NOŢIUNI GENERALE DE NURSING ÎN GERIATRIE

INTRODUCERE:
GERIATRIA:ramură a medicinii care are drept obiective-problemele medicale şi îngrijirea
persoanelor vârstnice sau studiul disabilităţilor şi al bolilor degenerative care afectează
persoanele vârstnice.
GERONTOLOGIA:studiul ştiinţific al procesului de îmbătrânire şi al problemelor(altele
decât cele medicale)legate de îmbătrânire.
Omul parcurge de-a lungul vieţii sale mai multe etape de dezvoltare,ultimele etape-
varstnic:75 ani;bătrân:76-85:longeviv:peste 85-asociind modificări caracteristice procesului de
imbatranire fiziologica.
Îmbătrânirea organismului uman este cel mai bine caracterizată prin limitarea progresivă a
resurselor homeostatice ale fiecărui sistem de organe.
Acest declin este cunoscut sub denumirea de “homeostenoza”,cu debut din a treia decadă de
viaţă:este un proces gradat,linear dar şi cu variaţii individuale;este influenţat de regimul
alimentar,mediu şi de obiceiurile personale.
Un declin brusc al unei funcţii sau sistem nu trebuie privit ca un proces de îmbătrânire
normal,el fiind de fapt consecinţă unei maladii.”Îmbătrânirea”normală poate fi atenuată într-o
oarecare măsură prin modificarea factorilor de risc:fumat,alcool,sedentarism,obiceiuri
alimentare,HTA etc.
Studii demografice recente privind speranţa de viaţă prefigurează o creştere a acesteia în
următorii 50 de ani prin îmbunătăţirea condiţiilor de îngrijire a vârstnicilor şi scăderea sporului
natural.Pe de altă parte,scăderea rezervelor fiziologice determina o susceptibilitate crescută a
vârstnicilor pentru apariţia unor boli,infirmităţi;astfel ei sunt vulnerabili la orice solicitare
ambientala,patologică sau farmacologica.
Principiile care stau la baza patologiei vârstnicului:
-debutul clinic atipic;
-debutul precoce;
-coexistenta mai multor afecţiuni curabile;
-parametrii clinici şi biologici modificaţi ,frecvent întâlniţi la vârstnici;
-etiologie multiplă şi evoluţie complexă;
-eficienta crescută a profilaxiei şi a tratamentului la vârstnic.

EVALUAREA VÂRSTNICULUI:
1.OBSERVAŢIA DIRECTĂ:
-abordarea pacientului în sala de aşteptare;
-raspuns afectiv,cognitiv;
-forţa strângerii de mână;
-usurinţa ridicării de pe scaun;
-tipul de mers,stabilitatea paşilor,echilibrul;
-modul cum se îmbraca/dezbraca.
2.ANAMNEZA:
-pacientul oferă date anamnestice corecte;
-pacientul oferă multe informaţii ceea ce îngreunează obţinerea anamnezei;
-in cazul pacienţilor cu dificultăţi de înţelegere sau comunicare,informaţiile vor fi obţinute de la
familie,prieteni,personalul de îngrijire,fişă medicală;
-pacientii omit adeseori să menţioneze afecţiuni importante,nu pentru că nu-i deranjează ci
pentru că ei le consideră mai degrabă rezultattul îmbătrânirii şi nu al
bolii(căderi,depersii,tulburări de memorie,alcoolism,incontinenta);
-trebuie evaluat şi aportul alimentar care poate fi redus(venituri insuficiente,afecţiuni medicale
coexistente,probleme de aprovizionare,proteze dentare,tulburări legate de memorie)sau
excesiv,mai ales pentru vitamine(multe dintre ele fiind toxice prin acumulare).
 3.EXAMEN FIZIC:
-se realizează un examen fizic integral;
-greutatea,variaţia posturală a TA trebuie evaluate la fiecare consultaţie;
-vederea,auzul trebuie verificate;
-examinarea cavităţii bucale după îndepărtarea protezei pentru depistarea precoce a unor leziuni
maligne;
-examinarea sânilor;riscul de cancer mamar este crescut la această grupa de vârstă;
-pacientii cu episoade de cădere trebuie observaţi în timpul ridicării de pe scaun,în timpul
mersului pe o distanţă de 3 metri,întoarcerii şi reaşezării din nou;
-in cazul pacienţilor imobilizaţi este importantă examinarea tegumentelor pentru evitarea
apariţiei zonelor eritematoase sau a ulceraţiilor la nivelul zonelor de presiune.
4.EXAMINAREA STATUSULUI MENTAL:
-se realizează prin verificarea diferitelor elemente din anamneza pentru stabilirea concordantei;
-pacientii care urmăresc ştirile trebuie întrebaţi despre evenimentele care-i interesează şi
motivaţia interesului;acelaşi lucru se aplică şi în cazul cititului,evenimentelor sociale.
5.EVALUAREA CAPACITĂŢII FUNCŢIONALE:
-sunt evaluate activităţile de bază din viaţa de zi cu zi:capacitatea de a se urcă/coborî din pat,de
a se aşeză/ridică de pe scaun,de a se îmbraca,de a se spăla;
-sunt evaluate şi activităţile mai complexe:capacitatea de a face cumpărături etc.

Cele mai frcvente afecţiuni ale vârstnicului:

1)Ateroscleroza cardiovasculara şi cerebrovasculara;
2)Polimialgia reumatica,osteoproza,fractură de şold;
3)Diabetul zaharat tip 2 şi hiperglicemia noncetozica;
4)Cancerul mai ales cancerul de colon,de prostată,bronho-pulmonar,mamar şi cutanat;
5)Escarele de presiune;
6)TBC pulmonara;
7)Cataracta,glaucomul,degenerscenta maculară;
8)Surditatea;
9)Mielofibroza,mielom multiplu;
10)Constipaţie,fecalom;
11)Boala Parkinson;
12)Depresia şi suicidul;
13)BPOC;
14)Adenomul de prostată;
15)Diverticulita şi angiodisplazia.
Marile sindroame geriatrice:
Anumite moduri de manifestare a unor boli sun specifice pentru varstnici-cei patru “I”:
-IMOBILITATEA;
-INSTABILITATEA(căderile);
-INCONTINENTA;
-afectarea INTELECTULUI(confuzia).
Acestea au în comun:
-cauze multiple;
-evolutie cronică;
-deprivarea(lipsirea) de independenţă;
-tratament complex.
Au importanţă foarte mare în practică geriatrică,deoarece:
-sunt frecvent întâlnite;
-prezinta o dificultate aparte în:evaluarea cauzelor precipitante;identificarea factorilor agravanţi
tratabili;
-aproape orice boală se poate manifesta clinic prin aceste sindroame;
-invers,orice vârstnic prezentând aceste sindroame poate avea orice boală;
PARTICULARITĂŢI SEMIOLOGICE ŞI CLINICE PE APARATE SI SISTEME

APARATUL CARDIOVASCULAR:
Durerea precordiala:
-pune serioase probleme de diagnostic diferenţial,deoarece multe suferinţe intratoracice se
pot manifesta atipic,fără durere;
Ex. infarctul miocardic paote fi indolor,o pneumonie poate evolua doar cu febră şi tuse.
APARATUL DIGESTIV:
Durerea abdominală acută:
-sugereaza în majoritatea cazurilor o urgenţă chirurgicală,cele mai frecvente cauze:colecistita
acută,ocluzia intestinală,apendicită acută urmate de ulcerul perforat,pancreatita acută etc.
Există cazuri când o suferinţă abdominală acută se manifestă doar prin tulburări psihice,sau
există posibilitatea ca unele boli intratoracice,genito-urinare sau retroperitoneale să evolueze cu
simptome abdominale.
Anorexia:
-simptom frecvent la vârstnici are ca substrat mai ales suferinţe organice,dar şi afecţiuni
psihice,depresia,reacţii medicamentoase sau lipsuri dentare.
Scăderea în greutate:
-este adesea urmarea unor boli endocrine,maligne,infecţii cronice sau insuficientei cardiace.
SISTEMUL ENDOCRIN:
Bolile tiroidei rămân nediagnosticate datorită faptului că medicul nu se gândeşte la ele sau
datorită atipiei simptomatologiei lor.
Ex.hipertiroidismul mascat poate evolua cu slăbire sau insuficientă cardiacă rezistenta la
tratament,aritmii şi chiar manifestări abdominale.
-hipotiroidismul mascat se poate manifesta prin dispnee,hipotermie sau chiar comă
inexplicabilă.
SISTEMUL NERVOS:
Cefaleea:
-este cel mai important si frecvent simptom la vârstnici;
-aceasta ridică următoarele probleme de diagnostic:arterita cu celule gigante,hematom
sudural,tulburări metabolice,tumori;
-cel mai frecvent substratul este un accident ischemic tranzitor sau migrenă vasculară.
Tulburările psihice:
-sunt des întâlnite şi pot masc tulburari organice,de aceea trebuie insitat asupra diagnosticării
lor
Tentativele de suicid:
-sunt de obicei reuşite la vârstnici,deşi sunt rare;
-s-au observat mai ales la bărbaţi în jur de 80 ani şi peste,cauzate în special de
singurătate,lipsuri materiale,boli cronice,consum de alcool.
Alcoolismul:
-la vârstnici este mult mai frecvent decât se recunoaşte,unii începând abuzul târziu,ca urmare
a privaţiunilor;
-deseori semnele tipice ale intoxicaţiei şi sevrajului lipsesc la aceştia,dar apar modificări de
personalitate,că lipsa respectului de sine sau deteriorare morală şi socială.

Patologia infecţioasă
-in general diagnosticul este sugerat de tabloul unei infecţii bacteriene;
-dificultatile în punerea diagnosticului vin din faptul că la vârstnici simptomele pot fi mai vagi
şi necaracteristice,uneori apărând doar confuzia care se atribuie senilităţii,sau
cefaleea,interpretată greşit în cadrul unei artrite cervicale;
-desigur că suferinţe preexistente sau anumiţi factori de mediu sunt condiţii favorizante în
patologia infecţioasă;
-astfel incidenţa popularii oro-faringiene cu germeni gram negativi creşte cu vârsta,iar cei cu
tulburări de motilitate esofagiana sau leziuni nervoase vor fi susceptibili la PNEUMONII DE
ASPIRAŢIE;
-la vârstnicii cu cateter urinar sau afecţiuni ale prostatei vor apare mai frecvent
SEPTICEMII,ca şi la cei imobilizaţi îndelungat,care au leziuni de decubit;
-TUBERCULOZA PULMONARA peste 65 ani înregistrează o creştere semnificativă;este
vorba mai frecvent de reactivări dar poate fi vorba şi de o primă infecţie în care lipsesc semnele
clasice.
Se remarcă de asemenea o creştere a incidenţei morbidităţii şi mortalităţii prin infecţii
bacteriene cu risc crescut la complicaţii.
Ex. pneumonia pneumococica se complică cu pericardita,meningita,insuficientă
respiratorie,cardiacă sau renală,care agravează boala iniţială

Reacţii medicamentoase

Bătrânii sunt mult mai susceptibili la reacţii toxice medicamentoase dramatice;acestea se

explică prin ineficienta organelor şi sistemelor implicate în distribuirea şi excreţia
medicamentelor,ca urmare a unor boli cronice,a necesităţii asocierii medicamentoase cu
interacţiunile aferente.
Deseori recunoaşterea lor este dificilă,fiind confundate cu dementă şi depresia;de aceea
problema complianţei bolnavului are o importanţă deosebită,care derivă de fapt din starea sa
mentală.
Se va insista în anamneza asupra automedicaţiei,mai ales cu sedative, a ajustării dozelor din
proprie iniţiativă,sau a administrării unor preparate oferite de anturaj şi cunoştinţe.
Dintre medicamentele care dau mai frecvent reacţii adverse la vârstnici
amintim:analgezicele,antiacidele,antiaritmicele,anticoagulantele,antihipertensivele,diureticele,c
orticoizii,antibioticele.

DISFUNCŢIA INTELECTUALA-DEMENTA

Definiţie:
-este o disfuncţie intelectuală dobândită,persistenta şi cu evoluţie progresivă care afectează cel
puţin două funcţii:limbaj,memorie,dexteritate spatio-vizuala,personalitatea şi cogniţia.
Caracteristici:
-este cea mai frecventă afecţiune a vârstnicului;
-60-70% sunt cazuri de dementă senila de tip Alzheimer;10-20% sunt demente vasculare;20-
30% sunt demente mixte;
-uitarea reprezintă simptomul precoce;
-debut insidios,evoluţie progresivă,deces în 8-10 ani;
-dementa vasculară este mai frecvent întâlnită la bărbaţi cu HTA cu sau fără antecedente de
accident ischemic tranzitor sau AVC.
Diagnosticul pozitiv:
-se bazează pe istoric,examen fizic şi al statusului mental;
-revizuirea atentă a medicaţiei administrate şi a consumului de alcool;
-investigatii de laborator şi imagistice pentru a elimina alte cauze ale disfuncţiei
cognitive:electroliţi serici,calcemie,glicemie,TSH,teste funcţionale renale,hepatice,sumar de
urină;RMN sau CT(ambele investigaţii sunt utile pt excluderea hematomului subdural,tumori
de lob frontal,AVC ischemic,hemoragic)
 Diagnostic diferenţial:
-delirul;
-depresia;
-administrarea unor medicamente sau droguri care pot produce confuzie la
vârstnic:alcool,sedative,hipnotice,digoxin,neuroleptice.
Tratamentul:
-consta în identificarea şi tratarea factorilor care contribuie la disfuncţia cognitivă şi de
asemenea tratament de specialitate.

PATOLOGIA LEGATĂ DE IMOBILIZARE

Cauze principale:
-scaderea forţei musculare secundară malnutriţiei,anemiei,tulburări
electrolitice,neuropatii,miopatii;
-anchiloza:osteoartrita,boala Parkinson,poliartrita reumatoidă,artroze,guta etc;
-durerea osoasă:tumori,metastaze,traumatisme,osteoporoza;
-tulburarile de echilibru şi teamă de cădere sunt cauze importante de imobilizare.
Consecinţe:
-riscurile repausului la pat la vârstnici sunt multiple,serioase,cu instalare rapidă:decompensare
cardiovasculara,escare,tromboflebita şi embolia pulmonara.
Conduita terapeutică:
-cea mai importantă măsură este profilaxia:se va evita pe cât posibil repausul la pat;
-daca acest lucru nu poate fi evitat trebuie luate câteva măsuri:
a)alimentaţia şi hidratarea echilibrata in raport cu varsta si greutatea;
b)tegumentele din regiunile de presiune crescută trebuie inspectate şi schimbarea poziţiei din
2-3 ore;
c)poziţionarea pacientului de mai multe ori pe zi pentru a reduce decompensarea cardiacă;
d)exerciţii fizice pentru menţinerea forţei musculare;
e)pacientul trebuie să participe activ la poziţionarea sa în pat;
f)utilizarea agenţilor farmacologici/nonfarmacologici pentru evitarea trombozelor;
g)pe măsură ce mobilizarea devine posibilă,mişcările trebuie începute treptat(se solicita sfatul
unui fizioterapeut).

PATOLOGIA LEGATĂ DE INSTABILITATE

Caderile reprezintă o problemă majoră pentru vârstnici,mai ales pentru femei:

-traumatisme grave şi constituie a şasea cauza de deces la vârstnici
-fracturi de şold şi teamă de cădere;
Factori intrinseci care predispun la căderi sunt:
a)tulburări ale vederii(scăderea acuităţii vizuale,a adaptării la întuneric);
b)scăderea auzului;
c)disfuncţii vestibulare,afecţiuni degenerative cervicale,neuropatia periferică;
d)dementa;
e)afecţiuni musculo-scheletice;
f)afecţiuni ale piciorului(calusuri,deformări);
g)hipotensiune posturală;
h)anumite medicamente:sedative,antidepresive,antihipertensive.
Factorii de risc extrinseci sunt reprezentaţi de obstacole din mediul înconjurător:
- lumina insuficientă,
- suprafeţe alunecoase în special în baie,bucătărie,scări.
Complicatii:
1)fracturile în special la nivelul pumnului,şoldului,vertebrelor(fracturile de şold asociază o
mortalitate de 20% pe an);
 2)hematomul subdural;
3)deshidratarea,dezechilibre hidro-electrolitice,escare de presiune.

-Tratament:tratarea factorilor patogenici;reducerea riscului de cădere din mediul

înconjurător;reducerea numărului de medicamente administrate ce predispun la tulburări de
echilibru şi căderi.

INCONTINENTA URINARĂ

Definiţie:
-pierderea controlului vezical cu impact psihologic şi social,adesea contribuind la
instituţionalizare;
-tratamentul constă în identificarea şi tratarea cauzelor tranzitorii şi tratament de specialitate.
Cauze:
A)Cauze tranzitorii:
-Delirul:mai frecvent întâlnit la pacienţii spitalizaţi;
-Infectii ale tractului urinar;
-Uretrita şi vaginita atrofică;
-Medicamente:diuretice,anticolinergice,sedative,antidepresive;consum de alcool;
-Tulburari psihice:depresia,psihoze;
-Fecalomul:este o cauză frecvenţa de incontinenta urinară;mobilizarea fecalomului
stabilizează continenta.
B)Cauze permanente:
-Hiperreactivitatea detrusorului:scurgeri urinare la femei în absenţa manevrelor de stres şi a
retenţiei urinare care asociază şi nevoia imperioasa de a urină;
-Incontinenta de stres:mai frecvenţă la femeile vârstnice;apar scurgeri urinare instantanee
secundare unei manevre de stres;apar numai în timpul zilei;
-Obstructia uretrala:frecvenţă la vârstnici,este secundară adenomului de prostată,stricturii
uretrale,cancerului de prostată;
-Hiporeactivitatea detrusorului:este o cauză rară de incontinenta;este idiopatica/secundară
nervului motor inferior sacrat;apar micţiuni frecvente,nicturie,polakiurie.

EDUCAŢIA VÂRSTNICULUI PENTRU MENŢINEREA INDEPENDENŢEI

1)Continuarea activităţii fizice,chiar dacă abilitatea vârstnicului scade şi mişcările sunt mai
lente;
2)Plimbări pe jos,exerciţii de gimnastică efectuate zilnic,în scopul menţinerii tonusului
muscular,a mobilităţii articulare;
3)Evitarea efortului fizic:la primele semne de oboseală,când diminuează precizia şi
coordonarea mişcărilor se va opri activitatea;
4)Evitarea surmenajului psihic;
5)Asigurarea unui somn odihnitor(de preferat,fără somnifere);
6)Alimentaţie echilibrată,bogată în fructe,legume,lactate,vitamine;
7)Hidratare corespunzătoare,în funcţie de pierderi;
8)Prevenirea căderilor prin:
-amenajarea corespunzătoare a spaţiului de locuit:lumina corespunzătoare,îndepărtarea
obstacolelor,montarea barelor de sprijin pe scări,baie,căile de acces;
-utilizarea mijloacelor auxiliare:baston,ochelari;
-purtarea de încălţăminte adecvată,comodă cu talpa nealuncoasa;
9)Corectarea unor deficienţe:
-proteze dentare,auditive,ochelari;
10)Aplicarea măsurilor de prevenire a îmbolnăvirilor acute:
-evitarea expunerii la frig;
-evitarea contactului cu persoane bolnave;
-evitarea abuzurilor de orice natură;
11)Controlul periodic al stării de sănătate.

Intervenţiile asistentului medical în îngrijirea pacientului vârstnic

Comunicarea adecvată cu persoana vârstnică:

-intr-o maniera în care să se simtă preocupare pentru persoana să;
-formulare clară,concisa;
-repetarea sau reformularea întrebărilor;
-acordarea timpului necesar ca persoană vârstnică să pună sau să răspundă la întrebări.
Orientarea către realitate:
-se va preciza dată,oră şi locul cu ocazia fiecărei conversaţii;
-readucerea conversaţiei către realitate,când persoana vârstnică începe să se îndepărteze.
Această intervenţie este necesară,întrucât schimbările de mediu(spitalizare,internare în
camin-spital)constituie un stres afectiv care duce la dezorientare,confuzie,adaptare dificilă.
Menţinerea autonomiei:
-manifestarea încrederii în capacitatea de autonomie a persoanei vârstnice;
-incurajarea persoanei vârstnice să efectueze sarcini,să ia decizii,oferind numai ajutorul strict
necesar;
-asigurarea că aparatele necesare sunt în stare de funcţionare(proteze auditive,ochelari;)
-incurajarea şi felicitarea persoanei vârstnice pentru orice progres în comportament.
Stimularea vârstnicului pentru desfăşurarea unor activităţi:
-se va ţine cont de preferinţele acestuia;
-i se va stimula interesul pentru activităţi recreative:excursii,filme,teatru;
-vor fi adaptate în funcţie de starea fizică şi psihică a persoanei vârstnice;
-se vor evita activităţile care presupun effort fizic sau psihic intens;
Facilitarea adaptării în cazul internării într-o unitate geriatrică
În general,persoana vârstnică se simte în siguranţă în locuinţă în care-şi desfăşoară cea mai
mare parte a activităţii.
Internarea într-un camin-spital este considerată o ruptură de familie,de societate.
În timpul internării apar manifestări ale reacţiei de inadaptare cum ar fi:
-tulburari de nutriţie(anorexie,negativism alimentar);
-tulburari psihice:agitaţie psiho-motorie,depresie,anxietate,cefalee,insomnie;
-tulburari cardiovasculare:palpitaţii,modificări ale TA.
Adaptarea este în funcţie de:
-nivelul socio-cultural;
-conditiile materiale din familie;
-structura emoţională şi afectivă;
-microclimatul şi dotarea instituţiei unde a fost internat;
-modul de primire în instituţie;
-pregatirea/nepregătirea persoanei vârstnice de către familie.
Pentru a preveni inadaptarea la schimbarea de mediu,sunt necesare următoarele intervenţii:
-pregatirea persoanei vârstnice din timp de către familie sau asistenta socială;
-primirea persoanei vârstnice cu atenţie şi respect;
-repartizarea pacientului în funcţie de nivelul cultural şi al afecţiunii prezente;
-solicitarea familiei pentru a vizita frecvent pacientul vârstnic;
-oferirea de posibilităţi de petrecere a timpului liber,care să producă satisfacţie;
-terapie ocupaţionala.
EVALUAREA SOCIALĂ A PACIENTULUI VÂRSTNIC

Funcţia socială este un concept larg,multidimensional,care cuprinde totalitatea relaţiilor şi

activitattilor sociale.
Din acest motiv evaluarea completă a pacientului vârstnic va cuprinde obligatoriu şi date
referitoare la funcţia sa socială.
Se va insista asupra unei multitudini de aspecte,după cum urmează:
-informatii asupra stării familiale,maritale,situaţiei financiare şi locative;
-aprecierea capacităţii de a desfăşura activităţi cotidiene pe baza unei standardizări
precise,care cuprinde posibilitatea de a se îngriji singur,de a se deplasa şi alimenta,precum şi
rezistenţa sau dimpotrivă, resemnarea la privaţiuni;
-capacitatea de a desfăşura activităţi sociale complexe,inerente unei vieţi independente care
include gătitul,curăţenia,spălatul rufelor,cumpărături,folosirea transportului în comum, a
telefonului,dar şi ţinerea evidentei contabile şi luarea medicaţiei;
-evaluarea completă a tulburărilor cognitive şi a celor psihice;
-aprecierea funcţiei sociale a vârstnicului prin relaţiile pe care le are sau la care aspiră,a
activităţilor pe care le desfăşoară şi satisfacţia subiectivă faţă de viaţă socială;
-cuantificarea ajutorului pe care pacientul vârstnic îl primeşte de la familie,prieteni ori de la
programe sociale speciale.
Aceste date sunt culese de asistenţii sociali şi folosite de cei ce se ocupă de îngrijirea
vârstnicilor(medicul geriatru în colaborare cu asistentul medical),existând câteva aspecte
generale mai importante în această evaluare multidimensionala.
1)Întrebările din chestionare asupra stării de sănătate fizică şi psihică sunt utile pentru
alegerea momentului în care este necesară o evaluare geriatrică sau psihogeriatrica,nicidecum
cu scopul de a formula diagnostice.
2)Rezultatele obţinute reflectă în general o evaluare parţială,fragmentara şi fără să exprime
starea “de bine” clinic.
3)Evaluarea finală este rezultatul judecăţii şi interpretării anchetatorului,care elaborează un
protocol din datele culese de la subiect.
4)Capacitatea funcţională a vârstnicului este cel mai important parametru,indispensabil în
diagnosticul geriatric complet.
5)Rolul şi eficientă persoanelor care ajută vârstnicul vor fi corect apreciate.
6)Evaluarea funcţiei sociale este necesară în îngrijirea geriatrică în care se abordează
probleme de religiozitate,relaţii interumane,maritale şi familiale.
Se insistă asupra capacităţii de a îndeplini un rol social,de a întreţine relaţii sociale,asupra
suportului social, a stării de “bine” social,stressului familial şi a autonomiei
personale,preferinţelor etc.
Maltratarea vârstnicului:
-reprezinta o problemă delicată la nivel social,fiind o problemă la fel de răspândită ca şi
maltratarea copiilor şi nu are graniţe socio-economice,etnice,rasiale sau religioase;
-batranii generează adesea în familie o stare de nemulţumire,de tensiune motiv pentru care
aceasta îi va maltrata fizic,psihologic sau îi va exploata financiar;
-in acest context vârstnicii recunosc greu şi rar mărturisesc tratamentul rău la care sunt supuşi
de către cei faţă de care sunt dependenţi;personalul medical trebuind să intuiască acest lucru cu
multă dibăcie;
-cei mai susceptibili de a fi supuşi unui astfel de tratament sunt cei cu vârsta peste 80
ani,demenţii,cei care suferă de boli cronice multiple şi dependenţii de ajutor pentru diferite
activităţi zilnice;
-semnele maltratatrii sunt aceleaşi ca la copii şi include:
-semne de arsuri cu ţigara;
-lovituri,escoriaţii pe torace,extremităţi,în diferite faze de vindecare;
-sangerari,mai ales la nivelul scalpului asupra cărora personalul medical va fi foarte atent.
-exista state în care legislaţia protejează faţă de această violenţa domestică.
PROBLEME DE ORGANIZARE GERONTOLOGICA

În majoritatea ţărilor dezvoltate există o creştere a populaţiei vârstnice,lucru care duce la tot
mai multe cazuri ce necesită luare în îngrijire de către instituţiile publice de sănătate.

UNITĂŢI SPITALICEŞTI GERIATRICE

-Sectii cu internări de scurtă durată,în care este primit orice vârstnic cu polipatologie,internarea
fiind de scurtă durată:
-sectia cuprinde şi un asistent social care se va ocupa de problemele vârstnicului şi după
externare,prin legătura cu asistentul de la domiciliu;
-Sectii cu internări de durata medie care au mai multe particularităţi:
-o structură care permite prelungirea internării pe baza cheltuielilor casei de asigurări;
-echipa multidisciplinara dotată corespunzător,care să asigure şi reintegrarea vârstnicului în
sicietate;
-structura cu rol de evaluare,reorientare şi readaptare a celor primiţi prin urgenţă sau prin
ambulatoriu;
-desigur că acesta secţie nu va fi o unitate de aşteptare în vederea plasării în alte instituţii,dar
nu va exista nici o reţinere în a internă cazuri în stadiu terminal.
-Serviciul de internare de lungă durată este unitatea care asigură îngrijire continuă şi prelungită
cazurilor grave,cu suferinţe cronice şi risc mare de recidive;
-cei cu boala Alzheimer care trăiesc singuri vor fi internaţi mai precoce,pe când cei care
locuiesc în familie vor putea fi temporizaţi;
-asistarea muribunzilor şi acordarea de îngrijiri paleative sunt posibile în aceste secţii.
-Spitalul geriatric de zi are menirea de a evalua gerontologic şi medical vârstnicul,în vederea
preluării de către medicul de familie şi menţinerea lui la domiciliu,ori internarea în serviciul de
lungă durată.

STRUCTURI EXTRASPITALICESTI DE ÎNGRIJIRE GERIATRICĂ

1)Infirmieră la domiciliu,dublată de ajutor menajer,care asigură îngrijirea,igiena şi

administraţia vârstnicului;
2)Apartamente create de echipe,care primesc 8-12 vârstnici,realizându-le un nou domiciliu cu
toate facilităţile de care au nevoie;
3)Plasarea în familii de voluntari,care vor avea în grijă aceste persoane contra unei remuneraţii;
4)Camine-internat care asigură independenta vârstnicului într-o viaţă care se desfăşoară în
colectiv,dar nu răspunde necesitaţilor celor dependenţi;
5)Cămine de pensionari,care sunt centre de primire pentru vârstnici,având acelaşi dezavantaj ca
şi căminele internat;
6)Secţii de tratament medical,care asigură mijloace de îngrijire pensionarilor dependenţi,oferă
garanţia calităţii,asigură supravegherea necesară şi formează cadre de specialitate.
Problema lor este finanţarea,care este asigurată mai ales de ONG şi diferiţi sponsori.

REŢELE DE ÎNGRIJIRE GERONTOLOGICA

Înfiinţarea acestor reţele a plecat de la necesitatea îngrijirii sanitare,înlăturării

dependenţei,asigurării recuperării şi ameliorării evoluţiei.
Aceste reţele vor lega medicul de familie,asistentul medical şi social cu medicul geriatru şi
cu susceptibilităţile necesare îndeplinirii dezideratelor amintite spre binele vârstnicilor în
suferinţă.
ASISTAREA ŞI ÎNGRIJIREA VÂRSTNICILOR MURIBUNZI

“Omul se deosebeşte de animal prin aceea că ştie de propriul său caracter de muritor”
KARL JASPERS

Moartea este parte integrantă a vieţii şi reprezintă oexperienta universală unică.

Definirea sau delimitarea fazei terminale este deseori dificilă,dar orice persoană indiferent de
vârstă are dreptul la îngrijire calificată,complexă,ceea ce presupune munca în echipă
Unii vârstnici pot avea un sfârşit brută,alţii lent,progresiv,situaţie în care există perioade
variabile,având nevoie de îngrijiri speciale,care să le aline suferinţa fizică şi psihică,să le
amelioreze calitatea vieţii şi să-i ajute să depăşească această perioadă cu demnitate şi linişte.
Există două atitudini diferite ale medicilor faţă de muribunzi:unii preferă abandonarea
acestora,ceea ce echivalează cu eutanasierea pasivă;la cealaltă extremă fiind înverşunarea sau
încăpăţânarea terapeutică,cu regretabile urmări medicale şi etice.
Cel mai potrivit este demersul paleativ,care răspunde nevoilor complexe ale
bolnavului,urmărind ameliorarea simptomelor,sprijin psihologic,asigurarea unei autonomii
minime,precum şi îndrumarea şi încurajarea familiei în momentele dificile.
Diagnosticul de muribund este necesar deoarece dacă medicul geriatru sau cel care tratează
bolnavul nu îl stabileşte,el nu va putea întocmi un plan adecvat de îngrijire,care să cuprindă
eventuale medicaţii noi,întreruperea altora şi revizuirea tratamentului pentru a optimiza
rezultatele.

Obiectivele principale ale îngrijirii muribunzilor

1)Asigurarea unui mediu acceptat de bolnav,acesta fiind cel mai adesea domiciliul,în mijlocul
familiei,unde echipe calificate vor asigura îngrijirile speciale,sprijinind familia.
În general,însă peste 70% dintre decesele din marile aglomerări urbane au loc în spitale sau în
instituţii de tip “hospis”,cămine de bătrâni etc.
2)Combaterea durerii.
-Durerea este un simptom frecvent în stadiile terminale,prezenta mai ales la cei cu
neoplasme.
-Intensitatea ei este greu de evaluat datorită dificulatatii de comunicare a vârstnicului
muribund şi chiar subestimării ei de către acesta.De aceea personalul medical va urmării cu
atenţie modificarea mimicii şi grimasele de durere(comunicare non-verbala) ca şi eventualele
poziţii antalgice
-Etiologic există mai multe tipuri de durere:
Durerile osoase:
-apar în fracturi,neoplasme,osteoporoza;
-la bolnavii foarte vârstnici şi nu numai la aceştia,prima opţiune terapeutică poate fi
radioterapia paleativa antalgica;
-daca durerea nu se ameliorează,atunci se poate injecta local lidocaină 1-2ml şi
metilprednisolon 20 mg dacă este vorba despre oase accesibile afectate tumoral;
-in cazul fracturilor va intra în discuţie şi oportunitatea tratamentului ortopedic.
Durerile viscerale:
-apar în special în cazul afecţiunilor maligne şi răspund parţial la prednisolon sau
dexametazona în asociere sau nu cu opiacee.
Durerile cerebrale:
-se pot explica prin edem cerebral,prezenţa unei tumori sau leziuni craniene care se vor trata
ca durerile osoase;
-in edemul cerebral este utilă dexametazona în asociere cu paracetamol;opiaceele sunt
contraindicate.
 Durerile colicative:
-survin mai rar,de obicei la vârstnic durerile abdominale intense sugerează abdomen acut;
-ele necesita o analiză atentă,avându-se în vedere şi infecţiile urinare,constipaţiile,retenţia
urinară.
Durerile musculare şi articulare:
-ele sunt produse de tasări vertebrale,compresiuni tumorale sau prin fibroză după
radioterapie;
-sunt utile doze mici de steroizi şi opiacee.
Hiperestezia cutanata:
-se ameliorează prin badijonări cu alcool sau propanolol pe cale orală de 2-3 ori pe zi.\
3)Alte simptome comune muribunzilor:
-ANOREXIA:evoca aproape întotdeauna moartea apropiată,impune deseori alimentarea prin
sondă nazo-gastrica,uneori chiar parenterala care se impune în cazuri justificate şi care se
suspendă în momentul în care bolnavul şi familia o refuza;
-DISPNEEA:este o cauză importantă de anxietate;bolnavul fiind ajutat să se relaxeze,să
respire cât mai normal,cuplându-se şi la oxigenoterapie,corticoterapie şi doze mici de opiacee;
-GRETURILE,VĂRSĂTURILE ŞI CONSTIPAŢIA,TULBURĂRILE SFINCTERIENE-
tratament simptomatic şi vor fi obiectul unui nursing competent.
4)Hidratarea şi alimentarea:
-sunt necesare în această perioadă,sub monitorizare atentă a inogramei şi a bilanţului
hidric,protidic şi glucidic;
-lipsa senzaţiei de sete la vârstnici este accentuată în perioadele finale,necesitând hidratare
parenterala corectă şi alimentare conform nevoilor calorice,proteice şi vitaminice.
5)Combaterea depresiei şi anxietăţii:
-necesita şi ajutorul unui psiholog şi a personalului auxiliar cu o pregătire specială,deoarece
ele sunt urmărea conştientizării gravitaţii bolii,a prognosticului infaust,precum şi consecinţă
simptomelor şi suferinţelor amintite anterior;
-la vârstnicii muribunzi apar adeseori stări de agitaţie,delir şi halucinaţii,precum şi agravarea
unui sindrom demenţial;
-se pot folosi neuroleptice că:haloperidol,levomepromazin etc
6)Menţinerea comunicării şi satisfacerea dorinţelor muribunzilor:
-este mai uşor de realizat când bolnavul este cunoscut,familia este prezentă în jurul
lui,înţelegerea reciprocă realizându-se chiar fără cuvinte.
7)Problemele de nursing:
-apartin mai ales personalului medical auxiliar şi familiei,urmărind realizarea confortului fizic
şi psihic al muribundului;
-varstnicul muribund are nevoie imperioasa de a fi ascultat şi însoţit cu afecţiune spre moartea
care se apropie;
-este necesar din partea îngrijitorului de un real efort de adaptare:aceasta constă în adaptarea
la ritmul de viaţă al bolnavului,care este mai lent,vârstnicul simţind nevoia de a vorbi şi de a fi
ascultat şi înţeles.
Activitatea de nursing are unele obiective concrete,menite să uşureze suferinţa vârstnicului
muribund:
1)Asigurarea alimentaţiei cu aport caloric adecvat ,bogată în vitamine,ţinându-se seama de
preferinţele bolnavului pentru a combate anorexia;
2)Asigurarea hidratării,lichidele preferate fiind administrate cu paiul sau linguriţă,puţin şi
des,având grijă de igienizarea permanentă a cavităţii bucale;
3)Mobilizarea activa sau pasivă,aşezarea în fotoliu,întoarcerea în pat din două în două ore,cu
masaj pe masele musculare şi pe tegumentele zonelor de decubit;
4)Păstrarea igienei prin spălare,schimbarea lenjeriei,frecţii cu alcool,pudraj cu tâlc;
5)Asigurarea micţiunilor prin însoţirea la toaletă sau în plosca,pampers etc,precum şi a
defecaţiei,avându-se în vedere tulburările sfincteriene;
 6)Înlăturarea plictiselii prin ocuparea timpului cu muzică,lectură,televizor,conversaţie,precum
şi asigurarea dreptului la propria imagine(îmbrăcăminte,coafura);acestea în limitele dorinţelor
bolnavului.

ZILELE FINALE

-se caracterizează prin creşterea rapidă a letargiei,anorexiei şi confuziei,instalându-se frecvent

bronhopneumonia terminală care se manifestă prin dispnee cu polipnee,dar fără febră,apoi
respiraţie Cheyne-Stokes iniţial noaptea,apoi şi ziua cam cu 48 ore înaintea sfârşitului;
-respiratia este îngreunată de secreţii oro-faringiene;
-se va asigura permeabilitatea cailor aeriene,igiena cavităţii bucale;se pot da cuburi mici de
gheaţă pentru a fi supte,se vor umezi şi tampona ochii,tegumentele vor fi masate şi pudrate;
-se vor evita conversaţiile inutile şi obositoare pentru bolnav;
-se remarcă faptul spre surprinderea multora,că moartea devine liniştire şi împăcare.
Se defineşte starea de moarte cerebrală cu ajutorul a noua criterii:
1)absenţa reflexului motor;
2)absenţa mişcărilor spontane ca răspuns la stimuli;
3)absenţa mişcărilor oculare,a clipirii şi a reflexului pupilar;
4)absenţa activităţii posturale, a deglutiţiei şi a căscatului;
5)absenţa vocalizării;
6)insensibilitatea la stimuli dureroşi;
7)absenţa respiraţiei timp de cel puţin o oră;
8)electroencefalograma plată timp de cel puţin 15 minute;
9)persistenta tuturor acestor criterii timp de 24 de ore.

Tabel 1
Nevoia Semne de Sursa de Problema Obiective Interventii Evaluar
dependent dificultate proprii delega e
a te
Nevoia -Stare Deficit de Frica de Pacienta sa-si - - -
de a generala cunostinte boala invinga teama , Adminis Fenob Pacienta
comunica alte- sa stie si sa fie trez arbital a
rata, informata bolnavei 6mg/ invatat
anxietate despre boala si tratamen kg sa-si
-Teama de despre tul corp/2 invinga
boala si de necesitatea prescris 4h teama.
batranete. tratamentului de - -Este
Nervozi- medic Nitraz mai
tate, pentru epam optimist
neliniste. calmare 2 a,mai
a compri linistita,
durerilor mate mai
. seara putin
-Ii la anxioasa
explic culcar .
unele e -
notiuni Pacienta
despre a
boala, inteles
operatiei ncesitate
.cum sa a
singrijea tratamen
sca tului
-A jut -A
 pacientu invatat
l sa-si tehnici
recunoas de
ca relaxare
si sa-si -A
invinga inteles
anxietat necesitat
ea ea de a
comunic
a cu cei
din jur.

BIBLIOGRAFIE:
1.SCHENK ELISABETH,STRAUSS NOSSE ELISABETH-Nursingul medico-chirurgical
2.TITIRCA LUCRETIA-Ghid de nursing,Editura Viaţa Medicală Românească,1996
3.ARSENI,C.,BALACEANU-STOLNICI,C.,NICA,I.-Neurogeriatrie-Probleme de diagnostic şi
tratament.Editura Medicală Bucureşti,1984
4.GHIDRAI,O.-Geriatrie şi Gerontologie.Editura Srima,Cluj,2000
5.BOGDAN,C.,STOIANOVICI,S-Ghid de nursing geriatric.Editura Zecasin,Bucureşti,1997
6.PRADĂ GABRIEL-IOAN-Geriatrie şi Gerontologie-Note de curs.Editura
Medicală,Bucureşti,2001