Relația părinte - fiu duhovnicesc la Sf.

Simeon Noul Teolog

Atunci când vorbim despre spiritualitatea ortodoxă și în special despre monahism nu

avem cum să nu vorbim despre Sf. Simeon Noul Teolog, după cum arată marele teolog român
părintele Dumitru Stăniloae, în introducerea Filocaliei VI. 1 Sf. Simeon intră de tânăr, după cum
el însușii ne arată2, în mănăstirea Studion și are o primă întâlnire cu Sf. Simeon Evlaviosul care îi
devine părinte duhovnicesc și prin care, după mărturia proprie a primit talanții de la Dumnezeu:
„De aceea, neputând noi ascunde talantul Stăpânului nostru [Mt 25, 25] şi să nu vestim darul
făcut nouă de Dumnezeu, mărturisim limpede mila lui Dumnezeu, că noi, nevrednicii, ne-am
umplut nesăturat cu apa pe care am primit-o de la Dumnezeu prin părintele nostru spre slava
numelui Său cel sfânt şi prin puterea care este în noi, ca unii care, fiind cei de pe urmă şi
netrebnici, am fost slăviţi şi acum slăvim pe Dumnezeu, Care 1-a slăvit pe părintele nostru cel
sfânt şi prin părintele nostru şi pe noi, smeriţii şi nevrednicii.”3
Acesta este începutul relației părinte – fiu duhovnicesc pentru Sf. Simeon, 4 relație care
continuă și după moartea Sf. Simeon Evlaviosul la 987 și care se transformă în cult prin
compunerea de imnuri și dedicarea unei zi de sărbătoare în cursul anului: „întrucât vor moşteni
pe însuşi Domnul Care a gătit aceste bunătăţi. Iar că unii ca aceştia au ajuns deja aşa şi ajung
până acum, nu numai după moarte, ci încă petrecând în viaţa aceasta, învaţă întreaga de-
Dumnezeu-insuflata Scriptură, şi împreună cu ea o mărturisesc toţi sfinţii prin vieţuirea lor,
dimpreună şi însuşi fericitul părintele nostru Simeon Studitul, a cărui pomenire o facem astăzi,
precum iarăşi şi cei care laudă prin cuvinte pe sfinţi.” 5. Astfel vorbește Sf. Simeon despre
duhovnicescul său părinte: „Fericitul şi sfântul părintele nostru Simeon s-a ostenit ca să-i
întreacă pe Sfinţii Părinţi din vechime, şi a răbdat atâteţa încercări, încât i-a egalat pe mulţi din
cei mai vestiţi dintre mucenici. Pentru aceasta deci a fost preamărit de către Dumnezeu şi s-a
1
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice și practice, capetele morale și cuvântările morale întâi și a
cincea, traducere, în Filocalia vol. VI, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR,
București, 1977, p. 7.
2
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan Ică Jr., Ed. Deisis, Sibiu,
p. 191: „un tânăr oarecare (n. trad. Cum arată scoliile marginale din unele manuscrise, „tânărul" este Simeon Noul
Teolog însuşi, iar „cinstitul părinte" e Simeon Evlaviosul) mi-a povestit zicând: „Fiind supus unui părinte cinstit şi
deopotrivă cu cei mai mari şi mai înalţi sfinţi, auzind de la el de multe ori despre luminările dumnezeieşti care se fac
de sus în cei ce luptă, de mulţimea de lumină şi de convorbirea lui Dumnezeu prin ea cu oamenii, mă minunam.)
3
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II…, p. 114.
4
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice,… p. 9.
5
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 115

1
făcut nepătimitor şi sfânt, primind în el însuşi întreg, precum spuneam, pe Mângâietorul; şi
atunci, aşa cum un părinte dă o moştenire fiului, aşa şi pe mine, nevrednicul robul său, m-a
umplut fără osteneală şi în dar de Acelaşi Duh Sfânt.” 6 Din nefericire acest cult dedicat părintelui
său duhovnicesc atrage asupra Sf. Simeon Noul Teolog o condamnare la exil în anul 1009. Însă
acest exil este privit cu seninătate de sfânt care deși a fost restabilit de patriarhul de atunci
rămâne în mănăstirea ridicată în locul de exil unde avea un mic grup de monahi. Moare în anul
1022.7
Sf. Simeon aseamănă spiritul duhovniciei, a relației dintre părinte și fiu, ca relația intimă
dintre suflet și trup.8
O notă distinctivă a spiritualităţii sale o constituie accentul pus pe ascultarea
necondiţionată de părintele duhovnicesc. Din dragostea şi ascultarea pe care i le-a purtat
părintelui său, Simeon Evlaviosul, Noul Teolog trasează bazele unui program mănăstiresc,
potrivit căruia monahul îi este dator părintelui duhovnicesc (care, în tradiţia studită era de obicei
stareţul) cu ascultare deplină, precum aceea faţă de Persoana lui Hristos. Şi în acest punct,
Sfântul Simeon se arată marcat de filiaţia spirituală în care a stat faţă de Cuviosul Simeon
Studitul.9
Accentul pus pe această formă necondiționată de ascultare reiese din mai multe texte din
opera sa:
 „21. Dacă ai primit, frate, flacăra și alergând ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la un
părinte duhovnicesc, de vei fi îndemnat de el, …, să te folosești de băi sau de mâncăruri,
sau de alte mângâieri pentru întărire, să primești acestea. Dar fii totdeauna pregătit pentru
post, pentru pătimire, pentru înfrânarea cea mai deplină. Că de vei fi îndemnat de părintele
tău întru Domnul să te împărtășești de mângâieri, să te afli ascultător aceluia, ca voia ta să
nu o faci nici în aceasta. Iar de nu, rabdă cu bucurie cele ce ai vrut să le faci de bunăvoie,
folosindu-te sufletește. Căci păzind aceasta, vei fi pururea întru toate postind și înfrânându-
te și ca unul ce te-ai lepădat cu voia întru totul. Ba nu numai atât, ci vei păstra nestinsă și
flacăra aflătoare în inima ta, care te silește să disprețuiești toate.”10
6
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 153.
7
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice,… pp. 10 – 11.
8
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice,… p. 14.
9
Alexandru I. Roşu, Experienţa Harului în Teologia Sfântului Simeon Noul Teolog, teză de doctorat susţinută în
cadrul disciplinei Teologia Dogmatică şi Simbolică, București, 2013, p. 244.
10
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice, … p. 23.

2
  „24. Odată ce te-ai predat pe tine întreg părintelui tău duhovnicesc, să știi că ești ca un
străin față de toate care te atrag în afară: oameni, lucruri și bani. Fără de el nimic să nu
voiești să faci ori să împlinești în privința acestora. Dar nici să nu ceri de la el vreun lucru
mic sau mare, dacă nu-ți va porunci el însuși, din propria socotință, să iei ceva, sau nu-ți va
da el cu mâinile sale.”11
 „25. Să nu dai milostenie fără voia părintelui tău după Dumnezeu, din bunurile ce i-ai adus.
Dar nici prin mijlocitor să nu voiești să iei ceva din ele, fără voia lui. Căci e mai bine să fii
sărac și străin și să asculți, decât să risipești bani și să dai celor lipsiți, când te afli
începător. Predă toate cu credință neștirbită hotărârii părintelui duhovnicesc, ca în mâna lui
Dumnezeu.”12
 „26. Să nu ceri și să nu iei nici un pahar cu apă, chiar de s-ar întâmpla să arzi, până ce nu te
va îndemna, mișcat de la sine, părintele tău duhovnicesc. Strânge-te pe tine și constrânge-te
în toate, încredințându-te și zicând în gând: „Dacă Dumnezeu vrea și ești vrednic să bei, va
descoperi părintelui tău, și acesta îți va zice ție : bea”. Și atunci bea cu conștiința curată,
chiar de e la vreme nepotrivită.”13
 30. „Credință neîndoielnică dovedește cel ce cinstește cu evlavie ca sfânt până și locul în
care viețuiește călăuzitorul și părintele său. El ia praful de pe picioarele aceluia cu dragoste
fierbinte în mâini să-1 pună pe capul său și unge cu el pieptul său, ca și cu un leac curățitor
al patimilor și al păcatelor sale. Iar de el nu îndrăznește să se apropie, nici să atingă vreo
haină sau vreun acoperământ al lui fără voia sa; dar atingând ceva din ceea ce-i aparține
aceluia, o face aceasta cu frică și cu respect, socotindu-se pe sine nevrednic nu numai de
vederea și de slujirea lui, ci și de intrarea în chilia lui.”14
 „59. Cel ce păzește acestea neșterse în cugetul său nu se va împotrivi niciodată în inima sa
când va fi certat, sau sfătuit, sau mustrat. Fiindcă cel ce cade în asemenea rele, adică în
contrazicere și necredință fată de părintele și învățătorul său duhovnicesc, se rostogolește
jalnic în fundul și în prăpastia iadului (Prov. IX, 18), încă trăind; și se face casă satanei și a

11
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice, … p. 24.
12
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice, … p. 24.
13
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice, … p. 24.
14
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice, … p. 25.

3
 întregii lui puteri necurate, ca un fiu al neascultării și al pierzaniei (Efes. II, 2 ; Ioan XVII,
12).”15
 „62. Cel ce contrazice pe părintele său, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smerește până
la moarte, se minunează îngerii. Căci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan VI,
28), asemănându-se Fiului lui Dumnezeu, Care a împlinit ascultarea de Părintele Său până
la moarte, pe cruce (Filip. II, 4-11).”16
 „Monahii … care au făgăduit că se supun părintelui duhovnicesc ca lui Dumnezeu…”17
 „Căci aşa cum este cu neputinţă ca fierul nears în foc să strălucească asemenea fierului
înroşit în foc sau să ajungă prin vreun alt meşteşug la maleabilitate şi să fie prelucrat şi
făcut vas de bun folos, tot aşa nu este cu putinţă ca omul nepăsător şi trândav şi care îşi
târăşte o astfel de viaţă vătămătoare, cum a arătat-o cuvântul nostru, să fie pe acelaşi plan
cu cel ce a primit încă de la început modele bune de ascultare faţă de părinţii duhovniceşti
şi duce o viaţă virtuoasă, şi nici nu va putea să se desfete de aceleaşi daruri şi harisme ale
Duhului ca acela.”18
 „…eşti întreg egal faţă de toţi în simplitatea, bunătatea şi nerăutatea inimii tale — nici
atunci să nu îndrăzneşti să urci la stăpâniri fără sfatul părintelui tău duhovnicesc, ci
smereşte-te şi fă aceasta cu rugăciunile şi porunca lui şi urcă la stăpânire numai pentru
mântuirea fraţilor.”19
 „ Dacă te îndeamnă să şezi la masă, aproape de el, primeşte cu recunoştinţă, şi păstrează
faţă de el respect şi cinste dimpreună cu tăcere, şi să nu te atingi de cele puse înainte fără
binecuvântarea aceluia; nici să dai ceva altuia sau să îndrăzneşti să cinsteşti mai mult pe
cineva fără voia şi porunca aceluia.”20
 „Şi uitându-te la el ca la Hristos însuşi şi vorbind cu el, aşa să-l cinsteşti pe el şi aşa să fii
învăţat de către el cele folositoare. Dacă auzi de la el: „Ieşi din pământul voii tale şi din
rudenia cugetului tău [Fc. 12, 1]”, să nu şovăi nici să nu te ruşinezi fiind biruit de slava

15
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice,… p. 33.
16
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice, … p. 34.
17
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan Ică Jr., Ed. Deisis, Sibiu,
2003, p. 47.
18
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 63.
19
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 210.
20
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 228.

4
 deşartă. Dacă îţi spune: „Vino în pământul ascultării, pe care ţi—1 voi arăta ţie [Fc. 12,
1]”, aleargă, frate al meu, pe cât îţi stă în putere, ca să nu dai somn ochilor tăi [Ps 131, 4]
nici să nu-ţi pleci genunchiul [Judecători 7, 5] tras fiind de trândăvie şi lenevire. Căci poate
acolo ţi Se va arăta Dumnezeu Care vrea să te arate tată a multor copii duhovniceşti [Fc 17,
4-5] şi să-ţi dăruiască pământul făgăduinţei [Fc 12, 7; 17, 8], pe care-1 moştenesc numai
drepţii. Dacă te urcă în munte, urcă cu râvnă, … . Dacă te îndeamnă să-i urmezi, străbate
cetăţile [Mt 9, 35] cu îndrăzneală… .”21
 „Ascultă numai sfaturile părintelui tău/ şi spune-i lui, ca lui Dumnezeu, gândurile tale până
la ispitele/ şi nimic să nu-i ascunzi,/ nici să faci ceva fără părerea Lui,/ nici să dormi, nici
să mănânci, nici să bei./ Iar când ai păzit acestea în decurs de ani,/ să nu socoteşti că ai
izbândit vreun lucru mare./Căci ai semănat în sudoare şi în osteneală,/ dar încă n-ai secerat
rodul ostenelilor tale.”22
 „Ascultă cuvintele părintelui tău/ şi împlineşte poruncile lui./ Căci ele te conduc pe calea
fără piedici,/ până la moarte, care este un vârf înalt.”23
De asemenea Sf. Simeon ne arată că nu trebuie din nici un motiv să ne judecăm duhovnicul:
o „ Şi, dacă e cu putinţă, mărturiseşte-ţi în fiecare ceas părintelui tău duhovnicesc gândurile
inimii tale; iar dacă nu, nu lăsa să treacă seara, iubitule, ci, judecându-te pe tine însuţi,
mărturiseşte toate cele ce ţi s-au întâmplat după utrenie. Şi să ai credinţă neşovăielnică în el,
chiar dacă toată lumea l-ar bârfi şi l-ar huli, şi chiar dacă l-ai vedea cu proprii tăi ochi
desfrânând, să nu te sminteşti, nici să nu-ţi scadă credinţa în el, având încredere în Cel ce
spunea: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi!" [Le 6, 37]. Făcând aşa în fiecare zi şi luptându-
te astfel, Dumnezeu nu va întârzia să te cerceteze de sus şi-ţi va trimite ajutor din locaşul
Său cel sfânt, şi harul Preasfântului Său Duh te va adumbri [Le 1, 35]”24
o „Să râvnim deci, iubiţii mei fraţi întru Hristos, ca aşa cum slujim întru toate, aşa şi prin
iubirea unii faţă de alţii să slujim lui Dumnezeu şi celui pe care l-aţi ales să-1 aveţi în chip
de părinte duhovnicesc — chiar dacă sunt foarte departe de această vrednicie —, ca
Dumnezeu să se bucure de înţelegerea şi desăvârşirea voastră şi să mă bucur şi eu, smeritul,
văzând încordată pururea spre mai bine înaintarea vieţii voastre celei după Dumnezeu în

21
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 227
22
Sf. Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești, versiune electronică http://rugainimii.wordpress.com, p. 8.
23
Sf. Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești, …, p. 10.
24
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 279.

5
 credinţă în curăţie [1 Tim 4, 13], în frică de Dumnezeu, în evlavie, în străpungere şi lacrimi,
prin care omul lăuntric se curăţă şi se umple de lumină dumnezeiască şi devine întreg al
Duhului Sfânt în duh umilit şi înfrânt şi în cuget plecat, iar bucuria mea să fie spre
binecuvântarea voastră şi adaos de viaţă nestricată şi fericită în Hristos Iisus Domnul nostru,
Căruia fie slava în veci. Amin.25”
Tot Sf. Simeon este cel care ne arată că este o condiție sine-qua-non ca fiecare să aibă un
duhovnic: „cel care nu dorește să se smerească în faţa mâinii celei puternice a lui Dumnezeu şi să
descopere cele ale inimii sale unui părinte duhovnicesc şi să se alipească de el şi să facă şi să
pătimească toate câte duc cu pricepere la virtute şi la Dumnezeu şi desăvârşesc pe omul cel după
Dumnezeu, acela se face mai rău decât ceea ce era în lume…”26; „este bine şi folositor ca (n.n.
monahul) să aibă o călăuză iscusită, adică un părinte duhovnicesc spre a învăţa cele ale virtuţii şi
lucrarea cu anevoie de realizat a meşteşugului ascetic.”27
Și dacă este cineva care aduce ca motiv a nepocăinței lui faptul că nu știe cum sau că nu
poate să-și găsească un duhovnic își găsește sfat folositor la Sf. Noul Teolog: „Frate, cheamă cu
stăruinţă pe Dumnezeu, ca să-ţi arate un om care să te poată păstori în chip frumos, pe care
trebuie să-1 asculţi ca pe însuşi Dumnezeu, şi să săvârşeşti fără şovăială cele spuse ţie de către el,
chiar dacă cele făptuite ţi se par a fi potrivnice şi vătămătoare. Şi dacă inima ta e încredinţată de
har şi ai o încredere prisositoare în cel pe care-1 ai părinte duhovnicesc, fă ceea ce îţi spune şi te
vei mântui; căci e mai bine să te numeşti ucenic al unui ucenic şi să nu vieţuieşti de sine
[idiorythmos] strângându-ţi roadele nefolositoare ale voii proprii.”28; „Fă, aşadar, frate, precum
ţi-am spus, şi du-te la omul pe care Dumnezeu ţi—1 va arăta în chip tainic prin tine însuţi sau
printr-un rob al său.”29
Și dacă până la acest punct am vorbit de sfaturile date fiului duhovnicesc în ce privește
relația sa cu părintele său, Sf. Simeon Noul Teolog dă sfaturi și duhovnicului: „Privind priveşte
acum, părinte duhovnicesc, la inima ta, sau mai degrabă spală pururea ochiul minţii tale şi fă-1 să
fie curat şi netulburat, căci prin el vei putea vedea şi inima ta şi vei putea cunoaşte mai bine şi

25
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 26.
26
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 64.
27
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 225.
28
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 226.
29
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 227.

6
iconomisi cum se cuvine şi cele ale oilor, sau mai degrabă ale părinţilor şi fraţilor încredinţaţi
ţie.”30
Concluzia acestei scurte alcătuiri o găsim tot în scrierile Sf. Simeon întruchipată sub
forma unei scurte definiții a duhovnicului: „acesta trebuie să fie un harismatic trimis de
Dumnezeu pentru rugăciunea noastră intensă şi este pentru noi icoana vie a lui Hristos; a-L imita
înseamnă a-L imita pe Hristos.”31

Bibliografie
30
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 211.
31
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, …, p. 226, n. 2

7
1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, scrieri II, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan
Ică Jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2003;
2. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice și practice, capetele morale și
cuvântările morale întâi și a cincea, traducere, în Filocalia vol. VI, introducere și note de
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1977;
3. Sf. Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești, versiune electronică
http://rugainimii.wordpress.com;
4. Alexandru I. Roşu, Experienţa Harului în Teologia Sfântului Simeon Noul Teolog, teză
de doctorat susţinută în cadrul disciplinei Teologia Dogmatică şi Simbolică, București,
2013;