenului de 6 luni Curgerea termenului de 6 luni se suspend prin depunerea cererii la Curte. Cererea nu trebuie s aib o form strict. Ea poate fi expediat prin pot sau prin fax. Se consider cerere prima comunicare a reclamantului ctre Curte, n care este expus, chiar i sumar, obiectul cererii. Data depunerii cererii se consider data la care cererea a fost depus la pot (data la care plicul a fost tampilat), fie data la care cererea a fost expediat prin fax, dac cererea a fost ulterior expediat prin pot n termen de 5 zile (p. 5 al Instruciunilor practice cu privire la instituirea procedurii la Curte). Dac data de pe plic aplicat de pot nu este lizibil, data depunerii cererii se va considera data parvenirii cererii la Curte. Cererea depus la Curte suspend termenul de 6 luni doar n partea preteniilor invocate n ea. Depunerea anterioar a cererii este irelevant pentru suspendarea termenului de 6 luni cu privire la preteniile cu care cererea este completat ulterior. Suspendarea termenului prin depunerea unei cereri sumare este recomandabil cnd reclamantul nu reuete s redacteze integral cererea pn la expirarea termenului de 6 luni. Pentru aceasta el poate expedia prin pot sau fax o scrisoare din care s reias esena tuturor nvinuirilor i a faptelor de care el se plnge la Curte. Termenul de 6 luni nu poate fi restabilit, ns Curtea poate lua n calcul cazurile fortuite n situaii foarte limitate. Astfel, Curtea: a) nu a acceptat niciodat motivele de boal pentru suspendarea termenului (a se vedea Peters c. Germaniei, dec. 20.02.1995) deoarece, n orice caz, reclamantul, indiferent de capacitatea sa de exerciiu, sau curatorul

reclamantului pot depune o cerere la Curte; b) a decis c detenia n sine nu constituie un temei pentru restabilirea termenului de 6 luni, dect dac reclamantul a fost izolat totalmente de lumea exterioar i i-a fost interzis expedierea cererii. Totui, termenul de 6 luni va fi restabilit pe perioada n care administraia nchisorii refuz expedierea cererii la Curte iar deinutul nu a reuit s expedieze cererea la Curte prin alte mijloace (a se vedea Moisejevs c. Letoniei, hot. 15.06.2006). Sectiunea V Cererea s nu fie anonim Potrivit art. 35 para. 2 al Conveniei, Curtea nu reine nici o cerere individual introdus n aplicarea art. 34 dac ea este anonim; .... Curtea va respinge ca inadmisibil o cerere n baza creia nu se poate determina identitatea autorului su. Potrivit art. 33 din Regulamentul Curii, toate documentele depuse la grefa Curii care au legtur cu o cerere sunt publice (cu excepia documentelor privind negocierile de soluionare pe cale amiabil a litigiului). Aceast regul se aplic i cu privire la numele reclamantului, care ulterior va fi menionat ca numele cauzei examinate de Curte. Reclamantul poate solicita de a nu fi menionat numele su n documentele publice referitoare la procedura n faa Curii. Potrivit art. 47 para. 3 din Regulamentul Curii, reclamantul care nu dorete s-i dezvluie identitatea trebuie s precizeze acest lucru n formularul tipizat al cererii i s motiveze anonimatul. Preedintele camerei poate autoriza anonimatul n cazuri excepionale i temeinic justificate (ex. n caz de pericol de represalii din partea autoritilor naionale, dac demnitatea sau reputaia reclamantului ar avea de suferit, pentru protejarea dreptului la nume sub aspectul proteciei vieii intime i private, etc.). Anonimatul este valabil pe toat durata de procedur n faa Curii, inclusiv n Marea Camer dac cauza va ajunge spre examinare n faa acesteia. Totui, numele reclamantului va fi anonim pentru publicul larg, dar nu i pentru Guvernul statului prt, care va cunoate identitatea reclamantului pentru a putea prezenta observaii pe cauza dat. Sectiunea VI Respectarea principiul non bis in idem

Potrivit unui principiu general de drept, aceeai fapt culpabil a unui subiect de drept nu poate fi sancionat dect o singur dat. Convenia conine acest principiu n art. 35 para. 2 p. b: Curtea nu reine nici o cerere individual introdus n aplicarea art. 34, dac... b) ea este n mod esenial aceeai cu o cerere examinat anterior de ctre Curte sau deja supus unei alte instane internaionale de anchet sau de reglementare, i dac ea nu conine fapte noi. Aceast regul are scopul de a exclude cumulul de proceduri internaionale ea ndeplinind rolul de a asigura securitatea juridic i respectarea deciziilor anterioare ale Curii i de a elimina riscul unui conflict de jurisdicii internaionale ori al unor decizii internaionale contradictorii. Cererile anterior examinate de Curte Pentru ca regula s fie aplicabil, trebuie ca cererea introdus s fie esenial aceeai cu o cerere examinat anterior de Curte i s nu conin fapte noi. Aceti trei termeni au fost definii de jurispruden. a) cererea nu trebuie s fie deja examinat de Curte De regul, pentru ca o cerere esenial aceeai s fie inadmisiblil, trebuie s fi fost deja examinat de Curte. Dac n legtur cu o cerere naintat la Curtea European aceasta a emis o hotrre de declarare a cererii ca inadmisibil sau cererea a fost declarat ca admisibil i a fcut obiectul unei reglementri amiabile sau al unei hotrri definitive a Curii, atunci se consider c cererea a fost examinat de Curte. b) cerere esenial aceeai O cerere identic presupune o identitate n ceea ce privete obiectul su, prile i fondul. Curtea a declarat c ea va aplica aceste criterii fr un formalism excesiv. Aspectul identitii prilor ntre dou cereri presupune ca acelai reclamant s acioneze mpotriva aceluiai stat prin dou cereri. Astfel, dac prima cerere este prezentat de o persoan n numele victimei iar a doua e prezentat de victim sau dac, dimpotriv, victima nainteaz prima cerere, iar a doua cerere e introdus n numele ei, a doua cerere este ntotdeauna inadmisibil. Identitatea de obiect presupune pretinsa nclcare a Conveniei de ctre statul prt, iar identitatea de cauz nseamn aciunile sau inaciunile statului prt care au dus la pretinsa nclcare (temei de fapt) i pretinsele drepturi nclcate (temei de drept). c) cererea trebuie s conin fapte noi Au fost considerate fapte noi: epuizarea recursurilor interne dup prima cerere respins ca inadmisibil pentru neepuizare (ex. X c. Olandei, dec. 11.01.1994);

repetarea unor nclcri analoage ale unui drept prevzut n Convenie; continuarea meninerii unor situaii pentru care Convenia prevede restricii de durat. Excluderea cumulului procedurilor internaionale Curtea nu va reine nici o cerere individual dac cererea este deja supus unei alte instane internaionale de anchet sau de reglementare. Cea mai important instituie considerat de Curte ca fiind o instan internaional de anchet sau reglementare n sensul art. 35 para. 2 p. b este Comitetul Drepturilor Omului instituit prin Protocolul facultativ la Pactul internaional referitor la drepturile civile i politice. n formularul tipizat de cerere pe care Curtea l trimite reclamantului acesta este ntrebat dac a supus vreunei alte instane internaionale de anchet sau reglementare o cerere privind faptele pe baza crora pretinde nclcarea drepturilor sale garantate de Convenie. Dup momentul introducerii cererii la cellalt organ internaional, cererea este considerat ca fiind deja supus acestui organ, indiferent dac procedura de examinare a cererii a nceput, este n curs ori s-a finalizat printr-o decizie ori o nelegere amiabil sau chiar dac a fost declarat inadmisibil. O cerere rmne supus unui alt organ internaional chiar dac reclamantul a cerut suspendarea procedurii n curs n faa acelui organ. Numai retragerea definitiv a cererii poate nltura acest impediment la admisibilitate.

Sectiunea VII cererea s nu fie n mod vdit nefondat Potrivit art. 35 alin. 3 al Conveniei, Curtea declar inadmisibil orice cerere individual introdus potrivit art. 34, atunci cnd ea consider cererea ... n mod vdit nefondat. Prin pretenie n mod vdit nefondat nelegem pretenia temeinicia creia nu trezete nici o aparen de violare a Conveniei sau a protocoalelor sale. Acest temei de inadmisibilitate ine de temeinicia preteniei, care, de obicei, se examineaz dup declararea cererii admisibile. El a fost introdus pentru a permite Curii, pn la examinarea fondului, s nlture preteniile care nu au nici o ans de succes i pentru a uura examinarea cauzelor. Curtea, de obicei, declar pretenia ca vdit nentemeiat dac: reclamantul nu a prezentat suficiente probe n susinerea preteniei, ceea ce nu permite Curii de a stabili dac pretenia invocat este sau nu

conform cu Convenia sau protocoalele sale; faptele invocate de reclamant nu se ncadreaz n unul din drepturile garantate de Convenie sau de protocoalele sale adiionale;

faptele invocate se ncadreaz n prevederile Conveniei, ns pretenia este vdit nentemeiat (ex. n cauza Guru c. Moldovei, dec. 07.11.2006, o cerere cu privire la violarea art. 6 al Conveniei prin neexecutarea unei hotrri judectoreti de ctre o autoritate public a fost declarat inadmisibil, ca vdit nefondat, deoarece hotrrea judectoreasc a fost executat n mai puin de 8 luni, pe cnd Curtea consider c executarea unei astfel de hotrri judectoreti n termen de pn la un an de zile, de obicei, nu contravine art. 6 al Conveniei); Curtea nu este competent s examineze pretenia din considerente ratione loci (ex. n cauzaYonghong c. Portugaliei, dec. 25.11.1999, Curtea a constatat c nu este competent s examineze o cerere cu privire la o situaie care a avut loc n regiunea Macao, care se afla sub protectoratul Portugaliei), ratione personae (ex. n cauza Manole i alii c. Moldovei, dec. 15.06.2004, Curtea a declarat inadmisibil pretenia unei asociaii cu privire la drepturile asociailor, deoarece asociaia nu are capacitatea de a depune cerere la Curte n numele asociailor si) sau ratione temporis (ex. n cauza Meriakri c. Moldovei, dec. 16.01.2001, Curtea a declarat inadmisibil pretenia cu privire la maltratare deoarece ea se referea la o pretins maltratare i la o anchet care s-au sfrit pn la 12.09.1997, cnd Convenia a intrat n vigoare pentru Republica Moldova);

reclamantul a ncetat s fie victim a pretinselor violri n urma recunoaterii violrii Conveniei de ctre statul prt i, dup caz, acordarea unei compensaii adecvate (ex. n cauza Duca c. Moldovei, dec. 11.04.2006, Curtea a constatat c achitarea reclamantului, cu acordarea ulterioar a compensaiei n mrime de MDL 150,000 pentru arestare ilegal timp de 169 de zile i condiiile de detenie pe durata arestului, este suficient pentru pierderea calitii de victim cu privire la pretinsa violare a art. 3 i 5 ale Conveniei).

Sectiunea VIII Cererea s nu fie abuziv Potrivit art. 35 alin. 3 al Conveniei, Curtea declar inadmisibil orice cerere individual introdus potrivit art. 34, atunci cnd ea consider cererea ... abuziv. Curtea nu va admite folosirea procedurilor instituite prin Convenie pentru cererile n care: reclamantul insult funcionarii naionali (ex. Stamoulakatos c. Regatului Unit, dec. 09.04. 1997) fie acuz cu bun tiin i n baza unor informaii false angajaii Curii de abateri grave (ex. Duringer i alii i Grunge c. Franei, dec. 04.02.2003). Curtea nu va declara o cerere inadmisibil ca abuziv dac nu va ajunge la concluzia c reclamantul a fcut declaraii n baza unor informaii despre care cunotea c sunt false (ex. Popov (1) c. Moldovei, hot. 18.01.2005, para. 49; Macovei i alii c. Moldovei, hot. 25.04.2006, para. 27); reclamantul comite fraude (ex. n cauza Popov (1) c. Moldovei, hot. 18.01.2005, para. 42-45, Curtea nu a exclus c solicitarea unei case care nu i-a aparinut reclamantului ar putea constitui un temei pentru a declara cererea abuziv) sau depune cererea n mod evident fr mputerniciri; reclamantul are un comportament icanatoriu, depunnd cereri similare la Curte dup ce cteva cereri au fost declarate vdit nefondate (ex. M. c. Regatului Unit, dec. 15.10.1987); pretinsele violri se datoreaz reclamantului (ex. n cauza X. c. Irlandei, dec. 02.03.1982, reclamantul contesta durata excesiv a procedurii de extrdare care era tergiversat de el nsui); nclcarea flagrant i deliberat a procedurii n faa Curii. Doar o nclcare flagrant i deliberat a procedurilor n faa Curii poate duce la declararea cererii abuzive. O nclcare minor a procedurii va atrage dup sine o atenionare. Curtea consider nclcarea clauzei de confidenialitate ca o nclcare flagrant (ex. n cauza Drozd c. Poloniei, dec. 05.03.1996, Comisia a declarat cererea abuziv deoarece reclamantul nu a respectat regulile cu privire la

confidenialitatea procedurilor n faa Comisiei). Conform art. 62 para. 2 al Regulamentului Curii, negocierile cu privire la reglementarea amiabil sunt confideniale. Curtea nu este un instrument pentru a soluiona disputele politice i nu va examina cererile care au doar scop politic. Totui, simplul fapt c prin cererea la Curte reclamantul ar urmri un scop cu tent politic nu poate duce la declararea cererii abuzive ( ex. n cauza Partidul Popular Cretin Democrat c. Moldovei, hot. 14.02.2006, Curtea a examinat n fond cererea cu privire la suspendarea activitii unui partid timp de 21 de zile). Organele Conveniei nu au declarat abuziv o cerere n care Guvernul turc pretindea c reclamantul este folosit de kurzi pentru propaganda PKK i pentru a submina autoritatea statului (a se vedea Akdivar i alii c. Turciei, dec. 19.10.1994).

Cursul 6
1. Actele Curii Europene a Drepturilor Omului

1.1. Categorii de acte Actele Curii prin care se soluioneaz o cerere individual pot fi: - decizie a unui Comitet, prin care declar inadmisibil sau radiaz de pe rol o cerere; - decizie a unei Camere sau a Marii Camere privind radierea de pe rol a unei cereri; - decizie a unei Camere privind declararea ca inadmisibil a unei cererei; - decizie a unei Camere privind declararea ca admisibil a unei cereri; - hotrre a unei Camere sau a Marii Camere privind repunerea pe rol a unei cereri; - decizie a unei Camere sau a Marii Camere privind radierea cauzei de pe rol n cazul rezolvrii pe cale amiabil; - decizie a unei Camere privind desesizarea n favoarea Marii Camere; - hotrre a unei Camere sau a Marii Camere prin care declar dac a avut loc sau nu o nclcare a CEDO, iar n caz afirmativ i dac dreptul intern al statului prt nu permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acelei nclcri, acord prii lezate, dac este cazul, o reparaie echitabil. - hotrre a unei Camere privind soluionarea cererii de interpretare a unei hotrri; - hotrre a unei Camere privind soluionarea cererii de revizuire a unei hotrri; - hotrre a Marii Camere prin care aceasta se pronun asupra cererii de retrimitere a cauzei soluionate printr-o hotrre pronunat de Camer i se pronun asupra cauzei.

1.2. Motivarea deciziilor i a hotrrilor Hotrrile, precum i deciziile care declar cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate. dac hotrrea nu exprim n totalitate sau n parte opinia unanim a judectorilor, oricare judector are dreptul s adauge acesteia expunerea opiniei sale separate. 1.3. Caracterul definitiv al deciziilor i al hotrrilor Decizia unui Comitet, luat prin vot unanim, privind declararea ca inadmisibil sau scoaterea de pe rol a unei cereri individuale este definitiv. Hotrrea unei Camere devine definitiv: atunci cnd prile declar c nu vor cere retrimiterea cauzei n faa Marii Camere; la expirarea termenului de 3 luni de la data hotrrii, dac nu a fost cerut retrimiterea cauzei n faa Marii Camere; atunci cnd Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere a cauzei n faa Marii Camere. Hotrrea Marii Camere este definitiv. Hotrrile definitive ale Curii se public, sub autoritatea grefierului, n culegerea oficial de decizii i hotrri. 1.4. Executarea hotrrilor Curii Europene a Drepturilor Omului Procesul de executare a unei hotrri a Curii europene este unul complex, n care sunt implicate, uneori, toate autoritile statului mpotriva cruia s-a pronunat hotrrea. Efectul obligatoriu al hotrrii presupune, de cele mai multe ori, pe lng obligaia de a adopta msuri n favoarea reclamantului, n vederea restabilirii drepturilor nclcate, i obligaia de a adopta msuri cu caracter general, mergnd pn la schimbarea legislaiei ntr-un anumit domeniu. Hotrrile definitive ale Curii sunt transmise Comitetului Minitrilor, care supravegheaz executarea lor. n procesul de supraveghere a executrii, jurisdicionalul se interfereaz cu politicul.

Bibliografie Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004

Cursul 7 - Dreptul la via

the Death Penalty, Council of Europe.avi

(dublu click)

Dreptul la via, unul din cele mai importante drepturi fundamentale, n jurul cruia graviteaz celelalte drepturi, constituie cel mai natural drept al omului care s-a impus de timpuriu n sistemul juridic fiind consacrat nc din primele declaraii de drepturi ale omului i constituii. Ideea de drept natural o gim n opera lui Aristotel, Politica: numai prin lege devine cineva scalv ori liber, prin natura omenirii nu se deosebesc ntru nimic. (a se vedea: Aristotel, Politica, Ed. Naional, Bucureti, 1924, p. 24). Acest drept fundamental, este aezat parc pe cel mai nalt eafodaj, din structura celorlalte drepturi inerente fiinei umane, lucru explicat prin faptul c fr existena acestui drept nu mai putem vorbi de celelalte. Fiind de o mare importan, acest drept trebuie ocrotit prin lege n sensul c nimeni s nu fie privat de viaa sa n mod arbitrar. Dreptul la via este un drept suprem al fiinei umane, a crui respectare este nsi condiia exercitrii celorlalte drepturi, valoarea suprem pe scara drepturilor omului pe plan internaional. Nu trebuie uitat faptul c, tratarea n general a conceptului de drepturi ale omului, i n special a dreptului la via, n unele sisteme legislative, pornete de la filosofia fiecrei societi cu privire la relaia dintre Dumnezeu, om i natur. Spre exemplu aplicarea legii islamice constituie o obligaie religioas. Chrah sau eriat (legea islamic), este un cod de drept, de moral, de practic i cult islamic care i are izvorul n Coran (sursa esenial a dreptului musulman) emanat de la Dumnezeu. n lumea musulman Rijial Alah (oameni ai religiilor: Imamii miniti ai religiei musulmane; eicii, Ulema Mufti teologi, doctori ai religiilor; Malla Mujtahid imanii sciii; Cadii judectori musulmani) sunt cei care fac cunoscute drepturile omului. 1. Obligaiile statelor privind respectarea dreptului la via Conform art. 2 alin.1 al Conveniei, dreptul la via este protejat prin

lege. Jurisprudena Curii n aceast privin a evideniat c statele au att obligaii negative, ct i obligaii pozitive: nu trebuie doar s se abin de a provoca moartea n mod intenionat, dar trebuie s ia i msurile necesare pentru protecia vieii (responsabilitatea pozitiv a statului). Statele trebuie s intervin activ pentru garantarea dreptului la via: de exemplu, n materia luptei mpotriva terorismului, statul trebuie, pe de-o parte, s-i sancioneze pe cei vinovai i, pe de alt parte, s ia msurile preventive corespunztoare situaiei generale. Alte obligaii pozitive pot viza crearea unui sistem judiciar independent i eficient n vederea stabilirii cauzei morii i a pedepsirii celor vinovai sau protecia vieii deinuilor fa de comportamentul criminal al colegilor de detenie. De asemenea, statele au, n virtutea art. 1 i 2 din Convenie, obligaia pozitiv de ordin procedural de a organiza anchete efective mpotriva celor care au adus atingere vieii persoanei i de a institui un sistem judiciar eficient care s permit stabilirea rspunderii i angajarea urmririi penale mpotriva vinovailor. 2. Frontierele dreptului la via O alt problem important pentru doctrin, dar i pentru autoritile de la Strasbourg a fost determinarea frontierelor dreptului la via. Cnd ncepe i cnd se sfrete dreptul la via? Exist un drept de a muri? 2.1. n privina primei frontiere a dreptului la via, ne confruntm cu problema inexistenei unei definiii incontestabile din punct de vedere tiinific a nceputului vieii, dei au fost formulate diverse teorii. ntrebarea care rmne valabil este: viaa fiinei umane ncepe de la natere, sau de la concepie? Textele juridice interne i internaionale nu conin nici o reglementare a acestei probleme, iar acest lucru poate avea consecine deosebit de grave: de exemplu, n cazul manipulrilor genetice, al experimentelor pe embrionul uman sau al fertilizrii artificiale. Cu privire la dreptul la via al copilului nenscut, ntr-o prim etap jurisprudenial, Comisia European a Drepturilor Omului a prut s dea i ftului o anumit personalitate independent de cea a mamei, estimnd c limitrile ntreruperilor voluntare de sarcin nu pot fi considerate ca o violare a art. 8 ce garanteaz respectul vieii private i familiale. Curtea European a apreciat, totui, c nu este necesar s determine dac Convenia garanteaz un drept la avort sau un drept la via recunoscut ftului. n mod regretabil, judectorii europeni nu s-au pronunat asupra dreptului la via al copilului conceput, ceea ce a creat incertitudini asupra acestei probleme, cu att mai mult cu ct unele instane naionale au luat poziie n mod ferm. 2.2. Ct privete ultima frontier a dreptului la via sau dreptul de a muri, problema rmne una controversat. Legislaiile europene abordeaz n mod diferit problema eutanasiei, dei toate sunt pri ale CEDO. Curtea a artat c articolul 2 nu poate fi interpretat, fr o distorsiune de limbaj, ca acordnd un drept diametral opus, adic dreptul de a muri, de

mna unui ter sau cu asistena unei autoriti publice. Curtea a refuzat astfel orice interpretare evolutiv a Conveniei n cazul art. 2, apreciind c, ntr-o chestiune att de delicat, soluia trebuie s fie politic (prin revizuirea textului convenional), iar nu judiciar. 3. Restrngerile aduse dreptului la via

3.1. Pedeapsa cu moartea Art. 2 prevede patru ipoteze enumerate limitativ n care statul poate aduce atingere dreptului la via. Alin. 1 prevede posibilitatea execuiei unei sentine capitale pronunate de un tribunal n cazul n care fapta svrit este pedepsit astfel de lege. Astfel, n versiunea original a Conveniei, pedeapsa cu moartea nu este interzis, cu condiia respectrii principiului legalitii. Cu toate acestea, abolirea de facto a acestei pedepse este consacrat prin ratificarea cvasi-unanim a Protocolului nr. 6, care abolete pedeapsa cu moartea n timp de pace. iar Protocolul nr. 13, semnat la Vilnius n 2002 i intrat n vigoare la 1 iulie 2003, prevede abolirea pedepsei cu moartea n orice circumstane. Protocolul nr. 13 a intrat n vigoare la 1 iulie 2003. Precizm c, la 1 februarie 2004, 43 din cele 45 de state membre ale Consiliului Europei erau pri la Protocolul nr. 6 la CEDO, iar 2 state (Rusia i Federaia Serbia i Muntenegru) l semnaser, fr a fi devenit pri. n privina Protocolului nr. 13, la aceeai dat, depuseser instrumentele de ratificare 22 de state, iar 20 de state l semnaser. Rusia, Armenia i Azerbaidjan nu au semnat Protocolul nr. 13. 3.2. Restrngerile dreptului la via prevzute de art. 2 alin.2 Paragraful 2 al art. 2 prevede celelalte trei ipoteze, n care moartea nu este considerat ca fiind provocat cu nclcarea acestui articol, i anume atunci cnd ea rezult din: recursul la for considerat ca absolut necesar - pentru a asigura aprarea persoanei mpotriva oricrei violene ilegale; recursul la for absolut necesar pentru efectuarea unei arestri legale sau pentru a mpiedica evadarea unei peroane deinute; recursul la for absolut necesar pentru a reprima, n conformitate cu legea, o revolt sau insurecie. Aceste excepii de la un principiu att de important ca dreptul la via sunt de cea mai strict interpretare. Textul arat c recursul la for trebuie s fie absolut necesar: aceasta nseamn c toate celelalte mijloace disponibile trebuie s fi fost epuizate. n plus, Comisia i Curtea au precizat c utilizarea forei trebuie s fie strict proporional cu realizarea scopului autorizat.

3.3. Restrngerile dreptului la via conform art. 15 2 Prin art. 15 2, CEDO autorizeaz decesul rezultat din acte licite de rzboi. Aceast excepie face parte dintr-un sistem ce permite statelor ca, n caz de rzboi sau de alt pericol public ce amenin existena naiunii, s se ndeprteze i chiar s nlture textul Conveniei i s ia msuri derogatorii. Aceast dispoziie face implicit trimitere la regulile dreptului umanitar, aa cum este definit n Convenia de la Haga din 1899 i mai ales n cele patru Convenii de la Geneva din august 1949. Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Jurispruden la articolul 2 McCann .a. c/ Regatului Unit (1995) Osman c/ Regatului Unit (1998) Pretty c/ Regatului Unit (2002) Mastromatteo c/ Italiei (2002) Calvelli i Ciglio c/ Italiei (2002) Ocalan c/ Turciei (2003) Oneryildiz c/ Turciei (2003) Finucane c/ Regatului Unit (2003)

Cursul 8 - Dreptul de a nu fi supus torturii i altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante
Articolul 3 al CEDO interzice tortura i alte tratamente sau pedepse inumane sau degradante. Curtea European a afirmat, n cauza Soering c/ Regatului Unit (1989), c interdicia torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante constituie una din valorile fundamentale ale societilor democratice care formeaz Consiliul Europei. De aceea, protecia integritii fizice i psihice a persoanei mpotriva torturii i a altor rele tratamente are un caracter absolut. n termenii art. 3 al CEDO, nimeni nu poate fi supus torturii nici la tratamente sau pedepse inumane sau degradante. Aceast garanie este deci un drept intangibil: dreptul de a nu suferi un tratament contrar demnitii umane este un atribut inalienabil al persoanei umane, bazat pe valorile comune ale tuturor patrimoniilor culturale i sistemelor sociale moderne i nu poate suferi nici o restrngere sau derogare. Jurisprudena n materie a Comisiei i Curii europene a impus, ca i criteriu determinant pentru aplicabilitatea articolului 3, gradul de gravitate al suferinelor provocate. Obligaiile statelor privind protecia mpotriva torturii i a tratamentelor inumane ori degradante Principala obligaie ce revine statelor n acest domeniu este de a se abine de la provocarea torturii sau a tratamentelor inumane ori degradante. n determinarea respectrii acestei obligaii negative, Curtea a artat c statul poate fi considerat responsabil i pentru actele comise de agenii si n afara atribuiilor lor oficiale (acte ultra vires). Statele au, ns, potrivit Curii europene, i o serie de obligaii pozitive pentru protecia integritii fizice i psihice a persoanei. Statul este, de asemenea, obligat s incrimineze tortura, precum i orice rele tratamente svrite de particulari. O alt obligaie pozitiv a statului este aceea de a efectua investigaii oficiale eficiente atunci cnd o persoan pretinde c a fost supus unor tratamente de aceast natur de ctre ageni oficiali Obligaia de a acorda tratament medical este o alt obligaie pozitiv a statelor. Tortura

Una din primele cauze n care Curtea a definit noiunea de tortur a fost Irlanda c/ Regatului Unit (1978): tortura este un tratament inuman deliberat, ce cauzeaz suferine foarte grave i crude. Acesta a fost criteriul aplicat n cauza dat, dar i n cele ce au urmat, pentru a distinge tortura de tratamentele inumane. cauza Greciei, Comisia a opinat c actele svrite asupra deinuilor politici de ctre forele de poliie din Atena au reprezentat o practic administrativ de tortur i alte rele tratamente contrare art. 3. Tratamente i pedepse inumane Potrivit unei opinii din doctrin, dei dup criteriul aplicat de Curte tratamentul inuman nu implic cu necesitate intenia de a provoca suferin, n practic aceast intenie este prezent de cele mai multe ori. Tratamentul inuman provoac i el, n mod voluntar, suferine mentale sau fizice de o intensitate deosebit. n practic, au fost considerate tratamente inumane: interogatoriile aprofundate, ameninarea cu tortura, violena fizic extrem, detenia unei persoane n condiii inumane, deportarea sau extrdarea unei persoane ntr-o ar unde risc s suporte astfel de tratamente. Pentru a antrena rspunderea statului, acestea trebuie s se caracterizeze nu numai printr-o repetare a unor acte contrare Conveniei, ci i printr-o tolerare la nivel oficial a acestor acte. 1. Violenele svrite de forele de poliie 2. Tratamentul deinuilor i bolnavilor 3. Tratamentul strinilor. Extrdarea i deportarea 4. Distrugerea locuinelor i dispariiile de persoane

Tratamente i pedepse degradante Tratamentul degradant se caracterizeaz prin faptul c provoac umilirea grav a unui individ n faa altuia sau prin aceea c oblig persoana s acioneze mpotriva voinei sau contiinei sale. Cmpul de aplicare al tratamentelor degradante acoper mai mult viaa cotidian: tratamente discriminatorii, tratamente medicale experimentale, pedepse corporale extrajudiciare, pedepse corporale aplicate n coli, unele condiii de detenie.

1. Discriminrile
Sistemul non-judiciar de prevenire a torturii
Convenia european pentru prevenirea torturii i a pedepselor sau

tratamentelor inumane sau degradante a fost adoptat n cadrul Consiliului Europei la 26 noiembrie 1987 i a intrat n vigoare la 1 februarie 1989. Aceast convenie a dat natere unui mecanism de control preventiv, radical distinct de controlul instaurat de Convenia ONU asupra torturii. Ea prevede un sistem de vizite periodice, dar i de vizite ad hoc ale locurilor de detenie din statele pri. Misiunea acestor vizite este ncredinat unui Comitet special care poate asculta orice deinut i poate adresa recomandri statului n cauz. Convenia pentru prevenirea torturii nu poate face obiectul rezervelor, nu conine nici o clauz derogatorie i se aplic att n timp de pace ct i n perioade excepionale. Vizitele pot avea loc n orice circumstane, fr s existe vreo plngere prealabil. De exemplu, raportul publicat dup o vizit a Comitetului n Frana a relevat c condiiile de detenie din unele stabilimente penitenciare (suprapopulare, echipamente sanitare necorespunztoare, ntreinere general) constituie tratament inuman i degradant. Comitetul pentru prevenirea torturii nu are posibilitatea de a aplica sanciuni statului, ci doar de a face recomandri lipsite de for obligatorie, adresate acestuia, n scopul ntririi proteciei persoanelor deinute. Dei procedurile sunt confideniale, Comitetul poate lua decizia de a face anumite declaraii publice asupra unei situaii grave dac statul refuz s coopereze sau s amelioreze situaia constatat sau chiar s publice rapoartele elaborate. Pe lng aceast publicare cu titlu de sanciune, raportul Comitetului mai poate fi publicat cu acordul statului n cauz. Jurispruden la articolul 3 Irlanda c/ Regatului Unit (1978) Soering c/ Regatului Unit (1989) Tomasi c/ Franei (1992) Tyrer c/ Regatului Unit (1978) Costello-Roberts c/ Regatului Unit (1993) Mouisel c/ Franei (2002) Herczegfalvi c/ Austriei Hurtado c/ Elveiei E. .a. c/ Regatului Unit Aksoy c/ Turciei Akta c/ Turciei Selmouni c/ Franei (1999) Pantea c/ Romniei (2003) Bursuc c/ Romniei (2004) Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe

articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 9 - Dreptul de nu fi supus sclaviei, servituii i muncii forate sau obligatorii

Sclavia poate fi definit ca starea sau condiia unui individ asupra cruia se exercit atributele dreptului de proprietate sau unele dintre acestea (Convenia din 1926 mpotriva Sclaviei). A reduce o persoan la starea de sclav implic nerecunoaterea personalitii sale juridice. Servitutea este o stare de dependen complet a unei persoane fa de alta. Comisia a precizat c aceast noiune implic obligaia de a tri i de a munci pe proprietatea altuia, furnizndu-i unele servicii, remunerate sau nu, fr posibilitatea de a schimba aceast stare (definiie dat de Comisie, n cauza Van Droogenbroeck c/ Belgiei, 1982). Servitutea apare ca o form a sclaviei, fiind doar o diferen de grad i nu de natur. Munca forat sau obligatorie a fost definit ca fiind o munc impus unei persoane mpotriva voinei sale, munc ce prezint un caracter injust sau opresiv i care nu poate fi evitat. Conceptul de munc forat sau obligatorie nu acoper un numr de cazuri, enumerate limitativ: a) munca n timpul deteniei. Aceasta include i munca minorilor sau vagabonzilor supui deteniei legale. b) serviciul militar sau serviciul unui obiector de contiin; c) serviciul cerut n caz de crize sau calamiti naturale, n interesul comunitii. d) munca rezultat din obligaiile civice normale. De exemplu: obligaiile impuse de stat proprietarului de a ntreine o cldire; obligaia impus angajatorilor de a deduce taxele din veniturile angajailor .a. Jurispruden la articolul 4 Van der Mussele c/ Belgiei (1983) Karlheinz Schmidt c/ Germaniei (1994)

Cursul 10 - Dreptul la libertatea i sigurana persoanei

Prevederile art. 5 al CEDO sunt destinate proteciei libertii fizice a oricrei persoane mpotriva arestrii sau deteniei arbitrare sau abuzive. Noiunea de libertate desemneaz n primul rnd libertatea fizic a persoanei. Principiul respectrii libertii persoanei este esenial ntr-o societate democratic, nimeni neputnd fi privat de libertatea sa n mod arbitrar. De la principiul garantrii libertii pot exista ns i excepii prevzute de lege i executate n conformitate cu legea, n anumite cazuri, legate n special de protecia ordinii publice, privarea de libertate este permis. Protecia libertii persoanei presupune i existena unor garanii ale persoanei supuse deteniei: posibilitatea de a ataca msurile luate mpotriva libertii sale, dreptul la compensaie n cazul deteniei ilegale etc. 1. Cazurile permise de privare de libertate conform art. 5 Art. 51 permite 6 cazuri de privare de libertate: detenia dup condamnare; arestarea sau detenia decurgnd dintr-o ordonan judiciar sau dintr-o obligaie legal, detenia provizorie, detenia unui minor, detenia anumitor bolnavi i persoane defavorizate, detenia strinilor. Toate acestea trebuie s intervin n condiii foarte precise. Controlul exercitat de Curte asupra respectrii art. 5 poart att asupra legalitii adoptrii msurii, ct i a executrii ei. 1.3. Cazurile permise de privare de libertate A. Detenia dup judecat i condamnare vizeaz persoana deinut n mod legal dup condamnarea de ctre un tribunal competent. Jurisprudena european a precizat sensurile noiunilor de condamnare i tribunal competent, dar i necesitatea unei legturi de cauzalitate ntre condamnare i detenie. Condamnarea nseamn nu doar o declaraie de vinovie privind svrirea unei infraciuni, dar i aplicarea unei pedepse sau a unei alte msuri privative de libertate. Condamnarea trebuie s fie aplicat de un tribunal competent. Pentru a fi considerat competent, tribunalul trebuie s fie un organ de plin jurisdicie asupra cauzei respective i s acorde garaniile judiciare adecvate, precum i s fie independent fa de executiv i fa de pri.

B. Arestarea sau detenia decurgnd dintr-o ordonan cu caracter judiciar sau dintr-o obligaie legal este prevzut de art. 5 1(b). Aceast dispoziie vizeaz cazul persoanei care face obiectul unei arestri sau detenii legale pentru nerespectarea unei hotrri judectoreti sau a unei obligaii prevzute de lege. C. Detenia preventiv. Privarea de libertate este admis n acest caz dac scopul su este de a conduce persoana respectiv n faa autoritii judiciare competente, atunci cnd exist motive verosimile de a bnui c a svrit o infraciune sau cnd exist motive temeinice de a crede n necesitatea de a-l mpiedica s svreasc o infraciune sau s fug dup svrirea acesteia. Aceste condiii nu sunt cumulative: dac una din ele este ndeplinit, privarea de libertate este permis. Interpretarea condiiilor prevzute de text poate crea dificulti, mai ales n ceea ce privete imprecizia unor noiuni, n special caracterul verosimil sau plauzibil al motivelor pentru prima condiie sau motivele temeinice sau rezonabile pentru celelalte. D. Detenia minorilor este posibil cu condiia ca ea s aib ca scop fie supunerea lor unei educaii supravegheate, fie aducerea n faa justiiei. n acest din urm caz, sunt vizate alte situaii dect cele ce implic o acuzaie penal. ntr-un astfel de caz, ar fi aplicabil art. 5/1/c. E. Detenia unor bolnavi i persoane defavorizate este prevzut de art. 5 1(e) al CEDO. Aceast privare de libertate privete n special persoanele susceptibile a propaga o boal contagioas, alienaii, alcoolicii, toxicomanii i vagabonzii. F. Detenia strinilor este autorizat de art. 5 1(f), n scopul expulzrii sau extrdrii sau pentru a mpiedica o persoan s ptrund n mod ilegal pe teritoriul statului. Textul art. 5 1(f) vizeaz situaia n care procedura extrdrii sau expulzrii este deja n curs. Detenia trebuie s fie legal din punctul de vedere al dreptului intern i s nu fie arbitrar. 2. Garaniile persoanelor private de libertate Orice privare de libertate trebuie s fie legal, echitabil i proporional cu situaia care a determinat-o. De asemenea, privarea de libertate trebuie s fie dispus i executat de o autoritate competent. Ea nu trebuie s aib un caracter arbitrar. Art. 5 2-5 cuprinde o serie de garanii aplicabile persoanelor private de libertate. Scopul acestor garanii este acela de a permite aprarea mpotriva oricrei atingeri arbitrare aduse libertii persoanei. Aceste garanii sunt: dreptul de a fi informat, dreptul de a aprea n faa unui judector, dreptul la recurs i dreptul la despgubiri.

2.1. Dreptul de a fi informat Orice persoan arestat sau deinut are dreptul s fie informat, n cel mai scurt termen posibil i ntr-o limb pe care o nelege, asupra motivelor arestrii sau deinerii i a oricrei acuzaii mpotriva ei. Persoanei arestate trebuie s i se spun, ntr-un limbaj simplu, non-tehnic, pe care l poate nelege, motivele eseniale, juridice i factuale, ale arestrii sale, pentru a putea, dac crede de cuviin, s se adreseze unei instane pentru a contesta legalitatea arestrii. Dreptul la informare cuprins n art. 5 2 este o garanie foarte important, deoarece este esenial ca o persoan privat de libertate s cunoasc motivele acestei msuri ct mai repede i ct mai exact. 2.2. Dreptul de a fi adus de ndat n faa unui judector, de a fi trimis n judecat ntr-un termen rezonabil sau eliberat Paragraful 3 al art. 5 prevede c orice persoan arestat sau deinut trebuie dus imediat n faa unui judector sau alt magistrat competent prin lege s exercite funcii judiciare i are dreptul de a fi judecat ntr-un termen rezonabil, sau eliberat n timpul procedurii. Remarcm c este vorba de o garanie cu coninut complex, care privete, pe de-o parte, dreptul persoanei arestate de a fi dus n faa unui judector, i pe de alt parte dreptul acesteia de a fi judecat ntr-un termen rezonabil sau eliberat.

A. Dreptul de a fi adus n faa unui judector sau a altui magistrat autorizat a exercita puterea judiciar. B. Dreptul de a fi judecat ntr-un termen rezonabil sau eliberat
Problema care se pune de cele mai multe ori n privina acestei condiii este cea a duratei unei detenii provizorii. Cu toate c aceast msur este justificat de motive rezonabile, trebuie evitat orice arbitrariu din partea autoritilor: pe de-o parte, libertatea este principiul, n timp ce ncarcerarea este excepia; pe de alt parte, persoana n cauz beneficiaz de o alt garanie procesual esenial, fiind prezumat nevinovat. De aceea, o detenie provizorie nu trebuie s fie prea lung, i punerea n libertate se impune atunci cnd meninerea n detenie nceteaz de a mai fi rezonabil. 2.3.Dreptul la recurs Paragraful 4 al art. 5 precizeaz c orice persoan privat de libertate prin arestare sau deinere are dreptul de a se plnge n faa unui tribunal asupra legalitii msurii i s cear eliberarea sa dac detenia este ilegal.

Scopul acestei prevederi este asigurarea proteciei mpotriva deteniei arbitrare i facilitarea eliberrii persoanei atunci cnd detenia este ilegal. Una din cele mai importante garanii ale acestui drept este exercitarea lui n faa unui tribunal: aceast noiune trebuie neleas ca desemnnd un organ jurisdicional ce ndeplinete garaniile de procedur corespunztoare. Romnia a fost declarat responsabil de violarea acestui articol n cauza Pantea. n aceeai cauz, Curtea a constatat i violarea, de ctre statul romn, a art. 5 5 privind dreptul la despgubiri. Aceast hotrre a Curii a determinat, de altfel, importante modificri la nivelul reglementrilor constituionale i legale romneti sub aspectul duratei i modului de luare a msurii arestrii preventive, ca i n privina dreptului la despgubiri n cazul deteniei ilegale. 2.4.Dreptul la despgubiri pentru detenia ilegal Potrivit art. 5 5, orice persoan victim a unei arestri sau detenii n condiii contrare dispoziiilor art. 5 are dreptul la despgubiri. Dreptul la despgubiri presupune reunirea unor condiii: - s existe o nclcare a condiiilor prevzute de celelalte dispoziii ale art. 5 ; - aceast nclcare s fi produs un prejudiciu. n privina primei condiii, nclcarea poate aprea fie datorit lipsirii de libertate a unei persoane n alte cazuri dect cele prevzute de art. 5 1, fie datorit nerespectrii garaniilor prevzute de art. 5 2-4. Jurispruden la articolul 5 Lawless c/ Irlandei (1960) Neumeister c/ Austriei (1968) Wemhoff c/ Germaniei (1969) De Wilde, Ooms i Versyp c/ Belgiei (1971) Schiesser c/ Elveiei (1979) Winterwerp c/ Olandei (1979) Bozano c/ Franei (1986) Bouamar c/ Belgiei (1988) Brogan .a. c/ Regatului Unit (1988) Kurt c/ Turciei (1998) Litwa c/ Poloniei (2000) Klamecki c/ Poloniei (2003) Pantea c/ Romniei (2003)

Bibliografie minimal

Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 11 - Dreptul la un proces echitabil

1. Aplicabilitatea articolului 6 Cmpul de aplicare ratione personae al art. 6 nu pune probleme deosebite. Potrivit art. 6, garaniile procesului echitabil se aplic oricrei persoane, fizice sau juridice. Ct privete aplicarea ratione materiae, din interpretarea art. 6 1 rezult c protecia acestuia nu acoper toate litigiile, ci doar plngerile privind drepturile i obligaiile cu caracter civil i acuzaiile n materie penal. Curtea european a dat acestor noiuni un sens autonom i extins, nu fr a se confrunta cu unele dificulti de interpretare. Fiind de o importan deosebit pentru funcionarea democraiei, Comisia i Curtea interpreteaz prevederile art. 6 ntr-un mod extensive. n cauza Delcourt c. Belgia ( 1970), Curtea a statuat c ntr-o societate democratic, n sensul Conveniei, dreptul la o bun administrare a justiiei ocup un loc atat de important nct o intepretare restrictiv a art. 6 alin.1 nu ar corespunde scopului i obiectului acestei dispoziii. Noiunea de process se refer att nainte, ct i dup procesul propriu-zis, deoarece el privete i executarea hotrrii judectoreti. Dac o hotrre judectoreasc nu ar fi executat sau nu ar fi respectat atunci s-ar aduce o atingere a prevederilor art. 6 alin 1 din Convenie n accepiunea cruia dreptul la un proces echitabil i ntr-un termen rezonabil cuprinde i obligaia de executare a hotrrii judectoreti. Prevederile paragrafului 1 din art. 6 i are aplicabilitatea n material dreptului civil i penal, iar paragraful 2 i 3 se aplic doar n materie penal. Cu privire la definiia drepturilor i obligaiilor civile, att Curtea ct i Comisia au acordat o interpretare larg a acestei noiuni, admindu-se c drepturile i obligaiile cu character civil include tot dreptul privat, dar nu n sensul classic al acestui termen. Astfel, sunt incluse aici i litigiile dintre particular i stat, atunci cnd acesta acioneaz ca o persoan privat. Esenial pentru determinarea aplicabilitii art. 6 este dreptul n cauz, coninutul i efectele sale ( Cauza Koenig c. RFG -1978). Aceasta nseamn c, pe de o parte, natura legii care i d natere este indiferent ( civil, comercial, administrativ), iar pe de alt parte, este indiferent natura jurisdinciilor competente: judiciare, administrative, chiar constituionale ( Cauza Ringeisen c. Austriei -1971). Dei Curtea nu a dat o definiei general valabil acestei noiuni, totui n jurisprudena sa a dezvoltat unele standarde de apreciere a caracterului civil al drepturilor i obligaiilor. Astfel, drepturile i obligaiile persoanelor

particulare n relaiile dintre ele sunt ntotdeauna considerate a avea un character civil.

1.1. Plngerile privind drepturile i obligaiile cu caracter civil A. Noiunea de plngere reprezint orice cerere adresat unui organ jurisdicional. Plngerea trebuie s ndeplineasc unele condiii: s fie real i serioas. Ea poate s aib ca obiect chestiuni de fapt sau chestiuni de drept, s se refere la existena sau la exerciiul dreptului. B. Caracterul civil al drepturilor i obligaiilor. Noiunea de drepturi i obligaii cu caracter civil este una din cele mai cunoscute i mai controversate noiuni autonome ale Conveniei europene. Curtea european a conferit acestei noiuni un neles extins. ntr-o prim etap jurisprudenial, autoritile de la Strasbourg au considerat c noiunea n cauz consfinete distincia dintre dreptul public i cel privat, drepturile i obligaiile cu caracter civil fiind acele drepturi i obligaii de drept privat. Pornind de la aceast interpretare, art. 6 nu s-ar aplica drepturilor i obligaiilor de drept public (de exemplu, cele privind cetenia, dreptul de vot etc.). n decursul timpului s-a nregistrat, totui, o evoluie a jurisprudenei Curii n aceast privin, astfel nct tot mai multe drepturi au fost aduse sub protecia procedural a art. 6. Dintre drepturile al cror caracter civil a fost recunoscut de Curte, n relaia dintre individ i stat sunt: dreptul de proprietate, dreptul de a desfura activiti comerciale, dreptul de a primi compensaii pentru pierderile material suferite ca urmare a unor acte ilegale ale statului. Aplicarea art. 6 n cadrul contenciosului public n general a fost de la nceput una din limitele aplicrii acestui text. De exemplu, n cazul extrdrii i expulzrii strinilor, al dreptului de a fi ales n adunarea legislativ, al existenei unei imuniti parlamentare, articolul 6 nu este aplicabil. Art. 6 1 este aplicabil contenciosului constituional, atunci cnd este vorba de exercitarea, de ctre curile sau tribunalele constituionale, a unui control concret al constituionalitii legilor, la sesizarea particularilor, pentru aprarea drepturilor lor fundamentale , fie pe calea recursului direct, fie pe cale de excepie. Astfel, Comisia European n cauza Ruiz-Mateos c. Spaniei (1993) a statuat c atunci cnd dreptul naional prevede existena unei jurisdicii constituionale, la care accesul direct sau indirect al justiiabililor este deschis, procedurile care se deruleaz n faa ei vor trebui s respecte principiile art. 6 paragraf 1 al Conveniei, atunci cnd decizia sa poate influena rezultatul litigiului din faa instanei ordinare. Faza

contenciosului constituional devine, n viziunea Curii, accesorie n raport cu faza judectoreasc -fie civil sau penal n care s-a invocate chestiunea de neconstituionalitate. Dreptul de acces la jurisdicia constituional a fost asimila dreptului de acces la un tribunal de ctre Comisie cu ocazia declarrii ca admisibil a cauzei Millan i Tornes c. Andorrei (1999), n care reclamanilor le fusese refuzat autorizarea de a aciona cu un recurs direct n faa Tribunalului constituional al Andorei. n cazul controlului de constituionalitate pe cale incidental, n cauza Coeme .s c. Belgiei ( 2000) Curtea a stabilit c nu poate fi dedus, din garaniile art. 6 din Convenie, nici o obligaie a instanelor ordinare de a sesiza jurisdiciile constituionale cu o chestiune de neconstituionalitate. Aceast interpretare este o aplicare a principiului potrivit cruia dreptul de acces la un tribunal nu este absolut, ci este supus unor limitri admisibile, ce in mai ales de necesitatea ndeplinirii unor condiii de admisibilitate. Un alt domeniu care a fost considerat de Curtea European ca fiind exclus de la aplicarea art. 6 este cel al contenciosului funciei publice, adic acele litigii ce au ca obiect numirea, promovarea sau orice alte msuri privitoare la cariera funcionarilor publici. Singurele excepii erau litigiile privitoare la drepturi patrimoniale, cum ar fi plata pensiilor, a salariilor, etc., deoarece aceste drepturi sunt incluse n categoria drepturilor cu caracter civil i deci permit aplicarea art. 6. n cauza Pellegrin c/ Franei, Curtea a adoptat un criteriu de distincie funcional, i a conchis, n cauza menionat, c sunt excluse de la aplicarea art. 6 numai litigiile care privesc funcionarii publici care ndeplinesc sarcini specifice administraiei publice n care acioneaz ca reprezentani ai puterii publice a statului sau a colectivitilor locale. Art. 6 din convenie i contenciosul fiscal Contenciosul fiscal nu intr n aria de aplicabilitate a art. 6 din convenie. Cu toate acestea, n causele Comisia EDO, X. c. Franei (1983) i X. c. Austirei (1980) s-a admis c procesul echitabil se aplic n aceast privin: s-a decis c o plngere mpotriva refuzului autoritii de a acorda avantajele fiscal i potale unei societi este o plngere cu character civil deoarece privete drepturi patrimoniale; de asemenea, art. 6 se aplic i pedepselor fiscal dac ele sunt privative de libertate.

1.2. Noiunea de acuzaie n materie penal Noiunea de acuzaie. Pentru a asigura o protecie ct mai eficient a drepturilor omului, judectorii europeni au dat o interpretare extensiv a acestei noiuni, ea devenind o noiune autonom fa de definiiile din dreptul intern al statelor. n general, prin acuzaie se nelege notificarea

oficial, din partea autoritii competente, a nvinuirii c o persoan a svrit o infraciune (Cauza Deweer c. Belgiei -1980). Urmrind raionamentul su din cauza Delcourt c. Belgia (1979), Curtea a statuat c art. 6 paragraf 1 are n vedere mai curnd o concepie material dect una de ordin formal n ce privete expresia acuzaie n materie penal ce figureaz n aceast dispoziie. Comisia i Curtea acord o interpretare foarte larg naturii acuzaei penale. n cauza Eckle c. Germania (1982), Curtea a statuat c o acuzaie penal se poate defini n general ca o notificare oficial, izvornd de la autoritatea competent, asupra nvinuirii de a svri o fapt penal. Curtea a mers i mai departe n cauza Foti i alii c. Italia (1982), n care a lrgit coninutul noiunii, adugnd alte msuri referitoare la o asemenea nvinuire, antrennd i urmri importante asupra situaiei celui suspectat. Comisia i Curtea au apreciat exigena criteriului urmri importante atunci cnd este vorba de msuri precum publicarea unui mandate, percheziiile n localuri sau asupra mulimii. Dimpotriv, nu rspund acestui creiteriu deschiderea unei anchete de poliie, ascultarea martorilor sau alte activiti ce nu au effect direct asupra celui interesat. Comisia i Curtea au socotit deopotriv c natura sanciunilor aplicabile n anumite cazuri poate transforma o cauz civil ntr-una penal, de exemplu atunci cnd neplata unei amenzi poate atrage sanciunea privrii de libertate. n acelai timp Curtea a afirmat c a declara o anumit fapt nepedepsibil nu nseamn c aceasta iese de sub incidena articolului 6 ( cauzele Adolf c. Austria -1982- i Ozturk c. Germaniei (1984). B. Materia penal. n cauza Engel .a. c/ Olandei, Curtea a precizat c, dac statele ar putea s califice dup voia lor unele infraciuni ca fiind disciplinare sau administrative, atunci s-ar putea sustrage clauzelor art. 6, ceea ce ar duce la rezultate contrare obiectului i scopului Conveniei. De aceea, judectorii europeni se pronun asupra caracterului penal al acuzaiei, indiferent de calificarea dat de dreptul intern. n hotrrea din cauza Engel, Curtea a enumerat, n ordinea importanei lor, criteriile utilizate pentru a determina natura penal a unei acuzaii: 1. prevederile dreptului intern al statului n cauz; 2. natura faptei sau comportamentului ilegal; 3. scopul i severitatea sanciunii. n cauza Matyek c. Poloniei (2006), Curtea a considerat procedura lustraiei drept o procedur cu caracter penal, deoarece consecinele declaraei mincinoase privind lustraia, fcut de reclamant, au un pronunat character penal.

2.Garaniile generale ale dreptului la un proces echitabil (art. 6 1) 2.1. Dreptul de a fi judecat de un tribunal independent i imparial prevzut de lege Cu toate c nu este menionat expres n textul art. 6 1, dreptul la un proces echitabil presupune i dreptul de acces la un tribunal. Aceasta, deoarece Convenia are ca scop protejarea nu a unor drepturi teoretice i iluzorii, ci concrete i efective. Dreptul de acces la un tribunal trebuie asigurat n mod efectiv, fara nici un fel de piedici. Astfel de piedici pot consta n lipsa asistenei judiciare pentru persoanele fr resurse finaciare sau instituirea unui obstacol de ordin procesual n calea accesului la jurisdincia unui tribunal ( cauza Brumrescu c. Romniei (1999), cauza Smoleanu c. Romniei ( 2002). Acest drept nu este unul absolut, statele pstrnd o anumit marj de apreciere n asigurarea accesului la un tribunal, putnd exista unele limite necesare ntr-o societate democratic, n vederea stingerii unui scop legitim ( cauza Ashingane c. Regatului Unit -1985-). Un exemplu de limitare a accesului la un tribunal care poate fi justificat este imunitatea de jurisdicie: imunitatea magistrailor, a organizaiilor internaionale sau imunitatea parlamentar. Condiia pentru ca aceste imuniti s fie conforme cu art. 6 este ca ele s nu fie generale i absolute i s vizeze anumite scopuri legitime, respectiv protecia unor categorii de persoane. O imunitate general i absolut n privina rspunderii civile a poliiei a constituit o nclcare a art. 6. A. Un tribunal prevzut de lege. Noiunea de tribunal are un sens autonom, desprins de sensul termenului din dreptul intern al statelor pri. n sensul european al termenului, tribunalul este un organ judiciar de plin jurisdicie, ce exercit un adevrat control de legalitate, att asupra chestiunilor de fapt, ct i a celor de drept i care poate pronuna hotrri obligatorii. Curtea european a stabilit c noiunea de tribunal acoper i instanele speciale, ca i tribunalele arbitrale cu competen obligatorie. Nu constituie tribunale, n sensul Conveniei, organele care au doar competena de a formula avize sau recomandri. n cauza Glod c. Romniei (2003), nu a fost considerat tribunal n sensul art. 6 Comisia administrativ competent a se pronuna cu privire la cererile de restituire a imobilelor. Tribunalul trebuie s fie stabilit de lege. Termenul de lege are un sens extensiv: originea formal a textului este indiferent. Cerina ca un tribunal s fie stabilit de lege presupune ca tribunalul s fie conform cu legea. B. Un tribunal independent. Independena tribunalului presupune ca acesta s nu fie supus unor ordine sau instruciuni din partea unei

instane sau autoriti superioare, precum i lipsa oricror constrngeri, presiuni sau influene exterioare. C. Un tribunal imparial. Independena i imparialitatea tribunalului se afl ntr-o strns legtur. Astfel, un tribuna care nu este independent fa de executiv nu va ndeplini nici condiia imparialitii. Aceasta din urm presupune lipsa oricrei prejudeci sau interes al judectorului n cauza pe care este chemat s o soluioneze. 2.2. Dreptul de a fi judecat ntr-un termen rezonabil Art. 6 precizeaz c orice persoan are dreptul de a fi judecat ntr-un termen rezonabil. Momentul de la care ncepe calcularea acestei durate este, n materie civil, acela al sesizrii jurisdiciei competente. n materie penal, perioada ncepe la data la care bnuielile n privina persoanei interesate au consecine importante asupra situaiei sale. Data pn la care se apreciaz durata procedurii: att n materie civil , ct i n materie penal, termenul acoper ansamblul procedurii, inclusiv cile de atac. Pentru aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii, judectorii europeni utilizeaz diverse criterii, ntre care: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, comportamentul autoritilor competente. Numai atunci cnd acesta din urm st la baza unui termen apreciat ca nerezonabil, va fi antrenat rspunderea statului. n jurisprudena sa, Curtea european a decis c o durat de 7 ani i 4 luni, respectiv de 5 ani i 3 luni a constituit o violare a cerinei termenului rezonabil prescrise de art. 6 al Convenia European a Drepturilor Omului. Dei a fost invocat specificitatea procedurii de control al constituionalitii pe cale de excepie, ca i suprancrcarea cronic a Tribunalului constituional german, Curtea european a apreciat c acestea nu sunt justificri suficiente pentru termenele menionate. n aprecierea cerinei termenului rezonabil, de multe ori instana european ia n considerare i sutuaia concret a reclamantului n cadrul procesului respectiv. 2.3. Publicitatea procedurii Orice persoan are dreptul la publicitatea procedurii n cauza sa. Aceast publicitate se impune pentru mai buna protecie a justiiabilului mpotriva unei justiii secrete care scap controlului public. Exist ns i limite ale principiului publicitii, expres prevzute de art. 6: accesul n sala de edine poate fi interzis presei sau publicului n timpul procesului, n interesul moralitii, ordinii publice sau siguranei naionale ntr-o societate democratic, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor o cer, sau atunci cnd acest lucru este considerat necesar de ctre tribunal n vederea unei mai bune realizri a justiiei.

Aplicarea acestor limitri trebuie s se subsumeze, ns, necesitii ntr-o societate democratic i principiului proporionalitii.

3.Garaniile speciale ale dreptului la un proces echitabil n procesele penale (art. 6 2 i 3) 3.1. Prezumia de nevinovie Potrivit art. 6 2, orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat pn cnd vinovia sa este legal stabilit. Prezumia de nevinovie este o regul esenial pentru existena unui proces echitabil n materie penal. Aceast prezumie se impune n primul rnd judectorilor n cadrul unui proces penal: acetia nu trebuie, a priori, s aib i s exprime convingerea c acea persoan este vinovat. Consecinele principale ale acestei prezumii sunt acelea c sarcina probei incumb acuzrii i ndoiala profit acuzatului. Acesta trebuie s aib posibilitatea s dea explicaii i s furnizeze contra-probe.

3.2. Dreptul la aprare Garania dreptului la aprare este o garanie complex, care cuprinde, la rndul ei, o serie de drepturi eseniale pentru existena unui proces echitabil n materie penal. A. Dreptul de a fi informat asupra naturii i cauzei acuzaiei art.6 3(a). B.Dreptul de a dispune de timpul i facilitile necesare aprrii -art.6 3( b) C. Dreptul de a se apra n mod eficient - art. 6 3(c) D. Dreptul la martori - art.6 3(d) E. Dreptul la interpret - art.6 3(e) 4. Garaniile implicite ale dreptului la un proces echitabil Cerina echitii este consacrat din primele cuvinte ale art. 6. Importana sa este considerabil. Echitate presupune o apreciere in concreto a cauzei. Una din condiiile eseniale pentru a exista o audiere echitabil este nsui dreptul de acces la un tribunal.

Drepturile minime stabilite n Articolul 6 alin. 3 rezult din principiul egalitii armelor, ns aceste drepturi nu snt exhaustive. Principiul egalitii armelor, la rndul su, face parte din principiul general al procesului echitabil, care prevede unele drepturi suplimentare pentru acuzat, de exemplu, dreptul la un proces n contradictoriu. Elementele de baz ale principiului dreptului la un proces echitabil snt: principiul contradictorialitii i principiul egalitii armelor, acestea fiind chemate s asigure egalitatea prilor n proces. Principiul contradictorialitii

Principiul contradictorialitii presupune c partea acuzrii i cea a aprrii au dreptul s rspund la sau s fac comentarii pe marginea informaiilor i probelor prezentate de partea opus, precum i s prezint contraargumente i probe. Pentru a pune n aplicare acest principiu prile trebuie s aib acces la informaiile i probele prezentate de partea opus, precum i s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale. Aceste drepturi snt reflectate n Articolul 6 alin. 3 lit. b) i d) ale Conveniei europene, care prevd: b) s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale; d) s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii; Aceste principii se aplic att n cadrul edinei de examinare a cauzei n fond, ct i n cazul atacrii sentinei n apel. Suplimentar, aceleai principii snt aplicabile i n cazul aplicrii arestului preventiv. Cerina procesului echitabil stabilit de Convenia european, de fapt, presupune c n cadrul procesului penal nici o decizie n fond nu poate fi luat fr ca nvinuitul s aib posibilitatea s aduc contraargumente/probe la cele prezentate de partea acuzrii. Dac a fost stabilit nclcarea principiului contradictorialitii, nu se cer multe dovezi de legtur cauzal dintre aceast nclcare i sentina pronunat. Principiul contradictorialitii nu este stipulat n termeni generali n Convenia european, ns Articolul 6 alin. 3 lit. d) stabilete un aspect important al acestui principiu, i, anume, dreptul persoanei acuzate s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii. inem s atenionm ca acest drept se refer nu numai la citarea martorilor, ci i la posibilitatea prezentrii oricror alte probe. n cazul Ruiz Mateos c. Spaniei (A 262 1993 p. 63) aceast regul este formulat n felul urmtor: Dreptul la un proces n contradictoriu nseamn posibilitatea prilor de a lua cunotin cu i de a face comentarii pe marginea depoziiilor/probelor prii opuse.

Acest principiu se consider nclcat dac procurorul prezint instanei de judecat careva probe care nu au fost aduse la cunotina prii aprrii sau dac instana, de exemplu, cere obinerea concluziilor experilor fr ca aprarea s fie ntiinat despre acest lucru. nclcarea principiului contradictorialitii se ia n considerare indiferent de faptul dac aceasta a influenat n mod negativ poziia nvinuitului.

4.1 Pregtirea aprrii Articolul 6 alin. 3 lit. b) a Conveniei europene Articolul 6 alin. 3 lit. b) a Conveniei europene stabilete c orice acuzat are dreptul s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale. Acest drept se aplic att la etapa examinrii cauzei n prima instan ct i n cazul apelului. Acest drept este, de asemenea, aplicabil pe perioada urmririi penale ca parte a colectrii probelor i n cadrul edinelor preliminare. Cerina stabilit n Articolul 6 alin. 3 lit. b) a Conveniei europene presupune urmtoarele 4 drepturi separate ale acuzatului: Timpul suficient pentru pregtirea aprrii nlesnirile necesare pregtirii aprrii Dreptul de a avea acces la avocat Dreptul de a avea acces la materialele dosarului a) Timpul suficient pentru pregtirea aprrii Ce anume se consider drept timp suficient pentru pregtirea aprrii trebuie stabilit n fiecare caz concret, n dependen de natura, mrimea i complexitatea cauzei penale. De asemenea, trebuie luat n considerare faptul dac persoana acuzat are sau nu un avocat. Cea mai rspndit nclcare a acestei prevederi a Conveniei europene const n acordarea unui termen insuficient pentru aducerea contraargumentelor sau pentru utilizarea cilor legale de aprare. Apariia noilor dovezi poate duce la necesitatea acordrii unui termen suplimentar pentru a permite aprrii s se ajusteze la situaia nou de fapt sau de drept, de exemplu pentru a pregti noile dovezi sau informaii n favoarea acuzatului. Dreptul la un avocat la propria alegere a persoanei acuzate poate duce la necesitatea amnrii edinei de judecat pentru ca avocatul nou numit s se poat familiariza cu materialele dosarului i s pregteasc aprarea (cazul Twalib c. Greciei RJD 1998 pagina 1415). b) nlesnirile necesare pregtirii aprrii Aceast condiie trebuie interpretat n contextul cerinei referitoare la

timpul necesar stabilit n lit. a) (cazul Campbell i Fell c. Marii Britanii A 80 1984, i cazul Vacher c. Franei RJD 1996 pagina 2138). n cazul n care procurorul schimb acuzaiile aduse n rechizitoriul sau dac instana de judecat bazeaz decizia sa pe circumstanele de fapt altele dect cele descrise n rechizitoriul, este necesar de a acorda aprrii timpul i nlesnirile suficiente n vederea ajustrii la situaia nou creat (cazul Pelissier og Sassi c. Franei, hotrrea CEDO din 25.03.99). Orice ntrziere de a acorda aprrii acces la materialele dosarului poate fi considerat ca nclcare a dreptului la timpul suficient pentru pregtirea aprrii (cazul Padin Gestoso c. Spaniei, hotrrea CEDO din 08.12.98). c) Dreptul de a avea acces la avocat Textul Articolului 6 alin. 3 lit. b) este interpretat astfel nct s cuprind i dreptul acuzatului de a avea accesul liber i nengrdit la avocatul ales la discreia proprie. Aceasta nseamn c colaboratorii organelor de poliie nu pot supraveghea ntlnirile ntre persoana acuzat i avocatul acesteia, indiferent de faptul dac acuzatul se afl n arest preventiv sau este n libertate (cazul S c. Elveiei A 220 1992, i cazul Brennan c. Marii Britanii, hotrrea din 16 octombrie 2001). d) Dreptul de a avea acces la materialele dosarului Acest drept nu este expres menionat n textul Conveniei europene, ns acesta deriv din cerina de baz a Procesului echitabil i din principiul dreptului la timpul i nlesnirile necesare pregtirii aprrii descris mai sus. Uneori acest drept poate fi limitat, ns asemenea cazuri trebuie justificate n baza Articolului 6 alin. 3 lit. b). Dac exist anumite circumstane serioase care justific interzicerea accesului acuzatului la unele materiale ale dosarului, atunci este suficient ca accesul la acestea s fie asigurat avocatului persoanei acuzate. Dac acuzatul nu dispune de un avocat, atunci acuzatul personal trebuie s aib acces la aceste documente fr careva cereri suplimentare (cazul Foucher c. Franei RJD 1997 pagina 452). Accesul la materialele dosarului presupune accesul att la acele documente care partea acuzrii le va folosi n cadrul procesului de judecat ct i la acelea care nu vor fi folosite, deoarece acestea din urm pot conine dovezi n favoarea acuzatului. Prin urmare, acest drept la acces total poate fi limitat doar n cazul unei stricte necesiti (cazul Rowe i Davies c. Marii Britanii hotrrea din 16 februarie 2000 i cazul Edward i Lewis c. Marii Britanii hotrrea din 22 iulie 2003).

4.2 Dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii Articolul 6 alin. 3 lit. d) a Conveniei europene Articolul 6 alin. 3 lit. d) a Conveniei europene prevede dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii. Prevederea sus-menionat se bazeaz att pe principiul general al procesului echitabil i principiul egalitii armelor ct i pe principiul contradictorialitii. 1. Dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii Textul Conveniei utilizeaz cuvntul martor, ns acest termen trebuie neles prin prisma interpretrii Conveniei europene, dar nu conform sensului atribuit acestuia de legislaia naional. Prin urmare, este vorb de o declaraie dat de o fiin uman, i nicidecum de o prob material. Termenul martor nu descrie calitatea procesual a persoanei, ci nsemntatea declaraiilor i modul n care acestea snt folosite de instana naional. Prin urmare, dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii, se rsfrnge asupra tuturor declaraiilor pe care instana de judecat i poate baza decizia material. Termenul martor de asemenea include n sine declaraiile prii vtmate i cele ale complicelor. Declaraiile din partea complicilor presupun drepturile acuzatului descrise n Articolul 6 alin. 3 lit. d), indiferent de faptul dac dosarul acuzatului a fost comasat cu cel al complicelui sau acestea reprezint dou procese penale separate. Termenul martor include i acele probe care substituie martori oculari, adic, declaraii scrise. De asemenea, se includ rapoartele organelor de poliie i declaraiile nregistrate n cadrul edinelor de judecat, de exemplu, declaraiile verbale ale colaboratorului de poliie despre informaiile pe care le-a primit de la martor. n asemenea cazuri dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor se rsfrnge att asupra poliistului ct i asupra martorului propriu-zis (cazul Delta c. Franei A 191-A 1990). Conform Conveniei europene, dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor presupune c instana nu-i poate baza sentina primordial pe argumentele pe care acuzatul nu a avut posibilitatea s le conteste. Acuzatului trebuie s i se acorde dreptul s ntrebe sau s solicite audierea oricrui martor al acuzrii (cazul Luca c. Italiei, hotrrea din 27 februarie 2001, p. 39). n principiu, toate probele trebuie prezentate n

prezena acuzatului n cadrul unei edine publice, pentru a permite acuzatului s aduc contraargumente (cazul Barbera, Messegue i Jabardo c. Spaniei A 146 1988, p. 78.) Pe de alt parte, dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor urmeaz a fi interpretat prin prisma principiului general al procesului echitabil stabilit Articolul 6 alin. 1. Prin urmare, dac nclcarea acestui drept este legat de declaraiile unui martor care stau la baza sentinei, Convenia european se va considera nclcat. ns, dac aceleai declaraii snt susinute de alte probe puternice, atunci s-ar putea evita nclcarea Conveniei (cazul Asch c. Austriei A 203 1991). Dac acuzatul alege s nu exercite dreptul su de a ntreba sau de a solicita audierea martorilor acesta nu poate invoca nclcarea Conveniei europene, deoarece nu este prevzut obligaia acuzatului de a exercita acest drept, cu condiia c nu exist nclcarea dreptului la un proces echitabil (cazul Pullar c. Marii Britanii RJD 1996 pagina 783.). 2. Declaraii scrise Dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii, n principiu, contrazice utilizrii n edina de judecat a declaraiilor scrise obinute pe parcursul urmririi penale. n acest caz, acuzatul este lipsit de posibilitatea de a verifica corectitudinea declaraiilor sau de a evidenia anumite discrepane prin punerea ntrebrilor. Articolul 6 alin. 3 lit. d) ia n considerare acest lucru prin acordarea acuzatului a dreptului minim s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii. ns, acest drept minim nu este unul nelimitat. Principiul procesului echitabil se aplic i fa de Articolului 6 alin. 3 lit. d), permind darea citirii a declaraiilor scrise, n cazul n care exist anumite motive rezonabile. Asemenea motive pot fi gsite n practica CEDO. n primul rnd, prezentarea n edin de judecat a declaraiilor scrise obinute de organele poliiei pe parcursul urmririi penale, nu constituie prin sine o nclcare a drepturilor prevzute n Art. 6 alin. 3 lit. d) a Conveniei europene. ntrebarea de baz este dac procesul de judecat poate fi considerat drept unul echitabil nectnd la utilizarea declaraiilor scrise. Dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor urmeaz a fi respectat pe msura posibilitilor, esena acestui drept fiind faptul c martorul trebuie s se prezinte n edina de judecat, asigurnduse astfel dreptul acuzatului s-i exercite dreptul su garantat prin Convenie. Instana de judecat este obligat s citeze martorul respectiv i s asigure prezena acestuia, pe ct este posibil. Faptul c acuzatul a avut deja posibilitatea de a pune ntrebri martorului la etapa anterioar nu poate justifica neprezentarea acestuia n edina de judecat, dac prezena lui este posibil. ns, uneori martorul invoc dreptul su la tcere sau locul aflrii martorului nu poate fi stabilit. n asemenea cazuri Convenia european permite utilizarea declaraiilor scrise, cu condiia c acuzatul a avut posibilitatea de a ntreba pe martorul respectiv la etapele anterioare ale

urmrii penale, indiferent de faptul dac declaraiile acestui martor se consider drept probe cruciale sau nu. Pe de alt parte, dac acuzatul nu a avut posibilitatea de a ntreba pe martorul respectiv la etapele anterioare ale urmrii penale, nu se permite utilizarea declaraiilor scrise dac acestea reprezint o importan major pentru rezolvarea cauzei penale. ns, dac declaraiile n cauz corespund altor probe suplimentare, i dac nu este posibil obinerea acestor declaraii n faa instanei de judecat, s-ar putea evita nclcarea Conveniei europene. n orice caz, nainte ca s accepte utilizarea declaraiilor scrise, instana de judecat este obligat s ntreprind toate msurile posibile pentru a verifica posibilitatea aducerii martorului n edina de judecat. Practica CEDO arat c utilizarea declaraiilor scrise este interzis n cazul n care aceste declaraii snt suficiente pentru pronunarea sentinei de condamnare sau dac asemenea declaraii snt necesare, ns insuficiente pentru pronunarea sentinei de condamnare. Nu import dac declaraiile scrise au fost fcute n faa organelor de poliie sau n instana de judecat. De asemenea, nu are importana natura cauzei sau seriozitatea pedepsei. 3. Declaraiile martorilor anonimi Pornirea dosarului penal n baza informaiilor furnizate de ctre o persoan anonim nu reprezint nclcarea Conveniei europene. ns, se pune ntrebarea dac declaraiile martorului anonim fcute la organele de poliie pot fi acceptate n calitate de probe pe un dosar penal. Utilizarea martorilor anonimi poate avea loc n urmtoarele dou cazuri: dac este necesar de a nu divulga identitatea martorului n vederea proteciei acestuia i evitrii presiunilor din partea elementelor criminale; dac este necesar de a nu divulga identitatea agentului sub acoperire pentru a permite utilizarea acestuia n viitor. Utilizarea martorilor anonimi creeaz anumite probleme din punctul de vedere al respectrii dreptului acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii, ceea ce reprezint o parte component a principiului procesului echitabil conform Articolului 6 alin. 3 lit. d), deoarece asemenea martori nu se prezint n edin de judecat. CEDO a pronunat cteva hotrri, din care rezult c pentru a permite utilizarea martorilor anonimi trebuie s existe motive serioase i respectate anumite condiii. Putem meniona urmtoarele hotrri: (Windish c. Austriei A186 1990), (Ludi c. Elveiei A 238 1992), (Van Mechelen c. Olandei RJD 1997 691), (Kok c. Olandei, hotrrea din 4 iulie 2000) i (Visser c. Olandei, hotrrea din 14 februarie 2002). Din cele menionate mai sus rezult urmtoarele: Problema admiterii declaraiilor martorilor anonimi n calitate de probe ntrun proces penal trebuie rezolvat, inndu-se cont de:

necesitatea martorului anonim posibilitatea exercitrii de ctre acuzat a dreptului su de a ntreba sau solicita audierea martorilor acuzrii valoarea probatorie a declaraiilor martorului anonim Pentru a permite utilizarea martorilor anonimi trebuie s existe argumente suficiente care ar putea justifica aceast msur. n acest scop se poate invoca riscul la care va fi supus martorul n cazul divulgrii numelui acestuia i necesitatea pstrrii numelui martorului n confidenialitate n legtur cu metodele de investigaie ale organelor de poliie. Trebuie de menionat c primul argument (existena riscului pentru martor) pare a fi mai important dect cel de al doilea. Necesitatea concret a utilizrii martorului anonim trebuie stabilit cu certitudine. Mai mult dect att, acuzatul trebuie s aib posibilitatea s ntrebe sau s solicite audierea martorului nainte de edina de judecat sau, cel trziu n timpul acesteia. Aceast cerin este obligatorie, ceea ce nseamn c principiul contradictorialitii nu poate fi ignorat. n asemenea cazuri dreptul acuzatului s ntrebe sau s solicite audierea martorului anonim poate fi exercitat n modul urmtor: avocatului aprrii i se permite s asiste la audierea martorului anonim cu dreptul suplimentar de a-i pune ntrebri. n acelai timp, dreptul avocatului de a prezenta ntrebrile sale n forma scris pare a fi n contradicie cu cerina dat. n dependen de situaie, avocatului i se poate comunica numele martorului, dac acest lucru este necesar pentru a permite avocatului s verifice veridicitatea declaraiilor depuse. Suplimentar, din practica CEDO rezult c declaraiile martorului anonim nu trebuie s constituie prob unic sau crucial. Principiul egalitii armelor conform Conveniei Europene De la nceput trebuie s menionm un lucru foarte important: n cadrul unui proces penal partea acuzrii i cea a aprrii nu se afl pe poziii de egalitate, deoarece procurorul este cel care conduce cu investigarea cauzei, decide dac trebuie ntocmit rechizitoriul i prezint cauza n faa instanei de judecat. Principiul egalitii armelor reprezint un instrument special care permite contrabalansarea poziiei dominante a procurorului i asigurarea egalitii prilor n proces. n timp ce principiul contradictorialitii presupune c partea acuzrii i cea a aprrii au dreptul s rspund la sau s fac comentarii pe marginea informaiilor i probelor prezentate de partea opus, precum i s prezinte contraargumente i probe, principiul egalitii armelor stabilete cerina general a egalitii prilor n proces, cu mult mai ampl dect doar dreptul la contrazicere. Astfel, nclcarea dreptului la contrazicere ntotdeauna va constitui nclcarea principiului egalitii armelor, ns respectarea

principiului contradictorialitii nu ntotdeauna garanteaz c s-a respectat i principiul egalitii armelor. Principiul procesului echitabil cere ca judectorul s fie imparial i s procedeze ntr-un mod imparial n cadrul procesului de judecat. Lipsa imparialitii poate constitui nclcarea att a principiului procesului echitabil ct i a principiului egalitii armelor. Principiul procesului echitabil are importan n ceea ce privete prezentarea probelor. Cerina Conveniei n acest sens poate fi formulat n felul urmtor: Legislaia naional trebuie s prevad reguli identice pentru prezentarea probelor de ctre partea acuzrii i cea a aprrii, deoarece principiul egalitii armelor interzice orice form de discriminare n ceea ce privete dreptul de a prezenta probe. Mai mult dect att, instanele judectoreti naionale nu pot interzice acuzatului s citeze martorii doar din motivul c partea acuzrii a decis s nu citeze martorii acuzrii n legtur cu o anumit circumstan a cauzei. nainte ca s exclud careva probe instana de judecat trebuie s efectueze o evaluare general, innd cont, pe de o parte, de situaia martorului, necesitatea utilizrii metodelor speciale de urmrire penal, precum i de dreptul acuzatului la un proces echitabil, pe de alt parte. Nu se poate interzice citarea martorului, declaraiile cruia confirm nevinovia acuzatului, doar din motivul c procurorul a decis s nu prezinte martori. Pe de alt parte, dreptul acuzatului s obin citarea martorilor nu este unul nelimitat. Instana de judecat poate refuza citarea martorului dac consider c cauza este suficient de clar sau dac martorul nu este relevant pentru cauz. Nu pot fi refuzat citarea martorului care poate furniza informaiile relevante pentru cauza. Decizia, prin care se refuz citarea martorului, trebuie s fie motivat. Motivarea unei asemenea decizii trebuie s corespund att prevederilor legislaiei naionale ct i cerinelor stabilite n Articolul 6 alin. 3 lit. d) al Conveniei europene, precum i principiului general al procesului echitabil prevzut n Articolul 6 alin. 1. Principiile contradictorialitii i egalitii armelor nu exclud posibilitatea ca prin legislaia naional s fie interzis utilizarea declaraiilor martorilor n unele situaii, de exemplu, dac exist anumite cerine stabilite prin lege privind pstrarea confidenialitii sau n cazul unor grupe de persoane care snt exonerate de obligaia de a depune declaraii. Mai mult dect att, Convenia european nu interzice ca prin legislaia naional s fie stabilite anumite tipuri de ntrebri ce nu pot fi date martorului. Unica condiie este ca asemenea excepii s serveasc scopurilor justificate. Asemenea scopuri pot, de exemplu, include protejarea secretului profesional sau exonerarea rudelor apropiate ale acuzatului de obligaia de a depune declaraii. ns, asemenea prevederi ale legislaiei naionale prin care se stabilesc restriciile menionate mai sus nu trebuie s ncalce dreptul acuzatului la un

proces echitabil. Articolul 6 alin. 3 lit. d) al Conveniei europene prevede dreptul acuzatului de a ntreba sau de a solicita audierea martorilor, ns nu se refer la alte tipuri de probe. n acest caz, Convenia european trebuie interpretat mot a mot, dei, de regul, aceasta nu reprezint o mare dificultate, deoarece interpretarea i aplicarea acestei prevederi trebuie fcut prin prisma principiului general al procesului echitabil. Prin urmare, principiul egalitii armelor se refer nu numai la declaraiile martorilor, ci i la alte tipuri de probe. Aceast soluie se evideniaz n hotrrea CEDO pe cazul Neumeister c. Austriei A 8 1968. n ce msur acuzatul poate cere examinarea altor tipuri de probe, dect declaraiile martorilor va depinde de necesitatea unor asemenea probe privit n lumina principiului procesului echitabil.

Jurispruden la articolul 6 Ringeisen c/ Austriei (1971) Golder c/ Regatului Unit (1975) Engel .a. c/ Olandei (1976) Koenig c/ Germaniei (1978) Airey c/ Irlandei (1979) Campbell i Fell c/ Regatului Unit (1984) Ozturk c/ Germaniei (1984) Van Marle .a. c/ Olandei (1986) Barbera, Messegue i Jabardo c/ Spaniei (1988) Borgers c/ Belgiei (1991) Ruiz-Mateos c/ Spaniei (1993) Poitrimol c/ Franei (1993) Procola c/ Luxemburg (1995) Allenet de Ribemont c/ Franei (1995) Pellegrin c/ Franei (1999) Brumrescu c/ Romniei (1999) Smoleanu c/ Romniei (2002) Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003

Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 12 - Dreptul la respectul vieii private i familiale. Dreptul la cstorie

1. Noiunea de via privat. Obligaiile statelor privind protecia vieii private Noiunea de via privat este nc imprecis definit, primind o interpretare extensiv din partea judectorilor europeni. Astfel, Curtea a decis c protecia vieii private nu acoper doar sfera intim a relaiilor personale, ci i dreptul individului de a lega i dezvolta relaii cu semenii si..Noiunile de via privat, domiciliu i coresponden vizate de art. 8 au fost interpretate dinamic de Curtea european, ele acoperind i activitile profesionale sau comerciale, ca i localurile unde acestea se desfoar. De asemenea, este protejat i dreptul la nume, neles ca un mijloc de identificare personal i de relaie cu alii. n plus, Curtea a inclus n noiunea de via privat integritatea fizic i moral a persoanei, cuprinznd i viaa sexual a acesteia. 2. Dreptul la respectul vieii private Dreptul la respectul vieii private este un drept complex, cu multiple declinri datorate jurisprudenei Curii europene. El include, n primul rnd dreptul la secretul vieii private, dar i dreptul la identitate personal, (inclusiv sexual), dreptul la integritate fizic i moral precum i, mai nou, dreptul la un mediu sntos, dedus ca drept de sine-stttor din jurisprudena Curii europene. 2.1. Dreptul la secretul vieii private Acest drept mai este denumit dreptul de a tri la adpost de privirile strine sau dreptul de a fi lsat n pace. Sfera sa include i asigurarea respectului pentru domiciliu (spaiul privat al persoanei), n scopul proteciei intimitii locului unde se desfoar viaa privat. Obiectul proteciei acestui drept l mai formeaz i secretul opiniilor i datelor cu caracter privat. 2.2. Identitatea sexual i libertatea vieii sexuale Curtea european a artat c viaa privat acoper integritatea fizic i moral a persoanei i include viaa sexual. Acest drept, fundamentat pe principiile toleranei i pluralismului, se definete ca dreptul fiecruia de a duce o via sexual la alegerea sa i n conformitate cu identitatea sa interioar, chiar dac acest comportament sexual este susceptibil de a oca

sau neliniti pe majoritatea oamenilor. Astfel, relaiile sexuale ntre persoane de acelai sex aduli ce consimt la aceasta i care au loc n intimitate nu pot face obiectul unei represiuni penale. Limitri pot fi, ns, impuse, n privina manifestrilor publice ale comportamentului sexual. Astfel, sunt conforme cu garania art. 8 interdiciile privind manifestarea public a unei atitudini homosexuale, n scopul proteciei persoanelor vulnerabile, fr discernmnt (incapabili, minori). Libertatea comportamentului sexual trebuie conciliat cu protecia drepturilor i intereselor altora. Astfel, legea poate interveni pentru a interzice manifestarea public a unei atitudini homosexuale sau pentru a proteja minorii sau incapabilii majori. 3. Dreptul la respectul vieii familiale Garantnd acest drept, art. 8 presupune existena unei familii. Pentru definirea acestei noiuni, Comisia i Curtea au pus accentul pe efectivitatea vieii familiale: din momentul i din singurul fapt al naterii, exist ntre copil i prinii si o legtur constitutiv a vieii familiale. Aadar, noiunea de familie a fost extins, de ctre Curtea european, dincolo de relaiile formale i de aranjamentele legale. Din momentul n care exist o via familial efectiv, fiecare familie, fie ea legitim sau natural, cade sub protecia art. 8. Viaa familial a prinilor fa de copiii lor nu nceteaz prin divor, nefiind legat de cstorie. Viaa de familie acoper, aadar, relaiile dintre soi, cele dintre prini i copii, dar i relaiile dintre frai, dintre bunici i nepoi. 3.1. Dreptul la cstorie i dreptul de a ntemeia o familie Articolul 12 al Conveniei nu definete dreptul de a se cstori, plasndu-l n cadrul legislaiilor naionale care-i reglementeaz exerciiul. ntr-o prim etap jurisprudenial, Curtea a stabilit ntr-un mod mult mai restrictiv dect Comisia condiiile de exerciiu ale acestui drept, nerecunoscnd transsexualilor existena unui asemenea drept: articolul 12, garantnd dreptul de a se cstori, vizeaz cstoria tradiional ntre dou persoane de sex biologic diferit. n recentele cauze I. c/ RU i Christine Goodwin c/ RU, pornind de la reevaluarea jurisprudenei sale privind situaia transsexualilor, Curtea a acceptat existena unui drept la cstorie al transsexualilor operai. Nu este recunoscut, ns, acest drept n cazul homosexualilor. 3.2. Drepturile copilului natural n ncercarea de a oferi o protecie ct mai eficient a vieii de familie, Curtea european a elaborat un adevrat statut juridic european al copilului

natural. Dreptul acestui copil la o via familial normal implic existena n dreptul naional a unei protecii juridice care s fac posibil integrarea copilului n familia sa nc de la natere. Curtea a enunat dou principii aplicabile n aceast materie, bazate pe noiunea de non-discriminare: egalitatea filiaiei naturale cu cea legitim i egalitatea drepturilor patrimoniale ale copilului natural cu cele ale copilului legitim. 3.3. Raporturile dintre prini i copii ca parte a vieii familiale Raporturile dintre prini i copii constituie una din componentele eseniale ale vieii familiale i deci protecia lor trebuie recunoscut cu precdere. n conformitate cu jurisprudena constant a Curii, viaa comun nu este un element indispensabil pentru a exista o via familial ntre prini i copiii minori. Aceasta nseamn c, n caz de divor, trebuie organizat un drept de vizitare a copilului de ctre printele cruia nu i-a fost ncredinat. n acest context, trebui subliniat c meninerea legturii copilului cu unul dintre prini nu poate fi interzis dect n situaii cu totul excepionale. Cu toate acestea, n circumstane extraordinare, chiar o ingerin fundamental n dreptul unuia din prini la respectul vieii familiale poate fi necesar pentru a proteja interesele copilului (de exemplu, adopia unui copil mpotriva voinei mamei sale naturale). 3.4. Meninerea unitii vieii familiale n legtur cu acest aspect al proteciei vieii de familie, s-a pus problema separrii familiilor de strini. Curtea European a afirmat principiul potrivit cruia ndeprtarea prin extrdare sau expulzare a unui strin dintr-o ar unde triesc membri apropiai ai familiei sale poate aduce atingere dreptului su de a avea o via familial i constituie o nclcare a art. 8. Dreptul strinilor la respectul vieii familiale trebuie conciliat cu necesitatea de ordine public a controlului imigrrilor, control ce ine de competena unic a statului. n materie de imigrri, art. 8 nu impune statului obligaia de a permite regruparea familial pe teritoriul su (cauza Cruz-Varas c/ Suediei, 1991). 4. Protecia domiciliului i a corespondenei 4.1. Protecia domiciliului Inviolabilitatea domiciliului este un drept ce ine de sigurana i binele personal. n cauza Niemietz c/ Germaniei (1992), judectorii europeni au extins aceast protecie i asupra localurilor profesionale, n scopul unei mai bune protecii a drepturilor fundamentale. nclcarea acestui drept nu este posibil dect n temeiul unui mandat judiciar.

Protecia domiciliului persoanei se extinde dincolo de nclcrile fizice propriu-zise din partea autoritilor. Astfel, statele pot fi rspunztoare pentru nclcarea acestui drept i n situaia cauzrii sau permiterii polurii de orice fel care aduce atingere dreptului persoanei de a se bucura de domiciliul su. O situaie deosebit a fost cea din cauza Akdivar c/ Turciei (1996), n care Curtea a decis c arderea i distrugerea deliberat a caselor reclamanilor de ctre militari au constituit o grav nclcare a obligaiei statului de a proteja domiciliul persoanei, asumat n condiiile art. 8. 4.2. Protecia corespondenei Articolul 8 ocrotete toate tipurile de coresponden. Astfel, n privina corespondenei scrise, accentul s-a pus mai ales pe corespondena deinuilor, care este supus riscului de a fi interceptat n mod ilegal sau cenzurat de autoriti. Curtea european a stabilit c art. 8 este nclcat dac exist un simplu obstacol pentru posibilitatea de a coresponda sau n caz de confiscare a acelei corespondene. (cauzele Silver c/ Regatului Unit (1983), Campbell i Fell c/ Regatului Unit (1984), Petra c/ Romniei (1998)). S-a stabilit chiar i o prezumie de cauzalitate: dac statul nu poate dovedi c scrisorile destinate deinuilor le-au parvenit, art. 8 este nclcat. 5. Restrngerile aduse dreptului la respectul vieii private i de familie: art. 8 2 Potrivit paragrafului 2 al art. 8, nu este admis amestecul unei autoriti publice n exercitarea acestui drept dect n msura n care acest amestec este prevzut de lege i dac constituie o msur care, ntr-o societate democratic, este necesar pentru securitatea naional, sigurana public, bunstarea economic a rii, aprarea ordinii i prevenirea faptelor penale, protejarea sntii sau a moralei, ori protejarea drepturilor i a libertilor altora. 5.1. Ingerina s fie prevzut de lege Msurile restrictive ale art. 8 trebuie s fie prevzute de lege. Legea trebuie neleas n sens larg, ca orice act normativ din dreptul intern. Nu este ns suficient simpla prevedere legal. Potrivit jurisprudenei Curii, ea trebuie s fie suficient de precis i accesibil: ceteanul trebuie s poat avea o indicare precis asupra normelor aplicabile ntr-o anumit situaie.

5.2. Ingerina s fie necesar ntr-o societate democratic Curtea european a explicat de mai multe ori nelesul expresiei necesar ntr-o societate democratic. Astfel, termenul necesar nu este sinonim cu indispensabil, dar nici nu are flexibilitatea unor expresii ca admisibil, obinuit, rezonabil sau dezirabil. Potrivit opiniei Curii, expresia necesar ntr-o societate democratic trebuie s corespund unei nevoi sociale imperioase de a lua msurile respective, iar aceste msuri trebuie s fie proporionale cu scopul legitim urmrit. 5.3. Ingerina s aib un scop legitim Acesta este de fapt nucleul msurilor de limitare a exercitrii drepturilor prevzute de art.8. Scopurile legitime ce pot fi invocate de state pentru a-i justifica ingerinele sunt enumerate n 2 al art. 8: securitatea naional, sigurana public, bunstarea economic a rii, aprarea ordinii i prevenirea faptelor penale, protejarea sntii sau a moralei, ori protejarea drepturilor i a libertilor altora. Jurispruden la articolul 8 Klass .a. c/ Germaniei (1978) Marckx c/ Belgiei (1979) Dudgeon c/ Regatului Unit (1981) Silver .a. c/ Regatului Unit (1983) Malone c/ Regatului Unit (1984) Rasmussen c/ Danemarcei (1984) Abdulaziz .a. c/ Regatului Unit (1985) Rees c/ Regatului Unit (1986) Johnston .a. c/ Irlandei (1986) Leander c/ Suediei (1987) F. c/ Elveiei (1987) Olsson c/ Suediei (1988) B. c/ Franei (1992) Niemietz c/ Germaniei (1992) Hoffmann c/ Austriei (1993) Lopez Ostra c/ Spaniei (1994) Guillot c/ Franei (1996) Rotaru c/ Romniei (2000) Ignaccolo-Zenide c/ Romniei (2000) Christine Goodwin c/ RU (2002) Surugiu c/ Romniei (2004) ntrebri i cerine pentru autoevaluare

1. Ce nseamn via privat n concepia Curii EDO? 2. Citii hotrrea Curii n cauza Surugiu c/ Romniei i artai poziia curii fad e protecia domiciliului. 3. n ce condiii poate fi restrns dreptul la respectul vieii private? 4. Statutul copilului natural n opinia Curii EDO. Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 13 partea I Libertatea gndirii, contiinei i religiei

Articolul 9 al Conveniei, care consacr libertatea gndirii, a contiinei i religiei, este esenial n privina proteciei libertilor de opinie n general. Potrivit paragrafului 1, orice persoan are dreptul la libertatea gndirii, contiinei i religiei. Acest drept implic libertatea de a-i schimba religia sau convingerile, precum i libertatea de a-i manifesta religia sau convingerile n mod individual sau n colectiv, n public sau n particular, prin cult, nvmnt, practici i ndeplinirea ritualurilor. Curtea European a vzut n libertatea religiei un element esenial ce contribuie la formarea identitii credincioilor i a concepiei lor despre via. De aceea, sfera acestei liberti de rsfrnge i asupra altor dispoziii ale Conveniei: art. 11, n lumina cruia trebuie interpretat art. 9, pentru a proteja libertatea religioas n dimensiunea sa asociativ i n cea privind autonomia comunitilor religioase, art. 2 al Protocolului nr. 1 permite copiilor s primeasc o educaie conform unor principii i convingeri filosofice i religioase, iar art. 14 interzice orice discriminare, inclusiv una bazat pe religie. Pe de alt parte, nsi formularea art. 9 trimite la alte dispoziii ale Conveniei, cum ar fi: libertatea de exprimare, respectul pentru viaa privat i familial, libertatea de ntrunire i de asociere. 1. Protecia convingerilor i credinelor 1.1. Noiuni de baz Convingerile personale sunt mai mult dect simple opinii. Acest termen desemneaz idei ce au un anumit grad de for, de seriozitate, de coeren i de importan pentru persoana respectiv. Credinele religioase nu se pot limita doar la marile religii sau confesiuni. Trebuie ca religia n cauz s poat fi identificat, ca i voina celor interesai de a da convingerii lor numele de religie. Articolul 9 garanteaz i dreptul de a nu fi implicat n activiti cu caracter religios. Recent, Curtea european a amintit c dreptul la libertatea de religie, astfel cum este neles de Convenie, exclude o apreciere din partea statului cu privire la legitimitatea credinelor religioase sau la modalitile de exprimare a acestora.

1.2. Libertatea de a alege i de a-i manifesta convingerile i credinele Dreptul de a avea convingeri personale i credine religioase este general i trebuie neles n sens larg. Aceasta nseamn c dreptul menionat aparine att credincioilor, ct i ateilor, agnosticilor i celor total indifereni. Libertatea const nu numai n a avea anumite convingeri, dar i a nu le avea sau a nu le mprti. De asemenea, aceast libertate const i n posibilitatea de a alege sau de a-i schimba opinia. n sfrit, orice persoan are libertatea de a-i manifesta convingerile, singur sau n grup, public sau privat. n ceea ce privete dreptul de a-i manifesta religia, Comisia a apreciat c nu sunt ocrotite de art. 9 faptele i gesturile care nu exprim n mod real convingerile de care este vorba, chiar dac sunt motivate i inspirate de acestea. De asemenea, nu este posibil a se sustrage de la anumite obligaii legate de viaa n societate n numele libertii contiinei i credinelor, n special de la obligaia de a plti taxe sau impozite.

2. Problema obieciei de contiin Obiecia de contiin poate fi definit ca refuzul de a se ndeplini unele obligaii impuse de lege, pe motive de contiin. Obiecia de contiin se poate manifesta sub diverse forme, dar n practic ea apare n special cu ocazia serviciului militar. n aceast privin, poziia organelor de la Strasbourg este clar: Convenia european nu garanteaz nici un drept la obiecia de contiin. n ipoteza n care un stat ar admite obiecia de contiin, nlocuind serviciul militar cu serviciul civil, persoanele interesate nu ar putea invoca o violare a art. 4 care interzice munca forat i obligatorie n privina serviciului civil de nlocuire. 3. Restrngerile aduse libertii contiinei i religiei Articolul 9 2 prevede posibilele restricii ale libertii contiinei i religiei. Astfel, libertatea de a-i manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrngeri dect acelea care, prevzute de lege, constituie msuri necesare, ntr-o societate democratic, pentru sigurana public, protecia ordinii, a sntii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor i libertilor altora. Jurispruden la articolul 9 Kokkinakis c/ Greciei (1993) Otto-Preminger-Institut c/ Austriei (1994) Manoussakis c/ Greciei (1996) Kalac c/ Turciei (1997) Buscarini i alii c/ San Marino (1999) Mitropolia Basarabiei i alii c/ Moldovei (2001)

Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004

Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 13 Partea II Libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare beneficiaz de un statut special ntr-un stat de drept i democratic. Potrivit opiniei Curii europene, importana libertii de exprimare este considerabil: ea este fundamentul esenial al unei societi democratice i una din condiiile primordiale ale progresului i mplinirii fiecruia. n scopul unei eficiente protecii a libertii de exprimare, statul nu are doar o obligaie general negativ, de a se abine de la orice ngrdire a acesteia, dar i obligaii pozitive, de aciune. Astfel, de exemplu, statul trebuie s asigure libera circulaie a informaiilor, s vegheze la meninerea caracterului pluralist al informaiei, iar informaia trebuie asigurat prin toate mijloacele tehnice sau, cum a precizat Comisia, prin orice alte forme de expresie. Sub aspectul coninutului dreptului la libertatea de exprimare, Curtea european a subliniat c aceasta cuprinde dreptul de a avea i de a-i exprima opinia, dar i dreptul la informare. O societate democratic se caracterizeaz prin pluralism, toleran i spirit de deschidere. De aceea, prin protecia libertii de exprimare, n interpretarea Curii, nu se ocrotesc doar acele opinii sau informaii primite favorabil sau cu indiferen, ci i pe acelea care pot s ofenseze sau s ocheze autoritile statului sau o parte a populaiei. 1. Sfera proteciei libertii de exprimare: libertatea de opinie i libertatea de informare

1.1. Libertatea de opinie Articolul 10 1 stipuleaz c libertatea de expresie include libertatea de opinie, precum i libertatea de a primi i de a comunica informaii. Libertatea de opinie este protejat n strns legtur i cu libertatea de gndire i contiin (art.9). 1.2. Libertatea de informare Libertatea de informare este, poate, cel mai important i invocat element al libertii de exprimare.n sfera acestei liberti nu intr, potrivit jurisprudenei de la Strasbourg, dreptul de a avea acces la orice informaii i nici pe acela de a cuta astfel de informaii. Cauza de referin n materia libertii de a primi i de a difuza informaii este Sunday Times c/ Regatului Unit (1979). n hotrrea sa, Curtea european a artat c nu este protejat doar un drept de a exprima opinii i transmite informaii, ci i un drept independent al publicului de a primi aceste informaii. Informaiile care pot face obiectul acestei liberti pot proveni din toate domeniile politic, economic, artistic, comercial. Libertatea de a primi i comunica informaii implic interzicerea oricrui sistem de cenzur, chiar dac libertatea de exprimare n general i libertatea presei n special nu pot exista fr anumite limite prevzute de lege. 1.3. Regimul autorizaiilor Art. 10 1 precizeaz c statele pot supune ntreprinderile de radio, cinema sau televiziune unui regim de autorizaii sau licene. La nceput, aceast prevedere a fost interpretat n mod restrictiv, n favoarea unui control mai strict din partea statelor, dar ulterior s-a trecut la o interpretare mai liberal. n contextul evoluiei ideilor i mentalitilor, ce impune tot mai mult dreptul la o informaie pluralist, regimul de autorizaii nu mai este considerat ca o excepie de la principiul libertii de informare, ci mai mult ca o completare a proteciei acesteia. Raiunea de a fi a acestui sistem era puintatea mijloacelor tehnice existente, ceea ce nu mai este de actualitate n condiiile actuale ale progresului tehnic. 1.4. Comunicarea transfrontier Potrivit art. 10 1, informaiile trebuie s circule liber, fr a ine seama de frontiere. Aceast libertate se aplic tuturor suporturilor de informaie. Emisiunile televizate fac obiectul unei atenii deosebite. Art. 10 permite asigurarea unei protecii efective: Curtea a precizat c publicul are dreptul de a recepiona emisiuni televizate provenind de la un satelit strin fr o ingerin nejustificat. Un argument al Curii n aceast privin a fost faptul c rile din estul Europei au fost ncurajate pe calea democraiei i

mulumit emisiunilor de peste granie, iar aceast libertate a comunicrii transfrontier este un element esenial al democraiei din zilele noastre i trebuie luat n considerare atunci cnd se interpreteaz celelalte prevederi ale art. 10. 2. Restrngerile aduse libertii de exprimare Ca i n cazul celorlalte drepturi condiionale, cea mai importamt problem este protecia libertii de exprimare mpotriva ingerinelor din partea autoritilor publice. Trebuie precizat c aceast protecie se extinde dincolo de cenzura prealabil a libertii de exprimare. Curtea european a apreciat c art. 10 poate fi nclcat printr-o larg varietate de msuri mpotriva persoanelor care i-au exercitat aceast libertate, msuri ce constituie ingerin din partea autoritilor publice: aciuni civile i penale, confiscarea de bunuri, refuzul de a da autorizaii unor publicaii sau posturi de televiziune, interdicia de difuzare a unor informaii etc. Pentru a nu constitui nclcri ale art. 10, aceste ingerine trebuie s se supun condiiilor impuse de art. 10 2. Acest text enumer limitativ motivele pentru care o limitare a libertii de exprimare ar putea fi justificat i deci nu ar nclca art. 10: exercitarea acestor liberti ce comport ndatoriri i responsabiliti poate fi supus unor formaliti, restrngeri sau sanciuni prevzute de lege, care constituie msuri necesare, ntr-o societate democratic, pentru securitatea naional, integritatea teritorial sau sigurana public, aprarea ordinii i prevenirea infraciunilor, protecia sntii sau a moralei, protecia reputaiei sau a drepturilor altora, pentru a mpiedica divulgarea de informaii confideniale sau pentru a garanta autoritatea i imparialitatea puterii judectoreti. 2.1. Restrngerea s fie prevzut de lege Prevederea legal invocat de ctre stat trebuie s fie identificabil, precis, previzibil i accesibil. 2.2. Restrngerea s aib un scop legitim Protecia moralei este o posibil i frecvent invocat justificare a ingerinei statului n exercitarea libertii de exprimare. n aceast materie, Curtea acord, de regul, o larg marj de apreciere statelor, deoarece conceptul de moral nu poate fi privit ca avnd un coninut obiectiv, neexistnd un consens european n aceast privin. Curtea las la aprecierea autoritilor naionale determinarea nelesului conceptului de moral i a msurilor necesare pentru a o proteja, inclusiv a celor ce limiteaz libertatea de exprimare Un alt posibil motiv de limitare a libertii de exprimare frecvent invocat de ctre state este protecia drepturilor altora. Un exemplu

elocvent n aceast privin este libertatea religioas, care este ocrotit mpotriva unor manifestri ofensatoare de o gravitate deosebit. Un alt scop legitim ce ar putea justifica ingerina autoritilor n libertatea de exprimare este sigurana naional i sigurana public. Astfel, n cauza Zana c/ Turciei (1997), condamnarea unui fost primar pentru manifestarea sprijinului fa de acte teroriste n cadrul unui interviu a fost considerat justificat pentru realizarea acestui scop. 2.3. Restrngerea s fie necesar ntr-o societate democratic Poziia Curii europene n cauzele ce i-au fost aduse nainte n materia libertii de exprimare a fost foarte ferm n favoarea acordrii unei preferine acestei liberti fa de alte scopuri i interese pe care statul ar dori s le ocroteasc prin aciunile sale. Orice msur de limitare a libertii de exprimare trebuie, conform art. 10 2 s fie necesar ntr-o societate democratic pentru ndeplinirea scopurilor menionate. Pentru a determina existena unei asemenea necesiti, Curtea a aplicat criterii diferite de apreciere, n funcie de forma sau categoria de exprimare pus n discuie. n orice caz, criteriul principal este cel al proporionalitii ingerinei n raport cu scopul legitim urmrit. Alte criterii utilizate de Curte n aprecierea necesitii ntr-o societate democratic pot fi: importana interesului exprimrii, mediul i modul de comunicare a opiniilor i informaiilor, marja de apreciere a statelor. Jurispruden la articolul 10 Handyside c/ Regatului Unit (1976) Sunday Times c/ Regatului Unit (1979) Glasenapp c/ Germaniei (1986) Lingens c/ Austriei (1986) Mueller .a. c/ Elveiei (1988) Groppera Radio AG .a. c/ Elveiei (1990) Castells c/ Spaniei (1992) Open Door i Dublin Well Woman c/ Irlandei (1992) Informationsverein Lentia .a. c/ Austriei (1993) Jersild c/ Danemarcei (1994) Vogt c/ Germaniei (1995) Lehideux i Isorni c/ Franei (1998) Dalban c/ Romniei (1999) Wille c/ Liechtenstein (1999) Rekvenyi c/ Ungariei (1999) Perna c/ Italiei (2001) Ernst .a. c/ Belgiei (2003) Garaudy c/ Franei (2003) Cumpn i Mazre c/ Romniei (2003) Roemen i Schmit c/ Luxemburgului (2003)

Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 13 Partea III

1. Libertatea de asociere i ntrunire panic

1. Libertatea de ntrunire Libertatea de ntrunire ocup un loc eminent n sistemul Conveniei europene, alturi de libertatea de exprimare, datorit rolului su n existena i dezvoltarea unei societi democratice: esena democraiei rezid n capacitatea sa de a rezolva problemele prin dezbatere public. protecia libertii de ntrunire vizeaz tocmai acest schimb de idei i manifestrile colective ale activitii sociale i politice. Trebuie subliniat, ns, c art. 11 ocrotete doar libertatea de ntrunire panic, cu excluderea oricror forme de violen. Libertatea de ntrunire privete att ntrunirile private, ct i pe cele publice. Statele au obligaia pozitiv de a-i proteja pe cei care i exercit aceast libertate mpotriva violenelor unor contra-demonstrani. n acest scop, statele dispun de o larg marj de apreciere a msurilor necesare. 2. Libertatea de asociere Libertatea de asociere presupune dreptul indivizilor de a se asocia n vederea proteciei unor interese comune, prin formarea unei entiti colective. Una din problemele care se poate pune n acest caz este cea a dreptului de a nu se asocia. Curtea a apreciat c obligaia de a se afilia la un Ordin (asociaie) profesional nu este contrar art. 11 1: este adevrat c un asemenea ordin nu este o asociaie propriu-zis n sensul Conveniei i c scopul su este de a asigura un control public asupra exerciiului unei profesii. Libertatea de asociere nu presupune dreptul individului de a deveni membru al unei anumite asociaii i nici obligaia unei asociaii de a admite membri sau de a menine statutul de membru al unei persoane. 3. Libertatea de a nfiina i de a se afilia la sindicate Aceasta este o form a libertii de asociere menionat n mod special n art. 11. Comisia i Curtea european au adoptat o interpretare literal a proteciei conferite de art. 11 asupra dreptului de a constitui sindicate i de a se afilia la acestea. Curtea a artat c art. 11 nu oblig statul s

garanteze un anumit nivel sau tip de tratament cu privire la sindicate, acesta avnd alegerea mijloacelor pentru a trata cu aceste asociaii. Art. 11 ocrotete dreptul sindicatului de a i se cere prerea ntr-o oarecare msur n timpul negocierilor colective, dar nu garanteaz dreptul de a vedea adoptat o convenie colectiv (cauza Sindicatul suedez al mecanicilor de locomotiv, 1976). De asemenea, Curtea a artat c art. 11 nu ocrotete dreptul la grev i permite statului s aleag alte mijloace pentru a garanta protecia acordat de un sindicat intereselor profesionale ale membrilor si. 2. Restrngerile libertii de ntrunire i de asociere Paragraful 2 al art. 11 prevede c exerciiul drepturilor de ntrunire i asociere nu poate face obiectul altor restricii dect cele care, fiind prevzute de lege, constituie msuri necesare ntr-o societate democratic, pentru sigurana naional, sigurana public, aprarea ordinii i prevenirea infraciunilor, pentru protecia sntii i moralei sau a drepturilor i libertilor altora. n privina libertii de ntrunire panic, restriciile pot mbrca forma unor cerine de autorizare prealabil sau a unor autorizri condiionate. Curtea a apreciat c dizolvarea partidelor politice este o msur disproporionat n raport cu scopul urmrit - sigurana public i integritatea teritorial (cauza Partidul socialist c/ Turciei, 1998). O asemenea msur nu poate fi necesar ntr-o societate democratic, fiind o nclcare a art. 11. O soluie similar a pronunat Curtea n cauza Dicle pentru DEP (Partidul Democraiei) c/ Turciei (2002). Cu toate acestea, n cauza Refah Partisi (Partidul Prosperitii) c/ Turciei (2003), Marea Camer a Curii s-a pronunat n favoarea guvernului n privina msurii de dizolvare a unui partid politic. Jurispruden la articolul 11 Sindicatul naional al poliiei belgiene c/ Belgiei (1975) Rassemblement Jurassien Unite Jurassienne c/ Elveiei (1979) Young, James i Webster c/ Regatului Unit (1981) Plattform Aerzte fuer das Leben c/ Austriei (1988) Ezelin c/ Franei (1991) Sigurjonsson c/ Islandei (1993) Partidul comunist unit al Turciei c/ Turciei (1998) Sidiropoulos .a. c/ Greciei (1998) Dicle pentru DEP c/ Turciei (2002) Refah Partisi (Partidul Prosperitii) c/ Turciei (2003) ntrebri i cerine pentru autoevaluare 1. n ce condiii poate fi restrns libertatea de ntrunire i de asociere?

2. Ce se nelege prin ntrunire n sensul art. 11 al CEDO? 3. Citii cauza Refah Partisi (Partidul Prosperitii) c/ Turciei (2003) i artai care este poziia Curii fa de art. 11. 4. Citii cauza Partidul comunitilor(nepeceriti) i Ungureanu c/ Romniei (2005) ia rtai poziia curii fa de art. 11. Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Bianca SELEJAN-GUAN.- Jurisprudena CEDO. Selecie i rezumat. n: Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 1/2005. Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 13 Partea IV Dreptul de a nu suferi nici o discriminare

1. Principiul non-discriminrii Dreptul de a nu fi supus nici unei discriminri este derivat din principiul general al egalitii tuturor fiinelor umane. Art. 14 al CEDO prevede c drepturile pe care le garanteaz Convenia trebuie s fie respectate fr nici o distincie bazat n special pe sex, ras, culoare, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine social sau naional, apartenena la o minoritate, avere, natere sau orice alt situaie. Noiunea de discriminare nu este definit de art. 14. Conceptul a fost definit de Curtea european n cauza lingvistic belgian, una din primele cauze soluionate. n primul rnd, Curtea a respins teoria potrivit creia orice diferen de tratament este interzis, recunoscnd existena unei mari diversiti de soluii legislative i administrative bazate pe diferene de tratament. Pornind de la aceste premise, Curtea a formulat ideea unui test aplicabil situaiilor de difereniere. Astfel, principiul egalitii de tratament este nclcat dac distincia fcut nu are o justificare obiectiv i rezonabil. Trebuie identificat un scop legitim al diferenierii de tratament, precum i o relaie rezonabil de proporionalitate ntre tratamentul propriuzis i scopul urmrit. 2. Discriminrile pozitive Discriminarea pozitiv este o ruptur a egalitii, justificat de o situaie inegalitar preexistent i destinat s restabileasc egalitatea menionat. Aceasta a suscitat controverse, inclusiv sub raportul terminologic, deoarece expresia aciune afirmativ (affirmative action) sau cea de discriminare invers (reverse discrimination) ar fi mai aproape de scopul conceptului menionat. Noiunea de discriminare pozitiv, deja consacrat n ordinea juridic comunitar, devine, ns, din ce n ce mai important. Cu toate acestea, nu esre recunoscut o obligaie a statelor de a recurge la astfel de msuri de discriminri pozitive pentru a repara anumite injustiii sociale. 3. Autonomia art. 14 Interpretnd literal textul Conveniei, art. 14 nu are o existen independent. Discriminarea nu este interzis dect atunci cnd ea este practicat asupra unui drept sau libertate consacrate de text. Art. 14 nu

adaug la lista drepturilor, ci le ntrete protecia. Cu toate acestea, Curtea a stabilit c nu este imposibil o aplicare oarecum autonom a art. 14: dac art. 14 trebuie combinat cu un alt articol al Conveniei ce garanteaz un drept, nu este necesar ca acest drept s fie el nsui violat. Aceasta nseamn c art. 14 poate fi nclcat singur. Jurispruden la articolul 14 Cauza lingvistic belgian (1968) Inze c/ Austriei (1987) Hoffmann c/ Austriei (1993) Karlheinz Schmit c/ Germaniei (1994) Thlimennos c/ Greciei (2000) Frett c/ Franei (2002) Karner c/ Austriei (2003)

Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Bianca SELEJAN-GUAN.- Jurisprudena CEDO. Selecie i rezumat. n: Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 1/2005. Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 14 Partea I

1. Dreptul de proprietate. Noiunea de proprietate i de bunuri n sensul art. 1 Potrivit art. 1 al primului Protocol adiional la Convenia european, orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru o cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului internaional. Dispoziiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider necesare pentru a reglementa folosina bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuii sau a amenzilor. Aceste dispoziii garanteaz n substan dreptul de proprietate. Textul articolului 1 folosete doi termeni pentru a defini coninutul dreptului: proprietate i bunuri sau posesiuni. Aceste concepte au dobndit un neles autonom conform Conveniei. Bunurile sau 'posesiunile', conform art. 1, includ bunurile mobile i imobile, drepturi contractuale, drepturi corporale i incorporale, drepturi in personam (drepturi nscute din raporturi de drept public i din politici sociale). Condiia pe care un bun trebuie s o ndeplineasc pentru a intra sub incidena art. 1 este de a avea o valoare economic. Dreptul n cauz trebuie s aib un caracter precis definit, deoarece drepturile viitoare sau n curs de realizare nu intr sub protecia acestui articol. 2. Interferena statului cu dreptul de a se bucura n mod panic de proprietate n cauza Sporrong i Lonnroth c/ Suediei Curtea a trasat principalele linii directoare privind interpretarea art. 1 n privina ingerinei statului n dreptul de a se bucura n mod panic de proprietate. n primul rnd, Curtea a stabilit diviziunea normelor art. 1, n trei categorii: prima regul, formulat n prima propoziie a paragrafului 1, este de o natur general i enun principiul dreptului de a se bucura de proprietate; a doua regul, coninut n a doua propoziie a primului paragraf, se refer la privrile de proprietate, condiionndu-le; a treia regul, enunat n al treilea paragraf, recunoate c statele contractante sunt ndreptite, printre altele, s controleze folosirea proprietii n concordan cu interesul general.

Interferena cu dreptul de proprietate poate fi rezultatul unei msuri luate de o autoritate public, al unei hotrri judectoreti sau al anumitor prevederi legale. Totui, Comisia s-a declarat competent s rezolve i situaii de interferen derivate din relaii ntre particulari. Declaraia Comisiei n cauza Bramelid i Malstrom c/ Suediei este semnificativ n aceast privin: mprirea succesoral, n special n materie de proprietate agricol, mprirea comunitii matrimoniale de bunuri precum i sechestrul i vnzarea de proprieti n cursul executrii silite sunt exemple de reguli care pot obliga o persoan s-i cedeze proprietatea alteia. Comisia trebuie, totui, s se asigure c, determinnd efectele asupra proprietii ale raporturilor juridice ntre indivizi, legea nu creeaz o asemenea inegalitate, nct o persoan ar putea fi privat de proprietate n favoarea altuia n mod arbitrar i nejustificat. 2.1. Interferena cu substana proprietii i testul echilibrului echitabil - art. 1 1(1) n jurisprudena privitoare la art.1, Curtea a enunat aplicarea aanumitului test al echilibrului echitabil (the fair balance test) aciunilor statelor, n vederea conformrii cu prevederile acestui articol. Formularea acestui test i are originile n cauza Sporrong i Lonnroth i se refer n principal la art.1 1(1): pentru aplicarea art.1 1(1), Curtea trebuie s determine dac s-a stabilit un echilibru echitabil ntre cerinele interesului general al comunitii i cele ale proteciei drepturilor fundamentale ale individului. n cauza menionat, Curtea a decis c exist o nclcare a art. 1 1(1), pe considerentul nendeplinirii testului echilibrului echitabil. Dei Curtea a admis larga competen n complexa i dificila problem a planificrii urbanistice, ea a decis c reclamantul a suportat o sarcin individual excesiv n ceea ce privete limitele impuse executrii permiselor de expropriere. 2.2. Privarea de proprietate (deposedarea) - art.1 1(2) Privarea de proprietate poate fi definit ca lipsirea persoanei de obiectul dreptului su de proprietate. Ea implic nlturarea tuturor atributelor dreptului de proprietate. Aadar, principala caracteristic a deposedrii este transferul propriu-zis al proprietii. n interpretarea Curii, o ingerin n dreptul ocrotit este considerat deposedare numai atunci cnd toate drepturile legitime ale proprietarului sunt stinse prin dispoziia legii sau prin exercitarea autoritii legale, cu acelai efect. De la nceput trebuie fcut distincia ntre deposedare i control al folosinei proprietii. Deposedarea implic un transfer de proprietate, pe cnd n cazul controlului, dreptul de proprietate nu se transmite, dar folosina este restrns prin lege. Principalele forme de deposedare ce apar n practica statelor i care au

constituit obiect al reclamaiilor ctre instituiile de la Strasbourg sunt exproprierea, naionalizarea i confiscarea. Naionalizarea are ca specific transferul n proprietatea statului a unor ramuri ale industriei i comerului. Confiscarea este o form specific de deposedare, pedeaps complementar n cazul svririi unei infraciuni, dar apare frecvent, n forma sa general, n regimurile totalitare i revoluionare. 2.3. Controlul folosinei proprietii (art. 1 2) Principala deosebire dintre deposedare i control al folosinei este aceea c, n cazul controlului, nu se produce un transfer de proprietate. Controlul folosinei are drept consecin restrngerea caracterului exclusiv al dreptului de proprietate i al atributelor sale. Art.1 include controlul folosinei printre ingerinele autoritilor naionale n dreptul de proprietate. Controlul folosinei poate aprea fie prin impunerea unei conduite active (de exemplu, obligaia de a planta pomi n scopul proteciei mediului, obligaia de a plti impozite), fie prin restricia conduitei lor ca proprietari: controlul asupra nivelului chiriilor, regulamente pentru import i export, reglementarea exerciiului unei profesii, interdicia importului de monede de aur etc. Jurispruden la articolul 1 al Protocolului nr. 1 Sporrong i Lonnroth c/ Suediei (1982) James .a. c/ Regatului Unit (1986) AGOSI c/ Regatului Unit (1986) Mellacher .a. c/ Austriei (1989) Papamichalopoulos .a. c/ Greciei (1993) Loizidou c/ Turciei (1995) Akdivar .a. c/ Turciei (1996) Brumrescu c/ Romniei (1999) Yoyler c/ Turciei (2003) Allard c/ Suediei (2003) Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti:

Editura All Beck, 2004 Bianca SELEJAN-GUAN.- Jurisprudena CEDO. Selecie i rezumat. n: Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 1/2005. Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 14 - Partea II
Dreptul la educaie Potrivit art. 2 al Protocolului nr.1, nimnui nu i se poate refuza dreptul la educaie. Statul, n exercitarea funciilor pe care i le va asuma n domeniul educaiei i al nvmntului, va respecta dreptul prinilor de a asigura aceast educaie i acest nvmnt conform convingerilor lor religioase i filosofice. Dreptul la educaie const aadar dintr-o diversitate de drepturi i liberti ale prinilor i copiilor, crora le corespund o serie de obligaii ale statului. Dreptul la educaie este considerat att un drept economic, social i cultural, ct i un drept de natur civil i politic. Tot Curtea european, n Cauza lingvistic belgian (1967), a stabilit care sunt drepturile ocrotite de prima propoziie a art. 2: a. dreptul la acces la instituiile de nvmnt existente la un moment dat; b. dreptul la o educaie efectiv; c. dreptul la recunoaterea oficial a studiilor ncheiate. Jurispruden la articolul 2 al Protocolului nr.1 Cauza lingvistic belgian (1967) Kjeldsen, Busk Madsen i Pedersen c/ Danemarcei (1976) Campbell i Cosans c/ Regatului Unit (1982) Bibliografie minimal Corneliu BRSAN.- Convenia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Bucureti, Editura All Beck, 2005 Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Bianca SELEJAN-GUAN.- Jurisprudena CEDO. Selecie i rezumat. n: Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 1/2005.

Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale i protocoalele sale Principalele instrumente internaionale privind drepturile omului la care Romnia este parte. Vol. I i II. Bucureti: IRDO, 2003 Vincent BERGER. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Bucureti: IRDO, 1999 Corneliu-Liviu POPESCU.- Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002. Bucureti: Editura All-Beck, 2003

Cursul 14 Partea IV
Dreptul la alegeri libere i corecte, organizate la intervale rezonabile Art. 3 al Protocolului nr. 1 prevede c statele contractante se angajeaz s organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu scrutin secret, n condiii care s asigure libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Formularea este restrictiv, dar Curtea european a lrgit aplicarea acestei clauze politice a Conveniei. Astfel, judectorii europeni, amintind c acest drept este de o importan capital pentru un regim cu adevrat democratic, au afirmat c el este direct aplicabil. Dreptul la alegeri libere este un drept politic deosebit de important., considerat ca un drept subiectiv de participare pentru orice cetean. n ceea ce privete natura acestui drept, autoritile europene au precizat c el cuprinde nu numai dreptul la vot, dar i dreptul de a candida. De asemenea, s-a hotrt c votul obligatoriu nu este contrar art. 3, i c acesta nu garanteaz nici un drept general de consultare popular, mai ales pe calea referendumului. Jurispruden la articolul 3 al Protocolului nr. 1 Matthews c/ Regatului Unit (1999) Podkolzina c/ Letoniei (2003)

Cursul 14 Partea IV
1. Uniunea European i drepturile omului Consideraii generale

n lipsa unui catalog de drepturi consacrat de dreptul comunitar, Curtea European de Justiie i-a asumat misiunea de a rezolva rezolvat, pe cale pretorian problema invocat de Tribunalul constituional german, aceea a lacunelor sistemului comunitar n materia proteciei drepturilor fundamentale. Instana de la Luxemburg a subliniat c protecia drepturilor fundamentale este un principiu al dreptului comunitar, n cauzele Stauder, din 12 noiembrie 1969, Internationale Handelsgesellschaft din 17 decembrie 1970 i Nold, din 14 mai 1974. De asemenea, Curtea a recurs la "adoptarea" ca norme de referin n materie a tradiiilor constituionale comune ale statelor membre, dar i a "instrumentelor internaionale privind protecia drepturilor fundamentale la care stale membre au cooperat sau aderat". Astfel de instrumente internaionale, la care a fcut apel Curtea n jurisprudena sa, au fost: Pactul internaional privind drepturile civile i politice, Charta Social European, Convenia European a Drepturilor Omului. Sub aspectul declaraiilor politice, n 1989, Parlamentul european a adoptat o declaraie a drepturilor i libertilor fundamentale, dar acest document nu a fost menionat n prevederile tratatelor ulterioare, rmnnd un "catalog" de drepturi lipsit de for obligatorie. Tot n 1989 a fost adoptat Charta comunitar a drepturilor sociale fundamentale, document cu for programatic n domeniul proteciei unor drepturi social-economice. 2. Principii ce rezult din dreptul comunitar n materia proteciei unor drepturi Principiul liberei circulaii a persoanelor i al non-discriminrii, prevzute de Tratatul CE, sunt principii fundamentale structurale ale Comunitii. 2.1. Principiul liberei circulaii Acest principiu se aplic n mod difereniat, dup cum este vorba de ceteni ai statelor membre sau ceteni ai altor state. Libera circulaie implic i dreptul statelor la exercitarea unui control asupra intrrii strinilor

pe teritoriul lor. n interiorul Comunitii, ns, libera circulaie este un principiu esenial. Art. 48 al. 3 al Tratatului CE prevede dreptul lucrtorilor de a se deplasa liber pe teritoriul statelor membre, de a rmne pentru a munci i chiar de a rmne dup prsirea slujbei avute. De asemenea, lucrtorii au dreptul de a se reuni cu familia pe teritoriul statului unde au locul de munc. 2.2. Principiul non-discriminrii n dreptul comunitar, nu exist o dispoziie general i unic care s consacre principiul non-discriminrii n toate domeniile. De aceea, Curtea European de Justiie a fcut din acest principiu unul din principiile fundamental al dreptului comunitar. S-a exprimat i dezideratul introducerii lui n textele comunitare. Tratatul de la Amsterdam realizeaz un minim n acest sens: Consiliul va putea lua msuri pentru a combate orice discriminare bazat pe sex, ras, origine etnic, religie sau credin, handicap, vrst i orientare sexual. Tratatul CE face cteva referiri la principiul non-discriminrii. Orice discriminare este interzis, cu excepia cazului cnd este legitim, adic bazat pe o justificare obiectiv i rezonabil. Dup formula, devenit clasic, a Curii de Justiie, tratamentul diferit al situaiilor comparabile i tratamentul identic al situaiilor diferite sunt interzise.

3. Convenia European a Drepturilor Omului document de referin pentru judectorii comunitari

n 1974 n cauza Nold c/ Germaniei Curtea European de Justiie a calificat pentru prima dat Convenia European a Drepturilor Omului ca fcnd parte dintre instrumentele internaionale susceptibile s furnizeze indicaii Curii de la Luxembourg pentru determinarea drepturilor fundamentale din ordinea juridic comunitar. n deciziile sale ulterioare Curtea European de Justiie a fcut referire la prevederile CEDO asupra dreptului de proprietate, a dreptului la respectul vieii private, a libertii de exprimare, a libertii de asociere, a principiului legalitii incriminrii i pedepselor, a dreptului la un proces echitabil. De exemplu, Curtea a confirmat c art. 8 al Conveniei privind dreptul la respectul vieii private i de familie a devenit parte integrant a principiilor generale ale dreptului comunitar. 4. Charta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene i Tratatul privind Constituia European

4.1. Adoptarea i natura juridic Fundamentale a Uniunii Europene

Chartei

Drepturilor

Toate aceste evoluii legale i jurisprudeniale au generat ideea codificrii concepiei UE despre drepturile omului ntr-un document unic, care s valorifice att tradiiile statelor membre, ct i experiena anterioar a organizaiei. Pe lng motive de ordin tehnic i juridic (cum ar fi, de exemplu, evitarea unor eventuale contradicii ntre jurisprudenele Curilor de la Luxembourg i Strasbourg n materia ocrotirii unor drepturi), la baza ideii de a se elabora un catalog de drepturi propriu Uniunii au stat i considerente de ordin politic i filosofic: Europa, esena ei, este n plin transformare. De la ideea unei piee comune i a unei uniuni economice i monetare, UE a ajuns astzi la ideea unei comuniti politice i de valori fundamentale, iar atribuiile sale au fost extinse la activiti regaliene prin excelen: justiie, poliie, politic extern, dincolo deci de simplele activiti de gestiune economic. n plus, inevitabila extindere a Uniunii va aduce actori noi, ale cror tradiii i preocupri n sfera drepturilor omului nu coincid ntru totul cu cele ale Europei occidentale. Acetia sunt civa dintre factorii care au stat la baza elaborrii Chartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. La 3-4 iunie 1999, la Kln, Summit-ul european a formulat principiile directoare ale noului document, iar la Tampere, n acelai an, a fost precizat procedura elaborrii Chartei. La 17-18 iunie 2004 a fost adoptat, de ctre Consiliul European, Tratatul privind Constituia pentru Europa, tratat ce integreaz textul Chartei Drepturilor Fundamentale, conferind o nou dimensiune Uniunii Europene. Tratatul trebuie semnat de efii de stat i de guvern ai statelor membre (pn n octombrie-noiembrie 2004) i apoi ratificat de toate statele membre, n conformitate cu prevederile lor constituionale (prin aprobare parlamentar i/sau prin referendum). Tratatul constituional va intra n vigoare dup ratificarea de toate statele membre. Integrarea Chartei drepturilor fundamentale n tratatul privind Constituia european va nsemna posibilitatea invocrii ei n faa Curii de Justiie, a Tribunalului de prim instan, precum i n faa instanelor naionale ale statelor membre, permind exercitarea unui control consolidat, pe un dublu nivel, al respectului drepturilor fundamentale. De asemenea, prevederea potrivit creia "Uniunea European se angajeaz s adere la Convenia European a Drepturilor Omului" va avea ca efect asigurarea unui nivel dublu de protecie a individului. Astfel, dac cetenii UE nu vor obine ctig de cauz n privina nclcrilor drepturilor lor fundamentale n faa Curii de Justiie, ei se vor putea adresa Curii Europene a Drepturilor Omului, invocnd nclcarea CEDO. n plus, Protocolul nr. 14 la CEDO, semnat tot n anul 2004, conine prevederea expres care permite Uniunii Europene aderarea la Convenie.

4.2. Coninutul i structura Chartei Charta conine o serie de principii generale, care privesc n primul rnd cmpul su de aplicare, autonomia sa, limitrile aduse drepturilor. Ct privete catalogul drepturilor, documentul reafirm drepturile clasice demnitatea uman, libertile, egalitatea, justiia, coninnd ns un bogat catalog de drepturi sociale: dreptul la munc, la securitate social, la ajutor social, la grev .a. 5. Uniunea European i statele tere n materia proteciei drepturilor omului Respectul drepturilor omului a devenit o condiie de aderare la UE, dar i unul din principiile ce guverneaz n general relaiile externe ale Uniunii. Respectul drepturilor fundamentale trebuie s mearg dincolo de simplele declaraii de principii: luarea n considerare a acestor drepturi este o realitate ce se impune cu putere n relaiile UE cu statele candidate la aderare, att n momentul negocierii ct i al ncheierii acordurilor de asociere. Acordurile de asociere cuprind, astfel, prevederi referitoare la drepturile omului sub forma unor clauze de condiionare. Bibliografie minimal Bianca SELEJAN-GUAN.- Sistemul jurisdicional european de protecie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitii Lucian Blaga, 2003 Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Bianca SELEJAN-GUAN.- Jurisprudena CEDO. Selecie i rezumat. n: Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 1/2005.

SURSE INTERNET

Organizaia Naiunilor Unite: http://www.un.org Curtea European a Drepturilor Omului: http://www.echr.coe.int Colecia de jurispruden a Curii Europene a Drepturilor Omului: http://www.hudoc.echr.coe.int Consiliul Europei: http://www.coe.int Comitetul Minitrilor: http://www.cm.coe.int Consiliul Europei i drepturile omului:http://www.humanrights.coe.int Conveniile Consiliului Europei: http://conventions.coe.int Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa: http://www.osce.org Uniunea European: http://europa.eu.int http://www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/Press/Multimedia/Webcasts+of+pu blic+hearings/latestwebcastEN.htm

JURISPRUDEN
Jurispruden art. 6 CEDO

JURISPRUDENTA Articolul 6 1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. 2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;

b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer; d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.

( CAZUL IRLANDA c. REGATULUI UNIT)

Hotararea din 18 ianuarie 1978 (plenul Curtii) (seria A nr. 25) Masuri de exceptie si tratamente aplicate unor detinuti in Irlanda de Nord EMITENT: PLENUL CURTII 16. - La originea acestui caz se afla criza tragica si persistenta pe care o traverseaza Irlanda de Nord. In luna martie 1975, tulburarile din ultimii ani in Ulster facusera peste 1.100 de morti si 11.500 de raniti cauzand, de asemenea, distrugeri de bunuri care insumau mai mult de 140 milioane de lire: ele au imbracat in acelasi timp cand forma de dezordini, cand de acte de terorism, adica de violenta organizata in scopuri politice. La 9 august 1971, guvernul Irlandei de Nord recurge la diverse puteri speciale cuprinzand arestarea, detentia si internarea fara judecata a numeroase persoane. Aceste puteri "extrajudiciare" continua sa se exercite dupa 30 martie 1972, data la care functiile guvernului si parlamentului celor sase comitate sunt atribuite autoritatilor Regatului Unit. Potrivit surselor oficiale, ele vizeazd indeosebi Armata Republicana Irlandeza (IRA), organizatie clandestina paramilitara; dupa 5 februarie 1973 aceste puteri

sunt folosite, de asemenea, impotriva amestecate in terorismul "loialist".

persoanelor

banuite

de

a fi

Legislatia care acorda aceste puteri si masura in care a fost utilizata au evoluat in timpul derularii cazului. Persoanele interesate au fost supuse uneia sau mai multor masuri care luau, in mare, forma unei arestari initiale pentru interogatoriu, a unei detentii prelungite pentru examinare complementara si a unei detentii preventive pentru o durata nelimitata in drept. Dreptul penal comun a ramas in vigoare si in aplicare alaturi de puterile speciale. 17. - La 16 decembrie 1971, guvernul irlanalez sesizeaza Comisia cu o plangere pretinzand ca Regatul Unit a incalcat, in Irlanda de Nord, diferite articole din Conventie, si indeosebi art. 3, 5, 6, 14 si 15. In substanta, el afirma ca multe persoane care au tost private de libertate in baza puterilor speciale au suferit rele tratamente, ca aceste puteri prin ele insele nu sunt compatibile cu Conventia si ca modul in care acestea au fost aplicate constituie o discriminare fondata pe opinii politice. Curtea se gasea astfel chemata sa se pronunte asupra existentei practicilor si nu asupra cazurilor individuale. 22. - Guvernul irlandez denunta si o violare a art.14 combinat cu art.5: el pretindea ca exista o politica sau practica discriminatorie fondata pe opiniile politice rezultata din faptul ca inainte de luna februarie 1973 puterile speciale nu au servit decat contra persoanelor din randurile IRA, banuite ca se dedau la acte de terorism sau ca poseda informatii referitoare la acestea; dupa aceea, s-a recurs la aceste practici si impotriva teroristilor presupusi "loialisti", dar intr-o mai mica masura. Curtea constata ca, inainte de 30 martie 1972, imensa majoritate a actelor de terorism proveneau de la IRA care, datorita organizarii sale mult mai structurate, constituia o amenintare mult mai grava decat teroristii "loialisti". In general, acestia din urma erau, de asemenea, mai usor de urmarit in justitie decat omologii lor "republicani" si erau frecvent chemati in fata tribunalelor. Dupa martie 1972, terorismul "loialist" a cunoscut o crestere spectaculoasa. Curtea considera totusi putin realist ca o situatie in evolutie constanta sa fie scindata in faze bine delimitate. Ea admite ca autoritatile au ezitat asupra conduitei de urmat, au procedat prin tatonari si au avut nevoie de un anumit timp pentru a incerca sa se adapteze exigentelor succesive ale crizei. In consecinta, ea nu ar putea sa afirme ca exercitarea puterilor speciale, inainte de februarie 1973, numai impotriva IRA ar constitui o discriminare; scopul urmarit pana la aceasta data eliminarea, cu prioritate, a organizatiei celei mai redutabile - putea sa treaca drept legitim, iar mijloacele folosite nu apar ca fiind disproportionate. Curtea releva indeosebi ca incepand din februarie 1973 privarile de libertate "extrajudiciare" au

servit la combaterea terorismului ca atare si nu numai o anume organizatie; acestea nu au fost, nici pe departe, la fel de folosite impotriva teroristilor "loialisti" cum au fost utilizate impotriva IRA, insa aceasta comitea inca cea mai mare parte din actele de terorism. Tinand cont de ansamblul masurilor luate impotriva celor doua categorii de teroristi, Curtea constata ca diferenta de tratament initiala nu a subzistat incepand din februarie 1973. In definitiv, ea decide ca nu s-a demonstrat nici o discriminare contrara art. 14 combinat cu art.5 (15 voturi pentru,2 impotriva). 23. - Hotararea comporta o a treia parte foarte scurta, consacrata art. 6. Presupunand ca acesta din urma este aplicabil, - Curtea nu apreciaza necesar sa transeze chestiunea - derogarile de la garantiile sale rezultau in mod necesar din derogarile de la garantiile art. 5 si sunt, ca si ele, compatibile cu art. 15 (unanimitate); in afara de aceasta, Curtea nu vede vreo discriminare contrara art. 14 si 6 combinate (15 voturi pentru,2 impotriva). 24. - Aratand ca Guvernul irlandez nu cauta sa obtina daune interese in favoarea persoanelor victime ale unei incalcari a Conventiei, Curtea a concluzionat ca in speta nu este cazul aplicarii art.50 (unanimitate).

Ringeisen c/ Austriei (1971) 644. - De cetatenie austriaca dl Michael Ringeisein s-a nascut in Ungaria in 1921. Din 1958 pana in 1963 el exercita profesia de agent de asigurari la Linz; el se ocupa si de negocierea de imprumuturi si de operatiuni imobiliare. In 1962 el se intereseaza de lansarea unui proiect de constructie; in acest scop cumpara pentru dl si dna Roth o proprietate situata la Annaberg (Austria de Sus) constand in terenuri agricole. In cursul anului 1962 si pana in aprilie 1963 el divizeaza proprietatea si vinde loturile astfel formate la diferiti cumparatori. Supus conform legii, comisionului pentru tranzactii imobiliare contractul incheiat intre Ringeisen si Roth nu obtine totusi aprobarea necesara. Banuit de tranzactii imobiliare frauduloase Ringeisen este arestat la Linz la 5 august 1963 si plasat in detentie provizorie. La 23 decembrie 1963 este eliberat conditionat. Acuzat la 13 aprilie 1965 de escrocherie si de "gestiune neloiala" calificate, petitionarul este plasat din nou in detentie provizorie la 12 mai 1965. Totusi, atunci cand aceasta decizie a fost luata; el se afla deja in detentie proviziorie, de la 15 martie 1965, in cadrul urmaririlor pentru bancruta frauduloasa, care au fost abandonate in 1968. La 14 ianuarie 1966, Tribunalul regional din Linz il condamna pe Ringeisein la trei ani de recluziune severa, pentru escrocherie in detrimentul indeosebi, a 78 de cumparatori de loturi. In urma apelurilor si recursurilor in

casatie, introduse atat de catre petitionar, cat si de catre parchetul din Linz, pedeapsa este fixata la cinci ani de recluziune severa. Statuand asupre unui al doilea apel si a unui recurs in casatie, introduse de petitionar, Curtea Suprema reduce pedeapsa la 2 ani si 9 luni, la 15 februarie 1968. Petitionarul beneficiaza de reducerea duratei detentiei sale proviziorii din cea a pedepsei. In timpul anilor 1965 si 1966, Ringeisen a formulat, in fiecare din cele doua proceduri, mai multe cereri de punere in libertate pe care jurisdictiile austriece competente le-au respins. Ele au procedat diferit fata de o cerere prezentata in acest scop la inceputul anului 1967. Intr-adevar Curtea de apel din Linz a dispus la 15 martie 1967 punerea in libertate a celui in cauza, in cadrul procedurii de escrocherie, in timp ce o cerere de eliberare formulata in cadrul procedurii de bancruta frauduloasa a fost solutionata favorabil la 20 martie 1967 data la care petitionarul el fost eliberat conditionat. Cea de-a doua detentie a durat doi ani si cinci zile fara intrerupere. 645. - Ringeisen sesizeaza Comisia la 3 iulie 1965. El denunta indeosebi incalcarea art. 5 & 3 si art. 6 & 1 din Conventie: primul din cauza duratei detentiei sale provizorii in dosarele de escrocherie si hancruta frauduloasa; al doilea din cauza lungimii procedurilor urmate in aceleasi dosare ca si pentru refuzul Curtii Constitutionale de a examina alegatiile referitoare la partialitatea unor membri ai Comisiilor regionale de tranzactii imobiliare. 646. - Curtea era chemata sa se pronunte asupra a trei chestiuni. Prima chestiune: Dl Ringeisen a fost victima unei incalcari a art.6 & 1 in procedurile urmate pentru obtinerea aprobarii unei schimbari de proprietate a terenurilor agricole? Guvernul austriac a aratat ca plangerea lui Ringeisen fusese introdusa la Comisie cu aproape trei luni inaintea hotararii finale a Curtii Constitutionale. El deducea din aceasta ca petitionarul nu epuizase caile de recurs interne. Declarandu-si competenta pentru a decide asupra acestui aspect (unanimitate), Curtea il respinge ca nefondat (6 voturi pentru, 1 impotriva). Intr-adevar, mentinandu-se opinia ca petitionarul are, in principiu, obligatia de a incerca, cu buna-credinta, diferitele recursuri interne inainte de a sesiza Comisia, acesteia trebuie sa-i fie permis sa accepte ca ultimul nivel al acestui recurs sa fie atins la putin timp dupa depunerea plangerii, dar inainte ca ea sa fie chemata sa se pronunte asupra admisibilitatii. Curtea noteaza, in afara de aceasta, ca cererile individuale emana adesea de la profani care, mai mult de 9 din 10, scriu comisiei fara sa beneficieze de asistenta unui jurist. O aplicare formalista a art. 26 ar conduce asadar la consecinte inechitabile. Curtea cerceteaza apoi daca revendicarea dlui Ringeisen s-a referit la o contestatie asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil. Pentru ca art. 6 & 1 sa se aplice la o asemenea contestatie, precizeaza Curtea, nu este

necesar ca cele doua parti in litigiu sa fie persoane particulare. Este acoperita orice procedura a carei solutionare este determinanta pentru drepturi si obligatii cu caracter privat. Natura legii potrivit careia trebuie transata contestatia (lege civila, lege comerciala, administrativa etc.) si cea a autoritatii competente in materie (jurisdictia de drept comun, organ administrativ etc.) sunt mai putin importante. In speta, Ringeisen avea dreptul la aprobarea contractului de vanzare pe care sotii Roth l-au incheiat cu acesta, daca el respecta legea. Decizia comisiei regionale, desi aplica reguli de drept administrativ trebuia sa fie 0determinanta pentru raporturile cu caracter civil dintre Ringeisen si sotii Roth. Avand obligatia de a aprecia daca procedurile urmate au raspuns exigentelor art. 6 & 1, Curtea nu identifica elemente care sa probeze ca nu s-ar fi audiat cauza petitionarului in mod echitabil. In afara de aceasta, noteaza ea, comisia regionala este un tribunal in sensul art. 6 & 1. In ceea ce priveste pretentiile lui Ringeisen referitoare la partialitatea unor membri ai comisiei, ele nu permit concluzia partialitatii acesteia din urma. In sfarsit, avand in vedere ca Austria a insotit ratificarea Conventiei de o rezerva, Curtea se abtine sa verifice daca cele doua comisii (comisia de district si comisia regionala) au respectat principiul publicitatii audierilor si pronuntarii deciziei. Ea trage concluzia absentei incalcarii art. 6 & 1 in procedurile referitoare la cererea de aprobare introdusa de Ringeisen la 30 martie 1962. 647. - A doua chestiune: a depasit detentia dlui Ringeisen limitele termenului rezonabil incalcand art. 5 & 3? Curtea incepe prin a examina durata detentiei provizorii suferite in baza urmaririlor pentru bancruta frauduloasa (din 15 martie 1965 la 20 martie 1967). Ea apreciaza ca motivele de detentie invocate de catre jurisdictiile austriece - pericol de cardasie si repetare a infractiunilor - nu rezista examinarii si ca aceasta detentie a depasit limita rezonabila cel putin incepand din l4 mai 1965, data la care Ringeisen a fost declarat falit. Trecand apoi la detentia provizorie dispusa pentrul a evita riscul de fuga si repetare a infractiunilor, in cadrul procedurii referitoare la escrocherie (din 12 mai 1965 la 15 martie 1967), Curtea noteaza ca nu se dadea nici o indicatie precisa in privinta circumstantelor posterioare datei de 12 mai 1965 de unde ar rezulta nasterea sau reaparitia unor asemenea pericole. Ea considera ca noua detentie in aceasta cauza nu se explica in fapt decat prin detentia in cadrul procedurii relative la bancruta frauduloasa; chiar de la inceput aceasta a jucat un rol preponderent, iar decizia de condamnare pronuntata contra dlui Ringeisen in dosarul de escrocherie, la l4 ianuarie 1966, nu a schimbat aceasta situatie. In concluzie, Curtea decide ca detentia provizorie a petitionarului a incalcat art. 5 & 3 de la 14 mai 1965 la 14 ianuarie 1966(5 voturi pentru, 2 impotriva), ca si de la 14 ianuarie 1966 la 20 martie 1967 (4 voturi pentru, 3

impotriva). 648. - A treia chestiune: durata procedurilor penale indreptate contra dlui Ringeisen a depasit limitele termenului rezonabil prevazut de art. 6 & 1? Curtea impartaseste avizul Comisiei potrivit caruia durata urmaririlor pentru escrocherie rezulta atat din complexitatea cauzei cat si din nenumaratele cereri si recursuri ale dlui Ringeisen, care tindeau nu numai spre punerea sa in libertate, dar mai ales spre recuzarea celei mai mari parti a magistratilor competenti, ca si la trimiterea cauzei la alte jurisdictii. Aceasta este valabila de asemenea, intr-o larga masura, pentru procedura referitoare la bancruta frauduloasa. Asadar, nu a existat infractiune la art. 6 & 1 (unanimitate). 649. - In ultimul rand, Curtea rezerva dreptul eventual, pentru dl Ringeisen, de a cere o satisfactie echitabila pentru incalcarile constatate. 650. - La 18 august 1971, dl Ringeisen roaga Comisia sa intervina in favoarea sa pe langa Curte si sa provoace luarea unei decizii in baza art. 50. Precizandu-si apoi pretentiile, el cere despagubire indeosebi pentru prejudiciul financiar, pentru prejudiciul fizic si "pentru detentie". Cat despre guvernul austriac, acesta contesta atat aplicabilitatea art.50, cat si temeinicia cererii. 651. - Dupa ce a tras concluzia admisibilitatii acestei cereri, Curtea a respins reclamatiile referitoare la prejudiciul financiar si la cel fizic, indeosebi pentru ca Ringeisen nu a adus nici o proba in privinta lor. In schimb, ea arata ca detentia provizorie a petitionarului a depasit cu peste 22 de luni termenul rezonabil vizat la art. 5 & 3. Ea nu pierde din vedere ca Ringeisen a fost judecat ca vinovat si condamnat la o pedeapsa cu recluziune mai lunga decat detentia sa provizorie, a beneficiat de scaderea integrala a duratei detentiei provizorii din cea de-a doua si ca in timpul detentiei a fost supus la un regim mai putin riguros decat cel pe care-l presupunea recluziunea. Aceste circumstante compenseaza intr-o anumita masura prejudiciul de care se plange. Totusi, petitionarul se declara nevinovat si fara indoiala, a simtit ca pe o nedreptate grava detentia provizorie atat de excesiva. Aceasta i-a fost cu siguranta cu atat mai grea cu cat ea facea inevitabil mult mai dificila obtinerea unei intelegeri care sa puna capat falimentului sau. Apreciind aceste diverse elemente, Curtea acorda petitionarului o indemnizatie de 20.000 DM, care urmeaza sa fie platita de catre Austria. 652. - Suma acordata dlui Ringeisen trebuia sa fie platita direct sau putea sa fie reclamata de catre creditorii sai? In hotararea sa din 22 iunie 1972, Curtea a apreciat ca poate sa se bazeze pe intelepciunea autoritatilor austriece. Aratand ca, dupa legislatia austriaca, dreptul de despagubire intrun asemenea caz nu poate sa faca, in principiu, obiectul unei masuri de

executare ori de siguranta, ea a adaugat: "Pare de la sine inteles ca aceeasi insesizabilitate trebuie recunoscuta indemnizatiei datorate, in virtutea unei decizii a Curtii, persoanei a carei detentie provizorie a fost prelungita dincolo de limitele fixate de art.5 & 3 din Conventie". Mai multe persoane au emis in Austria pretentii asupra sumei atribuite dlui Ringeisen, care isi are de un timp resedinta in Germania Federala, iar autoritatile competente depun, la 16 august 1972, contravaloarea celor 20.000 DM in moneda austriaca la tribunalul de district din Viena-Centru in favoarea a patru beneficiari, printre care si petitionarul. 653. - La 21 decembrie 1972, Comisia introduce la Curte, in virtutea art. 53 al regulamentului acesteia, o cerere de interpretare a hotararii Curtii din 22 iunie 1972. Aceasta ii pune doua intrebari: ce scop avea ordinul de a se plati indemnizatia in marci, mai ales in ceea ce priveste moneda si locul platii? Trebuie oare sa se inteleaga prin "indemnizatie" plata unei sume sustrase oricarei pretentii legale ridicate asupra acesteia in virtutea dreptului austriac sau a unei sume care sa fie subiectul unor asemenea revendicari? 654. - In hotararea sa din 23 iunie 1973, Curtea respinge mai intai teza guvernului austriac potrivit careia art. 53 din regulament ar fi incompatibil cu art. 52 din Conventie. Examinand o cerere de interpretare, Curtea uzeaza de o competenta implicita: ea se gaseste numai in situatia de a clarifica sensul si efectul pe care a inteles sa le atribuie unei decizii anterioare, rezultata din propriile deliberari. Curtea precizeaza in continuare ca acordand dlui Ringeisen o suma alcatuita din marci vest germane, cu titlu de satisfactie echitabila, ea a inteles ca indemnizatia trebuie platita petitionarului in aceasta moneda in Germania si nu intr-o alta maniera (6 voturi pentru, 1 impotriva). In ceea ce priveste cea de-a doua intrebare, Curtea declara ca prin termenul "indemnizatie" ea a vizat atribuirea unei sume care urmeaza sa fie varsata personal dlui Ringeisen, in reparatia unui prejudiciu moral. Ceea ce Curtea a incredintat intelepciunii autoritatilor austriece a fost executarea practica a masurilor ordonate, in conformitate cu principiul insesizabilitatii unei asemenea creante (5 voturi pentru,2 impotriva).

Golder c/ Regatului Unit (1975) 333. - Cetateanul britanic Sidney Elmer Golden, nascut in 1923, este condamnat in 1965 la 15 ani de inchisoare (recluziune, n.t.) pentru talharie. La 24 octomhrie 1969, in timp ce executa pedeapsa in inchisoarea din Parkhtlrst, insula Wiglzt, au loc tulburari grave intr-un local de distractie in

care acesta se afla. A doua zi, un paznic ranit in timpul interventiei pentru reprimarea tulburarilor, a facut o depozitie prin care identifica pe unul din agresori si un detinut pe care il cunostea din vedere si pe care a crezut ca-l cheama Golden. S.E. Golder este separat temporar impreuna cu alti suspecti de ceilalti detinuti. La 30 octombrie inspectorii de politie il interogheaza si il avertizeaza ca faptele vor fi semnalate autoritatilor, ca acestea sa poata decide asupra deschiderii unei proceduri judiciare impotriva sa pentru savarsirea de violente. Totusi, la 5 noiembrie, gardianul isi modifica declaratiile anterioare; el arata ca nu este sigur ca a fost atacat de S.E. Golden. Doua zile mai tarziu, alt gardian precizeaza ca cel in cauza a ramas in compania sa in cea mai mare parte a desfasurarii evenimentelor si ca nu a fost amestecat in acestea. S.E. Golden revine imediat in vechea sa celula si nu este urmarit in vederea vreunei proceduri judiciare. Temandu-se ca depozitia initiala sa nu-i dauneze, il roaga pe ministrul de interne, in conformitate cu regulamentul penitenciar, sa-i permita sa consulte un avocat in vederea chemarii in justitie a primului paznic, pentru defaimare. Prezentata la 20 martie 1970; cererea sa este respinsa la 6 aprilie. La 12 iulie 1972 el este eliberat conditionat. 334. - La 18 aprilie 1970 Sidney Elmer Golden se plange la Comisie. Mai intai, el sustine ca refuzul de a i se permite sa consulte un avocat l-a impiedicat sa introduca o cerere in instanta si astfel s-au incalcat prevederile art. 6 & 1 din Conventie, care garanteaza dreptul de acces la tribunale in materie civila. El sustine, de asemenea, incalcarea art. 8, deoarece acelasi refuz l-a privat de posibilitatea de a coresponda cu un avocat. 335. - Analizand faptele, Curtea subliniaza ca Sidney Elmer Golder, fara sa i se fi respins formal dreptul de a sesiza un tribunal, in practica a fost impiedicat sa angajeze actiunea judiciara pe care o avea in vedere in 1970. Curtea apreciaza ca daca art. 6 & 1 nu proclama in termeni expresi un drept de aeces la tribunale, nu consacra mai putin dreptul de a sesiza un tribunal in materie civila, care constituie un aspect din ceea ce ea numeste "dreptul la un tribunal". Curtea intemeiaza aceasta concluzie indelung motivata pe textul si pe contextul art. 6 & 1, pe scopul si obiectul Conventiei si pe anumite principii generale de drept. Ea se inspira astfel din Conventia de la Viena din 23 mai 1969 asupra dreptului tratatelor, care nu era cea in vigoare, dar ale carei articole 31-33 enunta, in esenta, regulile de interpretare comun admise in dreptul international si la care Curtea a recurs deja. Dreptul de acces la tribunale, apreciaza Curtea, nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Conventia l-a recunoscut fara sa-l defineasca ( a

se vedea, de asemenea, art. 13, 14, 17 si 25) in sensul restrans al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept. Curtea refuza sa construiasca o teorie generala a limitarilor admisibile in cazul condamnatilor detinuti si chiar sa statueze in abstracto asupra compatibilitatii regulamentului penitenciar cu Conventia; ea se limiteaza sa arate ca S. E. Golder cauta sa se dezvinovateasca de o acuzatie lansata contra lui, ca incidentul avusese loc in timpul detentiei sale, ca acesta se raporta la viata in inchisoare si ca actiunea proiectata s-ar fi indreptat impotriva unui membru al personalului penitenciar plasat sub autoritatea ministrului de interne. In aceste conditii, cel in cauza putea sa ia, in mod legitim, contact cu un avocat, in scopul de a se adresa unei jurisdictii, iar ministrul nu avea competenta sa aprecieze el insusi sansele de succes ale acestei actiuni. Aeeasta apreciere apartinea unui tribunal independent si impartial, de a decide intr-un sens sau altul cu privire la o asemenea actiune judiciara. S-a incalcat deci art. 6 & 1 (9 voturi pentru, 3 impotriva). 336. - Apoi Curtea examineaza si capatul de cerere privind art. 8. Ea apreciaza ca, daca nu a existat nici interceptarea, nici cenzura vreunui mesaj cum ar fi o scrisoare pe care dl Golder ar fi trimis-o unui avocat, un obstacol adus chiar posibilitatii de a coresponda reprezinta forma cea mai radicala de ingertnta in exercitarea dreptului la respectarea corespondentei. Ea adauga ca acest drept nu este supus "limitarilor implicite" si ca nu intelege cum decizia ministrului de interne ar putea fi justificata de paragraful 2 al art. 8 din Conventie. Curtea trage astfel concluzia ca respingerea cererii dlui Golder a incalcat art. 8 (unanimitate). 337. - Considerand ca problema aplicarii art. 50 se afla in stare de Judecata in conditiile in care Comisia nu a prezentat nici o cerere in acest sens dtn partea petitionarului), Curtea apreciaza ca o constatare a unei duble incalcari a Conventiei constituie prin ea insasi o satisfactie echitabila, suficienta pentru petitionar (unanimitate).

Engel .a. c/ Olandei (1976) 599. - Dnii Cornelis Engel, Peter van der Wiel, Gerrit Jan de Wit, Johannes Dona si Willem Schul sunt olandezi. In 1970 si 1971, fiecare din ei isi indeplineste serviciul militar in fortele armate ale Olandei, in calitate de soldat sau de subofiter. Superiorii lor le aplica, in circumstante distincte, diferite sanctiuni (disciplinare. Acestia le reproseaza lui Engel si van der Wiel o absenta neautorizata, lui de Wit conducerea imprudenta a unui vehicul si neexecutarea ordinelor primite. Cat despre Dona si Schul, redactorii unei reviste a Asociatiei militarilor in termen, ei sunt pedepsiti din cauza aparitiei in aceasta revista a unor articole care incercau sa submineze disciplina

militara. Sanctiunea initiala consta pentru de Wit, Dona si Schul in trimiterea lor la o unitate disciplinara, iar pentru Engel si van der Wiel in arest simplu sau agravat. Deoarece nu a executat prima sanctiune, Engel este pus in arest provizoriu sever, inainte de a fi pedepsit din nou. Fiecare dintre petitionari se plange la ofiterul de recurs, apoi la Inalta Curte militara. Aceasta confirma, in esenta, deciziile atacate, dar reduce sanctiunea lui de Wit la 12 zile de arest agravat si pe cea a lui Schul la trei luni de afectare la o unitate disciplinara, in loc de patru. In timpul examinarii recursurilor lor, Dona si Schul au ramas timp de aproape o luna in arest agravat cu titiu tranzitoriu; ei au inceput sa execute pedeapsa la cateva zile dupa decizia Inaltei Curti militare. 600. - Un soldat sau un subofiter in arest simplu este de obicei consemnat in cazarma, dar poate sa circule liber in interiorul ei, in afara orelor de serviciu. Arestul agravat obliga la a nu parasi, numai dupa orele de serviciu, un local special desemnat dar care nu este inchis cu cheia. Soldatii si subofiterii aflati in arest sever petrec toata ziua intr-o celula. Cat despre afectarea la o unitate disciplinara, aceasta nu se aplica decat soldatilor simpli si consta in a impune celui pedepsit o disciplina mai stricta decat de obicei, trimitandu-l pentru o perioada de 3-6 luni intr-o unitate speciala de unde el nu are dreptul sa iasa, timp de o luna sau mai mult. 601. - Cei cinci militari in termen au sesizat pe rand Comisia in 1971. Ei sustin ca sanctiunile pronuntate contra lor au constituit o privare de libertate incompatibila cu art.5 din Conventie, ca procedura urmata in fata autoritatilor si Inaltei Curti militare nu a raspuns exigentelor art. 6 si ca modul in care au fost tratati a imbracat un caracter discriminatoriu contrar art.14 combinat cu art.5 si 6. Dl Engel pretinde, de asemenea, o incalcare a art.5 in ceea ce priveste arestul sever provizoriu, iar dnii Dona si Schul referitor la arestul agravat tranzitoriu. Acesti ultimi doi petitionari invoca si art. 10, 11, 14, 17 si 18. 602. - Curtea arata mai intai ca prevederile Conventiei sunt in principiu valabile pentru toti membrii fortelor armate si nu numai pentru civili desi interpretandu-le si aplicandu-le trebuie sa fim atenti la particularitatile conditiei militare. 603. - Din perspectiva acestei remarci de ordin general, Curtea studiaza in primul rand dreptul la libertatea individuala in contextul serviciului militar. O sanctiune sau o masura disciplinara care s-ar analiza incontestabil ca o privare de libertate, daca ar fi aplicata unui civil, poate sa nu aiba acest caracter daca se aplica unui militar; totusi, ea se sustrage art.5 cand se traduce prin restrictii care se indeparteaza net de conditiile normale de viata in cadrul fortelor armate ale statelor contractante. Pornind de la acest criteriu, Curtea considera arestul sever si afectarea la o unitate disciplinara

ca masuri privative de libertate, dar nu si arestul simplu sau agravat. De aici ea deduce ca un examen mai profund in baza art. 5 cere numai arestul sever provizoriu efectuat de Engel si afectarea la o unitate disciplinara a lui Dona si Schul, excluzand deci arestul simplu aplicat lui Engel si van der Wiel, arestul agravat al lui de Wit si arestul agravat si tranzitoriu suferit de Dona si Schul. Curtea cerceteaza in continuare daca privarile de libertate constatate de ea se justifica din perspectiva vreuneia din exceptiile enumerate la paragraful 1 al art. 5. Ea judeca afectarea lui Dona si Schul la o unitate disciplinara (11 voturi pentru, 2 impotriva), ca fiind conforma alineatului a) al acestui paragraf, care autorizeaza detentia legala a unei persoane dupa condamnarea sa de catre un tribunal competent, dar apreciaza ca fiind contrar art. 5 & 1 arestul sever provizoriu suferit de Engel (9 voturi pentru, 4 impotriva): acestea din urma nu vizau nici sa garanteze executarea unei obligatii prescrise de lege (alineatul b)), nici sa-l aduca pe cel interesat in fata autoritatii judiciare competente (alineatul c)) si depaseau durata legala maxima. 604. - In al doilea rand, Curtea examineaza cauza in baza dreptului la un proces echitabil. In aceasta privinta era vorba sa se determine daca si in ce masura garantiile art. 6 se intind asupra procedurilor disciplinare militare. Limitandu-se la domeniul serviciului militar, Curtea analizeaza in detaliu chestiunea delicata a liniei care separa acuzatiile in materie penala si acuzatiile pur disciplinare. In esenta, ea decide ca statului nu-i este suficient sa califice o infractiune ca disciplinara pentru a o sustrage obligatiei fundamentale de a acorda un proces echitabil in materie penala. Curtea mentioneaza cateva criterii care permit sa se verifice daca o acuzatie data, careia statul ii atribuie un caracter disciplinar, trebuie totusi sa treaca drept penala. Natura insasi a infractiunii constituie un element cu greutate: daca un militar se afla in situatia de a i se reprosa o actiune sau o omisiune care incalca o norma juridica reglementand functionarea fortelor armate. In principiu, statul poate sa utilizeze contra acestuia mai degraba dreptul disciplinar decat dreptul penal. Gradul de severitate al sanctiunii la care se expune intra totusi si el in calcul; tin de materia penala privarile de libertate susceptibile sa fie aplicate cu titlu represiv, in afara de cele care prin natura, durata sau modalitatile lor de executare nu ar putea sa cauzeze un prejudiciu important. De Wit, Dona si Schul riscau o grea pedeapsa privativa de libertate in fata tribunalului competent - Inalta Curte Militara: afectarea la o unitate disciplinara. Spre deosebire de cele pentru care trebuiau sa raspunda Engel si van der Wiel, acuzatiile disciplinare aduse contra lor imbracau deci un caracter penal. Conventia nu obliga autoritatile olandeze sa urmareasca in fata Consiliului de Razboi pe cei trei petitionari, ci sa le acorde garantiile prevazute de art. 6, in cursul procedurii intentate efectiv contra lor. Apreciind ca superfluu sa cerceteze daca aceasta procedura avea legatura cu contestatiile referitoare la drepturi cu caracter civil, Curtea decide ca cei trei petitionari au beneficiat de diversele garantii ale art. 6, cu o exceptie: dezbaterile Inaltei Curti Militare au avut loc cu usile inchise si nu

in public. Or, guvernul nu a pledat, iar din dosar nu rezulta ca ar fi existat una din situatiile in care art. 6 & 1 permite interzicerea accesului publicului si presei in sala de audieri. Asupra acestui punct precis, a existat deci incalcarea art. 6 & 1 (11 voturi pentru,2 impotriva). 605. - In al treilea rand, hotararea analizeaza revendicarile lui Dona si Schul in privinta libertatii de exprimare si de asociere. Recunoscand ca pedeapsa aplicata celor doi petitionari a reprezentat incontestabil o ingerinta in exercitiul libertatii lor de exprimare, Curtea subscrie la teza guvernului olandez potrivit careia era vorba de o masura necesara, intr-o societate democratica, pentru apararea ordinii in cadrul fortelor armate. Desigur, libertatea de exprimare garantata de art. 10 este valabila pentru militari la fel ca si pentru celelalte persoane care tin de jurisdictia statelor contractante, dar functionarea eficienta a unei armate nu poate fi conceputa fara reguli juridice destinate sa le impiedice a submina disciplina militara, indeosebi prin inscrisuri. Condamnati in virtutea unor asemenea reguli, Dona si Schul nu au fost privati de libertatea lor de exprimare, ci numai sanctionati pentru ca au abuzat de aceasta. Curtea nu constata nici incalcarea art. 10 combinat cu art. 17 si 18. Ea trage aceeasi concluzie a absentei oricarei atingeri la libertatea de asociere a lui Dona si Schul (art. 11 & 1), ceea ce o dispenseaza de a se plasa in aceasta privinta pe terenul art.14,17 si 18. 606. - In sfarsit, Curtea apreciaza ca in privinta beneficierii de drepturile prevazute prin art. 5 & 1, art. 6 si 10 nu a existat discriminarea contrara prevederilor art. 14. in particular, diferentele, chiar inegalitatile existente in aceste domenii intre militari si civili nu se justifica prin faptul ca imperativele si conditiile vietii militare difera prin natura de cele ale vietii civile. Petitionarii se plangeau, de asemenea, de distinctii stabilite intre militarii de diferite grade in ceea ce priveste gama si modalitatile de executare a pedepselor disciplinare, dar Curtea decide ca ele pot fi dictate de catre un scop legitim: pastrarea disciplinei prin metode adaptate la fiecare din categoriile de militari. 607. - Referitor la incalcarile Conventiei constatate de catre ea in cazul celor patru petitionari, Curtea isi rezerva pronuntarea asupra chestiunii acordarii unei "satisfactii echitabile" (12 voturi pentru,1 impotriva). 608. - In unanimitate, Curtea acorda dlui Engel, care a fost privat de libertate in conditii contrare art. 5 & 1, o despagubire simbolica de 100 guldeni; ea respinge cererea de reparatie pecuniara formulata de dnii de Wit, Dona si Schul a caror cauza a fost audiata cu usile inchise de catre Inalta Curte Militara, contrar art.6 & 1.

Koenig c/ Germaniei (1978) 616. - Eberhard Konig, cetatean german nascut in 1918, imbratiseaza in 1949 profesia de medic specializat in otorinolaringologie. In 1960, el deschide la Bad Homburg (Hesse) o clinica pe care o exploateaza si o conduce el insusi. Proprietar al acesteia si singurul medic care lucreaza in ea, el efectueaza indeosebi operatii de chirurgie estetica. La 12 aprilie 1967, prefectul de Wiesbaden ii retrage doctorului Konig autorizatia de a-si exploata clinica, la cererea Ordinului regional al medicilor. Acesta ii reproseaza ca nu ofera garantii suficiente pentru conducerea clinicii si ca ii lipsesc circumspectia si cunostintele necesare gestiunii tehnice si administrative. La 6 octombrie 1967, prefectul respinge contestatia formulata de catre medic la 13 iulie 1967. Acesta din urma introduce apel la 9 noiembrie in fata Tribunalului administrativ din Frankfurt si al patrulea complet de judecata al acestui tribunal ii respinge recursul la 22 iunie 1970. La 12 mai 1971, prefectul din Darmstadt ii retrage doctorului Konig autorizatia exercitarii profesiei de medic si dispune executarea imediata a acestei decizii. Sprijinindu-se pe faptele constatate in 1964 (prima instantel) si in 1970 (apel) de catre tribunalele profesionale care l-au declarat pe doctorul Konig nedemn sa practice medicina, el apreciaza ca acesta din unna are un comportament nedemn si este lipsit de constiinta profesionala. In urma respingerii contestatiei sale din 18 mai 1971 de catre prefect, le 17 septembrie 1971, petitionarul face apel la 20 octombrie 1971 in fata Tribunalului administrativ din Darmstadt care, pentru ratiuni de competenta, trimite cauza la Tribunalul administrativ din Frankturt. Al doilea complet de judecata al acestui tribunal respinge cererea petitionarului la 9 iunie 1976. La 2 mai 1978, Curtea administrativa din Hesse confirma decizia celui deal doilea complet de judecata al tribunalului din Frankfurt,insa la data adoptarii hotararii Curtii Europene, ea nu statuase inca asupra recursului medicului impotriva deciziei celui de-al patrulea complet de judecata al instantei din Frankfurt. 617. - In cererea sa din 3 iulie 1973 la Comisie, dr. Konig pretinde ca durata procedurilor in fata Tribunalului administrativ din Frankfurt depaseste "termenul rezonabil" despre care vorbeste art.6.& 1 din Conventie. 618. - Curtea era chemata sa decida daca art. 6 & 1 era aplicabil la procedurile angajate de dr. Konig si, in caz afirmativ, daca fusese respectat. 619. - In ceea ce priveste aplicabilitatea art. 6 & 1, guvernul german contesta avizul Comisiei. Curtea apreciaza ca pentru a sti daca o contestatie are ca obiect determinarea unui drept civil, conteaza numai caracterul dreptului in cauza: intereseaza mai putin ca procedurile privesc acte administrative emise de catre autoritatile competente in exercitiul puterii

publice sau daca ele se desfasoara in fata tribunalelor administrative. Examinarea drepturilor invocate de dr. Konig - respectiv cel de a continua sasi exploateze clinica si cel de a continua sa practice medicina - arata ca acestea imbraca un caracter privat; acest caracter nu s-a modificat nici printr-un control exercitat de catre autoritati in interesul sanatatii publice, nici prin responsabilitatea profesiei medicale in fata intregii societati. Conformandu-se jurisprudentei potrivit careia art. 6 & l acopera toate procedurile a caror solutionare este decisiva pentru drepturile si obligatiile private, Curtea decide in consecinta ca art. 6 & 1 este aplicabil procedurii referitoare la retragerea autorizatiei de a exploata clinica (15 voturi pentru, 1 impotriva) si la cea referitoare la retragerea autorizatiei de a practica medicina (14 voturi pentru,2 impotriva). 620. - Pentru a se asigura de respectarea art. 6 & 1, adica pentru a decide daca durata procedurii in fata tribunalului administrativ de la Frankfurt a fost rezonabila, Curtea ia in considerare complexitatea cazurilor, comportamentul doctorului Konig si atitudinea completului al doilea si al patrulea. Dupa ce a examinat in detaliu aceste elemente, ea a tras concluzia ca, in ciuda intarzierilor determinate de dificultatile instructiei si de comportamentul petitionarului, cauza principala a duratei trebuie cautata in desfasurarea procesuiui. In consecinta, ea decide ca in fiecare din cele doua proceduri a fost depasit "termenul rezonabil" si ca s-a incalcat art. 6 & 1 (15 voturi pentru, 1 impotriva). 621. - Curtea isi rezerva pronuntarea in chestiunea atribuirii eventuale a unei satisfactii echitabile doctorului Konig (unanimitate). 622. - Cu asistenta Comisiei, guvernul german si dr. Konig au incercat sa ajunga la o solutionare amiabila asupra cererilor acestuia din urma, dar in van. Curtea apreciaza ca depasirea "termenului rezonabil" l-a mentinut pe dr. Konig, pe timpul intregii sale durate, intr-o "incertitudine prelungita". Aceasta era de natura sa-l intarzie prea mult timp in cautarea unei noi activitati; aceasta l-a lezat dupa toate aparentele, incitandu-l la amanarea pentru mai tarziu a vanzarii sau inchirierii clinicii sale si l-a facut astfel sa piarda anumite ocazii; in sfarsit, ea a constituit o sursa de liniste permanenta si profunda care i-a cauzat prin ea insasi un prejudiciu moral. Apreciind in ansamblul lor si in echitate aceste elemente, dintre care nici unul nu se preteaza la un calcul, Curtea acorda petitionarului 30.000 DM (unanimitate). 623. - Ea recunoaste, de asemenea, doctorului Konig dreptul la rambursarea cheltuielilor (onorarii de avocat, cheltuieli personale) angajate ln recursurile sale la jurisdictiile germane care vizau desfasurarea mai rapida a procesului, ca si in fata orginelor Conventiei, in masura in care acestea sau dovedit rezonabile. Suma de varsat cu acest titlu se ridica la 9.789,95 DM

(unanimitate).

Airey c/ Irlandei (1979) 339. - Dna Johanna Airey, cetateana irlandeza nascuta in 1932, locuieste la Cork. Provenind dintr-o familie de conditie modesta, ea a inceput sa munceasca inca din tinerete ca vanzatoare. S-a maritat in 1953 si are patru copii dintre care cel mai mic este in ingrijirea sa. In iunie 1972 dl Airey, declarat anterior vinovat de violenta impotriva sotiei sale, este condamnat la plata unei amenzi si paraseste domiciliul conjugal in care nu mai revine niciodata. Divortul, in sensul desfacerii formale a casatoriei, nu exista in Irlanda: este interzis de Constitutie. Sotii pot totusi sa fie dispensati de datoria de a coabita fie print-un act de separare incheiat intre ei, fie printr-o decizie de despartire in fapt pe care o poate pronunta numai Inalta Curte. Timp de circa opt ani, dna Airey a incercat in zadar sa-l faca pe sotul sau sa semneze un asemenea act. Din 1972, ea s-a straduit sa obtina o hotarare de despartire in fapt, invocand cruzimea fizica si mentala a sotului sau fata de copii. Ea a consultat mai multi avocati dar nu a lovit nici unul care sa accepte sa o reprezinte. Irlanda nu cunoaste asistenta judiciara pentru actiunile de separare in fapt, iar dna Airey nu avea suficiente resurse pentru a-si asuma ea insasi costul procedurii. 340. - Dna Airey a sesizat Comisia la 14 iunie 1973; ea sustinea, indeosebi, ca au fost incalcate mai multe articole din Conventie: art.6 & 1, pentru faptul ca, in practica, i s-a negat dreptul de a sesiza un tribunal pentru a cere despartirea in fapt, din cauza cheltuielilor de procedura prohibitive; art. 8, deoarece statul nu ofera o cale de atac in justitie accesibila pentru deciziile referitoare la drepturile si obligatiile decurgand din legislatia in materie familiala; art. 13 constand in aceea ca nici un recurs efectiv nu este deschis in fata unei instante nationale, contra incalcarilor de lege de care se plange; art. 14 combinat cu art. 6 & 1, caci se ajunge mai usor la o separatie judiciara a sotilor daca exista mijloace de a a plati decat in cazul contrar. 341. - Curtea incepe prin a transa doua chestiuni preliminare. Guvernul irlandez a sustinut ca, intr-adevar, Comisia ar fi trebuit sa declare inadmisibila plangerea atat pentru netemeinicia manifesta a acesteia cat si pentru ca dna Airey nu epuizase caile de recurs interne, asa cum cere art. 26 din Conventie. Doua principii guverneaza materia: deciziile prin care Comisia retine plangerile sunt nerecurabile; o data sesizata, Curtea poate transa asupra

chestiunilor de admisibilitate ridicate anterior in fata Comisiei. Din combinarea lor rezulta ca aceste chestiuni nu sunt judecate de Curte in calitate de jurisdictie de apel: ea se limiteaza la a cerceta daca sunt indeplinite conditiile care o abiliteaza sa examineze fondul litigiului. Invocand in fata Curtii lipsa manifesta de temeinicie a unei plangeri un guvern nu-i cedeaza in realitate o problema referitoare la aceste conditii; el pledeaza, in esenta, ca nu exista nici macar aparenta unei pretentii justificate impotriva statului reclamat. In consecintaa Curtea nu are competenta sa statueze asupra primului motiv preliminar (unanimitate). In schimb, ea trebuie sa statueze asupra celui de-al doilea motiv, prezentat deja in fata comisiei, caci el poate pune probleme distincte de cea a temeiniciei pretentiei. El comporta doua elemente. Mai intai, dupa cum a sustinut guvernul, dna Airey ar fi putut incheia cu sotul sau un acord de despartire in fapt sau sa ceara o "ordonanta de interdictie" sau o pensie alimentara. Cum recurgerea la aceste cai nu ar fi asigurat petitionarei accesul la justitie pentru a cere despartirea in fapt, Curtea respinge acest prim element (unanimitate). Apoi, afirma guvernul, dna Airey ar fi putut sa compara in fata inaltei Curti, fara asistenta unui om al legii. Curtea europeana nu ar putea sa aprecieze daca facultatea de a-si apara singur cauza se analizeaza ca un recurs accesibil si adecvat, fara sa se pronunte in acelasi timp asupra valorii pretentiei privind art. 6 & 1 din Conventie. Astfel, Curtea a alaturat fondului si cel de-al doilea element preliminar (unanimitate). 342. - Asupra fondului afacerii si conformandu-se hotararii sale privind cazul Golder din 21 februarie 1975, Curtea releva mai intai ca art. 6 & 1 cuprinde dreptul dnei Airey de a avea acces la inalta Curte pentru a cere o separatie pe cale judiciara. Ea raspunde, in continuare, diverselor argumente ale guvernului irlandez. In primul rand, aminteste Curtea, Conventia nu are ca scop sa apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective. Or, tinand seama de complexitatea procedurii si a problemelor juridice in joc, a chestiunilor probelor si a pasiunii suscitate de diferendele dintre soti, facultatea de a-si apara ea insasi propria cauza nu i-a oferit dnei Airey un drept efectiv de acces la justitie. Aceasta opinie este coroborata cu statistici care evidentiaza ca in fiecare din instantele de despartire in fapt, sesizate intre 1972 si 1978, reclamantul era reprezentat de un om al legii. In al doilea rand, imprejurarea ca lipsa de acces la justitie de care se plange dna Airey ar decurge numai din situatia personala a acesteia - si nu dintr-o initiativa a autoritatilor - nu este hotaratoare. Un obstacol de fapt

poate sa incalce prevederile Conventiei in aceeasi masura ca un obstacol juridic si anumite obligatii rezultand din Conventie cer uneori masuri pozitive din partea statului. In sfarsit, desi Conventia nu contine nici o clauza privind asistenta judiciara in materie civila, art. 6 & 1 poate uneori sa oblige statul sa recurga la asistenta unui membru al baroului cand aceasta se dovedeste indispensabila. Contrar afirmatiei guvernului irlandez, nu rezulta totusi ca asistenta judiciara gratuita trebuie sa fie furnizata in orice contestatie privind un drept cu caracter civil. In primul rand, facultatea de a-si apara cauza fara asistenta unui avocat poate, in unele cazuri, sa asigure accesul real la tribunal. In al doilea rand, instaurarea unui sistem de ajutor judiciar constituie un mijloc de a garanta acest acces, dar exista si altele, ca de exemplu simplificarea procedurii, si art. 6 & 1 lasa statului alegerea mijlocului de utilizat. De o maniera generala, Curtea refuza sa elimine o interpretare sau alta pentru simplul motiv ca ar risca sa se extinda asupra sferei drepturilor economice si sociale: aceasta sfera nu este despartita de domeniul Conventiei prin vreun obstacol de netrecut. Desi Conventia enunta, in esenta, drepturi civile si politice, unele dintre aceste drepturi au elemente de natura economica sau sociala in care se continua. In lumina ansamblului acestor circumstante, Curtea trage concluzia ca dna Airey nu a beneficiat de un drept efectiv de acces la Inalta Curte si ca s-a incalcat deci art. 6 & 1 (5 voturi pentru, 2 impotriva). 343. - Constatand ca dna Airey se plange, in esenta, de inactiunea statului, Curtea aminteste ca art. 8 poate sa creeze pentru acesta obligatii pozitive inerente respectului efectiv al vietii private sau familiale. A prevedea posibilitatea unei separari judiciare echivaleaza cu a recunoaste ca protectia vietii private sau familiale a sotilor cere uneori dezlegarea acestora de datoria de coabitare. Un respect efectiv al vietii private sau familiale obliga Irlanda sa faca acest mijloc accesibil, in mod efectiv atunci cand este cazul. Or, nu s-a intamplat astfel cu Johanna Airey, deoarece nu i s-a dat posibilitatea sa sesizeze Inalta Curte. Deci, ea a suferit o incalcare a art. 8 (4 voturi pentru, 3 impotriva). 344. - In afara de aceasta, Curtea a judecat ca inutila examinarea cazului din perspectiva art. 13 si 14 (4 voturi pentru, 3 impotriva). 345. - Cu titlu de satisfactie echitabila, dna Airey a solicitat accesul efectiv la un mijloc de a remedia situatia nascuta din esecul casatoriei sale, o compensatie pecuniara pentru durerea, suferinta si angoasa indurate si rambursarea cheltuielilor suportate. In unanimitate, Curtea a rezervat aceasta chestiune pentru o examinare ulterioara (unanimitate). 346. - In decembrie 1980, dna Airey accepta oferta guvernului irlandez de

a i se rambursa cheltuielile rezonabile pe care le-ar suporta in fata jurisdictiilor naponale pentru a obtine o despartire judiciara in fapt. Curtea ia act de acest acord pe care il apreciaza ca echitabil (unanimitate). 347. - Pentru pierderile pe care le-ar fi antrenat mutarea sa din locuinta in 1977, dna Airey pretindea 1.500 lire irlandeze. Curtea nu apreciaza ca poate sa atribuie aceasta decizie de plecare din locuinta absentei accesului efectiv la Inalta Curte si respinge aceasta pretentie (unanimitate). Ea respinge, de asemenea, o alta reclamatie referitoare la cheltuielile facute in cursul procedurii in fata Comisiei si Curtii Europene a Drepturilor Omului: petitionara a beneficiat de asistenta judiciara gratuita in timpul acestei proceduri si nu dovedeste ca ar fi platit sau ar trebui sa plateasca un supliment de onorariu a carui rambursare sa o poata cere in baza art. 50 (unanimitate). 348. - In sfarsit, Curtea acorda dnei Airey 3.140 lire irlandeze pentru celelalte pretentii formulate, in legatura cu celelalte cheltuieli suportate, ca si pentru angoasa pe care aceasta a suferit-o (unanimitate). Guvernul irlandez s-a declarat gata sa plateasca aceasta suma pe care Curtea a apreciat-o ca echitabila si rezonabila.

Campbell i Fell c/ Regatului Unit (1984) 481. - In noiembrie 1973, dl John Joseph Campbell si parintele Patrick Fell sunt condanmati la zece si, respectiv, doisprezece ani de inchisoare; ei tin de o categorie de detinuti plasati sub o supraveghere deosebita. La 16 septembrie 1976, la inchisoarea Albany, gardienii intervin pentru a pune capat unei manifestatii de protest a sase detinuti, printre care si petitionarii; acestia din urma, ca si unii membrii ai personalului inchisorii, sunt raniti. Campbell si parintele Fell sunt acuzati de abateri disciplinare vizate de regulamentul penitenciar; comitetul de vizitatori al inchisorii le aplica sanctiuni comportand o pierdere substantiala a reducerii de pedeapsa acordata in mod normal pentru buna conduita. In septembrie si, respectiv, noiembrie 1976, parintele Fell si J. J. Campbell cer ministrului de interne autorizatia de a consulta un solicitor in legatura cu o eventuala actiune civila reteritoare la incident si la ranile suferite. Aceasta le este refuzata pana la finalizarea unei anchete interne asupra revendicarilor lor (februarie 1977 pentru parintele Fell si decembrie 1977 pentru J. J. Campbell). Autoritatile se opun, de asemenea, ca petitionarii sa fie supusi, la putin timp dupa incident, unui examen medical din partea unui medic independent. Dupa ce a obtinut permisiunea de a lua contact cu solicitorul sau, pana la 12 mai 1977, parintele Fell nu este autorizat sa-l si intalneasca in absenta unui gardian; la aceasta data i se permit asemenea intalniri, avand ca obiect plangerea sa la Comisie. In timpul sederii sale in inchisoare i se impun si cateva restrictii in

privinta corespondentei. 482. - De la evenimentele aflate la originea cazului, regimul caruia ii sunt supusi detinutii in Anglia si Tara Galilor in materie de corespondenta si vizite a cunoscut modificari importante, referitoare indeosebi la identitatea persoanei cu care detinutii pot sa corespondeze, din momentul in care ei pot sa caute consultatii juridice in legatura cu o procedura civila bazata pe tratamentul lor din inchisoare si pe conditiile in care se desfasoara vizitele solicitorilor. 483. - In cererile lor din 4 si 31 martie 1977 la Comisie, dl Campbell si parintele Fell pretind, intre altele, ca au fost condamnati de catre comitetul de vizitatori al inchisorii in urma unor acuzatii disciplinare, imbracand in fond un caracter "penal", fara sa fi putut face audiata cauza lor in maniera ceruta de art. 6 din Conventie, ca nu au putut consulta imediat solicitor-ul, facanduse abstractie de dreptul lor de acces la un tribunal, drept consacrat de art. 6, si de dreptul lor la corespondenta, drept garantat de art. 8, ca nu au putut sa consulte un medic independent, ceea ce ar antrena o atingere suplimentara a drepturilor lor din art. 6. 484. - Curtea incepe prin a transa doua chestiuni preliminare. Guvernul britanic sustinea ca J.J. Campbell ar fi trebuit sa solicite un control judiciar al procedurii urmate in cazul sau, in fata comitetului de vizitatori; el admitea totusi ca un asemenea control nu era efectiv pentru unele revendicari. Constatand ca certiorari nu a devenit disponibil - ca urmare a unui reviriment al jurisprudentei engleze - decat in timpul procedurii din fata Comisiei, Curtea apreciaza ca ar fi nedrept sa traga concluzia inadmisibilitatii celorlalte revendicari. Ea respinge deci exceptia de neepuizare a cailor de recurs interne (unanimitate). Parintele Fell afirma, in ceea ce-l priveste, ca revendicarile sale in legatura cu procedura in fata comitetului de vizitatori, respinse de Comisie, erau de acum admisibile. Decizia Comisiei fiind fara apel, Curtea se declara necompetenta sa examineze teza (unanimitate). 485. - Abordand fondul, Curtea analizeaza procedura urmata in fata comitetului de vizitatori in cazul dlui Campbell. Urmaririle indreptate contra acestuia tineau de "materia penala" potrivit scopurilor Conventiei? In dreptul englez, deficientele reprosate (revolta si violentele grave asupra persoanei unui gardian) cadeau sub incidenta dreptului disciplinar, dar natura lor (gravitatea si paralela posibila cu legea penala) le imprima un aspect care nu coincidea exact cu cel al unei probleme de pura disciplina. In conceptia Curtii, natura si gradul de severitate atat al pedepsei la care s-a expus cat si al pedepsei suferite (pierderea unui mare numar de zile de reducere a pedepsei) fac ca acestea sa fie considerate ca "penale". Dl Campbell sustinea, de asemenea, ca procedura in fata comitetului nu respectase exigentele mai multor dispozitii ale art. 6. Asupra acestor

revendicari Curtea ajunge la urmatoarele concluzii: - Avand in vedere atributiile de contencios si functiile de control ale comitetului, modul de desemnare si durata mandatului membrilor sai, nu exista nici un motiv sa se constate ca acest comitet nu este un tribunal "independent" (unanimitate); - Comitetul este si un "tribunal impartial"; nu exista nici un motiv de indoiala in privinta impartialitatii individuale a membrilor sai si nu s-a demonstrat ca nu s-au respectat criteriile obiective de impartialitate (unanimitate); - Lipsa audierilor publice se justifica prin considerente de ordin public si prin chestiuni de securitate pe care o asemenea organizare le-ar fi pus in joc si deci nu s-a incalcat art. 6 (4 voturi pentru, 3 impotriva); - Faptul ca acest comitet nu a facut publica decizia (5 voturi pentru, 2 impotriva); - Imposibilitatea dlui Campbell de a consulta un solicitor inaintea audientei comitetului si de a fi reprezentat de avocat era contrara art. 6 (5 voturi pentru, 2 impotriva); - Nimic nu dovedeste ca nu s-a audiat cauza dlui Campbell "in mod echitabil", ca el nu a fost informat corect de acuzatia adusa contra lui, ca nu s-a bucurat de drepturi in ceea ce priveste martorii si ca nu s-a respectat prezumtia de nevinovatie (unanimitate). 486. - Curtea constata apoi ca intarzierea autorizarii petitionarilor de a obtine consultanta juridical pentru actiunea privind ranile suferite constituia o ingerinta in dreptul lor la secretul corespondentei, care nu era necesara intr-o societate democratica si deci incalca prevederile art. 8 (unanimitate). 487. - In al treilea rand, ea impartaseste opinia Comisiei potrivit careia refuzul de a-l lasa pe parintele Fell sa consulte, in particular, pe solicitor aduce atingere dreptului de acces la un tribunal, incalcand art. 6 & 1 si ca este inutil sa examineze daca s-a incalcat si art. 8 (unanimitate). 488. - Deoarece petitionarii nu au revenit asupra chestiunii accesului la un medic independent, Curtea nu a examinat acest aspect. 489. - In ceea ce priveste refuzul de a-l autoriza pe parintele Fell sa corespondeze cu anumite persoane, aceasta constituia o ingerinta in dreptul la respectul corespondentei care nu este necesara intr-o societate democratica si prin acest fapt incalca art. 8 (unanimitate), 490. - Ramanea un ultim punct: se deschidea oare un recurs efectiv pentru parintele Fell in Marea Britanie, referitor la prezentarea revendicarilor sale in baza art. 8, cu privire la restrictiile accesului la consultanta si la corespondenta sa personala ? Curtea a luat in considerare diferitele mijloace posibile (cerere la comitetul de vizitatori, demers pe langa mediatorul parlamentar pentru problemele administrative, sesizarea jurisdictiilor

engleze si cerere la ministrul de interne) si a tras concluzia absentei unui asemenea recurs. Art. 13 a fost deci incalcat (unanimitate). 491. - Statuand in baza art. 50, Curtea respinge cererile de daune interese "generale" ale dlui Campbell si ale parintelui Fell si pe cele "speciale" ale primului, fie pentru ca nu exista nici o legatura de cauzalitate intre incalcarile constatate si prejudiciul pretins, fie pentru ca petitionarii nu au dovedit ca au suferit vreun prejudiciu, fie deoarece constatarea incalcarilor Conventiei constituie prin ea insasi o satisfactie echitabila adecvata (unanimitate).

Ozturk c/ Germaniei (1984) 770. - Dl Abdulbaki Ozturk, de nationalitate turca, nascut in 1934, locuieste in Germania. In ianuarie 1978 el loveste cu autoturismul sau o alta masina cauzand un prejudiciu de aproape 5 000 DM. La 6 aprilie autoritatea competenta din Heilbronn ii aplica o amenda de 60 DM pentru infractiune la Codul rutier, in virtutea legii asupra contraventiilor administrative. El ataca aceasta decizie in fata tribunalului cantonal din Heilbronn, dar declara ca se desisteaza la sfarsitul unei audieri la care a fost asistat de un interpret. Tribunalul pune in sarcina sa cheltuielile de procedura, inclusiv cheltuielile de interpret (63,90 DM). 771. - In cererea adresata Comisiei, dl Ozturk se plange ca a fost obligat sa plateasca cheltuielile de interpret, ceea ce ar fi contrar art. 6 & 3 e) din Conventie. 772. - Potrivit guvernului german, art. 6 & 3 e) nu se aplica in speta: petitionarul nu era "acuzat" de o infractiune penala deoarece incalcarea savarsita de catre el se analizeaza ca o contraventie administrativa. Raspunzand acestei teze, contestata de petitionar si de Comisie, Curtea reafirma autonomia notiunii de materie penala in sensul Conventiei, apoi cerceteaza daca respectiva contraventie tinea sau nu de materia amintita. In dreptul german, fapta reprosata dlui Ozturk - nerespectarea art. 1 & 2 din regulamentul referitor la circulatia rutiera - avea caracterul unei contraventii administrative. Curtea subliniaza totusi ca in Germania intre dreptul penal si dreptul administrativ nu exista o bariera clara si ca in orice caZ, indiciile furnizate de dreptul intern al statului reclamat nu au decat o valoare relativa. Natura insasi a infractiunii, considerata si ea in raport cu cea a sanctiunii corespunzatoare, reprezinta un element de apreciere de cea mai mare greutate. In aceasta privinta, Curtea recunoaste ca legislatia asupra contraventiilor administrative marcheaza o etapa importanta in istoria reformei dreptului penal german si ca inovatiile nu se reduc la o simpla schimbare de denumire. Ea constata totusi mai multe elemente: potrivit sensului obisnuit al termenilor, tin in general de dreptul penal infractiunile ai caror autori se expun la pedepse destinate sa exercite indeosebi un efect

disuasiv si care constau de obicei in masuri privative de libertate si in amenzi; o incalcare de genul celei a dlui Ozturk continua sa fie de domeniul dreptului penal in marea majoritate a statelor contractante; modificarile rezultate din legislatia germana se refera in esenta la procedura si la o gama de infractiuni limitate de acum inainte la amenda caracterul general al normei si scopul, in acelasi timp preventiv si represiv ai sanctiunii, sunt suficiente pentru a stabili, in baza art. 6, natura penaia a infractiunii litigioase. Fara indoiala, in cazul de fata era vorba de o infractiune usoara, dar nimic nu da de gandit ca infractiunea penala in sensul Conventiei implica in mod necesar o anumita gravitate. In afara de aceasta, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6 sa se permita unui stat de a sustrage prevederilor acestui text o intreaga categorie din infractiuni pentru motivul ca sunt considerate ca usoare. Astfel Curtea trage concluzia aplicabilitatii art. 6 & 3 e) (13 voturi pentru, 5 impotriva). Ea precizeaza ca nu rezulta ca sistemul german este pus in cauza in principiul sau. Avand in vedere numarul mare de infractiuni usoare, indeosebi in domeniul circulatiei rutiere, un stat contractant poate avea motive serioase sa-si scuteasca jurisdictiile de grija de a le urmari si reprima. Incredintarea acestei sarcini autoritatilor administrative nu contravine prevederilor Conventiei atat timp cat cel in cauza poate sa sesizeze un tribunal oferind garantiile art.6, in legatura cu orice decizie luata astfel impotriva sa. 773. - In baza hotararii sale Luedicke, Belkacem si Koc din 28 noiembrie 1978, Curtea decide ca hotararea incriminata a tribunalului cantonal din Heilbronn a incalcat art.6 & 3 e) (12 voturi pentru,6 impotriva). 774. - Ea rezerva pronuntarea asupra chestiunii satisfactiei echitabile si o trimite camerei constituite initial pentru examinarea cazului si care s-a desesizat in mai 1983 in favoarea plenului Curtii (unanimitate). 775. - Dl Ozturk solicita rambursarea cheltuielilor de interpret in fata Tribunalului cantonal din Heilbronn (63,90 DM) si a onorariilor de avocat in fata organelor Conventiei (3 000 DM). Curtea respinge aceste cereri, prima pentru ca aceste cheltuieli au fost preluate in sarcina de catre o companie de asigurari si ca nu este cazul de restituire, a doua deoarece cel in cauza nu a furnizat nici precizarile nici actele justificative, desi a fost invitat sa o faca (unanimitate). Van Marle .a. c/ Olandei (1986)

356. - Cetatenii olandezi Germen van Marle, Johannes van Zomeren, Johannes Flantua si Roelof Hendrik de Bruijin exercita de la date diferite,

cuprinse intre 1941 si 1950, activitati de expert contabil. In 1974 ei solicital inmatricularea lor ca experti contabili autorizati, in conformitate cu clauzele tranzitorii ale Legii din 13 decembrie 1972 privind organizarea acestei profesii. Cererile lor sunt respinse in 1977 de catre comisia de admitere a carei comisie de recurs confirma deciziile in 1978 (pentru trei dintre petitionari) si in 1979 (pentru al patrulea). 357. - Germen van Marle sesizeaza Comisia la 10 ianuarie 1979, Johannes van Zomeren si Johannes Flantua la 20 iunie 1979, Roelof Hendrik de Bruijin la 17 iulie 1979. Potrivit acestora, deciziile litigioase priveau corltestatii asupra "drepturilor cu caracter civil" care nu au fost transate in mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial cum cere art. 6 & 1 din Conventie; in afara de aceasta, deciziile respective aduceau atingere dreptului lor la respectul bunurilor, garantat prin art. 1 al Protocolului nr. 1 al Conventiei. 358. - Mai intai, Curtea examineaza pretentiile privind art. 6 & 1 din Conventie. Statuand asupra aplicabilitatii acestei dispozitii - negata de catre guvernul olandez si de catre Comisie -, ea arata ca petitionarii apreciaza ca au indeplinit conditiile cerute de lege pentru inmatricularea lor. Respingandu-li-se cererile la comisia de admitere, ei au sesizat comisia de recurs si a aparut un litigiu referitor la dreptul pe care il revendicau. Dupa ce a amintit principiile care se degajeaza din jurisprudenta sa, Curtea a analizat obiectul litigiului adus in fata comisiei de recurs. Acesta din urma are in competenta verificarea legalitatii procedurii in fata comisiei de admitere si reexaminarea indeplinirii de catre candidati a conditiilor prevazute de lege pentru inmatriculare. In primul caz, aspectele care prin natura lor se preteaza la o decizie jurisdictionala si la examinarea unei "contestatii" in cadrul unui litigiu sunt arbitrariul, deturnarea de putere si viciile de procedura. Petitionarii nu au pretins totusi neregularitati de acest tip. In cel de-al doilea caz, petitionarii nu au invocat nici probleme de fapt sau de drept susceptibile de o apreciere jurisdictionala: in esenta, ei au reprosat comisiei de admitere de a le fi judecat gresit competentele. Comisia de recurs a procedat la o evaluare a cunostintelor si experientei necesare pentru a exercita profesia cu un anume titlu. O asemenea procedura se insoteste cu un examen de tip scolar sau universitar si se indeparteaza atat de mult de la sarcina normala a judecatorului incat garantiile prevazute de art. 6 nu ar putea viza litigii intr-o asemenea materie. Nefiind deci o "contestare" in sensul art. 6, acesta nu este in consecinta aplicabil in speta (11 voturi pentru, 7 impotriva).

359. - De asemenea, petitionarii s-au pretins victime ale unei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1; ei au afirmat ca deciziile comisiei de recurs diminuasera veniturile si valoarea intreprinderilor. Curtea apreciaza ca dreptul revendicat ar putea fi asimilat dreptului de proprietate consacrat de art. 1. Intr-adevar, clientela se analizeaza ca o valoare patrimoniala, deci ca un bun in sensul primei fraze a art. 1 care s-ar aplica (16 voturi pentru, 2 impotriva). Refuzul inmatricularii a alterat profund conditiile activitatii profesionale a petitionarilor si a antrenat o diminuare a veniturilor lor, a valorii clientelei si, mai general, a intreprinderii acestora. Deci, a existat o ingerinta in dreptul lor la respectul bunurilor. Totusi, aceasta s-a aratat a fi justificata caci legea urmarea un scop de interes general, iar un echilibru just intre mijloacele utilizate si scopul vizat era asigurat indeosebi prin existenta unui regim tranzitoriu. Curtea a tras astfel concluzia absentei incalcarii art. 1 al Protocolului nr. 1 (unanimitate).

Barbera, Messegue i Jabardo c/ Spaniei (1988) 553. - In urma unui atentat mortal asupra unui om de afaceri catalan, dnii Francesco-Xavier Barbera, Antonino Messegue si Ferran Jabardo sunt arestati la Barcelona In 1980. In timpul retinerii lor, semneaza o declaratie recunoscand participarea la atentat. Ei retracteaza apoi marturisirile facute in fata judecatorului de instructie pretinzand ca au facut obiectul unor tratamente necorespunzatoare. Dupa audierea din 12 ianuarie 1982, sectia I penala a jurisdictiei competente, Audiencia Nacional ii condamna la 15 ianuarie 1982 pe dnii Barberci si Messegue la treizeci de ani de recluziune pentru asasinat, iar pe dl Jabardo la doisprezece ani si o zi pentru complicitate la asasinat. Cei interesati formuleaza recursuri in casare la Tribunalul Suprem, dar fara succes, cu exceptia dlui Jabardo, a carui pedeapsa este redusa la sase ani de inchisoare pentru colaborare cu bande inarmate. La 20 aprilie 1983, Tribunalul Constitutional declara inadmisibile recursurile amparo introduse de catre acestia. 554. - In cererile lor din 22 iulie 1983 la Comisie, dnii Barbera, Messegue si Jabado afirma indeosebi ca au fost condamnati fara alte probe decat cele care le-au fost smulse prin tortura; ei invoca art. 6 & 1 si 2 din Conventie. Ei sustin, de asemenea, incalcarea art. 3, 5 & 1, art.8 & 1, art. 9 & 1 si art. 14. 555. - Fata de art. 6 & 1, revendicarile petitionarilor vizau impartialitatea Audiencia Nacional si echitatea procesului. Asupra primului punct ei s-au referit la schimbarea componentei Audiencia Nacional fara preaviz, cu prilejul audierii din 12 ianuarie 1982, la orientarile

politice ale presedintelui inlocuitor si la atitudinea sa din timpul dezbaterilor. In ceea ce priveste schimbarea componentei fara preaviz, Curtea respinge mai intai o exceptie de neepuizare a cailor de recurs interne, prezentata de guvernul spaniol (unanimitate): asupra acestui aspect este incidenta decaderea din termen, deoarece exceptia nu a fost prezentata in fata comisiei, si tardivitate pentru ca ea nu a fost formulata in fata Curtii decat cu prilejul audierii. Pe fond, Curtea considera ca circumstantele schimbarii componentei instantei nu apar ca fiind de natura sa puna la indoiala impartialitatea tribunalului, dar ca trebuie cercetat daca schimbarea amintita a avut incidente asupra caracterului echitabil al procesului. Cat despre revendicarile referitoare la presedintele inlocuitor, Curtea admite o exceptie preliminara a guvernului (unanimitate): petitionarii nu au epuizat caile de recurs interne, deoarece ei nu au protestat, in numele unei adversitati manifeste, contra atitudinii pretins ostile a presedintelui inlocuitor din timpul dezbaterilor. 556. - Cea de-a doua categorie de revendicari in baza art. 6 & 1 aveau ca obiect echitatea procedurii, petitionarii criticand in mai multe privinte conditiile de desfasurare ale procesului in prima instanta. Curtea arata ca termenii declaratiei spaniole de acceptare a dreptului de recurs individual care au efect incepand de la 1 iulie 1981 - o impiedica sa examineze ea insasi faza anterioara acestei date, dar nu si sa ia in considerare ansamblul procedurii pentru a aprecia caracterul echitabil al acesteia din urma. 557. - Pe motiv de decadere din termen si, in parte, pentru tardivitate sau netemeinicie, Curtea respinge o exceptie de neepuizare a cailor de recurs interne, ridicata de catre guvern, in legatura cu mai multe din diversele puncte in discutie (unanimitate si pentru unul din aspectele in discutie, 17 voturi pentru, 1 impotriva.) 558. - Ramanea de examinat temeinicia revendicarilor. In principiu competenta, aprecierea elementelor de proba admise revine jurisdictiilor interne, dar cercetarea caracterului echitabil al procedurii in ansamblul ei inclusiv a modului de prezentare a mijloacelor de proba in acuzare sau in aparare, revine Curtii. a) Transferul acuzatilor la Madrid 559. - Incarcerati la Barcelona, petitionarii au fost transferati la Madrid in noaptea de 11/12 ianuarie 1982; ei sosesc in capitala dimineata, cu cateva ore inainte de inceperea audierilor. Aici este vorba de un fapt regretabil prin el insusi, care le slabeste pozitia intr-un moment crucial in care aveau nevoie de toate mijloacele pentru a se apara, indeosebi pentru a face fata interogatoriului si pentru a se consulta in mod eficient cu avocatii lor. b) Inlocuirea presedintelui si a unui alt magistrat 560. - Aceste inlocuiri fara preaviz au luat apararea prin surprindere

deoarece aceasta se putea teme in mod legitim ca noul presedinte cunoaste prea putin o cauza complexa al carei dosar de instructie, de 1600 pagini, era de o importanta extrema pentru proces. In special, noul presedinte nu participase la o reuniune pregatitoare tinuta la 11 ianuarie; el nu a avut posibilitatea examinarii complete a probelor in timpul dezbaterii; deliberarile trebuiau sa se desfasoare imediat dupa dezbateri sau cel mai tarziu a doua zi, iar Audiencia Nacional trebuia sa decida in trei zile, ceea ce a si facut. c) Desfasurarea audierii din 12 ianuarie 1982 in fata Audiencia Nacional si administrarea probelor 561. - Cum exista o legatura directa intre timpul scurt afectat dezbaterilor - numai o zi - si problema pusa de modul in care probele au fost administrate la audiere, Curtea a examinat aceste doua chestiuni impreuna. In domeniul penal, problema adrministrarii probelor trebuie sa fie avuta in vedere conform && 2 si 3 din art. 6. Paragraful 2, care consacra principiul prezumtiei de nevinovatie, reclama, intre altele, ca sarcina probelor sa revina acuzarii si ca dubiul sa profite acuzatului. In afara de aceasta, acuzarii ii revine obligatia de a arata invinuitului care sunt acuzatiile carora le va face obiectul si de a oferi probe suficiente pentru a intemeia o declaratie de vinovatie. In speta, in concluziile sale provizorii, ministerul public a dat versiunea sa asupra faptelor pe care le-a calificat si a enumerat probele a caror producere a cerut-o - inclusiv cele 1 600 de pagini ale dosarului - dar fara sa precizeze in detaliu pe care elemente se sprijinea in privinta acuzatiilor, ceea ce a ingreunat sarcina apararii. Combinat cu & 3, & 1 al art. 6 obliga intre altele statul sa asigure acuzatului dreptul la aparare, el insusi sau cu asistenta unui avocat, si sa-i permita sa interogheze sau sa puna sa fie audiati martorii acuzarii. Acest din urma drept nu implica numai un echilibru intre acuzare si aparare; el reclama, de asemenea, ca audierea martorilor sa fie in general in contradictoriu. In afara de aceasta, elementele de proba trebuie sa fie produse, in principiu, in fata acuzatului cu prilejul unei audiente publice si in vederea unei dezbateri in contradictoriu. 562. - Curtea arata ca audierea din 12 ianuarie 1982 a inceput prin interogarea petitionarilor care au negat orice participare la atentatul in chestiune. Audiencia Nacional a audiat apoi unul din cei trei martori directi ai atentatului, care nu i-a recunoscut pe acuzati, si zece din martorii propusi de aparare; aceste audieri au fost conform cu & 1 combinat cu & 3 lit. d) din art. 6, deoarece ele s-au desfasurat intr-o audiere publica si in contradictoriu. 563. - In ceea ce priveste probele scrise - inclusiv dosarul de instructie partile au consimtit sa treaca peste lectura lor, utilizand formula 'por reproducida'; in consecinta o mare parte din probe au fost sustrase controlului publicului. Folosirea acestei formule arata ca apararea accepta absenta lecturii publice a elementelor dosarului, dar nu se poate deduce ca ea a consimtit sa nu le conteste in masura in care acuzarea se baza pe ele,

dupa cum o confirma recursurile ulterioare ale condamnatilor la Tribunalul suprem si la Tribunalul constitutional. Toate piesele dosarului fiind introduse in procedura cu prilejul audierilor, Curtea a cercetat daca ele au fost stranse intr-un mod care sa garanteze un proces echitabil. In Spania, inculpatul poate sa intervina in timpul instructiei, asistat de avocatul sau, in actele de procedura care il privesc. Totusi, in speta, instructia a inceput cu mult inainte de arestarea petitionarilor la 14 octombrie 1980 si ei nu au putut sa joace nici un rol in aceasta pana la data arestarii. Dupa aceasta data, ei nu au putut sa participe decat la un act de procedura, audierea lor de catre un magistrat instructor la Barcelona, la 22 ianuarie 1981, cu mai putin de o luna inainte de data incheierii anchetei. Acest scurt interval de timp i-a impiedicat in practica sa formuleze in cunostinta de cauza propunerile de probe pentru acest stadiu al procedurii. Ministerul public nu a prezentat nici el mai multe probe in acea perioada. Curtea arata dificultatile practice decurgand din faptul ca acuzatii si avocatii lor se gaseau la Barcelona, in timp ce judecatorul de instructie se achita de sarcinile lui la Madrid. Ea a tras concluzia ca lacunele observate in timpul procesului nu au fost compensate prin garantii de procedura in timpul instructiei. Printre elementele dosarului figurau declaratiile dlui Martinez Vendrell, prima persoana care i-a acuzat pe petitionari. Poate parea regretabil ca nu a putut fi asigurata prezenta sa la audierea din 12 ianuarie 1982, dar statul nu poarta raspunderea acestui fapt, deoarece persoana respectiva a fugit, iar politia nu a reusit sa o gaseasca. Audiencia Nacional nu dispunea decat de textul declaratiilor pe care acesta le facuse in cadrul urmaririlor deschise contra lui si in care petitionarii nu au putut sa intervina. Martinez Vendrell fusese eliberat inainte de arestarea lor in octombrie l980, dar judecatorul de instructie nici macar nu a incercat sa-l audieze dupa aceasta data. Faptul ca petitionarii ar fi putut si ei sa ceara audierea lui nu inlatura raspunderea judecatorului de instructie in aceasta privinta. In general, ei nu au avut niciodata posibilitatea sa intrebe vreo persoana a carei marturie capitala fusese primita in absenta lor si considerata ca fiind citita in timpul audierii. Cat despre declaratiile acuzatilor, marturisirile lor la politie, obtinute in timpul unei lungi perioade de retinere facute in secret si fara asistenta unui avocat, impune rezerve din partca Curtii; apararea s-a straduit sa le combata sustinand exercitarea unor rele tratamente. In afara de aceasta, Barbera si Jabardo nu au beneficiat de asistenta unui avocat in timpul primelor lor declaratii in fata judecatorului de instructie din Barcelona, iar din dosar nu rezulta ca acestia au renuntat la aceasta asistenta. In sfarsit, judecatorul de instructie din Madrid nu i-a audiat niciodata personal pe acuzati; el actionase prin comisie rogatorie. 564. - De altfel, armele, obiectele si documentele descoperite la petitionari nu au fost prezentate in timpul dezbaterilor si apararea nu a putut sa discute in mod efiicient autenticitatea si pertinenta.

565. - Curtea a tras concluzia ca procedura, luata in ansamblul sau, nu a raspuns exigentelor unui proces echitabil si public. Asadar, a existat incalcarea art. 6 & 1 (10 voturi pentru, 8 impotriva). 566. - Potrivit Curtii, din dosar nu rezulta ca in timpul procedurii Audiencia Nacional sau magistratul care a prezidat-o au luat decizii sau atitudini care sa arate ca Barbera si Messegue erau vinovati. Deci art. 6 & 2 nu a fost incalcat (unanimitate). 567. - Apreciind ca problema aplicarii art. 50 nu se gaseste in stare de Judecata, Curtea isi rezerva pronuntarea (unanimitate). 568. - La 4 aprilie 1989, petitionarii informeaza grefierul de introducerea la 30 martie la Audiencia Nacional a unui recurs in anulare a hotararii prin care au fost condamnati si roaga Curtea sa suspende procedura referitoare la aplicarea art. 50. Presedintele consimte la aceasta cerere la 20 septembrie 1989. Evolutia procedurii interne de la hotararea la capitolul principal a Curtii a fost marcata indeosebi de urmatoarele aspecte: -la 29 iunie 1989, printr-o decizie pronuntata de Audiencia Nacional s-a transmis dosarul la sectia penala a Tribunalului suprem, dupa ce aceasta s-a declarat necompetenta, a ordonat amanarea executarii pedepselor aplicate petitionarilor prin hotararea din 15 ianuarie 1982 si a dispus punerea lor imediata in libertate; -la 14 iulie 1989, printr-o decizie pronuntata de Audiencia Nacional s-a conditionat eliberarea de obligatia prezentarii in fata judecatorului de doua ori pe luna si de interdictia parasirii teritoriului spaniol; -la 4 aprilie 1990, printr-o hotarare a Tribunalului suprem care respinge recursul in anulare introdus de petitionari si desfiintand suspendarea executarii pedepsei lor; -la 5 apnlie 1990 printr-o decizie data de Audiencia Nacional s-a dispus reincarcerarea petitionarilor; -la 20 iulie 1990, printr-o hotarare a Tribunalului constitutional s-a suspendat executarea hotararii Tribunalului suprem din 4 aprilie 1990 si s-a decis punerea in libertate a petitionarilor in conditiile prevazute prin decizia data de Audiencia Nacional; -la 16 decembrie 1991, printr-o hotarare a Tribunalului constitutional s-a anulat hotararea Tribunalului suprem admitandu-se cererea petitionarilor din 30 martie 1989 si s-a dispus redeschiderea procesului in fata Audiencia Nacional; -la 30 octombrie 1993, printr-o hotarare - devenita definitiva- Audiencia Nacional ii achita pe petitionari din lipsa de probe suficiente. 569. - Curtea nu ignora importanta deciziei Tribunalului constitutional din 16 decembrie 1991, in ceea ce priveste executarea hotararilor de la Strasbourg, nici eforturile jurisdictiilor spaniole, indeosebi ale Audiencia Nacional pentru a asigura garantiile necesare, in cea de-a doua procedura.

Ea constata ca solutionarea procedurilor interne posterioare hotararii la capitolul principal a Curtii si indeosebi verdictul final de achitare au fost favorabile celor in cauza, mai cu seama pentru reputatia lor, si ca eliberarea condamnatilor a fost facuta inca din 1990 chiar inainte de achitarea lor. Curtea admite ca probele administrate la prima audiere, in special proba cu martori, nu erau disponibile pentru cea de-a doua audiere. Ea nu ar putea sa faca speculatii asupra solutionarii procedurilor in chestiune, din anul 1982, daca nu s-ar fi incalcat Conventia. Totusi, mentinerea in inchisoare a petitionarilor a fost consecinta directa a procesului care, in opinia Curtii, a incalcat Conventia. In plus, in lumina hotararii definitive pronuntate de Audiencia Nacional la 30 octombrie 1993, nu se poate presupune decat ca solutia nu ar fi fost mai favorabila petitionarilor, chiar daca primul proces ar fi fost condus in respectul prevederilor Conventiei. Oricum ar fi, acestia au suferit o pierdere reala de sanse pentru a se apara cum a dorit-o art. 6 si de a ajunge astfel la un rezultat mai favorabil. Asadar, intre prejudiciul pretins de petitionari si incalcarea Conventiei a existat o legatura de cauzalitate manifesta. Prin forta lucrurilor, punerea in libertate si achitarea, care au urmat, nu puteau sa constituie in sine o "restitutio in integrum" sau o reparatie completa a prejudiciului cauzat de detentia lor. Curtea constata ca in dreptul spaniol exista o cale de recurs permitand obtinerea de reparatii in caz de functionare anormala a justitiei. Totusi, ea nu considera ca este obligata sa amane hotararea asupra revendicarilor formulate de petitionari. Daca li s-ar cere acestora, a treia oara, sa epuizeze caile interne de recurs, pentru a putea obtine o satisfactie echitabila din partea Curtii, lungimea totala a procedurii n-ar fi compatibila cu o protectie eficienta a drepturilor omului. 570. - In ceea ce priveste sumele reclamate pentru lipsa beneficiului si privarea de perspective profesionale, Curtea apreciaza ca trebuie sa le atribuie petitionarilor despagubire pe baza cifrelor avansate de catre acestia in 1987. Pe de alta parte, la fel ca si constatarea de catre Curte a unei incalcari a Conventiei deciziile julisdictiilor spaniole posterioare hotararii pe probleme financiare de la Strasbourg repara intr-o anumita masura prejudiciul moral al petitionarilor. Acestea nu pot insa elimina complet prejudiciul suferit in aceasta privinta. Curtea atribuie 8.000.000 pesetas dlui Barbera, 8.000.000 dlui Messegue si 4.000.000 dlui Jabardo pentru ansamblul pretentiilor in materie (13 voturi pentru, 3 impotriva). 571. - In privinta cheltuielilor de judecata si taxe, Curtea noteaza ca realitatea acestora nu se preteaza la controversa. In schimb, ea impartaseste indoielile guvernului cu privire la necesitatea vizitelor lunare ale avocatiior la clientii lor incarcerati, fara a le exclude in totalitate. In sfarsit, ea apreciaza ca excesive majorarile aplicate cererilor pecuniare prezentate in diferite etape ale procedurii pentru a tine seama de cresterea indicelui preturilor de consum. Statuand in echitate, Curtea aloca tuturor petitionarilor 4.500.000 pesetas din care urmeaza sa se scada 5.876 FF deja platiti de catre Consiliul

Europei cu titlul de asistenta judiciara (unanimitate).

Borgers c/ Belgiei (1991) 573. - Avocatul belgian Andre Bolgers este condamnat la 19 mai 1982, de catre Curtea de apel din Anvers, la sase luni de inchisoare si 40.000 FB amenda pentru fals si uz de fals in inscrisuri. La 20 martie 1984, Curtea de casatie anuleaza aceasta decizie si trimite cauza la Curtea de apel din Grand; conform practicii belgiene, la deliberari a asistat un avocat general. La 14 noiembrie 1984, Curtea de apel din Grand apreciaza si ea ca petitionarul este vinovat si ii aplica o pedeapsa identica. La 18 iunie 1985 un nou recurs este respins de catre Curtea de casatie si, cu aceasta ocazie, la deliberari a asistat acelasi avocat general. 574. - In fata Comisiei, sesizata la 5 decembrie 1985, dl Borgers invoca indeosebi art. 6 & 1 din Conventie; el critica participarea la deliberari a unui avocat general de pe langa Curtea de casatie. Apoi, se plange si de faptul ca nu ar fi putut sa raspunda nici la concluziile acestui magistrat, nici sa aiba ultimul Cuvant la audierea din 18 iunie 1985. 575. - Curtea arata mai intai ca isi pastreaza intreaga lor valabilitate constatarile deciziei sale in cazul Delcourt din 17 ianuarie 1970, in privinta independentei si impartialitatii Curtii de casatie belgiene si a parchetului sau. Ea nu observa nici o incalcare a Conventiei sub acest aspect. 576. - Ea cerceteaza apoi daca procedura litigioasa a respectat si drepturile apararii si principiul egalitatii armelor, elemente ale notiunii mai largi de proces echitabil. Aceasta notiune a cunoscut in jurisprudenta Curtii o evolutie dintre cele mai notabile, marcata in particular de importanta atribuita aparente lor si de sensibilitatea crescuta a publicului la garantiile unei bune justitii. In aceasta privinta, Curtea noteaza: chiar daca nu exista nici o indoiala asupra obiectivitatii cu care parchetul de pe langa Curtea de casatie se achita de functiile sale, opinia sa nu ar putea trece drept neutra din punctul de vedere al partilor in instanta; recomandand admiterea sau respingerea recursului unui acuzat, magistratul Ministerului Public devine aliatul sau adversarul obiectiv al acestuia. In cea de-a doua ipoteza, art. 6 & 1 impune respectarea drepturilor apararii si a principiului egalitatii armelor. Dl Borgers nu a putut in nici un moment sa raspunda concluziilor avocatului general cu care s-a terminat audierea din 18 iunie 1985: inainte, el nu le cunostea continutul, dupa aceea legea l-a impiedicat. Nu se observa ce justifica asemenea restrictii ale drepturilor apararii. In conditiile in care concluziile ii erau defavorabile, acuzatul avea un interes sigur de a putea sa le discute inainte de incheierea dezbaterilor. Faptul ca numai chestiunile de

drept tin de competenta Curtii de casatie nu schimba nimic in aceasta problema. Apoi si indeosebi, dezechilibrul s-a accentuat si prin faptul participarii la deliberare a avocatului general, cu vot consultativ. Chiar daca aceasta asistenta s-ar fi limitat la chestiuni de forma, acest magistrat ar parea ca dispune, in mod legitim in instanta consiliului de o ocazie suplimentara de a-si sprijini concluziile de respingere a recursului, la adapost de contrazicerea petitionarului. A existat deci incalcarea art. 6 & 1 (18 voturi pentru, 4 impotriva). 577. - Dl Borgers cerea repararea unui prejudiciu moral. Curtea considera ca simpla constatare a incalcarii Conventiei furnizeaza prin ea insasi o satisfactie echitabila suficienta (unanimitate). In ceea ce priveste rambursarea sumelor solicitate pentru onorariile si cheltuielile de avocat la care s-a expus in fata Curtii (113.250 FB), aceasta i le atribuie in intregime (22 voturi pentru, 2 impotriva). Ruiz-Mateos c/ Spaniei (1993) 515. - De cetatenie spaniola, dl Jose Maria Ruiz-Mateos, om de afaceri, dl Zoilo Ruiz-Mateos, dl Rafael Ruiz-Mateos, dl Isidoro Ruiz-Mateos, dl Alfonso Reeiz-Mateos si dna Maria Dolores Ruiz-Mateos sunt frati si sora. Ei poseda 100 % din actiunile RUMASA S.A., societate-mama a grupului RUMASA, cuprinzand mai multe sute de intreprinderi in care ea detine o participare variabila. Printr-un decret-lege din 23 februarie 1983 (inlocuit ulterior prin legea 7/l983), guvernul pronunta o expropriere pentru cauza de utilitate publica si luarea in posesie imediata a totalitatii actiunilor care compun capitalul societatilor din grupul RUMASA, inclusiv cele ale societatii-mama. La 9 si 27 mai 1983 cei sase petitionari angajeaza proceduri (ulterior conexate) in fata jurisdictiilor civile. Ei pretind ilegalitatea exproprierii si solicita restituirea actiunilor lor. Ei cer apoi tribunalului de prima instanta nr. 18 din Madrid sa supuna atentiei Tribunalului constitutional chestiunea de a sti daca legea din 1983 este conforma cu diferite dispozitii din Constitutie; la 5 octombrie 1984 Tribunalul nr. 18 admite in parte aceasta plangere si defera Tribunalului constitutional chestiunea compatibilitatii art. 1 si 2 ale legii cu garantarea constitutionala a dreptului la o protectie judiciara efectiva. La 19 decembrie 1986, printr-o decizie majoritara, Tribunalul constitutional transeaza chestiunea in mod afirmativ. El a primit inainte observatiile scrise ale Ministerului Public si ale avocatului statului; de altfel, el a respins pentru lipsa calitatii de parte la aceasta procedura un numar de cereri pe care i le-a adresat primul petitionar. Dupa ce a primit comunicarea hotararii, tribunalul nr. 18 respinge actiunea in restituire la 23 decembrie 1986. La 27 decembrie, petitionarii fac recursuri la Audiencia provincial din Madrid. Printr-o decizie din 13 februarie 1989, confirmata la 7 iulie, acesta le

respinge cererea de suspendare a procedurii, asteptand rezultatul cererii lor adresate la Comisia de la Strasbourg. Dana castig de cauza, de altfel, unei cereri formulate de catre petitionari cu titlu subsidiar, Audiencia provincial trimite la 9 iulie 1989 chestiunea de a sti daca cele doua articole mentionate ale legii din 1983 se conciliaza cu garantia constitutionala a dreptului la egalitate si a dreptului la proprietatea privata. La 15 ianuarie 1991, dupa ce a primit observatiile Ministerului Public si ale avocatului statului, printr-o decizie majoritara Tribunalul constitutional, printr-o decizie majoritara, raspunde tot afirmativ si la aceasta chestiune. Informata la 25 ianuarie 1991, Audiencia provincial din Madrid respinge apelul petitionarilor la 25 februarie 1991. 516. - Familia Ruiz-Mateos sesizeaza Comisia la 5 mai 1987. Ei se plang mai intai ca nu s-a audiat cauza lor in mod echitabil si intr-un termen rezonabil de catre un tribunal impartial (art. 6 & 1 din Conventie). Pretind, in afara de aceasta, ca au fost privati de dreptul lor de acces la tribunale pentru a contesta utilitatea publica a exproprierii si necesitatea cedarii imediate a bunurilor lor (art. 6 & 1 si art. 13). In sfarsit, denunta o discriminare fata de alti cetateni spanioli, supusi si ei dreptului comun in materie de expropriere si putand deci sa sesizeze jurisdictiile administrative (art. 14 combinat cu art. 6 & 1 si art. 13). 517. - Hotararea incepe cu mai multe observatii preliminare. Desi petitionarii nu au mentionat in cererea lor la Strasbourg decat prima procedura in fata Tribunalului constitutional, Curtea decide sa examineze ansamblul instantelor in cauza, inclusiv cele care au actionat dupa sesizarea Comisiei. Ea noteaza ca aplicabilitatea art. 6 & 1 la actiunile in restituire nu se preteaza la controversa, dar ca guvernul contesta luarea in seama a procedurilor in fata Tribunalului constitutional. 518. - In ce priveste respectarea "termenului rezonabil", perioada de considerat a inceput la 27 mai 1988, cu introducerea de catre cinci dintre petitionari a unei actiuni avand ca obiect jumatate din capitalul social al RUMASA, completand-o pe cea intentata de Jose Maria Ruiz-Mateos la 9 mai; ea s-a sfarsit la 25 februarie 1991, data hotararii pronuntate de Audiencia provincial din Madrid. Aceasta perioada inglobeaza durata celor doua proceduri in fata Tribunalului constitutional. Aceasta concluzie se bazeaza pe Jurisprudenta deja bine stabilita a Curtii, potrivit careia o instanta constitutionala intra in calcul daca rezultatul sau poate influenta asupra solutionarii litigiului dezbatut de Jurisdictiile ordinare; ea se aplica pentru o mai puternica ratiune procedurilor cu caracter prejudicial. Perioada de retinut se intinde astfel pe aproape sapte ani si noua luni. Curtea constata ca actiunea civila principala nu era complexa de la inceput, dar ca ea a ridicat dupa aceea probleme constitutionale de o dificultate incontestabila. Procedura prevazuta pentru examinarea acestora din urma nu comporta totusi acte de natura sa o prelungeasca.

La randul lor, solicitand amanarea audierii de apel si suspendarea procedurii in fata Audiencia provincial in asteptarea deciziei Comisiei de la Strasbourg, petitionarii au intarziat procedurile la aceasta instanta cu peste opt luni. Referitor la comportamentul autoritatilor competente, Curtea pune in evidenta o intrerupere in prima instanta, pentru transarea chestiunii de neconstitutionalitate (peste 25 de luni), si doua in apel, intre decizia asupra admisibilitatii recursului si inceputul examinarii sale (peste 16 luni) si pentru examinarea celei de-a doua chestiuni (aproape 14 luni). Masurile luate de guvern in iunie 1988 pentru a usura supraincarcarea volumului de munca al Audiencia provincial au fost prea tardive pentru a avea efecte in speta. Procedurile in fata Tribunalului constitutional s-au mtins pe un interval de timp prea lung, in ciuda caracteristicilor specifice ale acestei jurisdictii. In sfarsit cauza prezinta o miza considerabila nu numai pentru petitionari, ci si pentru societatea spaniola in general, datorita vastelor sale incidente sociale si economice. Numarul mare de persoane implicate - salariati, actionari si terti - 9 si volumul de capitaluri in cauza sustineau ideea unei solutionari prompte a litigiului. Pe scurt, s-a incalcat art. 6 & 1 in legatura cu acest aspect (22 voturi pentru, 2 impotriva). 519. - In ceea ce priveste caracterul echitabil al procedurii, Curtea noteaza ca revendicarea petitionarilor se limiteaza la procedurile din fata Tribunalului constitutional, care trebuie totusi sa fie repuse in contextul lor: o actiune sn restituire de bunuri expropriate. Potrivit guvernului, art. 6 & 1 nu este aplicabil procedurilor in fata Tribunalului constitutional, deoarece sarcina acestuia din urma nu este de a statua asupra drepturilor sau intereselor individului, ci de a veghea la respectarea Constitutiei de catre puterea legislativa, executiva si judecatoreasca. Curtea subliniaza legatura stransa existenta intre procedurile civile principale si chestiunile de neconstitutionalitate; intradevar, anularea de catre Tribunalul constitutional a legii de expropriere ar fi adus judecatorii civili in situatia de a admite pretentiile familiei Ruiz-Mateos. In afara de aceasta, ea aminteste ca ridicand chestiunile mentionate, petitionarii utilizau unicul mijloc disponibil in dreptul spaniol pentru a se plange de o atingere adusa dreptului lor de proprietate, recursul amparo nefiind posibil in domeniul art. 33 din Constitutie. In consecinta, Curtea trage concluzia aplicabilitatii art. 6 & 1. A fost oare acest text respectat? Curtea examineaza revendicarea in lumina ansamblului paragrafului 1 al art. 6, care inglobeaza principiul egalitatii armelor si dreptul fundamental la caracterul contradictoriu al procedurii. Or, acesta din urma implica, in parte, facultatea de a lua cunostinta de observatiile sau actele depuse de cealalta si de a le discuta. Cu siguranta, procedurile constitutionale prezinta caracteristici proprii care tin seama de specificitatea normei de aplicat, ca si de importanta deciziei pronuntate pentru sistemul juridic in vigoare; ele urmaresc, de asemenea, sa

permita unui organ unic de a statua asupra unui mare numar de cauze afectand subiecte foarte diverse. Totusi, se poate intampla ca ele sa sa aiba legatura, ca in cazul in speta, cu o lege care priveste direct un cerc restrans de persoane. Daca intr-un asemenea caz chestiunea constitutionalitatii legii este deferita Tribunalului constitutional in cadrul unei proceduri relative la un drept cu caracter civil si la care sunt parti persoane din acest cerc, trebuie, in principiu, sa li se garanteze un acces liber la observatiile celorlalte parti si o posibilitate veritabila de a le comenta. Curtea nu observa in speta nici o ratiune pentru a se indeparta de la aceasta regula. Disocierea rolului puterii executive (raspunzatoare pentru expropriere) de cel al directiei generale a patrimoniului (beneficiara a masurii) se dovedeste artificiala, ca si identificarea unei diferente reale intre interesele acestora. In afara de aceasta, posibilitatea pentru Tribunal de a studia argumentele adresate de Ruiz-Mateos jurisdictiilor civile in favoarea sesizarii sale nu era suficienta. Avocatul statului, reprezentand guvernul, a supus atentiei Tribunalului constitutional observatii la care petitionarii nu au avut prilejul sa raspunda; de asemenea, el a cunoscut inainte argumentele lor si a putut sa le discute. Asadar, a existat incalcarea art. 6 & 1 in aceasta privinta (18 voturi pentru, 6 impotriva). 520. - In baza art. 50, Curtea respinge cererea de reparatii pentru daune (unanimitate) formulata de catre petitionari, care se ridica la doua mii de miliarde de pesetas, din cauza lipsei legaturii de cauzalitate dintre incalcarile constatate si prejudiciul pretins: nimic nu dovedeste ca, fara aceste incalcari, Tribunalul constitutional ar fi invalidat legea de expropriere.

Poitrimol c/ Franei (1993) 708. - In septembrie 1984, dl Bernard Poitrimol paraseste Franta pentru a merge in Turcia cu cei doi copii incredintati fostei sale sotii - divortul a fost pronuntat in 1982 - si pentru care el are doar drept de vizita. In octombrie 1984, fosta sotie introduce plangere contra lui pentru ca nu i-a readus copiii. Acesta nu revine in Franta. In martie 1986, tribunalul corectional din Marsilia il condamna la un an de inchisoare si emite impotriva sa un mandat de arestare. Avocatul celui in cauza face recurs contra acestei decizii. La audierea din 10 septembrie 1986, Curtea de apel din Aix-en-Provence amana examinarea cauzei la 4 februarie 1987 si dispune o noua citare a invinuitului a carui infatisare o judeca necesara. Poitrimol nu se prezinta personal la audiere; in schimb, avocatul sau asista. La 25 februarie 1987, Curtea de apel

apreciaza ca petitionarul care face obiectul unui mandat de arestare si care se sustrage, nu poate sa fie reprezentat si nici sa se pledeze pentru el; in virtutea art. 410 din Codul de procedura penala, ea pronunta o hotarare in contradictoriu confirmand decizia atacata. La 21 decembrie 1987, Curtea de Casatie respinge recursul dlui Poitrimol pe motiv ca o persoana care nu s-a supus unui mandat de arestare nu este in drept sa insarcineze un avocat sa formuleze recurs contra condamnarii. 709. - In cererea sa din 21 aprilie 1988 la Comisie, Poitrimol invoca art. 6 & 1 si 3c) din Conventie; el pretinde ca nu s-a bucurat de un proces echitabil prin aceea ca avocatul sau nu a fost audiat de catre Curtea de apel si ca nu a putut sa recureze valabil in casatie decizia pronuntata in apel. 710. - Amintind ca exigentele paragrafului 3 al art. 6 se analizeaza ca aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil, garantat prin paragraful 1, Curtea apreciaza ca trebuie sa examineze revendicarile Poitrimol in baza acestor doua texte combinate. Ea cerceteaza daca un acuzat, care evita in mod deliberat sa se infatiseze, dar care intelege sa fie reprezentat de un avocat, ramane in drept "sa aiba asistenta unui aparator ales", in sensul art. 6 & 3c). Desi nu este absolut, dreptul oricarui acuzat de a fi in mod efectiv aparat de catre un avocat, la nevoie desemnat din oficiu, figureaza printre elementele fundamentale ale unui proces echitabil. Un acuzat nu pierde beneficiul acestui drept prin simplul fapt al absentei la dezbateri. Putea Curtea de apel din Aix-en-Provence sa-l priveze pe Poitrimol de acest drept, vizat in persoana de o convocare si nefurnizand nici o scuza recunoscuta ca valabila pentru a nu veni la audiere ? Infatisarea unui invinuit imbraca o importanta capitala atat datorita dreptului acestuia de a fi audiat cat si pentru necesitatea de a controla exactitatea afirmatiilor sale si de a le confrunta cu declaratiile victimei, ale carei interese trebuie protejate, ca si cele ale martorilor. In consecinta, legislatorul trebuie sa poata descuraja abtinerile nejustificate. In speta, nu este totusi cazul de a se pronunta asupra chestiunii de a sti daca este permis, in principiu, ca asemenea atitudini sa fie sanctionate, derogand de la dreptul la asistenta unui aparator, caci o asemenea suprimare apare ca disproportionata: ea il priva pe Poitrimol de singura sa sansa de a face sa se pledeze in apel asupra temeiniciei acuzatiei in fapt ca si in drept. 711. - Inadmisibilitatea recursului, pentru ratiuni legate de sustragerea petitionarului, se analizeaza de asemenea ca o sanctiune disproportionata. Un control juridic, de catre Curtea de casatie, a motivelor pentru care Curtea de apel nu a recunoscut ca valabil scuzele furnizate de Poitrimol pentru a-si justifica absenta, se dovedea indispensabil pentru ca de acesta depindea posibilitatea acuzatului absent de a se pleda pentru el.

712. - Pe scurt s-a incalcat art.6 atat si stadiul procedurii la Curtea de apel cat si in fata Curtii de casatie (5 voturi pentru, 4 impotriva). 713. - Lipsind legatura de cauzalitate cu incalcarea aratata, Curtea respinge cererea de reparatie a prejudiciului material si moral pretins (unanimitate) . Pentru cheltuielile de judecati si taxe prezentate in fata Curtii de casatie, apoi in fata organelor Conventiei, ea acorda petionarului 109.000 FF (8 voturi pentru, 1 impotriva). Procola c/ Luxemburg (1995) 445. - Procola este o laptarie, constituita sub forma unei asociatii agricole de drept luxemburghez; sediul ei social se afla la Ingeldorf: Ca urmare a introducerii in statele membre ale Comunitatii europene a regimului numit "de cote de lapte", prin regulamentele CEE 856/84 si 857/84 din 31 martie 1984, Marele Ducat, prin regulamentul ducal din 3 octombrie 1984, adopta dispozitii care transpun regimul comunitar sus-mentionat in dreptul national. Prin mai multe hotarari ministeriale din 10 octombrie 1984, el atribuie celor patru cumparatori stabiliti in tara - printre care si petitionara - cantitati de referinta de lapte (cote) bazand repartitia pe colecta anului 1981. Petitionara si doi alti cumparatori ataca deciziile de fixare a cantitatilor de referinta in fata comitetului contencios al Consiliului de Stat. Avand in vedere raspunsurile Curtii de Justitie a Comunitatilor europene, pe care a sesizat-o cu un numar de chestiuni prejudiciale, comitetul contenciosului anuleaza deciziile atacate la 26 februarie 1987, considerand ca alegerea anului 1981 ca an de reterinta pentru calcularea cotelor antreneaza o discriminare intre cumparatori, contrara tratatului C.E.E. Cazul este trimis in fata secretarului de stat pentru agricultura in vederea unei repartizari mai echitabile a cantitatilor de referinta intre cele patru laptarii. La 27 mai 1987, secretarul de stat prezinta un proiect de regulament care la 2 iulie face obiectul unui aviz al Consiliului de Stat. Acesta din urma propune unele amendamente si supune spre aprobare un proiect de lege jacand regulamentul din 2 aprilie 1984 aplicalbil in mod retroactiv, data intrarii in vigoare, la nivel comunitar, a regimului de prelevare suplimentara. Proiectul de regulament devine, dupa unele modificari, regulamentul Marelui Ducat din 7 iulie 1987 si proiectul de lege, legea din 27 august 1987. In aplicarea acestor texte, secretarul de stat emite patru hotarari ministeriale fixand retroactiv, pentru fiecare campanie de lapte, incepand din 2 aprilie

1984, cotele atribuite petitionarei. Aceasta din urma introduce in fata comitetului contenciosului recursuri in anulare contra acestor decizii, invocand indeosebi ilegalitatea aplicarii retroactive a regulamentului din 7 iulie 1987. Comitetul contenciosului le respinge prin hotararea din 6 iulie 1988. 446. - In cererea lor din 22 noiembrie 1988 la Comisie, Procola si saizeci si trei din aderentii sai, toti agricultori, isi exprima nemultumirea fata de de incalcarea art. 6 & 1 si art. 7 ale Conventiei si a art. 1 din Protocolul nr. 1. 447. - Curtea cerceteaza mai intai daca art. 6 & 1 este aplicabil. In fata comitetului de contencios al Consiliului de Stat, partile se opuneau in privinta facultatilor de a da efect retroactiv hotararilor ministeriale fixand cotele de lapte: Procola sustinea ca pentru anii 1984-1987 nici o prelevare nu era datorata ca urmare a anularii reglementarii precedente si a imposibilitatii de a face ca hotararile respective sa fie retroactive, in timp ce delegatul statului apara legalitatea numitelor hotarari. Teza petitionarei prezenta suficienta seriozitate caci Consiliul de Stat a procedat la o examinare aprofundata a argumentelor prezente. Era deci vorba de o contestatie referitoare la determinarea unui drept. Curtea aminteste ca art. 6 & 1 intra in joc in momentul in care actiunea are un obiect "patrimonial" si se fondeaza pe o atingere pretinsa a drepturilor, de asemenea, patrimoniale, in pofida originii diferendului si a competentei jurisdictiilor administrative. Pentru a se asigura ca procedura era determinanta pentru un drept cu caracter civil, Curtea il are in vedere in ansamblu sau. Exercitand recursul in fata Consiliului de Stat, Procola a utilizat unicul mijloc - indirect - de care ea dispunea pentru a incerca sa obtina rambursarea prelevarilor suplimentare. Tinand seama de legatura stransa existenta intre procedura angajata de cea interesata si de consecintele pe care rezultatul amintitei proceduri ar fi putut sa le aiba asupra unui drept cu caracter patrimonial si, de o maniera mai larga, asupra activitatii economice a asociatiei Procola, dreptul in cauza imbraca un caracter civil. In rest, varsarea unei sume in numele prelevarii suplimentare catre autoritatile nationale poate fi privita ca o privare de proprietate, in sensul primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. Or, dreptul la respectarea bunurilor prezinta cu siguranta un caracter civil. Asadar, art. 6 & 1 se aplica in speta (unanimitate). 448. - A fost incalcat acest articol? Curtea apreciaza ca fiind inutil sa cerceteze daca este comitetul contenciosului un tribunal independent, petitionara nepunand in cauza nici modul de desemnare si nici durata mandatului consilierilor de stat, nici existenta garantiilor contra presiunilor exterioare. Singurul punct de transat este acela de a sti daca organul amintit indeplinea exigentele de impartialitate cerute de art. 6; tinand seama de

faptul ca patru din cei cinci membri ai sai s-au pronuntat asupra legalitatii unui regulament pe care l-au examinat inainte, in cadrul misiunilor cu caracter consultativ. Curtea constata ca a existat confuzia functiilor consultative si a functiilor jurisdictionale in gandirea celor patru consilieri de stat. In cadrul unei institutii ca cea a Consiliului de Stat luxemburghez, singurul fapt ca anumite persoane exercita in mod succesiv, cu privire la aceleasi decizii, cele doua tipuri de functii este de natura sa puna in cauza impartialitatea structurala a amintitei institutii. In speta, Procola a putut in mod legitim sa se teama ca membrii comitetului contenciosului s-au simtit legati de avizul dat anterior. Aceasta simpla indoiala oricat de putin justificata ar fi ea, este suficienta pentru a altera impartialitatea tribunalului in cauza, ceea ce dispenseaza Curtea de a examina celelalte capete de cereri. Asadar, art. 6 & 1 a fost incalcat (unanimitate). 449. - In baza art. 50, Curtea apreciaza ca numai cheltuielile de judecata si taxele pot da loc la rambursare si atribuie petitionarei suma de 350.50 FL (unanimitate).

Allenet de Ribemont c/ Franei (1995) 688. - In urma asasinarii, la 24 decembrie 1976, a dlui Jean de Broglie, fost ministru si deputat de Eure, ministrul de interne Poniatowski, asistat de directorul politiei judiciare, dl Ducret, si de seful brigazii penale Ottavioli tine o conferinta de presa la 29 decembrie 1976, in timpul careia citeaza numele dlui Patrick Allenet de Ribemont care fusese arestat in aceeasi zi. Inculpat pentru complicitate la omucidere cu intentie si plasat in detentie la 14 ianuarie 1977, petitionarul este eliberat la 1 martie 1977 si beneficiaza de o solutie de neurmarire penala la 21 martie 1980. Apreciind ca a fost acuzat in public de catre ministrul de interne de a fi instigatorul asasinatului, el cere in van pe langa ministru reparatia prejudiciului moral si financiar suferit bazandu-se pe articolele de presa care au relatat conferinta din 29 decembrie 1976. Apoi el sesizeaza succesiv, cu aceeasi cerere, jurisdictiile administrative (20 septembrie 1977) si judiciare (29 februarie 1984). Dupa o procedura de cinci ani si opt luni, primele (Tribunalul administrativ din Paris si Consiliul de Stat) se declara necompetente sa examineze cererea sa. Celelalte (Tribunalul de mare instanta din Paris, Curtea de apel din Paris si Curtea de casatie) ii resping cererea pentru insuficienta probelor, in termenii unui contencios care dureaza patru ani si noua luni, terminandu-se la 30 noiembrie 1988. 689. - In plangerea sa din 24 mai 1989 la Comisie, dl Allenet de Ribemont

invoca art. 6 && 1 si 2 si art. 13 din Conventie. 690. - Guvernul sustinea ca o atingere adusa prezumtiei de nevinovatie nu poate sa provina decat de la o autoritate judiciara si sa apara, numai la solutionarea procedurii in caz de condamnare, daca motivarea judecatorului permite sa se presupuna ca acesta considera a priori vinovat pe cel interesat. Potrivit Curtii, o asemenea atingere poate sa emane nu numai de la un judecator sau de la un tribunal, ci si de la alte autoritati publice. In speta, interpelarea si retinerea petitionarului se inscriau in cadrul unei proceduri judiciare deschise cu cateva zile inainte de catre un judecator de instructie si ii confereau calitatea de "acuzat". Cei doi inalti functionari ai politiei erau in cazul de fata abilitati sa conduca investigatiile. Obligati in acelasi timp de procedura judiciara si sprijiniti de catre ministrul de interne cuvintele lor se explica prin existenta acesteia si prezinta o legatura directa cu ea. Art. 6 & 2 se aplica deci in speta. Libertatea de exprimare, garantata prin art. 10 din Conventie, o cuprinde pe aceea de a primi sau de a comunica informatii. Art. 6 & 2 nu ar putea deci sa impiedice autoritatile sa informeze publicul asupra anchetelor penale in curs, dar cere ca ele sa o faca foarte discret si cu toata rezerva impusa de respectarea prezumtiei de nevinovatie. Unii dintre cei mai inalti responsabili ai politiei l-au desemnat pe Allenet de Ribemont, fara vreo nuanta sau vreo rezerva, drept unul dintre instigatori si deci complice la un asasinat. Este vorba aici, evident, de o declaratie de vinovatie care, pe de o parte, incita publicul sa creada in aceasta, iar pe de alta parte prejudicia aprecierea faptelor de catre judecatorii competenti. S-a incalcat deci art. 6 & 2 (8 voturi pentru, l impotriva). 691. - Referitor la art. 6 & 1, perioada de luat in considerare incepe la 23 martie 1977, data depunerii recursului in fata primului-ministru si se termina la 30 noiembrie 1988, data respingerii recursului in casatie formulat de catre petitionar. Ea se intinde deci aproximativ pe ll ani si 8 luni. Cazul era complex fara insa ca aceasta sa poata justifica in intregime lungimea procedurii litigioase. Presupunand ca dl Allenet de Ribemont ar putea fi considerat raspunzator pentru o intarziere de circa 3 ani si 4 luni, ramaneau in jur de 8 ani. Mai multe perioade de inactivitate in timpul procedurii sunt imputabile autoritatilor nationale. Fie ca ele sunt administrative sau jurisdictionale, aceste autoritati au obstructionat procedura inregistrarii audiovizuale care i-ar fi permis dlui Allenet de Ribemont sa aduca proba cuvintelor pronuntate la conferinta de presa. Curtea nu se indoieste ca aici se regaseste principala cauza a incetinelii procedurii. Referitor, indeosebi, la atitudinea jurisdictiilor, judecatorilor

administrativi le-ar fi trebuit nu mai putin de 5 ani si 8 luni pentru a se declara necompetenti si daca acel consilier insarcinat cu pregatirea cauzei in fata Curtii de apel din Paris a actionat cu siguranta pentru accelerarea procedurii in instanta, din dosar nu rezulta ca un magistrat ar fi actionat in acest sens in cadrul celorlalte jurisdictii judiciare. Pe scurt, a existat incalcarea art. 6 & 1 (unanimitate). 692. - In baza art. 50, Curtea gaseste partial intemeiata cererea de reparatie pentru prejudiciu material. De asemenea, ea constata ca cel in cauza a suferit un prejudiciu moral incontestabil prin incalcarea art.6 & 1 si indeosebi a art. 6 & 2. Curtea ii atribuie global 2 000 000 FF (8 voturi pentru, l impotriva). Ea aminteste ca nu este competenta pentru a dispune unui stat contractant sa asigure pe cel interesat impotriva oricarei cereri de executare a unei decizii si respinge cererea petitionarului privind acest punct (unanimitate). In sfarsit, ea acorda petitionarului 100.000 FF plus taxa asupra valorii adaugate pentru cheltuielile de judecata si taxe prezentate in fata organelor Conventiei (unanimitate). 693. - In lunile iulie-august 1995, dl Allenet de Ribemont este informat ca, la cererea beneficiarilor sentintei tribunalului de mare instanta din Paris, datata 14 martie 1979, s-a operat o poprire asupra sumelor alocate de Curte. Ca urmare a unei cereri a reclamantului si referindu-se la art. 57 din regulamentul A al Curtii, Comisia adreseaza Curtii, la 19 septembrie 1995, o cerere de interpretare a hotararii din 10 februarie 1995, formulata astfel: "In primul rand: Trebuie sa intelegem ca art.50 al Conventiei, care prevede acordarea unei satisfactii echitabile partii lezate, daca dreptul intern al partii contractante nu permite decat stergerea imperfecta a consecintelor deciziei sau masurii hotarate in opozitie cu obligatiile Conventiei, presupune ca orice suma acordata cu acest titlu trebuie varsata personal si cu titlu de neurmarire. In al doilea rand: Fiind vorba de sume atribuite in baza unor pretentii legale, in virtutea dreptului francez, trebuie sa distingem intre fractiunea sumei acordate cu titlu de prejudiciu material si cea acordata cu titlu de prejudiciu moral; In al treilea rand: In caz afirmativ, care a fost suma pe care Curtea a inteles sa o acorde reclamantului, respectiv cu titlu de prejudiciu material si prejudiciu moral?"

694. - Curtea releva, mai intai, ca, examinand o cerere de interpretare, ea uzeaza de o competenta implicita: ea se vede obligata sa clarifice sensul pe care a inteles sa ii atribuie unei decizii anterioare, ivita din propriile deliberari, precizand, la nevoie, ceea ce a decis cu titlu de obligativitate. Ea intelege prima intrebare a Comisiei ca o invitatie la interpretarea art. 50 intr-o maniera generala si abstracta, ceea ce reiese nu numai din cadrul fixat de art.57 al regulamentului A, ci si din competenta contencioasa a Curtii, in virtutea Conventiei. De altfel, Curtea nu a judecat, in acest caz, ca orice suma datorata dlui Allenet de Ribemont trebuia sa fie de neurmarit. Chestiunea era lasata autoritatilor nationale care urmau si actioneze conform dreptului intern pertinent. In sfarsit, Curtea nu are competenta de a raspunde la prima intrebare si respinge, astfel, cererea de interpretare (opt voturi pentru, unul impotriva). Cat despre intrebarile a doua si a treia, Curtea precizeaza ca, prin hotararea din 10 februarie 1995, ea a acordat reclamantului 2 000 000 FF "ca dauna", fara a distinge intre dauna materiala si dauna morala. Fiind vorba de suma acordata, ea aprecia, deci, ca nu este cazul sa se faca distinctia intre partile corespunzatoare, respectiv daunei materiale si celei morale. In rest, ea nu este obligata sa o faca atunci cand acorda o "satisfactie echitabila", in baza art. 50. De fapt, este, adesea, dificil, chiar imposibil, sa se faca o astfel de distinctie. Curtea conchide ca hotararea din 10 februarie 1995 este clara in privinta punctelor dispozitivului asupra carora s-a cerut o interpretare. Judecand altfel s-ar ajunge nu la clarificarea "sensului si a semnificatici" hotararii, ci, mai ales, la modificarea unei chestiuni pe care Curtea a rezolvat-o cu forta obligatorie. Curtea decide, deci, ca nu este oportun sa se raspunda celei de-a doua si a treia intrebari, si respinge, sub acest aspect, cererea de interpretare (unanimitate).

ARTICOLUL 8 CEDO

Klass .a. c/ Germaniei (1978)

1057. - Legislatia adoptata in 1968 in Republica Federala Germania - adica un amendament la art. 10 & 2 din Legea fundamentala si o lege din august 1968, care aduce restrictii la secretul corespondentei, a trimiterilor postale si a telecomunicatiilor - permite, in anumite conditii, o supraveghere secreta, fara obligatia de a informa pe cel interesat. In afara de aceasta, legislatia

exclude recursul la tribunale impotriva adoptarii si executarii masurilor de supraveghere; ea instituie, in schimb un control a doua organe: un comitet de cinci parlamentari, desemnati de catre Bundestag in mod proportional si o comisie din trei membri numiti de acest comitet pe durata legislaturii. Dl Gerharel Klass, procuror, dl Peter Luhherger, avocat, dl Jurgen Nussbruch, judecator, dnii Hans-Jiergen Pohl si Dieter Selb, avocati, sunt germani; patru dintre ei locuiesc la Mannheim. Sesizata de catre ei, Curtea Constitutionala Federala hotaraste, la 15 decembrie 1970, ca legea din 13 august 1968 este nula, intrucat ea exclude informarea celui interesat despre supraveghere, chiar si atunci cand aceasta se poate face fara a compromite scopul restrictiei. 1058. - In cererea lor din 11 iunie 1971, catre Comisie, cei cinci juristi sustin ca legislatia germana, asa cum a fost modificata si interpretata de catre Curtea Constitutionala Federala, este contrara art. 6, 8 si 13 din Conventie: pe de o parte, ea abiliteaza autoritatile sa supravegheze corespondenta si comunicatiile lor telefonice, fara a obliga aceleasi autoritati sa-i avizeze ulterior de masurile luate fata de ei; pe de alta parte, ea nu permite atacarea acestor masuri in fata jurisdictiilor de drept comun. In audienta din 10 martie 1978, agentul guvernului german informeaza Curtea ca in nici un moment nu au fost ordonate si nici executate masuri de supraveghere impotriva petitionarilor in virtutea legislatiei in cauza. 1059. - Guvernul german afirma ca, intrucat plangerea petitionarilor se intemeia pe o eventualitate pur ipotetica, de a fi supusi unei supravegheri, nu ar putea fi considerati victime in sensul art. 25 din Conventie. Intr-adevar, acest articol permite Comisiei, in anumite conditii, sa accepte sesizarea prin cereri de la orice persoana care se pretinde victima a unei violari a Conventiei. Avand in vedere particularitatile cauzei, Curtea decide ca petitionarii, fiecare dintre ei, sunt in drept sa se pretinda victime ale unei incalcari, cu toate ca - dat fiind caracterul secret al oricarei masuri de supraveghere - ei nu pot sustine, in sprijinul cererii lor, ca au fost efectiv supusi la o supraveghere (unanimitate). 1060. - Curtea studiaza apoi chestiunea de a sti daca petitionarii au fost intr-adevar victime ale unei violari si examineaza compatibilitatea legislatiei germane cu art. 8,13 si 6 din Conventie. 1061. - In ce priveste art.8, nimeni nu contesta ca legislatia in cauza implica un amestec in dreptul petitionarilor la respect pentru viata lor privata si de familie si a corespondentei. Principala problema statea deci in a sti daca aceasta ingerinta era justificata in virtutea paragrafului 2 al art. 8. Prevazand o exceptie la un drept garantat prin Conventie, acest paragraf cere, subliniaza Curtea, o interpretare ingusta. Efectiv, puterea de a

supraveghea in secret cetatenii este o caracteristica a statului politist si nu este tolerata de catre Conventie decat in masura strict necesara a apararii institutiilor democratice. Curtea considera ca legislatia in cauza are un scop legitim, din punct de vedere al paragrafului 2 al art. 8, acela de a proteja securitatea nationala si de a asigura apararea ordinii si prevenirea infractiunilor penale. Inainte de a cerceta daca mijloacele adoptate in Germania, pentru atingerea acestui scop, raman in cadrul limitelor a ceea ce este necesar intr-o societate democratica, Curtea prezinta doua considerente generale. In primul rand, ea constata ca societatile democratice sunt amenintate in zilele noastre,de forme foarte complexe de spionaj si de catre terorism, asa ca statul trebuie sa fie capabil, pentru a combate eficient aceste amenintari, sa supravegheze in secret elementele subversive care opereaza pe teritoriul sau. Ea trebuie deci sa admita ca existenta unor dispozitii legislative, care acorda puteri de supraveghere secreta a corespondentei, trimiterilor postale si telecomunicatiilor, este necesara, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala si/sau apararea ordinii si pentru prevenirea infractiunilor penale. In al doilea rand, desi Conventia lasa statelor contractante o anumita putere discretionara, in ce priveste alegerea modalitatilor din sistemul de supraveghere, aceste state nu dispun totusi de o libertate fara limite pentru a supune unor masuri de supraveghere secreta persoanele aflate in jurisdictia lor. Constienta de pericolul, inerent unei asemenea legi, de a sapa, chiar distruge democratia, pe motiv ca o apara, Curtea afirma ca statele nu ar putea lua, in numele luptei impotriva spionajului si terorismului, indiferent ce masura considerata de catre de potrivita. In afara de aceasta, indiferent de sistemul de supraveghere aplicat, ea trebuie sa se convinga de existenta unor garantii potrivite si suficiente contra abuzurilor. In lumina acestor considerente, Curtea analizeaza apoi functionarea sistemului de supraveghere secreta, instituit de legislatia germana. Ea releva, in special, ca aceasta din urma este insotita de conditii stricte, atat in adoptarea de masura de supraveghere, cat si in aplicarea si tratarea informatiilor adunate. Daca, in principiu, este de dorit ca acest control sa fie incredintat unui judecator, intr-un domeniu unde abuzurile sunt, potential, atat de usoare in cazuri individuale si ar putea antrena consecinte prejudiciabile pentru intreaga societate democratica, cele doua organe de control, instituite prin legislatie, pot fi considerate ca bucurandu-se de o independenta suficienta pentru a statua intr-un mod obiectiv. Cat priveste faptul de a nu informa pe cel interesat la terminarea supravegherii, el nu ar putea fi incompatibil cu art. 8, intrucat tocmai aceasta abtinere este cea care asigura eficienta masurii. In consecinta, Curtea pune concluzia ca art. 8 nu este violat (unanimitate).

1062. - Examinand, in continuare, cazul din punct de vedere al art.13, Curtea constata ca absenta notificarii masurilor de supraveghere nu este, in circumstantele cazului, contrara notiunti de recurs efectiv. Ea precizeaza ca un recurs efectiv, conform acestui articol, trebuie inteles ca un recurs atat de efectiv cat poate fi el, tinand cont de forta limitata, inerenta oricarui sistem de supraveghere. Ea judeca, in sfarsit, ca ansamblul recursurilor prevazute de dreptul german indeplineste, in speta, exigentele art. 13 (unanimitate). 1063. - Cat priveste art. 6, atat guvernul german cat si Comisia il considera inaplicabil faptelor in cauza, fie de "civile" sau "penale". Curtea pune concluzia ca nu a existat o violare a acestui articol, chiar daca el este aplicabil (unanimitate).
Marckx c/ Belgiei (1979)

825. - Alexandra Marskx, nascuta la 16 octombrie 1973 la Wilrijk, langa Anvers, este fiica Paulei Marckx, ziarista belgiana celibatara. Pentru a-i stabili filiatia, mama sa o recunoaste la 29 octombrie 1973, in virtutea art. 334 al Codului civil. Ea o adopta ulterior, la 30 octombrie 1974, conform art. 349 din acelasi cod; procedura se termina la 18 aprilie 1975, dar efectele sale sunt retroactive zilei actului de adoptie. 826. - In dreptul belgian, o mama celibatara nu poate stabili filiatia materna a copilului ei decat prin recunoastere, in timp ce aceea a copilului "legitim " se stabileste prin simplul fapt al nasterii. Copilul "natural" recunoscut sau chiar adoptat de catre mama sa ramane, in principiu, un strain fata de familia acesteia. In plus, in domeniul succesiunilor ab intestat (adica fara testament) si a liberalitatilor (donatii si legate), Codul civil limiteaza, in diferite trepte, drepturile copilului natural a si ale mamei sale celibatare in raport cu acelea ale copilului "legitim" si ale mamei sale. numai legitimarea si legitimarea prin adoptie asimileaza intru totul copilul "natural" cu un copil "legitim"; de presupun, si una si cealalta, casatoria mamei. 827. - In fata Comisiei pe care de au sesizat-o la 29 martie 1974 Paula si Alexandra Marokx sustin ca dispozitiile in cauza le incalca dreptul la respectarea vietii de familie (art. 8 al Conventiei) si comporta o discriminare, care este interzisa prin art. 14 al Conventiei, intre copiii "naturali" si copiii "legitimi", precum si intre mame celibatare si mame casatorite. Petitionarele se declara astfel victime ale unui tratament degradant, contrar art. 3 din Conventie, si pretind ca art. 1 al Protocolului nr. 1 este incalcat prin faptul ca mama necasatorita nu poate in mod liber sa dispuna de bunurile sale in favoarea copilului. Comisia decide, in plus, sa examineze din oficiu cazul prin prisma art. 12 din Conventie, care recunoaste dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie.

828. - Inainte de a studia pe fond reclamatiile Paulei si Alexandrei Marckx, Curtea respinge o motivatie preliminara a guvernului belgian. Acesta din urma le reprosa in fapt petitionarelor ca ridica probleme in esenta teoretice in cazul lor si uita ca, prin natura ei, Curtea nu poate exercita un control abstract al regulilor de drept. Curtea reaminteste ca art. 25 din Conventie abiliteaza particularii sa sustina ca o lege le incalca drepturile prin ea insasi, in lipsa unui act individual de executie, daca ei risca sa-i suporte direct efectele. Tocmai aceasta este atitudinea Paulei si Alexandrei Marckx: de fac raspunzatoare numeroase articole din Codul civil, care li se aplicau sau li se aplica automat. In alti termeni, de ataca o situatie legala, aceea a mamelor celibatare si a copiilor nascuti in afara casatoriei, care le atinge personal. 829. - Constatand ca acest caz se refera, in esenta, la art. 8 si 14 ale Conventiei, Curtea incepe prin a preciza tocmai ca art. 8 are valoare atat pentru viata particulara a familiei "naturale", cat si pentru familia "legitima". De altfel, dreptul la respectarea vietii de familie implica, in vederile sale, ca statul poate avea de indeplinit obligatii pozitive. Tocmai de aici rezulta ca acesta din urma, stabilind regimul care se aplica anumitor legaturi de familie, cum este aceea a mamei celibatare si a copilului ei, trebuie sa actioneze in asa fel incat sa permita celor interesati sa duca o viata de familie normala si sa se fereasca de orice discriminare bazata pe nastere. Curtea studiaza apoi, prin prisma art. 8 si 14, cele trei probleme cu care a fost sesizata de Comisie. 830. - Primul aspect: modul de stabilire a filiatiei materne a Alexandrei Marckx. In legatura cu Paula Marckx, Curtea considera, mai ales, ca necesitatea de a o recunoaste pe fiica sa Alexandra, pentru a stabili filiatia acesteia, deriva dintr-un refuz de a-i consacra, pe deplin, maternitatea chiar de la nastere. Ea releva, in acelasi timp, anumite consecinte patrimoniale, dezavantajoase, ale recunoasterii; daca mama celibatara isi recunoaste copilul, ea il va leza, in acelasi timp, pentru ca se va vedea limitata in capacitatea de a-i dona sau lasa mostenire bunurile sale; daca ea doreste sa-si pastreze posibilitatea de a dispune liber de bunuri, in favoarea sa, ea va trebui sa renunte la a stabili cu copilul o legatura familiala cu caracter juridic. Curtea considera ca aceasta dilema, in fata careia se afla mama celibatara, nu respecta viata ei de familie (10 voturi pentru, 5 impotriva). Curtea ajunge la acelasi rezultat in ceea ce o priveste pe Alexandra Marckx, aceasta fiind, din punct de vedere juridic, fara mama de la nastere pana la recunoasterea ei (12 voturi pentru, 3 impotriva). Curtea pune astfel concluzia incalcarii art. 8 fata de cele doua petitionare. Au fost Paula si Alexandra Marckx si de victime ale unei discriminari contrare art. 14 combinat cu art. 8? In conceptia Curtii, circumstanta ca anumite mame celibatare nu vor sa aiba grija de copilul lor nu ar putea justifica regula, din dreptul belgian, care subordoneaza tocmai unei recunoasteri voluntare stabilirea maternitatii lui. De altfel, copilul "natural"

nu ar avea mai putin interes decat copilul "legitim" in constatarea acestei legaturi. In plus, recunoscand intru totul ca legitim, si chiar meritoriu, scopul urmarit de legislatia belgiana - protectia copilului si a familiei traditionale -, Curtea precizeaza ca, pentru a-l atinge, nu trebuie sa se recurga la masuri destinate sau care duc la lezarea familiei "naturale". In sfarsit, ca raspuns la un argument al guvernului belgian, Curtea admite ca deosebirea in acest domeniu, intre familia "naturala" si familia "legitima", trecea drept licita si normala in multe din tarile europene, in perioada cand a fost redactata Conventia. Reamintind, totusi, ca aceasta din urma trebuie interpretata din perspectiva conditiilor de astazi, Curtea nu poate sa nu fie frapata de evolutia dreptului intern al marii majoritati a statelor membre ale Consiliului Europei, catre egalitatea dintre copiii "naturali" si copiii "legitimi", in problema cercetata. Ea releva, de asemenea, ca in conformitate cu expunerea de motive la proiectul de lege depus la Senat la 15 februarie 1978, "juristii si opinia publica sunt din ce in ce mai convinsi ca este cazul sa se puna capat discriminarii" fata de copiii, "naturali " . Curtea pune concluzia ca deosebirea in cauza este lipsita de o justificare obiectiva si rezonabila si incalca deci art. 14 combinat cu art. 8, atat in ce o priveste pe Paula Marckx (11 voturi pentru, 4 impotriva) cat si pe Alexandra (13 voturi pentru, 2 impotriva). 831. - Al doilea aspect: extinderea juridica a familiei Alexandrei Marckx. Curtea considera ca viata de familie, in sensul art. 8, include cel putin raporturile intre rudele apropiate si ca respectarea vietii de familie, astfel inteleasa, implica, pentru stat, obligatia de a actiona in asa fel incat sa permita dezvoltarea normala a acestor raporturi. Or, inflorirea vietii de familie a unei mame celibatare si a copilului sau, recunoscut de ea, poate fi impiedicata daca acest copil nu intra in familia mamei si daca stabilirea filiatiei nu produce efecte decat intre cei doi. De altfel, Curtea nu vede nici o justificare obiectiva si rezonabila a diferentei dintre extinderea familiei Alexandrei Marckx si aceea a unui copil "legitim". Ea pune deci concluzia unei incalcari, fata de cele doua petitionare, a art. 8 luat izolat (12 voturi pentru, 3 impotriva) si combinat cu art. 14 (13 voturi pentru, 2 impotriva). 832. - Al treilea aspect: drepturile patrimoniale invocate de catre petitionare. Curtea admite ca art. 1 al Protocolului nr. 1, care consacra dreptul fiecaruia la respectarea bunurilor "sale", nu garanteaza dreptul de a le obtine pe cale de succesiune ab intestat sau prin liberalitate (unanimitate). In ceea ce o priveste pe Alexandra Marckx, ea se plaseaza numai in temeiul art. 8 al Conventiei: domeniul succesiunilor si al liberalitatilor intre rude apropiate apare ca strans legat de viata de familie, care nu include numai relatiile cu caracter social, moral sau cultural, ci inglobeaza si interese materiale. In vederile Curtii, art. 8 nu cere totusi ca un copil sa aiba dreptul la o anumita parte din succesiunea parintilor sai sau chiar a unor rude apropiate. Limitele

impuse de Codul civil vocatiei succesorale a Alexandrei Marckx nu neaga deci acest articol prin de insele, adica independent de motivul din care se inspira (unanimitate). Liberalitatile cer un rationament analog. In schimb, Curtea considera ca distinctia instituita in materie, intre copiii "naturali" si copiii "legitimi", este lipsita de o justificare obiectiva si rationala. Din acel moment, Alexandra Marckx a fost victima unei incalcari a art. 14 combinat cu art. 8 (13 voturi pentru, 2 impotriva) atat din cauza limitarii capacitatii de a primi bunuri de la mama sa, cat si a lipsirii complete de vocatia succesorala, fata de rudele apropiate, pe linie materna. In ce o priveste pe Paula Marckx, Curtea arata ca art. 8, prin el insusi, nu garanteaza unei mame libertatea absoluta de a dona sau lasa mostenire bunurile sale copilului (unanimitate). Ea considera, din contra, ca deosebirea stabilita in acest domeniu intre mamele celibatare si mamele casatorite este lipsita de o justificare obiectiva si rationala si incalca, in ce o priveste pe Paula Marokx, art. 14 combinat cu art. 8 (13 voturi pentru, 2 impotriva). 833. - Curtea examineaza, de asemenea, problema prin prisma art. 1 al Protocolului nr. 1 care, dupa ea, garanteaza, in esenta, dreptul la proprietate, din care un element traditional fundamental este dreptul de a dispune de bunurile proprii. Totusi, subliniind ca interesul general poate conduce in anumite cazuri un legiuitor sa reglementeze folosirea bunurilor in domeniul liberalitatilor, Curtea considera ca restrictia atacata de Paula Marckx nu este contrara art. 1 al Protocolului nr. 1, prin ea insasi (9 voturi pentru, 6 impotriva). In schimb, cum este valabila numai pentru mamele celibatare si nu pentru femeile maritate, iar aceasta deosebire este lipsita de o justificare obiectiva si rationala, exista o incalcare a art. 14 combinat cu art. 1 al Protocolului nr. 1, in ce o priveste pe Paula Marckx (10 voturi pentru, 5 impotriva). 834. - In sfarsit, Curtea pune concluzia absentei unei incalcari a art. 3 si 12 din Conventie (unanimitate). 835. - Petitionarele cereau pentru fiecare dintre ele, in virtutea art. 50, un franc belgian ca daune interese pentru prejudiciu moral. Curtea considera totusi ca nu este cazul sa se acorde Paulei si Alexandrei Marckx o alta satisfactie decat cea rezultata din constatarea a numeroase lezari ale drepturilor lor (9 voturi pentru, 6 impotriva).

Dudgeon c/ Regatului Unit (1981)

966. - In Irlanda de Nord, legea din 1961 asupra crimelor si delictelor contra persoanelor si cea din 1985, care modifica dreptul penal, pedepsesc actele de buggery (sodomie, bestialitate) si indecentele grave savarsite, in

public sau in intimitate, cu inchisoare de la doi ani sau, respectiv, pe viata la maximum. In schimb, relatiile homosexuale feminine intre adulte, care consimt, nu imbraca un caracter de delict. Sub rezerva exceptiilor care privesc bolnavii mintal, membrii fortelor armate si personalul marinei comerciale, actele homosexuale comise in intimitate intre doi barbati care consimt, de la 21 de ani in sus, nu mai constituie infractiune in Anglia si in Tara Galilor, de la adoptarea legii din 1967 asupra delictelor sexuale, precum si in Scotia, de la legea din 1980 asupra justitiei penale. In iulie 1978, guvernul Regatului Unit publica un anteproiect de ordonanta tinzand, in mare, sa puna dreptul din Irlanda de Nord in concordanta cu cel din Anglia si Tara Galilor. Cu toate acextea, dupa consultarea populatiei, guvernul anunta in iulie 1979 ca nu are intentia de a duce pana la capat proiectul. 967. - Supus britanic, nascut in 1946 si locuind la Belfast, unde lucreaza in calitate de comis expeditor, dl Jeffrey Dudgeon este homosexual. De o perioada de timp, el duce, impreuna cu altii, o campanie care urmareste reformarea dreptului nord-irlandez asupra homosexualitatii. In ianuarie 1976, politia descinde la el pentru executarea unui mandat emis in virtutea legii din 1971 asupra stupefiantelor. Confiscand scrisori si un jurnal personal, care descrie activitati homosexuale, ea ii cere sa o urmeze la un comisariat, unde il interogheaza timp de mai multe ore in legatura cu viata sa sexuala. Ea trimite dosarul la Director of Public Prosecutions, dar cel interesat este informat, in februarie 1977, ca nu va fi urmarit si i se inapoiaza hartiile cu adnotari pe ele. 968. - Dl Dudgeon introduce o cerere la Comisie, la 22 mai 1976. El sustine ca dreptul penal nord-irlandez, interzicand actele homosexuale facute in intimitate de catre adulti de sex masculin, care consimt, constituie o atingere nejustificata a dreptului sau la respect pentru viata privata, garantat de art. 8 din Conventie. El se pretinde, in afara de aceasta, victima a unei discriminari contrare art. 14, caci ar fi supus la restrictii mai importante decat homosexualii din celelalte regiuni al Regatului Unit, precum si homosexualii si heterosexualii din Irlanda de Nord chiar. 969. Numai existenta legislatiei in cauza, constata Curtea, aduce atingere dreptului dlui Dudgeon la respect pentru viata sa privata, care include si viata sa sexuala. Din partea sa, ancheta politiei din ianuarie 1976 a aratat realitatea amenintarii care apasa asupra lui. Guvernul britanic sustinea ca atingerea vietii private a dlui Dudgeon se justifica, intrucat legislatia nord-irlandeza asupra actelor homosexuale este necesara intr-o societate democratica pentru protectia morala, printre altele. Curtea considera legitima o anumita reglementare penala a

comportamentului homosexual masculin, ca de altfel si a altor forme de comportament sexual. Aplicarea de sanctiuni penale se justifica atunci cand trebuie protejat publicul, in general, impotriva a ceea ce socheaza si raneste si, chiar si pentru actele savarsite de comun acord si in intimitate, pentru a da garantii impotriva exploatarii si coruptiei unor persoane deosebit de vulnerabile din cauza, spre exemplu, a tineretii lor. 970. - Dupa ce a precizat ca nu-i revine ei sa exprime o judecata de valoare asupra moralitatii relatiilor homosexuale masculine intre adulti, Curtea cerceteaza daca motivele prezentate in favoarea atingerii vietii private a dlui dudgeon sunt pertinente si suficiente fata de art. 8 & 2. Ea incepe cu examinarea diferitelor argumente invocate de guvernul britanic pentru a combate concluzia Comisiei, conform careia interzicerea penala a unor acte homosexuale indeplinite in intimitate de catre barbati care au consimtit, in varsta de peste 21 de ani, nu se justifica. Curtea recunoaste, in special, ca diferente de atitudine si de opinie publica exista, pana la un anumit punct, intre Irlanda de Nord si Marea Britanie in ce priveste chestiunile de moralitate si constituie un element pertinent. Asa stand lucrurile, climatul moral din Irlanda de Nord in materie sexuala, cum l-a pus in evidenta ostilitatea fata de reforma legislativa preconizata, figureaza printre datele de care autoritatile nationale pot, pe buna dreptate, sa tina cont verificand daca exista o nevoie sociala imperioasa de a mentine neschimbata legislatia in vigoare. Ramane de stiut daca aceste motive, considerate pertinente de catre Curte, sunt suficiente. Astazi se intelege mai bine comportamentul homosexual decat in perioada adoptarii legilor din 1961 si 1985: in marea majoritate a statelor membre ale Consiliului Europei, nu se mai crede ca practicile homosexuale in cauza cer, prin ele insele, o represiune penala. Hotararea subliniaza ca in Irlanda de Nord chiar, autoritatile au evitat in acesti ultimi ani sa angajeze urmariri pentru acte homosexuale comise de catre barbati de peste 21 de ani, care au consimtit. Deci nu se poate vorbi de o nevoie sociala imperioasa de a transforma asemenea acte in infractiuni, in lipsa unei justificari suficiente produse prin riscul de a dauna unor indivizi vulnerabili ce trebuie protejati, de exemplu tinerii, sau prin repercusiuni asupra colectivitatii. Consecintele daunatoare pe care, chiar existenta legislatiei nord-irlandeze, le poate produce asupra vietii unei persoane cu indinatii homosexuale, precum dl dudgeon, predomina asupra argumentelor care pledeaza contra oricarui amendament la dreptul in vigoare. In consecinta, motivele avansate de catre guvernul britanic nu sunt suficiente pentru a justifica mentinerea interzicerii penale a unor raporturi homosexuale la care se dedau in intimitate barbati adulti, capabili sa consimta la aceasta. 971. - Contrar avizului Comisiei, Curtea nu transeaza problema de a sti

daca atingerea denuntata de petitionar poate fi justificata, atata timp cat acesta din urma este impiedicat sa aiba relatii homosexuale cu tineri sub 21 de ani, prin necesitatea de a proteja morala tinerilor. Ea explica faptul ca aceasta revine in primul rand autoritatilor nationale care trebuie sa hotarasca ce garantii sa ceara in aceasta privinta si, in special, sa fixeze varsta pana la care tinerii trebuie sa se bucure de protectia dreptului penal. 972. - Curtea pune concluzia ca dl Dudgeon a suferit si continua sa sufere o atingere nejustificata a dreptului sau la respect pentru viata lui privata, violandu-se art. 8 (15 voturi pentru, 4 impotriva). In afara de aceasta, ea considera inutila examinarea cazului si prin prisma art. 14 (14 voturi pentru, 5 impotriva). 973. - In baza art. 50, dl Dudgeon cerea o satisfactie echitabila pentru nelinistea si suferinta pe care le-a trait, precum si pentru diferite cheltuieli. Hotararea trimite aceasta chestiune la Camera constituita initial pentru examinarea cazului si care s-a desesizat in ianuarie 1981 in favoarea plenului Curtii (unanimitate). 974. - Curtea decide ca Regatul Unit trebuie sa verse dlui Dudgeon pentru cheltuieli de judecata si taxe, atribuite procedurii in fata organelor Conventiei, 3.315 (fata de 4.655 cerute) (unanimitate). Ea respinge cererile petitionarului pentru surplus si anume cele de com pensare financiara a daunei pretins pricinuite (unanimitate).
Silver .a. c/ Regatului Unit (1983)

1039. - Cu exceptia dnei Judith Colne, petitionarii (dnii Reuben Silver, Clifford Dixon Noe, James Henry Tuttle, Gary Cooper, Michael McMahon si Desmond Roy Carne) se afla in inchisoare, in Regatul Unit, in perioada faptelor in cauza. Reclamatia se refera la interceptarea de catre autoritatile penitenciare a 62 de scrisori scrise de petitionari intre ianuarie 1972 si mai 1976, adica 7 de dl Silver, 4 de dl Noe, 3 de dna Colne, 2 de dl Tuttle, 14 de Cooper, 10 de dl McMahon si 22 de dl Carne. In afara de aceasta, dl Noe se plange de intarzierea in expedierea unei scrisori si dl McMahon de faptul ca nu a fost remisa o scrisoare care ii era destinata. In cazul dnei Colne, scrisori sunt exemple de corespondenta pe care a fost impiedicata sa o poarte cu dl Williams, fratele inchis al unui prieten; in ceea ce-i priveste pe ceilalti petitionari, scrisorile erau adresate la sau trimise de diterite persoane parinti, solicitors, parlamentari si ziaristi. Corespondenta trata numeroase subiecte, cum ar fi conditiile de detentie, procedurile judiciare, tranzactii comerciale, chestiuni de familie si personale. In plus, dl Silver, care-l rugase pe ministrul de interne, la 20 noiembrie 1972, sa-l autorizeze sa consulte un solicitor in legatura cu o neglijenta care s-ar fi produs in conditiile sale de detentie, a suferit un refuz la 18 aprilie 1973.

1040. - In Anglia si in Tara Galilor corespondenta detinutilor este reglementata de numeroase dispozitii ale regulamentului penitenciarelor, adoptat de catre ministrul de interne, in virtutea Legii nr. 1952 asupra inchisorilor. In perioada faptelor, aceste dispozitii erau completate de consemne date directorilor de inchisoare, sub forma de instructiuni si directive, care nu erau publicate. Conform regulamentului si consemnelor, scrisorile in cauza au fost interceptate sau intarziate pentru diferite motive: restrictii pentru corespondenta cu alte persoane decat parinti si prieteni, sau privind cazuri juridice sau altele, dispozitii care interziceau includerea de reclamatii privind conditiile de detentie, amenintari de folosire a violentei, grosolanii sau documente destinate publicitatii etc. Incepand cu 1 decembrie 1981, consemnele privind corespondenta detinutilor au fost profund modificate, iar instructiunile revizuite sunt de atunci publicate in intregime. 1041. - Cele 7 cereri sunt introduse in fata Comisiei la diferite date, cuprinse intre 20 noiembrie 1972 si 8 iulie 1975. Conform celor interesati, cenzurarea corespondentei lor constituie un amestec nejustiticat atat in dreptul lor la respect pentru coresponelenta, garantat de art. 8 din Conventie, cat si in libertatea lor de exprimare, recunoscuta de art. 10. In continuare, petitionarii sustin ca, in ciuda art. 13, nu au avut nici o posibiiitate de recurs intern efectiv impotriva acestor violari sustinute ale Conventiei. Dl Silver se plange, de asemenea ca, in ciuda art. 6 & 1, respingerea cererii sale l-a lipsit de acces la tribunale. 1042. - Avand in vedere schimbarile aduse in 1981 in reglementarile asupra corespondentei detinutilor, guvernul britanic nu contesta avizul Comisiei asupra a numeroase puncte. Curtea subliniaza ca ea nu are competenta de a se pronunta asupra compatibilitatii noului regim cu Conventia, dar ea constata, cu satisfactie, ca Regatul Unit a introdus profunde modificari pentru a asigura respectarea angajamentelor sale fata de acest instrument. 1043. - Ea incepe cu examinarea reclamatiei prezentate de dl Silver in temeiul art. 6 & 1: respingerea cererii sale, din 1972, catre ministrul de interne poate fi analizata ca o negare a dreptului de acces la tribunal. Considerandu-se obligata sa statueze, cu toate schimbarile aduse legislatiei si practicii, ea pune concluzia, in lumina hotararii sale Golder, ca a existat o violare a respectivului articol (unanimitate). 1044. - Curtea se pronunta apoi asupra violarii sustinute a art. 8. Interceptarea sau intarzierea a 64 de scrisori in cauza constituia, in mod evident, un "amestec al unei autoritati publice" in dreptul petitionarilor la respect pentru corespondenta lor; era cazul, deci, de a cerceta daca se indeplineau conditiile in care paragraful 2 al art. 8 permite un asemenea amestec.

Amestecul era el "prevazut de lege"? Petitionarii nu contestau conformitatea masurilor litigioase cu dreptul englez. Referindu-se la jurisprudenta sa, Curtea aminteste ca expresia "prevazut de lege" inseamna ca amestecul trebuie sa aiba o baza in dreptul intern si ca legea care se aplica trebuie sa fie suficient de accesibila cetateanului. In acest caz, actiunile autoritatilor din inchisoare nu se bazau pe consemnele ministrului de interne - care nu aveau putere de lege -, ci pe legea asupra inchisorilor si regulamentul penitenciarelor, care erau suficient de accesibile. Alta conditie: legea trebuie sa fie destul de precisa pentru a permite cetateanului sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele comportarii sale. Totusi, interpretarea si aplicarea numeroaselor legi depind de practica; din moment ce consemnele instaurau o practica general valabila, se putea tine cont de ele - in masura limitata in care continutul lor a fost relevat celor interesati - pentru a cerceta daca era respectata conditia, de previzibilitate. Curtea subliniaza ca trebuie supus unui control efectiv amestecul in dreptul unui individ, in special atunci cand executivul se bucura, ca in cazul de fata, de largi puteri discretionare. Ea nu subscrie totusi la una din tezele petitionarilor, conform careia garantiile ar trebui sa figureze in insusi textul care autorizeaza amestecul: chestiunea garantiilor fiind strans legata de cea a recursurilor efective, Curtea o abordeaza in contextul art. 13. Aplicand respectivele principii, Curtea nu observa motive sa se separe avizul Comisiei - necontestat de catre guvern -, conform caruia interceptarea , pentru motive determinate, a majoritatii scrisorilor in litigiu nu era "prevazuta de lege". In acelasi timp, ea nu adera la o constatare asemanatoare - contestata de catre guvern - privind treisprezece scrisori. In sfarsit, ea respinge reclamatia petitionarilor conform careia Comisia ar fi pus concluzia gresita ca interceptarea sau intarzierea a altor treisprezece scrisori erau "prevazute de lege". Urmareau ingerintele un scop legitim? Curtea, in fata careia problema nu a suscitat discutii, nu vede un motiv de a pune la indoiala ca respectivele ingerinte urmareau toate un scop legitim, spre exemplu "apararea ordinii", prevenirea infractiunilor penale", "protectia moralei", "protectia drepturilor si libertatii altora". Era amestecul "necesar intr-o societate democratica"? Recunoscand ca un anumit control al corespondentei detinutilor se recomanda si nu se opune Conventiei, Curtea aminteste unele din principiile care reies din jurisprudenta sa. Astfel, statele contractante se bucura de o anumita marja de apreciere pentru a recurge la restrictii, dar decizia finala asupra compatibilitatii acestora cu Conventia apartine Curtii; amestecul trebuie sa corespunda unei "nevoi sociale imperioase" si sa fie "proporpotional cu scopul legitim urmarit"; clauzele din Conventie, care se refera la exceptii de la un drept garantat, cer o interpretare restrictiva. Aplicand aceste principii, Curtea nu vede un motiv de a se indeparta de opinia Comisiei - necontestata de guvern

-, conform careia interceptarea, pentru motive stabilite, a celor mai multe dintre scrisori nu era "necesara". Ea nu subscrie insa la o constatare analoaga - contestata de guvern privind o alta scrisoare. In sfarsit, ea respinge reclamatia petitionarilor, conform careia Comisia ar fi pus concluzia gresita ca interceptarea sau intarzierea a sase scrisori erau "necesare". Astfel, cu exceptia uneia din scrisorile dlui Silver, a doua scrisori ale dlui Noe si a patru ale dlui Cooper, interceptarea sau intarzierea a 64 de scrisori litigioase au violat art. 8 (unanimitate). 1045. - Se petreceau lucrurile la fel cu art. 13 combinat cu art. 8? dupa ce a reamintit anumite principii, care se degaja din jurisprudenta privind art. 13, Curtea considera mai intai ca posibilitatea deschisa petitionarilor de a se plange de controlul corespondentei lor, sesizand comitetul vizitatorilor inchisorii sau mediatorul parlamentar pentru probleme administrative - nici unul si nici altul nu pot lua o decizie obligatorie - nu constituie un "recurs efectiv". Ea examineaza apoi celelalte cai posibile de recurs: o cerere la ministrul de interne si sesizarea tribunalelor engleze. Avand in vedere competentele respective si faptul ca normele aplicabile si Conventia nu sunt compatibile, aceste mijloace nu dadeau posibilitatea unui "recurs efectiv". In schimb, in masura in care aceste norme corespundeau art. 8, ansamblul acestor recursuri raspundea, cel putin in cazurile in care erau accesibile, conditiilor art. 13. Curtea pune deci concluzia ca in toate cazurile, unde ea a constatat o violare a art. 8 si in unul din celelalte sapte cazuri, art. 13 a fost incalcat (unanimitate). 1046. - Problema aplicarii art. 50 nefiind pregatita, Curtea rezerva hotararea. 1047. - Petitionarii cereau o indemnizatie "generala" si, pentru trei dintre ei, daune interese "speciale" precum si rambursarea cheltuielilor de judecata si taxe atribuite procedurii de la Strasbourg (35.663,63 inainte de deducerea sumei percepute cu titlu de asistenta judiciara). 1048. - Curtea decide ca Regatul Unit trebuie sa le verse, pentru cheltuieli de judecata si taxe, 31.661,57 , minus 34.692,64 FF (unanimitate). Ea respinge cererile pentru surplus (unanimitate).
Malone c/ Regatului Unit (1984)

1065. - Dl James Malone, anticar, locuind in Surrey, este cetatean al Regatului Unit. Inculpat in martie 1977 pentru delict de tainuire, el este in final eliberat la sfarsitul unui proces unde a aparut ca una din convorbirile sale telefonice a fost interceptata. In octombrie 1978, cel interesat introduce o actiune civila in fata High Court Contra prefectului de politie a Marii Londre, pentru a se recunoaste, in special, ca orice "ascultare " de convorbiri pe liniile sale telefonice, practicata fara acordul sau, este ilegala, chiar daca ea are la baza un mandat al ministrului de interne. Vicepresedintele de la

Chancery Division, Sir Robert Megarry, ii respinge actiunea la 28 februarie 1979. 1066. - In Anglia si Tara Galilor, interceptarea comunicatiilor postale telefonice in scopul descoperirii si prevenirii infractiunilor se practica in virtutea unui mandat eliberat de catre un ministru, de regula cel de interne. In aceasta materie nu exista un cod general, ci diferite dispozitii legislative care intra in joc, din care una permite sa se ceara Post Office din 1981 Post Office si British Telecommunications - sa informeze un inalt functionar asupra elementelor transmise pe calea postei sau a telecomunicatiilor. Conform unei practici despre care Parlamentul a fost informat, serviciile telefonice - Post Office inainte de 1981 si British Telecommunications dupa stabilesc si produc copii dupa "contor" la cererea politiei, daca informatiile sunt absolut necesare pentru o ancheta privind o infractiune grava si nu pot fi culese din alta sursa. 1067. - In cererea sa din 19 iulie 1979, catre Comisie, dl Malone se plange de interceptarea recunoscuta a uneia din convorbirile sale telefonice. El se declara, in afara de aceasta, convins ca, la ordinele politiei, curierul sau si cel al sotiei au fost interceptate, liniile sale telefonice "ascultate" si telefonul sau bransat la un dispozitiv de "contorizare" care inregistra toate numerele formate. El se pretinde o victima a incalcarii art. 8 si 13 din Conventie, care rezulta din aceste manevre blamabile, precum si din dreptul si practica engleza si galeza in materie . 1068. - Cazul - precizeaza Curtea - nu priveste decat interceptarea comunicarilor si "contorizarea" instalatiilor telefonice de catre sau pentru politie, in contextul general al unei instructii penale, precum si cadrul lor juridic si administrativ. 1069. - Nimeni nu contesta ca o convorbire telefonica a dlui Malone a fost interceptata, la cererea politiei, in virtutea unui mandat al ministrului de interne. Exista deci un amestec in exercitarea dreptului sau la respect pentru viata privata si corespondenta. In afara de aceasta, guvernul britanic, refuzand sa arate daca, in speta, au avut loc si alte interceptari de apeluri telefonice sau de curier, era de acord ca petitionarul, banuit de tainuire, apartinea unei categorii de persoane expuse la asemenea masuri. De aici, existenta, in Anglia si in Tara Galilor, a unor legi si practici care autorizeaza si instaureaza un sistem de supraveghere secreta a comunicatiilor constituie in sine un asemenea amestec, chiar in afara oricarei aplicari efective. Aceste ingerinte erau de prevazute de lege? Amintind principiile generoase enuntate in jurisprudenta sa, Curtea subliniaza anume ca legea prin ea insasi, prin opozitie cu practica administrativa de care este msotita,

trebuie sa stabileasca amploarea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a executivului in materie de interceptari si aceasta cu suficienta claritate, pentru a da individului o protectie adecvata impotriva arbitrarului. Guvernul, petitionarul si Comisia erau de acord sa considere compatibila cu dreptul englez si galez practica interceptarii comunicatiilor pentru politie, in virtutea unui mandat al ministrului de interne. Exista insa un dezacord fundamental intre ei asupra faptului de a sti daca anumite dispozitii legislative reusesc sa limiteze, cat de cat, scopurile pentru care si modul in care interceptarea comunicarilor telefonice poate fi condusa in mod legal. Curtea constata ca dreptul englez si galez este astazi destul de neclar si se preteaza la analize divergente. In special, nu se poate spune cu certitudinea dorita in ce privinta puterea de interceptare este integrata in norme juridice si in ce masura ea ramane tributara executivului. In aceasta masura lipseste elementul minimal de protectie juridica, cerut de intaietatea dreptului intr-o societate democratica. Ingerintele reliefate nu erau deci prevazute prin lege. Erau de necesare, intr-o societate democratica, in cautarea unui scop legitim recunoscut? Fara nici o indoiala, existenta unei legislatii care autorizeaza interceptarea comunicatiilor, pentru a ajuta politia judiciara sa se achite de sarcinile ei, poate fi necesara "pentru apararea ordinii si prevenirea infractiunilor penale".In acelasi timp, sistemul de supraveghere adoptat trebuie sa fie msotit de suficiente garantii impotriva exceselor. In lumina concluziei de mai inainte, Curtea nu considera ca trebuie sa determine in continuare in ce constau celelalte garantii cerute de paragraful 2 al art. 8 si nici daca sistemul in litigiu le ofera, in aceasta imprejurare. 1070. - Apoi ii revenea sa se pronunte asupra "contorizarii" instalatiilor telefonice. Intr-o copie dupa "contorizare" figureaza informatii - chiar numerele facute - care fac parte integranta din comunicatiile telefonice. A transmite la politie, fara acordul abonatului, aduce atingere exercitarii dreptului consacrat prin art. 8. Dl Malone risca sa cada sub incidenta practicii existente in aceasta privinta. Cu toate ca guvernul precizase ca politia nu a provocat "contorizarea" postului, petitionarul putea sa se pretinda victima a unei violari a art. 8, chiar din cauza existentei acestei practici. Dreptul englez si galez nu interzice Post Office-ului sa transmita, voluntar, la o cerere a politiei care il roaga sa stabileasca si sa faca niste copii de "contorizare". In afara simplei absente a interzicerii, piesele de la dosar nu releva nici o norma juridica privind amploarea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere de care se bucura autoritatile. Cu toate ca este legal in dreptul intern, respectivul amestec nu era deci prevazut de catre lege. Aceasta concluzie scuteste Curtea de a cerceta daca amestecul era necesar intr-o societate democratica. 1071. - In rezumat, a existat violarea art. 8 atat pe motivul interceptarii de comunicari cat si pentru furnizarea de copii ale "contorizarii" catre politie (unanimitate).

1072. - Avand in vedere aceasta decizie, Curtea judeca inutil sa statueze asupra plangerii in baza art. 13 (16 voturi pentru, 2 impotriva). 1073. - Ea rezerva chestiunea satisfacerii echitabile si o trimite la Camera constituita la inceput pentru examinarea cazului si care a renuntat, in septembrie 1983, in favoarea plenului Curtii (unanimitate). 1074. - In februarie 1985, Curtea a primit textul unei intelegeri amiabile, incheiata intre guvernul britanic si dl Malone: primul consimte sa-i ramburseze celui de al doilea cheltuielile prezentate in Anglia (9.011 cheltuieli de justitie si 5.443,20 onorarii ale avocatilor) si sa-i verse suma de 1.774,10 , dupa ce s-au scazut sumele luate de la organele Conventiei pentru aisistenta judiciara, pentru cheltuielile suportate la Strasbourg. 1075. - Curtea constata ca acordul imbraca un "caracter echitabil" in sensul art. 53 & 4 al regulamentului sau si in consecinta decide sa scoata cazul de pe rol (unanimitate).
Rasmussen c/ Danemarcei (1984)

843. - Nascut in 1945, dl Per Krohn Rassmussen are nationalitatea daneza si lucreaza ca functionar de birou. Se casatoreste in 1966 si in ianuarie 1971 sotia naste o fetita. Avand indoieli in ce priveste paternitatea acesteia, el se abtine sa introduca o actiune de dezavuare, pentru a-si salva casnicia. Divortul este pronuntat in iulie 1975. Conform unui compromis, semnat mai intai cu sotia sa, dl Rassmussen renunta sa introduca o actiune de dezavuare a paternitatii, in timp ce ea abandona orice pretentie la o pensie alimentara pentru copil. In ianuarie 1976, fosta sotie a petitionarului ii scrie, afirmand ca ea nu este legata prin acest compromis. Atunci dl Rassmussen cere Curtii de Apel sa-i permita sa introduca o actiune de dezavuare a paternitatii, in afara termenului (care expirase), prevazut de art. 5 & 2 al legii din 1960 asupra statutului juridic al copilului. Totusi, Curtea de Apel refuza, la 12 aprilie 1976, pe motiv ca nici o circumstanta speciala nu justifica acordarea unei derogari. Obtinand noi elemente, dl Rassmussen sesizeaza din nou Curtea de Apel in noiembrie 1978, dar autorizarea ii este inca o data refuzata. Aceasta decizie este ulterior confirmata de Curtea Suprema in ianuarie 1979. 844. - In cererea sa catre Comisie, din 21 mai 1979, dl Rassmussen se pretinde victima a unei discriminari bazate pe sex in sensul ca, in conformitate cu legea din 1960 (modificata la acest punct in 1982),fosta sa sotie putea, in orice moment, sa-i contexte paternitatea in fata tribunalelor, in timp ce el nu avea acest drept. El invoca art. 14 al Conventiei, combinat cu art. 6 si 8. 845. - Intra faptele cauzei in domeniul de aplicare a cel putin uneia din clauzele normative ale Conventiei, altele decat art. 14? nu, sustinea guvernul

danez. Da, raspunde Curtea. Art. 14 nu este valabil decat pentru a te bucura de drepturile si libertatile garantate de Conventie. Or, o actiune de dezavuare imbraca, prin natura sa, un "caracter civil", caci ea apartine dreptului familiei si priveste, fara nici o indoiala, viata privata a petitionarului, deci art. 6 si 8 se aplica. Exista o diferenta de tratament? Desigur, noteaza Curtea, pentru ca legea din 1960 impune anumite termene numai sotului. nu este cazul sa se cerceteze pe ce se baza respectiva diferenta, lista facuta la art. 14 nefiind limitativa. Se aflau petitionarul si fosta sa sotie in situatii similare? Curtea nu considera ca trebuie sa rezolve problema. Exista o justifiicare obiectiva si rationala? Guvernul sustinea ca diferenta de tratament se justifiica tocmai in interesul copilului si invoca "marja de apreciere" a statelor in materie. Curtea aminteste ca aceasta marja variaza in functie de circumstante, domenii si contexte; prezenta sau absenta unui numitor comun al sistemelor juridice ale statelor contractante poate fi pertinenta in aceasta privinta. Or, constata ea, pentru acest gen de probleme nu exista un numitor comun. autoritatile erau indreptatite sa gandeasca, in acea penoada, ca instituirea de termene numai pentru sot se justifica prin teluri legitime, adica garantarea securitatii juridice si protejarea intereselor copilului care, de regula, se unesc cu cele ale mamei. De altfel, autoritatile nu au incalcat principiul proportionalitatii. Astfel, pune Curtea concluzia diferenta de tratament nu era discriminatorie in sensul art. 14, si nu a existat nici o violare a acestui articol combinat cu art. 6 si 8 (unanimitate).

Abdulaziz .a. c/ Regatului Unit (1985)

888. - Dna Nargis Abdulaziz, nascuta in Malawi in 1948 si de origine indiana, se declara apatrida. Ea traieste in Regatul Unit cu un permis din 1977; in mai 1979 obtine autorizatie de a ramane acolo pe timp nelimitat. In decembrie 1979, se casatoreste cu dl Abdulaziz, un portughez care a emigrat din India, unde s-a nascut, in Portugalia si care se afla in Regatul Unit cu posibilitatea de a ramane acolo o perioada limitata. In iulie 1980, autoritatile refuza sotului ei un permis de sedere permanent; un recurs impotriva acestei decizii suferd un esec. Dl Abdulaziz se afla inca in Regatul Unit, fara permis. Cuplul are un fiu nascut in 1982. Dna Arcely Cabales, de origine asiatica, s-a nascut in Filipine in 1939. Ea traieste in Regatul Unit cu un permis din 1967; in iunie 1971, ea obtine autorizatia de a ramane pe timp nelimitat. In 1980 are loc in Filipine o ceremonie de casatorie intre ea si dl Cabales, cetatean al acestei tari. In februarie 1981, i se refuza acestuia viza pentru a se instala in Regatul Unit impreuna cu dna Cabales; un recurs impotriva acestei decizii sufera un esec. In perioada respectiva petitionara avea si ea cetatenia filipineza. Dl Cabales

a continuat sa traiasca in Filipine, din 1980 pana in 1984, si cuplul a ramas separat, cu exceptia unei scurte perioade in 1983. In 1984, dna Cabales obtine naturalizarea. Autoritatile britanice, care contesta valabilitatea casatoriei facute in Filipine, refuza din nou dlui Cabales un permis de stabilire cu titlul de sot, dar ii permit sa stea temporar in faza ca logodnic al unei cetatene britanice. O ceremonie de casatorie are loc in Regatul Unit, in ianuarie 1985, dupa care dl Cabales primeste autorizarea de a ramane in calitate de sot timp de douasprezece luni; la terminarea acestei perioade, el poate pretinde un permis permanent. Dna Sohair Balkandali s-a nascut in Egipt in 1946 sau 1948. Ea locuieste in Regatul Unit, cu un permis, din 1973. Datorita casatoriei ei in 1978 cu un cetatean britanic - casatorie desfacuta ulterior - ea obtine un permis de sedere permanent in Regatul Unit, precum si cetatenia Regatului Unit si a Coloniilor. In 1981, ea se casatoreste cu un cetatean turc, dl Balkandali, cu care are un fiu, si care se afla in Regatul Unit fara autorizare. In luna mai a aceluiasi an, autoritatile resping cererea de permis de sedere prezentata de cel interesat, dar acesta ramane. Sotia sa obtinand cetatenia britanica, obtine si el autorizarea temporara, in 1983, si apoi definitiva, in 1984, de a ramane in aceasta tara. 889. - Deciziile autoritatilor au fost luate in baza regulilor din 1980 asupra imigratiei. Inainte de 1983, un sot strain care dorea sa se reuneasca sau sa ramana cu sotia sa, stabilita legal in Regatul Unit, nu era autorizat sa intre sau sa stea daca, intre altele, ea nu era cetateana a Regatului Unit sau a Coloniilor, nascuta ea insasi in Regatul Unit sau cand unul din cei doi parinti era nascut acolo. Legislatia s-a schimbat in 1983; se cere in continuare ca sa fie o cetateana britanica, dar locul ei de nastere si acela al parintilor ei nu mai este luat in considerare. In schimb, o sotie straina, dornica sa fie impreuna cu sotul, stabilit in mod legal in Regatul Unit, sau sa ramana acolo cu el, putea, inainte de 1983, sa primeasca un permis de intrare sau de sedere fie ca respectivul sot era sau nu cetatean al Regatului Unit si al Coloniilor cu locul nasterii pe teritoriul Regatului; din 1983, ea poate obtine o asemenea permisiune, fie ca sotul este sau nu cetatean britanic. 890. - Dna Abdulaziz sesizeaza Comisia la 10 decembrie 1980, doamnele Cabales si Balkanslali la 10 august 1981. Fiecare dintre ele se pretinde victima a unei practici discriminatorii autorizate de Parlament, prezenta in regulile din 1980 asupra imigratiei si incompatibila cu art. 3, 8 luat singur si combinat cu art.14 si 13 ale Conventiei. 891. - Statuand asupra violarii sustinute a art. 8, luat singur, Curtea inlatura, mai intai, diferite argumente ale guvernului britanic, tinand sa demonstreze inaplicabilitatea acestei dispozitii.

Daca anumite aspecte ale dreptului de a intra intr-o tara tin de Protocolul nr. 4 (neratificat de Regatul Unit), asta nu inseamna sa se excluda ca unele masuri luate in domeniul imigrarii pot aduce atingere dreptului la respect pentru viata de familie. Petitionarele se plang nu de un refuz de a fi lasate sa intre sau sa ramana in Regatul Unit, ci de a se vedea lipsite sau amenintate de a fi lipsite de compania sotilor lor. Cu toate ca art. 8 presupune existenta unei familii, oricare viata de familie in proiect nu iese complet din cadrul sau. Cuvantul "familie" include, in orice caz, relatia nascuta dintr-o casatorie legala, cum sunt cele pe care le-au contractat dnele Abdulaziz si Balkandali, si nu fictiva. Curtea nu a rezolvat controversa privind validitatea ceremoniei de casatorie care a avut loc in Filipine intre dl si dna Cabales. Piesele de la dosar arata ca ei se credeau casatoriti si doreau sincer sa coabiteze si sa duca o viata de familie normala. In acest caz, legatura astfel nascuta era destul de stransa pentru a antrena in joc art. 8. In rezumat, fiecare dintre petitionare incepuse o "viata de familie" suficienta pentru scopurile art. 8, care deci se aplica (unanimitate). Acest articol nu se va interpreta ca implicand pentru un stat contractant obligatia generala de a respecta alegerea, de catre cuplurile casatorite, a domiciliului comun si a accepta instalarea de persoane casatorite, de alta nationalitate, in tara. Doamnele Abdulaziz, Cabales si Balkandali, care in perioada casatoriei lor ar fi putut sau trebuit sa cunoasca efectul regulilor privind imigrarea, nu au simtit existenta unor obstacole care sa le fi impiedicat sa duca o viata de familie in propria lor tara sau in aceea a sotului lor, si nici motive speciale sa nu se astepte ca vor opta pentru o asemenea solutie. In consecinta, nu a existat o lipsa de respect pentru viata lor de familie (unanimitate). 892. - Cu toata absenta violarii art. 8 luat singur, faptele in litigiu se situeaza in domeniul acestui text; art. 14 se aplica din acel moment si el. In ce-l priveste pe acesta din urma, o diferentiere este discriminatorie daca este lipsita de o justificare obiectiva si rationala. A existat o discriminare bazata pe sex ? Regulile privind imigratia permit mai usor unui barbat instalat in Regatul Unit, decat unei femei in aceeasi situatie, sa obtina pentru sotia sa nenationala autorizarea de a intra sau a ramane in tara pentru a locui. Ele tindeau, tel legitim, sa protejeze piata nationala a muncii intr-o perioada de somaj intens. Totusi, progresul catre egalitatea sexelor, fiind un obiectiv important al statelor membre ale Consiliului Europei, numai motive foarte puternice puteau duce la a considera compatibila cu Conventia o diferentiere bazata pe sex. Cu sprijinul statisticii, guvernul sublinia ponderea respectiva a barbatilor si femeilor pe

piata muncii. Curtea nu este convinsa ca aceasta are o asemenea amploare incat sa justifice diferentierea si nici ca a servit obiectivul suplimentar al regulilor din 1980: promovarea linistii publice. Faptul ca Regatul Unit a actionat, in materie de primire a sotiilor pentru instalare, mai generos decat cere Conventia, cu atat mai mult, in sine, nu exclude O violare a art. 14. Astfel, cele trei petitionare au suferit, in folosirea dreptului lor la a li se respecta viata de familie, o discriminare bazata pe sex si contrara art. 14 combinat cu art. 8 (unanimitate). A existat o discriminare rasiala? Aplicabile la toti candidatii la intrare regulile privind imigratia se bazau nu pe obiectii privind originea acestora, ci pe necesitatea de a reduce imigrarea pentru a proteja piata nationala a muncii. In plus, circumstanta ca in acea perioada regulile loveau mai putin in albi decat in alte grupe rezulta nu din continutul acestora, ci mai ales din preponderenta numerica a anumitor grupuri etnice printre persoanele care doreau sa imigreze. Asadar, petitionarele nu au fost supuse unei discrimincYlri rasiale (unanimitate). A existat o discriminare bazata pe nastere? Dna Balkandali se plangea, de asemenea, de faptul ca printre cetatenele Regatului Unit si din Colonii, instalate in Regatul Unit, numai acelea care erau nascute acolo daca unul din parinti era nascut acolo, puteau obtine admiterea sotului nenational pentru stabilire. Curtea considera ca aceasta diferentiere avea un tel legitim: grija de a proteja femeile, care au legaturi stranse cu Regatul Unit, de incercarile prin care ar fi trecut daca, dupa casatoria lor ar fi trebuit sa mearga in strainatate pentru a putea fi impreuna cu sotul lor. Doamna Balkandali nu a fost deci victima a unei discriminari bazate pe nastere (unanimitate). 893. - Petitionarele pretindeau ca au suferit un tratament degradant contrar art.3. Curtea respinge aceasta teza (unanimitate). Diferenta de tratament nu vadea nici un dispret sau lipsa de respect pentru personalitatea lor si nu avea nici telul si nici efectele de a umili sau injosi. 894. - Pentru ca Regatul Unit nu a incorporat Conventia in dreptul sau intern, nu se putea face un recurs efectiv in fata unei autoritati nationale pentru reclamatiile privind discriminarea pe baza de sex, suferita de petitionare. A existat deci, in aceasta privinta, o violare a art. 13 (unanimitate). 895. - In temeiul art.50, Curtea respinge cererea unei indemnizatii "importante" pentru prejudiciu moral: stabilirea violarii constituie prin ea insasi o satisfactie echitabila pentm suferinta si nelinistea resimtite. Cu toate acestea, Regatul Unit trebuie sa verse petitionarelor sumele cerute pentru cheltuieli de judecata si taxe, revenind procedurii de la Strasbourg (unanimitate).

Rees c/ Regatului Unit (1986)

982. - La naterea sa, in 1942, petitionarul prezinta toate caracteristicile fizice si biologice ale unui copil de sex feminin. Totusi, din frageda copilarie el afiseaza un comportament masculin si un aspect ambiguu. In 1970 face un tratament, in vederea unei conversiuni sexuale si adopta in 1971 prenume masculin. De atunci traieste ca un barbat si societatea il recunoaste ca atare. In 1977 si schimba numele din nou pentru a-l lua pe cel de Mark Nicholas Alban Rees, pe care-l poarta si azi. In afara de actul sau de nastere, toate documentele oficiale (pasaport etc.) il desemneaza azi cu noul sau nume precedat, daca este cazul, de titlul "DI". Conservatorul sef al actelor de stare civila respinge la 25 noiembrie 1980 cererea petitionarului ca in registrul de nastere sa fie schimbat pentru a tine cont de schimbarea identitatii sexuale. 983. - In Regatul Unit, operatiile de conversiune sexuala nu cer nici o formalitate juridica si pot fi finantate de Serviciul National de Sanatate, ca in cazul lui Mark Rees. Nici legiuitorul si nici jurisdictiile nu au scos o decizie generala si uniforma privind starea civila a transsexualilor operati . In acelasi timp, pentru a te putea casatori - posibil in dreptul englez numai intre persoane de sex opus -, jurisprudenta stabilita consielera ca din cele patru criterii - cromozomic, gonadic, genital si psihologic - care determina sexul, primele trei - factorii biologici - sunt cele care permit sa se spuna daca persoanele in cauza sunt un barbat si, respectiv, o femeie. nu exista nici un fel de registru al starii civile integrate, ci numai registre distincte pentru nasteri, casatorii, decese si adoptii. Ele inregistreaza evenimentele asa cum s-au produs in calitate de fapte istorice), fara a mentiona - in afara de circumstante exceptionale (cum ar fi adoptia sau legitimarea) - schimbarile (de nume, de adresa etc.) asa cum sunt transcrise in alte state. Fiecare i-si poate modifica numele si prenumele, cand vrea, fara formalitati sau aproape fara. Extrasele de stare civila sau acte de identitate echivalente nu sunt nici cerute, nici folosite. Daca apare necesara o identificare, este suficient, in general, sa se prezinte un permis de conducere sau un pasaport. 984. - In cererea sa adresata Comisiei, la 18 aprilie 1979, dl Rees se plange ca dreptul britanic nu-i confera un statut juridic corespunzator conditiei sale reale; el invoca art.3, 8 si 12 din Conventie. 985. - Conform Curtii, plangerea dlui Rees, in baza art. 8, pune problema de a sti ce obligatii pozitive pot fi inerente unui respect efectiv al vietii private. Existenta si intinderea unor asemenea obligatii in aceasta materie unde nu exista niciodata o comunitate de vederi intre diferitele state contractante si care se bucura deci de o mare marja de apreciere - depind de echilibrul corect, ce trebuie mentinut, intre interesul general si interesele individului; in cautarea unui asemenea echilibru, obiectivele enumerate la paragraful 2 al art. 8 pot juca un anumit rol. Regatul Unit a facut eforturi sa raspunda revendicarilor petitionarului in intreaga masura de care era capabil

sistemul sau actual; dupa acesta, actul de nastere consemneaza numai faptele istorice; nici un fel de dispozitie nu prevede certificate de stare civila valabile din punct de vedere juridic. Cautarea unui echilibru just nu s-ar putea spune ca cere - ceea ce dintr-un anumit punct de vedere pare a fi esenta revendicarilor dlui Rees - introducerea unui nou tip de document care sa indice si sa ateste starea civila la un moment dat. Statul reclamat nu a crezut pana acum ca trebuie sa introduca asemenea modificari, care vor avea importante consecinte administrative si vor crea obligatii suplimentare pentru restul populatiei. Interpretata si mai ingust, reclamatia petitionarului poate trece drept o cerere de ajustare accesorie, care ar lua forma unei adnotari in registrul de nasteri care nu poate fi comunicata unor terti. O asemenea adnotare "secreta" nu pare sa fie ceruta de cautarea echilibrului necesar; ar rezulta din aceasta, in numeroase domenii de interes public, spre exemplu din cel al dreptului familiei si de mostenire, mari greutati pe care le-ar putea rezolva numai o legislatie detaliata, in privinta efectelor schimbarii in diferite contexte si circumstante in care caracterul secret ar trebui sa se indine in fata interesului public. Curtea pune deci concluzia absentei violarii art. 8 (12 voturi pentru, 3 impotriva). Ea adauga, in acelasi timp, un fel de avertisment: pentru moment trebuie lasata Regatului Unit grija de a determina pana la ce punct el poate raspunde la celelalte exigente ale transsexualilor, dar ea nu este mai putin constienta de gravitatea problemelor pe care le vor intampina acestia din urma, precum si confuzia care le este proprie; Conventia trebuind sa fie interpretata in raport cu conditiile actuale, necesitatea unor masuri juridice potrivite trebuie sa duca la o examinare permanenta, mai ales din perspectiva evolutiei stiintei si societatii. 986. - In ce priveste art. 12, Curtea considera ca, garantandu-se dreptul la casatorie, el are in vedere casatoria traditionala intre persoane de sex biologic diferit. Ea adauga totusi ca limitarile acestui drept nu trebuie sa-l restranga sau sa-l reduca intr-o maniera sau intr-o asemenea masura incat sa-l atinga in insasi substanta sa. nu s-ar putea atribui un asemenea efect piedicilor legale puse, in Regatul Unit, casatoriei unor persoane care nu apartin unor sexe biologice diferite. Deci nu a existat o nerecunoastere a acestui articol (unanimitate).

Johnston .a. c/ Irlandei (1986)

812. - Dl Roy H.W. Johnston, resortisant irlandez, nascut in 1930, dna Janice Williams-Johnston, cetateana britanica nascuta in 1938, si Nessa Williams-Johnston, fiica lor nascuta in 1978, locuiesc impreuna in Irlanda. Primul petitionar s-a casatorit in 1952 si are trei copii din aceasta casatorie;

sotia sa si el au convenit in 1965 sa se desparta si au incheiat ulterior un acord oficial de separare. Din 1971, el intretine o relatie stabila cu a doua petitionara, in mare parte in intretinerea sa. El are grija de a treia petitionara de cand s-a nascut si, printre altele, a luat masuri testamentare in favoarea ei ca si in privinta celei de-a doua petitionare si a celorlalti copii ai ei. 813. - Constitutia irlandeza, intrata in vigoare in 1937, interzice divortul, iar populatia a respins prin referendum da 26 iunie 1986) un amendament care l-ar fi permis; tribunalele recunosc totusi in anumite circumstante divorturile obtinute in strainatate de catre cuplurile irlandeze. Persoanele care traiesc impreuna si in cadrul unor relatii stabile, dupa desfacerea casatoriei de catre una dintre ele, nu se pot recasatori in Irlanda si nu sunt considerate ca o familie in sensul art. 41 al Constitutiei, atata timp cat traieste cealalta parte a acestei casatorii; in special, de nu au datoria legala a asistentei mutuale si nici drepturi de succesiune reciproca. Cat priveste copilul nelegitim, el se bucura, fata de parintii sai, de drepturi de succesiune inferioare celor ale unui copil legitim; mama lui este o simpla tutoare si nu poate fi adoptat de ambii sai parintii si nici sa devina legitim prin casatoria lor ulterioara. In 1986, guvernul a depus un proiect de lege privind statutul copiilor, care vizeaza eliminarea, in masura posibilului, oricarei discriminari fata de copiii nascuti in afara casatoriei. 814. - Dl Johnston, dna William-Johnston si Nessa Williams-Johnston sesizeaza Comisia la 16 februarie 1982. Ei se plang de faptul ca in Irlanda lipsesc unele texte care sa permita divortul si sa recunoasca viata familiala a persoanelor care, dupa esecul casatoriei uneia dintre ele, intretin relatii de familie in afara casatoriei ei invoca art. 8, 9, 12 si 13 ale Conventiei, precum si art. 14 (combinat cu art. 8 si 12). 815. - Curtea examineaza mai intai si apoi respinge motivatiile preliminare ale guvernului irlandez (unanimitate), conform carora petitionarii nu au calitatea de "victime", nu au epuizat caile de recurs interne si au prezentat anumite reclamatii care ies din cadrul cazului. 816. - Ea studiaza apoi situatia primilor doi petitionari, incepand cu capacitatea de a divorta si de a se recasatori. Absenta dispozitiilor care sa permita divortul si incapacitatea corelativa pentru dl Johnston si dna WilamsJohnston de a se casatori nu incalca nici art. 8 al Conventiei nici art. 12 (16 voturi pentru, 1 impotriva). In sensul lor comun, cuvintele "dreptul de a se casatori" care figureaza la art.12 vizeaza formarea de relatii conjugale si nu dizolvarea lor. In plus, lucrari preparatorii ale acestui articol nu releva nici o intentie de a ingloba o garantie oarecare a unui drept de a divorta. Daca ar trebui interpretata Conventia in contextul de astazi, Curtea nu ar sti sa scoata din aceasta, printr-o interpretare evolutiva, un drept care a fost in mod deliberat omis la inceput. Cat priveste art. 8, Curtea se intreaba daca o respectare efectiva a vietii familiale a petitionarilor antreneaza, pentru Irlanda, obligatia pozitiva de a introduce masuri care sa autorizeze divortul. Punand o concluzie

negativa, ea releva ca aceasta Conventie trebuie citita ca un tot: un drept la divort fiind exclus de art. 12, nu ar fi logic sa fie dus din art 8. Astfel, Curtea respinge o reclamatie a primilor doi petitionari care afirma ca sunt victime ale unei discriminari care este contrara art 14 al Conventiei combinat cu art. 8 datorita faptului ca dreptul irlandez poate recunoaste anumite divorturi pronuntate in strainatate (16 voturi pentru, 1 impotriva). In conceptia ei, nu se pot considera ca fiind asemanatoare situatia petitionarilor aceea a persoanelor care pot obtine aceasta recunoastere. Dl Johnston pretindea, de asemenea, ca se simte profund afectat de imposibilitatea de a trai cu dna Williams-Johnston altfel decat in cadrul relatiilor extraconjugale. De aici ar rezulta o incalcare a art. 9 al Conventiei, luat izolat sau combinat cu art. 14. Curtea considera ca el se plange, in esenta, de inexistenta divortului, problema la care art. 9 nu se extinde; ea pune deci concluzia ca nu pot fi aplicate articolele invocate (16 voturi pentru, 1 impotriva). In afara de aceasta, Curtea respinge alegatia primilor doi petitionari conform careia numeroase alte aspecte ale statutului lor in dreptul irlandez incalca art. 8 (unanimitate). Anumite puncte litigioase constituie simple consecinte ale imposibilitatii de a obtine un divort, situatie care nu a fost judecata ca fiind incompatibila cu Conventia; in plus, nici o obligatie pozitiva nu apasa asupra Irlandei, pentru a instaura un regim special, pentru o categorie deosebita de cupluri necasatorite, cum sunt petitionarii. 817. - In sfarsit, Curtea examineaza situatia celei de-a treia petitionare. In legatura cu art. 8 ea se intreaba daca respectarea efectiva a vietii familiale conduce, pentru Irlanda, la obligatia pozitiva de a imbunatati situatia juridica a Nessei Williams-Johnston. Ea reaminteste jurisprudenta despre integrarea unui copil in familia sa si noteaza ca au fost facute eforturi in statele membre ale Consiliului Europei pentru a imbunatati situatia juridica a copiilor nascuti in afara casatoriei. Din punctul sau de vedere Nessa ar trebui plasata, juridic si social, intr-o pozitie vecina cu cea a unui copil legitim; or, in prezent, situatiile lor juridice respective sunt foarte diferite. Absenta unui regim juridic potrivit care sa reflecte legaturile familiale naturale ale Nessei, constituie o lipsa de respect pentru viata familiala a celei interesate si a parintilor sai. Exista la acest punct o incalcare a art. 8 din capul de acuzare al celor trei petitionari (unanimitate). In schimb, nu se impune o cercetare separata, daca Nessa este victima a unei discriminari contrare art. 14 combinat cu art. 8, pe motivul incapacitatilor dreptului irlandez de succesiune care o sanctioneaza (16 voturi pentru, 1 impotriva). 818. - In temeiul art. 50, Curtea respinge pretentiile petitionarilor la prejudicii materiale si morale: fie ca de isi au originea in puncte asupra carora ea nu a evidentiat nici o incalcare a Conventiei, fie ca insasi constatarea incalcarii este prin ea insasi o satisfactie suficient de echitabila (unanimitate). In schimb, ea accepta cererea de rambursare a cheltuielilor de judecata si

taxe aferente procedurii de la Strasbourg, dar numai partial, adica 12.000 IR (unanimiate).
Leander c/ Suediei (1987)

923. - In august 1979, muzeul naval din Karlxkrona, in sudul Suediei, intentioneaza sa-l angajeze pe dl Torsten Leander, dulgher. O parte din cladirile muzeului fiind situate intr-o baza navala alaturata, numirea pe post trebuie sa fie precedata de o ancheta de securitate (" un control de personal "), care prexupune consultarea unor informatii consenmate intr-un registru secret tinut de Siguranta. Nominalizarea este refuzata, fara ca cel interesat sa fi putut lua cunostinta de informatiile din registru comunicate Marinei si sa formuleze observatii. Dl Leancler se plange guvernului, cerand anularea aprecierii conform careia el este "periculos pentru securitate", o declaratie despre aptitudinea sa pentru angajare, acces la informatiile consemnate in legatura cu el si posibilitatea de a le comenta. Guvernul respinge toate reclamatiile. 924. - In cererea sa, din 2 noiembrie 1980, catre Comisie, dl Leancler se pretinde o victima a violarilor art. 6, 8, 10 si 13 ale Conventiei. 925. - Curtea se pronunta mai intai asupra reclamatiei in baza art. 8. Registrul secret al politiei includea, fara posibilitate de contestare, date relative la viata privata a dlui Leander. Memorizarea pe calculator si comunicarea lor, impreuna cu refuzul de a acorda celui interesat posibilitatea de a le combate, aduceau atingere dreptului sau la respect pentru viata sa privata. Era amestecul justificat? Sistemul suedez de control al personalului, urmarind dar un tel legitim - protectia securitatii nationale - , se punea problema, mai ales, de a sti daca amestecul era prevazut prin lege si necesar intr-o societate democratica. La primul punct, Curtea observa ca amestecul avea o baza solida in dreptul intern: ordonanta asupra controlului personalului, publicata in Jurnalul Oficial si accesibil celui interesat. In contextul deosebit al unor controale secrete ale personalului destinat unor sectoare legate de securitatea nationala, nevoia de prevenire nu va fi aceeasi ca in numeroase alte domenii. Totusi, intr-un sistem care se aplica tuturor cetatenilor, legea trebuie sa foloseasca termeni destul de clari pentru a le arata, intr-un mod potrivit, in ce imprejurari si in ce conditii ea abiliteaza puterea publica sa-si permita un asemenea amestec secret, si virtual periculos, in viata lor privatsl. Tinand cont de diverse limite impuse inregistrarii de informatii, indeosebi interzicerea oricarei mentiuni bazate pe simpla opinie politica si de dispozitii explicite si amanuntite asupra modalitatilor procedurii de control a personalului, Curtea considera ca dreptul suedez indeplineste cerinta de

previzibilitate. In ce priveste necesitatea, ea admite ca Suedia dispunea de o marja de apreciere de o mare amploare, intrucat statele contractante au incontestabil nevoie de un sistem permanent de evaluare a aptitudinii candidatului la posturi importante din punct de vedere al securitatii nationale. In plus, trebuie sa te convingi de existenta unor garantii adecvate si suficiente contra abuzurilor. Sistemul suedez este destinat sa reduca la minimum, la strictul necesar, efectele procedurii de control al personalului si, in afara de controalele facute de catre guvern, revine Parlamentului si unei institutii independente obligatia sa vegheze la bunul mers al sistemului. Curtea acorda o mare importanta, pe de o parte, prezentei unor deputati in Consiliul National al Politiei, care autorizeaza transmiterea de informatii Marinei si, pe de alta parte, supravegherii pe care o exercita Cancelarul justitiei si mediatorul parlamentar precum si comisia parlamentara a justitiei. Aceste garantii indeplinesc, astfel, cerintele art. 8 & 2. Pornind de la aceasta, nu a existat o violare a art. 8 (unanimitate). 926. - Conform dlui Leander, faptele denuntate in temeiul art. 8 incalcau, de asemenea, art. 10. Curtea respinge teza sa (unanimitate). Ea considera ca petitionaml nu a suferit nici o atingere in libertatea sa de exprimare a unor opinii. Ordonanta asupra controlului personalului urmareste ca titularii unor posturi importante pentru securitatea nationala sa aiba calificarile personale necesare si, ca atare, dreptul de acces la functia publica, neprotejat prin Conventie, se afla in centrul problemei supuse Curtii. Cel interesat nu a suferit, cu atat mai mult, o atingere la libertatea de a primi informatii, caci art. 10 nu acorda individului dreptul de acces la registrul unde figureaza informatii asupra propriei situatii si nici nu obliga guvernul sa i le comunice. 927. - Ramanea afirmatia de violare a art. 13. In contextul deosebit al cazului, un "recurs efectiv" trebuie inteles ca un recurs cat se poate de efectiv, avand in vedere limitele inerente oricarui sistem de supraveghere secreta, destinat sa protejeze securitatea nationala. In plus, noteaza Curtea, chiar daca nici un recurs nu indeplineste, numai prin el, cerintele art. 13, ansamblul recursurilor prevazute prin dreptul intern poate sa le satisfaca. Dl Leander putea adresa plangeri mediatorului parlamentar sau Cancelarului justitiei, care trebuie sa fie socotiti ca independenti de guvern; cu toate ca nici unul dintre ei nu are puterea de a da o decizie juridica obligatorie, avizele lor sunt de obicei urmate in practica. Exista si recursul la guvern, pe care dl Leander l-a folosit, dar in van. Chiar daca, luat izolat, acesta din urma nu era apreciat ca suficient, Curtea considera ca ansamblul recursurilor disponibile raspundea conditiilor art. 13 (4 voturi pentru, 3 impotriva).

F. c/ Elveiei (1987)

820. - Cetatean elvetian, nascut in 1943 si divortat de doua ori, F. se recasatoreste la 26 februarie 1983, la aproximativ sase saptamani dupa ce a intalnit-o pe viitoarea sa stie. La 11 martie, el depune o cerere de divort la Tribunalul civil din Lausanne. Acesta pronunta divortul la 21 octombrie si-i aplica lui F. o interdictie de recasatorire de trei ani, conform art. 150 din Codul civil elvetian, astfel redactat: "Pronuntand divortul, judecatorul fixeaza un termen de cel putin un an si de cel mult doi ani, timp in care partea vinovata nu va putea sa se recasatoreasca: in caz de divort pronuntat pe motiv de adulter, termenul poate fi extins la trei ani. (...)". F. ataca in van aceasta decizie in fata Camerei de recursuri a Tribunalului din cantonul Vaud si apoi la Tribunalul federal. El se recasatoreste pentru a patra oara la 23 ianuarie 1987; din aceasta unire se naste, o luna mai tarziu, un copil. 821. - In cererea sa din 12 decembrie 1984 la Comisie, F. sustine ca interdictia de recasatorire pronuntata impotriva sa nu-i recunoaste dreptul de a se casatori (art.12 din Conventie), dreptul la respectarea vietii sale private si de familie (art. 8) si interzicerea unor pedepse degradante (art. 3) 822. - Exercitarea dreptului fundamental garantat de art. 12 duce la consecinte de ordin personal, social si juridic; el se supune legilor nationale ale statelor contractante, dar limitarile care rezulta din aceasta nu trebuie sa restranga sau sa reduca dreptul in cauza in asa fel sau intr-o asemenea masura incat sa atinga insasi substanta sa. Interdictia aplicata lui F. intra in cadrul reglementarii respectivei exercitari, art. 12 nefacand distinctie intre casatorie si o noua casatorie. Curtea subliniaza ca termenul de asteptare nu mai exista in dreptul altor state contractante; ea aminteste in aceasta privinta jurisprudenta sa, conform careia Conventia trebuie citita din perspectiva conditiilor de viata de astazi. Totusi, faptul ca o tara ocupa, la sfarsitul unei evolutii gradate, o situatie izolata in ceea ce priveste un aspect al legislatiei sale, nu implica, obligatoriu, ca un asemenea aspect se loveste de Conventie, mai ales intr-un domeniu atat de strans legat de traditiile culturale si istorice ale fiecarei societati si de conceptiile profunde ale acesteia asupra celulei familiale. Adoptand masura incriminata, care in fond este o sanctiune civila, judecatorul divortului nu s-a limitat sa evalueze consecintele despartirii; el a fost pus in situatia de a aprecia conduita din trecut a lui F. pentru a ajunge la concluzia privind dreptul acestuia de a se recasatori. Curtea recunoaste ca stabilitatea casatoriei reprezinta un tel legitim si conform interesului public, dar oportunitatea mijlocului folosit in aceste conditii pentru a o realiza si inspira indoieli. Chiar in Elvetia, doua comisii de experti se pare ca au simtit si de acelasi lucru, intrucat au propus abrogarea art. 150 din Codul civil. In orice caz, Curtea nu subscrie la teza guvernului conform careia interdictia temporara a recasatoririi urmareste apararea

drepturilor celuilalt. Viitoarea sotie a lui F. a putut sa se considere lezata, personal si direct, de masura care i s-a aplicat acestuia din urma; din moment ce ea nu era nici minora si nici alienata mintal, drepturile ei nu erau cu nimic protejate. In ce priveste copiii care urmau sa se nasca, riscau si ei sa simta contralovitura interdictiei; desigur, legea elvetiana nu mai cunoaste notiunea de copil nelegitim, dar copilul natural poate avea de suferit din cauza unor prejudecati si deci sa suporte un handicap social. Copilul lui F. venind pe lume la o luna dupa recasatorirea parintilor sai, decesul unuia dintre ei sau o simpla intarziere in indeplinirea formalitatilor legale ar fi fost suficiente pentru a-l face sa se nasca in afara casatoriei. Argumentul conform caruia timpul de reflectie impus celui interesat contribuie, in egala masura, la a-l proteja impotriva lui insusi nu are o greutate suficienta in cazul unei persoane majore si care se bucura de toate facultatile sale mintale. De asemenea, guvernul sustinea, in esenta, ca recasatorirea dupa un divort nu poate fi asimiliata cu o prima casatorie. Curtea considera ca daca legislatia nationala permite divortul - ceea ce Conventia nu cere -, art. 12 garanteaza celui divortat dreptul de a se recasatori fara a suferi, in materie, restrictii irationale. Ramanea comparatia cu separarea in fapt, termenul de asteptare cerut pentru pronuntarea divortului si posibilitatea pentru cel nevinovat sa se opuna divortului care, conform guvernului, produce consecinte identice celor de interdictie temporara a recasatoririi. In vederile Curtii, este vorba de situatii diferite si care, in orice caz, se plaseaza "In amonte" de judecarea divortului. In concluzie, masura litigioasa, care a atins insasi substanta dreptului la casatorie, apare ca neproportionala cu telul legitim urmarit. A avut loc deci o incalcare a art. 12 (9 voturi pentru, 8 impotriva). 823. - In temeiul art. 50, F. reclama suprimarea, intr-un termen scurt, a interdictiei de recasatorire prevazuta de art. 150 din Codul civil. Curtea subliniaza: Conventia nu ii atribuie competenta pentru a prescrie statului elvetian sa-si modifice legislatia (unanimitate). Ea considera ca F. nu a putut suferi o dauna morala decat timp de opt luni si ca in aceasta privinta hotararea ii da o satisfactie echitabila suficienta (unanimitate).
Olsson c/ Suediei (1988)

871. - Stig si Gun Olsson, sot si sotie, sunt cetateni suedezi si locuiesc la Goteborg. Trei copii, Stefan, Helena si Thomas, s-au nascut din aceasta unire in 1971, 1976 si, respectiv, 1979. Consiliul social de district nr. 6 din Goteborg decide, in ianuarie 1980, sa

puna copiii sub supraveghere si prescrie in august 1980 luarea lor in ingrijire provizorie de catre autoritate pentru a putea examina situatia lor. Consiliul decide, la 16 septembrie 1980, sa fie luati in ingrijire copiii de catre autoritate, pe baza unui raport al serviciilor sociale, care ajunge la concluzia ca dezvoltarea copiilor este amenintata pentru ca traiesc intr-un mediu nepotrivit, cat si din cauza incapacitatii parintilor de a le asigura ingrijirile, stimularea si supravegherea de care au nevoie. Stefan este instalat la Geiteborg intr-un camin de scolari, condus de comisia pentru handicapati apoi, dupa catva timp, intr-o familie adoptiva, la o suta de kilometri de domiciliul petitionarilor; el ramane acolo mai mult de doi ani si este mutat, intr-o casa de copii, condusa de aceeasi comisie, la aproape 80 de kilometri la nord de Goteborg. In ce priveste pe Helena si pe Thomas, ei sunt plasati in camine de primire separate, in localitati indepartate, la o suta de kilometri una de alta si aflandu-se la aproximativ 600 km de nord-est de Goteborg. Contactele sotilor - Olsson cu copiii lor fac obiectul la diferite restrictii in perioada luarii in ingrijire a acestora din urma. 872. - Tribunalul administrativ departamental din Goteborg continand decizia de asistenta la 30 decembrie 1980. Parintilor li se respinge recursul in fata Curtii de Apel Administrativ, apoi Curtea Administrativa Suprema refuza sa-i autorizeze sa faca recurs. In iunie 1982, Consiliul le respinge cererea de suspendare a luarii in ingrijire; recursurile lor ulterioare raman fara rezultat. Intre 1983 si 1986, alte cereri si recursuri ale sotilor Olsson, in aceeasi problema, sunt, de asemenea, inlaturate. Totusi, ridicarea luarii in ingrijire este hotarata, in ce-l priveste pe Stefan, de catre Curtea de Apel Administrativ la 16 februarie 1987 si, in ce-i priveste pe Helena si Thomas, de catre Curtea Administrativa Suprema la 18 iunie 1987. Stefan si parintii sint azi impreuna. In schimb, la 23 iunie 1987 consiliul a interzis sotilor Olsson, pama la noi ordine, de a-i retrage pe Helena si Thomas din caminul de primire respectiv; un recurs impotriva acestei decizii era pe rol in noiembrie 1987. 873. - In cererea lor catre Comisie, din 10 iunie 1983, sotii Olsson denunta decizia luarii in ingrijire si plasarea ulterioara a copiilor lor. Ei invoca art. 8 din Conventie, dar si art. 3, 6, 13 si 14 ale acesteia si art. 2 al Protocolului nr. 1. 874. - In temeiul art. 8 al Conventiei, sotii Olsson sustineau ca le-a fost incalcat dreptul la respect pentru viata de familie, ca urmare a deciziei de luare in ingrijire a copiilor, a modalitatilor de executare a acesteia si a refuzurilor de a fi suspendata. Curtea considera ca masurile atacate se traduceau in ingerinte in acest drept, cu toate ca urmareau scopul legitim de a proteja sanatatea sau

morala, drepturile si libertatile celorlalti, in speta ale copiilor. Tinand cont de materie si de garantiile impotriva ingerintelor arbitrare, legislatia suedeza, cu toate ca se exprima in termeni destul de generosi si confera o larga putere de apreciere autoritatilor, este formulata cu destula precizie pentru ca ingerintele litigioase sa poata fi considerate ca "prevazute de lege". Erau de necesare intr-o societate democratica? Curtea aminteste ca ea nu se limiteaza la a se intreba daca statul respectiv a actionat intr-un mod intelept, cu grija si buna credinta; deciziile criticate trebuie analizate in lumina cazului in ansamblu si sa se determine daca motivele invocate in sprijin erau "pertinente si suficiente". 875. - Examinand luarea in ingrijire a copiilor de catre autoritatea publica si refuzurile de a o suspenda, Curtea retine ca petitionarii au putut juca, in procesul decizional, un rol destul de mare pentru a le acorda protectia ceruta de interesele lor. Deciziile in cauza se bazau pe rapoarte ale serviciilor sociale care, la randul lor, se sprijineau pe declaratiile unor persoane foarte bine informate asupra situatiei; in plus, de fusesera confirmate de catre tribunalele care au putut sa-si formeze propria lor opinie despre caz si a caror hotarari fusesera atacate in van. Din acel moment, autoritatile suedeze puteau sa creada in mod rational, avand in vedere marja lor de apreciere, in necesitatea de a lua in ingrijire copiii; ele aveau, de asemenea, suficiente motive sa creada in necesitatea de a pastra in vigoare decizia de luare in ingrijire. Aceste doua puncte nu au incalcat deci art. 8 (10 voturi pentru, 5 impotriva). 876. - In ce priveste masurile stabilite pentru aplicarea deciziei de luare in ingrijire, Curtea constata, mai intai, ca insuficienta calitatii ingrijirilor, acordate copiilor in caminele de primire, nu a fost confirmata. In schimb, separarea copiilor, plasarea Helenei si a lui Thomas departe de domiciliul petitionarilor si restrictiile impuse vizitelor acestora au impiedicat intalnirile usoare si regulate ale membrilor familiei si au fost in contradictie cu obiectivul final, reunirea acesteia. Asupra acestor puncte, dispozitiile atacate, care decurgeau in parte din dificultati administrative, nu se bazau pe motive suficiente, de natura sa le justifice ca proportionale cu telul legitim urmarit; de nu erau deci necesare intr-o societate democratica. Pe scurt, modul cum s-a realizat decizia de luare in ingrijire a incalcat art. 8 (12 voturi pentru, 3 impotriva). 877. - In unanimitate, Curtea respinge afirmatiile suplimentare ale petitionarilor conform carora: a) ei ar fi fost victime ale unui "tratament inuman" (art. 3 al Conventiei); b) ei nu s-au bucurat de un "proces echitabil" in fata tribunalelor interne (art. 6 al Conventiei); c) atingerea drepturilor lor se baza pe originea lor sociala si ar fi deci

discriminatorie (art. 14 din Conventie, combinat cu art. 8); d) ei ar fi fost victime ale unei violari a art. 2 din Protocolul nr. 1 din cauza imposibilitatii de a influenta educatia copiilor, precum si a plasarii lui Thomas intr-o familie care apartinea unei alte confesiuni; e) nu li s-a acordat dreptul la nici un recurs impotriva incalcarii Protocolului nr. 1, care ar decurge din faptul ca Thomas a fost lipsit de o educatie religioasa (art. 13 al Conventiei, combinat cu art. 2 din Protocolul nr. 1). 878. - In numele art. 50 al Conventiei, petitionarii cereau 30.000.000 KSU pentru daune morale si 884.500 KSU pentru cheltuieli de judecata si taxe, legate de procedura interna si de cea de la Strasbourg. Curtea subliniaza ca petitionarii nu au dreptul la nici o satisfactie echitabila pentru insasi esenta luarii in ingrijire si a retragerii copiilor lor. In schimb, modalitatile de executare a deciziei respective au produs, fara nici o indoiala, sotilor Olsson neplaceri considerabile si mai ales o neliniste si o dezamagire profunde. Curtea acorda pentru aceasta 200.000 KSU (unanimitate). Unele dintre cheltuielile de judecata si taxe cerute se raportau la probleme care nu formeaza obiectul litigiului sau pentru care Curtea nu a constatat nici o violare: altele erau, din punctul de vedere al Curtii, fie inutile, fie excesive. Ea acorda 150.000 KSU la acest titlu (unanimitate).
B. c/ Franei (1992)

988. - Nascuta in Algeria in 1935, petitionara este declarata de sex masculin la nastere, sub prenumele Norbert si Antoine. De la cea mai frageda varsta ea adopta un comportament feminin pentru ca se asimileaza cu o fiinta de sex feminin, iar familia o considera o fetita. Dupa ce si-a satisfacut serviciul militar, ea merge in 1963 la Paris, unde locuieste si astazi si lucreaza in lumea spectacolului. Este tratata pentru depresiune din 1963 pana in 1967, apoi urmeaza o terapie cu hormoni care duce la feminizarea fizionomiei sale. Se supune unei interventii chirurgicale de conversiune sexuala in Maroc, in anul 1972, si traieste de atunci cu un barbat cu care ar dori sa se casatoreasca. In 1978 intenteaza o actiune pentru recunoasterea sexului feminin si pentru rectificarea actului de nastere, pentru a arata schimbarea sexului si noul prenume feminin, Lyne Antoinette. Tribunalul de Mare Instanta din Libourne respinge cererea in noiembrie 1979; Curtea de Apel din Bordeaux apoi Curtea de Casatie resping recursurile in mai 1985 si martie 1987. Documentele sale oficiale, respectiv pasaportul, carnetul de identitate si permisul de conducere sunt facute cu numele "Norbert B.", iar cartea de securitate sociala poarta numarul de cod utilizat pentru persoanele de sex

masculin. 989. - In cererea sa din 28 septembrie 1987, catre Comisie, B. se plange de refuzul autoritatilor franceze de a recunoaste adevarata sa identitate sexuala si, in special, de a-i aproba modificarea starii civile, pe care ea o solicita; ea invoca art. 3, 8 si 12 din Conventie. 990. - Comisia cerea Curtii sa declare inacceptabile cele doua exceptii formulate de guvern: examinarea lor ar fi ingreunat procedura organelor Conventiei si ar fi creat o noua inegalitate intre guvern si petitionar, caci acesta din urma nu putea face recurs impotriva unei decizii de inacceptabilitate luate de Comisie. Curtea nu vede in aceasta situatie un motiv pentru a abandona o jurisprudenta pe care ea o urmeaza neintrerupt de douazeci de ani si care se reflecta in zeci de hotarari. Ea se considera deci competenta pentru a judeca exceptiile (16 voturi pentru, 5 impotriva). 991. - In fata Tribunalului de mare instanta din Libourne, apoi la Curtea de Apel din Bordeaux, cea interesata se plangea in esenta de o violare a dreptului sau la respect pentru viata privata. Curtea de Casatie nu a declarat argumentele inacceptabile pentru ca erau noi. Curtea inlatura deci exceptia de neepuizare a cailor de recurs interne (unanimitate). Cea interesata prezentase Curtii de Casatie argumente de drept privind art.8. Pe de alta parte, in acea perioada, nu exista nici un fel de jurisdictie constanta aratand dinainte inutilitatea recursului in casatie. Acesta figureaza, de altfel, printre caile de recurs care trebuie epuizate, in principiu, pentru a se conforma art. 26 si a avut cel putin efectul de a amana punctul de pornire al termenului cu sase luni. Curtea inlatura deci si exceptia de depasire a termenului (unanimitate). 992. - Conform lui B., refuzul de a i se recunoaste adevarata sa identitate sexuala incalca dreptul sau la respectul pentru viata privata, garantat de art. 8. Aceasta l-a constrans sa dea unor terti informatii de ordin intim si personal si l-a facut, de asemenea, sa intampine mari dificultati in viata profesionala. Curtea aminteste, de la inceput ca notiunea de "respect" este lipsita de claritate. Pentru a determina daca exista o obligatie pozitiva, trebuie tinut cont de echilibrul just care trebuie pastrat intre interesul general si interesul individului. Curtea considera incontestabil ca in materie de transsexualitate mentalitatile au evoluat, stiinta a progresat si ca se acorda o importanta crescanda acestei probleme. Ea noteaza in acelasi timp ca, in lumina studiilor si lucrarilor intreprinse de experti, totusi nu a disparut orice

incertitudine in ce priveste natura profunda a trassexualitatii si ca, uneori, se pune intrebarea asupra legalitatii, in asemenea cazuri, a unei interventii chirurgicale. Situatiile juridice care rezulta din aceasta se arata, printre altele, a fi foarte complexe si intre statele membre ale Consiliului Europei nu domneste inca un consens destul de larg pentru a duce Curtea la concluzii opuse celor din 17 octomhrie 1986 si 27 septembrie 1990, in cazurile Rees si Cossey, care priveau Regatul Unit. Curtea constata ca intre Franta si Anglia exista diferente sensibile in ce priveste dreptul si practica lor in materie de stare civila, de schimbare a prenumelui, de folosire a actelor de identitate etc. Nimic nu ar fi impiedicat ca, dupa judecata, sa se introduca in actul de nastere a lui B. o mentiune care sa reflecte situatia prezenta a acesteia. Numeroase jurisdictii franceze, in prima instanta si de apel, au ordonat deja asemenea insertii in cazul altor transsexuali. Doctrina Curtii de casatie merge in sens opus, dar ar putea evolua. Petitionara, este adevarat, a suferit interventia chirurgicala in strainatate, fara a beneficia de toate garantiile medicale si psihologice cerute in prezent in Franta. Operatia insa nu a antrenat mai putin abandonarea ireversibila a semnelor exterioare ale sexului sau de origine. Curtea considera ca hotararea de care a dat dovada B. constituie un element destul de important, pentru a fi luat in consideratie, impreuna cu altele, in temeiul art. 8. Deciziile judecatoresti, hotararile comunicate Curtii de catre guvern, arata clar ca nerecunoasterea schimbarii sexului nu impiedica obligatoriu individul in cauza sa obtina un nou prenume care sa reflecte mai bine aparenta sa fizica. Totusi, aceasta jurisdictie nu era stabilita in perioada cand au hotarat Tribunalul din Libourne si Curtea de la Bordeaux; se pare ca nici astazi chiar, deoarece Curtea de Casatie pare ca nu a avut niciodata ocazia sa o confirme. Refuzul de a acorda petitionarei schimbarea prenumelui dorit de ea, constituie si el un element pertinent prin prisma art. 8. Curtea considera ca inconvenientele rezultate pentru B. din discordanta dintre sexul sau legal, mentionat in diverse documente oficiale, si sexul sau aparent atinge un grad de gravitate suficient pentru a-l avea in vedere din perspectiva art. 8. 993. - Curtea, in problema respectiva, ajunge la concluzia, pe baza elementelor sus-mentionate, care deosebesc litigiul prezent de cazurile Rees si Cossey si fara a avea nevoie sa examineze celelalte argumente ale petitionarei, ca aceasta se afla zilnic pusa intr-o situatie globala incompatibila cu respectul datorat vietii sale private. De aceea, chiar avand in vedere marja nationala de apreciere, exista o ruptura a echilibrului just care trebuie pastrat intre interesul general si interesele individului, deci o incalcare a art. 8 (15 voturi pentru, 6 impotriva). Numeroase argumente

exista la alegerea statului reclamat, pentru a indrepta aceasta situatie; Curtea nu este aceea care sa i-l arate pe cel mai potrivit. 994. - In fata Comisiei, B. se pretindea, de asemenea, victima a unui tratament juridic atat inuman cat si degradant in sensul art. 3. Ea nu a mai formulat aceasta reclamatie de atunci si Curtea nu judeca necesar sa trateze aceasta problema din oficiu (unanimitate). 995. - Considerand ca B. a suferit moral din cauza situatiei, considerata prin hotarare contrara Conventiei, Curtea ii aloca 100.000 FF pentru aceasta (15 voturi pentru, 6 impotriva). In schimb, ea inlatura pretentiile privind un prejudiciu material: cu toate ca este reala dificultatea de a gasi loc de munca, din cauza necesitatii de a-si dezvalui conditia, aceasta nu este insurmontabila (unanimitate). Statul reclamat trebuie sa ramburseze 35.000 FF celei interesate, drept cheltuieli de judecata si taxe, adica totalitatea sumei cerute (15 voturi pentru, 6 impotriva).
Niemietz c/ Germaniei (1992)

1032. - La 9 decembrie 1985, este expediata o scrisoare, prin fax-ul biroului postei centrale din Freiburg im Breisgau, judecatorului Miosga, la tribunalul cantonal din Freising. Ea are legeltura cu urmariri penale pentru insulta, aflate in fata acestei jurisdictii, impotriva unui angajator care refuze sa retina, din salariile functionarilor sai si apoi sa verse la administratia fiscala, impozitul ecleziastic cu care sunt datori. Ea poarta semnatura "Klaus Wegner" - posibil o persoana fictiva - insotita de cuvintele "in numele unui grup de lucru anticlerical al Bunte Liste din Freiburg" si de un numar de casute postala. Avocatal Gothried Niemietz a prezidat cativa ani Bunte Liste (grup multicolor), un partid politic local si colegul cu care el imparte cabinetul a militat, de asemenea, pentru acest partid. Atunci au fost declansate urmariri penale pentru insulte impotriva lui Klaus Wegner. In cursul instructiunii, Tribunalul cantonal din Munchen ordona, la 8 august 1986, o perchezitie, printre altele, la cabinetul petitionarului si sechestrarea oricarui document, capabil sa releve identitatea lui Klaus Wegner. Mandatul indica urmatorul motiv: corespondenta destinata lui Bunte Liste era trimisa la o casuta postala, al carei continut era, pana in 1985, trimis la cabinetul celui interesat. Perchezitia are loc la 13 noiembrie 1986; patru claxoare, cuprinzand date asupra unor clienti, si sase dosare individuale sunt examinate, dar nu s-a gasit nici un document pertinent. La 27 martie 1987, Tribunalul regional din Munchen I declara inacceptabil recursul avocatului Niemietz contra mandatului de perchezitie, pe motiv ca acesta din urma a fost executat. La 18 august 1987, Curtea Constitutionala Federala declara inacceptabil recursul celui interesat contra mandatului de

perchezitie si a deciziei Tribunalului regional, considerand ca este lipsit de suficiente sanse pentru a reusi. 1033. - Avocatul Niemietz sesizeazd Comisia la 15 februarie 1988. El afirma ca perchezitia a incalcat art. 8 din Conventie, nerecunoscand dreptul sau la respect pentru domiciliu si corespondenta, si art. 1 din Protocolul nr. 1, lezana clientela cabinetului sau si reputatia de avocat; el pretinde, printre altele, ca fara a tine seama de art. 13 din Conventie, nu i s-a oferit posibilitatea nici unui recurs efectiv in fata autoritatilor germane pentru plangerile sale. 1034. - Guvernul contesta existenta unui amestec, sustinand ca art. 8 face o distinctie clara intre viata privata si domiciliu, pe de o parte, si localurile profesionale, pe de alta parte. Curtea nu judeca nici posibil si nici necesar sa caute sa defineasca intr-un mod exhaustiv notiunea de "viata privata". Ar fi totusi prea restrictiv de a limita la un "cerc intim", unde fiecare poate duce viata sa personala, dupa bunul plac, si de a inlatura din ea lumea exterioara acestui cerc. Respectul pentru viata privata trebuie sa includa, de asemenea, intr-o anumita masura, dreptul pentru individ de a lega si dezvolta relatii cu semenii lui. Pare, printre altele, sa nu existe nici un motiv de principiu in a considera acest mod de a intelege notiunea de "viata privata" ca excluzand activitatile profesionale sau comerciale; de fapt, majoritatea oamenilor au in munca lor multe, chiar cele mai multe ocazii de a strange legaturile cu lumea exterioara. Un fapt confirma aceasta: in ocupatiile unei persoane, nu se poate desparti, intotdeauna, ceea ce apartine de domeniul profesional de ceea ce iese din acesta. In mod special, sarcinile unui membru al unei profesiuni libere pot constitui un element al vietii sale intr-o atat de mare masura, incat nu se poate spune in ce calitate el actioneaza la un moment dat. In plus, s-ar risca sa se ajunga la o inegalitate de tratament, daca se refuza aplicarea art. 8, pe motiv ca masura denuntata privea numai activitati profesionale: protectia va continua sa actioneze in favoarea individului, ale carui activitati profesionale si neprofesionale s-ar imbina intr-o asemenea masura, incat nu ar exista nici un mijloc de a le desparti. De altfel, pana acum Curtea nu a operat cu asemenea distinctii. In ce priveste cuvantul "home" care figureaza in textul englez la art. 8, in unele state contractante, printre care si Germania, se admite ca el se extinde la localurile profesionale. O asemenea interpretare, de altfel, corespunde pe deplin cu versiunea franceza: termenul "domiciliu" are o conotatie mai larga decat "home" si poate include, spre exemplu, biroul unui membru al unei profesii libere. Se poate, de asemenea, ca aici sa apara neplacut sa se stabileasca distinctii precise: se pot desfasura acasa activitati legate de o profesie sau de comert, si activitati de ordin personal din birou sau dintr-un local comercial. Daca se atribuie un sens restrans cuvantului "home" si "domiciliu" S-ar putea crea, deci, acelasi pericol de inegalitate de tratament ca si pentru notiunea "viata privata".

In general, a interpreta cuvintele "viata privata" si "domiciliu" ca incluzand anumite localuri sau activitati profesionale sau comerciale ar raspunde obiectului si telului esential al art. 8: a asigura individul impotriva amestecurilor arbitrare ale puterilor publice. Statele contractante nu s-ar gasi pe nedrept infranate caci de ar pastra, in masura permisa de paragraful 2 al art. 8, dreptul lor de "amestec" si acesta ar putea foarte bine sa mearga mult mai departe, pentru localuri sau activitati profesionale sau comerciale, decat in alte cazuri. La aceste consideratii generale se adauga un factor tinand de circumstantele cauzei. Mandatul emis de Tribunalul cantonal din Munchen ordona cercetarea si sechestrarea de "documente" - fara precizari si nici limite - care sa arate identitatea lui Klaus Wegner. In afara de aceasta, persoanele care au executat perchezitia au examinat patru clasoare, continand date asupra unor clienti, cat si sase dosare individuale; operatiunile lor trebuiau sa se faca anume asupra "corespondentei" si asupra unor obiecte putand fi considerate ca intrand in aceasta categorie, in baza Conventiei. Este suficient a nota, in legatura cu acest subiect, ca in art. 8 cuvantul "corespondenta". Contrar termenului "viata", nu este insotit de nici un adjectiv. Combinate, aceste motive duc la judecata ca perchezitia se traducea ca fiind un amestec. 1035. - Era el justificat? El era "prevazut de lege", caci Tribunalul regional Munchen I si Curtea constitutionala federala au considerat perchezitia ca reglementara, prin prisma art. 103 din Codul de procedura penala. El urmarea scopuri legitime, adica prevenirea unor infractiuni penale si protectia drepturilor altora, in acest caz onoarea judecatorului Miosga. Cat priveste necesitatea amestecului, Curtea constata o lipsa de proportie. Desigur, nu se poate cataloga ca minora infractiunea ce sta la originea perchezitiei: ea constituie nu numai o insulta fata de un judecator, dar si o tentativa de a exercita presiuni asupra lui. In acelasi timp, mandatul era redactat in termeni largi: el ordona cercetarea si sechestrul de "documente" fara nici o limitare, reveland identitatea autorului scrisorii ofensatoare; acest punct capata o importanta deosebita, atunci cand, ca in Germania, perchezitia facuta la cabinetul unui avocat nu este insotita de garantii speciale de procedura, cum ar fi prezenta unui observator independent. Si mai mult: data fiind natura obiectelor efectiv examinate, perchezitia a incalcat secretul profesional, intr-o masura care se arata a fi disproportionata; in cazul unui avocat, o asemenea intruziune se poate repercuta asupra bunei administrari a justitiei si, pornind de aici, asupra drepturilor garantate de art. 6. In plus, publicitatea care a insotit cazul a putut compromite renumele petitionarului in ochii actualei sale clientele si a publicului in general. In concluzie, a existat o violare a art. 8 (unanimitate).

1036. - Intrucat Curtea a tinut cont, prin prisma art. 8, de efectele potentiale ale perchezitiei asupra renumelui avocatului Niemietz, ea considera ca nu se pune nici o problema distincta in baza art. 1 din Protocolul nr. 1 (unanimitate). 1037. - Ea respinge cererea de indemnizatie formulata de petitionar in numele art. 50 (unanimitate): el nu dovedeste ca a suferit o dauna materiala; daca si in masura in care a putut sa sufere un prejudiciu moral, obtine din constatarea violarii o satisfactie suficient de echitabila; el nu a prezentat nici o precizare in ce priveste cheltuielile de judecata si taxe.
Hoffmann c/ Austriei (1993)

880. - Dna Ingrid Hoffmann se casatoreste in 1980. In perioada aceea, ea si sotului ei erau catolici. Nascuti in 1980 si, respectiv, 1982, cei doi copii din casatoria lor sunt botezati catolic. Ulterior, petitionara devine martor al lui Iehova; sotul ei si copiii raman catolici. In august 1984, ca urmare a esecului casatoriei sale, cea interesata paraseste domiciliul conjugal impreuna cu copiii; divortul este pronuntat in iunie 1986. In timpul procesului de divort fiecare dintre cei doi parinti cer pastrarea copiilor; tatal se opune acordarii acestora dnei Hoffmann, in principal, din cauza apartenentei sale la martorii lui Iehova si a principiilor si practicilor urmate de acestia. La 8 ianuarie 1986, Tribunalul dle district din Innsbruck hotaraste in favoarea petitionarei. un recurs introdus de catre sot este respins de Tribunalul regional din Innshruck la 14 martie 1986. Totusi, la 3 septembrie 1986, Curtea Suprema admite recursul formulat de cel interesat, pe motiv ca deciziile date de jurisdictiile inferioare sunt clar ilegale; in speta, educarea copiilor conform principiilor martorilor lui Iehova violeaza dispozitiile legii privind educatia religioasa, pe care respectivele jurisdictii nu le-au luat In considerare acestea au ignorat, de asemenea interesele copiilor pentru ca frecventarea de catre ei a acestei grupari religioase risca foarte mult sa duca la marginalizarea lor sociala; printre altele, viata le poate fi compromisa printr-un refuz al mamei lor de a-i lasa sa beneficieze de transfuzia de sange. 881. - In cererea sa din 20 februarie 1987 catre Comisie, dna Hoffmann se plange ca i s-a refuzat pastrarea copiilor sai pe motivul convingerilor sale religioase. Ea invoca dreptul la respect fata de viata ei de familie (art. 8 din Conventie), libertatea sa religioasa (art. 9) si dreptul ei de a asigura educatia copiilor conform convingerilor ei religioase (art. 2 din Protocolul nr. 1); ea se pretinde, printre altele, victima a unei discriminari bazate pe religie (art. 14 al Conventiei). 882. - Curtea retine de la inceput ca acesti copii traiau impreuna cu mama lor de doi ani - de cand ea a parasit, impreuna cu ei, domiciliul conjugal - in

momentul in care Curtea Suprema a obligat-o sa-i restituie tatalui lor. De atunci, hotararea, astfel data, devine o atingere la dreptul dnei Hoffmann, la respect pentru viata sa de familie; cauza tine deci de art. 8. Faptul, invocat de guvern, ca este vorba de o decizie care rezolva un litigiu intre persoane particulare nu schimba cu nimic problema. Avand in vedere natura afirmatiilor formulate, Curtea considera potrivit sa se situeze in baza art. 8 combinat cu art. 14. In anumite circumstante, datele invocate de Curtea Suprema in sprijinul deciziei sale - consecintele practice ale apartenentei mamei la martorii lui Iehova, chiar si influentele pe care le pot avea asupra vietii lor sociale faptul de a fi asociat cu aceasta minoritate religioasa si pericolele pe care cea interesata, prin refuzarea oricarei transfuzii de sange, le crea nu numai pentru ea ci si pentru copiii ei (in lipsa unei ordonante judiciare) - pot sa indine balanta in favoarea unui parinte, mai degraba decat a celuilalt. Totusi, Curtea Suprema introduce un element nou, legea federala asupra educatiei religioase a copiilor; careia ii acorda deschis o importanta hotaratoare. De aici, exista o diferenta de tratament si ea se baza pe religie, concluzie intarita prin tonul si redactarea considerentelor Curtii Supreme privind consecintele practice ale religiei petitionarei. Curtea Suprema urmareste un tel legitim: protejarea sanatatii si a drepturilor copiilor. Daca nu s-a sprijinit numai pe legea federala amintita, ea a apreciat faptele altfel decat jurisdictiile inferioare care, in motivatiile lor, se bazau, printre altele, pe expertize psihologice. In ciuda oricarui argument contrar posibil, nu se poate tolera o diferentiere dictata, in esenta, de consideratii religioase. In absenta unui raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si telul urmarit, exista o violare a art. 8 combinat cu art. 14 (5 voturi pentru,4 impotriva). 883. - Avand in vedere aceasta concluzie, Curtea nu considera necesar sa statueze asupra afirmatiei violarii art. 8 luat singur, intrucat argumentele avansate asupra acestui punct coincid cu cele de mai inainte (unanimitate). 884. - Ea considera ca nici o problema distincta nu se pune in temeiul art. 9, luat singur sau combinat cu art. 14 (unanimitate): circumstantele invocate sunt aceleasi ca si pentru art.8 combinat cu art.14. 885. - Reclamatia facuta in baza art. 2 din Protocolul nr. 1 nemaifiind mentinuta in fata Curtii, aceasta nu vede nici nu motiv sa o examineze din oficiu (unanimitate). 886. - Pentru cheltuielile de judecata si taxe suportate in fata organelor

Conventiei si asistenta judiciara neacoperita ea acorda dnei Hoffmann 75.000 silingi austrieci (8 voturi pentru, l impotriva).
Lopez Ostra c/ Spaniei (1994)

1025. - Dna Gregoria Lopez Ostra, cetateana spaniola, locuieste impreuna cu familia in cartierul "Diputacion del Rio, el Lugarico", situat la cateva sute de metri de centrul Lorca (Murcia). In iulie 1988, o statie de epurare a apelor si deseurilor provenind de la tabacaria din Lorca, finantata de o societate care grupeaza intreprinderi din sectorul pielii, incepe sa functioneze la cativa metri de casa sa. De la pornirea sa, emanatiile provoaca tulburari de sanatate si vatamari la numerosi locuitori din Lorca, deci si petitionarei. Aceasta face ca municipalitatea sa evacueze persoanele care traiau in apropierea statiei si in sfarsit, vazand rapoartele de expertiza ale autoritatilor competente, sa ordone, la 9 septembrie 1988, oprirea partiala a activitatilor sale. Reintoarsa acasa, dna Lopez Ostra constata persistenta tulburaririlor de sanatate, precum si degradarea mediului si a calitaatii vietii. Ea sesizeaza audiencia Territorial (camera administrativa) din Murcia cu un recurs pentru protejarea drepturilor sale fundamentale, sustinand un amestec ilegal in domiciliul sau, precum si ca au fost atinse integritatea sa fizica si morala. In raportul sau din 19 ianuarie 1989, Agentia pentru mediu si natura a regiunii Murcia releva existenta factorilor daunatori. La 31 ianuarie 1989, Curtea respinge cererea celei interesate, in ciuda avizului favorabil pentru recurs al Ministerului public. Dna Lopez Ostra sesizeaza atunci Tribunalul Suprem, care respinge apelul ei. La 26 februarie 1990, Tribunalul Constitutional declara recursul sau amparo evident nefondat. In februarie 1992, petitionara si familia sa se muta intr-un apartament din centrul orasului, platit de primarie. Statia este oprita provizoriu, la 27 decembrie 1993, de catre judecatorul de instructie din Lorca, ca urmare a unei plangeri pentru delict ecologic, depusa de catre doua cumnate ale petitionarei. 1026. - In cererea sa din 14 mai 1990, dna Lopez Ostra se considera victima a unei violari a dreptului la respect pentru domiciliul sau, care face imposibila viata sa privata si de familie, precum si a unui tratament degradant; ea invoca art. 6 & 1 si art. 3 din Conventie. 1027. - Curtea se pronunta mai intai asupra celor doua exceptii preliminare ale guvernului. Ea respinge exceptia de neepuizare a cailor de recurs interne

(unanimitate). Recursul special pentru protejarea drepturilor fundamentale, cu care dna Lopez Ostra a sesizat audiencia Territorial din Murcia, constituia un mijloc eficient si rapid de a raspunde reclamatiilor ei si ar fi putut produce efectul dorit de ea, adica inchiderea statici de epurare. Cat priveste necesitatea de a astepta deinodamantul anumitor proceduri angajate de cumnatele petitionarei care locuiau in acelasi imobil, Curtea noteaza ca aceasta din urma nu este parte in instantele respective si ca, in definitiv, obiectul lor nu coincidea cu acela al cererii de la Strasbourg. In fine, dna Lopez Ostra nu era obligata sa angajeze ea insasi aceste proceduri, mai putin rapide decat aceea pe care ea a ales-o. Nici mutarea petitionarei, in februarie 1992, si nici inchiderea provizorie a statiei, la 27 octombrie 1993, nu anuleaza faptul ca cea interesata si membrii familiei au trait, ani la rand, la doisprezece metri de un focar de mirosuri, zgomote si fum. Curtea respinge deci si exceptia dedusa din lipsa calitatii de victima (unanimitate). 1028. - Trecand pe fond, Curtea se apleaca asupra afirmatiei de violare a art. 8 din Conventie. Audiencia Territorial din Murcia, la 31 ianuarie 1989, admite ca noxele in litigiu, fara a constitui un pericol grav pentru sanatate, provoaca o deteriorare a calitatii vietii riveranilor, deteriorare care insa nu se contura ca fiind suficient de serioasa pentru a incalca drepturile fundamentale, recunoscute de Constitutie. Curtea considera totusi ca atingeri grave ale mediului pot afecta bunastarea unei persoane si o pot lipsi de bucuria folosirii domiciliului sau, daunand vietii sale private si de familie, fara ca prin aceasta sa-i puna in mare pericol sanatatea. In toate cazurile, trebuie avut in vedere echilibrul just, care trebuie mentinut, intre interesele concurente ale persoanelor si ale societatii, in ansamblul sau. Statia de epurare in litigiu a fost construita pentru a rezolva o grava problema de poluare, existenta la Lorca, dar de la intrarea ei in functiune a provocat vatamari si tulburari la numerosi locuitori. Consiliul municipal a reactionat cu rapiditate mutandu-i in centrul orasului, in mod gratuit, in perioada de vara, pe locuitorii afectati, dar membrii sai nu puteau ignora ca problemele au ramas si dupa inchiderea partiala a activitatilor statiei, la 9 septembrie 1988. Or, nu numai ca municipalitatea nu a luat, dupa aceasta data, masuri in vederea protejarii dreptului petitionarei la respect pentru domiciliul sau si a vietii sale private si de familie, dar ea chiar a contracarat deciziile judecatoresti, care mergeau in acest sens. Astfel, ea a facut apel impotriva deciziei Tribunalului superior din Murcia din 18 septembrie 1991, care ordona inchiderea provizorie a statiei, in cadrul unei proceduri declansate de cumnatele celei interesate. La fel, Ministerul Public, organ de

stat, a atacat o decizie a judecatorului de instructie din Lorca, din 15 noiembrie 1991, care mergea pe aceeasi linie, in asa fel incat inchiderea provizorie nu s-a produs decat la 27 octombrie 1993. Curtea a pus concluzia ca statul reclamat - in ciuda marjei de apreciere care ii este recunoscuta - nu a stiut sa mentina un echilibru just intre interesul bunastarii economice a orasului Lorca (sa dispuna de o statie de epurare) si folosirea efectiva de catre petitionara a dreptului la respect pentru domiciliu si pentru viata sa privata si de familie. A existat deci o violare a art. 8 (unanimitate). 1029. - Conform Curtii, conditiile in care dna Lopez Ostra si familia au trait timp de cativa ani au fost foarte dificile, dar de nu constituie un tratament degradant in sensul art. 3. Deci, acesta nu a fost incalcat (unanimitate). 1030. - Statuand asupra aplicarii art. 50, Curtea admite ca dna Lopez Ostra a suferit anumite daune, ca urmare a violarii art. 8: valoarea vechiului apartament a scazut, iar mutarea a antrenat cheltuieli si incoveniente. Trebuie, de asemenea, tinut cont de faptul ca municipalitatea a platit, timp de un an, chiria unui apartament ocupat de petitionara si familia sa, in centrul localitatii Lorca si ca statia a fost inchisa provizoriu, la 27 octombrie 1993. Pe de alta parte, cea interesata a suferit un rau moral de necontestat. Curtea ii aloca 4.000.000 pesetas pentru daune (unanimitate). Petitionara cerea 850.000 pesetas, drept cheltuieli de judecata si taxe, in fata instantelor interne. Constatand ca cea interesata nu a suportat cheltuieli de judecata, intrucat a beneficiat de asistenta judiciara gratuita in Spania, Curtea respinge cererea de rambursare (unanimitate). Fata de o pretentie de 2.250.000 pesetas, pentru cheltuieli de judecata si taxe, in fata organelor Conventiei, Curtea judeca echitabil sa acorde dnei Lopez Ostra 1.500.000 pesetas, mai putin cei 9.700 FF platiti de Consiliul Europei in cadrul asistentei judiciare (unanimitate).
Guillot c/ Franei (1996)

952. - Dl Gerard Guillot si sotia sa Marie-Patrice aleg ca prenume pentru fiica lor, nascuta la 7 aprilie 1983, "Fleur de Marie (dupa numele unei eroine a lui Eugene Sue in "Misterele Parisului"), Armine, Angele". Ei fac o declaratie in acest sens la ofiterul starii civile din Neuilly-sur-Seine care, dupa ce l-a consultat pe procurolul Republicii din Nanterre, refuza primul dintre aceste nume pe motiv ca el nu figureaza in nici un fel de calendar. Copilul este declarat la primarie fara mentionarea primului prenume. Printr-o hotarare judecatoreasca din februarie 1984, Tribunalul de mare instanta din Nanterre respinge cererea principala a parintilor de a ordona adaugarea prenumelui in litigiu ca prim prenume al fiicei lor, in special pe

motiv ca un prenume "nu ar putea fi compus (...) dintr-un amalgam constituit dintr-un dublu cuvant articulat in jurul unei prepozitii". Tribunalul accepta totusi cererea subsidiara referitoare la adaugarea cuvintelor "FleurMarie". Curtea de Apel din Versailles, printr-o hotarare din 18 septembrie 1984, confirma hotararea judecatoreasca a primei instante. La 1 octombrie 1986, Curtea de Casatie (prima camera civila) respinge recursul petitionarilor. 953 - Sotii Guillot sesizeaza Comisia la 28 martie 1987. Ei sustin ca a fost violat dreptul lor la respect pentru viata privata si de familie (articolul 8 al Conventiei), ca urmare a refuzului autoritatilor publice de a inscrie in actul de nastere prenumele ales de ei pentru fiica lor, precum si o serie de drepturi la aparare (articolul 6), concluziile Ministerului Public nefiindu-le comunicate, inainte de pronuntarea hotararii Curtii de Apel. 954. - Articolul 8 nu contine dispozitii explicite in materie de prenume. Totusi, in calitate de mijloc de identificare in sanul familiei si in societate, prenumele unei persoane ca patronim priveste viata sa privata si familiala. Mai mult chiar, alegerea prenumelui copilului de catre parinti imbraca un caracter intim si afectiv si intra, deci, in sfera privata a acestora din urma. Ca atare, articolul 8 se aplica (unanimitate). 955. - Curtea intelege ca sotii Guillot au fost afectati prin refuzarea prenumelui pe care l-au ales pentru fiica lor. Ea constata ca acest prenume nu poate, in consecinta, figura in documentele si actele oficiale. De altfel, ea gaseste verosimil ca diferenta intre prenumele legal si prenumele utilizat al copilului - ea este chemata "Fleur de Marie" de catre membrii familiei sale si, din punct de vedere social, este identificata ca atare - sa produca anumite complicatii pentru petitionari cu ocazia demersurilor pe care ei le efectueaza in calitate de reprezentanti legali. Totusi, nu se contesta faptul ca respectivul copil poarta in mod curent si fara piedici prenumele in litigiu, iar jurisdictiile franceze - care au luat in considerare interesele copilului - au acceptat cererea subsidiara a petitionarilor de a inscrie prenumele "Fleur-Marie". In consecinta, Curtea nu gaseste ca neplacerile denuntate de catre petitionari sunt suficiente pentru a pune problema unei lipse de respect a vietii private si familiale prin prisma paragrafului 1 al articolului 8. Deci, nu a avut loc o violare a articolului 8 (7 voturi pentru, 2 impotriva).

Curtea European a Drepturilor Omului Hotrre din 20/04/2004 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 388 din 05/05/2006 n Cauza Surugiu mpotriva Romniei CURTEA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI SECIA A II-A Strasbourg (Cererea nr. 48.995/1999) Hotrrea rmne definitiv n condiiile definite n art. 44 alin. (2) din Convenie. Poate suferi modificri de form. n Cauza Surugiu mpotriva Romniei, Curtea European a Drepturilor Omului (Secia a II-a), statund n cadrul unei camere formate din: domnii J.-P. Costa, preedinte, L. Loucaides, C. Brsan, K. Jungwiert, V. Butkevych, doamnele W. Thomassen, A. Mularoni, judectori, i domnul T.L. Early, grefier adjunct de secie, dup ce a deliberat n Camera de consiliu la data de 9 septembrie 2003 i la data de 23 martie 2004, pronun urmtoarea hotrre, adoptat la aceast ultim dat: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afl Cererea nr. 48.995/1999, introdus mpotriva Romniei, prin care un cetean al acestui stat, domnul Mitic Surugiu (reclamantul), a sesizat Comisia European a Drepturilor Omului (Comisia), la data de 7 octombrie 1998, n temeiul fostului articol 25 din Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (Convenia). 2. Guvernul romn (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul B. Aurescu, subsecretar de stat. 3. Reclamantul se plnge de inaciunea autoritilor n ceea ce privete ncetarea atingerilor aduse de teri dreptului su la respectarea domiciliului, astfel cum este garantat n art. 8 din Convenie. El invoc, de asemenea, faptul c imposibilitatea de a se bucura de domiciliul su constituie o nclcare a dreptului la respectarea bunurilor, n sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie. 4. Cererea a fost transmis Curii la data de 1 noiembrie 1998, data intrrii n vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenie [art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11]. 5. Cererea a fost repartizat primei secii a Curii [art. 52 alin. (1) din Regulament]. n cadrul acesteia, Camera desemnat s examineze cauza [art. 27 alin. (1) din Convenie] a fost constituit n conformitate cu art. 26 alin. (1) din Regulament.

6. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat compunerea seciilor sale [art. 25 alin. (1) din Regulament]. Prezenta cerere a fost repartizat celei de a doua secii, astfel reorganizat [art. 52 alin. (1) din Regulament]. 7. Prin Decizia din 9 septembrie 2003, Camera a declarat cererea admisibil. 8. Att reclamantul, ct i Guvernul au depus observaii scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alin. (1) din Regulament]. Fiecare parte a depus comentarii scrise cu privire la observaiile celeilalte. N FAPT I. Circumstanele cauzei 9. Reclamantul, domnul Mitic Surugiu, este cetean romn, nscut n 1958, i are domiciliul n Flticeni. 1. Originea cauzei i controversa juridic privind dreptul de proprietate al reclamantului 10. La data de 7 noiembrie 1991, Societatea "Exdor" - S.R.L. (denumit n continuare societatea E.), al crei unic acionar era reclamantul, achiziioneaz, prin vnzare la licitaie public, cteva imobile care au aparinut Cooperativei agricole de producie din Flticeni (denumit n continuare C.A.P.). n procesul-verbal ntocmit cu aceast ocazie se precizeaz c societatea E. ar fi trebuit s cear primriei s i elibereze, n temeiul art. 28 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate asupra terenului aferent imobilelor achiziionate. 11. La 1 martie 1994, reclamantul ncheie cu societatea E. un contract de cumprare a unuia dintre imobilele C.A.P. i a terenului aferent de 1.000 m2. Acesta i stabilete aici domiciliul, mpreun cu soia i cu fiul su. 12. La o dat neprecizat, societatea E. i cere comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 (denumite n continuare comisia i legea) s i atribuie dreptul de proprietate asupra terenului de 11.559 m2 aferent imobilelor fostei C.A.P. Aceasta se ntemeiaz pe art. 28 din lege, n conformitate cu care cumprtorii la licitaii publice ale imobilelor fostei C.A.P. puteau primi dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente. 13. Prin Hotrrea din 27 octombrie 1994, comisia respinge cererea societii E., cu motivarea c preul pe care l pltise n 1991 nu acoperea dect imobilele C.A.P. i nu terenurile aferente. 14. La 28 noiembrie 1994, societatea E. contest hotrrea n faa Curii de Apel Suceava. 15. Prin Hotrrea din 17 februarie 1995, Curtea de Apel Suceava admite cererea, statund c reclamantei ar fi trebuit s i se admit din partea comisiei dreptul de proprietate asupra terenului de 11.559 m2 aferent imobilelor fostei C.A.P. Dei susceptibil de recurs, decizia nu a fost contestat, astfel nct ea a devenit definitiv, nemaiputnd fi atacat prin intermediul cilor ordinare de recurs. 16. Societatea E. i cere comisiei executarea acestei hotrri, dar la 7 iunie 1995 aceasta este refuzat. 17. La 13 noiembrie 1995, comisia i elibereaz lui M.O. (persoan privat) titlul de proprietate asupra unui teren aferent imobilelor C.A.P., inclusiv

asupra terenului pe care se aflau casa reclamantului i curtea acestuia. 18. La 2 septembrie 1996, prefectura introduce o cerere de revizuire a Hotrrii Curii de Apel Suceava din 17 februarie 1995, care este respins la 12 martie 1998. 19. La 22 noiembrie 1996, procurorul general al Romniei formuleaz recurs n anulare mpotriva Hotrrii Curii de Apel Suceava din 17 februarie 1995. Acesta este respins la 9 iunie 1998 de ctre Curtea Suprem de Justiie, care confirm temeinicia Hotrrii din 17 februarie 1995, statund c, la vnzarea prin licitaie public, din 1991, prile au avut intenia s transmit nu numai dreptul de proprietate asupra imobilelor C.A.P., dar i dreptul de proprietate asupra terenului aferent. 20. Prin Ordinul din 3 septembrie 1998, prefectul oblig comisia s pun societatea E. n posesia terenului de 11.559 m2. 21. Comisia contest ordinul n faa Judectoriei Flticeni, care respinge cererea prin Sentina din 29 martie 1999, confirmat, n urma apelului prii reclamante, prin Decizia tribunalului din 27 ianuarie 2000. 22. n faa refuzului comisiei de a executa Ordinul prefectului din 3 septembrie 1998, societatea E. o cheam n judecat pe calea contenciosului administrativ. Aciunea este admis prin Sentina din 6 aprilie 2000, care oblig comisia s procedeze la punerea n posesie a societii E., sub sanciunea amenzii. Sentina este confirmat, n urma recursului reclamantei, prin Decizia definitiv din 21 septembrie 2000. 23. La 19 noiembrie 1998, Judectoria Flticeni, la cererea societii E., anuleaz titlul de proprietate al lui M.O. asupra terenului aferent imobilului ocupat de reclamant. Sentina a fost confirmat, n urma apelului lui M.O., prin Decizia definitiv din 6 octombrie 1999 i a devenit irevocabil la 5 mai 2000, dat la care Curtea de Apel Suceava a confirmat temeinicia hotrrilor primilor judectori. 24. La 2 octombrie 2000, comisia a procedat la punerea n posesie a societii E. asupra terenului su, inclusiv a celui pe care se aflau casa i curtea reclamantului. 2. Conflictul ntre reclamant i M.O. i plngerile penale ale acestuia pentru violare de domiciliu 25. Relaiile ntre familia reclamantului i familia M.O. au devenit foarte ncordate dup data la care comisia i-a eliberat lui M.O., la 13 noiembrie 1995, un titlu de proprietate asupra terenului pe care se afla casa reclamantului. 26. M.O. i nsoitorul acesteia au ptruns ulterior, adeseori, n curtea casei care constituia domiciliul reclamantului, pentru a cosi sau a aduna iarba. Aducnd injurii reclamantului, acetia au refuzat s prseasc locul la cererea sa, pe motivul c terenul le aparinea. a) Prima plngere penal pentru violare de domiciliu 27. n 1996, reclamantul introduce la Parchetul de pe lng Judectoria Flticeni plngere penal mpotriva lui M.O., pentru violare de domiciliu, infraciune interzis prin art. 192 din Codul penal. 28. La 2 iulie 1996, Parchetul de pe lng Judectoria Flticeni informeaz

c s-a dispus nenceperea urmririi penale n privina lui M.O., n temeiul art. 10 lit. c) din Codul de procedur penal, pe motivul c faptele reclamate nu fuseser comise de aceasta. b) Ordonana preedinial viznd reintegrarea reclamantului n domiciliul su 29. La o dat neprecizat, reclamantul i soia sa, dat fiind interdicia accesului la domiciliul lor de ctre M.O. i de membrii familiei sale, s-au mutat fiecare la prinii si. Conform reclamantului, acest lucru a deteriorat sensibil relaiile ntre soi, ceea ce a condus la divor, pronunat de Judectoria Suceava la 15 aprilie 1997. n sentin, instana sublinia c soii erau separai n fapt din iulie 1996, ceea ce fcea imposibil meninerea vieii conjugale. 30. La 22 mai 1997, reclamantul a introdus aciune mpotriva lui M.O. la Judectoria Flticeni, pe calea ordonanei preediniale, pentru a obine reintegrarea n domiciliul su. 31. Prin Sentina din 15 iulie 1997, instana i-a admis cererea, oblignd-o pe M.O. s i permit reclamantului s i foloseasc domiciliul. 32. La 20 iulie 1998, reclamantul este reintegrat n domiciliu prin intermediul executorului judectoresc de pe lng Judectoria Flticeni. n procesul-verbal ntocmit de executor se precizeaz c M.O. a fost somat s nu i mai ngrdeasc reclamantului dreptul de a beneficia de domiciliu, ordin pe care aceasta se angajase s l respecte. 33. Guvernul contest faptul c soii ar fi fost obligai s i prseasc domiciliul, n urma interveniilor M.O. i ale familiei sale. Conform Guvernului, tulburrile pe care acetia din urm le-ar fi cauzat domiciliului reclamantului aveau un caracter punctual i nu priveau dect curtea imobilului. c) A doua plngere penal a reclamantului 34. La 27 februarie 1997, n urma unei noi plngeri a reclamantului pentru violare de domiciliu, Parchetul de pe lng Judectoria Flticeni a dispus nenceperea urmririi penale n privina lui M.O. i a soului acesteia, pe motivul c faptele indicate nu constituiau infraciuni. Soluia a fost confirmat de Parchetul de pe lng Curtea Suprem de Justiie, care a considerat c nu exist motive pentru redeschiderea anchetei. d) A treia plngere penal a reclamantului 35. La 12 iunie 1997, M.O., soul su i cei doi fii au intrat din nou n curtea reclamantului. n timp ce coseau iarba care crescuse n faa casei reclamantului, acesta i-a somat s prseasc locul. n faa refuzului acestora, reclamantul a cerut ajutorul poliiei din Flticeni. Mai muli poliiti s-au dus la faa locului i, fr s intervin, au ntocmit un proces-verbal. 36. La 1 august 1997, Poliia Flticeni, ntr-un raport adresat Parchetului de pe lng Judectoria Flticeni, a confirmat c M.O. i familia sa ptrunseser n curtea reclamantului. Ea a apreciat totui c acetia nu ar trebui considerai responsabili pentru acest lucru, dat fiind c M.O. avea un titlu de proprietate asupra terenului respectiv. 37. La 22 septembrie 1998, reclamantul este informat c Parchetul de pe lng Judectoria Flticeni a dispus nenceperea urmririi penale la 9

decembrie 1997, pe motivul c M.O. i O.D., avnd titlu de proprietate asupra terenului aferent imobilului reclamantului, nu acionaser cu intenia de a-i viola domiciliul. e) A patra plngere penal a reclamantului 38. La 15 decembrie 1998, reclamantul a fost informat de parchet despre soluia de nencepere a urmririi penale dispus n urma plngerii sale mpotriva lui M.O. pentru nerespectarea Ordonanei preediniale din 15 iulie 1997. Parchetul reine c faptele indicate nu constituiau infraciune, dat fiind titlul su de proprietate asupra terenului n litigiu. f) A cincea plngere penal a reclamantului 39. La 5 martie 1999, prinii lui M.O. au ptruns n curtea reclamantului i au rsturnat cteva crue cu gunoi n faa uii acestuia i sub ferestre. Conform Guvernului, era vorba despre ngrminte destinate unei mai bune fertilizri a terenului. Reclamantul a depus o nou plngere la postul de poliie din Flticeni. 40. La 12 noiembrie 1999 s-a dispus nenceperea urmririi penale n ceea ce privete autorii, n conformitate cu art. 10 lit. d) din Codul de procedur penal, care prevede c aciunea penal nu poate fi exercitat n absena unuia dintre elementele constitutive ale infraciunii. Procurorul a ntemeiat ordonana pe absena inteniei autorilor faptelor reclamate de a comite o infraciune, avnd n vedere titlul de proprietate al lui M.O. asupra terenului n litigiu. g) A asea plngere penal a reclamantului 41. La 22 i 29 mai 2000, n timp ce reclamantul era plecat la Bucureti pentru a efectua un control medical, M.O. i civa membri ai familiei sale au ptruns n curtea casei sale cu bte n mini. 42. La 16 i 23 mai 2000, reclamantul a depus o plngere n aceast privin la postul de poliie din Flticeni. Acesta a subliniat c titlul de proprietate al lui M.O. asupra terenului aferent casei sale fusese anulat prin Sentina din 19 noiembrie 1998. El a solicitat ca M.O. i complicii si s fie pui sub urmrire, n caz contrar acetia fiind ncurajai s continue s intre pe terenul su i s l amenine. 43. Poliia din Flticeni i Parchetul de pe lng Judectoria Flticeni au nceput o anchet. Au fost audiai mai muli martori, care au confirmat c, la 22 i 29 mai 2000, M.O., narmat cu o bt, nsoit de fiul i de nepotul su, btuse la ua reclamantului, care nu era acas. Din declaraiile lor a reieit c M.O. afirmase c avea s i loveasc cu bta pe reclamant sau pe soia sa, cnd avea s i prind, i c ameninase de asemenea c inteniona s le distrug casa, pe motivul c se afla pe terenul ei. 44. Prin scrisoarea din 19 martie 2001, reclamantul a informat Curtea c nu se dduse sub nici o form curs plngerilor sale i c autoritile nu luaser nici o msur pentru ca el i familia sa s se bucure de domiciliu. Conform reclamantului, pasivitatea autoritilor i-ar fi ncurajat pe membrii familiei M.O. s ptrund n fiecare zi n curtea sa. Acetia ar fi spat grdina i ar fi semnat porumb i legume, fr ca el s se poat opune, ntruct era n convalescen, dup extirparea unei tumori cerebrale.

45. La 18 mai 2001, Parchetul de pe lng Judectoria Flticeni a dispus nenceperea urmririi penale n privina lui M.O. i a condamnat-o la o sanciune administrativ, respectiv la o amend de 100.000 ROL, adic aproximativ 4 EUR la data faptelor. n ordonan, procurorul a reinut c faptele comise de M.O. nu atingeau gradul de pericol social al unei infraciuni. El s-a ntemeiat pe art. 11 alin. 1 lit. b) combinat cu art. 10 lit. b) 1 din Codul de procedur penal, conform crora procurorul pronun scoaterea de sub urmrire penal dac faptele incriminate nu prezint gradul de pericol al unei infraciuni. n ceea ce privete fiul i nepotul lui M.O., parchetul a dispus nenceperea urmririi penale pe motivul c acetia nu fcuser dect s-o nsoeasc pe M.O., fr s aib intenia de a comite infraciunea de violare de domiciliu, interzis de art. 192 din Codul penal. 46. Din elementele furnizate de pri reiese c, dup 18 mai 2001, reclamantul nu a mai formulat alte plngeri penale mpotriva lui M.O. i c nu i s-a mai ngrdit dreptul de a beneficia de domiciliul su. 47. Prin scrisoarea din 28 aprilie 2003, reclamantul a informat Curtea c starea sntii sale s-a agravat din cauza tumorii cerebrale care recidivase i a solicitat ca, n caz de deces, aciunea s fie continuat de actuala soie. II. Dreptul intern pertinent 48. Dispoziia pertinent din Codul penal este formulat dup cum urmeaz: "Articolul 192. Violarea de domiciliu Ptrunderea fr drept, n orice mod, ntr-o locuin, ncpere, dependin sau loc mprejmuit innd de acestea, fr consimmntul persoanei care le folosete, sau refuzul de a le prsi la cererea acesteia, se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amend. n cazul n care fapta se svrete de o persoan narmat, de dou sau mai multe persoane mpreun, n timpul nopii sau prin folosire de caliti mincinoase, pedeapsa este nchisoarea de la 2 la 7 ani. Pentru fapta prevzut n alin. 1, aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate. mpcarea prilor nltur rspunderea penal." 49. Dispoziiile pertinente privind autoritile competente pentru a executa deciziile statund asupra drepturilor care decurg din legea fondului funciar sunt formulate dup cum urmeaz: 1. Legea nr. 18/1991, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991: "Articolul 11 (4) Comisia judeean este competent s soluioneze contestaiile i s valideze sau s invalideze msurile stabilite de comisiile subordonate. (5) mpotriva hotrrii comisiei judeene, cel nemulumit poate face plngere la judectoria n raza creia este situat terenul, n termen de 30 de zile de la data la care a luat cunotin de soluia dat de comisia judeean. [...] (10) Hotrrea judectoriei este definitiv. n baza hotrrii judectoreti, comisia judeean care a emis titlul l va modifica, nlocui sau desfiina, dup

caz." 2. Legea nr. 18/1991, republicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998: "Articolul 64 (1) n cazul n care comisia local refuz nmnarea titlului de proprietate emis de comisia judeean sau punerea efectiv n posesie, persoana nemulumit poate face plngere la instana n a crei raz teritorial este situat terenul. (2) Dac instana admite plngerea, primarul va fi obligat s execute de ndat nmnarea titlului de proprietate sau, dup caz, punerea efectiv n posesie, sub sanciunea condamnrii la daune cominatorii pentru fiecare zi de ntrziere, anume stabilite de instan." 3. Hotrrea Guvernului nr. 131/1991, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 43 din 4 martie 1991: "Articolul 4 Comisiile comunale, oreneti sau municipale au urmtoarele atribuii principale: [...] f) ntocmesc situaia definitiv privind persoanele ndreptite s li se atribuie teren, cu suprafeele stabilite a fi atribuite fiecreia;" N DREPT I. Cu privire la nclcarea art. 8 din Convenie 50. Reclamantul se plnge de inaciunea autoritilor n ceea ce privete ncetarea atingerilor aduse de teri dreptului su la respectarea domiciliului, astfel cum este garantat n art. 8 din Convenie, ale crui pasaje pertinente prevd urmtoarele: "1. Orice persoan are dreptul la respectarea vieii sale private i de familie. [...] 2. Nu este admis amestecul unei autoriti publice n exercitarea acestui drept dect n msura n care acest amestec este prevzut de lege i dac constituie o msur care, ntr-o societate democratic, este necesar pentru securitatea naional, sigurana public, bunstarea economic a rii, aprarea ordinii i prevenirea faptelor penale, protejarea sntii sau a moralei, ori protejarea drepturilor i libertilor altora." 51. Subliniind c aceast cauz se refer la un litigiu civil ntre particulari, respectiv reclamantul i M.O., care pretind amndoi c au un titlu de proprietate asupra terenului n litigiu, Guvernul precizeaz c, n fapt, este vorba despre o controvers juridic provenind din interpretarea divergent dat, pe de o parte, de instane i, pe de alt parte, de autoritile administrative locale efectelor vnzrii la licitaie public, n 1991, a imobilelor C.A.P. Guvernul a reinut c, dac autoritile s-au abinut s ia msuri mpotriva lui M.O., att timp ct aceasta aciona n temeiul titlului su de proprietate asupra terenului ocupat de reclamant, dup data la care litigiul civil a fost soluionat de instanele naionale n favoarea reclamantului, parchetul a

intervenit i a dispus o sanciune administrativ. n opinia Guvernului, acest fapt dovedete c autoritile i-au respectat obligaia de a proteja dreptul reclamantului la respectarea domiciliului. 52. Invocnd hotrrea n Cauza X i Y mpotriva Olandei (Hotrrea din 26 martie 1985, seria A nr. 9), Guvernul consider c obligaiile pozitive n sarcina statului, n temeiul art. 8 din Convenie, nu merg pn la a impune autoritilor s adopte sanciuni penale mpotriva unei pri ntr-un litigiu civil care se ntemeiaz, cu bun-credin, pe un titlu de proprietate valabil n dreptul intern. Asupra acestui punct, Guvernul subliniaz c atingerile aduse de ctre M.O. i familia sa dreptului reclamantului la respectarea domiciliului nu ating pragul de gravitate al violenelor sexuale asupra unei persoane handicapate, care au justificat necesitatea unei sanciuni penale n Cauza X i Y mpotriva Olandei, citat anterior. Dispunerea de ctre parchet a unei sanciuni administrative pentru a-i pedepsi pe autorii faptelor reclamate de reclamant trebuie considerat, conform Guvernului, ca fcnd parte din marja de apreciere de care beneficiaz statele pentru a decide care sunt mijloacele potrivite pentru a descuraja viitoare atingeri aduse dreptului la respectarea domiciliului reclamantului. 53. Reclamantul subliniaz c legea romn, n special art. 192 din Codul penal, protejeaz dreptul la respectarea vieii private i familiale a oricrei persoane care utilizeaz un imobil ca domiciliu, un astfel de drept nefiind supus nici unei restricii, nici mcar din partea proprietarului imobilului respectiv. n plus, acesta subliniaz c, n temeiul aceleiai dispoziii, o ingerin n dreptul la respectarea domiciliului comis de ctre o persoan narmat sau de mai multe persoane mpreun este pasibil de o pedeaps cu nchisoarea de la 2 la 7 ani. Aadar, acesta consider c sanciunea aplicat de parchet lui M.O., respectiv o amend de 100.000 ROL, echivalent, conform reclamantului, cu 0,15 dolari americani (USD), este insuficient, contrar declaraiilor Guvernului. 54. Acesta amintete, n aceast privin, c M.O. i membrii familiei sale au venit de mai multe ori la domiciliul su, narmai cu bte, au btut la ua de la intrare i l-au ameninat cu moartea, fapte consemnate n declaraiile martorilor, n timpul anchetei desfurate de poliie. n opinia sa, interpretarea dat de Guvern dispoziiilor pertinente din Codul penal este eronat i de rea-credin, ntruct aceasta ar nsemna c proprietarului i-ar fi permis, n orice moment, s ncalce domiciliul eventualului chiria, mpiedicndu-l s aib o via privat i familial. 55. n observaiile sale complementare, Guvernul precizeaz c nu a existat nici o ingerin din partea autoritilor n dreptul la respectarea domiciliului reclamantului, nici prin aciune direct, nici prin ancheta penal pe care au desfurat-o mpotriva lui M.O. pentru violare de domiciliu. 56. Admind c dreptul la respectarea domiciliului nu era condiionat de existena unui drept de proprietate asupra imobilului ales ca domiciliu, Guvernul subliniaz c un ter nu ar trebui s-i stabileasc domiciliul ntr-un imobil asupra cruia nu ar avea nici mcar dreptul de folosin. Or, conform Guvernului, reclamantul avea drept de proprietate doar asupra cldirii fostei

C.A.P., i nu asupra terenului aferent. n aceast privin, el precizeaz c numai ncepnd cu 3 septembrie 1998 reclamantul se putea prevala de dreptul de proprietate asupra terenului n litigiu, drept care, totui, avea un caracter incert, date fiind litigiile aflate pe rol ntre societatea E. i M.O. 57. n sfrit, Guvernul subliniaz c valoarea sanciunii administrative care i-a fost aplicat lui M.O. se ridica, contrar invocrilor reclamantului, la aproximativ 4 EUR. Acesta consider c sanciunea a fost adecvat i suficient pentru a repara nclcarea invocat n spe a dreptului garantat prin art. 8 citat anterior. 58. Reclamantul a susinut c avea drept de proprietate asupra fostului sediu al C.A.P. i asupra terenului aferent pe care-i stabilise domiciliul i aceasta n temeiul contractului ncheiat n 1994 cu societatea E., al crei acionar unic era, societate care achiziionase legal imobilul n litigiu prin licitaie public, n 1991. El a adugat c pltete, din 1994, nu numai impozitele pentru cldirea fostei C.A.P., ci i pentru terenul de 1.000 m2 aferent acesteia. 59. Curtea observ c prezenta cauz nu se refer, avnd n vedere situaia de fapt, la o ingerin a autoritilor publice n exercitarea dreptului la respectarea domiciliului, astfel cum este garantat prin art. 8 din Constituie, ci la inaciunea autoritilor n ceea ce privete ncetarea atingerilor aduse de tere persoane dreptului reclamantului prevzut de dispoziia citat anterior. Or, Curtea amintete c, dac art. 8 are, n principal, ca obiect protejarea individului mpotriva ingerinelor arbitrare ale autoritilor publice, acesta implic, de asemenea, adoptarea de ctre acestea a msurilor menite s asigure respectarea drepturilor garantate prin acest articol, mergnd pn la relaiile ntre particulari (a se vedea, ntre altele, hotrrile Stubbings i alii mpotriva Regatului Unit din 22 octombrie 1996, Culegere de hotrri i decizii 1996-IV, p. 1.502-1.503, paragraful 62, Ignaccolo-Zenide mpotriva Romniei, nr. 31.679/1996, paragraful 94, 25 ianuarie 2000, X i Y mpotriva Olandei, hotrre citat anterior, paragraful 23). 60. Curtea subliniaz c ngrdirea dreptului la respectarea domiciliului invocat de reclamant se refer la o perioad de aproximativ 5 ani i jumtate, ncepnd din 13 noiembrie 1995, dat la care autoritile administrative desemnate s aplice legea privind fondul funciar i-au eliberat lui M.O. un titlu de proprietate asupra terenului pe care se afla casa reclamantului, i pn n 18 mai 2001, dat de la care, aa cum reiese din situaia de fapt, respectivele ingerine au ncetat i reclamantului nu i s-a mai ngrdit dreptul la respectarea domiciliului (conform paragrafelor 25-46 anterioare). 61. Curtea observ c, n timpul perioadei luate n considerare, toate plngerile penale ale reclamantului privind violarea de domiciliu s-au ncheiat cu ordonane succesive de nencepere a urmririi penale, n ciuda declaraiilor mai multor martori care informaser organele de anchet cu privire la intenia lui M.O. i a membrilor familiei sale de a demola casa reclamantului (paragraful 43 anterior), i deciziile definitive din 17 februarie

1995, 9 iunie 1998, 5 mai i 21 decembrie 2000, confirmnd dreptul de proprietate al societii E. asupra terenului n litigiu (paragrafele 15, 19, 22 i 23 anterioare). 62. Curtea consider ca deosebit de frapant faptul c poliitii, alertai de reclamant n urma incidentului din 12 iunie 1997, s-au dus la faa locului i, fr s intervin, s-au mrginit pur i simplu s redacteze un proces-verbal, fapte pe care Guvernul nu le contest (conform paragrafului 35 anterior). 63. n opinia Curii, faptul c o controvers juridic a avut loc privind validitatea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului aferent imobilului n care i stabilise domiciliul nu poate exonera autoritile de orice responsabilitate n ceea ce privete ngrdirile repetate, din partea unor teri, ale dreptului garantat de art. 8. 64. Concluzia se impune cu att mai mult cu ct faptele evideniaz clar c autoritile administrative locale din Flticeni sunt cele care au creat i ntreinut controversa, n special elibernd unui ter un al doilea titlu de proprietate asupra terenului aferent imobilelor C.A.P. dup o hotrre definitiv care confirma dreptul de proprietate al societii E. asupra terenului respectiv i contestnd nencetat dreptul de proprietate al societii respective asupra terenului n litigiu, n pofida deciziilor definitive succesive pe care erau obligate s le execute, n temeiul art. 11 alin. 10 din Legea nr. 18/1991 i a Hotrrii Guvernului nr. 13/1991 (a se vedea dreptul intern pertinent, paragraful 49 anterior). 65. Cu privire la acest ultim punct, Curtea amintete c administraia constituie un element al statului de drept, al crui interes se identific cu cel al unei bune administrri a justiiei, i c, dac administraia refuz sau omite s execute ori ntrzie s o fac, garaniile de care a beneficiat justiiabilul n faza judectoreasc a procedurii i pierd orice raiune de a fi (mutatis mutandis, Cauza Hornsby mpotriva Greciei, Hotrrea din 19 martie 1997, Culegere de hotrri i decizii 1997-II, p. 510-511, paragraful 41). n opinia Curii, executarea imediat, de ctre autoritile administrative competente, a hotrrilor judectoreti definitive confirmnd dreptul de proprietate al societii E. asupra terenului pe care se afl casa reclamantului ar fi clarificat situaia juridic a imobilului n litigiu i ar fi antrenat astfel, n termen, repercusiunile asupra dreptului reclamantului de a beneficia, n linite, de domiciliul su. 66. n plus, Curtea observ c dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului n care i stabilise domiciliul nu a fost niciodat contestat de autoritile naionale, de teri sau de Guvernul prt. Or, n pofida declaraiilor mai multor martori care confirmaser, n cursul anchetei penale ncepute ca urmare a plngerii reclamantului, n 2000, c M.O. i membrii familiei sale, narmai cu bte, btuser la ua casei reclamantului, ameninnd s o distrug, autoritile nu au luat nici o msur, nainte de 18 mai 2001, pentru a-i asigura reclamantului respectarea domiciliului su. 67. Presupunnd c, ntr-o prim etap, inaciunea autoritilor s-ar fi putut explica prin faptul c unuia dintre terii respectivi i se acordase un titlu de proprietate asupra terenului pe care se afla casa reclamantului, faptele

speei evideniaz clar c, chiar dup data la care acest titlu de proprietate a fost anulat prin hotrre definitiv, autoritile nu au reacionat suficient de rapid pentru a-l pune pe reclamant n posesia terenului i a pune capt ingerinelor repetate ale terilor n exercitarea dreptului su garantat prin art. 8. Sub acest aspect, Curtea consider deosebit de frapant faptul c, dup Hotrrea definitiv din 6 octombrie 1999, prin care titlul de proprietate al lui M.O. asupra terenului aferent imobilului reclamantului a fost anulat, abia la 18 mai 2001, adic dup un an i jumtate, o sanciune administrativ i-a fost aplicat lui M.O., n timp ce nclcrile dreptului reclamantului la respectarea domiciliului se pare c se repetau zilnic, fapt pe care Guvernul nu l-a contestat (conform paragrafului 44 anterior). 68. Avnd n vedere cele de mai sus, Curtea consider c autoritile competente nu au depus eforturile la care se putea atepta n mod normal, pentru a determina ncetarea atingerilor aduse de ctre teri, timp de civa ani, dreptului reclamantului la respectarea domiciliului. 69. n consecin, s-a nclcat art. 8 din Convenie. II. Cu privire la nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conveniei 70. Reclamantul invoc faptul c imposibilitatea de a se bucura de domiciliul su constituie, de asemenea, o nclcare a dreptului la respectarea bunurilor, n sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie, ale crui dispoziii pertinente prevd urmtoarele: "Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale [...]." 71. Guvernul consider c, dat fiind faptul c nici o ingerin nu se poate reine n dreptul reclamantului la respectarea domiciliului, nu poate fi vorba, a fortiori, de vreo atingere adus dreptului de proprietate asupra imobilului n care i avea domiciliul. Subliniind c dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului pe care l ocupa nu a fost niciodat contestat, Guvernul precizeaz c reclamantul nu a obinut, n urma contractului ncheiat la 1 martie 1994 cu societatea E., un drept de proprietate i nici o speran legitim, n sensul jurisprudenei Curii, asupra vreunei suprafee aferente imobilului respectiv. El subliniaz n aceast privin c respectivul contract nu a fost ncheiat n form autentic, condiie cerut de dreptul romn pentru validitatea vnzrii terenurilor. 72. n observaiile sale complementare, ulterioare datei de 9 septembrie 2003, dat la care Camera a declarat cererea admisibil, Guvernul subliniaz c reclamantul nu se poate considera victima unei nclcri a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie, dat fiind faptul c dreptul su de proprietate privea exclusiv imobilul fostei C.A.P. i nu terenul aferent. Acesta repet c respectivul contract de vnzare privind terenul n chestiune nu fusese ncheiat n form autentic, condiie cerut de lege pentru validitatea vnzrilor de terenuri. 73. Reclamantul contest susinerile Guvernului, subliniind c pltete, din 1994, impozite att pentru imobilul fostei C.A.P., n care i-a stabilit domiciliul, ct i pentru terenul de 1.000 m2 aferent imobilului respectiv. El

se ntemeiaz pe un document eliberat n acest sens de ctre Departamentul pentru taxe i impozite de pe lng Primria Flticeni, care precizeaz c domnul Surugiu este proprietarul unei case i a terenului aferent de 1.000 m2, n temeiul unui contract de vnzare din 1 martie 1994 (conform paragrafului 11 anterior). 74. Curtea subliniaz c problemele ridicate de Guvern n observaiile sale complementare se aseamn mai degrab cu o excepie preliminar ntemeiat pe incompatibilitatea ratione personae a acestui capt de cerere cu dispoziiile Conveniei. Ridicat prima dat dup adoptarea deciziei asupra admisibilitii cererii, o asemenea excepie va fi respins (vezi, ntre altele, mutatis mutandis, Cauza Ceteroni mpotriva Italiei, Hotrre din 15 noiembrie 1996, Culegere 1996-V, p. 1.755-1.756, paragraful 19). 75. n orice caz, Curtea consider, avnd n vedere concluziile care figureaz n paragrafele 67-69 anterioare, c nu este cazul s se pronune asupra fondului plngerii [vezi, mutatis mutandis, ntre altele, hotrrile n cauzele Laino mpotriva Italiei (GC), nr. 33.158/1998, paragraful 25, CEDO 1999-I; Zanghi mpotriva Italiei din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, paragraful 23; Biserica catolic de la Caaneea mpotriva Greciei, din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, paragraful 50]. III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenie 76. n temeiul art. 41 din Convenie, "Dac Curtea declar c a avut loc o nclcare a Conveniei sau a protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltei pri contractante nu permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei nclcri, Curtea acord prii lezate, dac este cazul, o reparaie echitabil." A. Prejudiciul material i moral 77. Reclamantul solicit, cu titlu de prejudiciu material, 61.367,90 EUR, reprezentnd chiriile pe care le-ar fi putut ncasa dac ar fi nchiriat, cu 1.000 ROL/m2/zi, terenul aferent casei, ncepnd de la 1 martie 1994 i pn la 2 octombrie 2000. El solicit n plus un milion de EUR cu titlu de prejudiciu moral cauzat de refuzul autoritilor, timp de mai muli ani, de a lua msuri mpotriva terilor care i ngrdiser constant dreptul la respectarea domiciliului, ceea ce ar fi cauzat destrmarea primei sale cstorii i i-ar fi afectat grav starea sntii. Cernd ca guvernul prt s fie sever sancionat, acesta subliniaz c stresul pe care l-a trit din cauza situaiei litigioase a condus la apariia unei tumori maligne i precizeaz c are nevoie de bani pentru a se supune unei intervenii chirurgicale n strintate i pentru a ajuta alte persoane bolnave, asemeni lui, de cancer. Nu solicit acordarea de cheltuieli de judecat. 78. Guvernul se opune acordrii sumelor cerute de reclamant, subliniind c nu se poate stabili o legtur de cauzalitate ntre prejudiciul pe care reclamantul a ncercat s l evidenieze, pe de o parte, i modul de a aciona al autoritilor, pe de alt parte. El subliniaz c reclamantul nu se poate pretinde victima unei nclcri a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie i c, n consecin, nu poate pretinde despgubiri cu titlu de prejudiciu material. 79. Cu titlu subsidiar, Guvernul precizeaz c ar putea admite existena, n

spe, a unui prejudiciu moral. Subliniind, n aceast privin, c suma cerut de reclamant este absolut exagerat, atrage atenia asupra unor elemente susceptibile de a fi relevante n stabilirea sumei, printre care cele ce urmeaz: reclamantul nu i-a pierdut niciodat posesia imobilului; nclcarea invocat a dreptului la respectarea domiciliului, pentru care parchetul i-a pedepsit pe terii responsabili cu o amend administrativ, nu a atins, conform autoritilor naionale, gravitatea unei infraciuni; divorul reclamantului, astfel cum a fost pronunat de instana naional competent, nu se ntemeia pe ngrdiri de ctre teri a dreptului soilor la respectarea domiciliului, care ar fi dunat vieii de cuplu, ci era motivat prin vina comun a soilor, legat de separarea lor n fapt, n iulie 1996; boala reclamantului are o cauz patologic. 80. Curtea susine c singura baz ce se cuvine reinut pentru acordarea unei satisfacii echitabile const, n spe, n faptul c autoritile competente nu au depus eforturile scontate, n mod normal, pentru a pune capt atingerilor aduse de teri dreptului reclamantului la respectarea domiciliului. Or, n msura n care sumele cerute de reclamant cu titlu de prejudiciu material nu sunt nicidecum n raport direct cu nclcarea constatat de Curte n paragraful 69 anterior, aceasta decide s resping cererea formulat de cel interesat n aceast privin. 81. n legtur cu cererea reclamantului cu titlu de prejudiciu moral, Curtea consider c acesta a fost victima unei suferine morale indubitabile, dat fiind inaciunea autoritilor, timp de mai muli ani, n a-i asigura respectarea dreptului garantat prin art. 8 din Convenie. Statund n echitate, astfel cum este garantat n art. 41, Curtea i acord domnului Surugiu suma de 4.000 EUR cu acest titlu. B. Majorri de ntrziere 82. Curtea hotrte s aplice majorrile de ntrziere echivalente cu rata dobnzii pentru facilitarea de credit marginal practicat de Banca Central European, la care se adaug 3 puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, N UNANIMITATE: 1. hotrte c a fost nclcat art. 8 din Convenie; 2. hotrte c nu se impune o analiz a captului de cerere ntemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie; 3. hotrte: a) c statul prt trebuie s plteasc reclamantului, n termen de 3 luni de la data rmnerii definitive a hotrrii, n conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenie, 4.000 (patru mii) EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus orice sum putnd fi datorat cu titlu de impozit, sum ce urmeaz a fi pltit n moneda naional a statului prt, la nivelul ratei de schimb aplicabile n momentul plii; b) ncepnd de la data expirrii termenului amintit i pn la momentul efecturii plii, suma menionat va fi majorat cu o dobnd simpl a crei rat este egal cu rata dobnzii pentru facilitatea de credit marginal

practicat de Banca Central European, la care se adaug 3 puncte procentuale; 4. respinge cererea de acordare a unei satisfacii marginale pentru rest. Redactat n limba francez, apoi comunicat n scris la 20 aprilie 2004, n aplicarea art. 77 alin. (2) i (3) din Regulament.
CURTEA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI

Hotrre din 04/05/2000 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 19 din 11/01/2001 n cauza Rotaru mpotriva Romniei*) _________ *) Traducere. n cauza Rotaru mpotriva Romniei, )....) delibernd n Camera de Consiliu, la 19 ianuarie i la 29 martie 2000, pronun urmtoarea hotrre, adoptat la data de 29 martie 2000: PROCEDURA 1. Curtea a fost sesizat, conform dispoziiilor aplicabile anterior intrrii n vigoare a Protocolului nr. 11 adiional la Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (convenia)1), de ctre Comisia European a Drepturilor Omului (Comisia) i de ctre un cetean romn, domnul Aurel Rotaru (reclamantul), la 3 iunie i, respectiv, la 29 iunie 1999 (art. 5 alin. 4 din Protocolul nr. 11 i fostele articole 47 i 48 din convenie). 2. La originea cauzei s-a aflat plngerea (nr. 28.341/95) ndreptat mpotriva Romniei, Comisia fiind sesizat la 22 februarie 1995 n temeiul fostului articol 25 din convenie. Reclamantul a invocat nclcarea dreptului la respectarea vieii private, datorat faptului c Serviciul Romn de Informaii deine i folosete un fiier coninnd date personale. A mai invocat i o nclcare a dreptului de acces la instan i a dreptului de a beneficia de un remediu n faa unei instane naionale, competent s se pronune asupra cererii de modificare sau de distrugere a fiierului. La data de 21 octombrie 1996 Comisia a declarat cererea admisibil. Prin raportul din 1 martie 1999 (fostul articol 31 din convenie) a constatat c a existat o nclcare a art. 8 i 13 din convenie.1) 3. n procedura desfurat la Curte reclamantul a fost reprezentat de domnul I. Olteanu, avocat n cadrul Baroului Bucureti (Romnia) i de fiul su, domnul F. Rotaru. Guvernul a fost reprezentat de doamna R. Rizoiu, agent. 4. La data de 7 iulie 1999 Marea Camer a hotrt c aceast cauz ar trebui examinat chiar de ctre Marea Camer (art. 100 alin. 1 din Regulamentul de organizare i funcionare a Curii). n locul domnului

Brsan, judector ales din partea Romniei i care a luat parte la examinarea cauzei n cadrul Comisiei (art. 28), Guvernul a desemnat-o n calitate de judector ad-hoc pe doamna R. Weber (art. 27 alin. 2 din convenie i art. 29 alin. 1 din regulament). 5. Att reclamantul, ct i Guvernul au depus cte un memoriu. 6. Audierea public a avut loc la data de 19 ianuarie 2000, la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg. Au participat: - din partea Guvernului: doamna R. Rizoiu, agent; domnul M. Selegean, consilier juridic n Ministerul Justiiei; domnul T. Corlean, ataat pe lng Reprezentana Permanent a Romniei la Consiliul Europei, consilieri; - din partea reclamantului: domnul I. Olteanu, avocat, domnul F. Rotaru, reprezentant i fiu al reclamantului. Curtea a luat act de concluziile verbale prezentate de doamna Rizoiu, domnul Selegean, domnul Olteanu i de domnul F. Rotaru. ____________ Nota grefei: 1) Protocolul nr. 11 a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1998. N FAPT I. Circumstanele cauzei 1. Condamnarea reclamantului din 1948 7. Reclamantul s-a nscut n anul 1921 i a fost jurist de profesie. n prezent este pensionar i locuiete la Brlad. 8. n anul 1946, dup instaurarea regimului comunist, reclamantului, pe atunci student, i s-a refuzat de ctre prefectul judeului Vaslui publicarea a dou brouri, "Suflet de student" i "Proteste", cu motivarea c aveau un caracter antiguvernamental. 9. Nemulumit de acest refuz reclamantul a adresat prefectului dou scrisori n care protesta mpotriva faptului c noul regim popular a suprimat libertatea de exprimare. n urma acestor scrisori, la data de 7 iulie 1948 reclamantul a fost arestat. La data de 20 septembrie 1948 Tribunalul Popular din Vaslui l-a condamnat la un an nchisoare pentru svrirea infraciunii de ultraj. 2. Procedura declanat conform Decretului-lege nr. 118/1990 10. Dup rsturnarea regimului comunist n anul 1989 noua putere a adoptat Decretul-lege nr. 118/1990, care acorda unele drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist i care nu au avut activitate fascist (alin. 30 de mai jos). 11. n temeiul acestui decret-lege, la data de 30 iulie 1990 reclamantul a sesizat Judectoria Brlad cu o cerere prin care chema n judecat Ministerul

de Interne i Ministerul Aprrii Naionale, precum i Direcia muncii din judeul Vaslui, solicitnd ca perioada n care s-a aflat n executarea pedepsei dispuse prin hotrrea penal din anul 1948 s fie luat n considerare la calcularea anilor de vechime n munc. A cerut, de asemenea, restituirea drepturilor bneti corespunztoare. 12. Judectoria Brlad a pronunat o sentin la data de 11 ianuarie 1993. Avnd n vedere, printre altele, declaraiile martorilor propui de reclamant, P.P. i G.D., sentina de condamnare din anul 1948 i adeverinele de la Universitatea din Iai, instana a constatat c n perioada 1946-1949 reclamantul fusese persecutat din motive politice. Prin urmare, a admis cererea reclamantului i a acordat drepturile prevzute de Decretul-lege nr. 118/1990. 13. n susinerea aprrii sale Ministerul de Interne a prezentat instanei o scrisoare din 19 decembrie 1990, primit de la Serviciul Romn de Informaii (S.R.I.). Aceast scrisoare avea urmtorul cuprins: "La adresa dumneavoastr nr. 99.110 din 11 decembrie 1990, privind pe numitul Rotaru Aurel, din Brlad, v facem cunoscut c n urma verificrilor efectuate au rezultat urmtoarele: - sus-numitul, pe perioada efecturii studiilor la Facultatea de tiine din Iai a activat ca membru legionar n Asociaia Studenilor Cretini; - n anul 1946 a naintat Cenzurii oraului Vaslui dou brouri intitulate Suflet de student i Proteste, solicitnd publicarea lor, dar nu a obinut acest lucru, deoarece aveau coninut antiguvernamental; - dintr-o declaraie dat n anul 1948 rezult c a fcut parte din organizaia P.N.. - tineret; - sus-numitul nu are fond penal i nu a fost arestat n perioada menionat de el; - ntre anii 1946-1948, datorit concepiilor sale a fost chemat de mai multe ori de ctre organele de siguran i audiat n legtur cu atitudinea sa. (...)." 3. Procedura declanat mpotriva S.R.I. 14. Reclamantul a chemat n judecat S.R.I., artnd c nu a fost niciodat membru al micrii legionare romne, c nu a fost nici student la Facultatea de tiine, ci la Facultatea de Drept din Iai i c i alte informaii furnizate de S.R.I. n scrisoarea din 19 decembrie 1990 erau false i defimtoare. Cererea a fost ntemeiat pe dispoziiile Codului civil referitoare la rspunderea civil delictual, reclamantul solicitnd obligarea S.R.I. de a plti unele despgubiri pentru prejudiciul moral suferit. Fr a invoca un anume text de lege, el a cerut, de asemenea, ca S.R.I. s fie obligat s modifice sau s distrug fiierul coninnd informaiile cu privire la presupusul su trecut legionar. 15. Prin sentina pronunat la 6 ianuarie 1993 Judectoria Bucureti a respins cererea, invocnd dispoziiile legale n materia rspunderii civile delictuale. 16. mpotriva acestei hotrri reclamantul a declarat recurs. 17. La data de 18 ianuarie 1994 Tribunalul Municipiului Bucureti a

constatat c informaia privind trecutul legionar al reclamantului era fals. Cu toate acestea, a respins recursul declarat, artnd c nu exist o culp a S.R.I. din moment ce acesta nu era dect depozitarul datelor contestate, iar n lipsa culpei, nu se poate vorbi de o rspundere civil delictual. Instana a constatat c informaiile au fost culese de fostele servicii de siguran ale statului. n anul 1949, n urma desfiinrii acestor servicii arhivele au fost transmise Securitii, iar n anul 1990 S.R.I. a preluat arhivele fostei Securiti. 18. La data de 15 decembrie 1994 Curtea de Apel Bucureti a respins recursul reclamantului declarat mpotriva deciziei Tribunalului Municipiului Bucureti din 18 ianuarie 1994, cu urmtoarea motivare: "(...) Curtea constat c recursul nu este fondat. n virtutea competenei legale pe care o are Serviciul Romn de Informaii de depozitare a arhivelor fostelor organe de siguran, prin adresa nr. 705.567/1990 a comunicat Ministerului de Interne mprejurri ce vizeaz activitatea personal a recurentului n timpul efecturii studiilor universitare, aa cum sunt reflectate n documentele relatate n acea perioad de ctre organele de siguran. Rezult deci c instanele judectoreti nu au competena s anuleze sau s modifice coninutul adresei redactate de S.R.I., care este numai depozitar al fondului arhivistic al fostelor organe de siguran ale statului. Respingndu-i aciunea, instanele judectoreti nu au nclcat dispoziiile art. 21 din Constituie i nici dispoziiile art. 3 din Codul civil, ci au judecat pricina potrivit competenei prevzute de Codul de procedur civil." 4. Cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea judectorilor de a plti daunele morale 19. La data de 13 iunie 1995 reclamantul a introdus o cerere prin care solicita obligarea la despgubiri a tuturor judectorilor care i-au respins cererea prin care solicita anularea sau distrugerea fiierului. A invocat dispoziiile art. 3 din Codul civil cu privire la denegarea de dreptate i dispoziiile art. 6 din convenie. Reclamantul a afirmat c att Tribunalul Judeean Vaslui, ct i Curtea de Apel au refuzat s i nregistreze cererea. Cu privire la acest aspect, la data de 5 august 1998 reclamantul a sesizat Comisia cu o nou cerere, nregistrat sub numrul 46.597/1998 i aflat n prezent pe rolul Curii. 5. Cererea de revizuire 20. n luna iunie 1997 ministrul justiiei a comunicat directorului S.R.I. c plngerea reclamantului a fost declarat admisibil de ctre Comisia European a Drepturilor Omului. n consecin, ministrul justiiei a solicitat directorului S.R.I. s verifice nc o dat dac reclamantul aparinuse micrii legionare i, dac aceast informaie se va dovedi fals, s ntiineze reclamantul despre acest fapt, pentru ca acesta s-l poat folosi ulterior ntro eventual cerere de revizuire. 21. La data de 6 iulie 1997 directorul S.R.I. l-a informat pe ministrul justiiei c datele privind trecutul legionar al reclamantului, menionate n scrisoarea din 19 decembrie 1990, au fost obinute n urma studierii arhivelor

S.R.I. A fost gsit astfel un tabel ntocmit de Biroul Siguranei din Iai, n care la numrul 165 era menionat un anume Aurel Rotaru, "element de mas, membru al Asociaiei Studenilor Cretini". Directorul S.R.I. a artat c tabelul purta data de 15 februarie 1937 i a apreciat c, deoarece la acea dat domnul Rotaru, "n vrst de aproximativ 16 ani, nu putea fi student la Facultatea de tiine din Iai, credem c ne aflm n prezena unei regretabile erori care a fcut s considerm c domnul Rotaru Aurel din Brlad este aceeai persoan cu cea nscris n tabelul respectiv ca membru legionar. De altfel, din verificrile amnunite efectuate de ctre instituia noastr pe raza judeelor Iai i Vaslui nu au aprut date care s confirme identitatea ntre cele dou nume (...)." 22. O copie de pe aceast scrisoare a fost trimis reclamantului care la data de 25 iulie 1997 a solicitat Curii de Apel Bucureti revizuirea hotrrii pronunate la 15 decembrie 1994. n cererea de revizuire acesta a solicitat anularea documentelor defimtoare, un leu cu titlu de despgubiri morale, precum i rambursarea, la valoarea actual, a tuturor taxelor i cheltuielilor suportate de la nceputul procedurii. 23. S.R.I. a solicitat respingerea cererii de revizuire, apreciind c, fa de scrisoarea directorului S.R.I. din 6 iulie 1997, cererea a rmas fr obiect. 24. Printr-o hotrre definitiv din 25 noiembrie 1997 Curtea de Apel Bucureti a anulat hotrrea din 15 decembrie 1994 i a admis cererea reclamantului, cu urmtoarea motivare: "Din adresa nr. 4.173 din 5 iulie 1997, eliberat de Serviciul Romn de Informaii (...), rezult c n fondul de arhiv nr. 53.172, volum 796 la fila 243, se gsete un tabel cu membrii legionari care nu i au domiciliul stabil n Iai, unde la poziia 165 apare Rotaru Aurel - Student tiine, membru al Asociaiei Studenilor Cretini, legionar, element de mas. ntruct la data ntocmirii tabelului respectiv - 15.02.1937 - revizuentul avea vrsta de aproape 16 ani, nu a urmat cursurile Facultii de tiine din Iai, iar din verificrile efectuate ulterior n evidenele cu membrii legionari nu apar numele i prenumele revizuentului ca fiind cu domiciliul la Brlad i cu datele personale ale acestuia, Serviciul Romn de Informaii consider c se afl n faa unei regretabile confuzii de nume, iar persoana inclus n tabel nu este revizuentul-reclamant. Vznd coninutul ultimei adrese, n baza art. 322 pct. 5 Cod procedur civil, se constat c acest nscris ndeplinete condiiunile legale de act nou, determinant n cauz prin caracterul su hotrtor n a schimba total situaia de fapt reinut anterior, nscris care cuprinde date ce nu au putut fi nfiate n fazele procesuale precedente dintr-o mprejurare mai presus de voina reclamantului-revizuent. Sub aspectul analizat, sunt fr de relevan n cauz datele la care s-au nfiinat organele de securitate ale statului, ori din ce structur fceau parte fostele organe de siguran, dup cum n spe nu are relevan aspectul de altfel real - c Serviciul Romn de Informaii este doar un depozitar al fondului arhivistic al fostelor organe de siguran. Important n cauz este

numai c adresa nr. 705.567 din 19 decembrie 1990 S.R.I. - U.M. nr. 05007 Bucureti cuprinde meniuni ce nu se refer la persoana reclamantuluirevizuent, datele din aceast adres devenind astfel neadevrate cu privire la persoana acestuia i care, dac ar fi meninute, i-ar aduce grave prejudicii demnitii i onoarei sale. Fa de cele ce preced i n temeiul textului de lege citat, cererea de revizuire promovat de reclamant se apreciaz ca fondat i va fi admis, urmnd a fi retractate hotrrile pronunate anterior n cauz, i, pe cale de consecin, aciunea reclamantului-revizuent va fi admis aa cum a fost formulat." 25. Curtea nu s-a pronunat asupra captului de cerere privind obligarea la despgubiri i nici cu privire la cheltuielile de judecat. II. Dreptul intern aplicabil A. Constituia 26. Dispoziiile aplicabile din Constituie sunt urmtoarele: ARTICOLUL 20 "(1) Dispoziiile constituionale privind drepturile i libertile cetenilor vor fi interpretate i aplicate n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele i cu celelalte tratate la care Romnia este parte. (2) Dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este parte, i legile interne, au prioritate reglementrile internaionale." ARTICOLUL 21 "(1) Orice persoan se poate adresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a libertilor i a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ngrdi exercitarea acestui drept." B. Codul civil 27. Dispoziiile aplicabile din Codul civil sunt urmtoarele: ARTICOLUL 3 "Judectorul care va refuza de a judeca, sub cuvnt c legea nu prevede sau c este ntunecat sau nendestultoare, va putea fi urmrit ca culpabil de denegare de dreptate." ARTICOLUL 998 "Orice fapt a omului, care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui greeal s-a ocazionat, a-l repara." ARTICOLUL 999 "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar i de acela ce a cauzat prin neglijena sau prin imprudena sa." C. Codul de procedur civil 28. Dispoziiile aplicabile din Codul de procedur civil sunt: ARTICOLUL 322 (alin. 5) "Revizuirea unei hotrri rmase definitive (...) se poate cere dac, dup darea hotrrii, s-au descoperit nscrisuri doveditoare, reinute de partea potrivnic sau care nu au putut fi nfiate dintr-o mprejurare mai presus de

voina prilor (...)." D. Decretul nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice i juridice 29. Dispoziiile aplicabile ale Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice i juridice sunt: ARTICOLUL 54 "1) Persoana care a suferit o atingere n dreptul su (...) la onoare, la reputaie (...) sau n orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanei judectoreti ncetarea svririi faptei care aduce atingere drepturilor mai sus menionate. 2) Totodat, cel care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi va putea cere instanei s oblige pe autorul faptei svrite fr drept s ndeplineasc orice msuri socotite necesare de ctre instan, spre a ajunge la restabilirea dreptului atins." ARTICOLUL 55 "Dac autorul faptei svrite fr drept nu ndeplinete, n termenul stabilit prin hotrre, faptele destinate s restabileasc dreptul atins, instana judectoreasc va putea s-l oblige la plata, n folosul statului, a unei amenzi pe fiecare zi de ntrziere, socotit de la data expirrii termenului de mai sus (...)." E. Decretul-lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurat cu ncepere de la 6 martie 1945 30. La acea dat dispoziiile aplicabile din Decretul-lege nr. 118/1990 prevedeau: ARTICOLUL 1 "(1) Constituie vechime n munc i se ia n considerare la stabilirea pensiei i a celorlalte drepturi ce se acord, n funcie de vechimea n munc, timpul ct o persoan, dup data de 6 martie 1945, pe motive politice: a) a executat o pedeaps privativ de libertate n baza unei hotrri judectoreti rmase definitiv sau a fost lipsit de libertate n baza unui mandat de arestare preventiv pentru infraciuni politice; (...)." ARTICOLUL 5 "Pentru stabilirea situaiilor prevzute la art. 1 se nfiineaz n fiecare jude (...) cte o comisie alctuit din preedinte i cel mult ase membri. Preedintele trebuie s fie jurist. Din comisie fac parte 2 reprezentani ai direciilor de munc i ocrotiri sociale i cel mult 4 reprezentani ai Asociailor fotilor deinui politici i victime ale dictaturii. (...)." ARTICOLUL 6 "Dovedirea situaiilor prevzute la art. 1 se face de ctre persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente, (...) prin orice mijloc de prob prevzut de lege. (...)." ARTICOLUL 11 "Prevederile prezentului decret-lege nu se aplic persoanelor condamnate pentru infraciuni contra umanitii sau celor care s-a dovedit c au desfurat o activitate fascist n cadrul unei organizaii sau micri de acest fel, pe baza procedurii prevzute la art. 5 i 6."

F. Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 cu privire la organizarea i funcionarea Serviciului Romn de Informaii 31. Dispoziiile aplicabile ale Legii nr. 14 din 24 februarie 1992, cu privire la organizarea i funcionarea Serviciului Romn de Informaii, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992, sunt redactate dup cum urmeaz: ARTICOLUL 2 "Serviciul Romn de Informaii organizeaz i execut activiti pentru culegerea, verificarea i valorificarea informaiilor necesare cunoaterii, prevenirii i contracarrii oricror aciuni care constituie, potrivit legii, ameninri la adresa siguranei naionale a Romniei." ARTICOLUL 8 "Serviciul Romn de Informaii este autorizat s dein i s foloseasc mijloace adecvate pentru obinerea, verificarea, prelucrarea i stocarea informaiilor privitoare la sigurana naional, n condiiile legii." ARTICOLUL 45 "Documentele interne de orice fel ale Serviciului Romn de Informaii au caracter de secret de stat, se pstreaz n arhiva sa proprie i nu pot fi consultate dect cu aprobarea directorului, n condiiile legii. Documentele, datele i informaiile Serviciului Romn de Informaii pot deveni publice numai dup trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare. Serviciul Romn de Informaii preia spre conservare i folosin fondurile de arhiv ce privesc sigurana naional ale fostelor organe de informaii cu competen pe teritoriul Romniei. Fondurile de arhiv ale fostului Departament al Securitii Statului, ce privesc sigurana naional, nu pot deveni publice dect dup trecerea unei perioade de 40 de ani de la adoptarea prezentei legi." G. Legea nr. 187 din 20 octombrie 1999 cu privire la accesul cetenilor la propriul dosar deinut de Securitate i deconspirarea securitii ca poliie politic 32. Dispoziiile aplicabile ale Legii nr. 187 din 20 octombrie 1999, intrat n vigoare la data de 9 decembrie 1999, sunt urmtoarele: ARTICOLUL 1 "(1) Orice cetean romn sau cetean strin care dup 1945 a avut cetenie romn are dreptul de acces la propriul dosar ntocmit de organele securitii (...). Acest drept se exercit la cerere i const n studierea nemijlocit a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului i de pe nscrisurile doveditoare despre cuprinsul dosarului. (2) Totodat persoana, subiect al unui dosar din care rezult c a fost urmrit de organele securitii statului, are dreptul, la cerere, s afle identitatea agenilor de securitate i a colaboratorilor, care au contribuit cu informaii la completarea acestui dosar. (3) De drepturile prevzute de alin. (1) i (2) beneficiaz soul

supravieuitor i rudele pn la gradul al doilea inclusiv ale persoanei decedate, n afar de cazul n care aceasta a dispus altfel." ARTICOLUL 2 "Pentru a asigura dreptul de acces la informaiile de interes public, orice cetean romn (...), precum i presa scris i audiovizual, partidele politice (...) au dreptul de a fi informate (...) n legtur cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitii (...) a persoanelor care ocup sau candideaz pentru a fi alese ori numite n urmtoarele demniti sau funcii: a) Preedintele Romniei; b) deputat sau senator; (...)." ARTICOLUL 7 "(1) Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se nfiineaz Consiliul Naional pentru Studierea Arhivelor Securitii (...) cu sediul n municipiul Bucureti, denumit n continuare Consiliu. (2) Consiliul este un organism autonom cu personalitate juridic, supus controlului Parlamentului (...)." ARTICOLUL 8 "(1) Consiliul este condus de un colegiu compus din 11 membri. (2) Membrii Colegiului Consiliului sunt numii de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuraiei politice a celor dou Camere (...) pentru un mandat de 6 ani. Mandatul poate fi rennoit o singur dat." ARTICOLUL 13 "(1) Persoanele ndreptite pot solicita Consiliului, n conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), n condiiile prezentei legi, urmtoarele: a) consultarea dosarelor (...) ntocmite pn la data de 22 decembrie 1989 de organele de securitate; b) eliberarea unor copii de pe (...) aceste dosare (...); c) eliberarea unor adeverine privind apartenena sau neapartenena, colaborarea sau necolaborarea cu organele de securitate; (...)." ARTICOLUL 14 "(1) Coninutul adeverinelor eliberate potrivit art. 13 alin. (1) lit. c) poate fi contestat la Colegiul Consiliului (...)." ARTICOLUL 15 "(1) Dreptul de acces la informaiile de interes public (...) se exercit de ctre persoana fizic sau persoana juridic ndreptit printr-o cerere adresat Consiliului. (...) (4) Pe baza cererilor primite potrivit alin. (1) Consiliul verific probele deinute, indiferent de forma lor, i ntiineaz de ndat persoana (...)." ARTICOLUL 16 "(1) mpotriva comunicrii eliberate potrivit art. 15 alin. (4) solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea se poate adresa Colegiului

Consiliului printr-o contestaie (...). Decizia Colegiului Consiliului poate fi atacat (...) la Curtea de Apel (...)." N DREPT I. Excepii preliminare ridicate de Guvern A. Cu privire la calitatea de victim 33. n primul rnd, meninndu-i poziia exprimat n faa Comisiei, Guvernul a artat c reclamantul nu se mai poate pretinde "victim" a unei nclcri a conveniei n sensul art. 34. A subliniat c reclamantul a obinut ctig de cauz n faa Curii de Apel Bucureti care, prin Hotrrea din 25 noiembrie 1997, a declarat nule meniunile incluse n scrisoarea Serviciului Romn de Informaii (S.R.I.) din 19 decembrie 1990. Or, n opinia Guvernului, singura nclcare a drepturilor reclamantului a provenit din aceast scrisoare. n orice caz, a susinut Guvernul, reclamantul dispune n prezent de procedura deschis de Legea nr. 187 din 29 octombrie 1999, care i ofer toate garaniile cerute de convenie pentru protejarea drepturilor sale. 34. Reclamantul a solicitat Curii s continue examinarea cauzei, artnd c Hotrrea din 25 noiembrie 1997 nu a schimbat n mod fundamental situaia care a determinat plngerea iniial. n primul rnd, simplul fapt de a recunoate eroarea meniunilor, dup hotrrea de admisibilitate a Comisiei, nu poate constitui o reparaie adecvat a nclcrii drepturilor garantate de convenie. n al doilea rnd, reclamantul nu are nc acces la dosarul su secret, care nu este doar pstrat, ci i folosit de S.R.I. Din aceast cauz, chiar i dup Hotrrea din 25 noiembrie 1997 folosirea de ctre S.R.I. a informaiilor privitoare la pretinsul trecut legionar al reclamantului sau a oricror alte informaii coninute n dosarul su nu poate fi exclus. 35. n ceea ce privete noiunea de victim Curtea reamintete c o persoan poate, n anumite condiii, s pretind c este victim a unei nclcri, generat de simpla existen a unor msuri secrete sau a unei legislaii ce permite astfel de msuri chiar dac acestea nu i-au fost efectiv aplicate (Hotrrea Klass i alii mpotriva Germaniei din 6 septembrie 1978, seria A nr. 28, pag. 18, alin. 34). De altfel, "o hotrre sau o msur favorabil reclamantului nu este suficient, n principiu, pentru a pierde calitatea de victim, dect n situaia n care autoritile naionale au recunoscut, explicit sau implicit, iar apoi au reparat nclcarea conveniei" (Hotrrea Amuur mpotriva Franei din 25 iunie 1996, Culegere de hotrri i decizii 1996-III, pag. 846, alin. 36, i Hotrrea Dalban mpotriva Romniei [GC] nr. 28.114/95, alin. 44, CEDO 1999-VI). 36. n spe Curtea observ c reclamantul critic deinerea unui registru secret coninnd date care l privesc, a crui existen a fost dezvluit n mod public n cursul unei proceduri judiciare. Din acest motiv reclamantul se poate pretinde victim a unei nclcri a conveniei. Curtea mai arat c prin Hotrrea din 25 noiembrie 1997 Curtea de Apel Bucureti a anulat meniunile privind pretinsul trecut legionar al reclamantului, inserate n scrisoarea din 19 decembrie 1990, constatnd c nu erau conforme realitii - probabil se refereau la o alt persoan cu

acelai nume. Chiar acceptnd ideea c ntr-o anumit msur reclamantul a obinut prin aceast hotrre o reparaie n ceea ce privete informaiile false din fiierul su, Curtea apreciaz c aceast reparaie nu este dect parial i c, n orice caz, ea este insuficient, n sensul jurisprudenei sale, pentru pierderea calitii de victim. n afara considerentelor de mai sus cu privire la calitatea de victim ce izvorte din deinerea unui fiier secret, Curtea a avut n vedere i alte elemente importante. Se pare c informaiile asupra pretinsului trecut legionar al reclamantului mai sunt nc pstrate n fiierele S.R.I. fr s fi fost fcut vreo meniune cu privire la Hotrrea din 25 noiembrie 1997. n plus Curtea de Apel Bucureti nu s-a pronunat, i nici nu avea competena s o fac, asupra faptului c S.R.I. este autorizat de legislaia romn s dein i s foloseasc fiiere create de fostele servicii de informaii, care conin informaii cu privire la reclamant. Or, captul principal de cerere se refer la faptul c legea intern nu reglementeaz suficient de precis condiiile n care S.R.I. i exercit atribuiile i nu pune la dispoziie persoanei o cale de a obine repararea eventualelor prejudicii n faa unei autoriti naionale. n sfrit Curtea de Apel Bucureti, n Hotrrea din 25 noiembrie 1997, nu s-a pronunat cu privire la despgubirile solicitate pentru prejudiciul moral suferit i nici asupra cheltuielilor de judecat. 37. n ceea ce privete Legea nr. 187 din 20 octombrie 1999, invocat de Guvern, Curtea apreciaz, avnd n vedere circumstanele prezentei cauze, c aceast lege nu este aplicabil (alin. 71 de mai jos). 38. Curtea concluzioneaz c reclamantul se poate pretinde "victim" n sensul art. 34 din convenie i, n consecin, respinge excepia invocat de Guvern. B. Cu privire la epuizarea cilor de atac interne 39. Guvernul a mai ridicat i excepia neepuizrii cilor de atac interne. Sa artat c reclamantul putea invoca dispoziiile Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice i juridice, n baza crora instana poate dispune orice msur pentru a face s nceteze atingerea reputaiei unei persoane. 40. Curtea arat c exist o strns legtur de cauzalitate ntre aceast susinere a Guvernului i temeinicia cererii privind art. 13 din convenie. Prin urmare, Curtea reunete aceast excepie cu fondul (alin. 70 de mai jos). II. Cu privire la pretinsa nclcare a art. 8 din convenie 41. Reclamantul se plnge c S.R.I. deine i poate folosi n orice moment date cu privire la viaa sa particular, dintre care unele sunt false i defimtoare. El invoc nclcarea art. 8 din convenie, care prevede urmtoarele: "1. Orice persoan are dreptul la respectarea vieii private i de familie, a domiciliului su i a corespondenei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoriti publice n exercitarea acestui drept dect n msura n care acest amestec este prevzut de lege i dac constituie o msur care, ntr-o societate democratic, este necesar pentru

securitatea naional, sigurana public, bunstarea economic a rii, aprarea ordinii i prevenirea faptelor penale, protejarea sntii sau a moralei, ori protejarea drepturilor i libertilor altora." A. Cu privire la aplicabilitatea art. 8 42. Guvernul contest aplicabilitatea art. 8, artnd c informaiile menionate n scrisoarea S.R.I. din 19 decembrie 1990 nu in de viaa particular a reclamantului, ci de viaa sa public. Hotrnd s se implice n activitatea politic i s publice pamflete, reclamantul a renunat implicit la anonimatul inerent vieii private. n ceea ce privete interogarea sa de ctre poliie i cazierul su judiciar, este vorba de informaii publice. 43. Curtea reamintete c art. 8 alin. 1 din convenie este aplicabil atunci cnd este vorba despre stocarea ntr-un registru secret i comunicarea datelor privind "viaa privat" a unei persoane (Hotrrea Leander mpotriva Suediei din 26 martie 1987, seria A nr. 116, pag. 22, alin. 48). Respectarea vieii private include dreptul individului de a ntreine i de a dezvolta relaii cu semenii si; n plus nici o raiune nu permite excluderea activitii profesionale sau comerciale din sfera noiunii de "via privat" (hotrrile Niemietz mpotriva Germaniei din 16 decembrie 1992, seria A nr. 251-B, pag. 33, alin. 29, i Halford mpotriva Regatului Unit din 25 iunie 1997, Culegere 1997-III, pag. 1015-1016, alin. 42-46). Curtea a subliniat deja concordana dintre aceast interpretare extensiv i Convenia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecia persoanelor fa de procesarea datelor cu caracter personal, intrat n vigoare la 1 octombrie 1985, care are drept scop "protejarea (...) oricrei persoane fizice (...), respectarea (...) n special a dreptului la via privat, fa de procesarea datelor cu caracter personal" (art. 1), acestea fiind definite la art. 2 ca "orice informaie privind o persoan fizic identificat sau identificabil" [Amann mpotriva Suediei (GC) nr. 27.798/95, alin. 65, CEDO 2000-...]. n plus unele date de natur public pot ine de viaa privat atunci cnd ele sunt n mod sistematic adunate i introduse n fiiere inute de autoritile publice, cu att mai mult cu ct se refer la trecutul ndeprtat al unei persoane. 44. n spe Curtea constat c scrisoarea S.R.I. din 19 decembrie 1990 coninea diverse informaii asupra vieii reclamantului, n special asupra studiilor sale, activitilor politice i cazierului su judiciar, parte din ele fiind culese cu mai mult de 50 de ani nainte. n opinia Curii, astfel de informaii, sistematic culese i introduse ntr-un fiier inut de ageni ai statului, pot fi analizate din punctul de vedere al noiunii de "via privat", n sensul art. 8 alin. 1 din convenie. i aceasta cu att mai mult cu ct unele informaii au fost declarate nereale, ca n prezenta cauz, riscnd s aduc atingere reputaiei reclamantului. n consecin, art. 8 din convenie este aplicabil. B. Cu privire la respectarea exigenelor art. 8 1. Cu privire la existena unei nclcri 45. n opinia Guvernului trei condiii trebuie ndeplinite cumulativ pentru a

exista o nclcare a dreptului la respectarea vieii private: - nregistrarea s intereseze persoana n discuie; - informaiile s fi fost folosite; - imposibilitatea persoanei respective de a le contesta. Or, n spe att nregistrarea, ct i folosirea datelor referitoare la reclamant au avut loc naintea ratificrii conveniei de ctre Romnia. n ceea ce privete pretinsa imposibilitate de a contesta informaiile, Guvernul susine c, dimpotriv, reclamantul are posibilitatea de a contesta datele care contravin realitii, dar c el nu a folosit ci de atac adecvate. 46. Curtea reamintete c att nregistrarea de ctre o autoritate public a unor date privind viaa privat a unui individ, ct i folosirea lor i refuzul de a acorda posibilitatea ca acestea s fie contestate constituie o nclcare a dreptului la respectarea vieii private, garantat de art. 8 alin. 1 din convenie (hotrrile Leander mpotriva Suediei citat mai sus, pag. 22, alin. 48, Kopp mpotriva Suediei din 25 martie 1998, Culegere 1998-II, pag. 540, alin. 53, i Amann mpotriva Suediei citat mai sus, alin. 69 i 80). n spe, din scrisoarea S.R.I., datat 19 decembrie 1990, reiese fr nici o ndoial c acest serviciu deine informaii referitoare la viaa privat a reclamantului. Dac este adevrat c aceast scrisoare este anterioar datei de 20 iunie 1994, dat la care dispoziiile conveniei au intrat n vigoare pentru Romnia, Guvernul nu a susinut c ncepnd cu aceast dat S.R.I. a ncetat s dein informaii asupra vieii private a reclamantului. Curtea subliniaz, de asemenea, c aceste date au fost folosite i ulterior, de exemplu n cadrul aciunii n revizuire care s-a finalizat prin Hotrrea din 25 noiembrie 1997. Att nregistrarea acestor date, ct i folosirea lor, nsoite de refuzul de ai acorda reclamantului posibilitatea s le conteste, constituie o nclcare a dreptului la respectarea vieii private, garantat de art. 8 alin. 1 din convenie. 2. Justificarea nclcrii 47. Principala problem care se pune este aceea de a ti dac nclcarea astfel constatat se poate justifica din punct de vedere al art. 8 alin. 2 din convenie. Reglementnd o excepie la un drept garantat de convenie, acest alineat este de strict interpretare. Recunoscnd c ntr-o societate democratic existena unor servicii de informaii se poate dovedi legitim, Curtea reamintete c supravegherea secret a persoanelor nu este acceptat de convenie dect ca o msur strict necesar pentru aprarea instituiilor democratice (Hotrrea Klass i alii mpotriva Germaniei mai sus citat, pag. 21, alin. 42). 48. Pentru a rspunde exigenelor art. 8 din convenie, o astfel de ingerin trebuie s fie "prevzut de lege", s urmreasc unul dintre scopurile legitime menionate la alin. 2 i, n plus, s fie necesar ntr-o societate democratic pentru atingerea scopului respectiv. 49. Guvernul a considerat c msurile n discuie erau prevzute de lege. Datele au fost folosite de S.R.I. n cadrul unei proceduri reglementate de

Decretul-lege nr. 118/1990, care d posibilitatea persoanelor persecutate de regimul comunist s primeasc despgubiri. Conform art. 11 din actul normativ menionat, nu se acord despgubiri persoanelor care au avut o activitate fascist. 50. Conform susinerilor reclamantului, pstrarea i folosirea fiierului nu sunt msuri prevzute de lege, deoarece dreptul intern nu are reglementri suficient de precise pentru ca cetenii s cunoasc n ce mprejurri i condiii autoritatea public poate culege, stoca i folosi informaii cu privire la viaa lor privat. Mai mult dect att, legea intern nu definete cu suficient precizie modalitatea de exercitare a acestor competene i nu conine garanii mpotriva abuzurilor. 51. Comisia a considerat c dreptul intern nu definea cu suficient precizie condiiile n care S.R.I. putea s arhiveze, s comunice i s foloseasc informaii referitoare la viaa privat a reclamantului. 52. Curtea reamintete jurisprudena sa constant, conform creia "prevzut de lege" nseamn nu doar o anume baz legal n dreptul intern, dar i calitatea legii n cauz: astfel, aceasta trebuie s fie accesibil persoanei i previzibil (a se vedea Hotrrea Amann mpotriva Elveiei mai sus citat, alin. 50). 53. n cauza de fa Curtea constat c art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990, invocat de Guvern ca temei al msurii incriminate, permite oricrei persoane s fac dovada c rspunde cerinelor necesare n vederea recunoaterii anumitor drepturi, fie prin documente oficiale eliberate de autoritile competente, fie prin orice element cu valoare de prob. Nu exist totui o anumit reglementare cu privire la modalitatea n care poate fi obinut o astfel de prob i nici nu se acord competene Serviciului Romn de Informaii de a culege, pstra i comunica date privind viaa privat. Curtea trebuie deci s verifice dac Legea nr. 14/1992 cu privire la organizarea i funcionarea S.R.I., invocat de altfel i de Guvern, poate constitui fundamentul legal al acestor msuri. Cu privire la acest aspect se constat c legea menionat autorizeaz S.R.I. s culeag, s arhiveze i s foloseasc informaii care vizeaz securitatea naional, motiv pentru care Curtea are dubii cu privire la relevana pentru securitatea naional a datelor deinute despre reclamant. Cu toate acestea, reamintete c n primul rnd autoritile naionale i mai ales instanele sunt chemate s interpreteze i s aplice dreptul intern (Hotrrea Kopp mpotriva Elveiei mai sus citat, pag. 541, alin. 59) i constat c prin Hotrrea din 25 noiembrie 1997 Curtea de Apel Bucureti a confirmat legalitatea deinerii de ctre S.R.I. a datelor respective, n calitate de depozitar al arhivelor fostelor organe de siguran. Acesta este motivul pentru care Curtea concluzioneaz c arhivarea unor date cu privire la viaa privat a reclamantului are temei legal n dreptul intern. 54. Curtea apreciaz c i cerina accesibilitii legii a fost ndeplinit, din moment ce Legea nr. 14/1992 a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992.

55. n ceea ce privete cerina previzibilitii legii, Curtea reamintete c o norm este "previzibil" numai atunci cnd este redactat cu suficient precizie, n aa fel nct s permit oricrei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultan de specialitate - s i corecteze conduita. Curtea a subliniat importana acestui concept mai ales atunci cnd este vorba despre o supraveghere secret (Hotrrea Malone mpotriva Regatului Unit din 2 august 1984, reluat n Hotrrea Amann mpotriva Elveiei mai sus citat, alin. 56): "Curtea reamintete c sintagma prevzut de lege nu se refer doar la dreptul intern, ci vizeaz i calitatea legii; prin aceast expresie se nelege compatibilitatea legii cu principiul preeminenei dreptului, menionat explicit n preambulul conveniei (...). nseamn - i aceasta reiese din obiectul i din scopul articolului 8 - c dreptul intern trebuie s ofere o anume protecie mpotriva nclcrilor arbitrare ale drepturilor garantate de paragraful 1 (...). Or, pericolul arbitrarului apare cu o deosebit claritate atunci cnd o autoritate i exercit n secret atribuiile (...). (...) Deoarece aplicarea unei msuri secrete de supraveghere a convorbirilor telefonice nu poate fi cenzurat de persoana vizat sau de public, legea contravine principiului preeminenei dreptului atunci cnd marja de apreciere acordat executivului, nu este limitat. Prin urmare, legea trebuie s defineasc suficient de clar limitele marjei de apreciere acordate executivului, dar i modalitile de exercitare, avnd n vedere scopul legitim al msurii n discuie, pentru a oferi persoanei protecie adecvat mpotriva arbitrarului." 56. Pentru a se determina "calitatea" dispoziiilor legale invocate n cauz, trebuie analizat n ce msur dreptul intern stabilete cu suficient precizie condiiile n care S.R.I. poate s arhiveze i s foloseasc informaii referitoare la viaa privat a reclamantului. 57. Curtea constat c art. 8 din Legea nr. 14/1992 prevede c pot fi culese, nregistrate i arhivate n dosare secrete informaii viznd sigurana naional. Totui nici o reglementare intern nu prevede limite ce urmeaz s fie respectate n exercitarea acestei competene. Astfel, dreptul intern nu definete genul de informaie ce poate fi nregistrat, categoriile de persoane susceptibile s fac obiectul msurilor de supraveghere, precum strngerea i arhivarea datelor, nici mprejurrile n care pot fi luate aceste msuri i nici procedura care trebuie urmat. De asemenea, legea nu stabilete limite cu privire la vechimea informaiilor deinute i la durata pstrrii lor. Art. 45 dispune c S.R.I. va prelua n pstrare i folosire arhivele care au aparinut fostelor organe de informaii care au avut competene pe teritoriul Romniei i permite consultarea documentelor S.R.I. cu aprobarea directorului. Curtea observ c acest articol nu include nici o dispoziie explicit i detaliat cu privire la persoanele autorizate s consulte dosarele, natura dosarelor, procedura care trebuie urmat i modul n care pot fi utilizate informaiile astfel obinute.

58. Curtea observ, de asemenea, c, dei art. 2 din Legea nr. 14/1992 mputernicete autoritile competente s autorizeze acele msuri necesare n vederea prevenirii i contracarrii ameninrilor la sigurana naional, motivul unor astfel de ingerine nu este suficient de precis definit. 59. Curtea trebuie, de asemenea, s verifice dac exist garanii adecvate i suficiente mpotriva abuzurilor, deoarece un sistem de supraveghere secret destinat s protejeze sigurana naional, motivat de ideea aprrii democraiei, creeaz riscul de a o submina sau chiar de a o distruge (Hotrrea Klass i alii mpotriva Germaniei mai sus citat, alin. 49-50). Pentru a fi compatibil cu exigenele art. 8, un sistem de supraveghere secret trebuie s conin garanii stabilite de lege, aplicabile atunci cnd activitatea structurilor abilitate s supravegheze este controlat. Procedurile de control trebuie s respecte ct se poate de fidel valorile unei societi democratice, n special principiul preeminenei dreptului, la care se refer n mod expres preambulul conveniei. Aceasta nseamn c orice ingerin a executivului n exercitarea drepturilor unei persoane va fi supus unui control eficient, asigurat - cel puin i n ultim instan - de ctre puterea judectoreasc, care ofer cele mai largi garanii de independen, imparialitate i procedur (Hotrrea Klass i alii mpotriva Germaniei mai sus citat, pag. 25-26, alin. 55). 60. n cauza de fa Curtea reine c sistemul romnesc de strngere i de arhivare a informaiilor nu furnizeaz astfel de garanii, deoarece Legea nr. 14/1992 nu prevede nici o procedur de control n timpul aplicrii msurii sau dup ce aceasta a ncetat. 61. Prin urmare, Curtea constat c dreptul intern nu indic cu suficient claritate limitele i modalitile de exercitare a marjei de apreciere acordate autoritilor. 62. Prin urmare, deinerea i folosirea de ctre S.R.I. a unor informaii privind viaa privat a reclamantului nu erau msuri "prevzute de lege", ceea ce este suficient pentru a se constata o nclcare a art. 8. Aceast nclcare dispenseaz Curtea de sarcina de a examina legitimitatea scopului urmrit prin msurile dispuse i dac acestea erau "necesare ntr-o societate democratic". 63. n consecin, a existat o nclcare a art. 8. III. Cu privire la pretinsa nclcare a art. 13 din convenie 64. Reclamantul a artat c absena oricrei forme de atac n faa unei instane naionale, care s dispun anularea fiierului ce coninea date privitoare la persoana sa i a datelor inexacte, este contrar art. 13. Conform art. 13: "Oricare persoan ale crei drepturi i liberti recunoscute de prezenta convenie au fost nclcate are dreptul s se adreseze efectiv unei instane naionale, chiar i atunci cnd nclcarea s-ar datora unor persoane care au acionat n exercitarea atribuiilor lor oficiale." 65. Guvernul a susinut c reclamantul a obinut satisfacie prin Hotrrea din 25 noiembrie 1997, care a declarat nule meniunile fcute n Scrisoarea

S.R.I. datat 19 decembrie 1990. n ceea ce privete distrugerea sau modificarea datelor din fiierul pstrat de S.R.I., Guvernul apreciaz c reclamantul nu a ales calea de atac adecvat. Cererea sa ar fi trebuit s aib drept temei art. 54 alin. 2 din Decretul-lege nr. 31/1954, care mputernicete instana s dispun orice msur necesar pentru restabilirea dreptului nclcat, n spe dreptul la propria onoare i reputaie. Pe de alt parte, subliniaz Guvernul, reclamantul poate s se prevaleze n prezent de dispoziiile Legii nr. 187/1999 pentru a lua cunotin de dosarul care i s-a ntocmit de Securitate. n temeiul art. 15 i 16 din aceast lege, reclamantul ar putea contesta n faa unei instane veridicitatea informaiilor coninute n dosarul su. 66. n opinia Comisiei Guvernul nu a reuit s demonstreze c n dreptul romn exista o cale de atac eficient, n practic sau n drept, care s i fi permis reclamantului s se plng de o nclcare a art. 8 din convenie. 67. Interpretnd art. 13 n lumina propriei jurisprudene, Curtea a stabilit c doar pentru cererile ce pot fi considerate "ntemeiate" din punct de vedere al conveniei este necesar existena unui remediu n dreptul intern (a se vedea, de exemplu, Hotrrea Cakici mpotriva Turciei [GC] nr. 23657/94, alin. 112, CEDO 1999-IV). Art. 13 solicit ca n fiecare ar s existe un mecanism care s permit persoanei remedierea n plan naional a oricrei nclcri a unui drept consacrat n convenie. Aceast dispoziie solicit deci o cale intern de atac n faa unei "autoriti naionale competente" care s examineze orice cerere ntemeiat pe dispoziiile conveniei, dar care s ofere i reparaia adecvat, chiar dac statele contractante se bucur de o anume marj de apreciere n ceea ce privete modalitatea de a se conforma obligaiilor impuse de aceast dispoziie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie s fie "efectiv" att din punct de vedere al reglementrii, ct i al rezultatului practic (Hotrrea Wille mpotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). 68. Curtea constat c cererea reclamantului privind deinerea de date privind viaa personal, n scop de arhivare i utilizare, cu nclcarea art. 8 din convenie, are fr ndoial un caracter ntemeiat. Reclamantul trebuia deci s beneficieze de o cale de atac intern efectiv n sensul art. 13 din convenie. 69. "Autoritatea" la care se refer art. 13 nu trebuie s fie neaprat o instan de judecat. Totui atribuiile i garaniile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezint o deosebit importan pentru a determina caracterul efectiv al cii de atac oferite (Hotrrea Klass i alii mai sus citat, pag. 30, alin. 67). n plus, atunci cnd este vorba despre un sistem secret de supraveghere, un mecanism obiectiv de control poate fi suficient atta timp ct msurile rmn secrete. Persoana trebuie s aib la ndemn o cale de atac numai atunci cnd msurile au fost fcute publice (Hotrrea Klass i alii mai sus citat, pag. 31, alin. 70-71). 70. n cauz Guvernul a susinut c reclamantul putea introduce o aciune ntemeiat pe art. 54 din Decretul nr. 31/1954. Curtea apreciaz c aceast

aprare nu poate fi reinut. n primul rnd, Curtea constat c art. 54 din decret deschide calea unei aciuni n justiie cu caracter general, care are ca scop aprarea drepturilor nepatrimoniale nclcate. Or, Curtea de Apel Bucureti a artat n Hotrrea din 25 noiembrie 1997 c S.R.I. era abilitat de lege s dein informaii cu privire la reclamant, provenite din dosarele fostelor servicii de informaii. n al doilea rnd, Guvernul nu a putut prezenta Curii vreo hotrre pronunat n dreptul intern care s constituie jurispruden n materie. El nu a demonstrat deci c o astfel de cale de atac ar fi fost efectiv. Prin urmare, excepia preliminar invocat de Guvern va fi respins. 71. n ceea ce privete mecanismul creat prin Legea nr. 187/1999, presupunnd c s-ar fi nfiinat consiliul prevzut, Curtea constat c nici dispoziiile invocate de Guvernul prt i nici vreo alt prevedere a acestei legi nu permit contestarea deinerii de ctre agenii de stat a datelor cu privire la viaa particular a unei persoane sau contestarea veridicitii acestor informaii. Sistemul de control instituit de art. 15 i 16 nu vizeaz dect divulgarea de informaii cu privire la identitatea unor colaboratori i ageni ai Securitii. 72. Alte informaii cu privire la alte dispoziii din dreptul romn care s permit contestarea deinerii de ctre serviciile de informaii a unor date referitoare la viaa privat a reclamantului sau contestarea veridicitii acestor informaii nu au fost furnizate Curii. 73. Prin urmare, Curtea constat c reclamantul a fost victima nclcrii art. 13. IV. Cu privire la pretinsa nclcare a art. 6 din convenie 74. Reclamantul a susinut c nesoluionarea de ctre instane a cererilor privind despgubirile civile i cheltuielile de judecat a reprezentat o atingere a "dreptului la instan", nclcndu-se astfel dispoziiile art. 6 din convenie, care prevede urmtoarele: "1. Orice persoan are dreptul la judecarea ntr-un termen rezonabil a cauzei sale (...) de ctre o instan (...) care va hotr (...) asupra nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil (...)." 75. Guvernul nu s-a pronunat n aceast privin. 76. Comisia a decis s examineze acest capt de cerere din punctul de vedere al obligaiei mai generale impuse de art. 13 de a oferi o cale de atac efectiv care s permit introducerea unor cereri privind nclcrile conveniei. 77. Curtea observ c, pe lng aspectele referitoare la absena unei ci de atac care s permit soluionarea cererii de modificare sau distrugere a fiierului coninnd datele personale ale reclamantului, acesta se plnge i de faptul c, dei a solicitat despgubiri civile i restituirea cheltuielilor de judecat, Curtea de Apel Bucureti nu s-a pronunat cu privire la aceste capete de cerere. 78. Nu exist nici un dubiu asupra caracterului civil, n sensul art. 6 alin. 1, al cererii de acordare a despgubirilor civile i cheltuielilor de judecat, iar Curtea de Apel Bucureti era competent s se pronune cu privire la

acestea (Hotrrea Robins mpotriva Regatului Unit din 23 septembrie 1997, Culegere 1997-V, pag. 1809, alin. 29). Prin urmare, Curtea apreciaz c omisiunea Curii de Apel Bucureti de a examina aceast cerere a adus atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil n sensul art. 6 alin. 1 (Hotrrea Ruiz Torija mpotriva Spaniei din 9 decembrie 1994, seria A nr. 303-A, pag. 12, alin. 30). 79. A existat deci i o nclcare a art. 6 alin. 1 din convenie. V. Cu privire la aplicarea art. 41 din convenie 80. Reclamantul a solicitat acordarea unor despgubiri n conformitate cu art. 41 din convenie, care prevede urmtoarele: "Dac Curtea declar c a avut loc o nclcare a conveniei sau a protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltei Pri contractante nu permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei nclcri, Curtea acord prii lezate, dac este cazul, o reparaie echitabil." A. Despgubiri 81. Reclamantul a solicitat 20 miliarde lei (ROL) reprezentnd despgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin divulgarea unor informaii false i defimtoare n legtur cu persoana sa, precum i prin refuzul autoritilor timp de mai muli ani de a admite eroarea i de a o ndrepta. 82. Guvernul a solicitat respingerea acestor pretenii, apreciind c nu sunt rezonabile, mai ales datorit faptului c n faa instanelor naionale reclamantul nu a solicitat astfel de despgubiri. 83. Curtea reamintete jurisprudena sa constant conform creia mprejurarea c un reclamant nu a solicitat despgubiri n faa unei instane interne nu va determina respingerea cererii respective ca nefondat, cu att mai mult cu ct acest lucru nu constituie un obstacol n calea admisibilitii cererii [Hotrrea De Wilde, Ooms i Versyp mpotriva Belgiei din 10 martie 1972 (art. 50), seria A nr. 14, pag. 10, alin. 20]. Mai mult, n cazul de fa Curtea constat, contrar susinerilor Guvernului, c reclamantul a cerut n faa instanelor interne s i se acorde, cu titlu de prejudiciu moral, suma simbolic de 1 leu, cerere nesoluionat de instane. Curtea mai observ c informaiile considerate defimtoare au fost declarate nule de Curtea de Apel Bucureti, rspunznd astfel parial cererii reclamantului. Se apreciaz c reclamantul a suferit totui un prejudiciu moral, datorit faptului c a existat un fiier secret, contrar exigenelor art. 8, c nu a existat o cale de atac efectiv n aceast privin, nu a avut loc un proces echitabil i a trecut un numr de ani pn cnd o instan s constate c este competent s anuleze informaiile defimtoare. Prin urmare, Curtea constat c n cauz a existat o atingere grav a drepturilor domnului Rotaru, iar suma de 50.000 FRF reprezint o reparaie echitabil a prejudiciului moral suferit. Aceast sum va trebui pltit n lei romneti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plii. B. Cheltuieli de judecat 84. Reclamantul a solicitat 38 milioane ROL (13.450 FRF) reprezentnd: a) 30 milioane ROL, cheltuielile de judecat achitate n procedura intern,

din care 20 milioane ROL, cheltuielile de transport i cazare la Iai i Bucureti i 10 milioane ROL pentru cheltuieli diverse (taxe de timbru, telefon, fotocopii etc.); b) 8 milioane ROL, taxele necesare n faa instituiilor conveniei, din care 6 milioane ROL, cheltuieli de traducere i secretariat, 1.250.000 ROL, cheltuieli de cltorie Brlad-Bucureti i 1 milion ROL, cheltuieli pentru viza francez a fiului reclamantului. 85. Guvernul consider aceast sum exorbitant, cu att mai mult cu ct reclamantul ar fi solicitat judecarea n lips n toate procedurile interne. 86. Curtea reamintete c n temeiul art. 41 din convenie ea ramburseaz cheltuielile care au fost stabilite ca efectiv i neaprat necesare i au fost calculate la o sum rezonabil (a se vedea, printre altele, Hotrrea Nikolova mpotriva Bulgariei [GC] nr. 31.195/96, alin. 79, CEDO 1999-II). n aceast privin trebuie reamintit c reclamantului i se poate acorda de ctre Curte nu numai plata taxelor i cheltuielilor n faa organelor conveniei, ci i plata celor suportate n faa instanelor naionale, pentru ca acestea din urm s previn sau s corecteze nclcrile constatate de Curte (Hotrrea Van Geyseghem mpotriva Belgiei [GC] nr. 26103/95, alin. 45, CEDO 1999-I). 87. Curtea observ c reclamantul nu a fost reprezentat n faa instanelor interne. Ea arat, de asemenea, c reclamantul i-a aprat singur cauza n faa Comisiei i c n faa Curii a fost reprezentat n edina public. Curtea constat, de asemenea, c a fost pltit domnului Rotaru de ctre Consiliul Europei suma de 9.759,72 FRF cu titlu de asisten judiciar. Curtea acord integral reclamantului suma solicitat de el, mai precis 13.450 FRF, minus suma deja pltit de Consiliul Europei cu titlu de asisten judiciar. Suma este convertibil n lei romneti la rata de schimb de la data cnd vor fi fcute plile. C. Dobnzi 88. Curtea consider potrivit s se rein nivelul dobnzilor care se aplic legal n Frana la data adoptrii prezentei hotrri, adic 2,74% pe an. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA 1. respinge, n unanimitate, excepia preliminar a Guvernului de pierdere a calitii de victim; 2. unete cu fondul, n unanimitate, excepia preliminar a Guvernului de neepuizare a cilor de atac interne i o respinge n unanimitate dup examinarea pe fond; 3. decide, cu 16 voturi contra 1, c a existat o nclcare a art. 8 din convenie; 4. decide, n unanimitate, c a existat o nclcare a art. 13 din convenie; 5. decide, n unanimitate, c a existat o nclcare a art. 6 alin. 1 din convenie; 6. decide, n unanimitate: a) c statul prt trebuie s i plteasc reclamantului, n termen de 3 luni, 50.000 (cincizeci mii) franci francezi cu titlu de daune morale i 13.450 (treisprezece mii patru sute cincizeci) franci francezi cu titlu de taxe i

cheltuieli, minus 9.759,72 (nou mii apte sute cincizeci i nou) franci francezi i 72 (aptezeci i dou) centime, sume convertibile n lei romneti la rata de schimb din ziua n care vor fi pltite; b) c aceste sume vor trebui majorate cu o dobnd simpl de 2,74% pe an, ncepnd cu data expirrii termenului menionat i pn la data la care reclamantul i va ncasa banii; 7. respinge, n unanimitate, alte cereri de satisfacie echitabil. Redactat n limbile francez i englez, apoi pronunat n edin public la Palatul Drepturilor Omului de la Strasbourg la data de 4 mai 2000. La prezenta hotrre se anexeaz, conform art. 45 alin. 2 din convenie i art. 74 alin. 2 din regulamentul Curii, urmtoarele opinii: - opinia concordant a domnului Wildhaber, la care s-au alturat domnii Makarczyk, Turmen, Costa, doamna Tulkens, domnul Casadevall i doamna Weber; - opinia concordant a domnului Lorenzen; - opinia parial separat a domnului Bonello. * OPINIA CONCORDANT a domnului judector Wildhaber, la care se altur opiniile domnilor Makarczyk, Turmen, Costa, doamnei Tulkens, domnului Casadevall i doamnei Weber n cauza de fa reclamantul a invocat o nclcare a dreptului la respectarea vieii private, cauzat de deinerea i utilizarea de ctre Serviciul Romn de Informaii (S.R.I.) a unui fiier coninnd informaii, cele mai multe din perioada 1946-1948. Una dintre acestea era n sensul c n anul 1937, n timpul studiilor (atunci cnd acesta avea doar aisprezece ani), fusese membru al unei micri de tip "legionar", adic o organizaie paramilitar de extrem dreapt, naionalist i antisemit. Aceast informaie, dezvluit ntr-o scrisoare de la sfritul lui 1990, expediat de Ministerul de Interne, a fost declarat inexact n anul 1997 de ctre Curtea de Apel Bucureti. Cu toate acestea, s-ar prea c informaia nc mai este consemnat n fiierele S.R.I., fr ca hotrrea din anul 1997 s fie i ea menionat n acel fiier. n plus, reclamantul nu a primit nici daune-interese i nici vreo indemnizaie pentru taxele i cheltuielile ocazionate de procedurile iniiate. O aciune n despgubire mpotriva S.R.I. a fost respins n 1994. Aparent, dreptul romnesc nu i permite nc reclamantului s conteste deinerea de ctre S.R.I. a unor informaii privind viaa sa privat, s resping veridicitatea acestora din urm sau s solicite distrugerea lor. n acest context Curtea din Strasbourg decide c a existat o nclcare a art. 8, 13 i a art. 6 alin. 1. Conform jurisprudenei sale constante (Hotrrea Malone mpotriva Regatului Unit din 2 august 1984, seria A nr. 82, pag. 3638, alin. 87-88; Hotrrea Kruslin i Huvig mpotriva Franei din 24 aprilie 1990, seria A nr. 176-A, pag. 24-25, alin. 36-37, i 176-B, pag. 56-57, alin. 35-36; Hotrrea Halford mpotriva Regatului Unit din 25 iunie 1997, Culegere de hotrri i decizii 1997-III, pag. 1017, alin. 51; Hotrrea Kopp

mpotriva Elveiei din 25 martie 1998, Culegere 1998-II, pag. 543, alin. 7576; i Hotrrea Amann mpotriva Elveiei [GC] nr. 27798/95, alin. 61-62 i 77-81, CEDO 2000-...), Curtea apreciaz c normele de drept intern care permit strngerea, consemnarea i arhivarea n dosare secrete a unor informaii viznd securitatea naional nu prezint un grad suficient de previzibilitate. Prin urmare, deinerea i folosirea de ctre S.R.I. a unor informaii cu privire la viaa privat a reclamantului nu erau "prevzute de lege", motiv pentru care a existat o nclcare a art. 8. Personal, subscriu total acestor concluzii. Cu toate acestea - fie c baza legal este sau nu este suficient -, a dori s adaug c n spe am serioase ndoieli cu privire la faptul c nclcarea drepturilor reclamantului ar fi urmrit un scop legitim din punct de vedere al art. 8 alin. 2. De altfel, pentru mine este de necontestat c restrngerea acestui drept nu este necesar ntr-o societate democratic. n ceea ce privete scopul legitim, de obicei Curtea admite c acesta este legitim atunci cnd sunt ndeplinite condiiile prevzute la alineatul 2 din art. 8-11. Totui, fiind vorba de securitatea naional, apreciez c trebuie s existe cel puin o legtur rezonabil i real ntre msurile care aduc atingere vieii private i obiectivul invocat pentru ca acest scop s poat fi considerat legitim. Din punctul meu de vedere pstrarea arbitrar a unor informaii privind viaa privat a persoanelor cu scopul asigurrii securitii naionale este de natur s ridice probleme serioase. n cauza Rotaru informaiile culese de regimul trecut, ntr-un mod nelegal i arbitrar, cu privire la activitatea desfurat de o persoan n adolescen i n timpul studiilor, n urm cu mai mult de 50 de ani i chiar, n unul dintre cazuri, 63 de ani, unele dintre ele dovedindu-se c nu corespund adevrului, sunt nc pstrate, fr a se oferi vreo garanie adecvat i eficient mpotriva abuzurilor. Nu este sarcina Curii s se pronune c aceste informaii trebuie distruse, c trebuie s existe o reglementare privind dreptul de acces la aceste informaii sau dreptul de a cere rectificarea acestora ori dac un alt sistem ar fi conform conveniei. Este totui greu de precizat ce anume interes privind securitatea naional poate justifica continua pstrare a informaiilor privind viaa privat a reclamantului. Prin urmare, consider c onorata Curte ar fi trebuit s constate c msura n discuie nu urmrea un scop legitim n sensul art. 8 alin. 2. Aceast concluzie nu ar mai fi fcut necesar examinarea mprejurrii de a ti dac msura era necesar ntr-o societate democratic, deoarece aceasta depinde de existena unui scop legitim. Dac totui Curtea ar fi preferat s accepte existena unui scop legat de sigurana naional, ar fi trebuit s reaminteasc c statele nu dispun de puteri discreionare nelimitate pentru a supune persoanele fizice unor msuri de supraveghere secret. Astfel, trebuie s existe un echilibru ntre interesul unui stat de a lua msurile necesare pentru protecia siguranei naionale i gravitatea msurilor care duc la nclcarea dreptului reclamantului la respectarea vieii private. Curtea din Strasbourg a subliniat n repetate rnduri c "un sistem secret de supraveghere, avnd drept scop aprarea siguranei naionale, creeaz

riscul de a pune n pericol sau chiar de a distruge democraia pe motiv c o apr" (Hotrrea Leander mpotriva Suediei din 26 martie 1987, seria A nr. 116, pag. 25, alin. 60; vezi i Hotrrea Klass i alii mpotriva Germaniei din 6 septembrie 1978, seria A nr. 28, pag. 21-23, alin. 42 i 49 i, mutatis mutandis, Hotrrea Chahal mpotriva Regatului Unit din 15 noiembrie 1996, Culegere 1996-V, pag. 1.866, alin. 131, i Hotrrea Tinnely & Sons Ltd i alii i McElduff i alii mpotriva Regatului Unit din 10 iulie 1998, Culegere 1998-IV, pag. 1662, alin. 77). Acesta este motivul pentru care Curtea trebuie s i formeze convingerea c supravegherea secret a cetenilor este strict necesar aprrii instituiilor democratice i c exist garanii adecvate i suficiente mpotriva abuzurilor. Avnd n vedere ansamblul circumstanelor cauzei i n lumina consideraiilor de mai sus cu privire la scopul legitim, trebuie s tragem concluzia c n spe nu era deloc necesar nclcarea dreptului reclamantului la via privat ntr-o societate democratic, pentru atingerea unui scop legat de securitatea naional. ntr-un cuvnt deci, chiar dac ar fi existat n cauza Rotaru un temei legal previzibil, Curtea ar fi trebuit totui s se pronune pentru nclcarea art. 8, fie pe motivul c nici un scop legitim nu justifica perpetuarea pstrrii unui sistem abuziv de fiiere secrete, fie pentru c aceast msur n mod evident nu era necesar ntr-o societate democratic. OPINIA CONCORDANT a domnului judector Lorenzen Am votat n spe n favoarea concluziilor majoritii, avnd n vedere aceleai motive. Aceasta nu nseamn c a fi n mod fundamental n dezacord cu observaiile prezentate de domnul judector Wilhaber n opinia sa concordant cu privire la celelalte cerine ale art. 8 alin. 2. Motivul pentru care nu m-am raliat punctului su de vedere const doar n faptul c n jurisprudena sa Curtea a decis n mod constant c atunci cnd o msur ce a dus la nclcarea dreptului garantat de art. 8 nu este "prevzut de lege", nu mai este necesar s se examineze dac sunt ndeplinite celelalte condiii cerute de art. 8 alin. 2. Mi se pare esenial meninerea acestei jurisprudene. OPINIA PARIAL SEPARAT a domnului judector Bonello 1. Majoritatea a decis c a existat o nclcare a art. 8, dup ce a constatat c dispoziiile acestui articol sunt aplicabile cauzei analizate. Am votat mpreun cu majoritatea n favoarea constatrii altor nclcri ale conveniei, dar nu pot s rein aplicabilitatea art. 8. 2. Art. 8 protejeaz viaa privat a individului. n centrul acestei protecii se afl dreptul oricrei persoane de a nu expune publicului aspectele cele mai intime ale fiinei sale. Exist anumite elemente, n persoana noastr, n modul nostru de a gndi, care, din punct de vedere al conveniei, trebuie s rmn inaccesibile. Nu este legitim disecarea, pstrarea, clasarea sau divulgarea unor date care se refer la domeniile cele mai secrete ale activitii, orientrii sau convingerii unui individ, adpostite n spatele

zidurilor confidenialitii. 3. n schimb, activiti care sunt, prin nsi natura lor, publice i care se hrnesc cu adevrat din publicitate nu beneficiaz n nici un fel de protecia oferit de art. 8. 4. Informaiile secrete deinute de serviciile de securitate ale statului, pe care reclamantul a solicitat s le consulte, erau n principal legate de: a) participarea activ a unui anume Aurel Rotaru la o micare politic; b) cererea sa pentru publicarea a dou pamflete politice; c) apartenena sa la seciunea tineret a unui partid politic; d) faptul c nu avea antecedente penale (alin. 13). 5. Primele trei tipuri de informaie trimit exclusiv la activitile publice, eminamente publice a spune eu, n msura n care activitatea politic i publicistic implic noiunea de public ca o condiie a existenei i succesului su. Documentele nu artau c reclamantul ar fi votat pentru un anume partid politic - ceea ce, bineneles, ar fi constituit o ptrundere n zona interzis de confidenialitate -, ci fceau dovada, n principal, a unor manifestri publice de militantism public ale lui Aurel Rotaru n cadrul unor organizaii publice. 6. n ce msur pstrarea unor documente privind activitile eminamente publice ale unui individ ncalc dreptul acestuia la via privat? Pn acum, n mod corect dup aprecierea mea, Curtea a decis c protecia oferit de art. 8 vizeaz unele domenii confideniale, precum datele medicale i sanitare, activitatea i orientarea sexual, legturile de familie, relaiile profesionale i comerciale, precum i alte probleme de ordin privat n care orice imixtiune a publicului ar constitui o depire ilegal a barierelor naturale ale sinelui. Militantismul public n cadrul unor partide politice publice nu are, dup prerea mea, nimic de-a face cu principiul care ridic protecia vieii private la rangul de drept fundamental. 7. Al patrulea element din informaiile pe care le coninea fiierul n ceea ce l privete pe reclamant trimite la o not n care se arat c acesta nu are cazier judiciar. n opinia Curii chiar i aceast informaie atrage o nclcare a dreptului la via privat al reclamantului. Curtea a subliniat c observaiile serviciilor romne de informaii (care conin informaii dintre care unele dateaz de mai mult de 50 de ani) includeau i cazierul judiciar al reclamantului i a concluzionat c "astfel de informaii, atunci cnd sunt sistematic strnse i arhivate ntr-un fiier pstrat de ageni ai statului, vizeaz viaa privat n sensul art. 8 alin. 1 din convenie" (alin. 44). 8. Aceasta, mi se pare mie, depete n mod periculos sfera art. 8. A declara c pstrarea de ctre poliie a cazierului judiciar a unei persoane aduce atingere art. 8 (chiar dac reiese, ca n spea de fa, c individul n cauz nu are antecedente judiciare) poate avea consecine incalculabile i importante n ceea ce privete securitatea naional, sigurana public, aprarea ordinii i prevenirea infracionalitii, valori pe care art. 8 le protejeaz n mod expres. 9. A fi acceptat, dei nu cu toat convingerea, c pstrarea de ctre poliie a cazierului judiciar al unei persoane poate constitui o ingerin n

exercitarea dreptului la via privat, dar m-a fi grbit s adaug c o asemenea ingerin se justific prin prevenirea unor infraciuni penale i protejarea securitii naionale. Curtea nu a considerat util s fac aceasta. 10. Bineneles, confuzia mea nu are ca obiect dect cenzurarea de ctre Curte a pstrrii de informaii de natur penal. Este absolut de neles c divulgarea gratuit i nelegitim a coninutului cazierelor judiciare pune probleme din punct de vedere al art. 8. 11. Curtea pare s acorde o importan deosebit faptului c "unele informaii au fost declarate false i risc s aduc atingere reputaiei reclamantului" (alin. 4). Aceste preocupri pun dou probleme distincte: cea a inexactitii informaiilor i cea a caracterului lor defimtor. 12. Unele dintre datele pstrate n fiierul reclamantului nu se refer n realitate la el, ci la o persoan care avea acelai nume. Fr ndoial, aceasta nseamn informaii "false" din punct de vedere al reclamantului. Dar inexactitatea "unor informaii intrate n domeniul public" le transform oare n date cu caracter privat? Logica acestui raionament mi scap. 13. nc o dat recunosc fr nici o dificultate c informaiile "false" stocate erau de natur s i afecteze reputaia. S-ar prea c n ultimul timp Curtea ncearc s acrediteze ideea c "reputaia" ar putea pune probleme din punctul de vedere al art. 81). Deschiderea art. 8 ctre aceste noi perspective ar aduga proteciei dreptului omului o nou dimensiune incitant. n opinia mea ns Curtea ar trebui s atace frontal aceast reform i nu s o abordeze aproape pe furi, ca o problem marginal a dreptului la via privat. 14. Dac a fi mprtit teza majoritii, conform creia dreptul la via privat protejeaz i informaii eminamente publice, a fi subscris i eu la pronunarea cu privire la nclcarea art. 8, deoarece nu am nici o rezerv referitor la concluzia Curii, conform creia pstrarea i folosirea de ctre forele de ordine a informaiilor privitoare la reclamant nu erau "prevzute de lege" (alin. 57-63). ____________ 1) Hotrrea Fayed mpotriva Regatului Unit din 21 septembrie 1994, seria A nr. 294-B, pag. 50-51; Hotrrea Niemietz mpotriva Germaniei din 16 decembrie 1992, seria A nr. 251-B, pag. 36.

ARTICOLUL 9 CEDO

Jurispruden la articolul 9 Kokkinakis c/ Greciei (1993) Otto-Preminger-Institut c/ Austriei (1994) Manoussakis c/ Greciei (1996)

1097. - Domiciliati in Creta, dnii Titos Manoussakis, Constantinos Makridakis, Kyriakox Baxevanis si Vassilios Haeljakis sunt martori ai lui Jehovah. La 30 martie 1983, dl Manoussakis inchiriaza o sala intr-un imobil la Heraklion, prin contract sub semnatura privata, stipuland ca ea va fi utilizata "pentru tot felul de intruniri, casatorii etc. ale crestinilor martori ai lui Jehovah". La 28 iunie 1983, petitionarii solicita ministrului Educatiei Nationale si al Cultelor autorizatia de a folosi aceasta sala ca pe o casa de rugaciuni La 10 decembrie 1984, ministrul ii informeaza ca administratia examineaza cererea lor. In prezent, procedura se afla inca in curs. La 3 martie 1986, parchetul din Heraklion incepe urmarirea penala impotriva petitionarilor, in baza articolului 1 din legea nr. 1363/1938, asa cum a fost moditicata prin legea nr. 1672/1939, pe motiv ca ei au "infiintat o casa de rugaciune pentru intruniri si ceremonii religioase ale adeptilor (...). confesiunii martorii lui Jehovah (. . .) fara autorizatia autoritatii ecleziastice recunoscute si a ministrului Educatiei Nationale si al Cultelor". La 6 octombrie 1987, Tribunalul corectional de prima instanta ii elibereaza pe petitionari; el considera, intr-adevar, ca "intrunirea adeptilor unei dogme oarecare, in absenta actelor de prozelitism, este libera, chiar atunci cand ea are loc fara autorizatie". La 8 octombrie 1987, parchetul din Heraklion ataca aceasta hotarare judecatoreasca in fata aceluiasi tribunal, ca instanta de apel si obtine la 15 februarie 1990 condamnarea fiecarui inculpat ia 3 luni de inchisoare convertibile in 400 de drahme, pentru fiecare zi de detentie, si la 20 000 de drahme amenda. Condamnatii fac recurs in casatie, sustinand, mai ales, ca articolul 1 al amintitei legi si obligatia de a solicita o autorizatie pentru a deschide o casa de rugaciune (decret regal din 20 mai/2 iunie 1939) sunt contrare articolului 13 al Constitutiei si articolul 9 al Conventiei care garanteaza dreptul la libertatea religioasa si a cultelor. Curtea de Casatie le respinge recursul la 19 martie 1991. 1098. - In cererea lor din 7 august 1991 catre Comisie, cei interesati invoca articolele 3, 5, 6 coroborate cu articolele 8, 9, 10, 11 si 14 ale Conventiei si articolul 1 al Protocolului nr. 11. 1099. - Guvernul sustinea in principal ca petitionarii nu au epuizat caile de recurs intern, nesesizand de doua ori Consiliul de Stat despre refuzul tacit al ministrului Educatiei Nationale si al Cultelor sa le acorde autorizatia solicitata. Or, tacerea ministrului echivaleaza, la capatul a trei luni, cu o decizie implicita de respingere, susceptibila de recurs la Consiliul de Stat pentru exces de putere. In recursul lor in casatie, petitionarii se bazau in exclusivitate pe incompatibilitatea articolului 1 din legea nr. 1363/1938, care servise ca baza pentru condamnarea lor, cu articolele 9 al Conventiei si 13 al Constitutiei. Curtea de Casatie a respins aceasta acuzatie, considerand ca Tribunalul corectional din Heraklion, constituit in instanta de apel, interpretase si aplicase corect dispozitia sus-mentionata. Deci, petitionarii epuizasera caile de recurs interne in ceea ce priveste condamnarea lor. In privinta cererilor de autorizatie, ministrul Educatiei Nationale si al Cultelor le-a raspuns, in cinci randuri, in scris, ca dosarul se afla in curs de solutionare. Nu a existat niciodata vreo decizie explicita si nici tacere a administratiei care sa permita inceperea derularii termenului prevazut, iar petitionarii au ramas in expectativa, odata cu data de 18 octombrie 1983. Or,

in ceea ce priveste punctul de pornire a termenelor prevazute, in spiritul petitionarilor se putea strecura indoiala: dupa a doua cerere de autorizatie a celor interesati, din 18 octombrie 1983, ministrul Educatiei Nationale si al Cultelor le-a raspuns, la 25 octombrie 1983, deci, inainte de expirarea termenului de trei luni, incepand cu data depunerii cererii; in consecinta, nu a existat o tacere a administratiei care sa echivaleze cu un refuz tacit de a acorda autorizatia solicitata. Curtea respinge, deci, exceptia preliminara (unanimitate). 1100. - Pe fond, Curtea constata: condamnarea celor interesati, pronuntata de catre Tribunalul corectional din Heraklion, constituit in instanta de apel, pentru a fi folosit sala pe care au inchiriat-o, fara a avea autorizatia prealabila ceruta de legea nr. 1363/1983, echivaleaza cu o ingerinta in exercitarea dreptului lor la "libertatea de a-si manifesta religia prin cult si indeplinirea ritualurilor". In legatura cu justificarea ingerintei, Curtea noteaza mai intai ca petitionarii se plang mai putin de tratamentul ale carui victime au fost ei insisi, in speta, si mai mult de obstructia generala impotriva martorilor lui Jehovah atunci cand acestia au dorit sa construiasca o biserica sau un lacas de cult; in esenta, ei ataca dispozitiile legislatiei interne pertinente. In acelasi timp, ea nu socoteste necesar sa cerceteze daca ingerinta in litigiu era "prevazuta de lege", intrucat aceasta, oricum ar fi, apare ca incompatibila cu articolul 9 in alte privinte. Statele dispun de puterea de a controla daca o miscare sau o asociatie urmareste, in scopuri pretins religioase, sa desfasoare activitati daunatoare populatiei. Totusi, confesiunea martorilor lui Jehovah indeplineste, in ordinea juridica greaca, conditiile unei "religii cunoscute". Avand insa in vedere circumstantele cazului, Curtea considera ca masura incriminata urmarea un scop legitim prin prisma articolului 9, paragraful 2: protejarea ordinii. Respectiva masura era oare necesara intr-o societate democratica? Legislatia greaca permite o imixtiune substantiala a autoritatilor politice, administrative si ecleziastice in exercitarea libertatii religioase. La numeroasele conditii de forme prescrise, dintre care unele confera autoritatii politiei, primarului si presedintelui comunei o foarte larga putere de apreciere, se adauga posibilitatea oferita in practica ministrului Educatiei Nationale si al Cultelor de a amana nelimitat raspunsul sau de a refuza autorizatia fara a da o explicatie sau o motivatie valabile. Dreptul la libertatea religioasa, asa cum il intelege Conventia, exclude orice apreciere din partea statului asupra legitimitatii credintelor religioase sau asupra modalitatilor de exprimare a acestora. Prin urmare, Curtea estimeaza ca sistemul de autorizare nu concorda cu articolul 9 decat in masura in care el urmareste sa asigure un control al ministrului asupra intrunirii conditiilor formale. Or, din dosar ca si din numeroase cazuri prezentate de catre petitionari si necontestate de guvern, reiese ca statul tinde sa se serveasca de potentialitatile legislatiei in cauza, in asa fel incat sa impuna conditii rigide sau chiar prohibitive exercitarii anumitor culte neortodoxe, si, in special, celui al martorilor lui Jehovah. In speta, ministrul Educatiei Nationale si al Cultelor, solicitat in cinci randuri de catre petitionari, de la 25 octombrie 1983 pana la 10 decembrie 1984, le-a raspuns ca dosarul se afla in Curs de examinare. Pana astazi, cei interesati nu au primit un raspuns precis. In aceste conditii, guvernul nu ar putea sa foloseasca insubordonarea petitionarilor fata de o formalitate a legii pentru a justifica masura condamnarii lor. Cuantumul pedepsei conteaza mai putin. Curtea a concluzionat ca aceasta condamnare litigioasa afecteaza atat de profund

libertatea religioasa a petitionarilor incat ea nu poate fi considerata proportionala cu scopul legitim urmarit si nici, prin aceasta, necesara intr-o societate democratica. A existat, deci, o violare a articolului 9 (unanimitate). 1101. - In temeiul articolului 50, Curtea considera ca cei interesati au suferit un prejudiciu moral, dar constatarea incalcarii articolului 9 este suficienta pentru a-i despagubi (unanimitate). Pentru taxe si cheltuieli de judecata in instantele din Grecia si apoi, din Strasbourg, cei interesati cereau o suma de 4.030.100 drahme, prezentand un deviz. Curtea gaseste cererea rezonabila si o accepta in intregime (unanimitate).

Kalac c/ Turciei (1997)

1103. - Cetatean turc, nascut in 1939, dl. Faruk Kalac este magistrat militar cu grad de colonel in aviatia militara. La 1 august 1990, el este scos la pensie din oficiu de catre Consiliul Superior Militar, pe motiv ca atitudinile sale si comportamentul sau releva faptul ca a adoptat opinii integriste ilegale. La 22 august 1990, presedintele republicii, primul ministru si ministrul apararii aproba aceasta hotarare, care mai loveste alti doi ofiteri si 28 sub ofiteri. Insarcinat cu executarea hotararii, ministrul apararii ii retrage d-ui Kalac dreptul de a beneficia de carnetele de securitate sociala si identitate militara, precum si permisul de portarma. La 21 septembrie 1990, petitionarul cere Inaltei Curti administrativ militare anularea deciziei din 1 august 1990 si a masurilor impuse de ministrul apararii. Printr-o hotarare din 30 mai 1991, aceasta jurisdictie anuleaza decizia ministrului apararii privind refuzul de a continua sa benefcieze de carnetul de securitate sociala. Cu 4 voturi pentru si 3 dimpotriva, ea se declara incompetenta pentru a lua la cunostinta cererea de anulare a hotararii din 1 august 1990, pe motiv ca, in conformitate cu articolul 125 al Constitutiei, deciziile Consiliului Superior Militar sunt definitive si nu pot fi supuse unui control judiciar. La 9 ianaurie 1992, Inalta Curte administrativ-militara respinge recursul in anulare al petitionarului. 1104. - In cererea sa din 13 iulie 1992 catre Comisie, dl Kalac se plange ca a fost inlaturat din postul de magistrat militar din cauza convingerilor sale religioase; el invoca articolul 9 al Conventiei. 1105. - In fata Curtii, petitionarul invoca, in afara de articolul 9, articolul 6 al Conventiei, pe motiv ca nu fusese audiat de un tribunal cu privire la faptele care i-au fost reprosate. Aceasta ultima plangere iesind din cadrul cauzei, asa cum a delimitat-o decizia Comisiei asupra admisibilitatii, Curtea considera ca obiectul litigiului se limiteaza la problemele ridicate cu privire la articolul 9. 1106. - Curtea considera ca obiectia guvernului pe baza incompetentei ratione materiae a Curtii nu impune nici o decizie, intrucat nu a fost ridicata in fata ei in timp util (articolul 48, paragraful 1 al regulamentului A al Curtii). Cat priveste exceptia de neepuizare a cailor de recurs interne, ea o respinge (unanimitate), deoarece decizia Consiliului Superior Militar scapa, in virtutea Constitutiei, unui control judiciar. 1107. - Articolul 9 enumera diferitele forme pe care le pot lua manifestarea unei religii sau a unei convingeri, respectiv cultul, invatamantul, practicile si indeplinirea ritualurilor. Cu toate acestea, el nu protejeaza indiferent ce act motivat sau inspirat de o religie sau de o convingere. De altfel, un individ, in exercitarea libertatii sale de a-si manifesta religia, poate sa fie nevoit sa tina cont de situatia sa speciala.

Imbratisand o cariera militara, dl Kalac se supunea, de buna voie, sistemului de disciplina militara. Acest sistem implica, prin natura sa, posibilitatea de a aduce anumitor drepturi si libertati ale membrilor fortelor armate o serie de limitari, care nu pot fi impuse civililor. Statele pot adopta, pentru armatele lor, regulamente disciplinare care sa interzica anumite comportamente, mai ales o atitudine care sa mearga impotriva ordinii stabilite, raspunzand necesitatilor serviciului militar. Nu se contesta faptul ca petitionarul, in limitele impuse de exigentele vietii militare, a putut sa se achite de obligatiile care constituie formele obisnuite prin care un musulman isi practica religia. Astfel, el dispunea de posibilitatea de a se ruga de 5 ori pe zi si de a indeplini celelalte indatoriri religioase, mai ales pe aceea de a respecta postul ramadanului si de a merge la rugaciunile de vineri la moschee. Hotararea Consiliului Superior Militar nu se bazeaza, de altfel, pe opiniile si convingerile religioase ale colonelului Kalac sau pe modul cum isi indeplinea datoriile religioase, ci pe comportamentul si felul in care a actionat. Acestea, conform autoritatilor, aduceau atingere disciplinei militare si principiului laicitatii. Curtea conchide din aceasta ca scoaterea la pensie din oficiu nu se traduce printr-o ingerinta in dreptul garantat de articolul 9, pentru ca ea nu este motivata prin felul in care petitionarul si-a manifestat religia. Deci, nu a existat o violare a articolului 9 (unanimitate).

Buscarini i alii c/ San Marino (1999) Mitropolia Basarabiei i alii c/ Moldovei (2001)

Jurispruden la articolul 10

1117. - Dl Richard Handyside, cetatean britanic nascut in 1943, este proprietar la Londra al unei edituri, pe care a fondat-o in 1968, Stage 1. In septembrie 1970, el cumpara dreptul de a publica in Regatul Unit "Mica carte rosie pentru uzul elevilor". Redactata de doi danezi, Soren Hansen si Jesper Jansen, si conceputa ca o lucrare de referinta, aceasta carte trateaza despre educatie si invatamant; aproximativ a zecea parte din continut priveste problemele sexuale. Ea apare, mai intai in Danemarca in 1969, apoi, dupa traducere si cu unele adaptari, in Germania Federala, Belgia, Finlanda, Franta, Grecia, Irlanda, Italia, Norvegia, Olanda, Suedia si Elvetia, precum si in numeroase tari neeuropene. In afara de acestea, ea circula liber in Austria si in Luxemburg. Dupa traducerea "Micii carti rosii" in engleza, dl Handyside pregateste o editie destinata Regatului Unit; vanzarea catre public trebuie sa inceapa la 1 aprilie 1970. Imediat ce s-a

Handyside c/ Regatului Unit (1976) .

terminat tiparirea, editorul trimite, pentru recenzii, cateva sute de exemplare la o serie de publicatii, mergand de la cotidienele nationale si locale pana la reviste pedagogice si medicale. Numeroase recenzii apar in presa. 1118. - La 30 martie 1971, ca urmare a unui numar de plangeri, autoritatile britanice iau masuri in virtutea legilor din 1959 si 1964 asupra publicatiilor obscene. La 31 martie si 1 aprilie, politia sechestreaza toate exemplarele cartii pe care le gaseste la editor si la tipografie (aproape 18.800 de exemplare, dintr-un tiraj global de 20.000, scapa cercetarilor si sunt vandute ulterior, chiar unor scoli care facusera comenzi). Se incep urmariri impotriva dlui Handyside: la i iulie 1971, Magistrates' Court din Lambeth il condamna la o amenda si ordona distrugerea cartilor sechestrate. Editorul face apel la Inner London Quarter Sessions, dar fara succes. Dupa ce au fost ascultati martorii, aceasta Curte pune concluzia, la 29 octombrie 1971, ca aceasta carte este obscena in aceea ca tinde, daca este privita in ansamblu, sa depraveze si sa corupa o importanta parte din tinerii care au ocazia sa o citeasca. Ea considera, in afara de aceasta, ca, totul bine cantarit. Si in ciuda unei serii de aspecte valabile pe care le prezinta cartea, dl Handyside nu a reusit sa probeze, invocand exceptia prevazuta prin lege, ca binele public ar justifica publicarea. O editie revizuita a "Micii carti rosii" apare la 15 noiembrie 1971, fara a da loc la urmariri. 1119. - In cererea sa din 13 aprilie 1972, catre Comisie, dl Handyside sustine ca autoritatile britanice au incalcat, printre altele, libertatea sa de exprimare (art. 10 din Conventie) si dreptul sau la respect fata de bunurile personale (art. 1 din Protocolul nr. 1). El afirma, de asemenea, ca Regatul Unit nu i-a asigurat folosirea acestor doua drepturi fara discriminare bazata pe opiniile sale (art. 14 din Conventie). 1120. - Curtea cerceteaza, mai mtai, daca masurile care au adus atingere libertatii de exprimare a dlui Handyside indeplinesc conditiile exprese ale paragrafului 2 al art. 10. Masurile erau prevazute prin lege? Da, caci de aveau ca baza legile din 1959 si 1964 asupra publicatiilor obscene, pe care dl Handyside le critica numai prin prisma Conventiei si nu a dreptului intern. Masurile mergeau spre un tel legitim din punctul de vedere al Conventiei? Printre telurile enumerate in art. 10, Curtea considera ca protectia moralei este singura de care trebuie tinut cont si constituie obiectivul legilor din 1959 si 1964. Masurile individuale luate, in virtutea acestora, cer, de asemenea, un control. Or, "Mica carte rosie" se adresa mai ales copiilor si adolescentilor de la 12 la 18 ani aproximativ, care puteau sa interpreteze unele pasaje ca o incurajare la a se deda la actiuni precoce si daunatoare pentru ei, chiar sa comita anumite infractiuni penale. In consecinta, judecatorii englezi erau in drept sa creada, in perioada respectiva, ca lucrarea sa avea repercusiuni nefaste asupra moralitatii multor tineri cititori. Petitionarul sublinia ca jurisdictia engleza de apel citase si alte extrase din carte, considerate de ea ca subversive; el vedea in aceasta confirmarea tezei sale conform careia in spatele urmaririlor se ascundea un motiv politic. Curtea respinge argumentul: Inner kjndon Quarter Sessions nu au tinut cont de acest aspect subversiv decat ca element agravant, in ochii lor, a tendintei de depravare si corupere. Ea admite deci ca masurile contestate aveau ca scop esential protejarea moralei tinerilor. Erau masurile necesare intr-o societate democratica? Curtea noteaza ca nu se poate scoate din dreptul intern al diferitelor state contractante o notiune europeana uniforma a moralei si ca art. 10 & 2 acorda statelor o marja de apreciere, pentru a decide ce este necesar pentru protectia moralei. In acelasi timp, puterea lor nu este fara limite, ci supusa controlului Curtii. Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale

unei societati democratice si este valabila si pentru ideile care lovesc, socheaza sau linistesc. Orice restrictie in materie trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit si revine Curtii sa determine daca motivele invocate in sprijin, de catre autoritatile nationale, sunt pertinente si suficiente. Dl Handyside avansa o serie de argumente destinate sa probeze ca masurile de care el se plangea nu erau necesare. dupa ce a examinat pe fiecare dintre ele, Curtea pune concluzia, pe baza elementelor de care dispune, ca nu s-a stabilit nici o violare a art. 10 (13 voturi pentru, 1 impotriva). 1121. - Cat priveste dreptul dlui Handyside la respect pentru bunurile sale, Curtea considera ca alineatul 2 din art. 1 al Protocolului nr. 1 autoriza atat sechestrarea provizorie a "Micii carti rosii" cat si confiscarea si distrugerea ei ulterioara (unanimitate). Prima masura este conforma cu dreptul englez si a avut loc in interes general pentru ca tindea sa protejeze morala. Cat priveste a doua si a treia, este vorba de masuri care se aplica, in virtutea unui principiu de drept comun in statele contractante, lucrurilor a caror folosire a fost, in mod corect, considerata ca ilicita si periculoasa pentru interesul general. 1122. - In sfarsit, Curtea respinge reclamatiile dlui Handyside care se plangea de o diferenta arbitrara de tratament, contrara art. 14 din Conventie. in primul rand, nimic nu arata ca editorul a fost urmarit pe motivul orientarilor sale politice; in al doilea rand, ca publicatiile si spectacolele pornografice tolerate de Regatul Unit se adresau, in aceeasi masura ca si "Mica carte rosie", unor copii si adolescenti care aveau usor acces la acestea; in al treilea rand, ca masurile adoptate impotriva petitionarului si a lucrarii s-au indepartat de alte decizii luate in cazuri asemanatoare, in asa masura incat sa constituie un "deni de justice" sau un abuz manifest (unanimitate).

1124. - Din 1959 pana in 1962 mai multe sute de copii se nasc in Regatul Unit cu malformatii grave care s-ar datora faptului ca mamele au luat in timpul sarcinii, thalidomida sub forma de tranchilizante sau somnifere. Ca urmare, multi parinti cheama in justitie fabricantul si vanzatorul de thalidomida din Regatul Unit, Distillers Company (Biochemicals) Ltd. La 24 septembrie 1972, saptamanalul britanic The Sunday Times publica un articol intitulat " Copiii nostri victime ale thalidomidei: o rusine pentru tara" si isi anunta intentia de a insera, peste putin timp, in coloanele sale un istoric al tragediei, precum si despre fabricarea si testarea thalidomidei in anii 1956-1961. Distillers adreseaza la Attorney-General plangeri oficiale conform carora articolele respective constituie sau ar constitui un contempt of court (literal, "dispret fata de Curte"), litigiul ramanand instanta. Attorney-General decide atunci sa ceara la High Court sa interzica publicarea noului articol preconizat. El obtine castig de cauza in noiembrie 1972. In baza apelului societatii Times Newspapers Ltd, Court of Appeal modifica ordonanta emisa de High Court, dar ca urmare a recursului facut Attorney-General, Camera Lorzilor restabilestein unanimitate interdictia, la 18 iulie 1973. Ea pune concluzia ca publicarea proiectatului articol ar constitui un contempt of court, in sensul ca ar crea la public o prejudecata privind rezultatul procedurii judiciare in curs intre petitionari si Distillers, inclusiv pentru negocierile in vederea unei reglementari amiabile. Injonctiunea este ridicata definitiv in 1976. 1125. - Creatie a common law, dreptul de contempt of court urmareste sa protejeze nu

Sunday Times c/ Regatului Unit (1979)

demnitatea judecatorilor, ci administrarea justitiei: el permite tribunalelor sa intervina pentru a impiedica sau reprima un comportament de natura. Sa o impiedice, sa-i dauneze sau sa-i zadarniceasca un caz dat sau in general. Fara exceptii, contempt of court constituie o infractiune pasibila de inchisoare sau amenda fara limita de durata si nici de suma, sau de obligatia de a varsa o cautiune drept garantie de conduita corecta; pedeapsa sau - cum este in cazul in speta - interdictia de publicare poate fi pronuntata la terminarea unei proceduri sunt are, desfasurat fara jurati. 1126. - Editorul (Times News papers Ltd), redactorul-sef (dl Harold Evans) si un grup de ziaristi de la Sunday Times sesizeaza Comisia, la 19 ianuarie 1974. Ei sustin ca interdictia pronuntata de catre High Court si confirmata de catre Camera Lorzilor, precum si principiile pe care se bazeaza decizia ultimei, incalca art. 10 din Coventie. In continuare, ei sustin, de asemenea, ca a existat o discriminare contrara art. 14: articole de presa analoage nu ar fi intampinat obstacole si regulile aplicate Parlamentului pentru comentariile asupra proceselor in curs difereau de cele respectate de presa in materie de contempt of court. 1127. - Petitionarii denuntau o violare a art. 10 rezultand, pe de o parte, din injonctiunea jurisdictiilor engleze si, pe de alta parte, din restrictiile continue pe care le-ar suporta din cauza generalitatii excesive si a lipsei de precizie a dreptului de contempt of court. Dupa ce s-a referit la jurisprudenta sa, Curtea afirma ca ii este necesar sa examineze numai prima dintre aceste afirmatii in acest scop ea trebuie sa verifice daca amestecul in libertatea de exprimare a petitionarilor indeplinea trei conditii. 1128. - Prima conditie: era amestecul prevazut prin lege? nu, pledau petitionarii, din cauza generalitatii excesive a dreptului de contempt of court si a caracterului novator al principiilor enuntate de Camera Lorzilor. Curtea constata ca "lege" este un cuvant care include, in acelasi timp, atat dreptul scris cat si dreptul nescris; ea nu acorda deci importanta faptului ca acest contempt of court este o creatie a common law si nu a legislatiei. In vederile sale, cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila. Curtea pune concluzia, pornind de la faptele cauzei, ca aceste doua conditii sunt indeplinite si ca amestecul era deci prevazut prin lege. 1129. - A doua conditie: raspundea ingerinta unui scop legitim din perspectiva art. 10 & 2 ? Da, raspunde Curtea: regulile contempt of court in general ca si ordinul pronuntat impotriva Times Newspapers Ltd, urmareau "garantarea autoritatii puterii judecatoresti". 1130. - A treia conditie: era amestecul necesar, intr-o societate democratica, pentru a atinge acest tel? Curtea aminteste, mai intai, anumite principii formulate in hotararea sa Handyside: art. 10 & 2 rezerva statelor contractante, carora le revine, in primul rand, sa asigure folosirea drepturilor si libertatilor consacrate prin Conventie, o marja de apreciere care totusi nu este fara limite; Curtea are Competenta de a decide, printr-o hotarare definitiva, daca o restrictie este compatibila cu libertatea de exprimare asa cum este protejata de art. 10; atunci cand se afla in fata unei decizii de jurisdictie interna, ea nu se substituie acesteia din urma, ci controleaza conformitatea acestei decizii cu art. 10. Curtea subliniaza, de asemenea, ca ea nu trebuie sa se limiteze la a cerceta daca un stat a actionat cu buna-credinta, cu grija si intr-un mod rezonabil. In afara de aceasta, intrucat ea trebuie sa verifice necesitatea injonctiunii din punctul de vedere al Conventiei, normele dreptului englez nu ar servi drept criteriu. Curtea examineaza apoi faptele cauzei in lumina acestor principii. Ea considera ca publicarea proiectatului articol, fara indoiala, nu ar fi facut niciodata sa creasca presiunile care se exercitau deja asupra "Distillers", pentru a o impinge spre o reglementare amiabila

mai generoasa fata de parinti si care, chiar daca i-ar fi putut determina pe anumiti cititori sasi formeze o parere asupra pretinsei neglijente a "Distillers", aceasta nu ar fi daunat autoritatii puterii judecatoresti. Aceasta publicare ar fi putut provoca replici, dar Curtea considera indispensabil sa studieze ansamblul circumstantelor, pentru a aprecia daca acest motiv de interdictie era suficient in baza art. 10 & 2. Faptul ca actiuni care pun problema neglijentei, remarca ea in legatura cu acest subiect, ramaneau in instanta atunci cand s-a ridicat interdictia in 1976, incita la intrebarea asupra necesitatii initiale a acesteia. Hotararea continua subliniind importanta, intr-o societate democratica, a principiului libertatii de exprimare, care se aplica in domeniul administrarii justitiei la fel ca si in celelalte. Nu numai ca revine mass-media sa comunice informatii si idei asupra chestiunilor pe care le judeca tribunalele, dar si publicul are dreptul de a le primi. Pentru a stabili daca un amestec in libertatea de exprimare se justifica in lumina Conventiei, trebuie tinut cont de circumstantele in speta si, in special, de orice aspect care tine de interesul public. Tragedia thalidomidei este problema de a sti unde s-ar situa raspunderea reala subliniata, fara indoiala, de interesul public; cazul era in instanta de ani de zile, existau multe indoieli ca actiunile parintilor vor ajunge la stadiul de pledoarii si nu fusese facuta o ancheta publica. Cu toate ca ziarului Sunday Times nu-i fusese interzis sa discute probleme mai vaste, ca principiu general in dreptul englez, Curtea gaseste destul de artificial a incerca sa faci diferenta intre aceste probleme si aceea a sustinerii neglijentei intreprinderii Distillers. Cu o slaba majoritate (11 voturi pentru, 9 impotriva), Curtea pune concluzia ca amestecul nu corespunde unei nevoi sociale atat de imperioase pentru a-i da intaietate fata de interesul public privind libertatea de exprimare; nebazandu-se deci pe motive suficiente, prin prisma art. 10 & 2, el nu era nici proportional cu scopul legitim urmarit si nici necesar, intr-o societate democratica, pentru a garanta autoritatea puterii judecatoresti. De aceea, a existat o violare a art. 10. 1131. - In afara de aceasta, Curtea hotaraste ca nu a existat o discriminare contrara art. 14 combinat cu art. 10: absenta oricarei masuri fata de alte ziare nu este suficienta pentru a dovedi o discriminare in detrimentul lui Sunday Times, iar datoriile si responsabilitatile respective ale presei si ale parlamentarilor sunt funciar diferite (unanimitate). 1132. - Petitionarii cereau, cu titlu de satisfactie echitabila, rambursarea cheltuielilor de judecata si taxe in cadrul procedurilor desfasurate in Anglia pentru contempt si apoi in fata Comisiei si a Curtii. Aceasta din urma rezerva problema (unanimitate). 1133. - Curtea admite, impreuna cu guvernul, ca plata cheltuielilor de judecata, in virtutea art. 50, nu este automata, ci depinde de puterea sa de apreciere. In acelasi timp, ea respinge teza conform careia constatarea unei violari a Conventiei constituie, prin ea insasi, o satisfactie echitabila pentru petitionari. Ea examineaza anumite caracteristici ale cauzei, subliniate de guvern, dar nu observa circumstante de natura sa justifice o derogare de la practica sa obisnuita, constand in a asigura o urmare favorabila la cererile privind cheltuielile de judecata necesare unui petitionar care a obtinut castig de cauza. 1134. - Cheltuielile legate de proces, in Anglia, au dat loc la o corespondenta intre parti, apoi unei ordonante a Camerei Lorzilor, punand in sarcina fiecareia dintre acestea, de comun acord, cheltuielile de judecata asumate de catre ea. Guvernul sustinea ca a aloca petitionarilor cele 15.809,36 cerute drept cheltuieli de judecata, era impotriva acordului expres pe care ei l-au incheiat cu Attorney-General. Conform petitionarilor, acest acord privea numai cheltuielile Attorney-General, dar Curtea considera mai plauzibila teza guvernului, conform careia ele erau valabile si pentru ale lor. Ea pune concluzia ca din acord rezulta ca nu este cazul sa se includa intr-o rambursare, in numele art. 50, cheltuielile de judecata prezentate in Anglia, chiar daca in perioada respectiva nu se gandeau la o procedura la Strasbourg (unanimitate).

1135. - Pentru cheltuielile de judecata in procedura urmata in fata Comisiei si a Curtii, petitionarii reclamau 27.760,53 . Curtea le aloca 22.626,78 pentru rambursarea cheltuielilor a caror realitate, necesitate si caracter rezonabil este stabilita (13 voturi pentru, 3 impotriva).

Glasenapp c/ Germaniei (1986)

1206. - Dupa studii de arta, dna Julia Glasenapp solicita, in mai 1974, un post de profesoara in invatamantul secundar in Rhenania de Nord - Westphalia; depundndu-si candidatura, ea semneaza o declaratie de loialitate fata de legea fundamentala a Republicii Federale Germania. Numirea sa este intarziata, intrucat autoritatile au primit de la Ministerul de Interne al Landului informatii conform carora petitionara a trait, ca studenta, intr-un imobil locuit de membrii unor organizatii comunist-maoiste. La 24 septembrie 1974, cea interesata tine o conferinta de presa, pentru a atrage atentia asupra situatiei sale; incepand chiar din aceeasi zi, ea este numita profesoara la Dortmund, cu statutul de functionar in perioada de proba. Cautand sa corecteze impresia lasata de unul din articolele publicate in presa, ca ea se distanteaza de Partidul Comunist din Germania (K.P.D.) si de politica sa, ea scrie la redactie ca nu acesta este cazul ei; din contra, ea a precizat interlocutorilor sai ca sprijina politica K.P.D., spre exemplu in legatura cu crearea unei gradinite in cartierele din nordul Dortmundului. Scrisoarea ei nu apare in ziarul respectiv, ci la 2 octombrie 1974, in bilunarul K.P.D. Rote Fahne. Informata autoritatea competenta a Landului pune la indoiala supunerea profesoarei la principiile legii fundamentale si o invita sa se disocieze ele politica K.P.D. Petitionara refuzand sa facd acest lucru, numirea sa este anulata pentru "inselatorie deliberata". Dna Glasenapp ataca in justitie revocarea sa, dar fara succes. La 14 iulie 1980, Curtea Constitutionala Federala refuza sa-i accepte recursul pe motiv ca el nu ofera suficiente sanse de a reusi. 1207. - Dna Glasenapp sesizeaza Comisia, la 7 noiembrie 1980. Ea invoca art. 10 din Conventie, combinat cu art. 14. 1208. - Dupa ce a inlaturat doua exceptii preliminare ale guvernului german incompatibilitatea cererii cu dispozitiile Conventiei si neepuizarea cailor interne de recurs -, Curtea examineaza teza acestuia din urma, conform careia cazul priveste dreptul, neprotejat prin Conventie, de a ocupa un post intr-o functie publica, si nu art. 10 din Conventie. Ea constata, mai intai, ca, spre deosebire de Declaratia universala a drepturilor omului, din 10 decembrie 1948 (art. 21 & 2) si de Pactul international privind drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966 (art. 25) Nici Conventia si nici unul din Protocoalele sale nu recunosc un drept de acces la functia publica. De aici insa nu rezulta, adauga ea, ca in alte privinte functionarii ies din domeniul de aplicare al Conventiei. Deci, statutul de functionar in proba, pe care dna Glasenapp l-a obtinut prin numirea sa ca profesoara de liccu, nu o lipsea de protectia art.10. Anularea nominalizarii constituia un amestec in exercitarea libertatii de exprimare a dnei Glasenapp? Conform legii privind functionarii Landului, petitionara nu putea deveni profesoara de liceu, cu statutul de functionar in proba, decat daca oferea garantia apararii permanente a regimului liberal si democratic in sensul legii fundamentale. Or, aceasta conditie priveste recrutarea in functia publica, materie in mod deliberat lasata in afara Conventiei si nu poate fi considerata ca incompatibila, in sine, cu aceasta din urma. Curtea considera ca accesul la functie publica se afla in centrul problemei care i-a fost supusa. Refuzand-o dnei Glasenapp, autoritatea competenta a Landului nu a tinut cont de opiniile si atitudinea acesteia, decat pentru a aprecia daca petitionara prezenta una din calificarile personale necesare pentru ocuparea postului in discutie. Deci nu a existat un

amestec in exercitarea dreptului protejat de art. 10 & 1 (16 voturi pentru, 1 impotriva).

Lingens c/ Austriei (1986)

1146. - La 14 si 21 octombrie 1975, dl Peter Michael Lingens publica, in magazinul vienez Profil, doua articole unele apareau critici severe impotriva dlui Bruno Kreisky, in perioada respectiva Cancelar Federal, pentru atitudinea sa fata de un lider politic care apartinuse, in timpul celui de al doilea razboi mondial, unei brigazi de S.S., precum si pentru atacurile sale impotriva dlui Simon Wiesenthal, care il denuntase public pe cel interesat. Dl Kreisky intenteaza ulterior o actiune de citare directa contra petitionarului pentru defaimare prin presa. La 26 martie 1979, Tribunalul regional din Viena accepta partial actiunea. Si aplica celui incriminat o amenda de 20.000 ATS. Pe baza apelului celor doi interesati, Curtea de Apel din Viena anuleaza decizia si retrimite cazul la Tribunalul regional care, la 1 aprilie 1981, confirma prima sa decizie. Sesizata din nou de catre dnii Kreisky si Lingens, Curtea de Apel reduce amenda la 15.000 ATS la 29 octombrie 1981. 1147. - In cererea sa din 19 aprilie 1982, catre Comisie, dl Lingens se plange de condamnarea sa; el vede in aceasta o atingere incalificabila la libertatea sa de exprimare, garantata de art. 10 din Conventie. 1148. - Curtea constata ca din cauza condamnarii pentru defaimare, pronuntata de catre Tribunalul regional din Viena si confirmata de Curtea de Apel, a existat un "amestec al autoritatilor publice" in exercitarea libertatii de exprimare a petitionarului. Ingerinta era "prevazuta de lege" (art. 11 i din Codul penal) si urmarea un scop legitim prin prisma art. 10 & 2 din Conventie (protejarea reputatiei sau a drepturilor altora). Guvernului, care evoca un conflict posibil intre art. 10 (libertatea de exprimare) si art. 8 (dreptul la respect pentru viata privata), Curtea ii raspunde ca acele critici ale dlui Lingens priveau declaratii publice ale dlui Kreisky si comportamentul sau ca om politic, si ca in aceasta situatie nu este cazul sa se citeasca art. 10 in lumina art. 8. In ce priveste proportionalitatea sanctiunii, ea aminteste caracterul esential al libertatii de exprimare intr-o societate democratica, care este valabil si pentru "informatiile" si "ideile;' care lovesc, socheaza sau nelinistesc. Ea subliniaza importanta deosebita a acestor principii pentru presa: ei ii revine sarcina de a comunica informatii si idei asupra problemelor politice si asupra altor chestiuni de interes general, iar publicul are dreptul de a le primi; in afara de aceasta, libertatea presei este un bun instrument pentru cunoasterea si judecarea ideilor si atitudinilor unor conducatori. Limitele criticii admisibile sunt deci mai largi pentru un om politic decat pentru un simplu particular: cu toate ca primul beneficiaza si de protectia paragrafului 2 al art. 10, exigentele de protejare a reputatiei sale trebuie puse in balanta cu interesele discutaru libere a problemelor politice. Articolele in cauza tratau chestiuni politice de interes public pentru Austria; continutul si tonul lor erau destul de echilibrate, insa termenii criticati erau de natura sa dauneze reputatiei dlUi Kreisky. Fiind vorba de un om politic, trebuie in acelasi timp tinut cont de contextul in care ei se inscriau, adica o controversa politica postelectorala. Din punctul de vedere al Curtii, pedeapsa aplicata dlui Lingens constituia un fel de cenzura, tinzand a-l incita sa nu se mai dedea, de aici incolo, la critici formulate in acest fel; in domeniul politic, o asemenea condamnare este de natura sa ingreuneze sarcinile de informare si de control pe care le are presa. Curtea examineaza apoi deciziile judiciare incriminate. Pasajele reprosate ziaristului constituiau judecati de valoare, ceea ce punea in cauza libertatea de opinie si dreptul sau de a comunica idei, iar jurisdictiile austriece cercetasera daca petitionarul a demonstrat adevarul spuselor sale, in virtutea art. 111 & 3 din Codul penal. Conform Curtii, trebuie facuta o distinctie intre fapte si judecati de valoare; existenta primelor poate fi demonstrata, insa dovada adevarului celor din a doua categorie este imposibila. In plus, exactitatea

faptelor de la baza judecatilor de valoare ale dlui Lingens si buna-credinta a acestuia nu erau contestate. Amestecul nu era necesar pentru protejarea reputatiei altora si deci a incalcat art. 10 (unanimitate). 1149. - In numele art. 50, Curtea recunoaste dreptul dlui Lingens de a obtine rambursarea amenzii de 15.000 ATS si cheltuielile de judecata puse in seama lui de catre jurisdictiile austriece. Cat priveste cheltuielile facute prin publicarea hotararii in revista Profil, ea nu exclude ca petitionarul a suferit o anumita pierdere de sanse, peste cheltuielile de reproducere. Ea considera plauzibila suma ceruta, cu titlu de cheltuieli de judecata si taxe, in fata tribunalelor interne. In ceea ce priveste pe cele suportate in fata organelor Conventiei, ea nu se considera legata de tarifele si criteriile nationale si subscrie, pentru rest, la rezervele exprimate de guvern in ce priveste caracterul lor rezonabil. Ea accepta, in final, sa acorde rambursarea cheltuielilor de deplasare si de sedere a celui interesat la Strasboug cu ocazia audierilor. Sumele alocate ating un total de 284.538,60 ATS (unanimitate).

1199. - In 1981, noua persoane - Charles Desiloux, critic de arta, Michel Guemauel, profesor de desen, Christophe von Imhoff; restaurator de tablouri, Paul Jacquat, functionar de banca, Jean Pythouel, arhitect, Genevieve Rivey, animatoare, Michel Ritter, artist, Jacques Sidler, fotograf; si Walter Tschopp, asistent - organizeaza o expozitie de arta contemporana in localurile fostului mare seminar din Freiburg. Denumita "Fri-Art 81 ", ea se inscrie in cadrul sarbatorilor celei de a 500-a aniversari a intrarii cantonului Freiburg in Confederatia elvetiana. Invitat sa participe, Josef Felix Muller, pictor artist, locuind la Saint-Gall, expune aici trei pdnze pregatite la fata locului si intitulate "Trei nopti, trei tablouri." La 4 septembrie 1981, judecatorul de instructie competent dispune sa fie ridicate si confiscate aceste opere, care i se par ca intra sub incidenta, in special, a art. 204 din Codul penal elvetian, privind publicatiile obscene. La 24 februarie 1982, Tribunalul corectional din arondismentul Sarine aplica fiecaruia dintre petitionari o amenda de 300 franci elvetieni. In afara de aceasta el ordona confiscarea panzelor pentru a le incredinta Muzeului de Arta si Istorie a cantonului Freiburg. Condamnatii ataca decizia, dar Tribunalul cantonal din Freiburg, format in curte de casatie, si respinge la 26 aprilie 1982. Un recurs de nulitate este respins la 26 ianuarie 1983, de catre Curtea de Casatie penala a Tribunalului federal. Sesizat la 29 iunie 1987 de dl Muller, Tribunalul corectional al arondismentului Sarine ordona restituirea panzelor la 20 ianuarie 1988; cel interesat le recupereaza la putin timp dupa. 1200. - Petitionarii - toti elvetieni, cu exceptia dlui von Imhoff care este canadian sesizeaza Comisia la 22 iulie 1983. Invocand art. 10 din Conventie, ei se plang de condamnarea lor penala si de confiscarea panzelor. 1201. - Curtea incepe prin a constata ca art. 10 din Conventie include libertatea de exprimare artistica, care permite participarea la schimbul public de informatii si idei culturale, politice si sociale de orice natura. Ea cerceteaza apoi daca ingerintele in cauza, in exercitarea libertatii de exprimare - condamnarea si confiscarea - se justificau din punct de vedere al paragrafului 2 al art. 10. In ce priveste, mai intai, condamnarea petitionarilor la o amenda penala, Curtea respinge teza acestora din urma, pentru care art. 204 din Codul penal elvetian foloseste termeni prea vagi, in special adjectivul "obscen"; ea considera ca intr-adevar condamnarea era prevazuta

Mueller .a. c/ Elveiei (1988)

prin lege. Ea aminteste ca numeroase legi, din cauza necesitatii de a evita o rigiditate excesiva si de a se adapta la schimbarile de situatie, se folosesc, prin forta lucrurilor, de formule mai mult sau mai putin vagi. Ea noteaza, de asemenea, ca exista, in materie de publicatii de imagini obscene, o jurisprudenta constanta a Tribunalului Federal care completeaza litera art. 204. 1202. - Decisa sa protejeze morala publica, condamnarea tindea spre un scop legitim. 1203. - Ramanea de determinat daca era necesara condamnarea intr-o societate democratica. Curtea precizeaza ca cei care creeaza, interpreteaza, difuzeaza sau expun o opera de arta contribuie la schimbul de idei si opinii absolut necesar unei societati democratice. De aici obligatia, pentru stat, de a nu incalca pe nedrept libertatea lor de exprimare. Curtea aminteste ca s-ar cauta in van in ordinea juridica si sociala a diferitelor state contractante o notiune uniforma de morala. Ea subliniaza apoi ca panzele incriminate - pe care ea le-a examinat cu usile inchise la 25 ianuarie 1988 - arata intr-un mod crud relatii sexuale, in special intre oameni si animale. Create la fata locului, urmand intentiile unei manifestari care se dorea spontana, publicul avea acces liber, caci organizatorii nu fixasera nici taxa de intrare, nici limita de varsta. Fara indoiala, conceptiile de morala sexuala s-au schimbat in acesti ultimi ani, dar nu apare nerational ca judecatorii elvetieni au apreciat operele in litigiu ca fiind de natura sa raneasca in mod brutal decenta sexuala a persoanelor dotate cu o sensibilitate normala. Ei erau in drept sa considere necesar sa aplice petitionarilor o amenda pentru publicatii obscene. Asupra acestui punct nu a existat o violare a art. 10 (6 voturi pentru,1 impotriva). 1204. - Curtea examineaza apoi confiscarea panzelor. Art. 204 & 3 din Codul penal elvetian a cunoscut o evolutie jurisprudentiala care permite, in anumite cazuri, sa se inlocuiasca distrugerea obiectelor considerate obscene, prin confiscarea lor. De atunci, aceasta ultima masura este prevazuta prin lege. Cum ea viza protejarea moralei publice, impiedicand repetarea infractiunii imputate petitionarilor, urmarea un tel legitim. Cat priveste necesitatea sa, consideratiile care motiveaza condamnarea sunt valabile si pentru confiscare. Desigur, o problema speciala survine cand aceasta se face cu un obiect unic, caci atunci masura luata impiedica indiferent in ce fel pe autor sa gaseasca un mod de utilizare a operei sale. Totusi, datorita unei jurisprudente din 1980 si aplicata in speta, proprietarul in cauza poate invita tribunalul cantonal competent sa ridice sau sa modifice confiscarea, daca obiectul nu mai prezinta pericol sau daca o alta masura, mai putin drastica, este suficienta pentru a proteja morala publica. Curtea arata ca aceasta confiscare nu era nelimitata, ci numai nedeterminata in timp. Fara indoiala, dl Muller a fost lipsit de operele sale timp de aproape opt ani, dar nimic nu l-a impiedicat sa solicite mai devreme restituirea si nici un element din dosar nu permite sa se afirme ca un asemenea demers nu ar fi reusit. Atunci, jurisdictiile elvetiene erau in drept sa considere necesara confiscarea panzelor. In consecinta, aceasta nu a incalcat art. 10 (5 voturi pentru,2 impotriva).

1163. - Din octombrie 1983, Groppera Radio AG, societate anonima conform dreptului elvetian, foloseste un emitator puternic, situat in Italia pe Pizzo Groppera (ENrful Groppera, n.t.), pentru difuzarea de programe de radio catre ascultatorii din Elvetia. Programele sunt captate de catre proprietarii de receptoare individuale si, la inceput, de catre societatile de retele prin cablu, care le redifuzau. Or, la 1 ianuarie 1984 intra in vigoare o ordonanta, emisa de Consiliul Federal in august

Groppera Radio AG .a. c/ Elveiei (1990)

1983, care interzice societatilor elvetiene de exploatare a retelelor prin cablu, care beneficiaza de o concesie de antena colectiva, de a redifuza programe provenind de la emitatoare care nu raspund exigentelor acordurilor internationale asupra radioului si telecomunicatiilor. Cea mai mare parte a respectivelor societati se supun. Una dintre ele Societatea cooperativa de antena colectiva din Maur si imprejurimi - continuind totusi aceasta activitate, face obiectul unei injonctiuni a directiei de telecomunicatii a districtului Zurich si apoi a directiei generale a P.T.T. Ulterior, Societatea face un recurs de drept administrativ in fata Tribunalului Federal, la care se alatura si Groppera Radio AG; el este respins, in iunie 1985, pe motivul principal ca emitatorul, situat in Italia, a fost distrus de fulger in 1984, deci recurentii nu mai au interes sa actioneze. 1164. - Comisia este sesizata la 9 februarie 1984 de catre Groppera Radio AG si trei cetateni elvetieni, dl Jurg Marquard, singurul actionar si reprezentant legal al societatii, precum si dnii Hans-Elias Frohlich si Marcel Caluzzi, doi ziaristi folositi de societate. Ei afirma ca interdictia de retransmitere prin cablu, in Elvetia, a emisiunilor lor radiodifuzate, pornind din Italia, aduce atingere dreptului lor - garantat prin art. 10 din Conventie - de a comunica informatii si idei fara a tine seama de frontiere. Ei se pretind, in afara de aceasta, victimele unei incalcari a art. 13, ca urmare a lipsei unei cai de recurs contra unei ordonante a Consiliului Federal. 1165. - Conform guvernului elvetian, petitionarii nu aveau calitatea de "victime" in sensul art. 25 & 1 din Conventie. Curtea aminteste, mai intai, ca prin "victima" aceasta dispozitie desemneaza persoana direct vizata, prin act sau omisiune litigioasa, existenta unei violari fiind de conceput chiar absenta prejudiciului. Ea constata ca petitionarii au fost loviti, din plin, prin ordonanta din 1983 si deciziile P.T.T., chiar daca ei nu erau destinatarii titulari ai acestora din urma si au continuat, fara piedici, activitatea de radiodifuziune pe caile hertziene. Ea considera, de asemenea, ca nu este cazul sa faca diferente intre petitionari, caci toti aveau un interes direct in mentinerea difuzarii prin cablu a unor programe. In sfarsit, ea nu acorda importanta faptului ca cei interesati nu figureaza deloc printre abonatii la reteaua prin cablu. Pe scurt, ea respinge exceptia preliminara (unanimitate). 1166. - In temeiul art. 10 din Conventie, era vorba, in prealabil, de a asigura de existenta unui amestec. Curtea nu judeca necesar sa defineasca precis ce trebuie sa se inteleaga prin "informatii" si "idei". Ea considera ca difuzarea, de programe, pe cai hertziene ca si retransmiterea lor prin cablu, apartin dreptului consacrat prin primele doua fraze ale art. 10 & 1, fara a fi nevoie sa se faca diferenta, tinand cont de continutul unor programe. Or, deciziile P.T.T. au impiedicat abonatii din regiunea Maur sa primeasca prin aceste mijloace programele Groppera Radio AG; ele se incadreaza deci intr-o "ingerinta a autoritatilor publice" in exercitarea libertatii de exprimare. 1167. - Se justifica amestecul? Curtea ia in considerare problema, mai intai in baza celei de a treia fraze a paragrafului 1. Admitand, impreuna cu guvernul, ca numita fraza se aplica in speta, ea determina domeniul. De la adoptarea Conventiei, evolutia conceptiilor si progresul tehnic, in special aparitia transmisiei prin cablu, au dus, in numeroase tari din Europa, la desfiintarea monopolurilor de stat. In plus, se impun regimuri nationale de autorizare nu numai pentru reglementarea ordonata a institutiilor de radiodifuziune la nivel national, dar si,intr-o larga masura, pentru a da efect unor norme internationale. Obiectul, scopul si domeniul de aplicare ale celei de a treia fraze din paragraful 1 trebuie totusi avute in vedere contextul art. 10, luat in ansamblu, si anume in lumina cerintelor paragrafului 2. Ea are, cu toate ca se incadreaza intr-o exceptie fata de principiul proclamat prin primele doua fraze, o pondere redusa. Ea tinde sa precizeze ca statele pot reglementa, printr-un sistem de licente, organizarea radiodifuziunii pe teritoriul lor, in special aspectele ei tehnice.

Curtea constata ca, daca statia de pe Pizzo Groppera se gasea ca atare sub jurisdictie italiana, retransmisia programelor sale de catre societatea cooperatista se afla sub jurisdictia elvetiana. Interdictia tinea direct de regimul elvetian al statiilor de radio locale. 1168. - Examinand apoi amestecul prin prisma paragrafului 2 al art. 10, Curtea cerceteaza daca el era prevazut prin lege. Petitionarii nu contestau trimiterea, de catre ordonanta din 1983, la regulile de drept international, dar ele nu le pareau destul de accesibile si precise pentru ca justitiabilul sa-si poata adapta comportamentul. In vederile Curtii, valoarea notiunilor de previzibilitate si de accesibilitate depind, intr-o mare masura, de continutul textului in cauza, de domeniul pe care il acopera, cat si de numarul si de calitatea destinatarilor sai. Dispozitiile in litigiu ale dreptului international al telecomunicatiilor prezentau un aspect foarte tehnic si complex si se adresau, in primul rand, unor specialisti care, datorita indicatiilor furnizate de Culegerea oficiala de legi federale, stiau cum sa si le procure. In afara de aceasta, nu s-ar putea spune ca regulile nationale sau internationale, despre care este vorba, erau lipsite de claritatea si precizia dorite. In ce priveste scopul legitim, Curtea constata ca ingerinta urmarea doua teluri pe deplin compatibile cu Conventia; apararea ordinii internationale a telecomunicatiilor, precum si protectia drepturilor celorlalti. Amestecul era necesar intr-o societate democratica? Curtea ia in considerare numeroase elemente. In primul rand, dupa intrarea in vigoare a ordonantei din 1983, cea mai mare parte a societatilor elvetiene de exploatare a retelelor de cabluri au incetat sa retransmita programul lui Groppera Radio AG. In plus, administratia elvetiana nu a bruiat niciodata undele provenind de la Pizzo Groppera. Apoi, interdictia viza o societate de drept elvetian ai carei abonati locuiau toti pe teritoriul Confederatiei si continuau sa capteze programele a numerosi alti emitatori. In sfarsit, si mai ales, procedeul ales nu constituia o forma de cenzura dirijata impotriva continutului sau orientarii unor programe, ci o masura luata contra unei statii pe care autoritatile statului reclamat puteau, in mod rezonabil, sa o considere ca o veritabila statie elvetiana, functionand de cealalta parte a frontierei pentru a scapa sistemului legal de telecomunicatii in vigoare in Confederatie. Pe scurt, autoritatile nationale nu au depasit marja de apreciere pe care le-o lasa Conventia. 1169. - Nu s-a stabilit nici o violare a art. 10 (16 voturi pentru, 3 impotriva), intrucat masurile in litigiu corespundeau paragrafului 1 in fine si exigentelor paragrafului 2. 1170. - Cei interesati prezentasera, in cererea lor initiala, o reclamatie in baza art. 13, dar nu au mentinut-o nici in procedura ulterioara in fata Comisiei si nici nu au reluat-o in fata Curtii. Aceasta considera inutil sa examineze problema din oficiu (unanimitate).

1151. In 1979, dl Miguel Castells, avocat si senator, ales din partea coalitiei basce Herri Batasuna, publica in saptamanalul Punto y Hora de Euskalherria un articol in care atrage atentia opiniei publice asupra asasinatelor si agresiunilor comise de grupuri armate contra unor cetateni basci. Dupa el, aceste grupari actioneaza complet nepedepsite si guvernul poarta raspunderea . Parchetul deschide urmarire penala impotriva lui. Dupa ridicarea imunitatii sale parlamentare de catre Senat, Tribunalul Suprem il inculpa pentru injurii aduse guvernului, la 7 iulie 1981, delict vizat de art. 161 din Codul penal. An mai 1982, el respinge ofertele de probe ale apararii, destinate sa stabileasca adevarul si notorietatea informatiilor continute in articol, pe motiv ca aceste exceptii nu sunt valabile pentru infractiunea in cauza. La 31 octombrie 1983, Camera penala a Tribunalului Suprem il condamna pe dl. Castells la un an de inchisoare, completat cu o pedeapsa accesorie de suspendare a dreptului de a

Castells c/ Spaniei (1992)

exercita o profesie sau o functie publica in cursul acestei perioade. Ea considera ca, in calitatea sa de senator, petitionarul trebuia sa se limiteze la mijloacele prevazute de catre regulamentul intern al Satului, pentru a exprima orice critica impotriva guvernului, ceea ce el nu a facut. Articolul sau este si o dovada a unei intentii defaimatoare . La 10 aprilie 1985, Tribunalul Constitutional respinge un recurs amparo facut de dl Castells la 22 noiembrie 1983. Cel interesat beneficiaza si de o suspendare a executarii pedepsei. 1152. - In cererea sa din 17 septembrie 1985, catre Comisie, dl Castells invoca art. 6, 7, 10 si 14 din Conventie. 1153. - In primul rand, Curtea isi reafirma competenta pentru a judeca exceptia preliminara a guvernului, respinsa de Comisie (unanimitate), in acest caz, aceea de neepuizare a cailor de recurs interne. Conform guvernului, dl Castells nu a ridicat, intr-un mod specific, in fata Tribunalului Constitutional, reclamatia privind violarea dreptului la libertatea de exprimare. Considerand, din contra, ca cel interesat a invocat in fata Tribunalului Constitutional, cel putin in esenta, reclamatiile sale in baza art. 10, Curtea respinge exceptia (unanimitate). Acesta a fost cazul in fata Tribunalului Suprem si apoi a Tribunalului Constitutional in primul rand, dl Castells revendica dreptul, in calitate de senator, de a contesta actiunea guvernului, drept, in mod clar, inerent libertatii de exprimare in cazul specific al alesilor. In afara de aceasta, prevalandu-se atat de dreptul sau la prezumtia de nevinovatie, cat si de acela de a folosi unele probe de natura sa stabileasca exactitatea spuselor sale, el formula o dorinta legata, evident, de violarea pe care o sustinea a art. 10. In sfarsit, el cita art. 20 din Constitutie (dreptul la libertatea de exprimare) in rezumatul reclamatiilor si se referea, intrun anumit numar de acte adresate Tribunalului Constitutional, la problema exceptiei de veritate, la dreptul sau de a primi si a comunica informatii adevarate. 1154. - In ceea ce priveste temeinicia reclamatiilor, sanctiunile de care se plange dl Castells apar ca un "amestec" in libertatea sa de exprimare. Aceasta ingerinta se baza pe art. 161 si 162 din Codul penal. In afara de aceasta, respingerea exceptiei de veritate de catre Tribunalul Suprem, avand in vedere redactarea dispozitiei aplicabile, era previzibila, in ciuda lipsei de precedente. In circumstantele existente in Spania in 1979, urmarirea impotriva petitionarului viza "apararea ordinii" si nu numai "protectia reputatiei celorlalti". Erau acestea necesare? Libertatea de exprimare este deosebit de pretioasa pentru un ales al poporului, caci el ii reprezinta pe alegatorii sai, le semnaleaza preocuparile si le apara interesele. Dl Castells, exprimandu-se intr-un periodic, Curtea semnaleaza rolul eminent al presei intr-un stat de drept. Ea furnizeaza cetatenilor unul din instrumentele cele mai bune pentru a cunoaste si judeca ideile si atitudinile conducatorilor, da oamenilor politici ocazia de a reflecta si a comenta preocuparile opiniei publice si permite fiecaruia sa participe la jocul liber al dezbaterii politice. Libertatea discutiei politice nu are, conform Curtii, un caracter absolut. Totusi, limitele criticii admisibile sunt mai largi fata de guvern decat fata de un simplu particular, sau chiar de un om politic. Pozitia dominanta pe care el o ocupa ii impune sa dovedeasca retinere in folosirea caii penale. Autoritatile competente pot totusi sa ia masuri chiar de acest tip, pentru a raspunde intr-un mod adecvat, si nu excesiv, la atacuri fara baza si de rea credinta. Dl Castells nu a putut invoca in disculparea sa, in cadrul urmaririlor pentru injurii aduse guvernului, exceptii de veritate si de buna-credinta. Cu toate ca el s-a oferit, in numeroase randuri, sa stabileasca exactitatea si notorietatea faptelor relatate in articol, Tribunalul Suprem a declarat neacceptabile probele astfel propuse, iar Tribunalul Constitutional a

considerat ca era vorba de o chestiune de legalitate normala, care nu intra in competenta sa. Or, Curtea considera ca o incercare probatorie se putea face foarte bine pentru unele din afirmatiile din articol, tot asa cum petitionarul putea incerca sa dovedeasca buna sa credinta. Amestecul nu era deci necesar intr-o societate democratica. In rezumat, a existat o violare a art. 10 (unanimitate). 1155. - Dl Castells se pretindea, de asemenea, victima a unei discriminari, deoarece alte persoane, care se exprimasera intr-un mod analog, nu ar fi suferit nici un fel de pedeapsa penala. Problema neconstituind un element fundamental al cazului, Curtea nu crede ca trebuie transata separat (unanimitate). 1156. - Referitor la art. 50, ea aminteste ca nu are competenta pentru a da directive guvernelor, cum ar fi publicarea unui rezumat al hotararii sale in ziare sau eliminarea oricarei referiri la condamnare din registrul central al cazierului judiciar. Ea respinge cererile de reparatii (unanimitate), intrucat existenta unui prejudiciu material nu se afla demonstrata, iar constatarea violarii care figureaza in hotarare constituie in sine o satisfactie echitabila suficienta pentru nedreptatea morala (unanimitate). Pentru cheltuielile de judecata si taxe, ea aloca petitionarului 1.000.000 de pesetas pentru procedurile din Spania si 2.000.000 de pesetas pentru cele de la Strasbourg (unanimitate).

Open Door i Dublin Well Woman c/ Irlandei (1992)

1219. - Open Door Counselling Ltd si Dublin Well Woman Center Ltd sunt doua societati irlandeze, fara scop lucrativ, care se ocupa, printre altele, de sfatuirea femeilor insarcinate in Irlanda; ele le semnaleaza, daca acestea o doresc, posibilitatile de a avorta in clinicile din Marea Britanie. S-au declansat urmariri impotriva celor doua societati de catre Attorney General la cererea Society for the Protection of Unborn Children (Societatea pentru Protectia Copiilor inca Nenuscuti). Pe 16 martie 1988, Curtea Suprema considera ca sfaturile care nu au caracter de directiva, date de societati, contribuie la distrugerea vietii pe cale de a se naste, in dispretul dreptului constitutional la viata al copiilor care se vor naste, garantat, in mod expres, de art. 40 & 3 alin. 3 din Constitutie. Ea da un ordin interzicand respectivelor societati, precum si functionarilor sau agentiilor de a ajuta femeile insarcinate, apartinand de jurisdictie (a Curtii) sa mearga in strainatate pentru a suporta avorturi, indicandu-le o clinica, luand masuri in vederea deplasarii lor sau indicandu-le numele unei sau unor clinici, dandu-le adresele si mijloacele de comunicare cu ele, sau in orice alt mod ". 1220. - Open Door sesizeaza Comisia la 19 august 1988; Dublin Well Woman face acelasi lucru la 22 septembrie 1988, la fel ca doua dintre consilierele sale experimentate (dna Bonnie Maher, americana, si Ann Downes, irlandeza) si doua irlandeze (dnele X si Maere Geraghty). Ele sustin ca ordinul incriminat se incadreaza intr-o atingere nejustificata a dreptului lor de a primi si transmite informatii si incalca art. 10 din Conventie. Open Door si dnele X.si Geraghty pretind, in afara de aceasta, ca restrictiile constituie un amestec, incompatibil cu art. 8, in dreptul lor la respect fata de viata lor privata; Open Door vede in aceasta, in plus, o discriminare contrara art. 14 combinat cu art. 8 si 10. 1221. - In fata Curtii, Dublin Well Woman si doi consilieri sustineau, pentru prima oara, o incalcare la art.8. Curtea reaminteste ca intinderea competentei este determinata prin decizia Comisiei care a retinut cererea. Reclamatia in baza art. 8 fiind noua si distincta, ea nu are competenta pentru a o examina. 1222. - Guvernul ridica trei exceptii preliminare.

In primul rand, el pleda ca numai societatile petitionare puteau sa se pretinda "victime" ale unei violari a drepturilor garantate prin Conventie. Curtea considera, din contra, ca la fel este cazul si cu dnele Maher si Downes (unanimitate), intrucat ordinul Curtii Supreme le atinge direct, si cu dnele X si Geraghty (15 voturi pentru, 8 impotriva), caci ele figureaza printre femeile care pot procrea, riscand sa cada sub restrictie prin ordinul respectiv. In al doilea rand, guvernul sustinea ca trebuiau respinse cererile, in virtutea art. 26, pentru nerespectarea termenului de 6 luni. Curtea inlatura exceptia pentru intarziere (unanimitate). In sfarsit, guvernul pretindea ca nu au fost epuizate caile de recurs interne de catre Open Door pentru reclamatiile in baza art.8 si 14; de catre Open Door si Dublin Well Woman, in masura in care ele cautau sa-si completeze plangerea cu elemente de proba si argumente, privind avortul si repercusiuni a hotararii Curtii Supreme asupra sanatatii femeilor, despre care ele nu au sesizat jurisdictiile irlandeze; de catre cele patru persoane fizice petitionare, intrucat ele nu ar fi incercat deloc sa epuizeze caile de recurs interne, oferite de dreptul irlandez. Curtea respinge acest argument (unanimitate): avand in vedere rationamentele Curtii Supreme, doleantele lui Open Door nu ar fi avut nici o sansa de reusita; Open Door si Dublin Well Woman nu formuleaza o reclamatie noua, ci se limiteaza la a dezvolta teza lor in sprijinul plangerilor deja examinate de catre tribunalele irlandeze; o actiune a patru persoane fizice petitionare nu ar fi avut nici o perspectiva de succes. 1223. - In temeiul art. 10, Curtea noteaza ca ordinul aduce atingere libertatii societatilor petitionare de a transmite informatii si ca exista, de asemenea, un amestec in dreptul consilierelor petitionare sa comunice informatii si in cel al dnelor X si Geraghty de a primi, in cazul in care ele ar fi gravide. Era restrictia "prevazuta prin lege"? Avand in vedere nivelul ridicat de protectie asigurat copilului ce urmeaza sa se nasca, prin dreptul irlandez in general, precum si felul in care jurisdictiile concep rolul lor de garant al drepturilor constitutionale, societatile petitionare puteau sa prevada, intr-o masura rezonabila, inconjurandu-se de consilieri luminati, ca ele se expuneau la urmariri. Avizele juridice efectiv date lui Dublin Well Woman, in baza art. 40 & 3 alin. 3 din Constitutie o confirma; dupa ele, aceste activitati de sfatuire puteau fi interzise. Restrictia era deci "prevazuta de lege". Urmarea ea teluri legitime? Protectia garantata prin dreptul irlandez dreptului la viata al copiilor care urmeaza sa se nasca se bazeaza pe profunde valori morale privind natura vietii; ele s-au manifestat in atitudinea majoritatii poporului irlandez, care, la referendumul din 1983, a votat contra avortului. Restrictia urmarea deci telul legitim de a proteja morala, din care apararea in Irlanda a dreptului la viata al copilului care urmeaza sa se nasca, constituie un aspect. Curtea socoteste inutil, dat fiind aceasta concluzie, de a cerceta daca pronumele "altora", asa cum il foloseste art. 10 & 2, include si copilul care urmeaza sa se nasca. Restrictia era "necesara intr-o societate democratica"? Curtea pune in evidenta ca ea nu este chemata sa determine daca in Conventie se garanteaza un drept la avort sau daca dreptul la viata, recunoscut de art. 2, este la fel de valabil si pentru fetus. Petitionarele nu pretind ca in Conventie se consacra dreptul la avort ca atare; ele se limiteaza la a se plange de ordin in masura in care le restrange libertatea de a comunica sau de a primi informatii asupra intreruperii de sarcina in strainatate. Statul nu poseda, in domeniul protectiei moralei, o putere discretionara absoluta si fara de control. Desigur, autoritatile nationale dispun, in acest domeniu, de o larga marja de apreciere, in special intr-o sfera cum este aceea care atinge probleme de credinta asupra naturii vietii umane. Nu este insa vorba de o putere fara limita si Curtea trebuie sa verifice daca o restrictie cadreaza cu Conventia. Cat priveste aplicarea criteriului de "proportionalitate", daca autoritatile nationale au in principiu facultatea de a alege masurile

pe care le socotesc necesare pentru a respecta preeminenta dreptului sau pentru a da efect unor drepturi constitutionale, ele trebuie sa le foloseasca intr-un mod care sa le impace cu obligatiile lor in numele Conventiei si sub rezerva controlului organelor acesteia. Cat priveste necesitatea unor restrictii, Curtea reaminteste ca libertatea de expresie este valabila si pentru "informatiile" sau "ideile" care lovesc socheaza sau nelinistesc statele sau o anumita parte a populatiei. In afara de aceasta, cand limitarile urmaresc unele informatii privind activitati pe care, in ciuda implicatiilor lor morale, autoritatile le-au tolerat si continua sa le tolereze, organele Conventiei trebuie sa controleze indeaproape compatibilitea lor cu principiile unei societati democratice. Ceea ce frapeaza Curtea, in primul rand este caracterul absolut al deciziei Curtii Supreme: ea interzice in mod "definitiv" de a se comunica unor femei gravide informatii asupra posibilitatii de avort provocat in strainatate fara a tine cont de varsta si starea de sanatate a celor interesate si nici de motivele pentru care ele solicita sfaturi asupra intreruperii de sarcina. Deja in aceasta privinta, amestecul se dovedeste a fi prea mare si disproportionat. Alti factori vin sa confirme acest lucru. In primul rand, societatile respective dadeau femeilor insarcinate sfaturi in cadrul carora consilierele nu preconizau si nici nu incurajau avortul, ci se limitau a explica solutiile posibile. Femeile in cauza urmau sa hotarasca ce curs vor da informatiilor primite. In al doilea rand, in Irlanda se pot obtine informatii asupra posibilitatilor de avort in strainatate de la alte surse, spre exemplu din reviste, din anuare telefonice sau de la persoane care au contacte in Marea Britanie. Pornind de la aceasta, informatiile pe care ordinul cauta sa le interzica figurau deja in alte parti, si inca in modalitati necontrolate de un personal calificat si care protejau mai putin bine sanatatea femeilor. In sfarsit, elementele culese si nediscutate de guvern dau de gandit ca ordinul a creat un risc pentru sanatatea acestor femei: din acel moment, ele incercau sa obtina o intrerupere a sarcinii intr-un stadiu mai avansat, in lipsa unor sfaturi potrivite si nu mai recurg la ingrijirile medicale postoperatorii obisnuite. Pe de alta parte, ordinul a putut duce la consecinte si mai nefaste pentru femeile care nu sunt suficient de bogate sau nu au nivelul de educatie necesar pentru a ajunge la alte mijloace de informatie. Invocand art. 17 si 60 ale Conventiei, guvernul pleda ca art. 10 nu trebuia sa fie interpretat intr-o maniera care sa limiteze sau sa distruga dreptul la viata al copiilor care se vor naste, carora dreptul irlandez le acorda o protectie speciala, si nici sa i se aduca o atingere. Fara a pune in cauza acest regim de protectie in temeiul Conventiei, Curtea aminteste ca ordonanta in litigiu nu interzice femeilor irlandeze sa-si intrerupa sarcina in strainatate si ca informatiile de care aceasta cauta sa le lipseasca se pot obtine din alte surse. Deci, nu este vorba de interpretarea art. 10, ci de modul de aplicare al dreptului intern in vigoare, care face posibil sa se mentina, la nivelul sau actual, numarul de avorturi pe care le suporta irlandezele in afara tarii. Rezumand, interdictia impusa petitionarelor este disproportionata fata de obiectivele urmarite. Astfel, a existat o violare a art. 10 (15 voturi pentru, 8 impotriva). 1224. - Avand in vedere aceasta constatare, Curtea considera ca nu este cazul sa examineze nici o doleanta formulata de Dublin Well Woman, Open Door, dna X si dna Geraghty in temeiul art. 8 si 14 (unanimitate). 1225. - In numele art. 50, Curtea acorda lui Dublin Well Woman 25.000 IR pentru lipsa de beneficiu din cauza ordinului (17 voturi pentru, 6 impotriva). Ea accepta in totalitate cererea lui Open Door si in parte pe cea a lui Dublin Well Woman, pentru cheltuieli de judecata si taxe, prezentate in procedura interna si in cea de la Strasbourg. Prima primeste 68.985,75 IR si a doua 100.000 IR, mai putin suma luata cu titlu de asistenta judiciara (unanimitate).

1178. - Informationsverein Lentia este o asociatie de coproprietari si locuitori dintr-o zona cu 458 apartamente si 30 de magazine, situata la Linz. La 9 iunie 1978, ea cere directiei regionale de posta si telecomunicatii din Linz o licenta in vederea crearii si exploatarii unei retele inchise de televiziune prin cablu ale carei programe trebuiau sa se limiteze la chestiuni privind drepturile comune ale membrilor sai. La 23 noiemibrie 1979, directia generala de posta si telecomunicatii a Ministerului Federal de Transporturi respinge, in final, aceasta cerere, din lipsa de baza legala, care sa-i permita aceasta. Curtea Constitutionala respinge la 16 decembrie 1983 un recurs constitutional impotriva acestei decizii: legea organisa asupra radiodifuziunii a introdus un regim de autorizari in sensul art. 10 & 1, ultima fraza din Conventie; destinat sa garanteze obiectivitatea si pluralismul, ar fi ineficient daca oricine ar putea sa obtina astfel un avantaj; in aceasta situatie, dreptul este rezervat Oficiului Austriac de Radiodifuziune (ORF), neintervenind nici o lege de aplicare care sa se adauge celei in vigoare. Curtea Constitutionala trimite cauza la Curtea Administrativa care, la randul ei, o respinge la 10 septembrie 1986, printr-o hotarare care, in esenta, isi insuseste motivatiile Curtii Constitutionale. 1179. - Din 1987 pana in 1989, dl Jorg Haider concepe proiectul in vederea crearii, impreuna cu alte persoane, a unei statii de radio private in Carintia. Ulterior, il abandoneaza, deoarece un studiu i-a aratat ca dreptul aplicabil si interpretarea sa de catre Curtea Constitutionala impiedica eliberarea licentei necesare. 1180. - Asociatia austriaca, membra a Federatiei Europene de Radio Liber, Arbeitsgemeinschaft Offenes Radio (AGORA) se ambitioneaza sa instaleze in Carintia meridionala o antena pentru a difuza un program necomercial de radio in germana si slovena. Ea solicita in 1988 o concesionare, pe care directia regionala de posta si telecomunicatii din Klagenfurt si apoi directia generala din Viena o resping la 19 decembrie 1989 si, respectiv, la 9 august 1990. Curtea Constitutionala confirma decizia la 30 septembrie 1991. 1181. - Actionar al unei societati italiene, care administreaza o statie radio comerciala ce emite catre Austria, dl Wilhelm Weber doreste sa exercite aceeasi activitate in aceasta tara. Avand in vedere legislatia in vigoare, el renunta insa la orice demers pe langa autoritati. 1182. - Statia de radio Melody Gmbh este o societate cu raspundere limitata de drept austriac. La 8 noiembrie 1988, ea invita directia regionala de posta si telecomunicatii din Linz sa-i atribuie o frecventa destinata unui radio local, pe care ea doresste sa-l lanseze la Salzburg. La 28 aprilie 1989, ea primeste un refuz, confirmat la 12 iulie 1989, de directia generala, iar la 18 iunie 1990 de Curtea Constitutionala. 1183. - Cei cinci petitionari sesiseaza Comisia la 16 aprilie 1987, 15 mai 1989, 27 septembrie 1989, 18 septembrie 1989 si 20 august 1990. Ei se plang ca nu pot crea si exploata fiecare o statie de radio sau, in cazul Informationsverein Lentia, de televizione, si invoca art. 10 din Conventie. Primul si al treilea petitionar vad in aceasta si o discriminare contrara art. 14 combinat cu art. 10. Al cincilea denunta, in plus, o incalcare a art. 6 & 1, deoarece nu a putut deferi litigiul unui "tribunal ". 1184. - Curtea subliniaza, mai intai, ca imposibilitatea obtinerii unei licente de exploatare, din cauza monopolului ORF, se incadreaza intr-un "amestec" in exercitarea de catre cei interesati a libertatii lor de a comunica informatii sau idei. Singura problema care se pune este justificarea sa. Ea aminteste ca obiectul si telul celei de a treia fraze a art. 10 & 1, ca si domeniul sau de aplicare, trebuie avute in vedere in contextul articolului luat in ansamblul sau si indeosebi in lumina paragrafului 2, sub imperiul caruia masurile de autorizare raman subordonate. In

Informationsverein Lentia .a. c/ Austriei (1993)

consecinta, ea examineaza compatibilitatea regimului incriminat cu fiecare din cele doua dispozitii. 1185. - A treia fraza a paragrafului 1 tinde sa precizeze ca statele pot reglementa, printrun sistem de licente, organizarea radiodifuziunii pe teritoriul lor, in special aspectele sale tehnice. Oricat de importante ar fi acestea din urma alte consideratii pot si ele sa conditioneze acordarea sau refuzul unei autorizatii, printre care cele care privesc natura si obiectivele unei viitoare statii, posibilitatile sale de insertie la nivel national, regional sau local, drepturile si nevoile unui public dat, precum si obligatiile care apar din instrumentele juridice internationale. Pot aparea ingerinte ale caror tel, legitim fata de a treia fraza a paragrafului 1, sa nu coincida totusi cu unul din scopurile pe care le urmarete paragrafului 2. Conformitatea lor cu Conventia trebuie, cu toate acestea, sa fie apreciata in lumina altor cerinte ale acestuia. Regimul de monopol aplicat in Austria poate contribui la calitatea si echilibrul unor programe, prin controlul acordat autoritatilor asupra mass-media. El cadreaza in acest caz cu a treia fraza din paragraful 1 . 1186. - Stau la fel lucrurile cu paragraful 2? Ingerintele in litigiu erau, si nici una din parti nu o contesta, "prevazute de lege". Cat priveste telul lor, Curtea le-a recunoscut deja legitimitatea. In schimb, "necesitatea lor intr-o societate democratica" punea o problema. Inainte de toate, guvernul sublinia dimensiunea politica a activitatii mediilor audiovizuale, ilustrata in Austria prin obiectivele art. 1 & 2 al legii organice asupra radiodifuziunii: asigurarea obiectivitatii si impartialitatii informatiei, respectarea pluralismului, echilibrul programelor precum si independenta unor persoane si organe responsabile pentru emisiuni. Numai regimul in vigoare, bazat pe monopolul ORF, ar permite autoritatilor sa vegheze la respectarea acestui text. Curtea aminteste ca ea a insistat frecvent asupra rolului fundamental al libertatii de exprimare intr-o societate democratica, in special cand, prin intermediul presei scrise, ea serveste comunicarii de informatii si idei de interes general, la care publicul poate, de altfel, sa aiba pretentia. O asemenea actiune nu ar putea reusi daca nu se bazeaza pe pluralism, al carui ultim garant este statul. Remarca este valabila, in mod special, pentru mediile audiovizuale, caci programele lor se difuzeaza, deseori, la o scara foarte mare. Din toate mijloacele menite sa asigure respectarea acestor valori, monopolul public impune restrictiile cele mai puternice libertatii de exprimare, chiar imposibilitatea totala de a se exercita altfel decat pe calea ocolita a unei statii nationale si daca este cazul, intr-un mod foarte restrans, printr-o statie de cablu locala. Avand in vedere radicalitatea lor, ele nu s-ar justifica decat in caz de necesitate imperioasa. Gratie progreselor tehnice din ultimele decenii, restrictiile respective nu se mai pot baza astazi pe consideratii legate de numarul de frecvente si de canale disponibile. Apoi, ele au pierdut, in speta, mult din ratiunea lor de a fi, o data cu inmultirea emisiunilor straine destinate publicului austriac si cu decizia Curtii Administrative de a recunoaste legalitatea retransmiterii lor prin cablu. In sfarsit si mai ales, nu s-ar putea sustine absenta unor solutii echivalente mai putin constrangatoare: cu titlu de exemplu, este suficient sa citam practica anumitor tari, constand fie in a insoti licentele de caiete de sarcini cu continutul modular, fie prevazand forme de participare privata la activitatea institutiei nationale. Guvernul avansa, de asemenea, un argument economic: piata austriaca nu ar fi atat de mare incat sa suporte un numar mare de statii private, suficiente pentru a evita concentrarile si constituirea de "monopoluri private". Conform Curtii, acest rationament este dezmintit de experienta a numeroase state europene, de dimensiuni comparabile cu cele ale Austriei, unde coexistenta de statii publice si private, organizata conform unor modalitati variabile si insotita de masuri care tin in sah pozitiile monopoliste private, fac inutile temerile exprimate.

Pe scurt, Curtea considera amestecurile in litigiu ca disproportionate comparativ cu telul urmarit isi, pornind de la aceasta, nenecesare intr-o societate democratica. Art. 10 a fost deci violat (unanimitate). 1187. - Aceasta concluzie face inutila cercetarea daca a existat, pe deasupra, o nerecunoastere a art. 14, combinat cu art. 10 (unanimitate). 1188. - Pentru daune materiale, Informationsverein Lentia cerea 900.000 ATS si Radio Melody 5444.714,66; ei porneau de la ideea ca ar fi obtinut licentele solicitate, daca legislatia austriaca ar fi respectat art. 10. Or, o asemenea ipoteza apartine speculatiei, avand in vedere puterea de apreciere lasata, in aceasta materie, autoritatilor. Deci, nici o indemnizatie nu este datorata la acest capitol (unanimitate). Cu titlu de cheltuieli de judecata si taxe, cei interesati cereau, respectiv, 136.023,54 ATS (Informationsverein Lentia), 513.871,20 ATS (dl Haider), 390.115,20 ATS (AGORA),519.871,20 ATS (dl Weber) si 605.012,40 ATS (Radio Melody). Statuand in spiritul echitatii, Curtea aloca 165.000 ATS fiecaruia dintre petitionarii Informationsverein Lentia, AGORA si Radio Melody pentru procedurile urmate in Austria si apoi la Strasbourg. Cat priveste pe dnii Haider si Weber, care nu au aparut decat in fata organelor Conventiei, ei au dreptul la 100.000 ATS fiecare (unanimitate).

1190. - De nationalitate daneza, dl Jens Olaf Jersild este jurnalist si locuieste la Copenhaga. El este functionar la Danmarks Radio (Societate daneza de difuziune), unde lucreaza la magazinul duminical de actualitati televizate. La 31 mai 1985, ziarul Information publica un articol relatand despre atitudinile rasiste ale unui grup de tineri numiti "bluzoanele verzi" la Osterbro -(Copenhaga). La citirea acestui articol, redactorii magazinului duminical de actualitati hotarasc sa faca un reportaj despre bluzoanele verzi. Petitionarul ia ulterior contact cu reprezentanti ai acestora, invitand trei dintre ei sa participe la o discutie televizata. In cursul acesteia, care este condusa de cel interesat, cei trei "bluzoane verzi" se exprima intr-o maniera injurioasa si dispretuitoare la adresa unor imigranti si grupuri etnice stabilite in Danemarca. Discutia dureaza intre 5 si 6 ore, ceea ce da o inregistrare pe banda de doua pana la trei ore si jumatate. Petitionarul pune atunci discutia in lucru si procedeaza la taieri pentru a o reduce la un film de cateva minute, continand observatii crude. La 21 iulie 1985, acest film este difuzat de Danmarks Radio. Sunt declansate cercetari, in virtutea art.266 b) din Codul penal, impotriva celor trei tineri pentu expresiile lor rasiste si, in virtutea art. 266 b) combinat cu art. 23, impotriva petitionarului si a sefului de serviciu al actualitatilor de la Danmarks Radio pentru complicitate la difuzarea lor. La 24 aprilie 1987, Tribunalul din Copenhaga ii gaseste vinovati si-i aplica dlui Jersild o amenda de 1.000 coroane daneze. El si seful de serviciu ataca aceasta decizie, care este totusi confirmata de Curtea de Apel din Danemarca orientala si apoi de Curtea Suprema. 1191. - In cererea sa din 25 iulie 1989, cdtre Comisie, dl Jersild afirma ca prin condamnarea sa, nu i se recunoaste dreptul la libertatea de exprimare garantata prin art. 10 din Conventie. 1192. - Singurul punct in litigiu era acela de a sti daca era "necesara intr-o societate democratica" condamnarea dlui Jersild. Curtea isi da pe deplin seama ca este important, in cea mai mare masura, sa se lupte impotriva discriminarii rasiale sub toate formele si manifestarile ei. Obiectul si telul Conventiei internationale din 1965 asupra eliminarii oricarei forme de discriminare rasiala capata deci o mare greutate in examinarea acestei cauze. Curtea tine cu toate acestea, la

Jersild c/ Danemarcei (1994)

interpretarea pe care ea o da art. 10 al Conventiei europene in speta, ca fiind compatibila si cu obligatiile Danemarcei fata de Conventia Natiunilor Unite. Prezentul caz cuprinde in el un element de mare valoare: cel interesat nu a proferat el insusi declaratiile contestabile, ci a ajutat la difuzarea lor in calitatea sa de ziarist de televiziune. Fiind vorba de "datoriile si responsabilitatile" unui ziarist, impactul potential al mijlocului in cauza capata importanta si se poate spune ca mediile audiovizuale au deseori efecte mult mai imediate si puternice, decat presa scrisa. Prin imagini, primii pot transmite mesaje pe care scrisul nu este capabil sa le redea. In acelasi timp, o relatare obiectiva si echilibrata o poate lua pe cai foarte diferite, in functie, printre altele, de mijlocul de comunicare de care este vorba. Nu este de datoria Curtii, si nici a jurisdictiilor nationale, sa se substituie presei, pentru a spune ce tehnica de dare de seama jurnalistica trebuie adoptata. Jurisdictiile daneze au insistat puternic asupra circumstantei ca dl Jersild a luat el insusi initiativa de a face emisiunea despre bluzoanele verzi, ca el stia dinainte ca acestia riscau sa profereze expresii rasiste in cursul discutiei si a incurajat un asemenea discurs. El decupase emisiunea in asa fel incat sa pastreze afirmatiile agresive. Fara interventia sa, aceste declaratii nu ar fi fost difuzate catre un cerc larg de oameni si nu ar fi cazut deci sub incidenta legii penale. Curtea are convingerea ca era vorba de motive pertinente in sensul paragrafului 2 al art.10. Pe de alta parte, luat in ansamblu, reportajul nu putea, in mod obiectiv, sa para ca avea ca scop final propagarea de idei si opinii rasiste. Curtea nu observa nici un motiv sa puna la indoiala aprecierea ca echipa magazinului duminical de actualitati a dat calitatea de actualitate sau de informatie reportajului atacat, proiectat in cadrul unei emisiuni serioase si destinate unui public bine informat. Desigur, reportajul nici nu a amintit explicit ca incitarea la ura rasiala si ideea unei rase superioare sunt imorale, periculoase si ilegale. Totusi, avand in vedere anumite elemente contradictorii aduse in reportaj si faptul ca expunerea lor se vede, prin forta lucrurilor, limitata intr-un scurt reportaj difuzat in cursul unei emisiuni mai lungi, precum si libertatea de apreciere a ziaristului in ce priveste forma, absenta unui asemenea avertisment nu este pertinenta. Reportajele de actualitate axate pe discutii, prelucrate sau nu, reprezinta unul din mijloacele cele mai importante, fara de care presa nu ar putea juca rolul sau indispensabil de "caine de paza" public. A sanctiona un ziarist pentru ca a ajutat la difuzarea unor declaratii venind de la un tert, intr-o discutie, ar impiedica grav contributia presei la discutarea problemelor de interes general si nu s-ar putea concepe fara motive deosebit de serioase. Suma mica a amenzii nu este de luat in considerare. Fara nici o indoiala ca remarcile, care au dus la condamnarea bluzoanelor verzi, erau mai mult decat insultatoare pentru membrii grupurilor vizate si nu beneficiau de protectia art. 10. Totusi, chiar avand in vedere felul in care dl Jersild a pregatit subiectul bluzoanelor verzi, nu s-a demonstrat ca reportajul, luat ca un intreg, a fost de natura sa justifice a-l declara si pe cel interesat vinovat de o infractiune la Codul penal si a-l sanctiona. Deciziile judiciare pertinente nu arata ca au tinut seama de faptul ca emisiunea nu urmarea un obiectiv rasist. Motivele avansate, in sprijinul condamnarii dlui Jersild, nu sunt suficiente pentru a convinge ca amestecul In exercitarea dreptului celui interesat la libertatea de exprimare era "necesar", in special, mijloacele folosite erau disproportionate fata de telul urmarit, protejarea "drepturilor si libertatilor celorlalti". In consecinta, respectiva condamnare a incalcat art. 10 (12 voturi pentru,7 impotriva). 1193. - In baza art. 50, Curtea decide ca insasi constatarea unei violari ofera in sine o satisfactie echitabila suficienta pentru prejudiciul moral. Ea acorda rambursarea amenzii aplicate petitionarului si accepta in intregime cererea sa pentru cheltuieli de judecata si taxe (17 voturi pentru,2 impotriva).

1210. - La 1 februarie 1979, dna Dorothea Vogt, profesoara de limba germana si franceza intr-un liceu public din Jever (Saxonia Inferioara), este numita functionar titular. Un raport de notificare redactat in luna martie 1981, califica drept complet satisfacatoare aptitudinile sale, precum si activitatea prestata. Dna Vogt se declara membru al Partidului comunist german (DKP), din 1972. In urma unei instructii preliminare, guvernul districtului Weser-Ems angajeaza, la 13 iulie 1992, o procedura disciplinara impotriva dnei Vogt, cu motivatia ca si-ar fi incalcat obligatia de loialitate fata de Constitutie ("loialitatea politica"), exercitand odata cu toamna anului 1980 diverse ; activitati politice in favoarea DKP. Trei acte de acuzare, intocmite la 15 iulie 1995, 5 februarie si 2 decembrie 1986, enumera activitatile politice publice ale dnei Vogt in favoarea DKP, considerate incompatibile cu calitatea sa de functionar. La 12 august 1986, guvernul districtului WeserEms o suspenda din functie cu titlu provizoriu; incepand cu luna octombrie 1986, ea nu mai incaseaza decat 60% din retributie. La 15 octombrie 1987, Camera disciplinara a Tribunalului administrativ din Oldenhourg considera ca petitionara si-a incalcat obligatia de loialitate politica angajandu-se activ in cadrul unui partid animat de obiective anticonstitutionale si ordona revocarea sa cu titlu de sanctiune disciplinara. La 18 martie 1988, dna Vogt intenteaza apel in fata Curtii disciplinare din Saxonia Inferioara, care respinge apelul si printr-o hotarare, datand din 31 octombrie 1989, confirma in totalitate decizia tribunalului administrativ. La 22 decembrie 1989, partea interesata sesizeaza Curtea Constitutionala Federala; intrun complet de 3 judecatori, aceasta decide, la 7 august 1990, inadmisibilitatea recursului, considerandu-l lipsit de suficiente sanse de succes. Incepand cu 1 februarie 1991, dna Vogt isi reia functiile de profesoara in cadrul serviciului educational din Saxonia Inferioara; anterior, guvernul land-ului a abrogat decretul asupra angajarii extremistilor in functii publice in Saxonia Inferioara. 1211. - In plangerea sa din 13 februarie 1991, adresata Comisiei, dna Vogt invoca atingerea adusa dreptului sau la libertatea de expresie si de asociere; ea aminteste articolele 10 si 11 ale Conventiei, precum si articolul 14 coroborat cu articolul 10. 1212. - Curtea aminteste ca, in mod general, garantiile Conventiei vizeaza functionarii. Se cuvine sa se distinga intre prezenta speta - petitionara fiind numita functionar titular-si cazurile Glasenapp si Kosiek, in cadrul carora accesul la functia publica se situa in centrul problemei supusa spre dezbatere Curtii. Revocarea partii interesate cu titlu de sanctiune disciplinara cu acuzatia de a-si fi incalcat obligatia de loialitate politica este analizata drept o imixtiune in exercitarea dreptului la libertatea de exprimare. Curtea constitutionala si Curtea administrativa federala au definit in mod clar notiunea de obligatie de loialitate politica impusa tuturor functionarilor printr-o serie de dispozitii legislative pertinente la nivelul federatiei si al land-urilor, inclusiv articolul 61, paragraful 2 al legii asupra functiei publice din Saxonia Inferioara. Prin urmare, ingerinta era prevazuta de lege. Un anumit numar de state contractante ii supun pe membrii functiei publice la o obligatie de rezerva; in Germania, obligatia de loialitate politica imbraca o importanta deosebita datorita experientei Republicii Weimar, care a generat vointa instaurarii unei "democratii apte de a se apara", odata cu 1949. Revocarea partii interesate urmarea, deci, un scop legitim, conform articolului 10, paragraful 2. Oare era ea necesara intr-o societate democratica? Curtea porneste de la ipoteza ca un

Vogt c/ Germaniei (1995)

stat democratic este indreptatit sa solicite din partea functionarilor sai o loialitate fata de Constitutie. In acest sens, ea pne cont de experienta Germanici sub Republica Weimar, precum si de situatia sa in contextul politic specific epocii in care s-au desfasurat faptele. Rezulta ca obligatia are un caracter absolut evident: nici un alt stat membru al Consiliului Europei nu pare sa fi impus o obligatie de loialitate de o asemenea rigoare, si chiar in Germania, ea nu a fost interpretata si aplicata, intr-un mod similar, in toate land-urile. Exista mai multe motive pentru a considera revocarea unei profesoare drept o sanctiune extrem de severa: efectul asupra reputatiei persoanei implicate, pierderea mijloacelor de subzistenta si cvasi-imposibilitatea gasirii unui post asemanator in Germania. De altfel, singurul risc inerent postului ocupat de dna Vogt consta in indoctrinarea elevilor acesteia. Or, asupra acestui punct nu i-a fost adresata nici o critica; din contra, activitatea sa in cadrul scolii a fost apreciata in unanimitate; de altfel, durata procedurii disciplinare demonstreaza ca autoritatile nu considerau imperioasa necesitatea sustragerii elevilor de sub influenta partii interesate. In plus, aceasta nu a manifestat nicicand in afara scolii, o atitudine anticonstitutionala si nici nu s-a exprimat contrar Constitutiei. in sfarsit absenta, interdictiei vizand DKP are drept consecinta faptul ca activitatile desfasurate de partea interesata in cadrul acestui partid aveau un caracter perfect legal. In concluzie, revocarea dnei Vogt era disproportionata in raport cu obiectivul legitim urmarit. A existat, deci, o violare a articolului 10 (10 voturi pentru, 9 impotriva). 1213. - Abordand cazul in temeiul articolului 11, Curtea aminteste ca protejarea opiniilor personale constituie unul dintre obiectivele libertatii de reuniune si de asociere. Revocarea petitionarei cu titlu de sanctiune disciplinara in urma refuzului sau de a se desolidariza de DKP este analizata drept o mixtiune in exercitarea dreptului la libertatea de asociere. Ramanea, deci, sa se constate daca revocarea amintita satisfacea conditiile paragrafului 2, identice in substanta cu cele ale paragrafului 2 din articolul 10. Doar cea de-a doua fraza a paragrafului 2 din articolul 11 prevede o serie de exceptii. In acest sens, Curtea estimeaza ca notiunea de "administratie de stat" in perspectiva articolului 11, paragraful 2, implica o interpretare limitata, tinandu-se cont de postul ocupat de functionar. Chiar daca profesorii fac parte din aceasta categorie - o problema pe care Curtea considera ca nu trebuie sa o solutioneze in actuala speta-, revocarea dnei Vogt era disproportionata in ; raport eu obiectivul legitim urmarit. Prin urmare, a existat o violare a articolului 11 (10 voturi pentru, 9 impotriva). 1214. - Intrucat petitionara nu a ridicat problema incalcarii articolului 14 coroborat cu articolul 10, Curtea nu examineaza cauza din oficiu (unanimitate). 1215. - Considerand ca nu sunt intrunite conditiile pentru examinarea lui din perspectiva articolului 50, Curtea il suspenda (17 voturi pentru, 2 impotriva). 1216. - In cursul unei sedinte tinute la Strasbourg, in prezenta grefierul, petitionara si guvernul s-au pus de acord asupra unei reglementari amiabile, conform careia cel din urma se angajeaza sa verse dnei Vogt, cu titlu de despagubire, suma de 222639,55 DM. Textul scris si semnat al acestui acord a fost comunicat ulterior grefierului prin unul din avocatii petitionarei. 1217. - Tinand cont de termenii adoptati precum si de absenta unor comentarii ale delegatului Comisiei, Curtea constata ca acordul imbraca un caracter echitabil (articolul 54, paragraful 4 al regulamentului A). Deci, Curtea ia act si cazul este scos de pe rol (unanimitate).

Jurispruden la articolul 10
1117. - Dl Richard Handyside, cetatean britanic nascut in 1943, este proprietar la Londra al unei edituri, pe care a fondat-o in 1968, Stage 1. In septembrie 1970, el cumpara dreptul de a publica in Regatul Unit "Mica carte rosie pentru uzul elevilor". Redactata de doi danezi,

Handyside c/ Regatului Unit (1976) .

Soren Hansen si Jesper Jansen, si conceputa ca o lucrare de referinta, aceasta carte trateaza despre educatie si invatamant; aproximativ a zecea parte din continut priveste problemele sexuale. Ea apare, mai intai in Danemarca in 1969, apoi, dupa traducere si cu unele adaptari, in Germania Federala, Belgia, Finlanda, Franta, Grecia, Irlanda, Italia, Norvegia, Olanda, Suedia si Elvetia, precum si in numeroase tari neeuropene. In afara de acestea, ea circula liber in Austria si in Luxemburg. Dupa traducerea "Micii carti rosii" in engleza, dl Handyside pregateste o editie destinata Regatului Unit; vanzarea catre public trebuie sa inceapa la 1 aprilie 1970. Imediat ce s-a terminat tiparirea, editorul trimite, pentru recenzii, cateva sute de exemplare la o serie de publicatii, mergand de la cotidienele nationale si locale pana la reviste pedagogice si medicale. Numeroase recenzii apar in presa. 1118. - La 30 martie 1971, ca urmare a unui numar de plangeri, autoritatile britanice iau masuri in virtutea legilor din 1959 si 1964 asupra publicatiilor obscene. La 31 martie si 1 aprilie, politia sechestreaza toate exemplarele cartii pe care le gaseste la editor si la tipografie (aproape 18.800 de exemplare, dintr-un tiraj global de 20.000, scapa cercetarilor si sunt vandute ulterior, chiar unor scoli care facusera comenzi). Se incep urmariri impotriva dlui Handyside: la i iulie 1971, Magistrates' Court din Lambeth il condamna la o amenda si ordona distrugerea cartilor sechestrate. Editorul face apel la Inner London Quarter Sessions, dar fara succes. Dupa ce au fost ascultati martorii, aceasta Curte pune concluzia, la 29 octombrie 1971, ca aceasta carte este obscena in aceea ca tinde, daca este privita in ansamblu, sa depraveze si sa corupa o importanta parte din tinerii care au ocazia sa o citeasca. Ea considera, in afara de aceasta, ca, totul bine cantarit. Si in ciuda unei serii de aspecte valabile pe care le prezinta cartea, dl Handyside nu a reusit sa probeze, invocand exceptia prevazuta prin lege, ca binele public ar justifica publicarea. O editie revizuita a "Micii carti rosii" apare la 15 noiembrie 1971, fara a da loc la urmariri. 1119. - In cererea sa din 13 aprilie 1972, catre Comisie, dl Handyside sustine ca autoritatile britanice au incalcat, printre altele, libertatea sa de exprimare (art. 10 din Conventie) si dreptul sau la respect fata de bunurile personale (art. 1 din Protocolul nr. 1). El afirma, de asemenea, ca Regatul Unit nu i-a asigurat folosirea acestor doua drepturi fara discriminare bazata pe opiniile sale (art. 14 din Conventie). 1120. - Curtea cerceteaza, mai mtai, daca masurile care au adus atingere libertatii de exprimare a dlui Handyside indeplinesc conditiile exprese ale paragrafului 2 al art. 10. Masurile erau prevazute prin lege? Da, caci de aveau ca baza legile din 1959 si 1964 asupra publicatiilor obscene, pe care dl Handyside le critica numai prin prisma Conventiei si nu a dreptului intern. Masurile mergeau spre un tel legitim din punctul de vedere al Conventiei? Printre telurile enumerate in art. 10, Curtea considera ca protectia moralei este singura de care trebuie tinut cont si constituie obiectivul legilor din 1959 si 1964. Masurile individuale luate, in virtutea acestora, cer, de asemenea, un control. Or, "Mica carte rosie" se adresa mai ales copiilor si adolescentilor de la 12 la 18 ani aproximativ, care puteau sa interpreteze unele pasaje ca o incurajare la a se deda la actiuni precoce si daunatoare pentru ei, chiar sa comita anumite infractiuni penale. In consecinta, judecatorii englezi erau in drept sa creada, in perioada respectiva, ca lucrarea sa avea repercusiuni nefaste asupra moralitatii multor tineri cititori. Petitionarul sublinia ca jurisdictia engleza de apel citase si alte extrase din carte, considerate de ea ca subversive; el vedea in aceasta confirmarea tezei sale conform careia in spatele urmaririlor se ascundea un motiv politic. Curtea respinge argumentul: Inner

kjndon Quarter Sessions nu au tinut cont de acest aspect subversiv decat ca element agravant, in ochii lor, a tendintei de depravare si corupere. Ea admite deci ca masurile contestate aveau ca scop esential protejarea moralei tinerilor. Erau masurile necesare intr-o societate democratica? Curtea noteaza ca nu se poate scoate din dreptul intern al diferitelor state contractante o notiune europeana uniforma a moralei si ca art. 10 & 2 acorda statelor o marja de apreciere, pentru a decide ce este necesar pentru protectia moralei. In acelasi timp, puterea lor nu este fara limite, ci supusa controlului Curtii. Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice si este valabila si pentru ideile care lovesc, socheaza sau linistesc. Orice restrictie in materie trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit si revine Curtii sa determine daca motivele invocate in sprijin, de catre autoritatile nationale, sunt pertinente si suficiente. Dl Handyside avansa o serie de argumente destinate sa probeze ca masurile de care el se plangea nu erau necesare. dupa ce a examinat pe fiecare dintre ele, Curtea pune concluzia, pe baza elementelor de care dispune, ca nu s-a stabilit nici o violare a art. 10 (13 voturi pentru, 1 impotriva). 1121. - Cat priveste dreptul dlui Handyside la respect pentru bunurile sale, Curtea considera ca alineatul 2 din art. 1 al Protocolului nr. 1 autoriza atat sechestrarea provizorie a "Micii carti rosii" cat si confiscarea si distrugerea ei ulterioara (unanimitate). Prima masura este conforma cu dreptul englez si a avut loc in interes general pentru ca tindea sa protejeze morala. Cat priveste a doua si a treia, este vorba de masuri care se aplica, in virtutea unui principiu de drept comun in statele contractante, lucrurilor a caror folosire a fost, in mod corect, considerata ca ilicita si periculoasa pentru interesul general. 1122. - In sfarsit, Curtea respinge reclamatiile dlui Handyside care se plangea de o diferenta arbitrara de tratament, contrara art. 14 din Conventie. in primul rand, nimic nu arata ca editorul a fost urmarit pe motivul orientarilor sale politice; in al doilea rand, ca publicatiile si spectacolele pornografice tolerate de Regatul Unit se adresau, in aceeasi masura ca si "Mica carte rosie", unor copii si adolescenti care aveau usor acces la acestea; in al treilea rand, ca masurile adoptate impotriva petitionarului si a lucrarii s-au indepartat de alte decizii luate in cazuri asemanatoare, in asa masura incat sa constituie un "deni de justice" sau un abuz manifest (unanimitate).

Sunday Times c/ Regatului Unit (1979)

1124. - Din 1959 pana in 1962 mai multe sute de copii se nasc in Regatul Unit cu malformatii grave care s-ar datora faptului ca mamele au luat in timpul sarcinii, thalidomida sub forma de tranchilizante sau somnifere. Ca urmare, multi parinti cheama in justitie fabricantul si vanzatorul de thalidomida din Regatul Unit, Distillers Company (Biochemicals) Ltd. La 24 septembrie 1972, saptamanalul britanic The Sunday Times publica un articol intitulat " Copiii nostri victime ale thalidomidei: o rusine pentru tara" si isi anunta intentia de a insera, peste putin timp, in coloanele sale un istoric al tragediei, precum si despre fabricarea si testarea thalidomidei in anii 1956-1961. Distillers adreseaza la Attorney-General plangeri oficiale conform carora articolele respective constituie sau ar constitui un contempt of court (literal, "dispret fata de Curte"), litigiul ramanand instanta. Attorney-General decide atunci sa ceara la High Court sa interzica publicarea noului articol preconizat. El obtine castig de cauza in noiembrie 1972. In baza apelului societatii Times Newspapers Ltd, Court of Appeal modifica ordonanta emisa de High Court, dar ca urmare a recursului facut Attorney-General, Camera Lorzilor

restabilestein unanimitate interdictia, la 18 iulie 1973. Ea pune concluzia ca publicarea proiectatului articol ar constitui un contempt of court, in sensul ca ar crea la public o prejudecata privind rezultatul procedurii judiciare in curs intre petitionari si Distillers, inclusiv pentru negocierile in vederea unei reglementari amiabile. Injonctiunea este ridicata definitiv in 1976. 1125. - Creatie a common law, dreptul de contempt of court urmareste sa protejeze nu demnitatea judecatorilor, ci administrarea justitiei: el permite tribunalelor sa intervina pentru a impiedica sau reprima un comportament de natura. Sa o impiedice, sa-i dauneze sau sa-i zadarniceasca un caz dat sau in general. Fara exceptii, contempt of court constituie o infractiune pasibila de inchisoare sau amenda fara limita de durata si nici de suma, sau de obligatia de a varsa o cautiune drept garantie de conduita corecta; pedeapsa sau - cum este in cazul in speta - interdictia de publicare poate fi pronuntata la terminarea unei proceduri sunt are, desfasurat fara jurati. 1126. - Editorul (Times News papers Ltd), redactorul-sef (dl Harold Evans) si un grup de ziaristi de la Sunday Times sesizeaza Comisia, la 19 ianuarie 1974. Ei sustin ca interdictia pronuntata de catre High Court si confirmata de catre Camera Lorzilor, precum si principiile pe care se bazeaza decizia ultimei, incalca art. 10 din Coventie. In continuare, ei sustin, de asemenea, ca a existat o discriminare contrara art. 14: articole de presa analoage nu ar fi intampinat obstacole si regulile aplicate Parlamentului pentru comentariile asupra proceselor in curs difereau de cele respectate de presa in materie de contempt of court. 1127. - Petitionarii denuntau o violare a art. 10 rezultand, pe de o parte, din injonctiunea jurisdictiilor engleze si, pe de alta parte, din restrictiile continue pe care le-ar suporta din cauza generalitatii excesive si a lipsei de precizie a dreptului de contempt of court. Dupa ce s-a referit la jurisprudenta sa, Curtea afirma ca ii este necesar sa examineze numai prima dintre aceste afirmatii in acest scop ea trebuie sa verifice daca amestecul in libertatea de exprimare a petitionarilor indeplinea trei conditii. 1128. - Prima conditie: era amestecul prevazut prin lege? nu, pledau petitionarii, din cauza generalitatii excesive a dreptului de contempt of court si a caracterului novator al principiilor enuntate de Camera Lorzilor. Curtea constata ca "lege" este un cuvant care include, in acelasi timp, atat dreptul scris cat si dreptul nescris; ea nu acorda deci importanta faptului ca acest contempt of court este o creatie a common law si nu a legislatiei. In vederile sale, cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila. Curtea pune concluzia, pornind de la faptele cauzei, ca aceste doua conditii sunt indeplinite si ca amestecul era deci prevazut prin lege. 1129. - A doua conditie: raspundea ingerinta unui scop legitim din perspectiva art. 10 & 2 ? Da, raspunde Curtea: regulile contempt of court in general ca si ordinul pronuntat impotriva Times Newspapers Ltd, urmareau "garantarea autoritatii puterii judecatoresti". 1130. - A treia conditie: era amestecul necesar, intr-o societate democratica, pentru a atinge acest tel? Curtea aminteste, mai intai, anumite principii formulate in hotararea sa Handyside: art. 10 & 2 rezerva statelor contractante, carora le revine, in primul rand, sa asigure folosirea drepturilor si libertatilor consacrate prin Conventie, o marja de apreciere care totusi nu este fara limite; Curtea are Competenta de a decide, printr-o hotarare definitiva, daca o restrictie este compatibila cu libertatea de exprimare asa cum este protejata de art. 10; atunci cand se afla in fata unei decizii de jurisdictie interna, ea nu se

substituie acesteia din urma, ci controleaza conformitatea acestei decizii cu art. 10. Curtea subliniaza, de asemenea, ca ea nu trebuie sa se limiteze la a cerceta daca un stat a actionat cu buna-credinta, cu grija si intr-un mod rezonabil. In afara de aceasta, intrucat ea trebuie sa verifice necesitatea injonctiunii din punctul de vedere al Conventiei, normele dreptului englez nu ar servi drept criteriu. Curtea examineaza apoi faptele cauzei in lumina acestor principii. Ea considera ca publicarea proiectatului articol, fara indoiala, nu ar fi facut niciodata sa creasca presiunile care se exercitau deja asupra "Distillers", pentru a o impinge spre o reglementare amiabila mai generoasa fata de parinti si care, chiar daca i-ar fi putut determina pe anumiti cititori sasi formeze o parere asupra pretinsei neglijente a "Distillers", aceasta nu ar fi daunat autoritatii puterii judecatoresti. Aceasta publicare ar fi putut provoca replici, dar Curtea considera indispensabil sa studieze ansamblul circumstantelor, pentru a aprecia daca acest motiv de interdictie era suficient in baza art. 10 & 2. Faptul ca actiuni care pun problema neglijentei, remarca ea in legatura cu acest subiect, ramaneau in instanta atunci cand s-a ridicat interdictia in 1976, incita la intrebarea asupra necesitatii initiale a acesteia. Hotararea continua subliniind importanta, intr-o societate democratica, a principiului libertatii de exprimare, care se aplica in domeniul administrarii justitiei la fel ca si in celelalte. Nu numai ca revine mass-media sa comunice informatii si idei asupra chestiunilor pe care le judeca tribunalele, dar si publicul are dreptul de a le primi. Pentru a stabili daca un amestec in libertatea de exprimare se justifica in lumina Conventiei, trebuie tinut cont de circumstantele in speta si, in special, de orice aspect care tine de interesul public. Tragedia thalidomidei este problema de a sti unde s-ar situa raspunderea reala subliniata, fara indoiala, de interesul public; cazul era in instanta de ani de zile, existau multe indoieli ca actiunile parintilor vor ajunge la stadiul de pledoarii si nu fusese facuta o ancheta publica. Cu toate ca ziarului Sunday Times nu-i fusese interzis sa discute probleme mai vaste, ca principiu general in dreptul englez, Curtea gaseste destul de artificial a incerca sa faci diferenta intre aceste probleme si aceea a sustinerii neglijentei intreprinderii Distillers. Cu o slaba majoritate (11 voturi pentru, 9 impotriva), Curtea pune concluzia ca amestecul nu corespunde unei nevoi sociale atat de imperioase pentru a-i da intaietate fata de interesul public privind libertatea de exprimare; nebazandu-se deci pe motive suficiente, prin prisma art. 10 & 2, el nu era nici proportional cu scopul legitim urmarit si nici necesar, intr-o societate democratica, pentru a garanta autoritatea puterii judecatoresti. De aceea, a existat o violare a art. 10. 1131. - In afara de aceasta, Curtea hotaraste ca nu a existat o discriminare contrara art. 14 combinat cu art. 10: absenta oricarei masuri fata de alte ziare nu este suficienta pentru a dovedi o discriminare in detrimentul lui Sunday Times, iar datoriile si responsabilitatile respective ale presei si ale parlamentarilor sunt funciar diferite (unanimitate). 1132. - Petitionarii cereau, cu titlu de satisfactie echitabila, rambursarea cheltuielilor de judecata si taxe in cadrul procedurilor desfasurate in Anglia pentru contempt si apoi in fata Comisiei si a Curtii. Aceasta din urma rezerva problema (unanimitate). 1133. - Curtea admite, impreuna cu guvernul, ca plata cheltuielilor de judecata, in virtutea art. 50, nu este automata, ci depinde de puterea sa de apreciere. In acelasi timp, ea respinge teza conform careia constatarea unei violari a Conventiei constituie, prin ea insasi, o satisfactie echitabila pentru petitionari. Ea examineaza anumite caracteristici ale cauzei, subliniate de guvern, dar nu observa circumstante de natura sa justifice o derogare de la practica sa obisnuita, constand in a asigura o urmare favorabila la cererile privind cheltuielile de judecata necesare unui petitionar care a obtinut castig de cauza. 1134. - Cheltuielile legate de proces, in Anglia, au dat loc la o corespondenta intre parti, apoi unei ordonante a Camerei Lorzilor, punand in sarcina fiecareia dintre acestea, de

comun acord, cheltuielile de judecata asumate de catre ea. Guvernul sustinea ca a aloca petitionarilor cele 15.809,36 cerute drept cheltuieli de judecata, era impotriva acordului expres pe care ei l-au incheiat cu Attorney-General. Conform petitionarilor, acest acord privea numai cheltuielile Attorney-General, dar Curtea considera mai plauzibila teza guvernului, conform careia ele erau valabile si pentru ale lor. Ea pune concluzia ca din acord rezulta ca nu este cazul sa se includa intr-o rambursare, in numele art. 50, cheltuielile de judecata prezentate in Anglia, chiar daca in perioada respectiva nu se gandeau la o procedura la Strasbourg (unanimitate). 1135. - Pentru cheltuielile de judecata in procedura urmata in fata Comisiei si a Curtii, petitionarii reclamau 27.760,53 . Curtea le aloca 22.626,78 pentru rambursarea cheltuielilor a caror realitate, necesitate si caracter rezonabil este stabilita (13 voturi pentru, 3 impotriva).

Glasenapp c/ Germaniei (1986)

1206. - Dupa studii de arta, dna Julia Glasenapp solicita, in mai 1974, un post de profesoara in invatamantul secundar in Rhenania de Nord - Westphalia; depundndu-si candidatura, ea semneaza o declaratie de loialitate fata de legea fundamentala a Republicii Federale Germania. Numirea sa este intarziata, intrucat autoritatile au primit de la Ministerul de Interne al Landului informatii conform carora petitionara a trait, ca studenta, intr-un imobil locuit de membrii unor organizatii comunist-maoiste. La 24 septembrie 1974, cea interesata tine o conferinta de presa, pentru a atrage atentia asupra situatiei sale; incepand chiar din aceeasi zi, ea este numita profesoara la Dortmund, cu statutul de functionar in perioada de proba. Cautand sa corecteze impresia lasata de unul din articolele publicate in presa, ca ea se distanteaza de Partidul Comunist din Germania (K.P.D.) si de politica sa, ea scrie la redactie ca nu acesta este cazul ei; din contra, ea a precizat interlocutorilor sai ca sprijina politica K.P.D., spre exemplu in legatura cu crearea unei gradinite in cartierele din nordul Dortmundului. Scrisoarea ei nu apare in ziarul respectiv, ci la 2 octombrie 1974, in bilunarul K.P.D. Rote Fahne. Informata autoritatea competenta a Landului pune la indoiala supunerea profesoarei la principiile legii fundamentale si o invita sa se disocieze ele politica K.P.D. Petitionara refuzand sa facd acest lucru, numirea sa este anulata pentru "inselatorie deliberata". Dna Glasenapp ataca in justitie revocarea sa, dar fara succes. La 14 iulie 1980, Curtea Constitutionala Federala refuza sa-i accepte recursul pe motiv ca el nu ofera suficiente sanse de a reusi. 1207. - Dna Glasenapp sesizeaza Comisia, la 7 noiembrie 1980. Ea invoca art. 10 din Conventie, combinat cu art. 14. 1208. - Dupa ce a inlaturat doua exceptii preliminare ale guvernului german incompatibilitatea cererii cu dispozitiile Conventiei si neepuizarea cailor interne de recurs -, Curtea examineaza teza acestuia din urma, conform careia cazul priveste dreptul, neprotejat prin Conventie, de a ocupa un post intr-o functie publica, si nu art. 10 din Conventie. Ea constata, mai intai, ca, spre deosebire de Declaratia universala a drepturilor omului, din 10 decembrie 1948 (art. 21 & 2) si de Pactul international privind drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966 (art. 25) Nici Conventia si nici unul din Protocoalele sale nu recunosc un drept de acces la functia publica. De aici insa nu rezulta, adauga ea, ca in alte privinte functionarii ies din domeniul de aplicare al Conventiei. Deci, statutul de functionar in proba, pe care dna Glasenapp l-a obtinut prin numirea sa ca profesoara de liccu, nu o lipsea de protectia art.10. Anularea nominalizarii constituia un amestec in exercitarea libertatii de exprimare a dnei Glasenapp? Conform legii privind functionarii Landului, petitionara nu putea deveni

profesoara de liceu, cu statutul de functionar in proba, decat daca oferea garantia apararii permanente a regimului liberal si democratic in sensul legii fundamentale. Or, aceasta conditie priveste recrutarea in functia publica, materie in mod deliberat lasata in afara Conventiei si nu poate fi considerata ca incompatibila, in sine, cu aceasta din urma. Curtea considera ca accesul la functie publica se afla in centrul problemei care i-a fost supusa. Refuzand-o dnei Glasenapp, autoritatea competenta a Landului nu a tinut cont de opiniile si atitudinea acesteia, decat pentru a aprecia daca petitionara prezenta una din calificarile personale necesare pentru ocuparea postului in discutie. Deci nu a existat un amestec in exercitarea dreptului protejat de art. 10 & 1 (16 voturi pentru, 1 impotriva).

1146. - La 14 si 21 octombrie 1975, dl Peter Michael Lingens publica, in magazinul vienez Profil, doua articole unele apareau critici severe impotriva dlui Bruno Kreisky, in perioada respectiva Cancelar Federal, pentru atitudinea sa fata de un lider politic care apartinuse, in timpul celui de al doilea razboi mondial, unei brigazi de S.S., precum si pentru atacurile sale impotriva dlui Simon Wiesenthal, care il denuntase public pe cel interesat. Dl Kreisky intenteaza ulterior o actiune de citare directa contra petitionarului pentru defaimare prin presa. La 26 martie 1979, Tribunalul regional din Viena accepta partial actiunea. Si aplica celui incriminat o amenda de 20.000 ATS. Pe baza apelului celor doi interesati, Curtea de Apel din Viena anuleaza decizia si retrimite cazul la Tribunalul regional care, la 1 aprilie 1981, confirma prima sa decizie. Sesizata din nou de catre dnii Kreisky si Lingens, Curtea de Apel reduce amenda la 15.000 ATS la 29 octombrie 1981. 1147. - In cererea sa din 19 aprilie 1982, catre Comisie, dl Lingens se plange de condamnarea sa; el vede in aceasta o atingere incalificabila la libertatea sa de exprimare, garantata de art. 10 din Conventie. 1148. - Curtea constata ca din cauza condamnarii pentru defaimare, pronuntata de catre Tribunalul regional din Viena si confirmata de Curtea de Apel, a existat un "amestec al autoritatilor publice" in exercitarea libertatii de exprimare a petitionarului. Ingerinta era "prevazuta de lege" (art. 11 i din Codul penal) si urmarea un scop legitim prin prisma art. 10 & 2 din Conventie (protejarea reputatiei sau a drepturilor altora). Guvernului, care evoca un conflict posibil intre art. 10 (libertatea de exprimare) si art. 8 (dreptul la respect pentru viata privata), Curtea ii raspunde ca acele critici ale dlui Lingens priveau declaratii publice ale dlui Kreisky si comportamentul sau ca om politic, si ca in aceasta situatie nu este cazul sa se citeasca art. 10 in lumina art. 8. In ce priveste proportionalitatea sanctiunii, ea aminteste caracterul esential al libertatii de exprimare intr-o societate democratica, care este valabil si pentru "informatiile" si "ideile;' care lovesc, socheaza sau nelinistesc. Ea subliniaza importanta deosebita a acestor principii pentru presa: ei ii revine sarcina de a comunica informatii si idei asupra problemelor politice si asupra altor chestiuni de interes general, iar publicul are dreptul de a le primi; in afara de aceasta, libertatea presei este un bun instrument pentru cunoasterea si judecarea ideilor si atitudinilor unor conducatori. Limitele criticii admisibile sunt deci mai largi pentru un om politic decat pentru un simplu particular: cu toate ca primul beneficiaza si de protectia paragrafului 2 al art. 10, exigentele de protejare a reputatiei sale trebuie puse in balanta cu interesele discutaru libere a problemelor politice. Articolele in cauza tratau chestiuni politice de interes public pentru Austria; continutul si tonul lor erau destul de echilibrate, insa termenii criticati erau de natura sa dauneze reputatiei dlUi Kreisky. Fiind vorba de un om politic, trebuie in acelasi timp tinut cont de contextul in care ei se inscriau, adica o controversa politica postelectorala. Din punctul de vedere al Curtii, pedeapsa aplicata dlui Lingens constituia un fel de cenzura, tinzand a-l incita sa nu se mai dedea, de aici incolo, la critici formulate in acest fel; in domeniul politic, o

Lingens c/ Austriei (1986)

asemenea condamnare este de natura sa ingreuneze sarcinile de informare si de control pe care le are presa. Curtea examineaza apoi deciziile judiciare incriminate. Pasajele reprosate ziaristului constituiau judecati de valoare, ceea ce punea in cauza libertatea de opinie si dreptul sau de a comunica idei, iar jurisdictiile austriece cercetasera daca petitionarul a demonstrat adevarul spuselor sale, in virtutea art. 111 & 3 din Codul penal. Conform Curtii, trebuie facuta o distinctie intre fapte si judecati de valoare; existenta primelor poate fi demonstrata, insa dovada adevarului celor din a doua categorie este imposibila. In plus, exactitatea faptelor de la baza judecatilor de valoare ale dlui Lingens si buna-credinta a acestuia nu erau contestate. Amestecul nu era necesar pentru protejarea reputatiei altora si deci a incalcat art. 10 (unanimitate). 1149. - In numele art. 50, Curtea recunoaste dreptul dlui Lingens de a obtine rambursarea amenzii de 15.000 ATS si cheltuielile de judecata puse in seama lui de catre jurisdictiile austriece. Cat priveste cheltuielile facute prin publicarea hotararii in revista Profil, ea nu exclude ca petitionarul a suferit o anumita pierdere de sanse, peste cheltuielile de reproducere. Ea considera plauzibila suma ceruta, cu titlu de cheltuieli de judecata si taxe, in fata tribunalelor interne. In ceea ce priveste pe cele suportate in fata organelor Conventiei, ea nu se considera legata de tarifele si criteriile nationale si subscrie, pentru rest, la rezervele exprimate de guvern in ce priveste caracterul lor rezonabil. Ea accepta, in final, sa acorde rambursarea cheltuielilor de deplasare si de sedere a celui interesat la Strasboug cu ocazia audierilor. Sumele alocate ating un total de 284.538,60 ATS (unanimitate).

Mueller .a. c/ Elveiei (1988)

1199. - In 1981, noua persoane - Charles Desiloux, critic de arta, Michel Guemauel, profesor de desen, Christophe von Imhoff; restaurator de tablouri, Paul Jacquat, functionar de banca, Jean Pythouel, arhitect, Genevieve Rivey, animatoare, Michel Ritter, artist, Jacques Sidler, fotograf; si Walter Tschopp, asistent - organizeaza o expozitie de arta contemporana in localurile fostului mare seminar din Freiburg. Denumita "Fri-Art 81 ", ea se inscrie in cadrul sarbatorilor celei de a 500-a aniversari a intrarii cantonului Freiburg in Confederatia elvetiana. Invitat sa participe, Josef Felix Muller, pictor artist, locuind la Saint-Gall, expune aici trei pdnze pregatite la fata locului si intitulate "Trei nopti, trei tablouri." La 4 septembrie 1981, judecatorul de instructie competent dispune sa fie ridicate si confiscate aceste opere, care i se par ca intra sub incidenta, in special, a art. 204 din Codul penal elvetian, privind publicatiile obscene. La 24 februarie 1982, Tribunalul corectional din arondismentul Sarine aplica fiecaruia dintre petitionari o amenda de 300 franci elvetieni. In afara de aceasta el ordona confiscarea panzelor pentru a le incredinta Muzeului de Arta si Istorie a cantonului Freiburg. Condamnatii ataca decizia, dar Tribunalul cantonal din Freiburg, format in curte de casatie, si respinge la 26 aprilie 1982. Un recurs de nulitate este respins la 26 ianuarie 1983, de catre Curtea de Casatie penala a Tribunalului federal. Sesizat la 29 iunie 1987 de dl Muller, Tribunalul corectional al arondismentului Sarine ordona restituirea panzelor la 20 ianuarie 1988; cel interesat le recupereaza la putin timp dupa. 1200. - Petitionarii - toti elvetieni, cu exceptia dlui von Imhoff care este canadian sesizeaza Comisia la 22 iulie 1983. Invocand art. 10 din Conventie, ei se plang de condamnarea lor penala si de confiscarea panzelor.

1201. - Curtea incepe prin a constata ca art. 10 din Conventie include libertatea de exprimare artistica, care permite participarea la schimbul public de informatii si idei culturale, politice si sociale de orice natura. Ea cerceteaza apoi daca ingerintele in cauza, in exercitarea libertatii de exprimare - condamnarea si confiscarea - se justificau din punct de vedere al paragrafului 2 al art. 10. In ce priveste, mai intai, condamnarea petitionarilor la o amenda penala, Curtea respinge teza acestora din urma, pentru care art. 204 din Codul penal elvetian foloseste termeni prea vagi, in special adjectivul "obscen"; ea considera ca intr-adevar condamnarea era prevazuta prin lege. Ea aminteste ca numeroase legi, din cauza necesitatii de a evita o rigiditate excesiva si de a se adapta la schimbarile de situatie, se folosesc, prin forta lucrurilor, de formule mai mult sau mai putin vagi. Ea noteaza, de asemenea, ca exista, in materie de publicatii de imagini obscene, o jurisprudenta constanta a Tribunalului Federal care completeaza litera art. 204. 1202. - Decisa sa protejeze morala publica, condamnarea tindea spre un scop legitim. 1203. - Ramanea de determinat daca era necesara condamnarea intr-o societate democratica. Curtea precizeaza ca cei care creeaza, interpreteaza, difuzeaza sau expun o opera de arta contribuie la schimbul de idei si opinii absolut necesar unei societati democratice. De aici obligatia, pentru stat, de a nu incalca pe nedrept libertatea lor de exprimare. Curtea aminteste ca s-ar cauta in van in ordinea juridica si sociala a diferitelor state contractante o notiune uniforma de morala. Ea subliniaza apoi ca panzele incriminate - pe care ea le-a examinat cu usile inchise la 25 ianuarie 1988 - arata intr-un mod crud relatii sexuale, in special intre oameni si animale. Create la fata locului, urmand intentiile unei manifestari care se dorea spontana, publicul avea acces liber, caci organizatorii nu fixasera nici taxa de intrare, nici limita de varsta. Fara indoiala, conceptiile de morala sexuala s-au schimbat in acesti ultimi ani, dar nu apare nerational ca judecatorii elvetieni au apreciat operele in litigiu ca fiind de natura sa raneasca in mod brutal decenta sexuala a persoanelor dotate cu o sensibilitate normala. Ei erau in drept sa considere necesar sa aplice petitionarilor o amenda pentru publicatii obscene. Asupra acestui punct nu a existat o violare a art. 10 (6 voturi pentru,1 impotriva). 1204. - Curtea examineaza apoi confiscarea panzelor. Art. 204 & 3 din Codul penal elvetian a cunoscut o evolutie jurisprudentiala care permite, in anumite cazuri, sa se inlocuiasca distrugerea obiectelor considerate obscene, prin confiscarea lor. De atunci, aceasta ultima masura este prevazuta prin lege. Cum ea viza protejarea moralei publice, impiedicand repetarea infractiunii imputate petitionarilor, urmarea un tel legitim. Cat priveste necesitatea sa, consideratiile care motiveaza condamnarea sunt valabile si pentru confiscare. Desigur, o problema speciala survine cand aceasta se face cu un obiect unic, caci atunci masura luata impiedica indiferent in ce fel pe autor sa gaseasca un mod de utilizare a operei sale. Totusi, datorita unei jurisprudente din 1980 si aplicata in speta, proprietarul in cauza poate invita tribunalul cantonal competent sa ridice sau sa modifice confiscarea, daca obiectul nu mai prezinta pericol sau daca o alta masura, mai putin drastica, este suficienta pentru a proteja morala publica. Curtea arata ca aceasta confiscare nu era nelimitata, ci numai nedeterminata in timp. Fara indoiala, dl Muller a fost lipsit de operele sale timp de aproape opt ani, dar nimic nu l-a impiedicat sa solicite mai devreme restituirea si nici un element din dosar nu permite sa se afirme ca un asemenea demers nu ar fi reusit. Atunci, jurisdictiile elvetiene erau in drept sa considere necesara confiscarea panzelor. In consecinta, aceasta nu a incalcat art. 10 (5 voturi pentru,2 impotriva).

1163. - Din octombrie 1983, Groppera Radio AG, societate anonima conform dreptului elvetian, foloseste un emitator puternic, situat in Italia pe Pizzo Groppera (ENrful Groppera, n.t.), pentru difuzarea de programe de radio catre ascultatorii din Elvetia. Programele sunt captate de catre proprietarii de receptoare individuale si, la inceput, de catre societatile de retele prin cablu, care le redifuzau. Or, la 1 ianuarie 1984 intra in vigoare o ordonanta, emisa de Consiliul Federal in august 1983, care interzice societatilor elvetiene de exploatare a retelelor prin cablu, care beneficiaza de o concesie de antena colectiva, de a redifuza programe provenind de la emitatoare care nu raspund exigentelor acordurilor internationale asupra radioului si telecomunicatiilor. Cea mai mare parte a respectivelor societati se supun. Una dintre ele Societatea cooperativa de antena colectiva din Maur si imprejurimi - continuind totusi aceasta activitate, face obiectul unei injonctiuni a directiei de telecomunicatii a districtului Zurich si apoi a directiei generale a P.T.T. Ulterior, Societatea face un recurs de drept administrativ in fata Tribunalului Federal, la care se alatura si Groppera Radio AG; el este respins, in iunie 1985, pe motivul principal ca emitatorul, situat in Italia, a fost distrus de fulger in 1984, deci recurentii nu mai au interes sa actioneze. 1164. - Comisia este sesizata la 9 februarie 1984 de catre Groppera Radio AG si trei cetateni elvetieni, dl Jurg Marquard, singurul actionar si reprezentant legal al societatii, precum si dnii Hans-Elias Frohlich si Marcel Caluzzi, doi ziaristi folositi de societate. Ei afirma ca interdictia de retransmitere prin cablu, in Elvetia, a emisiunilor lor radiodifuzate, pornind din Italia, aduce atingere dreptului lor - garantat prin art. 10 din Conventie - de a comunica informatii si idei fara a tine seama de frontiere. Ei se pretind, in afara de aceasta, victimele unei incalcari a art. 13, ca urmare a lipsei unei cai de recurs contra unei ordonante a Consiliului Federal. 1165. - Conform guvernului elvetian, petitionarii nu aveau calitatea de "victime" in sensul art. 25 & 1 din Conventie. Curtea aminteste, mai intai, ca prin "victima" aceasta dispozitie desemneaza persoana direct vizata, prin act sau omisiune litigioasa, existenta unei violari fiind de conceput chiar absenta prejudiciului. Ea constata ca petitionarii au fost loviti, din plin, prin ordonanta din 1983 si deciziile P.T.T., chiar daca ei nu erau destinatarii titulari ai acestora din urma si au continuat, fara piedici, activitatea de radiodifuziune pe caile hertziene. Ea considera, de asemenea, ca nu este cazul sa faca diferente intre petitionari, caci toti aveau un interes direct in mentinerea difuzarii prin cablu a unor programe. In sfarsit, ea nu acorda importanta faptului ca cei interesati nu figureaza deloc printre abonatii la reteaua prin cablu. Pe scurt, ea respinge exceptia preliminara (unanimitate). 1166. - In temeiul art. 10 din Conventie, era vorba, in prealabil, de a asigura de existenta unui amestec. Curtea nu judeca necesar sa defineasca precis ce trebuie sa se inteleaga prin "informatii" si "idei". Ea considera ca difuzarea, de programe, pe cai hertziene ca si retransmiterea lor prin cablu, apartin dreptului consacrat prin primele doua fraze ale art. 10 & 1, fara a fi nevoie sa se faca diferenta, tinand cont de continutul unor programe. Or, deciziile P.T.T. au impiedicat abonatii din regiunea Maur sa primeasca prin aceste mijloace programele Groppera Radio AG; ele se incadreaza deci intr-o "ingerinta a autoritatilor publice" in exercitarea libertatii de exprimare. 1167. - Se justifica amestecul? Curtea ia in considerare problema, mai intai in baza celei de a treia fraze a paragrafului 1. Admitand, impreuna cu guvernul, ca numita fraza se aplica in speta, ea determina domeniul. De la adoptarea Conventiei, evolutia conceptiilor si progresul tehnic, in special aparitia transmisiei prin cablu, au dus, in numeroase tari din

Groppera Radio AG .a. c/ Elveiei (1990)

Europa, la desfiintarea monopolurilor de stat. In plus, se impun regimuri nationale de autorizare nu numai pentru reglementarea ordonata a institutiilor de radiodifuziune la nivel national, dar si,intr-o larga masura, pentru a da efect unor norme internationale. Obiectul, scopul si domeniul de aplicare ale celei de a treia fraze din paragraful 1 trebuie totusi avute in vedere contextul art. 10, luat in ansamblu, si anume in lumina cerintelor paragrafului 2. Ea are, cu toate ca se incadreaza intr-o exceptie fata de principiul proclamat prin primele doua fraze, o pondere redusa. Ea tinde sa precizeze ca statele pot reglementa, printr-un sistem de licente, organizarea radiodifuziunii pe teritoriul lor, in special aspectele ei tehnice. Curtea constata ca, daca statia de pe Pizzo Groppera se gasea ca atare sub jurisdictie italiana, retransmisia programelor sale de catre societatea cooperatista se afla sub jurisdictia elvetiana. Interdictia tinea direct de regimul elvetian al statiilor de radio locale. 1168. - Examinand apoi amestecul prin prisma paragrafului 2 al art. 10, Curtea cerceteaza daca el era prevazut prin lege. Petitionarii nu contestau trimiterea, de catre ordonanta din 1983, la regulile de drept international, dar ele nu le pareau destul de accesibile si precise pentru ca justitiabilul sa-si poata adapta comportamentul. In vederile Curtii, valoarea notiunilor de previzibilitate si de accesibilitate depind, intr-o mare masura, de continutul textului in cauza, de domeniul pe care il acopera, cat si de numarul si de calitatea destinatarilor sai. Dispozitiile in litigiu ale dreptului international al telecomunicatiilor prezentau un aspect foarte tehnic si complex si se adresau, in primul rand, unor specialisti care, datorita indicatiilor furnizate de Culegerea oficiala de legi federale, stiau cum sa si le procure. In afara de aceasta, nu s-ar putea spune ca regulile nationale sau internationale, despre care este vorba, erau lipsite de claritatea si precizia dorite. In ce priveste scopul legitim, Curtea constata ca ingerinta urmarea doua teluri pe deplin compatibile cu Conventia; apararea ordinii internationale a telecomunicatiilor, precum si protectia drepturilor celorlalti. Amestecul era necesar intr-o societate democratica? Curtea ia in considerare numeroase elemente. In primul rand, dupa intrarea in vigoare a ordonantei din 1983, cea mai mare parte a societatilor elvetiene de exploatare a retelelor de cabluri au incetat sa retransmita programul lui Groppera Radio AG. In plus, administratia elvetiana nu a bruiat niciodata undele provenind de la Pizzo Groppera. Apoi, interdictia viza o societate de drept elvetian ai carei abonati locuiau toti pe teritoriul Confederatiei si continuau sa capteze programele a numerosi alti emitatori. In sfarsit, si mai ales, procedeul ales nu constituia o forma de cenzura dirijata impotriva continutului sau orientarii unor programe, ci o masura luata contra unei statii pe care autoritatile statului reclamat puteau, in mod rezonabil, sa o considere ca o veritabila statie elvetiana, functionand de cealalta parte a frontierei pentru a scapa sistemului legal de telecomunicatii in vigoare in Confederatie. Pe scurt, autoritatile nationale nu au depasit marja de apreciere pe care le-o lasa Conventia. 1169. - Nu s-a stabilit nici o violare a art. 10 (16 voturi pentru, 3 impotriva), intrucat masurile in litigiu corespundeau paragrafului 1 in fine si exigentelor paragrafului 2. 1170. - Cei interesati prezentasera, in cererea lor initiala, o reclamatie in baza art. 13, dar nu au mentinut-o nici in procedura ulterioara in fata Comisiei si nici nu au reluat-o in fata Curtii. Aceasta considera inutil sa examineze problema din oficiu (unanimitate).

Castells c/ Spaniei (1992)

1151. In 1979, dl Miguel Castells, avocat si senator, ales din partea coalitiei basce Herri Batasuna, publica in saptamanalul Punto y Hora de Euskalherria un articol in care atrage atentia opiniei publice asupra asasinatelor si agresiunilor comise de grupuri armate contra unor cetateni basci. Dupa el, aceste grupari actioneaza complet nepedepsite si guvernul

poarta raspunderea . Parchetul deschide urmarire penala impotriva lui. Dupa ridicarea imunitatii sale parlamentare de catre Senat, Tribunalul Suprem il inculpa pentru injurii aduse guvernului, la 7 iulie 1981, delict vizat de art. 161 din Codul penal. An mai 1982, el respinge ofertele de probe ale apararii, destinate sa stabileasca adevarul si notorietatea informatiilor continute in articol, pe motiv ca aceste exceptii nu sunt valabile pentru infractiunea in cauza. La 31 octombrie 1983, Camera penala a Tribunalului Suprem il condamna pe dl. Castells la un an de inchisoare, completat cu o pedeapsa accesorie de suspendare a dreptului de a exercita o profesie sau o functie publica in cursul acestei perioade. Ea considera ca, in calitatea sa de senator, petitionarul trebuia sa se limiteze la mijloacele prevazute de catre regulamentul intern al Satului, pentru a exprima orice critica impotriva guvernului, ceea ce el nu a facut. Articolul sau este si o dovada a unei intentii defaimatoare . La 10 aprilie 1985, Tribunalul Constitutional respinge un recurs amparo facut de dl Castells la 22 noiembrie 1983. Cel interesat beneficiaza si de o suspendare a executarii pedepsei. 1152. - In cererea sa din 17 septembrie 1985, catre Comisie, dl Castells invoca art. 6, 7, 10 si 14 din Conventie. 1153. - In primul rand, Curtea isi reafirma competenta pentru a judeca exceptia preliminara a guvernului, respinsa de Comisie (unanimitate), in acest caz, aceea de neepuizare a cailor de recurs interne. Conform guvernului, dl Castells nu a ridicat, intr-un mod specific, in fata Tribunalului Constitutional, reclamatia privind violarea dreptului la libertatea de exprimare. Considerand, din contra, ca cel interesat a invocat in fata Tribunalului Constitutional, cel putin in esenta, reclamatiile sale in baza art. 10, Curtea respinge exceptia (unanimitate). Acesta a fost cazul in fata Tribunalului Suprem si apoi a Tribunalului Constitutional in primul rand, dl Castells revendica dreptul, in calitate de senator, de a contesta actiunea guvernului, drept, in mod clar, inerent libertatii de exprimare in cazul specific al alesilor. In afara de aceasta, prevalandu-se atat de dreptul sau la prezumtia de nevinovatie, cat si de acela de a folosi unele probe de natura sa stabileasca exactitatea spuselor sale, el formula o dorinta legata, evident, de violarea pe care o sustinea a art. 10. In sfarsit, el cita art. 20 din Constitutie (dreptul la libertatea de exprimare) in rezumatul reclamatiilor si se referea, intrun anumit numar de acte adresate Tribunalului Constitutional, la problema exceptiei de veritate, la dreptul sau de a primi si a comunica informatii adevarate. 1154. - In ceea ce priveste temeinicia reclamatiilor, sanctiunile de care se plange dl Castells apar ca un "amestec" in libertatea sa de exprimare. Aceasta ingerinta se baza pe art. 161 si 162 din Codul penal. In afara de aceasta, respingerea exceptiei de veritate de catre Tribunalul Suprem, avand in vedere redactarea dispozitiei aplicabile, era previzibila, in ciuda lipsei de precedente. In circumstantele existente in Spania in 1979, urmarirea impotriva petitionarului viza "apararea ordinii" si nu numai "protectia reputatiei celorlalti". Erau acestea necesare? Libertatea de exprimare este deosebit de pretioasa pentru un ales al poporului, caci el ii reprezinta pe alegatorii sai, le semnaleaza preocuparile si le apara interesele. Dl Castells, exprimandu-se intr-un periodic, Curtea semnaleaza rolul eminent al presei intr-un stat de drept. Ea furnizeaza cetatenilor unul din instrumentele cele mai bune pentru a cunoaste si judeca ideile si atitudinile conducatorilor, da oamenilor politici ocazia de a reflecta si a comenta preocuparile opiniei publice si permite fiecaruia sa participe la jocul liber al dezbaterii politice. Libertatea discutiei politice nu are, conform Curtii, un caracter absolut. Totusi, limitele criticii admisibile sunt mai largi fata de guvern decat fata

de un simplu particular, sau chiar de un om politic. Pozitia dominanta pe care el o ocupa ii impune sa dovedeasca retinere in folosirea caii penale. Autoritatile competente pot totusi sa ia masuri chiar de acest tip, pentru a raspunde intr-un mod adecvat, si nu excesiv, la atacuri fara baza si de rea credinta. Dl Castells nu a putut invoca in disculparea sa, in cadrul urmaririlor pentru injurii aduse guvernului, exceptii de veritate si de buna-credinta. Cu toate ca el s-a oferit, in numeroase randuri, sa stabileasca exactitatea si notorietatea faptelor relatate in articol, Tribunalul Suprem a declarat neacceptabile probele astfel propuse, iar Tribunalul Constitutional a considerat ca era vorba de o chestiune de legalitate normala, care nu intra in competenta sa. Or, Curtea considera ca o incercare probatorie se putea face foarte bine pentru unele din afirmatiile din articol, tot asa cum petitionarul putea incerca sa dovedeasca buna sa credinta. Amestecul nu era deci necesar intr-o societate democratica. In rezumat, a existat o violare a art. 10 (unanimitate). 1155. - Dl Castells se pretindea, de asemenea, victima a unei discriminari, deoarece alte persoane, care se exprimasera intr-un mod analog, nu ar fi suferit nici un fel de pedeapsa penala. Problema neconstituind un element fundamental al cazului, Curtea nu crede ca trebuie transata separat (unanimitate). 1156. - Referitor la art. 50, ea aminteste ca nu are competenta pentru a da directive guvernelor, cum ar fi publicarea unui rezumat al hotararii sale in ziare sau eliminarea oricarei referiri la condamnare din registrul central al cazierului judiciar. Ea respinge cererile de reparatii (unanimitate), intrucat existenta unui prejudiciu material nu se afla demonstrata, iar constatarea violarii care figureaza in hotarare constituie in sine o satisfactie echitabila suficienta pentru nedreptatea morala (unanimitate). Pentru cheltuielile de judecata si taxe, ea aloca petitionarului 1.000.000 de pesetas pentru procedurile din Spania si 2.000.000 de pesetas pentru cele de la Strasbourg (unanimitate).

Open Door i Dublin Well Woman c/ Irlandei (1992)

1219. - Open Door Counselling Ltd si Dublin Well Woman Center Ltd sunt doua societati irlandeze, fara scop lucrativ, care se ocupa, printre altele, de sfatuirea femeilor insarcinate in Irlanda; ele le semnaleaza, daca acestea o doresc, posibilitatile de a avorta in clinicile din Marea Britanie. S-au declansat urmariri impotriva celor doua societati de catre Attorney General la cererea Society for the Protection of Unborn Children (Societatea pentru Protectia Copiilor inca Nenuscuti). Pe 16 martie 1988, Curtea Suprema considera ca sfaturile care nu au caracter de directiva, date de societati, contribuie la distrugerea vietii pe cale de a se naste, in dispretul dreptului constitutional la viata al copiilor care se vor naste, garantat, in mod expres, de art. 40 & 3 alin. 3 din Constitutie. Ea da un ordin interzicand respectivelor societati, precum si functionarilor sau agentiilor de a ajuta femeile insarcinate, apartinand de jurisdictie (a Curtii) sa mearga in strainatate pentru a suporta avorturi, indicandu-le o clinica, luand masuri in vederea deplasarii lor sau indicandu-le numele unei sau unor clinici, dandu-le adresele si mijloacele de comunicare cu ele, sau in orice alt mod ". 1220. - Open Door sesizeaza Comisia la 19 august 1988; Dublin Well Woman face acelasi lucru la 22 septembrie 1988, la fel ca doua dintre consilierele sale experimentate (dna Bonnie Maher, americana, si Ann Downes, irlandeza) si doua irlandeze (dnele X si Maere Geraghty). Ele sustin ca ordinul incriminat se incadreaza intr-o atingere nejustificata a dreptului lor de a primi si transmite informatii si incalca art. 10 din Conventie. Open Door si dnele X.si Geraghty pretind, in afara de aceasta, ca restrictiile constituie un amestec,

incompatibil cu art. 8, in dreptul lor la respect fata de viata lor privata; Open Door vede in aceasta, in plus, o discriminare contrara art. 14 combinat cu art. 8 si 10. 1221. - In fata Curtii, Dublin Well Woman si doi consilieri sustineau, pentru prima oara, o incalcare la art.8. Curtea reaminteste ca intinderea competentei este determinata prin decizia Comisiei care a retinut cererea. Reclamatia in baza art. 8 fiind noua si distincta, ea nu are competenta pentru a o examina. 1222. - Guvernul ridica trei exceptii preliminare. In primul rand, el pleda ca numai societatile petitionare puteau sa se pretinda "victime" ale unei violari a drepturilor garantate prin Conventie. Curtea considera, din contra, ca la fel este cazul si cu dnele Maher si Downes (unanimitate), intrucat ordinul Curtii Supreme le atinge direct, si cu dnele X si Geraghty (15 voturi pentru, 8 impotriva), caci ele figureaza printre femeile care pot procrea, riscand sa cada sub restrictie prin ordinul respectiv. In al doilea rand, guvernul sustinea ca trebuiau respinse cererile, in virtutea art. 26, pentru nerespectarea termenului de 6 luni. Curtea inlatura exceptia pentru intarziere (unanimitate). In sfarsit, guvernul pretindea ca nu au fost epuizate caile de recurs interne de catre Open Door pentru reclamatiile in baza art.8 si 14; de catre Open Door si Dublin Well Woman, in masura in care ele cautau sa-si completeze plangerea cu elemente de proba si argumente, privind avortul si repercusiuni a hotararii Curtii Supreme asupra sanatatii femeilor, despre care ele nu au sesizat jurisdictiile irlandeze; de catre cele patru persoane fizice petitionare, intrucat ele nu ar fi incercat deloc sa epuizeze caile de recurs interne, oferite de dreptul irlandez. Curtea respinge acest argument (unanimitate): avand in vedere rationamentele Curtii Supreme, doleantele lui Open Door nu ar fi avut nici o sansa de reusita; Open Door si Dublin Well Woman nu formuleaza o reclamatie noua, ci se limiteaza la a dezvolta teza lor in sprijinul plangerilor deja examinate de catre tribunalele irlandeze; o actiune a patru persoane fizice petitionare nu ar fi avut nici o perspectiva de succes. 1223. - In temeiul art. 10, Curtea noteaza ca ordinul aduce atingere libertatii societatilor petitionare de a transmite informatii si ca exista, de asemenea, un amestec in dreptul consilierelor petitionare sa comunice informatii si in cel al dnelor X si Geraghty de a primi, in cazul in care ele ar fi gravide. Era restrictia "prevazuta prin lege"? Avand in vedere nivelul ridicat de protectie asigurat copilului ce urmeaza sa se nasca, prin dreptul irlandez in general, precum si felul in care jurisdictiile concep rolul lor de garant al drepturilor constitutionale, societatile petitionare puteau sa prevada, intr-o masura rezonabila, inconjurandu-se de consilieri luminati, ca ele se expuneau la urmariri. Avizele juridice efectiv date lui Dublin Well Woman, in baza art. 40 & 3 alin. 3 din Constitutie o confirma; dupa ele, aceste activitati de sfatuire puteau fi interzise. Restrictia era deci "prevazuta de lege". Urmarea ea teluri legitime? Protectia garantata prin dreptul irlandez dreptului la viata al copiilor care urmeaza sa se nasca se bazeaza pe profunde valori morale privind natura vietii; ele s-au manifestat in atitudinea majoritatii poporului irlandez, care, la referendumul din 1983, a votat contra avortului. Restrictia urmarea deci telul legitim de a proteja morala, din care apararea in Irlanda a dreptului la viata al copilului care urmeaza sa se nasca, constituie un aspect. Curtea socoteste inutil, dat fiind aceasta concluzie, de a cerceta daca pronumele "altora", asa cum il foloseste art. 10 & 2, include si copilul care urmeaza sa se nasca. Restrictia era "necesara intr-o societate democratica"? Curtea pune in evidenta ca ea nu este chemata sa determine daca in Conventie se garanteaza un drept la avort sau daca dreptul la viata, recunoscut de art. 2, este la fel de valabil si pentru fetus. Petitionarele nu pretind ca in Conventie se consacra dreptul la avort ca atare; ele se limiteaza la a se plange

de ordin in masura in care le restrange libertatea de a comunica sau de a primi informatii asupra intreruperii de sarcina in strainatate. Statul nu poseda, in domeniul protectiei moralei, o putere discretionara absoluta si fara de control. Desigur, autoritatile nationale dispun, in acest domeniu, de o larga marja de apreciere, in special intr-o sfera cum este aceea care atinge probleme de credinta asupra naturii vietii umane. Nu este insa vorba de o putere fara limita si Curtea trebuie sa verifice daca o restrictie cadreaza cu Conventia. Cat priveste aplicarea criteriului de "proportionalitate", daca autoritatile nationale au in principiu facultatea de a alege masurile pe care le socotesc necesare pentru a respecta preeminenta dreptului sau pentru a da efect unor drepturi constitutionale, ele trebuie sa le foloseasca intr-un mod care sa le impace cu obligatiile lor in numele Conventiei si sub rezerva controlului organelor acesteia. Cat priveste necesitatea unor restrictii, Curtea reaminteste ca libertatea de expresie este valabila si pentru "informatiile" sau "ideile" care lovesc socheaza sau nelinistesc statele sau o anumita parte a populatiei. In afara de aceasta, cand limitarile urmaresc unele informatii privind activitati pe care, in ciuda implicatiilor lor morale, autoritatile le-au tolerat si continua sa le tolereze, organele Conventiei trebuie sa controleze indeaproape compatibilitea lor cu principiile unei societati democratice. Ceea ce frapeaza Curtea, in primul rand este caracterul absolut al deciziei Curtii Supreme: ea interzice in mod "definitiv" de a se comunica unor femei gravide informatii asupra posibilitatii de avort provocat in strainatate fara a tine cont de varsta si starea de sanatate a celor interesate si nici de motivele pentru care ele solicita sfaturi asupra intreruperii de sarcina. Deja in aceasta privinta, amestecul se dovedeste a fi prea mare si disproportionat. Alti factori vin sa confirme acest lucru. In primul rand, societatile respective dadeau femeilor insarcinate sfaturi in cadrul carora consilierele nu preconizau si nici nu incurajau avortul, ci se limitau a explica solutiile posibile. Femeile in cauza urmau sa hotarasca ce curs vor da informatiilor primite. In al doilea rand, in Irlanda se pot obtine informatii asupra posibilitatilor de avort in strainatate de la alte surse, spre exemplu din reviste, din anuare telefonice sau de la persoane care au contacte in Marea Britanie. Pornind de la aceasta, informatiile pe care ordinul cauta sa le interzica figurau deja in alte parti, si inca in modalitati necontrolate de un personal calificat si care protejau mai putin bine sanatatea femeilor. In sfarsit, elementele culese si nediscutate de guvern dau de gandit ca ordinul a creat un risc pentru sanatatea acestor femei: din acel moment, ele incercau sa obtina o intrerupere a sarcinii intr-un stadiu mai avansat, in lipsa unor sfaturi potrivite si nu mai recurg la ingrijirile medicale postoperatorii obisnuite. Pe de alta parte, ordinul a putut duce la consecinte si mai nefaste pentru femeile care nu sunt suficient de bogate sau nu au nivelul de educatie necesar pentru a ajunge la alte mijloace de informatie. Invocand art. 17 si 60 ale Conventiei, guvernul pleda ca art. 10 nu trebuia sa fie interpretat intr-o maniera care sa limiteze sau sa distruga dreptul la viata al copiilor care se vor naste, carora dreptul irlandez le acorda o protectie speciala, si nici sa i se aduca o atingere. Fara a pune in cauza acest regim de protectie in temeiul Conventiei, Curtea aminteste ca ordonanta in litigiu nu interzice femeilor irlandeze sa-si intrerupa sarcina in strainatate si ca informatiile de care aceasta cauta sa le lipseasca se pot obtine din alte surse. Deci, nu este vorba de interpretarea art. 10, ci de modul de aplicare al dreptului intern in vigoare, care face posibil sa se mentina, la nivelul sau actual, numarul de avorturi pe care le suporta irlandezele in afara tarii. Rezumand, interdictia impusa petitionarelor este disproportionata fata de obiectivele urmarite. Astfel, a existat o violare a art. 10 (15 voturi pentru, 8 impotriva). 1224. - Avand in vedere aceasta constatare, Curtea considera ca nu este cazul sa examineze nici o doleanta formulata de Dublin Well Woman, Open Door, dna X si dna

Geraghty in temeiul art. 8 si 14 (unanimitate). 1225. - In numele art. 50, Curtea acorda lui Dublin Well Woman 25.000 IR pentru lipsa de beneficiu din cauza ordinului (17 voturi pentru, 6 impotriva). Ea accepta in totalitate cererea lui Open Door si in parte pe cea a lui Dublin Well Woman, pentru cheltuieli de judecata si taxe, prezentate in procedura interna si in cea de la Strasbourg. Prima primeste 68.985,75 IR si a doua 100.000 IR, mai putin suma luata cu titlu de asistenta judiciara (unanimitate).

Informationsverein Lentia .a. c/ Austriei (1993)

1178. - Informationsverein Lentia este o asociatie de coproprietari si locuitori dintr-o zona cu 458 apartamente si 30 de magazine, situata la Linz. La 9 iunie 1978, ea cere directiei regionale de posta si telecomunicatii din Linz o licenta in vederea crearii si exploatarii unei retele inchise de televiziune prin cablu ale carei programe trebuiau sa se limiteze la chestiuni privind drepturile comune ale membrilor sai. La 23 noiemibrie 1979, directia generala de posta si telecomunicatii a Ministerului Federal de Transporturi respinge, in final, aceasta cerere, din lipsa de baza legala, care sa-i permita aceasta. Curtea Constitutionala respinge la 16 decembrie 1983 un recurs constitutional impotriva acestei decizii: legea organisa asupra radiodifuziunii a introdus un regim de autorizari in sensul art. 10 & 1, ultima fraza din Conventie; destinat sa garanteze obiectivitatea si pluralismul, ar fi ineficient daca oricine ar putea sa obtina astfel un avantaj; in aceasta situatie, dreptul este rezervat Oficiului Austriac de Radiodifuziune (ORF), neintervenind nici o lege de aplicare care sa se adauge celei in vigoare. Curtea Constitutionala trimite cauza la Curtea Administrativa care, la randul ei, o respinge la 10 septembrie 1986, printr-o hotarare care, in esenta, isi insuseste motivatiile Curtii Constitutionale. 1179. - Din 1987 pana in 1989, dl Jorg Haider concepe proiectul in vederea crearii, impreuna cu alte persoane, a unei statii de radio private in Carintia. Ulterior, il abandoneaza, deoarece un studiu i-a aratat ca dreptul aplicabil si interpretarea sa de catre Curtea Constitutionala impiedica eliberarea licentei necesare. 1180. - Asociatia austriaca, membra a Federatiei Europene de Radio Liber, Arbeitsgemeinschaft Offenes Radio (AGORA) se ambitioneaza sa instaleze in Carintia meridionala o antena pentru a difuza un program necomercial de radio in germana si slovena. Ea solicita in 1988 o concesionare, pe care directia regionala de posta si telecomunicatii din Klagenfurt si apoi directia generala din Viena o resping la 19 decembrie 1989 si, respectiv, la 9 august 1990. Curtea Constitutionala confirma decizia la 30 septembrie 1991. 1181. - Actionar al unei societati italiene, care administreaza o statie radio comerciala ce emite catre Austria, dl Wilhelm Weber doreste sa exercite aceeasi activitate in aceasta tara. Avand in vedere legislatia in vigoare, el renunta insa la orice demers pe langa autoritati. 1182. - Statia de radio Melody Gmbh este o societate cu raspundere limitata de drept austriac. La 8 noiembrie 1988, ea invita directia regionala de posta si telecomunicatii din Linz sa-i atribuie o frecventa destinata unui radio local, pe care ea doresste sa-l lanseze la Salzburg. La 28 aprilie 1989, ea primeste un refuz, confirmat la 12 iulie 1989, de directia generala, iar la 18 iunie 1990 de Curtea Constitutionala. 1183. - Cei cinci petitionari sesiseaza Comisia la 16 aprilie 1987, 15 mai 1989, 27 septembrie 1989, 18 septembrie 1989 si 20 august 1990. Ei se plang ca nu pot crea si exploata fiecare o statie de radio sau, in cazul Informationsverein Lentia, de televizione, si invoca art. 10 din Conventie. Primul si al treilea petitionar vad in aceasta si o discriminare contrara art. 14 combinat cu art. 10. Al cincilea denunta, in plus, o incalcare a art. 6 & 1,

deoarece nu a putut deferi litigiul unui "tribunal ". 1184. - Curtea subliniaza, mai intai, ca imposibilitatea obtinerii unei licente de exploatare, din cauza monopolului ORF, se incadreaza intr-un "amestec" in exercitarea de catre cei interesati a libertatii lor de a comunica informatii sau idei. Singura problema care se pune este justificarea sa. Ea aminteste ca obiectul si telul celei de a treia fraze a art. 10 & 1, ca si domeniul sau de aplicare, trebuie avute in vedere in contextul articolului luat in ansamblul sau si indeosebi in lumina paragrafului 2, sub imperiul caruia masurile de autorizare raman subordonate. In consecinta, ea examineaza compatibilitatea regimului incriminat cu fiecare din cele doua dispozitii. 1185. - A treia fraza a paragrafului 1 tinde sa precizeze ca statele pot reglementa, printrun sistem de licente, organizarea radiodifuziunii pe teritoriul lor, in special aspectele sale tehnice. Oricat de importante ar fi acestea din urma alte consideratii pot si ele sa conditioneze acordarea sau refuzul unei autorizatii, printre care cele care privesc natura si obiectivele unei viitoare statii, posibilitatile sale de insertie la nivel national, regional sau local, drepturile si nevoile unui public dat, precum si obligatiile care apar din instrumentele juridice internationale. Pot aparea ingerinte ale caror tel, legitim fata de a treia fraza a paragrafului 1, sa nu coincida totusi cu unul din scopurile pe care le urmarete paragrafului 2. Conformitatea lor cu Conventia trebuie, cu toate acestea, sa fie apreciata in lumina altor cerinte ale acestuia. Regimul de monopol aplicat in Austria poate contribui la calitatea si echilibrul unor programe, prin controlul acordat autoritatilor asupra mass-media. El cadreaza in acest caz cu a treia fraza din paragraful 1 . 1186. - Stau la fel lucrurile cu paragraful 2? Ingerintele in litigiu erau, si nici una din parti nu o contesta, "prevazute de lege". Cat priveste telul lor, Curtea le-a recunoscut deja legitimitatea. In schimb, "necesitatea lor intr-o societate democratica" punea o problema. Inainte de toate, guvernul sublinia dimensiunea politica a activitatii mediilor audiovizuale, ilustrata in Austria prin obiectivele art. 1 & 2 al legii organice asupra radiodifuziunii: asigurarea obiectivitatii si impartialitatii informatiei, respectarea pluralismului, echilibrul programelor precum si independenta unor persoane si organe responsabile pentru emisiuni. Numai regimul in vigoare, bazat pe monopolul ORF, ar permite autoritatilor sa vegheze la respectarea acestui text. Curtea aminteste ca ea a insistat frecvent asupra rolului fundamental al libertatii de exprimare intr-o societate democratica, in special cand, prin intermediul presei scrise, ea serveste comunicarii de informatii si idei de interes general, la care publicul poate, de altfel, sa aiba pretentia. O asemenea actiune nu ar putea reusi daca nu se bazeaza pe pluralism, al carui ultim garant este statul. Remarca este valabila, in mod special, pentru mediile audiovizuale, caci programele lor se difuzeaza, deseori, la o scara foarte mare. Din toate mijloacele menite sa asigure respectarea acestor valori, monopolul public impune restrictiile cele mai puternice libertatii de exprimare, chiar imposibilitatea totala de a se exercita altfel decat pe calea ocolita a unei statii nationale si daca este cazul, intr-un mod foarte restrans, printr-o statie de cablu locala. Avand in vedere radicalitatea lor, ele nu s-ar justifica decat in caz de necesitate imperioasa. Gratie progreselor tehnice din ultimele decenii, restrictiile respective nu se mai pot baza astazi pe consideratii legate de numarul de frecvente si de canale disponibile. Apoi, ele au pierdut, in speta, mult din ratiunea lor de a fi, o data cu inmultirea emisiunilor straine destinate publicului austriac si cu decizia Curtii Administrative de a recunoaste legalitatea retransmiterii lor prin cablu. In sfarsit si mai ales, nu s-ar putea sustine absenta unor solutii echivalente mai putin constrangatoare: cu titlu de exemplu, este suficient sa citam practica anumitor tari, constand fie in a insoti licentele de caiete de sarcini cu continutul modular, fie prevazand forme de participare privata la activitatea institutiei nationale.

Guvernul avansa, de asemenea, un argument economic: piata austriaca nu ar fi atat de mare incat sa suporte un numar mare de statii private, suficiente pentru a evita concentrarile si constituirea de "monopoluri private". Conform Curtii, acest rationament este dezmintit de experienta a numeroase state europene, de dimensiuni comparabile cu cele ale Austriei, unde coexistenta de statii publice si private, organizata conform unor modalitati variabile si insotita de masuri care tin in sah pozitiile monopoliste private, fac inutile temerile exprimate. Pe scurt, Curtea considera amestecurile in litigiu ca disproportionate comparativ cu telul urmarit isi, pornind de la aceasta, nenecesare intr-o societate democratica. Art. 10 a fost deci violat (unanimitate). 1187. - Aceasta concluzie face inutila cercetarea daca a existat, pe deasupra, o nerecunoastere a art. 14, combinat cu art. 10 (unanimitate). 1188. - Pentru daune materiale, Informationsverein Lentia cerea 900.000 ATS si Radio Melody 5444.714,66; ei porneau de la ideea ca ar fi obtinut licentele solicitate, daca legislatia austriaca ar fi respectat art. 10. Or, o asemenea ipoteza apartine speculatiei, avand in vedere puterea de apreciere lasata, in aceasta materie, autoritatilor. Deci, nici o indemnizatie nu este datorata la acest capitol (unanimitate). Cu titlu de cheltuieli de judecata si taxe, cei interesati cereau, respectiv, 136.023,54 ATS (Informationsverein Lentia), 513.871,20 ATS (dl Haider), 390.115,20 ATS (AGORA),519.871,20 ATS (dl Weber) si 605.012,40 ATS (Radio Melody). Statuand in spiritul echitatii, Curtea aloca 165.000 ATS fiecaruia dintre petitionarii Informationsverein Lentia, AGORA si Radio Melody pentru procedurile urmate in Austria si apoi la Strasbourg. Cat priveste pe dnii Haider si Weber, care nu au aparut decat in fata organelor Conventiei, ei au dreptul la 100.000 ATS fiecare (unanimitate).

Jersild c/ Danemarcei (1994)

1190. - De nationalitate daneza, dl Jens Olaf Jersild este jurnalist si locuieste la Copenhaga. El este functionar la Danmarks Radio (Societate daneza de difuziune), unde lucreaza la magazinul duminical de actualitati televizate. La 31 mai 1985, ziarul Information publica un articol relatand despre atitudinile rasiste ale unui grup de tineri numiti "bluzoanele verzi" la Osterbro -(Copenhaga). La citirea acestui articol, redactorii magazinului duminical de actualitati hotarasc sa faca un reportaj despre bluzoanele verzi. Petitionarul ia ulterior contact cu reprezentanti ai acestora, invitand trei dintre ei sa participe la o discutie televizata. In cursul acesteia, care este condusa de cel interesat, cei trei "bluzoane verzi" se exprima intr-o maniera injurioasa si dispretuitoare la adresa unor imigranti si grupuri etnice stabilite in Danemarca. Discutia dureaza intre 5 si 6 ore, ceea ce da o inregistrare pe banda de doua pana la trei ore si jumatate. Petitionarul pune atunci discutia in lucru si procedeaza la taieri pentru a o reduce la un film de cateva minute, continand observatii crude. La 21 iulie 1985, acest film este difuzat de Danmarks Radio. Sunt declansate cercetari, in virtutea art.266 b) din Codul penal, impotriva celor trei tineri pentu expresiile lor rasiste si, in virtutea art. 266 b) combinat cu art. 23, impotriva petitionarului si a sefului de serviciu al actualitatilor de la Danmarks Radio pentru complicitate la difuzarea lor. La 24 aprilie 1987, Tribunalul din Copenhaga ii gaseste vinovati si-i aplica dlui Jersild o amenda de 1.000 coroane daneze. El si seful de serviciu ataca aceasta decizie, care este totusi confirmata de Curtea de Apel din Danemarca orientala si apoi de Curtea Suprema. 1191. - In cererea sa din 25 iulie 1989, cdtre Comisie, dl Jersild afirma ca prin condamnarea sa, nu i se recunoaste dreptul la libertatea de exprimare garantata prin art. 10

din Conventie. 1192. - Singurul punct in litigiu era acela de a sti daca era "necesara intr-o societate democratica" condamnarea dlui Jersild. Curtea isi da pe deplin seama ca este important, in cea mai mare masura, sa se lupte impotriva discriminarii rasiale sub toate formele si manifestarile ei. Obiectul si telul Conventiei internationale din 1965 asupra eliminarii oricarei forme de discriminare rasiala capata deci o mare greutate in examinarea acestei cauze. Curtea tine cu toate acestea, la interpretarea pe care ea o da art. 10 al Conventiei europene in speta, ca fiind compatibila si cu obligatiile Danemarcei fata de Conventia Natiunilor Unite. Prezentul caz cuprinde in el un element de mare valoare: cel interesat nu a proferat el insusi declaratiile contestabile, ci a ajutat la difuzarea lor in calitatea sa de ziarist de televiziune. Fiind vorba de "datoriile si responsabilitatile" unui ziarist, impactul potential al mijlocului in cauza capata importanta si se poate spune ca mediile audiovizuale au deseori efecte mult mai imediate si puternice, decat presa scrisa. Prin imagini, primii pot transmite mesaje pe care scrisul nu este capabil sa le redea. In acelasi timp, o relatare obiectiva si echilibrata o poate lua pe cai foarte diferite, in functie, printre altele, de mijlocul de comunicare de care este vorba. Nu este de datoria Curtii, si nici a jurisdictiilor nationale, sa se substituie presei, pentru a spune ce tehnica de dare de seama jurnalistica trebuie adoptata. Jurisdictiile daneze au insistat puternic asupra circumstantei ca dl Jersild a luat el insusi initiativa de a face emisiunea despre bluzoanele verzi, ca el stia dinainte ca acestia riscau sa profereze expresii rasiste in cursul discutiei si a incurajat un asemenea discurs. El decupase emisiunea in asa fel incat sa pastreze afirmatiile agresive. Fara interventia sa, aceste declaratii nu ar fi fost difuzate catre un cerc larg de oameni si nu ar fi cazut deci sub incidenta legii penale. Curtea are convingerea ca era vorba de motive pertinente in sensul paragrafului 2 al art.10. Pe de alta parte, luat in ansamblu, reportajul nu putea, in mod obiectiv, sa para ca avea ca scop final propagarea de idei si opinii rasiste. Curtea nu observa nici un motiv sa puna la indoiala aprecierea ca echipa magazinului duminical de actualitati a dat calitatea de actualitate sau de informatie reportajului atacat, proiectat in cadrul unei emisiuni serioase si destinate unui public bine informat. Desigur, reportajul nici nu a amintit explicit ca incitarea la ura rasiala si ideea unei rase superioare sunt imorale, periculoase si ilegale. Totusi, avand in vedere anumite elemente contradictorii aduse in reportaj si faptul ca expunerea lor se vede, prin forta lucrurilor, limitata intr-un scurt reportaj difuzat in cursul unei emisiuni mai lungi, precum si libertatea de apreciere a ziaristului in ce priveste forma, absenta unui asemenea avertisment nu este pertinenta. Reportajele de actualitate axate pe discutii, prelucrate sau nu, reprezinta unul din mijloacele cele mai importante, fara de care presa nu ar putea juca rolul sau indispensabil de "caine de paza" public. A sanctiona un ziarist pentru ca a ajutat la difuzarea unor declaratii venind de la un tert, intr-o discutie, ar impiedica grav contributia presei la discutarea problemelor de interes general si nu s-ar putea concepe fara motive deosebit de serioase. Suma mica a amenzii nu este de luat in considerare. Fara nici o indoiala ca remarcile, care au dus la condamnarea bluzoanelor verzi, erau mai mult decat insultatoare pentru membrii grupurilor vizate si nu beneficiau de protectia art. 10. Totusi, chiar avand in vedere felul in care dl Jersild a pregatit subiectul bluzoanelor verzi, nu s-a demonstrat ca reportajul, luat ca un intreg, a fost de natura sa justifice a-l declara si pe cel interesat vinovat de o infractiune la Codul penal si a-l sanctiona. Deciziile judiciare pertinente nu arata ca au tinut seama de faptul ca emisiunea nu urmarea un obiectiv rasist. Motivele avansate, in sprijinul condamnarii dlui Jersild, nu sunt suficiente pentru a convinge

ca amestecul In exercitarea dreptului celui interesat la libertatea de exprimare era "necesar", in special, mijloacele folosite erau disproportionate fata de telul urmarit, protejarea "drepturilor si libertatilor celorlalti". In consecinta, respectiva condamnare a incalcat art. 10 (12 voturi pentru,7 impotriva). 1193. - In baza art. 50, Curtea decide ca insasi constatarea unei violari ofera in sine o satisfactie echitabila suficienta pentru prejudiciul moral. Ea acorda rambursarea amenzii aplicate petitionarului si accepta in intregime cererea sa pentru cheltuieli de judecata si taxe (17 voturi pentru,2 impotriva).

Vogt c/ Germaniei (1995)

1210. - La 1 februarie 1979, dna Dorothea Vogt, profesoara de limba germana si franceza intr-un liceu public din Jever (Saxonia Inferioara), este numita functionar titular. Un raport de notificare redactat in luna martie 1981, califica drept complet satisfacatoare aptitudinile sale, precum si activitatea prestata. Dna Vogt se declara membru al Partidului comunist german (DKP), din 1972. In urma unei instructii preliminare, guvernul districtului Weser-Ems angajeaza, la 13 iulie 1992, o procedura disciplinara impotriva dnei Vogt, cu motivatia ca si-ar fi incalcat obligatia de loialitate fata de Constitutie ("loialitatea politica"), exercitand odata cu toamna anului 1980 diverse ; activitati politice in favoarea DKP. Trei acte de acuzare, intocmite la 15 iulie 1995, 5 februarie si 2 decembrie 1986, enumera activitatile politice publice ale dnei Vogt in favoarea DKP, considerate incompatibile cu calitatea sa de functionar. La 12 august 1986, guvernul districtului WeserEms o suspenda din functie cu titlu provizoriu; incepand cu luna octombrie 1986, ea nu mai incaseaza decat 60% din retributie. La 15 octombrie 1987, Camera disciplinara a Tribunalului administrativ din Oldenhourg considera ca petitionara si-a incalcat obligatia de loialitate politica angajandu-se activ in cadrul unui partid animat de obiective anticonstitutionale si ordona revocarea sa cu titlu de sanctiune disciplinara. La 18 martie 1988, dna Vogt intenteaza apel in fata Curtii disciplinare din Saxonia Inferioara, care respinge apelul si printr-o hotarare, datand din 31 octombrie 1989, confirma in totalitate decizia tribunalului administrativ. La 22 decembrie 1989, partea interesata sesizeaza Curtea Constitutionala Federala; intrun complet de 3 judecatori, aceasta decide, la 7 august 1990, inadmisibilitatea recursului, considerandu-l lipsit de suficiente sanse de succes. Incepand cu 1 februarie 1991, dna Vogt isi reia functiile de profesoara in cadrul serviciului educational din Saxonia Inferioara; anterior, guvernul land-ului a abrogat decretul asupra angajarii extremistilor in functii publice in Saxonia Inferioara. 1211. - In plangerea sa din 13 februarie 1991, adresata Comisiei, dna Vogt invoca atingerea adusa dreptului sau la libertatea de expresie si de asociere; ea aminteste articolele 10 si 11 ale Conventiei, precum si articolul 14 coroborat cu articolul 10. 1212. - Curtea aminteste ca, in mod general, garantiile Conventiei vizeaza functionarii. Se cuvine sa se distinga intre prezenta speta - petitionara fiind numita functionar titular-si cazurile Glasenapp si Kosiek, in cadrul carora accesul la functia publica se situa in centrul problemei supusa spre dezbatere Curtii. Revocarea partii interesate cu titlu de sanctiune disciplinara cu acuzatia de a-si fi incalcat obligatia de loialitate politica este analizata drept o imixtiune in exercitarea dreptului la libertatea de exprimare. Curtea constitutionala si Curtea administrativa federala au definit in mod clar notiunea de obligatie de loialitate politica impusa tuturor functionarilor printr-o serie de dispozitii legislative pertinente la nivelul federatiei si al land-urilor, inclusiv articolul 61, paragraful 2 al legii asupra functiei publice din Saxonia Inferioara. Prin urmare, ingerinta era prevazuta de

lege. Un anumit numar de state contractante ii supun pe membrii functiei publice la o obligatie de rezerva; in Germania, obligatia de loialitate politica imbraca o importanta deosebita datorita experientei Republicii Weimar, care a generat vointa instaurarii unei "democratii apte de a se apara", odata cu 1949. Revocarea partii interesate urmarea, deci, un scop legitim, conform articolului 10, paragraful 2. Oare era ea necesara intr-o societate democratica? Curtea porneste de la ipoteza ca un stat democratic este indreptatit sa solicite din partea functionarilor sai o loialitate fata de Constitutie. In acest sens, ea pne cont de experienta Germanici sub Republica Weimar, precum si de situatia sa in contextul politic specific epocii in care s-au desfasurat faptele. Rezulta ca obligatia are un caracter absolut evident: nici un alt stat membru al Consiliului Europei nu pare sa fi impus o obligatie de loialitate de o asemenea rigoare, si chiar in Germania, ea nu a fost interpretata si aplicata, intr-un mod similar, in toate land-urile. Exista mai multe motive pentru a considera revocarea unei profesoare drept o sanctiune extrem de severa: efectul asupra reputatiei persoanei implicate, pierderea mijloacelor de subzistenta si cvasi-imposibilitatea gasirii unui post asemanator in Germania. De altfel, singurul risc inerent postului ocupat de dna Vogt consta in indoctrinarea elevilor acesteia. Or, asupra acestui punct nu i-a fost adresata nici o critica; din contra, activitatea sa in cadrul scolii a fost apreciata in unanimitate; de altfel, durata procedurii disciplinare demonstreaza ca autoritatile nu considerau imperioasa necesitatea sustragerii elevilor de sub influenta partii interesate. In plus, aceasta nu a manifestat nicicand in afara scolii, o atitudine anticonstitutionala si nici nu s-a exprimat contrar Constitutiei. in sfarsit absenta, interdictiei vizand DKP are drept consecinta faptul ca activitatile desfasurate de partea interesata in cadrul acestui partid aveau un caracter perfect legal. In concluzie, revocarea dnei Vogt era disproportionata in raport cu obiectivul legitim urmarit. A existat, deci, o violare a articolului 10 (10 voturi pentru, 9 impotriva). 1213. - Abordand cazul in temeiul articolului 11, Curtea aminteste ca protejarea opiniilor personale constituie unul dintre obiectivele libertatii de reuniune si de asociere. Revocarea petitionarei cu titlu de sanctiune disciplinara in urma refuzului sau de a se desolidariza de DKP este analizata drept o mixtiune in exercitarea dreptului la libertatea de asociere. Ramanea, deci, sa se constate daca revocarea amintita satisfacea conditiile paragrafului 2, identice in substanta cu cele ale paragrafului 2 din articolul 10. Doar cea de-a doua fraza a paragrafului 2 din articolul 11 prevede o serie de exceptii. In acest sens, Curtea estimeaza ca notiunea de "administratie de stat" in perspectiva articolului 11, paragraful 2, implica o interpretare limitata, tinandu-se cont de postul ocupat de functionar. Chiar daca profesorii fac parte din aceasta categorie - o problema pe care Curtea considera ca nu trebuie sa o solutioneze in actuala speta-, revocarea dnei Vogt era disproportionata in ; raport eu obiectivul legitim urmarit. Prin urmare, a existat o violare a articolului 11 (10 voturi pentru, 9 impotriva). 1214. - Intrucat petitionara nu a ridicat problema incalcarii articolului 14 coroborat cu articolul 10, Curtea nu examineaza cauza din oficiu (unanimitate). 1215. - Considerand ca nu sunt intrunite conditiile pentru examinarea lui din perspectiva articolului 50, Curtea il suspenda (17 voturi pentru, 2 impotriva). 1216. - In cursul unei sedinte tinute la Strasbourg, in prezenta grefierul, petitionara si

guvernul s-au pus de acord asupra unei reglementari amiabile, conform careia cel din urma se angajeaza sa verse dnei Vogt, cu titlu de despagubire, suma de 222639,55 DM. Textul scris si semnat al acestui acord a fost comunicat ulterior grefierului prin unul din avocatii petitionarei. 1217. - Tinand cont de termenii adoptati precum si de absenta unor comentarii ale delegatului Comisiei, Curtea constata ca acordul imbraca un caracter echitabil (articolul 54, paragraful 4 al regulamentului A). Deci, Curtea ia act si cazul este scos de pe rol (unanimitate).

JURISPRUDENTA ARTICOLUL 14

CONSILIUL EUROPEI CURTEA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI SECIA a III - a CAUZA STOICA mpotriva ROMNIEI (Cerere nr. 42722/02) HOTRRE STRASBOURG 4 martie 2008
Prezenta hotrre va deveni definitiv n condiiile art. 44 alin. 2 din Convenie. Poate face obiectul reviziei editoriale

n cauza Stoica mpotriva Romniei, Curtea European a Drepturilor Omului (secia trei), n calitate de Complet format din: Josep Casadevall, Preedinte, Corneliu Brsan, Botjan M. Zupani, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lpez Guerra, judectori, i Santiago Quesada, Grefier Secie, Delibernd n Camera de Consiliu la data de 12 februarie 2008, Pronun urmtoarea hotrre, adoptat la data menionat mai sus:

PROCEDUR
1. La originea cauzei se afl plngerea (no. 42722/02) mpotriva Romniei naintat Curii n temeiul art. 34 al Conveniei pentru Protecia Drepturilor i Libertilor Fundamentale ale Omului (Convenia) de ctre un cetean romn de etnie rom, dl. Constantin Decebal Stoica (reclamantul), la data de 19 noiembrie 2002. 2. Reclamantul a fost reprezentat de ctre prinii si, dna. Floarea Stoica i dl. Marin Dumitru Stoica, Centrul European pentru Drepturile Romilor (ERRC) din Budapesta, Ungaria i Centrul Romani pentru Intervenie Social i Studii (Romani CRISS) din Bucureti. Guvernul Romniei (Guvernul) a fost reprezentat prin agentul su, dl. R.H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. Reclamantul se plnge, n particular, n temeiul art. 3, ca a fost supus la rele tratamente de ctre ofierii de poliie i c investigaiile derulate asupra incidentului nu au fost efective. De asemenea susine c evenimentele invocate precum i ancheta defectuoasa au fost motivate de prejudeci rasiale, fiind nclcat art. 14 din Convenie raportat la art. 3. n temeiul art. 6 alin. 1 din Convenie reclam de asemenea ca nu a avut acces la o instan spre a obine un remediu pentru relele tratamentele aplicate de ctre ofierii de poliie. n final, reclamantul susine c nu a avut la dispoziie niciun remediu efectiv pentru a contesta decizia procurorilor n cauz. 4. La data de 8 noiembrie 2005, Curtea a decis notificarea Guvernului cu privire la aceast cerere. n temeiul dispoziiilor art. 29 alin. 3 din Convenie, s-a decis examinarea pe fondul cauzei precum i a admisibilitii cererii.

N FAPT:
I. CIRCUMSTANELE CAUZEI 5. . Reclamantul s-a nscut la Suceava i locuiete n Gulia, un sat cu un procent de 80% populaie de etnie rom, din comuna Dolhasca, judeul Suceava. A. Relele tratamente aplicate reclamantului 6. La data de 3 aprilie 2001 primarul adjunct, patru ofieri de poliie de la postul de Poliie Dolhasca i eful lor, ase gardieni publici din Dolhasca i un ofer, au plecat n 3 maini spre a pune n executare o decizie local mpotriva proprietarilor ale cror animale pteau pe islazul comunal. Trei dintre gardienii publici purtau uniforme negre cu cagul i erau narmai cu bastoane. In jurul orei 8 p.m., pe drumul de ntoarcere ctre postul de poliie Dolhasca, s-au oprit la barul lui C.C. din Gulia spre a verifica documentele

proprietarului. Un conflict intre autoriti i 20-30 de ceteni de etnie rom a luat natere n faa barului. Declaraiile prilor difer n ce privete desfurarea evenimentelor. 1. Versiunea reclamantului privind faptele 7. F.L., un locuitor de origine rom, tocmai prsea barul cnd a intrat poliia. Sergentul D.T. l-a ntrebat dac este igan sau romn. Cnd F.L. a rspuns c este igan, primarul a cerut ofierilor de poliie i gardienilor publici s-i dea acestuia i celorlali ceteni romi o lecie. Poliia i gardienii publici au nceput s-i bat pe F.L. i pe ceilali ceteni romi care se aflau n vecintatea barului. 8. Reclamantul, care tocmai cumprase ceva de la un magazin din vecintate a fugit mpreun cu ceilali copii ins a fost prins de D.T. care a nceput s-l bata, lovindu-l n partea din spate a capului i l-a mpins ntr-un canal. Reclamantul i-a spus lui D.T. ca tocmai a fost supus unei intervenii chirurgicale la cap i c btaia i-ar putea pune viaa n pericol. D.T. a continuat s-l loveasc pn cnd reclamantul i-a pierdut cunotina. Mai multe persoane, printre care i colegii de clas ai reclamantului au fost martori oculari la incident. Primarul adjunct i ofierii de poliie au fost auzii fcnd remarci rasiste. 9. Oficialii au prsit zona lsndu-l pe reclamant incontient la pmnt. A.S., V.D. i I.C., martori la incident, l-au transportat acas la prinii si 2. Versiunea Guvernului privind faptele 10. Primarul adjunct a intrat n barul lui C.C. cu un ofier de poliie i s-a plns de condiiile insalubre din local i c C.C. permite oamenilor s bea excesiv 11. C.C. le-a cerut clienilor s prseasc barul. Pe parcursul discuiei cu autoritile, C.C. i soia sa i-au incitat pe clienii care erau adunai n faa barului, s se opun autoritilor. Clienii au devenit agresivi. Ofierii de poliie l-au nconjurat pe primar spre a-l proteja.. Oficialii s-au ntors n graba la maini i au prsit zona imediat. Maina primarului adjunct, care a plecat ultima, a fost atacat de ctre localnici cu bte. B. Examinarea medical a reclamantului 12. n seara de 3 aprilie 2001 reclamantul a fost dus de prinii si la Spitalul Sfnta Maria din Iai 13. La data de 6 aprilie 2001, acesta a fost examinat de ctre un doctor din cadrul Institutului Medico-Legal din Iai. Certificatul medico-legal emis cuprinde urmtoarele:
- Pe partea exterioar superioar a cotului stng: o excoriaie discontinua de 1,2 x 1 cm, cu crusta hematic roie;

In spaiul dintre scapul i vertebre: echimoze liniare vineii transversale, cu dimensiuni intre 9x3,2 cm i 5,52 x 2,8 cm, dou pe partea dreapt, una pe partea stng; Pe partea exterioar a braului drept : o echimoz transversal linear roie de 5,5x2 cm; Subiectul declar c are dureri n epicraniul parietal drept ns nu sunt semne vizibile exterioare de leziuni post traumatice ... Concluzii Stoica Constantin prezint echimoze, contuzii toracice i excoriaii, produse cu un linear contondent, care pot data din 3 aprilie 2001. Necesit pentru recuperare de la trei pn la cinci zile de ngrijiri medicale.

14. In ceea ce privete istoricul su medical, reclamantul a fost diagnosticat cu afeciune cerebral i operat la 20 decembrie 1999. La 12 aprilie 2001 Comisia pentru Protecia Persoanelor cu Handicap a stabilit c acesta prezint handicap de gradul I i necesit supraveghere permanent i un asistent personal. C. Investigaiile privind incidentul 15. La data de 4 aprilie 2001, incidentele de la 3 aprilie dintre romi i autoriti au fost discutate n biroul Primarului, cu reprezentanii prefecturii, ai Guvernului i ai Partidei Romilor. Cteva persoane au depus mrturie, inclusiv mama reclamantului i martori oculari. La 5 aprilie 2001 un raport a fost naintat Inspectoratului de Poliie Suceava (Poliia Suceava). 16. La data de 9 aprilie 2001 Romani CRISS, acionnd n numele reclamantului, a solicitat comandantului poliiei Suceava s deschid o anchet penal n acest caz. n aceeai zi i-au exprimat ctre Prefect ngrijorarea fa de motivaiile rasiale ale incidentului. 17. La data de 18 aprilie 2001 Prefectul a informat Romani CRISS c ancheta Primarului de la 4 aprilie, la care a luat parte i reprezentantul su, exclude posibilitatea vreunor motivaii rasiale ale incidentului. 18. La data de 18 aprilie 2001, tatl reclamantului a formulat, n numele fiului su, o plngere penal adresat Parchetului Militar Bacu, ndreptat mpotriva lui D.T, a celorlali ofieri de poliie i a primarului adjunct. 19. La data de 5 iunie 2001, Avocatul Poporului, informat despre eveniment de Romani CRISS, a solicitat demararea unei anchete de ctre Poliia Suceava, Parchetul Militar Bacu, Agenia pentru Protecia Copilului Suceava i Consiliul Local Bacu i a solicitat compensaii i ajutor pentru familia reclamantului 20. La data de 20 august 2001, Agenia pentru Protecia Copilului Suceava a informat Avocatul Poporului c procedura de conciliere a fost demarat i c familiei reclamantului i-a fost avansat suma de 2 milioane lei vechi (ROL) ca ajutor pentru asisten n vederea recuperrii medicale i psihologice a reclamantului. 21. La data de 29 mai 2001 Romani CRISS a naintat o plngere penal

Parchetului Militar Bacu mpotriva lui D.T. i a celorlalte persoane considerate responsabile de incident, acuzndu-i de comportament abuziv. 1. Ancheta Poliiei Suceava 22. Poliia Suceava, superioar ierarhic poliiei Dolhasca, a pornit o anchet n cauz. 23. La data de 7 mai 2001 au fost audiai localnicii D.D i F.L, martori oculari, F.S, mama reclamantului i A.S, tatal unei alte presupuse victime. Acetia au declarat c fie un ofier de poliie, fie un gardian public l-a prins i btut pe reclamant 24. Doi ofieri de poliie i primarul au depus mrturie la 8 mai 2001. Acetia au declarat ca C.C. l critica pe primarul adjunct, susinnd c acesta a ctigat voturile cetenilor de etnie rom prin false promisiuni pe care i lea retras dup ce a ctigat alegerile. Aceste susineri i-au enervat pe cetenii de etnie rom aflai n faa barului spre a protesta mpotriva oficialilor, s-i insulte pe acetia n limba romani i s le atace mainile la plecare. Au artat c niciun localnic nu a fost btut de vreun ofier de poliie sau gardian public n noaptea respectiv i c oficialii au plecat n grab cu mainile 25. Localnicul V.D. a depus mrturie n aceeai zi c l-a vzut pe D.T. lovindu-l pe reclamant peste brae i piept i c ofierul s-a oprit cnd i-a vzut pe martori apropiindu-se. 26. La 16 mai 2001 politia l-a ascultat pe reclamant. Acesta a reiterat faptul c i s-a pus piedic i a czut iar D.T. l-a lovit n stomac, n spate i l-a btut cu un baston de poliie. 27. Depunnd mrturie n aceeai zi, D.T. a negat c l-ar fi btut pe reclamant, a declarat c nici mcar nu a purtat baston n ziua aceea i a oferit aceeai versiune asupra faptelor ca i ceilali ofieri de poliie i gardieni publici. 28. Doi ofieri de poliie i patru trectori au depus mrturie n acea zi i toi au declarat c nu a fost utilizat violena de ctre autoriti. 29. La 1 iunie 2001 Poliia Suceava a trimis raportul su final Parchetului Militar Bacu. A propus nenceperea urmririi penale mpotriva persoanelor acuzate. 30. La 11 iunie 2001 Poliia Suceava a informat Avocatul Poporului i pe Romani CRISS c procedura privind acuzaiile de comportament abuziv mpotriva lui D.T. este n curs i c o decizie final va fi luat de Parchetul Militar Bacu. La 11 iulie 2001 Poliia Suceava a informat Avocatul Poporului c dosarul cauzei a fost naintat Parchetului Militar Bacu cu propunere de nencepere a urmririi penale. 2. Ancheta Parchetului Militar 31. La data de 20, 21 i 21 august, 3 i 13 septembrie 2001, procurorul a ascultat diverse persoane: C.C., proprietarul barului, E.C., soia acestuia,

reclamantul, tatl acestuia D.S i mama acestuia D.F, patru localnici care au fost martori la incident, primarul adjunct (de doua ori), cei unsprezece ofieri de poliie i gardieni publici, inclusiv pe D.T i patru trectori. Toi i-au meninut declaraiile date n faa Politiei Suceava. Cetenii romi implicai au artat, n principal, c au vzut civa ofieri de poliie i gardieni publici utiliznd violena mpotriva unor copii romi n timp ce autoritile au negat acuzaiile. Trectorii au susinut versiunea autoritilor. Directorul scolii i preedintele Partidei romilor au artat c romii refuz s i mai trimit copii la coala dup incident de frica represaliilor. 32. C.C. declar urmtoarele:
20 sau 30 de romi narmai cu bte, topoare etc. s-au strns n jurul celor trei maini. Am strigat la primarul adjunct: Te-am votat la alegeri i acum vii s ne omori oamenii! n timp ce situaia devenea mai tensionat ... am strigat a romii prezeni s nu se apropie mai mult de cele trei maini i dup aceea am ncercat s-l protejez pe primarul adjunct i pe ceilali oficiali pn la intrarea n maini i plecarea lor ctre Dolhasca. Mainile nu au fost lovite, dar romii i-au insultat pe cei ce se aflau n main pn cnd au plecat. Nu am vzut nici un cetean de etnie rom btut n acea sear de ctre poliie sau de ctre gardienii publici, dar am auzit mai trziu c fiului lui D.S. (reclamantul) a fost btut de ctre ofierii de poliie ... Ct am fost prezent, nici un ofier de poliie sau gardian public nu a lovit, insultat sau ameninat cetenii de origine rom. Nu este adevrat c incidentul din acea sear a fost de natur rasial ...

33. Soia acestuia, E.C., confirm declaraia dat. 34. Tatl reclamantului declar mai ales c:
Speriat de ceea ce se ntmpla n faa barului .... fiul meu a ieit [din magazin] i a luat-o la fug spre cas, dar un gardian public i-a pus piedic i apoi sergentul D.T. a nceput s-l bat cu slbticie ... Fiul meu... a luat-o la fug n seara de 3 aprilie 2001, de fric, dei tia c nu are voie s alerge [din cauza situaiei sale medicale].

35. Reclamantul a declarat c:

Vznd ce se ntmpl, m-am speriat i am luat-o la fug spre cas. Dup 4-5 pai, ofierul de poliie D.T. mi-a pus piedic i am czut la pmnt. Dup ce am czut, l-am vzut pe ofierul D.T. vrnd s m loveasc n cap cu bastonul de poliie i i-am spus nu-mi da n cap fiindc am fost operat la cap. Nu m-a ascultat i m-a lovit de cteva ori cu bastonul i cu pumnii i mia dat cu picioarele n tot corpul, n spate i n piept.

36. La data de 23 august 2001 Poliia Suceava a informat Parchetul Militar c ofierii de la politia Dolhasca nu au formulat plngere mpotriva cetenilor romi pentru insult, pentru urmtorul motiv:
felul n care unii dintre romi au acionat este pur ignesc i nu constituie infraciunea de insult.

37. La data de 2 octombrie 2001 procurorul militar a decis nenceperea

urmririi penale, apreciind c probele prezentate nu confirma acuzaia de violenta mpotriva reclamantului. Partea relevant a deciziei sale este dup cum urmeaz :
La un moment dat, suprai de atitudinea critica (a primarului adjunct), C.C. a devenit agresiv verbal, plngndu-se primarului despre anumite aspecte ale activitii sale profesionale. C.C. a ieit din bar i s-a adresat n limba romani, incitnd cei 20 30 romi prezeni mpotriva celor doi oficiali (primarul adjunct i unul dintre poliitii care-l nsoea). Considernd c situaia poate degenera, de vreme ce romii deveniser extrem de agresivi i violeni i erau narmai cu obiecte contondente, poliitii l-au nconjurat pe primarul adjunct spre a-l apra, s-au suit n maini i au prsit n grab locul, ndreptndu-se n grab spre centrul Dolhasci. Cetenii romi au atacat ultimul vehicul, cel n care se afla primarul, ins nici o pagub nu a fost produsa acestuia deoarece vehiculele deja prseau zona. C.C. a declarat ca nu a vzut nici un rom btut de poliiti. De asemenea acesta a negat ca incidentul ar fi un conflict rasial. Declaraia sa se coroboreaz cu declaraiile poliitilor i ale gardienilor publici (care au depus mrturie n aceast cauz) Depoziiile martorilor oculari n favoarea reclamantului vor fi nlturate ca neserioase de vreme ce din probe rezult c aceste persoane au sosit la locul incidentului dup ce mainile placaser. Mai mult dect att, declaraiile acestor martori sunt contradictorii i nu se coroboreaz cu declaraiile date de reclamant i tatl sau, care au artat ca acesta a fost mpins, lovit i btut cu un baston de poliie pe tot corpul, inclusiv n cap... Aceasta concluzie e contrazisa de certificatul medico-legal de la dosar. Declaraiile martorilor reclamantului arat c la momentul nceperii incidentului, acesta (reclamantul) a fugit spre cas, contrar recomandrii medicale ce-i fusese fcut ....

De asemenea, a considerat c declaraia lui C.C., susinut de cele date de poliiti i de ctre gardienii publici, confirma faptul ca incidentul nu a avut la baza vreo motivaie rasiala. 38. La data de 3 octombrie procurorul militar a comunicat Romani CRISS decizia sa, artnd ca probele administrate arata ca reclamantul nu a fost lovit, insultat sau ameninat de ctre ofierii de poliie. 39. Mama reclamantului i Romani CRISS au contestat rezultatul anchetei. 40. La 14 mai 2002 decizia procurorului a fost confirmat de Parchetul Militar de pe lng Curtea Suprem de Justiie, pe temeiul c probele administrate indic faptul c nicio violen nu a fost exercitat mpotriva cetenilor romi. 3. Alte plngeri 41. La data de La 19 februarie 2002, tatl reclamantului a solicitat Romani CRISS s formuleze o plngere ctre autoritile competente privind anumite incidente ce au aprut pe parcursul investigaiilor. El a artat c la 3

septembrie 2001 procurorul militar nsrcinat cu cazul fiului su a ncercat sa intimideze martorii i l-a agresat fizic pe reprezentantul Romani CRISS. In consecin, anumii martori au refuzat s depun mrturie. Mai mult, afirm c membrii ai politiei au ncercat s-i determine s i retrag plngerea hruindu-i familia. La 7 decembrie 2001 o patrul de poliie s-a deplasat la locuina reclamantului n jurul miezului nopii ins au plecat cnd li s-a spus ca tatl reclamantului nu este acas. In februarie 2002 D.T. l-ar fi ameninat i i-ar fi tras un pumn bunicului reclamantului. 42. La 19 februarie 2002 Romani CRISS a naintat plngerea Politiei Suceava care a respins-o ca nefondat la 20 martie 2002. II. LEGISLAIA INTERN APLICABIL 43. Dispoziiile interne relevante ale Codului de procedur penal i ale Regulamentelor poliiei i parchetului militar sunt menionate n cauza Dumitru Popescu mpotriva Romniei ((nr. 1), nr. 49234/99, alin. 43-46, 26 aprilie 2007) i n cauza Barbu Anghelescu mpotriva Romniei (nr. 46430/99, alin. 40, 5 octombrie 2004). 44. Dispoziiile aplicabile din Codul penal i Codul civil privind mijloacele de obinere a compensaiilor pentru presupuse rele tratamente sunt menionate n cauza Kalanyos i alii mpotriva Romniei ((dec.), nr. 57884/00, 19 mai 2005). 45. n aceeai decizie, precum i la alin. 43-45 ale hotrrea pronunat n cauza Dumitru Popescu mpotriva Romniei (nr. 1), menionat mai sus exist o descriere a modului de aplicare a legii privind plngerile naintate mpotriva deciziilor procurorului (art. 278 Cod de procedur penal i art. 2781 introdus prin Legea nr. 281/24 iunie 2003 aplicabil din data de 1 ianuarie 2004).

N DREPT
I. PRESUPUSA NCLCARE A ART. 3 DIN CONVENIE 46. Reclamantul se plnge de presupuse rele tratamente la care a fost supus la 3 aprilie 2001 de ctre forele de ordine i consider c ancheta desfurat n cauz nu a fost eficient. Invoc dispoziiile art. 3 din Convenie, dup cum urmeaz:
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

A. Admisibilitate 47. Curtea noteaz c prezenta plngere nu este vdit nefondata n sensul

art. 35 alin. 3 din Convenie. De asemenea noteaz ca nu este inadmisibil nici pe alte temeiuri. Urmeaz de aceea s o declare admisibil. B. Fondul cauzei 1. Declaraiile prilor 48. Guvernul nu contest traumele reclamantului ins, bazndu-se pe concluziile anchetei interne, arat c pretinsele violene nu au fost comise de oficiali, cu att mai mult cu ct nici identitatea fptuitorilor i nici data exact la care au avut loc aceste agresiuni nu au putut fi stabilite cu certitudine. 49. Citnd cazul Klaas mpotriva Germaniei (hotrrea din 22 septembrie 1993, seria A nr. 269, p. 17, alin. 29 in fine); i Ribitsch mpotriva Austriei (hotrrea din 4 decembrie 1995, seria A nr. 336, p. 24, alin. 32), Guvernul argumenteaz c de regul Curtea nu trebuie s nlocuiasc raionamentul instanelor interne cu propria evaluare a faptelor i c, de regul, instanele interne examineaz probele naintea prezentei Curi. 50. Reprezentanii Guvernului sunt de opinie c procurorul a nlturat pe bun dreptate declaraiile martorilor oculari n susinerea reclamantului, deoarece acetia erau discriminatorii i mai puin credibili. Acetia au subliniat i contradiciile dintre declaraiile martorilor i cele ale reclamantului. 51. Totodat, Guvernul consider c ancheta efectuat de ctre autoriti a fost conform i eficient. Reprezentanii Guvernului subliniaz faptul c procurorii au luat n considerare declaraiile prilor i cele ale martorilor, c reclamantul a fost examinat de ctre un cadru medical i c faptele au fost examinate cu atenie. Decizia Parchetului Militar Bacu a fost re-examinat i confirmat de Parchetul Militar de pe lng Curtea Suprem de Justiie. Argumentaia reprezentanilor Guvernului are ca baz cauza Velikova mpotriva Bulgariei (nr. 41488/98, alin. 80, CEDO 2000-VI). 52. Mai mult, reprezentanii Guvernului, menioneaz c nu exist nicio legtur ierarhic sau instituional ntre ofierii de poliie acuzai, toi din cadrul Poliiei Dolhasca i anchetatori, toi din cadrul Poliiei Suceava i argumenteaz c numai faptul c att procurorul, ct i acuzaii fac parte din forele militare nu dovedete n sine c a existat o lips de imparialitate i independen din partea anchetatorilor (a se vedea Bursuc mpotriva Romniei, nr. 42066/98, alin. 103, 12 octombrie 2004). 53. Reclamantul consider c dosarul de anchet conine suficiente elemente pentru a concluziona c faptele de violen au fost svrite de ctre poliie. Din punctul su de vedere, decizia de a nu lua n considerare declaraiile martorilor oculari este nefondat. n orice caz, autoritile nu au reuit s ofere o explicaie alternativ credibil cu privire la originea leziunilor sale. n opinia sa, ar fi trebui luate n considerare urmtoarele elemente ca factori agravani n evaluarea gravitii tratamentului la care a

fost supus: avea 14 ani la acea vreme; era grav bolnav; n situaia sa particular atacul l-a determinat s-i fie fric pentru viaa sa; este de origine rom (n contextul hruirii organizate ale etnicilor romi de ctre autoritile romne). De asemenea, a subliniat c autoritile au acionat noaptea trziu i c utilizarea forei nu era nici necesar i nici proporional avnd n vedere circumstanele. 54. n ceea ce privete modul de efectuare al anchetei, reclamantul concluzioneaz c acetia nu s-au conformat standardelor impuse de ctre Curte n cauza Assenov i alii, i c aceast anchet a durat prea mult (a se vedea Assenov i alii mpotriva Bulgariei, hotrrea din 28 octombrie 1998, Rapoartele Hotrrii i Deciziile 1998-VIII). 55. Din punctul su de vedere Poliia Suceava nu ar fi putut da dovad de imparialitate avnd n vedere c aceast instituie este ierarhic superioar Poliiei Dolhasca. Mai mult, imparialitatea procurorului militar este ndoielnic. 56. Reclamantul reamintete c n decizia sa din 2 octombrie 2001, Parchetul Militar Bacu a fcut numai rezumatul declaraiilor ofierilor de poliie, care uneori erau identice pn la ultimul cuvnt i nu a luat n considerare declaraiile martorilor oculari fr o motivaie plauzibil. Reclamantul continu cu argumentarea faptului c numai civa dintre etnicii romi prezeni au fost solicitai s depun mrturie i c unii dintre ei au fost intimidai de ctre poliie i mpiedicai s depun mrturie. 57. n cele din urm, reclamantul menioneaz c dei ofierii de poliie au declarat c au fost atacai de ctre etnicii romi cu bte, nu s-a fcut nicio anchet oficial n ceea ce privete aceste acuzaii. Se concluzioneaz c aceste declaraii reprezint numai o ncercare de a justifica aciunile poliiei. 2. Opinia Curii 58. Curtea noteaz de la nceput c este necontestat faptul ca reclamantul a suferit leziuni la data sau n jurul datei incidentului. Cu toate acestea, prile nu sunt de acord n ceea ce privete producerea acestora de ctre organele de poliie. 59. Curtea reitereaz ca art. 3 garanteaz una dintre valorile fundamentale ale unei societi democratice. Chiar i n circumstanele cele mai dificile, cum ar fi lupta mpotriva terorismului sau criminalitii, Convenia interzice n termeni absolui tortura i tratamentele inumane sau cele degradante. Spre deosebire de majoritatea clauzelor Conveniei i ale Protocoalelor 1 i 4, art. 3 nu cuprinde nici un fel de excepii i nici o derogare de la acesta nu este permisa n temeiul art. 15 din Convenie, chiar i n cazul unui eveniment de urgen public viznd viata naiunii (a se vedea cauza Assenov i alii, menionat mai sus, p. 3288, alin. 93). 60. Relele tratamente trebuie s ating un nivel minim de gravitate pentru a intra sub incidena art. 3 din Convenie. Stabilirea acestui minim depinde de toate circumstanele cauzei, cum ar fi durata tratamentului, efectele fizice i psihice ale acestuia, n unele cazuri vrsta i sexul precum i stare de sntate a victimei (a se vedea Irlanda mpotriva Regatului Unit, hotrrea

din 18 ianuarie 1978, seria A nr. 25, Kudla mpotriva Poloniei, [GC], nr. 30210/96, alin. 91, CEDO 2000-XI i Peers mpotriva Greciei, nr. 28524/95, alin. 67, CEDO 2001-III). Curtea a considerat tratamentele ca fiind inumane pentru c, ntre altele, au fost premeditate, au fost aplicate continuu i au cauzat fie vtmri corporale, fie afeciuni fizice i psihice. Tratamentele sunt considerate a fi degradante deoarece prin natura lor creeaz victimei un sentiment de teama, angoas i inferioritate, de natur s o umileasc i s o devalorizeze (a se vedea Kudla, citat mai sus, alin. 92) 61. Pentru a aprecia c anumite tratamente sunt degradante n sensul art. 3, Curtea va avea n vedere dac scopul acestora este sa umileasc i s devalorizeze persoana n cauz i dac, n ceea ce privete consecinele acestora, afecteaz victima n mod negativ intr-o manier incompatibil cu art. 3 din Convenie (a se vedea cauza Raninen mpotriva Finlandei, hotrrea din 16 decembrie 1997, Rapoartele 1997-VIII, p. 2821, alin. 55). Cu toate acestea, chiar i n absena unor astfel de scopuri, nclcarea art. 3 nu poate fi exclus n mod concludent (a se vedea Peers, citat mai sus, alin. 74). Gradul de suferin i umilire aplicat trebuie n orice caz s depeasc elementul inevitabil de suferin i umilire aferent unei forme legitime de tratament sau pedeaps. 62. Curtea consider c gravitatea vntilor constatate la examinarea medical a reclamantului (a se vedea alin. 13 mai sus) indic faptul c ultimele leziuni, indiferent dac au fost produse de ctre poliie sau de ctre altcineva, au fost suficient de serioase pentru a constitui rele tratamente n sensul art. 3 din Convenie (de exemplu a se vedea A. mpotriva Regatul Unit, hotrrea din 23 septembrie 1998, Rapoarte 1998-VI, p. 2699, alin. 21 i Ribitsch, citat mai sus, p. 9 i p. 26, alin. 13 i 39). Rmne a se stabili dac statul poate fi considerat responsabil pentru producerea acestora n sensul art. 3.. 63. Curtea reitereaz jurisprudena sa confirmnd standardul probei dincolo de orice bnuiala rezonabil n evaluarea probelor (a se vedea Avar mpotriva Turciei, nr. 25657/94, alin. 282, CEDO 2001). Astfel de probe trebuie s fie ntemeiate pe coexistenta unor interferene puternice, clare i concordante, fie bazate pe prezumii similare de netgduit. 64. Curtea este sensibil la natura subsidiar a rolului su i recunoate c trebuie s fie prevztoare n a-i asuma rolul unui tribunal de prim instan asupra faptelor, acolo unde acest lucru nu apare ca fiind absolut necesar conform circumstanelor unui caz particular (a se vedea, de exemplu, McKerr mpotriva Regatului Unit (dec.), nr.. 28883/95, 4 April 2000). Totodat, atunci cnd acuzaiile sunt fcute n temeiul art. 3 din Convenie, Curtea trebuie fac o examinare deosebit de atent (a se vedea Cobzaru mpotriva Romniei, nr. 48254/99, alin. 65, 26 iulie 2007) chiar dac anumite proceduri i anchete interne au avut deja loc. 65. n cauza de fa, Curtea noteaz c reclamantul a fost internat n spital imediat dup evenimente i un raport medical confirm leziunile suferite. Reclamantul a formulat o plngere penal mpotriva poliitilor acuzai ca l-ar fi btut. Declaraia sa este coerenta i susinut de raportul medical i de

declaraiile anumitor martori oculari. Nu mai puin adevrat este faptul c martorii au dat declaraii contradictorii; toi oficialii i unii trectori au negat existena violenelor, n vreme ce stenii au afirmat ca acestea au existat. n final ancheta desfurat a condus la concluzia ca organele de ordine nu sunt responsabile pentru vtmri. 66. Nu a existat nicio recunoatere oficial a vreunui act de violen mpotriva reclamantului. 67. Cu toate acestea, Curtea reamintete c atunci cnd un cetean prezint argumente pertinente privind faptul c a fost supus unor serioase rele tratamente de ctre poliie sau de ctre ali reprezentani similari ai statului, ilicit i cu nclcarea art. 3 din Convenie, aceast reglementare, apreciat prin raportare la obligaia general a statului conform art. 1 din Convenie de a asigura tuturor celor din jurisdicia sa drepturile i libertile prevzute n [...] Convenie, impune efectuarea unei anchete oficiale efective. Aceasta ancheta, ca i cea de la art. 2, trebuie sa fie de natur s conduc la identificarea i pedepsirea celor responsabili. n caz contrar, interdicia legala privind tortura i tratamentele inumane i degradante i pierde importanta ei fundamental, devine inefectiv n practic i creeaz posibilitatea abuzurilor cauzate de ctre stat n unele cazuri. (a se vedea Assenov i alii, citat mai sus, alin. 102). 68. Curtea noteaz c n cauz a avut loc o anchet. Rmne a se observa dac aceasta a fost sau nu efectiva, aa cum se dispune prin art. 3. 69. De la nceput Curtea noteaz c ancheta a durat aproape un an i considera c aceast durat a procedurii nu reprezint, n sine, o problem (a se vedea alin. 54 de mai sus). 70. In ceea ce privete caracterul efectiv al anchetei, Curtea noteaz urmtoarele. 71. Dei la incident au fost prezeni 20 sau 30 de ceteni, numai trei au fost ascultai n cauz n faa Politiei Suceava i cinci n faa procurorului militar. Toi ofierii de poliie i gardienii publici au depus mrturie. 72. Nu exista nicio explicaie pentru care ceilali steni nu au fost ascultai pe parcursul investigaiilor. Acetia fie nu au fost chemai s depun mrturie, fie aa cum susine reclamantul au fost intimidai de poliie. n ambele cazuri, faptul c nu au fost ascultai creeaz dubii cu privire la seriozitatea cu care politia a desfurat ancheta n acest caz. 73. De asemenea, Curtea este preocupat de modul n care procurorul militar a nlturat mrturiile stenilor audiai. In primul rnd, conform tezei Guvernului, procurorul avea dreptul s nlture aceste marturii dac se dovedeau neverosimile sau inutile n mod evident. Cu toate acestea, Curtea nu poate s nu observe c procurorul nu a explicat de ce mrturiile stenilor au fost mai puin credibile dect cele ale ofierilor de poliie, de vreme ce toi participanii trebuie considerai egali, datorita poziiilor lor opuse pe parcursul procedurii (presupusa victim mpotriva presupusului fptuitor). 74. Mai mult, concluzia procurorului conform creia aceti martori nu ar fi fost prezeni la incident este contrazis de probele cauzei, inclusiv de

declaraiile acestor persoane, date n faa aceluiai procuror. 75. De asemenea, Curtea consider c presupusele contradicii ntre declaraiile martorilor i cele ale reclamantului nu au fost corespunztor analizate de procuror care a notat doar pe scurt diferenele privind presupusa lovire a reclamantului n cap. El a omis sa analizeze punctele comune ale declaraiilor, inclusiv cele pe care i-a fundamentat concluziile (alin. 32 i 37 de mai sus), din care rezult c reclamantul a suferit n realitate leziuni pe tot corpul. 76. n cele din urm, Curtea consider ca i reclamantul c faptul c ofierii de poliie nu au formulat plngere mpotriva pretinsului comportament insulttor al romilor creeaz dubii asupra versiunii acestora despre fapte, Explicaia poliitilor conform cu care comportamentul ar fi fost pur ignesc va fi examinat mai jos (a se vedea alin. 111-132 de mai jos). 77. Un alt punct de interes l reprezint faptul c anchetatorii s-au limitat s exonereze de rspundere pe poliiti ns nu s-au preocupat s gseasc pe autorul leziunilor reclamantului. Acest aspect este grav mai ales avnd n vedere c reclamantul era minor la data incidentului i de asemenea avea un grav handicap. 78. Daca este adevrat c violentele nu au fost exercitate de poliiti, ci de ctre un individ, urmrirea penal nu poate fi pornit dect la cererea victimei (plngere prealabil, art. 180 din Codul penal romn). Cu toate acestea, nici o astfel de plngere nu poate fi formulat dac poliia nu identific eventualul presupus autor al violenelor. De aceea, n cazul n discuie, reclamantul nu a putut sa formuleze imediat o plngere mpotriva agresorilor si. 79. n cele din urm, Curtea reamintete c deja a stabilit c legea aplicabil la data faptelor instituia un dubiu asupra independentei ierarhice i instituionale a procurorilor militari (a se vedea Barbu Anghelescu, alin. 4030 i 70; Bursuc, alin. 104 i 107; i Dumitru Popescu (nr. 1), alin. 74-78, hotrri citate mai sus). 80. n lumina celor de mai sus i n baza materialelor ce i-au fost prezentate, Curtea consider c Guvernul nu a stabilit n mod satisfctor dac traumele fizice produse reclamantului au fost cauzate n alt mod dect prin tratamentul aplicat de ctre poliiti i concluzioneaz ca aceste leziuni constituie tratamente inumane i degradante (a se vedea de asemenea Cobzaru, citat mai sus, alin. 74). In consecin, a existat o nclcare a art. 3 din Convenie. 81. Avnd n vedere deficienele anterior menionate ale investigaiei, Curtea reine, de asemenea, c autoritile statului nu au desfurat o ancheta efectiv n ceea ce privete plngerea reclamantului pentru pretinse rele tratamente (a se vedea de asemenea Cobzaru, citat mai sus, alin. 75). Aadar, a existat o nclcare a art. 3 din Convenie i sub aspect procedural.

II. PRETINSA NCLCARE A ART 6 alin. 1 DIN CONVENIE 82. Reclamantul se plnge i c, datorit deciziei de nencepere a urmririi penale din 2 octombrie 2001 nu a putut formula o aciune civil spre a obine compensaii de la ofierii de poliie care l-au btut. Invoc dispoziiile art. 6 alin. 1 din Convenie, prin care se prevede c:
n determinarea drepturilor i obligaiilor sale civile... orice persoan are dreptul ... de a aprea ... n fata [unui] tribunal ...

A. Declaraiile prilor 83. Guvernul concluzioneaz c ancheta condus de ctre autoriti a fost eficient i c poliitii acuzai de rele tratamente au fost exonerai n baza tuturor probelor administrate n dosar. 84. Reprezentaii guvernului contest faptul c ulterior deciziei procurorului din data de 2 octombrie 2001, reclamantul ar fi naintat o aciune civil n baza art. 998-999 Cod civil. O astfel de aciune ar fi putut avea anse de succes, avnd n vedere c instanele civile nu trebuie s se conformeze deciziei procurorului. Ar fi permis reclamantului s stabileasc rspunderea civil a lucrtorilor de poliie. 85. Avnd ca baz cazul Van Oosterwijck mpotriva Belgiei (hotrrea din 6 noiembrie 1980, seria A nr. 40, p. 18-19, alin. 37), reprezentanii guvernului subliniaz c opinia negativ a reclamantului asupra anselor de succes a aciunii nu justific n sine sau nu scuz neexercitarea acestei aciuni reparatorii 86. Reclamantul argumenteaz c instanele civile trebuie s se conformeze rezultatului anchetei penale n msura n care o astfel de anchet are n vedere presupusele fapte, persoana responsabil i rspunderea aplicabil, rezultnd astfel o soluie ineficient n cazul su. B. Opinia Curii 87. Curtea reitereaz c scopul regulilor sale privind epuizarea cilor de atac este de a oferi statelor contractante oportunitatea de a preveni sau repara presupusele nclcri ale Conveniei ce li se imputa nainte ca acestea sa fie deferite Curii (a se vedea, printre multe ale autoriti, Selmouni mpotriva Franei [GC], nr. 25803/94, alin. 74, CEDO 1999-IV). 88. Curtea face referire la soluia sa, pronunat sub art. 13 i conform cu care plngerea mpotriva rezoluiei procurorului este un remediu efectiv n acest sens (a se vedea alin. 99-110 de mai jos) 89. In aceste circumstane, Curtea apreciaz c reclamantul avea posibilitatea de a ataca decizia procurorului din data de 2 octombrie 2001 i nu este rolul Curii de a specula asupra urmrilor unui astfel de apel sau asupra efectului pe care acesta l-ar fi avut n faa instanelor civile chemate

s soluioneze cererea privind compensaiile (a se mutatis mutandis, Moldovan i alii (nr. 2), nr. 41138/98 i nr. alin. 120, CEDO 2005-VII (extrase); Menesheva mpotriva nr. 59261/00, alin. 76, 9 martie 2006; i Corsacov mpotriva nr. 18944/02, alin. 82, 4 aprilie 2006). 90. Urmeaz aadar ca cererea s fie respins n temeiul art. 35 din Convenie pentru neepuizarea cilor interne de atac. III. PRESUPUSA NCLCARE A ART. 13 DIN CONVENIE

vedea, 64320/01, Rusiei, Moldovei, alin. 1 i 4

91. Reclamantul se plnge, de asemenea, c eecul autoritilor n a conduce o anchet efectiv, de natur s asigure o reparaie pentru relele tratamente suferite constituie o nclcare a art. 13 din Convenie. Se plnge, de asemenea, c nu a putut n mod efectiv s combat n faa unui tribunal decizia de nencepere a urmririi penale dispus de procurorul militar n favoarea poliitilor care l-au agresat. Articolul 13 prevede c:
Orice persoan, ale crei drepturi i liberti recunoscute de [prezenta] Convenie au fost nclcate, are dreptul s se adreseze efectiv unei instane naionale, chiar i atunci cnd nclcarea s-ar datora unor persoane care au acionat n exercitarea atribuiilor lor oficiale.

92. Curtea noteaz c aceasta plngere are doua ramuri distincte: ineficiena anchetei penale i lipsa unei ci de atac mpotriva deciziei procurorului militar. Le va analiza pe fiecare separat. A. Eficiena anchetei 1. Admisibilitate 93. Curtea noteaz c aspectele acestei plngeri sunt legate de plngerea examinat prin prisma laturii procedurale a art. 3 i de aceea urmeaz a fi declarat admisibil. 2. Fondul cauzei 94. n fond, Curtea reamintete c a apreciat c a existat o nclcare procedural a art. 3 din Convenie prin prisma acelorai aspecte (a se vedea alin. 81 de mai sus). Prin urmare, nu apare ca necesar n prezenta cauz o analiz separat n ceea ce privete nclcarea art. 13 din Convenie pentru aceast latur a plngerii (a se vedea, mutatis mutandis, ei mpotriva Croaiei nr. 40116/02, alin. 61, CEDO 2007-...). B. Apelul mpotriva deciziei procurorului 95. Curtea consider acest aspect ca o chestiune separat sub incidena art. 13 de vreme ce reclamantul se plnge c nu a putut ataca soluia

procurorului de nencepere a urmririi penale, n particular avnd n vedere c reclamantul se plnge c decizia procurorului l-a mpiedicat s obin repararea prejudiciului creat n faa unei instane civile. Acest aspect nu a fost examinat mpreuna cu latura procedural a art. 3, aa cum se menioneaz mai sus. Astfel, va fi examinat n cele ce urmeaz. 1. Declaraiile prilor 96. Guvernul pledeaz pentru neepuizarea cilor de recurs interne, respectiv reclamantul nu a introdus plngere n faa instanei competente mpotriva soluiei procurorului de nencepere a urmririi penale. Se noteaz c aceast nou cale de apel, prevzut de ar. 2781 din Codul de procedur penal, a fost introdus prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 i a fost disponibil reclamantului din data de 1 iulie 2003. 97. Citnd Brusco mpotriva Italiei ((dec.), nr. 69789/01, CEDO 2001-IX) i Nogolica mpotriva Croaiei ((dec.), nr. 77784/01, CEDO 2002-VIII), reprezentanii guvernului consider c reclamantul trebuia s epuizeze i aceast cale de apel, dei aceasta a devenit disponibil numai dup ce prezenta cererea a fost naintat Curii. 98. Reclamantul susine c nu a existat nicio circumstan special n cauza sa pentru a putea fi aplicat excepia conform creia ar trebui s existe o soluionare anterioar nainte de naintarea cererii. Susine n continuare c Guvernul nu a fcut dovada eficienei acestei soluii. 2. Opinia Curii
a) Admisibilitate

99. Curtea considera c argumentele Guvernului ridic problema eficienei plngerii, din perspectiva reclamantului, mpotriva deciziei procurorului. Este astfel strns legat de fondul plngerii examinate n cazul de fa. Prin urmare Curtea ataeaz obiecia preliminar la fondul plngerii reclamantului. 100. Curtea apreciaz c aceast plngere nu este n mod manifest inadmisibil din perspectiva art. 35 alin. 3 din Convenie. Noteaz, de asemenea, c nu este vdit inadmisibila nici sub alte aspecte i astfel va fi declarat admisibil.
b) Fondul cauzei

101. Dup cum Curtea a statuat n numeroase ocazii, art. 13 garanteaz disponibilitatea, la nivel naional, a unui remediu menit s protejeze drepturile i libertile fundamentale prevzute n Convenie, n orice form ar fi acesta prevzut n legislaia naional. Prin urmare, efectul art. 13 din Convenie este de a impune o cale reparatorie intern pentru a instrumenta temeiul presupuselor daune solicitate conform Conveniei i pentru a da o soluionare adecvat, dei maniera n care statele contractante se

conformeaz obligaiilor impuse prin Convenie cu privire la aceast prevedere rmne ntructva la discreia acestora. Domeniul de aplicare al obligaiilor impuse conform art. 13 al Conveniei difer n funcie de natura plngerii reclamantului naintat n temeiul Conveniei. Cu toate acestea, remediul prevzut n art. 13 trebuie sa fie eficient n fapt, precum i n drept (a se vedea Hotrrea Aksoy mpotriva Turciei din 18 decembrie 1996, Rapoartele 1996-VI, p. 2285, alin. 95; Hotrrea Aydn mpotriva Turciei, 25 septembrie 1997, Rapoartele 1997-VI, p. 1895-96, alin. 103; i Hotrrea Kaya mpotriva Turciei, 19 februarie 1998, Rapoartele 1998-I, p. 329-30, alin. 106). 102. In lumina argumentelor Curii referitoare la art. 3 anterior, plngerea de fa intr fr ndoial sub incidena art. 13 din Convenie (a se vedea Hotrrea Boyle i Rice mpotriva Regatului Unit, 27 aprilie 1988, seria A nr. 131, alin 52). De aceea, rmne de examinat dac reclamantul dispunea de un remediu efectiv n legislaia romn pentru a ataca decizia procurorului de nencepere a urmririi penale mpotriva ofierilor de poliie. 103. Curtea reamintete c n prezenta cauz incidentul dintre reclamant i poliiti a avut loc n aprilie 2001, plngerea penala a fost formulat n 18 aprilie 2001 i procurorul militar a decis nenceperea urmririi penale la 2 octombrie 2001, decizie confirmata de procurorul ierarhic superior la 15 mai 2002. La 1 ianuarie 2004 a intrat n vigoare Legea 281/2003. 104. Curtea reamintete c regula epuizrii cilor interne de atac se bazeaz pe o prezumie, reflectat de art. 13 din Convenie de care este strns legat ca exista un remediu eficient n domeniul presupusei nclcri, prevzut de legislaia naional De aceea, acesta este un aspect important al principiului prin care sistemul de protecie prevzut de Convenie este subsidiar sistemului naional de protecie a drepturilor omului (a se vedea Hotrrea Akdivar i alii mpotriva Turciei din 16 septembrie 1996, Rapoartele 1996-IV, p. 1210, alin. 65, i cazul Aksoy, citat mai sus, p. 2275, alin. 51). Este adevrat c pentru ca aceast regul s fie aplicabil trebuie ca remediul respectiv s fi existat n legislaia naional la momentul notificrii Curii. n orice caz, aceast regul are i excepii ce pot fi justificate prin specificul circumstanelor fiecrui caz (a se vedea Baumann mpotriva Franei, nr. 33592/96, 22 mai 2001, alin. 47, neraportat, Brusco, citat mai sus). Curtea a admis c excepia intervine atunci cnd o lege nou, special conceput spre a repara nclcri ale drepturilor fundamentale i spre a pune capt unei probleme structurale existente n legislaia naional, a fost adoptat cu efect retroactiv i a pus astfel capt problemelor structurale care au existat anterior adopiei sale n sistemul legislativ intern (a se vedea Iyer mpotriva Turciei (dec.), nr. 18888/02, alin. 83-84, CEDO 2006-I; Charzyski mpotriva Poloniei (dec.), nr. 15212/03, alin. 40-41, CEDO 2005-V; i mutatis mutandis Ismayilov mpotriva Statului Azerbaijan, nr. 4439/04, alin. 38, 17 ianuarie 2008) 105. Revenind la cauza de fa, Curtea a stabilit deja ca modificrile la

Codul de procedur penal din 2003 (Legea nr. 281/2003) au oferit persoanelor interesate posibilitatea de a ataca n faa instanelor deciziile procurorului (a se vedea Rupa mpotriva Romniei (dec.), nr. 58478/00, 14 decembrie 2004; i Kalanyos i alii, citat mai sus). 106. Cu toate acestea, dup adoptarea modificrilor menionate, persoanele aflate n situaia reclamantului ar fi putut profita de soluiile introduse prin Legea 281/2003 ce prevede un termen de 1 an pentru persoanele interesate de a ataca soluia procurorului adoptat anterior intrrii n vigoare a legii. Noile prevederi descriau n amnunt procedura ce urma a fi respectat n faa instanei i termenele aplicabile. A dat instanei puterea de a controla investigaiile conduse de procuror i de a administra probe. 107. Curtea noteaz c noul remediu a nlturat obstacolele ce au fost considerate ca fiind decisive de ctre Curte n a aprecia c mecanismul de protecie anterior anului 2003 nu corespundea cerinelor de eficien ale Conveniei (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Nogolica, citat mai sus). Mai mult, noua cale de apel a fost elaborat n special pentru a oferi un remediu direct la plngeri similare cu cea naintat de ctre reclamant. 108. Totodat, aciunea n apel poate fi naintat la mai puin de trei ani de la data incidentului. Curtea apreciaz c aceast perioad nu este suficient de ndelungat pentru a modifica semnificativ amintirea faptelor celor implicai i astfel c reduc eficiena examinrii faptelor de ctre instan (a se vedea, mutatis mutandis, Dumitru Popescu (nr. 1), citat mai sus, alin. 56). 109. n lumina acestor circumstane i reamintind caracterul subsidiar al sistemului convenional, Curtea consider c reclamantul ar fi avut posibilitatea de a ataca decizia procurorului de ndat ce Legea 281/2003 a intrat n vigoare. 110. In consecin, Curtea consider c nu a existat o nclcare a art. 13 din Convenie n msura n care aceasta se refer la imposibilitatea de a aciona n apel mpotriva deciziei procurorului militar de nencepere a urmririi penale. IV. PRESUPUSA VIOLARE A ART 14 DIN CONVENIE PRIN RAPORTARE LA ART. 3 I 13 DIN CONVENIE 111. Reclamantul se plnge ca relele tratamente la care a fost supus i decizia de nencepere a urmririi penale mpotriva poliitilor ce l-au btut au fost generate mai ales de mprejurarea c este de etnie rom, contrar principiului nediscriminrii prevzut de art. 14 din Convenie raportat la art. 3 i art. 13 din Convenie Art. 14 din Convenie prevede c:
Exercitarea drepturilor i libertilor recunoscute de prezenta convenie trebuie s fie asigurat fr nici o deosebire bazat, n special, pe sex, ras, culoare, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naional sau social, apartenen la o minoritate naional, avere, natere sau orice alt situaie.

A. Declaraiile prilor 112. Guvernul consider c nu exist nicio prob la dosar care s dovedeasc discriminarea reclamantului. Reprezentanii guvernului contest faptul c presupusele lipsuri ale anchetei penale ar fi fost rezultatul originii etnice a reclamantului. 113. n cele din urm, reprezentanii guvernului argumenteaz c adresarea cuvntului igan nu are o conotaie peiorativ n anumite contexte i nici mcar n limba vorbit. 114. Reclamantul face referire la situaia general a romilor din Romnia aa cum este reflectat de diverse rapoarte ale organizaiilor neguvernamentale, ale Consiliului Europei i ale Comisiei Europene (pentru un rezumat al acestor rapoarte, a se vedea Cobzaru, citat mai sus, alin. 4452). De asemenea, acesta argumenteaz faptul c adresarea cuvntului igan este ofensatoare, mai ales atunci cnd este utilizat pentru a diferenia dou persoane de etnie romn, aa cum s-a ntmplat n acest caz (a se vedea alin. 7 de mai sus) 115. Reclamantul argumenteaz i c remarcile rasiste nregistrate n documentele oficiale ale organelor de poliie au rmas neobservate de ctre procurori (a se vedea alin. 36 de mai sus) i consider c prefectul a respins cu rapiditate motivaiile rasiale din spatele incidentului (a se vedea alin. 17 de mai sus). B. Opinia Curii 1. Admisibilitate 116. Curtea noteaz c plngerea este legat de cele examinate sub art. 3 i 13 din Convenie i de aceea o va declara admisibil. 2. Fondul cauzei 117. Jurisprudena Curii asupra art. 14 stabilete c discriminare nseamn a trata diferit, fr o justificare obiectiv i rezonabil, persoane n situaii n mod relevant similare (Willis mpotriva Regatului Unit, nr. 36042/97, alin. 48, CEDO 2002-IV). Violena rasial este un afront particular adus demnitii umane i, prin prisma efectului sau, necesit din partea autoritilor o vigilen special i o reacie viguroas. De aceea autoritile trebuie s utilizeze toate mijloacele disponibile spre a combate violena rasial, prin aceasta consolidnd viziunea democratic asupra societii, n care diversitatea nu constituie un motiv de desconsiderare ci o sursa de mbogire cultural (a se vedea Nachova i alii mpotriva Bulgariei. [GC], nr. 43577/98 i nr. 43579/98, alin. 145, CEDO 2005-VII). 118. Analiznd plngerea reclamantului privind nclcarea art. 14, astfel cum a fost formulata, rolul Curii este de a determina dac rasismul a fost sau nu o determinant cazual a conduitei autoritilor pe durata

evenimentelor i a desfurrii anchetei, pentru a reprezenta o nclcare a art. 14 din Convenie prin raportare la art. 3. 119. Curtea va ncepe prin a analiza presupusele motive rasiale din spatele conduitei autoritilor pe perioada anchetei. In acest context reitereaz c atunci cnd investigheaz incidente violente autoritile de stat au ca atribuie suplimentar sa demate orice motive rasiale i s stabileasc dac vreo prejudecata rasial a jucat un rol n desfurarea evenimentelor. A trata violena i brutalitatea generate de rasism n aceeai msur n care sunt tratate incidentele violente fr substrat rasial ar nsemna a nchide ochii la natura specific acestor acte care sunt n mod particular distructive n ceea ce privete drepturile fundamentale. A nu face necesara distincie ntre modurile n care situaii esenial diferite sunt tratate constituie un tratament nejustificat mpotriva revederilor art. 14 din Convenie. Intr-adevr proba motivaiilor rasiale este adesea extrem de dificil n practic. Statele semnatare au obligaia de a investiga posibilele substraturi rasiste ale unui act violent, obligaia fiind una de diligen, iar nu de rezultat; autoritile trebuie sa fac tot ceea ce este rezonabil n circumstanele cauzei. (a se vedea Nachova i alii, alin. 160, i ei, alin. 66-67, hotrri citate mai sus). 120. n cauza de fa procurorul militar a sesizat, cu o oarecare certitudine, potenialele implicaii rasiale ale cauzei. Rmne de analizat dac autoritile au depus toate diligenele pentru a evalua aspectele de discriminare rasial ale cauzei. 121. Curtea noteaz c procurorul militar a concluzionat c nu au existat aspecte rasiale ale incidentului, bazndu-se exclusiv pe depoziia lui C.C. i a ofierilor de poliie asupra conflictului. Nu a avut n vedere c aceeai martori a declarat ca C.C. se afla n contradicie cu primarul localitii pe motiv c acesta venise anterior alegerilor s ctige voturile romilor i i-a uitat promisiunile odat ales. Curtea apreciaz c aceast remarc nu ar putea fi considerat ca fiind complet neutr din punct de vedere rasial. Mai mult, gsete problematic faptul c numai stenii, majoritatea romi, nu au fost considerai ca nesinceri n declaraiile lor n vreme ce poliitii au fost integrai n concluziile i argumentaia procurorului (a se vedea alin. 73 de mai sus). 122. Curtea este nemulumita c procurorul militar nu a reacionat n nici un fel la remarca fcuta n raportul Politiei Suceava, raportul descriind comportamentul agresiv al stenilor ca fiind pur ignesc dei astfel de remarci sunt n mod clar stereotipe. 123. Curtea este de asemenea preocupat, ca i reclamantul, de uurina cu care prefectul a concluzionat, la 3 aprilie 2001 c incidentul nu a avut nici un temei rasial. 124. n consecin, Curtea apreciaz c autoritile nu au fcut tot ce le sttea n putere pentru a investiga posibilele motivaii rasiste ale incidentului. 125. Curtea va analiza n continuare posibilele implicaii ale acestei concluzii

n examinarea unei pretinse nclcri a art. 14 n latura sa substanial. 126. Curtea reitereaz c n analiza probelor a adoptat standardul probei dincolo de orice ndoial rezonabila(a se vedea alin. 63 de mai sus); cu toate acestea, nu a exclus posibilitatea ca n anumite cazuri de presupus discriminare, s existe necesitatea ca statul prt s condamne o presupus eveniment discriminatoriu i n cazul n care acest lucru nu are loc s observe o nclcare a art. 14 din Convenie n baza acestui fapt (a se vedea Nachova i alii, citat mai sus, alin. 157, i Bekos i Koutropoulos mpotriva Greciei, nr. 15250/02, alin. 65, CEDO 2005-XIII (extrase)). 127. n cele din urm, Curtea apreciaz c acolo unde se presupune ca n cazul de fa c un act violent a fost motivat de discriminare rasial, transferul de rspundere ctre Guvern poate duce la necesitatea probrii de ctre Guvern a absenei unei atitudini subiective particulare a persoanei n cauz (a se vedea Nachova i alii, alin. 157, i Bekos i Koutropoulos, alin. 65, hotrri citate mai). 128. n prezenta cauz nu este contestat faptul c incidentul din 3 aprilie 2001 a avut loc ntre stenii romi i poliiti. Reclamantul este el nsui de etnie rom. Ofierii de poliie s-au oprit n faa unui bar deinut de C.C. un etnic rom, iar disputa care s-a nscut, nu a fost neutr din punct de vedere rasial. Curtea reamintete c stenii au afirmat c poliitii l-au ntrebat pe F.L. daca este romn sau igan nainte de a-l lovi, la ndemnul primarului de a le da etnicilor romi o lecie (a se vedea alin. 7 de mai sus). In acelai sens, disputa dintre C.C. i primar a avut i ea un nucleu rasial. Totodat, Curtea consider c remarca din raportul Politiei Suceava, care descrie comportamentul pretins agresiv al stenilor ca fiind pur ignesc este n mod clar un stereotip, iar ofierii de poliie nu au fost neutri din punct de vedere rasial nici n timpul evenimentelor i nici n timpul anchetei. 129. Curtea observ c nu exist niciun motiv pentru a aprecia c agresiunea la care a fost supus reclamantul de ctre poliiti s-ar fi situat n afara acestui context rasist. 130. Pentru toate aceste motive, Curtea consider c sarcina probei revine Guvernului, cu luarea n considerare a tuturor dovezilor de discriminare ignorate de poliie i de procurorul militar, precum i a concluziei anterioare privind influena rasial asupra investigaiei efectuate. 131. De aceea, n cauza de fa probele indicnd motivele rasiale din spatele aciunii ofierilor de poliie apar ca fiind clare i nici procurorul nsrcinat cu investigarea cazului i nici Guvernul nu au putut explica n nici un alt mod incidentele i nici nu au putut prezenta vreun argument care s conduc la concluzia c incidentele au fost neutre din punct de vedere rasial. 132. In consecin, a existat o nclcare a art. 14 din Convenie, raportat la art. 3. 133. n cele din urm, avnd n vedere concluzia privind pretinsa nclcare a art. 13 din Convenie (a se vedea alin. 94 de mai sus), Curtea apreciaz c nu este necesar examinarea art. 14 prin raportare la art. 13 din Convenie.

V. APLICAREA ART. 41 DIN CONVENIE 134. Art. 41 din Convenie prevede:

n cazul n care Curtea declar c a avut loc o nclcare a Conveniei sau a protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltei pri contractante nu permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei nclcri, Curtea acord prii vtmate o reparaie echitabil dac este cazul,.

A. Daune 135. Reclamantul solicit 1000 euro (EUR) cu titlul de daune materiale, reprezentnd cheltuieli de spitalizare repetate naintate de ctre familia sa dup btaia din data de 3 aprilie 2001 De asemenea, solicit suma de 70 000 de euro (EUR) cu titlul de daune morale. 136. Guvernul solicit Curii respingerea cererilor de compensaii ale reclamantului. Reprezentanii guvernului consider c rspunderea statal nu poate fi angajat n plata cheltuielilor de spitalizare i c cererea reclamantului privind daunele morale este exagerat i nefondat. 137. Curtea observ c cererea reclamantului privind daunele morale este nefondat, fiind respins. 138. Pe de alt parte, Curtea acord reclamantului suma de 15 000 euro (EUR) cu titlu de daune morale. B. Costuri i cheltuieli 139. ERRC solicit 2,278 EUR reprezentnd costurile i cheltuielile de judecat i anume pregtirea cazului, 10 ore de revizuire a declaraiilor anterioare, cercetarea jurisprudenei, contactele cu partenerii i cu clientul i 22 de ore de elaborare a concluziilor scrise naintate Curii. Se solicit plata acestei sume direct ctre ERRC ntr-un cont separat. 140. Guvernul contest c n contractul semnat de ctre reclamant cu ERRC este inclus tariful pe or. 141. Curtea reitereaz c, pentru ca cheltuielile i costurile s fie rambursate n conformitate cu art. 41, trebuie s se stabileasc dac acestea au fost necesare i dac sunt ntr-un cuantum rezonabil (a se vedea, de exemplu, Nilsen i Johnsen mpotriva Norvegiei [GC], nr. 23118/93, alin. 62, CEDO 1999-VIII, i Boicenco mpotriva Moldovei, nr. 41088/05, alin. 176, 11 iulie 2006). n conformitate cu dispoziia 60 alin. 2 din Regulamentul Curii, cererile naintate trebuie s includ defalcarea compensaiilor solicitate. n caz contrar, completul de judecat poate respinge cererea parial sau n totalitate. 142. n prezenta cauz, avnd n vedere criteriile de mai sus, lista defalcat naintat de ctre reprezentantul reclamantului i numrul i complexitatea problemelor tratate, precum i eforturile substaniale ale ERRC, Curtea

decide acordarea sumei solicitate n valoare de 2278 EUR i plata acesteia ntr-un cont indicat de ctre reprezentatul reclamantului. C. Rata dobnzii 143. Curtea consider c rata adecvat a dobnzii trebuie s aib ca fundament rata de mprumut marginal a Bncii Centrale Europene, la care s se adauge trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA N UNANIMITATE

1. Declar plngerea privind art. 3 i 13, singular sau raportate la art. 14 din Convenie ca fiind admisibil i restul aciunii inadmisibil 2. Hotrte c a existat o nclcare a art. 3 din Convenie, att sub aspect substanial, cat i sub aspect procedural 3. Hotrte c nu a existat o nclcare a art. 13 din Convenie n ceea ce privete posibilitatea reclamantului la a ataca decizia final a procurorului militar. 4. Hotrte c a existat o nclcare a art. 14 raportat la art. 3 din Convenie. 5. Hotrte c nu este necesar o examinare separat a plngerii conform art. 13, singular sau prin raportare la art. 14 din Convenie, privind lipsa unei anchete eficiente. 6. Hotrte (a) ca statul prt s plteasc reclamantului, ntr-un termen de trei luni de la data la care hotrrea devine final, n conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenie, suma de 15 000 (cincisprezecemii) EUR cu titlu de daune morale plus orice alt tax impus, sum echivalat n moneda naional a statului reclamantului (b) ca statul prt s plteasc reprezentantului reclamantului, EERC, ntrun termen de trei luni de la data la care hotrrea devine final, n conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenie, suma de 2 278 (doumiidousuteaptezeciiopt) EUR cu titlu de cheltuieli de judecat plus orice alt tax impus. (c) ca de la ncheierea termenului mai sus menionat de trei luni pn la achitarea sumei s se aplice o dobnd simpl avdn o rat egal cu rata marginal a dobnzii practicate de ctre Banca Central European pe perioada stabilit la care s se adauge trei puncte procentuale;

7. Respinge restul cererii de reclamantului privind compensaiile. Document elaborat n limba englez i comunicat n scris la data de 4 martie 2008, n conformitate cu dispoziia nr. 77 alin. 2 i 3 din Regulamentul Curii.

Santiago Quesada Grefier

Josep Casadevall Preedinte

ANEXA 1
Seria tratatelor europene nr. 1 STATUTUL CONSILIULUI EUROPEI* Guvernele Regatului Belgiei, Regatului Danemarcei, Republicii Franceze, Republicii Irlandei, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Olandei, Regatului Norvegiei, Regatului Suediei i Regatului Marii Britanii i Irlandei de Nord, Convinse c edificarea pcii, bazat pe justiie i cooperare internaional, este de interes vital pentru pstrarea societii umane i civilizaiei, Reafirmnd ataamentul lor pentru valorile spirituale i morale care sunt motenirea comun a popoarelor lor i sursa real a libertii individuale, libertii politice i a statului de drept, principii care formeaz baza oricrei democraii autentice, Convinse c, pentru meninerea i realizarea pe mai departe a acestor idealuri i n interesul progresului economic i social, se impune o unitate mai strns ntre rile europene care sunt animate de aceleai sentimente, Considernd c, pentru a rspunde acestor necesiti i aspiraiilor manifestate n aceast privin de popoarele lor, este necesar a crea un organism care s grupeze statele europene ntr-o asociaie mai strns, Au decis, n consecin, s nfiineze un Consiliu al Europei, compus dintr-un comitet al reprezentanilor guvernelor i o adunare consultativ i, n acest scop, au adoptat prezentul Statut. CAPITOLUL I

SCOPUL CONSILIULUI EUROPEI ARTICOLUL 1 a) Scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate ntre membrii si pentru salvgardarea i realizarea idealurilor i principiilor care sunt motenirea lor comun i pentru facilitarea progresului lor economic i social. b) Acest scop va fi promovat prin organele consiliului, prin discutarea chestiunilor de interes comun i prin ncheierea de acorduri i adoptarea unor aciuni comune n domeniile economic, social, cultural, tiinific, juridic i administrativ, precum i prin salvgardarea i respectarea pe mai departe a drepturilor i libertilor fundamentale ale omului. c) Participarea membrilor la lucrrile Consiliului Europei nu va afecta activitatea acestora n cadrul O.N.U. i a altor organizaii sau uniuni internaionale la care ele sunt pri. d) Chestiunile referitoare la aprarea naional nu in de competena Consiliului Europei. CAPITOLUL II COMPONENA ARTICOLUL 2 Membrii Consiliului Europei sunt prile la acest Statut. ARTICOLUL 3 Fiecare membru al Consiliului Europei trebuie s accepte principiile statului de drept i principiul n virtutea cruia fiecare persoan aflat sub jurisdicia sa trebuie s se bucure de drepturile i libertile fundamentale ale omului. Fiecare membru se angajeaz s colaboreze, n mod sincer i efectiv, la realizarea scopului consiliului conform definiiei acestuia din cap. I. ARTICOLUL 4 Orice stat european, considerat ca fiind capabil de a se conforma prevederilor art. 3 i avnd voina de a le realiza, poate fi invitat de ctre Comitetul Minitrilor s devin membru al Consiliului Europei. Orice stat astfel invitat va deveni membru n momentul depunerii, n numele su, la Secretarul general, a unui instrument de aderare la prezentul Statut. ARTICOLUL 5 a) n circumstane speciale, o ar european considerat ca fiind

capabil a se conforma prevederilor art. 3 i avnd dorina de a le pune n practic poate fi invitat de ctre Comitetul Minitrilor s devin membru asociat al Consiliului Europei. Orice ar astfel invitat va deveni membru asociat la depunerea, n numele su, la Secretarul general, a unui instrument de acceptare a prezentului Statut. Un membru asociat este ndreptit s fie reprezentat numai n cadrul Adunrii Consultative. b) Termenul de membru folosit n acest Statut se refer i la membrii asociai, cu excepia cazurilor cnd este folosit n legtur cu reprezentarea n Comitetul Minitrilor. ARTICOLUL 6 nainte de a adresa invitaiile conform art. 4 i 5, Comitetul Minitrilor va stabili numrul de reprezentani n Adunarea Consultativ la care are dreptul membrul propus i contribuia financiar proporional a acestuia. ARTICOLUL 7 Orice membru al Consiliului Europei poate s se retrag printr-o notificare oficial adresat Secretarului general al consiliului n legtur cu intenia sa. Aceast retragere va deveni efectiv la sfritul anului financiar n care s-a fcut notificarea, dac anunul este fcut n timpul primelor 9 luni ale anului financiar. Dac notificarea este dat n ultimele 3 luni ale anului financiar, ea devine efectiv la sfritul viitorului an financiar. ARTICOLUL 8 Oricrui membru al Consiliului Europei, care a nclcat n mod grav art. 3, i pot fi suspendate drepturile sale de reprezentare i Comitetul Minitrilor i poate cere s se retrag n conformitate cu art. 7. Dac membrul n cauz nu se conformeaz acestei cereri, comitetul poate s decid ncetarea calitii de membru al consiliului de la data pe care comitetul o hotrte. ARTICOLUL 9 Comitetul Minitrilor poate s suspende dreptul de reprezentare n comitet i n Adunarea Consultativ a unui membru pe perioada n care acesta nu i-a ndeplinit obligaiile financiare. CAPITOLUL II DISPOZIII GENERALE ARTICOLUL 10 Organele Consiliului Europei sunt: I. Comitetul Minitrilor; II. Adunarea Consultativ. Aceste dou organe sunt asistate de ctre Secretariatul Consiliului Europei.

ARTICOLUL 11 Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg. ARTICOLUL 12 Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt franceza i engleza. Regulamentele interioare ale Comitetului Minitrilor i ale Adunrii Consultative vor decide asupra circumstanelor i condiiilor n care pot fi utilizate i alte limbi. CAPITOLUL IV COMITETUL MINITRILOR ARTICOLUL 13 Comitetul Minitrilor este organul competent s acioneze n numele Consiliului Europei n conformitate cu art. 15 i 16. ARTICOLUL 14 Fiecare membru are cte un reprezentant n Comitetul Minitrilor i fiecare reprezentant dispune de un vot. Reprezentanii n Comitetul Minitrilor sunt minitrii afacerilor externe. Atunci cnd un ministru al afacerilor externe nu este n msur s participe sau dac alte circumstane recomand acest lucru, poate fi desemnat un supleant care s acioneze n locul su. Acesta va fi, n msura posibilului, un membru al guvernului rii sale. ARTICOLUL 15 a) Comitetul Minitrilor examineaz, la recomandarea Adunrii Consultative sau din proprie iniiativ, msurile adecvate pentru realizarea scopului Consiliului Europei, inclusiv ncheierea de convenii i acorduri i adoptarea de ctre guverne a unei politici comune referitoare la chestiuni specifice. b) Concluziile Comitetului Minitrilor pot fi formulate, dac este cazul, ca recomandri adresate guvernelor. Comitetul poate invita guvernele membrilor s-i fac cunoscute msurile luate cu privire la o atare recomandare. ARTICOLUL 16 Cu excepia competenelor Adunrii Consultative, astfel cum sunt definite la art. 24, 28, 30, 32, 33 i 35, Comitetul Minitrilor va decide, cu efect obligatoriu, asupra tuturor chestiunilor referitoare la organizarea i la aranjamentele interne ale Consiliului Europei. n acest scop, Comitetul

Minitrilor va adopta reglementrile financiare i administrative necesare. ARTICOLUL 17 Comitetul Minitrilor poate s nfiineze, n orice scop pe care l consider necesar, comitete sau comisii cu caracter consultativ sau tehnic. ARTICOLUL 18 Comitetul Minitrilor adopt propriul regulament interior, care va stabili, n special: I. cvorumul; II. metoda numirii i durata mandatului preedintelui; III. procedura pentru stabilirea ordinii de zi, inclusiv pentru depunerea propunerilor de rezoluii; i IV. condiiile n care este notificat desemnarea supleanilor, efectuat conform art. 14. ARTICOLUL 19 La fiecare sesiune a Adunrii Consultative, Comitetul Minitrilor va prezenta rapoarte asupra activitii sale, nsoite de documentaia corespunztoare. ARTICOLUL 20 a) Rezoluiile Comitetului Minitrilor referitoare la chestiunile importante menionate mai jos sunt luate cu unanimitatea voturilor exprimate sau cu votul majoritii reprezentanilor din Comitetul Minitrilor: I. recomandrile prevzute n art. 15 b); II. chestiunile prevzute n art. 19; III. chestiunile prevzute n art. 21 a) I i b); IV. chestiunile prevzute n art. 33; V. recomandrile pentru amendarea art. 1 d), 7, 15, 20 i 22; i VI. orice alt chestiune pe care, datorit importanei ei, comitetul va decide s o supun regulii unanimitii printr-o rezoluie adoptat n condiiile prevzute la paragraful d) de mai jos. b) Chestiunile referitoare la regulamentul interior sau la reglementri financiare i administrative pot fi decise prin votul majoritii simple a reprezentanilor care au dreptul de a face parte din comitet. c) Rezoluiile comitetului, luate n conformitate cu art. 4 i 5, se adopt prin votul unei majoriti de dou treimi din reprezentanii care au dreptul de a face parte din comitet. d) Toate celelalte rezoluii ale comitetului se adopt cu o majoritate de dou treimi din voturile exprimate i cu votul majoritii reprezentanilor care au dreptul de a face parte din comitet. Acestea cuprind, n special, rezoluiile referitoare la adoptarea bugetului, la regulamentul interior, la reglementrile financiare i administrative, la recomandrile privind amendarea articolelor prezentului Statut, altele dect cele menionate la paragraful a) V. de mai sus i la determinarea, n caz de dubiu, a paragrafului prezentului articol care s fie aplicat.

ARTICOLUL 21 a) Afar de cazul n care comitetul decide altfel, reuniunile Comitetului Minitrilor vor fi inute: I. cu uile nchise; i II. la sediul consiliului. b) Comitetul decide ce informaii s fie publicate n ceea ce privete concluziile i discuiile din cadrul unei reuniuni desfurate cu uile nchise. c) Comitetul se reunete nainte de deschiderea sesiunilor Adunrii Consultative i la nceputul acestor sesiuni; el se reunete, de asemenea, ori de cte ori consider necesar. CAPITOLUL V ADUNAREA CONSULTATIV ARTICOLUL 22 Adunarea Consultativ este organul deliberativ al Consiliului Europei. Ea dezbate chestiunile care sunt de competena sa conform prezentului Statut i prezint concluziile sale Comitetului Minitrilor, sub form de recomandri. ARTICOLUL 23 a) Adunarea Consultativ poate s delibereze i s formuleze recomandri cu privire la orice chestiune legat de scopul Consiliului Europei, care intr n competena acestuia, astfel cum este definit n cap. I. Ea poate, de asemenea, s delibereze i s fac recomandri cu privire la orice chestiune care i este supus spre avizare de ctre Comitetul Minitrilor. b) Adunarea Consultativ stabilete ordinea de zi conform prevederilor paragrafului a) de mai sus, innd seama de activitatea altor organizaii europene interguvernamentale din care fac parte unii sau toi membrii Consiliului Europei. c) Preedintele adunrii decide, n caz de dubiu, dac o chestiune care apare n timpul dezbaterilor sesiunii se ncadreaz n ordinea de zi a adunrii. ARTICOLUL 24 Adunarea Consultativ poate, respectnd prevederile art. 38 d), s nfiineze comitete sau comisii nsrcinate s examineze i s raporteze acesteia cu privire la orice chestiuni care in de competena adunrii conform art. 23, s studieze punctele nscrise pe ordinea de zi i s formuleze avize asupra tuturor chestiunilor de procedur. ARTICOLUL 25 a) Adunarea Consultativ este compus din reprezentani ai fiecrui

membru, alei de ctre Parlamentul su dintre membrii acestuia sau desemnai dintre membrii Parlamentului, conform unei proceduri decise de acesta, sub rezerva, totui, a dreptului fiecrui guvern membru de a face orice desemnri suplimentare necesare atunci cnd Parlamentul nu este n sesiune i n-a stabilit procedura n acest caz. Fiecare reprezentant trebuie s aib naionalitatea statului membru pe care l reprezint. El nu poate fi, n acelai timp, membru al Comitetului Minitrilor. Mandatul reprezentanilor astfel desemnai va ncepe de la deschiderea sesiunii ordinare ce urmeaz numirii lor i va expira la deschiderea urmtoarei sesiuni ordinare sau a unei sesiuni ordinare viitoare, cu excepia situaiei n care au avut loc alegeri parlamentare, caz n care membrii au dreptul de a face noi nominalizri. Dac un membru numete noi reprezentani pe locuri rmase vacante datorit decesului sau demisiei sau dac procedeaz la noi desemnri ca urmare a alegerilor parlamentare din ara sa, mandatul noilor reprezentani va ncepe de la prima reuniune a adunrii ce urmeaz desemnrii. b) Nici un reprezentant nu va fi lipsit de mandatul su n cadrul unei sesiuni a adunrii fr acordul acesteia. c) Fiecare reprezentant poate avea un supleant care, n absena sa, are calitatea de a participa, de a lua cuvntul i de a vota n locul su. Prevederile paragrafului a) de mai sus se aplic i n cazul desemnrii supleanilor. ARTICOLUL 26 Membrii au dreptul la un numr de reprezentani, dup cum urmeaz: Austria 6 Belgia 7 Bulgaria 6 Cehoslovacia 8 Cipru 3 Danemarca 5 Elveia 6 Finlanda 5 Frana 18 Germania 18 Grecia 7 Irlanda 4 Islanda 3 Italia 18 Liechtenstein 2 Luxemburg 3 Malta 3 Norvegia 5 Olanda 7 Polonia 12 Portugalia 7

Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord 18 San Marino 2 Spania 12 Suedia 6 Turcia 12 Ungaria 7 ARTICOLUL 27 Condiiile conform crora Comitetul Minitrilor poate fi reprezentat, n mod colectiv, n dezbaterile Adunrii Consultative sau cele conform crora reprezentanii comitetului i supleanii lor pot, cu titlul individual, s ia cuvntul n faa acesteia, vor fi determinate de prevederile corespunztoare din regulamentul interior, hotrte de comitet dup consultarea adunrii. ARTICOLUL 28 a) Adunarea Consultativ adopt regulamentul su interior i alege dintre membrii si preedintele, care rmne n funcie pn la urmtoarea sesiune ordinar. b) Preedintele conduce lucrrile, dar nu ia parte nici la dezbateri, nici la vot. Supleantul preedintelui are calitatea de a lua parte la dezbateri, de a lua cuvntul i de a vota n locul acestuia. c) Regulamentul interior stabilete, n special: I. cvorumul; II. procedura alegerii i durata funciilor preedintelui i a altor membri ai biroului; III. procedura de stabilire a ordinii de zi i de comunicare a acesteia ctre reprezentani; i IV. data i modul de notificare a numelor reprezentanilor i supleanilor. ARTICOLUL 29 Sub rezerva prevederilor art. 30, toate rezoluiile Adunrii Consultative, inclusiv cele care au ca obiect: I. de a face recomandri Comitetului Minitrilor; II. de a propune comitetului chestiunile de nscris pe ordinea de zi a adunrii; III. de a nfiina comitete i comisii; IV. de a stabili data deschiderii sesiunilor; V. de a determina majoritatea cerut pentru rezoluiile necuprinse la pct. I IV de mai sus sau care determin, n caz de dubiu, ce fel de majoritate este necesar, sunt luate cu o majoritate de dou treimi din voturile exprimate. ARTICOLUL 30 Rezoluiile Adunrii Consultative, care se refer la chestiuni privind modul su de funcionare, n special alegerea membrilor biroului, desemnarea membrilor biroului, desemnarea membrilor comitetelor i comisiilor i adoptarea regulamentului interior sunt luate cu majoritatea care

se va stabili de ctre adunare prin aplicarea art. 29.V. ARTICOLUL 31 Dezbaterile (cu privire la propunerile ce urmeaz a se face Comitetului Minitrilor) privind nscrierea unei chestiuni pe ordinea de zi a Adunrii Consultative nu trebuie s se poarte, dup definirea obiectului su, dect asupra argumentelor pro i contra includerii ei pe ordinea de zi. ARTICOLUL 32 Adunarea Consultativ se ntrunete n sesiune ordinar o dat pe an, data i durata acesteia fiind stabilite de ctre adunare, astfel nct s se evite, pe ct posibil, suprapunerea cu sesiunile parlamentare ale minitrilor i cu sesiunile Adunrii Generale O.N.U. Sesiunea ordinar nu va dura mai mult de o lun, cu excepia cazului n care, de comun acord, Adunarea Consultativ i Comitetul Minitrilor decid altfel. ARTICOLUL 33 Sesiunile ordinare ale Adunrii Consultative au loc la sediul consiliului, afar de cazul n care, de comun acord, Adunarea Consultativ i Comitetul Minitrilor decid ca acestea s se in n alt loc. ARTICOLUL 34 Adunarea Consultativ poate fi convocat n sesiune extraordinar la iniiativa fie a Comitetului Minitrilor, fie a preedintelui adunrii, dup ce se pun de acord, inclusiv asupra datei i locului sesiunii. ARTICOLUL 35 Dac nu se decide altfel, dezbaterile Adunrii Consultative sunt publice. CAPITOLUL VI SECRETARIATUL ARTICOLUL 36 a) Secretariatul este compus dintr-un Secretar general, un Secretar general adjunct i personalul necesar. b) Secretarul general i Secretarul general adjunct sunt desemnai de Adunarea Consultativ, la recomandarea Comitetului Minitrilor. c) Ceilali membri ai Secretariatului sunt numii de ctre Secretarul general, conform regulamentului administrativ. d) Nici un membru al Secretariatului nu poate deine o funcie

remunerat de ctre un guvern, nu poate fi membru al Adunrii Consultative sau al unui parlament naional sau nu poate ndeplini activiti incompatibile cu atribuiile sale. e) Fiecare membru al Secretariatului trebuie s fac o declaraie solemn prin care s-i afirme ataamentul fa de Consiliul Europei i hotrrea sa de a ndeplini atribuiile sale, n mod contiincios, neinfluenat de vreun considerent de ordin naional, de a nu solicita sau accepta instruciuni, n legtur cu exercitarea funciilor sale, de la nici un guvern sau alt autoritate din afara consiliului, precum i de a se abine de la orice act incompatibil cu statutul su de funcionar internaional rspunztor numai n faa consiliului. Secretarul general i Secretarul general adjunct vor face aceast declaraie n faa comitetului, iar ceilali membri, n faa Secretarului general. f) Fiecare membru trebuie s respecte caracterul exclusiv internaional al funciilor Secretarului general i ale personalului Secretariatului i s se abin de a-i influena n exercitarea funciilor lor. ARTICOLUL 37 a) Secretariatul este situat la sediul consiliului. b) Secretarul general rspunde de activitatea Secretariatului n faa Comitetului Minitrilor. El ofer, n special, Adunrii Consultative, sub rezerva art. 38 d), serviciile administrative i alt asisten de care aceasta ar avea nevoie.

CAPITOLUL VII FINANE ARTICOLUL 38 a) Fiecare membru va suporta cheltuielile propriei reprezentri n Comitetul Minitrilor i n Adunarea Consultativ. b) Cheltuielile Secretariatului i toate celelalte cheltuieli comune vor fi mprite ntre toi membrii n proporia care va fi stabilit de comitet, pe baza numrului populaiei fiecrui membru. Contribuia unui membru asociat va fi stabilit de ctre comitet. c) n conformitate cu reglementrile financiare, bugetul consiliului va fi supus anual spre adoptare comitetului, de ctre Secretarul general. d) Secretarul general va supune comitetului cererile adunrii de natur a antrena cheltuieli care depesc sumele deja nscrise n buget pentru adunare i lucrrile sale. e) Secretarul general va prezenta, de asemenea, Comitetului Minitrilor o evaluare a cheltuielilor necesare executrii fiecreia din recomandrile supuse comitetului. Orice rezoluie a crei executare presupune cheltuieli suplimentare nu va fi considerat ca adoptat de Comitetul Minitrilor dect dac acesta a aprobat evalurile unor astfel de cheltuieli suplimentare. ARTICOLUL 39 Secretarul general notific anual guvernului fiecrui membru suma cu care trebuie s contribuie. Contribuiile sunt exigibile din ziua notificrii; ele trebuie s fie achitate Secretarului general n termen de maximum 6 luni. CAPITOLUL VIII PRIVILEGII I IMUNITI ARTICOLUL 40 a) Consiliul Europei, reprezentanii membrilor i Secretariatul se bucur, pe teritoriul membrilor, de imunitile i privilegiile necesare exercitrii funciilor lor. n virtutea acestor imuniti, reprezentanii n Adunarea Consultativ nu pot fi, n special, nici arestai i nici urmrii pe teritoriul tuturor membrilor pentru opiniile sau voturile exprimate n cursul dezbaterilor adunrii, comitetelor sau comisiilor. b) Membrii se angajeaz s ncheie, ct mai curnd posibil, un acord n scopul realizrii prevederilor paragrafului a) de mai sus. Pentru aceasta, Comitetul Minitrilor va recomanda guvernelor membrilor ncheierea unui acord care s defineasc privilegiile i imunitile recunoscute pe teritoriile lor. De asemenea, un acord special va fi ncheiat cu Guvernul Republicii

Franceze, care va defini privilegiile i imunitile de care trebuie s se bucure Consiliul la sediul su.

CAPITOLUL IX AMENDAMENTE ARTICOLUL 41 a) Propunerile privind modificarea prezentului Statut pot fi fcute n Comitetul Minitrilor sau, conform condiiilor prevzute n art. 25, n Adunarea Consultativ. b) Comitetul va recomanda i va include ntr-un protocol amendamentele pe care le consider adecvate. c) Protocolul de modificare va intra n vigoare cnd va fi semnat i ratificat de ctre dou treimi din membri. d) Cu excepia dispoziiilor paragrafelor precedente ale prezentului articol, amendamentele la art. 23 35, 38 i 39, care au fost aprobate de ctre comitet i adunare, vor intra n vigoare la data procesului-verbal ncheiat de Secretarul general i comunicat guvernelor membrilor, atestnd aprobarea acestora. Dispoziiile prezentului paragraf nu se vor aplica pn la ncheierea celei de-a doua sesiuni ordinare a adunrii. CAPITOLUL X DISPOZIII FINALE ARTICOLUL 42 a) Prezentul Statut este supus ratificrii. Ratificrile vor fi depuse la Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord. b) Prezentul Statut va intra n vigoare dup depunerea a apte instrumente de ratificare. Guvernul Regatului Unit va notifica tuturor guvernelor semnatare intrarea n vigoare a Statutului i numele membrilor Consiliului Europei la acea dat. c) Ca urmare, orice alt stat semnatar va deveni parte la prezentul Statut la data depunerii instrumentului su de ratificare.

ANEXA 2

I - LES PARTIES THE PARTIES PARTILE

A. LE REQURANT/LA REQURANTE THE APPLICANT/ RECLAMANTUL/RECLAMANTA

1. Nom de famille Surname Nume

2. Prnom (s) First name (s) Prenume

Sexe: MASCULIN/MALE/MASCULIN 3. Nationalit ROUMAINE Nationality ROMANIAN Cetenie ROMN 4. Profession Occupation Profesia

Date et lieu de naissance / Date and place of birth / Data i locul naterii

Domicile / Permanent address / Domiciliul Tel. N 8. Adresse actuelle (si diffrente de 6.) / Present address (if different from 6.) / Adresa actual (dac difer de 6) NON / NO / NU ESTE CAZUL Nom et prnom du/de la reprsentant(e) / Name of representative / Numele i prenumele reprezentantului/reprezentantei NON / NO / NU ESTE CAZUL Profession du/de la reprsentant(e) reprezentantului/reprezentantei NON / NO / NU ESTE CAZUL / Occupation of representative / Ocupaia

Adresse du/de la reprsentant(e)/Address of representative / Adresa reprezentantului/reprezentantei NON / NO / NU ESTE CAZUL 12. Tel. N / Fax N NON / NO / NU ESTE CAZUL
B. LA HAUTE PARTIE CONTRACTANTE THE HIGH CONTRACTING PARTY INALTA PARTE CONTRACTANTA (Indiquer ci-aprs le nom de l'Etat/des Etats contre le(s)quel(s) la requte est dirige) (Fill in the name of the State(s) against which the application is directed)

(Indicai aici numele Statului/Statelor mpotriva cruia/crora introducei cererea) 13. ROUMANIE / ROMANIA / ROMNIA

II - EXPOS DES FAITS

STA TEMENT OF THE FACTS EXPUNEREA FAPTELOR

14.

III - EXPOS DE LA OU DES VIOLATION(S) DE LA CONVENTION ET/OU DES PROTOCOLES ALLGUE(S), AINSI QUE DES ARGUMENTS L'APPUI STATEMENT OF ALLEGED VIOLATION(S) OF THE CONVENTION AND/OR PROTOCOLS AND OF RELEVANT ARGUMENTS EXPUNEREA PRETINSEI SAU A PRETINSELOR VIOLARII ALE CONVENTIEI SI/SAU A PROTOCOALELOR, PRECUM SI A ARGUMENTELOR IN SPRIJINUL ACESTOR AFIRMATII
15.

IV - EXPOS RELATIF AUX PRESCRIPTIONS DE L'ARTICLE 35 1 DE LA CONVENTION

STATEMENT RELATIVE TO ARTICLE 35 1 OF THE CONVENTION EXPUNERE IN LEGATURA CU PREVEDERILE ARTICOLULUI 35 1 DIN CONVENTIE
16. Dcision interne dfinitive (date et nature de la dcision, organe - judiciaire ou autre l'ayant rendue) Final decision (date, court or authority and nature of decision) Decizia intern definitiv (data i natura deciziei, organul - judiciar sau altul - care a pronunato)

17. Autres dcisions (numres dans l=ordre chronologique en indiquant, pour chaque dcision, sa date, sa nature et l'organe - judiciaire ou autre - l'ayant rendue) Other decisions (list in chronological order, giving date, court or authority and nature of decision for each of them) Alte decizii (enumerate n ordine cronologic, indicnd, pentru fiecare decizie, data, natura i organul - judiciar sau altul - care a pronunat-o)

18. Dispos(i)ez-vous d'un recours que vous n'avez pas exerc? Si oui, lequel et pour quel motif n'a-t-il pas t exerc? Is there or was there any other appeal or other remedy available to you which you have not used? If so, explain why you have not used it. Dispunei sau ai dispus de un recurs pe care nu l-ai exercitat? Dac da, care i pentru ce motiv acesta nu a fost exercitat?

V - EXPOS DE L'OBJET DE LA REQUTE STATEMENT OF THE OBJECT OF THE APPLICATION EXPUNEREA OBIECTULUI CERERII
19.

VI - AUTRES INSTANCES INTERNATIONALES TRAITANT OU AYANT TRAIT L'AFFAIRE STATEMENT CONCERNING OTHER INTERNATIONAL PROCEEDINGS ALTE INSTANTE INTERNATIONALE CARE EXAMINEAZA SAU AU EXAMINAT CAZUL
20. Avez-vous soumis une autre instance internationale d'enqute ou de rglement les griefs noncs dans la prsente requte? Si oui, fournir des indications dtailles ce sujet. Have you submitted the above complaints to any other procedure of international investigation or settlement? If so, give full details. Ai prezentat n faa unei alte instane internaionale de anchet sau reglementare capetele de cerere din prezenta plngere? Dac da, furnizai indicaii detaliate cu privire la acest aspect.

VII. PICES ANNEXES

LIST OF DOCUMENTS
21. a) b) c)

LISTA DOCUMENTELOR

VIII - DCLARATION ET SIGNATURE

DECLARATION AND SIGNATURE DECLARAIA SI SEMNTURA
22. Je dclare en toute conscience et loyaut que les renseignements qui figurent sur la prsente formule de requte sont exacts. I hereby declare that, to the best of my knowledge and belief, the information I have given in the present application form is correct. Declar pe onoare c informaiile ce figureaz n prezentul formular de cerere sunt exacte.

Lieu/Place/Locul Date/Date /Data BUCURETI, ROMNIA 10 AUGUST 2008 (Signature du/de la requrant(e) ou du/de la reprsentant(e)) (Signature of the applicant or of the representative) (Semntura reclamantului/ei sau a reprezentantului/ei) 1._____________________ 2._____________________

NOTA EXPLICATIVA destinata persoanelor care completeaza un formular de cerere prezentata conform articolului 34 al Conventiei INTRODUCERE Indicatiile ce urmeaza sunt destinate sa va ajute sa completati formularul de cerere catre Curte. Vi se recomanda sa le cititi mai nti n ntregime si cu atentie. Veti putea apoi sa va raportati la aceste indicatii n momentul n care veti completa fiecare dintre rubricile formularului. Odata completat, acest formular va constitui cererea dumneavoastra catre Curte, n sensul articolului 34 al Conventiei, si va servi la examinarea cazului dumneavoastra de catre Curte. Este deci foarte important ca formularul sa fie completat cu exactitate si n ntregime, chiar daca acest lucru v-ar obliga sa repetati informatii care figureaza deja n corespondenta dumneavoastra anterioara cu Grefa. Dupa cum veti constata, acest formular contine opt rubrici. Acestea trebuie completate toate, astfel nct cererea dumneavoasstra sa contina toate datele cerute de catre Regulamentul interior al Curtii. Veti gasi, de asemenea, la sfrsitul acestei note, textul articolelor 45 si 47 ale Regulamentului interior al Curtii.

CUM SA COMPLETATI FORMULARUL DE CERERE I. PARTILE Articolul 47 1 (a), (b) si (c)

(1-13)

Daca exista mai multi reclamanti, se vor da pentru fiecare dintre ei informatiile cerute utiliznd la nevoie o fila separata. Orice reclamant poate desemna o persoana pentru a-l reprezenta. Reprezentantul trebuie sa fie un consilier juridic abilitat sa exerseze ntr-unul dintre statele parti la Conventie si sa rezideze pe teritoriul unuia dintre acestea, sau o alta persoana agreata de Curte. In ipoteza n care reclamantul este reprezentat, toate informatiile utile privitoare la reprezentant trebuie furnizate n aceasta rubrica; Grefa va purta n acest caz corespondenta numai cu reprezentantul. II. EXPUNEREA FAPTELOR Articolul 47 1 (d) Explicati ct se poate de clar si amanuntit, nsa n acelasi timp concis, faptele de care va plngeti. Straduiti-va sa descrieti evenimentele n ordinea n care s-au produs, mentionnd data exacta a acestora. Daca faptele de care va plngeti se refera la mai multe cereri distincte (de exemplu, mai multe ansambluri de proceduri judiciare), sunteti invitat sa prezentati fiecare cerere n mod separat. III. EXPUNEREA PRETINSEI VIOLARI SAU A PRETINSELOR VIOLARI ALE CONVENTIEI, (15) PRECUM SI A ARGUMENTELOR ADUSE N SPRIJINUL ACESTOR AFIRMATII Articolul 47 1 (e) Explicati n aceasta rubrica, ct mai precis posibil, care sunt motivele plngerii n baza Conventiei. Indicati care sunt dispozitiile Conventiei pe care va bazati si explicati de ce considerati ca faptele pe care le-ati descris la rubrica II au antrenat o violare a acestor dispozitii. Veti fi constatat ca anumite articole ale Conventiei autorizeaza, n anumite conditii, ingerinte n exercitiul drepturilor pe care le garanteaza (a se vedea, de exemplu, alineatele (a) pna la (f) ale articolului 5 ? 1, precum si paragraful 2 al articolelor 8 pna la 11). Daca invocati unul dintre aceste articole, explicati de ce considerati ca ingerinta de care va plngeti nu era autorizata. IV. EXPUNERE IN LEGATURA CU PREVEDERILE ARTICOLULUI 35 ? 1 AL CONVENTIEI (16-18) Articolul 47 2 (a) In aceasta rubrica descrieti n mod complet recursurile pe care le-ati exercitat n fata autoritatior nationale. Completati fiecare dintre cele trei parti ale rubricii, separnd raspunsurile pentru fiecare capat de cerere pe care l supuneti Curtii. In dreptul cifrei 18 mentionati orice recurs ce ar fi putut constitui un remediu la cererea dumneavoastra, dar pe care nu l-ati utilizat. Daca un astfel de recurs ar exista, mentionati-l (de exemplu, numind autoritatea judiciara sau alta la care l-ati fi putut introduce) si explicati de ce nu l-ati exercitat. V. EXPUNEREA OBIECTULUI CERERII Articolul 47 1 (g)
(19)

Indicati n aceasta rubrica ce asteptati de la procedura pe care o angajati n fata Curtii. VI. ALTE INSTANTE INTERNATIONALE CARE EXAMINEAZA SAU AU EXAMINAT CAZUL (20) Articolul 47 2 (b) Veti indica aici daca ati supus unei alte instante internationale de ancheta sau de reglementare faptele de care va plngeti continute n prezenta cerere. Daca da, furnizati informatii complete, n special numele organismului international sesizat, orice detalii cu privire la procedurile urmate, deciziile date, cu datele acestora. Atasati o copie dupa deciziile date si dupa oricare alt document pertinent. Avem rugamintea de a nu capsa, lipi sau lega prin orice modalitate copiile documentelor dumneavoastra. VII. PIESE ANEXATE Articolul 47 1 (h) (NU TRIMITETI ORIGINALE, CI NUMAI COPII)
(21)

Nu omiteti sa atasati la cererea dumneavoastra si sa mentionati n aceasta lista toate hotarrile si celelalte decizii vizate n rubricile IV si VI, precum si orice alt document pe care doriti sa l supuneti Curtii drept mijloc de proba (procese verbale ale sedintelor [ncheieri de sedinta], declaratii ale martorilor etc.). In ceea ce priveste deciziile judiciare, trimiteti motivarea acestora, nu numai dispozitivul lor. Limitati-va totusi la documentele pertinente pentru examinarea capetelor continute n cererea dumneavoastra. Avem rugamintea de a nu capsa, lipi sau lega prin orice modalitate copiile documentelor dumneavoastra. VIII. DECLARATIA SI SEMNATURA Articolul 45 3
(22)

Daca formularul cererii nu este semnat de catre reclamantul nsusi, ci de catre reprezentantul sau, el trebuie sa fie nsotit de o procura n favoarea acestuia din urma, semnata de reclamant si de reprezentantul/a sau/sa (cu exceptia situatiei n care o astfel de procura a fost deja remisa Grefei). Articolele 45 si 47 ale Regulamentului Curtii
Articolul 45 (Semnaturi) 1. Orice cerere formulata n baza articolului 33 sau 34 al Conventiei trebuie prezentata n scris si semnata de catre reclamant sau de catre persoana care l reprezinta. 2. In cazul n care cererea este prezentata de catre o organizatie neguvernamentala sau de catre un grup de persoane fizice, ea trebuie semnata de catre persoanele abilitate sa reprezinte organizatia sau grupul. Camera sau comitetul respective decid asupra oricarui aspect referitor la faptul de a sti daca persoanele care au semmnat cererea erau mputernicite sa o faca. 3. Daca reclamantul este reprezentat, conform articolului 36 al prezentului Regulament, reprezentantul sau reprezentantii sai trebuie sa prezinte o procura sau o mputernicire scrisa. Articolul 47 (Continutul unei cereri individuale) 1. Orice cerere formulata n baza articolului 34 al Conventiei, n lipsa unei decizii contare a presedintelui sectiunii respective,

trebuie prezentata pe formularul de cerere furnizat de catre Grefa. Ea trebuie sa indice: a. numele, data de nastere, cetatenia, sexul, profesia si adresa reclamantului;

b. daca este cazul, numele, profesia si adresa reprezentantului sau;

c. Partea contractanta sau Partile contractante mpotriva careia/carora este introdusa cererea; d. o expunere succinta a faptelor; e. o expunere succinta a violarii/violarilor pretinse a Conventiei si a argumentelor pertinente; f. o expunere succinta cu privire la respectarea de catre reclamant a criteriilor de admisibilitate enuntate n articolul 35 1 al Conventiei (epuizarea cailor de recurs interne si respectarea termenului de sase luni); g. obiectul cererii; si este nsotita de h. copiile tuturor documentelor pertinente si n special ale deciziilor, judiciare sau altele, referitoare la obiectul cererii. 2. In plus, reclamantul trebuie sa: a. furnizeze toate elementele, mai ales documentele si deciziile citate la paragraful 1 h. al prezentului articol, care sa demonstreze ca au fost ndeplinite conditiile de admisibilitate enuntate n articolul 35 1 al Conventiei (epuizarea cailor de recurs interne si respectarea termenului de sase luni); b. faca cunoscut daca a prezentat faptele de care se plnge unei alte instante internationale de ancheta sau reglementare. 3. Reclamantul care nu doreste ca identitatea sa sa fie divulgata trebuie sa precizeze acest lucru si sa prezinte o expunere a motivelor ce justifica derogarea de la regula normala de publicitate a procedurii n fata Curtii. Presedintele camerei poate autoriza anonimatul n cazuri exceptionale si justificate. 4. In cazul nerespectarii obligatiilor enumerate la paragrafele 1 si 2 din prezentul articol, este posibil ca cererea sa nu fie examinata de catre Curte. 5. Ca regula generala, se considera ca cererea a fost introdusa la data primei comunicari facute de reclamant, ce expune chiar numai n mod sumar obiectul cererii. Curtea, daca considera acest lucru justificat, poate totusi decide sa retina o alta data de introducere. 6. Reclamantul trebuie sa informeze Curtea cu privire la orice schimbare a adresei sale si la orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale.

ARTICOLUL 1 PROTOCOLUL 1 Traducere din limba francez Consiliul Europei

Curtea European a Drepturilor Omului Secia a III-a HOTRREA din 29 iulie 2008 n Cauza Oancea i alii mpotriva Romniei (Cererea nr. 5984/02) Strasbourg Hotrrea devine definitiv n condiiile prevzute n art. 44 alin. (2) din Convenie. Poate suferi modificri de form. n Cauza Oancea i alii mpotriva Romniei, Curtea European a Drepturilor Omului (Secia a III-a), statund n cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preedinte, Corneliu Brsan, Botjan M. Zupani, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lpez Guerra, Ann Power, judectori, i Santiago Quesada, grefier de secie, dup ce a deliberat n camera de consiliu, la data de 8 iulie 2008, a pronunat urmtoarea hotrre, adoptat la aceeai dat: PROCEDURA

1. La originea cauzei se afl cererea nr. 5984/02, introdus mpotriva Romniei de unsprezece ceteni ai acestui stat, domnii Petre Oancea, Dumitru Oancea, Alexandru Stoicescu, Gheorghe Stoicescu i Teodor Dumitrescu i doamnele Maria Scrieciu, Maria Oancea-Dumitrescu, Elena Radulescu, Victoria Mazurca, Maria-Eugenia Prlea i Margareta-Aurelia Constantinescu (reclamanii), care au sesizat Curtea la data de 20 noiembrie 2001 n temeiul art. 34 din Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (Convenia). 2. Reclamanii sunt reprezentai de doamna Eugenia Crngariu,

avocat la Bucureti. Guvernul romn (Guvernul) este reprezentat de agentul su guvernamental, domnul Rzvan-Horaiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. 3. La data de 26 septembrie 2005, Curtea a hotrt s comunice Guvernului cererea. Aa cum prevede art. 29 alin. 3 al Conveniei, ea a hotrt de asemenea c admisibilitatea i fondul cauzei vor fi examinate mpreun. N FAPT I. Circumstanele cauzei 4. Reclamanii locuiesc la Bucureti. A. Retrocedarea imobilului reclamanilor i aciune n evacuare a chiriailor statului 5. Prin sentina definitiv din data de 14 mai 1998 Judectoria Bucureti a admis aciunea n revendicare a unui bun imobiliar naionalizat n timpul regimului comunist pe care reclamanii au introdus-o mpotriva

Consiliului local Bucureti. Situat n Calea Griviei nr. 53, la Bucureti, acest bun era compus din dou corpuri de cldiri i din terenul aferent. La vremea aceea, unul din apartamentele imobilului era ocupat de soii P. n baza unui contract de nchiriere pe care l ncheiaser anterior cu statul i care fusese prelungit de drept pentru o perioad de cinci ani n temeiul Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau rennoirea contractelor de nchiriere privind unele suprafee locative. 6. n urma unei hotrri a Primriei Bucureti, reclamanii, n calitatea lor de coproprietari, au fost pui formal n posesia bunului lor la data de 10 noiembrie 1998. Soii P., care au fost informai asupra hotrrii Primriei, au refuzat s prseasc locuina sau s ncheie un contract de nchiriere cu reclamanii n calitate de noi proprietari ai apartamentului. Ei i-au mpiedicat pe acetia din urm i pe membrii familiilor lor s beneficieze de prerogativele lor de proprietari, blocnd accesul n cldiri i n curtea imobilului lor prin montarea unui lact, ameninndu-i verbal i chiar agresndu-i fizic i mpiedicndu-i s efectueze lucrrile necesare reabilitrii bunului lor. Comportamentul soilor P. a fost sancionat de autoritile de poliie printr-un proces-verbal de contravenie din data de 20 aprilie 1999, confirmat printr-o sentin din data de 16 noiembrie 1999 a Judectoriei Bucureti. 7. innd cont de comportamentul soilor P., la data de 11 mai 1999, prin intermediul unui executor judectoresc, reclamanii i-au somat s prseasc locuina, indicndu-le c nu doreau s ncheie cu ei un contract

de nchiriere; comportamentul lor agresiv fcea imposibil convieuirea n imobil, circumstan de natur s mpiedice prelungirea legal a contractelor de nchiriere n temeiul art. 13 i) al ordonanei de urgen a Guvernului nr. 40/1999 privind protecia chiriailor (OUG nr. 40/1999). 8. Confruntai cu refuzul soilor P. de a da curs cererii lor, n temeiul art. 25 i 24 b) alin. 1 i 3 din Legea locuinei nr. 114/1996 (Legea nr.

114/1996) i al art. 13 i) din OUG nr. 40/1999, reclamanii au sesizat Judectoria Bucureti cu o aciune n evacuare, invocnd c soii P. mpiedicau folosirea normal a imobilului i c refuzau s plteasc chiriile. 9. Printr-o sentin din data de 7 iunie 2000, Judectoria a admis aciunea i a dispus evacuarea soilor P. din imobilul reclamanilor. Baznduse pe declaraiile martorilor audiai, pe procesul-verbal din data de 20 aprilie 1999 i pe refuzul prilor de a rspunde ntrebrilor puse de judectori (interogatoriu), instana a decis c soii P. ocupau apartamentul fr titlu locativ i c au avut un comportament care fcea imposibil convieuirea n imobil i mpiedica folosirea normal a locuinei. Aceast sentin a fost confirmat, n urma apelului soilor P., printr-o decizie din data de 16 ianuarie 2001 pronunat de Tribunalul Bucureti. 10. n urma recursului soilor P., printr-o decizie definitiv din data de 22 mai 2001, Curtea de Apel Bucureti a anulat hotrrile judectoreti pronunate de instanele inferioare i, pe fond, a respins aciunea n evacuare a soilor P. Curtea de Apel a constatat c soii P. au avut un comportament reprobabil fa de reclamani, manifestndu-i astfel

nemulumirea fa de calitatea lor de noi proprietari, dar c un asemenea comportament nu corespundea cazului prevzut de art. 13 i) din OUG nr. 40/1999, care trebuia interpretat ca privind n exclusivitate relaiile dintre diferiii chiriai ai unui imobil. Prin urmare, ea a considerat c n temeiul art. 11 din OUG nr. 40/1999, trebuia prelungit de drept contractul de nchiriere ncheiat de soii P. cu statul i c reclamanilor le revenea sarcina de a trimite o comunicare prilor, prin intermediul unui executor judectoresc, potrivit art. 10 din OUG nr. 40/1999, pentru a-i invita s ncheie un contract de nchiriere. B. A doua aciune n evacuare 11. Printr-o sentin din data de 14 februarie 2005, Judectoria a admis aciunea reclamanilor n evacuare a soilor P. din imobilul n cauz pe motiv c lipsea titlul locativ al acestora din urm, observnd c n luna aprilie 2004 OUG nr. 40/1999 ncetase s produc efecte fa de prelungirea de drept a contractelor de nchiriere privind unele suprafee locative i c contractul de nchiriere de care beneficiau prii nu puteau fi rennoite n temeiul art. 14 din OUG nr. 40/1999, dat fiind lipsa oricrui contract de nchiriere ntre reclamani i soii P. n urma unui apel al soilor P., reclamanii au menionat de asemenea c primii nu dovediser c au pltit chiriile datorate pentru apartamentul n litigiu. Printr-o decizie din data de 15 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureti a confirmat sentina pronunat n prim instan. 12. Printr-o decizie din data de 6 septembrie 2006, adoptat majoritar, Curtea de Apel Bucureti a respins aciunea n evacuare a soilor P. n baza

art. 14 din OUG nr. 40/1999, ea a considerat c netrimiterea de ctre proprietari a unei comunicri respectnd condiiile stricte de fond i de form prevzute n ordonana citat anterior avea drept sanciune rennoirea contractului de nchiriere ncheiat de soii P. cu statul, pentru aceeai perioad de cinci ani. n plus, Curtea de Apel a considerat c existena controverselor ntre reclamani i soii P. nu era relevant n aceast privin. n final, bazndu-se pe art. 11 (1) i 22 (3) din OUG nr. 40/1999, Curtea de Apel a considerat de asemenea c neplata chiriilor de ctre soii P. nu putea fi invocat de proprietari drept motiv pentru a-i evacua din apartamentul lor. 13. Din informaiile oferite de reclamani reiese c pn n prezent nu i-au recuperat partea din bunul lor ocupat de soii P., care continu s locuiasc acolo fr a plti nicio chirie. C. Plngere penal pentru refuzul terilor de a respecta o hotrre judectoreasc definitiv avnd drept obiect un imobil 14. n temeiul art. 271 (2) din codul penal, reclamanii au depus o plngere penal la Parchetul de pe lng Judectoria Bucureti, invocnd c soii P. i mpiedicau s aib acces la curtea imobilului ce le fusese retrocedat prin sentina definitiv din data de 14 mai 1998. 15. Printr-o decizie din data de 4 noiembrie 2005 Tribunalul Bucureti a casat decizia de nencepere a urmririi penale pronunat de Parchet n privina plngerii reclamanilor. O nou decizie de nencepere a urmririi penale pronunat de Parchetul menionat anterior la data de 20 decembrie 2006 a fost infirmat printr-o rezoluie din data de 9 martie 2007 a

procurorului ef al Parchetului respectiv care, bazndu-se pe decizia citat anterior, a dispus reexaminarea plngerii penale a reclamanilor. Procurorul ef a constatat c P.L. a recunoscut c soul su blocase n martie 2004 accesul reclamanilor n curtea imobilului i a constatat c examinarea faptelor comise era necesar chiar dac soii P. autorizaser ulterior un acces parial. Din dosar reiese c procedura n cauz este n curs. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 16. Partea esenial din reglementarea intern pertinent n materie, i anume extrasele din Legile nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ i reglementarea raporturilor dintre proprietari i chiriai (Legea nr. 5/1973), nr. 114 din 11 octombrie 1996 asupra locuinei (Legea nr. 114/1996), precum i OUG nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protecia chiriailor i stabilirea chiriei pentru spaiile cu destinaia de locuine (OUG nr. 40/1999) i Legea nr. 241 din 16 mai 2001 care a confirmat OUG nr. 40/1999 (Legea nr. 241/2001), este descris n Hotrrile Radovici i Stnescu mpotriva Romniei (nr. 68479/01, 71351/01 i 71352/01, cauze conexate, paragrafele 53-59, 2 noiembrie 2006) i Burzo mpotriva Romniei (nr. 75240/01, paragraful 29, 4 martie 2008). 17. Articolul 271 (2) din codul penal pedepsete infraciunea de a mpiedica o persoan s foloseasc o locuin sau un imobil pe care n deine n baza unei sentine definitive. Folosirea ameninrilor sau violenei constituie circumstane agravante. Articolul 320 din codul penal pedepsete, numai n urma unei plngeri penale a victimei, fapta de a mpiedica folosirea

normal a unei locuine. De altfel, condiiile cerute pentru a introduce o aciune civil de punere n posesie, mpotriva unei tulburri a posesiei comis cu sau fr violen, sunt descrise n Hotrrea Puca mpotriva Romniei (nr. 30502/03, paragraful 41 in fine, 11 octombrie 2007). N DREPT I. Asupra pretinsei nclcri a art. 1 din Protocolul nr. 1 18. Reclamanii se plng de o atingere adus dreptului lor la respectarea bunurilor lor datorit imposibilitii de a obine evacuarea soilor P. din imobilul lor, acetia din urm ocupnd un apartament al acestui imobil fr titlu locativ i fr a plti chirii, precum i datorit reglementrii n materie de prelungire a contractelor de nchiriere a spaiilor locative (OUG nr. 40/1990) care le impunea o sarcin exagerat. Ei adaug c soii P. i-au mpiedicat s ptrund n curtea imobilului. Ei invoc art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmtoarele: "Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului internaional. Dispoziiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider necesare pentru a reglementa folosina bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuii, sau a amenzilor." 19. Guvernul se opune acestei afirmaii.

A. Asupra admisibilitii 20. n msura n care plngerea reclamanilor implic o latur privind faptul c soii P. le-au blocat accesul n curtea imobilului, Curtea constat c, spre deosebire de cazul apartamentului n litigiu ocupat n temeiul OUG nr. 40/1999 care va face obiectul examinrii diferite n continuare, din spusele interesailor reiese c piedica pus n calea beneficierii de dreptul lor de proprietate asupra restului de imobil ar fi datorat comportamentului soilor P. Ea relev c mai multe ci de atac sunt deschise reclamanilor pentru a pune capt piedicii puse n calea beneficierii de dreptul lor la respectarea bunurilor din partea particularilor prin calea de fapt (paragraful 17 de mai sus) i c de altfel au sesizat Parchetul competent cu o plngere penal mpotriva soilor P. n temeiul art. 271 (2) din codul penal, necontestnd deloc n cazul n spe caracterul efectiv al acestei ci de atac a crei examinare este n prezent nc n curs. 21. Pe baza celor de mai sus, Curtea consider c acest capt de cerere trebuie respins nefind epuizate cile de atac interne, n aplicarea art. 35 alin. 1 i 4 din Convenie. 22. n ceea ce privete restul plngerii, Guvernul invoc o excepie ntemeiat pe neepuizarea cilor de atac interne. n opinia sa reclamanii ar fi trebuit s iniieze mpotriva soilor P. o procedur n evacuare ntemeiat pe art. 24 din legea nr. 114/1996 i s se plng n special de neplata chiriilor timp de trei luni consecutive. Pe de alt parte, el susine c reclamanii ar fi putut s sesizeze instanele interne cu o aciune n evacuare

a soilor P. la sfritul termenului de cinci ani prevzut de OUG nr. 40/1999 pentru a prelungi de drept contractul de nchiriere n favoarea chiriailor, adic dup data de 8 aprilie 2004, considernd c dup aceast dat rennoirea contractului de nchiriere nu poate interveni dect cu acordul prilor n cauz. Guvernul prezint la dosar exemple de jurispruden intern referitoare la controverse locative. 23. Reclamanii nu au prezentat observaii asupra acestui punct. 24.Curtea reamintete c a statuat deja n mai multe cauze c aciunea n evacuare ntemeiat pe art. 24 b) din Legea nr. 114/1996 nu era efectiv n cazul proprietarilor care se aflau n situaia reclamanilor u nu vede niciun motiv pentru care ar ajunge la o concluzie diferit n cazul n spe (a se vedea, ntre altele, Radovici i Stnescu mpotriva Romniei, nr. 68469/01, 71351/01 i 71352/01, paragrafele 62-66, 2 noiembrie 2006, Spanoche mpotriva Romniei, nr. 3864/03, paragrafele 42-45, 26 iulie 2007 i Arsenovici mpotriva Romniei, nr. 77210/01, paragrafele 30-32, 7 februarie 2008). De altfel, ca n prima cauz menionat anterior, ea constat c reclamanii iau ntemeiat aciunea n evacuare i pe neplata chiriilor de ctre ocupanii apartamentului lor (paragraful 8 in fine de mai sus). n plus, Curtea reine c, dac o parte din hotrrile prezentate de Guvern privesc proceduri referitoare la aplicarea art. 24 n discuie, acesta din urm nu a demonstrat c respectivele hotrri au dobndit autoritate de lucru judecat, deoarece puteau fi reformulate n recurs. 25. n ceea ce privete introducerea unei aciuni n evacuare a

ocupanilor apartamentului lor dup data de 8 aprilie 2004 cnd, potrivit Guvernului, efectele OUG nr. 40/1999 referitoare la rennoirea de drept a contractelor de nchiriere ar fi ncetat, Curtea nu poate dect s constate c reclamanii au demarat o asemenea procedur, dar c au fost respini de instanele interne (paragrafele 11 i 12 de mai sus). 26. Prin urmare, trebuie respins excepia Guvernului ntemeiat pe neepuizarea cilor de atac n cele dou laturi ale sale. 27. Mai mult, Curtea constat c, n ceea ce privete apartamentul ocupat de soii P. n baza dispoziiilor legale n materie de protecie a chiriailor, aceast plngere nu este n mod manifest nentemeiat n sensul art. 35 alin. 3 din Convenie. De asemenea, ea constat c aceasta nu prezint niciun alt motiv de inadmisibilitate i o declar deci admisibil. B. Asupra fondului 28. Guvernul consider c ingerina autoritilor n drepturile

reclamanilor de a se folosi de bunul lor, ingerin ce decurge din respingerea aciunii n evacuare a soilor P., era prevzut de lege, i anume de OUG nr. 40/1999, urmrea un scop legitim, i anume protecia intereselor chiriailor ntr-o situaie caracterizat prin lipsa de locuine ieftine i era proporional cu scopul respectiv. Dup ce a reiterat argumentele prezentate asupra admisibilitii, dup ce s-a referit la cererea Robitu mpotriva Romniei examinat de Comisie (nr. 33352/96, Hotrrea din 20 mai 1998, Hotrri i rapoarte (DR) 49) i n final dup ce a rezumat dispoziiile OUG nr. 40/1999, Guvernul a concluzionat c aceast cauz este diferit de cauzele Hutten-

Czapska mpotriva Poloniei ([GC], nr. 35014/97, 19 iunie 2006) i Immobiliare Saffi mpotriva Italiei ([GC], nr. 22774/93, CEDH 1999-V). 29. Reclamanii nu au prezentat observaii ca rspuns. 30. Curtea a avut deja ocazia s afirme c OUG nr. 40/1999 reprezint o reglementare a folosirii bunurilor care urmrete un scop de interes general i c sistemul pus astfel la punct de autoritile naionale nu este criticabil n sine. Cu toate acestea, dup ce a examinat i a identificat dispoziiile defectuoase i lipsurile din OUG nr. 40/1999, ea a considerat de asemenea c sancionarea proprietarilor care nu s-au conformat condiiilor de form prevzute de OUG nr. 40/1999 ce le impunea o obligaie la fel de grea ca cea de a lsa fotii chiriai ai statului n imobilul lor timp de mai muli ani, fr nicio posibilitate concret i real de a ncasa chiria, a fcut s apese asupra lor o sarcin special i exorbitant de natur s ntrerup echilibrul just dintre aprarea dreptului individului la respectarea bunurilor sale i cerinele interesului general (a se vedea, ntre altele, Radovici i Stnescu, citat anterior, paragraful 89). 31. Curtea consider c situaia n cauz este similar cu cea descris n cauza Radovici i Stnescu citat anterior. Instanele interne respingndu-le aciunile n evacuare ndreptate mpotriva fotilor chiriai ai statului care ocupau apartamentul lor i care au refuzat s ncheie un contract de nchiriere cu ei i obligndu-i s gzduiasc aceti chiriai datorit nclcrii dispoziiilor stricte ale OUG nr. 40/1999, ale crei lipsuri au fost descrise mai sus, reclamanii s-au aflat totui timp de mai muli ani n imposibilitatea de a

folosi apartamentul n discuie sau de a obine chirii. Mai mult, n aplicarea OUG nr. 40/1999, instanele interne au considerat c neplata chiriilor de ctre soii P. nu ar putea fi invocat drept motiv de evacuare de ctre reclamani, proprietari ai apartamentului n cauz. 32. Prin urmare, Curtea consider c nimic nu permite ndeprtarea de jurisprudena citat anterior i c a avut loc nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 1. II. Asupra aplicrii art. 41 din Convenie 33. n conformitate cu art. 41 din Convenie, "n cazul n care Curtea declar c a avut loc o nclcare a Conveniei sau a protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltei pri contractante nu permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei nclcri, Curtea acord prii lezate, dac este cazul, o satisfacie echitabil." A. Prejudiciu 34. Bazndu-se pe un raport de expertiz, reclamanii solicit 3.790 euro pentru prejudiciul material suferit datorit chiriilor nencasate din partea soilor P. pentru apartamentul n cauz n perioada decembrie 1998 i mai 2007 i 32.640 euro pentru prejudiciul suferit din cauza nefolosirii celorlaltor camere ale imobilului datorit comportamentului soilor P. n plus, reclamanii solicit 10.000 euro pentru fiecare din ei pentru prejudiciul moral suferit datorit frustrrii i umilinei resimite din cauza imposibilitii de a-i folosi imobilul. 35. n ceea ce privete prejudiciul material invocat, Guvernul observ

c obiectul material al cererii l reprezint apartamentul nchiriat soilor P. Admind c suma de 3.790 euro reprezint o estimare rezonabil a chiriilor nencasate pentru acest apartament, el se opune acordrii unei alte sume cu acest titlu. n ceea ce privete prejudiciul moral invocat, Guvernul face referire la alte cauze similare judecate de Curte i consider c suma solicitat este excesiv. 36. n ceea ce privete cererea cu titlu de prejudiciu material, Curtea a constatat n cazul n spe o nclcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 datorit restriciilor suferite de reclamani timp de mai muli ani n privina folosirii apartamentului lor ocupat de soii P., restricii rezultate din OUG nr. 40/1990, precum i imposibilitii ce decurge de aici de a condamna ocupanii acestui apartament la plata chiriei ctre ei. Curtea nu constat nicio legtur de cauzalitate ntre nclcarea constatat i prejudiciul material invocat datorit nefolosirii altor camere ale imobilului dect apartamentul ocupat de soii P. i respinge cererea reclamanilor n aceast privin. n schimb, ea consider c acordarea unei sume pentru privarea de beneficierea de apartamentul n cauz este deci n legtur direct cu nclcarea constatat. Mai mult, Curtea observ c n cazul n spe soii P. continu s ocupe apartamentul reclamanilor fr a plti vreo chirie (a se vedea Popescu i Toader, nr. 27086/02, paragraful 47, 8 martie 2007 i Tarik mpotriva Romniei, nr. 75849/01, paragraful 68 in fine, 7 februarie 2008). 37. Prin urmare, Curtea consider c trebuie alocat mpreun reclamanilor ntreaga sum cerut cu acest titlu pentru prejudiciul material,

i anume 3.790 euro. 38. Curtea consider de asemenea c reclamanii au suferit un prejudiciu moral datorit frustrrii provocate prin atingerea adus dreptului lor de a folosi apartamentul respectiv. Pe baza elementelor pe care le deine i statund n echitate, aa cum prevede art. 41 din Convenie, Curtea aloc 1.000 euro fiecrui reclamant pentru prejudiciul moral suferit. B. Costuri i cheltuieli 39. Reclamanii nu au prezentat nicio cerere de rambursare a costurilor i cheltuielilor suportate n procesele n faa instanelor interne sau n faa Curii. C. Majorri de ntrziere 40. Curtea hotrte s aplice majorrile de ntrziere echivalente cu rata dobnzii pentru facilitatea de credit marginal practicat de Banca Central European, la care se vor aduga trei puncte marginale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, N UNANIMITATE: 1. declar cererea admisibil n ceea ce privete plngerea ntemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 i referitor la atingerea adus dreptului reclamantului de a folosi apartamentul ocupat de soii P. i inadmisibil pentru rest ; 2. hotrte c a avut loc nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ; 3. hotrte :

a) c statul prt trebuie s plteasc reclamanilor, n termen de trei luni de la data rmnerii definitive a hotrrii, n

conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenie, sumele urmtoare care vor fi convertite n moneda statului prt la cursul de schimb valabil la data plii: i. 3.790 euro (trei mii apte sute nouzeci euro) mpreun reclamanilor, la care se va aduga orice sum putnd fi datorat cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material ; ii. 1.000 euro (una mie euro) fiecruia din reclamani, la care se va aduga orice sum putnd fi datorat cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral ; b) c, ncepnd de la data expirrii termenului amintit i pn la momentul efecturii plii, suma va fi majorat cu o dobnd simpl, a crei rat este egal cu rata dobnzii pentru facilitatea de credit marginal practicat de Banca Central European, la care se vor aduga trei puncte procentuale. 4. Respinge cererea de acordare a unei satisfacii echitabile pentru rest. ntocmit n limba francez, apoi comunicat n scris, la data de 29 iulie 2008, n temeiul art. 77 alin. 2 i 3 din Regulament. Josep Casadevall, preedinte Santiago Quesada,

grefier