DR Stantons The Epilogue

Machine Translated by Google
MULȚUMIRI
Este nevoie de o armată pentru a scrie una dintre cărțile mele și, fără
îndoială, am cea mai bună armată din lume!
Frumoasa mea mamă, Vicki, Am, Rach, Jane, Lisa k, Nadia, Lisa D, Rachel
și Nicole…….îți mulțumesc mult pentru tot ce faci pentru mine. Prietenia
voastră este atât de apreciată și sunteți cu toții adorați.
Pentru Victoria, puiul meu mic... tu mă faci mai bun.
Pentru puii minunați din Swan Squad... mă ții să râd și să mă faci

sănătos la minte, mulțumesc că ai venit în această călătorie nebună cu
mine.
Și tuturor fetelor minunate care mi-au citit cărțile,
Aceasta este pentru tine
xoxoxxo
Copyright 2017 – TL SWAN
Această carte este o operă de ficțiune. Orice referire la evenimente

reale, oameni reali și locuri reale sunt folosite în mod fictiv. Alte nume,
personaje, locuri și incidente sunt produse ale imaginației Autorului
și orice asemănare cu persoane, vii sau morți, evenimente reale,
organizații sau locuri este în întregime coincidență.
Toate drepturile sunt rezervate. Această carte este destinată NUMAI

cumpărătorului acestei cărți electronice. Nicio parte a acestei cărți nu
poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă sau prin orice
mijloace, grafice, electronice sau mecanice, inclusiv fotocopiere,
înregistrare, înregistrare sau prin orice sistem de stocare a informațiilor,
fără permisiunea scrisă expresă a Autorului. Toate melodiile, titlurile
și versurile conținute în această carte sunt proprietatea compozitorilor
respectivi și a deținătorilor de drepturi de autor.
Cărți de TL SWAN
Stanton Adoră
Stanton Necondiționat
Stanton complet
Stanton Bliss: Epilogul
Găsește-mă Alastar
Joacă împreună
Dr. Stanton
Dr. Stantons: Epilogul
Marx Girl (în curând)
Anastas (în curând)
The Judge's Nanny (în curând)
Escape Girl (în curând)
Seria Men of Marx (în curând)
Di Luca (În curând)
The Fireman Next Door - Cartea 1 din seria Uniforme
(In curand)
CUPRINS
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
STANTON TIME LINE
Stanton Adoră
Stanton Necondiționat
Stanton complet
Stanton Bliss: Epilogul
Optsprezece luni mai târziu: Anastas
Cinci ani mai târziu: Marx Girl
Șapte ani mai târziu: Seria de securitate Men of Marx
Zece ani mai târziu: Dr. Stanton și Dr. Stantons: Epilogul
Deși ultimul în cronologia, Cameron și-a luat cartea primul pentru

că nu a vrut să tacă în capul meu și să mă lase să scriu despre
altcineva.
Cam obișnuit.
Cu două săptămâni mai devreme
Cameron
Ashley zâmbește în paharul ei de cocktail în timp ce stă peste masă față

de mine și mă simt că mă topesc.
Această femeie va fi moartea mea. Indiferent cât de mult mă uit la
ea în fiecare zi, niciodată nu este suficient.
„Luăm desert?” întreabă ea în timp ce deschide

meniul.
„Tu ești desertul meu”, îi răspund în timp ce o privesc.
Ea zâmbește și ridică o sprânceană sexy în timp ce citește cu atenție

ofertele.
Este vineri seara — seara întâlnită — și ea este a mea. A fost o

săptămână lungă. Am pierdut un pacient la operație marți și, ca
întotdeauna, Ash a fost acolo să-mi ridice piesele.
Nu știu ce m-aș face fără ea. Cu greu îmi amintesc cum a fost
înainte ca ea și Owen să vină în viața mea.
Trebuie să fi fost singuratic, pentru că ei sunt întreaga mea lume

acum.
„Hmm, ăsta sunt eu. Budincă de curmale lipicioasă cu sos de unt.”

Ea zambeste.
„Budinca de curmale lipicioasă sună foarte, foarte bine”, răspund.
Ochii ei se ridică să-i întâlnească pe ai mei, iar ea zâmbește.
„Hai să mergem acasă și să bem budincă de curmale lipicioasă?”

optesc eu.
Ea sorbi din băutură și zâmbește pe pahar. "Le pot avea pe ale

tale?"
eu chicotesc. "Absolut nu."
Ea își mușcă buza de jos pentru a-și înăbuși zâmbetul obraznic și

redeschide meniul. — Întâlnirea mea lipicioasă nu este din meniu,
Cameron.
Îmi frec piciorul pe tibia ei. „Până când spun că nu este.”
Ochii ni se blochează și chimia bâzâie între noi.

Ea zâmbește și se uită din nou la meniu. „Oh, asta sună bine.” Ea arată
în timp ce citește. „Ricotta cremoasă și lemon curd cu un strop de
smântână prin aluat bogat de cannoli.”
„Hmm, da.” mă încruntă. "Sunt eu." Zambesc. „Îmi place să linge

crema care stropește.”
Ashley zâmbește peste meniul ei. „Pentru că ești un animal.”
Îmi iau paharul de vin și îi zâmbesc în timp ce îi fac cu ochiul.
Ea zâmbește sexy și își ridică paharul spre mine.
„Bien care rien ne guste aussi bien ce creme.” Zambesc.
Traducere: Deși nimic nu are un gust la fel de bun ca al tău

cremă.
„I’ve en a eu pour toi ici, bébé”, șoptește ea întunecată.
Traducere: Am câteva pentru tine chiar aici, iubito.
Penisul începe să-mi furnică. Nu mă descurc când îmi vorbește

murdar. De îndată ce începe, totul s-a terminat. „Hai să
du-te acasă."
"Hai să nu." Ea zâmbește în timp ce îmi ia mâna în a ei peste masă și

o sărută. „Te aduc la mine o noapte pe săptămână și mereu ne grăbim
acasă să facem sex pentru că nu ne putem sătura unul de celălalt.”
zambesc. — Spui asta ca și cum ar fi un lucru rău.
Îmi alunecă degetul în gură și îl suge, iar eu aproape că mă convulsesc

pe loc când o privesc. Penisul începe să-mi bată. Îmi suge din nou degetul și
ochii ei se închid de plăcere. „Știi cât de iubit ești, Cameron?”
Mi se face un nod în gât, nu pentru că ar spune asta

dar pentru că știu că este adevărat.
— Da, șoptesc.
Ea zâmbește și îmi sărută mâna înainte de a o pune înapoi pe masă și

de a o ține în a ei.
Fac.
Fac.
Mă încruntă în timp ce o privesc citind din nou meniul și mă

cuprinde un sentiment ciudat – unul pe care nu l-am mai avut până acum.
Vreau s-o aud spunând că îmi fac... mie.
Mă încruntă în timp ce ceața se ridică și dintr-o dată mintea mea

devine limpede.
Ce mai astept?
Ea e aleasa. Știu că ea este cea.
Ea ridică privirea din meniu și zâmbește sexy.

"Ce s-a întâmplat?" Ea intreaba.
Îmi sorbesc vinul. „Ce te face să crezi că există

E ceva în neregulă?" Eu raspund.
„Arăți de parcă tocmai ai înghițit o muscă.”
Îmi arunc capul pe spate și râd. Dacă ar fi știut la ce mă gândesc.

„Probabil ar trebui să nu mai înghiți insecte și să-ți folosești gura

mare sub masă”, mormăie ea sec în timp ce continuă să citească.
„Asta ar trebui să faci cu adevărat.”
Mă imaginez sub masă căzând pe ea și mă amestec pe scaun

pentru a-mi lăsa penisului o cameră atât de necesară. „Grăbește-te și
comandă-ți desertul.
În aproximativ cincisprezece minute vei fi futut în parcarea de jos.
Ea zâmbește întunecat și își linge buzele. „Fă zece.”
Intrăm în lift și ne întoarcem în față. Trei femei și un cuplu de vârstă

mijlocie sunt în spatele nostru.
Ashley aruncă o privire spre mine și eu zâmbesc.
Joc început.
„La ce oră va fi soțul tău acasă în seara asta?” O întreb cu voce tare,
ca să audă toată lumea.
„Nu știu, el este tatăl tău. Întreabă-l pe el”, răspunde ea categoric.

Își înclină bărbia sfidător în timp ce se uită la ușile din fața ei.
Îmi țin ochii îndreptați în față în timp ce încerc să păstrez o față

dreaptă. „Aș face-o, dar voi fi adânc în mingi în soția lui.”
Ea lasă capul în jos și se încruntă în timp ce încearcă cu disperare

să nu râdă.
„O, nenorocitul meu Dumnezeu”, șoptește una dintre fetele din

spatele nostru în timp ce îi dă coate prietenei ei.
"Asculta." Ea aruncă o privire spre mine. „Nu poți să-i spui fratelui
tău despre noi. Dacă află că mă trag și cu tine, nu va fi frumos.”
Îmi las capul în jos și închid ochii.

„Ce curvă”, îi șoptește fata prietenei ei.
Mă întorc spre fată. „Te superi să nu vorbești așa despre soția

tatălui meu, despre amanta fratelui meu și despre prietenul meu dracu’
fierbinte?”
Ochii celor trei fete se fac mari de groază, iar Ashley își pune mâna
la gură și izbucnește în râs. Este contagioasă și, neputând să mă abțin,
râd și eu. Ușile se deschid exact la timp și o iau de mână și o trag în
parcare.
Începem să mergem spre colțul din spate, unde este parcata

mașina noastră. „A fost unul rău.” Ea râde. „Tatăl tău și fratele tău”. Ea
scutură din cap. „De unde ai venit cu chestiile astea?”
„Tu ai început tatăl.” Râd în timp ce o apuc de fund.

„Fratele meu a fost un bonus suplimentar.”
Împing cheia încuietoare și luminile se aprind pe Aston Martin-ul meu.
Ash merge pe partea pasagerului și eu o urmăresc și o prind repede de
mașina mea.
Ne sărutăm, iar mâinile ei se ridică pe gâtul meu și în părul meu.

Ne sărutăm iar și iar și Doamne, femeia asta mă înnebunește. Îmi desfac
fermoarul pantalonilor de costum și ea se încruntă în timp ce se uită în
jos la mine. „Nu glumeam că te-am dat cu mașina mea”, mârâi eu.
Ochii i se fac mari și aruncă o privire prin parcare.

E semiîntuneric și nu este nimeni prin preajmă.
"Aici?" opte te ea.
"Chiar aici." Intru în partea pasagerului și împing scaunul pe spate

cât de mult poate.
Ashley se uită vinovată prin parcare.
„Ia naiba pe penisul meu acum”, mârâi eu.
Ea chicotește în timp ce își ridică puțin rochia. „Sunteți un deviant

care lingă smântâna, doctore Stanton”, șoptește ea în timp ce cade într-
o poziție de călăreț deasupra mea și închide încet ușa în urma ei.
Îi trag chiloții în lateral și îmi trec degetele prin carnea ei.
Ea arde fierbinte și picură udă. „Da”, șuier.

Hmm. „La naiba, te simți bine.” Îmi alunec penisul înainte și înapoi prin
buzele ei și o trag în jos pe mine într-o lovitură puternică.
Gura ei intră într-o formă perfectă de „O” și închide ochii. Ea ține

tetierul în spatele meu cu ambele mâini.
Este mărită în acest spațiu mic... sentimentul ei.

Sentimentele pe care le am pentru ea.
Gurile noastre se ciocnesc împreună în nevoie disperată. „Ridică-

ți picioarele”, împing afară.
Ea se chinuie un pic. „Nenorocitul de schimbător de viteze îmi

este în cale.” Ea se lovește puternic de genunchi. „Ai!” strigă ea. „Dacă
ai de gând să mă tragi pe spatele tatălui tău și al fratelui tău, poți măcar
să cumperi o dubă?”
Râd în hohote și o apuc de oasele șoldurilor. "Terminat." O ridic și

o trântesc înapoi pe mine.
„Ești un om foarte rău, Cameron Stanton”, respiră ea deasupra

mea.
„Și ești o excelentă mamă vitregă.”
Este miercuri după-amiază și tocmai ajung la biroul lui Joshua și Adrian.
Am vești și le-am rugat să țină după-amiaza liberă pentru mine.
"Hei." Zâmbesc când intru în biroul lui Joshua.
Murph stă pe laptop pe canapea, cu hârtii împrăștiate în jurul lui,

iar Joshua stă lângă
fereastră cu un putter de golf, punând o minge de golf într-o mică chestie falsă.
— Înțeleg că muncesc din greu, mormăi eu lui Joshua.
Îi plesnesc mâna lui Murph în semn de salut.
„La naiba, așa cred eu”, răspunde Joshua, distras. El lovește încet mingea
de golf și aceasta ratează gaura cu o milă.
„Ești cel mai rău jucător de golf pe care l-am văzut vreodată”, îi spun.
"Nu-i așa?" Murph își dă ochii peste cap.
„Mi-ar plăcea să văd că te descurci mai bine”, răspunde Joshua.
„Aș face-o, dar sunt prea ocupat cu lucrul”, spune Adrian, neclintit.
„Ești gata să pleci?” Întreb.
„Da.” Joshua se încruntă. „Ce facem din nou?”
Inspir adânc în timp ce mă pregătesc să spun asta cu voce tare.

„Îi cumpărăm lui Ashley un inel de logodnă.”
Ochii lui Adrian se fac mari de entuziasm. "Oh, Doamne!" țipă în timp ce
sare de pe canapea. Joshua izbucnește într-un zâmbet larg și mă plesnește
puternic pe spate înainte de a-mi strânge mâna. „Felicitări, amice.” El râde.
„Ei bine, e prematur.” Adrian zâmbește în timp ce mă trage într-o

îmbrățișare. „Ea nu a spus încă da.”
Îmi fac ochii mari în timp ce nervii dansează în stomac. „Ea va spune da,
nu-i așa?” Mă încruntă îngrozită.
Nici măcar nu mi-a trecut prin minte gândul că ar putea spune nu.
„Nu aș face-o dacă aș fi ea”, glumește Joshua în timp ce își ia portofelul

și cheile. „Imaginați-vă că sunteți al naibii blocat cu tine pentru viață.”
„Voi doi sunteți”, răspund în timp ce îmi fixez părul în reflectarea mea de
pe fereastră.
Îmi dă ochii peste cap. "Știu. Ne enervezi zilnic.”

Adrian râde și își duce mâinile la față. „O, Doamne, ce inel primim?”
dau din umeri.
„Ei bine, ce formă îi place?”
Ridic din umeri din nou. "Nu știu. Există forme?”
„Ei bine, ce fel de diamant primim?” Se încruntă, agitat.
„Nu știu, nu-i așa? Ce este acolo?"
Joshua închide ochii și își ciupește puntea nasului. „Dă-ți lui Murph
cardul tău de credit și tu și cu mine vom merge la pub după-amiaza.
Simt că asta va fi un iad.”
"Ispititor." zambesc. „Nu, fac asta bine. Și

trebuie să ne gândim la o modalitate prin care să pun întrebarea.”
Adrian își mijește ochii când gândește. „Da, asta

cu siguranță trebuie să fie perfect.”
— Îți amintești luminile alea nenorocite pe care m-ai pus ore în

șir, Stan? intreb cand deschid usa sa plecam.
El zambeste. „Au lucrat.” Ieșim pe uși.
„Da, luminile sunt singurul motiv pentru care a spus Natasha

da, mormăie sec Adrian. „Voi doi sunteți atât de proști.”
„Mergem la cumpărături pentru după-amiază”, le spune Joshua

celor doi bodyguarzi care așteaptă lângă u ă.
„Puneți mașinile să ne urmărească la distanță astăzi, vă rog.”
„Bineînțeles, domnule”, răspunde bodyguardul în timp ce le sună

la telefon celorlalți paznici de la parter.
„Conduc”, spun, și ieșim și intrăm în lift.
— Ai adus Audi-ul? întreabă Adrian surprins.
"Da."
„Dar... tu nu-l ai pe Owen.”

Ridic din umeri fericită. „Sunt un om de familie acum. Nu mai am

nevoie să conduc o mașină strălucitoare.”
Joshua zâmbește. „Cine ești și ce ai făcut cu fratele meu?”
Intrăm în al sutelea magazin de bijuterii în patru ore și expir adânc.

Murph și Joshua se uită în dulapuri în timp ce eu mă plimb cu cele trei
pungi de cadouri în siguranță în mână.
Încă nu i-am găsit lui Ash un inel de logodnă, dar i-am cumpărat
o pereche de cercei cu diamante, o brățară cu pandantiv cu diamante
„O” și i-am luat Jennei un colier pentru că a avut grijă atât de mult de
Owen.
Nu am cumpărat niciodată bijuterii unei fete. E cam distractiv,

ca să fiu sincer.
— Uite, te vei concentra? se răstește Joshua.

„Acesta este ultimul magazin la care ne uităm astăzi. Vreau sa merg
acasa. M-am săturat de rahatul ăsta.”
„Hmm…” fredonez în timp ce mă uit în jur.
„Găsiți doar stilul care vă place și apoi vom obține unul

făcut. Cred că aceasta este cea mai bună idee”, sugerează Joshua.
"Ce zici de asta?" Adrian arată spre un inel cu diamant tăiat pătrat.
„Da.” Îmi strâng buzele când gândesc. „Îmi plac cele rotunde.”
Adrian miji ochii. — Ashley poartă aur roz, nu?
„Nu știu, este un alt tip de culoare.”
„Da, poartă aur roz”, răspunde Joshua în timp ce se uită

prin dulapul de sticlă. „Ceasul ei este din aur roz.”
„De unde știi despre aurul roz?” mă încruntă.

„Pentru că am căutat inelul al Natașei de multe ori înainte să-l găsesc,

iar acum știu tot ce trebuie să știu despre toate.”
Adrian își dă ochii peste cap. „Exceptând cum să bagi o minge de golf
într-o gaură.”
Ochii lui Joshua pâlpâie spre Adrian. „Știu cum să pun mingi de golf în
gura măgărilor deștepți până se sufocă”, oferă el sec.
„I-ar plăcea asta. Sunt sigur că nu ar fi prima minge pe care a avut-o în

gură, mormăi eu, distrasă.
Adrian zâmbește.
Cu toții continuăm să examinăm cu atenție cabinetele.
„Unde să o întreb?” mă gândesc cu voce tare.
Adrian ridică mâinile, tot animat. „Ceva atât de romantic încât va fi luată
din picioare.”
„Hmm.”
„Poți să mergi la Kamala”, sugerează Joshua.
mă încântă. „Nu, ăsta e locul tău.”
Adrian se uită prin sticlă. „De ce nu o zbori într-un loc exotic?”
Îmi curbez buza. „Vreau ceva sentimental.” eu

îngustează-mi ochii. „Ceva pe care numai ea îl va primi.”
"Turnul Eiffel?" Joshua ridică din sprâncene. „Voi doi vorbiți franceză
unul cu celălalt tot timpul, ca niște niște niște niște niște niște slujitori.”
Zambesc. „Ar putea fi cool.”
„Oh, ce zici de New York în biblioteca unde i-ai arătat reclama în ziar.”
Adrian zâmbește.
„Asta e una bună.”
„De ce nu pui doar o reclamă în ziar?” Joshua ridică din umeri.

Îmi bag mâinile în buzunare cum cred. New York

îmi amintește de când nu a venit acasă în noaptea aceea.
New York-ul este distrus pentru totdeauna pentru mine acum.

Simt că îmi frământă stomacul la amintirea oribilă.
„La naiba cu asta. Să mergem la cârciumă.” Joshua oftă.
„Vom face câteva cercetări și vom reveni”, adaugă Adrian.
Dau din cap. „Da, s-ar putea să scoată un inel dintr-o mașină de
gumă de mestecat în acest moment. Urăsc rahatul ăsta.”
Este marți și tocmai l-am luat pe Owen de la grădiniță în drum spre casă
de la serviciu și sărim în mașină. „Cum a fost ziua ta, amice?” Zâmbesc
în oglinda retrovizoare.
„Bine”, răspunde el în timp ce se uită pe fereastră și ieșim în trafic.

„Putem lua McDonald’s la cină?”
„Nu”, răspund eu categoric. „Cred că luăm paste sau așa ceva.”
Owen își încurcă fața. „M-am săturat de mâncarea de acasă.”

Zâmbesc în timp ce mă învârt și ies din trafic. "Asteapta pana
trebuie să gătești rahatul, mormăi eu pe sub răsuflarea mea.
„Va fi mama acasă?” el intreaba.
"Aha." Văd un agent de turism și mă opresc. După ce mi-am bătut

mintea pentru o propunere romantică tot weekendul, nu am primit
nimic. Merit din plin ratingul meu de trei în sectorul romantic. „Da, va fi
acasă în curând. Nu lucrează târziu în seara asta, răspund eu.
„Pot să fac o baie cu creioane în seara asta?”
"Nu. Aceste lucruri sunt ridicole.” Owen a primit creioane de baie

care trebuiau să fie foarte distractive pentru el
ziua de naștere, dar tot ceea ce au făcut a fost să strecoare două băi de
la etaj și să păteze nenorocitul de covor din hol. „Am aruncat prostiile
alea la gunoi. Îți amintești mizeria pe care au făcut-o?”
Își dă ochii peste cap în timp ce se uită pe fereastră. „Oricum, Moș

Crăciun îmi va aduce mai mult”, mormăie el pe sub răsuflare.
Zâmbesc pentru că are o atitudine sarcinoasă, doar

ca mama lui.
„Nu conta pe asta, amice”, spun eu în timp ce parchez mașina.

„Am o linie telefonică pentru Moș Crăciun. El și cu mine suntem strânși.” Îmi
încrucișez cele două degete și le ridic pentru ca el să vadă.
Coborâm din mașină și îl iau de mână în timp ce ne îndreptăm

spre agentul de turism. Ușa are un sonerie peste ea și sună pentru a-i
anunța despre sosirea noastră.
"Da. Buna ziua." Fata zâmbește când vine din camera din spate.
"Buna ziua." Zambesc. La dracu. Mă uit în jos la gura motorului,

care se uită atent la noi. Nu m-am gândit prea bine la asta, nu-i așa?
„Caut unde să merg în vacanță în perioada Crăciunului”, mint.
"Sigur. Undeva prietenos pentru copii?” Ea zambeste.
Owen îi rânjește și își balansează brațele entuziasmat.
Hmm, naiba. „Da, potrivit pentru copii”, confirm.
„Ei bine, Disneyland este întotdeauna grozav. Ai fost

Acolo?" Îi zâmbește lui Owen.
Ochii i se luminează și clătină din cap. "Nu. Oh, putem merge,

tată? Putem?"
„Hmm... Voi lua doar niște broșuri, dacă e în regulă.”
„Bine, sigur, pentru unde vrei broșuri?”

Mijesc ochii în timp ce mă uit în jos la Owen.
„Undeva…” mă opresc.
Ea zâmbește cu bună știință. „Ai văzut globul nostru în față?” îl

întreabă ea pe Owen.
"Oh." Se duce imediat pe glob și începe să-l privească cu atenție.
„Nu vrei deloc să fie prietenos cu copiii, nu?” opte te ea.
„Cu siguranță nu”, îi șoptesc înapoi.

"Ce vrei?"
„Loc de propuneri romantice.”
Ea zâmbește larg și își pune mâna pe piept.
Mă uit la ea în gol. Nu te întreb. "Orice sugestii?"
„Am grămezi. Da-mi email-ul tau si iti voi trimite un

lista de destinații de mâine.”
"Grozav." Îmi scot portofelul și doar scot o carte de vizită când

aud un zgomot puternic și mă uit îngrozit. „Owen!” Eu chem.
Sta nemișcat, cu ochii mari.

La naiba.
Owen a învârtit globul atât de tare încât s-a desprins de pe suport

și a zburat pe fereastră, zdrobindu-se în o sută de bucăți.
Fața lui micuță cade și ochii i se umplu de lacrimi. "E in regula."

suspin. „A fost doar un accident.”
Își strânge fața și începe să plângă de rușine.
„Îmi pare atât de rău”, mormăi eu. „Cât îți datorez pentru glob?”
„Nu sunt chiar sigur că poate fi înlocuit.” Ea se încruntă

groază. „A fost al șefului meu, un cadou de la regretata soție.”
„Oh, la naiba.” suspin.
„Știu”, șoptește ea, cu ochii mari și mortificată.
Telefonul îmi sună și numele Bloss îmi luminează ecranul. —

Scuzați-mă pentru o clipă, vă rog. raspund la
apel. „Hei, Bloss.”
„Bună, Cam. Tocmai am primit un telefon de la un avocat.”
"De ce?" Îmi ridic privirea și o văd pe biata fată încercând să ridice
bucățile globului zdrobit. Îmi ciupesc podul nasului și închid ochii îngrozit.
Va trebui să-mi rezerv călătoria prin aici acum.
„Vor să mă vadă urgent și mi-au lăsat un mesaj pe telefon”, spune ea.
"Ce ziceti?" Întreb.
"Nu știu. Ce crezi că este?"
dau din umeri. "Nu am nici o idee."
„Credeți că are vreo legătură cu procesul pe care l-ați depus?”
Eu dau din cap. „Nu, iubito. Scrie-mi numărul și

Le sun și voi afla.”
„Oh, ai putea? Sunt incă la muncă."
„Da.”
"Unde ești?" Ea zambeste.
„Sunt cu Owen, fac un rahat.” suspin.
Ea râde, crezând că glumesc. Acesta nu este un exercițiu. Literal

spargem rahat aici. „Ne vedem peste aproximativ o oră.”
„La revedere”, răspund eu.
După ce i-am plătit sărmanei fete cât crede ea că valorează globul și

i-am promis că vom rezerva o excursie pentru necazul ei, ne îndreptăm
acasă și îi aprind televizorul pentru Owen, ca să pot intra în biroul meu și
să sun avocatul. „Bună ziua, avocati Lanvin”, răspunde recepționera.
"Da buna ziua." imi mijesc ochii. „Azi am primit un apel pierdut de la
tine și mă întrebam dacă poți să-mi spui despre ce este vorba, te rog.”
"Doar un minut. Care a fost numele?"

Mă încruntă pentru că știu că probabil că nu îmi va da nicio

informație. „Ashley Tucker.”
"Oh." Ea face o pauză și îi aud tastatura dând clic.
„Sunt soțul ei”, îi răspund. Ei bine... sper că în curând

fi.
"Ah, da. Iată-l. Trebuie doar ca doamna Tucker să vină în birou, te

rog.
mă încruntă. „Pot să întreb despre ce este vorba?”

„A fost numită într-un testament”.
"A caror?" mă încruntă.
„Gloria Newton”.
Zâmbesc și închid ochii. Gloria... frumoasa Gloria. Pun pariu că i-a

lăsat lui Ash colecția de cărți.
"Grozav. Putem veni săptămâna viitoare cândva, vă rog?”
"Sigur. Luni după-amiază?"
„Care este ultima ta întâlnire?” Întreb.
"Cinci treizeci."
„Bine, Ashley va intra atunci. Multumesc pentru apelul tau."
Închid și zâmbesc în sinea mea. Mă bucur că Ashley nu a preluat

acest apel. Va fi o surpriză foarte frumoasă pentru ea.
"Asa de?" Ezit în timp ce îl privesc pe Ash peste masa noastră. „Mă
gândeam să rezerv o excursie pentru noi.”
"Da. Disneyland, scuipă Owen entuziasmat.
Ash ridică din sprâncene și continuă să mănânce.

Sar în sus și iau mormanul de broșuri de pe măsuța laterală și i le

întin. "Tu ce crezi?" Întreb. „Poți alege oriunde.”
Ea se uită prin ele și expiră. — Pur și simplu nu am timp să plec,

Cam. Anul viitor putem face ceva.” Ea ia ultima gură de mâncare din
farfurie.
"Anul urmator?" mă încruntă. Abia aștept un an al naibii.

„Ai dreptul la concedii, știi.”
Ea scutură din cap. „Nu vreau să plec chiar acum. Locuiesc deja
într-o stațiune jumătate din timp.” Ea face semn către casa din jurul
nostru. „Nu trebuie să plecăm când suntem foarte norocoși acolo unde
ne aflăm.”
„Ei bine, poate am putea face un weekend?”

„Cam, am examene și muncă și un copil și grădiniță și un milion
de lucruri pe care trebuie să le fac în fiecare zi. Imi pare rau. Doar că nu
am timp momentan. Tu și Owen plecați la Disneyland dacă doriți.” Ea
zambeste.
„Ar fi frumos să petrec puțin timp singur doar cu voi doi.”
Ea se ridică și mă sărută pe obraz înainte de a duce farfuriile la

chiuvetă. "Multumesc oricum."
mă încruntă. Cum naiba ar trebui să mă gândesc la unii

chestie romantică când nu pleacă din casă?
Scorul meu scade la unu.
Mă uit prin broșuri în timp ce îmi zdrobesc creierul.
Poate ar trebui să o întreb într-un lift. Cel puțin atunci, dacă ea

a spus nu, pot pretinde că a fost o scenetă.
Ea căscă. „Voi face un duș și apoi mă voi întinde pe canapea și nu

fac nimic”, ea.
Anunțuri.
„Eu și Owen vom spăla vasele.” Oft, preocupat. Bietul e epuizat.

Ea muncește mult prea mult. Îmi amintesc că eram stagiar și a fost un
iad.
Ea dispare pe scări și răsfoiesc broșurile, scărpinându-

mă pe cap.
— Ei bine, ea nu vrea să plece, Owie. suspin.
„Ar merge la Vegas”.
Ochii mei se uită surprins la ai lui. „De ce ar merge în
Vegas?”
— Pentru că acesta este locul ei preferat.
„De ce Vegas este locul ei preferat?” mă încruntă.
„Pentru că acolo te-a cunoscut și tu i-ai dat sămânța

mea.”
Zambesc. "Este."
„A spus asta într-o zi când are destui bani

ea o să mă ducă acolo.”
— A făcut-o, acum?
Zâmbește și apoi dă din cap, făcând ochii mari.

„Dar nu dau semințe când sărut fete.”
Râd în hohote. — Sper că nu, Owen Stanton.
Ai patru!”
Ashley
Inima îmi bate repede în timp ce Cam mă sărută încet în timp ce el se trage din
corpul meu și se rostogolește de pe mine, căzând pe pat de lângă
pe mine.
„Hmm.” El zâmbește fericit. — Bună dimineața, domnișoară Tucker.
Zâmbesc somnoros. „De ce nu mă trezești așa

în fiecare dimineață, doctore Stanton?
„Întreabă-l pe fiul tău”, mormăie el sec. „Sunt destul de sigur că el

nu vrea să vadă porno pentru părinți înainte de grădiniță.”
eu chicotesc.
Este ora 5:00 și am fost binecuvântați cu o dimineață fără copii. Owen a
dormit în patul lui toată noaptea.
„Operație azi?” Întreb.
Își freacă ochii somnoros. „Da, o zi întreagă.” Se rostogolește lângă el și îmi

sărută tâmpla în timp ce își pune brațul sub capul meu. — Ce ai de făcut azi, Bloss?
„Sunt la urgență.” Oft în timp ce îmi arunc piciorul peste al lui.
Își curbe buza de dezgust. Trebuie să fii un tip special de persoană pentru a
lucra la ER. Cam și cu mine nu suntem acei oameni. Adică, e bun în anumite privințe.
Experiența este de neprețuit, dar este agitată și nu știi niciodată ce naiba va duce
se întâmplă în tura ta. Dependenți de droguri, accidente de mașină, răni de

înjunghiere, poliție peste tot... de obicei se întâmplă ceva oribil. Nimic bun
nu se întâmplă vreodată la urgențe.
„La ce oră termini?” el intreaba.
— Nu până la șapte. Îi sărut pieptul. „Te superi dacă dăm o întâlnire

de noapte în seara asta? Până ajung acasă, ieșirea va fi ultimul lucru pe care
o să am chef să-l fac.”
Mă sărută pe frunte. „Este pizza, vin și baie fierbinte.”
"Te iubesc." Zambesc.
Zâmbește și mă sărută pe cap. "Ce nu este de iubit?"
Mă ridic și îl împing înapoi în pat să mă aplec peste el.

— Nu asta ar trebui să spui înapoi, Cameron.
Zâmbește obraznic. „Dacă o spun prea mult, te vei sătura să-l auzi.”
Îi sărut buzele și ochii mei îi cercetează pe ai lui. „Nu m-aș putea

sătura niciodată să te aud spunându-mi că mă iubești.”
Ochii i se întunecă și mă răstoarnă brusc, astfel încât să fie din nou

deasupra mea. Într-o singură mișcare, a reușit să alunece înapoi înăuntru.
„Cred că acum îmi voi face sexul în seara asta, mulțumesc.”
Mă mușcă de gât. „În seara asta arată neclar.”
Râd în timp ce el își flexează pula în mine.
Mânerul ușii se întoarce.
„Al naiba de alarmă pentru picior”, șoptește Cameron.
eu chicotesc.
„De fiecare dată când cineva din casa asta încearcă să-și treacă un
picior, se declanșează o alarmă și el apare de nicăieri”, mă mârâie el la
ureche.
"Tata?" sună Owen. „Ușa e încuiată.”
„La naiba,” șoptește Cameron în timp ce se rostogolește de pe mine.
Chicotesc și îmi arunc cămașa de noapte și deschid ușa.

„Bună dimineața, Owie al meu.”
Se încruntă cu mâinile pe șolduri. „De ce a fost ușa încuiată?”
"Nu sunt sigur. Probabil că l-am încuiat din întâmplare,” I

murmur când intru în baie și deschid dușul.
Owen se duce spre pat. "Lasa-ma inauntru."
Cameron mângâie partea de sus a patului. — Întinde-te peste pături,

amice. E prea cald dedesubt.”
Zâmbesc în timp ce îmi țin mâna sub apă. Puțin face el

știi că tatăl lui este o mizerie lipicioasă și fierbinte sub păturile alea.
Owen se întinde deasupra păturii și își mângâie tatăl

pentru o clipă.
— De ce nu te duci să-ți faci spectacolele, Owie? Eu chem.

Cam trebuie să înceapă să se pregătească.
„Da, bine”, strigă Owen înainte să sară de pe pat și să alerge jos.
Mă uit în jur. La naiba. Nu sunt prosoape aici. Merg pe hol până la

presa de lenjerie și când mă întorc, Cam este la duș. Îi zâmbesc și îmi pun
mâna pe șold.
Îi place apa rece.
Îmi place apa fierbinte.
Dușurile împreună când sexul nu este inclus implică multe

schimbarea temperaturii de la robinet de către noi doi.
„Poți să faci primul duș”, mormăi eu sec.
Face cu ochiul sexy. „Mulțumesc, Bloss.” Ia săpunul și începe să se

spele. „Nu te superi dacă o fac.”
„Ai trei minute”, îl sun. Mă întorc în dormitor, fac patul și deschid

jaluzelele. Un minut mai târziu, Cam apare cu prosopul meu alb înfășurat în
jurul taliei lui. Pieptul lui lat și pachetul de șase îmi aduc un zâmbet pe buze.
Sunt o cățea norocoasă să mă trezesc cu acest tip în fiecare zi. Iau un

alt prosop de la presa de lenjerie și intru în duș.
Cam se bărbierește și îl privesc cu atenție în timp ce stau sub apă.
Arată ca o vedetă de cinema în prosopul alb pufos înfășurat în jurul

lui. Își alunecă încet briciul pe obraz în timp ce se concentrează. Indiferent
de câte ori îl văd făcând asta, tot mă fascinează de fiecare dată.
„Deci, am ceva în Vegas în câteva săptămâni”, spune el.
Îmi toarn șampon în mână. "Oh, bine."
„M-am gândit că s-ar putea să vrei să vii cu mine”, sugerează el

degajat în timp ce alunecă briciul peste piele.
"Când este?" Întreb.
Își clătește aparatul de ras sub apa fierbinte. "Nu sunt sigur.
Cateva saptamani? Peste un weekend, cred.”
Îmi strâng fața la gândul la toată bătaia de cap de a merge undeva,

de a face bagajele, de a socializa, de a despacheta... Uf.
Sincer, este suficient de obositor să treci de la muncă cu normă întreagă și
să fii mamă. „Nu, e în regulă, iubito. Du-te și distrează-te. Owen și cu mine
vom rămâne acasă.”
Privirea lui se îndreaptă spre mine în timp ce briciul îi alunecă pe față

și se oprește în aer. "Ei bine, nu. Vreau ca tu sa vii."
Îmi frec șamponul în jurul capului. "Nu vin,

Cam. Pentru cât timp pleci?"
Clătește din nou aparatul de ras sub apă. „Ei bine, nu o voi face
plecați dacă voi doi nu veniți, se răstește el, enervat.
„Nu mai fii copil.” Îmi clătesc părul. „Nu ai nevoie să te țin de mână.”
„Știi, majoritatea femeilor sunt entuziasmate când iubitul lor încearcă

să le ia.”
"Sunt încântat. Sunt prea ocupat.” Eu raspund.
Își dă ochii peste cap și continuă să se bărbierească în tăcere. „Slujba

ta începe să mă enerveze”, mormăie el. „Cum poți să fii prea obosit să vii
într-un weekend? E ridicol."
Ridic sprâncenele. "Scuzați-mă?"

Maxilarul îi ticăie de furie și se uită la mine.
— Nu începe să faci prostiile alea, Cameron. Nu am trei secretare

și zece stagiari să alerg după mine la serviciu toată ziua. Sunt unul
dintre alergătorii! Nu mă opresc de la lumina zilei până la amurg. Voi
pleca când vreau să plec.” Ies de la duș și intru în dormitor, înfășurându-
mi prosopul în jurul capului. „Nu mai încerca să-mi spui tot timpul ce să
fac.”
Copil rasfatat.
El continuă să se bărbierească și mă îmbrac în grabă înainte de a

coborî.
— Ce vrei la micul dejun, Owen? Eu chem.
„Fruit Loops”.
„Nu ai Fruit Loops”, îi spun eu ferm.
"De ce nu?" el trage înapoi.
„Pentru că nu fac parte dintr-un grup alimentar al naibii!” strig eu.

La dracu. Bărbații din această casă sunt înfuriați astăzi.
„Doamne. Așează-te, strigă el.
„Nu-mi spune asta!” Eu strig. „Nu mai copia ce spune tatăl tău. Nu
ai voie să-mi spui să mă așez. Este lipsit de respect.”
Îi fac fulgi de ovăz și mă așez la masă cu el și cu ceașca mea de

cafea. Cinci minute mai târziu, doctorul Stanton ajunge pe scări.
Și nu-l numesc ușor Dr. Stanton, pentru că de îndată ce își îmbracă

costumul McDreamy, toate schimbările dinamice dintre noi.
Sunt instantaneu chit în mâna lui.
Trece pe lângă mine, își pune mâna pe umărul meu ca a

scuze tăcute și mă trezesc zâmbind în cafea.
„Urăsc fulgii de ovăz.” Owen oftă.
„Owen. Nu știu de unde vine atitudinea asta cu privire la mâncarea

nedorită, dar pe felul în care mergi nu vei primi niciodată
din nou."
Face ochii mari în castron și Cameron își lasă capul în jos pentru
a-și ascunde zâmbetul.
„Dar…” începe el.
„Owen. Nu-i răspunde mamei tale, mănâncă-ți micul dejun acum,

îl întrerupe Cameron.
Owen lasă capul în jos și mănâncă în tăcere.
Cameron își face cafeaua și shake-ul de proteine de dimineață,

apoi mă sărută pe frunte. „Trebuie să fug. Ne vedem diseară, Bloss.”
„La revedere, iubito.” Oftez în timp ce suflă. Îl prind de mână și îl

trag înapoi să-l sărut ușor pe buze. El zâmbește și își ridică sprâncenele
la comportamentul meu de foc de azi dimineață.
Îl sărută pe Owen. „Ne vedem diseară, amice.”
„La revedere, tată.” Owen îi zâmbește și înainte să-mi dau seama,

iese pe ușă. Îi aud Aston Martin-ul lui sportiv decolând pe alee și sunetul
porților automate deschizându-se. Îmi amintesc de o perioadă în care
eram doar stagiarul lui și cât de exotică părea mașina lui de două sute
de mii de dolari. Acum că știu că este doar o chestie compactă,
atrăgătoare, în care este foarte, foarte greu să faci sex, sunt total
neimpresionată.
— Ai ieșit din partea greșită a patului azi, mami? întreabă Owen

nevinovat.
Zâmbesc și încerc să-i îmblânzesc părul sălbatic cu degetele mele.

"Poate."
Mă uit la raportul angiografiei din fața mea. Nu are nici un sens. Sunt
într-o cabină cu un bărbat în vârstă de treizeci de ani care a fost adus la
urgență cu un suspect de atac de cord.
Îi este frică și are tot dreptul să fie.

Inima lui nu face nimic aproape de ceea ce ar trebui să facă.
„Peter, nu-i așa?” Zâmbesc plin de compasiune.
Dă prea repede din cap, de parcă ar fi fost panicat, și are

probleme în a-și trage respirația.
"E in regula. Calma." Zambesc. „Acum ești pe mâini sigure.”
Citesc probele de sânge și trec peste radiografiile toracice. Apoi

revin peste electrocardiogramă și angiografie.
Rezultatele lui nu au niciun sens și habar n-am

ce se petrece aici. Trebuie să chem un specialist.
„Peter, voi cere o a doua opinie.” Zambesc.
El dă din cap. "Este ceva greșit?" Se încruntă.
Zâmbesc și îl mângâi pe antebraț. „Nimic de care să nu ne putem

ocupa, nu-ți face griji. Încearcă să dormi puțin. O să fac o asistentă să
vină și să stea cu tine cât sunt plecată.” Trag cortina înapoi. „Scuză-mă,
Tammy”, îi spun asistentei care face patul lângă mine. „Am nevoie de
cineva care să stea cu Peter în timp ce eu sun sus, te rog.”
"Sigur." Ea zâmbește, intră și ia mâna lui Peter

al ei. „Pariez că ai o zi interesantă.” Ea zambeste.
Peter tușește în timp ce încearcă să-și tragă respirația și dă din cap.
Îl pun fierbinte la telefon și formează aripa de cardiologie.

"Buna ziua. Acesta este dr. Tucker de la ER. Pot să pun un cardiolog să
vină aici, te rog?
"Lucru sigur. Unde ești?"

„În E26.”
"Bine, mulțumesc. Îl voi trimite pe Jameson.” Ea închide.
„Mulțumesc”, spun eu recunoscător.
Mă întorc în cabina lui Peter și descopăr că are un atac de panică.

"Petru. Am nevoie să te relaxezi pentru mine, spun eu în timp ce

asistenta îi pune o mască de oxigen. Gâfâie greu în timp ce încearcă să respire.
La naiba... grăbește-te, Jameson.
Seb trece prin Urgențe și eu ies de pe perdea.

„Seb.”
Se întoarce. „Oh, hei, Ash.”
— Mă poți ajuta o clipă, te rog? Îmi fac ochii mari într-un mod de a
mă ajuta că sunt speriat . El dă din cap cu bună știință și mă urmărește în
cabină.
„Acesta este Peter”, le prezint. „Peter a fost adus cu ambulanța după

ce s-a prăbușit la serviciu.”
"Bună, Peter." Seb zâmbește în timp ce îi strânge mâna. Îi transmit

diagrama și rezultatele lui Seb și știu că de fapt nu poate face nimic din
ceea ce eu nu am făcut deja, dar vreau doar pe cineva cu mine până sosește
ajutorul. Seb știe ce fac, dar trece prin diagramă oricum.
Se încruntă în timp ce citește rezultatele și ochii îi pâlpâie în sus

mie.
"Jameson este pe drumul de jos." Zâmbesc în timp ce încerc să mă comport

calm.
„Bine”, mormăie el, distras. „Avem cod albastru pregătit?”
"Ce s-a întâmplat?" șoptește Peter cu frică.
Zambesc. „Totul este în regulă, Peter. Stai calm pentru mine.”

Două asistente intră și se agita, simțind dezastrul care se apropie.
Code blue este o echipă de resuscitare. Le-am anunțat deja. „Da,

codul albastru este gata”, răspund în timp ce nervii încep să-mi sară în
stomac.
„Ei bine, Peter...” Seb încearcă să schimbe subiectul pentru a ușura

situația. „Ar trebui să te simți foarte privilegiat să-l ai pe Dr.
Tucker are grijă de tine.”
Peter dă din cap în timp ce respiră în masca lui, aruncând o privire

între noi. „Voi doi vă întâlniți?” opte te el.
„Ei bine, într-o zi, când dr. Tucker își va înțelege despre ea și își va părăsi
iubitul învins, vom fi.”
Peter zâmbește și eu zâmbesc și eu.
Cortina este trasă înapoi, iar Cameron stă în fața noastră. E în scrub-ul
de operație albastru închis și, evident, este între operații.
Mi se fac ochii mari de groază. Tocmai a auzit asta?
Se uită cu privirea la Seb și eu înghit nodul din gât. "Chiar așa?" spune el
rece.
La dracu. Da. A auzit-o.
Sincronizare perfecta.
Seb se ofilește și încep să transpir.
"Buna ziua. Numele meu este Dr. Stanton.” El ridică diagrama și o citește
în timp ce maxilarul lui ticăie continuu. În cele din urmă, ochii lui se ridică spre
Peter. „Spuneți-mi ce s-a întâmplat cu dumneavoastră azi, domnule.”
Peter zgâiește ce sa întâmplat, dar Cameron este prea ocupat să-și

citească raportul. Întoarce paginile înainte și înapoi și trece prin sânge și
radiografii.
Cu toții ne ținem respirația în timp ce așteptăm prognosticul lui. Cele

două asistente opresc și ele ceea ce fac, în timp ce așteaptă. Cam ia pulsul lui
Peter, se încruntă și îl ia din nou. Apoi ochii îi cad spre asistentă. „Aranjați
imediat un transfer la aripa cardiacă.”
— Da, doctore Stanton.
Se uită din nou la diagramă și se încruntă. „Apelați un cod albastru

înainte, vă rog.”
Îmi scade stomacul. Cam crede că Peter va intra

insuficiență cardiacă în orice moment. Inima mea începe să-mi bată viteza.
În treizeci de secunde, camera este plină de asistente și

sosesc doi hamali să-l ducă pe Peter până la aripa de specialitate.
"Ce se întâmplă?" șoptește Peter.
— E în regulă, Peter. Vii cu mine ca să te pot supraveghea”, îl liniștește

Cameron în timp ce îl ia de mână.
calm. „Sunt puțin îngrijorat de rezultatele tale, dar ești pe mâini sigure.”
Fața lui Peter cade.
Seb vede asta ca fiind planul lui de evadare. „Ne vedem mai târziu”,
șoptește el în timp ce încearcă să evadeze.
Cameron se uită la el. "Nu asa de repede." El mârâie. "In al meu

birou. Acum!"
Am ochii mari.
Cameron se întoarce pe călcâie și urmează patul lui Peter pe hol. Seb

face ochii mari și apoi îl urmărește cu sfială.
Oh, Doamne. Oh, Doamne.
La dracu. Mă uit în jur în panică. Ce fac?
Timp de cinci minute, mă plimb în cameră în timp ce încerc să mă gândesc la

un plan.
Iau un dosar și merg la secția de asistentă. „Trebuie doar

duc acest raport la etaj,” mint.
"Lucru sigur."
Mă plimb rapid până la lifturi și apoi urc cele două mile

coridorul către biroul lui Cameron.
Mă duc să bat, dar mâna îmi îngheață în aer. Îl aud pe Cameron

țipând, dar nu aud ce spune Seb ca răspuns. Seb măcar spune ceva?
Ce naiba?
Mi-am ridicat capul spre u ă.
„Mă fac al naibii de clar?” țipă Cameron.
„Crystal”, îl aud pe Seb răspunzând.
Ușa se deschide în grabă și sar înapoi. Cameron apare, ochii lui reci
îi țin pe ai mei și apoi merge calm pe hol spre Peter.
Apare Seb și stăm amândoi și îl privim pe Cameron disparând după

colț.
Ne aruncăm o privire unul la altul și, fără un singur cuvânt, ne

repezim amândoi înapoi la muncă.
Ei bine, asta a fost ciudat.
Este ora 17:00. Sunt în pauza mea de ceai, derulând prin telefon. Am un
apel pierdut de la Natasha, așa că o sun înapoi.
„Hei, Ash.”
"Buna ziua." Zambesc. "Ce mai faci? Ce se întâmplă?"
„Ei bine, Joshua tocmai mi-a spus că nu vrei să vii în Vegas. De ce

nu?"
mă încruntă. „Ce... Vegas? Te duci?"
"Da. Băieții au o noapte de burlaci și ne-am gândit că noi

ar putea aduce copiii și apoi să aibă o seară în oraș pentru fete.”
mă încruntă. La naiba... chiar nu vreau să plec. „Da, nu sunt dornic.”

suspin. „Sunt foarte ocupat acum, Tash. Du-te și distrează-te.”
"Oh." Ea oftă. „Nu vreau să plec fără tine. De ce nu o aducem pe

Jenna? ea intreaba. „S-ar descurca cu un weekend plecat și este loc destul
pentru ea pe avion.”
Mă încruntă pentru că, la naiba, știu că Jenna chiar are nevoie de

un weekend.
Ar fi atât de entuziasmată.
„O, ne vom distra atât de mult și am putea ieși toți trei sâmbătă
seara. Bonele mele vin, așa că toți copiii vor fi bine”, continuă ea.
Îmi dau ochii peste cap. „Da, lasă-mă să mă gândesc la asta. Chiar nu sunt interesat
de asta.”
„Oh, te rog”, roagă ea. „Am nevoie disperată de o noapte în oraș și

vine și Adrian.”
— Vine Adrian? Hmm, devine tentant.

„Lasă-mă să vorbesc cu Cam și te voi contacta mâine.” suspin.
"Bine iubitule. Vă rog să veniți.” Ea închide și eu dau din cap.
eu asa nu merg.
Este ora 21:00 și Cam nu este încă acasă de la serviciu. Secretara lui m-a
sunat la 16:30 pentru a mă anunța că a fost reținut la o intervenție
chirurgicală. Acesta este codul pentru ceva ce nu se va planifica. Stăm
acasă la Cam trei nopți pe săptămână și apoi la mine trei nopți, astfel
încât Jenna să poată avea grijă de Owen dimineața și după-amiaza.
Cameron ar prefera să rămână aici tot timpul și să o pună pe bona să
lucreze suplimentar, dar consider că este important ca Owen să petreacă
în continuare cât mai mult timp cu Jenna. În afară de mine, ea este
singura altă persoană stabilă care a fost în viața lui de la naștere.
Am recuperat deja vinul roșu preferat al lui Cameron din pivniță,

în pregătirea pentru ziua lui proastă.
Nu l-am văzut pe Cam toată ziua după ce l-a prăjit pe Seb în biroul
lui și tocmai l-am băgat pe Owen în pat. Nu este fericit că tata nu e acasă
înainte de culcare. Pare suprarealist că în urmă cu doar șase luni nici
măcar nu a știut cine este tatăl său.
Aud porțile automate deschizându-se și zâmbesc și umplu paharele

noastre grele de cristal cu roșu închis. El trebuie să fie epuizat după
cincisprezece ore de operație.
El intră și intră în spălătorie pentru a-și scoate pe ale lui

scrubs. „Hei”, strigă el în timp ce se îndreaptă direct spre duș.
„Bună”, strig după el.
Mă întreb ce s-a întâmplat să-l rețină atât de târziu. Voi da

el ceva timp să se relaxeze singur.
Zece minute mai târziu reapare într-o pereche de boxer de mătase

pantaloni scurti. „Bună ziua, domnișoară Tucker.”
Zambesc. Are acel ton la voce în seara asta – tonul profund pe care
sunt pe cale să-ți trag cu tine .
"Buna ziua." Zâmbesc în timp ce fluturii îmi dansează în stomac.

Ei dansează parțial pentru că știu că este supărat pentru Seb și parțial
pentru că știu că a avut o zi de rahat... dar mai ales pentru că arată în afara
topurilor al naibii de fierbinte chiar acum, pe jumătate gol, stând aici în
bucătărie. Ochii mei coboară pe trunchiul lui până la abdomenul lui ondulat
și la V de mușchi care dispar în pantalonii lui de mătase. Ochii mei se ridică
să-i întâlnească pe ai lui.
Sorbi din vin și se încruntă în semn de aprobare, lingându-și buzele în

timp ce se uită la pahar. „Asta sunt lucrurile.”
Zâmbesc și iau o înghițitură din vinul meu. „Ți-a fost ziua în regulă?”
Se întoarce spre frigider și se uită înăuntru.
„Cina ta este la cuptor”, spun eu.
„Mulțumesc”, mormăie el în timp ce îl scoate și îl pune pe tejghea. Își

ridică un scaun și ia o gură din caserolă. Dădaca noastră, Madeline, ne-a
pregătit-o, știind că vom întârzia. În mod normal, nu gătește, așa cum îi
place lui Cameron, dar ne ajută ocazional. Se încruntă în timp ce mestecă și
se uită în jos la farfuria lui. "Ce este asta?"
Zambesc. Știam că nu i-ar plăcea prea mult. „Un fel de gulaș.”
„Hmm.” Își încurcă fața și mai pune o gură în gură. „Interesant”,

mormăie el.
Chicotesc în timp ce îl privesc în timp ce mănâncă în tăcere. „Ce s-a

întâmplat cu Sebastian astăzi?” Întreb.
Ochii lui se ridică spre ai mei, dar continuă să mănânce până când, în
cele din urmă, răspunde. „De cât timp cochetează cu tine?”
„Seb este doar Seb, Cam. Știi că nu vrea să spună nimic prin asta.”
"Nu-mi place."
Îmi sorbesc vinul. — Oricum, ce i-ai spus? Întreb.
„Nimic din ceea ce te preocupă.”

mă încruntă. — Era vorba despre mine, Cam?
"Nu. Era vorba despre el nu mă respecta.” Se oprește o clipă. "Si

tu."
Îmi dau ochii peste cap. — Nu-ți da ochii peste cap la mine, Ashley.
Nu voi suporta asta.” Mârâie în timp ce își ia o mușcătură din mâncare.
„Dacă îți spune din nou un cuvânt în afara sensului, este pornit.”
— Știe că suntem împreună, Cam. mă încruntă.
„Și știu cât de mult respect are pentru relațiile celorlalți.” El mârâie.
Zâmbesc și îmi frec mâna pe coapsa lui. „Ești cam drăguț când ești
gelos, știi.”
Își sorbi din vin. „Nu devin gelos.”
"Într-adevăr?"
Zâmbesc, El își dă ochii peste cap și continuă să mănânce. „Ce este

mâncarea asta?” Se strâmbă.
Râd pentru că chiar e rău. — Sună ca Owen.
„A mâncat ceva din asta?” Se încruntă.
Eu dau din cap. "Nu. A ajuns să bea pâine prăjită.”

„Nu-l învinovăți.” Se încruntă în timp ce mestecă. „Mult mai sigur
opțiune."
„Așadar, Natasha m-a sunat astăzi.”
El dă din cap și continuă să mănânce. „Ce a avut de spus?”
„Nu mi-ai spus că mergi cu ei în Las Vegas.”

El ridică din umeri. "Conteaza?" Își sorbi din vin. „Ar trebui să fiu singura
persoană care contează suficient pentru a te convinge să faci o călătorie.”
„Cam.” mă încruntă. „Sunt foarte obosit.”
Se uită la mine. „De ce, Ash? De ce ești atât de obosit încât nu vrei
să faci niciun plan cu mine?”
Mă uit la el și, dintr-un motiv oarecare, devin emoționat.

Ochii mi se lacrimează.
„Nu ești tu”, șoptesc eu.

"Frasin." Fața lui cade. "Ce este in neregula iubitule?" întreabă el blând.
Ridic din umeri în timp ce încerc să-mi articulez gândurile. „Parcă...” fac
o pauză.
„Este ca ce?”
„Parcă a trebuit să fiu atât de curajos și puternic pe cont propriu atâta

timp.” Mă încruntă pentru că știu că asta sună ridicol, chiar și pentru mine.
Se încruntă în timp ce mă privește.
dau din umeri. „Acum că trebuie să iei jumătate din încărcătură, corpul
meu a decis să se relaxeze și să se destrame.” Îmi șterg o lacrimă de pe ochi.
— Mă simt slab, Cam. Mă simt obosit și slăbit și pot dormi cinci ani.”
Zâmbește blând în timp ce mă privește.
„Și mie... nu-mi place pentru că eu sunt cel care ține

rahat împreună, bâlbâi eu.
Zâmbește și se ridică și mă trage într-o îmbrățișare. „Nu mai trebuie să

ții rahatul împreună, Bloss.” Mă sărută încet pe buze. „Sunt aici să ne țin
rahatul împreună acum.”
Zâmbesc printre lacrimi. "Promisiune?"
Mă sărută încet și își freacă degetele pe obrazul meu în timp ce îmi

studiază fața. "I i promit."
Mi-am pus mâinile pe umerii lui largi.
„Vei veni la Vegas weekendul viitor?” opte te el.
Zambesc. „Dacă trebuie.”
"Bun." Mă sărută încet. „Acum, știu că te simți slab, dar, din fericire
pentru tine, acesta este un însoțitor grozav pentru cum mă simt eu.” Mă apucă
tare de fund și eu râd în hohote.
„Acum ridică-te în patul nostru, pe mâini și în genunchi, pentru că ești pe cale
să fii fugit săptămâna viitoare.”
Chicotesc și mă șterg la ochi. "Da sefu."

Mă uit la Cameron în timp ce conduce. „Explică-mi exact despre ce au

spus că este vorba despre această întâlnire?” mă încruntă. „Ca, cuvânt
cu cuvânt.”
"Nimic." Își alunecă mâna pe coapsa mea. „Acesta este doar un

formalitate pentru finalizarea modificărilor la certificatul de naștere al lui Owen.”
Mă uit prin parbriz spre drumul ploios. "Oh, bine."
Îmi strânge coapsa între degete. „Nu ar trebui să dureze mult,

nu cred.”
Este luni după-amiază și suntem pe drum să-l vedem pe avocatul

care m-a sunat săptămâna trecută. După ce abordăm traficul, ajungem
și mergem mână în mână până la birou, prin ușile negre și elegante.
Recepționera ridică privirea de pe computer. "Buna ziua."

Ea zâmbește și aruncă o privire dublă către Cameron. „Ashley Tucker?”
Dau din cap și înghit nodul nervos din gât.

Avocații mă trezesc mereu.
„Ia loc, nu va mai fi o clipă. Pot să-ți aduc un pahar

de apă sau o ceașcă de cafea?”
"Nu multumesc." Cad pe scaun și mă uit în jur

birou nervos. Cam îmi ia mâna în a lui în poală.
Ușa biroului se deschide și o doamnă în vârstă cu aspect amabil

zâmbește. „Ashley Tucker?”
"Da." stau nervos.
Își întinde mâna spre birou. — Doar așa, dragă.

O apuc de mâna lui Cam pentru a fi sigură și intrăm și luăm loc la
biroul ei mare de mahon.
Îmi strâng strâns poșeta în poală în timp ce ea se așează

vizavi de noi. "Acum. Știi de ce suntem astăzi aici?”
„Certificatul de naștere?” optesc eu.
Cam zâmbește larg. „Nu i-am spus de ce este aici.”
Ochii mei fulgeră spre el în cauză.
Avocatul zâmbește larg. "Ce dragut." Se ridică și scoate un dosar

din sistemul ei mare de fișiere. „Ei bine, Ashley, recent te-ai împrietenit
cu unul dintre clienții mei.”
mă încruntă.
„Gloria.”
Am ochii mari.
„Și Gloria te-a numit în testamentul ei.”
Mă uit la Cameron și el zâmbește larg. „Știai despre asta?”
El își ridică sprâncenele obraznice, iar eu scutur din cap.

Ce naiba?
Își scoate dosarul mare și îl deschide. „Gloria ți-a lăsat colecția ei

de cărți despre Jane Austen.”
Gura imi cade deschisa si lacrimile imi umplu instant ochii. „O,
Doamne,” șoptesc. "Vorbesti serios?" Mă grăbesc prin geantă după un
șervețel. "Asta e uimitor." Mă întorc către Cam și el îmi zâmbește
înapoi. „Oh, asta e atât de special pentru mine. Mulțumesc mult,”
șoptesc eu. „Când le putem ridica?”
Ea zâmbește în timp ce mă privește. — Nu asta e tot ce ți-a lăsat,
dragă.
mă încruntă.
„Există o proprietate pe trei sute de acri în San Diego și o casă în

Burbank.”
Am ochii mari. "Pardon?" Sângele se scurge

de pe chipul meu.
Ea zâmbește și dă din cap. „Da, ți-a lăsat tot ce avea.”
Ochii mi se lacrimează din nou și mă uit la Cameron, care stă

acolo uluit.
"Vorbesti serios?" optesc eu.
"Complet." Ea se amestecă printre hârtii. „Eu

ai niște documente pe care trebuie să le semnezi pentru a-l legaliza.”
îmi las capul în jos. „Am fost doar prietena ei. Ești sigur că ai
persoana potrivită?” optesc eu.
"Pozitiv. Era inteligentă ca un bici și i-ai făcut ultimele zile

minunate. M-a contactat cu șase săptămâni înainte de a muri pentru a
aranja detaliile.”
„Gloria...” șoptesc eu.
Cameron lasă capul în jos în timp ce emoția ia stăpânire.
Acesta este altceva.
„Acum, casa din San Diego nu a fost vizitată de zece ani, așa că
nu am idee în ce stare se află.” Ea trece peste o grămadă de documente
cu X-uri marcate acolo unde trebuie să semnez. Încep să-mi croiesc
drum prin ele cu semnături.
Se întâmplă asta cu adevărat?
„Și casa din Burbank a fost locul în care a locuit până ea

a intrat în spital, așa că tot ce este în interiorul ei este și al tău.”
Mă uit la ea cu pixul în mână. „Nu pot să cred asta”, șoptesc eu.
Semn și semnez și semnez până nu cred că mâna mea poate lua mult
mai mult. În cele din urmă, patruzeci și cinci de minute mai târziu, ea îmi dă
două seturi de chei și cele două titluri de proprietate.
Mă uit la cheile cu mâna deschisă, apoi mă uit în sus la Cameron,

iar el mă sărută încet pe buze.
„Felicitări, iubito”, șoptește el.
„Cameron, asta e prea mult.”

"Nu, nu este." Zâmbește în timp ce mă înconjoară cu brațul și mă

conduce pe ușă. „Ai meritat asta pentru că ai iubit-o pe Gloria.”
„Cam, nu am fost prietenul ei pentru a obține o moștenire.”
Mă sărută și zâmbește blând. „Știu, dar în fiecare zi când te ascultam

citindu -i Mândrie și prejudecăți , m-am îndrăgostit puțin mai profund de tine.”
Mă uit la el printre lacrimi și mă strânge într-o îmbrățișare. — Să

mergem acasă, Bloss. El chicotește. „Casa ta sau a mea?”
Vegas
Cameron se agita în geanta lui Owen. „Deci, trebuie să iei această geantă în
seara asta cu tine în cealaltă cameră când stai acolo, Owen.”
„Uh-huh”, răspunde Own în timp ce se uită la desene animate la

televizor.
Cameron își freca fruntea în timp ce gândește.
Zâmbesc în timp ce îl privesc pe Cam întorcându-se ca un nebun. Owen

și cu mine stăm întinși pe patul matrimonial, fiind complet leneși și nemotivați,
în timp ce Cameron încearcă să ne organizeze înainte de a pleca în noaptea
de burlaci. Este ora 4:00 sâmbătă după-amiază și suntem în suita noastră de
lux din Vegas. E pe cale să plece.
„Nu-ți uita pătura”, mormăie el aproape pentru sine în timp ce o

împachetează în geantă.
El intră cu putere în cealaltă cameră și apoi reapare, scărpinându-și

capul. Mormăie pentru sine și dispare din nou.
„Tata se duce cucul”, șoptesc eu în timp ce mă ghemuiesc în

Owen.
Owen dă din cap și continuă să se uite la emisiunile sale.
„La ce oră ieși în seara asta?” mă întreabă Cam când apare din
nou.
dau din umeri. „Nu știu.”
„Ei bine, care sunt planurile?” Se încruntă.
Ridic din umeri din nou. "Nu știu. Nu există planuri.”
"Nici un plan?" el repeta. „Credeam că ai planuri.” Se apropie și

verifică încărcarea iPad-ului lui Owen, conectându-l în timp ce îl joacă.
„La ce oră ai spus că vei pleca?”
„Oh, nu-mi pasă, s-ar putea să rămânem în pat. Putem, Owie? Îl

gâdil pe Owen și el râde în timp ce încearcă să scape din ghearele
mele.
„Owen, nu uita să-ți iei iPad-ul în seara asta ca să poți

Joacă-l dacă ceilalți copii sunt pe ai lor”, îi spune Cameron.
"Bine. Putem primi room service, mamă?” întreabă Owen

entuziasmat.
„Hai să luăm niște milkshake-uri și cartofi prăjiți.” Zambesc.
"Da." Owen lovește aerul.
„Ash, la ce oră a spus Tash că ieși cu toții?”

întreabă Cam din nou în timp ce își pune mâinile pe șolduri. „Aș vrea
să știu ce faci.”
"Nu știu." mă încruntă. "Cui îi pasă? Vom ajunge acolo când

ajungem acolo.”
Se uită fix la mine.
"Care e problema ta?" zambesc. „De ce ești atât de încordat

astăzi?”
"Ce? Nu sunt încordat. Ești încordat.” El dispare din nou în

cealaltă cameră.
Râd. „Da, de aceea ai purtat covorul uzat în această dimineață

cu tot pasul.”
„Nu mă plimb”, strigă el, enervat.

Se întoarce înăuntru și stă la capătul patului și mă privește o clipă.
Poartă blugi personalizați, un blazer bleumarin și o cămașă albă.

Părul lui este în stilul său obișnuit de bucle întunecate și dezordonate, iar
frumoasa lui falcă pătrată strălucește în toată splendoarea.
„Ești un bărbat frumos, Cameron Stanton.” Zambesc.
Se încruntă și înghite un nod în gât, cu ochii cercetându-i pe ai mei.

„Mă iubești, nu?”
"Da."
„Ca dragostea, iubirea? Ca, dragoste serioasă.”
Zambesc. „Cât de serios poate deveni rahatul din dragoste.”
"Bun. Bine, își șoptește el pentru sine.
„Nu mai spune cuvântul obraznic, „racat”!” Owen se încruntă în

timp ce se joacă pe iPad.
„Îmi pare rău”, murmură Cam. — Dar nici tu să nu spui asta, te rog.
— Ești bine, Cam? Întreb.
"Da. De ce n-aș fi?” Se încruntă.
„Pentru că arăți de parcă ești pe cale să vomi.”
Isi trece degetele prin par si se intoarce brusc sa plece de parca ar

fi urgent. „Bine, trebuie să plec.”
Mă ridic să-l prind într-o îmbrățișare și el se retrage repede. —

Trebuie să plec, Bloss. Mă sărută repede și apoi îl sărută pe Owen. "Ne
vedem diseara."
„La revedere, Cam.” Zambesc.
Se îndreaptă spre u ă i apoi se întoarce. "Tu nu

Vrei să știu unde mă duc în seara asta?” Se încruntă.
"Nu chiar." dau din umeri. „Vegas, presupun.
„Inteligent”, răspunde el sec.

Zâmbesc și fac cu ochiul. "Sunt eu. Vrăjitoarea plină de spirit.”
El clătină din cap și dispare pe hol, iar eu ridic telefonul. „Bună,

room service?”
Cameron
Tocmai s-a dus ora 19:00 și sunt la un bar cu Joshua și Adrian. Pentru a
merge împreună cu povestea nopții de cerb, a trebuit să ne prefacem
că suntem în altă parte. Am băut câteva pahare și simt că o să vomit.
„Vei să te relaxezi?” Joshua zâmbește.
Îmi trag mâna pe față. „Ar putea spune nu, știi.”
„Nu va spune nu.” Adrian își dă ochii peste cap.
"Imaginează-ți asta. Mă las în genunchi într-un club aglomerat în

fața tuturor și ea spune că nu.” Mă încruntă în timp ce stomacul meu
scade și îmi înclin capul pe spate pentru a-mi scurge scotch-ul din
paharul lui.
Joshua râde. „Ar fi destul de amuzant, totuși, nu?”
„Hilar”, răspund eu nespus.

Adrian chicoti.
„Serios, asta e o prostie. Am... mi-a fost rău de miercuri,” bâlbesc.

„Poate că nu sunt menită să mă căsătoresc.” Scutur din cap când simt
că transpirația îmi încălzește corpul. „Poate că acesta este universul
care îmi spune că este o idee stupidă.” Îmi ciupesc podul nasului și apoi
mă încruntă. „Dacă dau naibii cu asta și ea mă părăsește?” Am ochii
mari de groază. „Atunci voi divorța”, șoptesc eu îngrozită.
„Vei să te calmezi? O să faci infarct”, răspunde Adrian.
„De ce naiba s-ar căsători cineva mai mult decât

o singura data? Aceasta este o prostie absolută.” mă încruntă.
Joshua zâmbește în pahar. „Nu m-aș mai căsători niciodată.”
"Într-adevăr?" Adrian se încruntă.
"Nu." Se gândește o clipă. „Natasha este pentru mine.

Dacă i s-ar întâmpla ceva, nu aș mai face-o cu altcineva. Va fi singura
mea soție.”
„Nu poți spune asta. Uită-te la Nicholas”, răspunde Adrian. „A

spus asta și în cele din urmă s-a căsătorit din nou.
Nenorocit norocos."
„Hmm.” Joshua se încruntă. „Chiar dacă ea nu mai ar fi aici, aș fi
fost soțul ei.”
Inima începe să-mi bată tare în piept. „Cineva să-mi aducă imediat
un scotch dublu. Nu pot să mă descurc cu rahatul ăsta.”
Joshua râde și se ridică să meargă la bar.
„Arată-mi inelul”, întreabă Adrian.
Sapă în buzunar și scot cutia de catifea neagră și o deschid.
Este aur roz, cu un diamant alb perfect de trei carate care se

așează cu mândrie. Adrian zâmbește larg. „Ne-am descurcat bine când
am găsit asta.”
„Ar trebui să sper, a durat o săptămână. Crezi că o va face

imi place?" Întreb.
„Îi va plăcea.”
„Mi-ar fi plăcut unul mai mare”, spun în timp ce îl studiez.
„Atunci nu l-ar putea purta la serviciu”

răspunde Adrian. „Vrei să aibă ceva pe care să poată purta tot timpul.
Nu doar la ocazii speciale.”
Dau din cap. "Da cred."
Telefonul meu dansează peste masă și numele Bloss

aprinde ecranul. Zâmbesc și răspund. „Hei, chestii fierbinți.”
„Oh, Cammy”, toarcă ea.
Hmm. Ridic privirea spre Adrian și el se încruntă

întrebare. Îmi spune Cammy doar când e beată.
„Am sunat doar să-ți spun că Vegas a fost o idee grozavă.”
„Bei cocktailuri? Câte băuturi ai băut?” Întreb.
„Nu mulți, dar, Doamne, mă distrez cel mai bine.

Coastele Amalfi de aici sunt mingi uimitoare.”
Am pus mâna peste telefon. "Grozav. E al naibii de tencuială, îi șoptesc.
Adrian își pune mâna la gură surprins și râde.
„Te iubesc,” strigă ea.
„Unde ești, Bloss?” Întreb.
"Oh." O aud întrebându-i pe ceilalți. "Unde suntem?"
„În cocktail barul de la nivelul trei”, îl aud pe Natasha

voce în fundal. „Lângă barmanul drăguț.”
Îmi dau ochii peste cap.
„La nivelul trei.” Ashley sughiță. „Chelnerul este foarte drăguț, Cam.”
zambesc. Oh, e în regulă. Ashley are obiceiul de a-mi arăta bărbați

arătoși când e beată.
„O noapte distractivă”, îi răspund.
Le aud pe toate femeile chicotind ca niște fete proaste de școală.

— Îți mulțumesc că m-ai făcut să vin în Vegas, Cam. Ea râde. „Acesta este cel
mai bun lucru vreodată!”
Închid și mă uit la ceas. „Mai avem patru ore de plecat și ea este deja
beată!” ma repez.
Joshua se întoarce la masă și pune cele șase băuturi pe tava de pe

masă.
„Ei bine, acesta este un naibii de dezastru”, mormăi eu.
"Ce este?" Joshua se încruntă.
„Fetele sunt lovite cu ciocanul”.
Îi aruncă o privire lui Adrian și amândoi izbucnesc în râs.
„Nu este amuzant. Mai am patru ore de plecat și ea e beată acum.

Ea nu va face ora unsprezece. Va adormi în două ore de acum înainte.”
Joshua stă pe scaunul lui. — Măcar dacă spune nu, nu își va aminti
că ai întrebat. Sorbi din băutură. „Mai puțin incomodă.”
„La naiba,” șoptesc.
„Ei bine, să o aducem înainte.” Adrian se încruntă.
"Nu. Trebuie să fie în același timp, în același loc ca prima dată când
ne-am întâlnit.”
Își sorbesc băuturile așa cum cred.
— Și îl am pe tipul aliniat să o lovească la unsprezece, adaug.
Adrian își dă ochii peste cap. „Sunt aproape sigur că ea va fi lovită

de vreo cincizeci de ori înainte de atunci. O tipă fierbinte ca ea nu trebuie
să ceară atenție, mai ales dacă este beată proastă.”
Joshua își scoate telefonul. — Îl sun pe Max. Formează numărul, îl

pune pe difuzor și se așează în mijlocul mesei.
„Hei, șefule”, răspunde Max.
„Ce fac fetele acum?” întreabă Josh.
„Stau la bar, beau un fel de cocktail roz.”
„Au băut?” Joshua se încruntă.

„Bărbat. Chelnerul de cocktail vorbește cu ei în timp ce le face

duble.
Ochii neimpresionați ai lui Joshua pâlpâie spre mine, iar Adrian

râde în hohote.
"Grozav!" ma repez. „Este al naibii de grozav.” tremur

capul meu dezgustat. „Unde ești, Max?” Întreb.
„Nivel trei, cocktail bar.”
„Bine, mulțumesc, Max”, răspunde Joshua categoric. "Tu ai

permisiunea mea să-l dau afară pe chelnerul acela de cocktail.
"Recep ionat." El închide.
Îmi scurg paharul.
Joshua zâmbește în timp ce ochii lui îi țin pe ai mei.
"Bine." Adrian își ridică mâinile. „Am un plan.”
Joshua își dă ochii peste cap. "Începem." Oftă.
„Ne prefacem că mergem prin cazinou și ne lovim din greșeală

de fete. Eu și Joshua îi distragem atenția lui Ashley în timp ce le spui
celorlalți doi să o trezească.
Îmi îngust ochii când gândesc.
„Este de fapt o idee bună”, răspunde Joshua. „Trebuie să mănânce

ceva.”
— Da, îndeamnă Adrian. „Pune-le pe fete să o ia la cină și să nu

mai bea puțin, apoi totul va fi bine.” Își ridică mâinile. "Simplu. Criza
evitată.”
"Amenda!" ma repez. „Termină aceste băuturi și mergem.”
Cincisprezece minute mai târziu, intrăm în barul de cocktailuri în care

se află fetele. Le auzim înainte să le vedem. Cei trei stau la bar, râd
zgomotos, fiecare cu un cocktail roz cu aspect exotic în fața lor.
Joshua și Adrian se îndreaptă spre ei și eu îi urmez încet.
Aceasta a fost o idee proastă. Ar fi trebuit să propun acasă în

privat. De ce am crezut că aceasta este o idee bună?
Da. O să o fac altă dată.
Băieții le sărută pe obraz în semn de salut, iar eu mă dau înapoi

așa cum cred.
Doar acasă cu noi doi, fără presiune.
Simt că două mâini se strecoară în jurul taliei mele și mă uit în jos

și văd fata mea frumoasă zâmbindu-mi. Bucuria ei este contagioasă.
"Buna ziua." Zambesc.
Ea îmi zâmbește prost. "Salut iubirea mea."
Ochii mei îi țin pe ai ei și în acel moment, fiecare frică mea se

risipește.
Știu că acest lucru este corect.
Iubesc, Ashley. Întotdeauna o voi iubi pe Ashley.
"Te simți bine?" O sărut ușor pe buze.
„Sunt acum că ești aici.”
Îmi învârt mâna în spatele ei. "Ești un

teribil de mincinos. Te-am auzit râzând din hol.”
Ea își înfășoară brațele în jurul gâtului meu și îmi găzduiește

pieptul, iar eu fac ochii mari la Natasha.
Natasha chicotește și își mușcă buza de jos, simțind că are

probleme.
„Oh, Ash. Vino și arată-mi această băutură pe care o bei.” Adrian

îi distrage atenția în timp ce ridică cocktailul
meniul.
Mă îndrept repede spre Natasha și Jenna. „Un cuvânt înăuntru

privat, voi doi, șoptesc eu.
"Da?" exclamă Natasha, prea tare.
„Ssh!” ma repez.
„Mă duc la baie”, sună Jenna.
„Oh, și eu”, șoptește Tash vinovat.
Joshua chicotește și îmi dau ochii peste cap. Sunt cam la fel de
subtile ca un camion Mack.
Mergem după colț, în spatele plantelor în ghivece, și o apuc pe

Natasha pentru a o stabiliza pe tocuri înalte.
"Ce naiba faci?" optesc eu. „Ashley e beată.”
Ochii lui Natasha se mari într-un mod prea exagerat.

"Ea este? Am băut doar patru băuturi, totuși.”
Mă uit la ea. "Asa si tu!"

Ea se clătinește pe călcâie în timp ce încearcă să se concentreze.
"Asta este adevărat. Cred că aș putea fi. Hopa.” Ea arată spre mine.
Îmi dau ochii peste cap și mă uit la ceas. "Inca avem

trei ore și jumătate. Trebuie să o trezești.”
„Da”, șoptește Jenna. "Noi facem." Ea începe să sară în sus și în

jos pe loc. „Oh, sunt atât de entuziasmat, că s-ar putea să mor.”
„Ei bine, voi doi veți muri cu siguranță dacă nu o veți calma
imediat”, răsturn eu.
Natasha chicotește și arată spre Jenna. „Toată vina ei. Barmanul

drăguț flirta cu ea și ne făcea băuturile super tari.”
Jenna râde. „Am nevoie de numărul lui.”
"Oh, Doamne. Așa faci, șoptește Natasha mult prea tare.
"Taci!" ma repez. „Al naibii de concentrare. Ai o singură slujbă. Du-

o pe Ashley la clubul de noapte 10AK la 22:30 treaz!”
"Da domnule." Natasha chicotește în timp ce își leagă brațele

cu Jenna.
„Scoate-o la cină și comandă apă de băut. Gata cu alcool, cer.

„Da”, răspunde Jenna. "Bună idee." Ea mă sărută pe obraz. — Sunt la

serviciu, Cameron. Nu vă faceți griji. Am asta.”
Hmm. Jenna pare mai puțin beată decât celelalte două.
Natasha își strânge fața și își pune mâna pe șold. „Ei bine, cum naiba ar
trebui să-i mai spunem lui Ashley să nu mai bem?”
"Nu știu. Dă-ți seama!” mârâi în șoaptă.
Mă întorc după colț și o văd pe Ashley râzând cu Joshua. Își ridică privirea
și îmi zâmbește cu o privire răutăcioasă în ochi. El știe că este o naiba regală și
crede că este amuzant.
„Suntem gata să plecăm?” Întreb. „Cred că fetele ies la cină acum.”
„Da”, scapă Natasha. "Mi-e foame."
„Oh, și eu”, este de acord Jenna.
Ashley își încurcă fața. "Într-adevăr? Nu mi-e foame deloc. A

mânca înseamnă a înșela. Nimeni nu mănâncă în Vegas.”
Joshua și Adrian au izbucnit în râs și eu inspir adânc.
Noaptea asta va fi moartea mea.
CLUB DE NOAPTE 10AK
ora 23:00
Îl văd pe bărbatul vorbind cu Ashley cu inima trântindu-mi pieptul.
Asta este.
Toată lumea este în colț și securiștii sunt de-a lungul peretelui.
Prind inelul cu forța degetei albe în buzunar.
La dracu.
Nu am fost niciodată atât de nervos.
Văd că Ashley începe să caute prietenii ei.
Go-time.
Sfinte dracu'!
Mă îndrept spre ei. "Este vreo problemă

Aici?" Întreb.
"Cine e ti tu?" tipul batjocorește.
„Nu e treaba ta”, răspund eu.
Ashley începe să caute în jur după paznicii noștri.
„Acest rahat mort este soțul tău?” întreabă tipul.
Ashley îi caută pe ceilalți în jur în timp ce devine nervoasă. „Nu,

acesta este.”
Inima îmi bate puternic când o privesc și mă las

genunchiul meu și scoate inelul.
Se intoarce spre mine si ii face ochii mari.
„Aș vrea să fiu soțul tău cu adevărat.” Ii zambesc,

plin de speranță. „De data aceasta în Vegas, lucrurile vor fi altfel.”
Lacrimile îi umplu ochii și o emoție necunoscută curge

prin mine în timp ce zâmbesc blând.
Mi-aș dori să pot îmbuteliază acest moment.
Ea se uită la prietenii noștri, care se ridică cu toții pe loc.
„Ar fi trebuit să am încredere în instinctele mele intestinale și să te

duc direct la capelă și să mă căsătoresc cu tine în acea noapte”, șoptesc.
Își pune mâinile peste gură, șocată.
— Vrei să te căsătorești cu mine, Ashley Tucker?

Ea râde și se apleacă să mă sărute. Mulțimea aplaudă în jurul nostru.
Fețele noastre sunt strânse, iar ea se lipește de mine cu entuziasm.

Mă ridic și îi alunec încet inelul pe degetul ei. Își întinde mâna să se uite la
ea și apoi își ridică privirea la mine.
„Nu mi-ai răspuns”, șoptesc eu în timp ce o învelesc

Brațele mele. "Spune cu voce tare."
„Da, mă voi căsători cu tine.” Ea râde. „Ești cel mai bun soț fals pe
care l-aș fi putut cere vreodată.”
Buzele noastre se întâlnesc în timp ce ea își înfășoară brațele în jurul

meu și știu, fără îndoială, că sunt cel mai norocos om de pe Pământ.
Soarele dimineții se uită prin jaluzele și aud păsările ciripind în afara

ferestrei noastre. Camera este semiîntunecată, iar sunetul respirației lui
Cam în timp ce doarme este singurul lucru care se aude. Îmi întind mâna și
mă uit la inelul de logodnă de pe deget, un zâmbet larg traversându-mi pe
față.
Nu pot să cred.
De fapt, nu pot să cred.
Mă căsătoresc și nu cu oricine — mă căsătoresc cu Cameron Stanton,

bărbatul visurilor mele — bărbatul visurilor oricărei femei.
Cum am marcat vreodată asta? Am crezut că pur și simplu primesc o

legătură curvă și fierbinte în Vegas și am ajuns cumva să rămân însărcinată...
cu cineva care s-a dovedit a fi specimenul masculin perfect.
Care au fost șansele?
Cum naiba s-a dovedit a fi atât de corect tot ceea ce odată a fost atât
de greșit?
Astăzi a trecut o săptămână de când Cam m-a rugat să mă căsătoresc

cu el cu propunerea perfectă de la Vegas, în același loc, în același timp, în
același scenariu în care ne-am întâlnit prima dată. Am trecut prin șapte zile
fericite și, deși Cam și cu mine suntem mereu strânși, iar lucrurile sunt în
mod normal destul de grozave între noi, simt că această săptămână a fost
un punct de cotitură.
Nu ne putem sătura unul de celălalt.

Literalmente.
Ne sărutăm în mașină ca niște copii de școală. Nu vreau să merg

nicăieri fără el și s-a uitat la mine de parcă aș fi singura femeie din lume.
Parcă s-a atins între noi un nivel nou, mai profund de intimitate. A fost
atât de mândru săptămâna aceasta să spună tuturor că ne căsătorim.
Abia aștept să fiu soția lui.
Ne căsătorim!
Se pare că acum știm că asta este cu adevărat pentru totdeauna,

totul s-a schimbat și a devenit cumva mai profund.
Îmi apropii mâna de față, îmi studiez inelul și zâmbesc. Este cel mai
frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Exact ce as fi ales eu, chiar daca
este cam mare. Cameron era îngrijorat că nu era suficient de mare.
Cameron tipic.
„Vrei să nu te mai uiți la acel inel?” șoptește Cameron răgușit.
Mă întorc și îl sărut ușor pe buze. "Nu pot." Mă întorc și o studiez

din nou. „Încă nu-mi vine să cred că m-ai cerut să mă căsătoresc cu tine.”
„Hmm”, fredonează el somnoros cu ochii închiși. "Cum

Altfel, o să te fac vreodată să-mi acordi sex anal?”
Îmi cade gura căscată de șoc și am izbucnit în râs.

„De fiecare dată când scorul tău de dragoste crește, îți deschizi gura mare
proastă și îl abordezi înapoi la zero.”
Zâmbește cu ochii încă închiși. „Ei bine...” Își ridică mâna în spatele
capului. — Ai spus că îți păstrezi fundul pentru soțul tău.
Chicotesc și îi sărut buzele mari și stupide.
El ridică din sprâncene. „Și eu sunt un om orientat spre obiective,

știi.”
Râd. „Cred că mi-ai spus despre obiectivele tale în prima seară în care m-
ai întâlnit.” Zâmbesc și mă uit înapoi la inelul meu. „Când ai vrut să
desăvârșești căsnicia noastră falsă.”
Se rostogolește repede, astfel încât să fie deasupra mea. „Atunci

mi-ai spus că te salvezi pentru soțul tău.” Ochii lui întunecați cad pe
buzele mele.
„Nu ești încă soțul meu”, șoptesc eu.
Se îndoaie și îmi prinde buza de jos între dinți, trăgând-o spre el.
„O să fiu soțul tău foarte curând.”
Se întinde în jos și își rotește degetele peste clitorisul meu, apoi, în timp
ce ochii lui îi țin pe ai mei, alunecă două degete adânc în sexul meu.
Spatele meu se arcuiește de pe pat în semn de aprobare.
Îl privesc privindu-mă.
Îmi pulsează încet degetele groase înăuntru și în afară, în timp ce

mă privește mirat. Buzele lui se îndreaptă spre urechea mea și mușcă cu
putere. Tresesc la simțirea dinților lui pe pielea mea.
„Când sunt soția ta, poți face ce vrei cu mine”, respir.
Ochii îi pâlpâie de excitare. „Intenționez,” șoptește el. „Și o să-ți placă

fiecare centimetru al naibii de greu.” Împinge agresiv trei degete, iar eu
gemu de plăcere. Începe să mă muncească din greu, apoi mai tare, iar
patul se legănă în timp ce îi călăresc degetele groase și puternice.
— Îți place asta, Bloss? șoptește el în timp ce mă privește pe mine

față. „Mica mea logodnică murdară.”
Zâmbesc și închid ochii. Doamne, e atât de bun la asta.
Punctul G... de fiecare dată.
O mângâie, o pompează și mă întinde larg, făcându-mi gura să-mi

cadă din plăcere. „Oh...” gemu, picioarele mele deschizându-mi mai
departe fără instrucțiuni. Am nevoie de el mai adânc.
„Doamne”, scâncesc eu. M-a atins de două minute și deja nu mai pot
dura nici o secundă.
Am nevoie de el acum.
Alunecă sub pături și ochii mei cad la ușa deschisă. „Cam, ușa”,
respir eu.
Merge din ce în ce mai jos și îmi strânge șoldurile cu dinții. Sar de

pe pat și îmi duc mâinile la ceafă. Îmi aruncă picioarele peste umerii lui
largi și
își lasă buzele spre sexul meu. Îl aud inspirând adânc și mi se rotesc ochii
înapoi în cap. La naiba, e al naibii de fierbinte. Apoi chiar începe să meargă
în oraș. Lingurile lungi și adânci mă tachinează, urmate de o suge lentă și
apoi de o mușcătură a clitorisului... trifecta perfectă.
Iar si iar.
Cameron Stanton este regele oralului.
Nu există nicio femeie pe Pământ care să nu aibă un orgasm în doar

un minut cu această tehnică, iar eu nu sunt diferit.
Respirația mea începe să tremure pe măsură ce corpul îmi pierde

controlul, iar degetele îmi trec instinctiv prin părul lui.
Își adaugă degetele în timp cu limba și atât.
Nu pot să-l țin.
Îmi ridic picioarele în timp ce încerc să fac față supraîncărcării

senzoriale. „Deschide-ți dracului de picioare!” mârâie în timp ce le trântește
înapoi de saltea.
Încă o linsă profundă și întregul meu corp se convulsează înainte în

timp ce un orgasm mă sfâșie. Înainte să pot reacționa, îmi ridică picioarele
peste umeri și se lovește de mine.
„La naiba, da”, îmi șoptește el la ureche.
Mă sărută și pot să-mi gust propria excitare sărată pe buzele lui, o

simt în miriștea lui și, dracu’, omul ăsta a ieșit din topuri.
Apoi mă călărește greu. Lovituri profunde, pedepsitoare. Tot ce pot

face este să mă agăț de el, în timp ce corpul lui ia ceea ce are nevoie de la al meu.
Transpirația îi face praf pielea și părul îi cade peste frunte în timp ce se
concentrează.
Își lărgește genunchii pentru a-și oferi un control mai bun și chiar mă
lasă să-l am.
Ah, la dracu, ușa. Ma uit din nou la el. — Ușa, Cam, șoptesc eu.
„Taci și dă-mi naiba”, mârâie el. Își întoarce capul să-mi sărute glezna
și văzându-l mângâindu-mi tandru piciorul
în timp ce penisul lui aproape mă rupe în jumătate este o supraîncărcare

senzorială. Închid ochii să încerc să rețin.
„Uită-te la mine”, șoptește el în timp ce mă apucă de maxilarul și

îmi trage fața spre a lui. — Simți asta, Ash? Mă pompează puternic.
„Acesta este singurul cocos pe care îl vei simți din nou”. Îmi sărută încet
glezna încă o dată.
Oh Doamne…
Nu pot să-l țin. Mă trântesc înainte în timp ce orgasmul îmi rup

pe mine și el ține adânc în timp ce trupul lui se varsă în al meu.
El cade peste mine si ma uit in tavan. Suntem amândoi acoperiți

de transpirație și respirăm greu. „Abia aștept să-ți trag fundul atât de
tare.” Zâmbește sarcastic pe umărul meu.
Am ochii mari. „Pentru înregistrare, Cameron Stanton, tu

niciodată nu-mi trag fundul atât de tare, mormăi eu sec.
Se ridică pe cot și se uită în jos la mine.

"Soția mea. fundul meu. Felul meu." El ridică din sprâncene într-o
provocare tăcută.
Îmi fac ochii mari și scutur din cap. „Știi asta

Scorul tău romantic este acum la negativ doi, nu?
Mă sărută pe buze, tandru. „Nu am nevoie de un scor romantic

pentru că știu că pot să-ți dau un zece chiar aici.” Își flexează pula în
interiorul meu. „Știu și că ești un maniac sexual.” Face cu ochiul obraznic.
„Deci, asta funcționează în favoarea mea.”
„Ești depășit între cearșafuri.” Zâmbesc, pentru că într-adevăr este

ridicol de bun în pat. „Este incomensurabil, de fapt.”
Se trage încet din mine în timp ce râde acel râs frumos fără griji
înainte de a cădea lângă mine pe saltea. Își alunecă brațul sub capul
meu și îmi trage corpul pe jumătate peste al lui.
„Ei bine, atunci... Văzând că scopul vieții mele a fost întotdeauna să am
un penis incomensurabil...” Mă sărută pe frunte. „Munca mea aici s-a
terminat.”
„Cinci negative”, răspund eu categoric.

El râde în hohote și o simt până la oase.

— Taci sau te trag din nou, Tucker.
„Cât mai departe?” Owen scânci de pe bancheta din spate.
„Nu mult timp, amice”, răspunde Cam în timp ce aruncă o privire spre
Google Maps de pe tabloul de bord. Se pare că călătorim prin mediul rural
de mult, mult timp, pășuni noi, cât de departe ne vede cu ochii.
Este sâmbătă și suntem în drum spre San Diego pentru a vedea

proprietatea pe care am moștenit-o de la Gloria. Ei bine, proprietatea pe
care am moștenit-o.
Încă nu am avut timp să ne uităm la cealaltă casă din oraș, dar din
anumite motive aceasta este cea pe care mor de nerăbdare să o văd.
cel mai.
"Deci mâine?" spune Cam.
"Da?" Eu raspund.
„M-am gândit că am putea merge să ne uităm la câteva locuri de

nuntă.”
„Avem o grămadă de timp să facem asta.”
Ochii lui pâlpâie spre mine. "Nu chiar. Vom avea probleme să intrăm
undeva așa cum este.”
Mă uit peste el. "Ce? Nu au o rezervare disponibilă anul viitor?” Îmi

dau ochii peste cap. El și acest fetiș al organizației.
"Despre ce vorbesti? Anul urmator? Vreau să mă căsătoresc luna

viitoare.”
Îmi strâng fața. "Ce? Asta e ridicol.”
„Când te gândeai?” Se încruntă.
— Nu luna viitoare, pentru numele lui Dumnezeu, mormăi eu. „Vreau

să slăbesc cel puțin cinci kilograme înainte de a mă căsători. Nu am un
rochie sau altceva.”
El dă din cap dezgustat. „Nu slăbești. Trezește-te cu tine, femeie. Ești

perfect așa cum ești.”
E cam drăguț. Îi zâmbesc și el se întinde spre el
ia-mă mâna în a lui, punând-o în poală așa cum crede el.
— Am nevoie de cel puțin douăsprezece luni, Cam.
"Nu."
„Ce vrei să spui nu?” Întreb.
„Vreau să fiu căsătorit acum. De ce naiba ai avea nevoie de

douăsprezece luni?
„Trebuie să-mi iau o rochie, să găsesc un loc, să organizez totul.”

Eu dau din cap. „Este copleșitor și știi cât de sărac în timp sunt deja.”
Se gândește o clipă. "Bine." El ridică din umeri. „O voi organiza.

Trebuie doar să alegi locul și rochia ta. Voi face orice altceva.”
El va face orice altceva? De parca!
Știu cu siguranță că l-a pregătit deja pe Adrian pentru post. Adrian m-

a sunat luni dimineața în care ne-am întors din Vegas pentru a discuta
paletele de culori. — Nu vrei să spui că Adrian va face orice altceva? Întreb.
El ridică din umeri. „Știi că lui Murph îi plac nuntile și rahatul.”
„Nu spune rahat, tată”, strigă Owen de pe bancheta din spate.
„Îmi pare rău”, răspunde el cu ochii peste cap. „La naiba ,”

gura ca Owen să nu audă.
zambesc. Privindu-l cum își învață limbajul

fiul lui bun cu doi pantofi este cu adevărat amuzant.
Conducem o clipă și îi văd creierul ticând cu un milion de mile pe

minut. „Alegeți locul și eu și Adrian vom organiza totul.” Ochii lui îi găsesc
pe ai mei. „Tot ce trebuie să faci este să-ți cumperi o rochie și să vii în ziua
aceea. Știu cât de ocupat ești.”
„Care e graba?” Întreb.
Ochii lui pâlpâie continuu între mine și drum.

„Ei bine, am făcut-o acum. În ceea ce mă privește, suntem deja căsătoriți.”
Căsătorit deja.
Zâmbesc larg. Ei bine, dacă aceasta nu este piesa cea mai perfectă
de informații pe care le-am auzit vreodată.
— Nu suntem căsătoriți, Cam. Zambesc.
Mâna lui alunecă pe coapsa mea și sub rochie. „Nu poate veni
destul de repede pentru mine, Bloss.”
„Știi că te iubesc, nu?” Zâmbesc larg.
Zâmbește sarcastic în timp ce se uită la fiul său în oglinda

retrovizoare. "Da. Toți cei din mașină mă iubesc. Sunt o vedetă rock.
"Oh omule." Owen oftă. „Făce din nou acel lucru grozav, mamă.”
Râd. „Da, el este Owen.”
„Destinația este în stânga ta”, ne spune doamna noastră de pe

hărți, iar Cameron coboară mașina într-un ritm lent.
"Este aceasta?" Cam se încruntă în timp ce privește pe aleea lungă.
Trec peste ziare și recuperez adresa pentru a o citi.
„Da, asta este.” Se încruntă în timp ce privește în jur.
O alee lungă de pietricele care dispare în padoc se află în fața

noastră și are o cutie poștală veche cu o mică placă atârnând.
Pemberley
„Ce este Pemberley?” Cameron se încruntă.
Mă grăbesc prin hârtii. "Nu știu." Am citit din nou actele. „Oh, uite,
acesta este numele proprietății.” Îmi ridic umerii entuziasmat, iar Cam ridică
surprins din sprâncene.
Îmi rămâne gura deschisă de surprindere. „Oh, Cam. Asta este

numele proprietății domnului Darcy.”
„Destul de misto”, mormăie el pe sub răsuflare. Ne întoarcem spre alee

și pornim pe aleea lungă de pietriș care dispare în depărtare. Sunt câmpuri
verzi din câte vedem, cu stejari uriași plantați sporadic în toată proprietatea.
"Acest lucru este frumos." Zâmbesc uimit în timp ce mă uit în jur la

peisajul luxuriant și verde.
„Oh, uite, mamă”, strigă Owen entuziasmat. „Uită-te la copacul ăla uriaș
care se catara.”
Râd în timp ce continuăm. „Aceasta este o alee foarte lungă.”
"Sigur este!" strigă el.
Continuăm și mergem și mergem și mă simt ca un copil mic în dimineața

de Crăciun. Îl iau de mână pe Cameron și o țin în a mea. „Este atât de
interesant, Cam.”
El zâmbește și îmi sărută dosul mâinii. El este iubitor

acest. Owen și cu mine sărim literalmente pe scaunele noastre.
În cele din urmă, o casă iese în vedere, dar este greu de văzut de la
distanță. „Aceasta este casa?” Îmi întinz gâtul în timp ce încerc să văd.
„Cred că da”, mormăie Cam în timp ce se concentrează.
„Nu pot să văd. Nu pot să văd, strigă Owen de pe bancheta din spate.
„Vom fi acolo în curând, amice și o poți vedea atunci.”

Cam răspunde.
Pe măsură ce se apropie, ajungând mai mult în centrul atenției,

mașina tace. Este alb, cu un acoperiș de tablă verde, două etaje cu o
verandă mare înconjurătoare. Se pare că ar fi fost o casă impunătoare
pe vremea ei. Spun la vremea ei pentru că în prezent pare absolut
dărăpănat.
Cam oprește mașina și stăm cu toții și ne uităm la ea

un moment.
Wow.
Ochii lui Cam trec spre mine ca și cum ar fi speriat să spună ceva.
Înghit nodul din gât și deschid încet ușa mașinii.
Iau cheile și Owen coboară din mașină, sărind

spre copac.
„Owen. Stai cu mine, te rog, sună Cam.
Verandă are podea largi care s-au uzat în unele locuri. Stâlpii nu
mai au vopsea pe ei și nu poți vedea prin ferestre pentru că sunt atât de
murdari.
„Este sigur să intri?” Cam se încruntă.
dau din umeri. — Ea a spus că nimeni nu a fost aici de zece ani, îi

răspund în timp ce mă uit pe fereastră. dau din umeri. "Haide." Iau
cheile și încerc să deschid ușa, dar cheia nu se potrivește. Mai incerc
altul si altul, fara noroc.
„Uite, dă-mi-le mie. „Cam ia cheile și le amestecă în timp ce

încearcă să descuie ușa. Îl ridic pe Owen și îl pun pe șold. Ne întoarcem
să privim proprietatea și îmi ține respirația. Are cea mai frumoasă
priveliște pe care am văzut-o vreodată, cu dealuri înverzite și munți în
depărtare. Sunt atât de mulți stejari frumoși și o liniște pe care nu cred
că am simțit-o vreodată. „Doamne, e atât de frumos aici”, îi șoptesc.
„Ma bucur că crezi că da”, mormăie Cam în timp ce lovește ușa. Se

deschide cu un scârțâit puternic. Noi trei ne privim ca niște copii speriați.
Ochii lui Cameron se fac mari de groază și eu izbucnesc într-un

zâmbet stupid. Foaierul este grandios și duce la o cameră de familie uriașă,
iar scarile sunt sus in fata. E rău... ca foarte rău. Plăcile podelei se
prăbușesc și pereții sunt toți plecați. În mijlocul camerei de familie, se
pare că o parte a tavanului a căzut și s-a prăbușit pe podea. Din fericire,
nu există mobilier. Este gol peste tot, în afară de gips-carton.
Cameron îl ia pe Owen de la mine imediat. „Nu cred că este sigur

să mergi mai departe”, șoptește el.
Intru și ocol prin camera de familie. Există o sufragerie formală și

o altă cameră — nu sunt sigur ce este asta. Bucătăria este în spate și
zâmbesc larg. Este verde strălucitor și oribil. Mi-o imaginez pe Gloria pe
vremea ei gătind aici. Alte trei camere sunt în stânga în spatele scării,
deși habar nu am la ce ar fi fost folosite.
"Este mare." mă încruntă.
Cameron mă urmărește în tăcere, cu Owen pe șold.
„Este bolnav”, strigă Owen.
— Da, Owen, e bolnav, mormăie sec Cameron. „Acesta este unul

dintre acele locuri bolnave care provoacă vărsături. Miroase a vechi și a
mucegăit.”
Mă îndrept spre scări. „Mă întreb ce e sus...”
„Ashley, nu cred că scările sunt sigure”, strigă Cameron.

„Uite, unul lipsește.”
Al doilea pas lipsește cheresteaua și sar peste ea, luându-le câte

doi până când găsesc un hol mare, șase dormitoare și o baie dărâmată.
Acoperișul are evident o scurgere pentru că sunt pete maronii care au
marcat pereții din hol. Covorul este uzat și puteți vedea podeaua prin el.
Intru în dormitorul matrimonial și mă uit pe fereastră spre pajiștile

frumoase de dedesubt, unde văd un hambar mare, albastru din piatră
în spate. „Cameron vino aici.
Trebuie să vezi asta, sun entuziasmat.
„Nu cred că vreau”, strigă el.

Îl aud pe el și pe Owen urcându-se încet pe scări, uitându-se prin

casă înainte să vină și să mă găsească în suita principală.
Zâmbesc în timp ce mă uit pe fereastră. „Uite…” arăt încântat.
Cameron se uită la hambar și încearcă să forțeze un zâmbet.

„Terenul este frumos”, murmură el. Se uită în jur. „Cred că un buldozer
este cel mai bun lucru pentru casă, totuși.”
Zambesc. "Glumești cu mine? În niciun caz, șoptesc eu.

Se încruntă.
„Trebuie să reparăm casa asta. Aduceți-o înapoi la strălucirea de

odinioară, așa cum au avut-o Gloria și soțul ei.” Zâmbesc, plin de
speranță.
El dă din cap. „Ash, nicio companie de construcții nu ar face asta

ia asta. Treaba este prea mare.”
Privesc pe fereastră și rânjesc. „Nu, Cam, vom face totul singuri.”
Se uită la mine în gol.
„Îți poți imagina ce distracție ne-am avea? Vreau ca noi

facem singuri această casă. Doar eu, tu și Owen.”
„Este ridicol.” Se uită în jur dezgustat. „Nu știu nimic despre așa
ceva.”
Zâmbesc și îmi înconjoară brațele în jurul lui și pe Owen. „Oh, asta

este pur și simplu perfect.”
Se încruntă în timp ce privește în jur. „Ashley...” Se oprește în

timp ce ochii lui cutreieră camera. „Îmi pare rău să spun, dar această
casă este îngrozitoare.”
"Nu. Este invers, Cam; este asa de frumos." Zâmbesc în timp ce

îmi întind brațele larg. „Îți poți imagina cât de uimitor am putea face
această casă?”
Își întoarce nasul. „Ai o casă perfectă în LA pe care să o numești

a ta.”
— Nu vreau o casă perfectă, Cam. Vreau unul pe care îl am

a lucra pentru. Unul pe care eu însumi îl pot readuce la viață.”
Ochii lui Cameron se fac mari de groază. — Nicio renovare nu poate

rezolva asta, Ash. Imi pare rau. Știu că ai fost entuziasmat.”
Îmi arunc mâinile în aer. "Sunt incantat."
"Cu asta?" El dă din cap. „Ash...” îl pune pe Owen jos și se îndreptă

spre u ă. Când o împinge înapoi, cade din balamale și cade cu un
zgomot puternic, iar el sare înapoi din drum. „Locul ăsta este atât de
periculos”, strigă el.
Owen și cu mine am izbucnit în râs.

„Ești așa de snob.” Zâmbesc în timp ce mă uit înapoi pe fereastră.
„Hai, hai să ne uităm la hambar.” Cobor jos cu ei după mine și ieșim în
spate.
La aproximativ două sute de metri de casă și peste un padoc verde
luxuriant se află hambarul mare, albastru din piatră. Este blocat cu un
lacăt mare ruginit. "Unde sunt cheile?" Întreb.
Cameron se încruntă și le scoate din buzunar. Începe încet să

încerce toate cheile, iar când ultima funcționează deschide încet ușile.
Acoperișul este deschis cu căpriori mari, întunecați, din lemn, în timp ce

podeaua este din piatră. „Oh, asta este uimitor”, răsuflesc.
Cameron se uită în jurul hambarului, neclintit. „Locul ăsta este

jalnic.”
Râd. „Oh, hai să ne întoarcem în oraș, să cumpărăm niște rechizite

pentru camping și să stăm aici în seara asta.” Zâmbesc cu speranță.
"Da!" Owen tipă.
— Să nu facem, mormăie Cameron. „Nu ai putut să mă plătești

suficient ca să stau aici afară. Dumnezeu știe ce s-ar putea întâmpla.”
Lovi cu piciorul într-o piatră care se află în fața picioarelor lui în timp ce
privește în jur. „Acesta nu este un episod al naibii de Amityville Horror
House, știi.”
Râd și îmi pun mâna la gură în timp ce mă uit în jur.

El chiar se sperie aici.
„Tata...” îl corectează Owen.
„Owen!” se răstește Cameron când își pierde ultimul centimetru de

răbdare. „Sunt un bărbat matur și pot să jur când vreau.
Tu ești singurul care nu are voie să înjure pe aici. Nu mă mai corectați.”
Owen face ochii mari la mine. „La naiba”, șoptește el pe sub

răsuflarea lui.
— Putem să stăm noaptea, Cam? Zâmbesc cu speranță.
„Absolut nu”, răspunde el când iese din hambar și

începe să se întoarcă spre casă.
"De ce nu?" Eu chem.
Se întoarce spre mine și numără pe degete. „De unde să încep,

Ashley? Nu există energie electrică, apă curentă, baie. Lucrurile cad de
pe balamale. Locul ăsta este o capcană a morții!”
Zâmbesc și ridic din umeri. "Asa de?"
Ochii i se fac mari. „Este oribil. Nu pot să rămân aici și nici nu vă voi
pune pe voi doi să rămâneți aici.” Se întoarce pentru a merge înapoi în
față. „Este mai rău decât lumea a treia.”
„Ei bine, mă întorc aici weekendul viitor”, sun.
„Genial”, strigă el înapoi în timp ce deschide ușa mașinii noastre.

„Fă asta în timp ce eu și Owen ne organizăm nunta în LA”
Își dă ochii peste cap. „Nu e ca și cum nu avem nimic de făcut acasă sau
altceva.” El dă din cap dezgustat.
"Bine." Zâmbesc în timp ce strig după el. Mă uit în jur

încă o dată înainte să o încui și să urc în mașină.
Cameron se uită la mine în gol.
Zâmbesc la casa mare și veche. „Ne vedem weekendul viitor,

Pemberley”, îi sun.
„La revedere”, strigă Owen.
„Bună scăpare”, mormăie Cameron în timp ce pornește mașina.

„Hai să găsim niște cafea.”
„Și aici este locul în care servim cocktailuri la amurg”, spune planificatorul de
nunți înțelept, cu accentul ei de prune în gură.
„Ah, da, drăguț.” Cameron zâmbește entuziasmat în timp ce el

se uita imprejur.
Merg în spatele lor amândoi ca un copil petulant. Grădinile sunt

perfecte. Totul este perfect. Dar este duminică și suntem acum la a șasea
locație de nuntă a zilei.
Sunt snobi, snooty, pretențioși și wanky... chiar dacă

toate sunt perfect frumoase.
Cameron se întoarce și îmi întinde mâna, iar eu o iau

în a mea. — Ăsta e drăguț, Bloss. Zâmbește cu speranță.
„Da.” Oftez, neimpresionată în timp ce mă uit în jur.
„Ce e în neregulă cu acesta?” șoptește Cameron, simțindu-mi

dezaprobarea.
Ridic din umeri și mă uit în jur. „Nimic, e în regulă.”
"Amenda?" repetă Cam în timp ce își dă ochii peste cap. „Nu este bine.
Acest lucru este uimitor.”
suspin. "Daca spui tu."
„Și aici este locul unde va avea loc dansul în cort după cina formală.”
Ea arată spre copaci.
„Copacii prind viață noaptea cu luminițele. E atât de
romantică și o priveliște adevărată de privit”, toarcă ea în timp ce continuă

să meargă pe o alee de grădină elegantă pentru a ne arăta altceva.
mă încruntă. „O adevărată priveliște de privit?” Îi gura la spate.
Cameron zâmbește și îmi plesnește în fund. "Încetează. Ve i

comporta-te frumos?" opte te el.
Ajungem într-o poiană privată circulară, cu un bar, o masă și scaune

așezate în centrul acesteia. „Și aici avem barul de trabucuri.” Ea zambeste.
Ochii lui Cameron se luminează. „Bar de trabucuri? Oh, îmi place asta.”
„Avem peste două sute de tipuri diferite de trabucuri din care pot
alege oaspeții tăi, precum și băuturi spirtoase de specialitate care vor fi
exclusiv pentru oaspeții tăi onorati.”
Îmi dau ochii peste cap. Nu am auzit niciodată ceva mai ridicol.
Se întoarce să ne arate altceva pe o altă cale.
"Putem sa mergem?" optesc eu.
„Nu”, îi șoptește Cameron înapoi. "Imi place acest loc."
„Nu mă căsătoresc aici.”
"De ce nu?"
"Nu-mi place."
„Atunci, alege naibii de undeva, Ashley”, șoptește el cu un zâmbet

fals tencuit pe față. „Nu a fost nimic în neregulă cu niciunul dintre locurile
în care te-am dus astăzi. Dacă locul ăsta nu te entuziasmează, habar n-
am unde o va face.”
„Aș prefera să fiu căsătorit într-un birou de registru decât în oricare

dintre aceste locuri ciudate în care m-ai adus.”
Mă ia de mână și zâmbește în timp ce doamna se întoarce să vadă

ce ne ia atât de mult. Ea se întoarce înapoi în față.
„Ei bine...” șoptește Cameron. „Owen și cu mine vrem un frumos

ziua nuntii. Asta nu implică un oficiu de registratură.”
Îmi dau ochii peste cap și expir tare. „Atunci alegi undeva.”
Se încruntă. „De ce ești dificil?”
„De ce ești snob?”
Fața lui cade. „Unde vrei să te căsătorești?

La dracu de McDonald's?”
„Este mai bine decât porcăria asta!” ma repez. „Știu că și lui Owen i-
ar plăcea cu siguranță McDonald’s mai bine.”
Cameron își dă ochii peste cap și merge înainte pentru a asculta

Următoarea prostie despre cât de rafinat este acest loc.
Continui să merg greoi în spatele lor, urăsc fiecare cuvânt care iese
din gura ei.
Cine știa că alegerea locului de nuntă va fi atât de dureroasă?
Este marți după-amiază. Tocmai plec de la serviciu, merg prin parcare

spre mașina mea, când îmi sună telefonul.
„Bună, Ashley, ea este Marissa”, spune vocea blândă printr-un

zâmbet evident.
„Bună, Marissa.” Zambesc. Marissa este una dintre AP-urile lui Cameron.
Ea intră cu el la operație.
„Dr. Stanton tocmai mi-a cerut să te sun pentru a-ți spune că

spatele lui se joacă și are un masaj terapeut care vine acasă în seara asta
la opt, așa că va avea masaj în biroul lui.
mă încruntă. "Oh."
„A vrut doar să sun înainte, în cazul în care terapeutul ajunge acolo

cu câteva minute înainte de a face el.” Cameron are un spate foarte
strâns după ce a fost cocoșat în timpul unei operații atât de mult timp,
dar de obicei merge la locul de terapie prin masaj într-o vineri după-
amiază. Trebuie să se comporte cu adevărat.
„Da, în regulă, mulțumesc pentru avertisment.” Râd.

„De fapt, este o idee grozavă. Poți să-l întrebi pe Cameron dacă poate
Rezervă-mă și eu într-una, după el, te rog?” Întreb. Și spatele meu a fost la

fel de strâns ca tot iadul săptămâna asta.
"Da, desigur. La revedere."
Ajung la mașină și încep călătoria spre casă când am

telefonul sună din nou prin Bluetooth. „Bună”, răspund eu.
„Bună, sunt din nou eu”, spune Marissa.
„Bună, Marissa.” Zambesc.
„Umm…” Ea face o pauză. „Dr. Stanton m-a rugat să te sun înapoi

pentru a spune că terapeutul de masaj nu va putea face asta în seara asta,
dar îți va rezerva ceva pentru mâine.
„Oh, bine, nu-ți face griji”, răspund. "Mulțumesc." Întorc colțul și

închei apelul. Oh bine. La naiba. Aș fi putut termina cu un masaj în seara
asta.
La 19:50 sună soneria. Cameron nu este încă acasă de la operație, dar a

sosit masajul său.
Raspund la usa si mi se fac ochii mari. Dintr-o dată sunt conștient

de mine din cauza ținutei mele slăbite.
"Buna ziua." Blondul înalt și musculos zâmbește. „Eu sunt Steven.

Sunt aici pentru Cameron.”
Este imens și poartă haine albe, cu o masă de masaj ascunsă sub

braț. Miroase a ulei de masaj.
Iad sfânt. El este atât de...
"Ce?" Oh. Eu dau din cap rușinat.

"Te rog, intra." Fac un semn către hol. „Cred că a spus că trebuie să te
așezi în birou.”
Zâmbește, de parcă mi-ar cunoaște gândurile capricioase. Are o

gropiță în bărbie și mă trezesc zâmbind prost în timp ce îl urmăresc pe hol.
Uau, tipul ăsta e în afara topurilor fierbinți.
„Doar aici?” întreabă el sexy.
Huh... Păi, vrei să te uiți la asta? La naiba, maseuza fierbinte. Cine

știa că există?
"Da." Zâmbesc, amintindu-mi unde sunt.
Aud porțile deschizându-se și știu că bărbatul meu este acasă.

„Cameron nu va dura nici un minut.” Zâmbesc când ies din cameră.
„Îmi pare bine să te cunosc, Steven”, îl sun.
Cameron intră pe ușa din față și mă sărută repede pe buze. „Îmi

pare rău, Bloss. Este el aici?"
— Da, în biroul tău.
Coboară la spălătorie, își scoate scruburile și le aruncă în mașina

de spălat. „Am nevoie de un duș rapid.”
Se uită în jur. „Unde este Owen?”
„Oh, s-a culcat devreme. A adormit pe canapea.”
Fața lui Cameron cade dezamăgită și se îndreaptă spre biroul lui în

slip. „Doar un duș rapid, omule. Nu voi avea cinci minute.”
„Bine”, aud răspunsul lui Steven.
Cam închide ușa când iese din birou și urcă scările săriind.
Ies și dau peste ceainic. Hmm, chiar este păcat că nu primesc un

masaj în seara asta.
Mă încruntă în timp ce îmi pregătesc ceaiul. Stai un minut...
Pun pariu că Cameron nici nu m-a întrebat dacă aș putea face un

masaj în seara asta. Nu vrea să-mi fac un masaj pentru că Steven este în
afara topurilor.
zambesc. Interesant.
O oră și jumătate mai târziu, un Cameron foarte somnoros și relaxat îl

duce pe Steven până la ușa din față. "Mulțumesc." El zambeste.
Apoi vine la mine pe canapea și mă ridic și îmi pun brațele în jurul

gâtului lui. "Hei gagica." Zâmbește blând în timp ce mă ia în brațe.
"Ai mancat?" Îi sărut buzele.
„Hmm, da. Am luat niște sushi în mașină în drum spre casă.” Oftă
în timp ce își lasă capul pe umărul meu.
El chiar este epuizat.
„Cum de nu am putut să fac un masaj în seara asta?” Întreb.
„Poți să faci un masaj”, răspunde el în timp ce îmi simte în spatele.

„Doar nu de el.”
Zambesc. "De ce nu?"
Cameron se încruntă. „Nu vreau mâinile lui pe tine.”
"De ce? Pentru că este arătos?”
„Nu te atinge. Sfârșitul discuției." Mă smulge din strânsoarea mea

și se întoarce spre scări.
„Ei bine, asta e ridicol”, strig după el.
„Știu cum sunt tipii ăștia. O tipă fierbinte ca tine?

Mâinile lui ar fi peste tot.”
Îmi rămâne gura deschisă.
„Nu se atinge al naibii de fata mea.”
— Atunci cum te duci la el?

„Pentru că el este cel mai bun.”
Mi-am pus mâinile pe șolduri. — Cameron, vorbești serios?
"Mortal."
Scutur din cap și încui, apoi sting luminile și mă duc sus să-l găsesc
pe Cam deja în pat. Rup pilota înapoi într-un bufit. „Este cel mai ridicol
lucru pe care l-am auzit vreodată.”
"Rahat. Întrebați-o pe Natasha despre terapeutul ei de masaj

fierbinte din Sydney.”
"Ce spui despre el?" mă răstesc când mă bag în pat.
„Dezosează puii. Le oferă un final fericit la sfârșitul masajului.”
"El nu."
„De asemenea. Un întreg salon dintre ei care se drac cu puii care

primesc masaje.”
„Oh... ca orice alt salon de masaj pentru bărbați, vrei să spui?” Răspund
sarcastic în timp ce îmi dau spatele la el. „Tu inventezi rahatul asta. De unde
ai ști asta, oricum?
„Natasha s-a îmbătat și i-a spus lui Josh că a făcut un masaj cu un final
fericit.”
Ochii mi se fac mari și am chicoteli când mi-l imaginez pe Joshua

înnebunind balistic. Va trebui să o întreb despre asta.
„Ei bine, doar am spatele strâns. Vreau un masaj cu un final relaxat”,

îi spun.
— Nu te atinge, Ashley. Vreodată. Mergi mai departe."
Zâmbesc în întuneric. E distractiv să tachineze. „Ei bine, dacă nu-l pot

avea pe Steven ca masaj terapeut, nu poți avea PA de sex feminin.”
"Oh Doamne." Oftă. „Și ce ar trebui să însemne asta?”
„Ei bine...” zâmbesc eu. „Ai putea să fugi cu un PA și să te draci

ea în magazie, de unde să știu?”
„În mod specific, nu angajez PA de care sunt atras. Nu sunt un idiot,

Ashley. Nu îți iei carnea de unde îți iei cartofii.”
Îmi cade gura căscată de șoc și mă rostogolesc pe spate.

„Tocmai mi-ai spus că nu îți iei carnea de unde iei cartofi? Adică munca
înseamnă cartofi? Și carnea este vagin?
"Am facut. Acum du-te la culcare." Expiră în timp ce începe să se relaxeze.

„Și dacă îndrăznești să te gândești din nou la Steven, îți voi sparge și eu
spatele.”
Zâmbesc în întuneric.
„Nu zâmbi, o să te doară.” Expiră din nou. "Mult."
Arunc încă o grămadă de lucruri în afara ușii din față. „Bine, deci am
scaunele, sacii de dormit, saltelele pneumatice, pompa, mâncarea. De
ce altceva avem nevoie, Owen? mă gândesc cu voce tare.
Owen ridică din umeri cu un zâmbet larg.
„Oh, chestii de curățenie.” Mă duc și iau mătura, mopul și cârpele

de curățat, precum și găleata și spray-urile din magazie. Cameron stă
întins pe canapea și citește ziarul în timp ce trec pe lângă el cu tot.
— Ești sigur că nu vii, Cameron? Întreb.
Este sâmbătă dimineață și Owen și cu mine ne pregătim pentru

noaptea noastră la Pemberley. Cameron este un băț în noroi și nu
vrea să aibă de-a face cu asta.
"Nu." Își sună hârtia. "Ma relaxez.

Pemberley nu este pentru mine.” Aruncă pagina supărat. „Este
weekend, știi.”
zambesc. „Puterea și apa sunt acum pornite la Pemberley, așa

că e bine.”
„Hmm.”
— Va fi înfricoșător acolo fără tata, mamă? întreabă Owen în

timp ce ochii lui mici trec între noi.
dau din umeri. „Nu, putem face asta, amice. Suntem duri. Ne
vedem pe tata mâine seară târziu, când ne întoarcem.”
Cameron se uită la mine peste partea de sus a hârtiei lui, iar eu mă

întorc cu spatele la el și zâmbesc.
Îi ofer tratament de psihologie inversă până la Pemberley. — Va

fi frumos pentru tata să aibă o noapte aici pentru el însuși, îi spun lui
Owen.
păsărică mare. Urăște să fie aici singur.
Owen se apropie de tatăl său și îl ia de mână. — Nu poți veni, tată?
„Nu, amice.” Cameron oftă, simțindu-se clar vinovat.
Zâmbesc în timp ce pregătesc lucrurile. „Owen, du-te și ia-ți puloverul.

Vom avea un foc de tabără în seara asta. Am cumpărat bezele de prăjit pe
bețișoare.”
"Da!" Owen plânge de entuziasm. „De unde vom lua lemnul?”
"Nu știu încă. Vom găsi câteva.” Owen aleargă sus, entuziasmat.
„Arde casa”, răspunde Cameron categoric.
Zâmbesc când încep să iau totul afară pentru a-l încărca în mașină.
Îmi iau trei călătorii pentru a introduce totul. „Bine, asta este. Să mergem,
Owen.”
"Da." Owen aleargă afară.
„Vii să-ți iei rămas bun, iubito?” îl întreb pe Cameron în timp ce ies pe
ușa din față.
Își aruncă hârtia jos, se târăște de pe canapea și iese la mașină.
„Nu pot să cred că, de fapt, pleci fără mine”, el

murmură.
„Nu pot să cred că nu vrei să vii”, îi răspund în timp ce îi arunc lui

Owen mănușile sale mici de lucru din piele în timp ce stă pe bancheta din
spate.
"Ce sunt acestea?" întreabă el entuziasmat.
„Mănușile tale de lucru. Ți-am luat niște cizme de lucru,

de asemenea, băiat mare.”
Ochii i se fac mari de entuziasm. "Minunat."
Cameron se încruntă. „Nu vreau să lucreze la casa aceea”.
Îmi dau ochii peste cap. „Tocmai de aceea mergem, Cameron, ca să

învețe asta doar pentru că tatăl lui are
banii nu înseamnă că primește lucruri gratis.”
Cameron se uită la mine, nesimțit.
„Vreau să fie mândru de ceea ce construim și renovăm.” Îi zâmbesc

ușor lui Cam și el se încruntă. „Acesta este ca hobby-ul suprem al familiei.
Ceva pe care îl putem realiza împreună.”
Cameron își dă ochii peste cap într-un mod prea dramatic.
— Și tu ești în această familie, Cameron. Îmi fac ochii mari pentru a-mi
accentua punctul de vedere.
El dă din cap. „Ai vreo lopeți împachetate?”
"Pentru ce?" Întreb.
„Săpat mormânt!” se repezi el. „Acordă-mi zece minute”.
„Lucrurile tale sunt deja în mașină.” Zâmbesc larg.
Se uită la mine, nesimțit. „Tocmai te-ai jucat cu mine?”
„Ca o lăutărească.” Il sarut usor pe buze si el da din cap.
— Ești o durere în fundul meu, Tucker.
„Dar tu mă iubești, nu?”
"Din pacate." Intră înăuntru și zece minute mai târziu reapare, cu duș
și gata cu o cutie de vin sub braț. „Am nevoie de alcool dacă stau în acea
gaură a iadului.”
„Deja împachetat și în mașină.” Îmi bat la tâmplă. „Aici sus să mă

gândesc…”
El ridică o sprânceană și arată spre sexul meu. — Și acolo jos pentru

dans? El trântește ușa mașinii lui Owen. „Singurul meu obiectiv în acest
weekend este să-ți explodez patul de aer cu corpul tău.” Se urcă și pornește
mașina. — Intră, Tucker, înainte ca eu și Owen să te lăsăm aici.
„Mamă, este aproape timpul să începi. Vino să vezi, strigă Owen

entuziasmat.
Ies din hambar să văd lucrarea de după-amiază a bărbaților mei

și zâmbesc larg. E seară și am lucrat toată ziua. Am măturat și curățat
hambarul. Am decis să dormim aici în seara asta. Este într-o stare mult
mai bună decât este casa și știm că dacă plouă acoperișul cu siguranță
nu se scurge. Peretele și podeaua de piatră sunt ambele solide. Ne-
am pregătit paturile și sacii de dormit și tocmai termin cu ferestrele.
"Wow." Ridic sprâncenele. "Impresionant."
Owen și Cameron au construit împreună un focar. Au eliberat

un spațiu, au adunat pietre, apoi le-au așezat cu grijă într-un cerc,
înalt de patru. Au trei scaune pliante poziționate în jurul lui, iar
marshmallow-urile sunt în față și în centru, cu trei bețișoare lungi de
prăjire gata.
Îmi arunc cârpele de curățat geamurile și mă așez lângă foc.
Fața lui Cameron cade așa cum crede. „Avem meciuri?”
Ridic sprâncenele. „Nu te-ai gândit la asta înainte să începi să

construiești asta?” Întreb.
"Nu." Cameron oftă în timp ce își trage mâna pe față.
Umerii mici ai lui Owen se prăbușesc de dezamăgire.
„Norocos că am fost o Girl Scout”, o tachinez. Mă duc la geanta

cu provizii și scot o brichetă pe care am adus-o de acasă. M-am gândit
la toate... sper. Îi dau bricheta lui Cameron și el aprinde hârtia pe care
au strâns-o în jurul focului, iar ea începe încet să decoleze.
„Mamă, fă-ți repede o fotografie cu mine și tata cu focul nostru pentru

a o trimite Jennei”, spune Owen, cu ochii deschiși.
Cameron zâmbește mândru de el însuși.
Îmi scot telefonul. — O idee grozavă, Owie.
Cameron își pune brațul pe umerii lui Owen și ei pozează în timp

ce eu fac clic.
Owen se așează apoi pe micul lui scaun pliant și se uită la

foc, cu picioarele legănându-i de bucurie în timp ce zâmbește de la ureche la ureche.
Cam îl urmărește în tăcere și îl văd gândindu-se. Ochii îi pâlpâie spre

mine și zâmbește blând.
Cred că tocmai a avut un moment „aha” în timp ce urmărește cât de

mândru este fiul său că face focul. Vine și se așează lângă mine pe scaunul lui
de tabără, își pune mâna pe coapsa mea și îmi sărută buzele. "Te iubesc."
Zâmbesc împotriva lui. "Ce nu este de iubit?"
„Dă-mi telefonul tău, mamă.” cere Owen. „Lasă-mă să fac o fotografie

cu voi doi”.
Cam și cu mine zâmbim în timp ce Owen scapă.
Prăjim marshmallows și ne jucăm I Spy și facem pâine prăjită cu gem,

de asemenea. Nu cred că am avut vreodată o noapte mai frumoasă.
Cam și cu mine am băut o sticlă de roșu și stau cu picioarele întinse peste ale
lui, în timp ce el și Owen joacă piatră, hârtie, foarfece. Sincer să fiu, acesta este
cel mai relaxat în care am fost atât de mult timp. Fără internet, fără televizor,
fără distrageri. Singurul sunet care se aude este trosnetul sporadic al focului.
Mă uit peste padoc și sus, la casa veche, și mă întreb dacă Gloria este sus în
Rai, privindu-ne.
Pun pariu că ea zâmbește.
Mi-a spus că îl voi găsi pe domnul Darcy și am făcut-o. Mă căsătoresc cu

el și el este aici la aceeași fermă, poate chiar în același loc, unde a stat cu
domnul ei Darcy.
Mă uit înapoi să-mi văd cei doi băieți râzând liber, iar eu
deveni emoționant, lacrimogen.
Pentru prima dată în atât de mult timp simt că totul s-a fixat la loc.
Fiul meu, slujba mea, viitorul meu soț și această casă... Simt că totul a
fost menit să fie, și poate că vinul roșu vorbește, dar în acest moment aș putea
trăi fericit aici, la această fermă, fără un cent pentru numele meu. .
Am tot ce mi-aș putea dori vreodată chiar aici.

Focul se stinge. Este târziu. Stăm în jurul ei ore întregi. "Haide. Ora de
culcare, domnule, îi spune Cam lui Owen.
Ne ridicăm și ne îndreptăm spre hambar să ne schimbăm în

pijamale, iar eu închid ușa. Owen se scufundă pe patul său cu aer și
Cameron stă la capătul patului, cu mâinile pe șolduri, în timp ce studiază
împrejurimile noastre. „Este asta măcar în siguranță?” șoptește el pe
sub răsuflare.
„Oh, da”, strigă Owen entuziasmat. „Acest pat este bolnav!”
Chicotesc în timp ce mă urc pe patul de aer și mă bag în sacul

meu de dormit, în timp ce Cameron se plimbă prin perimetrul
hambarului cu lumina de la telefon aprinsă.
"Ce faci?" Eu chem.
„Se caută șobolani. Nu vreau să mi se mestece urechea în mod

deosebit în miezul nopții. Totuși, sunt bineveniți la ai tăi. Ai putea să
faci cu niște otoplastie.”
Râd și mă întind pe spate pe pat. Mă uit peste, iar Owen doarme

deja profund. S-a epuizat de cărând toate pietrele acelea astăzi. După
zece minute de investigare, Cameron se strecoară în sacul de dormit
de lângă mine și se ridică pentru a-și lumina încă o dată.
„Vei să te relaxezi?” Oft somnoros.
„Al naibii de groază Amityville. Iată-ne, murmură el.

„Cine naiba știe ce trăiește în hambarul ăsta?”
„Acum facem”, șoptesc eu.
Expiră profund. — Ai noroc că te iubesc, Bloss. El

se culca. „Nu aș face rahatul asta pentru nimeni altcineva.”
Zâmbesc larg cu ochii închiși. "Știu."

„Așadar, mă gândeam că începem prin a scoate totul afară”, anunț.
Cameron se încruntă în timp ce mă privește. Mâinile lui sunt pe

șolduri, prinse în mănușile lui de lucru din piele și are noile lui cizme
cu vârf de oțel pe care i-am cumpărat în secret de-a lungul săptămânii.
Owen se joacă cu camioanele lui pe veranda din față.
"Ce vrei să spui?" Se încruntă în timp ce privește toate plăcile de gips-

carton de peste tot pe pământ. — Ce... toate astea? Face semn spre
mormanul de moloz.
"Da." Iau o bucată și o duc afară ca să o pun pe iarbă în lateralul casei.
Mă întorc înăuntru să văd chipul confuz al lui Cameron.

"Ce? Crezi că vom dezbrăca noi înșine această casă?”
„Uh-huh.” Iau o altă bucată de gips-carton și dispar din nou afară

înainte să mă întorc.
„Ashley, această slujbă este prea mare pentru noi. Dacă ești așa de pus
făcând această gaură, vom plăti pentru ca cineva să o facă.”
„Nu, nu vom face.” Iau o altă bucată și o iau

in afara. — Facem totul singuri, Cameron.
„Va dura ani.” Se încruntă.
dau din umeri. "Asa de? Avem ani, nu-i așa?” Iau o altă bucată și o scot
înapoi afară, și zâmbesc în timp ce intru înapoi. Are în secret un atac de
panică acolo.
„Așteaptă, stai.” Își pune mâinile pe șolduri. „Deci, chiar crezi că putem
renova această casă singuri?”
"Da." Îmi dau ochii peste cap. „Mă asculți deloc?”
Clătină din cap neîncrezător. "Cum?"
Iau o altă bucată de gips-carton. „Nu stând acolo privind, asta e sigur.”
O scot afară și zâmbesc când mă întorc.
— Ei bine, nu dorm într-un hambar al naibii, Ashley. Am nevoie de o

baie, cel puțin”, cere el.
„Puteți face băile profesional”, recunosc în timp ce ridic o altă bucată

de gips-carton. „Putem vinde cealaltă casă pentru a plăti totul.”
Cameron se uită la mine în gol, cu mâinile încă pe șolduri.
„Tu organizezi băile. Găsiți un instalator și alegeți plăcile și armăturile,

iar eu voi curăța gips-cartonul.” Mai ridic încă o bucată.
— Ești... vorbești al naibii de serios? se bâlbâie el.
Dau din cap.
Se încruntă. „Ei bine, unde voi găsi un instalator aici?”
Mă uit la el, nesimțit. — Ești un chirurg cardiac, Cameron. Sunt destul

de sigur că ești suficient de deștept ca să rezolvi asta.” Execut următoarea
bucată de gips-carton. „Oh, și vreau și eu o baie în hambar, te rog!” Eu chem.
"Pentru ce?"
„Îmi fac din asta o casă de oaspeți, ca să putem avea prietenii să

rămână acolo.”
„La naiba,” l-am auzit mormăind pe sub răsuflarea lui, iar eu

mu că-mi buza de jos pentru a-mi ascunde zâmbetul. Mă întorc înăuntru.
„Deci sunt patru băi pe care trebuie să le organizez. Cum naiba voi
organiza patru băi?”
Este foarte greu să nu izbucnești în râs aici. „Aș începe prin a scrie o
listă și poate să caut pe Google renovarea băii.”
Se uită la mine în timp ce continui să-mi scot gips-cartonul.
— Ei bine, va trebui să aștepte până după nuntă.
„Dacă nu te descurci să organizezi câțiva meseriași, doar

lăsați-l." Oft în timp ce ridic mai multe plăci de gips-carton. "O să o fac."
„Ma descurc”, se repetă el.
„Nu pare că te descurci.”
„Și m-am gândit că lucrul greu despre căsătoria cu tine va fi să te cer

în căsătorie...” mormăie el.
Mă întorc către el. "Fara camera." Mi-am pus mâinile pe șolduri.

„Cel mai greu lucru pentru tine va fi să mă lași însărcinată și să ai grijă de
copiii noștri.”
Ochii lui îi țin pe ai mei și zâmbește blând. „Acum, există un plan.” Vine
la mine, îmi dă părul pe spate de pe frunte și mă sărută încet.
„Renovarea unei case este ușor, Cam.” Ridic privirea spre el. „Va fi atât
de satisfăcător să fi făcut asta noi înșine. Știu că va fi greu, dar îți poți
imagina când venim aici cu copiii? Casa va fi terminată și vom avea o piscină.
Ei pot avea cai și motociclete și să știe că toate acestea le-am făcut noi înșine.”
Se uită prin casă în timp ce mă ține în brațe.
„Toată treaba este pur și simplu copleșitoare, Ash.”
Zambesc. — Știi ce este copleșitor, Cam?
"Ce?"
„A avea un copil pe cont propriu. Neștiind cine este tatăl lui. Nu-mi
vorbi despre copleșire pentru că habar n-ai ce înseamnă asta.”
Înghite nodul din gât și suflă.

„Ești o tipă dură.”
Zâmbesc larg. „Sunt, așa că începe să te miști dracu’

gips-carton înainte să te rănesc.” Îi lovesc spatele. "Acum!"
Este ora 17:00 când arunc în sfârșit o ultimă privire prin Pemberley. Cameron
și cu mine am eliberat astăzi camera de familie și jumătate din partea de
jos. Suntem epuizați.
Owen s-a cățărat în copaci și a intrat în toate. Noi trei suntem murdari
de murdari.
Coborâm la hambar să ne luăm lucrurile și ca

Cameron se încarcă și dispare afară mă opresc și
inspiră împrejurimile mele.
Îmi place acest hambar de piatră. Îmi place totul despre el.
Un gând îmi trece prin minte și ies afară să mă uit la padocurile din
jur înainte să mă întorc în hambar. Este destul de mare, așezat la vreo
treizeci de metri lungime și vreo cincisprezece metri lățime, dar... nu, nu ar
putea fi posibil.
S-ar putea?
Cameron reapare pe uși.
„Cam.” Îmi mușc buza de jos nervoasă. Cum să spun

acest? „Cred că știu unde vreau să mă căsătoresc.”
„Unde, Bloss?” mormăie el, distras.
"Aici. În acest hambar de piatră.”
Fața îi cade îngrozită. „Nu poți să fii serios.”

Zâmbesc, plin de speranță. "Complet."
El dă din cap. „Evident că ai un fel de episod delirant indus de praf. Urcă

în mașină." Ne ridică ultimele bagaje. „Owen, urcă-te în mașină, te rog”, strigă
el.
"Unde este el?"
Ieșim afară să-l vedem pe Owen alunecând pe un trunchi de copac cu

viteză maximă.
Ochii lui Cameron se fac mari. "Atenție!" strigă el agitat.
„Uite, Cam.” Îl iau de mână și îl conduc înapoi înăuntru.

„Ascultă-mă doar cinci minute, te rog. Doar cinci minute.”
Își dă ochii peste cap.
Arăt spre spatele hambarului. „Am putea pune o baie frumoasă în spate
pentru oaspeți.” Arăt în față. „Am putea pune o poiană cu mochetă în față,
unde să stăm și să ne căsătorim. Ar putea fi un covor în centru pentru a crea
un culoar, sau ne-am putea căsători afară, sub stejarul mare.” Alerg în fața
hambarului în timp ce încerc să i-o arunc. „Am putea închiria scaune frumoase,
lumânări, iluminat și am putea avea și muzicieni și lumini. Poate mese circulare
cu scaune albe? Am putea angaja catering și am putea angaja un cocktail bar
pe care să-l așezăm pe gazon sub stele.” Mă uit în jur entuziasmată. „O mulțime
de flori proaspete.” Sar în sus și în jos pe loc. „Ar putea fi atât de uimitor.”
Se uită la mine în gol.

„Și grădinile... am putea avea o albină care lucrează acolo, cu

plante în ghivece și o intrare decorată. Probabil ar costa la fel ca acele
locuri chic la care te-ai uitat.”
dau din umeri.
Se uită în jur și expiră puternic. „Oaspeții noștri nu vor dori să vină

până aici, Ashley.”
„Cei care contează vor, și dacă nu vor să vină, atunci, oricum, să le

rămâi bine.”
Îi iau mâna în a mea. „Cam, știu că încă nu-ți place ferma asta...”
Ochii mei îi cercetează pe ai lui. "Dar tu vei. Promit, o vei face. Și vreau
să mă căsătoresc într-un loc sentimental pentru mine, pentru noi.
Undeva pe care încă ne vom iubi peste cincizeci de ani.”
„A te căsători cu mine nu este un sentiment suficient de mare?”
Zâmbesc trist. "Desigur ca este." Mă uit în jur și expir.

"Ai dreptate. Este în regulă dacă nu vrei asta.” dau din umeri. "Am
înțeles." Zâmbesc și iau ultimul dintre genți. — Trebuie să fie o decizie
comună, Cam. Aceasta este și nunta ta și, dacă vrei, putem continua să
căutăm un loc.”
Mă duc la mașină și arunc bagajele în portbagaj, apoi îl prind pe

Owen în scaunul lui de mașină. Cameron rămâne în hambar și eu îmi țin
respirația. Știu că se plimbă, având în vedere ce am spus.
Te rog, te rog, te rog.
Merge pe aleea cu pietriș și se uită în jur ca

Stau în mașină și mă uit la el.
„Ce face tata?” Owen oftă. „Putem lua McDonald’s în drum spre
casă? Mi-e foame. Vreau pepite.”
Zâmbesc în timp ce îl privesc pe Cam făcându-și evaluarea internă.

"Da, iubito. Îmi iau un Big Mac”, răspund.
Cameron urcă în cele din urmă în mașină și trântește ușa, iar ochii
lui se îndreaptă spre mine. — Ești o durere în fundul meu, Tucker.
Oftă.
„Nu este un nu.” Zâmbesc cu speranță.

El pornește mașina. „Nici nu este un da.”
Cameron
Prind nasturii de cămașa albă pe care o încerc. Este miercuri după-

amiază și sunt într-un butic de îmbrăcăminte pentru bărbați și caut
costume pentru nunta cu Joshua și Adrian.
Aceasta a fost singura dată când noi trei am putut coordona același
timp liber de la serviciu în următoarele câteva săptămâni. Jenna îl va
lăsa pe Owen în curând.
„Ei bine, ce a fost atât de rău în asta?” întreabă Adrian prin u ă.
— Ar trebui să vezi ferma asta, Murph. O să ai o bătaie de cap.”
„Nu poate fi atât de rău.”
"Da. Acest costum este bun, strigă Joshua din vestiar.
„Lăsați-o. Vreau să-l văd”, îi spune Murph.
„Este mai rău decât rău, este...” Scutur din cap în timp ce încerc
să găsesc un cuvânt destul de rău, dar nu există unul. „Este material
pentru buldozer.”
— Și Ashley dorește serios să faci asta?

întreabă Adrian surprins.
"Da." Îmi dau ochii peste cap în timp ce trag pantalonii de costum
și îi închid fermoarul. „Ceva despre că lucrăm din greu pentru ceva și
este un proiect de familie sau o porcărie.”
„Legăturile gri mai întâi, te rog”, strigă Adrian.
Dau din cap și scot cravata gri de pe scaun. „Ea crede că va fi bine
pentru mine și pentru Owen”, am spus
răspuns.
Amândoi rămân tăcuți în timp ce se îmbracă.
„Spune că doar pentru că Owen are un tată cu bani, nu-l va lăsa

răsfățat și vrea ca el să aprecieze lucrurile nematerialiste... sau ceva de genul
ăsta.” Îmi înfășor cravata în jurul gâtului, încruntându-mă când mă uit la ea.
„Cum merge din nou cravata asta?” Întreb.
„Ha”, strigă Adrian. „O iubesc pe fata aceea și este o cravată.

Rezistă. O voi lega.”
„Da, ei bine, dacă îți place atât de mult, atunci te căsătorești în această
versiune proastă a Old McDonald Had a Farm!” ma repez. „Înțeleg de ce îi
place, dar serios, asta merge prea departe.”
Îl aud pe Joshua chicotind în vestiarul lui. „Blake

iubește cântecul acela”, râsete el.
„Acum vrea să se căsătorească în hambar...” continui. „Și știu cât de

mult îl iubește, așa că, evident, mă simt rău dacă nu o las să-l aibă acolo.” Eu
dau din cap cu dezgust. „Mă încurcăm de perete aici...”
mormăi. „La naiba dacă o fac și la naiba dacă nu o fac.”
„Cum se numea bătrânei? Cel care i-a lăsat casa asta?” întreabă Joshua.
„Gloria”, răspund eu.
Joshua râde. „Deci, efectiv, Gloria ți-a lăsat o glorie

gaură și tu ești receptorul.”
Adrian chicoti. "Buna asta."
— La naiba, răsturn eu. „Deși este complet adevărat.” Îmi pun jacheta
peste umeri. „La naiba. Și mai este o problemă…” adaug eu.
„Ce acum?” întreabă Adrian.
„Dacă avem nunta la fermă... unde vom avea noaptea nunții?” Eu dau
din cap din cauza problemei mele. „Vreau să-i iau pe cineva drăguț pentru
prima dată
noapte împreună. Nu îmi petrec noaptea nunții pe un pat cu aer

gonflabil într-un hambar.”
Amândoi râd de nenorocirea mea.

„Ei bine...” se gândește Adrian o clipă. — Ai putea amenaja suita
principală.
Mă încruntă în timp ce procesez sugestia lui.
"Oh, Doamne. Da. Fă-o singur pentru ea în secret

și surprinde-o cu ea în noaptea nunții ca cadou.”
Ridic sprâncenele la posibilitate.
„Puncte brownie uriașe. Al naibii de imens”, spune Joshua.

„Ar deveni maimuță dacă ai face asta pentru ea.”
„Nici nu aș ști de unde să încep, totuși”, răspund.
„Soție fericită, viață fericită, Cam...” murmură Joshua.
Hmm. Bănuiesc că ar fi cam grozav să faci pentru ea.

I - ar plăcea.
Deschidem cu toții ușile vestiarului în același timp și ieșim în

magazin pentru a sta la coadă în fața oglinzii. Adrian zâmbește larg, iar
Joshua mă plesnește pe spate. „Asta e, băiat mare.”
Adrian ne asigură cravatele și ne uităm cu toții din nou la reflecțiile

noastre. — Veste sau fără veste? Întreb.
„Vestele”, răspunde Adrian în timp ce se încurcă cu cravata mea. "Dar

al tău va fi alb”, adaugă el.
Îmi strâng fața. „Nu sunt adeptul unei veste albe, mă voi simți ca
un porumbel. Cred că negru.”
„Vestă neagră, papion negru”, răspunde Adrian.
„Bine, deci unde sunt papionii?” Întreb.
"Tata!" sună Owen în timp ce fuge în magazin și sare în brațele

mele.
"Hei amice." Râd în timp ce îl prind și îi sărut capul perfect. — Ești

gata să-ți încerci costumul? întreb eu în timp ce îi gâdil coastele.
„Uh-huh.” Owen zâmbește prost. Își plesnește mâinile lui Joshua

și Adrian în semn de salut.
„Hei, tip mare.” Joshua își freca părul cu afecțiune.
Mâinile Jennei se duc la gură emoționată în timp ce ea

mă vede. „Arăți superb, Cam.” Ea zambeste.
„Bună, Jenna.” Zâmbesc în timp ce ridic micul costum negru

atârnat pe un cuier din spatele ușii vestiarului meu. — O să încercăm
asta, Owen, ca să fim pregătiți pentru nunta noastră?
"Da!" Owen strigă entuziasmat. „Mama ne va iubi în acestea.”
Ashley
Cameron își sorbiește scotch-ul, cu ochii lui sexy ațintiți asupra ai mei.
„Nu te uita așa la mine, Bloss, decât dacă te bagi sub masă și îmi sugi
penisul.”
Ridic din sprâncene și zâmbesc în paharul meu. E vineri

noapte—întâlnire noapte—și bărbatul meu este într-o dispoziție foarte obraznic.
Are acea privire în ochi... cea pe care o iubesc.
Nu am vorbit despre nuntă toată săptămâna. Încerc să nu o scot

în discuție. Nu vreau să-l împing. Renovarea casei este suficient pentru
mine, iar el are tot dreptul să aibă un cuvânt de spus cu privire la locul
unde avem nunta noastră.
Mă gândesc că poate casa lui din LA este o opțiune acum. Chiar

nu suport acele locuri de nuntă pretențioase. Știu că s-a dus să-și ia
costumul săptămâna asta cu băieții și, ca prin minune, am găsit o rochie.
A fost primul pe care l-am încercat. Adrian a aliniat aseară o

întâlnire exclusivă cu un designer. Natasha și
Jenna a venit cu mine. Nu l-am cumpărat pentru că a fost primul... dar m-am
gândit toată ziua la asta.
Este clasic feminin și știu că lui Cam îi va plăcea.

Jenna și Natasha vor fi domnișoarele mele de onoare. Totul se îndreaptă la
locul lor, doar cu locul nenorocit de rezolvat.
„Ar trebui să mergem,” șoptește Cameron în timp ce ochii lui întunecați

coboară pe buzele mele.
Mă uit la ceas. "E devreme."
— Da, dar trebuie să plecăm dimineața devreme.
mă încruntă. "De ce? Unde mergem mâine?”
Zâmbește sexy. „Pemberley.”
Am ochii mari. — Pemberley?
Zâmbește și își trece degetul înainte și înapoi peste buzele mari și sexy,
în timp ce mă privește. Îi simt seducția până la sexul meu. „Ei bine, avem de
pregătit o nuntă.”
Îmi rămâne gura deschisă. "Vrei să spui…?"
El zambeste. „Da, vreau să spun.” Îmi ridică mâna și o sărută pe dos. —

Vrei să mă căsătorești la Pemberley, Ashley Tucker?
Mă uit la el printre lacrimi și dau din cap. „Uh-huh.”
„Șase săptămâni”, spune el.
mă încruntă. "Șase săptămâni?"
„Ne căsătorim în șase săptămâni. Invitațiile trebuie să plece

afară săptămâna aceasta.”
— Nu cred că e suficient timp, Cam, bâlbâiesc eu. „Eu

nu va putea avea concediu de muncă.”
Își trece piciorul pe tibia mea în timp ce ochii lui întunecați îi țin pe ai
mei. „Ți-am verificat programul cu Jameson și poți avea șase zile libere.
Vinerea dinaintea nunții și apoi săptămâna după luna noastră de miere.”
Îl privesc pe jumătate șocată. „Mergem într-o lună de miere?

El zambeste. „Da, mergem într-o lună de miere. Doar pentru că ne

căsătorim într-un hambar nu înseamnă că nu avem o săptămână pentru
noi înșine.”
rânjesc.
— Și asta e singura săptămână pe care o pot face, Bloss. Nu am

operații majore și pot reprograma orice altceva. Șase săptămâni."
„Dar…” Mă încruntă. „Dar...” scutur din cap. „Așa este

multe de facut. Nu vom avea timp. Pemberley este un dezastru.”
"Mă descurc. Știu că ești înzăpezit. Adrian și cu mine ne descurcăm.”
Zâmbesc blând. "Într-adevăr?"
"Într-adevăr." Se gândește o clipă la asta și apoi se încruntă. „Ei

bine, sper.”
Râd.
Ochii lui îi țin pe ai mei și își linge buzele în timp ce îmi ridică mâna
și sărută palma. „Și în seara asta, domnișoară Tucker, vreau cea mai
bună slujbă de șef pe care mi-ai dat-o vreodată.”
Încep să-mi simt interiorul furnicănd când îl văd cum mă sărută.
„Ce ai de gând să faci cu penisul tău în gura mea?”

optesc eu.
Ochii lui sclipesc de excitare. „Dă jos casa”.
Trei săptămâni până la nuntă
Îl văd pe Cameron coborând padoc cu o bucată uriașă de lemn peste

umăr și îmi zâmbesc în sinea mea. Micul său ucenic, Owen, îl urmărește
și cu o bucată mică de lemn peste umăr.
Își idolatrizează tatăl... și eu la fel.
Cameron și-a făcut curajul în fiecare weekend pentru a pregăti

această proprietate pentru nunta noastră. Mâinile lui cândva perfecte
sunt acum acoperite de vezicule.
În fiecare noapte am avut un foc, am prăjit bezele și apoi am

tăbărât în hambar pe paturile noastre de aer. M-am îndrăgostit mai
mult de locul și de ceea ce reprezintă pe oră.
Deși nu a recunoscut în mod deschis, știu că și Cameron este acum
atașat. L-am auzit vorbind despre proprietate cu mândrie în voce cu
prietenul său doctor din cantina spitalului săptămâna trecută,
spunându-i despre planurile pe care le are pentru casă.
Weekendul acesta este primul weekend în care avem băi frumoase de
folosit. S-au terminat în sfârșit, iar accesoriile sunt toate din marmură
albă cu fitinguri de alamă de designer. Cam a organizat totul.
Din păcate, la etaj a fost considerat nesigur de instalatori, așa că

acum este o zonă interzisă și este interzisă. Vom aborda acel coșmar
după nuntă. Aud un camion în depărtare.
„Este aici, băieți”, strig.
Owen și Cameron se întorc de la padoc și ieșim în față pentru a

întâlni camionul. Au sosit patru sute de plante, precum și gazon nou.
Bărbatul deschide partea din spate a camionetei și îmi rămâne gura
căscată de șoc. "De ce…?" Ochii mei se îndreaptă spre Cameron. „Asta-
i... ăsta-i un număr ridicol de plante”, bâlbesc eu.
Cameron se încruntă. — Pare mult, nu-i așa? Ochii îi pâlpâie spre

mine și ridică din umeri. „Nu știu, tocmai de asta a spus site-ul că am
nevoie.”
„Câți oameni ai să vină să ne ajute să plantăm astea mâine?” Râd.
„Ei bine, Joshua și Natasha și copiii. Murph și Ben.

Max și doi paznici.” El ridică din umeri. "Asta e." Se încruntă.
„Pe cine altcineva pot să întreb?” murmură el în sinea lui.
Îmi pun mâna la gură și zâmbesc în timp ce cei doi bărbați ne

descarcă plantele prețioase din spatele camionului. „O să o rezolvăm.”
Zambesc. Lucrul amuzant este că așa sunt
ferm că facem asta singuri, toată lumea pare să fi prins bug-ul de

renovare. Joshua și Natasha au ieșit weekendul trecut, iar Natasha m-
a ajutat să curăț hambar, în timp ce Joshua și Cameron au reparat și
vopsit garduri. Știu că Adrian a ieșit cu Cam în timpul săptămânii și
pentru o parte din planificare. A trebuit să râd. Cam mi-a spus că, în
drum spre casă, Adrian scria liste de lucruri de făcut și era atât de
stresat de ceea ce trebuia făcut, încât Cam a fost nevoit să intre într-
un bar și să-l îmbată pe jumătate doar pentru a-l relaxa.
Cameron începe să ajute la despachetarea camionului și îl

privesc pentru o clipă. Poartă pantaloni de trening gri, de designer,
care sunt acum acoperiți cu vopsea albă, și o cămașă albă Ralph
Lauren ruptă peste umăr de unde a fost prins de un cui mai devreme.
Cizmele lui mari de lucru sunt zgâriate și murdare. Owen este acoperit
de noroi și poartă haine ciudate în care, cu doar șase săptămâni în
urmă, tatăl său ar fi murit dacă l-ar fi văzut în ea.
Părul lui Cameron este nebun de sălbatic. Buclele le fac pe fete...
Oh, cu siguranță o fac.
Iau două dintre plante și le pun în rând cu celelalte. Să facem

asta.
Este miercuri înainte de nuntă și sunt pe coridorul spitalului, verificând

un pacient. Îl văd pe viitorul meu soț iubit făcându-și turele cu grupul
său de stagiari.
Inima îmi se răsturnează în piept. El încă îmi face

fluturarea stomacului.
El este în costumul lui bleumarin, cu o cămașă albă și cravată

gri , iar părul este aranjat în acel aspect întunecat și dezordonat de
perfecțiune pe care îl leagă atât de bine. Corpul său mare și musculos
este nevoia fiecărei asistente din spital. Totul la el țipă putere... și el
este al meu.
Vin după colț și Cam zâmbește sexy.

„Iată-o, minunata Ashley Tucker.”
„Bună, Ashley.” Stagiarii toți zâmbesc. „Mult noroc în asta

weekend”, spune unul dintre ei.
„Nu are nevoie de noroc”, răspunde Cameron calm. „Se

căsătorește cu mine.” Își trece mâna pe cravată și își ridică sprânceana.
„Nu este nevoie de noroc.”
Stagiarii râd cu toții, iar eu zâmbesc. „Mulțumesc”, îi răspund

stagiarului care mi-a urat bine. „Deși, cred că o să-ți iau norocul.” fac
ochii mari. „O să am nevoie.”
Ei râd din nou.
„Îmi fac runde finale și apoi plec.” El zambeste.
Ma topesc.
Cameron și-a luat liber restul săptămânii pentru a merge la

Pemberley cu Joshua și Adrian pentru a se pregăti de sâmbătă.
Adrian a fost acolo toată săptămâna în toată gloria lui de planificare a
nunții.
Dumnezeu știe ce ne rezervă, dar Cameron pare destul de

mulțumit de el însuși.
Nu l-am văzut niciodată atât de entuziasmat. Au fost telefoane
secrete către Adrian și Joshua pe care nu am voie să le ascult, plus
dosare cu poze cu lucruri pe care le ține în sertarul încuiat de la birou.
Dacă toate acele femei care cunoșteau versiunea de fostă jucător

a lui Cameron Stanton l-ar putea vedea acum, absolut încântate de a-
și planifica propria nuntă, ce ar crede?
Cine stia?
Nu cred că și-a imaginat vreodată să fie așa. Știu că cu siguranță

nu aș fi putut să prezic asta. Deși tendințele sale ciudate de control
sunt potolite, deoarece el ajunge să aleagă exact ceea ce își dorește.
Nu-mi pasă ce e în hambar.

Atâta timp cât el, Owen și ministrul sunt acolo, restul este
doar semantică.
El poate avea orice naiba vrea.
Ziua nunții 14:00
Expiră adânc în timp ce mă privesc la reflexia mea în oglindă. Părul

meu blond miere este coborât și a fost ondulat în valuri moi. Rochia
mea este de pe umeri și din dantelă albă, cu mâneci lungi și un
corset mulat, plus o centură largă din satin și o fustă plină din
organza.
Este alb.
Nu m-am gândit niciodată că voi purta alb la nunta mea, dar mă căsătoresc
cu prima mea dragoste, așa că îmi dau seama că se potrivește.
Aceasta rochie este peste deasupra, o rochie de basm. Dar tu

stii ce? Acesta este basmul meu nenorocit și inspir fiecare secundă
din el.
Port un voal, iar machiajul meu este superb. E o doamnă de

machiaj pe care am angajat-o.
Natasha este radiant când intră în cameră și mă ia de mână.

Mă întorc către mama, care are lacrimi în ochi.
„Jenna”, strigă ea. „E gata.”
Jenna intră și falca ei este uluită. „Oh, Ash, tu

arată atât de frumos,” șoptește ea.
Eu lacrimez și mă întorc la oglindă pentru a-mi privi reflexia

în timp ce mâinile îmi trec pe toracică.
— Ești gata să te căsătorești, iubito? șoptește Natasha.

Zâmbesc la reflexia mea. „Pariezi că sunt. Sa mergem."

Limuzina întinsă ajunge pe aleea mărginită de copaci din Pemberley,

unde mașinile sunt parcate strategic în rânduri pe padocul din față.
Îmi simt nervii dansând în stomac.
„Sper că totul este în regulă”, șoptesc eu. Pentru prima dată de

când mi-a venit ideea, mă simt îngrijorat că ferma îndeplinește
așteptările tuturor. Doamne, asta ar putea fi un adevărat dezastru.
Sărmanul Cameron. La ce mă gândeam să-l pună sub atâta

presiune?
Îmi imaginez pe Adrian, Joshua și Cam dând curse să bată ceasul

pe parcursul săptămânii pentru a face totul la timp, iar eu zâmbesc în
sinea mea. Au muncit atât de mult.
Locul arată uimitor.
Sprayurile de organza albă atârnă sporadic de stejari. Gazonele

sunt toate proaspăt cosite, iar gardurile au fost vopsite într-un alb clar.
Gardenii aliniază aleea, iar un paravan alb a fost așezat în jurul

casei pentru a o împiedica vizionarea. Palmierii uriași stau în ghivece
de-a lungul ecranului pentru a-l amesteca în verdeața din jur.
Știam că va acoperi casa.
Locul ăsta arată exact ca unul dintre locurile chic care

Lui Cameron i-a plăcut, doar că de fapt este de o sută de ori mai bun.
Îi văd pe Ben și pe Joshua stând în afara hambarului și zâmbesc când

mașina se oprește. Ben este într-un costum bleumarin, iar Joshua este în ținuta
lui de cavaler.
Joshua ridică privirea și zâmbește în timp ce face semn către mașină.
„Uită-te la aia tare.” Tash oftă când își vede bărbatul.

"Miau."
„Mulțumesc că ni l-ai împrumutat pe Joshua pentru o săptămână”, îi

șoptesc în timp ce îi iau mâna în a mea.
„Se pare că au fost ocupați”, spune ea în timp ce se uită în jur.
„Sfinte porcării”, șoptește Jenna. „Acest loc arată uimitor.

Bieții nenorociți trebuie să-și fi muncit degetele până la os.”
Toți chicotim.
Oamenii încep să bâzâie în jur și pot auzi pe cineva strigând în depărtare:

„Toți în hol. Mireasa a sosit.”
Inima începe să-mi bată.
„Asta este, fetiță.” Tatăl meu zâmbește în timp ce mă ridică

mâna și sărută partea din spate a acesteia.
suflă adânc. „Doamne, vreau doar partea formală să se termine. Sunt atât
de nervos să merg în fața tuturor.” Mi-am pus mâna pe burtă. „Dacă mă împiedic
sau așa ceva?”
Tash zâmbește plin de compasiune. „Nu vei. Relaxa."
Ușa mașinii se deschide și apare fotograful. El începe să dispară, iar eu

zâmbesc și mă străduiesc din răsputeri să par calm, în timp ce interiorul meu
sare în așteptare nervoasă.
Mă căsătoresc cu Cameron...
În câteva minute.
Inima mea este copleșită de emoție în timp ce îi zâmbesc pentru

aparat foto.
El continuă să facă clic, să facă clic și să facă clic și, în sfârșit, nu mai suport.
"Ajunge." Zambesc. "Primesc
căsătorit acum.”
Cobor din mașină și arunc o privire spre cele două domnișoare ale mele de onoare.
Ei poartă o versiune simplă a rochiei mele, doar într-o lămâie palid. Au mâneci cu
cap, cu corset din dantelă și fustă din organza, deși ale lor nu sunt la fel de pline
ca ale mele. Îmi doream ceva atemporal, pe care să mă pot uita înapoi la fotografii
peste cincizeci de ani și să-l iubesc în continuare.
Mă uit în jos spre hol și zâmbesc. A fost amenajată o potecă de piatră
albastră care duce de la mașină la hambar. Flori albe sunt plantate de ambele părți
ale căii și există un arc de lemn alb care este acoperit cu trandafiri albi și lămâi.
Oh, asta e atât de special.
Nu plânge. Nu îndrăzni să plângi!
Nu voi fi unul dintre acei pui nebuni care plâng pe culoar. Sau sunt eu?
Te rog, Doamne, nu.
Tash îmi întinde florile mele – un aranjament de flori albe și de lămâie pe

care Owen m-a ajutat să-l aleg – și expir adânc. „Asta este”, șoptesc eu.
Natasha și Jenna radiază de fericire înainte să mă sărute amândouă pe

obraz.
"Ești gata?" întreabă unul dintre ușători.
Dau din cap. „La fel de gata pe cât voi fi vreodată.”
Usherul dă din cap către cineva de la hambar și câteva clipe mai târziu
începe să sune muzica de pian. Este Marșul Nupțial.
Zâmbesc când am o viziune a lui Cam și Adrian alegând acest cântec.
Oh, îl iubesc pe acest om.
Natasha merge prima pe poteca de piatră albastră, cu Jenna urmând încet

în urmă. Îmi suflă respirația și îmi unesc brațul de cel al tatălui meu.
„Arăți frumos, fetiță.” Zâmbește în timp ce mă sărută pe frunte.

„Mulțumesc, tată”, șoptesc eu în timp ce mă sufoc.
Începem să ne croim drum pe poteca către sala noastră.

Inima îmi â ne te greu în piept. Fiecare pas se simte ca o milă și
vreau să alerg.
Vreau să fug cât de repede pot în brațele lui Cameron.
Ajungem la ușile duble din spate. Oaspeții stau cu toții în picioare și

privesc, așteaptă să vin.
Oh, Doamne. Oh, Doamne.
Mă uit în sus pe culoarul covorului roșu și acolo, la capăt, el stă în

picioare.
Mâinile lui sunt legate în fața lui și zâmbește sexy când mă vede.
Mă simt că mă topesc.
Poartă un costum negru și papion. N-am văzut niciodată un bărbat

să arate mai frumos decât el și un zâmbet larg imi acapare fața. Owen
devine entuziasmat să mă vadă, iar Cameron se întinde să-l ridice în brațe.
Amândoi mă privesc cu uimire.
Mergem încet spre cei doi băieți ai mei.
Cameron zâmbește încet în timp ce mă privește, încercând cu

disperare să-și țină emoțiile sub control și eșuând lamentabil.
Ochii lui sunt plini de lacrimi.
În sfârșit ajung la ei, iar Cam îl pune pe Owen înapoi lângă el. Tatăl
meu strânge mâna lui Cameron și îmi trece mâna lui. De parcă nu s-ar
putea stăpâni, Cameron se aplecă și mă sărută încet, cuprinzându-mi
fața. Îi zâmbesc și el se uită la mine cu dragoste.
Nu ne-am văzut de trei zile lungi.
„Este cineva să primească asta în camera de filmat?” sună Carson

jovial.
Mulțimea râde.
— Te îmbogă e ti cu mine, Stanton? optesc eu.
El ridică o sprânceană. "Eventual."

Îmi ia mâinile în ale lui și ne confruntăm.
Ochii noștri sunt închiși și în timp ce el se luptă cu lacrimile, eu

mă lupt cu un zâmbet prost.
Chiar nu aud nimic din ce spune ministrul sau nu iau în seamă

altcineva din hambar; Nici măcar nu știu cum arată.
Pentru că tot ce pot să văd este el.
Privind la mine, ochii lui sunt plini de dragoste.
Acest bărbat frumos. Cavalerul meu în armură strălucitoare.
Sunt scăpat din visul meu când ministrul vorbește cu Cameron.
"Repetă după mine."
Îmi țin respirația.
„Eu, Cameron John Stanton, te iau pe tine, Ashley Rose Tucker, ca

să fii soția mea căsătorită în mod legal. Să avem și să păstrăm, de astăzi
înainte, la bine la rău, la mai bogat la mai sărac, în boală și în sănătate,
până când moartea ne vom despărți.” El zâmbește în timp ce alunecă
inelul pe degetul meu, iar eu îi zâmbesc înapoi, sărind puțin pe loc.
Mulțimea chicotește.
Acum este rândul meu.
„Eu, Ashley Rose Tucker, te iau, Cameron John Stanton, să fii soțul
meu legal căsătorit. Să avem și să păstrăm, de astăzi înainte, la bine la
rău, la mai bogat la mai sărac, în boală și în sănătate, până când
moartea ne vom despărți.” Mă concentrez în timp ce alunec banda de
aur pe degetul lui Cameron.
„Acum vă declar soț și soție. Poți să-ți săruți mireasa.”
Râdem amândoi, iar Cam mă apucă de față și mă sărută încet.

Este un sărut de nuntă. Am exersat asta... mult.
Puțină aspirație, puțină limbă și un întreg

multe perfecte.
Mulțimea aplaudă în timp ce ne sărutăm. Owen îl lovește pe Cameron

pe picior, simțindu-se lăsat afară. Cam se aplecă și îl ridică, iar noi trei ne
punem brațele unul în jurul celuilalt.
Familia mea este unită.
Mă plimb cu mirare la frumoasa nuntă. Nu pot să cred locul ăsta.
Cum naiba a reușit Cam asta?
Hambarul a fost transformat într-o sală de recepție uimitoare, cu

mese circulare mari care sunt acoperite cu flori proaspete și lumânări. Un
pian și o vioară cântă în colțul din spate.
Afară este ca o scenă dintr-un film. Ramurile stejarului mare sunt toate
acoperite de lumini. Scaunele albe mari au fost plasate strategic peste tot
și există un cocktail bar unde un server pregătește cele mai delicioase
cocktailuri pe care le-am văzut vreodată. În jurul perimetrului sunt aprinse
felinare de foc, iar chelnerițele se învârt cu șampanie și tartine. Familia și
prietenii noștri sunt toți aici.
Simt două mâini șerpuindu-mă în jurul șoldurilor și apoi buzele moi

apăsând pe urechea mea.
— Bună ziua, doamnă Stanton. Cameron zâmbește împotriva mea.
Râd și mă întorc în brațele lui. „Cam, asta e atât de frumos.

Mulțumesc foarte mult." Îl sărut ușor și mă uit în jur cu uimire.
„Este absolut perfect.”
Adrian se apropie de noi.
„Mulțumesc mult, Adrian. Acest lucru este uimitor”, eu

oaptă. „Mai frumos decât orice am văzut vreodată.”
Adrian mă sărută pe obraz, aruncă o privire în jur și își ridică bărbia

mândru. „Este, nu-i așa?”
Văd o pată de vopsea albă în părul lui Cam și chicotesc în timp ce eu

bagă piesa după ureche.
„Ai vopsea în păr.” Zambesc.
— Habar n-ai, mormăie el sec în timp ce aruncă o privire spre Adrian.

„Asta a fost hardcore. Ar fi trebuit să-l filmăm pentru un reality show de
televiziune.”
Adrian ridică din sprâncene. „Chiar a fost. Am crezut că o să mor ieri.

Suntem norocoși să fim încă aici. Dar măcar poți să-ți scoți mâinile din
buzunare.”
Mă încruntă la întrebare și el își scoate mâinile. Cuticulele lui au

vopsea albă încorporată pe ele. Îmi cade gura căscată de șoc și am izbucnit
în râs.
„Am rămas fără timp și terebentină”, mormăie sec Adrian. „Este

îngrozitor.”
— Ai văzut picioarele lui Stan? Cameron râde.
"Oh nu." Râd când îmi pun mâna pe gură.

„Ce e în neregulă cu picioarele lui Joshua?”
„Acoperit cu vopsea”, răspunde Cameron. „Dar am primit ultima

terebentină pentru că eu eram cea care se căsătorea. Am trimis pe cineva
să ia mai mult, dar era prea târziu; Fotografii au sosit înainte de a se
întoarce.”
Inima mi se topește și mi-am pus brațele în jurul lor pe amândoi.

„Înseamnă atât de mult pentru mine că ați făcut totul aici.” lacrimez.
„Acum plânge”, răspunde Cameron categoric, dând ochii peste cap.

„Ea se căsătorește cu cel mai mare om de pe Pământ și nu varsă nici o lacrimă.
În momentul în care află că suntem acoperiți de vopsea și boom.”
„Sunt pe cale să mă încovoi într-o poziție fetală și să plâng din cauza asta
vopsea, de asemenea, spune Adrian categoric in timp ce se uita la unghiile.
Râdem cu toții și Adrian se uită la ceas. „Prăjitura și discursurile sunt

în cinci minute.” Îl privim plecând prin mulțime, în timp ce revine imediat
în rolul său de planificator de nuntă, iar eu îmi trec brațele în jurul soțului
meu.
„Mulțumesc mult, Cam.” îl sărut încet. „Nu ai idee cât de mult

înseamnă asta pentru mine.”
Buzele lui zăbovesc pe ale mele. "Da, o iau. De aceea am făcut-o.”
„Te iubesc”, șoptesc eu.
"Mai bine ai." Îmi zâmbește. „Hai să ne tăiem tortul de nuntă.”
Am tăiat tortul, tatăl meu și Joshua și-au ținut discursurile și toasturile, iar
lingurițele au început să lovească paharele de șampanie. Toată lumea
așteaptă discursul lui.
Cameron își dă buzele nervos și se ridică.
Owen vine și se așează în poala mea, uitându-se la tatăl său.
Cam își pune mâna pe vârful lui cu afecțiune în timp ce își adună
gândurile.
Joshua îi întinde microfonul și Cam expiră puternic. Oh, e nervos.
Zâmbesc în timp ce îl privesc.
„Aș dori să vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit astăzi. Știm că

a fost o călătorie lungă, dar eu și Ashley apreciem cu adevărat.” Se
întoarce către Joshua și Adrian, care stau de cealaltă parte a lui. „Pentru
cei doi oameni cei mai buni ai mei.” El îi urmărește pentru o clipă și apoi
își strânge buzele, în timp ce devine emoționat, lăsând capul în jos.
Joshua scutură din cap și Adrian zâmbește mândru în timp ce

privește.
„Vă schimb pe amândoi cu noi cei mai buni prieteni cât mai curând
posibil.” Cam se încruntă în timp ce își recapătă calmul. „În afară de vechi
și în interior cu noul este noua mea mantră.”
Mulțimea izbucnește în râs. Cameron e așa ceva de spus.
Își pune mâna pe umărul lui Joshua. „Într-o notă serioasă...” Se

oprește și înghite nodul din gât.
„Vă mulțumesc amândurora pentru că sunteți mereu alături de mine.” Îl scapă pe al lui
cap din nou, incapabil să vorbească prin emoție, și zâmbesc printre lacrimi.
„La naiba de păsărică”, îi șoptește Joshua cu un zâmbet.
Cameron scutură din cap în timp ce încearcă cu disperare să-și recapete

calmul.
Își îndreaptă atenția spre mine și zâmbește blând. „Ashley.

Sotia mea cea frumoasa."
Mulțimea zâmbește și aplaudă, iar el ia o înghițitură din bere și apoi o

ridică pentru a oferi un toast tăcut.
Se încruntă când crede. „Am scris acest discurs mare de trei pagini
pentru tine.” Se încruntă. „Dar nu există cuvinte care să descrie ceea ce simt.”
Se încruntă din nou și înghite în sec.
Ochii îmi lacrimă și mai mult. El chiar se chinuie aici.
Zâmbește și se uită la oaspeți. „Cu toții știți povestea noastră. Ne-am

cunoscut în Vegas și m-am îndrăgostit fără speranță de ea.”
Își pune mâna peste inimă pentru a-și accentua punctul de vedere.
Mulțimea râde.
„Mi-am pierdut telefonul și nu am avut cum să o găsesc, așa că în

weekendul următor am mers la New York, sperând cu disperare că voi găsi
această femeie care îmi bântuia fiecare gând.”
Mulțimea țâșnește, iar eu zâmbesc.
Îmi place povestea asta.
„Am pus chiar și un anunț în anunțuri pentru a încerca să o găsesc.”

Îmi zâmbește și îl iau de mână ca să o sărut. „Dar...” El zâmbește obraznic.
„Spre surprinderea mea, ea nu a vrut să mă găsească înapoi.” Își face ochii
mari și își întinde mâna. "Știu.
Șocant, nu-i așa?"
„Evada un glonț”, strigă Carsen și toată lumea râde.
Îmi ia mâna în a lui și eu îi zâmbesc. „Și apoi soarta a intervenit și ia dat

un transfer prin țară pentru a fi unul dintre stagiarii mei. Vă puteți imagina
surpriza mea când fata visată a intrat pe acele uși ale spitalului și a intrat în
biroul meu, mai târziu.
Fața îi cade serios și își lasă capul în jos. „Și am întâlnit această mică
versiune perfectă a mea.” Îl freacă pe capul fiului nostru.
„Numele lui este Owen.”
Owen îi zâmbește mândru tatălui său și vederea mea devine încețoșată.
Cam se încruntă în timp ce încearcă să-și exprime gândurile. „Știi... am

crezut că sunt fericit. Am crezut că am rezolvat totul. Asta a fost, până când
Ashley a revenit în viața mea cu Owen și am aflat ce este adevărata fericire.”
Îmi zâmbește. „Deodată, nimic altceva nu a mai contat.
Ea și Owen au devenit totul pentru mine.”
Mulțimea leșină.
Se uită în jos la mine. „Te iubesc, Ashley.” Se apleacă să mă sărute încet

și eu zâmbesc pe buzele lui. Se ridică și își ridică paharul în aer. „Doamnei
Stanton și celui mai bun fiu din lume”, strigă el.
Ochii lui Owen se luminează de emoție.
Mulțimea stă să aplaude și să aplaude. „Doamnei Stanton,

și cel mai bun fiu din lume.”
Începe un cântec și Cameron zâmbește, luându-mi mâna în a lui.

— Dansează cu mine, Bloss?
Mă ridic și el mă conduce pe ringul de dans, luându-mă în brațele lui în

timp ce melodia iconică răsună.
"Inteleptii spun ca doar prostii se grabesc,
Dar nu mă pot abține să mă îndrăgostesc de tine.”
Aud cântecul și izbucnesc într-un rânjet radiant. „Elvis?” eu

cere.
„Regele pentru regina mea.” El zâmbește și mă sărută încet în timp ce ne

legănăm pe muzică.
Deodată, suntem singuri în cameră. Nu pot să văd nimic sau pe altcineva

în afară de el.
"Am reusit." Îmi trec degetele pe pomeți în timp ce eu

studiază-i chipul perfect. — De fapt, ne-am căsătorit, Cam.
Mă învârte foarte repede și ne pierdem picioarele, aproape

cădem. Râd în hohote. „Ești un dansator groaznic.”
El ridică o sprânceană obraznică. — Habar nu ai despre ce

vorbești, Bloss. Mă învârte din nou.
"Da, o iau." Acum știu de unde vine termenul beat de dragoste .

Simt că o să fac o supradoză de dragoste aici.
Sunt la Cameron Stanton. „Sunt cea mai norocoasă fată din lume”, îi
șoptesc.
Ochii lui răutăcioși îi țin pe ai mei. "Este adevărat. Tu esti."

El face cu ochiul. „Fără îndoială voi fi cel mai bun soț al tuturor
timpurilor.” Mă învârtește din nou și aproape că ne cădem încă o dată.
Râd în pieptul lui.
„Te duc acasă, doamnă Stanton”, îmi șoptește el la ureche cu

acel ton diavolesc din voce. „Sunt gata să încep restul vieții cu soția
mea.” Se oprește o clipă.
"Hei. Asta rimează.” El își ridică sprâncenele. "Vezi asta? Acum că sunt
căsătorită, fac doar poezii în mod natural. Chestia asta pur și simplu
mi se rostogolește de pe limbă. Acest lucru cu siguranță îmi va crește
scorul de dragoste. Ești o femeie norocoasă.”
Îmi dau ochii peste cap și chicotesc. „Dă-mi o oră.” îl sărut încet.
„Vreau să-i văd pe toți înainte să plecăm.”
Owen îl bate pe Cameron pe picior, iar Cam îl ridică să danseze

cu noi. Ne învârte și Owen țipă de încântare. — Aproape de culcare,
amice. Cam zâmbește în timp ce îi sărută capul. Owen încuviințează
din cap prea exagerat și își freacă ochii mici.
„Unde stăm, oricum?” Întreb.
Cameron ridică din umeri. „Un hotel nenorocit de pe drum. Nu

știu, nu l-am văzut încă.”
eu chicotesc.
Fața lui Owen cade în timp ce se uită între noi. "Și cu mine cum
rămâne?" Este epuizat și fragil. „Pot să vin la Dumpy?” el
șoptește cu vocea lui mică îngrijorată.
„Da. i tu. Nu te putem lăsa departe de prostie.

Tu ești regele prost.” Cam gâdilă coastele lui Owen, iar el chicotește în
timp ce încearcă să se îndepărteze.
mă încruntă.
Cam ridică din umeri. „Vreau ca Owen să fie lângă noi în prima
noastră noapte ca familie adevărată.” Mă sărută repede. „În altă
cameră, nu-ți face griji”, rostește el.
Owen își lasă u urat capul pe umărul tatălui său.
Zâmbesc larg și îl sărut ușor. „De aceea te iubesc.”
Își sprijină capul de al meu și zâmbește. — Trebuie să plecăm

curând, Bloss, sau ne vei găsi pe Owen și pe mine adormiți în mașină.
Rahatul ăsta de nuntă este obositor.”
Râd. „Bine, este o jumătate de oră.”
O oră și jumătate mai târziu ne luăm la revedere final de la cercul

nostru de prieteni și urcăm în spatele limuzinei. Toată lumea râde și
aplaudă în timp ce șoferul iese, iar mașina zdrăngănește și zăngănește
din cutiile de tablă legate de spatele ei.
"Începem." Zâmbesc în timp ce fac semn oaspeților noștri prin

fereastră. Mașina iese încet de pe alee, după colț și ferită de toată
lumea de la nuntă, apoi mașina se oprește.
mă încruntă. "Ce face?"
Cam ridică din umeri. "Nu știu."
Ușa se deschide, iar șoferul îi întinde mâna.

„Am ajuns la destinație, domnule și domnule Stanton”, spune el.
huh? Mă uit la Cameron și el zâmbește ca un

Pisica Cheshire. „Cam?” mă încruntă. "Ce se întâmplă?"
Mă sărută repede. — Owen și cu mine avem o surpriză pentru tine,

Bloss.
Ochii îmi pâlpâie spre casa din fața noastră.
"Ieși din mașină." El zambeste.
"Oh." Trec peste și cobor din mașină ca să ies, iar el deschide poarta
albă de pe ecran.
Oh, Doamne. Mâinile îmi zboară la gură. Verandă din față a fost
repardosită, iar plăcile de protecție au fost proaspăt vopsite în alb. — Ai
pictat asta? icnesc.
Cam scutură din cap. „Am început, dar am rămas fără timp.” Mă
trage la ușa din față și o deschide. Mă uit înăuntru.
Totul este acoperit, dar scările au fost reîmprăștiate.
Am ochii mari. „Tu ai început casa?” optesc eu.
Cameron zâmbește și, cu fiul său adormit pe șold, mă conduce pe

scări de mână. La sosirea noastră la etaj, mă uit pe hol și văd o lumină
ieșind din suita principală. Un fund roșu mare este lipit de ușă.
Cameron mă conduce cu mândrie pe hol și deschide

usa dormitorului.
Gura îmi cade deschisă și ochii mei mari trec la el șocați. Dormitorul
este terminat... și nu doar terminat, dar este complet uimitor.
"Ce?" Mă uit în jur, dar nu știu unde să mă uit mai întâi.
„Cameron...” șoptesc eu. Lacrimile îmi umplu instantaneu ochii. Sunt

înconjurat de pereți frumoși crem și un covor de pluș, iar el a pus draperii
de culoarea cafelei care să atârne peste ferestre. Mă uit în sus la lumină.
„Un candelabru”, șoptesc eu.
Un pat king-size uriaș cu tăblie căptușită se află lângă perete, în

aceleași culori ca draperiile. Lângă fereastră sunt și două scaune cu spătar
cu aripi și otomane frumoase.
"Tu ai facut asta?" optesc eu. „Ai făcut asta pentru mine?”
"Da."
Lacrimile îmi curg și curg pe obraji.
„Oh, sunt mai multe.” Cam zâmbește în timp ce deschide o ușă. „De
asemenea, o baie frumoasă din marmură crem.”
„Cameron...” șoptesc eu. Mă uit în jur la camera perfectă

și se încruntă. „Cum ai putut să faci asta?”
„Multe cearte între Stan, Murph și mine”, răspunde el sec.
Râd când îmi imaginez că ei trei sunt aici săptămâna aceasta

lucrând ca niște sclavi.
„Tu ai făcut toate astea?” optesc eu.
El dă din cap. „Constructorul a doborât unul dintre dormitoarele

adiacente pentru a face loc pentru baie și dressing, iar apoi baia și
tencuielile pe care le-am făcut profesional, dar am făcut totul.” Se uită
în jur și zâmbește mândru. „Mi-am dorit ca prima noastră noapte
împreună ca bărbat și soție să fie într-un loc special.” Ochii lui caută pe
ai mei. „Îți place, iubito?”
Îi sărut buzele cu tandrețe. „Oh, îmi place. Te iubesc." apuc

el și strânge-l strâns. "Multumesc multumesc."
„Oh, și ți-am făcut puțin camera, Owie. Dar încă nu s-a terminat.”
Ne conduce în dormitorul cel mai apropiat și îl deschide.
Zâmbesc larg. Camera este tencuită, iar în mijloc se află un singur pat
de o persoană.
„Nu am avut timp să o pictăm încă.” El ridică din umeri.
Îmi înconjoară gâtul lui cu brațele și încep să-l sărut pe toată fața.
"Te iubesc."
Cameron zâmbește și mă sărută pe gât. „Pat, băiete mare.” Îi

zâmbește fiului său.
Owen este pe jumătate adormit când Cam îl întinde și își scoate

pantofii înainte de a-l acoperi. Ne așezăm o clipă pe fundul patului până
când el adoarme pe deplin, apoi ieșim în vârful picioarelor.
Cameron închide cu grijă ușa dormitorului și dă clic

încuietoarea. Ochii lui se ridică spre ai mei.
Inima îmi se răsturnează în piept.
„Toată noaptea la care m-am gândit este să-ți iau această rochie de pe
tine”, șoptește el când vine la mine. Buzele lui le iau pe ale mele; limba lui
trece încet printre buzele mele în timp ce mâna lui îmi ține maxilarul în loc.
„Știi cât de frumos arăți astăzi?” Își lasă buzele pe gâtul meu și mă mușcă cu
putere.
Pielea de găină îmi împrăștie brațele și închid ochii de plăcere. „Ești

atât de perfect”, mârâie el.
Ochii îmi pâlpâie spre u ă. „Ușa este încuiată, Cam?
"Da." Mă ciugulește de gât în timp ce mâinile lui se lasă în spatele meu.
Mă dau înapoi și îngenunch în fața lui. Ochii îi pâlpâie de excitare.

Încep să-i deschid fermoarul pantalonilor de costum și ridic privirea la el.
„Vreau să-i sug penisul noului meu soț în rochia mea de mireasă”, îi șoptesc
în timp ce îl sărut printre boxerii lui.
Zâmbește sexy în timp ce ochii lui îi țin pe ai mei. „La naiba, da.” Îmi
dă părul înapoi de pe frunte cu tandrețe în timp ce privește
pe mine.
Îi dau jos slipul și sunt înzestrat cu o vedere perfectă.

Pre-ejaculatul este mărgele la capăt și îl lins încet.
Inspiră brusc.
Îl iau adânc și închide ochii. Simt că genunchii îi slăbesc în timp ce își

pune mâna pe spătarul scaunului cu spătar pentru a se stabili.
Îl iau din ce în ce mai adânc, mâna urmându-mi limba în timp ce îl

pompez cu forță.
„O, Doamne,” geme el. „Este al naibii de bine.” Își înclină capul pe
spate și pantaloni, în timp ce îi fac o trecere bună.
El a depus toată munca asta pentru mine și acum o să-mi depun toată munca
pentru el.
„Ash...” gâfâie el în timp ce fața i se strânge strâns. „Am nevoie de o

fotografie.”
"Ce?" îi șoptesc în jurul penisului.
„Am nevoie de o fotografie cu tine sugându-mi penisul în rochia ta de

mireasă.”
„Ești un deviant.” Îl iau din nou adânc. „Ia-ți camera.” Zambesc.
„Da”, șoptește el. El ține camera în loc și, în timp ce îl duc adânc, mă
uit la el și el face fotografia. Ia altul, apoi altul, apoi dă jos camera și mă
privește cu uimire. Ochii i se întunecă.
„Trebuie să-mi trag soția”, mârâie el în șoaptă.
eu chicotesc. „Nu vrei să spui că faci dragoste? Cred că oamenii

căsătoriți fac dragoste, Cameron,” tachinez.
El clătină din cap în timp ce mă trage în picioare și se întoarce

eu departe de el. El glisează încet fermoarul în jos.
"Nu. Nu face dragoste în această nenorocită de casă,” șoptește el în

timp ce buzele lui îmi prafesc gâtul. Îmi alunecă rochia în jos din spate și
șuieră când vede lenjeria mea de mireasă albă: un sutien alb și un corset,
cu șnur și portjartiere asortate. Ciorapii mei sunt albi până la coapsă.
Ochii lui coboară pe corpul meu și se sprijină asupra sexului meu

înainte de a ajunge înapoi la fața mea. — Dacă te-ai căsătorit cu mine
pentru dragoste, doamnă Stanton, mă tem că vei fi trist dezamăgită. Își
trage degetul în jos între sânii mei și apoi până la sexul meu. Mă freacă în
cercuri mici prin chiloții mei, apoi îmi prinde sexul agresiv cu toată mâna,
strângându-mă strâns.
„Acest trup este al meu acum”, toarcă el. Îmi alunecă chiloții în
lateral și mă ține în țeapă cu trei degete.
„Ahh...” gemu în timp ce îmi arunc capul pe spate.
— Nu vom face dragoste, Ashley. Mă pompează puternic cu degetele

lui groase și îmi închid ochii. „Vom fi al naibii de greu. Zi și noapte, noapte
și zi.”
Mă mușcă agresiv de gât și picioarele mele aproape cedează

cale.
Își trage pantalonii în jos și se întinde pe spate pe pat. „Pune-te pe

mine și călărește acest cocoș”.
Mă duc să-mi scot sutienul și el își ridică mâna într-un gest de oprire.
„Vreau să rămână lenjeria și voalul.” Își linge buzele

în timp ce ochii lui se îndreaptă spre sexul meu. „În seara asta, pot să-mi trag soția.”
Bucăitul piciorului mă trezește din somn și inspir adânc. Este dimineața

devreme și soarele doar se uită prin draperii.
— Tată, spune Owen în tăcere.
Cameron rămâne să doarmă.
„Tata”, sună el din nou.
„Hmm.” Cameron se încruntă și trage păturile înapoi.

Fiul lui se urcă în brațe și Cam îl sărută în vârful capului. „Du-te înapoi la
culcare, amice”, șoptește el amețit.
Zâmbesc și îmi pun brațul peste Cameron și îmi împroșc dosul

degetelor pe fața lui Owen. „Bună dimineața, frumoasa mea Owie”, mormăi
eu, zâmbind somnoros.
„Bună dimineața, mamă”, șoptește el cu vocea lui răgușită.
Mai stăm în tăcere încă o jumătate de oră.
„Tata, mi-e foame.” Owen se întinde.
Ochii lui Cameron stau închiși. „Sshh”, șoptește el cu ai lui

ochii încă închiși. „Nu o trezi pe mama; e foarte obosită.”
„Mama e deja trează”, răspunde Owen, enervat.
„Huh?” Cameron se întoarce și zâmbește când mă vede cu ochii

deschiși. "Bine bine bine. Dacă nu este doamna Stanton în carne și oase. Își
alunecă mâna în jurul taliei mele și mă sărută încet. „Credeam că încă
dormi.” El zambeste.
„Nu, te-am lăsat să dormi înăuntru.”
Zâmbește pe buzele mele, de parcă și-ar fi amintit ceva.

„Ne-am căsătorit ieri.”
Râd. „Huh, te gândești. Noi am facut." Mă ridic și îmi pun halatul

pe mine, deschid draperiile și mă uit în jurul camerei mele frumoase.
Există chiar și o fotografie înrămată cu noi trei pe noptieră. „Pur și
simplu îmi place camera asta, Cam.” Eu dau din cap. „Îmi place totul
despre asta. Ce ai ales, cum ai făcut-o. Faptul că ai făcut-o singur.”
Cam zâmbește mândru în timp ce se uită în jur. „Hmm, și eu.”
zambesc; Mi-ar plăcea să-l tachinez despre dragostea acestei

camere... dar nu o voi face.
„Cum ai reușit vreodată asta?” Întreb.
„Cu mare dificultate”, oftă el, cu ochii încă închiși.
„Tata, mi-e foarte foame.” Owen se încruntă. "Scoală-te."
Cameron este cel care se bate de obicei cu Owen în

diminetile. Cu toate acestea, astăzi, bietul om este epuizat.
„Tata este obosit, iubito. Îți iau micul dejun, răspund eu.
Cameron căscă. „Nu este încă aici; Trebuie să sun pentru asta.”
„Huh?” mă încruntă.
„Hotelul de mai jos oferă un mic dejun complet în grădină, dar

trebuie să sun pentru el.” Căscă somnoros.
„Nu am putut să-ți gătesc nimic pentru că încă nu avem bucătărie.”
Ochii lui Owen se fac mari de groază; i se face foame. „Ei bine, cât
va dura?”
„Am împachetat niște batoane Muesli și banane în tine

rucsac, Owen, răspunde Cam.
„Hai, hai să-ți luăm rucsacul până vine micul dejun.” Zambesc.
Cameron se ridică și își trage somnoros boxerii.
— Stai în pat, Cam, spun eu.

„Hmm, nu.” Se uită pe fereastră. „Trebuie să pun

aspersoarele de pe plantele noastre.”
"Ce?" mă încruntă.
„Nu ne vom întoarce peste o săptămână și sunt îngrijorat că vor muri.”

Oftă. — Mergem în luna de miere în această după-amiază, îți amintești? El
clătină din cap la uitarea mea.
„Vin pe lună, dragă?” întreabă Owen.
"Nu. Amintește-ți că vei rămâne cu Blake și Natasha și Joshua”, spune

Cameron. „Îți aducem înapoi un cadou mare.” Face ochii mari pentru a-și
accentua punctul de vedere. "Imens."
Owen zâmbește. „Oh, da, așa e. Bolnav." El lovește aerul cu pumnii.
Cameron se uită pe fereastră. „Totuși, va trebui să dau grădinii o

înmuiere bună acum. Plecăm în trei ore, bine?
Îmi las capul în jos și zâmbesc pe podea. „Este o grădină?

atașamentul pe care îl înțeleg, domnule Stanton? tachinez.
Ochii lui ridică privirea spre mine și zâmbește, știind foarte bine că l-
am prins.
„Ei bine...” Ochii lui se întorc din nou afară. „Nu am vrut să depun toată
munca aia degeaba”, răspunde el practic.
Îmi încrucișez brațele în fața mea în timp ce mă sprijin de perete.

„Cine știa că Cameron Stanton va schimba cluburile de noapte cu grădinărit?”
Ochii îi dansează de răutate. „Voi mai semăna câteva

săptămâna aceasta, de altfel.”
Ochii mei îi țin pe ai lui. "Dacă ești norocos."
„Nu este nevoie de noroc”, răspunde el. „Am o soție acum. Pot să fac
orice naiba vreau cu ea.”
Zambesc. "Chiar așa?"

Își ridică mâna și îmi arată banda de aur de pe deget cu o sprânceană

ridicată, iar eu zâmbesc larg. „Aceasta este o mână sexy.”
Mă ia în brațe. „Ei bine, am o soție sexy.”
„Eww. Nu mai sărutați. Vreau doar o banană”, se repetă Owen.
„Owen.” Cameron oftă, pierzându-și răbdarea. „Vreau să-i dau mamei

tale o banană. Du-te și găsește rucsacul te rog.
Acum."
Owen se încruntă și se duce în camera lui în căutarea rucsacului, iar

Cameron mă sărută. Limbă profundă, agresivă, în timp ce mă prinde pe
ceafă. Perfecțiunea dominantă, tot corpul îmi furnică.
„Abia aștept să te iau pe cont propriu pentru o săptămână”, șoptește

el întunecat, smulgându-mi buza de jos cu dinții și ciugulind-o puternic.
Sar la înțepătură. Apoi părăsește camera și mă uit la ușa pe care

tocmai a ieșit. Corpul meu bate de excitare din cauza atingerii lui de moment.
O săptămână singur cu soțul meu... și starea de spirit în care este...

Cred că ar trebui să-mi fie frică.
Zâmbesc adormit în timp ce îmi sprijin capul pe umărul lui Cam. Suntem
într-un avion în drum spre luna de miere din Paris... altă surpriză.
Cameron face un cuvinte încrucișate și știu că încearcă să-și calmeze

nervii în legătură cu părăsirea lui Owen; nu a mai trebuit să o facă niciodată.
Am crezut că va anula totul când Owen a plâns când plecăm.
— O să fie bine, Cam, oft.
Cam dă din cap în timp ce se preface că se concentrează asupra cuvintelor încrucișate.
„Știu”, răspunde el. — Poate că ar fi fost mai bine să stea cu Jenna?

„Stă cu Jenna toată ziua, dar ai spus că vrei să stea cu Tash noaptea,
pentru că are gardieni cu ea tot timpul”, răspund.
"Știu." Își aruncă pixul când gândește.
„Este o săptămână.”
El dă din cap. "Știu."
Zâmbesc în timp ce îl privesc. „Și s-a târât în pat cu Tash și Josh înainte
în miezul nopții, nu-i deranjează.” Zâmbesc blând. „Este pe mâini foarte
sigure.”
„O săptămână este mult timp pentru un copil mic”, murmură el.
— Cameron, o să fie bine, îl asigur. „El poate petrece timp cu verii săi
și aceasta este prima săptămână în care am fost plecați singuri împreună.
Vreodată."
Se încruntă. „Am fost la New York.”
"Da. Și am fost bolnav de nervi tot timpul,

știind că mă vei părăsi în orice clipă.”
Sprânceana i se încrețește. „Cum naiba ai făcut singur treaba asta cu

părinții?”
dau din umeri. "A fost greu." Mă gândesc pentru o clipă. „Dar nu la
fel de greu ca să știu că într-o zi Owen avea să mă întrebe cine este tatăl
lui.” Îmi îngust ochii când gândesc. „Și știind că nu puteam să-i spun
răspunsul pentru că nici măcar nu știam.”
Cam scutură din cap. „La naiba, Ash. Ce coșmar ar fi fost asta.”
Zâmbesc trist când gândesc. „Știi, mă uit înapoi la când Owen era
copil, și chiar la sarcina mea, și simt că...” fac o pauză.
— Ai chef de ce? el intreaba.
„Simt că nici nu mi-a plăcut să fiu însărcinată, știi?

Eram atât de speriat și mereu îngrijorat de bani și de școala de medicină.”
Fața lui Cam cade și el își pune brațul în jurul meu și mă sărută pe
frunte. — Următoarea sarcină va fi diferită, Bloss. eu
promisiune."
Zâmbesc și apoi mă încruntă.
"Ce?" el intreaba.
— Când crezi că am putea avea un alt copil, Cam?
Se încruntă. „M-am gândit că ai vrea să aștepți puțin. Nu am vrut să o

aduc în discuție și să te fac să te simți presat”, răspunde el.
„Owen va împlini cinci în curând și dacă vrem mai mult”, ridic din
umeri, „mă tem că diferența de vârstă va fi prea mare între el și frații sau
surorile lui și atunci nu vor fi aproape.”
„Oricand vrei tu, iubito.” El zâmbește lângă fața mea în timp ce mă

ține aproape. „Sunt fericită cu familia pe care o am deja, dar dacă ar fi după
mine, aș încerca să te las însărcinată în această călătorie. O să exersez
oricum, desigur”, mormăie el.
Ridic privirea la el șocată. "Ce? Un copil acum? Într-adevăr?"
"Am putea?" Își strânge buzele în timp ce gândește. „Dar... știu cât de
mult ai renunțat să-l ai pe Owen, așa că decizia când este a ta. Când ești
gata, atunci se va întâmpla.”
Zâmbesc la pieptul lui. — Câți copii vrei, Cameron? Mi se pare amuzant să
vorbești despre asta.
„Doisprezece”, răspunde el fără ezitare.
"Doisprezece?" Râd. „Asta nu se întâmplă, pot să-ți spun chiar acum.”
„Bine, șase.”
" ase?" Eu dau din cap. "Esti beat?"
Cameron zâmbește și îmi sărută buzele. „Beat de tine.”
„Cam.” Eu dau din cap. „Bebelușii sunt mizerie și plâns și nopți

nedormite.”
El zambeste. „Și dacă îmi dau același fel de sentiment pe care mi-l dă
Owen, atunci dă-i naiba”.
Ochii mei îi țin pe ai lui. Îl iubesc pe acest om. „Știi, Cameron, uneori
lucrurile pe care le spui... și cât de mult mă iubești
și Owen... probabil că ai putea să mă rămâi însărcinată doar privindu-mă

dacă ai vrea cu adevărat,” șoptesc.
„Îmi place prea mult să fac sex cu tine ca să încerc această metodă”,
răspunde el sec.
„Ești un animal.” Zambesc.
Își ia pixul și se întoarce la cuvintele încrucișate.

„Asta te-ar face doamnă Animal”, răspunde el categoric în timp ce citește.
„De fapt, pune asta pe piatra mea de mormânt. Aici zace dl.
Animal, soțul doamnei Animal, căreia îi plăcea să sugă cocoșul.”
El ridică o sprânceană. „Hmm, îmi place.”
Îmi dau ochii peste cap. „Fă-ți cuvintele încrucișate, idiotule”. Mă uit
peste umărul lui și citesc următoarea întrebare. „Vostok 6”, murmur eu.
Ochii lui Cameron se ridică spre mine, se încruntă și citește

întrebarea cu voce tare. „Cu ce ambarcațiune și-a făcut Valencia Tereshkova
zborul istoric în spațiu?” Își mijește ochii la mine.
"De unde stii ca?"
dau din umeri. "Nu știu. Probabil că l-am citit o dată.”
„Creierul tău este un adevărat al naibii de pornire, știi?” Își linge

buzele. „Mai ai grijă sau te las însărcinată.”
Ochii noștri sunt închiși.
„Te îndrăznesc”, șoptesc.
„Dare este un cuvânt puternic... Sunt un om orientat spre obiective,

știi.” El ridică o sprânceană în discuție.
Ochii mei coboară la buzele lui. „Deci am auzit.”
Mă sărută încet. "Provocare acceptată. Misiunea mea este acum

clară. Dă-i naiba cu soția mea cu creier și injectează-i cu sperma mea super
umană.”
"Oh, Doamne." Râd în hohote. „Ești hotărât

menținând acel scor de dragoste cât mai scăzut posibil, nu-i așa?
Face cu ochiul sexy și sorbi din scotch. — Pariezi, iubito.

Mergem pe stradă, mână în mână.
Aceasta este luna de miere a tuturor lunilor de miere. Nu mă pot

opri să zâmbesc. Am mâncat și am râs în jurul Parisului.
Să dormim, să facem sex ori de câte ori vrem, să dormim până târziu, să
bem cocktailuri, să vizitezi obiectivele turistice, să vorbim franceză... când
este cu adevărat necesar.
"Iubesc Parisul." Zambesc.
„Paris te iubește”, răspunde Cam dezinvolt. "Hai acasa

și petrece după-amiaza în pat.”
„Sună îngrozitor de bine.”
Ochii lui se îndreaptă spre ai mei și zâmbește întunecat. „Vrei să te

oprești pentru câteva băuturi înainte să ne întoarcem la hotel?”
„Nu”, răspund eu în timp ce mă uit la strada plină de viață din jurul nostru.
„Hai să mergem acasă.”
Trecem pe lângă o farmacie. „Trebuie să intru aici pentru o clipă.”

Mă trage de mână.
Nu mă concentrez cu adevărat și îl urmăresc în jur.

"Ce cauti?" intreb in timp ce el cauta ceva anume.
„Cred că ar trebui să fie...” Se încruntă și merge pe culoarul următor

și se uită în jur. "Aha." Scoate o sticlă mare de pe raft și apoi continuă să
caute ceva, apoi mai ia o sticlă de pe raft.
"Ce-i asta?" Întreb.
Ochii lui îi țin pe ai mei. „Lubrifiant.”
Ce?
Îmi fac ochii mari și înghit nodul din gât.

La dracu.
„Sigur că nu vrei băutura aceea?” întreabă în timp ce ridică

sprânceana.
„Da, poate o voi face”, murmur eu.

„Poate ar trebui să ai câteva.” Ochii lui coboară pe buzele mele. „Va

trebui să te relaxezi. Am nevoie de soția mea moale și flexibilă pentru a
lucra.”
Dublu dracu.
Două ore și câteva cocktail-uri mai târziu, am dat buzna în camera noastră.
Cameron mi-a vorbit murdar în ultimele două ore și sunt destul de sigur
că dacă suflă în direcția mea voi avea orgasm.
Buzele noastre sunt blocate și el mă duce cu spatele.
„Știi, Cam, mă gândeam.” Îmi alunecă blugii pe picioare, complet

preocupat.
"A durut?" murmură el la sânul meu.
prefac un râs. "Esti atat de amuzant." Îi țin vârful capului în timp ce

coboară mai jos, pe stomacul meu.
„Știi...” Mă opresc în timp ce el îmi mușcă osul șoldului și al meu

gura căscată. — Nu prea îmi place asta, Cameron.
Mă mușcă tare.
„Îmi place viața noastră sexuală așa cum este. Nu cred că vreau
schimba-l. Nu încerci să repari ceea ce nu este stricat... nu?
El stă în picioare și ochii îi țin pe ai mei. — Asta nu e de discutat,

Ashley. Vocea lui a scăzut la acel ton dominant pe care îl obține atunci când
este trezit.
mă încruntă.
Își trece degetul pe sub maxilarul meu și îmi ridică fața așa
că e la doar milimetri de a lui. "Tu esti sotia mea."
Mi se face pielea de găină.
„Și vreau să-ți trag fundul frumos.”
Îmi înghit nodul din gât în timp ce o fisiune a fricii mă străbate.
„Și iau ceea ce este al meu. Astăzi."

mă încruntă. „Nu este că nu vreau, dar... ești foarte mare, Cam,”

șoptesc. "Mă sperie."
— Te-am rănit vreodată, Bloss?
Eu dau din cap. "Nu."
„Știi că nu ți-aș răni niciodată.” Mă sărută, buze tari și limbă moale și

simt că excitația mea începe să curgă. "Te iubesc." Mă sărută din nou. „Vă
vreau pe toți.” Săruturile noastre devin disperate. „Vreau să vrei să-mi faci
pe plac și să-mi dai ceea ce am nevoie.”
Îmi simt corpul supunându-se lui.
„Aveți încredere în mine”, îmi șoptește el pe buzele mele.
Sărutul nostru este lent, tandru și perfect, și la naiba vreau să-i dau
asta.
Este luna noastră de miere.
„Dacă începe să doară?”
„O să doară... știi că va doare la început.” Îmi alunecă topul peste

umeri și îl aruncă pe podea, îmi desface sutienul și îl aruncă și el. Îmi suge
sfarcul, destul de tare încât să tresar de durere. „Dar uneori un pic de durere
este atât de, atât de bun”, murmură el pe pielea mea.
Închid ochii când el cade în genunchi în fața mea și îmi alunecă fusta
în jos, apoi chiloții.
Am mâinile pe umerii lui și el inspiră adânc.
Ochii mei se închid de plăcere.
„Miroși atât de bine, iubito”, șoptește el. Îmi ridică piciorul astfel încât
să fie peste umărul lui și îmi linge carnea deschisă. El mă ciugulește, ma
linge și mă mușcă, iar eu îl prind de umerii în timp ce încerc să rămân în
picioare. „În pat, Bloss”, șoptește el.
Inima îmi bate tare în piept și mă conduce de mână. „Întinde-te”,

șoptește el.
Cu privirea fără a-i părăsi pe ai mei, își ridică tricoul deasupra capului.
Picioarele mele vor să se deschidă de la sine și mă zvârcesc de

așteptare.
Își alunecă blugii în jos și apoi slipul, iar eu sunt înzestrată cu vederea
penisului său uriaș și dur, care atârnă greu între picioare.
Începe să se mângâie încet. „Așa o să meargă, Bloss. Am de gând să

te încălzesc. Atunci o să te lubrifiz.”
mă încruntă. „Da”, șoptesc eu.
„Atunci am să te pun pe mâini și în genunchi.”
Mă uit la el în timp ce inima îmi bate în piept. „Da”, șoptesc eu.
„Atunci o să te ung din nou.”

Nu pot să respir.
Se mângâie și mi se usucă gura... e atât de fierbinte.
„Și o să mă implori să te trag.”
Dau din cap, nici un cuvânt nu-mi va părăsi gura. abia respir.
„Odată ce încep, nu mă opresc.”
Ochii mei speriați îi țin pe ai lui.
— Mă înțelegi, Ashley?
Dau din cap.
La dracu.
Vine și se așază lângă mine pe pat, îmi întinde picioarele larg și își
trece vârfurile degetelor prin buzele sexului meu. „O păsărică atât de
drăguță”, șoptește el în timp ce privește în jos la corpul meu deschis.
Închid ochii și gemu încet.
Alunecă în trei degete agresiv și eu tresar; mă pompează din ce în

ce mai tare și mai tare și eu strig în timp ce spatele meu se arcuiește de pe
pat.
Timp de zece minute mă călărește cu degetele lui dure până nu văd

drept.
„Pune-te pe mâini și în genunchi, iubito. Trebuie să te gust.”
mă încruntă. Ce?
„Fă-o”, mârâie el.
Mă amestec pe mâini și genunchi, iar el vine în spatele meu și îmi

întinde picioarele larg. — Jos pe coate, Bloss.
Mă las până la coate și el își pune cele trei degete înapoi în sexul meu.
În... afară... în... afară. Din ce în ce mai greu și mai tare, iar patul se
legănă și nu pot să mă gândesc în timp ce corpul meu scapă de plăcere.
Și apoi limba lui îmi rupe spatele deschizându-mă și îmi las capul pe
saltea.
Oh, Dumnezeule meu... asta e prea mult.
Supraîncărcarea simțurilor.
Degetele lui mă pompează cu putere, în timp ce limba lui se lipește cu

tandrețe la mine. „Nu veni”, mârâie el.
Ce?
„Cam,” gâfâi în timp ce corpul meu se zbate înainte și înainte. "O să

vin. Nu pot rezista.”
Își scoate degetele și corpul meu se prăbușește pe pat în grămada.
„Sus în genunchi!” mârâie el.
Mă ridic din nou în genunchi și el începe să mă lingă din nou, iar

picioarele îmi tremură și nu pot să mă susțin. Îl văd prin picioarele mele, iar
pre-ejaculatul iese din penis.
El este atât de aprins.
— Dă-mi naiba, Cameron, scâncesc eu. „Dă-mă dracu’ acum.”

Satisfacția îi trece pe față și se ridică și ia lubrifiant, și-l toarnă în mână

și începe să-l frece peste tot sexul meu și în spate.
Masează și masează și se simte atât de bine, apoi își alunecă degetul

adânc și îmi fac ochii mari în timp ce îmi ține respirația.
Cu o mână ținându-mă de umăr, cealaltă mână începe încet să mă

călărească.
Îmi las capul în jos și gemu.
Înăuntru, afară, în jur și în jur.
Urăsc să recunosc, dar asta se simte...
„Asta e, iubito”, șoptește el. „Se simte atât de bine, nu

aceasta?"
Dau din cap și cred că am vedere dublă. Corpul meu

începe să-l ia într-un ritm.
Oh.
Ale mele.
La naiba.
Dumnezeu.
Apoi îl simt înghiontindu-și penisul la intrarea mea și închid ochii. Mă

apucă de șold cu o mână și se ghidează în mine cu cealaltă.
Ah, la naiba.
Îmi încurc fața.
„Relaxează-te, iubito”, șoptește el.
Îmi depărtează picioarele mai mult.
„Relaxează-te, iubito; Nu te voi răni.”
Dau din cap și las capul în jos și încerc să mă relaxez, iar el împinge
înainte și mă țintuiește în pat.
O durere aprinsă mă sfâșie și îmi încurcă fața în saltea.

"Frasin." Mă sărută pe umăr. „Am intrat, iubito.” Mă sărută pe

spate. „Asta este cel mai rău.” Mă mușcă de umăr în timp ce încerc să-
mi controlez respirația. „Sărută-mă”, roagă el. Întorc capul și ne
sărutăm ușor peste umăr, și este tandru și frumos.
„Te iubesc”, șoptește el.
Zâmbesc pe buzele lui. "Mai bine ai."
El chicotește. — Mă voi mut, Bloss. Îmi freacă șoldurile în timp

ce se retrage încet și alunecă înapoi acasă. El îmi toarnă puțin ulei
peste spatele meu și în jos, pe locul unde trupurile noastre se unesc.
„La naiba”, geme el. „Acesta este altceva.” El alunecă încet și uleiul
eliberează o parte din presiune, iar de data aceasta alunecă ușor acasă.
Se întinde în jur și începe să se rotească peste clitorisul meu

uleios cu vârfurile degetelor, în timp ce se trage din nou și corpul meu
tremură. „Oh, îți place asta”, îmi șoptește el la ureche din spate.
„Frumoasa mea soție îi place să se umple cu penisul meu.
Ai idee cât de tare arăți acum?” geme el. Mă pompează cu forță și eu
strig. Cu o mână pe șoldul meu manevrând unghiul și cu cele două
degete adâncite în sexul meu, el începe să mă călărească din greu.
Ochii îmi sunt întoarse înapoi în cap.
Nu am simțit niciodată ceva atât de bine.
Adânc... atât de adânc.
Și surprinzător de intim. Nu este deloc ceea ce mă așteptam.
Pielea noastră plesnește tare. Îmi apucă o mână de păr și îmi

smulge capul pe spate, ca să mă sărute peste umăr. Mă trage agresiv
în poală și sunt chit în mâinile lui dominante.
E peste tot, în gura mea, în sexul meu, în fundul meu. Mâna lui
se întinde în jur și îmi strânge sfarcul și gata, nu mai suport. Am
convulsii într-un orgasm.
"La dracu!" țipă și apoi mă ridică și mă trântește în repetate

rânduri peste el. „La naiba, la naiba, la naiba.” El tine
el însuși adânc și corpul lui se zvâcnește în timp ce explodează.
Își lasă capul pe umărul meu și amândoi gâfâim. suntem acoperiți de

o strălucire de transpirație și amândoi ne străduim să ne tragem respirația.
Începe să-mi urce săruturi blânde pe gât, în timp ce îmi mulțumește

în tăcere pentru că i-a permis să aibă ceea ce avea nevoie.
Zâmbesc în timp ce mă întind pe spate pe corpul lui. „Cred că doar

a impregnat o doamnă jos, în hol, gâfâi.
Îl simt zâmbind deasupra mea. "Așa cred." Ne sărutăm blând.

"Tu esti uimitoare." Mă sărută din nou încet. "Esti bine?" șoptește el în timp
ce îmi studiază fața.
"Știu. Sunt destul de uimitor.” Îl sărut din nou în timp ce gâfâi.

„Presupun că a meritat să ne căsătorim.”
Râde și mă ridică și mă aruncă în pat.

„Taci sau o voi face din nou.”
18 luni mai târziu
Inspir adânc și zâmbesc.
„La ce zâmbești, Tucker?” Cam ridică din sprâncene.
"Nimic." dau din umeri. „Prostie de fericit.”
Cameron își sorbiește vinul roșu și zâmbește sexy. „Ei bine, tocmai
ai terminat munca azi – nu-mi pot imagina cum se simte asta.
Felicitări."
Îmi frec cele două mâini peste stomacul greu însărcinat, iar ochii
lui Cameron mă privesc și apoi se ridică la buze. „Ai idee cât de
frumoasă ești însărcinată?” șoptește el întunecat.
Pielea de găină îmi curge pe brațe. „Credeam că ți-a plăcut al meu

corpul înainte.”
Limba îi iese și își linge buza de jos. "Am facut." Se oprește în timp
ce ochii îi țin pe ai mei. „Dar asta...” Se încruntă în timp ce încearcă să
articuleze. „Dar acest nou corp al tău este un cu totul alt nivel de
excitare. Serios, nu pot deveni suficient.”
„Atunci ar fi bine să mă duci acasă, băiete,” îi șoptesc.
Este noaptea întâlnirii și lucrurile au fost de vis în ultimele

optsprezece luni.
Mi-am terminat diploma de medicină și am lucrat cu normă

întreagă la spital. Owen a început la școala lui privată smecher
și urăsc să recunosc... dar este o școală uimitoare și îi place cu adevărat. Și-

a făcut niște prieteni drăguți.
Jenna s-a mutat cu iubitul ei de alături și este cât se poate de fericită.
Și eu... ei bine... încă sunt beat de Cameron Stanton...

soțul meu.
Lucrurile s-au îmbunătățit doar pentru noi doi, dacă este posibil.
Ne-a luat aproape un an să rămânem însărcinate și în secret

începeam să mă îngrijorez puțin. Când în sfârșit s-a întâmplat, și am ajuns
să-i spun lui Cameron, s-a uitat la testul de sarcină timp de două ore, în
stare de șoc. A devenit brusc foarte real.
Pemberley este pe jumătate terminat. Mergem acolo majoritatea weekendurilor

dar există doar atâtea ce poți face într-o zi întreagă pe săptămână.
Bucătăria nouă este în, iar dormitorul lui Owen și majoritatea zonelor
de zi sunt terminate. Lucrăm acum la dormitoarele rămase, dar nu am mai
putut merge de câteva săptămâni și nu vom mai face decât după sosirea
bebelușului. E prea departe de obstetricianul meu, iar Cameron se sperie
în tăcere.
Urmează în patru săptămâni și sunt uriaș. Nici o burtă drăguță

pentru mine — sunt însărcinată în toată gloria mea.
Din fericire, Cameron s-a închinat tocmai pământului pe care merg.

E ca și cum ar încerca să compenseze pentru că am pierdut sarcina mea cu
Owen.
Își termină băutura. — Atunci să mergem, Bloss. Am planuri pentru

tine.” Se ridică și mă ia de mână, iar eu mă duc până la lift în rochia mea
neagră strâmtă.
El se uită la mine și îmi las capul în jos.
Începem.
Ușile se deschid. Trei femei de vârstă mijlocie sunt în spate și un

tânăr în lateral. Intrăm și ne întoarcem spre uși.
El zâmbește în jos în timp ce ultima sa scenetă îi vine, apoi ridică

privirea și devine serios în timp ce se concentrează asupra sarcinii sale.
„Te rog să nu-i spui soției mele că te-am lăsat însărcinată”, imploră
el cu voce tare.
Îmi mușc interiorul obrazului pentru a-mi ține râsul. E adevărat?
Oh, Doamne, cum trebuie să arate asta? Sunt grav însărcinată.

Îmi rotesc buzele în timp ce încerc să joc.
„Sunt asistentul personal al soției tale, pentru numele lui Dumnezeu. Ea e

o să aflu în cele din urmă.”
Doamnele din spatele nostru răsuflă.
Cameron își lasă capul în jos și își închide ochii. „Toate acele
momente în magazia de la biroul ei nu ar fi trebuit să se întâmple
niciodată”, răspunde el rece. „Știam că este greșit, dar nu m-am putut opri
să mă întorc. Nici în seara asta, nu ar fi trebuit să mai facem sex. Ești ca
un drog. Un drog frumos, nenorocit.”
Ochii noștri zăbovesc unul pe celălalt și îmi simt inima fâlfâind în

piept.
Chiar și atunci când minte, el încă o face pentru mine.
„Lasă-o pentru mine”, mă rog. "Voi face orice. Vă rog."
Își mușcă cu putere buza de jos și i se încruntă sprâncenele. „Nu pot,

e însărcinată cu gemeni și urmează să fie în aceeași săptămână ca tine,
știi asta. Ai fost la ea baby shower și te-a numit nașă. Nu mă pot abține
dacă sperma mea este super puternică.”
Îmi mușc buza de jos ca să nu râd. „Dar te iubesc”, strig.
„Îmi iubești pula; nu-ți face griji, poți avea mereu asta”, oferă el.
„Păi, nenorocitule!” doamna din spatele nostru mârâie ca

ea îl lovește în ceafă cu mâna deschisă.
Am izbucnit în râs, iar Cameron se adăpostește în timp ce își continuă

asaltul. "Cum." Smack. "A indrazni." Smack. "Tu."
Smack. „Tratează-o așa.” Smack, smack, smack.
„Nu mă mai lovi!” Cameron plânge.
Bărbatul din lift este șocat, iar eu mă țin de stomac și mă aplec

să râd.
„Voi, bărbații arătoși, trebuie să primiți o lecție”, mârâie ea în

timp ce îl lovește din nou puternic. „Sunteți cu toții ticăloși scăpați de
sub control.”
Ușa se deschide și Cameron fuge. Sunt încă aplecat să râd cu

mâinile pe genunchi. Doamna, atacatorul lui Cameron, îmi spune: „Ai
nevoie de un lift undeva, dragă?”
Râd. „Nu, mulțumesc mult. E in regula."
Cameron se întoarce la mine și mă ia de mână și mă ridic.
Femeia se uită la el.
"E în regulă. El este soțul meu,” bâlbesc eu în timp ce încerc să

explic. „Glumeam doar.” Îmi ridic umerii când îmi dau seama cât de
ridicol trebuie să sune. „Îmi pare rău.”
Fețele celor trei doamne cad și schimbă priviri.

„Glumesc doar?” murmură ea îngrozită.
Cameron și cu mine dam amândoi din cap. „Îmi pare rău.”

Cameron tresări. Își ridică mâna pentru a-i arăta verigheta. „Este doar
acest lucru ciudat pe care îl facem. Ne întindem în lifturi pentru ca
ceilalți să ne audă. Copilul meu, soția mea.” Îmi freacă stomacul.
„Foarte fericit copilul meu, mai sunt patru săptămâni. Nicio altă
femeie... promit.”
Doamna se uită la noi în gol. — Ei bine, sărmanul ăla, care vă

are două slujbe nebunești pentru părinți.
Fața mea se înroșește și chicotesc ca o școală. „Mulțumesc că m-

ați apărat”, spun eu.
Ea mă privește în sus și în jos. „Mult noroc cu copilul lui.

Voi doi sunteți la fel de proști unul ca celălalt.” Ea și prietenii ei dau o
furtună prin hol. „Nu am auzit niciodată de mai mult
hobby ridicol în toată viața mea!” strigă ea agitată peste umăr.
Cameron o urmărește când dispare. „O să vedem acea femeie în

America's Most Wanted în curând.” El ridică din sprâncene. „Este al
naibii de violentă!”
râd din nou. „Și tu ești un idiot.”
O jumătate de oră mai târziu stau la capătul patului nostru în timp ce

Cameron mă dezbracă. Este întunecat, doar lumina lămpii ne înconjoară.
Nu am avut pe cineva care să facă dragoste cu mine în prima mea

sarcină, iar acest nivel mai profund de intimitate mă face dependentă.
Îmi alunecă încet rochia în jos și mă țin de umerii lui în timp ce ies
cu grijă din ea. Se ridică să-mi ia buzele în ale lui.
Ne sărutăm, blând și tandru și îi simt erecția

prin pantaloni lui în timp ce-mi alunec mâna peste picioarele lui.
Se întinde mâna și îmi desfășoară sutienul, ținându-mi sânul plin

în mână, în timp ce își pune degetul mare înainte și înapoi peste
mamelonul meu.
„Cum te simți, Bloss?” îmi șoptește el la gât.
Zâmbesc când îmi închid ochii. „Acesta este codul pentru că pot
face sex cu tine?” Încearcă din răsputeri să fie blând... deși, în chinurile
pasiunii, amândoi eșuăm lamentabil.
„Mă simt grozav”, șoptesc. „Gata pentru omul meu.”
„Hmm.” Îmi strânge gâtul în timp ce excitația lui urcă la un nou

nivel și îmi alunecă chiloții pe picioare și se apleacă să-mi sărute tandru
stomacul.
Mă ține de mână în timp ce mă întinde jos, iar apoi mă uit cu

încetinitorul când își desfășoară cămașa. Sunt binecuvântat cu
vederea trunchiului său lat și musculos, a părului negru împrăștiat și a acel

frumos abdomen rupt.
Cu ochii săi întunecați ținându-i pe ai mei, alunecă încet în jos fermoarul,

își trage pantalonii și slipul în jos și îi scoate. Părul negru îi cade chiar peste ochi
și buzele îi sunt perfect plinuțe.
Interiorul meu încep să-mi bată.
E atât de frumos – înăuntru și în exterior.
El stă lângă mine și ne sărutăm mult timp, blând, încet și fără grabă, iar
dacă sarcina asta m-a învățat ceva, este că Cameron Stanton face dragostea
mai bună decât dracului.
Nu m-am gândit niciodată că asta ar fi posibil.
Mâinile lui se plimbă din spatele meu, până la maxilarul meu, în jos peste
sânii mei și până la stomac.
Zâmbesc pe buzele lui. Acum știu cum e să fii venerat.
Trupul meu este templul lui.
Doamne, în unele nopți nu ne putem opri. Parcă, pentru că nu mergem

atât de tare cum o facem în mod normal, nu putem stinge complet focul. Este
o arsură lentă, fierbinte, umedă... una pe care o putem face pentru o perioadă
lungă de timp.
Sunt la vârf de excitare hormonală și el se asigură cu bucurie că fiecare

capriciu al meu este îngrijit. Mă întoarce pe o parte și foșnește în spatele meu.
Apoi îmi ridică piciorul de sus peste antebraț în timp ce își alunecă încet corpul
în al meu.
Mi se prinde respirația.
Ochii mei se închid de plăcere și capul îmi cade înapoi pe umărul lui.
El merge încet, înăuntru și iese, și din ce în ce mai adânc, și Doamne, asta

se simte... atât de bine.
Cu mâna lui protector pe stomacul meu de gravidă, buzele lui pe gâtul

meu și corpul lui pompând încet în al meu, am un nou tip de fericire.
Se numește perfecțiune.
Lumina din baie mă trezește și mă răsturn; parcă abia am ajuns să

adorm. Cam se ridică și face duș și se îmbracă pentru ziua respectivă. Se
întoarce în cameră și zâmbește când mă vede. „Îmi pare rău, iubito, te-
am trezit?”
„Nu”, oft.
Se așează pe marginea patului și îmi împinge părul înapoi de pe

frunte. "Esti bine?" Se apleacă și mă sărută încet. „Te-ai aruncat și te-ai
întors toată noaptea.”
„Da, sunt bine”, mormăi eu. „Nu mă pot simți confortabil.”

Mă uit la ceas. „Te-ai trezit devreme”, observ.
„Da.” Se ridică și își apucă pantofii. „Am un bypass cvadruplu astăzi.”
Fac un zâmbet în timp ce îl privesc. Nici nu-mi pot imagina cât de

presiune este supusă în fiecare zi la serviciu.
Viețile oamenilor sunt literalmente în mâinile lui.
„Va fi o zi lungă.” Continuă să-și pună pantofii. „Adrian este în

așteptare dacă ai nevoie de ceva, bine?”
— Nu voi avea nevoie de nimic, Cam. Mă rostogolesc pe o parte

spre el. „Mai am patru săptămâni de plecat.”
„Da, ei bine, până când Jameson se întoarce luni din vacanță, te

rog să te liniștești.”
Zambesc. Cameron este obsedat să nu rateze travaliul.

Îi era deja dor de nașterea primului său copil. Până în ultimele săptămâni,
când a fost atât de agitat, nu am știut niciodată cât de mult l-a afectat cu
adevărat.
"Ai cuvantul meu. Nu intru în travaliu până când Jameson vine

acasă din Tahiti”, promit. „Am întârziat cu Owen. Avem o grămadă de
timp.”
Stă în picioare și mă urmărește o vreme. „Murph vine

să te ia la prânz.”
Zâmbesc somnoros. — Vrei să vrei să mă verifici?
— Și asta, mormăie el sec.
— Du-te la muncă, doctore Stanton. Fac un semn cu vârful degetelor.

„Du-te, salvează o viață.”
Mă sărută încet. „La revedere, Bloss”, șoptește el. "Te iubesc."
„Hmm.” Oftez adormit în timp ce îmi trec degetele prin

miriștea lui, hmm... miroase bine. "Te iubesc i eu."
Owen zbârnâie în cameră. "Tata."
"Hei amice." Cam zâmbește încet în timp ce își trage fiul într-
o îmbrățișare. „Intră în pat cu mama.”
El trage înapoi păturile și Owen se târăște somnoros.

Cameron îl prinde și Owen se ghemuiește în mine, iar eu îi sărut
capul mic. Deși vizitele de noapte ale lui Owen sunt mult mai puțin
frecvente, totuși se întâmplă uneori.
Cred că Cameron preferă să doarmă cu noi. El rupe acele

pături înapoi atât de repede când îl vede pe Owie, este aproape de
râs.
Cu o ultimă privire, el părăsește camera, iar eu cad din nou în
somnul meu inconfortabil cu două brațe care mă strâng pe spate.
„Hai, Owie, ia-ți ghiozdanul”, strig eu din partea de jos a scărilor.
Mă țin de stomac și tresar. La naiba... sunt atât de inconfortabil.
Acest bebeluș s-a mutat în cea mai sadică poziție

posibil... chiar pe coloana mea.
Îmi împing o parte a stomacului, sperând să o mișc. O spun pentru

că habar n-avem ce este . Nu știm încă sexul bebelușului, pentru că
amândoi ne doream o surpriză.
Owen zâmbește în timp ce coboară scările și mă mângâie pe stomac

când trece pe lângă mine. Nu prea îmi mai vorbește, vorbește cu stomacul
meu. Este atât de încântat să fie un frate mai mare.
Între Cam și Owen, acest copil va fi răsfățat putred. Ne îndreptăm

spre școală și mă așez în mașină pe banda de coborâre. — S-ar putea să
nu te conduc astăzi, Owie. îmi frec stomacul. „Ma doare un pic spatele.”
— E în regulă, mamă. Se aplecă și mă sărută pe obraz.
"O zi plăcută." zambesc
"Bine." El sare din mașină și fuge pe lângă

porțile școlii cu rucsacul în spate.
Stomacul meu se strânge și apoi se eliberează. Oww! Ce a fost asta?
Un sentiment neliniștit mă cuprinde. "Nu este." vorbesc cu voce tare

pentru mine. Îmi suflă respirația și mă trag înapoi în trafic.
Imaginați-vă dacă ar fi fost muncă? Cam nu poate pleca de la

operație pentru că nu are rezervă,
Nu... nu este... nu-ți face griji... e mult prea devreme pentru asta.
Ajung acasă și decid să fac un duș. Mă dezbrac și, pe măsură ce

intru, se întâmplă din nou. Mă încruntă în timp ce stomacul mi se strânge
și apoi mă eliberez câteva secunde mai târziu.
Nu este dureros... ce este?
Braxton Hicks... da... desigur.
Este doar Braxton Hicks.
Corpul meu se pregătește pentru travaliu, asta-i tot. Zâmbesc în

timp ce stau sub apa fierbinte și mă simt atât de relaxant pe spatele
dureros, că s-ar putea chiar să mă întorc în pat odată ce ies.
Timp de aproape o oră stau sub apă, pur și simplu pentru că nu

am unde să fiu și mă simt atât de bine să nu mă grăbesc. Nu cred că
am făcut vreodată un duș fără grabă de când am început școala de
medicină în urmă cu șapte ani.
Stomacul mi s-a strâns și s-a relaxat, dar nu este

dureros deloc, așa că știu că nu este travaliu... doar Braxton Hicks.
Ies din duș, mă îmbrac și mă întind pe pat. Chiar mă simt

neplăcut astăzi.
Sunt trezit de telefonul casei care sună și mă încruntă.

E ciudat, nimeni nu sună niciodată la telefonul casei. Mă năpustesc
spre noptieră și răspund.
"Buna ziua?"
"Oh, Doamne. Unde ai fost?" cere Adrian.

"Ce?"
— Încerc să te sun de o jumătate de oră; Începeam să intru în

panică.”
ma rostogolesc; ma strânge stomacul și mă doare. Îmi încurc

fața.
La dracu.
"Ce s-a întâmplat?" Mă încruntă în timp ce îmi frec mâna peste

stomac.
Nu azi, iubito... Tati nu e aici.
„Unde vrei să mergi la prânz?” întreabă Adrian. "Sunt

acum o să rezerv undeva.”
„Vrei doar să iei ceva și să mâncăm aici?”
"Oh, bine." Se oprește o clipă. "Esti in regula?"
Închid ochii și știu că degeaba îmi fac griji.

„Doar un pic de durere de spate. A fi o balenă îți va face asta”, glumesc.
"Oh." Se gândește o clipă. „Bine, ne vedem curând.”
Mă ridic încet și mă plimb prin cameră.

Bine, chiar dacă acestea sunt stadiile incipiente ale travaliului, ceea ce nu este...
dar dacă este...
Cameron va fi terminat de operație până când copilul vine oricum. Mă uit la

ceas.
11 dimineata.
La naiba, operațiile lui mari durează în mod normal cel puțin douăsprezece
ore și ar fi început la 7 dimineața... așa că ne uităm fie la opt, fie la nouă în seara asta
înainte să iasă.
Îmi scot telefonul și scriu o întrebare ridicolă la care știu deja răspunsul.
Cum să încetinești travaliul
Aștept să apară răspunsurile.
Goliți-vă vezica urinară. Întindeți-vă înclinat spre partea stângă;

aceasta poate încetini sau opri semnele și simptomele. Evita sa stai
intins pe spate; acest lucru poate determina creșterea contracțiilor. Bea
mai multe pahare cu apa, deoarece deshidratarea poate provoca
contractii.
Ok, mă întind pe partea stângă și încerc să mă calmez. Nici măcar nu sunt în

travaliu. Sunt doar prost, știu asta. Nu mai fi excesiv de dramatic.
Am din nou pe Google.
Faza latentă poate dura câteva zile sau săptămâni înainte de

începerea travaliului activ. Unele femei pot simți dureri de spate sau
crampe în această fază. Unele femei au crize de contracții care

durează câteva ore, care apoi se opresc și reîncep a doua zi. Asta
este normal.
O, bine, asta e normal. Grozav. Vezi, nimic de care să-ți faci griji.
Caut din nou și mă încruntă.
Travaliul prematur este travaliul care are loc prea devreme,

înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Dacă aveți
travaliu prematur, medicul dumneavoastră vă poate
recomanda unele tratamente care vă pot ajuta să vă opriți
contracțiile și să preveniți problemele de sănătate la
dumneavoastră și la copilul dumneavoastră. Aceste
tratamente nu sunt o garanție pentru oprirea travaliului prematur.
La dracu. Caut.
Probleme pentru bebelușul născut la 36 de săptămâni de gestație.
Răspunsul revine.
La 36 de săptămâni, riscul de complicații pentru sănătate scade

semnificativ. Riscul este mult mai mic de la bebelușii născuți
chiar și la 35 de săptămâni. Dar bebelușii prematuri târziu sunt
încă expuși riscului de:
Insuficienta respiratorie
Icter
Greutate mică la naștere
Admiterea la NICU
Întârzieri de dezvoltare/Nevoi speciale
Patent Ductus arteriosus
De departe, RDS este cel mai mare risc pentru copiii născuți la 36 de
săptămâni. Bebelușii par să aibă mai multe probleme decât bebelușii
fetelor.
La naiba... calmează-te... nu se întâmplă. Dar dacă intru în travaliu

activ, trebuie să ajung la spital cât de curând pot, pentru ca ei să încerce
să o oprească.
Da. Bine, acesta este planul.
Stomacul meu se strânge din nou și îmi încurcă fața și îmi frec
stomacul.
„Stai acolo și fii un copil bun, te rog?” optesc eu.

"Nu azi. Încă nu ești gătit.”
Timp de o oră stau întins pe o parte în timp ce stomacul meu se

strânge și se strânge. Nu s-a întâmplat nimic altceva, așa că o să aștept
să văd. Dacă merg prea devreme la spital, mă vor trimite acasă.
Îmi sună telefonul, sunt Adrian. "Buna ziua?" Raspund.
"Vrei o cafea sau ceva?"
„Poți veni acum, te rog?” Întreb.
"Ce faci?" Sună de parcă s-ar încruntă.
„Cred că am contracții, dar nu sunt sigur. Dacă sunt, trebuie să

ajungem la spital cât mai repede posibil, am izbit eu în grabă.
Linia rămâne tăcută.

„Adrian?” Întreb.
„Sunt aici”, murmură el. „Doar am avut un atac de panică tăcut.”
„Tu și eu amândoi.”
— Pe drumul meu, iubito. El închide.
Mă întind și încerc să mă mai calmez, iar douăzeci de minute mai

târziu aud Corveta lui Adrian urlând pe alee și ușa trântind cu forță. Apoi
îi aud vocea. „Ashley!
Unde ești?" el sună.
„Aici sus”, sun înapoi.

Urcă scările câte două și vine alergând în dormitor. „O, Doamne, ce

se întâmplă?”
Zâmbesc, iar el vine și se așează lângă mine pe pat și

îmi ia mâna în a lui. "Esti in regula?" el pantaloni.
eu chicotesc. „Mult mai calm decât pari. Tocmai ai primit o amendă

pentru viteză pe drum până aici?
Face ochii mari. "De parca mi-ar pasa?" El clătină din cap și mă freacă
pe stomac. "Ce s-a întâmplat?"
dau din umeri. „Probabil că sunt exagerat de dramatic.” fac o pauză.

„Tocmai am dureri de spate de aseară, iar acum stomacul meu a început
să se contracte.”
Se încruntă în timp ce ascultă.
„Și l-am căutat pe Google; dacă sunt în travaliu, trebuie să ajung la

spital pentru a încerca să încetinesc puțin.”
Ochii lui Adrian se fac mari de groază. — Ești doctor, Ashley.

Cum să nu știi dacă ești în travaliu?”
„Pentru că nu mă doare”, răsturn eu. „Sunt inconfortabil.”
"Oh. Dreapta." Își mușcă buza de jos în timp ce se gândește la a

moment. „Ei bine, să sunăm la spital și să vedem ce spun.”
Dau din cap. "În regulă."
Caută pe Google numărul de pe telefon. „Vrei să vorbești?”
"Da." Îmi întind mâna pentru telefon și el îl întinde

mie.
Sună. „Bună ziua, pot avea maternitate, vă rog?” eu

cere.
„Sigur, te transfer acum.”
Sună din nou. „Bună ziua, maternitate.”
„Bună, aceasta este Ashley Tucker.”
„Bună, Ashley”, răspunde asistenta.
Îmi strâng fața. „Probabil că sunt o regină a dramei, dar îl am pe

Braxton Hicks de două ore
acum."
— Cât de departe ești, Ashley?
„Treizeci și șase de săptămâni.”
"Bine. Apare vreo apă sau ruptă?”
Eu dau din cap. "Nu."
"Bine atunci. Poți să intri, ca să vedem ce se întâmplă?”
Dau din cap. "Bine." fac o pauză. „Crezi că sunt în travaliu?”
— Probabil că nu, dragă. Nu vă faceți griji. Atâta timp cât apa nu se

sparge, totul va fi bine.”
Zâmbesc și dau din cap. „Bine, sunt pe drum.”
Îi dau telefonul înapoi lui Adrian. "Ce au spus ei?" Se încruntă.
„Atâta timp cât apa mea nu se sparge, totul este bine.”
Își pune mâna pe piept. „O, slavă Domnului.” Ma apuca de mana si

ma trage de pe pat si ma duc in baie, simt nevoia sa merg si apoi bam.
Simt un pop ascuțit.
Apa mi se sparge... pe tot podea... ca, inundată.
Am ochii mari. "La dracu! Adrian!” Eu chem.

"Ce?" el sună.
„Mi s-a rupt apa!”
"Ce?" țipă el. Vine în fugă în baie și fața îi cade de groază când vede
cât de mult este.
Își pune ambele mâini la gură înainte de a-și recăpăta calmul. „Este bine”,
vorbește el calm. „Totul este în regulă.”
Își scoate telefonul și începe să formeze un număr.
Râd; expresia de teroare pură de pe chipul lui este neprețuită.

"Pe cine suni?" Întreb.
— Cameron, se repetă el. Începe să se plimbe cu mâna în buzunarul

costumului.
„Cameron este în operație.” Eu dau din cap. „Va dura ore.”
Fața lui cade.
„Lasă-mă să-l sun.” Îmi iau telefonul și apelez la PA lui

număr. Ea răspunde la primul apel. „Bună, Ash!” salută ea.
Îmi încurc fața pentru că chiar nu vreau să spun asta

cu voce tare. "Avem o problema."
"Ce-i asta?" murmură ea.
„Mi s-a spart apa.”
"Oh. La dracu!" răspunde ea.
Zambesc; N-am mai auzit-o niciodată să înjure.
„Cât timp crezi că va dura?” Întreb.
„O, Doamne, Ash.” Ea ezită. „O să-l pun la telefon.” O aud intrând în

cabinet; ea stă la stația de asistente din spatele blocului lui de operație.
Telefonul tace; trebuie să fi acoperit telefonul cu mâna.
Câteva clipe mai târziu. „Hei, Bloss”, răspunde Cameron calm.

„Ești la difuzor, iubito”, îmi amintește el. Imi inchid ochii.
Asta înseamnă că cei zece oameni de la operație pot auzi cu toții ceea ce
spune, dar are mâinile legate în timpul operației și nu poate ține telefonul.
„Cam.” Îmi încurc fața. „V-am sunat doar să vă spun că mi s-a rupt
apa și sunt cu Adrian și suntem în drum spre spital.”
„La naiba”, mârâie el.
„Cât de distanță sunt contracțiile?” întreabă el calm.
„Asta e treaba, nu cred că sunt încă în travaliu activ. Este în regulă,

nu trebuie să intri în panică.”
"Nici o durere?" el intreaba.
„Doar dureri de spate.”
„De cât timp ai dureri de spate?”
"Toată noaptea." Am ochii mari. „Asta nu este...” Vocea mea

trasee off. Nu-mi spune că sunt în travaliu de aseară.
"Frasin?" întreabă Cam.
— Mă duc doar la spital și te sun înapoi, bine? Încerc să-l consolez.
„O, Doamne”, răspunde el. „Conduceți cu grijă, vă rog.”
— Cât timp crezi că vei fi la operație, Cam? eu

urăsc să întreb, dar trebuie să știu.
„Cel puțin două ore”, răspunde el.
Închid ochii și aproape că îi aud ritmul cardiac crescând prin telefon.
„Este în regulă, va dura mult mai mult decât atât”, am

liniștește-l.
„Doar ajunge aici în siguranță. Pune-l pe Adrian la telefon”, întreabă el.
Ii dau telefonul lui Adrian si ma duc sa ma schimb si pun

un tampon, deoarece încă mai curg lichid amniotic.
La naiba.
"Da." L-am auzit pe Adrian răspunzând. „Da, știu”, răspunde el.

„Cameron. Știu asta al naibii.” se repezi Adrian. "Da, știu!"
El ascultă o clipă. „Grăbește-te și termină operațiunea, vrei!” cere Adrian.
Zambesc; Adrian habar n-are că este pe difuzor. Acești doi țipă mereu
unul la altul când sunt stresați. Am o imagine a tuturor stagiarilor lui
Cameron și a asistentelor care ascultă și la ce trebuie să se gândească.
„Bine”, se răstește Adrian. "Da! Știu!" strigă el.
Ies din baie să-l văd pe Adrian dând ochii peste cap, cu mâna pe șold,
în timp ce ascultă prelegerea lui Cameron. Expiră puternic. "Ne vedem în
curând." Închide și apoi cade rapid în joc de rol și falsifică un zâmbet calm.
— Ești gata de plecare, puiule?
"Da." Îmi iau geanta de mână.
Se uită în jur. „Unde este geanta ta de spital, Ash?” Se încruntă.
„Doamne, nu pot să cred asta.” Dau din cap pentru că uit totul.
Mă gândesc pentru o clipă. — Cameron ți-a amintit să iei geanta de

spital?
El zâmbește. "Da."
„Ce altceva ți-a spus?” Mă încruntă pentru că se pare că eu

nu pot gândi fără ca soțul meu să o facă pentru mine în aceste zile.
„Să mă organizez cu Jenna pentru a-l lua pe Owen și pentru a te liniști.”
Dau din cap. "Dreapta." Mă uit la Adrian, care acum transpira

abundent. „Avem asta, Adrian. Putem face asta fără Cam dacă trebuie.” Îmi
iau geanta. „Și am putea.”
Adrian pare să leșine.
„Știu”, murmură el.
Durerea arzătoare îmi străpunge stomacul și mă aplec și mă țin de

stomac.
"Ce se întâmplă?" Adrian plânge.
„Contractie”, murmur eu. „Oh, asta e una adevărată.” tresar.
Stomacul meu se strânge puternic și durerea este puternică. —

Trebuie să ajungem la spital, Adrian... și repede.
"Rapid?" se bâlbâie cu ochii mari. „Cât de repede?”
„Nu a fost o primă contracție.”
Se uită la mine în gol, fără să înțeleagă.
„Aceasta a fost o contracție „lucrurile se mișcă mai repede decât mi-

aș dori””.
Adrian își pune mâinile pe cap. "Ce fac?"
„Du-mă la spital.”
Cameron
Închid ochii și încerc să-mi controlez bătăile neregulate ale inimii.

La jumătatea unei operații majore pe inimă nu este momentul să-mi
pierd calmul.
Toți cei din cameră au tăcut, parcă s-ar fi speriat să vorbească.
„Hanna”, sun eu.
„Da, doctore?”
Hanna este una dintre AP-urile mele. — Îl poți da pe Peter Martin

la telefon, te rog?
"Da, desigur."
Peter este un chirurg cardiac care lucrează în celelalte spitale din

LA
continui sa muncesc.
Hanna se întoarce la mine. „Peter Martin este într-o

conferință de la Londra.”
Imi inchid ochii. „Pune-l pe Hamish pe linie, te rog.”
Hamish este un coleg care conduce la țară a cabinetului nostru.
„Da, doctore.” Ea dispare din nou, iar eu continu

operația mea.
„Este pe linie, doctore”, strigă Hanna și îl pune

pe difuzor.
„Bună”, spun eu.
„Hei, dracu’, strigă el cu vocea lui zbuciumată.
„Sunt la operație, Hamish, iar tu ești la difuzor”, răsturn eu.
Toată lumea râde.
„Oops, îmi pare rău tuturor”, sună el.
Îmi dau ochii peste cap. „Am o problemă.”
"Ce faci?"
„Ashley este în travaliu și eu sunt în mijlocul unui bypass.”
„Oh dracu”, răspunde el. „Asta este o problemă.”
„Poți să cobori aici?”
„Sunt plin în această după-amiază.”
„Anulați-vă întâlnirile.”
El tace.
Îmi mușc buza de jos. „O să termin operația, dar doar

am nevoie de cineva aici în caz că se întâmplă ceva.”
Se gândește o clipă. "Da. Bine. Voi fi acolo

doua ore."
"Doua ore?" ma repez.
„Atât durează să conduci acolo.”
„Urcă-te într-un avion. Îți voi angaja un avion privat, bâlbesc eu.
„Va dura atât de mult să ajung într-un aeroport și să ieși din

celălalt... este mai rapid dacă conduc.”
La dracu.
"În regulă." Mă opresc o clipă. „Poți pleca imediat?”
"Da." Oftă. "Pe drum."
suflă respirația și asistenta îmi șterge transpirația de pe frunte.

Camera tace și toată lumea este nervoasă. Inspir profund în timp ce
încerc să mă calmez. „Hanna”, sun eu.
„Da, doctore.”
„Poți să ții legătura telefonic cu Ashley, te rog, și să-mi spui dacă

există vreo schimbare, în afară de aceea, trebuie să mă concentrez aici.”
"Da, desigur." Ea se oprește pentru o clipă. „O sun acum.”
Inspir din nou în timp ce încerc să-mi încetinesc inima la o bătaie

regulată.
E în regulă, mă duc să ajung acolo... soarta nu ar putea fi atât de

crudă încât să mă lase să ratez o altă naștere.
Stai, Bloss... stai.
Ashley
„Ahhhhh!” Sun în timp ce stau prăbușit în mașină.
Ochii lui Adrian aproape că ies din orbite și conduce ca un maniac.

Suntem blocați în trafic timp de patruzeci și cinci de minute. „E în regulă,
Ash. E in regula." Încearcă să mă liniștească.
„Nu e al naibii de bine!” strig eu.
Clătină din cap în timp ce apucă volanul cu o forță albă a degetelor

și își schimbă banda agresiv. Mașina din spate claxonează, iar el le
întoarce pasărea.
„Oh, pur și simplu grozav, lasă-ne uciși de un furios pe drumuri, de

ce nu faci?” bâlbesc.
„Mi-ar plăcea să văd pe cineva să tragă ceva chiar acum.” Schimbă

din nou banda. „Le-aș putea accepta cu totul dacă nivelul meu de
adrenalină are vreo legătură cu asta.”
Râd când contracția mea scade și îmi pun capul pe spate pe scaun.
Conducem o clipă în tăcere. „Ok, spune-mi despre gâfâi”, întreabă

el.
"Nu știu." Eu dau din cap. „Îți controlează durerea, aparent.”
Ochii lui trec între mine și drum. „Ei bine, trebuie să gâfâim. Cum
o faci? Arăta i-mi."
Eu explod în succesiuni scurte și rapide și îi arăt ce te învață la

cursurile prenatale.
"Ca aceasta?" El exersează, iar eu am izbucnit în râs.
"Da. Ca asta." tresar. „Oh, vine altul!”

Eu chem.
Ochii lui Adrian se fac mari de frica si incepe sa gâfâie.
Râd în timp ce îmi încurcă fața de durere. „Arăți al naibii de ridicol.”
„Fă-o cu mine, Ash!” strigă el suflând într-un

moda exagerată față de volan.
Gâfâim amândoi în timp ce el conduce ca un maniac și, în cele din

urmă, dispare.
„Vezi, așa a fost mai bine.” Zâmbește un zâmbet mândru de el însuși.
Îmi las capul pe spate pe scaun în timp ce respir greu. „Sper că Cam
reușește.” Îi zâmbesc trist. Îmi ia mâna cu compasiune și o ridică și o
sărută pe dos. — E în regulă dacă nu o face... M-ai prins.
Zambesc.
Jenna este în New York și Tash este la Willowvale. „Poți să-l suni pe
Tash?” Întreb.
"Da sigur." El lovește numărul ei pe Bluetoothul mașinii.
„Hei, iubito”, răspunde ea.
„Bună, Tash”, îl sun.
"Frasin? Ce s-a întâmplat?" se repezi ea.
„Este în travaliu”, sună Adrian. „Du-ți fundul în LA!”
"Oh, Doamne. E prea devreme." Ea țipă. „Unde este Cameron?”
„Este la operație.”
„Oh, dracu”, murmură ea. „Iosua!” ea suna. „Ashley este în travaliu.”

„Tash, poți să o suni pe Jenna și să-l organizezi pe Owen să fie luat

de la școală, te rog?” întreabă Adrian. „Acest lucru este destul de neașteptat
și un pic nebunesc din acest punct de vedere.”
„Ahhh!” Plâng în timp ce o altă contracție mă sfâșie.
Adrian începe să gâfâie în timp ce ochii lui trec între mine și

drum. „Chic, chic, chic!” el plânge.
Natasha izbucnește în râs. „Oh, te rog spune-mi că e o cameră

în mașină.”
„Ne vedem în curând”, strigă Adrian și apoi o închide, enervat că

găsește asta amuzant.
Zâmbesc în timp ce mă întind pe spate pe scaun. „Trebuie să

recunoști că este destul de amuzant.”
Se uită la mine neclintit în timp ce prinde volanul.

„Ilar.”
Oprim la spital și el sare din mașină.

„Poate cineva să ne ajute, te rog, în timp ce parchez mașina?” îl cheamă pe
o asistentă care trece.
„Desigur”, strigă ea. Ea se întoarce repede cu un scaun cu rotile

și Adrian mă ajută să ies din mașina lui joasă și să intru în scaunul cu
rotile.
„Lasă-mă să ghicesc”, glumește asistenta, zâmbind. "Maternitate?"
— Da, se răstește Adrian. — Doar parc mașina, Ash.
"Bine." Zambesc.
„O voi lua”, răspunde asistenta.
Ne îndreptăm spre maternitate și asistentele mă ajută și mă duc

într-o cameră și pe un pat. Mi-au pus instantaneu monitorul pentru
bebeluși pe burtă și începem cu toții să-l urmărim.
„Am doar treizeci și șase de săptămâni. Încă nu poate veni,

șoptesc eu de frică.
— Treizeci și șase de săptămâni e bine, Ashley, știi asta.
"Esti singur aici?" întreabă o altă asistentă.

„Cameron este la operație”, răspund eu cu tristețe. „Putem doar să încetinim

jos, ca să poată ajunge?”
Asistentele zâmbesc ambele cu simpatie.
Adrian vine sprintand pe hol cu viteza maxima si alearga direct pe

langa camera.
"Ma scuzati domnule!" sună o asistentă. „Unde alergi?”
"Oh." Pantaloni. „Ashley.” Pantaloni. „Stanton.”
— Aici, Adrian! Eu chem.
Îmi încurc fața când vine o altă contracție și mă uit la monitor.
"Oh." Asistenta zâmbește în timp ce ochii ei rămân lipiți de monitor.

„Este unul mare. Cred că trebuie să ne uităm la ce se întâmplă.”
Scot contracția, apoi ea îmi scoate pantalonii și mă uit la Adrian. Arătă

spre ușă cu degetul mare.
„Nu pleci nicăieri!” ma repez.
Îmi desfășoară picioarele și sângele începe să curgă

Chipul lui Adrian.
„Hai sfârșitul”, îl mângâie asistenta.
„Nu se pricepe prea bine cu vaginul”, gâfâi.
Asistenta zâmbește. „M-am gândit la fel de mult.”
Ea mă inspectează. — Cât timp ai spus că va dura soțul tău, Ash?
"Nu sunt sigur. De ce?" mă încruntă.
— Ești dilatat cu opt centimetri, dragă. Copilul va fi aici foarte curând.”
Mă uit la ea și apoi la Adrian. Are o nuanță palidă de verde.
Îmi înghit nodul din gât. „Apelați Cam.”
Își formează numărul. „Bună, Hanna, acesta este Adrian. Noi

trebuie să vorbesc cu Cameron, te rog”, întreabă el.
"Ce se întâmplă?" Cam răspunde.
„Ea are opt centimetri dilatată”, răspunde Adrian. „Trebuie să ajungi

aici. Acum!"
„Aproape am terminat, chirurgul meu de rezervă tocmai a făcut-o

sosit. Sunt la douăzeci de minute distanță.” El face o pauză. „Pune Ash.”
"Buna ziua."
„Hei, Bloss”, spune el cu blândețe.
Zâmbesc la telefon; doar auzind vocea lui mă face să plâng.
„Ești bine, iubito?”
Dau din cap deși lacrimile mele.
„Da,” este tot ce pot împinge.
„Așteaptă, dragă, vin.”
Dau din cap și închid ochii ca o altă contracție

vine. Doctorul meu intră în cameră. „Doctorul este aici.”
„Pune-l pe el”, întreabă Cameron.
Îi dau telefonul medicului. „Este Cameron.”
Se încruntă și ia telefonul. "Buna ziua?" El ascultă o clipă. "De ce?

Unde ești?" el intreaba. "Doar un minut. „Lasă telefonul jos și îmi dă un
document intern și apoi revine la telefon. „Este aproape gata să împingă.
Voi face tot ce pot. Progresează foarte repede.” Îi dă telefonul înapoi
pe mine.
„Hei, Bloss. Vin, iubito.”
Dau din cap în timp ce lacrimile încep să-mi curgă pe față. Nu va

reuși. Știu că nu este.
„Te iubesc”, șoptesc eu.
"Și eu te iubesc. Voi fi acolo cât de curând voi putea.” El atârnă

sus.
Încep să plâng, plângând-mizerie-plângând, și-l vreau doar pe

Cameron aici. De ce, o, de ce astăzi din toate zilele?
Îmi fac ochii mari, apoi îi închid.

"Ce este?" Adrian se încruntă.
„Trebuie să împing.”
Cameron
Îmi smulg mănușile și ies din sala de operație. Bat de trei ori butonul liftului.
"Haide haide." Mă uit cu încetinitorul, piciorul bătând repede. „Te rog,

te rog, lasă-mă să reușesc”, șoptesc pe sub răsuflarea mea. Ușa se deschide,
iar eu alerg și apăs pe butonul de închidere a ușii.
Nivelul patru: Maternitatea.
Călătoria până la nivelul patru este cea mai lentă pe care am văzut-o vreodată.
În cele din urmă se deschide pe podea, iar eu fug pe hol spre sala de livrare și
am explodat ușile.
"Unde este ea?" Plâng.
„Suita de naștere doi, în stânga.”
Fug în jos și fug în cameră la timp să o văd pe frumoasa mea Ashley în

pat, cu fața înșurubată de durere în timp ce încearcă să rețină. „Sunt aici, Ash!”
Plâng.
Ea ridică privirea la mine printre lacrimi; părul îi este ud de transpirație

și gâfâie. Nu am văzut niciodată pe cineva atât de frumos.
„Oh, iubito”, șoptesc eu în timp ce mă repez spre ea și o periez

părul înapoi de pe frunte.
Zâmbesc în timp ce îi sărut buzele, iar ea se lipește de mine de parcă

viața ei ar depinde de asta.
„Următoarea contracție, Ashley, vreau să împingi”, a spus

medicul indruma.
o sărut încet. "Poți sa faci asta."
Ea dă din cap în timp ce își înșurubează fața în sus.
Îi țin piciorul pe spate în timp ce mă pregătesc. „Pregătește-te, Bloss.”
— Mă duc, murmură Adrian.
„Nu îndrăzni să mergi nicăieri!” Ashley țipă.
"Într-adevăr?" opte te el. Se duce la peretele din spate și stă în

tăcere, parcă s-ar fi speriat să se miște.
Cu o asistentă ținându-i unul dintre picioare și eu ținând celălalt, vine

contracția și ea împinge cât poate de tare. Am ochii mari când văd capul.
Contracția se oprește și capul bebelușului iese înapoi.
„Poți să faci asta, Ash, haide”, îl îndemn.
Ea dă din cap în timp ce se însuflețește din nou. Vine contracția și ea

împinge cât poate de tare. Fața ei devine roșie aprinsă și strigă de durere.
„Pot să văd, atât de aproape”, șoptesc. „Hai, Bloss, haide.”
Ea dă o împingere mare și capul este afară.
Ea pantaloni, iar eu zâmbesc larg. „Încă unul, încă unul”, scand în timp
ce ea mă strânge de mână cu puterea degetelor albe.
Ea împinge din nou și țipă în timp ce copilul alunecă afară.
Sânge și mucus și... tăcere.
Îmi țin respirația; asistenta ridică copilul și

o freacă cu un prosop și în cele din urmă începe să țipe.
„O, slavă Domnului!” Ashley plânge.
„Este o fată”, anunță doctorul.
Am tăiat cordonul ombilical și doctorul se duce să o treacă lui Ash.
„Dă-o mai întâi tatălui ei, te rog”, spune Ashley.

Ochii mei îi cercetează pe ai ei în timp ce inima îmi cade liber din

pieptul meu.
Doctorul mi-o dă și eu mă uit la ea.
Șocat. Socat ca aproape nu am reusit.

Socat ca am facut-o.
Socat ca am facut acest mic om frumos.
E atât de perfectă și ridică privirea la mine în timp ce încearcă să-și

concentreze privirea.
Clipesc ca să o pot vedea printre lacrimi și o duc la Ash și mă aplec

și o sărut pe frumoasa mea soție. Ne ținem unul pe celălalt peste fetița
noastră.
"Tu ai făcut-o. Te iubesc. Te iubesc, șoptesc eu.
„Și eu te iubesc”, plânge ea.
„Cum o numești?” întreabă asistenta.
Ochii ni se întâlnesc, iar ea zâmbește și dă din cap.
„Sophia Anne Stanton”, șoptesc eu.
Ashley zâmbește pe buzele mele în timp ce ne sărutăm.
„Owen e aici.” spune Adrian zâmbind.
„Poți să-l iei, te rog?” întreabă Ashley.
Adrian dispare, iar asistenta îl curăță pe Ash.

Câteva minute mai târziu, se întoarce cu Owen. „Owie, vino să o cunoști
pe sora ta mai mică.” Îl ridic și el se uită la ea, nesigur ce să spună.
„Nu-i așa că e frumoasă?” șoptesc mirată.
Zâmbește larg și își scoate limba, parcă mulțumit de el însuși.

Asistenta ține copilul de sânul lui Ash și ea începe încet să sugă.
Zâmbesc blând.
N-am văzut niciodată ceva mai frumos; emoția mă copleșește și

plâng din nou.
"Ce face?" Owen se încruntă.
— Ea bea, șoptesc eu. „Așa beau bebelușii lapte.”

Chipul lui Owen cade îngrozit. „Ei bine, naiba!” Se încruntă.

„Este doar dezgustător!”
Camera izbucnește în râs și eu dau din cap.
Doar Owen.
Nouă ani mai târziu
Ashley
Stau la fereastra bucătăriei în timp ce mă uit la Cam. El este în grădină

cu copiii, îi urmărește cu baloane cu apă.
Se ascund, deși Owen stă pe șezlong și se uită cum vorbește pe telefon
cu micuța lui iubită.
Avem cinci copii — șase inclusiv Cameron. Este încă un copil

mare și nu s-a schimbat absolut nimic.
Owen are cincisprezece ani, Sophia are nouă, Zander are șapte,
Spencer are cinci și Juliet are optsprezece luni. Mi s-a părut că să-l
privesc pe Cameron cu Owen a fost uluitor; ar trebui să-l vezi cu cinci
dintre ei.
Suntem la Pemberley și, destul de amuzant, acesta este acum

locul preferat al lui Cameron din lume. Ne-am adăugat la casă și încă
trăim permanent în LA. Devine din ce în ce mai greu să ajungi la
Pemberley acum că Owen este mai în vârstă și are o viață socială.
Într-o zi, Cam și cu mine vom locui aici permanent. Mi-aș dori ca
copiii noștri să rămână la această vârstă pentru totdeauna. Copiii lui
Joshua și Natasha sunt acum la sfârșitul adolescenței și le dau o fugă
pentru banii lor, sălbatici ca naiba. S-au mutat definitiv în LA și toți
copiii au început să lucreze pentru Joshua în biroul lui. Se pare că îi
trimit pe Adrian și pe Joshua
gri. Toți bărbații din birou sunt după Jordana, iar Blake urmărește tot ce
este într-o fustă. Cameron și eu cred că este hilar... pentru că nu suntem
noi. Mă tem când ne vine rândul.
Cameron ridică privirea și mă zărește privindu-l prin fereastră, iar

el zâmbește sexy și își croiește drum prin grădină. Înainte să-mi dau
seama, el își înfășoară brațele în jurul meu din spate și mă sărută.
„Permet de se faufiler au lit.” (Traducere: Să ne furișăm în pat.) El

mă ronțăie de gât și eu zâmbesc în timp ce încerc să mă îndepărtez de
el.
"Nu." Mă întorc, iar el mă ia în brațe. Îmi ridic privirea spre el și mă

sărută ușor. „Știi, ești cam bine pentru un băiat de fermă.” Mâinile îmi
cad la spatele lui și îl strâng. Totul este încă superb la bărbatul meu; s-a
îmbunătățit doar cu vârsta.
Îmi zâmbește sexy. „Îți voi arăta ce poate face cu adevărat un băiat
de la fermă.”
"Tata!" sună Juliet.
Își dă ochii peste cap.
"Tata!" strigă Zander. "Unde ai mers?"
Pufă aer în obraji și se uită pe fereastră, apoi zâmbește larg când

îi vine o idee. Se lasă jos și se târăște prin bucătărie și înapoi prin casă.
"Ce faci?" îl întreb în timp ce se târăște pe hol, spre ușa din față.
„Voi ataca din față. Tu ai fost doar recuzita mea.”
zambesc. "Mul umesc mult."
"Cu plăcere. Oricând”, răspunde el.
Mă uit prin fereastră cum se furișează pe o parte a casei și începe

să alerge spre ei și să arunce bombe cu apă de nicăieri. Toți copiii țipă
și fug.
Frumosul său râs sălbatic răsună în întreaga fermă.

Viata e buna.
Sunt cea mai norocoasă fată din lume.
SFARSIT
Citiți mai departe două capitole din Marx Girl

FATA MARX
Lansare pe 10 decembrie 2017
Prolog
Kamala
„Nu te uita la mine de parcă mă vrei... nu dacă nu mă faci”, murmur eu în

tăcere.
Se așează pe spate și se reajustează în pantaloni. Ochii lui negri îi țin pe

ai mei, dar nu îmi răspunde.
Apa împinge în jurul meu în timp ce mă întind pe salteaua gonflabilă,

plutind în jurul piscinei în bikinii meu alb șir.
Soarele tocmai apune și toată lumea a dispărut pentru a se pregăti de cină.
Suntem singuri.
Ochii lui sunt ațintiți asupra mea din poziția lui pe șezlong lângă piscină.
Nu are dreptul să mă privească, să mă privească cu ochi dornici.
Dar el o face.
Și încă îmi place.

Ben este garda de corp a familiei surorii mele și șeful

securitatea lor.
Lucrurile sunt dificile între noi, cel puțin.
Atractia dintre noi nu trebuia sa se intample, dar

interzis nu s-a simțit niciodată atât de bine.
Înălțime de 2 metri și trei centimetri, cu părul nisipos, ochi căprui

ca miere și un fizic mare și musculos, el este un produs secundar al
fostului militar.
Ben Statham este un om al naibii.
Din privirile stăruitoare, strângerea adâncă în sexul meu când se

uită la mine, focul mocnit de fiecare dată când se strecura în camera mea
noaptea târziu...
A dus la povestea noastră care începe acum șase luni, când sora
mea Natasha s-a implicat cu iubitul ei de atunci, Joshua Stanton.
Am fost mereu cu Tash, iar Ben a fost mereu cu Josh.

Ne-am adunat prin împrejurări. Cunoștințe și nimic mai mult.
Era omul puternic din spatele mulțimii, care privea

peste toată lumea.
Eram ocupat să-l privesc.
Restul lumii se concentra pe iubita mea soră și relația înfloritoare a

lui Joshua.
Mă concentram să lupt cu atracția, dar cu atracția

pentru el a crescut doar pe zi ce trece.
Râsul s-a transformat în conversație, conversația a introdus priviri

stăruitoare, iar privirile stăruitoare s-au transformat în pielea de găină,
până când într-o zi în cămară din bucătărie s-a întâmplat.
Ben m-a sărutat.
A fost cel mai perfect sărut pe care l-am avut vreodată.
A fost dulce, sexy și a deschis o lume de pasiune despre care nici

măcar nu știam că există.
Timp de trei săptămâni ne-am furișat un sărut unde am putut până când,
într-un moment de pasiune încețoșată, l-am rugat să vină în camera mea după ce
toată lumea s-a culcat în noaptea aceea.
El a facut.
Am făcut dragoste. Iubire de carte de povești.
Perfecțiunea pe care o creasem a continuat timp de șase săptămâni, până

când tragedia a lovit familia noastră. În timp ce șeful securității Ben s-a învinuit și
s-a îndepărtat de mine.
Când aveam cea mai mare nevoie de el, nu era nicăieri în preajmă
oferi suport.
Nu am mai vorbit de atunci.
Și acum suntem aici într-o vacanță de familie în Kamala, Thailanda.
Sentimentele mele pentru el nu s-au schimbat.
El este încă șeful securității.
Încă sunt cumnata șefului lui.
Dar m-a părăsit când am avut cea mai mare nevoie de el și nu voi uita asta
în grabă.
Ochii noștri sunt închiși.
„De ce ai crede că nu te vreau?” șoptește el înăuntru

accentul său puternic sud-african.
Mă încruntă, nesigur cum să răspund. În cele din urmă, răspund: „Tu?”
Sorbi din bere, gândindu-se la modul corect de a răspunde.
Îmi trec degetele prin apa de sub mine în timp ce încerc să-mi articulez
gândurile.
Nu știu ce se întâmplă cu noi, dar știu că nu suport să mă simt așa cum mă

simt.
Nu pot continua fără ca el să-mi dea răspunsurile de care am nevoie.

Este un om puternic care nu-și arată adevăratele sentimente, dar ce s-a întâmplat
cu noi? Cum treci de la iubiți pasionați la a fi nimic fără măcar o conversație?
Nu a fost nicio luptă, nicio discuție. Doar tăcere.
Nu îmi răspunde la întrebare. Maxilarul lui se strânge în timp ce privirea lui

o ține pe a mea, ochii mei îi cercetează pe ai lui.
Ce dracu se întâmplă cu el?
Vrea el să cerșesc?
Răspunde-mi, la naiba.
Cobor de pe salteaua gonflabilă și mă îndrept spre treptele piscinei.

Vreau să fiu cel care încheie conversația, nu invers.
Pe cine glumeam?
Sunt singurul din această conversație. Ies încet din piscină, iar privirea
lui flămândă îmi coboară pe corp. Mă aplec și îmi iau prosopul pentru a-l
înfășura în jurul taliei și, cu o ultimă privire persistentă, intru înăuntru.
Refuzul lui de a aborda problemele noastre mă enervează.
Mă doare și mă face să mă întreb dacă tot ce am împărtășit a fost un

fel de iluzie.
Știu că e puternic. Știu că nu este un vorbitor. Dar acelea

nop ile în bra ele lui erau pline de tandre e i dragoste.
Unde este omul acela ?
Pentru că îl vreau înapoi.
Stau întins în întuneric la 1:00 am Sunetul oceanului plutește prin cameră și

briza blândă se rostogolește peste corpul meu. Ca de obicei, mă chinuiesc
cu gânduri la Ben Statham și la trupul lui frumos. Unde este el acum?
Doarme?
Ultima dată când am fost împreună i-am spus că îl iubesc. Nu am vrut

niciodată, dar nu m-am putut abține. Am fost cu totul blând și emoționat de
la orgasmul meu, iar cuvintele pur și simplu au scăpat.
De asta a fugit?
Respir adânc și mă uit la tavan în timp ce trec peste noaptea trecută pe

care am petrecut-o împreună pentru a zecea miilea oară.
Dacă aș fi știut că va fi ultima noastră noapte împreună, aș fi făcut mai

multe, aș fi spus mai multe,
a făcut orice ca să-l facă să rămână.
Ușa se deschide și mă răsturn. Mi se prinde inima în piept.
„Ben”, șoptesc eu.
El intră și închide ușa în urma lui, cu mâinile strânse în lateral. Pare

nervos.
Mă încruntă în lumina diluată în timp ce îl privesc.
„Am vrut să te văd”, șoptește el.
stau nemiscat. El poate vorbi de data asta.
„Te privesc de parcă te vreau…” Se oprește și se strânge

mâinile lui în lateral. „Pentru că da”, șoptește el.
mă încruntă.
— Nu ai idee cât de mult te vreau, Bridget, sau cum

îmi este greu să stau departe.”
"Atunci de ce? De ce ne faci asta?” optesc eu.
Se așează pe marginea patului și îmi prinde fața în mâini, ochii lui

cercetându-i pe ai mei în camera luminată de lună, în timp ce degetul mare
îmi pune ușor praful peste buza de jos. El ezită și se încruntă ca și cum ar fi
suferit. „Nu sunt cine crezi tu că sunt.”
Mă ridic, sprijinindu-mă pe cot, și mă încruntă în timp ce îl privesc.

"Sunteți căsătorit?" optesc eu. Oh nu. Inima mea începe să bată. El are cu
totul altă viață în Africa de Sud, nu-i așa?
Habar n-am ce se întâmplă cu el acasă.
Clătină din cap și un zâmbet blând îi străbate chipul.

"Nu, nu sunt căsătorit." Se încruntă mai tare și se aplecă să mă sărute încet.
„Dar nu sunt disponibil să-ți dau inima mea.”
Lacrimile îmi umplu ochii.
El dă din cap. "Vă rog." El face o pauză. — Să știi că te iubesc, Bridget.
„Ben”, șoptesc eu. "Ce se întâmplă? Vorbește-mi."
El se aplecă și își trece limba ușor între buzele mele, iar eu îmi strâng
fața în sus pentru a lupta cu lacrimile.
Este din nou acolo; impulsul de a-i spune că îl iubesc.
Omul ăsta mă face atât de slab.
Mă ridic și îmi încolăc brațele în jurul umerilor lui largi.

Ne sărutăm încet și simt că excitarea mea începe să crească.
„Am venit să-mi iau rămas bun”, îmi șoptește el pe buze.
"Ce?" Ochii mei îi caută din nou pe ai lui. "Dar ai spus-"
El mă întrerupe. — Nu pot fi cine vrei tu să fiu, Bridget.
„Da, poți, Ben. Tu ești cine vreau, șoptesc eu furioasă. La naiba, urăsc
să mă strecor pe furiș. Nici măcar nu pot să ridic vocea așa cum vreau.
Își trece degetul mare peste pometul meu în timp ce îmi studiază fața.
„Am un trecut, Didge, unul pe care nu vreau să te ajung vreodată din urmă.
Nu voi aduce asta în viața ta.”
Eu dau din cap. "Despre ce vorbesti? Cu toții avem trecute. O putem

rezolva împreună, Ben.”
„La revedere, Bridget”, șoptește el trist înainte de a încerca să se

ridice, dar eu îl prind de încheietură.
"Nu. Nu pleca, mă implor când îmi pierd controlul. "Nu mă părăsi. Te

iubesc."
Se apleacă și mă sărută blând. „Amintiți-vă de mine cu dragoste,

înger.”
Mă uit la el printre lacrimi.
„Te iubesc”, șoptește el.
Cu un ultim sărut, el se ridică și părăsește camera mea fără să se uite

înapoi.
Mă uit în spatele ușii după ce se închide în urma lui.
Nu.
Asta nu sa întâmplat pur și simplu.
Disperarea mă umple.
Mă încurcă într-o minge. Inima ma doare fizic in piept si plang.

Cinci ani mai tarziu
Îi zâmbesc iubitei mele surori de pe bancheta din spate și îi strâng

mâna. „Doamne, mă bucur să te văd”, îi șoptesc.
Tash zâmbește trist. "Chiar este."
„Cât timp a trecut de când am fost în State?”

Abbie se încruntă.
"Cinci luni." Natasha oftă în timp ce suflă adânc. „Dar ține minte,
vei veni de Ziua Recunoștinței.”
„Încearcă să ne oprești”, murmură Abbie în timp ce își aplică din

nou luciul de buze. Își rotește buzele în timp ce își studiază reflexia în
oglinda ei compactă.
Suntem în spatele mașinii Natashai, în drum spre un cocktail bar

pentru a-i întâlni pe băieți. Natasha, sora mea, locuiește în Statele Unite
cu soțul ei, Joshua, și copiii lor de cinci ani, iar acum a venit acasă la
Sydney, Australia, pentru o nuntă de familie mâine. Am fost atât de
încântat să o am acasă, nu am putut dormi toată săptămâna.
Prietena noastră cea mai bună, Abbie, este alături de noi,

împreună cu cei doi paznici ai Natasha, care sunt în față. Max conduce,
iar Anton este pe scaunul pasagerului.
Joshua, soțul Natashai, este un dezvoltator de aplicații care a avut

succes. Securitatea este ridicol de mare în jurul ei și al lor
copiii după tot ce au trecut.
Tash își ține mâinile în aer într-un mod exagerat

gest. „Deci, spune-mi totul. Ce mi-a ratat?”
dau din umeri. „Ei bine...” arunc o privire către Abbey. "Nu știu."
„Abia aștept să-l cunosc pe noul tău iubit, Didge.” Tash zâmbește.
Zambesc. Toată lumea îmi spune Didge. Este prescurtarea pentru Bridget.
„De abia aștept să-l cunoști și tu. Mâine vine la nuntă.” Zâmbesc
mândră.
"Grozav." Grinzi Tash.
„Eric este...” Abbie se oprește și își mijește ochii în timp ce se

gândește la analogia perfectă. — Îl vei urî, Tash. Ea zâmbește.
Am gura căscată, dar nu pot să-mi stăpânesc zâmbetul larg. "Tu

nu vei." Bloody Abbie și părerile ei mult prea sincere.
„Will, de asemenea,” se răstește Abbie. „Așteaptă până îl

întâlnești. Petrece mai mult timp uitându-se în oglindă decât uitându-
se la Bridget. El crede că este Starsky sau Hutch, sau un rahat.”
Ochii Natașei trec la mine în discuție.
„Nu e chiar atât de rău.” Râd. „Și da, este polițist... și fumează
fierbinte, așa că are multe de iubit. Păstrează-ți părerile pentru tine,
Abs. Te rog, amintește-ți că te întâlnești cu o gorilă pe steroizi. Nu poți
judeca exact.”
Natasha și Abbey râd, iar eu ridic privirea și îl văd pe Max

zâmbind în oglinda retrovizoare.
„Da, ei bine, acea gorila este un animal. Sunt atât de dezamăgit

cu gorilele.”
Eu și Tash zâmbim pentru că Abbey este o curvă — o curvă de

bună-credință, mărturisită de sine. Iubește bărbații și sexul și se bucură
de fiecare avantaj de a fi o femeie singură super atractivă. Părul ei este
lung și auriu, iar ea are un corp cu picioarele pe care îl arată fără rușine.
Îi are pe fiecare bărbat pe care îl întâlnește să mănânce din mâna ei.
Mantra ei este să nu aibă iubiți, să nu fie sforate... doar distracție.
Și, băiete, se distrează. Nu știu cum ea

are energie, să fiu sincer. Pare multă muncă.
Mașina se târăște încet înainte să se oprească, iar noi urcăm

pentru a ne îndrepta spre barul unde ne întâlnim cu toții.
Joshua, Cameron, Scott și Adrian stau cu toții la o masă și ne

îndreptăm.
„Didge!” sună Cameron în timp ce mă prinde cu capul. Râd și

fac drum în jurul mesei să-i sărut pe toți pe obraz.
„Oh, mă bucur să vă văd pe toți. Mai întâi iau o băutură și

apoi mă întorc imediat.” Zambesc.
Mă duc la bar, bâzâind pentru că familia mea este acasă și se

simte al naibii de bine.
Avem un weekend grozav. Toți îl vor întâlni pe Eric mâine și

lucrurile vor fi planificate.
„Bună, Bridget”, se aude o voce familiară din spate

pe mine.
Mă întorc în grabă și apoi mă întorc șocată.

Doamne Dumnezeu…
Sângele îmi curge de pe față.
„Ben?” optesc eu. Se ridică deasupra tuturor celor din jurul

lui și, de parcă corpul meu recunoaște puterea pe care o deține,
ea slăbește imediat.
Mă uit la el pentru o clipă, încercând să înregistrez ceea ce

văd, iar inima începe să-mi bată în piept. „Ben?” Spun din nou
încruntat înainte de a da din cap. Ei bine, aruncă-mă în aer. „Ce...”
Nu am cuvinte. "Ce faci aici?"
Privirea lui se mișcă în jos pe corpul meu. "Sunt aici pentru tine."
mă încruntă. "Ce?"
"M-ai auzit."
Ridic sprâncenele. Își bate joc de mine? — Ai venit până la Sydney să mă

vezi? intreb eu sarcastic.
E amuzant, pentru că idiotul nici măcar nu m-a sunat de cinci ani.
Arunc o privire spre grupul meu de prieteni și îmi încrucișez brațele

în fața mea defensiv. — Nu trebuia să te deranjezi, răsturn eu.
El zâmbește sexy, iar eu îmi mijesc ochii. Nu fii drăguț acum, idiotule.
Sunt atât de peste tine.
„Când am primit invitația de a veni aici, primul lucru pe care l-am întrebat
a fost că Bridget se va duce, voiam să o ajung din urmă și să văd ce mai faci. A
trecut mult timp." Ochii lui coboară pe buzele mele și mă face să mă simt
inconfortabil. Nu te uita așa la mine.
Mi se fac ochii mari de groază. „T-vii la nuntă?” bâlbesc.
El ridică o sprânceană. „Am zburat în această dimineață special pentru

asta.” El aruncă o privire spre masa noastră. „Sunt aici cu Stan, Cam și Murph.
O reuniune, ca să spunem așa.”
Mă uit la el în timp ce creierul meu încearcă să țină pasul.
Oh nu. Nu Nu NU. Îi prezint tuturor noului meu iubit în acest weekend.

Nu am nevoie ca fostul meu nemernic pierdut de mult timp să fie aruncat în
amestec.
La naiba.
Acest lucru este al naibii de tipic.
La dracu.
Îmi ridic bărbia sfidător. „Ar fi trebuit să verifici cu

eu mai întâi să văd dacă este în regulă.”
Ochii mei cutreieră peste pieptul lui lat, sub tricoul lui negru, apoi mă
trezesc privind în jos la blugii lui albaștri decolorați, care se potrivesc perfect în
toate locurile potrivite. Antebrațele lui puternice țipă după o atenție mai
concentrată, dar refuz să cedez și îmi îndepărtez repede ochii.
De ce trebuie să fie atât de frumos? Este deranjant.

Cu siguranță, ar trebui să fie chel, gras și urât până acum.
Zâmbește obraznic. „Și este?”
mă încruntă. „Este ce?”
„Este în regulă că sunt aici?” întreabă el sarcastic.
"Nu." Îmi trec părul peste umăr, supărat.

„De fapt, nu este. Ar trebui să te târești înapoi sub stânca din care ai venit.”
Zâmbește și îmi aruncă privirea obraznică pe care a perfecționat-o

atât de bine.
Încep să transpir în timp ce mă uit în jur la împrejurimile mele.
Nu începe cu a fi fierbinte acum. Expiră supărat pentru că nu am

nevoie de prostiile astea. Îmi arunc privirea în jos la blugii mei și la topul
meu crem care curge pe umeri. De ce nu am purtat ceva mai sexy în seara
asta? Știam că ar fi trebuit să port rochia roșie.
Mă lovesc în interior. Încetează!
Cui îi pasă ce porți? Ben e un nenorocit, ai un iubit și acesta este un

dezastru al naibii.
Ochii lui întunecați revin să se concentreze asupra buzelor mele și

simt că nervii din stomacul meu încep să fiarbă.
Oh, îmi amintesc privirea aceea.
"Ce va fi?" întreabă barmanul.
Mă aplec peste bar. „Pot să am trei margaritas, te rog?”

Zambesc. Este drăguțul barman care servește — cel pe care îl vedem adesea
aici.
Face cu ochiul cu un zâmbet prietenesc și se întoarce să ne facă

băuturile.
Ben se târâie și apoi stă direct în spatele meu.

Aproape... prea aproape... și simt corpul lui dur se potrivește perfect de al
meu. E cald și dur.
Închid ochii când corpul meu începe să bată.
Este doar un spațiu îngust, asta-i tot. Se va muta într-un minut, îmi
spun.
De ce corpul lui radiază atât de multă putere?

Cineva ne împinge din spate. Mâna lui cade la mine

șold în timp ce corpul lui se împinge cu forță împotriva mea.
Mă ridic în grabă din pozi ia înclinată.
„Uau, iubito”, îmi șoptește el la ureche din spate. Corpul lui este lipit
de al meu și mâna lui este încă ferm pe șoldul meu, buzele lui la urechea
mea.
„Ben,” anunț în timp ce mă uit drept înainte spre bar.

„Ia-ți mâna de pe șoldul meu și buzele de la urechea mea înainte de a te
stropi.”
El chicotește și îi simt respirația cum îmi prafește gâtul. — Încă mai

ai simțul umorului ăla sarcinat, văd.
Vreau să răspund și încă mai ai atât de frumos

dick, pun pariu, dar mă opresc.
Se apropie și buzele lui îmi ating din nou urechea. — Mă bucur să te

văd, Bridget. Te simți atât de bine apăsat împotriva mea.”
Îmi înghit nodul din gât. Hristos Atotputernic.
Asta e.
Mă îndepărtez de el în grabă. „Ascultă, Ben. Nu mai apuci să mă

atingi. De fapt, nici nu apuci să vorbești cu mine.”
Zâmbește un zâmbet lent, sexy și se îndreaptă spre mine.

"Într-adevăr?"
Dau din cap nervos și îmi încrucișez brațele în fața mea. "Într-adevăr.
Am un iubit, scuip.
Face un pas din nou înainte până când corpul lui se înalță peste al
meu și se apleacă și se apleacă să-mi șoptească la ureche. „Adu-l la mine.
Trebuie să ne întâlnim."
— Să-l aduci la mine? Repet cu o sprânceană ridicată. Își bate joc de

mine? „Ce ești acum, Henric al VIII-lea?” Incapabil să mă abțin,
zâmbesc. „Ce ai de gând să faci, Ben? Să-l tai capul?”
Ochii lui îi țin pe ai mei pentru un moment prelungit. "Eventual."

Trebuie să-și dea seama cât de ridicol suna doar pentru că zâmbește
sexy. „Este tentant.”
Ochii ni se blochează și un val de electricitate zboară în aer între

noi.
Termina.
Tăcerea atârnă, dar în cele din urmă o rupe. — Mă bucur să te

văd, Didge. M-am gândit des la tine.”
Ochii mei îi caută pe ai lui. Am un nod de regret în gât

și vreau doar să-l scutur pentru că m-a făcut prin iad.
Forțez un zâmbet. " i tu."
Nu vorbesc serios. Văzându-l, nu face decât să doară puțin mai

mult, știind că nu ne-am descurcat. Din păcate, nu îmi imaginam
chimia pe care o aveam. Întotdeauna am sperat că poate a fost un vis.
M-am gândit că, dacă ne-am revedea vreodată, ar fi ca și cum aș vedea
un vechi prieten pe stradă – n-aș simți nimic și aș fi fericit că am mers
mai departe și am făcut o viață fără el.
Asta nu este nici măcar aproape de adevăr, totuși. Mă simt

supărat, rănit și parcă abia ieri m-a lăsat fără grijă în lume.
Timpul nu a schimbat nimic. De fapt, totul se simte amplificat.
La naiba!
Ești un idiot, Bridget. Încetează. Nu contează; este în trecut.
Ezită o clipă de parcă ar fi vrut să spună ceva.

Si eu simt ca simt, dar nu stiu ce. Adică, evident că nu e nimic de spus.
S-au schimbat atât de multe lucruri de când a plecat, dar un lucru

sigur nu s-a schimbat: acel sentiment de afecțiune dintre noi. Vreau doar să-
mi încolesc brațele în jurul lui și să-i spun că mi-a fost dor de el. mă încruntă;
atracția magnetică pentru el este ciudată... și puternică. Atat de puternic.
Iesi din ea, prostule.

E un nemernic.
"Poftim." Barmanul zâmbește în timp ce predă tava cu margaritas.

Zâmbesc, plătesc și ridic tava pentru a mă întoarce spre Ben. „Ne
vedem la masă?” Întreb.
El dă din cap o dată, clar distras, iar eu îmi fac drum

prin mulțime cu inima bătută în piept.
La naiba. Calmează-te, încerc să-mi spun. E in regula.

Doar pentru că este aici nu înseamnă nimic.
Nu mai exagera, Bridget.
Așez tava pe masă și cad pe scaunul meu între Tash și Abbie,

dându-le băuturile lor. Cameron spune o poveste și toată lumea
ascultă cu atenție, râzând când este cazul, iar eu mă trezesc privind în
jurul mesei cu un zâmbet larg pe buze. Sunt aici cu oamenii mei
preferați din întreaga lume în seara asta. Tash și Josh, Cam, Adrian și
Abbie — nu este mai bine decât asta. Cu Cam, Adrian, Josh și Tash
care trăiesc în State, vremurile în care ne întâlnim sunt sacre.
Oamenii mei. Oamenii mei preferati.
Adrian se întinde, mă ia de mână și o strânge în a lui, lini titor.

Frumoasa mea Adrian.
Când s-a despărțit de iubitul său, Nicholas, și cu mine ne-am despărțit

de Ben cu toți acești ani în urmă, am devenit foarte apropiați.
Chiar am locuit împreună șase luni în LA, când m-am mutat cu el. Vorbim
zilnic, iar el este o binecuvântare în viața mea. El știe că voi fi tulburat să-l
văd pe Ben. Nu trebuie să-i spun la ce mă gândesc... doar știe.
Mă întreb dacă Tash știa că Ben va veni. De ce nu a făcut-o

spune ceva?
La întrebarea mea se răspunde când Natasha stă gura căscată de șoc

când Ben se apropie de masă. „Ben!” țipă ea, ridicându-se entuziasmată.
Ochii lui Abbie se fac mari, iar ea mi-i atrage. Fac un zâmbet... unul
care spune: Oh, știu.
Natasha și Abbie se ridică, iar Ben le prinde într-o îmbrățișare.
„O, Doamne, mă bucur să te văd.” Tash zâmbește pe umărul lui Ben.
„A trecut prea mult timp”, răspunde Ben în timp ce ochii lui mă găsesc
peste masă. Se întoarce și o sărută pe Abbie.
„Hei, Abs.” El zambeste. „Încă este fierbinte”, o tachinează el.
„Știi asta, băiete mare.” Ea zâmbește în timp ce îl sărută pe obraz.
El se așează lângă Iosua și toți privirile cad asupra lui.
„Iosua. De ce nu mi-ai spus că vine Ben?

întreabă Natasha entuziasmată.
„Pentru că nu știam.” Joshua zâmbește. „Nenorocitul furiș

nu i-a spus nimănui decât lui Wilson.”
"De ce nu?" întreabă Abbie.
Ochii lui Ben îi găsesc din nou pe ai mei. „M-am gândit să vă surprind
pe toți.”
"Surprinde!" Tash și Abbie râd la unison.
„Unde ai fost de când te-am văzut ultima oară?” îl întreabă Cameron

pe Ben.
Conversația îi revine lui Ben, la celălalt capăt al mesei. În timp ce el

răspunde, îmi iau telefonul pentru a încerca să mă opresc să nu mă atar de
fiecare cuvânt al lui. Nu pot să cred că e aici.
Momentul impecabil.
Observ un mic numărul unu pe poza cu microfonul de pe telefonul

meu și mă încruntă. Ce dracu este în neregulă cu acest telefon prost? De ce
continuă să facă asta?
Fără să-mi dau seama, mă încruntă și încerc să limpez nenorocitul.
Adrian se încruntă peste masa cu pricina, simțindu-mi frustrarea.
Eu dau din cap, confuz. „Telefonul ăsta prost continuă să înregistreze

lucruri”, răspund.
„Huh?” Se încruntă.
dau din umeri. „Nu știu, pur și simplu se aprinde aleatoriu și

înregistrează lucruri.” Îi dau lui Adrian și el îl studiază cu atenție în timp ce
îmi sorb din margarita. Nervii mei sunt împușcați cu Ben aici. Trebuie să fiu
atent și să nu mă îmbăt sau să-i spun ce cred cu adevărat. Deși, ce este, pur
și simplu nu știu. Ești fierbinte, ești un nemernic, arăți complet nenorocit.
Oh, să începem cu Bridget este o idioată!
Gândurile mele sunt întrerupte.
„Și nu îl pornești?” întreabă Adrian.
Eu dau din cap. "Nu. Are o minte proprie.”
Se încruntă când face clic pe setările mele pentru a încerca să o rezolve

afară.
„Este enervant pentru că consumă toată bateria și continuă să se

epuizeze.”
„Iosua?” întreabă Adrian peste masă.
Joshua își ridică privirea din conversația cu Ben, neștiind despre ce

vorbim.
„Uită-te la asta”, spune Adrian în timp ce-i dă telefonul meu. Joshua

este șeful nostru de tehnologie rezident. Fiind o aplicație
dezvoltator și toate acestea, de obicei poate rezolva majoritatea lucrurilor.
Ia telefonul de la Adrian și începe să se joace cu el

aceasta.
„Ce ai făcut, Abs?” întreabă Cam peste masă. — Încă bati ca ușa
hambarului?
Masa izbucnește în chicoteli și mă sufoc cu băutura.

Cameron trebuie să spună asta. Cameron este fratele mai mic al lui
Joshua și cineva foarte drag nouă tuturor. Nu vorbește niciodată serios
pentru o clipă și este greu de crezut că este un doctor în LA. Este
obraznic ca naiba și ne ține amuzați cu cuvintele sale rele și simțul
umorului. El are fiecare femeie pe care o întâlnește să mănânce din
mâna lui.
„Cameron!” se răstește Abbie, prefăcându-se șoc. „Pentru

informația dumneavoastră, nu bat ca ușa hambarului.”
Zâmbește în berea lui. " in să te contrazic." Ochii îi dansează de

încântare în timp ce tachina.
„Ți-ai dori să știi dacă am bătut ca ușa hambarului, Cam”,

răspunde ea categoric.
Ridică paharul cu un rânjet.
Joshua se încruntă. — Cred că ai putea avea nevoie de un telefon

nou, Didge. Își mijește ochii în timp ce se concentrează. „Angajarea
pare să fie dezactivată.”
Îmi dau ochii peste cap. „Vrei să vorbești engleză? Ce inseamna

asta?"
El ridică privirea la mine și ridică o sprânceană. „Înseamnă că e

dracului”. Îl dă înapoi peste masă lui Natasha, care mi-l întinde, iar eu
îl pun în poală.
— Grozav, mormăi eu pe sub răsuflarea mea.
„Doamne, vrei să te uiți la acest loc?” Tash zâmbește entuziasmat

în timp ce se uită mirată în jur.
Cu toții ne uităm la fundalul nostru. Am uitat să mă uit la el uneori.
„Acesta este cel mai frumos oraș din lume.” Tash oftă.
„Nu există un loc ca acasă.”
Zâmbesc și ridic paharul și ea. Abbie mi se alătură și

clincăm pahare în sărbătoare.
Suntem la Opera Bar de la Opera din Sydney, stând afară, pe malul

apei, la una dintre cele sute de mese. Podul portului Sydney iluminat este
în spatele nostru, iar luminile reflectorizante de la toți zgârie-norii dansează
pe apă.
Lanterne circulare albe aliniază marginea apei. Muzica are un ritm scăzut la
modă, iar locul este plin de oameni eclectici.
Acesta este hangout-ul nostru. Pare suprarealist că aici venim cu Abbie la
băuturi cel puțin o dată pe săptămână. Suntem cu adevărat binecuvântați.
Viața este ocupată, eu fiind agent de turism și Abbie fiind PA pentru o

firmă de avocatură, dar mereu ajungem din urmă cel puțin o dată pe
săptămână, indiferent de ce. M-am întors în Australia cu puțin peste doi ani
în urmă. Am fost în LA cu Natasha când ea s-a mutat pentru a fi cu Joshua și
apoi am intrat într-un fel în stilul de viață din LA. Și mie îmi place acolo. Aș
putea să mă stabilesc cu ușurință în Statele Unite și să fiu fericit pentru
totdeauna, dar mi-a fost dor de mama și de Abbie, și cu Tash plecat din oraș
pe proprietatea lor din Willowvale și Adrian atât de ocupat la muncă — este
directorul general al companiei de dezvoltare de aplicații a lui Joshua—
timpul meu se terminase. A fost bine cât a durat și sunt destul de norocos
că Joshua mă zboară înainte și înapoi oricând vreau cu avionul său privat.
În Stanton Land banii nu sunt o opțiune. Natasha s-a căsătorit în bani,

bani mari, și a revărsat în toate stilurile noastre de viață. Designerii îi trimit
haine Natasha, sperând că le va purta, iar ea ni le trimite lui Abbie și mie.
Adrian mă răsfață putred și îmi cumpără tot ce crede că mi-ar arăta bine —
avantajele de a avea un cel mai bun prieten gay, cu un gust impecabil și o
dragoste pentru pantofi și genți de mână. Joshua face tot ce poate pentru a
se asigura că Natasha este fericită să trăiască în Statele Unite, iar dacă asta
înseamnă să ne zboare pe mine, pe Abbie și pe mama oricând vrem, așa să
fie.
Deci, efectiv, sora mea s-a căsătorit cu un miliardar și eu trăiesc

pe coada ei. Merge bine.
— Când pleci, Didge? întreabă Adrian, trăgându-mă din gânduri.

"Doua saptamani."
„Asta este excursia de serviciu?” Tash se încruntă.
Dau din cap în timp ce îmi sorbesc băutura. Ochii mei fulgeră spre Ben,
care mă urmărește cu atenție.
"Unde sa?" întreabă Cameron.
„Merg la Londra, apoi în Irlanda și în Scoția.”
„Teritoriul monstrului Lochness”, îl întrerupe Abbie.
Cam aruncă o privire spre Ben, care izbucnește într-un zâmbet

sarcastic. Amândoi își lasă capul în jos și încep să chicotească la o glumă
privată.
"Ce e amuzant?" Întreb.
Ben scutură din cap, nevrând să detalieze, iar eu îmi îndrept atenția
către Cam.
Râde în băutura lui.
imi mijesc ochii. Glumele private mă enervează. „Spune”, îl încurajez

categoric.
Cameron își sorbiește berea de parcă ar fi hotărât dacă să elaboreze.

„Ben și cu mine le-am luat o dată pe aceste fete și le-am promis că vor
vedea monstrul Lochness.”
Masa toți își strâng fețele și geme.
"Oh Doamne." Adrian oftă. „Este atât de prost. Nu știu unde găsești
aceste femei proaste.”
Ben râde în hohote și își ciupește podul nasului când își amintește.
Cameron zâmbește obraznic. „Totuși a funcționat.” El

ridică din umeri. „Am dezlănțuit fiara. Mitul a devenit o legendă.”
Ben scutură din cap în timp ce râde, iar eu mă uit fix la el.
Când a fost asta?
Asta după ce a fost cu mine? Ar trebui să fie.
Nu am mai fost împreună de cinci ani. La naiba, mă enervează la

nesfârșit că nimic nu s-a schimbat pentru el și continuă să ia fete cu
Cameron de fiecare dată când au ocazia.
La dracu de bărbați. Uf.
Îmi sorbesc băutura de enervare. „Bietele fete au fost promise

monștri și mormoloci mici, murmur eu în băutura mea.
Toată lumea râde, iar Tash își ține margarita în aer.

„Auzi, auzi.”
Slavă Domnului că am un iubit. Mulțumesc zeilor naibii

ai un iubit acum. Nu trebuie să suport rahatul ăsta.
Oprește-te, de ce este chiar o problemă?
Cui îi pasă?
Nu eu.
Încep să simt că fața mea se încinge și îmi sorbesc băutura în timp ce

încerc să mă calmez.
— Când începi, Cam? întreabă Tash.
Subiectul de conversație se îndreaptă asupra lucrării lui Cameron. Tocmai

a început să se antreneze pentru a fi cardiolog și este super entuziasmat.
"Săptămâna viitoare; Nu pot să aștept."
Îmi suflă respirația în timp ce îmi îndrept atenția către portul din fața mea
și îmi țin paharul la buze, trecându-mi mâna în sus și în jos pe gât, așa cum cred.
Mă întreb... are o prietenă?
Ar putea fi căsătorit cu copii până acum.
Probabil este.
Nu am întrebat niciodată despre el, nici măcar o dată. Am vrut.

Doamne, cât mi-am dorit, dar am vrut să trec peste el mai mult. Nu am vrut ca
ceilalți să știe că încă mă gândesc la el. Nici nu-mi place să-mi recunosc asta.
Telefonul meu emite un semnal sonor și mă uit în jos pentru a-l trece cu
degetul. Este un text de la Ben.
mă încruntă. huh? Dau clic pe el deschide.
Gâtul tău pare comestibil.

Aș putea să-mi înfund dinții în ea.
Ce?
Mă încrunți și îmi ridic ochii spre ai lui. Își ține berea într-un simbol de
urale și bea un pahar în timp ce ochii lui răutăcioși îi țin pe ai mei. Stă pe
spate pe scaun, cu picioarele largi, iar umerii săi uriași își arată toată puterea.
Neputând să se abțină, ochii mei se îndreaptă spre antebrațele lui puternice
și musculoase și îmi înghit nodul din gât. Sincer... de ce naiba este atât de
fierbinte?
Conversația continuă în jurul nostru pe măsură ce ritmul cardiac

îmi crește.
Bine, ce naiba se întâmplă aici? Nu îmi imaginez asta.
Acesta a fost un text cu siguranță cochet.
Dar ce scriu înapoi?
La naiba, idiotule. Asta trebuie să scriu. Iti intorc un mesaj:
Vampirii nu sunt chiar treaba mea.
Își citește textul și zâmbește. Îmi iau băutura și o sorbesc în timp

ce iau contact vizual cu Adrian, care se încruntă subtil la întrebare.
Telefonul meu sună din nou.
Te-ai gândit la mine?
Îmi înghit nodul din gât și imediat mesaj înapoi.
Nu.
Un răspuns revine.
Mincinos.
Simt că obrajii încep să se încălzească.
— Deci, Didge, povestește-mi despre călătoria ta. Tash zâmbește. „Doamne,

trebuie să fie atât de interesant să pleci la slujba ta.”
Zâmbesc cu entuziasm. "Este."
Telefonul meu emite din nou un bip și îmi arunc privirea în poală pentru a-l
citi.
Nu m-am gândit la nimic altceva decât să-ți sug trupul frumos timp de cinci ani.
Arunc o privire peste masă către Ben și el îmi dă tot ce e mai bun, vino să
mă uite în timp ce își sorbiește berea.
Ochii întunecați și dornici îi țin pe ai mei.
Iad sfânt. Nu am mai văzut acel look de mult, mult timp.

Obișnuia să mă privea așa, când ne furișam și nimeni nu știa că ne vedem. Simt că
încep să mă topesc într-o băltoacă.
„Em…” bâlbesc în timp ce ochii îmi trec din nou la Tash vinovați. Se pare că
mi-am pierdut toată capacitatea coerentă de a forma o propoziție. „Em.” Mă uit în
jur la masă în timp ce toți așteaptă răspunsul meu inteligent. Da... nu am nimic.
El are pofta de mine?
Sexul nebun al vampirilor este tot ce văd.
„Eu... eu...” bâlbesc.
Adrian și Tash se încruntă în timp ce așteaptă răspunsul meu.
"Am nevoie de o băutură. Are cineva nevoie de băutură?” Stau brusc, la

mijlocul propoziției.
"Da. Voi ajuta.” Adrian stă în picioare.
„Și eu”, mormăie Tash în timp ce se ridică.
Abbie stă nemișcată și își bea băutura.

— Vrei să vii, Abs? Întreb.
Nici măcar nu se uită în direcția mea. "Nu, sunt bine."
Adrian falsifică un zâmbet și o apucă de braț, trăgând-o de pe scaun.

— Avem nevoie de ajutor, Abbie.
„Doamne, sunteți așa de bebeluși”, se răstește ea în timp ce ne

urmărește prin mulțime. „De ce a trebuit să vin?”
"Ce se întâmplă?" întreabă Adrian peste umărul meu în timp ce noi

mergi prin mulțime, cu mâinile lui pe șoldurile mele din spate.
„Asta este o situație proastă”, șoptesc eu.
"Am pierdut ceva?" Tash sună din spatele nostru.
Ajungem la bar și ne înghesuim cu toții, departe de ochii lor.
„Mi-a trimis un mesaj și mi-a spus că vrea să mă muște de gât”, am

izbit.
Tash și Adrian se încruntă unul la altul, apoi la mine. "OMS?"
Îmi fac ochii mari la prostia lor. „Ben!” țip eu.
Adrian își încurcă fața. "Ce?" Se scarpină în cap.
Tash se uită înapoi spre masă. "Când?"
"Chiar acum."
Abbie se agită cu lenjeria de sub rochie. „Acești chiloți se ridică în

regiunile mele.”
Adrian își încurcă fața de groază. "Oh, Doamne. Nu

vorbește-mi despre regiunile tale.”
Abbie își dă ochii peste cap. „Pentru informarea dumneavoastră, regiunile mele
sunt o destinație de vacanță fantastică. Lux de cinci stele.”
„Eww.” Cu toții ne încurcăm fețele când apare un text și l-am citit.
Am ochii mari de groază.
Vorbesti despre mine?

„Regiunile tale sunt o pensiune pentru rucsac.” Adrian tresări de

dezgust când se întoarce să comande băuturile.
„Oh, nenorocitul meu Dumnezeu,” mă răstesc în timp ce o citesc cu ochii mari.

Un alt text trece. „Știe că îți spun.” Îmi flutură telefonul îngrozit.
Aceasta este o infracțiune pedepsită.
Îmi încurcă fața, iar Tash îmi smulge telefonul din mână pentru a
citi textul. „Ce naiba?” opte te ea.
„Am ratat o parte din conversație?”
Dau din cap. "Da. Aceeași parte pe care am ratat-o.”
Adrian se întoarce în timp ce barmanul face băutura și îmi ia

telefonul de la Tash. Se încruntă când ajunge la ultimul text. „Infracțiune
pedepsită?” gura el mirat. Ochii lui se ridică să-i întâlnească pe ai mei.
Abbie smulge telefonul și îl citește, zâmbind viclean.

"O Doamne. Te rog spune-mi că te duci acasă să-l tragi mai tare decât
tare. Trebuie să fii pedepsit, cățea. Chiar și eu văd asta.”
„Abbie”, șuier eu, enervat. „Am un al dracului de iubit.”
Ea se încremeni. „Și ideea ta este?”
„O, Doamne, iată-ne. Tu și regiunile tale murdare de rucsac,” bâfâie

Adrian în timp ce ia telefonul de la ea când apare un alt mesaj și îl citește.
Ochii i se fac mari; ridică privirea la mine, umflându-și în obraji aer

în gând. „Poate că Abbie are dreptate în privința asta.” El ridică din
umeri. Îmi iau telefonul și citesc textul.
Încă îmi place dur, iubito.
Am ochii mari. "Oh la naiba. Nu Nu NU." Eu dau din cap.

— O să devină greu când îl voi sugruma, asta e sigur, răsturn eu.
Ochii lui Abbie dansează de încântare și pot să-i văd mintea

bifat. „Cât de dur vorbim aici?”
„Ben e al naibii de fierbinte”, îi șoptește Tash lui Adrian.
Adrian dă din cap. "Nu-i așa?" șoptește el înapoi.
Îmi pun degetele pe tâmple și simt două mâini șerpuindu-mi în jurul

șoldurilor din spate.
Mă întorc să-l văd pe Ben.
"Ce faci?" ma repez.
„Stă în spatele tău.”
„Nu.” îl smulg din strânsoarea lui. „Și nici nu-mi spune că îți place
dur”, adaug eu. „Este mult prea multe informații pe care nu trebuie să le
știu.”
Abbie îl apucă de antebrațul lui Ben. „Bridget trebuie pedepsit.

Trebuie să o iei acasă chiar acum”, spune ea serioasă. Dintre toate lucrurile
pe care le-ar fi putut spune. „De fapt, dă-i una pentru mine”, adaugă ea.
„Abbie!” ma repez. "Taci naibii din gura."
Tash își pune mâna la gură și izbucnește în râs.
Ochii lui Adrian și ai mei se fac mari de groază.
Ben dă din cap. — E o idee bună, Abs.
Ma apuca de brat si ma trage spre usa, iar eu

smulge-mi brațul din strânsoarea lui.
"Nu mă atinge."
„Renunță la dramatismul”, spune el în timp ce mă împinge înainte.
„Dramatice?” Repet în timp ce mă năpustesc spre u ă.

„Ai pierdut naibii de complot.” Ies pe scări, ies pe malul apei pe pavelele
pietruite.
El cade în pas lângă mine și briza oceanului îmi biciuiește părul.

Mergem în tăcere pentru o vreme și mă uit la el, aparent adânc în

gânduri.
— Ce cauți aici, Ben? suspin. Lumina lunii dansează pe apă.
Se încruntă în timp ce ochii îi rămân concentrați pe pământ. " i-am

spus."
Mă opresc pe loc. Continuă să meargă și apoi se oprește în cele din

urmă, întorcându-se spre mine.
„Ce mi-ai spus?” mă încruntă.
Se apropie. „M-am întors după tine.”
Dau din cap și îmi arunc mâinile în aer cu dezgust.

„Deci, crezi că poți să valsezi înapoi aici și să anunți că vrei să mă muști de
gât?”
„Știi că nu mă pricep la cuvinte.”
— Vreau să-ți mușc gâtul nici măcar nu e englez, Ben, răsturn eu.
„Este al naibii de vorbire de apeluri de pradă.”
El ridică din umeri inconfortabil. „Nu am vrut să spun așa.”
"Asta este ce ai spus."
Se îndreaptă spre mine și îmi împinge încet părul în spatele meu

umerii. „Tocmai îți spuneam adevărul”, șoptește el.
Mă uit la chipul lui frumos.
Îmi ia mâinile în ale lui. „M-am gândit la tine fiecare

ziua, Didge.” Degetele lui imi fac praf peste dosul mainilor.
Lacrimile amenință să cadă. Habar n-are de câte ori m-am rugat pentru
acest moment, iar acum că este cu adevărat aici, se întâmplă să fie cel mai
rău coșmar al meu. — Chiar și atunci când zăceai lângă altcineva? Întreb.
Ochii lui bântuiți îi țin pe ai mei. "Da." El face o pauză. „Chiar și când
stăteam întins lângă altcineva. Ești prima și ultima persoană la care mă
gândesc în fiecare zi.” Îmi pune tandru o bucată de păr în spatele urechii și
apoi îmi îmbracă fața.
Clipesc să încerc să opresc lacrimile.

„Mă întorceam pentru tine mai devreme, dar lucrurile s-au dovedit
a fi mai grele decât credeam.”
"Ce lucruri?"
"Munca mea."
— La naiba, Ben, răsturn eu, exasperată, în timp ce mă smulg din strânsoarea

lui. "Vorbe te limba engleză."
„Vreau o altă șansă.”
Mă încruntă în timp ce pământul se leagănă sub mine.
Eu dau din cap. "Ai intarziat."
"Nu, nu sunt."
Dau prea repede din cap, ca și cum aș încerca să mă conving. „Sunt

fericit, Ben.”
„Pot să te fac mai fericit. Știi că pot.”
Lacrimile sparg barajul și le trântesc furios.

"Nu! Încetează." Eu dau din cap. „Întoarce-te de unde ai venit. Întoarce-
te la fata care ți-a ocupat patul în ultimii cinci ani, când eu nu am făcut-o.
Ai avut șansa ta și ai picat-o. Ai o șansă cu mine, Ben. Ai distrus-o!”
Fac trei pași înapoi. Trebuie să scap de el.
„Nu plec fără tine, Bridget”, răspunde el cu vocea lui dominantă –

aceeași voce care m-a făcut să mă calc de atâtea ori în dormitor.
Eu dau din cap frustrat. „Nu pleci pentru

Unde? Nu plec niciodată din Australia, Ben. Aceasta este casa mea."
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei. „Atunci rămân.”
Fata Marx
Lansare pe 10 decembrie 2017
Cuprins
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9

DR Stantons The Epilogue

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DR Stantons The Epilogue

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Pentru Victoria, puiul meu mic... tu mă faci mai bun.

Pentru puii minunați din Swan Squad... mă ții să râd și să mă faci

Și tuturor fetelor minunate care mi-au citit cărțile,

Aceasta este pentru tine

Copyright 2017 – TL SWAN

Această carte este o operă de ficțiune. Orice referire la evenimente

Toate drepturile sunt rezervate. Această carte este destinată NUMAI

Stanton Bliss: Epilogul

Dr. Stantons: Epilogul

Marx Girl (în curând)

Anastas (în curând)

The Judge's Nanny (în curând)

Escape Girl (în curând)

Seria Men of Marx (în curând)

Di Luca (În curând)

The Fireman Next Door - Cartea 1 din seria Uniforme

STANTON TIME LINE

Stanton Bliss: Epilogul

Optsprezece luni mai târziu: Anastas

Cinci ani mai târziu: Marx Girl

Șapte ani mai târziu: Seria de securitate Men of Marx

Zece ani mai târziu: Dr. Stanton și Dr. Stantons: Epilogul

Deși ultimul în cronologia, Cameron și-a luat cartea primul pentru

Cu două săptămâni mai devreme

Ashley zâmbește în paharul ei de cocktail în timp ce stă peste masă față

„Luăm desert?” întreabă ea în timp ce deschide

„Tu ești desertul meu”, îi răspund în timp ce o privesc.

Ea zâmbește și ridică o sprânceană sexy în timp ce citește cu atenție

Este vineri seara — seara întâlnită — și ea este a mea. A fost o

Trebuie să fi fost singuratic, pentru că ei sunt întreaga mea lume

„Hmm, ăsta sunt eu. Budincă de curmale lipicioasă cu sos de unt.”

„Budinca de curmale lipicioasă sună foarte, foarte bine”, răspund.

Ochii ei se ridică să-i întâlnească pe ai mei, iar ea zâmbește.

„Hai să mergem acasă și să bem budincă de curmale lipicioasă?”

Ea sorbi din băutură și zâmbește pe pahar. "Le pot avea pe ale

eu chicotesc. "Absolut nu."

Ea își mușcă buza de jos pentru a-și înăbuși zâmbetul obraznic și

Ochii ni se blochează și chimia bâzâie între noi.

„Hmm, da.” mă încruntă. "Sunt eu." Zambesc. „Îmi place să linge

Ashley zâmbește peste meniul ei. „Pentru că ești un animal.”

Îmi iau paharul de vin și îi zâmbesc în timp ce îi fac cu ochiul.

Ea zâmbește sexy și își ridică paharul spre mine.

„Bien care rien ne guste aussi bien ce creme.” Zambesc.

Traducere: Deși nimic nu are un gust la fel de bun ca al tău

„I’ve en a eu pour toi ici, bébé”, șoptește ea întunecată.

Traducere: Am câteva pentru tine chiar aici, iubito.

Penisul începe să-mi furnică. Nu mă descurc când îmi vorbește

"Hai să nu." Ea zâmbește în timp ce îmi ia mâna în a ei peste masă și

zambesc. — Spui asta ca și cum ar fi un lucru rău.

Îmi alunecă degetul în gură și îl suge, iar eu aproape că mă convulsesc

Mi se face un nod în gât, nu pentru că ar spune asta

Ea zâmbește și îmi sărută mâna înainte de a o pune înapoi pe masă și

Mă încruntă în timp ce o privesc citind din nou meniul și mă

Vreau s-o aud spunând că îmi fac... mie.

Mă încruntă în timp ce ceața se ridică și dintr-o dată mintea mea

Ea e aleasa. Știu că ea este cea.

Ea ridică privirea din meniu și zâmbește sexy.