Cum sunt influențați copiii de era digitală în care cresc?

Adevărul este că încă nu cunoaștem pe deplin efectele emoționale și comportamentale a copiilor

într-o eră digitală. Nu avem suficiente date științifice pentru că este un fenomen relativ nou și nu
știm exact care sunt consecințele, cu toate acestea, putem face presupuneri bune și să constatăm că
există multă isterie nejustificată în jurul acestui subiect, precum că tehnologiile afectează
dezvoltarea abilităților sociale sau că ar provoca tulburări afective(anxietate, depresie), dificit de
atenție sau tulburăi alimentare, chiar și mulți psihologi răspândesc aceste opinii pentru că așa își
imaginează că stau lucrurile, dar nu sunt fundamentate științific. Joanne Orlando, cercetător și
psiholog de la Universitatea din Western Sydney, afirmă că există o mulțime de comentarii cu
privire la modul în care tehnologia dăunează copiilor mici, totuși, consideră că majoritatea acestor
comentarii sunt greșite și nu se bazează pe nicio dovadă de încredere și se pare că unicul său scop
este de a crea isterie, această dezinformarea provoacă multă vinovăție și confuzie părinților.
Jean Twenge, profesor de psihologie la Universitatea San Diego, unul dintre cei mai importanți
experți ai momentului în ceea ce privește impactul tehnologiilor asupra copiilor și adolescenților,
afirmă că există o mulțime de studii care pot arăta o corelație dintre durata timpului pentrecut în fața
gadgeturilor și incidența stărilor depresive, de anxietate sau tulburări de comportament în rândul
copiilor și adolescenților, dar asta nu înseamnă că între ele există o legătură cauzală, pentru că încă
nu s-a demonstrat un mecanism satifăcător care să arate cum utilizarea tehnologiei cauzează
anxietatea sau depresia. Poate mai curând neglijența părinților provocă tulburări afective și de
comportament, iar copilul se refugiază în mediul online?
Îngrijorarea privind impactul negativ al tehnologiilor asupra copiilor este mai curând un fenomen
psihosocial firesc, decât motive reale de îngrijorare. Aceste discursuri isterice au existat de la
începutul sec. al XX-lea, dar nimic catastrofic nu s-a întâmplat. De exemplu, în 1900 exista
îngrijorări cu privire la modul în care accesul la cinematografele publice ar afecta copiii, urmat de
îngrijorările privind apariția desenelor animate pe la sfârșitul anilor 1940, au fost chiar interzise în
anumite părți ale Statelor Unite pentru că se presupune că i-au făcut pe unii tineri criminali și
promiscui. Preocupările au escaladat odată cu introducerea televiziunii în 1950, căruia i s-a reproșat
că provoacă dependență și izolare. În anii 1970, jocurile pe calculator au fost acuzate că fac oamenii
atât dependenți, cât și agresivi. Nu este surprinzător să vedem același model repetat astăzi cu
tehnologia digitală.

Cât e de bine pentru copil să folosească tehnologia în fiecare zi?

Ei bine, bunul simț ar dori să ne spună că acest lucru nu este bine, căci copilul are nevoie de pauze,
de viața reală, să se mai joace prin curte, să se implice în treburile casnice, așa ne imaginăm
dezvoltarea sănătoasă a copilului, iar utilizarea zilnică a tehnologiilor ne poate înspăimânta, dar pe
ce temeiuri ne înspăimâtăm? La vremea sa, Aristotel considera că apariția cărților este o degradare a
intelectului uman, pentru că omul nu-și mai utilizează pe deplin creierul, dar apelează la un suport
material... este aceeși reacție pe care o avem azi față de noile tehnologii. Trebui să acceptăm că
digitalizarea vieții umane este un proces ireversibil, dacă acum încă mai putem avea parte de zile în
care să nu utilizăm tehnologii digitale, dar în viitorul apropiat aceste lucruri nu vor putea fi omise.
Copii vor fi în contact zilnic cu tehnologia, dar nu acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze, dar cum
este utilizată aceaste tehnologii și în ce scopuri...?

Cât de periculoase sunt telefoanele mobile, tabletele și alte dispozitive, ce ar trebui să cunoască
părinții?

Da, există o mulțime de studii care afirmă că utilizarea tehnologiilor sunt extrem de periculoase, au
fost sugerate un șir de consecințe negative, de la obezitate și dependență, la tulburări afective și
dificultăți de integrare socială, dar tot atât de multe studii care au contestat aceste lucruri și afirmă
doar consecințe pozitive, cum ar fi dezvoltarea inteligenței, a memoriei de lucru, abilități spațiale,
deschide noi oportunități pentru performanță, creativitate și expresie, ba mai mult ca atât, există
studii care demonstrează că tehnologia chiar are un impact pozitiv și asupra dezvoltării emoționale
și sociale. Ce facem cu toate aceste dovezi contradictorii? Deci nu există un consens științific
privind impactul tehnologiilor asupra dezvoltării copiilor și am fi ignoranți și neprofesioniști să
enumerăm niște lucruri care nu sunt demonstrate. Atât timp cât nu avem consensuri științifice în
acest sens, responsabilitatea revine părinților privind felul în care le permit copiilor să utilizeze
tehnologiile, bazându-se pe propria înțelepciune și intuiție. Personal consider că nu dispozitivile
sunt periculoase, dar activitatea copilului pe aceste dispozitive pot fi periculoase, e ca și scrânciobul
din curtea casei, care nu el este periculos, și nici cât stai în el, dar viteza și amplitudinea cu care te
leagăni.
Părinții ar trebui să ia în considerație felul în care copilul petrece timpul pe aceste dispozitive,
întrucât mediul online există la fel de multe pericole ca și mediul fizic: accesarea conținutului
inadecvat vârstei, hărțuirea cibernetică, jocuri și provocări periculoase, oferirea datelor cu caracter
personal etc.

Cum discutăm cu cei mici despre tehnologie?

Discuția cu cei mici este importantă și are sens doar dacă copilul are o relație de încredere cu
părintele și le putem vorbi despre tehnologie tot așa cum le vorbim despre utilizarea prizelor,
instruind copilul privind regulile de utilizare, discutând despre avantaje, beneficii și riscuri. Cel mai
important, atunci când sunt invocate beneficiile și riscurile, trebuie aduse argumente și exemple,
pentru a face sens din regulile respective. Dar de cele mai multe ori, părinții nu-și pot argumenta
pozițiile și regulile sunt spuse doar pentru că așa trebuie, ceea ce crează copiului confuzie,
neînțelegere și neîncredere. Copilul nu are o problemă să urmeze o regulă dacă înțelege logica și
dacă are o relație bună cu părintele.
Dacă relația de încredere este pierdută și relațiile emoționale sunt problematice, atunci nu te mai
ajută nicio tehnică de comunicare în privința utilizarea tehnologiilor și până nu este restabilită o
legăture emoțională de încredere, copilul se va comporta samavolnic, indiferent de ce nu i-ai zice.

Cum creăm o relație benefică cu tehnologia?

Experții din domeniu sugerează să nu faci din tehnologie un monstru, dar un instrument care oferă
multe oportunități de dezvoltare, chiar părintele ar fi bine să se implice altături de copil în activități
și jocuri online, să exploreze împreună realităților augmentate, să descopere și utilizeze aplicații
educaționale, toate acestea pentru a învăța copilul lucruri utile, pentru că aceasta este viitorul lor.
Interacțiunea cu copilul în mediul digital trebuie să fie simțită ca o călătorie, împreună pătrundem în
lumea digitală, și împreună ne deconectăm și pentru alte activități în sânul familiei. În caz contrar,
să lași singur pe copil în lumea virtuală e ca și cum l-ai lăsa singur într-o pădure periculoasă, fără
să-i arăți drumurile și cărările sigure, iar interzicerea forțată și nejustificată nu-l va ajuta să
mânuiască cu înțelepciune lumea digitală, decât să dezvolți o rebeliune și mai mare de a sta cu ochii
în ecran.

Pot copiii să devină creatori în lumea digitală, de la ce vârstă?

Important e la ce ne referim prin cuvântul de "creator". Copilul deja la 2 ani poate învăța intuitiv să
utilizeze un smartphone și să accesează o aplicație de editare photo, va putea să editeze ceva exact
atât cât ar putea desena o casă pe o foaie de hârtie. Dezvoltarea competențelor digitale la copii este
aceeși ca și dezvoltarea oricare altor abilități, în funcție de gradul de stimulare și învățare. La 5-6
ani mulți copii pot deja elementar să scrie, să danseze, să picteze, inclusiv apar și abilități creatoare
digitale mai sofisticate, ca la 8 ani să poată deja să aibă cunoștințe elementare de programare
robotică, la fel cum ar putea să scrie un eseu la limba română despre cum a fost prima vacanță de
vară.

Cât timp în medie este recomandat copilului să petreacă pe net, cred că la fiecare vârstă diferit?

La fel, nu există nici în această privință un consens științific, pe internet circură tot felul de sfaturi,
unii psihologi afirmă că până la 2 ani nu se poate de permis copiilor să interacționeze cu gadgeturi,
alții extind acest termen până la 5 ani, argumentând că până la această vârstă creierul se dezvoltă în
proporție de 90% și este important să fie ferit de influențe digitale, alții afirmă că în perioada 3-5
ani se poate 1 oră, alții admit până 2 ore, și aprobă cu câte o oră în plus la fiecare 2 ani de creștere.
De unde sunt luate aceste cifre? Aceste cifre sunt aleatoare, ele nu au o verificare științifică, dar
bazate pe intuiția unor psihologi, dar acest lucru nu ne spune nimic. Mai mult ca atât, o metaanaliză
care cuprinde 40 de studii, realizată la comanda UNICEF, a arătat că utilizarea moderată a
tehnologiilor de către copii este chiar benefică, iar prea multă utilizare are consecințe negative
nesemnificative sau chiar neglijabile.
Părintele care nu poate să petreacă mai mult timp cu copiii, poate să găsească studii care să arate că
nu e nicio problemă dacă copilul petrece toată ziua în tabletă, iar părintele mai tradiționalist poate să
găsească studii care să demonstreze despre influnțele nocive în dezvoltarea psihicului chiar și în
cadrul unor interacțiuni minore. Asta e realitatea pe care o avem "la piața științifică", alege ce vrei,
dar fii responsabil pentru consecințe.

Cei mai mulți părinți încearcă din răsputeri să limiteze accesul copiilor la telefoane, tablete,
laptopuri, ce sfat le dați acestora să ajungă la rezultatul mult dorit?

Nu este o soluție să limitezi sau să interzici copiilor accesul la dispozitive digidale, dar chiar dacă îți
dorești să faci acest lucru, este suficient câteva întrebări, iar dacă părintele va fi onest cu sine,
atunci va găsi și răspunsul. Care este motivul real de limitare a accesului? De ce copilul preferă să
petreacă mai mult timp în mediul online, decât în mediul familial? Ce găsește acolo și nu găsește în
familie? Prin ce mediul online a devenit mai interesant, decât mediul real? Aceastăe întrebări nu se
referă pentru situațiile când copilul explorează mediul online pentru educație și formare. Practic nu
ai nicio șansă ca copilul să renunțe la dispozitivele de bunăvoie, dacă atunci când plângea, având
nevoi de atenție, joacă și afecțiune, dar a primit în schimb un telefon pentru a lăsa părintele în pace,
apoi ne așteaptăm ca acesta să iubească mai mult viața reală și familia.
Psihologul social Sonia Livingstone, de la "London School of Economics" care studiază relațiile
dintre media digitală și copii afirmă că chiar dacă există motive de îngrijorare în utilizarea excesivă
a gadgeturilor, încercarea de a monitoriza tot ceea ce fac copiii online sau ținerea copiilor departe de
tehnologie le-ar putea împiedica capacitatea de a face față provocărilor vieții online în viitor. La un
moment dat, copilul tău trebuie să învețe să stea singur pe picioarele lor în mediul online, pentru că
va deveni un adult în acea lume ciudată, minunată și oribilă, spune Sonia Livingstone, și nu-i poți
proteja până la 18 ani, ca apoi să devină o persoană rezistentă, care poate lua singure decizii. Cu alte
cuvinte, așa cum înveți copilul să se descurce în mediul fizic și să se pună pe picioare, pentru a
deveni autonom, capabil singur să-și rezolve problemele, tot așa este necesar deja de a învăța copii
să se descurce în siguranță în mediul online.

Cum puteți descrie o generație a viitorului dacă așa vor merge lucrurile în continuare, ce oameni
pregătim pentru societate?

Există o înrgijorare nejustificată, dar firească, cu privire la felul cum va arăta viitorul nostru. Dacă
strămoșii noștri ar vedea lumea noastră actuală s-ar îngrozi, dar pentru noi este ceva firesc să
zburăm cu avioane, să utilizăm calculatoarele și să facem transplant de organe, la fel de firesc va fi
viața pentru oamenii cyborgi (oameni cu implanturi tehnologice în țesuturile vii). Bineînțeles că
viața socială va arăta diferit decât ceea ce avem acum, dar aceste lucru nu este neapărat un lucru
rău, este doar un lucru diferit. Toate problemele pe care ne le imaginăm că pot fi în viitor, probleme
provocate de hyperdigitalizarea vieții umane, la toate se vor găsi soluții, atât tehnologice, cât și
bioetice, morale și psihologice. Natura va deveni o nostalgie, dar noua natură va fi tehnologia, la fel
de firească ca peșterea preistorică, iar oamenii vor trăi aceleași emoții, drame, frici, probleme
existențiale și gelozia, ca nu cumva partenerul tău cyborg să te înșele cu un robot. Pentru noi,
asemenea lucruri sunt groaznice și oribile, dar pentru un copil care se naște într-o asemenea
realitate, totul va fi atât de firesc, cum pentru noi focul în cămin era ceva firesc și este absurd să
spunem în care vremuri omul este mai sănătos și mai fericit.