Abandon şcolar şi neşcolarizare la nivelul unităţilor de învăţământ din mediul rural cu populaţie
de etnie romă
Prof. Ursan Anamaria Dorina, S08 „Alexandru Roman”, Oradea
Un prim aspect se referă la ponderea ridicată a unităţilor de învăţământ cu copii romi care înregistrează cazuri de copii neşcolarizaţi.
Şcoli Fără neşcolarizaţi Sub 5% neşcolarizaţi Peste 5% neşcolarizaţi
Şcoli cu sub 50% 51,1 43,2 5,7 romi Şcoli cu peste 50% 41,7 44,2 14,1 romi Total şcoli rurale cu 49,8 43,2 7,0 romi Total şcoli rurale 66,6 29,8 3,6
Din aceste date se observă că ponderea unităţilor de învăţământ care înregistrează o
neşcolarizare peste 5% e aproape dublă în cazul şcolilor cu romi comparativ cu ansamblul sistemului. Dacă avem în vedere şcoli cu 50% romi, ponderea şcolilor care înregistrează o neşcolarizare de peste 5% e de aproximativ patru ori mai mare decât pe întreg sistemul de învăţământ rural. Cu cât comunitatea este mai mică cu atât abandonul şcolar şi neşcolarizările sunt mai reduse. Abandonul se produce de obicei în trecerea de la o clasă la alta, ca urmare a unor cauze şi anume: refuzul copilului şi al familiei de a continua şcoala; familia nu dispune de posibilităţi necesare pentru a-l da la şcoală; neprezentarea la examenele de corigenţă sau neacceptarea situaţiei de repetare a clasei. Succesul şcolar al elevilor depinde de sprijinul acordat în familie, de calitatea timpului acordat studiului individual acasă, de interesul elevilor pentru carte. În categoria particularităţilor individuale determinate prin succesul şcolar al copilului, literatura de specialitate menţionează: 1. starea de sănătate fizică; 2. caracteristici ale dezvoltării psiho-intelectuale; 3. imaginea de sine a copilului; 4. atitudinea faţă de cunoaştere, respectiv faţă de şcoală; 5. nivelul motivaţiei faţă de învăţare. Pe lângă problemele de sănătate care reprezintă o cauză importantă a abandonului şcolar, o altă cauză este întârzierea în dezvoltarea psiho-intelectuală. În afara cazurilor mai grave care necesită cuprinderea copiilor în învăţământul special, aceste întârzieri pot fi recuperate cu succes printr-o acţiune educativă sistematică. Faptul că aceste probleme nu sunt evaluate corect de către părinţi şi profesori şi nu se iau măsuri concrete de ameliorare şi sprijin pedagogic adecvat conduce adesea la rezultate şcolare slabe şi chiar la situaţii de abandon. O altă variabilă individuală care poate influenţa succesul şcolar este rangul de frăţie. Unele studii susţin ipoteza conform căreia există un factor de risc pentru dezvoltarea fizică şi psiho-intelectuală a ultimilor născuţi, dintr-o familie numeroasă, iar deficienţele de creştere şi dezvoltare se pot repercuta asupra evoluţiei şi rezultatelor şcolare ale copiilor. Acest rang este în relaţie cu vârsta părinţilor. De multe ori, în familiile de etnie romă numeroase şi cu mulţi copii, veniturile şi spaţiul de locuit, hrana se distribuie la un număr mare de membri, devenind astfel insuficiente. Pe lângă problemele reale de adaptare a copiilor romi la mediul şcolar ei refuză anumite sarcini de învăţare. Reprezentările copiilor privind importanţa educaţiei pentru parcursul individual se construiesc atât în mediul familial cât şi în mediul şcolar. Astfel, atitudinea negativă faţă de şcoală a copiilor translatează problema cauzelor abandonului şcolar din planul factorilor individuali către cei de tip socio-familial şi educaţional. Motivaţia determinată pentru a învăţa este dobândirea de cunoştinţe şi competenţe necesare în viaţă: „şcoala ne ajută să învăţăm despre natură, despre oameni, despre cum trăiesc alţi oameni în alte părţi”, „să ştiu să număr banii, să fac cumpărături, să mă iscălesc, să scriu, să citesc” (grup de elevi, clasa a VII-a B, judeţul Bihor). Atitudinea faţă de şcoală şi motivaţia pentru învăţare pot fi interpretate şi ca manifestări ale imaginii de sine a copilului. Reprezentările despre propria persoană se formează în timp ca rezultat al unui complex de factori şi experienţe trăite atât în mediul socio-familial cât şi în cel şcolar: reuşite sau eşecuri, încurajări sau etichetări, susţinere sau constrângere. Un exemplu îl constituie cazul unor copii romi intervievaţi care, deşi au rezultate bune la învăţătură consideră că elevii români sunt mult mai bine pregătiţi şi că nu vor putea niciodată să intre în competiţie cu aceştia. Deşi rezultatele şcolare ale elevilor reprezintă expresia impactului diferitelor categorii de factori unii profesori asociază rezultatele şcolare slabe ale elevilor cu nivelul redus al dezvoltării psiho- intelectuale a acestora şi sunt invocate ca fiind principala cauză a abandonului şcolar. Un alt aspect urmărit este relaţia dintre abandonul şcolar sau neşcolarizare şi comportamentul deviant. Formele de acea devianţă comportamentală sunt diverse de la atitudini de indisciplină în grup la comportamente grave de delincvenţă (furt, vagabondaj, prostituţie etc.). De cele mai multe ori acest comportament deviant este consecinţa neintegrării tinerilor în organizaţia şcolară şi are o cauzalitate multiplă. În concluzie abandonul şcolar şi diversele situaţii de neşcolarizare apar în toate unităţile de învăţământ atât în mediul rural cât şi urban şi de aceea consider că ar trebui să se ia diverse măsuri pentru a-i acapara şi pentru a-i menţine cât mai mult timp la şcoală pe elevii romi cu toate că, la drept vorbind după ora douăsprezece ei sunt foarte obosiţi şi atunci ar trebui solicitaţi la diverse activităţi practice la care se pricep de minune sau la cele artistice.