Adevărul privind țara de la margine (U-craina) - interviu cu

istoricul Corvin Lupu (partea întâi)

„Manipularea conflictului dintre Rusia și Ucraina de presa din zona de influență a SUA este
colosală”,  declară prof. univ. dr. Corvin Lupu

Pe zi ce trece, din ce observ, se adeveresc tot mai mult tehnicile de psyops (operațiuni
psihologice speciale de manipulare a comportamentului cetățenilor cu privire la un eveniment)
folosite de propaganda occidentală. Mai ales, în contextul războiului dintre Rusia și Ucraina, e
din ce în ce mai greu să poți avea o analiză la rece a situației din teren fără să elimini falsurile
grosolane cu care suntem bombardați de așa-zisa mass-media.

Cu această ocazie, avem plăcerea să vă prezentăm un alt interviu de excepție din seria
adevărurilor incomode.

Conform unei înțelegeri anterioare, l-am invitat pe profesorul Corvin Lupu să purtăm o discuție
despre conflictele internaționale generate de războiul din Ucraina.

Tudor Urse: Domnule profesor, opinia publică din România, inclusiv numeroși cititori ai
revistei noastre au sesizat că evenimentele din Ucraina sunt prezentate în mass-media aservită
sistemului într-un mod subiectiv, formulându-se păreri, acuzații, „judecăți de valoare”, fără
existența unor păreri alternative. Evenimentul istoric care se petrece în această perioadă în
Ucraina este unul deosebit de important pentru relațiile internaționale, cert aflate într-o mare
schimbare. Ce ne puteți spune despre modul de informare a românilor privitor la evenimentele
internaționale care se petrec?

Corvin Lupu: Aveți dreptate, domnule Urse. Manipularea conflictului dintre Rusia și Ucraina
de către presa din zona de influență a SUA este colosală. Orice fel de abordare obiectivă a
dispărut complet din rândul mass-media curentului oficial. Orice abordare neutră este imediat
catalogată drept „propagandă pro-rusă, pro-Putin, anti-europeană, anti-NATO, anti-
occidentală” etc. E o nebunie. Nu mai poți vorbi liber. Nu se mai admite să existe neutri, care nu
țin cu niciuna dintre părți și care le privesc cu detașare pe amândouă. Nu mai poți avea opinii
neutre, că ești imediat catalogat drept „putinist” și acoperit cu un cor gălăgios și strident de către
armatele de propagandiști pe care sistemul le plătește generos. Nu mai poți aborda adevăruri
istorice în mod științific, ci doar partizan, propagandistic, îndreptat împotriva Rusiei.

(Nota redacției: Profesorul Nicolae Iorga a spus la un moment dat următoarele: „Cântărețul
cântă. 100 de derbedei de stradă se strâng în jurul lui și încep să urle… Și când zbieretul lor a
acoperit cântecul cântărețului aceștia i-au spus: ‘Vezi? Noi ne auzim mai tare decât tine’. Și-
aveau de partea lor mulțimea…”)

Din această cauză, vă propun să purtăm discuția mai ales privitor la unele aspecte care nu sunt
abordate în presa sistemului. Vă felicit pentru că acceptați să transmiteți cititorilor dvs. adevăruri
incomode, pe care dumnealor nu au cum să le afle de la televiziunile și ziarele sistemului, pe care
guvernanții noștri au ajuns să le plătească cu zeci de milioane de euro din banii românilor, pentru
a susține propaganda sistemului. Purtând această discuție, avem amândoi șanse să fim
„promovați” pe lista de „putiniști” care s-a întocmit în februarie și care circula pe internet, care
îi cuprindea pe dl. general Chelaru, pe Cozmin Gușă, pe Anca Alexandrescu și pe mulți alții,
peste o sută. Dar avem și noi dreptul la opinie. Sau nu mai avem? Părerile pe care le voi spune eu
se bazează pe o viață de studiu în domeniile istoriei, relațiilor internaționale și studiilor de
securitate. În timp, cititorii noștri sunt cei care pot evalua în ce măsură le este utilă cunoașterea
ideilor pe care le vom discuta noi în continuare.

Acum revin cu răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Propaganda care se face în România, ca și

în celelalte părți ale sferei de influență în care ne găsim noi în acest moment istoric, este una
agresivă și nu oferă poporului român o imagine corectă asupra evenimentelor.

Analiza de științe politice trebuie să se facă la fel ca în justiție. Eu așa i-am învățat pe studenții
mei. Analistul politic de profesie trebuie să fie un judecător. El trebuie obligatoriu să asculte și să
ia în seamă și în calcul ambele părți aflate în conflict. Nu se poate judeca/analiza un conflict între
două părți doar prin prisma părerii, intereselor și dorințelor uneia dintre părți. Când adevărul
este, ca de obicei, undeva pe la mijloc, judecătorul/analistul NU poate să îl dea în întregime unei
singure părți. Aceasta ar fi o judecată nedreaptă, care nu poate fi luată în seamă și nu are
valabilitate științifică. În România, tot ce se vorbește și se scrie în presă despre conflictul din
Ucraina se bazează pe informația care vine exclusiv din Ucraina sau de la aliații Ucrainei din
Occident.

În mass-media din România, controlată de magnații presei, de serviciile secrete și de statul

„eșuat”, cum l-a numit Johannis, se face doar o analiză de propagandă politică pro-SUA, pro-
NATO, pro-UE, pro-Ucraina și anti-Rusia, anti-China, anti-Bielorusia și anti-toate statele care
susțin Rusia. Întreaga proiecție este falsă din start, o parte fiind prezentată opiniei publice a
cuprinde doar demoni/criminali, iar cealaltă parte, fiind prezentată opiniei publice ca și când ar
cuprinde doar îngeri. Toate analizele/comentariile despre războiul din Ucraina, care se fac în
presa sistemului euro-atlantic nu au nimic a face cu știința politică. Pentru a întreține această
stare de lucruri, sunt mobilizați mai ales profitorii regimului „ticăloșit”: foști miniștri, foști
generali și șefi ai armatei și serviciilor, politicieni, jurnaliști îmbogățiți, deținători de pensii
speciale „nesimțite” de zeci de mii de lei pe lună etc.

Eventualele excepții, dacă au existat, sau dacă vor exista, nu fac decât să întărească regula.
Puținele, foarte puținele, site-uri, ziare sau mici televiziuni, care nu sunt încă acaparate de sistem
și care încearcă să echilibreze discursul despre acest eveniment istoric important sunt sub mare
presiune, sunt amendate de cenzorii sistemului (CNA, ANCOM etc.), sau chiar sunt desființate,
cum s-a întâmplat în primăvara anului 2020 cu revista „Justițiarul” și încă alte site-uri. Ticăloșii
din sistem știu că ei încalcă grav Constituția și alte legi. De aceea, în vara lui 2020, șeful
ANCOM, condus atunci de securistul deghizat în civil Sorin Grindeanu, a reușit să promoveze
un act normativ prin care conducerea ANCOM nu răspunde penal pentru deciziile pe care le ia.
Este colosal! Nimeni nu s-a scandalizat pentru faptul că în societatea românească euro-atlantică,
„democratică” (?!), există oameni care și dacă încalcă Constituția și legile, nu răspund penal!!
Avem de a face cu o caricatură de societate autointitulată „democratică”!
Aceste mici televiziuni, ziare și site-uri care încearcă să promoveze adevărurile nedistorsionat nu
pot să penetreze adânc opinia publică, pentru că nu sunt lăsate și au, cel puțin deocamdată, un
rating scăzut.

Ceea ce este mai grav este că acest mod păgubos de transmitere incorectă a informației este
promovat și în universități, în departamentele facultăților de științe politice, de relații
internaționale, de istorie contemporană și recentă, de studii de securitate și în academiile militare
și de informații, peste tot în România… Este o tragedie ca în instituțiile care ar trebui să
pregătească viitorii oameni de știință, viitorii analiști obiectivi și viitori ofițeri corect informați,
să se abordeze tematica evenimentelor în afara oricărui spirit științific. O eventuală viitoare
evaluare pe criterii obiective, științifice, a învățământului superior din domeniile menționate mai
sus, dacă s-ar face obiectiv, ar conduce la desființarea acestor componente universitare, în cvazi-
totalitate și la resetarea întregului sistem.

Și în timpul regimului socialist de stat de până în 1989 se făcea o propagandă politică grețoasă și
păguboasă, dar regimul de atunci a avut grijă ca, pe lângă propagandă, să permită și abordări
științifice ale fenomenelor, iar în universități și în alte instituții de știință și cultură erau adeseori
trimiși înalți demnitari de partid și oameni de știință și cultură din sfera oficială care să transmită
adevăruri care nu puteau fi scrise în cărți și în cursuri universitare, sau în presă, pentru a nu
supăra state străine cu care, pe vremea aceea, România întreținea relații de bună colaborare și
promovare reciprocă a intereselor. Astăzi, politicienii noștri, din păcate și unii profesori
universitari, își permit un vocabular agresiv și o abordare extrem de subiectivă a evenimentelor
internaționale, care nu are nimic în comun cu spiritul academic. 

Când se abordează problematica aplicării de sancțiuni împotriva Rusiei, acestea sunt salutate și
aplaudate de presă și de euro-atlantiști, cu toate că ele sunt un fel de autogoluri, ele afectând în
măsură mai mare pe europeni decât pe ruși. „Să moară capra rușilor”, este noua deviză
triumfalistă a Occidentului. Dar nu cumva moare și capra noastră? De bucurie că moare capra
rușilor, ceea ce nici măcar nu se întâmplă, acceptăm să moară și capra noastră și să bem apă, în
loc de lapte. Când rușii aplică și ei sancțiuni împotriva statelor „neprietenoase” din UE, cum le
numesc ei, acestea nu mai sunt numite în presă și în vocabularul politic „sancțiuni”, ci sunt
numite „șantaj”. Am dat un singur exemplu, dar sunt și altele. Acest joc al dublului limbaj
propagandistic, prin care aceleași fapte sunt numite într-un caz cu sens pozitiv și în celălalt caz,
cu sens negativ, zăpăcește de cap persoanele mai puțin instruite și, din nenorocire, numărul
acestor neinstruiți crește mereu, în ritm cu decăderea continuă a învățământului românesc, care
spală creiere într-un ritm debordant. Pe măsură ce criza regimului euro-atlantic crește, crește și
propaganda și manipularea și cenzura.

În discursul politic actual, liderii politici ai Occidentului abordează un aer de superioritate față de
puterile din Eurasia, în special față de Rusia și de China. Se comportă de parcă liderii occidentali
ar fi șefii acestor țări. Prin aceasta încearcă să acrediteze opiniei publice internaționale ideea că ei
sunt șefii, ei dau ordine. Președintele SUA îl numește pe președintele Federației Ruse
„criminal”. Vladimir Putin n-a numit niciodată criminali pe președinții SUA care au declanșat
războaie de agresiune în diverse părți ale lumii și au făcut ravagii, mai mari ca cele actuale din
Ucraina. Am să menționez câteva.
George Bush Senior a făcut agresiunea împotriva statului Panama, invadând această țară în 25
decembrie 1989, cu arestarea șefului statului, generalul Manuel Noriega, care nu dorea decât să
naționalizeze canalul Panama în folosul țării sale. Tot George Bush Senior a declanșat războiul
din Golf, după ce SUA recunoscuseră că Emiratul Kuweit este parte integrantă a Irak-ului,
ambele locuite de unul și același popor și-l încurajaseră pe Saddam Hussein să anexeze
Kuweitul.

(Nota redacției: Și fostul asasin economic, John Perkins, a scris cu lux de amănunte în cartea sa,
„Confesiunile unui asasin economic”, în cadrul capitolelor: Președintele și Eroul Panama,
Negocierile Canalului Panama și Graham Greene, Panama: Altă moarte prezidențială, Statele
Unite invadează Panama)

Președintele Bill Clinton a bombardat din senin Irakul, în decembrie 1998-ianuarie 1999, iar în
martie-mai 1999 a bombardat Iugoslavia cu o sălbăticie la fel de mare cum este astăzi
bombardată Ucraina. A bombardat chiar și Ambasada Chinei. NATO a bombardat Serbia timp
de 75 de zile. Putin mai are de bombardat, ca să-i egaleze! NATO a distrus 90% din industria
Serbiei, țară care nu i-a deranjat cu nimic, niciodată, iar în al doilea război mondial a fost aliata
SUA și a Marii Britanii.

George W. Bush, care și-a depășit tatăl în numărul și dimensiunea agresiunilor, și-a detonat
singur Turnurile Gemene din New York (a se citi cartea „Noile Confesiuni ale unui Asasin
Economic”, de John Perkins, capitolul 11 Septembrie și consecințele sale pentru mine, personal
– nota redacției) ca să aibă motiv să înceapă război și să atace Afganistan și Irak, războaie cu
milioane de morți! În iunie 2020, comandanții în funcție ai pompierilor din New York au afirmat
într-o conferință oficială de presă că Turnurile Gemene nu s-au prăbușit din cauza avioanelor
care au intrat în ele și nici nu se puteau doborî de către niște avioane care le loveau pe la etajele
30-35, ci au fost detonate la baza lor, din subteran. Apoi a atacat Afganistanul și Irakul. L-a
spânzurat pe Saddam Hussein. După ce l-a spânzurat s-a constatat că nu avea arme chimice și că
acuzațiile care i-au fost aduse erau minciuni. După ani, președintele Donald Trump a declarat că
„lumea de azi cu Saddam Hussein și cu colonelul Moammar Gadaffi ar fi fost o lume mai bună”.

După George W. Bush a urmat la conducerea Casei Albe președintele Barack Obama, care este
autorul „Primăverilor Arabe”, un lanț de lovituri de stat, care au distrus țări întregi, ca Libia, de
exemplu și au provocat o mulțime de morți și de dezechilibre geostrategice. Tot el a declanșat
agresiunea împotriva Siriei, în încercarea de a schimba regimul politic al președintelui Bashar al
Assad. Barack Obama cu Hillary Clinton au fost acuzați public de președintele SUA, Donald
Trump, că au creat Statul Islamic, organizație teroristă care a comis numeroase crime și agresiuni
odioase în Orientul Mijlociu. De altfel, președintele Donald Trump a declarat public că
războaiele de agresiune ale SUA în Orientul Mijlociu au fost „mari greșeli”.

Numindu-l „criminal” pe Vladimir Putin, președintele Joe Biden, tocmai a informat opinia
publică internațională despre faptul că toți președinții americani numiți de mine mai sus au fost și
ei criminali, alături de Vladimir Putin. Formulările lui Joe Biden, formulări de ignorant în ale
diplomației, au determinat chiar Departamentul de Stat al SUA să reformuleze, după care a
revenit și Biden, care a spus că, de fapt, ar fi vrut să spună altceva. De asemenea, președintele
Franței, a criticat și el, cu timiditate, acuzațiile de criminalitate la adresa președintelui Putin.
Criticile lansate la adresa președintelui Biden, au fost urmate de acuzațiile la adresa Rusiei de
„masacre” și „genocid”, comise în orășelele din jurul Kievului. Ni s-au arătat cadavre și ni se
vorbește de genocid, masacre etc. Păi există oare războaie fără morți? Aceste cadavre, puse unul
lângă altul, se dorea a fi receptate de public ca și probe ale „masacrului”. Dar ce am văzut noi,
erau doar câteva. Masacru înseamnă altceva. După care, președintele Biden a revenit și a spus că
a fost criticat pe nedrept că l-a numit pe Putin „criminal” și că „masacrele” de la Bucha
dovedesc că Putin este într-adevăr criminal. Deci, stimabilii care l-au criticat pe Biden, să-și
retragă cuvintele, pentru că Biden are totdeauna dreptate. Doar este omul lui Rothschild, nu?

Tudor Urse: Dar sunt atacate grădinițe și spitale…

Corvin Lupu: Legat de aceste acuzații, într-adevăr propaganda insistă că rușii atacă grădinițe,
spitale, școli, orfelinate și altele asemenea. Oare chiar așa de proști să fie rușii să creadă că vor
câștiga un război atacând grădinițele? Problema reală este cu totul alta. Dorind să-i atragă pe ruși
într-un război de gherilă urbană, luptătorii din unitățile de mercenari instruite special și aduse în
Ucraina, plătite cu 500 $ pe zi fiecare luptător, s-au adăpostit în clădirile unor instituții de stat, iar
când au executat focuri de acolo, firesc, s-a răspuns și se fac mari distrugeri și se pierd multe
vieți omenești. Conducătorii khazari ai Ucrainei nu au avut milă de ucraineni. În cartierele de
locuințe, ucrainenii au evacuat etajele superioare ale clădirilor de locatari și au instalat în
locuințele lor luptători, mai ales lunetiști, cu scopul arătat anterior de a atrage armata rusă în
acțiuni de gherilă urbană. În aceste acțiuni, superioritatea este totdeauna de partea celui aflat în
apărare, care este susținut de populație. Rușii nu s-au angajat în acest tip de acțiuni militare, ci au
replicat cu lovituri de artilerie. Primii care ar fi trebuit să-i ocrotească pe civilii ucraineni și
locuințele lor ar fi trebuit să fie conducătorii politici și militari ai Ucrainei. Dar, după părerea
mea, ei nu conduc operațiunile de război în folosul poporului ucrainean, ci în interesele familiei
Rothschild, cea care vrea să apere doar teritoriul pe care deține toate activele statului Ucrainean.
Pierderea acestui teritoriu înseamnă și pierderea acestor active. Ei au folosit strategia lor de a
determina pe ruși să lovească cu artileria blocurile de unde se trăgea în ei pentru propaganda
antirusă și pentru a crea starea de emoție care să determine ajutorarea Ucrainei cu arme și altele
multe.

Au fost înarmați și rezerviști, care luptă și ei. Armata regulată a Ucrainei se pare că este mai
puțin folosită în interiorul localităților. Oricum, deocamdată, cifrele morților și răniților care se
vehiculează sunt absolut false și, deocamdată, greu de precizat. Un inventar corect al morților se
va face când se termină războiul, ceea ce nu înseamnă că cifra corectă va fi cea care se va
transmite opiniei publice.

Interesant și trist este că față de popoarele care au suferit și ele crunt în timpul altor războaie,
declanșate de SUA și de NATO, inclusiv față de vecinii noștri sârbi, românii și conducătorii lor
politici n-au arătat nici o compasiune. N-au trimis ajutoare, n-au primit refugiați etc. Oare de ce?
Popoarele bombardate de americani sunt proscrise și „demne” de a fi pedepsite, iar cele
bombardate de ruși sunt eroice și demne de respect, compasiune și mult sprijin. Oare așa să fie?
Oare așa trebuie să împărțim popoarele lumii globalizate? Asta este democrația globalistă?
Această dublă măsură nu face cinste în nici un fel presei, politicienilor și regimului politic, în
ansamblul său. Toate popoarele agresate merită compasiune. Popoarele sunt cele care suferă
pentru deciziile conducătorilor lor care nu mai găsesc soluții diplomatice în anumite momente
istorice, când se confruntă marile interese ale lumii. Sârbii au fost și ei vecinii noștri și sunt
ortodocși, ca și noi. În istorie, cu sârbii ne-am avut mai bine decât cu ucrainenii, care sunt
catolici și i-au persecuta și îi persecută pe românii ortodocși. Pe sârbi nu i-am plâns deloc și nu i-
am ajutat cu nimic, din contră, ne-am pus țara la dispoziția atacatorilor din NATO, încălcând
articolul 5 din tratatul bilateral de prietenie care ne lega. Vedeți, când yankeii din NATO nu vor
să atace, spun că sunt organizație defensivă, iar dacă au interes să atace, NATO devine agresor,
ca în cazul Iugoslaviei (1999) și Afganistanului (2001). Se poate și așa, și invers, după interese.

Aerul de superioritate pe care îl manifestă conducătorii Occidentului se manifestă și când SUA,

NATO sau UE „avertizează” Rusia, China, Bielorusia și posibilele alte state care ar susține
Rusia să nu facă acest lucru. UE a transmis Chinei, cu ocazia summit-ului China-UE, de la
sfârșitul lunii martie 2022, avertismentul că o eventuală susținere a Rusiei „îi va păta grav
reputația”. Dar cine sunt ei să dea avertismente Chinei? Nu mai poate China de avertismentele
lor!

(Va urma!)