La 40 de ani Franz Kafka (1883-1924), care nu a fost niciodată căsătorit și nu a

avut copii, se plimba prin parc în Berlin cand a întâlnit o fetiță ce plângea din
cauză că și-a pierdut păpușa preferată. Ea si Kafka au căutat păpușa, dar fără
succes.

Kafka i-a spus copilei să se întâlnească ziua următoare să o caute. A doua zi după
căutări fără rezultat, barbatul i-a dat fetiței o scrisoare din partea păpușii, în
care scria "Te rog nu plânge, am pornit într-o călătorie ca să văd lumea. Am să-ți
scriu despre aventurile mele."

Așa a început o poveste ce a continuat până la sfârșitul vieții scriitorului.

În timpul întâlnirilor sale cu fetița, Kafka îi citea scrisori atent compuse din
partea păpușii cu mesaje pe care fetița le considera adorabile.
În final Kafka a adus înapoi păpușa (a cumpărat una nouă) pe care a dus-o la
Berlin.

"Nu arată deloc ca păpușa mea", a zis fetița. Franz i-a dat fetiție o altă
scrisoare în care menționa: "Călătoriile m-au schimbat." Micuța a îmbrățișat
păpușica și a luat-o acasă fericită.
Un an mai târziu Franz Kafka moare.
După câțiva ani, fetița devenită adult găsește în păpușă o scrisoare. Era semnată
de Franz Kafka și spunea:

"Tot ceea ce iubești probabil va fi pierdut, dar în final, dragostea se va întoarce

sub altă formă."