Sunteți pe pagina 1din 7

Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop.

Antoine de Saint-Exupery Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra. Victor Hugo Omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea. Sigmund Freud FERICIREA Fericirea este cel mai bun medicament care a fost inventat vreodata. Fericirea devine emotia implinirii doar daca ai cunoscut inadeajuns de bine suferinta.Soren Aabye Kirkegaard Emotiile sunt frecvent identificate cu sentimentele. Mari filozofi, ca Rene Descartes, in lucrarea sa Les passions de lame (Pasiunile Sufletului) descrie 40 de pasiuni, emotii, sentimente, dorinte si chiar trasaturi de caracter. Dar marele filosof francez Descartes considera ca toate isi au originea in 6 emotii de baza: mirarea, iubirea,ura,dorinta,bucuria si tristetea. Traditia indiana recunoaste cele 9 rasa-e, adica esenta emotiilor noastre, Cuvntul sanskrit rasa nseamna "esenta emotiilor", iar literar mai nseamna, de asemenea, "gust", "apa","esenta" si "extaz". Cele 9 Rasa au la baza, sunt generate de 9 stari mentale stabile: Iubire, Bucurie, Minunare, Curaj, Calm, Furie, Tristete, Frica si Dezgust. Din punct de vedere filozofic, fericirea este un termen care implic acepiuni multiple i diferite.Nu se poate da o definiie exact.Ceea ce este comun tuturor filozofilor privind fericirea este c acesta reprezint un ideal urmrit , fr nici o explicaie, de fiecare persoan n parte , fie ncepnd cu cel mai nverunat pesimist pn la optisistul cel mai pur, fie ncepnd cu omul cel mai simplu pn la cel mai nvat dintre filozofi. Conform Dicionarului Explicativ al Limbii Romne, putem defini fericirea ca fiind o stare de mulumire sufleteasc intens i deplin.Nu exist un singur criteriu de determinare a fericirii, cci sufletul omenesc e complicat i fiecare persoan este unic.Aa cum spunea filozoful Andrei Petre: ,,Ceea ce provoac fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici mcar un motiv de mulumire trectoare,ceea ce descreeste o frunte i nveselete un chip poate produce altcuiva durere, cci un soare ce rsare ntr+o parte, apune n cealalt Cnd esti fericit, te simti bine, nu evaluezi fiecare gnd in parte, fiecare emotie, pentru ca atunci traiesti si te bucuri de viata. Cnd esti trist, te gandesti la fiecare emotie pe care o resimti, faci conexiuni cu momente si situatii din trecut, te gandesti cat de

nefericit esti si astfel viata trece, pur si simplu, pe lnga tine. Cheia fericirii este Controlul emotiilor, a starilor mentale. Dar cum pot fi controlate emotiile sau starile mentale? Cnd vrei sa ti controlezi emotiile, nu trebuie sa te concentrezi asupra lor, ci asupra gndurilor care le-au generat. Emotiile nu apar din neant, nu sunt rezultatul unor situatii de viata, ale unor circumstante, depind in mare masura de gandurile noastre, de sentimentele, de reprezentarile noastre mentale asupra anumitor fapte reale. Trebuie sa invatam sa eliminam gandurile negative si sa recunoastem starile mentale care sa ne ajute la mentinerea acestui control. Gndul si calitatea sa ne modifica corpul. Corpul este oglinda gndurilor noastre si a vietii noastre interioare. Toti oamenii doresc sa fie fericiti. Oricat am fi de nihilistisau de sceptici in anumite momente ale vietii, oricat ne-am indoi ca fericirea poate fi atinsa ori ca merita s-o cautam, noi nu incetam sa tindem constient nu catre dobandirea ei. Dar chiar daca sunt de accord cu afirmatia ca fericirea este dezirabila, oamenii se diferentiaza de indata ce isi pun problema in ce consta fericirea. Fiecare dintre noi cauta sa evite suferinta; ne este mai usor sa spunem ce il face pe cineva nefericit decat ce l-ar face fericit. Se povesteste in Biblie despre nenorocirile care s-au abatut asupra lui Iov: copiii lui au fost ucisi, averea spulberata, boli crude ii macinau trupul. Nun e greu sa afirmam ca Iov era un om nefericit. Dar ce il face pe un om sa fie fericit: o familie armonioasa, dragostea, averea, sanatatea? Chiar daca cineva s-ar bucura de toate acestea la un loc, nu avem nici o garantie ca el este fericit. Diferitele conceptii despre fericire se disting in primul rand, prin felul in care este inteleasa natura acesteia. Uneori, fericirea este conceputa ca o ide foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Solon, unul din cei 7 intelepti ai antichitatii, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oriicand se pot abate asupra luinenorocirile: trebuie sa asteptam sfarsitul vietii cuiva pentru a putea spune daca a fost fericit. In lipsa adevaratei fericiri, oamenii se pot consola cu urmele ei palide: bucuria, placerea, Gloria, prestigiul, prosperitatea. Cel care are privilegiul sa traiasca astfel de stari s-ar putea sa le confunde cu insasi fericirea. Multi oameni considera ca fericirea este problema fiecarui individsi ca societatea sau statul n-au nici un drept ca, prin actiunile lor, sa afecteze intr-un fel libertatea fiecarei personae de a-si formula propria conceptie despre fericire si de a gasi caile gratie carora s-o poata atinge.J.S. Mill a formulat concis aceasta ide scriind ca statul este justificat sa intervina asupra gandirii si comportamentului unui om numai atunci cand se poate dovedi ca acea gandire sau acel comportament pune in pericol existenta celorlalti in societate. Din alte perspective, se considera insa ca fericirea individuala depinde intr-o mare masura de societatea in care traim; uneori, oamenii nuu au posibilitatea sa isi asigure un minim decent de viata nu au deci posibilitatea sa inlature suferinta, durerea. Societatea, statul ar trebui sa aiba un rol in acest sens. Insa aceasta implicare a statului poate crea mari dificultati: caci pana unde este indreptatit statul sa intervina in viata individului? Are el dreptul sa hotarasca ce face ca o persoana sa fie fericita? Au ei dreptate sa hotarasca ce

satisfactii poate ori s-ar cuveni sa aiba fiecare si la ce privatiuni ar trebui supusi membri societatii? Cautarea fericirii nu este, asadar, o problema simpla, care isi poate gasi un raspuns direct si univoc. J. Kant considera, de asemenea, c fericirea e un ideal. Dar prin aceasta Kant nu intelegea ca fericirea e de neatens ci, mai degraba, ca noi nu suntem in masura sa judecam ce-ar trebui sa faca oricare om ca sa devina cu certitudine fericit Fericirea este un scop al tuturor oamenilor, insa niciodata nu vom putea spune care sunt mijloacele prin care cineva ar atinge fericirea in mod sigur. In acest sens, spune Kant, ea ramane doar un ideal. Potrivit altor conceptii, fericirea nu este inteleasa ca ideal, ci ca stare a sufletului nostrum:fie ca o stare de bucurie, placere, exaltare, fie ca una de liniste, impacare, seninatate, beattudine. Inteleasa in acest fel, fericirea nu mai este intangibila: ea depinde de fiecare dintre noi, o cautam in noi insine, si tot in noi se gaseste si calea catre dobandirea ei. De pilda, am putea sa socotim ca dobandirea fericirii se poate realize pe calea cunoasterii, pe calea iubirii si pe cea a credintei. Alti filosofi au considerat insa ca fericirea nuu inseamna sa te afli intr-o anumita stare sufleteasca; fericirea consta in ceea ce infaptuim, in activitatea noastra. Aristotel argumenta ca, daca fericirea ar fi o stare sufleteasca, un om care si-ar petrece toata viata dormind ar trebui considerat fericit caci fara indoiala somnunl e o stare sufleteasca placuta. Dupa Aristotel, fericirea este acea activitate care are drept rezultat acte de dreptate, de curaj, de prietenie, de cunoastwere in general, lucruri care sunt de dorit in sine (pentru ele insile). Conceptiile despre fericire difera, prin modul in care este inteleasa natura umana. Platon, de exemplu, considera ca sufletul are 3 parti: - o parte rationala, prin care judecam, invatam - o parte pasionala, inflacarata, care se exprima, de exemplu, cand cineva e furios - o parte apetenta, prin care omul pofteste, vrea sa-si satisfaca placerile Partea apetenta ocupa cel mai mare locin sufletul fiecaruia si prin natura ei, nu e niciodata pe deplin satisfacuta. Dar ea, credea Platon, trebuie condusa de celelalte doua, in special de parte rationala, care poseda cunoasterea a ceea ce este de folos fiecarei parti, ca si intregului celor trei. Fiecareia dintre partile sufletului ii corespund feluri diferite de placeri:partii rationale ii corespund placerile gandirii, ale cunoasterii: Celei inflacarate placeri care provin din implinirea ambitiilor noastre, din succesele realizate Celei aptente placerea hranei ori ale procreari Dar, considera Platon, aceste placeri nu se afla taoate pe acelasi plan: fericirea adevarata se dobandeste atunci cand sunt satisfacute placerile partii mai inalte, rationale, a sufletului. Fericirea comleta a omului, scria la randul lui Aristotel, consta in activitatea de cunoastere proprie partiirationale a sufletului. Daca insa am trata aceste parti ale sufletului omenesc ca ierarhizate, fericirea nu ar mai putea fi legata in principal de o putere a acestuia: ea ar fi mai degraba o armonie a

intregului. In aceste conditii n-am mai putea impartii fericirea in fericire derizorie si neinsemnate, pe de o parte si fericire mareata si insemnata, pe de alta parte. Reeta fericirii este alta la fiecare.
Fericirea reprezint trecerea spiritului la o stare mai perfect" scria filozoful olandez Baruch Spinoza. Durerea, dimpotriv, este trecerea la o stare inferioar."
* Pesimism; melancolie (germ.) -N.t. * Raportat la anul de apariie a ediiei germane, 2002. (N.t.)
10 / INTRODUCERE INTRODUCERE / 11

Dar fericirea nu acioneaz n primul rnd asupra spiritului, ci asupra corpului; nefericirea l distruge, fericirea l remonteaz. Noile cercetri dezvluie anumite legturi ntre corp i suflet pe care cercettorii le-au ignorat mult vreme. Anxietatea permanent i tristeea sunt factori de risc pentru sntate deoarece supun organismul stresului. Iar stresul mrete riscul infarctului sau al comoiei cerebrale. n schimb, cine a nvat s-i controleze strile negative i s le amplifice pe cele pozitive i protejeaz organismul. Sentimentele plcute contracareaz stresul i consecinele acestuia. Ba chiar stimuleaz sistemul imunitar. ntr-o msur i mai mare este stimulat randamentul intelectual, n creier, gndurile i sentimentele sunt cele dou fee ale aceleiai medalii. Oamenii fericii sunt mai creativi. Dup cum arat numeroase studii, ei rezolv probleme mai repede i mai bine. Fericirea te face inteligent - i nu numai pentru moment, ci pe termen lung. Sentimentele pozitive au ca efect dezvoltarea conexiunilor dintre celule - bucuria nseamn, automat, apariia de noi conexiuni. Iar oamenii fericii sunt, pn la urm, i mai simpatici: mai ateni i mai dispui s vad prile bune din ceilali. Se implic mai mult n viaa comunitii i reuesc s mulumeasc pe toata lumea n situaii de negociere. Fericirea este, aadar, un el n via i totodat o cale spre o via mai bun. Sentimentele negative i inhib pe oameni, sentimentele plcute, dimpotriv, le lrgesc spectrul posibilitilor. A fi fericit nseamn a fi viu.

Este posibila fericirea ? Putem noi sa jungem la acea multumire a dorintelor si realizare a scopurilor noastre in viata ? Suntem cu adevarat fericiti ? Aceste intrebari au fost, sunt si vor fi atat timp cat va dainui omenirea , iar raspunsurile vor fi variate, unele in contradictie cu celelalte, unele in completarea altora. Si totdeauna va mai fi ceva de spus, pentru ca sufletul omului doreste fericirea Nu cred ca exista o definitie unica a fericirii, sau un singur criteriu de determinare a

fericirii, caci sufletul omenesc e complicat si variabil de la individ la individ. Asa cum spunea filosoful Petre Andrei " Ceea ce provoaca fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici macar un motiv de multumire trecatoare, ceea ce descreteste o frunte si inveseleste un chip poate produce altcuiva durere, caci un soare ce rasare intr-o parte, apune in partea cealalta " . Toti oamenii tind catre fericire, dar nu toti o concep la fel, de unde rezulta multimea teoriilor filosofice asupra fericirii. Sub aspectul subiectiv, fericirea poate fi studiata si sub o forma mai generala, mai obiectiva. Caci fericirea adevarata presupune o constiinta de sine dezvoltata care sintetizeaza datoria morala sociala cu aspiratia catre fericire . A vorbi despre fericire inseamna a predica, a arata, unde si cum se poate gasi ea. Filosofii din antichitate au considerat fericirea ca un fenomen individual si dependent numai de individ, pe cand in timpurile mai noi s-a pus fericirea in legatura cu societatea. Aristotel a facut din fericire continutul binelui moral. Platon credea ca fericirea e numai placerea purificata prin inteligenta. Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu nelegea c era de neatins, ci, mai degrab c noi nu suntem n msur s judecm ce ar trebui s fac oricare om ca s fie fericit. Reeta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o n timp; altele consider c a fi fericit nseamn a avea prieteni, a fi sntos, a fi apreciat i stimat; altele sunt fericite tiindu-se iubite de cineva sau numai tiind c persoana iubit exist acolo undeva i respir acelai aer. Exist oameni care i "fabric" un paradis numai al lor n care s se simt fericii. Dar ce s-ar ntmpla dac acest paradis ar exista undeva pe Pmnt? La nceputurile lumii a existat. i ce s-a ntmplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru c omul nu este fcut s locuiasc n paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate dect s tind ctre absolut, ctre perfeciune, purtndu-i povara de a ti c, n aceast via, nu va ajunge niciodat acolo. Fericirea adevarata nu e izvorata dintr-un singur fenomen psihic, ci din echilibrul sufletesc perfect, din abordarea tuturor celor 3 fenomene fundamentale psihice: afectivitate , intelect, voluntarism. Aceste 3 fenomene reprezinta directia subiectivista, care deduce fericirea numai din sufletul omenesc. Directia obiectivista considera ca origine a fericirii, lumea exterioara, mediul inconjurator, sufletul uman fiind pur receptiv. Omul nu-si poate gasi fericirea in el, ci este un fel de coarda ce vibreaza in mod placut sau dureros la imprejurarile exterioare. Filosoful Petre Andrei in lucrarea sa "Opere sociologice" considera 2 forme de obiectivism si anume: a) obiectivism teologic - predominant in antichitate si evul mediu - credinta in spirite bune si rele , in zei buni si rai, care ii puteau face fericiti sau nefericiti. Fericirea era considerata ca produsul extazului religios. Plotin sustinea ca in starea

extazica omul vine in contact direct cu Dumnezeu, care revarsa fericire asupra individului. Dumnezeu e forta, natura , iubire, fericire, durere. Deci, putem ajunge la fericire, la forta si iubire, numai prin cunostinta lui Dumnezeu, iar cunostinta cea mai perfecta e aceea pe care ne-o da Dumnezeu prin revelatii, ce au loc in extaz (atunci cand se distruge dualismul dintre eu si non-eu, se inlatura granitele spiritului individual). Fericirea produsa prin extaz insa vine de la Dumnezeu, e obiectiva fata de sufletul nostru, caci e introdusa in om in mod inconstient, fara ca el sa fi facut ceva pentru aceasta. b) Obiectivism social - fericirea este in dependenta absoluta de mediul social, neglijand personalitatea omeneasca. Fericirea e si in noi , caci imprejurarile exteriore le putem modifica noi - ele au valoarea pe care le-o dam noi. Armonizarea sufletului cu mediul social, cu tendintele morale, stabilirea unui echilibru intre subiectiv si obiectiv - aceasta produce fericirea. Izvorul fericirii este concordanta sufletului cu sine insusi si cu mediul moral-social. Deci, se impune un echilibru psihic si sufletesc, si o adaptare la mediul socio-moral,o prelucrare a materialului, a conceptelor morale izvorate din societate. Nu se poate vorbi despre fericire dacat atunci cand exista armonie intre facultatile psihice si echilibrul sufletesc. Inteligenta, prin cunoastere , ne face sa ne ridicam deasupra durerii, sa-i cautam cauzele, sa o intelegem si intelegerea durerii inseamna micsorarea, daca nu disparitia ei. Schopenhauer considera ca inteligenta exclude suferinta, caci "in lumea inteligentei nu stapaneste durerea, ci toate sunt supuse cunostintei". Dar nici inteligenta singura nu poate produce fericirea. Ea insa pregateste terenul , inlaturand cauze si motive netemeinice de suferinta si micsorand intensitatea durerii. Sufletul luminat astfel prin cunostinta devine mai apt pentru multumire. Aspiratiile omului se mai rafineaza, tendintele devin mai morale, sentimentele mai inalte. De asemenea, nici sentimentul singur nu poate produce fericirea, pentru ca fericirea care ar rezulta ar fi ceva trecator.

Astazi se stiu foarte multe despre natura fericirii, insa aceste cunostinte raman inaccesibile marelui public. Cartea lui Stefan Klein, devenita bestseller in Germania, sintetizeaza si explica descoperirile neuropsihologiei moderne, oferind nu retete, ca ghidurile self-help, ci cunostinte si modul lor de "intrebuintare" in viata de zi cu zi. Caci nu exista o formula a fericirii universala, ci o formula a fiecaruia. Exista sase miliarde de oameni si sase miliarde de cai spre fericire, spune autorul. Dar esential e faptul ca fericirea poate fi gasita. O dovedesc doua descoperiri importante: mintea noastra are mecanisme innascute pentru bucurie, placere, euforie; iar tendinta aceasta naturala spre fericire poate fi exersata, deoarece creierul omenesc este configurabil la nesfarsit, indiferent de varsta.

Mai mult, formula proprie a fericirii trebuie gasita. Pentru ca altfel in 20 de ani va izbucni in lume o veritabila epidemie de depresie. Si pentru ca fericirea ne face nu doar mai buni, ci si (va surprinde?) mai inteligenti; fericirea ne face bine fizic, ne mentine sanatosi. Dupa ce vei fi citit aceasta carte, capul tau va arata altfel pe dinauntru, promite Klein, si chiar asa este.