23.11.

2009 CURS 7
REDACTAREA MATERIALELOR DE RELAŢII PUBLICE
MMRP C7

Planificarea campaniilor de relaţii publice, ca funcţie a managementului

I. Importanţa planificării.
După ce am văzut care sunt principalele capitole ale analizei activităţii de RP, în contextul
organizaţiei, putem să trecem la analiza procesului de planificare, în sine.
Într-o primă etapă, trebuie să ne punem întrebarea de ce planificăm, care sunt motivele care
intervin în favoarea planificării?
1. Planificarea concentrează eforturile - sunt excluse astfel eforturile inutile. Ne ajută să ne
ocupăm de lucrurile importante, ne permite să fim eficienţi, concentrându-ne doar pe
priorităţi.
2. Planificarea – îmbunătăţeşte eficienţa - concentrându-ne eforturile pe ceea ce trebuie, vom
îndeplini obiectivele planificate. Astfel, vom obţine economii de bani şi timp, iar lucrul la
obiectivele planificate ne relevă ţintele care trebuie atinse, ne oferă satisfacţii atunci când
acestea sunt îndeplinite şi stabilesc criterii de evaluare concrete.
3. Planificarea încurajează respectivele pe termen lung - trebuie să privim în viitor.
4. Planificarea ajută la demonstrarea nevoii de buget
5. Planificarea minimizează eşecurile neprevăzute
6. Planificarea încurajează proactivitatea – munca în RP presupune reacţionarea la cerinţele
mass-mediei sau reacţia în scurt timp la o situaţie de criză, dar presupune şi luarea de decizii
legate de ceea ce urmează sau de ceea ce intenţionăm să facem, mai exact, ce acţiuni sunt
oportune, ce mesaje sunt transmise şi când.
Planificarea unui program complet şi coerent ne va ajuta să realizăm aceste lucruri.
Concluzie: planificarea se poate aplica în orice situaţie, fie că e vorba despre fundamentarea
unor programe sau campanii ce pot avea ca durată atât o perioadă scurtă, cât şi una lungă de timp,
fie că este vorba despre activităţi individuale, cum ar fi conferinţele de presă.

II. Politica de relaţii publice

Prima cerinţă în stabilirea unei politici clare de RP ar fi definirea ariei de activitate a RP şi
stabilirea regulilor de operare de bază. Politica nu este un element de reglementare şi restricţie, ci
de stabilire a regulilor de implicare, astfel încât toată lumea să-şi cunoască responsabilităţile, unde
se află liniile de demarcaţie a limitelor şi cine poartă răspunderea activităţilor. Aceste reguli nu

1
trebuie să fie complicate, ci foarte clare. Odată ce au fost confirmate ariile de operare, activităţile
pot fi planificate şi coordonate.
Procesul de planificare e relativ simplu, secretul constând în împărţirea activităţilor în
secvenţe uşor de coordonat. În acest sens, ar fi util să obţine răspunsuri clare la următoarele
întrebări:
a. ce doresc să obţin (care sunt obiectivele mele)?
b. cu cine vreau să vorbesc (cui vreau să mă adresez, care sunt publicurile mele)?
c. ce vreau să spun (care sunt mesajele pe care vreau să le transmit)?
d. cum voi spune sau ce mecanisme să folosesc pentru a transmite mesajele?
e. de unde ştiu că am făcut bine (cum îmi voi evalua acţiunea)?
Metodele de evaluare respectă un model de bază. Acesta presupune parcurgerea a 4 paşi
fundamentali, aşa cum arată imaginea următoare:

1. Conştientizare

4. Evaluare 2. Formulare

3. Implementare

1. Conştientizare = înţelegerea situaţiei actuale

2. Formularea = selectarea strategiei potrivite
3. Implementarea = punerea în practică a strategiei
4. Evaluarea = monitorizarea efectelor şi parcursului acţiunii, în vederea adoptării măsurilor
corecte

2
 Modelul de planificare şi coordonare a programelor de relaţii publice

IV. Evaluarea programelor I. Definirea problemelor de RP

Evaluare Analiza situaţiei

Implementare Strategie

III. Implementare şi comunicare II. Planificare şi programare

- Evaluarea – să stabilim cum am procedat

- Analiza situaţiei – trebuie să ne arate ce se întâmplă acum

- Strategia – ce ar trebui să facem pentru atingerea unui obiectiv

- Implementarea – când şi cum acţionăm, când şi cum comunicăm