Intr-o zi calduroasa de august, 8 oameni au primit invitatia pe

Insula Negrului de la proprietarul acesteia, U.N.Owen. Acesti oameni

au fost chemați printr-o scrisoare, el dandu - se drept prieteni sau
diverși cunoscuți ai lor. Musafirii erau Anthony James Marston, John
Gordon Macarthur, Emily Caroline Brent, Edward George Armstrong,
William Henry Blore, Philip Lombard, Vera Elizabeth Claythorne si
Lawrence John Wargrave.
În întampinarea lor au fost Thomas Rogers si sotia lui, care i-au
asteptat pe insula, Rogers fiind majordom si sotia lui bucatareasca. Ei
au ajuns pe insula Negrului, pentru ca au primit o scrisoare de la
același om ca și ceilalți musafiri, in care se ofera un loc de munca pe o
perioadă de timp.
Ajunși la proprietate, În fiecare camera era agatata cunoscuta
poezie pe care toți o știau, cea intitulată "Zece negri mititei ". Ei nu i-
au dat prea mare importanță, deoarece au crezut că fac parte din
decorul casei.
( “Zece negri mititei au cinat sub luna nouă;
Unul însă s-a-necat și-au rămas doar nouă.
Nouă negri mititei au stat noaptea după trei;
Unul s-a-ntrecut cu somnul și-au rămas doar opt din ei.
Opt negri mititei trec prin Devon într-o noapte;
Unul zice: “Eu rămân” — și-au rămas doar șapte.
Șapte negri mititei despicau surcele groase;
Unul s-a tăiat în două și-au rămas doar șase.
Șase negri mititei se jucau c-un stup, netoții;
Un bondar l-înțeapă pe-unul și-au rămas doar cinci cu toții
Cinci negri mititei vor s-ajungă magistrați;
Unul și-a-mplinit dorința și-au rămas deci patru frați.
Patru negri au plecat, hăt, pe mare, mititei;
 Unul a picat în laț și-au rămas doar trei.
Trei negri mititei zic: “La zoo e de noi”.
Pe-unu-l strânse-un urs în brațe și-au rămas doar doi.
Doi negri mititei se uscau la soare-un pic;
Unul s-a prăjit de tot și-a rămas un negru mic.
Un negru mititel, singur-singurel,
Cu un ștreang s-a spânzurat și n-a mai rămas nici el.”)
In timp ce luau prima lor masa, se auzi o voce. Aceasta ii acuza
pe toti de câte o crima, dându - le date exacte ale acestora. In acest
timp, Anthony James Marston și-a luat un pahar și a baut din el, iar la
puțin timp după aceea, a si decedat. Doctorul Armstrong, a declarat ca
acesta a murit otravit cu cianura, toți punându-și întrebări despre cine
a fost făptașul. Unii dintre aceștia bănuiau că ar putea fi chiar unul
dintre ei, dar nu s-au găsit dovezi.
Dupa Anthony Marston, sotia majordomului a murit si ea, deoarece a
suferit un șoc destul de mare după ce a auzit că este invinuita de o
crimă, iar doctorul Armstrong i-a dat un somnifer slab, cât să o
liniștească, dar se pare că a fost fatal. Rogers observa ca dupa moartea
celor doi, au dispărut doua statuete din cele zece care se aflau pe masa
și reprezentau cei “10 negrii mititei”. Doctorul Armstrong a spus ca
cele doua decese pot fi incadrate la sinucidere.
Urmatoare persoana omorata a fost generalul Macarthur. In acel
moment, toti s-au gândit ca unul dintre ei este chiar domnul
U.N.Owen. Toti se gandeau care ar putea sa fie ucigasul, dar nu erau
probe destule pentru a învinui pe cineva. Cel mai probabil era doctorul
Armstrong, pentru că doza de somnifer el a dat-o, sau Philip Lombard,
pentru ca avea un revolver la el, ceea ce era foarte ciudat pentru un om
care se duce în vacanță. Pe masă au rămas doar șapte negri mititei.
Cand toti s-au trezit, au observat ca încăperile lui Thomas Rogers si a
Emilyei Brent erau goale. Au inceput sa ii caute peste tot pe insula,
dar pe masa ramasesera doar sase negrii mititei, ceea ce inseamna ca
doar unul dintre ei a murit. Cand iesisera afara, l-au vazut pe Rogers
lovit la ceafă, iar apoi Emily Brent a aparut si ea, din fericire, perfect
normala. Vera incepu sa rada pentru ca si-a dat seama de legatura din
realitate si acea poezie, văzând că mortile acestora seamănă foarte
mult cu versurile.
In timp ce Emily Brent o ajuta pe Vera la spalatul vaselor, Emily a
fost ucisa cu o seringă înfiptă în gât, iar dupa a fost data vina pe o
albina ca a fost omorâtă, deoarece au crezut ca se potrivește perfect cu
cantecul. Cand Vera facea baie, dintr-o data simte mirosul ierbii de
mare. A inceput sa o stranga de gat si ea incepu sa tipe, pentru că
simțea că se sufocă. Toata lumea s-a dus la ea in camera, dar
judecatorul ramasese in urma.
După aceea, au descoperit că judecătorul a fost omorât cu un glonț în
cap, cu toate că nu s-a auzit nimic. El avea o perucă pe cap, ca de
judecător, și perdeaua roșie de la baie, care tocmai dispăruse din baie.
Dupa ce au ramas doar patru: Vera, Lombard, Blore si Armstrong, nu
stiau cine este ucigasul, asa ca noaptea cand s-au dus la culcare și toti
s-au incuiat in camerele lor, pentru ca riscurile ca cineva să intre în
camera lor să fie foarte mic. Noaptea, Blore aude ceva din afara
camerei sale, asa ca se duce sa verifice ce s-a intamplat. Armstrong a
disparut și nu l-au mai găsit.
Dupa ce au mai ramas Vera, Lombard și Blore pe insula, cel din urmă
s-a dus în casă să verifice ce se mai întâmplă și nu s-a mai întors.
Ceilalti doi s-au dus după el și l-au găsit lovit la cap pe balcon cu
ceasul greu din camera Verei, care a fost aruncat de pe geam.
Vera și Lombard s-au întors pe vârful insulei și l-au gasit pe
Armstrong în apă și l-au tras mai la suprafață. Vera s-a panicat și l-a
împușcat în inima pe Lombard cu revolverul lui. Aceasta s-a dus în
casă și a urcat în camera ei, acolo găsind o funie legată de tavan și un
scaun sub ea. S-a așezat și a dărâmat scaunul de sub ea.
Deznodământul povestii a fost dat de scrisoarea de la final,
scrisă chiar de judecătorul Wargrave, în care a spus că și - a înscenat
moartea, iar celelalte 9 crime au fost săvârșite tot de el, doar ca a avut
un ajutor care a putut face treaba în locul lui. Atunci când s-au auzit
pașii prin casă, era Armstrong care a devenit complice cu Wargrave ca
să îi omoare pe ceilalți. Evident, Armstrong a fost omorât de
judecător, aruncat de pe stâncă, Blore tot de el, care a aruncat ceasul
de la etaj în capul acestuia. Motivul pentru care el a făcut acest lucru a
fost pentru a rezolva ceea ce în mod legal nu s-ar fi putut dovedi. El,
așa cum ne-am fi așteptat toți, nu a fost vinovat de condamnarea acelui
băiat la moarte, deoarece, mai târziu, s-a dovedit ca a fost condamnat
pe drept.