JEAN-CLAUDE LARCHET

<f

ERAPEUTICA
BOLILOR SPIRITUALE
Coperta: Mona Curc

Ilustraia copertei: Pogorârea la iad- Ciclul Patimilor, Mnstirea

Valopcd, Muntele Athos,

Traducerea s-a fâcut dup volumul: Jean-Claude Larehet,

Thirapeutique des maladies spiriiuelles, ediia a treia,
Les Editkms du Cerf, Paris, 1997,

Editura Sophia pentru prezenta traducere.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale

LARCHET, JEAN CLAUDR
Terapeutica bolilor spirituale / Jean-C laude Larehet;
trad.: Murinda Bojin. - Bucureti; Editura Sophia* 2001

p4 cm
ISBN; 973-K207-]3-4

615.852
 Jean-Claude Larchet

TERAPEUTICA
BOLILOR SPIRITUALE

în românete de Marinela Bojin

Tiprit cu binecuvântarea
Prea Sfinitului Printe GALACTION.
Episcopul Alexandriei i Teleormanului

Bucureti. 2001
I
 O noua psihoterapie biblico-patristic
foarte necesar în vremea
noastr

tulburat oasele
Vindecl-ml Doamne, di S-W
meu Mi tulburat foarte,.-
mele: i sufletul

(Psalmul VI. 2-3)

C0*W* umanitii ^ *?$* de a W 6 în «area - j^^St

S , cehi dL 'SDumnezeu, nu ar. ini.nl * gânduri «tec* p«m> hl_

e ,
::

eV. în .Sin cn Dumnezeu, iar

S„« m
L u p începerii » eunosc ta mod M* «^**g!
Dumnezeu es,u în îawgta* ta el. Ac»

„Dumnezeu va .o ul«M oate

o anl.eipare a lumii viito*»,
când I

toji
este deja in „toal* ii iniru
,r„i ?si ii D cunoatere a lui HristCS care
m hLSSSSu! OM triate în El euno^te lu-

Sf^^^SK
r?i viitorului, iar ori
Cos,, de Beaure B ard, 4***-* «tot**

ciocuji ^ "«'
Liuum Kristob lucreaz ca lH & npm
p™rt*
rtJ.,. U L noas-
intuit
iepi ir in no:as
se ostenesc .,E1 i

Muivle Doctor este aproape de cei ce

.

*&«**
t

Uutoi Sa ne- a tmduit" (lsaia 53, 5)

i ne tmdui e. De
irfî
Ci svârete vindecrile dând fiecrui suflet ceea ce-i trebuie, Pentru care noi,
care am fost astfel îngrijii, s-I dm
slava" i mulumit" {pp, 253-254).

în parcurgerea terapeuticii spirituale dup învtura Sfinilor Prini, autorul

subliniaz importana deosebit a printelui duhovnicesc ca terapeut spiritual,
artând c: TLa noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raiunea i
,

iubirea de sine, ca i neputina i refuzul de a ne supune cu uurin sunt cele mai

mari piedici în calea virtuii. Ne ridicm împotriva celur care ne vin m ajutor i
toat rvna pe care ar trebui s-o îndreptm spre artarea hol ii înaintea celor care
ne îngrijesc, noi o folosim ca s scpm
de tratament, Ne folosim toata brbia
ca s ne tcem râu nou înine, i mintea, ca s
ne împotrivim însntoirii noas-
tre"; sau ne linuim greelile, sau ni le îndreplim, „fncâpânâ'ndu-ne (>,,) în a
nu ne lsa îngrijii cu leacurile înelepciunii, care tmduiesc neputina sufletului.
Sau (...) suntem în chip fi
lipsii de ruine faa de pcate te noastre t cu totul
1

obraz n iu i fal de cei care au sarcina de a ne îngriji *,

Socotind c se poate
de un printe duhovnicesc, omul se amgete singur.
lipsi

Cci cel care voiete cu adevrat s

se fac sntos i s
strbat pan la capt
calea nevoinei are neaprat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfanul loan Scârarul
scrie: „S-au înelat cei ce s-au încrezut în ei înii i au descoperit
11
n-au nevoie c
de nici un povuitor Iar Sfinii Caii st i Ignatie Xanthopol spun si ei ia fel „Cei
.

care nu ascult i nu umbl potrivit sfatului seamn foarte mull cu osteneal i cu

De- aceea, Sfântul Nichifnr din Singurtate înva aa:
1

sudoare, lucrând ca în vis '.

^De nu alli povuitor, trebuie cutat cu osteneal" (p, 396).

în concluzie, tot coninutul crii de ra
trimite deci la realizarea strii de
neptimire - starea de sntate a firii. însemntatea ci pentru viaa duhovniceasc
este nepreuit* Cel ce a dobândil-o s-a apropiat de Dumnezeu i s-a unii cu El:
.,-Sntatea sufletului este neptimirca i cunotina". Slobozirea de patimi e „o
înviere a sn linului care o precede pe aceea a trupului". Se învrednicete de nep-
limire cel ce i* a curit trupul de oriee întinare, i-a înlat mintea deasupra tuiu-
ror celor create, aceasta, m.intea slpânindu-i simurile întru totul. Un astfel de
l

om „adpostete pururea în suie pe Dumnezeu care-l oeânmi ieste în toate

cuvintele, faptele i gfindurile i Care, prin lumina interioara ee-i lumineaz su-
fletul, îl face s
aud oarecum glasul voii Sale dumnezeieti". „Raiul neptimrii t
ascuns în noi, ne încred ineaza Uie Ecdtcuf, este ieoaiu raiului viitor".
Iat, ÎU cteva cuvinte, de ce salutm cu bucurie apariia unor astfel de „apan-
ihi.sma" ( adunare de flori) din gândirea Sfinilor Prini, atât de necesare cretini-
lor de astzi i de ce dorim s
fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre.

Cu arhiereti binecuvântri.
GALAmON
Episcopul Alexandriei i Teleormanului

La Praznicul
2âmislirii Sfântului kmn liatezutttmt
23 septembrie 2(M)1
 Introducere

inta cretinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a tcut

om, pentru ca omul s
devin dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care
1"
Sfinii Prini au exprimat, de nenumrate ori de -a lungul veacurilor, sem-
nificaia întruprii Logosului. Unind în Persoana Sn, amestecare i fr fr
desprire, firea dumnezeiasc cu cea omeneasc, Hriatos a readus tlrea omu-
lui ia etatea ei dintru început, artându-Se astfel ca A dam cel nou, i, înc i

mai mult, a dus -o la desvâri ren menita ei înc de la facere: deplina

asemnare cu Dumnezeu i participarea la firea cea dumnezeiasc (2 Pt 1,
4), El a dat astfel fiecrei persoane umane, unit cu El prin Duhul Sfânt, în
Biseric, care este trupul Sau, puterea de a deveni dumnezeu prin har.
în îconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumneaeirea omului i
3
aducerea în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor fpturilor create, lucrarea
rscumprtoare a Domnului nostru lisus îristos, îndeosebi Patimile, rstig-
I

nirea si învierea Lui, constituie momentul esenial i culminant al mântuirii

noasire; prin ea, Dumnezeu -O mul a scos firea omeneasc de sub tirania dia-
volului i a duhurilor sale, a nimicit puterea pcatului i a biruit moartea,
desfiinând astfel stavilele care, în urma pcatului strmoesc, îl despreau
pe om de Dumneaeu i împiedicau unirea lui deplin cu Acesta
Dup cum remarc VI. Lossky, gândirea teologic apusean a interpretat
1

lucrarea rscumprtoarea lui Hristos în termeni, în esen, juridici.

imelegerea mântuirii omului ca rscumprare a iui îi afl, într-adevar, te-
meiul în Sfintele Scripturi i îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pa vel. Dar
nu trebuie s uitm c, aa cum arat acelai autor, „la Prini, ca si în Scriptura,
gsim mai multe imagini care exprim taina mântuirii noastre svârit de

De pilda: St Irineu, Votttm ewziiter, V, Prefa.

Aranasie cel Mare, Trei cuvinte
Sf.
împotriva cmi'ttîtor, I. 54. Sf. Grîgorie de Naziaaz, Pv&u? dogmatice* X. 5-9, Sf.
vâsile cel Mare. ci rar de St Gtigolie de Nazitinz* Cuvântri, XLTII. 48. Sf. Grigorie
de NvftSrt. Murefr atvâftt Catthttic< XXV. Sf. Chirii ai AleXHiuIricî, Unul fsif 1/rWw,
SC 97, p, 32&.
Traducerea acestei lucrri se sprijin pe ostenelile tidrnir abililor uatliictcni ni
Slin ii lot Pilrini farâ de cace ea atei nu s-ar f'r putut realiza.
F

:
Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mrturisitorul. A se vedea studiul
nostru: Im divinhation â& Fhtftttvt' xeiou .•ittiftt Maxime ie* Ctmfe,ss'ettr, Paris, 1996, p,
S3.-I23. Cu privire la aceast tem, aa cum apare ea la predecesorii si, u se vedea
ihide.m, p. 20-59.
Dup cHpul -« fi.sMtiâtiare.a iui Ihtnmwif, Paris. 1967, p, 95-108 (trad, rom.,
Bucureti, 199S,p.9 1-104),
 Tempruic hetlihir spiriataltf

Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Pastorului celui bun, care este o ima-
1

gine „bucolica" a lucrri] Lui; cel tare, legal de Ctel mai puternic decât el, care-i

rpete armele i-i nimicete stpânirea - este o imagine rzboi nic ce reviiu-

udeseLi la Prini, i în liturghie: Hrîstos biruind pe Satana, *ITirmnd porile iadu-

lui i fcând din cruce stindardul biruinei Sale. Aflm, de asemenea, o imagine
medical, cea a firiiomeneti bolnave i slaMnogite, tmduit prin doctoru
mântuirii; a alta, ca s
zicem aa, ,jdiplomatic" - a iscusinei dumnezeieti cure
viclenia diavolului etc.' într-adevr, Jmagineu folosit cel mm
14
vdete yi pierde
des. scoas de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împiumutata' din
domeniul relaiilor juridice", dar. Juata în acest sens particula^ rscumprarea ca
imagine juridic a lucrrii lui Hrislos nu este- decât una prinite alte multe imagini
IMHibUe"; i ,/olgsind cuvântul rscumprare... ca termen generic pentru a de-
semna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, s$ nu uitm ca aceasta expresie juridic
are un caracter figurat: Hristos este Rscumprtorul, tot aa cum este i
rzboinicul biruitor a! morii, i aductor desvârit al jertfei c(c,'
,
<l

Fok>sirea .

exclusiv a acestei imagini juridice i înelegeiea ei în sensul strict îi vdete de

îndat li milele i
duce chiar, dup cum a aruu mai ales Sfanul Grigorie de
Nazianz,
!
'
ia inconsecvene de ordin teologic.
Unul dintre talurile acestei cri este dezvluie locul esenial pe care s
Tradiia ortodox l-a atribuit imaginii numit de Lossky ..medical", Ea
apare, Mr-adevr, adeseori în învtura Sfinilor Prini; o regsim In aproa-
pe toate restele likcrgice. ale Bisericii Ortodoxe, ca i în slujbele Sfintelor
T; ii ne; sfintele si noade au cuprins-o în canoanele lor i, în fine, a fost primit
de intreugLi Tradiie, lai' aceasta pentru c, ua cum rve vom strdui sa artm,
ea ea te o imagine cu totul potrivit pentru a reprezenta modul m care s-U
lucrat mântuirea noastr, având o valoare ce! puin egala cu cea oferit de
imaginea rscumprrii.
pe altfel, ca ti re un solid temei ser iptu riti c. Rscumprtorul nostru este
totodat i Mântuitorul nostru; am fost, e drept, rscumprai, daram fost fi
mântuii. Adeseori se uit c
verbul <3$cfl (a salva), folosit în mod frecvent
în Noul Testament, înseamn nu numai „a elibera" sau „a scpa diutr-d
primejdie", ci i „a vindeca", iar cuvântul tfaKEpto; (mântuire) desemneaz
tiu numai eliberarea, ci i vindecarea,' Chiar numele lui fisii mseamnfi
„Yahve mântuiete" (cf. Mt, 1,21; H'apte 4, 12), adic, altfel spus, „vindec".
lisus însui Se arat pe Sine ca doctor (cf Mi. 8, 16-17:9, 12. Mc, 2, 7. Le. 1

4, 18, 23). în acest fel, adesea, este vestit de prooroci (cf. îs. 53, 5; Ps. 102,

3), tot aa îl numesc Rvanghelitii (cf. Mt. 8, 16-17); pilda S amari nea nu lui

1
t'uvâtifari. XLV, 22,
i
U*f. nit, p, 94-95 (trad. ram,).
t avântai. XLV. 22.
F

7
Acest dublu .sens se negasei e în lirnbn ccptft, iar în bilele noastre. în limbii ihilnin,
în care .,1a sulute" i'n?iean-infiîn acelai timp „saivane"' i „saniitjtc'*.
 Intrrvtucerv

milostiv poare socotit, pe drept cuvânt, o reprezentare ii lui Hristos ca

fi

doctori Jar In timpul vieii Sale pmânteti, mulimile s-au îndreptat spre 1.1
1

ca spre un doctori
Prinii, aproape în unanimitate, înc din primu! veac cretin, L-au numit
lJ l

Doctor, însoind acest titlu cu unele calificative, ca ,,niare „ceresc \ „cel ,

mare" si, în funcie de contest, precizând: „al trupurilor" ori „ai sufletelor"
sau, cel mai adesea, „ti! sufletelor i al trupurilor", voind arate astfel ca El s
a venit ca sâ-1 vindece pu om în întregime. N urnirea +
aceasta sta în centrul
Liturghiei Sfanului lotul Gur de Aur si se regsete în majoritatea formu-

le br sacramentale; ea apare cu constana in aproape toate slujbele bisericeti

ortodoxe i în multe rugciuni.

într-adevr, Hristos vine i Se arat lumii cei Doctor, iar mântuirea pe care
o aduce El este vindecarea omului, pentru ca" omenirea era cu adevrat bol-
nav, Prinii i întreaga Tradiie, socotind starea ad amic primordiali ca sla-
ren de sntate omenirii, au vzut, firete, fn pctoenia omenirii czute in
fi

urma pcatului strmoesc, o stare de boala, de multe feluri i chipuri, care a

cuprins întreaga fi iut a omului. Aceast concepie a lor are temei scrip-
turile (îs. U & Ier. 8, 22; 28, de care ei s-au folosit ca
8; Ps. 13, 1; 142, 7),

s urate, urmând proorocilor, neputina celor aflai sub Legea veche de a afla
k-.aunl unor rele atât de mari, strigtul de suferin al atâtor generaii m

chemarea lui Dumnezeu în ajutor, si, în sfârit, rspunsul milostivirii lui

Dumnezeu, adic în tru pa rea Cuvântului, singurul Care, fiind Dumnezeu, pu-
tea s le aduc tmduirea ateptat,
Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu- O mul vdete, în. fiecare
se
înnniciii al ei, o lucrare de tmduire a întregii omeniri asumat în Persoann
Sa si de restaurare g ei în starea de sntate spiritual pe care a cunoscui-o
dintru început. i
mai mult înc, Hristos duce firea omeneasc astfel restau-

rata la desvârirea n dumnezei rîi.

'i

Aceast mântuire i vindecare umaniti i îndumuezeirea ei

a întregii
împlinite în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt druite prin
Sfântul Duh fiecrui cretin care, în Taina Botezului, se unete cu Hristos. în
Biserica. Botei ele nu sunt date decât ca poteni,ialiiat.e: crei inul
Dar la

trebuie s-i împroprieze darul Duhului, i acesta este rostul vieM duhovni-
ceti. aJ nevoinei i ascezei.
în Biserica Ortodox asceza nu are semnificaia restrâns care s-a dat i

adesea în Apus, ci desemneaz tot ceea ce trebuie sa împlineasc cretinul

'"

Ci' Ori gen. Omilii fa Evtinitflm dup Lui*. XXXIV: Cottmnttritt fa Evmxfa'litt
(tuxi farm, XX, 28.
,J

CE, A, HurnLLck, Mtniiciiiisches am <kr heswn fpck&to&ssckfchte. TU Vili, 4,

Lcipzig, JS92. p. 37-147.
 Tempeutica botrtnr Xpir&ttak

pentru a beneficia cu aderat de mântuirea

*&M de Hnstos. Marea Tradi ie

brtbdttl privete lucrarea mituirii ca

o sinergie ii harului dumnezeiesc d-
harului, pen-
ruit de Sfântul Duh si a
ostenelilor cretinului ca sa se deschid
în tot ceasul i în toî lucrul, de-a
lungul Tn-
tru a i-l însui, osteneli sfârite
 Terapeut ir ft b&ftfar spirUitaU

este în chip firesc îndreptat spre Dumnezeu i este menita s3-i afle împlini-

rea în El. Vom arata ciX potrivit, antropologiei ascetice

ortodoxe, omulse afltf

si cam! facult-
în starede sSotâte atunci când îi împlinete ucca&t menire
ile sate lucreaz conform stopului lor firesc^ c
pcatul, care este separai*

di- Dumnezeu, ftbftându-1 pe

om de ia acest scop care ine dr natura lui, in-
caracterizeaz mai
stnureaz în el o stare de boal de multe feluri, care se
ales prin folosirea ta mod contrar firii & tuturortcu Itat lor ale.
Vom vedea astfel c asceza teiuitropîcn, prin care omul se convertete

ontologic, constituie o adevrat terapeutic; datorit ei omul poate parai

mm patologic, contra™ recâtig mul

naturii, ui saMtatea firii sale dintâi

prin întoarcerea la Dumnezeu, Cel care 1-a fcut.

 Terapeut ir ft b&ftfar spirUitaU

este în chip firesc îndreptat spre Dumnezeu i este menita s3-i afle împlini-

rea în El. Vom arata ciX potrivit, antropologiei ascetice

ortodoxe, omulse afltf

si cam! facult-
în starede sSotâte atunci când îi împlinete ucca&t menire
ile sate lucreaz conform stopului lor firesc^ c
pcatul, care este separai*

di- Dumnezeu, ftbftându-1 pe

om de ia acest scop care ine dr natura lui, in-
caracterizeaz mai
stnureaz în el o stare de boal de multe feluri, care se
ales prin folosirea ta mod contrar firii & tuturortcu Itat lor ale.
Vom vedea astfel c asceza teiuitropîcn, prin care omul se convertete

ontologic, constituie o adevrat terapeutic; datorit ei omul poate parai

mm patologic, contra™ recâtig mul

naturii, ui saMtatea firii sale dintâi

prin întoarcerea la Dumnezeu, Cel care 1-a fcut.

 Partea L

Premise antropologice
Sntatea primordial
i originea bolilor
 1

Sfmtîtatcu primordial a omului

Prini asimileaz sntatea omului strii de desvârire creia acesta îi

Sfinii
era sortit prin însi natura sa. Or, desvârirea fiinei omeneti aceasta osie, ya
fie ui urni ir zei, i este sdit în tnssî natura sa capacitatea de a deveni dumne-
îi

zeu prin har. într-adevr, Dumnezeu l-a creai pe om dupâ chipul si asemnarea
Sn (Fac, 26) i i-t druit de la început menirea de a se face asemenea Lui. ,,Bu
1 ,

am zis: Dumnezei suntei" ('Ps. 81, 6). Omul este o creatur creia s-a dat po- i

runca de a deveni dumnezeu, spune Sfântul Vasîle cel Mare J Iar însui Sfanul
Grigurie de Naziauz scrie: „Când Fiul cel venic (..,) l-a creai pe om. cu acest
scop i-a fcut, sa fie elînsuai dumnezeu",7
La crearea sa, omul avea deja o anumit desvârire; mai întâi, cea a fa-
cultilor sale spirituale, i în special a puterii sale de înelegere, care o imita
pe cea a lui Dumnezeu i care este capabil sa t-L fac cunoscut pe Crea-
1

torul sau; a voinei sale libere, creata i ea dup chipul celei a lui Dumnezeu
i care-l face capabil s se îndrepte, cu toat fiina sa, spre Acesta; a tuturor
puterilor sale doritoare trsturi care reproduc în om iubirea
si iubitoare,
4
dumnezeiasc i care î! fac în stare se uneasc cu Dumnezeu. s
Desvârirea acestor facilitri ine, pe de o parte, de faptul ele sunt ere- c
iiiL- de Dumnezeu dup chipul celor tare îi sunt proprii Lui, ele constituie, c
în om. o icoana a însuirilor dumnezeieti, iar, pe de alt parte, de faptul c
ele constituie capacitatea lui de a deveni asemenea lui Dumnezeu, cu condi-
ia, totui, cy. ele s
nu se îndeprteze de HI, potrivit libertii primite, ti sa se
deschid continuu i cu totul harului Su.
Desvârirea relativa pe care omul o avea la crearea sa nu sta numai în
simpla capacitate de a se uni cu Dumnezeu, druit de fcu Etile sale: Adam
a fost creat având deja într-o oarecare msur asemnarea cu Dumnezeu,
asemnare pe care avea menirea de- a o împlini. De la început, omul era în-
tors spre Dumnezeu' i deinea, în însi natura sa, creat dup chipul lui

Citiit de. Sf. Grigorie de NuziEinz. Cuvântri. XLI1L 48.

*-P&m* L f I, VIII.
1

A Se vedea, de pild. Sf. Gr [«orie de Nvssfi, Dexure fiu-tiva omului, V. PG 44. 137
BC Sf. Nichirn StithatuL Cele JtXJ de wpri*..., ]]], 4; iz
"'
Ihi-dgrtt-
*
Cf. Maxim Mrturisi torul. Ambigua. 48, PO 91. 1361 Aj Rspunsuri cfiire Tatasi*,
40, PO 90. !*% A.

15
 Pmrtlae utUtvpttttigifi--

Dumnezeu, toate virtuile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul omul c

poarta în el chipul Celui care stpânete peste toate fpturile nu vrei
în- s
semne altceva decât c, de la început, firea omului ti fost destinat sa se îm-
prteasc de tot binele. (..,) Se afl deci în noi tot binele, toata virtutea,
coal înelepciunea i lot ceea oc se poate gândi ca bun foarte"/' Sfântul Do-
rolei de Gaza ne ui vata, în acest sens, c: „Ui început,
când a fcut Dumne-
7
Sfântul
zeu pe om (v.0 l-a împodobit cu toata virtutea", i, de asemenea.
loan Daniaschinul spune c: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toata
Iar Sfântul Maxim, la fel, scrie câ „virtuile
1
'.*
virtutea i plin de tot binele
4
'

su iu sdite in s uf lei de a creaie",

3

Deci, prin însi omul este virtuos: „Prin fire avem virtuile,
natura sa,

care ne~au fost druite de Dumnezeu, cci, fcându-l pe om, le-a sdit în e|*\
„O dat cu firea, virtuue", spune Sfântul Dorotei de
Dumnezeu ne- a dat i
m
Gaza, „Virtutea este în suflet în chip firesc"." „Virtuile sunt finesti pentru
i:
oirT\ scrie, de asemenea, Sfântul loan Darnaschinul.
Sfinii Prini, subliniind în mod special faptul virtuile sunt sdite în însi c
firea omului, nefiind caliti care s-i fi fost într-un fel sau altul,
h
adugate, au
lotui ceea ce privete acest subiect o concepie dinamic" virtuile nu iau fost
în
întrucât menirea
date omului într-un chip deplin; ele aparin naturii sule numai
acesteia este de a te pune în practic i numai întrucât ele constituie împlinirea
i
desvârirea acestei naturi. Dar presupune participarea activ a
realizarea lor

omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultile sale - cu

voina divin, libera deschidere a întregii sale fiine la harul lui Dumnezeu. Omul
a fost creai cu posibilitatea de a realiza aceste virtui i I început chiar
le pun s
13
în pracricâ. El avea virtuile în germene. Dar lui îi revenea salina de a le face
s sporeasc pân la desvârire. Astfel îneleg Sfinii Prini porunca divin dat
primilor oameni: „Cretei i vâtiimultiti'" (Fac. I, 28). i de aceea ei zic c, în
rai, „omul era asemenea unui prune i trebuia, sporind în cele bune. s ajung la
14
starea brbatului desvârit".

DAftmt fa&trea onmlui, IV. PG 44, 136 CXI, Cf. ilmlem., 184 B,
'

tfiVt uri tfithwitift'it, I, L

*
Dogmatira. II. 3-.
''

Disputa cu Pyrrfaa* PG 9!. ÎO0 C, Cf, €ap*t* cfcypHe dragmie, III, 27.
A se vtdeu,
tie awiWO** St. Antonie cel Mwe, Seriwri, 1. I- Sf.
Siincon Noul Teolog, ('«ie 225
de rripfir ter>fogivt? gnostice p practice IIL 90.
t

învaturi de suflet JhfoxilfKtre, Xîî, 134.

i;i

" Cuvinte dfâpT* ntfvoitrfn. 83,

1
Dtr$tnatk€t+ Wk 14. ,
,

'.
J
A se veden, de piUtl, Sf Giigorie de Nustiun*. i'uvfmtun. II. 17. Evagne. tinete
gttaxtirtf. (.39.
"*
Cf S.ft ptvp4W4duirii aposfafae, 12; Contra rrtrtfihr, IV. 3B,
h'ineu. Dwtrtwi.it rafkt
ut 150 de capete a. Sfântul im
\-l. Teofit al Aniîohiei. Ctre Autouc, II, 25. Pamftmt
Sinieon Mstafiusml h cele 50 de Cuvinte file Sfântului Macurie Bfipleunul. 50.
Sf.

Maxim Mrturisitorul. Râxpimxiiii «friv Takisre, Prolog, PG 90, 257D,

J6
 StiMiifUen jrrimvrtliain a otnutut

Pentru a face vdit caracterul dinamic al dobândirii virtuilor i al

îudum-
nezeirii. majoritatea Sfinilor Prinii spre deosebire de
Sfânml Grigorie de
Nyfîsa, fac ctitaiift între chip i asemnare. Potrivit acestei disrineii,
chipul

lui Dumnezeu definete ansamblul po&ibi LîtSilor de realizare a asem-

în om
se ajunge prin
nrii, potenialitatea asemnrii, în r.imp ce asemnarea, ia.care
între-
împlinirea chipului, const în deplintatea chipului, pol ivit firii sale în
gi meu ei, i ajungerea la desvârire. Astfel, în timp ce
chipul este actual,
'.L.^m.in.iKVi este virtual; rmâne cu omul o realizeze prin libera sa par- s
cuvintele;
ticipare la harul îndumnezeit or. Sfanul Vasile cel Mare, lâlcuind
„S facem um dup chipul i dup asemnarea Noastr", spune: „Pe cel d ui-
tai, c tu pul, îl avem prin creaie, iar pe cea de
-a doua, asemnarea, o dobân-

dim prin voia noastr, Ni s-a druit ne natem având chipul lui Dum- s
nezeu; prin voia noasti3 liberii noi devenim fplur asemenea lui Dumnezeu,
Ceea ce in de voin, exist deja în natura noastr, ea potena, dar se dobân-
dete numai prii] lucrare. Dac, atunci când ne- a creat, Dumnezeu n-ar fi zii
„S facem
1
'
i „dup asemnnre \ dacdruit puteren de a ne face
,
rui ne-ar fi

asemenea Lui, atunci n-am fi dobândii prin propria noastr putere asemna-
iva cu Dumnezeu. Dar iat c
fii nea fcut capabili de a-î semna lui
Dum-
iH'/eu, i
dându-ne puterea de a-1 semna, ne-a fcut lucrtorii acestei
jLSi-muri, pentru casa ne dea i rsplata lucrrii noastre; i sâ" nu Rmca ace-
le iLilikmri ieite din mana unui picior,
lipsite de via; i pentru ca fptuirea

MM/mnrii nu conduc la lauda altcuiva decât noi. Cci. Intr-adevar.

el
atunci când vedem c
un chip pictat este cu toiul aidoma modelului, nu lu-
pentru ca
dm portretul, ci-l admirm pe pictorul care la fcui. Astfel deci.
asemenea Im
eu, i nu altul, sa fiu cel ludat, mi-a lsat grija de a deveni
Dumnezeu. într-adevr, dup chip am fire cugettoare, dar ajung Ia asemna^
1

re devenind cretin".
Sfântul Grigorie de Nazianz explic de o manier asemntoare
necesi-

tatea participrii omului la dobândirea darului pe care.

Dumnezeu i l-a fcut;
astfel, scrie el, „sufletul dobândete obiectul
doririi sale ca rsplat a virtuii,

când mintea i raiunea noastr se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudii
i când chipul va fi ajuns la asemnarea cu modelul lui, de a crui
din natura
fierbinte dorin este stpânit acum. Fiindc i fapltil însui de a fi ele aduse

hi existena este culme a buntii Dumnezeirii i

nu simplu ca dar al Jiu
Dumnezeu. în aceasta const desvârita Sa buntate, c ne-a fcut stpân i-
tori ai binelui. Un bine care nu este numai o smân încredinat naturii, ci

i cultivrii lui, care sta în puterea voinei noas-tre'V"

Prinii, care disting între chip i asemnare, pun virtuile în legtur cu
17
asemnarea, voind astfel arate s
acestea se fac vdite i se dezvolta în c
'

i'avâniui / dtspre facerea o/mtiiti-, I, 16.

1

rtivthiswi. II. i?;-jfaan*, l> II, % 50-91. A se vedea, de asemene u, Sf, loim Dfinias-

chin. < uvâni msmm&t fi r/r suflet f&l&âttr.

'
De pilda: Sf. loan Damascul!!. B&$matim> II 12. Sf. Maxim Mrturisitorul, tapete
deSpW dmg&tt, UI, 25; Cuie 200 <l*' npeU* r/r.v^v- \mmtm\o fit' Dunwezv.u
t irano-
* >

17
 Premise artimpalagice

conlucrarea constant a omului cu

chip dinamic prin participarea activ i
harul indumnezeitor al Sfintei Treimi.
Totui, nu se poate stabili o corespon-
denta între distincia chip- asemnare i distincii!
natur-supranaiuni, care m
UHflllMe'fl supranatur adugat, prin harul lui Dumnezeu unei na-
luri CSt* ar putea fi conceputa"
ca independenta de ea si care ar fi chipul. Po-
trivit Sfinilor Prini, nu nuSiai
chipul aparine în chip firesc omului, ci i
cu Dumnezeu rezidau însi natura
omului i m
emanarea: asemnarea
chip Dumnezeu exista" putina atingem desvârim
chiar faptul de a fi al lui

asemnare, i omul a fost creat s-o spunem incâ o

da-
sale prin ajungerea la
chipului. Asem-
t având deja în chip natural acesta asemnare, în virtutea
ar putea exista in chip firesc
narea nu este ceva adugat unei naturi care
a naturii date in chip. Umiil,
independeni de aceast asemnare, ci o- sporire
într-un anume tel
prin chipul lui aliat în el, este în chip natural
Dumnezeu
virtual desvârit '*
el este dotat. închip natural cu capacitatea de a realiza
aceasta virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, cci acesta este scopul
pentru care a fost creat, aceasta este
menirea fireasca' a naium *&?***&
„Cretei i va fcnuiil (hac.
Acesta este înelesul poruncilor dumnezeieti;
sunt sfan (Lev.
|
28)' S-Mi fii sfini, ca Eu Domnul Dumnezeul vostru, h

desvârit
20 %£);,&& voi desvârii, precum Tatl vostru Ce! ceresc
dar,
este" (Mt. 5, 4B}. Putem spune deci, într-un sens dinamic, c omul este in
J

chip namral deiform/' _ n r ,

Pentru ca asemnarea cu Dumnezeu, dala potenial i sdit in chip, sa tic

dusa la desvârire trebuia ca Adam însui voiasc s^o împîuieasc deplin, s

Dumnezeu, ea nu putea ti
Red al conlucrrii voinei omeneti cu harul lui
înfptuit de Dumnezeu i de omul întors ctre
decl o lucrare teantropicS,
omul, în virtutea însi a desvâririi pe care
Dumnezeu o voise
El Cci
pentru el i pe care o întiprise In chipul
Su din el, avea libertatea totala de a
£ uni cu Dumnezeu, dar si, de asemenea, de a
refuza con lucreze cu Aces- s
ta pentru împlinirea scopului
pentru care fusese creat.* Dumnezeu u dduse
totui omului o porunc (Fac, 2, 1647),
care s-1 ajute se toloseasca bine s
se manifesta în natura sa originara desvâr-
in libertatea sa, Aceast libertate
vreme cat ea conducea la alegerea perma-
ita în adevrata ei finalitate, atâta
nenta si unic a lui Dumnezeu. Prin aceast alegere, constant menmuta prin

care fusese creat i pe

Liberulsau arbitru, Adam rmânea în binele pentru
care M
apropria din ce în ce mai mult
care ducea la împhmre scopul pentru care
în starea aceasta primordial in
la Dumnezeu, ludându-L fJ
*lavm-
fusese creat, Adam se ruga tot timpul

mia i Iim«im.,, I, 13. Avv* Der*teî, W^ft™ de «#* JbUwimtrt, XII, 134 Si Nichu..

SiitluituL Ceh 300 de capete fe^ffyitdr* d&p*$m <%« nwpwt*, Dl. B. li.

L *
Ci Sf Gfkoric de Nvssa, Tâtcuire ktCântai C&ntâHtef, XV.
«*
Cfc V. Zv. Sm-i* "*** de VE$ te* «Mp* Paris, 1944. p. 96-97. M.
pnîis, 1970, p. 188^191.
Lot-Borocline, Lttd£ifi.cationdei'fwtrim<!,
211
Cf. Sf. loan Dtkiiiaschin.
Dugnwfirtt, II, \1.

1«
 Sâfiâtai eu primordiala <t tunului

potrivit voii Acestuia^ Având sdite în

iL
du-L neîncetat pe Creatorul &u,
2
' el petrecea pu-
suflet cugetele cele dumnezeieti i hrnindu-se cu acestea,
u Cunoscând prezena energiilor dum-
rurea în contemplarea lui Dumnezeu.
?s
nezeieti în cele create, el se ridica prin fpturi la Creatorul kir i le ridica i
pe ele. Ui Dumnezeu prin el care fusese tcut s le stpâneasc, fcându-se
astfel mijlocitor „între Dumnezeu i materie''-'" i împlinind slujirea care-i

fusese încredinat de Dumnezeu, de a uni lumea sensibil cu cea inteligibil,

„unind pe cele create cu cele necreate i arStându-le în unitatea i Identitatea
lor'",
1'
Vzând u-L pururea pe Dumnezeu în orice tiinUl, el fi vedea, de ase^
menea, în sine însui, cci curia inimii sale îi îngduia s-L contemple
în

El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faS

2 *1
ea, ca într-o oglind.

ctre fa?' lfNefiind împiedicat de nimic în cunoaterea lui Dumnezeu, scrie

Staulul Atanasie cel Mare, el contempla pururea, prin curia sa, chipul
Tatlui, pe Dumnezeu Cu vântul
1
^ în aceast stare, pentru Adam „Dumne-
zeu, Care locuia în el, era casa jaf?.*
1
Astfel, toi Prinii ni-l arat pe primul
om având relaii de familiaritate cu Dumnezeu (rcappTpia), iar cartea Facerii
ni-l arai, de altfel, vorbind în fiecare, zi cu Acesta, în rai, cu toata
libertatea,

învemântat în harul dumnezeiesc,^ el vieui a într-o permanent si deplin

bucurie duhovniceasca, Prinii Vorbind în mod consumi de dulceaa, desfa%-
tafta, bucuria, veselia i fericirea de care se împrtea prin
contemplarea lui
Dumnezeu \ rod 5
al alipirii lui de Dumnezeu, care-1 fcea prta al însi
viei dumnezeieti. Omul, spune Sfanul Atanasie, tria în rai
prjea fericitei

„viaa cea adevrat \

M adic cea pentru care- fusese creat, cea care este
1

scopul firesc al adevratei sale naturi,

Adam fiind unificat în sine si aducând în el la unire toate celelalte fpturi,

prin permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul, nu

:J
.Cf. Avva Dorotei. fnvaiitjiri & mfiet jhhstitmre, 1,1 SI' Luaii Damaschin. fo>~.

tit., II; 30.

J:
Sf. lojin Daianschîn, toc rtL, 11.

u Cf. Anaiasiecet Mare. Cuvânî ftn&Qiriw «inihr, 2.

Sf.
" Cf Sf, lesa Danmschin. Powtuuictt. II. 30.
Sf loiir Diuiusehin, DtigrrmtiiXt, II, 30, Cf. 12. Sf Chigorie de Naiiaiiz, CuvMtâri.
;r

XXXVIII II; XLV, 7,

™
f, Miixiiri Mrturisi laiul, Ambigua* 41.
Jli
Atanasje cel Mate, Ctwânt
Sf. împotrivit etmifor. 2.
* lai Dmiuie-
Cf. Sf, Grigorie de Nyssa, Huruit iiivâni cat<'ttriu\ u. Despre vedere»,
zeu de ctre AiIlWV îi se" vedea, de usc inc nea. Sf Macarie Egipteanul. OrniHi efuhovni-
Upi (Cd;H>, XLV, t,
'''
Cur ti) a î/tifwrriwi viimtor, 2.
"
Sf. loan DiUTinschin, BagmGttca, II, \\ r

'*
fbifh'iH
Cf. ihklem.. 30, Sf. Attinasie cel Mm'«, Tratat despre înfruptar Cuvânmhti, 3;
'''

i'urwn tniftntriya tJimhn: 2. Avva Dorotei. învâiuride nttfltifohtitoam, T, l>

M Triai tfasprv întruparea Cuvântului, 3

19
 }* rmmise antropologice

3:l
exista atunci dezbinare, nici în omul însui, nici, intre om i semenii si, nici
mire om i celelalte fpturi, nici între fpturi. Pacea domnea în toi st în toate

Omul ducea în rai o via „neîntristatâ, nedureroas i fâr5 griji",'*' „având

harul Celui ce i l-adal i având i puterea proprie a Cuvântului,., trind viaa
i lipsita de griirV'V'nfcav&nd a se teme înlunîrul lui de nici o boal:
fericita
cci era sntos la trup, iar inima era pe deplin linitita *;*? „aprindere sau o
îi

micare sau vreo nebunie i poft iraional a pântece! ui nu emu înc în el

o vieuire lipsit de
™
nicidecum, ci în el era o viaft neravrfltita si în tri stare".
114
în mi omul avea „simurile tefere i nemicate din Starea lor fireasca "
i cât
vreme el stiuia în starea în care fusese- creat, de neîncetat legtur cu Dum-
4
nezeu, el avea simurile ne vtmate. '"Omul se afla odinioar, apune Sfântul
Grigorie de Nyasâ^ în stare de sntate, micri] & sufletului atlânihi-sc amestecate
î", 3
in noi cii nite elemente, într-un chip cumpnit prin raiunea virtui

Starea paradi siac, în care omul tria potrivit nanii" sale primordiale, ne ii

apare astfel ca o stare de sntate, în care omul nu cunotea vreo form de

boal, nici a trupului nici sufletului, i în care ducea o via cu toiul nor-
h
li

mala pentru, c
se conforma adevratei lui naturi i adevratei lui meniri.

Prin pcatul originar, Adam a prsit calea pe care îl aezase Dumnezeu

la crearea lui, i abtut de la telul eare-i era hrzit prin în-
astfel, omul s-a
s
si natura sa. încetând mai tind cu toata fiina lui spre Dumnezeu i s
se mai deschid cu [oale puterile sale harului necreat, i-a întunecat oglinda
sufletului, care a încetat sâ-L mai oglindeasc pe Creatorul lui. pentru i c
Adu ir nu s-a mai împrtit din Izvorul a toat desvâri rea. virtuile i-au
slbit i asemnarea cu Dumnezeu, pe cure începuse s-o înfptuias-
a pierdut
c din chiar momentul crerii sale. Chipul lui Dumnezeu, de neters, exist
4
dar nu mai este scos ]a iveal i lumi nur. prin
1
in continuare In omul czut.,
-

tegStUTB omului cu Dumnezeu i, neajungnd U desvârire prin dobândireu

44
asemnrii, care este menirea lui cea adevrata, s-a desfigurat i s-a întune-

w Eva era, în acelai timp, i soie n lui AUatn, aproapele lui.

tfi

"
Sf. A tan tis te cel Mure h Tratai rfejiprp întruparea Cuvtin/ttfiti, 3.
"'
Idem. Cuvânt împotriva etituiat. 2,
1H
hd Dum/tezeu* XIV.
Ferici tal Aagiiatiri. tiespre cetatea 16.
'
Sf Suueoa Noul Teolog, Ceftehuti XXV, 92-94,
111
huiii Pustnicul, Asce.iiranui, II. 3. (Despre pzirca mingii)
A[
Cf- Avva Dorote.], Învaturi tic .vujlet fokwitonw^ I , l

4*
D&pre Hugâciimea dr>mnraxrfî, IV.
**
A se vedea, de pi ULa, Ori^en, Omilii la Cart fa I-'ac.erii. XIII, 4. Sf. Macajie Egipteanot,
(taiitii tlnh(ft-niwfti(Col. IU). 5, I. Sf. Giifiorie de N«z£asfc, Cnraniaii, XXVI, 10.
XXVI.
St. loari DiUtiiLScKin, Ctt\wa minunat yj de .mjlet folositor. Si". Kimeou Noul Teolog. (*nte-
hv7*-, V. 39ÎS-445. Sf". Grigorie Pahinm, /*»N r/f rapete. daspmt atmplinfa mtfiaahh tlexprr

amoatereci fui Dnwnezeit. tbwpw viatu jtiornhl i dpxprrj&ptulta, 3 ). 1

im
SfOrigorie de Nuzianz, Cutântâti, XXVI, Kl

20
 Smitiîttfra primordiala a fUfffdai

vreme ce înaintata omului spre desvârire fcea strlucitor

4' acest
cat. în
data, Astfel, omul a uitat
chip luminat de Duhul, pcatul l-a întunecat dintr-o
tare. este adevrata sa natur, nu-i mai
cunoate adcvfe^al su destin, nu
nimic despre
mui tie care este viaa sa cea adevrata i nu mai tie aproape
sntatea sa cea dintâi.
Chiar omenirea a reuit, datorita glasurilor inspirate ale pro-
dac ulterior
orocilor, regseasc într-o oarecare msura simirea lui Dumnezeu, ea n-a
s
ajflttS decât la „umbra bunurilor viitoare",
iar nu la „însui chipul lucrurilor"

(Evr. 10. 1),

Numai Hristos omenirea a fost deplin restaurata in flâiura

prin venirea lui
a ajunge la desvârirea
sa originara, iar omul i-a redobândit capacitatea de
pt
.
cart- fusese creat, Hi ist os, devenit om,
i
a înceta sa fie Dumnezeu, fr
prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divin,
r&d naturii umana,
întreaga sa perfeciune originari dusa la desvârire. Atunci, prin iubirea lui

Dumnezeu însui," în persoana iului Su, s-a împlinit i sa descoperit tutu-

ror destinul final al omenirii, desvârirea naturii umane unit în chip intim
;i total cu Dumnezeu. Adam Celui ce avea
n-a fost decflt „chip vin"
al s
cci el nu i-a împlinit acest destin; Hristos arata
împlinirea
(Rom. S, 14).

fgduinei, ducând- o suprema desvârire. ..Mântuitorul a fost cei dintâi

la
chip de om adevrul m
dintre toi i singurul care ne-a artat în fiina Sa un
fatS raderi", sene Sfântul Nicotae CabasuV
Crup al lui Dumnezeu cd 1
'

nevzut [Col 1, 15), „strlucirea slavei i chipul fiinei Sale" (Evr. 1,3) în

care locuiete trupete plintatea Dumnezeirii (Col. 2, 9), El

descoper sen-
lui Dumiie/eu
sul profund al crerii omului dup chipul i asemnarea
1

in :

ea în rfiod
natura Sa umana se manifest natura dumnezeiasc unita eu
m-despârtit i ne amestec i
în El s-a realizat omul cei nou (Efes. 2, 5), Stt El
omenirea czut este chemat la înnoire si la imitarea Lui (Rom. 8. 29)
pân
la dobândirea asemnrii-
47
Prin dubla Sa natura dt? Dumnezeu-om, El a
artat c omul este destinai sa fie om-dumnezeu: „Dumnezeii Se face om
pentrti ca omul s poat deveni dumnezeu",
spun Sfinii Prini. ^ In Hristos,
Dumnezeu însui Se arat omului ca norm a desvâririi i a menirii sale,
.iiiitându-i în chip limpede c
natura sa este teant.ropica. li face vdit ca nu
desvârit decât cel unit cu Dumnezeu
om pentru ea. în persoana lui
este
Hristos, natura omeneasc s-a desvârit prin unirea cu natura dumnezeiasc
- i c numai prin asemnarea cu Hristos omul poale realiza în el însui de-
svârirea teantropic. Omul nu este cu adevrat om decât fiind dumnezeu,
în I
Iristos.

*s
Cf Miicuiie Egipteanul, OtuilU
Sf. Huhmmitwtî (Cui 11 li, XXVI, 4. 4: x\
n De.vptv vinfa în Hrixtos, VI. 94,
47
Cf Murea Ascetul, EpitWki ctitrv. Nicohte Monahul, 9,
**
Cf Sf Irintu, OmW
twziihr, V. Sf. Atimasie cel Mar*. 7m& d^tvfnrupar&i
Nazuri, i\WM dogmatice, X. 5- 1
Sf. Grigonc de
Cuvâtttiitm, 54. Sf, Grigorie de
).

Nym Mttrete ruvânt cmeheîic, 25. 11. Sf. Simeon Noul

Teolog, W&utmH m&* V,

56-58, Sf. Ni tio ti ie Cabusila. D&pre via Es Sfr&ffa*, VL o4.

21
 Sdrk'ifritt'.a prinwditthi ti rttmthti

dumnezeieti cu firea Hnstos, spune: „Aceasta

omeneasc în persoana lui
rii

este inta fericir (sfâritul} pentru care

s*au întemeiat toate. Acesta este sco-

pul dumnezeiesc, gândit mai înainte de

începutul lucrurilor (...). Spre aceasta
Acesta
int final privind, Dumnezeu a adus la existen fiinele lucrurilor.
provideniale, când se mt it-
este cu adevrat sfâritul providenei i al celor
(înger) al ei s~a tacul
aduna în Dumnezeu cete fcute de EL (...) iar vestitor
însui Cuvântul fiinial al lui Dumnezeu, devenit
om. Cci Acesta a dezv-
luit,., însui tancul cel mai
dinluntru al buntii printeti i a artat in
începutul existenei, Fiindc
Sine sfâritul pentru care au primit fpturile
toate veacurifc i cele
pentru Hristos sau pentru taina Iu! Hristos au primit 1

sfâritul lor ;? In ceea

afltoare înluntrul veacurilor începutul existenei i
ce privete omul. aceste cuvinte sunt în duhul
învturii Apostolului Pavel
care spune c
Tatl „ne-a i ales, înainte de întemeierea lumii, ca fim sfini s
i fr de prihan înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne,
in a Sa iubire, ne s
mlieze, prin lisus Hristos ("Efes. l 4-5"J, iar
„pe cei pe care ia cunoscul mai
1
'
p

înainte mai înainte i-a i houMt s

fie asemenea chipului Fiului Su. ca El s
fîfi întâi nscut între muli
frai" (Rom. B, 29); astfel ca Hristos sa fie „coate i
întru roi- (Coi X 11). ,
. _ _. .

mod deplin începutul i elul fiinei

n

in persoana lui I Iristos se manifest în

omeneai, vdindu-se firea ci cea adevrat i udevrata ei menire. Chipul lui

Dumnezeu om, întunecat prin pcatul lui Adam, rsare din nou în Cel
din
avusese în Aclam, înainte
care este fr de pcat, cu o strlucire pe care n-o
în suprema lui
de cdere, cci în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoper
cu Dumne-
desvârire, cu totul actualizat prin împlinirea asemnrii omului
care s-a lucrat în Persoana Lui prin unirea naturii
dumnezeieti cu cea
zeu,
omeneasca Chipul i asemnarea cu Dumnezeu in au fost descoperite de
om
Dumnezeu întrupat, El însui chip des-
însumi Ziditorul lui - Logosul lui

vârit a! Tatlui - si anume aa cum le-a voit El dintru început i fiind duse
vedea numai chipul
deplin pentru totdeauna la desvârit, ta Adam, se
si
lui Hristos
modelului; în Hristos, Se arata Modelul însui; în Persoana
desprindu-se
Modelul se unete cu chipul - nici confundându-se cu el, nici
reataurâudu-1 i ducându-1 la desvârire prin însi
aceast unire, Referin-
,

du-se la aceast artare strlucitoare a chipului i

asemnrii, la descoperirea
mului-dumnezeu în Dumnezeul mul Sfântul Irineu spune; „Adevrul aces-
tora s-a artat atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat, fcandu-Se
prin asem-
asemenea omului i feându-l pe om asemenea Lui, pentru ca,
narea eu Fiul, omul ajung s
fie iubit de Tatl. E drept s odinioar s-a c
nu era
spus c
omul a fost fcut dup chipul lui Dumnezeu, dar lucrul acesta
vdit, cci înc nu era vzut Cuvântul, Cei dup al crui
chip fusese el fcut,

i din aceast pricin asemnarea a fost cu uurin pierdut. Dar

când S-a

întrupat Cuvântul, El Ie-a artat i pe unul, i pe

cealalt. a fcut artat chi- i
tot adevrul su devenind El însumi cela ce era
chipul Su; i a restabi-
pul în

" Rspunsuri aure Tctfasie* 60, FG 90. 621 AB.

23
 Siituilaiea primordial fi Oimkd

omeneasca în persoana iui Hristos, spune: „Aceasta

rii dumnezeieti cu firea

este inta fericita (sfâritul) pentru care

s^au întemeiat toate. Acesta este sco-
începutul lucrurilor (...). Spre aceasta
rni dumnezeiesc, gândit mai înainte de
la existena fiinele lucrurilor
Acesta
intii final privind, Dumnezeu a adus
celor provideniale, când se vor re*
este cu adevrat sfâritul providenei i al
iar vestitor (înger) al ei s-a fcut
U)
aduna In Dumnezeu cele fcute de El.
lui Dumnezeu, devenit om. Cci
Acesta a dezv-
însui Cuvântul funial al
însui adâncul cel maî dinluntru al buntii printeti i a artat m
luit
fpturile începutul existenei, hiroJca
Sine sfâritul pentru care au primit
au primit toate veacurile si cele
pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos
i sfâritul lor In ceea
afltoare inlauntrul veacurilor începutul existenei
învturii Apostolului Favel
ce privete omul, aceste cuvinte sunt în duhul
care spune c
Tatl „ne-a i ales, înainte de întemeierea lumii, ca fim sfini s
în a Sa iubire, sa ne
si de prihana înaintea Lui, mai înainte rânduindti-ne,
fr
iar „pe cei pe care î; a cunoscut mai
înfieze, prin lisus Hristos" {Efes. 1,4*5).
înainte i-a i hotrât
mai înainte s
fie asemenea chipului Fiului Sau.
ca t£l sa

lle întâi nscut între muli frai

1
'
(Rom. 8, 29); astfel ca Hristos s fie „toate i
1

întru toi '

(Col, 3 S
II).
rt .^ ,
*- *
mod deplin începutul i elul fiine.
i

I n persoana lui Hristos se manifest în

omeneti, vdindu-se firea ei cea adevrat i adevrata ei menire. Chipul lui

din nou in Cel
Dumnezeu din om, întunecat prin pcatul lui Adam, rsare
care este rar de pcat, cu o strlucire
pe care n-o avusese în Adam, înainte
se descoper In suprema lui
de cdere, cci în Hristos chipul lui Dumnezeu
omului cu Dumne-
desvârire, cu totul actualizat prin împlinirea asemnrii
naturii dumnezeieti cu cea
zeu care s-n lucrat în Persoana Lui prin unirea
an fost descoperite de
omeneasc- Chipul si asemnarea cu Dumnezeu în om
El însui chip des-
însui Ziditorul lui - Logosul lui Dumnezeu întrupai,
dintru începuî i fiind duse
vâri! al Tatlui - si anume aa cum ie-a voit El
deplin si pentru totdeauna la desvârire. în
Adam, se vedea numai chipul
Persoana lui Hristos
modelului; în Hristos, Se arat Modelul însui; în
nici desparmdu-se
Modelul se unete cu chipul - nici eonfundndu se cu el,
- restaurandu-l i ducndu^l la desvârire prin însi aceasta unire, Refertn-
du se la aceast artare strlucitoare a chipului i
asemnrii, la descoperirea
„Adevrul aces-
omuUii-dumnezeu în Dumnezeu -omul, Sfântul Irineu spune;
tora s-a artat atunci când Cuvântul lui
Dumnezeu Sa întrupat, fricandu-he
pentru ca, prm asem-
asemenea omului i fScaiidu-1 pe om asemenea Lui,
narea cu Fiul, omul ajung s
fie iubit de Tatl. E drept s
odinioar s-a c
acesta nu era
spus c
omul a fost fcut dup chipul lui Dumnezeu, dar lucrul
al cnit chip fusese el fcut;
vdit, cci înc nu era vzut Cuvântul, Cel dup
*i din aceast pricin
asemnarea a fost cu uurin pierdut. Dar tand S-a
Cuvântul, El Ie-a artat i pe unul, i pe cealalt i a
tcut artat chi-
întrupat
pul în iot adevrul sau devenind El însui cela ce era chipul Su; i a resUibi-

'

Rspunsuri ccitrr Fdfcwfi*, 60; PO 90. 621 AB.

23
 i' remise. OKrop&fogi < * \

lit itaemanai-ea in mod trainic fcndu-l pe om întru Cotul asemntor Tatlui

celui nevzut, prin mijlocirea.Cuvântului care era de acum ,% v '

vflZLit .

In Hristos se descoper pentru om arhetipul utitLiiii sale ude vsue, mode-

lul
37
spre care, de la creare i prin insâi aceasta natur, era menit snzuias-
cj El fiind „cel dintâi dintre- toi i
singurul care ne-a artat în Fiinei Sa un
chip de cm adevrat i fr scderi, atât în ce privete purtrile în viaa, cât i
în oricare alte privine", cum scrie Cabasila.^ Venirea m trup li lui Hristos a
anual limpede omului c i urm meni re a,
u-si împlini fiina, a- li li tri potrivit
naturii sale, adic a tri în chip desvârit înseamn a se asemna tui Hristos,
a una cu El i a deveni dumnezeu în El.'" Numai prin unirea cu Hristos
fi

omul ajunge la plenitudinea fiinei sale, îi afla integritatea i integralitatea

naturii lui, descoper sensul autentic, primordial \ ultim al existenei, des-
vârirea faptelor i «întregii sale viei. în Hristos numai, omul poate ft om cu
adevrat i în chip deplin, realizndu-i natura au te ni ieri in toate lai urile ei. în
Miistoi, apune Sfântul Maxim Mrturisitorul, are loc „restaurrii firii";" iar
Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin Hristos s-a restaurat inle^rii.uten firii
noastre".
Pentru c omul
prin ine. prin origine, prin structura fiinei sale i prin
este-
scopul pentru oare a fost creat o fptur hri biologic â teocenirica, numai în- i
dreptandu-^e spre Dumnezeu el devine cu adevrul
11 '

om; numai ulipindu-ae

1

cu totul de Hristos el poale fi om reLiJ (dtvupcirrco, Jupa expresia Sfântului

( igorie de Nyssa) i, am spune noi, om normat, cu
ii
o sntate deplinii: „ase-
mnarea cu Hristos (este) sntatea i desvârirea sufletului", scrie Sfanul
Cîrijrorie hilaiua/'"

In afara lui Hristos, omul nu

adevrat i deplin om; se afla din-
este cu
coace de natura sa, cu o parte din el amputat, rmânând în stare de alienare,
dup cum vom arta în cele ce urmeaz. Numai devenind dumnezeu prin
înfierea în Hristos. omul devine om întreg, desvârit, conformat naturii sale
1

adevrate; cci nu exista natur omeneasc des 3 vârirâ decât prin unire cu
natura dumnezeiasc, ceea ce s-a împlinit în Persoana lui Hristos, i orice om
o poate realiza prin câtigarea asemnrii cu El Omul, o spunem din nou.
este prin natura sa tean tropic, iar dac nu este om- du ni ne zeu potrivit asem-
nrii cu Dumnezeu -omul, el nici nu este om; omul definit prin el însui, in

'
< t>n(m ereziilor, V\ l£>. 1.
i
l
Suin tul Grigorie de, Nazianz
* t)t*.spif
viftfti i7? Ilnsttfs, Ferichea a VUI-ll
5
Sfanul Simeorv Noul Teolog spune: „Cei ce s-au învrednicii na se tlltt&p3 cu El si
s-L dobândeasc Cap i\] lor - ijh «sama cuvânt, mr/u-tc
fii ! - se lac i ej tlumneze i

prin înfiere, asemenea Fini ni lui Dumnezeu O, minune •

Cad Tatl ii îmbrac în
vemântul din tai (Le. 15, 22), în hui nu Domnului, la care Acesta a fost îmbrcat mai
irminie de zidirea lumii (In 17, 24), câci zice; „Câi în Hristos v-aî botezul, in Hristos
v-ai i îmbriieur (CJaJ. 3, 27) {Dmwsmi etice, IV. 5S6-592).
'"
Tatl nottru. PG <JQ, S77D.
I'ith-ttiiv la

Sfântul loan Guri de Aur, OmiM Ut Corintem,

'

t IX, 4; { huiii fa Catendi\ \

toTkatk.il 1.43.

24
 Sntatea pittwrditd a wttufoti

mod independent de legturii sa cu Dumnezeu înscris în natura sli însi,

este o fiin neomeneasca; nu e\isi natura omeneascB pur; omul este
om -dumnezeu sau nu este pur i simplu.
Sfânta Scriptur i Tradiia compar starea omului care a-ft ajuns înc la
asemnarea cu Hristos, care înc nu i-a actualizat deplin potenialiti le na-
mrii sale prin aceast asemnare, cu starea copilriei, înaintarea în unirea cu
Hristos este asemnata cu creterea, iar împlinirea acestei uniri este asem-
imt cu numita i starea brbatului, sau a
starea adult, brbatului desvârit
Astfel, Apostolul PaveJ vorbele despre „zidirea trupului Jui Hristos, plna
vom ajunge toi la unitatea credinei i a cunoaterii Fiului lui Dumnezeu, la
,i;nva brbatului desvârit, la msura vârstei deplinti lui Hristos", pentru i

ca „
nu mai fim copii (...), ci inând adevrul, Jn iubire, cretem întru s
toate întru El, Care esEe capul - Hristos" (Eres. 4, 12-15}^ Tot el îndeamn;
JmbrfeStPi-v (1 Cor. 16, 13), adic; fii brbai. Sfântul Simeon Noul
,f

Teolog scrie, în acelai sens si folosind aceeai imagine, ca cel cam dorete
sa se uneasc cu Hristos „crete în fiecare zi în vârst duhovniceasc,
desfiinând cele ale cugetului prtincesc si înaintând spre desvârirea brb-
teasca (Efes. 4. l3-i4>. De aceea, pe msura vârstei se schimb i puterile i

mai viteaz i mai tare, J\

M
i lucrrile fireti i se face
Astfel, omul este chemat ajung desvârit, s dup chipul i asemnarea
cu Hristos (Col 1 (
28; Evr. 14, 10; 12. 2; 12, 23; Iac. l v 4), în El i prin El

(„fiii desvârii", Mat. 5'; 48), iar astfel s se fac prta ui vieii dumneze-
ieti (2 Pt, 1 ,
cunoscut mai înainte, mai înainte i-a
4), „Cci pe cei pe care î-a

1 hotrât
1 s
fie asemenea chipului Fiului Su, ca El fie întâi nscut între s
1
muli frai (Rom. B, 29). ,E\ este pentru noi icoana
'
pat; i trebuie sa mi
culam cu toat puterea ca sufletul nostru sa se asemene cu EV, spune
Hi-ment Alexandrinul.^ Iar Sfanul Irineu spune: „Numai urmânduH faptele
%î cuvintele avem prtai e cu EL i prin
aceasta, noi, care am devenit fptur

nou. primim de la El, Cel cu totul desvârit i care era mai înainte de a se
crea lumea, puterea de a spori în virtute; de Ui El, Cel singur bun t cu totul
minunat, primim asemnarea cu El'\ Sfântul Isaac Sinii spune ctl „aa f-
r,Cl

ceau i prinii
notri din singurtate; ca ajung la acea desvârire i ase- s f,J

mnare, primeau totdeauna în ei viaa deplin a Domnului ILsus Hristos".

Omul dobândete asemnarea cu Hristos prin practicarea virtuilor/ * Du^

1

p cum am vzut, omul are sdite în însi natura sa, înc de la creare, toate

1,1
Vizi, (le usemencu, 1 Coi'. 14. 20; Evr. 5, 13-14; G;il. 4, 3.
w Cat*iw&!. XIV, li II 16 De usemenen. gsim aceasta
1

compumie la S£ Varainufit
si fam. Sfiisori, 457.
" Pedagogii 4, 2.
'"
I, L
Cftiitra vreznlur. V.
n Cuvinte despnr rttrvrwfl. 81.
C\ Clement AlcxtL*idri nul, Pe*&t>$iti l XII. 99, I. Sf. Nichita SlUhiULil. Qsk JOft
•"
t

ih- <-<t}wtr... III. L£f\ Ambrozie ui iVLilanului, &ep?w h^bemrHiem&rii, 17.

t I

25
 Premise fmttvfwtvtice

virtuile, care constituie chipul lui Dumnezeu

dar ele nu iau foii date din el;

decât în germene, iar al lui este a le face cfcjute pân când vor ajunge la s
deplina lor desvârire, în aceasta constând realizarea asemnrii cu Dumne-
zeu, în Hristos ni se descoper arhetipul virtuii, El fiind începtorul i plini-
la.ru 1 oricrei virtui Vedem astfel c
virtuile sdite în natura omului la face-
re i dezvoltate prin împrtirea de harul în dumnezeilor îi iau fiina din vir-
tuile lui Hristos, dup cum înva Sfântul Maxim
nu MEiiturisi torul: ,Aslfel h

încape îndoial ca fiina virtuii din fiecare este Cuvântul (Raiunea) cel unul
al lui Dumnezeu. Cci fiina tuturor virtuilor este însui Domnul nostru

lisus Hristos.
v
iindcâs-a scrisa «Care ni s-a fcut nou de la Dumnezeu îne-
E

lepciune, dreptate, sfinire i mântuire» (1 Cor. 1, 3Q). e vdit, acestea se i c

spun despre El în înelesul absolut, ea fiind prin Sine însui înelepciunea.
dreptatea i sfinenia (...), Dar dac-i aa, orice om care se împrtete de
Virtute priutr-o deprindere neclintita se împrtete neîndoielnic de Dumne-
zeu, Hina virtuilor, ca unul cure a cultivat sincer, prin liber hotrâre, s-
mâna i
a artat sfâritul ca fiind una cu obâria, iar obâr-
naturala a binelui
ia una cu sfâritul, mai bine zis obâria i sfâritul ca unul i acelai lucru,
fiind prin aceasta un vestitor nepervertit ui lui Dumnezeu, daca" scopul oricl-
rui luciu ae socotete c
este obâria i sfâritul lui: obâria, înlrucâl de acolo
;j primit pe lâng existen, i binele prin fire dup participare, iar scopul, în-
recunoscându-i cauza sa, strbate prin dispoziie i hotrâre liber cu
irucLit

toat sârgulna drumul de laud ce-l duce spre ea. Iar strbtând acest drum
devine dumnezeu, primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu, ca
unul ce a adugat prin liber alegere la binele natural al chipului asemnarea
prin virtui, datorit urcuului Firesc spre cauza proprie i intrrii în
ii i limitarea ei*"*'*

I i ll I lui Dumnezeu are in crearea si în dumnezeirea omului un rol central

i specific. Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoper i se împli-

1

nete lume ca „tain a lui Hristos (Efes. 3 4; Cot.

în 27; 2, 2; 4, 3; Tim. '
h 1 , I

3, 16), Dar în taina lui Hristos se descoper i se împlinete taina iconomiei

rimitare. Crearea omului j îndumnezeirea lui se aralri fi lucrarea comun a ti

l'iea Sfintei i de-via-fcâtoarei Treimi, din buna voire a Tatlui (Efes, 1,

5, O; Mat. 1, 26; Apoc, 4, 1) pe care o împlinete în chip ipostatic i pro-
1 1

3,4, 34; 5 t 30), cu împre-

E;

priu (a\rcoi*yyi-Ktcy Fiul {Evr. 10, 7; loan 1,

un- lucrarea Sfântului Duh Care tiâ viaa\ sfinete i conduce la desvârire
(Fac. ], 2; Le, l, 35; Faptei, 4-38; 2 Cor. 13, 13; Kfes. I, 3-14; Tit 3, 4-6; 1

Cor. Cor. 3-6). Astfel, fieeare dintre Persoanele Prea Sfin-

6, 11; t% 3-13} 2
tei Treimi contribuie într-un anume fel la împlinirea iconomiei dumnezeieti t

lucrând potrivit potaului ei specific, îns lucrarea fiecreia este totdeauna

i

legat de a celorlalte în împlinirea voinei comune. Crearea omului (ca i a

lumii) le apare Sfinilor ca avindu-i originea în Sfatul venic al Prea
Prini
Sfintei i Celei de o fiina Treimi. Prinii i întreaga Tradiie a Bisericii v5d

;"'
Amhipta, 7 (f), PG 91, ] 08 \ C- 1084 A.
'"
Accîsl termen înseamn, lirei al. „prin propriii sa lucrnre".

26
 Sânrifnfea sritrtvrfhtilti a cnnuhii

om dup
1

în pluralul formulei „33 facem chipul i asemnarea Noastr '

(Fac.
1 26) o expresie a caracterului trinîtar al crerii omului, Tot acest Sfat este
,

cel care a binevoit ca omul s

fie fcut prta la viaa venic fi preafericita a
Si miei Treimi. De asemenea Sfinii Prini spun c omul este creat dup chi-
pul Fiului Jui Dumnezeu -cci, zice Sfântul Chirii al Alexandriei, „pentru c
irebuic s ne numim fii ai lui Dumnezeu, ne este cu atât mai mult de tre-
buin g& ne facem dup chipul Fiului, pentru ca s3 ni se pol tiveasc pecetea
înfierii'
71
- dar, în El, a fost de fapt creat dup chipul Sfintei Treimi. „Dac
omul a fost creat dup chipul Fiului
1
', scrie în continuare Sfântul Chirii,
„atunci el e^te dup chipul lui
Dumnezeu, cci în El strlucesc însuirile
Celei de o fiin Treimi, Dumnezeirea fiind una dupfi fiina, în Tatl, Fiul i
73
Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui nevzut" fCol l,
1

Sfântul Duh '.

I5>, strlucire a slavei i chip al fiinei Tutalui {Hvv. !, 3). Fiul, prin întrupa-
re, II face cunoscut pe Tatl (Mt I, 27; In S, 19; 14, 6-7, 9), i în Hristos,
I

omul a Post chemat s ajung la chipul desvârii al Tatlui: „Fii desvârii

precum Tatl vostru Cel ceresc desvârit este" (Mt. 5, 48); „Fii milostivi,
precum i Tatl vostru este milostiv" (Le. 6, 36). Tot darul, toata des-
vârirea j toat virtutea pe care le primete omul prin participarea la Hristos
îi au izvorul în Tatl: „Toata darea cea bun i toi darul desvârit de sus
este, pogorându-se de ta Printele luminilor" (lac. 1, 17). Astfel, în El, Hris-
tos ne unete cu Tatâl. Dar El ne unete de asemenea cu Sfântul Duh, cci
1

II sus, chemându-ne sa fim „prtai dumnezeietii firi (2 Pt. 1, 4) vrea sa ne '

t

introduc în însi viaa Prea Sfintei Treimi. Iar virtuile (numite i desvâr-
ni. haruri, lucrri) prin care se dobândete aceasta partie sunt slava, lumi-
na, harul, energiile, desvâririle, virtui comune Persoanelor Sfintei Treimi
uf 2 Cor, 13, 1T). De
aceea Prinii le atribuie acestea când Tatlui, ca izvor
aJ k>i când Fiului, Cel care le face vzute în chip ipostatic i la care îi face
,

prtai pe oamenii care cred în El, când Sfanului Duh. vistierul j d^ttoiiil
lor. i
astfel Prinii le numesc efuid lumina" sau slava a Tatlui, când har,
lumin sau slava a Fiului, când harul Sfanului Duh, Acestuia, ca vistier i
datator al acestor daruri, virtui sau energii necreate, se adesea chiar I d
numele lor, fiind numit: Duhul milostivirii. Duhul înelepciunii, Duhul pute-
rii, Duhul slavei, Duhul cunotinei, aJ temerii de Dumnezeu, Duhul adev-
rului CU. 42 1-4; .61, UMt. 12. 18; în 14, 17; 15, 26: Efes, 1, 17; Evr. 2, 4:
r

Gal. X 22; 2 Tim. 1,7; Pt, 4, 14 etc). Proorocul Isaia i Apocalipsa vor-
I

besc despre Duhul la plural; „cele apte duhuri ale lui Dumnezeu" (Iu. II,
1-3; Apoc. I. 4: 3, I; 5, 6), care, dup Sfinii Prini, arat energiile .sau daru-
7>
rile Sfântului Duh. De aceea putem spune, ca Sfântul Macarie Egipteanul,
c omul a fost creat „dup chipul Duhului '.'" afirmaie în care se regsete
1

"
f|
Kuptirfititw dus tfofmes: ed. Puscy, t. V, p. 5f>S.

71
SI Grigorie de Nazianz, Giwântffoi, XLI. 3. Sf. Gri gene Pul ama. Despre unire i
u &niMÂ&e#îkxfiî (Col. HI). XLVI, 5-6. Cf. Omilii dtdwwhxti {Col. U), XLVI, 5-6.

27
 t*f-f ftti.se ani ropcrtagirr

învtura Prinilor din vechime, care vd pe Duhul

Sfântului lrineu
7!S
si i
cel Sfânt in suflarea de viaa dat omului la
crearea lui (Fac. 2, 7).
Sfântului Duh ne arata
Atribuirea virtuilor sdite în om i lui Hristos, i
e| ek sunt energii comune celor Trei
Persoane ale dumnezeietii Treimi i.
mai mult, c, în Crearea i In dumnezei rea omului. Fitil i
Duhul Sfânt conlu-
creaz Inducerea la împlinire a voinici Tatlui, care este7 t
voina Lor. Sffln-
' Astfel, omul i oa-
1

tul Irmeu spune c

Fiul l Duhul sunt „mâinile Tatlui
'.

în Duhul: „Tatl creeatft toate

le Intuirile nu fost creat prin Fiul (Ui 1, $,

în Duhul, spune Sfiullul Atanasic cel Mmt,

fi unicii unde este
priti Cuvântul
Cuvântul acolo este i Duhul.
77
i
eele create (de Tat!) prin Cuvântul au tâna
Potrivit voinei Tatlui, lucrarea
existenei' lor de la Cuvântul fel Duhul".
Fiului este de a da fpturilor existena, iar a
Duhului, le tle svâreasc. s
dar este însufleit, sfinit
Astfel oricare virtute a omului se nate de la Fiul,
^asemnarea
i desvârita de Duhul Sfânt în numele Ta^ui. Astfel chipul
cu Dumnezeu din om au fost voite de Tatl, svârite
de Fiul, în Duhul, t
desvârite de Duhul. Lucrarea mântuitoare a lui Mustos s-a svârit
cu îm-
spre El m
preun- lucrarea Duhului.'" Hristos îl face pe omul care se întoarce
stare primeasc pe Duhul Sfânt iar Duhul îl unete pe om cu Hristos, i
s
niin El cu Talul. Duhul împrtete fiecrui membru
al Trupului lui Hristos

plenitudinea Prin El omul ajunge în Hristos la asemnarea cu

Dumnezeul i.

Du mite zeu
H<1
cci prin El se dau i se lucreaz toate darurile { 1
Cor, 12, îl) i
dup cum spune Sfântul Vasile cel Mare, .izvorul
toate virtuile, HI este,
sfineniei'? El este Cel care
1

arata cehii ce crede „chipul Celui

îi
nevzut^
In 'fericita contemplare a chipului...
frumuseea negrita a Arhetipului"
Prin El, „cei ce sunt pe calea vi nulii se
desvâresc","- El este Cel care îl in
dumnezeiete pe
s
\ fTicându-l asemenea cu Hristos i, tpi&.Bt. cu Tatl.
om
sfinenia noastr", spune Sfflniul Grigorie de Nazianz,
El este
Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii safe, adic
sa ajuiv

gg Im asemnarea cu Hiistos. Pentru ca

Hritros Irfeca în eL irebLiie sft triasc s
71
Dumiieieu, spune
cwdintH. hibtaft i
ci. ,.< m & tâm
toate celelalte daruri care sunt chipuri
omului cerinele virtuii, judecata,
trie Duhului"
tiina
Gxm immo, V
ntai^
f

6 l)
Th
fyidm.
77
Euhtofa Câtrif Sfrapion, III, -">-

*»
Sf Viiailc cel Maw Dt&t* ffJBnfitf Duh, XVI [coi 136): „Domnul poruncete. Cu-
artuol i Duhul întrete.
vântul Iar Jmwire'. ce «Itcevii w putea * însemne dtfs nu
„desvârirea in sfinenie".
™lhidenh XVI (col. 140).
M Ibidem, IX (col. 109).
w Ibidem, XVI («bl. 136).
n îbidm IX <ecl Vasile spune, de asemene»: „Mititea npAStS lununtiiii de
10*?). Sf.

privete spre Fiul i eontoiptawfl pe Tatfil. cu si cum L-nr

vede* într-o
Duhul .Sffini
oglind" Ultixit'If. 22$, I TI >-
D^pm SJfotmt Duh. IX (col. 109).
*"'
,

Alexandriei, ftupr» S**W

M Cuvântai, XXXL 29, PG 36, 159 BC. Sf. Chirii ui

t'tvil)tt\ Vil,
**
££& r-r'f.

23
 -

Stindlatea prirtu>rrlinlt't tt otmthtî

în el Duhul cel Sfânt, trebuie s

devin pnevmatofor Asemnarea cu lrislQ& i I

împrtirea Sfântului Duh se dobândesc împreun i se condiioneaz reciproc.

Numai vieuind în Hristos cretinul primete Duhul Sfan trimis de Tatl în
Numele Fiului {In 4, 26) i numai vieuind întru Duhul se unete cu Hristos prin
1

împrtirea din virtuile Lui, cu daruri ale Duhului.

Pentru ca omul s
ajung Ui d es tiv ri rea fiinei lui în Hristos, dup mode-
fi

lul Lui, începtorul i plinitorul Urii sale, dobândind astfel mântuirea, adev-

rata via i sntatea deplin, el trebuie triasc potrivit Duhului, s duc

s
o viat duhovniceasc.
Omul a fost creat cu trup i suflet i
de viaa, pentru ca
a primit suflarea
sa primeasc Duhul i s
fie astfel cu totul înduhovnicit i sa triasc în Du-

hui cu toat fiina lui. Numai îndeplinind aceasta, omul îi împlinete desti-
nul, trind potrivit adevratei sale naturi: „Omul adevrat este omul duhov-
nicesc care este în noi'', scrie Clement Alexandrinul.
"'
Omul nu este om de- 1

plin i nu triete cu adevrat decât dac triete în Duhul; altfel el este muti-
lat, nedesavârsit. i ca i mort. Sfântul Irineu spune aceasta cu toat claritatea:

„Apostolul zice: înelepciunea o propovduini la cei desvârii" fi Cor, 2 T

6), îi numite ,jdesvârsir pe cei care au primii Duhul lui

Dumnezeu („,).
1

Pe acetia Apostolul îi numete de asemenea „duhovniceti iar acetia simt ;

duhovniceti prin împrtire de Duhul (...) Când Duhul Sfâni. amestecau

du-Se cu sufletul, Se unete cu cel dup chip, prin revrsarea harului Su se
nate omul duhovnicesc \ desvârit, cel cure & fost lacul dup chipul i ase-
mnarea lui Dumnezeu. Când, dimpotriv, Duhul lipsesc din suflet, omul
acela rmânând cu totul firesc i trupesc, va fi cu totul nedesvârit! având
chipul lui Dumnezeu imprimat dobândeasc asemnarea
în el, dar tar s
prin mijlocirea Duhului (../) Cci trupul nu este omul deplin, ci doar o parte a
omului, Iar sufletul nici el nu este omul deplin, cci nu este decât sufletul
lui, deci o parte a lui. Nici duhul omului nu este omul
întreg, cci îl num un

duh, iar nu om. Numai amestecul i unirea tuturor acestora. ÎI fac pe om în-
treg. i de aceea Apostolul, tâlcuind cele zise de el a artat care este omul t

desvârit i duhovnicesc, motenitorul mântuirii, atunci când le spune te sa-

lonicenilor în prima sa epistol ctre ei: „Dumnezeul pcii însui s sfin- v
U-asefi duhul vlMmi, m BtfÎBtttl >J impui sii se pa/.ra^l in
pe voi desvftn&i l
întregime, farade prihan, inmi venirea Domnului nostru lisus Hristos" (...)
Suni desvârii deci cei care, totodat, au pe Duhul pururi petrecând întru ei
i pstreaz curia i a sufletelor, i a trupurilor lor, adic pstreaz
care îi
credina în Dumnezeu i pzesc dreptatea fa de aproapele".* „Pe cel care
7

primesc arvuna Duhului i care, fugind de poftele trupului, se supun Lui i se

arata întru toate vieuind dup raiune, Apostolul îi numete pe drept cuvânt
„duhovniceti", cci „Duhul locuiete în ei",™ i „i potaul nostru, adic cel
compus din suflet i trup, este cel care, primind Duhul lui Dumnezeu, ajunpe

H -&nim»i ii, ix. 42, i,

ri "'

Contra rn-ziilor, V, 6, 1.

ihidtnn. g, 2,

29
 Prwnixe ani r&paiogice

9
om duhovnicesc",* „Trei sunt cele din care câte alctuit omul desvârit:
trupul, sufletul i duhul/'™ „Cei care se tem de Dumnezeu i ateapt venirea
Fiului Sau i care, prin credin, fac din inimile lor sla Duhului lui Dumne-
zeu, aceia vor «curai», «duhovniceti» l «vii pentru Dumnezeu», pentru
fi

ca ci au Duhul Tatlui, CareîJ cureste pe om i-l ridic la viaa lui Dumne-

zeu V „i prin acestea doua este om i viu: viu prin împrtirea de Duhul,
J1 1

om prin substana trupului /" ,I3ecî, firi Duhul lui Dumnezeu, trupul este
mort, lipsit de via, iar unu] ca acesta nu ponte ia moteneasc lui împria
Dumnezeu (...). Dar acolo unde este Duhul Tatlui, acolo omul este viu;
trupul pe care a pus stpânire Duhul uit ce este, pentru a dobândi calitile
a deveni dup chipul Cu vântului lui Dumnezeu"'.'
i
1

Duhului
Dup
cum Sfântul Grigorie Pa lama spunea cJ sntatea i desvârirea
sufletului q constituie asemnarea cu HristW^ tot astfel i Sfântul Simeon
Noul Teolog spune, dintr-un alt punct de vedere, dar in acelai sens, c sn-
tatea sufletului este venirea i prezena în el a Sfanului Duh: „Venind Acela,
fiindc alung toat boaln i toat neputina sufleteasc, Se numete sntate,
ca Unul care ne druiete sntatea sufletului".^

Prini, pentru om sntate înseamn a se afla în toate

Potrivit Sfinilor
privinele în stitrea corespunztoare deplintii fiinei sale sau, altfel spus,
într-o total adecvare cu adevrata sa natur. Or natura sa adevrat i s

adevrata sa via, cum am spus -o, este ajungerea la desvârirea fiinei sale
aa cum a voit-o Dumnezeu, înnoindu-se dup chipul lui llristos în Duhul
Sfânt. Viaa fireasc d omului este viaa în Hristos. De aceea Tenul ian spune
despre suflet c
„este cretin prin natura lui".''*' St în firea omului tind s
spre Dumnezeu, Sufletul, spune Sfântul Nichita Stithatul, „îi are în chip fi-
resc aplecarea proprie spre bunurile dumnezeieti i „îi este propriu s do-
Sfânml Antonie spune \ ej: „St in firea omului
11 JV
reasc cele neniuritoare
.'

ca întotdeauna s-L eauie pe Dumnezeu i s-J slujeasc".'* Este fweac pen-

tru suflet s
ae îndrepte spre cunoaterea i mrturisirea lui Dumnezeu;
aceasta este starea lui normal, semn de sntate, dup cum spune Tcrtulian.
..Sufletul... cnd ti revine, ca d ui ti -o beie, din somn, sau dintr-o boal oare-
care, recptându-si sntatea, îl cheam pe Dumnezeu numai cu acest sin-
11
/"
gur nume, fiindc numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevrat
m prtai ren din viaa cea preafericit a Sfintei Treimi este inta fireasc a
'"'
thidem.
"
lhiAvm k % L
"_ ilmfcm. 9, 2-

''"•
fhitfcrn.9.3.
'•;
7 Irtafc, 11.1,42.
Discursuri etic&< VB.
'*

'
ipotegeticat* XVII, &
' 7
Desprt mjlvi. 35.
'*
V, 4.
St ri.wti,
"'
Apologeticul. XVII. 5.

30
 '

Sântat&i primordiala a tmtutui

i Sfatul Antonie celMare scrie cu privire ia aceas-

i a vieii omeneti,
firii

I» „Iubirea ce v-o port m face eâ-L rog pe Dumnezeu s vii faci* s

mei, acestea nu suni
privii

cele ne vzute ca motenire a voastr. Cu adevaraL fiii

111
" Starea fireasca
mai presus de firea noastr, ci încununarea ei cea fireasc".
B omului este sil fie In întregime unii cu
Dumnezeu. a Jost Adam la Aa
l n-area lui, iar Hristos a venit ca sâ-i
aduc aminte omului rtcii de cea din-
tâi porunc i cea nai mare: , r
S
iubeti pe Domnul Dumnezeul tu din toata
puterea tâ" (Mc.
inima ta, din tot sufletul tiu, din tot cu gel ui ru si din toat
2. 30; Mt 1 37; of. Deut. 6, 5 }, pe care urmand-u îi va regsi
,
adevrata sa
1 1

lire.

Este vdit ca numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacitile sale, pentru

a ajunge s se uneasc cu El prin mijlocirea lor, omtil se folosete de ele aa cum

*.-. cuvine, potrivit naturii lor, i ceasta constituie virtuile sale, dup cum sene
Sfântul Vasile cel Mare: ntva înzestrat cu puterile necesare ca sS
„Dumnezeu
corect i
împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (....) cu aceste puteri, lucrând
dup cuviin, facem viaa noastr virtuoasa prin sfinenie (.„) tar definiia virtuii
cerute de este Folosirea acestor daruri atc lui Dumnezeu cu bun^t.iin-
Dumnezeu
a, potrivit poruncii Lui"." Altfel spus, a duce o
11
virtuoas nu înseamn via
pentru om altceva deeft a trfii în conformitate- cu propria sa natur,
adic a-i
folosi toatecapacitile în scopul pentru care au fost create: se îndrepte spre s
Diiiune/eu i sa ajtffigS la sttea fireasc^
asemnarea cu El. Jdenlilarea dintre

in rai i a omului restaurat în Hristos - i cea virtuoas

este în
starea lui Adam
mod constant subliniata de Sfinii Prini: „Oricât de numeroase ar Ti virtuile pe
care le predicm, ele sunt toate practicate potrivit firii", scrie Evagrie.
1

„Dadj
rmânem & suntem în virtute", spune Sfanul loan Damascliin.
starea natural,
Iar Sfanul l&aac irul spune i el explicit c
virtutea este starea fireasc a su-

fletului.
^ Avva Dorotei arat tot aa ca prin virtui „se învrednicete omul a se
regsi pe sine i Q reveni la ceea ce e dup ti re, prin curire, cu ajutorul
pom noi-
lor lui Hristos",
10 *
iar loan din Singurtate spune atunci când omul îi curaes-
01
c '

te sufletul prin lucrarea virtuilor „se aine în

rnduiala firii sateV
Tot astfel Prinii spun c
adevrata sntate a omului este aceast stare
de virtute Virtutea este sniau-a sutletuiui cea dup fire, scrie Avva Doro-
W» ca si Sfanul Vasile cel Mare,-' Evagrîe'- si Sffintul Maxim
Mrturi-
la trup, aa se rapor^
sitorul care spune: „Precum se raporteaz sntatea...

'
'

Lor rit
'"
Regvti mari, 2.
Di
Marea icristMf* ctre Metania cea Btrânii. II.

"
Dgirtatica, U, 30.
'"*
Cuvinte desprt }tevain(ti, 83.
'"''
învturi tle sujlei folositoare, I, 10.
" tiieiiog, cd. Hmisherr, p. G4.
:!

10 îmvîartm ite .suflet folositoare, XI, 10" .,RM eate boulu ti sufletului tare 5*a lipsit

de iftn&atea lai tei (tuftâ fire, £«* este virtutea'",

Omilii ta Hexaemertm^ DC. 4: „Virtutea este. sntatea rafletUW"
Iaii

Capete gnostice, 1, 41. Vezi, de asemenea, Mama scrisiHtrr cciirr

"'' Metania dea
Btrâna, II.
 Premise arrtivpvifsiiit r

leazâ virtutea... la suflet".

1 llJ
Tot. la fel spune i Sfântul Isaac irul: „Virtutea
este llt mod firesc sntatea sufletului ,
" Am putea spune chiar c
virtutea

este mult mai folositoare sufletului decât este sntatea pentru trup, caci f

spune Sfântul Vasile cel Mare, „virtuile sunt mai proprii sufletului decât tru-
ll5
pului sntatea",

Numai prin practicarea virtuilor, i in special n celei care este încununa-

rea tor, adic de aproapele, o in li ajunge la cunoatere, la contempla-
li iubirii I

rea cea duhovniceasc în care nu numai spiritul sau, ci i toate celelalte fe-
lucreaz potrivit scopului naturii sale. Cci omul, spune
[]:i
cult ai ale sale
Sfânta! Simeon Noul Teolog, „a fosî zidii ca vztor al zidirii vzute i
11 '
4

pentru a fi introdus în cea cunoscut cu mintea". Clement al Alexandriei

I
.ii h
despre om c
este .,cu adevrat sad ceresc",
n
i „a fost fcut pentru
1

c
contemplarea cerului i aumai într-o asemenea lucrare, care îi este cu to-
1 '. ''''

tul potrivit, mintea omului i, prin ea, sufletul lui in întregime îi dobândesc
sntatea deplin. „Precum se raporteaz sntatea... Li trup (.,,) toi aa se
1

raporteaz cunotina... la minte", scrie Sfântul Maxim Mrturisi torul."'

.Atunci când firea cugettoare va ajunge la contemplare, care este lucrarea
H
ei, atunci toate puterile vor fi sntoase", spune Evagrie," care, la fel, consi-
14
der cunoaterea duhovniceasc drept ^sânlinuea sufletului'*, * Sfântul Tala^
sie. de asemenea, spune c „sntatea sufletului este cunotina".
^ 1
1

Pe prima ei treapt, aceasta contemplare este cea a raiunilor (koicoi) du-

1 '

hovniceti ale fpturilor, pe care Prinii o numesc „contemplaie natural

(ît>\XJiKTi Gpopi.cn). Chiar diicTi ea d
omului o adevrata cunoatere a fpturi-
lor i, mai ales, îl ridic prin ea la Fctorul lor, ea au este decât o cunoatere
indirect a lui Dumnezeu.
Numai prin cunoaterea/contemplare aînsui, care este un lui Dumnezeu
dur al lai Dumnezeu t care se svârete prin harul Sfântului Duh, ajunge
omul la gradul înalt de desvârire la care este chemat prin natura sa, pentru
B lui Dum-
1

cii prin aceast cunoatere sau. mai bine zis, prin aceast „vedere
'

nezeu în lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit,

io
Capete d&xpre dragoste* IV, 46,
in *-*.
Ciwmip despre itevofu, 83,
ii:
Ijw. rit.
" Ci Pâhuaa, Triade* 1. 3, 15.
Sf. Grigcvic.
LM
i't'.tf 225 de capete teah^ice i prwtu*\ II, X
111
Cuvânt* Îndemn (vitreeiitsi pmtrrptimt}. X, IU0\ 3.
In
Ibidem,
:|7
Capele despre limgaxie, (V, 46.
B
CttfHilr gnostice, TI. 15.

,sa
Despre dmg&sie, fnJWinare i petrecerea rea dup& mintia, U. 2.

32
 ( au/ii cea dintâi a bolilor,
Pcatul strmoesc

Asemnarea cu Dumnezeu, dei deja dat în chip, rmânea s fie realizata

prin voia Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiasc.

liber I lai

Dar prin chiar libertatea sa, Adam putea sa urmeze o alt cale, „s
prseasc
banele 31 sa mearg spre ru, separându-se de Dumnezeu
prin libera lui

.1 Ir.gere".
1

arpele aceast cale diferita, ceea ce a

a fost cel care i-a descoperit
constituit o ispit permanent pentru primul om. Aceast ispit
avea rolul de

toi pune mereu la încercare voina, alegerea lui Dumnezeu de &tre om do-
bândind astfel for i vaLoare. Fr
putina de a înfptui rul Adam n-ar fi
fost cu adevrat i eu totul liber, îndumnezeireu iipfraud
ca singura cale po-
lui. Dumnezeu voind
sibil, i deci ca necesar i impusa prin însi natura
fie desvârit, atunci efind 1-a creat dup chipul
ca omul s Su, l-a înzestrat
cu o libertate absolut, care-i permitea si participe la propria
îndumnezeite
i s dobândeasc Î11 Dumnezeu ase m fu ui re cu EL Dac regizarea asern-
1

li

1iirii i-arfi fost dat spre lucru re omului fr posibilitatea unei alte alegeri, el

n- ar fi fost în mod spune Sfanul loun Dam as-

real virtuos, fiindc, dup cum
Existent unei liberti absolute
1
'."
chin, „nu este virtute ceea ce se face silit
pentru sra-
pentru om i voia lui Dumnezeu ca omului „sft-i revin rsplata
daniti sa"' nu fie altul ludat pentru road asemnrii"" implic necesi-
i „s
tatea ispitirii omului. „Trebuia deci, spune Sfântul loan
Damaschin. ca omul
s
fie mai întâi ispitit; fr s
fie Ispitit i încercat, omul n ar fi avui nici un
sufletul dobân-
merii". ,.0 dat& încercat, scrie Sfanul Grigoi ir de Naxianz,
7

dete cele ndjduite ca plat a strdaniilor sale virtuoase, i nu doar ca dar al

lui Dumnezeu".*

SI' Umn Dnninschin. Dttfnunie-ei. II, 12.

'Cf. Sf. omuM. L 16.
Vusile cel Mare, Oimlii des^tv fucerrci
'

ibulrm. .. „
'
.
,

toEÎ zidit WtfP totul

,

"
U><\ -it. Sf. Grîgarie
1 de Nvssrt scrie, în acelei sens: „Cel eure h

asemenea lui Dumnezeu» trebuia aii fie din Fire libftr i stiip&n pe voina proprie, pentru
cft np6Î pm-ticipHtcu Ui bunurile diminezeieti s
fie r&spLLilu unor sumbri ii virtuoase"

Cftfwtte cuvâ&t caii'tifîie, V).

'
Sf, Vum Ic tel Mare, htc. cit.
'•
Ihith'in.

*
CwâMM* fi- H Cf. Poeme 1, n, 9.

33
 Prermse mtmtmlugicc

Toi Prinii insist asupra faptului c Adam a fost creat de Dumnezeu cu 1

toiul bun, în rai, omul trâia în întregime întru Bine: nu

în starea sa fireasc,
'

numai ca nu fcea nimic ru, dar nici nu cunotea rânl, ispita daudu-i nu cu-
noasterea rului în sine, ci numai a posibilitii lui; cunoaterea însi a râu-
lui apare ca urmare a pcatului (Fac. 3, 22), iar nu ca principiu al lui. în rai,
rul nu exista decât în arpe încarnare a lui Satan, iar acesta nu se putea în
1

nici un tel attîlg* de creaie, atâta vreme cal Adam rmânea stapânitorul ei
(cf. Fac, l, 28-3G}l
:c
tot aa el
o putere asupra primului orn, ne-
nu avea nici

putând face altceva decât s-l ispiteasc, ispitirea Lui rmânând rar nici o
urmare atâta v re ine cât omul refuza i se supun.' s '

Diavolul le- spus lui primilor oameni: „vei fi cei Dumnezeu" (Cf. Fac, 3,
li

5), si în aceasta consta ispita.

"
Cci Adam fusese într-adevr destinat
1
s
devin dumnezeu, dar prin participare la Dumnezeu însui, în El si prin EL
yrpe le le- a prmpus oamenilor sa" devin .,ca Dumnezeu" (câq Beai), aditâ ali
dumnezei, independent de Dumnezeu; s (le dumnezei fr Dumnezeu.
Adam, cedând amgirilor Celui Ru, a consimit astfel s devin dumnezeu
prin el însui, s se au toîndu mineze iasc, i în aceasta const pcatul sau.
11

Afirmarea absolutei sale autonomii i a voinei de. a se lipsi de Dumnezeu i

de a-l lua locul, sau de a se înla înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia
negarea, respingerea luî Dumnezeu, Participarea lui Adam la viata dumne-
zeiasca presupunea, aa cum am artat conlucraruci voinei lui libere; înde-
1
care era pentru ei adevrata
'

prtâTidu^se de Dumnezeu s-a lipsit de har

1

, ,

viai a naturii sale, Dumnezeu le spusese lui Adam i Evei: „din rodul pomu-
lui celui din in ij locul raiului s nu mâncai din el nici sa va atingei de el, ca n

s nu murii" (Fac. 3, 3); arpele, dimpotriv. Ie-a spus: „nu, nu vei muri
!"

(Fac, 3,4). Urmrile nefaste ale pcatului vdesc minciuna i îneltoria dia-
volului: despart induce de Izvorul a tot ce înseamn via, omul se prbue-
te în moarte: moartea trupului su - care fusese creat ca putând fi nestric-
cios -, care avea s
sui vin ulterior, i moartea de îndat a sufletului su."

.Prin pcat, scrie Sfanul loan Damaschin, a intrat moartea în lume, ca o

I:
neîmblânzit, distrugând viaa omeneasc".
'

fiar slbatic i Iar la Sfântul

Grigorie Pa [ama citim: ,,Dup acea greeal dintâi svârita in raiul lui

*
de pild, Sf. Grigorie de Nysân, Despre, feciorie. XII. 2, Sf. loan
Cf.. Daiffifcsckitt,

Dogmatica, IV. 20.

" J
Cf. Sf MticLirÎL' Egipteunui. Omilii ththovmt^ti (Col. II}, XI, 5j
7
1
'
CI , Murea Aâce-tu], f>tmptv flotez, 22.
Egipteanul, Omilii duhovniceti { Cot. III). I. 3. 4
11
Cf, Sf, Muc mie
Cf. Sf. loan Gut de Aur. Omilii Ia \tatm\ XI, 2, Sf. SimedE Noul Teolog, Discur-
11

suri efrc#< XIII, 60. Sf. loun Dumuschiii, Dogfmlica, II, 30; .Sf. luncii. i'tmtru m$
iar, V. 3, I. fttrujmz/i m 150 el? rupt*!? hi... Sf. Macarie Egipteanul, 86.

Cf. Ptimfmzâ tn 150 de capete ia... Sf. Macatie Egipteanul, 37: GtmUi duhovniceti
JM

(Col.ItlXtl.
Cf. Sf. SimeoTi Noul Teolog, Discursuri eticr. 1,1, 7,90, Sf. Gri pori <s Rulam ti. Omilii,
11
t

II: Io; 32. Capete fizic ?-. Twtogice, elice i practice, 36; 51.
"Qp.dt,, Ml ].

34
 t

Cauzft twt dintâi a hoit iu

Dumnezeu, clcarea poruncii,- s-a ivii pcatul, iar noi am fost supui.
prin
ni. linte de moartea trupeasc, morii celei .sufleteti, care este desprirea su-
17
fletului de Dumnezeu",
Deprtându-se de Principiul fiinei sale si a tot ce fiineaz, omul cade îit
pe fiin: „golîndu-se de gândul la Dumnezeu i în turcei du -se spre cele ce nu
sunt - cci cele rele sune cele ce nu sunt, iar cele bune sânt cele ce sunt -, o
dat ce s-au desprit Dumnezeu, Care este, oamenii s-au golit, i de existen-
*
spune Sfântul Atanasîe cel Mare/
1 1

',

hi din aceasta desprire L-au venit omului toate relele: cci s*a lipsit ast-
fel de bunurile dumnezeieti de care se împrtise i pe care prin fire le avea

în chip desvârit W-
adevr, „toate câte a fcui Dumnezeu, a$a cum s-au
fcut, sunt bune foarte. Dac rmân aa cum au fo-SE zidite, sunt cu adevrat
bune foarte. Dar dac se îndeprteaz, în chip voluntar, de la starea conform
imMim i dac vin la o stare contra naturii, ajung în ru", scrie Sfântul loan
DamHi-ichm. Deprtând u- se de Dumnezeu, negiindu-L i nerecunoscându-L
1 ''

omul se departe; i/ di- natura sa autentic i de adevrata sa menire, care este

asemnarea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt, i* i pervertete astfel toate fe*
cu i le. în chip firesc îndreptate spre Dumnezeu, abMnd de la adevrata lor
li i

2
lint nzuinele cele bune sdite în firea a. * Iar apoi, întreaga sa fiinf, care
a încetat sase îndrepte spre scopul ei fiu- se sufletul, ca i trupul a au, care nu
i-au mai respectat condiia fireasca de alipire ia Dumnezeu, au czut în cea
mai rea neorânduial. Sfântul Maxim Mrturisitorul arat astfel în ce const
cderea omului; Xel ee, cu toate e parte a lui Dumnezeu pentru raiuneac
virtuii afltoare în el m baza cauzei sale, piîrsete obâria sa i se las dus
în chip nesocotit (nemioua! - îOpO^W) spre nimic, cu drept cuvânt se
zice e a czut de sus, întrucât nu s-a micat spre obâria i cauza proprie.
dup care, spre care ipentru care a fost fcut. HI se afla într-un vagabondaj
nestatornic i într-o neorânduiala cumplita a suf ferului î a trupului, ca unul
ce s-a desprit pe sine de cauza sa ce rmâne toi de a un a nertcit i con-
stanta, prin povarnirea de bunvoie spre ru. se spune în înelesul propriu i
£j s-a rostogolit în ru, fiindc, aflâudu-se în el capacitatea prin care putea
s- i duca în chip neabtut paii spre Dumnezeu, a ates de bunvoie ceea ce
i Jhl exist. în locul a tren ce bun i exist."-'
1

i: riU
Rul i pcatul sunt întotdeauna definite de Sfinii Prinii prin raportare
la natura fireasc a omului, la Râu si pcat este
datoria sa de a fi teanlropie.
orice îl îndeprteaz pe om de Dumnezeu i de devenirea sa dumnezeiasc
îndumnezeirea la care este chemat prin natura sa - sau, altfel spus, orice aba-
tere a facultilor sale de Ia scopul lor firesc. „RuL scrie D io ni sie Areopa-

Y
Otnifii, I l. Cr
Capete jiztiv. teologic*., StfC* lprtttiic, 36:
16: 51,
''

fmtt despre înfniprwa Cuvântuhd, 4.

'O/a iv/„ IV, 20.
-'
|:

Ci Sf. Nicolne Cubasila, Despre vltte & ttristvs* VI. 97,

:|
Atnhigutt, 7, PG 91. I084D-IOS5A.
35
 Premwe antropofagie*

gitul, e contrar scopului, contrar firii, contrar cauzei, contrar principiului

(începutului), contrar intei, contrar normei contrar voirii, contrar substanei T
2"
(ipostasului)". „Rul nu se contempl ca stând în bgaturâ cu fiina fpturi-
lor, ci în Legtur cu micitrea lor greita i nemie nai
n

\ spune Sfântul Ma-

xim.
2
Voi spune
"'
, h c
ruL noteaz el în continuarea acestei idei, este abaterea
Lucrrii puterilor (facultilor) sdite în fire de la scopul lor, i altceva nimic
(,44) Iar scop numesc Cauza celor ce sunt, dup care se doresc în mod firesc
2*
Despart indu-f pe om de Dumnezeu, pcatul îl aduce într-o stare
,
",
toate
contra naturii si -l priveaz de existent i de bine. tar aceast stare, pentru
om înseamn râul. „Râul nu este altceva decât lipsa binelui i o abatere de la
h

starea conform firii la una contrara firii", citim la Sfanul Ioan Dar^aschin.-"
,

„Toate câte a fcut Dumnezeu, aa cum s-au fcut, sunt bune foarte. Dac r-
mân aa cum au fost zidite, sunt cu adevrat bune foarte. Dar daca se înde-
prteaz, în chip voluntar, de la starea conforma naturii i daca vin la o stare
pOfltre naturii, ajung în rau. Potrivit firii lor. toate sunt roabe i supuse Crea-
torului. Dar când una dintre fpturi s-a revoltat i n-a ascultat de Fctor, a
format in ea însi rul. Cci rutatea (...) este abaterea de bunvoie de la
6 1
starea conforma firii la una contrar firii, care este pcatul ".-

spune
Astfel, a c
prin pcat omul ajunge într-o stare contrar firii este totuna
cu a spune c, deprtându-se de Dumnezei el se deprteaz de sine însui, ir
ieste în afara a ceea ce el este în mod fundamentali nu triete viaa pentru care
este fcut gândete i acioneaz cu totu) dimpotriv, într-un fel strai n de adev-
rata sa condiie. Altfel spus, omul triete într-o stare de înstrinare, „Cci, fund
noi ai lui Dumnezeu prin fire", scrie Sfântul Irineu, lepdarea de El ,,ne-a fcut
Sfanul M acari e Egipteanul
1
potrivnici firii" (alienavit ntf contra naturam^. '

vorbete Lot despre înstrinare, chiar dac se exprim în alt fel; „De când a clcat
Adam porunca (...) este pe lâng un aJ doilea
sufleuil propriu-zis ca
1
suflet ".^ Jar
Sfântul Alanasie arata c sufletul omenesc, czut în pcat, uitând c este dup
chipul lui Dumnezeu i nemaivazând Cuvântul cu care se cuvenea s se aseme-
sg
ne, „ajunge în afar de sine".
Tot astfel, îndeprta ndu- se de Dumnezeu, omul se lipsete de starea dum-
nezeiasc care-i fusese hrzit i, dup cum spune Sfântul Clement al Ale-
1
xandriei, se prbuete în starea omeneasca.
1
De fapt, cade chiar într-o stare '

'"
Df.sprt* Ntunirit? dimuwzt'ittti, IV, 32,
-"
( 'tiftft? dtfxptv dragostei IV, 14,
y Rdxputwurt c&îre Taîostt. Prolog, PG 9fl, 253B.
11

B6mwic&< IV. 20.

ib
.litîdt'ttt. Cf. IT. 30. Awa
Dorotei. ici fel, scrie: ..(Ojnul) I czut din tâ&tâ cea dupft
fire i 11 tijuns în cea contrar firii, urii c în pil cat" [hwââtun dn uiflrt JvluxitfHtre. I.

1}, Veai. de j inc menea. St", Atftciii&ie cel Mare, Cm>ârn wtpfKnva riinifar, 4.
" Canini ereziilor, V. L
&
| r

]l
dff$Uii duhovniceti (Col. |j). XV,
M
Cuvânt iîitprjftiut p.fitit.ftji\ 8.
t'uvâiir de hufwiui râire tttittf. IX, S3, 2.

36
 Cutai cea tiîufâi a b&tiîar

subuman, cci aa cum am

vzut, umanul autentic nu exista decât în divi-

no-uman; omul nu poate fi cu adevrat om decâî în Dumnezeu, fiind

om-dumnezeu Duhul asemenea lui Hristos, De iiceea Sfinii Prini com-

în
11
para adesea starea omului czut cu cea a animaleloT. Sfântul Grigorie de

Nyssa, de pilda, spune; „Dup ce a

lepdat omul chipul dumnezeiesc, s-a sl-
biilicit. dup asemnarea firii necuvânttoare, facându-se, prin
îndeletnicirile

ceie rele. leu i pardos'V" i, la fel, Sfântul Maxim Mârturis [torul

spune c
omul >,«&& asemnat dobitoacelor ceior flir de minte» (Ps, 48, 13), lucrând,
cutând i voind aceleai ca i ele în tot chipul; ba le- a i, întrecut în
raionalitate, mutând raiunea cea dup fire In ceea ce e contrar firii'V
3

Worcandu~i duhul de la Dumnezeu, acesta a fost lipsit de viaa dumne-

zeiasc, s^a chircit i a intrat într-o stare de toropeal (îs, 29, 10; Rom, 1,
1 '' 1

$i S*a fcut ca mort. Astfel omul ajunge s-i

3' uite cu totul
g) s-a întunecat
r

rostul mu duhovnicesc, Iar fr acesta adic lipsit de dimensiunea

esenialii

a iii nn' i
facultile lui erau luminate si însufleite, cpa-
sale. prin care toata
!nu sens si coeziune, i prin creterea în Dumnezeu, omul se trezete dintr-o
dat redus la o pane infim din ceea ce fusese, folosindu^i numai o parte
-- duhovnicesc, firesc i
dintre posibil irliîe sale. Din om întreg cum fusese
ii rmas numai om firesc (1 Cor. 2, 14; Iuda 19) i trupesc. Au fost
lipesc -, a
.ilrctate astfel însi structura fiinei sale si huna rnduiala a facultilor sale,

care-l fceau om întreg, el rmânând doar o sutime sau omiiine

om - ceea ce
este o simpl figur de stil, cci. în realitate, îmbrcând condihu
omului c-
zut, omul a pierdut infinitul. Oricum, el a devenit om
nedeplin. Sfântul Irineu

spune: „Cnd sufletului îi iipsete Duhul Sfânt, omul, rmânând cu

adevrat
doar firesc i trupesc, este nedesvâr^it' .™ De acum înainte, omul va tri în-
1

tr-o lume mrginit, strâmta i, aparent, închisa, având o existen restrâns

la dimensiunea fiinei sale czute. Sufletul i trupul lui,
nemaiprimiiid adeva-
mui lor viai - cea dumnezeiasca, pe care le- o împrtea Duhul Sfânl -, itiot
spiritual. Sfanul Irineu spune, îrt aceast privin: „Omul
desvârit este
tompus din acestea trei: trupul, .sufletul i Duhul. Unul mântuiesîc i chip. d
adic Duhul (...) Cei care nu-L au pe Acesta, Care mânmiete i zidete spre ,,

via, acetia pe drept cuvânt vor fi numii „trup i sân£e cci n-au Duhul 1

lui Dumnezeu In ei. Pentru aceasta Domnul îi numete ttmori":

„Lai morii

hl
Vezi, spre pild, SC Si ni eon NdllI Teolog, Dh-citiyttri fiice, XIII, G7-GB, Cateheze,
XXV IU, 418-419. Sf, tatei Dunuschin, De&fiattetk II. 10, Sf, Grigoik de Nyssa. De-
sxr MiLîtim Mute mi si tonii, Capot* â**pr* iwbfre* LI, 52. Sf. Nichin
feciorie* IV, 5 Sf.
Siithutul, Despre wjlei, 34. A se vedea, de Hsctneneii, Ps. 4E, 13, 2h
.^Alaîiu-atij-s-H

dabiioacelor de minte i s-a nsemaniu lor". Sf. Mticarie Egipteanul. Qn&m

fr
dxhawlctftt fCol. Lll>, VIII, 3, 1-5,
-
Wcurrr hi Cântarea cântrilor Omilia ii Vlll-a,
:i3
Rspunsuri câtre Tnhisie. Prolog, PG 90, 253CD.
u
Cf. îhidem u
" Cf. Sf, Macarie figiptecuiuJ. Omilii dulwvnhetfi (Col. ti), XLV, l: rtintfniza ta...

Si. Mttittrit* Egipteanul, 3$.

,r
'
(t'tttiii ir&uati V, 6, 1.

37
 Premise &Uropotogice

sa-si îngroape morii tor'" (Le 9, 60)> cci mi-L au pe Duhul de via dat-
Sfântul Grigorie Palama ajunge Ut aceeai condiie în ceea ce prive-
17
iui'.

te urmrile pacsauM: „Dup cum prsirea trupului de carne suflet i despar-

moartea trupului, tot aii prsirea sufletului de ctre Dum-
i i^m sa de el este
rwseu i desprirea Sa de e! este moarte a SufiefeltaT^ Astfel, omul
czut,
crezând c
triete i adeseori chiar gândind ca triete din plin, în realitate
este un cadavru viu. La fel descrie Sfântul Simeon Noul Teolog
condica
omului czut, aa cum o vede cel ce are di stern am fini duhovnicesc, dar ne-
cunoscut de cei ce-o ptimesc: „Morii nu se pot nici vedea între ei, nici nu
se pot plânge imul pe altul Numai cei cu adevrat vii, vzându-i astfel
gem
i ii plâng. Cci ei vad strm'n lucru i vrednic de mirare-: oameni peste caTe
s-a abtui moartea, care cred c
triesc si chiar se miel orbi crora se li

parc c;i vd i surzi cu adevrat care cred ca aud; triesc, vikl i aud ca ani-
matele, cugeti ca nite nebuni lipsii de cunotin i duc o viai de cadavre;
cci este cu putina si trieti fr s ui vuiii m line, priveti fr s vezi i s
â asculi fr sa auzi cu adevrat" w |J
.

Prin pcat, omul a czut în toate relele, nenorocirile i necazurile,

strine de

natura sa i care, atâta vreme cât vieuia în conformitate cu aceast natur,

nu-L

puteau atinge; ele au aprut ca urmare a pcatului si sunt pedepse ale lui. în prin-
ei pal, aceast pedeaps con sui în pierderea centrului spiritual aH'itriei sale, în
zdruncinarea sufletului/
1

pierderea puterilor primite la început^ în nilfcurarai,

rtcirea i stricarea tuturor facultilor sate, într-un cuvânt, în starea de boal i

de suferin pe care au creat- o toate acestea. Pedeapsa n-a fost dat de Dumne-
zeu, ea decurge în mod firesc i necesar din cdere "" Atunci efind Dumnezeu
[Fac. 1
lc-n artat primilor oameni relele care vor veni din clcarea poruncii
I h- 91 El nu face decât tâ !e spun dinainte, care vor fi ele, i nu
1
Bl este Cel care

le Dups cum spune Psalmisnil, omul „groap a spat i a

aduce asupra lor,
H
adnut-o i va cdea îngroap iscare a fcut-o {Ps. 7, 15). „Firea, spune Sfân-
tul Maini Mituristeul, pedepsete pe cei care
îs i se împotrivesc, vieuind h
uhip contrar ei; acetia nu mai au ti îndemân toate puterile fireti, bs te*SM fost

n
Ihidem, 9, I .

* Qmttii, 16. Despre moartea duhovniceasca îneleasli ca umijire a pcatului, a se ve-

dea.. d« asemenea, Sf. Macaric Egipteanul
Omilii duhornivefi (Col. 1H>. XVTT1. I. 3
t

,,:

Imnp 44 2 4-23 i 1 .

""
tricitMi, ihmtmiximiii pmpuvâduirii apostolice, 17
TeoUI KJ AnUohiel. LuUr
If. Sf (

AuîtJlit\ \l Simeon Noul Teolog, Oissmrtlti cîtrc 1. 2: XIII, 39-73.

25 Sf
""Ci'. Sf, Mttcurie Egipteanul, Omilii duhovniceti
(Coi. UI), XXIV. 3
'

'

' Ihîdem. '

•*
precizeaz: MPe cei care se despart de R!, DunStfiaieu u tesa te
desprirea
Sf. Irineu
despici ren
pe cârc ei înii au ales-o. Or, desprirea de Dumnezeu Iiueamna moarte:
pierderea tuturor bunurilor
de Lumini, întuneric Deipar|irea de Dumnezeu înseamn
care- ne vin de La Ei. Cei cart, deci, s-au Lepdat
de Dumnezeu, au pierdut toate
acestea i au g&ut ei înii sub pedeaps; cci nu Dumnezeu
este Cel care a Iui1;1rii(

dinainte sâ-i pedepse a*dî ci pedeapsa iuniea/. din BfiWU

h
s au lipsit de rol tainele c
'ffftt'nx r*eiHU>t\ V, 27. 2). Cf.
i
r
H
Clemenl Al and rinul. Ptefa$e$tâ L V1J1. 69, 1
 Cotiza cea dintâi o bolilor

date; iat-imicorai din întregi cum erau, i astfel pedepsii".*4 Prin pcat, natura
uman, spune acelai Sfan PiaMp, „poarta un rzboi nemilos cu ea însi 4 *, 1 *

ceea ce înseamn penau om curutfl sinucidere.'*''

Iar lapnil c
omul îi vatamii atac de grav firea,* 7 lucrând împotriva a tot
4rt
ce-i este în chip fundamentul folositor,
ajungând pân hi a-i amputa fiina,
cufnndânJu-se cu totut i toi mai adâiic în suferin, nefiin i moarte, taie*
prtându-se de plintatea vieii i de fericirea cea desvârit cu care fusese
înzestrat la început, este cu adevrat nebunie, spun Sfinii Prini. în acest
sens, Avva Doi otei spune; „De unde am venit la toate necazurile acestea
7
De ce am czut în toat starea aceasta vrednic de plâns? Nu din pricina
nebuniei noastre (novola) ?(..,) l pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidit
omul îfclru toat desftarea, întru kmt bucuria., întru toata odihna, întru toat
slava ? Nu era în rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta I
i a fcut (...) De
aceea. Dumnezeu.., zice: „Acesta e nebun, acesta nu tie s se bucure ".**

Prini privesc pcatul ca pe o fapt nebuneasc, iar starea p-

Sfinii
ctoas în care triete omenirea czut, ca pe o stare de nebunie. 50 Ei
urmeaz astfel Sfintei Scripturi
pilde 5, 23; 9, 4,6,
(cf. 8; 12, 23, IM
EccL 10, 1-3) i
mai ales Sfântului Pavel, care spune despre cei care r-
mân departe de Dumnezeu: „5-au rtcit In gândurile lor i inima lor cea

''
Ambigua, Cuvine Înainte.

H
'
Tâlcuire h rugciunea Tarat nostru, PG 90, BSOA-
Cf. Sf. Grigoiic de Nyssh, Marele cuvânt mtehetk; VIU.
''
Cf. Sf Irineu, Cotit tri ewzithr, V, 3, 1.
* Cf. GiifiOTift de "Nysaa, Tratat di-sprr feciorie. XTI, 2,
'

învaturi de suflet folositoare, I. 8.

''

Artând mo<iveJe pentru cane S-a întrupat Hristos, Qrigen nu se sfiete sa spâna:
„Noi suntem popor nehun i lipsit de minte" (Omilii fa cartea Vânturai cfinfâiifar, îi,
2). Toi ii&tfe] vorbeaie despre .jieeircud OEiienesc uria de nebunii carului" (ttspmsQ p
\ m;ii ales despre- ce] cure, ia
venirea lui Kristos în tmp, s-tw jriifcir dumani ..din
I

pricina unei boli a sufletului sau din pricina unor tulburri (gtf emerit) ale
mintii"
{Contra iui. f
hi
Cekw
IV, 19). CJement A lex intiri nul vorbete despre „lipsa de judecat n
fcCrt6voia) despre „nebunii ((iuaiyO oamenilor" care-L resping; pe Dumnezeu
si

{Cuvânt dff îndemn câtr* Wm/, IX, 83 si 84. I). isf. Varsanufie spune car „nebunia este
un izvor al tu curai relelor. Cci nebunia a nscut neascultarea, nu neusculhuvct, ranu.
i ciupii ran, aceeai nebunie a nscut nepa&tLrea, iur nepîisjuen ti produs putrezieiu-
nea" (Scrisoarea 62). A se veden, de asemenea.' Pam/rtifti în
Mocirle E$ipfeatnit, 50. Sf. loan Gurii i
de capeta ta... $f.
Aur. Omilii fa Mutei, IX 6; Htâpre dimwi
O h

I. 6; [1, , Sf. Ahinasiecel Mure, Cuvânt fnpottiva clinilor, 4. Talusie

Libianul, Cape-
te despre ttwgoste. înfntnart fi petrecerea cea dirpâ mitut., l. 52. Sf, Isiiac Sinii, i
u
vinte despre ntivoinjâ, 26; 30; 44: 80; SI. Isihie Stagitui, Cuvânt dexpr? tte&iv i -t, i

fute. II. 90. loan Carpjituil, Capete d? mânjii ,-,<, 57. Sf, Slmeon Noul Teolog.' Crfr
22.S de mm>tr teologic* i prarthr,
l 5; ttl. 85, Cateheza vj. S2-33; XV, 48^53.
tficMta Stkhatul, Ceh BOSÂk capete..., U, 6; III, 5B, 59. fii. Alte referine vor fi dat
îri capitolul urmtor, incure vorn vedea cum aceti termeni ftiaiAa, U-iopia. &<Jjpo
cruWr, uaia, dtXc^ta etc> sunt adesea nplicati aîirudinilor idolatre tile oamenilor ciu-e
s-ttu deprtat de Dumnezeu,
 nesocotit s-a întunecat. Zicând c sunt înelepi, au ajuns nebuni (fcu_oj-
pdvinacFOtu)" (Rom. 1 , 21-22),
Sfinii Prini, referi ndj -se la pocalul strmoesc i la urmrile sale, folo-
sesc înc i mai adesea
termeni medicali; acesta, spun ei este o boal foarte fc

grav, care afecteaz întreaga fiin a omului, upsindu-l de sniatea pe care

o avea la început Sfântul Grigoi ie de Nyssa, dup ce amintete „odinioar c
omul sntate vorbete despic clipa cderii, artând c de
1
se afla în stare de ',

atunci „jr-a nscut în firea omeneasc pcatul, ca boala cea spre moarte". 31 în
acelai sens, scrie si SfuniuJ Nicolac Cabusila: ,.De când Adam sa încrezut
în duhul cel iau i i-a întors faa de la bunul su Stpân, de atunci mintea i
s-a întunecat, sufletul i -a pierdut sntatea i tihna pe caTe le avusese. Din
acel moment i trupul s-n împerecheat cu sufletul i a avut aceeai soart ca
i el: s-a stricai si el deodat cu sufletul' ." Sfanul Chirii al Alexandriei se 4

exprim în acelai fel: „Firea a czut în boala pcatului prin neascultarea

3
unuia"; ,Jn Adam,
omeneasca a primit boala stricciunii^ 4 Acum
firea
vedem c
aceast îmbolnvire i aceast degenerescent vin din faptul ci
toate puterile omului, care iau fost date pentru a se îndrepta spre Dumnezeu
yj a se mii cu EL au fost, prin pcat, abtute de la scopul lor
ffoftSQ* ajungând
s funcioneze cont™ firii, rtcind i micânduse într-o direcie cu totul
contrar adevratei lor meniri," acionând în chip dezordonat, lipsit de raiu-
ne, absurd, amintit, cu torul nebunesc; „Când lipsete Dumnezeu, spune

Sfântul loan Gur

de Aur, totul se rstoarn cu susui în jos"/" Iar -Sfântul
Grigorie de Nyssa spune, limpede ca, folosind contra firii puterile sufletului
su, omul este dxorcoc,/' adic nelalocul lui, fr noim, smintit, i \kOKO-
u
%0& adic de o alt natur, într-atat de ciudat i de strin - am putea traduce
acest cuvânt chiar prin „alienat" -^ încât „nimeni n-ar puica înfia cum se
cuvine prostia t nesocotina lui '; 15 el este asemenea unui „otean care s-ar1 '

duce rzboi îmbrcat anapoda: cu casca pus de-a-ndoaselea, acoperin-

la

du-i fala, cu picioarele vfMre în plato, cu pieptul învelii în jiimbiere i i-

nând in mana stâng armele care trebuie purtate în dreapta \ „De ce nenoro- ;

ciri nu va tivea pLirlo In rzboi un asemenea otean ? Tot astfel, conchide

el,
mi în timpul vieii sale i cel care are cugetul
..va pari lipsit de rânduialâ i se
folosete greit de puterile sufletului".

'
f)ppre Rugciunea dowrttfiLSr.fi, IV, 2.
D*3pre viaa în tirixlm* IL 33.
:
'

'

t om&Vattu Iu Epistola rtîtrr Romani\ PG 74. 789.

' A
Ibidftu.
CI'. Sf. Atunuue al Alextindiitii. Cuvânt ttttfjoiriwi nfhtittjr, 4. Sf. Gri goii td Nyssa,
Qipgpre tiufftcfiuwti doitutwisvu. IV, 2.
s&
(huiii fa EpisWla fii re fiormmi^ IV, t I .

''
t)t-.Ki.wJ+-t-iori t >
¥ XVîXL t ,1,

- Ibiilem.
M Ihideni.
Ihuk'tu.

40
 Patologia omului czut

I. Patologia cunoaterii

a) Pervertirea i decderea cunoaterii t a organelor safe

Sfinii Prini m constatat ca, la omul cfout.

cunoaterea i organele ei
sunt bolnave. „Cum ar fi sntos un suta raional a cnii Sufere de cunoa-
tere ar fi bolnav ?", se întreab Sfântul Grigorie Pakima. 1

&tm® boafo în mod Fundamental, corista în necunoaterea

îui Dumne-
zeu. Adam, spune Sfântul Maxim Mrturisitorul, „ a -a
îmbolnvit de necu-
nohnta cauzei sale". 2 „Ceea pe suu sntatea i boala
pentru trupul care vie-
uiete (...) suni cunotina i netiina pentru cuget", 1
spune tot eL La Tel,
Evygrie. coruuder „necunoaterea" iui Dumnezeu
ca „bualfl a sunetului'- în 4

nriipce, dugppttiv, „sntatea sufletului

este nepal inii rea si cunotina" '
în-
tr adevi, mintea omului este din fire fcut sa
; caute lucrurile dumnezeieti
si sa tinda spre cunoaterea
lui Dumnezeu;* atunci când lucreaz
potrivit firii
7
sale, sa este „sanatoasEf, Deprta adu -se de Dumnezeu îusa ea ie îmboln-
vete, pentru c nu
mai lucreaz conform scopului ei firesc, ci
contra firii
h

sale De aceea Sfântul Maxim precizeaz: „netiina i nebunia

gtynrtMJ
vin din reaua în trebui atare a puterii K
raionale"

I Ciivftnt espre cei ce se Hnitesc cu ptfwfa al ty&n dintre cele din urtnfi. Dusnrc
#tfl lu.yun* 17 w«fr II. 3, 17 Vorbesc, de ase^ea, dwpr* „cutare, bolnJr
sr

l,

'
t

<
l.siuic

™;Zlr^
rr//tf#
SiriI. o ti*

despre antante. VI, 4b.

despre
'" ™ ^ ^^nwmnâ, 30. Isihie SinaimJ.
"2 " " er; " 1
Cvp&e despre trezvie ^6
'
bDlnaVÎ d* ^«n^in.
^
Capele gnârtice, 1I S 8.

Evugrie, fW/j^re jnawVe, II, 8.

"Cf. Sf
^dmg^IV,
rai. t
Maxim Mfrturi&itora],
15; 44. Sf.
ci* jTOW d* ra/jc/r despre fptuire, jire
Evagrie, Capete gW$tiC£< II,
huac

15,
ftfapw&m rtre T&kfa
^ir-U, Q*to rf^
& cunoti tttl
59, l>G 90 G04B Ctmetede
, Jt,,™>^ S4

III 12
,
^^ ^
1
0^*^red,t tfra ,*. IU, &C f, Sf. bun Etmischin. ^#««im*^^^. w ^//c ^^r J

41
 Pr&tf&se aftitopt)k>gte&

timp ce sufletul omenesc a fost fcut ca sâ-L vad pe Dumnezeu i

in , h
s
fie In minat de EI'Y' prin pcaf el s-a pervertit, s*a îndeprtat de
Dumnezeu i
de realitile spirituale, intorcându-se spre realitile sensibile, singurele de
10
cane ine seama.
Totui, ai îndrepta privirea spre realitile sensibile nu constituie un p-
cat pentru am. Dumnezeu i-n dat omului mintea nu numai pentru ca prin ea
s tinda spre cunoaterea Lui, ci si pentru ca && poat cunoate (oare fptu-
rile,pe cele sensibile i pe cele inteligibile." Deci, înainte de cdere, Adam
le cunotea pe acestea, cunoaterea lui fiind îns de ordin
spiritual, El con-
1

templa in chip firesc ceea ce Sfinii Prini numesc „raiunile spirituale

'

(koyoO ale fpturilor sau, altfel spus, el le percepea în relaie cu Creatorul

lor; le cunotea ca avftndu-i în Acesta obâria i elul; le
vedea in întregime
In Dumnezeu, înelegând ca de la Bl îi au ele fiina i însuirile, iar in ele II

wdea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale necreate, Câci, aa cum sub-

liniaz Sfântul Mrturisitorul: „întreg cosmosul inteligibil se arata în

Maxim
întreg cosmosul sensibil în chip tainic prin formele simbolice, celor ce pot |&
vad; i întreg cel sensibil e?dstâ în cel inteligibil, simplificat în sensurile
{ fagot) minii. în acela se afl acesta, prin înelesuri (iggoQi iar în acesta,
acela, prin figuri. Iar lucrarea lor este una, ca „o roat în roata", ctim zice mi-
nunam] vztor al lucrurilor mari, Lezeehiel, vorbind, cred, despre cele don fi

lumi (1, 16). Iar dumnezeiescul Apostol zice, la rândul su; „Cele nevzute
ale lui Dumnezeu se vd
de la întemeierea lumii, înrelegftndu^se din fpturi"
(Rom. 20). Iar dac prin cele ce se vad T se privesc cele ce nu se vd, cum
1 ,

cu mult mai vârtos vor fi înelese prin cele ce nu se vd cele ce se

s- a scris,

?Sd, de cSltre cei dedai contemplaiei duhovniceti. De fapt, contemplaia

simbolic a celor inteligibile prin cele vzute este tiina i înelegere duhov-
niceasc a celor vzute prin cele nevzute. Cci cele ce-i sunt unele altora
indicatoare trebuie s vdeasc reciproc prezena adevrat si clar a celor-
12
lalte i relaia netirbit cu acelea".
Sfântul Maxim Mrturisitorul spune ca, într-un sfârit, Adam, sporind i
urma sa vad fpturile cu ochii lui
crescând duhovuicete, Dumnezeu, adic
„s primeasc cunotina (fpturilor) ca dumnezeu, iar nu ca om. având dup
har In chip înelept aceeai cunotin a lucrurilor ca Dumnezeu, datorit pre-
11
facerii minii i simirii prin îndumnezeire / Omul ar fi putut atunci
1
spu- s
n, împreun cu îneleptul Solomon: Dumnezeu „mi-a dat cunotina cea
adevrata despre cele ce sunt, ea s tiu întocmirea lumii i lucrarea stihiilor,

începutul i sfâritul i mijlocul vremurilor (...) firea dobitoacelor (.„) pute-

rea duhurilor i gândurile oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor i însu-

'
Sf, Adiiuuie ce] Mare, Cuvânt tmpotiivn plini for, VIJ.

"'Cf. Sf. Maxim MStfturiBttorul; Rthptmutri ctre Tttta.vi.n. 59,

"
Cf. Sf. lis&ac irul, Citviitw ttesfrw tirvoinf, 84.
'
MysttigOgict* cap. II.
15
R&pukmti câtti Tolmie< Prolog. PO 90. 257M60A,
42
 Ftitvio-gift oHiithu tti^.ttr

rdcinilor Toate cele ascunse i cele artate le-am cunoscut,

strile
fiindc
metepcionea, lucrtoarea tuturor, mi-a dat învtur" {"Int.. Sol.
7; I7-21).
La acest nivel, pentru Adam i peiuni cei care sau
tcut urmtori ai lui,
pSctu] i rul constau !n a nu-L cunoate pe Dumnezeu i a
privi fpturi fe
independent de EJ; în a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea
for inteligibil
m datorata energii for
dumnezeieti care se reveleaz prin efe ci în chip tru- r

pesc, în simpla lor aparen sensibil. ' Pomul cunotinei binelui i râului
1

despre car vorbete cartea Facerii (2, 9), de care, sub

ameninarea cu moar-
tea, Dumnezeu I-a oprit pe Adam s
se ating (3, 3), reprezint,! apune Sfan-
ul Maxim, creaia vzut: 35 „Contemplat duhovmeeste,
ea oierii cunotina
binelui, iar luata trupete, ofer cunotina
rufui, Cci celor ce se împrt-
esc de eit trupete li se face dascl In ale patimilor, fcandu-i s£ uite de
cele
dumnezeieti". J& Gprindu-I 5 mnânce din rodul acestui
pom, Dumnezeu
voia sâ'l fereasc pe om de primejdia care-1
pândea, aceea de a ajunge înain-
te de vreme la aceast a
doua form de cunoatere, neîncercat de el pân
atunci; trebuia ca mai întâi s
sporeasc în cunoaterea Creatorului sau i
numai dup aceea s*ir ti putui bucura, fr
nici un neajuns, de creaia vzu-
t, 'Dar Adam M
grbit si, din pricina strii sale copilreti, n-a fost în stare
sfi-îi asume în mod .spiritual aceast form de cunoatere, czând în pcat
Prin picat, ochii spiritul, ai lui Adam
se închid, i în locuf [or se deschid
ochii trupeti, fiitr-adevr, cum spune Origen,
„exist dou teluri de ochi; unii,
m care £au deschis prin pcat; ceilali, de cate se slujeau Adam si Eva ca sa va-
d, înainte de cdere". * Despre aceti ochi trupei, adic despre acest fel trupesc
de a vedea realitatea,
1-
voiete Sfânta Scriptura când zice c s-au deschis ochii
„li
La amândoi (F-ac. 3, 7). Adam i Eva au vzut atunci c erau goi, se spune în
continuare, iar Sfântul Atanasie comenteaz astfel: „S-au cunoscut pe ei goi nu
atât de haine, ci c sau tacul goi de vederea celor dumnezeieti i bmiu mutat
cugetarea spre cele contrare"." La tel Sfântul Simeon Nou] Teolog vorbete
h
de-
spre schimbarea decderea suferite de cunoaterea primordial a omului:
si
fa ,

Jocul cunoaterii dumnezeieti i spirituale, (omul) a primit cunoaterea

trupeas-
ca Orhindu-i i czând
vad
ochii sufletului
1
din viaa cea nepieritoare, a început s
cu ochii cei trupeti" ,"

Sâ remarcm c nu deschiderea ochilor trupeti a produs închiderea ochi-

lor spirituali, ci invers: prin ignorarea lui Dumnezeu încetând s3 mai exii.fr
cunoaterea cea dup Dumnezeu, acesteia îi ia locul cunoaterea dup trup.
JîiiL spune Sfanul Maxim, st în necunoaterea Cauzei celei bune a In
crurilor. Aceasta orbind mintea omeneasc, dar
deschizând larg simirea, l-a

" Cf. 5f, Atanasie cel Mare, Cuvânt tttw&triva f finilor VTII
a
IM. <is
"
thhU-m.
n
Cf fftem. Uttd*m>
*
Ori gen, Omilii kt cartea Numrili XVII.
''
Cuvâm împotriva timifor, []|
* î 'rr,W^>, XV, 14-15
Cf. Oixcttwm etice XIJI, 54-56 k

43
 Prenti,\e antropologic?

înstrinat pe de cunotina lui Dumnezeu i l-a umplut de cuno-

om cu totul
1

Sfântul Simeon Noul Teolog

1

tina p&imaâ a lucrurilor ce cad sub simuri'

.- '

spune, la fel: „în locul cunotinei dumnezeieti i duhovniceti a primit cu-

:2
notina trupeasc \ Aceasta s-ar putea aplica prin fptui ca mintea, înce-
s

li.indde u-L mai cunoate pe Dumnezeu i, in general, realitile spirituale

sau uiieugihik, totui tinde sa cunoasc ceva, cEiei. potrivit naturii sale, nu
înceteaz de a se mic ar' atunci ea se întoarce spre realitile sensibile - mai
- care de acum
precis spre fpturi, privite numai în aparena lor sensibila t

rmân poate percepe, de vreme ce le-a negat,

pentru ea singurele pe care le

Le a re uzat ori le-a uitat pe celelalte, dup cum arai Sfântul

I
Maxim: „Toat
mintea omeneasca, rtcind t abtfutdu-se de ]a micarea cea dup fire, se
micA i simuri i spre cele supuse simurilor, nea vând unde s
spre patimi
se mite în alt parte, o dat ce s~a abtut de la micarea care o duce în chip
t1j4
firesc ctre Dumnezeu
în timp ce, in starea lor originar, facultile cognitive ale omului erau lu-
minate de Sfântul Duh i astfel cunoteau fpturile potrivit nai urii lor fireti
i dcpatlându se de Dumnezeu, ele s-au predat simu-
potrivit naturii acelora,
rilor, primind prin ele toate cunotinele. Devenit clctor de porunc i

uitând de Dumnezeu - spune Sfântul Simeon Nou] Teolog -, omul i-

3*
amestecat toat puterea înelegtoare cu simirea. De atunci, cugetul omului
f
ii cu totul robit, de aceast lume.'
ftjst

Mintea nu s-a las al condus numai de simire, ci i de toate poftele pti-

mae care se ivesc în suflet ca urmare a nefiinei, care este, cum spune Mar-
alturi de uitarea lui Dumnezeu i
27 1

au Ascetul, „pricina tuturor relelor *,

trândvie.' Aceste trei atitudini negative, care nu pot fi des plii te una de alta
1
'

1 ''
i care se sprijin reciproc, sunt socotite de Staulul Marcn Ascetul (iar apoi
1 ',''
1

de Sfântul loan Damascnin* ) „cei trei uriai puternici ai diavolului

11
„patimile cele mai adânci i mai luntrice", prin care toate celelalte patimi
lucreaz, vieuiesc i prind putere în sufletele oamenilor."

"'
ha ftf.
-J
Cf. Cateheze, XV, 22*34
-J
Cf, Nichiiu ttithtfuj. Dwpre ,vw/7r/, 42; 48; 55. $ Mmusic cel Mure, t'twâut
împotriva elinilor. IV.
^fanktgua, 1I.PG91. ILI2A.
^rf^^r, XV, 22-24.
'-'
Cf. Sf. Macarfr Egipteanul. Omilii &&&fojfctotti (Col. HJj, XXV, 5, 4. Omilii duhov-
w'r^rr {Col. II). XXIV, I

:7
Epîstoiâ eâtw Nicolae M&nahul, 3; !Q.
;H
Ct thuh'tn, 10.
1,1

tbidtm, 13.
"'
Cuvânt minnntn $i di* suflet fohsi.for.
l-.pi.siola râfiT NUolft? Monahal, 13.
"-
tMtfam. 10.

44
 Patvfogki tmuilai vzut

w
lor^rS*^
qua, £5 rare .m
pncina j sa fi
fie
'" B,area Pc3t
scopul °f
ei ,'- p Bt
'
es,e cu t01 "'
i mj]e
.
atra ^
P'*<^ patimi-
F '

«si, devine oarb." rtcete, 3 » arunc sufletul în bezna si-l fW-e ivT— a »

WNm întuneric nl) pot cunoate natura

taSK^SS^ST
LIIIU UI MIIII <l«JeV tnilJC . m Cerii re nr^^a C-rt- ii ....
»wv

m,ne Du ™<™" ""«i. nu pot s

sZ7 Î^SL;™^ -
VaZUte
' °'

i- » • ,; I-F l
1
'" ""'",
f
nU '"'"^ SU,re s ^ecrn drept
*

h
«. i s j ic
,
St i ii ] , ( m<iiffv desp re nevewfâ S5 F "

* ^W ^ 7w?T ™
Lf. ârunlui
im,f
' ' **£*W ****** tifcfc 57.

fffe ,,.,,. viii i

Antonie ce! Muree
m a
' "^w. V
Jfarita»tf- V, i
I.
cr
Sf.
i
!o kn fe
^
Gur„ +
de Aur Omilii L>

jecum*

^ ~
! IV. 5; X\, 2, 2: McitrU'
Sinii, r^
Sf iVi-i^ urmii "wwijn:,
ratehefir
8
a. isJac Siirnl
."M * i
f ttvuiîr fffviftt'
p „^ * a
.

Origen ^/^//» fe fod* 11 vil S7 Îf

titwriititfi
2
Jf,
'w^fl
t
.
a *
rvrt"r
,

; ™^ **&&%***. SO,
s&v 4.te &2fi i^^rrr
' ' '

n
" *?- rf

Colind*. V Q*utir h f lcan ° Unl ^ Aur '*™ a ^

Inimii u\? 1 n r ; , 7 "

< 'mintedespr nevoiitfâ 69

hm™. [V 63-70. h
f

€w i'i^ff ctetprr n evotun 9 r , 1

45
te fi socotit pe bun dreptate fr raiune (logos) i deci se aseamn!
17
cit dobi-

toacele", scrie Clement Alexandrinul. Iar Sfântul Nicrtiia Sîithatul, Li fel,

spune despre omul czut cu; „este micat împotrivii firii i în chip neraional
(a\> XsyyiKxâcj, triete contrar raiunii, înrobit simurilor,
czut din demnita-
tea sa {.,.), iar nemicându-se potrivit cu firea, s-a asemnat prin
aceasta do-
lui purtri g
biloacelor, cci cugetarea lui este moart, iar din pricina relei
*^ 1
1
fost biruitde partea neriiiuiiLilii a sufletului
înceind de a^L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi i pe creaturi în
Dumnezeu, omul a pierdut înelegerea obâriei si a elului lor comune i nu
le mai sesizea/ unitatea lor fundamental, având
despre ele o cunoatere
paj celul, divizat, compozit/" Iar atunci când încearc s-i unifice
aceast
cunoatere, nu o poate face decât apelând la artificii produse de raiune; or,
uceasra, iieiuaiputAnd obine cunotine în mod spiritual, se sprijin numai
pe
lipsite de ori-
principii arbitrare, definite de ea însi, sau pe intuiii sensibile,
ce obiectivitate, de vreme ce sunt. legate de percepia eronata a omului c£Ul.

înstrinarea mintii în simire este treapta cea mai de jos pe care ajunge
spiritul uman czut din cunoaterea lui Dumnezeu i din contemplarea
natu-

ral. Exercitarea ei în activitatea raional devenit autonoma este o etap

intermediar/" care îns este i ea tot o form de înstrinare li minii omu-
lui." Omul ca?AiL> cel mai adesea, crede c lucrarea mingii osie exclusiv raio-
nal, alungând considere cunoaterea raional drept, singurul mod anton-
s
iic de cunoatere sau chiar singurul posibil. Predat raiunii,
omul cade, cum
gândire
spun Sfinii Prini. în „robia curelelor ', care merge de la formele de
1

cele mai empirice mai puin organizate pân la construciile Ingenios

i cele
elaborate ale cugetrii celei mai abstracte.
Fie c
activeaz sub imperiul senzaiei» fie în ItttfS raiunii care emite re-
flecii autonome cu caracter abstract, mintea se atlsl
întoarsa spre cele din
Este
afar. Astfel, ea îl desparte pe om nu numai de Dumnezeu, ci si de sine.
ceea ce Prinii numesc desprirea mintii de inim, în starea ei fireasc,
mintea era unita cu inima, care, în limbajul seri pturis tic fi put ii si ic. desem-
neaz „omul luntric
11
,
omului n izvorul tuturor puterilor
centrul ontologic al

sule. Atunci c
rid activitatea ^
esie de natur contemplativ, poirivit naturii
ea rmâne înlauntrul inimii i nu se
53
sale, mintea are o micare circular;

"ttrita^lSÂ 101,3- U&&

**
tuprt mftet, 34.
Mrturisitorul, Râxpunsuti râm Taitute; Prolog, PG >(>, 253C-
L
L "
Cf. SI'. Maxim
*"
Cf. îlie Ecdicul. Gpett despre t-uumtmiâ. JO-I \: „Mintea se uneori în |ara
I I iM
înelesurilor, alteori în cea u gândurilor i iilleori in cea 1 simirii"
..Neiiflurulu-iie :

nu se
mintea în înelesuri, sa tifl cu sigurana în gânduri. Iar aftaiidu-se în panduri,
afli ir înelesuri. Dur iifliintlii-w în simire, este cu [otite".
Hl
Cf, fbktem, 4: 7,
i_
Cf. Dionisiu. AreopugUul, Drsprt Nufmrtk dt#mez#tiet£, IV. 9, St Gri^orie PaiBina,
Trkute, I, 2. 5. Sf. Nicodim Albiori tal, Enrhiiidum, 10,
\(>
 Faiofogia omului f:îw?

rspândete în afar," „se întoarce acas i se ridic prin puterile sale ca s

4
cugete dumnezeieti 7 Prsind
la cele lucrarea contemplativ i nemai-
nvândo micare circular, ci una în Linie dreapt", mintea iese din inim,
deci din centrul spiritual al omului, i se rspândete în afar, în ir- o activitate
<1iscurivS în care se risipete i se divîzeaiâ*\ scoându-l pe om din sine
7
însui $i în afara Lui Dumnezeu/
Astfel, mintea se afl într-o permanent rspândire, 56 rtcind încolo si
,,fl
in<coace înir o continuii ;igirai.n:, opus strii de Linite (YiQ-U£ttt) care ea-
nicterizeaz activitatea ei contemplativi. Gândurile, altdat concentrate i
unificate, acum multe, felurite i dezbinate, se revars i curg într-un flux ne-
încetat, devin confuze si nestatornice,''
1

dezbinate'
1

i
împrtiate'' i
-
3
risipite
în toate laturile^, târând în aceasta dezordine i dezbinare 'întreaga fiin a
omului, Pe drept cuvânt Sfanul Maxim vorbete
despre „rtcirea sufletului
printre formele vzute ale celor sensibile"/ cci sufletul devine cumva mul- 15

tiplu, dup chipul multiplicitii sensibile pe care el însui

a creat-o i care nu
e, de fapt. decât o iluzie zmislit din neputina lui de
a percepe unitatea
obiectiva a fpturilor, pentru c
ignor prezena în ele a energiilor lui
Dumnezeu Ce! Unul.
Separarea minii de inim, adevrat schizofrenie spiritual. în sensul eti-
mologic al cuvântului, cci ea divide (oj^eu mintea (pftv) omului, duce la
divizarea întregului suflet Urmând minii, rspândit i împrit de
muli-
mea gândurilor pe care ea însi le nate i de senzaiile pe care le primete,
luate celelalte faculti ale omului, hruite i zpcite pe deasupra de
muli-
lucti patimilor, sunt mânate, în mod contradictoriu, în toate
direciile, tcând
din om o fiin divizata la toace nivelurile.

Vedem astfel cum necunoaterea

Dumnezeu a produs fa om o multitudine ]ui
de efecte patologice, pe atât de nefaste pe cat de benefic îi era cunoaterea Lui,
De aceea Marcu Ascetul o numete „maica si doica tuturor relelor *& Sfântul 1

N icnit Stimatul rezum astfel efectele ei: „Cumplit Lucru este netiina i mai

ihultmi.
Sf. Vusilc; cel Mafie, Scrisori, II, 2 St. Grigorifc Paltinia, Triade, I, 2. 5.
wJ Cf. Ibidm.
> Ct". Sf. Vdfiile cel MCft, for. cit.; Calisr i Igntitie Xanthopol, Cele o mkî tte mpete, 23.
l7
Cf. Sf. Nicodim A ghiontii], Ertchiridion. |().

^ A ,J
vedea, tata alii, Sf, Maoarie Egipteanul Omilii
se- duk&Ma*tl (Col. IIT>. XXV, 5, 4.
Cf. Sf. Mucui-ie Egipteanul, Omilii duhovniceti (Cal TI), IV, 4. Sf, îsaac Sinii,
Cuvinte deprf. nzvoin, 6S.
,:|

*J
Cf. Calist i mude eapetn 19, 23. 24, 25.
Igaatie Xanrhopol. Cete o
Sf Macarie Egipteanul QrrUHt ththovnirwti (Col. II). XXXI, <j.
^ C f Sf Nichita Sti uhuta £ *le AQQ de capei & Iii 19
. ; I .

''
Cf. Ihtdm 2; 6.
11
Sf, Muciirte Egipteana!, Omilii duhm-mcefi (Co|. II), VL 1,
65
Myttt&fâfa XXRl PQ 9L 697C.
"*
Epi.tftrhi ctfire Nir.nkw Motuitml, 10. Cf. 12*

47
 .

PrttmLsp antTPp&jegive

presus de toate cele cumplite, fiind un întuneric de pipi cu mâna (cf le I0 n.^1 h

21). Ea face sufletele în care intr întunecate; ea dezbin puterea cugettoare în

multe i desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. Tot ce adun ea este lipsit de
laiiune. Cci ne face în întregime neraionali si nesimitori, precum netiina în-
groat se face sufletului covârit de ea adânc prpstios de iad, în cane e adunata
toata osânda, durerea, întristarea si suspinul"/'*

h) Rul ca irealitate. Naterea unei cunoateri fantasmatit **.

Perceperea delirant a reali taii, ta omul cdznt.

.n Rul nu este de nu este în Dumnezei nici n-a fost de

la Dumnezeu, nici
la început"/* Dumnezeu n-a creat rul. Toate fpturile au fost la origine cu
1

toiul bune i vieuiau în întregime în bine, Adani, cum am vzut, a fost dintru
început ferit de tot raul. Râul exista într-adevar în Ral, în persoana arpelui,
diavolul, dar acest ru nu -l atingea nici pe om, nici creaia; diavolul însui a
fost creat bun de ctre Dumnezeu i prin voia sa a czut din stare? sa dintâi,
de arhanghel, devenind rau.
w Rul spun Sfinii Prini, este o invenie, o
nscocire, o îneltorie: „nscocirea voinei libere a diavolului V"' mai întâi >

iar apoi a omului, care s-a lsat înelat de Satana i a urmat calea lui, adic

s-a înstrinat ca i acela dv. Dumnezeu. 71 „Rfrutalea cure stpânete pe. oa-
meni, scrie Sfanul G rigori e de Nyssa, pria înelarea diavolului, omul de
7"
bunvoie a adus-o asupra sa, însui facându-se naseocitor aJ relelor, ne-
aflându-se vreun ru creat de Dumnezeu (...); omul este cel care, într-un anu-
1

a devenit fctor i lucrator al rului V Astfel, râul nu este o creaia

1

me fel,
a lui Dumnezeu, ci a diavolului i
conlucreaz cu bice] a; este
a omului tare
a a produs al voinei diabolice i al celei omeneti^ care ar n putut sa nu

existe deloc dac diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu, i care ar
fi rmas numai în el i în ceilali îngeri c/uf dac omul n-ar fi primit s-l i

urmeze. Dintru început rul exista ca posibilitate pentru libertatea omului;

acest lucru era indispensabil pentru ca libertatea omului fie desvârit. s
Dac omul n-ar fi putut face nlul, n-ar fi fost cu adevrat liber. Numai ca
simpl posibilitate rul constituia o condiie a libertii omului; nu se cerea

'

Ceh 3<MJ ti*

capri?. 19.
:

Sf Ahitiusie cel Mare, Vm>iim împotriva elinilor, 7. Cf. Sf. Vasile cel Mure, OmfiU
'

kt HtiMit'tiwnm,. \l. 4. Dionisie Arcoptigital. Desprr N$tttfiribe riurtmeztfitrfî. IV, 21

: '

Cf. Sf. loiui Dîitnasehiri. iffjgnwtît.'tt, IV, 20. DionisHe Aieopagiml. Bttapm Numirile
dumnezeieti, IV, 23,
ni
Ibi£km,
'"

Cf. Sf. Joan D Minase hin. Dogmatica. H, 30, Sf. Mus im Mii miri si torul. /impmj.-mri
Mitre Inimii'. Fiatog, PG 90, 253B.
7
* At^iiîJtîl formula este apliciita i dJtwoEuEui de Sf. Giigotie de NysBa, TâUwre fa
Cârtfarzi cântrilor, IV, PG 44. 48] B: Qesprt desvârire^ PG 46. 23 (B
'* Dfjipjv
Jerioria, XII, 2. Oinul este numit „nscociror \\\ relelor" La IV, 5. se vedea, de A
nsfimenea: Omilii hi fic.cfojiiust, VIII, 3; Talanii* itt i'.i'mtiuvti Cântrilor, IL PG44, 796D.
7*
Cf. Sf. Vasile tel Mare. Omilii Io rfexaeirtenm, II, 4.

4H
 Patfrftfgiu omului fzju

actualizarea acestei posibiliti, svârirea lui efectiv. Dimpotriv, astt cum

cderea
vom arta în continuare, svârirea rului nu putea duce decât la
omului ti in desvârirea sa iniial.
Nu numai c
ru! este o nscocire, ci, mai mult, el este o fantasmagorie,
Atana- 1

Cele rele.,, au fost plsmuite prin gândurile omeneti scrie Sfântul

',
lr

sie." Sfinit Prini spun c

rid nu are substan, el este pur i simplu
non -exis rent," Aceasta nu înseamn
76
el nu exist într-un anume fel: el c
negare,
exist ca negaie, El este non -existent întrucât este necunoatere,
izvor ji tot ce
respingere, uitare de Dumnezeu care este Fiina prin excelen,
gândul Iu
exist si adevrata existen a tuturor celor ce sunt „Golind u-se de 77
Dumnezeu, spune Sfântul' Atanasie, s-au golit i de existen", Lepdând
cunoaterea de Dumnezeu, omul ajunge la o cunoatere care, necorespun-
imaginaiei
?Ând firii sale autentice, ponte |] privita ca ficiune, un produc al
sale, o fantasm, „Oamenii, spune în continuare Sfântul
Atanasie, respingând

gândul binelui, au început s

gândeasc i sâ-si nscoceasc cele ce nu
sunf.
7K
Dumnezeu singur fiind fiin cu adevrat i în mod absolut, dup
cum El însui i-a descoperit tui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt" (Ies. 3, 14),
omul care triete în afara Lui nu poate cunoate decât neantul, „Strâmbân-
i uitatul cS este dup chipul lui Dumnezeu cel bun, nu a mai
dtt-se astfel
vzui prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvantul, dup care a fost fcut. i
ajungând în afar de nscocete
sîne t cele ce nu sunt i le d chip lor." J

Ne-
maivzând chipul iui Dumnezeu din el, temei al fiinei sale, nici ^raiunile"

spirituale ale celor create, omul rmâne în faa unei realiti golite de orice

semnificaie. Cunoscându-se pe sine i fpturile în afara lui Dumnezeu,

el

ajunge cunoasc neantul, Privind creaia ca lipsit de Dumnezeu, în timp

s
ce, în realitate, El „pretutindenea este i toate
le plinete", omul ajunge de- s
liruze,fcandu-si vdita nebunia: „Zis acel nebun în inima sa: Nu este Dum-
ale Lui se vad
nezeu I", spune Psalmistul (Ps. 13, 1), i, dei „cele nevzute
de la facerea lumii, înelegându-se din fpturi, adic
venica Lui putere i
sa nu
dumnezeire" (Rom. 1, 20), omul, având ochii sufletului închii, ajunge
neantul pe
mai cunoasc nimic, chiar atunci când crede ca tie ceva, luând
realitate, „Caej precum atunci
care-1 scruteaz cu mintea lui întunecat drept
lui, cineva, închizând
clnd apare soarele si tot pmântul e luminat de lumina
ochii. îsi nlucete întunericul frî sa fie întuneric i umbl mtcind In întu-

neric, czând de multe ori &i rostogol indu- se în gropi i socotind c3 nu e Iu-

" Oik'ânt îmmttmw elini tor, 4. Cf, tlmit'ttt, 7, & Trtittti fspm inimptivea Cwmw, 4: 5.

''
f.'f. SI'. Aiiiniisic cel
„nu exista vreo substun
Mure, CuWtni împotriva ehnifor, 7: ei

Tahtsie, Prolog* PG 9>. 253 AB

Sf. Maxim Mftrlurisitoin.il, Rspunsuri ctre
1
râului ;

4-5: „Râul nu afe o exi*ienu vie însu-

Sf VsLilc cel Mata, OmiUî kt Ucj(awe.nm II, t

de Nysfta. Dwpt* jetiori*, XU, 2, Dionisic ArBapugitul,

D&spre
fleii", Sf. Gngorie
M rîu.mm>me(i, IV 9- 3 5
tini ii te , 1 -

TruUii drjipre întruparea Cuvânta faL XI.

'''
3,
1
Cuvânt împotrivit duzilor, 7,

4Q
 Premise trirttfitifagice.

mina, ci întuneric, cci pârândui-se ca vede

vede nicidecum, tot. aa i
tiu
oamenilor, închizându-ji ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu,
sufletul
i-a nscocit cele rele, în care se mic, i nu tie ca nu face nimic, dei se i

pare ca face ceva, Cci da un chip celor ce nu sunt i ceea ce sa svârit nu

rmâne cum s-li svâri t, ci, precum sa stricat, aga i apare. Pentju ca sufIe-
rul a fost fcut ca sa vad pe Dumnezeu i s
fie luminat de El, Dar în locul
lui Dumnezeu, el a cutat cele stricacioase i întunericul"^

Acest fel de cunoatere deliranii a omului pctos se manifest i într-un

alt fel. Deprtând u -se de Dumnezeu, omul privete creaturile cu independen-

te de Creatorul lor, cci el crede c

universul exist prin sine, Or, acest mod
de cunoatere nu este decât pur imaginaie, iluzie,* delir, de vreme ce tot ce 1

exist prin Dumnezeu i pentru Dumnezeu exist; toate fiinele îi au sensul,

valoarea i realitatea de la Dumnezeu, începutul i sfâritul, alfa i omega
Oricrei fpturi. Orice fiina este prin natura ei legata de Dumnezeu, i a o
privi in afara acestei legturi ontologice înseamn a n-o cunoate în mod
reaL ci a o cunoate ua cum nu este. Aceast lume pe care omul o privete
ca existând în afara lui Dumnezeu nu este decât o fantasma, o iluzie produs
de o minte care aiureaz. De aceea Sfanul Atanasie cel Mane, vorbind de-
spre oamenii care privesc cele create fr a-i înla mintea ia Creatorul lor,
spune: „Acetia sunt tare nebuni i orbi, Câci cam ar fi cunoscut cldirea.
sau corabia, &au lira, dac n-ar fi lucrat un meter de corbii, dac n-ur fi
cldit un arhitect i daca n-ar
armoniza! -o un muzician ? Precum, deci, cel
fi

ce gândete aa e nebun i dincolo de orice nebunie, la feE nu mi se par

sntoi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu i nu cred în Cuvântul
(Raiunea) Lui, Mântuitorul tuturor. Domnul nostru lisus Hristos, prin care
Tatl ornduieste i susine i poart de grij de toate".*
2

Pierzând înelegerea legturii fiinelor cu Dumnezeu, i deci a caracterului

lor relativ, omul, inevitabil, le privete ca pe ceva absolut, ele ajungând s
uzurpe în mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu, pe Care-L neaga. ^ Cultul
creaturilor înlocuiete^ omul czut, adoraia cuvenit Creatorului.
pentru
Avem de-a face cu idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-
nizate, în care creaturile sunt explicit definite ca zei, ci i de fiecare dat când
omul acord unei fiine o finalitate, o valoare i un sens în sine, în loc ca
acestea s^i fie recunoscute ca venind de la Dumnezeu, Gsim idolatrie, de
asemenea, în orice activitate, în orice- efort dedicate unei fiine Euata în sine,
iar nu lui Dumnezeu, prin mijlocirea ei, Avem de-a face cu o atitudine

''
tbiditm, 7, Gsim o eompLuaie tist*] minatoare la Gjigoric de Nvssik, Oesprs ferwrie,
XII, 2.
*'
Cf. Sf. Grigoriede Nyssas Viaa tui Muia* (li. 203). St'. Macarie Egipteanul MpunE ci
„da k cScates poruncii de ctre Atlam mintea st i ^e amiigcre în lume" Omilii rfu-
P

tovritaftf, Got. ÎL XXIV, |>

m Cuvânt ttnpoiriva eituilvr, 47. Cf. Sf Antonie cel Mare: „Din
nebuniei pricinii lor,
ei Eiu-L cunosc pe Dumnezeu \ mi-1 13 duc lautlu Ca FacEttonjlui lor" {Sciisomvti V H 3).
iii
'
Cf. Sf. Maxim Mrturisi torul Raxpmiwri ca&« taste, Prolog, PG 90, 257B.

50
 Patologici omului czut

idolatr fa
de o fiin de fiecare data cind ea înceteaz de a mai fi iranspa*
rent pentru Dumnezeu, turul înceteaz de a-L revela, adic, altfel spus, de
fiecare dat când omul tiu mai sesizeaz „raiunile" ei spirituale i energiile
dumnezeieti prezente în ea care definesc adevrata ei natur. Astfel îne-
s

leas, fiina II ascunde pe Dumnezeu, în loc sa-L descopere; in ir- un anume

fel se închide m sine, în loc de a fi pentru om un fel de treapt, ajutându-l sa
se înale spre Creatorul ei. i atunci omul îi atribuie unei creaturi, redusa Iu

inuni de nefiina lui, slava pe care se cuvine s-o aduc, prin mijlocirea ei, lui
Dumnezeu. Sfântul Pavel numete aceasta nebunie: M S-au rtcit în gândurile
lor i inima lor cea nesocotit s-a întunecat. Zicând suni înelepi, au ajuns c
nebuni. i
au schimbai slava lui Dumnezeu Celui nestriekios cu asemnarea
chipului omului celui striccios i al psrilor i al celor cu patru picioare i
;i| târâtoarelor'' (Rom, t, 21-23), Unnund învturii Apostolului, toi Sfinii
Prini vd o forma de nebunie spiritual. Astfel, Sfântul Anina-
In idolatrie
sie cel Mare scrie: „Oamenii ajuni farade minte [nebuni) au nesocotit harul
dai lor i prin aceasta au întors utiit de mtiU spatele lui Dumnezeu i au tulbu-
rat atât de mult sufletul lor, încât... au uitat de cunotina de Dumnezeu i

i-au plsmuit zei în locul Lui - cci au furit idoli în locul adevrului i au
cinstii mai mult cele ce nu sunt, în locul lui Dumnezeu Cel ce este, slujind
4
fpturii în locul Fctorii lui"* Iar în alt parte spune: Jnvnfmd oamenii si
nscoceasc pe seama lor rutatea, care nu este, i- au plsmuit i pe zeii care
nu sunt Pierzându-i mintea... i uitând de cunotina de Dumnezeu, fo-
(,.,)

losindu-se de o raiune fermecat, mai bine zis de o lips de raiune, i-au

închipuit cele vzute cS sunt zei, pentru c slveau zidirea în locul Ziditorului
(cf. Rom. I, 25) i
au îndumnezeit lucrurile în locul cauzei lor. al Creatorului
i St lipanului Dumnezeu "," i, puin mai sus, spune înc: „i neexistând
nimeni afar de Sine (de Cuvânt), ci i cerul i pmânt ui i toate cele din ele
auunaud de El, totui unii oameni minte, înlturând cunotina Lui i fr
cred in iu în L|„ au cinstit cele ce nu sunt; i în loc de Dumnezeu au zeificat
"
ude. ce. nu suni..., ptimind astfel un lucru nebunesc i plin de impietate",
1

închin jndu-se creaturilor, în Jocul Creatorului, uarnenii au „schimbai -vde

1

vrul lui Dumnezeu în minciun (Rom, \, 25). Neeunoscându-L pe Dum- '

nezeu, Adevrul însui, adevrul oricrei fiine i Izvor a tot adevrul {In l,
y, 17; B, 32; 14, 17; 15, 26; 16, 13. Efes, 4, 21; 1 In 5, 6), omul s-a lipsit de

1
Tratat dttiprti îtitnfparra Ctfvânuuii, I 1 , Cf. 15,
1(5
i'uvfttrf imput rivtt r.Huihn\ 5.
Hh
Ibkkm, 47.. Cle.mctit Alexandrinul serie i el: „J^tniic nu mi se pare c a umplut mult
nuii
ii- nebunie (UCdAot) viun onjeneiisc pretura îndeletnici rett ca atatu râvn de cele mate-
riale" {Cuvânt ât îndemn câtne eleni, X. 99. 1). Cf. Sf. lotm Gur de Avu ..PSi'f&inthi-L pe
1

Dumnezeu, s-tiu închinat ferului, din pricina prostiei ?i nebuniei lor" (Detpt? diaveli I. 6).
în mod enrenr formele de idolatrie iile pilgnnisnruiliii :lu fost priite de Simii Prini ca fot-
me de nebunie. A. se vedea, pe liinga altele: Ctfrtstituiiie ap&slolkx, V, \5, 3, Clement
AleMiiidriitLiI, Cmvlnt du îridwrirt c/ifre eltuti (Pratiepriciil), X, 96, 4. Islatit ntlugritordin
tigipt, ViîiEt lui Simeon cel Btrân, Teodorei al Cirului.
2. Fei:. Vit*.ik xjitififar pustnici din
St.titt, I, 4; VI, 4; Cuvâni aesprt? Prcn'idenfâ, II, 580 A.

51
 Premisr antropologi rv

orice posibilitate de cunoatere adevrata. El nu mai sesizeaz prin duhul su

realitatea în Duhul i. vzând astfel toate lucrurile deformate din pricina p-
catului i a palimilor, el ajunge 3a o falsa înelegere a lor: ^pctoii, spune
Origen, nu vd cu ochii înelegtori, sntoi si buni, ci cu cei numii «minte
H
trupeasc» (Col. 2, IS) crezând ca vede, este de Ia.pt orb (îs 6, 9-10; In 9,
;

H7
$9; 2 Cor. 4, 4). Omul câzut triete astfel într-o lume falsificat, ireal.
creata de el, necunoseand adevrata semnificaie a celor existente i nici ra-
porturile dintre- ele, Aceasta ton fuz ie este sporirii prin lucrarea Celui Ru,
tatl ni in ci unii ('In S, 44 care, cum spune Sfântul loan Gura" de Aur, „tulbu-
) 5

ra Sn chip nenorocit cugetul nostru i face s rtceasc judecata noastr cu

11
privire Iu dreapta preuire n lucruri lor .*' El vede aici o forma de nebuna,
spunând despre omul pctos ca este „cu adevrat lipsii de minte {".._>,
1
necunoseand adevrata natur a lucrurilor".*'
Cum vedem, omul czut, din pricina înelegerii sale devenit trupeasc,
judec a lucrurile dup aparena lor sensibil, neîuelegâud ce sunt ele în esen-
a lor inteligibil, în faa minii sale st un fel de va] care-l împiedic s sesi-
zeze ceea ce este dincolo de fenomene, adic dincolo de lucruri aa cum apar
ele simurilor, rmânând într-o permanent iluzie. „Iar acopermânt (vi)
este înelciunea senzaiilor care leag sufletul de suprafeele lucrurilor sen-
sibile i
împiedic' trecerea lui la cele inteligibile' .^ Socotind ca adevrate
1

cele care îi par lui aa, introduce cea mai desvârita confuzie în perceperea
realitii: ei ia drept adevrat ceea ce este fals, socotete rul bine, iar binele
15
rau. Ceea ce este cel mai puin real> aparena, o consider drept realitate de-
-

plin, iar ceea ce este cu adevrat real - realitatea spiritual, inteligibil â

dumnezeiasc -, drept ceva mai puin real i chiar ceva ce nu exist deloc. în
delirul sau, omul czut vede totul de-a-nd oasele a^ lumea lui este o lume cu
susul în jos. „Sunt mai lipsii de minte decât mgarii, pentru socotesc c
îndoielnice ceje ce sunt mai limpezi decât cele ce se vid", spune Sfântul loan
Gur de Aur^ z i voind s-i aduc pe asculttorii si pe calea cunoaterii
celei adevrate, el adaug: „Dac spui c
trebuie s crezi numai în ce vezi, îi
voi spune i eu trebuiec s
crezi mai mult in cele pe care nu le vezi decât în
cele |x: care le vezi. Par ciudate cuvintele mele, totui sunt adevrate \ w La
1

rândul su, Sfântul Macarie Egipteanul subliniaz rolul lucrrii diavoleti în

aceast confuzie si iluzie: „Din cauz a înclcat porunca, (sufletul}.., ac
ajuns jucria puterilor potrivnice. Acestea l-au scos din mini i au tocii
înclinarea lui spre cele cereti, încât e] nu mai vede cele ce i-au fcut i crede
c aa a fost de la început".'
4

H7
Cf. Origen, OmiB ia&ulm Nvmrtk XVII
^.CWMi smghUit'. AsceuH, ir. 2,

If't'iitVtt,
0E
'Ambigua, 10, PG9I, I M2B
81
Cf. Sf, Giigorie Pahima. Triade, II, 3. 73

''
Ibidsm
^ Omilii duhovnicii (Col. II), XLV b 5, Cf. 1,

52
 '

Patalwgkt unmlni rztti

Pierzând înelegerea adevrat

a realitii, pe care o avea în Duhul Sttm
4» «fflUKi ta continuare setea de a
mc. cunoatere, o mulime de cunoti,,,*,
ci la
cunoate, Iu! c££ SiSÎSfi
de aparente pri „ tre care 3e
mie
corespunztoare
„ »S5E
£
mulLdinu

S
Bft(Ifu| ,

cunoaterea uitarea de Dumnezeu „tulbur

sufletul prin r o grS ^
„S Z
spornica cunozttate"." Dar cunotinele
m.ma, parialeschimbtoare, diferite,
pe oaie te
chiar'opuse. ca

m
i ,i £ *«„*
,W
s !m defm.te
f de
G
f o minte
"" a "
'
S, " B n,ci de obiectivitate, de urm vreme ce

2S *SS
suni
neputincioasa deformant! i Cunoaterea raional?
cunoîtiii
i
e
&& »«»* 3SSS53S
? SMbl,lt *" msaj i care sunt,
deci cu tomt r-laii.,» "<> rv
° •
>
D
verse,e cunotine ale omului
mi sunt astfel decâ
n^ ;
pio.ectn 'i !
'

iluzori, ale contiinei sale

o anrnnit obiectivitate sau
stnnttf.ce - aceast obiectivitate
i
deczute," i acolo unde oare
s-a ajun, la „n adevr - ca

adevr
în cunollri
«nt d
S
reptezmtZr Jnto
«âWtfh»

CJ*
mtr-u,,
"' «^contiine
fel, au ajun, s
anume
care opereaz cu acelasi^ipd" proiecie
se m,eleag. în decderea
Vcare
care Io conmn"
Acea SlE prwectte poate, de altfel,
,
sa varieze potrivi, valorilo
la care Trn
"Hele lun ifice nu sunt neutre, cum subliniaz
^^
ci,
Sfântul Grigorie Palama'

mode™
moderne •
7*
ele stau m legtur
P ' iVij,t
' CU
cu scopurile oamenilor, „îi iau forma
fef1ee
cele ma, '
ii,e °efcto«S
S-mhn» «tar care se folosesc de ele i se schimb dmri
de vedere al celor care le dein",'"*
cu uuri tul "upj
*w»t* d punctul
unctul Mp
Aceasta este cu atât mai adevrat cu cât
cunotinele omului nu vin numii
umple vidul mtetectual creat prin
pierderea modului de «.matere
ual. ct au , scopul de ,p n
a-i satisface nevoile, cel
P tt* cele mai multe, sunt dictate de patimi. „Când
mai adesea de oWn materia!
cunoatere" iS
E?S£M 7 1,dUn S CeStS m ° duri: b
°^- *m deU,
~
-
" podo lb a
l h.M miwlui cutarea sârguiioare
a înelepciunii raionale, care
a. .armmrea lumti acesteia e potrivii
i din care ânesc noutile nscocinlor
SS^^*** i cele,al,e care '"-— SR '
ta£

^
" tyxtoltU'âtrr Nicoiae MwmJmf. 10.
Cf.Arhîm, Sofronie, StnivîitJ Sitwin Pini» icni „ lki e^
- -„,*
.

de
n,,, pimct tle vedere
sr ; itl! ,
£^££ Z2+£*££?» CMtcmpo" 1-

filosofic, concepia JdetiliaS"

c cancan *M
;|™% c„ .„. caratea* lllot „ lF
S
Uo«fte™ a «fcffi
nrivire
££ X"i fe ltl
la
a e
n «ii

JîWarfftt 1,6.

53
 Premise atitwptJlaxic*

pot oferi omului iluzia unei veritabile cunoateri i, apa-

Toate acestea îi

re tu, îi pot umple golul pe care îl resimte, îi uii ele nu-i sunt de nici un folos

temeinic, pentru c
nu-si poate împlini prin ele adevratul sau destin, care
este îndumnezeireaCunoaterea trupeasc, spune Sfântul Isaac irul, „se
lut.

numete cunotin deart, întrucât este goal de orice grija de Dumnezeu si

aduce o neputin raional in cugetare, pun and- o sub stpânirea trupului .

d:i
Grija ei este cu totul în Uimea aceasta" Nespunand nimic; despre Dumne- ,

zeu, ea nu spune nimic esenial nici despre om, nici despre creaturile de care
acesta esterspunztor din punct de vedere spiritual. ^Aceasta cunoatere,
spune Sfântul Simeon Noul Teolog, este cu adevrat o necunoatere a oric-
rui lucru bun'V 01

2- Patologia dorinei i a plcerii

a) Devierea dorinei .i pervertirea plcerii

Omul a fost creat în vederea unirii cu Dumnezeu. Facultatea poftitoare

i .
i
.TiGvuia, kniOiiirrîiK&u, kmâtiu.riiKTi fti;vau.v) a fost sdiUi in firea sa
pentru a putea sâ-L doreasc pe Dumnezeu, tind spre înlarea la El s i
mi
spre unirea cu El. Aceasta constituie folosirea fireasca a acestei fueLiltiîii
I;i4
potrivit naturii ei,
101
i care o pstreaz sntoas. ,jDac ochiuî a fost f-
cui anume ca ia caute lumina i s se sature de eu, iar urechea pentru sunete
i toate celei alte dup împlinete numai
rostul lor, atunci dorina sufletului se
J

când II afla pe Dumnezeu", spune Sfântul Nicolae Cabasila." Spre „Hristos, '

101
Dumnezeul nostru, este toat râvna'\ spune Sfanul Simeon Noul Teolog.

|LH:
Ibidem
Cateheze. XV. 20-2L
1:11

Este de renwcar, Îti cudni] ilciiKKnstttifiei noastre, cu miijcniiiieu Sfinilor Prini greci nu
101

folosesc lennenal femEhJij.Lia nuiniiî patru dorinele sinifualc, ci i pentru a desemna dorirea
lui Dumnezeii [in afnril o* Sfiinlul Ma&iivi Murlurisilaml, printre jiLii, a se vedea Fer

Teodoret al Cirului. Truftimentitt b&Uhr tUne^ti, V.

Toi nitfel. ci nu czHfi tâ foloseascii77).
cuvântul £pC0£ cnd e vorbu de iubire-u omului {Kfl tte fiXimnezeu (cf. Dioutaie Aieopugitul,
IhMfi-v Numirile dtirmfZ£&$tl< IV, 12) Ei folosesc, de tiaenieneti, cuvântul ifScvîl pentru
desemna utâi plcerea de ordin spiritul cH i pe ceti simurilor, cam e csizul la Sf. ti

K|
Mi ix im Mrturisitorul (ve?! între ui ic le: Cefe / ceptit, 14; Hti.\-piot.iuti fritre TalaSte, I;

55, 38). De asemenea: 51 lainic irul, Cuvinte înspre fuwofnel Î3l Ni chitii Stithatul, (\i>>

.i(X} de capele..., I 68. Evigrie, Tntfcfful pntetic, 24.

H

"''
CF. Isihie Statului. Capele dctsprv tivtvîr, 126, Dionisic Areopag] tul. Despre
Numirii? dum7iezfiepi. IV 16, Sf, Muxim Mrturisitorul, RspmRiri &&m Toiasie*
h

Prolog; 49. baia Pustnicul. Cuvinte ascetice, II, 5. Ni chita Snlhtitul, Cele 300 flfc
capete,... I. 16.
ICU
NichittL stithaiul, Ceh 300 d* tzfoti,*, t 15.
"n
Despre viaa hi Htist&s. 11/90.
1,11
£W*M*X5C24»26.
54
 Patologia omutstr vzui

Unirea cu El este pentru om, potrivit scopului naturii saJe însei, tor ce poate
fi (TiLii vrednic de dorit: „încununarea tuturor celor dorite, spune Sfanul
1 JQ?
Vasile cel Mure, este în dumnezei rea '.

De orice legat o plcere; din îndreptarea fireasc a dorinei

dorin este
iC
sale spre Dumnezeu, omul primete o bucurie duhovniceasc de nespus.
Zidind firea omeneasc, înva Sfântul Maxim Mrturisitorul, Dumnezeu a
dat minii ei o anumita capacitate de plcere, prin care s se poat bucura în
JfJ
chip lainic de Er." „Aceast" plcere (fi6aW|) dumnezeiasc i preaferici-
i""' este pentru om suprema bucurie, cci prin împrtirea din viaa lui
Dumnezeu Cel nemrginit, omul primete o plcere nemrginit - numit de
1
Hristos „bucurie deplin" (In 15,."li)" ''-, pe care n-ar putea-o dobândi în alt
fel pentrun
c
orice este în afara lui Dumnezeu, fiind mrginit, nu poate pro-
J2
duce decât o plcere neîndestultoare i mrginit. Tot aa. Sfântul Maxim
1

spune ca nu exist decât o singur bucurie, „utijja sufletului cu Cuvân-

111 1
tul", i o unic plcere^ dobândi rea ce lor dumnezeieti"."'
,,

Adam în starea a a originar, care, o spunem înc o dat, era starea fireas-
c a întregii umaniti, nu dorea nimic altceva decâl pe Dumnezeu, îndrep-
tându-i spre El „toata puterea Lui de iubire""* si de la El avLindu-51 desf-
tarea, bucuria, fericirea. Singur Dumnezeu era pentru om izvorul plcerilor:

„Numai in El îi afla omul desftarea", apune Sfântul Grigorie de Nyssa:

1

in Rai,omul nu cunotea plcerile M amestecate \ spune tot el în alt parte, ci

1 7
„binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele cel desvârit' ." Altfel

"•Despre SfimtiftDuJi, IX. 29.

m Cf, Sf. Â Ui n asie cel M&Jti» Cuvânt împotriva c/inilor, 2, Sf. Mm ini MamaiitoruJ,
Rspunsuri ctre Taîasie, 55. Padinii stal apune: „Desfiteazit-le în Domnul" (Ps. 36» 4).
Sf. Origcrie de Nyssa arat c& Eden ÎTisenrnTul „plîiccre cutaul" (Bgsprt facerea omu-
lui. XIX, PG44, ]%D)
m Râspwmtii ctre T<tfasi&, 61 (p. 336-337), Vorbind despre venirea Cuvântului lui
Duftititzen în Uup pentru Sf Mine ui b Egipteanul scrie ca nu-
a rest aurii natura arnuiut
ni. nt putea .suflatul sîl vieze i
ii , s
subziste în dumnezeirea Lui i sa ajung h viaa
nemuritoare i s se desfaleze de a plcere nestrieîicioas t de o slavi negiÎEâ".
i.t'tutifhi£(i ut 150 dr capete.,.. 67).

""Sf. Grigorie de Nyssa Despre feciorie, V. Sf. Maxim Martin isitomL hi fel, numete
1

5cvt| „pliicei'ca sufletului dup

fâspifftuH mitre Ta&tsie,
virtute" 58, scolia 22).
111
Cf, Sf. Nfeolw Cabaailu, Despre viaa fel Bristos, II, 92.
" :
Cf. Sf. Isaac SîtlJ, Cuvinte despre newtitift'i, 38.
11 "

Tuiriittr k Tatl S49D.

nustnt, PG 90.
"''
Hmfeiu, 90 IA. A se vedei, de asemenea, Evagrie, Capete gnostice;, III, 64, FV, 49;
t'riUiutii pmeiie. 12. Clemenl Alexandrinul, Strufmite, VI, 9, 75, 1. Famjhfzâ în ISO

de capete,,^ 106.
I! PG
Sf. Maxim MaiHni^iroiiLl, Ârnbigutu 120, 91, 135HC.
'••
Despre feciorie, XII, 4,8. Vezi i: Murele t.tawtU aalehetic, 8; Despt* facerea
omului, XIX. PG 44, 197B; XX, PG 44, 200C
1,1
Despre facema omutitr, XIX PG 44, 1&7B. h

55
 /" rvmix?
mit topologii. «
<

apus, Irînceput omul mi cunotea pjâcerea legata de

simuri, ,X>umnezeu.
care a aidiî. firea omeneasca nu a creat împreun
cu ea plcerea^ din sim-
ire", spune Sfântul Maxim."*
Diavolul pizmuindud 11 " pe om pentru bucuria duhovniceasc
eare-i era
menita. Ia îndemnat cu viclenie sâ^i mute dorina
de la Dumnezeu i s-o în-
drepte spre cele necuvenite, lucru de care
Dumnezeu, prin porunca Sfl. voise
JJM fereasc. „Diavolul, spune Sfântul Maxim Mrturisitorul prin amgire
la convins pe om sa-j mute dorina sufletului Je la
ceea ce este îngduit fi
ceea ce este oprit i sa" se abat spre clcarea
poruncii dumnezeieti" l2tl 2t!

Omul a fost astfel ispitit de diavol spre plceri care îi erau

necunoscute încâ
dar care erau mai apropiate $i mai lesne de dobândit- 1

decât plcerile spiritu-

al? spre care îl îndemna firea sa, .i de care
nu se împrea incâ decât în
parte, urmând s* intre în stpânirea lor
deplin Ia captul creterii sale du-
hovniceti. Plcerile pe care le punea înainte Cel
erau legate de dorirea
i
Ru
celor sensibiJe, pe care omul în starea ceti dintâi nu le cunotea ca atare.
Adam era menit sa se bucure i de realitile sensibile
Fac 2 16)
(cf. m
dar în chip spirilmil, adic în Dumnezeu, prin intermediul
„ratiunilo/lor spi-
iagoL Sfanul Maxim înva
rituale,
Dumnezeu, J-a introdus între fpturi c
ca cel din urm pe om 11 „care este peste toate",
„ca un laborator ce ine si
,

leag toate la un loc \ t1 ca o legtur natural ce mijlocete

f

prin prile sale

intre extremitile universului i aduce în sine
[a unitate cele desprite dupS
fire pnntr-o mare distan", Dumnezeu a
rânduit ea omul *df fac artat
prin sine marea tain a intei dumnezeieti: unirea
armonioas a extremiti-
lor din fpturi între ele. unire ceînainteaz în sus i pe rând de la cele ime-
diate la celemai îndeprtate si de la cele mai de jos la cele mai înalte
indu-se in Dumrtezeu'\ m stai-
Ei trebuia ca, prin cunoaterea si contemplarea ra-
iunilor Ikgrt) din lucruri i prin iubire, unifice creaia sensibil, iar apoi s
s uneasc cete sensibile cu cele inteligibile. * 1 1

Dar Adam, prinlr-o rea folosire a libertii sale. s-a abtut de la acest tel,
care în final l-ar fi dus Dumnezeu, pe el i întreaga creaie unifi-
la unirea cu
cata în i-a pervertit astfel propria natur: „Dup ce a fost creata omul
el;

s-a micat, de bunvoie, contrar firii i fr de minte to^ofrcwc.)..,

abuzând
de puterea natural dat lui prin creaie spre unirea celor desprite, ca mai
vârtos su despart cele unite 1
'. l
* Adam a început sa priveasc si sa doreasc"

*
Rspunsuri râu? Ttt/axîr, 61.
'^Accust este des sublimaii de Sfinii Phliinfî. Veri, de pîlri^:
rrtifiHUirii
Sf. Muxim
Mrturisitorul, Huxpumtm «*te Taim*, Prolog. Sf.
Grigoric de Nvssj, Marek ctwânt
vmeht'tic. 6.
'*'
Tâhuire fa fatal nmtnu PG 90, £04C (p.273).
' Cf. Sf. AUiTiJisfecel Mare. Cuvânt împotriva gttnflvA 3.
Cf. Sf,MatEuie Egipteanul. Ontiiti duhovnicii (CcL II) XIII J
'-
Ambigua, 106. PG 91 mSB. Cf. îmi C.
, I
114
Cf. ibtdm* 1305D- 1 Î08A
'
1S
ihktrm. I30SC.

56
 creaturile, vrând s se bucure de ele în sine i numai pentru sine, în mod ego-
ist, adieS în afara lui Dumnezeu; sau, cum zice Sfanul Maxim, „încercând s
dobândeasc, cum nu trebuit cele de lui Dumnezeu, fr Dumnezeu si îna-
de Dumnezeu, %% nu dupft Dumnezeu' - 6 Astfel el
inte 1 1

a înlocuit dorina si .

plcerea de ordin duhovnicesc, conforme firii sale, cu o dorin

i o plcere
n upeti, potrivnice fii ii. - „Plcerea pe 1

care a ajun» omul s-o cunoasc prin

foalciunes diavolului swa 1'acut pricinii cderii", spune: Sfnntul Grigorie de
i

Nyssa, Iar Sfântul Chirii de Scythopolis spune

"
i el:
inteJ^imie, Adani w nles ceea ce a prut desfttor pentru
locul frumuseii
ochii sîîi tru-
M
peti" Explicând acest proces, Sfântul Maxim arata
'

stnccioase, întorcând spre materie dorina lui cea dup

„lipindu-se de cele c
fire", prin dulceaa
plcerilor trupeti, i-a îndeprtat mintea de la înelegerea dumnezeiasca a
celor inteligibile, care ii era proprie dup fire. 1 ™
încetând de a-L mai dori i iubi pe Dumnezeu, omul a început
sa se
iubeasc pe sine - iubite pe care Sfinii Prini, i mai
ales Sfâniul Maxim
Mrturisitorul, o numesc filautlc tyitarafaj - i realitatea sensibil,
scofind
deitfci inwnte din sine i
din aceasta, în priikjpul prin mijlocirea simurifor,
truputui, plcerile i desftarea." „Oamenii, 1

spune Sfântul Atanasie

f[î
cel Mare, nesocotind cele bune i
lenevindu-se cu înelegerea, au cutat mai
vârtos cele mai apropiate de ei. Iar mai aproape le-au
fost trupul si simurile
ticestuia. De aceea i-au desprit mintea
lor de cele inteligibile i au început
£3 se priveasc pe ei înii Iar privindu-se pe ei înii i cunoscându-i
trupul i celelalte lucruri sensibile i lâsându se amgii de ele, au czut în
poftele [or, alegând cele ale lor in locul contemplrii lui Dumnezeu". nî

Aceasta abatere a doririi lui Dumnezeu, omeneasc, aceast

saditâ în firea
deviere a puterii poftitoare a omului, care-l îndeprteaz de Dumnezeu, spre

'_* Cf. Sf. Maxim Mrturiaifoi-ul, RAvpwwuri câtre Tuteisir, 61

ftfsfwr jktwm, XI L 4.
'"
' Viaa Sfântului ava, 3,
* Tâkwiy tu Tatat nt>slm t PG 90, 8SSC.
|

Trebuie remarc™, o
data cu Sf. Joiin Dumwchin,
&iî
plcere» îmnriter sau a c
nu este numai trupeasc: „Dintre plceri, unele simt sufleteti, ultele
eflriiii
fcrapetl.
Sufleteti suni acelea care aparin sufletului în sine (...) Trupeti
sunt acelea la fiiru
participi, si i
trupul Pentru aceasta se
sufletul text trupeti tente cele care se mm
ruportcaaii |« hrnit. Iu legaturi sexuale i cele usemencti. Dur
nimeni nu v\ gjhri plceri
proprii minau trupului ' iDo
1

m
utu-ru II, 13), Sf. Maxicn (Vfiimaîsitonrl explic pi acere»
de iHihn nmua] i reUifia ti cu dorina de acelei fel, spunandr
JPJâeereti pentni cele
oprire j* nuste uintr-o pasiune fal de ceva sensibil, ptiu
mijlocireu lucriirii simarilor,
FimilcJi plcoren nu este altceva dec EU o form ii senzaiei
modelate în
Ofganul simu-
lui vreun lucru sensibil, sau un mod ui luctiirii simuri lor dciemiiruit
prin
de o poft
regionalii. Cc] poftii râugatâ Iu senzaie se traasfoimji în
pliere, hfcpriiaJtad sen-
HJbj o fbmn, si senzaia micat de pofta nate plcerea ciiml atinge lucrn! sensibil''
{Ambigua, 12, PG 51
hî
M2Q. I

%
1

Cuvâni mipotrivfi elinttor,

57
 Premise tmtntpufogire

care era In chip firesc îndreptata, ducându-k contrar

^'
firii sau raiunii, spre
IJ *
o realitate sensibila Inutil în sine constituie o pervertire, o denaturare, o îm-
bolnvire a acestei faculti, cure afecteaz, dup cum vom vedea, întreaga
aatura omeneasca'. într-adevflr, spune Sfântul Maxim, „rul este abaterea
lucrrii puterilor (fcu Miilor) sdite în fire de la scopul lor, i nimic altceva.
Sau. iari, râul este micarea nesocotit puterilor naturale spre altceva de-
li

cfiî scopul lor, în urma unei judeci greite. Iar scop numesc: Cauza celor ce

sunt, dup care se doresc în chip firesc toate", * Corelativ, plScerea dup
J 1

simuri apare ca „lucrarea sufletului contrara" firii", care „nu poate avea' alt în-
1

decât abaterea sufletului de la cele conforme firii sale".

'

ceput al naterii ei

De aceea Prinii vorbesc deseori despre „boala poftei" i considera iubirea

de plcere (tjjiXrSoAct) ca pe cea dintâi i cea mai mure boal sufleteasc a
1 - 7
omului czut,

Ajuni aici, ne putem în tichii care este. în fond, cauza cderii omului: faptul
c omul i-a indrepti.it dorina pre realitatea sensibil l-a înstrina! de Dumnezeu
sli îndeprtarea de Dumnezeu ]-a mânat spre aceasta ? Sfinii Prini socotesc c
ccii dintâi, artând c, din pricina strii de copilrie pe care o avea la început în

Rai, omul a ascultat îndemnul Celui Rftu de «-i însui „bunuri' mai uor de
1

dobândit i mai la îndemâna lui, cum am vzul, puin mai sus, cil spune Sfântul
Atanasie. Sfanul Maxim Mfrrurisitam! adopl i el o poziie asemntoare:
„Vicleanul, acoperindu-î de cele mai multe ori pizma sub chipul bunvoinei i
înduplecând cu viclenie pe om sft-i mite dorina spre altceva din cele ce sunt, i
". LJS
nu spre cauz, a sdit în el necunotina cauzei
Dar ne putem opri i asupra celui Eall punct de vedere, Exist, într-adevr,
o interaciune a acestor dou cauze, o dialectic pe care o indica Sfântul Ma-
xim în alt pasaj, în care descrie procesul cderii omului i unde se vede cum
dorirea celor sensibile i a plcerii adus de ele, pe de o parte, i uitarea de
Dumnezeu, pe de alta, dar i iubirea egoist de sine, se sporesc una pe alta,
se condiioneaz i se întresc în mod reciproc; „Cu cât se îngrijea omul mai
mult de cunotina celor vzute prin simire, cu atât îi strângea în jurul su
mi-ii iLire netiina de Dumnezeu. t cu cât îi strângea mai mult legturile ne-

tiinei, cu atât se lipea mai mult de experiena gusLrii prin simire a bunuri-
lor materiale cunoscute. Dar cu ct se umplea mai mult de aceasl experien-

r;|L
Cf„ St", loan Pamsischin,, Ciivfim de mtJJt't jnfosiTar.
IM
Cf. N ic hi li StithMui, CW* 30Qdeccp*t*tt 15; 16.
'"
Rspunsuri t&toi Takme, Prolog. Cf. Diotiisie Areopngitul. Despre Nutmrik t&mmm-
iefi, IV, 16
'

Râspmwrt wftre T&festf, 58.

"
A se ve-d-ea. în ceeti ce. plcere Consideraii explicit cil bo il:i:
private iubirea de. L

\wfi*>[>trw. XV, 136. Avva DoroLei, Imvifcifuri de mJJef Jfftnititcire, XI. 10. Epi-Xtote*
7, 4>2^
l Sf, MuximMiutiLrisiiaiiil. Capete despre dm*mtv*, II. 44; 70. Sf. lo&n Dwnas-
chin. Cttvânt tU' .suflet fttlttâittf, Sf. Nichita Stîthtiiul, Ceh- 3&Q cfe rapt-Si-.... 22, M
1
* RâspiiTMitri ciittT Tcdasiâ\ Frglo£- Cf, 65.

58
 Paîotcgm amuiri nritf

la, cu atât se aprindea mm

mult patima iubirii trupeti de sine, care se ntea
din ea i
cu cât se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeti de sine (filau-
tia), cu atât nscocea mai multe moduri de producere, a plcerii, cure este
*
rodul i inta iubirii trupeti de suie",
1 5'

Multiplele forme dorinei prin care omul czut caut diferite moduri
iile

de obinere a desftrii simurilor* creia îi dedic de acum înainte existena,

dar ii mijloacele prin care încearc, psihologic i fizic, sa îndeprteze dure-
rea cure, cum vom vedea, urmeaz plcerii, constituie patimile, care apar ast-
fel ca nscociri ale omului tn scopul împlinirii noilor aale nevoi. Dorind cj
„iubirea trupeasca de sine aib unit cu ea numai pleerea rmânând nein-
sa (

CtrcatiS de durere. ..^ aa s-a strecurat, marea i ne nu martira mulime a patimi-

1
adugând mai
'

viaa oamenilor' scrie Sfântul Maxim.

1
1

lor stricâcioase în ,
'

departe: .,C3utfuid plcerea din pricina iubirii trupeti de noi Înine i str-
duindu-ne sâ fugim de durere din aceeai pricin, nscocim surse neînchipui-
te de patimi fctoare de stricciune {...y, iubirea faa de partea lui vzut,

adic fa de trup, îl silete ca pe un rob, prin pofta de plcere i frica de du-

rere, s nscoceasc multe forme ale patimilor, dup cum se nimeresc timpu-
*
rile i lucrurile i dup cum îl îndeamn modul lui de a fi
1 3 1
'.

h) tcam f mia dorinei

Dorinele spirituale, care se înmnuncln^/ii în dorirea lui Dumnezeu, si

dorinele legate de simuri, „carnale", nu constituie, cum am putea crede la o
prim abordare, dou feluri de dorini, diferite prin obâria lor: în fiina omu-
lui nu exist dect o unic putere de a dori (buGuuAa, buQunruKQV,
141
fcnLQi^nruKTi Suuoaai^),
La omul pe care |-am definit ca normal (Adam înmiite de cdere, sfântul,
omul restaurai în lisus Hrisros), aceast putere doritoare, potrivit naturii sale,
este în întregime îndreptat spre Dumnezeu, „obiectul" firesc i normal al
dorinei omeneti.
Dorinele legate de simuri cpt« ^tar la omul czut i pctos, în natura
lor profund, nu sunt altceva dect aceast dorin, cure, Eibtut de la elul ei
firesc, s-a întors contra propriei firi, divizându-se potrivit realitii sensibile,
caracterizat prin mul Li pi ici late, spre care S-ia îndreptat.
Astfel, toate dorinele omului czut apar din aceast decdere i ]ieorientare
patologici a dorinei fireti iniiale dup Dumnezeu, prin întoarcerea ei centrii
firii, prin pervertirea ei. Ele sunt simple succedanee, iar plcerea sensibil pe care
omul o dobândete în acest fel nu este dect un simulacru al desftrii spirituale

'''
Ibîd&n, Pi'plcg.
|4!:
Ihhlrrn. Cf. Murea AseetuL Despre legea duhovniceasc,, 102- St". iCM DNinaschin.
Cuvânt de m/Iei folositor, Teognost, Qssprrjfaptitrirtri iWcw, 4.
!

" ihhtem,
I4J
Cf. Fer, Teodoret al Cirului. Tratamentui boUÎ&t titifretL V, 77,

59
 Ifymiftf antropofagie?

43
i al adevratului bineJ O mulime de învaturi patristice vin în sprijinul aces-
leiidei^" Prin alipirea de trup, spune Sfanul Maxim, „iubirea datoraii de noi
Qrigen, artând cele dou direcii divergente
141
numai tui Dumnezeu se împarte".
în care poate merge aceasta unica om, scrie înc si
facultate de a iubi existenta" în
mai precis: „Uns dintre manifestrile sufletului este dragostea, pe cane noi o
folosim bine pentru a iubi atunci când iubim înetepeiuueEi i virtutea; îns când
iubirea nadsu'a coboar la fapte mai puUji bune, atunci carnea si sângele sunt cele
fie care le îubim'V^' Âvva Isaia, la rândul sau, spune: „Dorirea cea dup fire este
dorirea minii si nu este fr dorirea lui Dumnezeu; precum nu e nici iubirea celor

conforme firii. De aceea s-a numit Daniel «brbatul doririlor^ (Dan. 9, 23),
141
Vrjmaul aceast dorire în pofti rea urâta a toat necurtia"*
a schimbat
Sfântul Grigorie de Nyssa cate la fel de expbeit atunci când vorbete despre cei
care ,jdup ce i-au întors toat puterea de a iubi si au mutat elanul * minii de la
1

realitile dumnezeieti spre lucruri pmânteti si josnice, au lsat arina sufletului

lor prada' patimilor; i a$fl au încetat sa se mai înale spre cele cereti, iar dorirea
(de Dumnezeu si a celor cereti), aproape sectuit, abtut din drumul ei» s-a
q
îndreptai ap re patimi'*. " Toi eJ vorbete, în alt loc, despre omul care „rpind ca
un fur iubirea datorat numai lui Dumnezeu, o risipete în pofte omeneti"'. ^ i
1

înc: ,35 ne înlm deasupra celor care atrag poftele omeneti, care. dei de
rând, strieaeioase i urctoare, sunt socotite frumoase, i de aceea vrednice de
râvnit i de mulî pre, i s
nu ne risipim nebunete cu ele puterea noastr de a
SJ
iubr>
O caracteristic esenial a acestei
faculti n omului, cane dovedete nu c
se poate vorbi decât despre o unic dorin, este Faptul ea nu se poate în- c
drepta i aspre Dumnezeu, i spre realitatea sensibil. „Nu vom afla într-o ini-

m mai multe patimi apune Sfântul lottn Gur de Aur, cci se ajung una pe
alta. i
fiind inima împrita între ele, devine sEabn, patima cea mai tare su-
pun fin du- le pe toate". Iar Sfântul Isaac irul arat c: M nu poate cineva do-
bândi dragostea de Dumnezeu o dat cu pofti rea |urmi V
s n n
„Nu st în firea -

„Buntile acestei viei, care nu suni decât un joc de cuvinte mincinoase, nici una
'""'

nu aduce în suflet dragostea i huenria, Pe ritm ca pari;! i cceu de ne-LU prea bun mi-i
decât un mincinos idol al iu Iky i bitului Bine", scrie St\ Nicolne C&bftsftfl fP&prp viaa
/ti t iris tos, IJ, p S7h
O gsim mm ales hi Sf. Gri^rie de Nysati {Orz/w feriuric, Vi
lJA
VI, 2: IX, ]; XI, 3*
XV [II. 3) i la Sf. Maxim Maturi si torul. Capei tlasp/v ttmgo.it<\ III. 71: Rctepttttsuri
fain' TaiasU-. 49 Tâktiire Io \ T&tt nost ni. PG 30. 896C
l
**-Amtogm. 10,PG'JI, U44B.
r
" Dimii* ia * ânt&rtG cântrilor, U. I.
'
ihiuii?jeri $i noua tircuvinte tiXCMice, N. \ .

t **|i

Qpufy cure poale: fi tradus i prin „impuls" sun „dorin".

Despre fee f o rit* JX, , I.
::i1
Ibidum, 2.
IM
Jhtttem, XI 3.
n Omilii
'

te imtn, II, 5.
,!;l
OiWii/i th'.spve. 1
nci-fifftfth 4. Cf, 44.

60
 Patologia omit /ui cazul

puterii noastre iubitoare,

jealc
spune limpede Sfântul Grjgorie de Nysaa,
acelai timp desftrilor trupeti i unirii spirituale" r «
in
slu^ s
Cci expli-
ca el mai departe, ochiul nu poate vedea deodat
doua lucruri, ei numai dac
Je privete pe ctod pe fiecare dintre
ele; nici limba nu ar putea sa
slujeasc
unorgraiun diferite, rostind fin aceeai clipa cuvinte evreieti
i cuvinte gre-
cerr; nici urechea nu poate asculta în acelai
timp istorisirea unor întâmplri
oarecare p cuvântul celui care învtura d
M .'"
amintim aici i cele spuseS
de Apostolul Pa vet: „Trapa! poftete împotriva
duhului, iar duhul, împotriva
trupului; cc] acestea *e împotrivesc unul altuia,
1
ca nu facei cele ce ai s
vot (QaL '
17). Sau cum a spus însui Hristos: „Nimeni
nu poate sa slu-
jeasc la doi domni, cci sau pe unul îl va urî i pe celalalt
îi va iubi sau de
unul Ke va lipi i pe celalalt îi va dispreui" (Mt ft,
24; Le 16, 13),
îndreptandu^i dorina spre ceva, prin chiar acest fapt omul o
Astfel,
în-
deprteaz de altceva, Grija de una duce neaprat ia
, b
lepdarea celeilalte"
spune Sfanul Grigorie de Nyssa, *' De aici reiese ca, cu 1

cât omul dorete i

iubete mai mult cele aje lumii, cu atât mai puin
îl dorete i îl iubete pe
Dumnezeu. „De asta dragostea noastr de Hristos este mat slab,
ne irosim Toat puterea dragostei noastre
pentru c
în dragostea de cele lumeti* IS7 Cel
1

nu-i îndreapt toat dorina sa spre Dumnezeu, în

care
chip necesar va dori
fpturile i va iubi lumea:'-' „La ce! care nu
tie umble pe calea duhovni- s
ceasc („.) toat preocuparea lui se numai în jurul trupului" scrie mic
Sfamul Maxim Mrturisitorul. '' 1

hr Sfântul Gr teorie Palama constata c

1

omul care nu^L iubete pe Dumnezeu din tot sufletul su i din

toat inima sa
„aieaigl încoace i
încolo prin lume, irosindu-i de dragul ei ceu mai
mare
parte a iubirii sau chiar toat iubirea de care este
invers, cel care îsi îndreapt toat dorina
în stare inima ]uj".
lfi0
i
spre iubirea sincer a lui Dumne^
zeu. mi poate dori vreun lucru omenesc i nu cunoate dorine ptimae, cci
]-a îndreptai spre El i spre realitile spirituale toat puterea iubirii
sale, „fu
Duhul s umblai i s nu împlinii pofta trupului" (Gal, 5, 16), înva Apos-
tolul Pavcl. tar
Sfântul Diadoh al Foticeei se întreab: „Ce poft va mai
avea
de bttoltiîe lumii cel ce e hrnii de dragostei dumnezeiasc 7". l!,i
J,a cei
care i-au înlat mintea la Dumnezeu
\ sufletul l-au aprins cu iubirea Lui,
Impui nu mai poftete cele ce se împotrivea duhului",
spune, în acelai sens,
S ramul Grigorie Palama. [fia La rândul su,
Sfântul Simeon Nou] Teolog

154
Despre feciori^ XX, 3,

m lbidt>tU
*7
k Mutei, IV, 9,
Omilii
Folosim iiicr cuviintul Jurne" în accepia sa duhovniceasca
"
tnitUion^lti, în cure ei
de£em.iieu7 trupul j patimile.
'
CtifM>it>. dfspre dragoste^ IV. 65.
^'Tnadi-AU, JS.

if
1

( 'itrâfit ascetic m JOO de tetpfH, 90.

* Triade, l
2, 9.

61
scrie: Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate s fie târât spre pofti-

te i dorinele trupului i nici spre uite pofte ale lucrurilor %\ patimilor vzute
sau nevzute. Fiindc pornirea inimii lui sau mai degrab toata înclinarea vo-

inei legat de dulcea iubire a Iul Dumnezeu. Deci aceasta tund legat,
Jui e

precum spuneam, de Fctorul ei, cum, spune-mi, se va putea aprinde irupul

11,1

sau în general s- i împlineasc poftele ei ? Nicidecum".

Faptul c dorina, deviata de la unul dintre cele dou domenii -- spiritual

sau sensibil /trupesc - spre care s-ar fi îndreptat, se fu mod necesar mic
spre domeniul opus, se explic prin caracterul mobil al sufletului, prin faptul
c omul nu înceteaz sa doreasc ceva i, deci, dac îi retrage dnrina de la
un lucru spre care o îndrepta pân atunci, el simte imediat nevoia de a gsi
un altul spre care s i-o îndrepte.:^ Sfântul Nichita Slithatul spune; „Fiindc
sufletul este schimbtor din fire, el este supus schimbrii; dac A prsete
',^ Aceiai 1

sârguina spre cele dumnezeieti, cade în grija de cele pmânteti

:u:<mment ii folosete si Sfanul Atanasie atunci când vorbete despre cdeneii
omului în Rai: „Cci firea, fiind uor mictoare, nu înceteaz de a se mica,
chiar dac se întoarce de la cele bune. Dar ea nu se mai pe ca leu virtu- mic
ii, nici ca s
vad pe Dumnezeu, c-1, gândind la cele ce nu sunt. preface ceea
ce este în puterea ei, folos indu -se rau de aceasta pemru poftele ce le- a nsco-
cit, dat fiind c a fost creat i cu voie liber. Cci, precum poate înclina spre
cele bune, aa poate s se întoarc de cele bune. Iar înforcandu-se de
si Sa la

bine. se gândete numaidecât la cele potrivnice. Cci nu poate sâ nu se mite

M J<j!
deloc, fiind prin fire uorniiseâtoare ,

Atunci când vom studia. în capitolul urmtor, diferitele patimi, vom vedea
c exist o ieonomie a dorinei nu numai in acest plan vertical pe care l-am.
evocat aici în care dorina se mic fie spre realitile spirituale, fie spre

cele sensibile, trebuind s se îndeprteze

de unele atunci când se îndreapt
spre cele opuse -, ci si unul orizontal, în care dorina omului se mica printre
diferitele obiecte ale patimilor i unde, la fel lsandu-se
prud unora, le
prsete pe altele

c) Patologia dorinei si a plcerii, hi ttmtit vzut

Vorbind despre dorina pervertit a omului czut, Sfântul Vasile celM Mare
scrie: „Pofta este o boal a sufletului (fertlSujitqs foco fea-u yuxfte) .
1f '

i
putem spune c este aa, din multe privine.
'**
e&te*i*#r*XXVK 109*Î21 U'. III, 175.
fto
CI Origen, (huiii in Cartea Ni&mrit* XX, 2. Sr\ Gri^orie de Ny&s^ t)r spre jecia*
rf#, VI, 2.
L
" Oe$prws*tft&.&, ef.41
:f,t '
Cuvânt împotriva clinilor, IV.
""'"
Si-rismt 366

52
 4 ,

PatatoflU ottlitttu' rft2.ni

16 *
Mutându-i dorina de la Dumnezeu, Care era elul ei firesc, propriu ,

norma], spre sine însui i spre cele sensibile, si aflftndu-i în ele desftarea,
Dumnezeu, omul a folosit-o în chip necuvenit, '*" neîndrumand-o
Eh afara lui

conform Hrii ei, l?0 ci acionând contra firii. Supunând simurilor pierea sa
Fireasc de a dori> omut i-a vzut plcerea niicându-se potrivnic firii, spre
T]
1
likiiink- sensibile, prin mijlocirea singurilor ; ne spune Sfântul Maxim Mr-
|7J
[iuesitoniL gsim scris: „Dac omul dorete
Iar la Sfântul Nichita StithaUil
bunurile cele statornice druite de Dumnezeu i care sunt venice (...), atunci
el se mic potrivit firii
11
„dac îns hrnete în sufletul su dorine îndrepta-
;

te spre cele materiale, întoarse spre cele pieritoare i care nu pot dinui (,.),

atu ne el se mica într-un mod lipsit de raiune împotriva firii". l7 „Lipsit de

î

raiune" înseamn contrar raiunii f^ove*;). raiune care, în Ultimi analiz, în

Jimiina învturii patristice, înseamn conformitate cu Logos uL Cuvântul.
Altfel spus, îndeprtând u- i dorina de Hristos, omul aiureaz, purtând u-£e
ca uit smintit, nebunete. m De aceea Sfântul Maxim vorbete despre „nebu-
nia miliii, care- i mic, potrivnic firii, dorina spre lucrurile sensibile".
174

Dorina rtcita a omului îl face sa triasc într-o lume pe dos, în care

.florile sunt rsturnate. în care lucrurile i-au pierdut ordinea i adevratele
proporii; „pofta face mai iubite decât Cauza i Fi ini cea unic i singura li

vrednic de dorit (,,,) cele cte dup ea"; " oitiu] ajunge s priveasc cu teama 1

cele vrednice de dorit i s

le resping, îngrijindu-se de cele nevrednice,
376

constat SfLUitul Maxim. Omul czut ajunge astfel s triasc într-un mod cu
(otul delirant.
I;>r aceasta cu atât mai mult cu cat, pierzând înelegerea adevratului
Dumnezeu, ajunge, prin aceasta reorientare a dorinei sale i prin descope-
el

ri ren de noi desftri, sa absolutizeze dorinele i plcerile sensibile i, prin

e3e, obiectele pasiunilor sale, pe care le asaz în locul lui Dumnezeu, aa cum
arat Sfântul Maxim: „împrtind u~se deci omul msur de aceasta fr
numai prin simire, asemenea dobitoacelor necuvânttoare, aflând prin ex- :
i

perien c
împrtirea de cele sensibile susine firea lui trupeasc i vzut,
a prsit frumuseea dumnezeiasc menit s alctuiasc podoaba lui spiritu-
aJa si ît socotit zidirea vzut drept Dumnezeu, îndumiiezeind-o datorit fapr

|NC
Cf. Sf. Griguric de. Nvssa, Dsprf /«dorfft XV HI, 2; %.
"'
fbidetn* \
m Rspunsuri câtt* Ttihsie, 61.
1
'

Dtipre suflei, 33; 34.

'"
StTmtul toiul Gar de Aur spune: „Noi cei cur e ne-4im predai inimile tm iubirii celei
h

nebune, ci ceki nitii nobile, celei mai înalte dintre iubiri..." (Dttfpre. sinipungereu ini-
mii, l, 2)
1

|U
Rspunsuri eâtft Titimip, 61.
Sf. Maxim Meniri st torni, fâkiurt' la Tatâi nastm. PG 90, S88C.
* Ras pi faxuri chv. Tattutie, Prolog.

63
 177
1 oi e de trebuina pentru susinerea trupului",
ului Atunci omul îi fiice din
realitile sensibile o mulime de false zeiti, idoli care sunt din aceeai pl-
i

mad cu dorinele Iui pervertite i pe msura lor,

cu creaturile, omul nu-L mm are în vedere pe Dumnezeu,
fn relaiile sale
ti propria sa plcere, iar singura Iui norm sun: propriile pofte. El nu ruai pri-

vete creaturile în funcie de logoi lor - „raiunile duhovniceti" - ci le con-

sidera ca importante sau valoroase numai în msura în care le dorete i in
funcie de intensitatea plcerii pe care ele t-o ofer. Astfel lumea devine pen-
Iru om proiecia fan tas mai c
a dorinelor sale, iar creai] ri le. simple mijloace
de satisfacere a patimilor lui, instrumente de desftare a simurilor. Relaiile
omului cu celelalte fpturi i cu semenii suin cu totul strâmbate, pentruc
acetia, pierzându-i pentru el valoarea spiritual, ajung simple obiecte de
care se folosete pentru a-i satisface nenumratele patimi, Raporturile dintre
fiinele omeneti, devin, în fond, raporturi între obiecte supuse predate capri-
ciilor,dorinelor i plcerilor simurilor.
Mânat de dorina lui pervertit, omul caut întotdeauna într-o direcie gre-
it binele propriu, i binele în general i definete cu constana în mod
b

greit binele, lubindu-L pe Dumnezeu, omul iubea adevratul Bine i pe toa-

te le judeca numai în funcie de El. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu i
nedorindu-L decât pe EL omul respingea rul. Prin pcat, el gust din rodul
pomului cunotinei binelui i a rului; dorind desftarea cu cele sensibile, el
prsete Binele absolut i unic, experiaz rul i inaugureaz un mod de
existent în care, pentru el, binele i rul ajung sâ se confunde. ,,Mâneând
din pomul neascultrii, (omul) încerca în simire cunotina binelui i rului
amestecate în el'', spune Sfântul Maxim. I7 * fn contiina omului czut, ru!
nu n l-ir firi v ir ca ru. ci foarte adesea este socotit bine. în starea de pc-
1 . i i

toenie, plcerea devine criteriul binelui; cunoaterea binelui i rului pe care

au dobândît-o oamenii prin pcat nu. mai este cu adevrat cunoaterea i
discernmântul pe care le aveau atunci când cunoteau adevratul Bine i
respingeau rul, ci mai curând, dup cum remarc Sfântul Grigorie de Nyssa,
t:ri
„înclinarea... spre ceva ce-i st la inim", Omul poate astfel numi i cuta
ca bun ceea ce este plcut, pentru simplul motiv c-i place, chiar dac, în
mod obiectiv, acesta este pentru el duntor; i, tot aa, el poate s
fug, ca
de ceva ru, de ceea ce este, în chip obiectiv, bun, pentru c
îi produce, în

planul sensibilitii, neplcere. Binele i rul sunt astfel definite în mod su-
biectiv, pornind de la dorinele sensibile i în funcie de plcerea urmrit,
creându-se o confuzie permanent între ceea ce omului îi apare, potrivit do-
rinei sale pervertite, a fi bine, i binele real i autentic. Astfel, Sfanul Grigo-
rie Palama seriei „Cel cucerit i purtat de poftele cele rele poftete cele ce i

se par lui bune, dar arat prin fapte c

nu cunoate ceea ce este cu adevrat

™ Ihidem.
ltH
fhulem.
|7,J
Dwprvjhvwu wrmttii., XX, PG 44 I&7CD,
H

64
 Premiu? titit miologie*

cete de fa i la slava lor, li c nu mai

exist nimic altceva afar de cele
socotit
vzute i c
numai cele vremelnice i cele trupeti sunt bun.e"\
|Kh
Aceasta restrân-
gere B realitii la o parte a ei i viziunea deformata care rezulta de aici apar i ele
ca o stare de de dorina pervertit, cu atâ! mai mult cu cât omuL
delir, instituita

dorind creaturile dup aparenele lor i în afara lui Dumnezeu si socotind se c

bucura de ele. dorete i se bucur de o fantasm, se alipete de ceva care, aa
cum am artat deja, nici nu exist în realitate.
Pervertirea facultii poftitoare mai are, pentru oameni, si alte urmri,
deosebit de grave. „Aa a devenit viaa noastr plina de suspine",-! Ei încep
s divinizeze însei „patimile cele ruinoase, pe care Dumnezeu l-fc oprit nici
''/ "
mcar a te gândi
1 1

„cinstind, cum spune Sfanul Maxim, pricinile cure

pierd (Viaa) si nscocind i cultivând prilejurile coruperii sale, datorit nu-

tiinei'
1 MJI
Prin dorinele sale contrare omul czut ajunge sa se autodis-
firii,

trug. „Aa s-a tiat firea cea unic in ti ne umani re pfniiu-ete, "i noi, cei ce
pe alii ca reptilele i fiarele". * Prin
1

suntem de aceeai fire. ne mâncm unii rjV

plcerea sensibil, omul Vi învenineaz sufletul, scrie el în alta parte^'* „Su-

netul este mistuit de focul plcerilor trupeti", spune Marcu Ascetul,
1

Sfanul Grigorie de Nyssa, în ceea ce-l privete, afirma „ceea ce pune c

stpânire pe voina noastr i. o trage de la bine la ru e într-adevr o neputin-
a, o slbiciune", " o boal a firii noastre. într-adevr, întoreându-i dorina
1

de la Dumnezeu i predandu-se simirii, omul nu i-a pervertit numai puterea

poftitoare, ci si-a tulburat întreaga fiin, toate faeultik sule manifestân-
dii^ae anapoda i fr 1

nici o rând ui al â\ cu totul la îniâmplare. ingrijindu-se

njmai de cele nevrednice de dorit, omul, remarc Sfântul Maxim, Ji pre-

schimb dispoziia sufletului deodat cu cele ce se împrtie, ca pe una ce^se
rostogolete împreuna cu cele ce curg i nu înelege se pierde, din pricina c
io ta lei orbiri a sufletului de adevr".
'"'
fa 1

Lr n;i dinrre cele mtsi grave tulburri pe care o nre omul de indurat este dez-
ordinea fcu! li lor sale, Sfanul Maxim spune vielul de aur, care sim- c
bolizeaz realitatea sensibil ridicat la rangul de idol, reprezint în acelai
timp „amestecarea i confuzia puterilor naturale întreokilifi", sau mai curând,
spune e], „împreunarea lor ptima i nesocotita, care natere lucrrii
'*"'
d
nesocotite a patimilor contra Firii",

Efectele schimbrii sensului dorinei le resimte în primul nind mintea

omului. Despre patologia ei am vorbit în capitolul precedent. semnalm S
lS
Chtvânt unpatriva rliftHor. 8,

Rspunsuri ctre Ttihi&ic* Prolog.

:
"

"
SI Sinieon Noul Teolog, Dixramuii atcc.Xl II, 101-107.
'"
;

Rspunsuri rât re. Takisie, Prolog.

'''"
tindem,
m Â7nbl$ua, 10. PG9I, II56C,
m Epistol ctre Nteoteâ Monahul, 7.
m Martin rugini catehetlc, ÎS,
"
Rspunsuri rtJlfV Tmfajfz; Prolog.
'
fhidmi, l6(CCSGl.p. 105),

66
 Premise atttrop&hgice

cele de faa si la slava lor, a socotit ca nu mai exist nimic altceva afar de cele
vzute ic numai cele vremelnice ^ Aceast restrân-
i cele trupeti sunt bune \

gere a realitii la o parte a ei i viziunea deformat care rezultEi de aici apar i ele
ca o stiue de delir, instituita" de dorina pervertita. CU atât mai mu cu cât omul, ii

dorind creaturile dupâ aparenele lor i în afara luj Dumnezeu i socotind c se

bucur de ele, doi este i se bucur de o fantasm, se alipete de ceva cane, aa
cum am artat deja, nici nu exista în realitate.
Pervertirea facultii poftitoare mai are, pentru oameni, i alte urmri,
|H "
deosebit de grave, ,>A|a a devenit viaa noastr pluta" de suspine". Ei încep
divinizeze însei „patimile cele ruinoase, pe care Dumnezeu i-a oprit nici
i

mcar a le gândi", „cinstind, cum spune Sfântul Maxim, pricinile care

pierd {viaa) i nscocind i
cultivând prilejurile coruperii sale, datorita ne-
''
Miinir.M" Prin dorinele sale contrare firii, omul czut ajunge siî se autodis
trug& „Aa s-a tiat firea cea unic în nenumrate prticele. ">i noi, cei ce
1
'/'
suntem de aceeai fire, ne mâncm unii pe alii ca reptilele j fiarele
:
Prin
pi acere it sensibil, omul îi învenineaz sufletul, scrie el în alt part»,"' .tu-
netul este mistuit de focul plcerilor t|-upesti" spune Maieu Ascetul. w
Sfântul Grigorie de Nyssa, în ceea ce-] privete, afirm ca „ceea ce pune
stpânire pe voina noastr i o trage de la bine la rau e îutr- adevr o neputin-
a, o slbi cisme ,
&5
o boal a firii noastre. într-adevr, întorc ându i dorina
de la Dumnexeu i predandu-se simirii, omul nu i-a pervertit numai puterea
poftitoare, ci i -a tulburat întreaga fi inii toate facultile sale manifeâtân-
du-se anapoda i fâr nici o rânduial, cu totul la întâmplare. îngrijiri du- se

numai de cele nevrednice de doric, omul, remarca Sfântul Maxim, ,,i pre-
schimba dispoziia sufletului deodat cu cele ce se împrtie, ca pe una ce se
rostogolete împreun cu cele ce curg i nu înelege ca se pierde, din pricina
h' : "

totalei orbiri a sufletului faa de adevr".

mai grave tulburri pe care o are omul de îndurat este dez-
Lina dintre c-ele
ordinea facultilor sale. Sfântul Maxim spune vielul de aur, care sim- c
bolizeaz realitatea sensibila ridicat la rangul de idol, reprezint in acelai
timp „amestecarea j confuzia puterilor naturale mtreolalt;T: an mai curând,
spune el, „împreunarea lor ptima i nesocotit, care natere lucrrii d
'^
nesocotite a patimilor contra firii",

Efectele schimbrii sensului dorinei le resimte în primul rând mintea

omului. Despre patologia ei am vorbit în capitolul precedent. Sa semnalam

m Cuvânt împotriva etimfer, 3.

i!® Rftfputwtiri ctn" Tahufit*, Prolog.
"
Sf. Sirncan Noul Teolog. Dfscumttii ***** XIII, J0U07.
3MI
Rspunsuri ctre TuUuyie, Prolog,
::
Ibtd&m.
"'
Amhig:ta. tO, ftl'9.1. f56C I

'"
Erisfol tt'îttf Nicoktf Monahi ti,
:

7.
IM
Metrtie cuvSfi catekeHc, 16.
|,;n
fâfaptiwtri tfifrr Tai&xir, Prolog.
'''
Ihidem, L6 fCCSQ 7, p. 105).

66
 ,

Patfthgh atnulm ffk:ut

nici numai faptul ca, orbit de plcere w .i tutelata de ea,'''' ea nu-i mai
1 J

exercit tu nei a sa natural, de cunoatere, de contemplare i de discem-

iiKinLr' nici pe cea. de asemenea natural, de conducere a puterii poftitoare;

dimpotriv, lâsându-se înrobit de aceasta,^ se pune m slujba ei 1

fcând ™
din cutarea i punerea în lucrare a mijloacelor care s-i permii.i împlinirea
poftelor una dintre principalele ej activiti,
t

L'n alt efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftitoare este di-
vizarea tuturor facultilor omului, în primul rând a dorinei. în Adaim den
ring omului avandu-L ea unic int pe Dumnezeu i tinzând tara încetare i
cu totul spre El, era desvârit unificat; omul nu don.ni nimic altceva decât
pe Dumnezeu i nu avea alt dorin decât cea legat de Dumnezeu. AMtân-
du-Kc. de |a Dumnezeu, dorina ii pierde unitatea^ iar îndreprârtdu-sc spre lu-
3

mea sensibila, privita ca de sine stttoare, în afara lui Dumnezeu, ajunge sa

se rspândeasc, risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea mintea
deczuii a omului. Ea devine astfel multiforma, se divizeaz într-o multitu-
dine de dorine eterogene i adesea contradictorii, ,,ftesprindu-se de cuge-
Eîrea la acel Unul i cu adevrat existent, adic la Dumnezeu, i de dorirea
Lui, au czut în pofte felurite i mrginite ale trupul ai", spum- Sfanul Ata-
nasie cel Mme. Legat de aceasta, omul pierde unica i adevrata bucurie,
ii: un iun fi statornic, i se risipete în mulimea plcerilor sensibile: „Iubind
plcerea, sufletul a început s-o caute pe felurite ci"', adaug Sfanul
104
Aianasie.'
prile de multele sale dorine, sufletul se risipete ji se
Atras din toate
divizeaz. Mintea se rspândete in nenumrate d irec ii, risipi ndu-se i revar-
sânda-se în llecure clip spre ceea ce place simurilor/ „Mintea ptimaa,
"'

spune Evagrie, rtcete în toate prile, iar când afl prilejuri de împlinire a
,- tir'
poftelor sale nu poate fi în nj ci un chip oprit de fa împlinirea .'
Prins lL']r

în vârtejul perpetuu al poftelor, mintea îi pierde stabilitatea i pacea pe care

kj avea atunci când îi împlinea lucrarea sa fireasc, de contemplare a celor

dumnezeieti, este tarat de curgerea neîncetatelor schimbri i se afl într-o
necou ten it f ram an tare
nu numai de mulimea dorinelor care-l bântuie, dar
Sufletul este divizat
i de dualitatea de care este mreai prin cunoaterea binelui i a rului pe
unic a dobândit-o prin pcat „Cci cum se grbete sâ îneleag binele, no-

* CJ. Marcu Ascetul, De.vprr legea duhovnireic-râ, 103.

'"
Cf. 'hiliLsk-.Capete despre dm%aste. TV, \S.
* Cf. Sf. Isiutc Si ral. Cuvinte despre ue\>mna, IS.
" Cf. Marca Ascetul. Epistol câine Nicohe Monahul. 7.
IJ
Cf. Nichitîi StithafuL 'Cete Mfderapete..., III, 94-95.
Cttvâui împotrivit fNîgtffitttn; 3-
:m4
fhi.de.iri. 4.
a
de Nyssa. Qeprâ feciorie, VI,
Sf. tîrigorie 2.
IU!!l
Capete gnostice, 1, £5,

67
 Prembt t n tt rapatog it m

teaz S IA n 1 li I Diudoh al Foticeei, îndat îî amintete i de râu. Fiindc de la

neascultarea lui Adam> inerea de minte

omului s~a sfâiat în a <§ouM 3£
.

Omul, înrobit de dorine i de plcerile simurilor, se alieneaz fa întregi-

me, „La cei dedai plcerilor senzuale i strictei oase toata puterea sufletului
de a pofti se deart în trup i de aceea devin întregi trup
1

spune Sfântul ',

Grigorie Paianta^ *
De acurn^ omul are de suferit mrginirile impuse de trup
i suferinele legate de el. „Pofta de plcere... preschimba dispoziia sufletu-
lui deodat cu cele ce se împrtie, ca pe una. ce se rostogolete împreun cu
î<M
cele ce curg'\ spune Sfântul Maxim. Legând Li -se de trup prin plcere,
230
omul ajunge în stricciune i moarte. ..Amgii In început prin amgirile
plcerii, am ales moartea în locul vieii"; „plcerea pctoasa este maica
11
morii", spune înc Sfântul Maxim/
Din duhovnicesc cu in era în starea sa originara, omul, prin pervertirea
21 -
dorinei, devine psihic, trupesc, si pierzând trsturile proprii firii sale, se
111
face asemntor animalelor;- „pornirea dobi toceasc i neraional i*a tacul
s uite de firea omeneasc'
214 1

„sufleliil se pleac 5 pre plcerile trupului cum

;

se pleac oaia, când pate, asupra puniiV

Abtându-i Dumnezeu*^ îndreptând-o spre reali-

puterea doritoare de la
tile sensibile, pentru a culege din ele o plcere care se dobândete uor i
iute, omul vede curând c
desftarea râvnit se spulber numaidecât, i pl-
cerii, îndat, îi urmeaz durerea.
11
In starea omul nu cunotea durerea:" bucuria duhovniceasc pe
cea dinlai,.
''

care i-o ddea comuniunea cu Sfânta Treime era cu totul ferita de ea. Dar din
clipa în care, prin pcat, a încetat sa mai fie duhovnicesc i a devenit trupesc,
plcerea s-a înjugat eu durerea, 117 „Experiena înva e cu neputin s îl c
ajung s aib necontenit plcerea ca tovar de via i rmân cu torul s
neatins de durere"; sau, tot aa: „Omul afl prin însi experiena sa orice c
plcere are ca urma în mod sigur durerea" cum remarc Sfanul Maxim? 1"

w Cuvdni asreirc în lffî 4f Ctip*1t< 88.

* Triade, 1. 2, 9. Cf. Sf. Maxim Mrturisitorul, Awtfgsa, 10, PG 91, 1112 C;
„Sufletul nii.^ctaidu-se, piin uiiflocircH trupului, contrai firii, spre cele se.nsibik\
îmbrac ji o fetmâ piîmânreasciT.
Rspunsuri c! 'fiiinstt\ Prolog.
r*'
" Iu
Cf, Sf. Maxim Mrturisitorii L Rspunsuri câra Talm-ir., 61 . Cf. Ibidmm, scotiu 11.
1

Capri lifs-pre cufratirtta <U* f)itntu?.z.tiu si iromnum hi.'niHJni, III, IK

m Cf Sf. Ni chitii Stithatul, Cete tâOâ$ cttp*t*,.„ h S.
***
Cf, Sf, Grigorie de Nyssa. Despre viaa hti Moîse, 11, 302.

-'Mdem, tyrspni feciorie, IV, 5.

Jl
* Cf, Sf, Maxim Mfti hui si torni, Rspunsuri ctre, fataste, 6 1 .

Cf. St" Maxim MurturisiLorul, Rxf/uiLsuti efitrr T&fasfe* 5R; 6t, Sf. Nichity Stilfuiiul,
( %e tfXtftr c(ifwîr..., 1, 23, 68, Sf. Marii Ascetul, Dvspit' icgttt itithm-nircrt.Hra. 42.
lf
* Rspu/isuri etre Talusic, Prolog.

w
 Patologia omului Cd$t2

te. îndreptând spre ce e sensibile mitpppa ".

Ta * JdUl -
;..hJ,-:; i , ,.

& sss
dorina ;i nu M
ci
ram pentru omuli modem,
prad tristeii sa "' fo, ° s

poate bucura
' r^.
fasatisfactiei nemru ci m>
vejnk Nif ^hT?^
iSi ^ s«« J"
vi
"^ T^f*
,

SSs fit*« srr

noastr sprefericire, toate
celor zidite
sunt mai mici
^ KiîttSRâB
i
*2» Sffi W* eaM *"" de ««W* -*S it™fofer
mil ; „ reios dec .,. jJfjS

pi ni nici Linn

tul
CUm ar
omenesc
dintre
m,
donn
î„ setilt
putea s-, sature aceasta
dupa de!ifivâr ; re (|
lms .
^
ele care ne mistuie, Toate

^SJS^^L
,
'^
acestea oenim e* «.,«.

*££
m Rspunsuri eâtrv Tufmir, 58.
ftarp*t viaa htifrirtos, VI!
Ihidt-'m.
'

fen&v, I]
31
/rWpw, vil

69
 Prvmfos antropofagie*

gândea Domnul când spunea femeii samarinence: „Oricine Vii bea din aceas-
rj~iap va înseta din nou; cel ce va bea îns din apa pe care- Eu îi voi da-o,
:ilv,|:i mi Vii mai înseta in veac
M n?
(In 4, ]3-l4).
Dezamgit de fiecare dat dup împlinirea dorinelor sale, simind mereu
Lin goi în adâncul fiinei sale, suferind din pricina nepotrivirii dintre ceea ce
afl i nzuinele sale profunde (pe care continua sa Je aib fr s le mai cu-
noasc adevratul sens) rmas într-o lume de obiecte, omul cutreier printre
K

ele, trecând de la unul la altul, strbate una dup alta sferele acestei lumi, tar
ii ajunge vreodat la captul cutrii sate. „ Oricare ar fi buntile cu care
suntem încrcai, fie i chiar toate buntile lumii, noi privim mat departe i
cutm ceva ce nicicând nu vom gsi în aceast lume a celor vzute, sau, h

mai pe scurt, nimic nu poate stura aceast dorin i nici o putere din su-
fletul nostru nu e în stare sa sature aceast sete dup fericire"."'
1

Omul czut triete astfel într-o stare de permanent frustrare, într-o per-
petua insatisfacie fiinial. Chiar dac, uneori, împlinirea vreunei dorine îi
d, pentru o clip, iluzia c
aflat ceea ce cuta. întotdeauna obiectul dorinei
,i

sale, pe care pentru clip fa socotit absolut sfârete prin a se dovedi mr-
ginit i reiat iv; iar atunci, omul descoper abisul eare-1 desparte Je adevratul
absoluL. Atunci tristeea inimii saîe, chip al nelinitii în faa acestui vid, rod
al profundei sale frustrri» sporete. Tar ei încearc în van s-o lecuiasc prin

ceea ce a n ascut-o; în ioc s admit c

golul acesta chinuitor este absena lui
Dumnezeu din sufletul su i c
numai El îl poate umple (cf. In 4. 14), se
încpâneaz s
vad în ef o chemare la posedarea i desftarea cu alte i
alte noi obiecte care. continua el sa cread, într-un sfârit îi vor aduce
fericirea mult râvnit. Pentru a evita durerea care urmeaz oricrei plceri i
pentru ca nevoia sa nemrginit de fericire s$-$î afle împlinirea, emul czut,
îi continua alergarea nebuneasc în cutarea de noi plceri,, pe care le adun
i le înmulete, încercând s refac totalitatea, continuitatea i absolutul du-
p care tânjete, crezând în chip deert c poate afla infinitul în acest abis in
care se scufund tot mai mult.
Artând cum în simirea omului czut plcerea legaL de durere. este
Sfântul Maxim spune; „i fiindc orice plcere rea piere împreun cu mo-
dalitile care o produc omul, aflând prin însi experiena sa,
h orice plce- c
re are ca urma în mod sigur durerea, îi avea taat pornirea spre plcere i
toat fuga dinspre durere. Pentru cea dintâi lupta eu toata puterea pe cea r

de -a doua Q combtea cu toat sârguina, închipuindu-si prin r- o astfel de c

dibcie va putea s
le despart pe acestea una de alta i iubirea lupeasc de i

sine (fyikaxnla) va avea unit cu ea numai plcerea, rmânând neîncercat

de durere. Sub puterea patimii, el nu t ta, precum se vede plcerea nu f
c
poare fi niciodat fr
de durere. Cci în plcere e amestecat chinui durerii,

a Widem, fi.
:in
thtfmt. VII,

70
 Pfttalvgia omuUti czut

chiar dac pare ascuns celor ce o gust, prin faptul c" este mai puternic pati-
227
Strdui n du st' s ocoleasc durerea prin înnoirea i înmuli-
1

inii plceru ".

rea pJ aceri lor, omul nu Face decât sa- i sporeasc suferina; „Vrând s sc-
pm de rea chinuitoare a durerii, ne aflm refugiul în plcere, încercând
st irii

s ne mângâiem firea torturat de chinurile durerii. Dar grabindti-ne s tocim

împunsturile durerii prin plcere, întrim si mai mult zapisu] aceleia împo-
triva noastr, neputând ajunge la o plcere eliberat uV durere i de
3*
osteoeli'V
Altfel spus, în mod
paradoxal* omul pornit în cutarea plcerii, într-un
sfârit nu afl altceva decât durerea, sub toate Formele ei. Sfântul Majtim
spune adeseori c
omul care alearg dup plcere nu i atinge niciodat elul.
nepurandu-se bucura „nici do rodul simirii, precum vola\^ încercarea J

omului de Dumnezeu a fost dintru început în

a-si afla fericirea în afara lui
mod necesar sortit eecului, pentru c
era, în fapt, cum arat limpede Sfan-
ul Maxim Mrturisitorul, cu neputin de împlinii: omul a încercat „s do-
bândeasc, cum nu trebuia, cele ale lui Dumnezeu, Iar Dumnezeu si înainte
de Dumnezeu, i nu dup Dumnezeu. Iar aceasta nu se putea".--*
Ne întrebm atunci: cum de-au putut Adam si cei care î-au urmat lui sa
dea Fericirea du mnezeiusc spre care îi mâna însi firea lor în schimbul unor
phiceri de rând i striccioase^ culese din materie, care aveau urmri atât de
nenorocite? Comparând bunurile pmânteti cu cele duhovniceti, Sfântul
loan Gura de Aur socotete c
a le alege pe cele dintâi nu este altceva decât
curat nebunie: „Da, plcerea e scurt i trectoare, scrie, el Aa sunt toate
cele omeneti, toate cele trupeti; nici n-au apucat sa vin, c i zboar. Aa e
desftarea si celelalte (...) Nu au nimic trainic, nimic slalomie, nimic nemi-
cat. Trec mai repede ca apa râurilor si Ins pustii i goi pe cei îndrgostii de

e]e. Cete duhovniceti îns nu sunt aa; sunt trainice, statornice, neschim-
btoare, întinse car toata venicia. Mu este oare, o mare nebunie schimbi
1 s
pe cele atomice cu cele nestatornice, pe cele venice cu cele vremelnice, pe
si

cele ce rmân necontenit cu cele ce zboar, pe cele ce ne aduc în veacul ce va

Fie mult desftare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare osând ?"*<
;.i

3* Patologia agresivitii

Alturi de puterea poftitoare. în sufletul omenesc sta puterea agresiv sau

irascibil (Oujib). Aceast putere ine de însi firea omului, fiind una dintre
componentele sufletului omenesc înc de la crearea sa.

?"~
Rspunsuri ctre Jaluaie, Pmlog.

1111
fhrffein
Omilii fa jFfocef&, 1H 4.

71
 FneittTje antropologice

a) Cea
funcie a agresivitii la omul aflat în stare de sntate
dintâi
(Adam înainte de cdere, omul restaurat in Hristos) ^ste de a se împotrivi la
tot ceea ce-l poate îndeprta pe acesta de Dumnezeu^ abtndu-l din calea

spre îndumnezeire, pe care a fost pus In creaie. Aceasta putere a s li fie tu tu i

1

spun Sfinii Pâtini, a fost pus de Dumnezeu ifl sufletul omului pentru ti pu-
tea lupta împotriva râului mai precis pentru a respinge atacurile demonilor, a
se împotrivi ispitelor, a nu primi i a reteza gândurile rutii pe care duma-
nii i le semnau în suflel."
J
în Rai, Adam i Ev a erau ispitii de diavol Ei se
foloseau de aceast putere pentru a pzi porunca pe care Dumnezeu Ie-o
dduse; sau. altfel spus, pentru a rmâne pe c leu pe care Ie-o pusese înainte ti

Dumnezeu atunci eand i-a fcut, pentru a rmâne unii cu Dumnezeu i

pentru ca sa creasc duhovnicete în EL Prin aceast putere sufletului sdi- i\

( în ei de Dumnezeu, puteau se împotriveasc ispitei, respingând mome- s

lile Celui Ru J fetindu-se astfel de cderea în pcat. „Mania neprihnita a

fost druit firii noastre de Dumnezeu care nea zidit. ,., ca o arm a drept-
211
i T\ spune Sfântul D iad oh
Daca s-ar fi folosit de ea împotriva
al Fotieeei. '

arpe Iu Eva n-ar fi ajuns si fie stpânit de plcerea ptima. 114 Sfântul
\
t

Isihie Smaitul spune la fel; aceast putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o
h

plato i Gâ un arc",
1 " i tot el vorbete despre folosirea ei „în chip drept.
16
potrivit naturii wue, împotriva lui Satana, arpele".-'- Sfântul Grigorie de
Nvssa spune i mai precis „Cât despre iutlme {{hjjioq), manie (bpy^ i uni
;

(uiaocj, acestea se cuvine s vegheze la pori, ca mur etitti de paz, omul

folosindu-se de puterea lor fireasc numai pentru ca se pleasc de pcat s
i împotriva furului vrjma care se strecoar înluntru penrru a-i rpi co-
moara sa dumnezeiasc, ca fure, si jimghie i s piatw .^ Sfanul Mi-
7
s 1

cii ita Si irul scrie, in acelai sens: „Duca dorina i mintea tind potrivit firii
ii ii,

spre cele dumnezeieti, mânia este pentru ele o arm de dreptate împotriva
arpelui care optete cugetului M amgete s se fac prta plcerilor
„Din fire, partea ptima [iui mea) a suflet ului (Q\%i6<;) spune
1h
trupului 'V" t

Evagrie, lupt cu demonii"; 33 „trebuie ne folosim de partea irascibil ca

''

s
S$ ne pornim cu mame împotriva arpelui".'
2411
„Mania (Buuoo hun este o

Ev agri Capete despre deosebirea patimi hr i a ftârtdarilor, 16, Sf. DJtidoh

2
Cf. K al

Foticeei, Cuvânt ascetic ta WOde. capete, 62. Isihie Silii tul. (apele despre trezvie, ii i
virtute. 31.

' '

' ( upett despre trezie i virtute, .1 1

.

- 1*
îhidew, 126.
- ,r
D^7^^r/oj7>,XVIEr ( 3.
-'*
Despre jtufUt, 57, Cf. 33.
-"'
Ttvttiiui prwti.t\ 24.
" '
Uk'LTL A d Ltdugium riumachiatt, 10.

72
 PtilGiGgM OftwUii czut

putere a sufletului prin care se nimicesc gândurile rele", spune tot el în alt
1
1

parte/
îndeprtând cu
ajutorul acestei puteri a sufletului, folosita conform naturii
sale originare, toate oprelitile, omul poate înainteze, fcS nici o abatere, s
spre Uttittsd cu Dumnezeu,
Sufletul, spune Sfântul Maxim, „preface mania în
vigoarea nesfârita a dorului ce se bucura de cele dumnezeieti";^ de aceea
el sftoiqt»; ,# ne migte raiunea noastr spre cântarea lui
Dumnezeu (...>,
iar iuimea su lupte pentru pstrarea Lui'V'"
1 '

îndeosebi datorit lucrrii puterii irascibile omul poate s-i menin

dorina îndreptata mereu spre Dumnezeu, împiedicând -o sg se întoarc spre
realitile sensibile ctre care ti mân ispita. Astl'e], Sfântul Macune spune:
„Când se trezesc patimile, cei înelepi
nu asculi de ele, ci mai degrab se
mânie pe poftele cele rele i se fac dumanii lor". 2^" Aceasta se cuvine fie
1

s
;n ir ud in ea obinui ui a omului duhovnicesc, spune
Sfântul Diadoh al K>rice-
c
«^""' eais arat mânia, folosita în chip firesc, este de mare folos sufletu-
lui. Sfântul Jonrt Castan dezvolt o aceeai învtur. 347
Datorita rzboiului pe care omul duhovnicesc duce cu aj li corul acestei I"!
"
puît eJ ]e poat* P l LSlrLi CLjrat dc pacai: tS proprie minii mânia potrivit fi-
^J ?
rii. CScî fr
manie nu e nici curftie în om. Mânia aceasta lupta împotriva se-
minelor semnate ca plceri înefiimare de vrjmaul, în trup".- * 1

Mâniu se dovedete mai ales folositoare în rugciune atunci când pentru P

a ajunge la vederea cu raia, omul trebuie resping toate gândurile care în- s
cearc si-1 întoarc de Sa Dumnezeu. Evagrie scrie, în aceast privin:
„Când e$ti ispitit, s
nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe, cu mânie,
împotrivii celui care te tulburi Dac spui (gândurilor) ceva cu manie, încurci
s
i faci dispar închipuirile iscate de vrjmai 2 *"' 1
'.

R^pjngand, prin mania bine folosit, ispitele care-l asalteaz" din toate
prile, omul dovedete cat de mult si de adevr^ îi iubete pe Dumnezeu.
„E proprie mintii ura cea contrar rului.,, i ura împotriva dumniei nu fr"
jS
se descoper cinste în suflet", scrie Avva lsaia.

IV) O
funcie fireasc î normal a acestei puteri a sufletului este s-i
alta
permit! omului sa lupte pentru a dobândi bunurile duhovniceti, spre care
tinde prin însi natura sa'-^
J
i ca s ajung în împria cerurilor, cci, po-

* PmtdfrSupUmtmt, 9, ed. Fnuikcnberg, 43 L

p,
:
Rspunsuri ctre Tu tas ie., 55,
(rih-uire ta Tati ttustnt, PG 90. S96C.
*w
Omilii duhovniceti (Col, II), XV, 51,
' (
'nwhif ascetic în ÎOf} de capete, 43.
;"* ihidrnu 62.
v
Cf. Ajetâininiele mtm.tiîrvxfL VII, 3. 3î VIII, 7-S.
H
Douzeci i twtid de cuvinte. II, 2.
MB
Tmhihd practic 42. ,

'-
Dtmzeci si notttl de. cuvinte., II, 8.
1

Cf. Sf, Muim M ti miri sitarul. Rthvpttnsifri ctre Tafasie, 39. Cf. Ibuttmt. seoliu I.

73
 Premise imiwpvlftgu'e

se ia prin struin i cei

trivitcuvintelor Mântuitorului: .împria cerurilor
ce ^
silesc pun mâna pe ea" (Mt. 11,12*
„Impâria lui Dumnezeu se bine-
16), Ea îl ujnt, deci, pe om in
veste*te i Fiecare se silete spre ea" (Le 16,
456a ce face pentru a-si împlini
tot cee
datoria, adic sporeasc duhovmcele s
si sS ajung Dumnezeu. Astfel Evagne sene: Sufletul m-
la asemnarea cu (1

lui iute se lupt pentru virtute

donai 'lucreaz llresc atunci când partea
înale toate celelalte puteri
Tot ea îi permite omului s*si îndrepte si s-si
întâi, mintea. Astfel. Sfanul Maxim
statmete: .Mintea
Sttrt! Dumnezeu, Mai
spre Dumnezeu, trasa tfc lulime ca de
un
fuo&) sa se întind întreag
odeon"
2 3
De temenea, ea îi permite omului
- s-i îndrepte spre Dumnezeu
-
micarea pol*.
famw **** cci e£l ii»*»**» P**?* N»**»id j£
doriri iuî Dumnezeu"/" îi permite, în sfârit, s
Lupte pentru dobândirea

bucuriei duhovniceti caie tânjete. Evagrie afirma

dup lire, partea c 4m
ptima lupt... în vederea unei plceri
1 ***
A lupta pentru plcere înseamn
dar si pentru a o pstra. Cea de-a doua funcie
ii
8 luptapentm a ajunge la ea,
dintâi.^' De aceea, adciug. Evagne,
iui mii apare aici strâns legat de cea
înfierii ne insufl plcerea
duhovniceasc i starea de fericire creata de ea,
jienlru a ne îndemna sa ne întoarcem
partea (uiimeLi) împotriva ptima
demonilor
1
".
"

astfel exercitata, capt forma

Atunci când aceasta putere a sufletului este
cea despre care vorbete Psalmis-
unei mânii virtuoase, îneleapt i sfânt,
greii (Ps. 4, 4), Când omul se folosete
11

rul când zice: .Maniai- v, dar nu

si scopului ei firesc, el
astfel de aceasta putere a sufletului, potrivi^naturii
1
mic
1 *
în chip sntos
1 '" '.

este înelept i ,.se

putere, nenuufolosmd-o as a cum m-
Prin pcat, omul î-a pervertit i aceasta
de raiune.* en dwniml bolnava:
1

cuvenea, ci într-un mod neHiesc^ i lipsii

1
-'

sene Evagne.
mânia (Suioc) necuvenit se isc în sufletul cel bolnav",
s
se rzboiasc penini a dobândi si a
pstra bunurile duhovniceti,
In loc
cele dearte, spre care îl împing pe
ea luota acum pentru bunurile materiale
4 dorinelor ptimae
om mintea sa pervertita si pofta.** Ea se pune în slujba

Jfl:
nticttLtl prat-Ut \
86.
Tâk uim Tatl n&fru, PG 90, S96C
ta
Rdsmmuti câira Tatmw. 49, scol in 6.
353
Ibi&ru 49,
~,n Tratatul practic* 24.
** cf. ihidm.
-* fbutwn. -
.,
n
tCol. U).
v
av. m.
, ,
1
159
Cf. Sf. Mutaie Egipteanul QmiUi duhovwc*tt
""
Sf.'Kithiiii Stillwilul, Cete WO de capete.,,, 1, 15.

*» Cf. ££ Sinaitul. Q^&&* "**** W » hafLC S,ruL rm?fm " **^ *^

fl

''' ff:
27*
Omda Fa&re, ifa'i*' * in
N-
Cf. Isihie Sinjiiml, W. eft, Origen.
'

'
kt I,

Pstuik tuptimrti. 9. ed. frnnkenbtfg, p, 431.

''"

; ' H
Cf. Si. Nlcbita Stithutul. De&pr* suflet. 34.
 Vuiologia omului ctut

care îmboldesc pe omul simit 2 ** i se dedic ci] totul cutrii i pstrrii

îl

plcerii legate de ele. Sfinii Prini se refera adesea la legtura fundamentala

dfoîis agresivitate i plcere. Avva Dorotei, de pild, spune ca mânia omului
&& nate mai ales din iubirea de plcere (^TJSot&a)*?66 La omul cazur.
agresivitatea îi pstreaz funcia sa de lupta pentru a dobândi plcerea, pen-
tru c, aa cum spune Evagrîe, „din fire ea lupt m vederea unei plceri oare-
1

care" numai ca, omul prsind bunurile dumnezeieti i lipsmdu-se astfel de

;

bucuria duhovniceasc adus de ele, aceast putere a sufletului su se va

strdui de ac uii ti gseasc i sa pstreze cât mai mult plcerea trupeasca.
Am vzut câ experierea plcerii sensibile este urmat fr gre de durere,
frziflâ, dar i psihic i morala. De acee^ la omul czut puterea irascibil este
folosit i cu s fug de durere
1*7
i, în general, de orice neplcere sau
36*
stferin|jL
1 mp tini rea acestui et contrar firii implic o a doua
de pervertire a form
acestei puteri s sufletului, Nemai fiind folosit pentru a se rzboi cu demonii
i momelile lor. pentru c de acum se în voteze cu îndemnurile lor i le îm-
plinete voina, omul îi întoarce iurimen împotrivii si:mvrrilni\ vzând în ft
Re obstacole în împlinirea dorinelor i atingerea plcerii, fie cauze ale sufe-
rind legat de iubirea egoista pe care o are pentru sine însui. „Am ales cele
materiale în loc de porunca iubirii i, îngrijindu-ne de ele, ne rzboim cu
oamenii, în timp ce se cuvenea punem iubirea de orice om mai presus de^ s
..ii cele vzute i decât însui trupul nostru", spune Sfântul Maxima indi-
când ca prmcipala cauz, cci ea „y slbticit facultatea iuimii
astfel filautia
din noi, fcându-ne s
o pornim, de dragul plcerii, unii împotriva altora''.™
In ceea ce-l privete, Evagrie insist asupra faptului omul este aâat la c
aceasta de demoni, care, scrie el „atrgndu-ne ctre poftele lumei, silesc t

partea ivirimaâ s
lupte, contrar firii sale, împotriva oamenilor /
1 1
'
1

Sfinii I Vii iui sunt unanimi în a sublinia i în acest caz caracterul nefiresc
?i iraional al acestui mod o"e folosire a puterii irascibile, care constituie o
adevrata pervertire a o îndreptare a ei spre un scop contrar firii. Chiar aa
ci,

se exprim Evagrie, atunci când sftuiete; „S nu te foloseti ru de partea

ptima, ajungând s-o foloseti contrar firii, mniindu-te împotriva frate-
lui"- '*. Mania împotriva arpelui este tn noi prin fire, dar noi ne folosim de
,,

ea împotriva aproapelui", spune cu amrciune Sfântul loan Scraru!/" Iar

Avva Isaia scrie: „Dar mania noastr s-a mutat împotriva aproapelui, pentru

J
Cf« ST. Atârni sie tel Miire, Ctiwm împotriva «finilor. 3,
* hivafmri df mflcfalQsi&ar, XI!, 7.
7
'
Cf. S, Maxim MSxturiaitorul, Rspunsuri cre Tîaskf, PmtaE
ihuh-nt.
l
' uvânl ei arat ia. 7.
';" t-.pt.siofr,
26 {28, PG 91 .
520C).
1

tratatul practic, 24.

"
A<i BuUtgwtn itttHuirinati, 10.
''"
Scorni XXVI. Partea a doua, 41

75
 Premise arifmpahgice

toate cele neînelepte i schimbat m por-

nefolositoare";
27

Sântul
' „i ura noastr m
ni. <: împotriva firii, spre a urî pe
aproapele i a ne scârbi de el'Y
Isihie SirumuL la tel. vorbete despre
„mânia pornita spre oameni împotriva
?"* Sfântul Nichita Stimatul, spunând c, „dac omul îi mtr-armeaza
1

firii

mânia împotriva arpelui celui vechi, atunci sa

se potrivit fim'V W? mic
noii direcii pe care pcatul a dat-o
ta de asemenea caracterul nefiresc al
sufletului si caracterul ei iraionaJ: „Daca
(omul) îi într-ar-
acestei micri a
mania împotriva semenilor (.,.), atunci ea se rmc5
într-un mod lipsit
meaz
,!, raiune (ob \fff\m)> iar el vieuiete contrar
rtiriuniL immQ î
"diea

in mod nebunesc.
Dumnezeu. Asttel, de
Mai nebuneasc înc este folosirea ei împotriva lui
de A se lupta împotriva a tot ce-l putea înstrina pe om de
la iestul ei firesc,
Dumnezeu, prin p;îeat agresivitatea ajunge s fiii
folosita in sens cu torn

contrar, adic împotriva a tot ce l-ar

putea apropia de Dumnezeu, mergând
însui. Astfel Sfântul Varsa-
pân a se întoarce împotrivii lui Dumnezeu
la

nufie spune: „în loc de ura cea de la

Dumnezeu, prin care se urase cele rele,
.-'

noi ura rea, prin cart urâm cele bune i pe Dumnezeu însui
a aruncat în

ceea ce privete facultatea irascibil, fiinc-

Putem observa acum c. în
sublimat atunci când am
tioneaza acelai principiu al iconomiei pe care l-am
vorbit despre puterea poftitoare a sufletului: în
om exista o unicii lora agre-
poate fi îndreptata
siv care poate fi folosit în dou feluri, mai precis, care

nirT. E vagi ie
darea unei plceri oarecare".™ Dar, aa cum
am artat, una dintre aceste di-
recii corespunde scopului firesc, este
normal i sntoas, cealalt o înde-
mituri sale, condu-
prteaz de la acest scop firesc, o face sa lucreze contrar i

când La îmbolnvirea ei,

care o puterea agresiv este legar de

în fapt in ceea ce privete direcia pe
ia,

omul o da celorlalte dou puteri ale sufletului sfcr raiunea i

orientarea pe care
scopurilor acestora. Acest lucru m-l
dorina ea fiind folosit tocmai la împlinirea
la hotarul dintre poft i puterea ra-
arat Stilul Nichita Stithatul: Juimca este
ionala a sufletului, fiind fiecreia dintre acestea ca
un tel de arm ni micarea lor

contrara firii, sau conforma firii. Pofta l raiunea, miscându^e potrivit cu firea

r4
Douzeci fi noitâde cuvinte II, 2.
'-
:

thhtrw, 8.
***
Cavâfi despre tre&ie l virtute, M.

:TH
Vudew, 34.
359
Scrisori t(iihir\>mveti. 97.
& ikspre.„F*rtetri*i Hp
:
345.
-'*'
i'mîaîutpmctic, 24,

76
 Patwiuxia nmuiui eâz.uf

Spffl cele Jll im nezeieti, tuimea este fiecreia dintre ele o arm a dreptii, îm-
potriva arpelui care le optete i le înfieaz numai împrtirea de plcerile
rrupuluî i bucuria de de la oameni. Dai"
slavii abt&ndu-se acestea de la micarea
potrivita firii i mutându-se de la îndeletnicirea cu lucrurile dumnezeieti spre
cele omeneti, iui mea se rate arma nedreptii, spre pcat. A^sk-a se vor lupUi
li

in acest caz i se var npusti prin iutime împotriva celor ce le înfrâneaz pomi iile
H "
i pofide lor."

Vom vedea c, la omul câzut, puterea agresiva bolnava se vdete mai ales
prin mânie (în sensul larg pe pare Sfinii PSnni î[ dau acestui cuvânt). De aceea
ne vom îndrepta atenia spre rtenu miratele efecte patologice ale acestei stri.

4- Patologia libertii

Omul a fost creat liber, aii c stpân pe voina proprie t având puterea de
2a3
a voi în feJuJ în care dorete, nefiind supus necesiti.
nici unei Libertatea
(feA. septet) este una dintre însuirile firii dumnezeieti i, creându-l pe om
dup Su, Dumnezeu
chipul a pus în el aceasta însuire.
2 ^ Sfântul Grigorie
d* Nyssa arat btt: „dac sila (necesitatea) ar fi acee.a care ne-ur dirigui viaa,
jitnnci de buna seam c chipul din om n-ar mai fi unul duiune/ei^sc, v\ \wh,
înstrinat ai fr asemnare cu cum s mai vorbeti de un chip
originalul. i
:il n;iruriî absolute, când acesta e sugrumat i robit de sila'? Cci cei care a
fost zidit întru totul asemenea lui Dumnezeu trebuia s fie din fire liber i
1 3111
stpân pe voina proprie '.

Conferind naturii umane libertatea, prta- Dumnezeu a voit s-o fac astfel
i propriei Sale desvâriri, ..Libertatea^ spune Sfanul Grigorie de Nyssa,
3116

îl arat pe om fcut dup chipul lui Dumnezeu, cci a iui depinde de nimic i

1 *''
;i iivL-:i luate de E.i Sine este propriu preafericitei Duiunezeiri^," ^Prin liber-
HX
tate, omul este asemenea cu Dumnezeu O-tfoQF.ocr, afirm el/ Aceste ulti-
me afirmaii arat c, în mod esenial, prin libertatea sa omul se arat ca fiind

'"'
Cetr.lOOttecnpfic..,. L |fi.
Cf, Si. Grigorie tk" Nyss», flexpre; facentn Miuthti,. XVI. PG 44,
"
I&4B," Murei?
cuvânt catohaife, %: 30. Sf. V^tsUe cel Maie. <htntkc Dwrtuwii C m 0St« mtfotvt
n<trlt>r. St" loun Diuiinschin. Dogmatic, Dispui»
II. 12. 2.*). i>f, Maini Mrturisi tonul
eu PG 91, 324D. TflJttsic,
i^ytiut.v. ti mg os ie, tn/mnare i peTrrcrrva c«e
Ctipeir despre
dtipminte, H, 16, Sf. Mucuri e Rgipteiuinl. Omilii (Col. 13). XV. 23; 25; 40. Sf, him-u,
Contra en-:'iiti>r, IV, 37, 1; 4.
:|H
Sf Chilii ni Alexandriei. Giqire te Fcivere, PG %, 24C. Sf. Ioiw Dft&ftftdsta,
DagrjtfsîtcfK UL 14.
lvi
Mnwîr cuvâra c&tgfattic, 5.
'"'
CI f, Maxim Disputa cu Pyrkm,
NlLu-liLi-isiTcriiL PG 91. 304C Sf. Grigorie de
Nv-ssu, n<>.yjrr fiiaervir atuului, XVI. PG 44, LS4B.
Cuvfins despre moarta, PG 46. 524 A.
JHN
ibhkm.

77
 Pwttîise tmimxrfOftice!

tcut dup chipul lui Dumnezeu; ele nu se afla în contradicie cu concepiei

tradiionalii, potrivit ca re ui omul este chip ui lui Dumnezeu prin sufletul sau
raional pentru c libertatea este o însuire a acestui suflet raional Voina
(HEkricnO, remarc Sfântul Manim, este „voina sufleLului raional'";^ mi-
1
J

care 11 liber caracterizeaz „cele naturale ale cel di îne legato are"'.'
'
1

Iar Sfân-
tul Grigorie de Nyssa remarc, în acelai sens, ca" „vrerea noastr liber (rcpo-
alpeciqj (eke) acel ceva nesupus nimnui i libt-r pe destinul sau, ide crui
temelii stau în independena cugetului nostru
1
'^
Creau du- 1 liber. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unit cu E\
prin împlinirea adevrat binele lui propriu. Dumnezeu,
asemnrii, s fie cu
înva Sfântul Grigorie de Nazianz, J-a cinstit pe- om dându-i libertatea pen-
tru ca binele si apari inii cu adevrat celui care l-a ales, im mai pul in decât
I Hui care a pus începutul binelui în firea lui"'. Obinuitei obiecii, 1
' 1

c
Dumnezeu n-ar fi trebuit sa-1 fiic pe om liber, pentru ca, astfel, sa nu poat
cdea în pcat, Sfântul Irineu îi rspunde; „Dac l ti fost a {...), comu- li

niune-u cu Dumnezeu ar II lost lipsit de orice valoare i n-ar fi fost vrednic

de dorit binele pe care Iar ti dobândit se mite liber spre el i fftd fr s fr
o grij $i lucrare din partea lui, ci de la sine i fani aici un efort"; având „bi-
nrlf â
la sine, i nu prin liber alegere (...}, omul n-ar fi îneles mreia

acestui bine i nici nu s-ar fi putut bucura de el", ^ Sfanul Macarie spune i
2

el; „Când zici c

omul cel bun este lipsit de libertate, îl lipseti de laud. Cel
ce este, din fire, bun, chiar dac dorete aceasta, nu este vrednic de laud.
Pentru c
nu este vrednic de laud (.„) dac nu îmbrieaz binele în chip
1 '' 4
liber", Iar Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru totul
asemenea !uî Dumnezeu, trebuia s Fie din fire liber i stpân pe voine
proprie, pentru ca apoi participarea la bunurile dumnezeieti s fie rsplata
unor strdanii virtuoase"."' Omul n-ar fi putut cu adevrat s devia dumne-
1

zeu dac i-ar fi lipsit tina dintre însuirile firii celei dumnezeieti bbertatea;
iar, pe de ali parte, el n-ar fi fost cu adevrat: virtuos, virtuile fiindu-i cum-

va impuse, dacii nu le-ar fi câtigat, prin deschiderea liber a voinei sale la

harul sfinilor al lui Dumnezeu. , t
Nu este virtute ceea ce se face silit",-"'

.spune Stan tuf îoan Damasuhin.

în starea fireasc de la început, (kAeu9£pa) consta pentru om Iu
Libertatea
II decide de unul singur, ceea ce înseamn a aciona potrivit naturii sale, „Li-
bertatea este asemnarea cu acea neatârnare i aniodetermi nare, care ne-a

Scnrri despre ctle rioutt vttîltr w Hnsi^s {Qpuseuie revhgiCt

J!i,;
ff puh'ut/rr}, I, PG
31 2 D. Cf Dhpma eu ryiiwx, PG 9
. 1 293B. J ,

"
Dispute e« Py*hi&. PG91, 30MB,
'

''
i 1

frttitvh' cuvfinl cafeht'tir, XXX,

1

I ttvâwaws XLV, PC 36, 632C

'"
('<mi>uru-?HUrr, IV. 37, 6.
***
GmiiU duhovniceti (Col. II). XXVI]. 21
^ Sfareie cuvânt cateh&ttCi 5.
"
Dvgnuitiftt, II, 12.

78
 Piitttlogiti tunului rdz.tn

2 '"
fostdruit dintru început de Dumnezeu", serie Sfântul Grigorie de Nyssu.
Sfântul Maxim Mrturia ilarul spune. în acelai sens, ca pentru om libertatea
consta punerea de acord a volutei a ale pers omite. sau a voinei „gnomice"
în

(socotin) (6âXf|CâG yoxo|iik6u) cu voina sa fireasc (efedrina fumicâv),

care firide spre bine, i în desvârirea firii sale în Dumnezeu, Cure este obâr-
Jjlf!
ia i elul su. Altfel spus, libertatea pentru fiecare om const în a alege
întotdeauna h inele în a-L alege întotdeauna pe Dumnezeu.
h

Am artat c
st în ti rea omului sâ tind spre Dumnezeu, ca sa devin
dumnezeu, Aa
ca numai pil st rând u- i toate însuirile conforme cu firea, în-
dreptate spre Dumnezeu, i numai ajungând [a asemnarea cu Logosul, omul
este cu adevrat om; numaj ua el poate sa acioneze conform cu propria fire,
nefiind determinat de nimic din afar sau strin de el. La fel, am artat în c
virtui se afli adevrata fire u ornului, prin ele se lumineaz chipul lui Dum-
nezeu din el, ajungând hi asemnarea cu El. Vieuind în chip virtuos, omul
nu numai duce oc yk
cu adevrat omeneasc i acioneaz în conformi-
tate cu ceea ce este, micat de propria fire, fr a fi mânat de nimic din afar

i st ruin de el, care s.-i înrobeasc voina, dar mai mult, el acioneaz în
conformitate eu Dumnezeu însui tmprtindii-.se de voina Sa suveran i
libertatea Lui absolut. Omul unit cu Dumnezeu prin virtute este astfel în-
dumnezeit, fiind liber dup chipul libertii lui Dumnezeu, adic „este prta
la libertatea muririi fiilor lui Dumnezeu", despre care vorbete Sfanul Apos-

tol PavelfRom, 8, 21).

Sfanul Grigorie de Nyssa înva c

libertatea absoluta a omului st în trei
principii tare se implic reciproc, având în fond aceeai semnificaie, ase-
mnarea cu Dumnezeu, viaa virtuoas i conformitatea cu firea. „Libertatea,
scrie el, este asemnarea cu ceea ce este neatârnat si autodeterminal. nseniâ-
iiure care nea fost druita dintru început de Dumnezeu. {.. ,) Dup natur, li-

bertatea este una singur i se înrudete numai cu eu însi; prin urmare, rot
ce este liber are legturi de prietenie cu ceeu ce se aseamn lui. Or, cum
Dumnezeirea este izvorul u toat virtutea, aadar în Dumnezeire vor fi cei ce
s-au eliberat de rutate, pentru ca, dup cum zice Apostolul; Dumnezeu s
11 C totul în louleV'
Libertatea desvârit o afl omul în ascultarea poruncilor dumnezeieti,
care îiarata cum poate sa sporeasc în virtute i s se uneasc din ce în ce
mai deplin cu Dumnezeu. Marcu Ascetul numete poruncile- „porunci ale
libertii", ,, lucrare a libertii" sau, urmând
Sfântului lacov (lac, 2, 12),
11 500
„Lege a libertii , iar Fericitul Augustin scrie: „Nu exist decâi o singur

Dialogul despre .wjfot i îmrltre, p. 384 (Bl PG 4&. 10 1 Di.

* A se vedea, în speciiri; OpttS&tk fmfagice i
I2C-I3 A; I7C Epis-
polemice, 1, PG 91 .

ftrfe, 2, 91. 3%C: (folosind cam se cuvine liberul arbitru J... oQQVlnge socotina noustia
PG
;.fcpiocedezc potrivii firii... având o unic socor: iuii ^i o unicii dinii eu Dumnezeu, Amhi-
«w IU, PG 91, 16IÎ. nttiwrr k Tutui nostru, PG 90, B3Q&; <M5A.
1 1

Ditttgttl ((esptv jnfjfcf i mvii'r& s p. 3S4.

""*['
Dvpreh&tz, 5-7,8,

79
 Pvt'mise antropofagie?

1 1t
libertate : cea a sfinilor i a celor care de legea du mneze iasc \
ascultft

Cci aa a învat îi sus Hristos: „Dac vei rmâne in cu van ml Meu.., vei
cunoate adevrul, adevrul vâ tace liberi' (In E, .11
iar v ).

„ Libertatea... se arat în voirea sufletului raional care este gata

1
se mis- t
sfiit orice ar vrea'
ii.' spune Sfântul Diadoh al Foticeei,™ Aceasta este liber-
,

tatea pe care a avut-o Adam in Rai. Voina sa îi realiza elul firesc, aceea de
li mic an du- se în chip netulburat, de la sine, spre bine/104
tinde spre bîiie t
3tK *

Cunoscând adevratul bine i numai pe ej voind sad cunoasc, omul se în-

drepta spre el fr nici o oviala el nu punea în cumpna binele i rul. su-
1

punerea i împotrivirea, ceea ce este cu totul bun i ceea ce este mai puin
bun. tiind unde se afl binele adevrat i respingând cu totul râul, el nu ale-
gea inire ele, în sensul propriu, mi examina mai multe posibiliti, nu delibe-
ra; se îndrepta de la sine spre bine. i folosind libertatea aa cum se cuvine,
se fcea asemntor dumnezeiesc, cci. Arhetipului su aa cum spune Sfân-
tul loan Damaschin, ,.cu privire la Dumnezeu vorbim despic voina, d- i

vorbim despre preferin in sensul propriu al cuvniului, cci Dumnezeu nu

delibereaz". A delibera înseamn a nu avea cunotin de ceva (...) Dumne-
zeu, pentru c
cunoate toate, nu delibereaz " Lui Adym în starea de nevi-
1
'.
1

novie i se potriveau cuvintele proorocului isaia (7. 15-16), adic" tia „sa
arunce rul i s aleag binele".
Adam a fost creat, de Dumnezeu
de înaintare spre îndumnezeite si în stare
tinzând de la sine spre bine. El struia pe aceast cale în chip liber, cci, în
afar de putina M de a rmâne i a progresa în bine, aimai fiind de darul dum»
rie^eiesc
1-
o avea i pe aceea de a se „întoarce de la bine i
, ajung la ru s
(.„), pentru motivul c
omul era înzestrat cu liberul arbitru * el „putea i sil
,s 11
.

ceduze atacurilor diavolului, j nu cedeze» i *VW puterea o fac li". t s K

Dumnezeu 3-a dat, o dat cu libertatea, i cunotina bunei ei folosiri i a

funciei ei normale, Prin porunca de a nu mânca din pomul cunotinei rului
si a binelui (Fac, 2, I7) i-a artat mijlocul de a o exercita în chip desvârit.
t

„tiind, spune Sfântul Atanasie cel Mare, libertatea de alegere a oameni- c

lor poate înclina în amândou prile, a voit ]e asigure de mai înainte harul s
(K
dat lor, prin lege. Cci aezându-i în raiul Sau, Ie-a dai lor lege'V
Totui, omul era în mod constant ispitit de diavol s- i foloseasc liberta-
rca alt fi: I decSl îi a ratase Dumnezeu, Care voia ca el s fie cu adevrat liber i

'.'
Despre li.beml nrhiîfv. 1. 15.
''
Capgte guosti<'t\ 5.
m Cf. Sf. Giigoiitde Nyssu, TBlruire Ut Cântrei rântdritar,. \l PG 44, 7%D: „inra
1
'.
libertii (aste i5) tinet spre bine
""
Cf. St'. Maxim Mrturisitorul, Cap**e-tkfpt*drtto&*. I. 3S Ambigua* PG9I. J353CD.
'"
{hwuatira, II, 22.
""
Ihulntt. II, 12.
'
|;
Miircu Ascetul, 0Wpf* i*t>tez, 22. Cf. Sf. Irinen. Contra nrr?Mht\ IV. 37. 2.
Sf. Sf.

Mothrio Bgipreanu], Omilii duh wniccti (Cal LI fc XV, 25; 36; 40. VIL 1(3; II. XX
VM
Tratat deapre întruparea Cuvâniuhd^ %.

80
 Patologia omutui vtttut

s cunoasc ade viratul bine prin desvârirea sa integrala i Împlinirea natu-

rii sale. cât. A dam
nu ceda ispitei, aceasta avea un rol pozitiv; ea
Atâta vreme
1'iScea ca îndumnezeirea sS fie cu adevrat dorita de om i-i vdea brbia,

„Trebuia ca omul fie încercat mai întâi

11
s
arata Sfântul loan Damaschin. ,

b ,Cci un brbat neispitit i neîncercat nu este vrednic de nimic. i în încerca-

re s se desvâreasc prin 1
pirea poruncii, ca astfel s primeasc nemurirea
1

drept rsplat a virtuii".^ Prin ispit, libertatea se arat cu adevrat a fi li-

bertate, pentru câ, descoper i alte posibili tai iar,

pe de o parte, omului i se t

pe de alta, pentru c
prin ea este probat voina, i prin fora cu care respin-
ge, liber, tot ceea ce încearc s-l îndeprteze de Dumnezeu, se arat în ce
msur omul îl iubee pe Acesta.
în ciuda tuturor bunurilor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte^ omul a
faa ispitei diavolului. El si- a folosit libertatea de voin pentru a se
cedat în
îndeprta de Dumnezeu si a se face prta pcatului* spre care îl îndemna Cel
Viclean, lsându-1 s ptrund ta el i în creaie,
Toi Sfinii Prini insist asupra faptului c rul, în om, dar i în lume T

tste un rezultat al relei folosine a libertii, c

a fost conceput, imaginai,
el

inventat, creat, apoi pus în lucrare de alegerea greit pe care a fcut- o prin
liberul su arbitru, prin voina sa personal sau, potrivit terminologiei folosi-
1
te de Sfântul Maxim, prin voina sa „gnomic", J0 „Rul st în alegerea gre-
H
sit spune Sfântul Grigorie de Nyssa;
,
311
„nimic ru nu exist5, daca iese m
din voin
11 1

„puterea voii noastre libere.. „ când e îndreptat spre pcat.

'; '

111
provoac cel mai mare ru", adaug el; „pricina relelor... feste") prostia
114
noastr de a alege rul în locul binelui". Sfântul Antonie cel Mare vorbind 1

despre relele care au venit asupra omului, spune i el ca: „tot ceea ce era
[i
astfel în afara firii noastre, venea din libertatea voinei noastre".*
înstrâiniîndu-se de Dumnezeu, Adam înceteaz de a mai tivea o libertate
asemntoare cu cea a Arhetipului su dumnezeiesc. El nu mai este liber po-
irivit asemnrii cu Dumnezeu. Se împlinete astfel vicleana fgduin a

arpelui: el este ca Dumnezeu; el dobândete într-adevr o form de libertate

care îi permite s se determine într-un mod independent, raportandu-se nu-
mai la sine i care-i d impresia c este absolut autonom, câ îi este suficient
siei i se poate defini dup o msur proprie. Prin aceasta lihniure, el face
din sine însui un dumnezeu, care se vrea cu totul independent de adevraiul
Dumnezeu, Dar el nu face decât sa se amgeasc în mod profund. Cci liber-

"" 30.
pejmatfetf, II,
' '

in afara referi nelar indicate ffiflfl înainte, ti se vedea Sf. Marca Ascetul. Despre bctfe& 22.
"' Marele cuvânt catehetic, 7.
Di'jifH? feciorie, XII, 2, Cf.
" l]3
Mareie cuvânt caiekeic, 7.
yu Oimiit VFIT, 3. CF, Sf. V uile cel Mate, Omifra <Yt IhmmtSflu nu este
fa EtecittUitf,
autom! relrUir,
xu
5 t'iinGrigorie de Nysua, Murele cuvânt
tul rtittthetif\ 5-
1,1:1
Scrisuri, 5 bis.

31
 Pifirnime <mtroiotapt*'

taie a care apare dup cdere i

prin care struie în criere este o libertate
care-1 duce la pierzanie, iar nu,
15
'
aa
cum crede el la suprema împlinire.
Prin aceast libertate deczut, eJ este cu Dumnezeu, dar
nu este dumnezeu,
timp ce liberUiln» pe care o avea ia început careul mâna spre Dumnezeu,
ii
în
Tcea, dimpotriv, s
devin într-adevr dumnezeu prin har. Omul czut în
pcat îi folosete libertatea care-i fusese dat pentru a se îndrepta liber spre
Dumnezeu, într-un mod patologic, spune Sfântul Aumasie cel Mare. El „nu
înelege ca na fost tacul numai pentru a se mica, ci ca s se mite ctre cele
spre care trebuie. De aceea i glasul Apostolului ne atrage luarea- aminte:
«Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos» (1 Cor. 6, 2)". 1

Sfânta] Maxim arat c£ prin pcat omul introduce separare si

dezbinare in
11

liberul su arbitru, adic disociaz „voina gnomic de voina

natural, iar
11 "

prin aceasta se înstrineaz de natura lui, se îndeprteaz" cu toate puterile

fiinei sale de viaa conform cu firea lui, ajungând

duc o via eoni ra s
ilriiL se deprteaz de Bine czând tn pcat, i astfel t
se distruge pe sine în-

sui. „La începui, îneltorul diavol I-a înelat pe om,,, îmbiindu-i momeala
plcerii înfiat ca iubire de sine. Iar prin aceasta 1-a desprit pe orn^de
Dumnezeu i pe noi întreolalt, fac and u -ne prin alegerea socotinei pr- s
sim cuge tufdrept i s
împrim în modul acesta firea, tind- o în multe opinii
i închipuiri. Cci a fcut ca lege a trupului uneltirea i nscocirea de orice
fH de pcat, folosi adu- $ pentru aceasta de puterile noastre i impunând, ca
sprijin al struinei rului în roi, lipsa de acord a socotinei lor. Prin
aceasta a

convins pe om s se abat de la micarea cea dup fîre

1

V' Odat
J
angajai,

prin liberul su arbitru pervertit, pe calea rului, moment. omul este din acel

târât de ru, cum arat Sfântul Grigorie de Nyssa: „Sensul

schimbrii e pro-
gresiv, dac urmeaz legile firii; dac îns se abate de pe drumul cel drept,
sensul e regresiv. Pornit o dat pe acest povârni, .<, dup ce a prsit binele,
3 "1
omul sa afundat în reJe tot mai adânc",
Atunci când, în starea dintâi, Adam im voia s cunoasc nimic altceva

decât pe Dumnezeu i nu voia s triasc decât pentru al fi cu totul aseme-

nea, liberul su arbitru, cum am vzut, era in deplin acord cu
voina sa fireas-
c, nu se îndeprta de la norma sau /c^w-ul firii sale i se îndrepta de la sine
spre Bine. Dobfmdind prin pcat cunotina bineîui i a rului, omul
nu-i
mai exercit în chip simplu liberul su arbitru, el experiaz acum nehotrârea
si nesigurana, se pierde în dualitatea confuza a binelui i rului, întunecat de
patimi i amgit de gânduri, omul nu mai recunoate imediat binele; confun-
dând binele i rul. luând cel mai adesea râul JrepL bine, iar binele drept râu.

m'Cf. SC Maearie Bjgfot#&nul. Omilii ttuhtn'mcefti (Cel. II), XV, 23.

317
Cttvt'htl httpittriwf r.îftitor. I

,l -
Ct". latnnw fa Trirtil twxtm, PG 90, 880A: R91B; 905A. Râspmiâri nittv Tekf*,
4'2; lipi.stidi", 2.
>l9
hi>i.\ii}t<\ 2, p. 30.
' 3"
Mttiik rtivthts mteh&te, VIU.

82
 .

Pa&logia omului czut

el este supus în mod constant, în alegerile pe- care le face, riscului de a se

înelai
Libertatea care st forma alterata a libertii pe care o
în deliberare este o
avea ia început, când se tifla în legtur cu Dumnezeu. Este chiar negarea li-
bertiip de vreme ce omul czut, separ fmd-o de voina lui natural, care tin-
dea spre bine, o folosete pentru a face rul, fâcând-o astfel, în mod parado-
xal, si slujeasc la propria Jui înrobire Departandu-se de propria flre omul
h

nu se mai mica cu voia sa în chip cuvenit, ci ajunge h fie mânat de ceea s

ce-î este strin; el este dus contra firii, adic" la ru.

Prin reaua folosire a libertii sale, omul devine rob al pcatului (cf. In S t
34; 2 H 2, 19; Rom. 6, 20; Is. 61, I; Rom. 6, 6, 17; 8,21; Ga], 5; I), subju-
gat de poftele i desftrile
simurilor spre care s-ii plecat (Tit 3. 3; Rom." 6,
19), slujitor al dumnezeilor pe care i ia fcut din creaturi (Gal. 4, 3, 8-9}.
Sfinii Prini subliniaz mereu faptul ca, atu tic] când se credea mai liber,
omul era, de fapt, cu totul înrobit. „Sfâritul neateptat ai acestei liberti ne-
lavreme este robia", spune Sfântul Isaac irul. ^ Omul cjtut, caie se crede
T

113
liber, triete de fapt intuit de trup, stpânit de legea acestuia 124 i supus
simurilor /-suferii tiran ia poftelor, ^ este sclavul cutrii 3
plcerii t al teme-
117
rii de suferin, slujitor al rutii,™ pe scurt, este robul patimilor.
12 *
Aces-
tea exercita asupra omului o adevrat tiranie, care-i înrobete sufletul" în
aceasta stare, omul nu mai este el însui. El «sie parazitat de patimile pe care
pScatul Ie-a adus în sine. Mânat de aceste porniri si rai ne de natura sa origina-
r, omul ajunge cu totul înstrinat. Propriu vorbind, nu mai este el cel care
iiciuneEiz, ci legea pcatului care locuiete în el (Rom. 7, 17, 20, 23).
Dar omul nu este numai robul patimilor sale, ci i al diavolului i al de-
monilor acestuia. El nu mai este doar ispitit ci stpânit si zdrobit de tirania
Celui Ru. 3 '* 1

Sfanul Isaac irul arat c

„ce] care nu si-a supus voia sa lui
Dumnezeu, V fi supus potrivnicului"." 1 Sfântul Ivîacarie descrie astfel

''
Ci'. Sf; Mm im M&rrurisilorul, Ambigua, 45, PG 9 1 , I353C.
" < 'îtvînie despre nev&inâ. 42.
''
Ci Sf, Gvigoiie ele NasiftttZ, Cuvmfirti XXXVII 1 1

;"Cf.
''"'
.SI'. Nichitii Stimulul. Ceh $00 d* capete 111, 76.
Cf. Idem, Despre suflet, 34.
m Cf. Clement Alexandrinul» Strmute, III, 7.
"'
Cf. Sf, Maxim Mrturisitorul. Rspunsuri voire Talani?, Proloir

' Aceasta afirmaie, care urmeaz

învitâuira aeriptuvisticii cuprinsa în citatele biblice
chite mai
«fâ, o întâlnim ticleseori 3a Sfinii Prini. vom regsi de multe ari in capi- O
toiul urmtor, A se vedea, de pildil: Sf. Maxim fir mii si torul. C<ipzU despre dragosie^ M
III, 12. Sf, Simeon Noul Teolog, Capei* teologice, tmtictl practice, I. 78. Sf. Ni-
ctiihi Stithatut, Despre, saftei, 57; Caia .iW de capete..... Mi, 75. A«a Doiotei,
înviaii de mffctjolosiiwrt, Clement Alexandrinul* I. St ramate., II. 144, 3. SF. Ius-
tin Martirul \ Filosoful, Apofogia întâi, 53,
' '
Cf. Sf, Iohh Scrarul. Scam, XX VII, 42,
m Cf. Si. Simeori Kcal Teolog. Cateheze. V, 409-413.
"*
< 'itvinte despre nevoin, 42,

S3
 -

Premise a/iîttrfwfogjct?

aceast îndoit înrobire a omului, de ctre patimi i de ctre puterile râului:

„Clcând porunca i fiind izgonit din rai, omul a fost înctuat în dou chi-
puri i cj dou legturi, Una (prin) lucrurile din aceast
via: cu iubirea lu-
mii, adic
a plcerilor trupeti i a patimilor ('...), într-un cuvânt a tuturor lu-
crurilor celor vzute (...) Intru cele luntrice, sufletul este
înconjurat, împrej-
muit, închis cu ziduri i înlnuit cu lanurile întunericului de ctre
duhurile
ruti iV' ? Iar între cele dou
exist o relaie evident: mimai pentru ca omul
vieuiete în rutate au asupra lui forele demonice o asemenea putere;
prin
patimi, omul li se deschide, tacându-le vieuiasc în el. 134 s
în aceast stare, nu mai rmâne mare Jucru din libertatea
iniial a omului.
In vreme ce în Dumnezeu i în lucrarea virtuilor, omul se mica el însui po-
trivit firii sale i
fcea prta voinei suverane a lui Dumnezeu, înstrinau -
se
du-se de Acesta i trind contrar firii, în fapt nu mai acioneaz ej, ci o
natur
strin care a pus stpânire pe B I, cea a patimilor care, prin pcat, au acoperit
cu totul firea sa autentic, tiranizând- o i trind pe seama ei.

5* Patologia memoriei

Memoria ia fost dat omului la creaie pentru ca prin ea s^i poat aduce
aminte întotdeauna de Dumnezeu i s fie astfel mereu unit cu El,
prift min-
tea si inima sa. „De aceea ni s-a dat aducerea- u minte, pentru
u-L purta tee
Iristosj în nor, scrie Sfanul Nicolae Ekbasîk.^
1
Adu cere a- am in le de Dum-
nezeu apare astfel ca lege pentru om. Asa spune i Sfântul
Macarie Egip-
teanul: „Cretinul este dator ca totdeauna sa-t aminteasc
de DumnezetiV 16
iar Sfâniii] Grigorie de Nazianz; „Se cuvine s
ne aducem aminte de
Dumnezeu mai des chiar decât respirm; t, ca s spunem aa, în afar de
aceasta noi nu trebuie s facem nimic altceva' 1

.
117

Aducerea-aminte de Dumnezeu implic, ta un prim nivel, iiduceiea-arninte

de
poruncile prin care omul se alipete de El, împlijundu-l voia; a
poruncii date de
33 '
Dumnezeii în Rai, lui Adam i Evei; a poruncilor date de Hristos omului re-
13
staurat prin Logosul întrupat. '
Ea implic, de aceea, ^ducerea- aminte de vir-
1

tui' care nu 340

, laaiî loc pentm patimi.
Dup cum ne arata acest ultim punct, „aducerea-Huninte de Dumnezeu
11
(u.imj!Ti 9equ) mai înseamn aducerea- amin le de binefacerile Jiu Diimne-

' 1
'

Ormh i ttuhovni < r '.s/f (

r :.tj
\ . 1 \\, XX J 2
iM
ibukm,
Cf.
Despre viafti in fhix/vs. VI p. 196, H

*» Omilii duhovniceti (Gol.

II). XL1U, 3. Cf. Sf. Vasile cel Mare.
Epistola XXII
Rgit h te mari, 5, Ori ger. OmiUi ta Cartea Numeriî, XXIV 2
; Cuvântri, XXVU 4,
'*
Cf. Sf Diadoh l Fc-ticeei, Cuvânt ascetic in 100 de
cap&£. 56

"Cf. Sf. hune Sinii, Cia-inh' tiejipre nevoiir, 56.

84
 Ptttotogkt wmtlui czui

7u™' penr.ru care aducem slav i mulumit. Sfântul Marcu Ascetul rn-
îi

sista m special asupra acesteia. „Aadar, fiule, începutul purtrii tale plcute
tai Dumnezeu trebuie s-l faci pornind de Ia aceasta:
gândeti statornic s u-
i pururea, într-o meditaie neîntrerupta la toate binefacerile
de care i- a f-
1

cut parre iubitorul de oameni Dumnezeu, spre

mântuirea sufletului ti]; i sa
nu încetezi a-i aminti de multele i marile Lui binefaceri,
atoperindu-le cu
uf rrea pcatului sau trândviei i prin aceasta lsând s treac vremea cea-
lalt fard folos i frS s
aduci mulumire. Cci aceste amintiri neîncetate,
împungând inima ca un ac, o totdeauna spre mrturisire, spre smere- mic
mulumire adus cu suflet zdrobit i spre toat sârguinta bun. Ele
nie, .spre

ne îndeamn s-l rspltim lui Dumnezeu cu purtrile noastre

bune i cu
toîaa virtutea"; cel ce se gândete totdeauna la
in aceasta i nu uit binefacerile
Im Dumnezeu,,, se nevoieste spre toat virtutea hun i spre toat
lucrarea
dreptii, gata întotdeauna fac cu râvn vota lui Dumnezeu Uî s 1
'.

Aceasta forma de aducere-a minte de Dumnezeu duce în chip firesc

la
principala ei form de manifestare, cea a rugciunii neîncetate,
cum o nu-
mesc Sfinii Prinia Ea, aa cum subliniaz Sfanul Diadoh al Foticeei,
este a minii, care „cere o ocupaie care
dea de lucru hrniciei ei singura s 11

îndeletnicire „prin care îi poate atinge deplin scopul", 144 Rugciunea

neînce^
tat este acelai timp „lucrarea proprie minii",- " singura potrivit cu natu-
în 1

ra ei. „Rugciunea face mintea sa- i împlineasc propria lucrare", spune

V6
Evagrie, care adaug: u Rugciunea este lucrarea
vrednicia minii demn de
sau întrebuinarea cea mai bun
mai curat a ei '.*" în Rai Adam vieuia
si
?

„în mgaciune'V 4 * având neîncetata aduc ere aminte de Dumnezeul Tot ast-
sfinii care se întorc, în Hristos, la starea dintâi a lui Adam „si se
fel,
apropie
de desvârire, au neîntrerupta în inim pomenirea Domnului"/1 " 1

aceast continu aduce.re- amin te de Dumnezeu omul poate într- ade-

Prin
vr, potrivit menirii sale, s
se uneasc cu El. „Unirea duhovniceasc este
amintirea nepecetluitâV care arde în inim cu un dor înfocat", spune
Sfântul
1
Isaac irul."

Vezi. ele ttiiemeTieîi, S£ V ui le cel Mare, Reguifo miei. 294.

''
iiphutl ctre Ni cotar Monahul. 2.
'
A se. vedea, cu privire Li acest subiect. HuulieiT, Nt>m du Chist ei vtiie.s ti\mn
1.

tm, Rome, ]9rf0, p. J 56 sq. H, .[. Sic'hen, „Mn&nie Thecu", Dictiormaiw de mititea
fetft 10, 1980, col. 1407-1414.
"*
Cuvânt QcHc in Wf) de capete *>9

,A
" t 'tivânt
sq?
despre mgcitme. 83.
Ibîd&H, 84.
1

Awfl Doroîei. înviaturi 4e suflet folosii-tiare, l I. Cf, Sf. Ioan Damnschin, Dog-
matica, II. J |

Cf. Sf Diâdoh al Foriceel, Cuvânt ascetic în 106 <k capete f6 Sf Gneorie

SjiiHilul, Crtpete, 6Q-61,
''
Sf. Dtudoii ii Foticeej, Cuvânt ascetic în i(X) de capete, 88.
Cuvinte de.spre nevoitifa, I.

S5
 Premise cmiropalvgice

Prin aduceiea-am irite de Dumnezeu omul se întrete în pstrarea si lu-

crarea poruncilor; altfel spus. el poate sase fereasc de patimi i s sporeasc
11 ^
în el virtuile.
Aduce rea- aminte de Dumnezeu este mai ales condiia dragostei de Dum-
4 1

r/eu ?** care are darul de a o trezi fi O Face sS creasc," fiind nedesprit
11

de ea
w
Aceasta este adevrat mai ales când e vorba despre forma sa des-
vârita, rugciunea neîncelaia. dar i când e vorba ds aduce rea- amin te de
binefacerile lui Dumnezeu, Sfanul Marcu Ascetul sftuiete astfel: „Punând
ti binefacerile de care te-ai împrtit de la începutul vierii
înaintea ochilor
tale si pân acum, fie trupeti, fts duhovniceti, zbovete cu
gândul la ele,
dup cum a-a spus: M Nu uita toate rspltirile Lui" (Ps. 102, 2). Fa aceasta
pentru ca inima s ti se mite cu uurin spre frica lui Dumnezeu i spre

drugoste {...). Cci ruinându-te de amintirea atâtor bunti, de care te-ai bu-

curat dm partea Stpânului bun i de oameni iubitor, inima umple de

ta Se va

dragostea i de dorul Lui printt-o micare pornit chiar din ea însi, mai
JÎS
bine-zis conlucrând i darul de sus",
A ducerea- amin te continua de Dumnezeu în rugciune este pentru om i
un mod de a ajunge la vederea Lui, cci, as a cum spune Sfântul Isaac Sinii.
'^ 1

în ea ,Ji afl hrana de via dttoare pentru uni pari rea vederii sufleteti
Sfântul Calist Patriarhul spune, în acelai sens, c ea face ca în „mintea
^ K Memoria însoete lucrarea minii
curat s se arate razele du ni ne zeieti'
1

vieii duhovniceti," când omul e rpit

1

pân pe treptele cele mai înalte ale

'
Sh

de amintirea (sufletului raional) mai presus de fire la vederea lui Dumne-

zeu", pe care i-o Duhul,
^'
d :1

Prin aducerea- am în te de Dumnezeu, omul îl pstreaz pt< Dumnezeu înLV

untrul minii as8$
Ai
i îl face s locuiasc în inima sa. , :
Slas1uirea lui Dum-
nezeu in spune Sfântul Vasile cel .Mare, const tocmai in a avea pe
noi,
Dumnezeu temeinicii în gând. Numai atunci devenim temple ale Duhului,
când gândirea statornic la Bl nu se mai las întrerupta de grijile pmânteti
'^' 2 1

i cnd cugetul nu se las tulburat de patimi trectoare

111
Cf. SE fewfc despre nevvmfa XXXIII.
Sinii, Cttvhih'
w Cf. Sf, Macarie Egipteanul, 'uvntâri (Col
( XXXIL 3. U
m Cf. Sf. Isaac Sinii. Citvinfr daspre nevoînfâ, 85, Sf, Ditidoh a! FoUceei, Cih'fifif
1'9.
tiscetti: in 100 de capete, 12< Si Crigorie PuIeuxiu, Triade, ÎL 2,
m Cf. Sf. Sim*OD Noul Teolog, Capele iwlagîcn. gnmficf fi practice, l 93.
m Mdmt, 6,
* S7
Cuvinte despre nevoin. I. Acesl punct vh fi exaniiniit în mod deluliat în partea a

VI-u,
''"*
crLp. % 5.
{
'({{jftr despre ntguvitttte. 3,
,M ntvoin* 3.1
Cf. S£. Iswtkc Si nil, Cuvinte despre
''
mdtm, 65.
m Cf. Sf Gri^orie Pulam». Triada 1. 2, 23.
"" 1
iipisîuh, 2, 4,

86
 .

Patolayia omifiui câzut

Prin aceasta, aducerea-aminle de Dumnezeu

*
este pentru om izvoruJ unei bu-
curii desvârite, „nate fn suflet aa cum spune PsaJ*
' o plcere ne£riuT\ 3H
mistui:„Adusu^mi-iim aminte de Dumnezeu i m-am bucurat' (Ps. 76, 1

4),
Prin gândul statornic la Dumnezeu, ainu! nu face decar
âa cugete la „sin-
gurul lucru care trebuie", ducând o existent îndreptata în
întregime spre
Dumnezeu, potrivit menirii sate, Altfel spus, aducere a- aminte de Dumnezeu
im pJic uitarea cu totul a lumii/'" tergerea orienrei amintiri
ptimae i 1u-
m«ti. Ea implic, de omenea, uitarea de sine. Omul duhovnicesc, spune
Mântui fsaac, „uita chiar i de d însui i de firea iui..., nemaiamintindu-i
deloc de veacut acesta. El se îndeletnicete cu cele privitoare
la mrirea iui
Dumnezeu i mereu se gândete Ia ele". „El se mica împivunii cu acestea
spre amintirea lor. potrivit treptei vieuirii lui
(...) i nu se mai gândete i
nit» nu-j mm
aduce aminte de lumea aceasta". 7 într-un cuvânt, „când po- 3 *'

menirea Iui Dumnezeu pune stpânire pe întinderea sufletului,

pierde din in i^
mii amintirea tuturor celor vzute", spune ei în alt riH
partea
Dedicâncîu-SB in întregime aducerii ^aminte de Dumnezeu, memoria omu-
(

normal, era cu unitarii, simpl i omogen. ™

lui în kuiivli s;i iniiala, totul 1

Toate gândurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia

pentru cugetul
lknl obiect al atenUei. în aducerea- aminte neinceraUl
de Dumnezeu,
spune Sfântul loan Casiaii, omul „trebuie s-yi fixeze
tâqdf atenia într-im
singur punctat toate gândurile s;ik- .sa-j aibâ" drumul
luntric miitid spre un
singur £l*\ Astfel memoria devine statornica i nemicata? 7 ' ajungând la
linite i pace. 172
Memoria stpânit m întregime de aducerea aminte de Dumnezeu a lep-
dat „cu totul orice form
memoria „inimii curate"/ 7si orice chip", fiind '

Tun ailucerea-aminte de Dumnezeu, omul se ferece de gândurile

strine
pe care le strecoar în suflet Cel viclean™ Ea îndeprteaz cu
i
desvârire
"iice gând ru i nu îngduie nici unei înclinri spre rutate s
J

se mani-

Cf. Qie Ecdjcul, Culem dm vmtinzk btekptiiar, 12. Sf Diadoh a] Ferice^,

Cuvânt asceticul f 00 dt: capele, 60
Culifit Patriarhul, Capete d&prt ntgâdune+ 3.
J*J
G£ Sf, Diudoh al Foticeei, OmUf axertir î>t tWdf triple, 56. Sf. Vasilc cel Mare.
kcy.tdiU' mai. 6,
in
Cf, Sf. U«c Simt, Cuvinte 4*$pw ffitttâfnpf, 3 ^i 10. Sf Mucii A^thil /Wrc vei
entd c .si- îndrepteaz din fapt?, M.
\ aviute dtifprt iirwitifii. 85.
" :
'

lhidr.nu 73
'
H
Sf CtifOiio Sirtmlu], Capete, 60-GI.
m Cf.
Convorbiri t&farpfcapti, XXIV. 0.
m Cf Sf Grijgor ie SijLiirul, Capri'., 61.
™ Cf, Sf, |&iLttc Si ruj. Cuvwm
despre nev&inâ, 8.
Sf. Muxim Mrturi si torni, Cepere despre cunotina de Dmm®m i iememto lutru
S™ « Sf Sij "™ n Notl1 Teo,D £" Cap*** mhmet, mwstctl ptmks. UI tt
U Sf
\7 ;
'
;
^ ncîl|,|li Egipteanul, Omilii duhovniceti (Col. II), LIII. J6.
C \. Sf, Dieidoh al Faticcci, Cuvânt axcede. în fQ0*Ir
capfifo, 5; 97.

87
 Premia (mtrxtpf/fogict?

fyt&jy Ea constituie o armii împotriva demonilor; " cu ajutorul 1

ei omul nu
numai c
este ferit de atacurile or. dar îa i învinge i îi alung. 5 ™
J

Dac memoria folosit potrivit firii o memorie sntoas, prin pcat

sale este
7 '

ea funcioneaz contrar firii i devine bolnav a? Boala const, ca i in cazul

J

n-lojlallf puteri ule .sulVlului fv cmv Ir-ain studiat, iii |hi vl-i < in^u ei, imn predi
într-o inversare a activitii sale: în timp ce în starea de normalitate a lini ome-
neti ea slujete exclusiv aduceri i-amiute de Dumnezeu i de bine, uitând prin
aceasta de realitatea sensibil i de râu, prin pacaT.cn devine, dimpotriv, Liitaie de
Dumnezeu i a binelui, i aducere-aminte de ru i de lume. 3 *
Aceast boal a memoriei afecteaz, desigur, mintea, care este organul ei;
mintea eare-L uit pe Dumnezeu se înstrineaz într-o activitate care nu-i este
proprie, sesufoc i, din punct de vedere duhovnicesc, este cu adevrat moarta.
„Ceea ce se întâmpl petelui ieit din ap, aceea se întftmphi i minii care a
i

ieit din pomenirea lui Dumnezeu i s-a împrtiat în nminiirile lumii", spune
lh|
Sfântul Isaac 5iruL Toate celelalte puteri ale sufletului care depind de ea în
mod direct vor suferi aceleai efecte patologice. Sfanul Maxim Mrturisitorul
arata c uitarea lui Dumnezeu i a binelui este, alturi de netiina, principala
patiiiui-boaiii a pârtii raionale u sufletului.
3 ^
Dumnezeu, alturi de necunoaterea Lui au un rol central în
Uitarea de
cderea omului. Astfel, Sfântul Grigorie Pal ama vede în prsirea „pomenirii
i vederii lui Dumnezeu" esena pcatului strmoesc. 383 Iar la Sfanul Marcu
Ascetul aflm scris; „Scriptura zice c: «iadul i adâncul {pierzrii) sunt cu-
nosciite Domnului» (Pilde 15, II). Acestea le zice despre netiina i uitarea
inimii. Cci iad este netiina.. ., i pierzare este uitarea ',^
1

i amândou duc
la moartea duhovniceasc.^ Sfântul Marcu Ascetul, tar apoi Sfântul loan
Damaschin. afirm, aa cum am vzut deja, uitarea (Xffir\), alturi de ne- c
tiin (devota) i nepsarea trândav (firaevula), este unul dintre cei trei
„uriai ai Celui Ru", de la care vin toate patimile i toate relele de care sufe-
r omul czut, 311 Aflm la Sfanul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli
'1

m Ihuitm, 3
177
îbiâem< 33.
m lbitim, 81.
'
Sf. Isihie, Si hui tul. Cuvânt despre trezvte si virtute, 32, i Sf, Grigorie Shuiiuil
ttapete, 61 ), vort>esc în mod explicit despre baula memoriei.
BD
Pfejpra accustLl dubi fi polaritate n memorie i. exercittitd .potrivit firii" sau „con nur
firii" vorbclc explicit Cuvinte despre twain^ 65.
Sf. Isuat irul,
1

Cuvinte despre ut-voitiâ. 4.V

11
Cf, Capete despre dixtgwte* I. 68. Cf. de asemenea, RÂspMmri c&nv Totmi*. PttdOK
h

JRutatea este o tsiptn a bufleiului înelegtor, i tînrime uitarea buiiiitiiji celor crupa" 6**
150 de capele despre ewkajfinfd nutitmiâ, despre cMnou^ierea ha Dumnezeu,
despre via fu mortdâ i despre fptuire* 46. Cf. 50,
Despre legea duhovniceasc^ 61-62.
m Ihidem. 62
" CI. Sf. Mji cu
Ascetul, Epistol i titre Nicotcie Monahal. W-13. Sf. IcJeui Dartius-
i

chin, Cuvftnt de sttfletfolviitar.

8K
 Patologia omului czni

spirituale fundamentale strâns legate una de alta, relaiile dintre ele i efectele
lor: „Cei trei uriai ai Celui Rftu, care sunt socotii ca cei mai târî, sunt cele

trei rele amintite mai înainte: netiina, maica tuturor relelor; uitarea, sora

împ ren n- lucrtoare i slujitoare a ei; i nepsarea trândava, care ese ve-
mântul \ acopermântul norului negru aezat peste suflet si care le sprijin
pe amarul ou ii, le întrete, le susine i sdete în sufletul cel grija râul fr
înrdcinat i statornic. Prin oepâsarea trândava, prin uitare i prin netiina
se întresc i se mresc proptelele celorlalte patimi. Cci ajutându-se întreo-
lalt fj neputând s fiine fr s se susin una pe alta, ele se dovedesc
puteri tari ale Vrjmaului i cape te ti ii puternice ale Celui Ru. Prin ela se în-
trete i pe ele se reazem toat oastea duhurilor rutii, ca s- i poat duce
1
'/'' 7
I:l îndeplinire planurile
Am vzut deja c este greu de artat dac atracia plcerii simurilor duce
umiil la necunoaterea si dimpotriv, netiina i
uitarea de Dumnezeu, ori,
uitarea de Dumnezeu
îl fac sa se întoarc spre realitatea vzut. Exist o dia-

lectic a acestor dou atitudini, aa cum am vzut, care ne îndreptete o s

socotim cauz când pe una, când pe cealalt. Astfel, Sfanul Diadoh al Foti-
ceei o pune înainte pe prima: ispitii de plcerea simurilor, Adam i Eva au
început s
uite de Dumnezeu. „C
vederea, gustul i celelalte simuri slbesc
inerea de minte a inimii, când ne folosim de ele peste msur, ne-o spune
cea dintâi, Eva, Cci pan «n-a privit la pomul oprit cu plcere, îi amintea
cu prijde porunca dumnezeiasc. De aceea era acoperit de aripile dragostei
dumnezeieti... Dar când a privit la pom cu plcere i s-a atins de el eu multa
poft i. în sfrît, a gustat din rodul lui cu o voluptate puternic... toat pofia
ei i-a intors-o spre gustarea lucrurilor de aici, amestecând, din pricina fruc-

tului plcut la vedere, în greeala ei, i greeala lui Adam. De atunci, cu ane-
voie îi mai poale aduce aminte omul de Dumnezeu sau de poruncile lui"'. 3M
Ali Prini privesc procesul cderii în sena invers, O apoftegm spune: „Zi-
ceau Btrânii c
trei sunt puterile Vrjmaului din care vine toat greeala:

a itare a, negrija i pofta. Cu adevrat, de îndat ce vine uitarea, ea nate ne-

glija, iar negrija nate pofta, iar pofta îl duce- pe om la c&dere \^" Sfnml ,

Isihie Sinaitul zice, în acelai sens; „de ia uitare ajungem la negrija, iar de la
negrija.,, la pofte necuviincioase",™ Iar Sfanul Mac ar ie: „Mintea care alun-

g de te ea amintirea lui Dumnezeu cade fie în manie, fie m pofta trupeas-

1 11 '
c' Cele mai multe referine le gsim la Sfanul Marcu Ascetul, care spu-
,
1

ne apiiat: „tot cel ce uit de Dumnezeu caut plcerea (desfrânat) \ iy3 1

Ui când de Dumnezeu, memoria se fragmenteaz i se risipete, intrând

sub stpânirea mulimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vzut spre
care s*a întors omul. „începutul i pricina gândurilor, scrie Sfântul Grigorie

£l

Ejjwiolfi ctre. Nîrvkw Monahul, 12. Cf. 13.

i uvftnt Ustvfit m f(Xi tir ru/rte* 56,

>w
Cuvimf th'xpre. îrezvie fi virtute, 32.
'

(huiiii Juhmmk^ti (Co\, \l). UV . 10.

D#spr$ £ftf cr tnui tu .w- 'iruirepletlai din fa>it\ [31,

89
 , "

Si nai tul, este împrirea, prin neascultare, ii amintirii simple i unitare. Prin
aceasta a pierdut i
amintirea de Dumnezeu. Câci f&cându-se din Riffipk*
comuus, iar din unitara, felurit, i-a pierdut unitatea împreuna cu puterile
ei". Aceast îmbolnvire memoriei
evidem, repercusiuni asupra tu-
a are,
ni mr puterilor sufletului. Mintea, în care înainte nu exista decât singur gan
liif Dumnezeu, este acum bântuiii de mulimea feluritelor amintiri lu-
la
meti, al cror numr sporete tot mereu.
Memoria devine pentru om, alturi de imaginaie, principala cale de acces
pentru gândurile strine, care ptrund m sufletul su si-i preocup mintea; ea
este una dintre principalele surse ale ,,g Sudurilor care ne rpesc "/ ^ De la ea 1 1

primele omul cea mai mare parte a reprezentrilor, care constituie pentru el
lot atâtea suge&tii ispititoare. Mai ales ea este cea care aduce
în minte „gân-
durile simple", de care apoi se alipete în chip ptima,^ Sântul Maxim
spune; „prin acestea trei primete mintea înelesuri ptimae: prin simire.
prm schimbri în starea organic i prin amintire"'.'
1 ^'
Dar adesea memoria
pmduct< ea însi în mod direct panduri pSiimae^ 7
lucru pe care-J subli-
niaz Ml
TaJasie Libiuuiir\ care vede în aceasta faciillaie a minii princi-
lui ful

pala lor surs, i cea mai periculoas: „trei sunt cile prin care primeti gân-
duri: simirea (lucrarea simirilor), Jimintirea i starea mustului (amesteca*
rea) din trup, Dar pete mai struitoare sunt cele din amintire". ,h Memoria
produce astfel de gânduri pentru ea pis treaz am mrea greelilor trecute c i

si urmele patimilor care ni s-au fcut obinuiiil^'

1

i mai ales a plcerii lega- -

te de ele,
4
" ceea ee d
reprezentrilor o mare putere de ademenire. 401 Astfel,
memoria este adesea trezita i atfial de demoni, care încearc o împing s
mat ales spre asemenea amintiri. 402
Pentru toate aceste motive, memoria devim* la omul czut una dintre prin-
cipalele cauze ale trezirii i siaruirii patimilor."" De aceea Sfântul Isaac irul
apune c ea este lca al patimilor, locul în care le poli afla pe 1oate.-
i:' J

'

Capete foarte fotas-iiotitv,.., 60„

M
Cf, Sf. 1SMC irul. Cuvinte â&spt* twvmnti* 33,
* Cf, Sf. Mas im Mart li fiii tonii, Capete despre dm^mU-, î, S4; HI, 42.
t'ap*ti d&xprt 4mgwt«f, JI. 74,

< ",
£n it »jfe. iufrânare i pvt rt \rea cffc dtt ni n tiufe. 1.46,
ry .( -te /, i
, i
rin t

'
CI irul. Cuvinte despre ncvoinj, $%; lnr Evagrifi rerniLTc; „Dacii tivem
Si. ka:iL-
iLnnntiri piltinine. acetis ca se tluroieaz faptului cfi tie hi bun început
mu primit lucruri-
le în nor cu pn lini; i invers; despre lucrurile pe cure |e-nm
primii în noi ca patim»
vom aven amintiri ptimaa*' iTrututitf practic. 34),
'"
Cf, Sf. Diiittoh -a\ Foijceei, Ctinint ascetic }>< im de papile, 93 Sf, Muxira Mrtu-
lisitoruL Capate despre dwftusîe.R, 19.
''!'
Cf, $£ Mnrcu Ascetul,
Epistolii ctre Nivokw Mtnudud* 10.
"Cf. Sf. Isanc Sinii. Cuvinte despic wwlii^, 33. Sf. Mnrcu Ascetul. Epixtvkl
nhre
Nic.olae Monahul 10. BVftgrle, Cnrâaî dsspre m$thitme, 0:44*46, J

'
Cf Sf. Tula&ie l_ibnun.nl, Capete despre dragoste, hijmuarc... ni, 32; EV, 16. ci'.
Sf, Vluxim MSrtiin i torul. Capete despre dmgtiste, \]\ 85, Sf. Istiac Sinii, Cuvinte
despre unaintd, 33.
iaa
Cf. Cuvinte despre rwvomfd. 8.

90
 Pafahgi omului czut

Astfel c „aducerea aminte de ru (iii/fpn icnj kcjlkqv)" ajunge s fie la

omul czui o deprindere f£^),* us Amintirea rului înlocuiete,
în grade dife-
nle, amintirea binelui, singura care, la început,
stpânea în memorie^ pentru
ca amintirea binelui nu poate tears i
ti înlocuiii cu totul, acesteia îi
rmâne de acum înainte un loc
mai mult sau mai puin redus în memorie.
Ca urmare, are loc o nou divizate a memoriei, care nu exista
la început.
Eu este scindata în dou pri, cum spune Sfântul Diadoh a!
Fottceei; „De
când mintea noastr s*a rostogolit la chipul îndoit ai
cunotinei, e silita,
chiar dac nu vrea, g£ poarte în aceeai clip i gânduri
bune, i gânduri rele
!..>. Cci cum se grbete sa îneleag binele. îndat îi amintete j de mu.
Fu ader» de la neascultarea lui Adain inerea de minte a omului s-n sfâiat în
1

douir.-"*
Amintirea binelui i amintirea rului nu ajuns doar
se învecineze, ci se s
întreptrund i se amestec, sporind con Iu/ia creat de
multele i feluritele
gânduri cane stpânesc memoria i cugetarea omului. 4 " 7
Chiar daca omul czut se alia, dup cum spune Sfanul
Isihie Sinaîtul,
„acoperit de vimeala adâncului uitrii" *, a-i aminti de Dumnezeu i de 11

l.uaenu este cu neputina pentru el, dar aceasta se face cu

mai mult greutate.
,£>e atunci, cu anevoie îi mai ponte aduce
aminte omul de Dumnezeu i de
r
poruncile Lui spune Sfântul Diadoh a] Foticeei *' „Neascultarea, Unealta
',

pcatului, nu a stricat numai amintirea simpla a sufletului

de bine, fa ti i
toate puterile lui. întunecând dorina fireasc care tindea spre virtute'\ 4LD
hur-adevar, dup cum am vuzut. mintea omului este stpânit de mulimea
Lkminririkir lumeti i a gândurilor, care, chiar daca nu sunt ptimae, sunt to-
tui strine de Dumnezeu. Aceste amintiri ptrund în minte din pricina iubirii
de lume, dar si prin luernrea duhurilor rele care încearc mai
alea prin acest
mijloc s tina mintea departe de Dumnezeu; " 1

h ambele situaii, amintirile

* us
Cf. St Diudoh il| Foticeei, Cuvânt twwftr in im d« CfffiW£ 1; 5: 83: fwtit fâ
tnliarg, 6.
*
?
( fcv&tf ascetic ttî MO tir eaptte, 35.
Cu privire Iu starea de confuzie memoriei, & se vedea
iH'.wi*> H f voin, 85,
a Sf, Isauc Sîml, Cumta
t despre ttvzvit' i virtui*. 1 <5.
*apett J
v
Cuvânt aseetic în 100 de capete 56.
g
Capete Jbortt*Jiiffmtofire..., 61
Lucrarea lor
arat tn chip limpede omului car* înceartft prin rugftciunc tfi isgft-
i se
wmcti uducerea-aminte de Duiimi-zeu, dupîl cam spart Evagrie:
„Când diavolul ce]
prea vicleim,
al ace re li
fcând multe, nu
poate împiedica mfScmoea drepmJui.., îi
putimatf prin fuJuccncLL-aiminte de lucruri" fCuvfitu despre ntgfcfme 46
Im aâ
Cf
44; 45; 68). tn alr parte, el explicit pe lui
r Xtuid re vad drucîi rtvnhid cu arievîlml la
nigwmiae, ii stwcoar gfiiidurile unor lac jiu] ua-zise trehuinciotLse: fij,
dlipB puina
vreme, îi farfi amintircu [or, a\ niicRndu^sE
mintea spre cutare* br i neaflân-
ilu-le, s
fie descurajeze pi sii se fritritteie foarte, Apoi.
otnd revine «rS?i la rug&iune,
îi «duce ttminie cele
g&uuub i etic iiminfite mai înainte, cu mintea, cutând le m s h
t:un oti ri fa, aii piard ru^ficiuneiL cUt aduce roade" Uhu fort.
10),

91
 I'r&tii.se antrctpt/Itfgice

lumeti îndeprteaz aducerea-aminte de Dumnezeu. Principiu] iconomic re-

lieful in cazul celorlalte puteri iile sufletului este valabil i pentru memorie:

cu cât în ea struie mai mult aduce rea-aminte de Dumnezeu, cu atât mai

puin va pstra amintirile legate de tu me; i, invers, cu cât îi amintete in tu
mult de lume, cu atât mai puin îi va aduce aminte de Dumnezeu.

fi. Patologia imaginaiei

Imaginaia (fcai/uxata) este una dintre facultile de cunoatere ale omu-

4 1: 413
lui, una dintre te Ic mai elementare,
Funcia ei fireasc este de a-i permite omului reprezentarea lucrurilor sen-
454 4L i de cele
sibile aa cum sunt ele Ea este deci direct, legat de simtire
4
care cad sub simuri. "' Ea transform senzaiile în imagini i îi permite omu-
lui s aib. sub forma unei imagini, o reprezentare H ceea ce percepe."
11
îi

permite, de asemenea, în legtur cu memoria, s-i reprezinte amintirile r-

11 "
mase în urma celor percepute.'
Imaginaia este, pe de o parte, aceast facultate a omului de a transforma
percepiile în imagini corespunztoare i de a le reproduce» atunci când me-
moria le-a pstrat i, pe de alta parte, ea este i capacitatea de a produce, prin
combinarea mai multor imagini astfel obinute, luate în întregime sau numai
în parte, imagini cu totul noi,
Imaginaia este astfel capabilii s
capete trei forme: cea a unei imaginaii
productoare de imagini, a unei imaginaii reproduclîve i a unei imaginaii
flecare dintre ele bazaridu-se pe cea precedent. Sub cele dou
'
1 1

creatoare/
410
ultime forme, in condiiile particulare ate somnului, ea produce visele.

în suirea primordial a omului, imaginaia sa era exclusiv legat de repre-

zentarea creaturilor existente. Facultate indispensabila în cadrul relaiilor sale
necesare cu acestea, ea nu constituia la început un obstacol în relaia omului
421
cu Dumnezeu i mi-1 îndeprta în nici un chip de El, Cci omul fiind pe

"CI St NichitaStiUiatul, )#.vpre supei 37. ,

* Lh
Cf. Sf. Gi-igoric P.iluniii. ttiftJt--, II, 3, 59.
l
**Cf, Sf. Culist i Igmttie Xunthopol. Qefa 100
n Cf Sf.
eaptt*. G9. e
lom Duniuscfiin. £}QgtWtica ii, 17. Sf. Nichitti tiutului, Dt'yfitc .wjlrt. 65.
t

5f, Giigoric
M Cf.
3
Lihnim, 'î'iixttîe. II. 3, 59-
I

PseiLdoMiLxim Mrturisi torul. colii la fe: ^ *••*,-***.*

 Patologia omului vti&ti

44
ci sunt produse în mintea (vqucj
J

gini si numai pun în lucrare imaginai a,

44
omului deplin md uh o v nicit de Duhul însui, i de aceea „ele nici n-ar tre- '

43
bui s
se mai numeasc vise, ci cu adevrat vederi i de&eoperiri'V*

strmoesc, imaginarii devine pentru om un mijloc de sepa-

Prin piieaui I

rare de Dumnezeu.
Omul începe de-acum s-i umple mintea, golit de Dumnezeu, cu pro-
dusele imaginaiei sale.
Lucrul ace&ta este ade virat mai ales în cazul imaginaiei creatoare. Nu
putem decât a a" reamintim aici explicai ia dala de Sfântul Atannsie cel Mare,
puîrivit creia sufletul, ne piuând rmâne nemicat i ram aib ceva spre s
care sa se îndrepte, dup ce sa
îndeprtat de Dumnezeu, ctre Care îl purta
Iniial firea au, a început sai imagineze obiecte pentru naminiele sale: „Fi-
rea nu se mai mic
pe calea virtuii, nici ca sa vad pe Dumnezeu, ci, gân-
dind la cele ce nu sunt, preface ceea ce c în puterea ei, folosindu-se ru de
441
aceasta pentru poftele pe care le- a nscocit (..T; ,."ul nu ette de la Dun>
im/aiu. nici n-a fost în Dumnezeu, nici n-a fost de la început, nici nu exist
vreo substana a lui, ci oamenii, respingând gândul binelui, au început sa
gândeasc i s-i nscoceasc cele ce nu sunt {..,,) sufletul oamenilor, închi-
/;'nidti-t ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu, î-a nscocit cele rele, în
care se mic i nu tie c nu face nimic, dei i se pare c face ceva. Cci d
un chip celor ce nu sunt i ceea ce s-a svârit nu rmâne cum s~a svârit,
ci, precum s-a stricat aja i apare. Pentru sulldn! a fost fcut ca s-L vad c
pe Dumnezeu i sa fie luminat de El, Dar în locul lui Dumnezeu el a euial
44 "

i
1

cele slriceioase întunericul".

Calând din cunoaterea lumii spirituale, omul îi construiete prin înteli-
:
-.-i,i.i i imaginafia sa o lume rântasmaiie, de care ae alipete cu atât mai
mult eu cât ea corespunde dorinelor i patimilor care l-au cuprins. Astfel,
omul czut se înstrineaz într-o lume ireala, i „nimic din ceea ce se vede
nu vedem aa cum este, ci, potrivii închipuirilor noastre mincinoase, lum
unele lucruri drept altele, aa amgind lumei pe cei care o iubesc nici o fr
11 446
grij, prin chipurile cu totul îneltoare i înfirile ei .

Dar mintea omului czut, din care a fost *cos Dumnezeu, mai este plina i
de imaginile din lumea sensibil, pe care le reprezint imaginaia legat de i

*' Cf. Sf. Grigoric PalmiitL, Triada, II. 3, 39,

Noul Teolog, Capt* teologice, gfti&fhe i pfâ&îce, ITI, &l; 64- Sf
'
, 1
''
Ci'. Sf. SitTieon
Nichita Stithuwl. CeU 300dtcapete< II, &t Sf. Grigorb Paluma, Triada II. 3. 59. Ltt
fel sunt i viziunile piofititot-.
**'
SF S lexicon Noul Teolog- Cfpefe teologice,.,, III, G4<
!
" < tirt'tnf împotrivit tiinihr, 4.
fbidem, 7, Cf. Sf. Vasile cel Mare, EpUofc, 233, „aflând li-sc ri eoatisuS mica- I :

re., n lin cea adeseori plsmuiete i imagini fanii sli ce. despre lucruri ir existente, ca i
1
turn ele ut esîsta '.
*'"'
Sf. Grigorie de Nyssu, Despre, feciorie, DL 4.

95
 Premise antropologii *

iul, cci Dumnezeu este transcendent oricrei fpturi, deci oricrei înelegeri,
oricrei gândiri i a far fiori oricrei reprezentri sub form de imagine sau
chip.
411
„3-a spus c o închipuire despre Dumnezeu.
nu poate exisia nici

Cci Dumnezeu este pururea mai înalt decât toate i dincolo de orice cu-
g&towfî, spune scoliastul Sf duru lui Dionisie Areopagitul.*^
"reierea duhovniceasca a o inului implica deci depirea chiar a acestei
(

ini;iginaii bune, o dat cu depirea lumii sensibile. Atitudinea primului om faa*

de imaginaie era cea descrisa de Sfinii Calist i Ignatie XantliopoL B&raei când
vorbesc despre cei care, reînnoii în Hristos, au redobândit starea iniiat a
umanii aii i înainteaz pe aceeai cale pe care trebuia Mi mearg Adani spre
desvârirea care i-a fost menit omului de Dumnezeu, la creaie: „Cei care au
înaintat 'cu timpul, resping i alung în întregime închipuirea necuviincioas,
împreun cu cea cuviincioas, prefeand-o pi topind-o în cenu, ca ceara ce se
topete de faa focului (£& 67, 2), prin rugciunea curat i prin golirea i
dezbrcarea minii de toate chipurile, datorit predrii ei în stare simpl lui
Dumnezeu sau, dac vo ieti, datorita primirii Lui i unirii simple i chip cu fr
HT. ^ Unirea cu Dumnezeu în contemplare nu este posibila dup cum vom
4

vedea ulterior, decât in rugciunea curat, acea rugciune care implic, pe de o

parte, nepatimirea, iar pe de alia. ab^-na oricrei reprezentri, de orice natura,
a
7
oricrui gând i, în primul rând, a imaginaiei,^ legate nu numai de lucrurile
sensibile i/sau lumeti,'
13
* ci chiar de Dumnezeu însui,^
La acest ni vel. al contemplrii, imaginaia înceteaz i în timpul somnului.
Omul se alia în permanen strâns unit cu Dumnezeu i chiar în somn
sufletul lui vegheaz. Vederile sunt dumnezeieti. înlocuite cu descoperiri

„Cel ce e privegheat, fie

luminat de Duhul SfalH fie c
doarme, privete c
cu trezvje i cu înelegere, buntile acelea «pe care ochiul nu le- a vzut i
urechea nu le-a auzit i la inima omului nu s-au suit» (1 Cor. 2. 9), la care
doresc i îngerii s
priveasc (1 Pt. 1, 12)", scrie Sfanul Simeon Nou! Teo-
lug."™ Dar aceste descoperiri dumnezeieti nu mai sunt constituite din irna-

'" l

Cf Sf. Diadoh :il Foiiceei, Cm-tmî nswtic its IQOde r.apetr, 65. Sf. Maxim Marturi-

miumiI, Cttpftf dfjspn- tinigosît t

ln\ 49. Sf. Dionisie AreopajpLiiJ. Dtiipm Ntimintc
ditisuwzemtii t.5<rQ'% 593 A
* 35
Seoii hi tfwnxltr thuimezviexti, PG 4, 20 IC.
'"
Ceh 100 de ctipate. 65.
™ A se vedea, tic exemplu; Sf.Ci&ârt ascetic îf} !00 de copet*,
Diacon ui Foticeei.

59, GB, Ev;igrie. Cwâni despre i-ugâriurte. 66; Sritori 19; CaptU gnostica*
I. 4G. De-

iLsemEiietk. Sf. Cidisr i Ignutie XunthcipoL Cek 100 capete* 5, Wtflfl. în sprijinul &
afirmat iilor lor aduc citate din Isihie Sioaiul. Diadaj a] Foticcci. Vaule
cel Mar*,

Eviigrie i Mîwira M ui'turisî torul

**"
Cf. Sf. hfaxka MârtLirisltoml, Gfaptff tfapr* rfnf*»», EI, 49. Evagric. T&kmr* h
pmimiii MfK cd. Piua. p. 34S. Sf, Ioan Scai/tirul, S&im, XXVIII, 45.
''
CI', fyojtegmti Am. 181. 10. Sf. Calist i Ignatie
Xunthopo], Cele HM *U capete,
73. .Sf. Vasi3e ce] Marc., Dr.tur. fiit:cn>a tmniltu. I, 5,
Capete leohftice. gwxtteâ $î practice, 1T1, 64,
iittl

94
 Patologia omului vti&ti

44
ci sunt produse în mintea (vqucj
J

gini si numai pun în lucrare imaginai a,

44
omului deplin md uh o v nicit de Duhul însui, i de aceea „ele nici n-ar tre- '

43
bui s
se mai numeasc vise, ci cu adevrat vederi i de&eoperiri'V*

strmoesc, imaginarii devine pentru om un mijloc de sepa-

Prin piieaui I

rare de Dumnezeu.
Omul începe de-acum s-i umple mintea, golit de Dumnezeu, cu pro-
dusele imaginaiei sale.
Lucrul ace&ta este ade virat mai ales în cazul imaginaiei creatoare. Nu
putem decât a a" reamintim aici explicai ia dala de Sfântul Atannsie cel Mare,
puîrivit creia sufletul, ne piuând rmâne nemicat i ram aib ceva spre s
care sa se îndrepte, dup ce sa
îndeprtat de Dumnezeu, ctre Care îl purta
Iniial firea au, a început sai imagineze obiecte pentru naminiele sale: „Fi-
rea nu se mai mic
pe calea virtuii, nici ca sa vad pe Dumnezeu, ci, gân-
dind la cele ce nu sunt, preface ceea ce c în puterea ei, folosindu-se ru de
441
aceasta pentru poftele pe care le- a nscocit (..T; ,."ul nu ette de la Dun>
im/aiu. nici n-a fost în Dumnezeu, nici n-a fost de la început, nici nu exist
vreo substana a lui, ci oamenii, respingând gândul binelui, au început sa
gândeasc i s-i nscoceasc cele ce nu sunt {..,,) sufletul oamenilor, închi-
/;'nidti-t ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu, î-a nscocit cele rele, în
care se mic i nu tie c nu face nimic, dei i se pare c face ceva. Cci d
un chip celor ce nu sunt i ceea ce s-a svârit nu rmâne cum s~a svârit,
ci, precum s-a stricat aja i apare. Pentru sulldn! a fost fcut ca s-L vad c
pe Dumnezeu i sa fie luminat de El, Dar în locul lui Dumnezeu el a euial
44 "

i
1

cele slriceioase întunericul".

Calând din cunoaterea lumii spirituale, omul îi construiete prin înteli-
:
-.-i,i.i i imaginafia sa o lume rântasmaiie, de care ae alipete cu atât mai
mult eu cât ea corespunde dorinelor i patimilor care l-au cuprins. Astfel,
omul czut se înstrineaz într-o lume ireala, i „nimic din ceea ce se vede
nu vedem aa cum este, ci, potrivii închipuirilor noastre mincinoase, lum
unele lucruri drept altele, aa amgind lumei pe cei care o iubesc nici o fr
11 446
grij, prin chipurile cu totul îneltoare i înfirile ei .

Dar mintea omului czut, din care a fost *cos Dumnezeu, mai este plina i
de imaginile din lumea sensibil, pe care le reprezint imaginaia legat de i

*' Cf. Sf. Grigoric PalmiitL, Triada, II. 3, 39,

Noul Teolog, Capt* teologice, gfti&fhe i pfâ&îce, ITI, &l; 64- Sf
'
, 1
''
Ci'. Sf. SitTieon
Nichita Stithuwl. CeU 300dtcapete< II, &t Sf. Grigorb Paluma, Triada II. 3. 59. Ltt
fel sunt i viziunile piofititot-.
**'
SF S lexicon Noul Teolog- Cfpefe teologice,.,, III, G4<
!
" < tirt'tnf împotrivit tiinihr, 4.
fbidem, 7, Cf. Sf. Vasile cel Mare, EpUofc, 233, „aflând li-sc ri eoatisuS mica- I :

re., n lin cea adeseori plsmuiete i imagini fanii sli ce. despre lucruri ir existente, ca i
1
turn ele ut esîsta '.
*'"'
Sf. Grigorie de Nyssu, Despre, feciorie, DL 4.

95
 Premise, antropologice

memorie. Alipii tn chip ptima de lumea sensibil, o lume închis în ea în-

si, care nu i-L mai descoper pe Creatorul ei, omul îi cade cu totul prada.
Imaginile pe care Ie are din aceasta lume, în urma percepiei sau a amintiri-
br, nu rnai sunt cele pe care le avea Adam înainte de cdere, adic transpa-
rente, pentru energiile dumnezeieti, nu mai sunt prilejuri de neîncetat adu-

cere-aminte de Dumnezeu, nul mai înal spre EI, ci sunt cu totul i cu totul
opace. înstrinat printre obiectele reduse dimensiunile lor materiale, min- la
tea sa este fitra încetare populat i bântuiii de mulimea gândurilor legate de
ele i de imaginile lor, Lar aceasta se întâmpl nu numai atunci când este
4* 7
treaz, ci i în somn, când este npdit de închipuirile din vise.
Imaginara, aflat în legtura cu o memorie ea îns&sj pervertit i nematfiind,
potrivit firii sa]e o facultate ;inex în procesul cunoaterii, ajunge -s stpâneasc
h

44
mintea o silete sâ-i urmeze, * înstrinând -o. 44 Atunci „mintea rtcete
i '"

mereu din nlucire în nlucire, cci atunci când se stinge una, din ea rsare
4" (l

allif\ Imaginaia pune stpânire pe minte în multe teluri, „De aceea* spun
Sfinii Calist i Jgnatje Xanthopot, dumnezeietii Prini vorbesc de multe ori
despre ea i împotriva ei. Sfinii de mai înainte au socotit-o asemenea miticului
Dedal ca o închipuire cu multe chipuri i multe capete, asemntoare hidrei (, ..)

Cci blestemaii ucigai, strbtând i înecând prin ea. intra în comunicare cu

sufletul, fcând u-1 un fel dti stup de viespi i o peter de gânduri yterpe i pti-
mae 1
'.
451
Prin aceasta, nu numai c
ea ,,se opune foarte mult rugciunii curate a
5' 2
i nimii'V dar nici nu mai las vreun loc pentru gândul i amintirea de Dumne-
zeu, care, în chip firesc, ar trebui s-i afle locul în sufletul omului. Sfântul
Varsanufie aseamn sufletul, aa cum a ieit el de hi Dumnezeu adic inde- h

1
letnicindu-senumai cu aducerea- aminte de EL cu „o Scândur gata zugrvit' h

care nu mai primete nici un alt chip i nici o Eilt culoarea' în starea deczut a
omului îns, lucrurile e petrec cu totul dimpotriv: pictura cea frumoas este în
întregime mâzglita' de imaginaie cu chipuri i fornie nscocite de ea, nemail-
hiud sa se vad
nimic din ceea ce era la început,
In viaa luntrica a omului czut, imaginaia ajunge s
ocupe un loc atât
de mare fi s
aib un rol atât de nefast pentru c ea se manifest în strâns ie-
gtur cu patimile, „Cci acum omul se nlucirilor iraionale mic în jurul
ale plim i!or'\ arata Sfântul Maxim Mrturisitorul.^ Pe de o parte, imagina-
ia trezete patimile, dandu-Ie hrana care le face sa lucreze i sporeasc.
JS
s
Pe de alt parte, patimile suscit în chip deosebit lucrarea i plsmuirile ima-

447
CF. Sf. Nichitii Stichatul, C*U MW de capete. IL 62.
**"
Cf. Sf. Maxim Mrturisi torni. Cctptc desprt dragoste, II, 56.
u 11
Not^m
definiia Sf. Joim Sefliaml: „Nlucirea este ieirea minii
ai ti (Scztni, HL 37).
"
," 1

lottn din SinjmiLÎtnEe, Convorbire* ed. Haafilien'. p. 35.

**
Ceh 100 de capete, 64.
J

JS;
ihtdem
"" Scrisori iftitiovuitv.'iii. 1^3.
;; \mbifum, [20(4&PG91, J353C).
***
Cf* Apoftegma II, 22. Evygrie, Tratatul prwrir, 34.
<

96
 , -

Paioltjgifi omului czui

gingiei; pentru c se hrnesc mii ales cu aceste închipuiri, 4 *' 1

patimile împing
imaginaia s5 zmisleasc imaginile care le sunt potrivite - fie ele vechi sau
noi -i aduc desftrii* pe care le caut 41: Sfântul Maxim
care le
Miturisi-
"

oruf C(jn3 (at c: .Precum minii celui flmând

se nlucete numai pâine i

im celui înotat numai ap, la fel celui

lacom i se nlucesc tot felul de m3n
c;in, iubitorului de plceri
forme de femei, iubitorului de slav deart rin>
stm cte la uamem, iubitorului de argint,
câtiguri, celui ce tine minte râul
rzbunare asupra celui ce la suprat, pizmaului,
necazuri asupra celui piz-
muit t aa mai departe în toate celelalte patimi"/ ^ 1

întâmpl i în starea de veghe, dar mai aies în somn Cu

Ace-asta se
gân-
dim fe nesntoase^ se întâmpl Ja tel ca t eu
bolile, cci .bolile trupului nu
sunt contractai chiar in momentul când se
ivesc, ci mai înainte", arata Sfân-
tul loan Qmmi aceste gânduri sunt „semnul unei boli care zcea înunirti
ascuns în cele mai adânci alctuiri ale
sufletului (,..) adusa Ui suprafa de
Qâ&m somnului, vdindu-se astfel fierbinelile
ascunse ide patimilor de care
ne-am îmbolnvit, hruii
de cugetai nesntoase".^ Nevoitorii tiu bine
visele sunt zmislite de imaginaie
t
c
în legtur cu obinuine trupului si ale
sufletului; '
în acest din urm caz, ele suni. fie recompuneri alt unor resturi
de amintiri, cel mai adesea legate de
ocupaiile si de grijile din starea de vv-
gne, "«fie, tegaî de puterea poftitoare,
mijloace de satisfacere a dorinelor fie
ir [egtura cu puterea irascibil,
ca reacii la mânia sau temerile resimite
daca este vorba despre comaruri. Astfel, Sfântul
Simeon Noul Teolog spune
c „cele ce ocup sufletul sau cele hi care petece
ef suiri * de veghe acetea m
retm închipuirea i cugetarea lui i în somn".™
Sfântul Nichita Slîthatul
remarc i el c
„dup preocuparea omului dinluntru si dup grijile lui sunt
i micrile trupului si nlucirile minii din timpul 1
'
viselor.^ "iar Sfanul
Maxim precizeaz: „Când crete pofta (fejciBi^taK mintea
îi nlucete ma-
teriile plcerilor în vremea
.somnului; iar când creste iuimea (fluioc)
vede
ucrurile pricinuitoare '.^ Sfanul Simeonde frica
1

Noul Teolog scrie în ace.

lai sens: „Câud partea poftitoare a sufletului
(ta9i#«tja*bv) e mipins spre
Jl ^
le desftrilor i spre plcerile vieii,
tot pe acestea le vede sufletul i
in vis. Iar când iuimea sau
mânia (Ouu.ik^) sufletului e înfuriat Împotriva
semenilor, viseaz atacuri, rzboaie i Lupt. între erpi
i certuri ca la
judecata cu dumanii. Când, în sfârit, raiunea lui
(ftbytmKblO se înalt

'
Cf. Sf. laîiac irul.
t~i' '
J f
Cm <irite desitw nevoinfâ' f 8
t I tflKiftU.

"j Capete despre tlmxosfr. II f3 8; G9: 85.

Atâzâminieh tnânstlrcti, VI L I ]

*M ™S 9"%°™ de N >' £Sji l>*wrv facerea atmthtu

- XI1J, Kj 44. I72D
Cf. tbittem, I73C.
Sf. Gcioric de NysâEi. &*$>&$&&& dWfwfecf; XIII, PG 44 173©
urete tevhgice, gtfsfstîce i practice. Uf
u (
***
62
( Wfe 300 de capete, tf, fiO
m Cap f te drafir? dm&fat, fi, 69.

97
 fretni.te tmtmpvfogice

prin imfie i mândrie» îi închipuie rpiri nirtripiLle în tier 1

ederi j domnii pe
'.**'
tronuri înalte, piri înaintea poporului în fruntea unor care de lupt
1

Sfântul Nichita Stithatul arat înc i mai precis legtura dintre vise i diferi-
tele patimi: „Dacii cineva are sufletul iubitor de cele materiale i de plceri,
îi nlucete câtiguri de lucruri i de bani sau chipuri de femei i împreunri
ptimae, din care vine îmbrcmintea ptat i întinciunea trupului. Iar
daca are sufletul lacom i iubitor de argint vede totdeauna aur i pe acesta îl

dorete, se lcomcte dup

dobânzi i le aaza în vistierii, dar se vede i
osândit ca un om fr
mit. Dac are un suflet înclinai: spre mânie i dum-
nie, este urmrit de fiare i de erpi veninoi i e npdit de temeri i spaime.

Iar dac are sufletul îngâmfat de slav deart îi nlucete laude i primiri
din partea mulimii, scaune de stpânire i de conducere i Îl- socotete, chim
când 6 treaz, pe cele ce înc nu le are, ca l când le are tw le v:\ avea cu sigu-
rana. Daca e cu sufletul plin de mândrie i de trufie, se vede pe sine purtat în
trsuri ir lucitoare t uneori zburând în vzduh i pe toi îi vede tremurând
4
de covârirea puterii lui/* ^7 Astfel, prin prezena i formele pe- cart ]e iau,
visele ne descoper care i cât, de puternice sunt patimile noastre care le z-
mislesc,
461,1
artând în chip vdit faptul c
sufletul este bolnav si chiar de ce
boal sufer i care parte a sa este vtmat în special, aa cum scrie Evagrie:
,
Atunci când, în închipuirile somnului, demonii atacând partea poftitoare a
sufletului ne arat (iar noi dm
buzna spre ele} întruniri ale cunoscui lor i
ospee ale rubedeniilor, coruri de femei i. ceIlc i mai cate (imagini) de felul
acesta, aâtoare |a plceri, înseamn c partea cu pricina e bolnava i pati-
ma de puternic. Alunei când, dimpotriv^ ne tulbur partea ptima a
teribil
iiiiiiiui silindu-ne
h
s
umblm pe drumuri prpstioase, scoându-ne în cale
oameni înarmai precum i fiare veninoase i carnivore^ iar noi,. îngrozii de
,

aceste drumuri i hituii de tiarele i oamenii cu pricina, scpm cu fuga,

(înseamn c trebuie) s ne îngrijim de partea ptima a iuiiruT ^ 1

,
4

în cadrul acestei îndoite legturi a imaginaiei cu patimile, demonii, dup

cum arat Sfinii Prini, joac i ei un rol important, fie împingându-1 pe om
in astfel de îndiipuiri, ca rspuns In patimile salt- i prin mijlocirea lor, cum
470 411
tocmai am artat, fie iscând în el chipuri i nluciri, cu scopul de a stârni
patimile.
473
în acest ultim caz, se poate întâmpla ca ei s punS în cugetul

rb
Capete teologice, gnostic? $i practice, Ill f S3
n
C*te 300 de capete, U, 60,
Cf, Ev ugric, Tratatul practic, 54. Sf. Grigoric de Nvsslo, Despre, jdarrcti omit tui.
MII. HG 44, I72D; I73C,
toy
Tmtuttft prttrtfc, 54. A se vedeu, de asemenea, < *apete despre de&$fibina patimi for
ia gdrnJurifor. 4.
* 7n
Cf. Sf. Mtaini Mrturisi tona', Capete- despre drogi&te, 11, 85.
1

Cf. Istoria ntoiititiitor din Egipt a lui Joiin de Lycopolis. 19. Sf, Miixim Mrturisi-
torii L Capete despre dragoste, LI. 85.
"
Cf. M Lix im MiiiUiiisitoriiJ, Ioc. cit.

MR
 f'tttalagia omului (x'h'Mf

omului, în somn, ca i în starea de veghe, imagini cu totul noi pentru el. care
311
nu sunt legate nici de vreo percepie din prezent sau din trecut,' nici create

de el însui, i pe care într-un un urne tel cugetul este silit le primeasc/™ s

Scopul acestora este sâ-l împing pe om în greeli noi sau pun 5 pe calea sM
unor noi ruti, pe care nu umblase înc. în toate aceste cauri îns, duhurile
cele rele vor aâ-l rtceasc pe om i saVl tina" departe de Dumnezeu.
Nlucirile imaginaiei apar ca principalii forma pe care o iau momelile i
47
îndemnurile diavoleti spre pcat: -
dac în texte te ascetice gândurile (Xo~
7io"]loU sunt asociate deseori cu închipuirile, aceasta se întâmpla tocmai pen-
tru c
mai adesea gândurile sunt, de fapt, simple închipuiri sau îi au
cel

izvorul în ele. De aceea, imaginaia este pentru ispite principala poart de in-
trare în s li fi el.. „Sfinii de mai înainte au socotit- o. ., ca pe un pod al demoni-
1

lor arat Sfinii Calist si Ignatie Xanihopol."^ Iar Sfântul Isihie Sinaitul
',

scrie aa; ^Diavolii ne duc pururea spre petuire prin nlucire i minciu-
177
iuV';" „neavnml fantasia ladispoziia Satana nu poate tauri gânduri minei
, '
'. ,J '

noaae, pentru a le înfia minii spre amgire mincirioas

1

Imaginaia este principalul instrument al lucrrii diavoletii împotriva sufle-

1
tului, fie in starea de veghe fie în somn; prin ea diavolii îl hâruiesc pe om,*
,

cutând nu numai sa-1 împing în pcat sau s-î trezeasc i si patimi- ae

le, ci i umpe de tulburare în felurite chipuri/*'-' trezind
itf-J în el mai ales tris-

tee,
4
nelinite i îngrijorare, *' amgindu-T^ i facându-1 s rtceasc din
1

pricina mulimii nlucirilor.*** ajungând chiar s-l înrobeasc tu totul.""

Staulul Isihie Smaitui spune chiar imaginaia a pricinuit în principal cde- c
rea omului: „i aa l-a desprit pe Aduni de Dumnezeu, dandu^i nlucirea
demni lii dumnezeieti. la re] obinuiete t sS-i amgeasc' vrjmaul min-
1 s
cinos si viclean pe toi cei ce pctuiesc
'.

471
Vedem N 171; „Sa spune despre un Btrân
iiccnsta într-o istorisire din Apofî(%rn<\
cu venit hi Schi viind cn el pe fini su. prunc, ca» nu tiu ce este femeia. Ciulii i
T ci

crescui, dinvolii i-tiu lulUhl chipuri de femei, iar el i-u spus tatlui su. care -a mirul
toarte, Odati, dudlndu-se în Egipt cu ttj s$U $i vzutul femei, i-a spus ac*stuin:
«PSrintc, iicejtea sunt cele cure vin noaptea Îs nune hi Schit (...)», Isir Btrânul s-a
ni i minut de viclenia demonilor, care în pustia aceea îi iiriUau chip fie femeie".
4T1
Sfinii Prini spun c, adesea, astfel poate fi 6Jtplic^ti creaia artistic.
4T5
A se vedea, de exemplu, EvELgrie, 'tnitutitf practic, 67.
*n Cele ÎQO de capete* 64,
''
i jjp-iv despre n-t'zne, J 18.
m lbtâem> M
11
"
Cf. Sf. Vursaiiufle i loan. Scrisori duhovnicetii 11 S.
1Ml
Cf, ibidem, IU; 70. Apoftegme, [I, 22, Sf- Maciiric Egipteanul, Omilii duhovniceti
(Col. II j, LI. î
***
Cf. Sf. Vars mi fie ^î Io un, Scrisori duhdvnweiU MS.
m Ct. ibidtm. 78. Isihie Sinaitul Capele despre ineivte $ virtute, 6-14.
St". r

' Cf. Dîadch Foticeci, Citvttuf ascetic

Sf. ififide tapete. 3S.
al ftt
m Cf. Iustin Martirul i Filosoful. Apologia
Sf. hifâi, 14.
'"',
€<$p&£ despre trt.zvie .i virtute, îl , 17,

99
 Adam înc de la crearea de Cel Râu. cunoscând deci ispiti-
a a fost ispitit

mijlocirea imagfoaM; Înainte de cderea in

pcat
rile aduse de acesta prin
cu de i afrruon nu con-
îns el nu le ddea nici o atenie, nu sta la vorb
„închipuirea necuviincioas
simea si le urmeze. Astfel el nu cunotea
,

dimpo.riv, primete îndemnu-

imaginaia sa neajungând la ru. Omul czut,
rile

voltLind
mm le însuete si-i nr&neste
%x
imaginaia cu ele, zmislind t dez-
imaginaia pctoasa, pe care am descris-o mai
înainte, predanau^e
nenorocite.
ustfel cu totul 1utr5rii diavoleti i urmrilor ei
in ceea ce pri-
Sfinii Prini subliniaz astfel responsabilitatea omului
vete duce la îmb o hui vi rea ei: din pricina ca
pervertirea imaginaiei sale, care
n-a rmas credincios poruncilor
dumnezeieti, na mai ascultat de glasul Un
scurt, pentru ca n-a râ-
Dumnezeu, nu #fe ferit inima de cugetele strine, pe
fcut din imaginaie, care i-a fost
ma, treaz i veghetor (W«i1&& omul a
„o punte penim demoni
data ca un fel de punte spre Dumnezeu,
Atâta vreme cât omul nu-si regsete
trezvia, adic violena care f*tim
mm W desvârit si deplin sntoas, imma u rmâne deâchl^
la
în starea ce.i
prin mijlocire, im^ma^i, tund
momelile mincinoase ale Celui Viclean, «fclâe
sa rtceasc i o abat de la
npdit ziua i noaptea de imagini carei fac mintea
rostul ei. înstrinând-o si inând-o
departe de Dumnezeu.
eare-l îndeprteaz de Dumnezeu,
Din faptul ca omul îi imagineaz cele
se vede nu doar simpla îmbolnvire
a imaginaiei, ci faptul c
sntletul su in

în Infime este bolnav.

7. Patoloyia simurilor si a funciunilor trupeii

numai
(Hi strmoesc produs schimbri i abateri i a adus boala nu
a

la nivelul puterilor sufletului;

funciunile mi peti si simurile, modul in care
corpului i modalitile de percep-
omul se folosete de diferitele organe ale
iar urm apââsa, mihnliuvnr.
li,--vii/ui m!;i un iVn.i i de pervertite,

înn-egimedupâ chipul lui Dumnezeu, adic i

trupul,
Omni a fost creat în
sa asemnarea cu
4 **
având menirea de a înfptui în întregimea
ca si sufletul
E] pentru ca, în final, sa fie
în întregime îndumnezeit, La

spunStinii Prini, ia parte i trupul. Nu

peti" dar prin trup se împlinesc multe
numai «irta c to»
lucrarea virtuilor,

dintre virtuile sufletului. Anumite

ton 4e capete, W,
Cf Sf CLLlist i îgaatfe Xtmrhopol, Cel*
4hn
ae
*" si Calisl i leriatîe Xantliopo!, Eprstol* ththm-ni<-^tt. 102. A se VMle*

temenea, Sf, Nichitu StitruniL Ceh

- W«r.
0&
a^u-.... I. 1
V, 6, I; 16. I. O****** ^mf^rU^m^
Ct Sf Mnisu. Contm
fe* Li 32- 97 S£ GiWk
Palan». Pwopop*** ^
i& '™ IC C™*01 afinniilKi™
des îriQlnlte Lu Sfinii Prini, eâ
omul i fo&E crc.t dup* dlipui lai Dumnezeului.

100
 Pufoluftiti un/ului cditit

daruri ale Duhului, spune Sfântul Grigorie Pa lama, „se lucreaz i prin
1
".** 1

trup "Impui, în genera prin însuirile i puterile sate, „ia fi el parte la

'

sfinenie"/ '" Lucrând împreun du sufletul i lastindu-se cârmuit de el Impui

1

primete de la acesta dani] Sfântului Duh, Trupul este si el chemat la frulum-

ftezeirt, alturi de suflet.* " „Cci, scrie Sfântul acari e Egipteanul, dup
1

M
cum Dumnezeu a creat cerul i pmântul
s-l locuiasc tot pentru ea crniul

aa El creat trupul i sufletul omului ca fie locuinei Sa, ea locuiasc si

ti s a
s se odihneasc în trup, ca în propria-l cas, având sufletul drept mireas
11 4
frumoas i preaiubit ''" Subliniind unitatea fundamentala a celor din care
.'

e urmai omul, unitatea fundamentala a sufletului ] trupului în persoana

I

omului i destinul lor comun, Sfanul Grigorie Palama spune: „Care durere,
care plcere, care micare în trup, nu-i o lucrare att a sufletului, cât i a trn
puluî'.' (...) Câci sunt i ptimiri fericite i lucrri comune ale sufletului i

trupului care nu intuiesc duhul de trup, ci ridic trupul aproape de vrednicia

duhului i*l înduplec pe el (pe trup) i Care sunt acestea? s lind în sus.
Cele duhovniceti, care nu merg de La trup la duh...., ci trec de la minte la trup

i prin cele ce le lucreaz \ le ptimesc, ele prefac i trupul spre mai bine i-1
îndumiiezeiesc (..,) La brbaii duhovniceti, harul Duhului, trce&nd prin
mijlocirea sufletului la trup, îi d
i acestuia ptimeasc cele dumnezeieti s
i s
ptimeasc în chip fericit împreun cu sufletul, care ptimete cele
dumnezeieti i care, o dat ce ptimete cele dumnezeieti, are î ceva pati-
milor, ludabil i dumnezeiesc. („.) înaintând la împlinirea acestui rost, fericit
al ei, latura pi îmi toane îndumnezeieste i trupul, nefiind micat de patimile

trupeti î materiale (,,,), ci mai degrab ea însi întorcând spre sine trupul
i atragându-l de la plcerea pentru cele rele i insuflndu-i prin sine o sfin-
enie i o îndurrinezeire de care nu mai poate lijefuif m '

Lina tittltfâ funciunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufle-

rului în ceea ce privete relaia sa cu creaia materialii: prin mijlocirea simurilor

rrupului, juifleiuJ 3a cunotin de existena creaturilor sensibile i prin organele
trupului intr in mod concret în legtur cu ele i acioneaz asupra
Percepia senzoriala u
a cunoaterii creaiei materiale, este un proces în
lor.

acelai timp somatic i psihic. Ui baza sa stS senzaia, adic reacia fizic a
unui sim Iu stimulul unui obiect. Prin aceasta, se comunic sufletului o in- i

formaie obiectiv cu privire la datele exterioare ale obiectului. Apoi intervi-

ne o a doua operaie, prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-
te faculti ale .sufletului care contribuie la procesul cunoaterii. Printr-un

" H ''
Cuvânt pvttîru cei re se fittistesc..., 2, 13.
Idem. OmtiU, 12. PG 150, I53C,
* UI
Cf. Sf. Maxim M &1umi torul, sute. de tapete despre cunotina de Dtun-
Cele dvuti
nw.eu $i icmtw/titi i'ufntpiiri f- Dumnezeu. II. S8, SF. Grifiorie Ful amu. Triade,
in tui Iui
III. \ t3. Sf. &kcarît> Egipteanul. OrtUiii duhovniceti (Col. II) IV, 3-4; XV, 38;
491
(imitii (hihm'jiiceH (Col, O), XLIX. 4.
m i'uvfittt pmfrii âei ce sie ftnijien .... n. 12,

101
 imaginaia i dorina,
proces complex, în care intervin inteligena, memoria,
este situat în spaiu i raportai
obiectul aa cum este el prezentat de simuri,
la alte obiecte, este numit, definit
în ceea ce privete natura, semnificaia,

funcia t valoarea sa. Aceast Interpretare, care

constituie esenialul per- m
ca temei un dat obiectiv - cel oferit de senzaie,
nu
cepia senzoriala, având
se oprete îns la acesta i nu constituie o
simpl descriere- a lui, ci este ela-
ultima instana, de L»
borat în funcie de valorile subiectului cunosctor. In
ia natere percepia. De aceea
acesta mai mult decât de ta obiectul în sine,
noastre nu se formeaz dup na-
Sfântul Joan Gur de Aur spune: Judecile
ci dup5 simmântul atletului cu
tura lucrurilor cu care venim în atingere,
".^ De aici rezult ca percepia seniorial este legata de starea
care ie privim
starea tuturor facultilor sale
spiritual a celui care percepe, depinzând de
de interpretare pomenit mai sus- i îndeosebi
de
care intervin în procesul
imagineaz,
de o maniera general, cunoate, înelege, dorete,
îsi
ceea ce el,

îi amintete..,
îndreptate spre
primordiala a omului, toate facultile sale fnnd
în starea
fpturile create i, o
Dumnezeu, prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate
lor spiritua-
dat cu aceasta, sesiza cu ajutorul raiunii sale logol sau raiunile
astfel subordonat contemplrii naturale
{iem-
le Percepia sa senzorial era
piot 4>i*HKf)). în acest fel el se folosea de toate facultile sate tare participau
i primul rând de toate simurile sale, în mod firesc,
la percepia senzorial în
pstrându-i astfel sufletul curat, cum ne
sntos i potrivit scopului lor,

arat Sfanul Maxim Mrturisitorul, care spune

aceasta este i datoria c
omului reînnoit în Hristos: Jsi pzete cineva sufletul
fr pat pentru Dum-
nezeu dac se silete (...) s-i deprind simurile
priveasc i s-i imagi- s
din ea, vestind sufletului mreia
neze In chip evlavios lumea vzut i cele
Sfântul Nichita Stimatul spune i el în aceasta
49 * 1

raiunilor ttovoi) din ele' .

simurile
privin Când mintea ptrunde în cele mai presus de fire,
cu prh
aftandu-se în starea cea dup fire, intra în chip neptima în legtura
numai raiunile i firile lor si deosebind fara gre-
cinile lucrurilor, cercetând
nemiscndu-se cu plcere
eala lucrrile i însuirile lor, neîmpatimindu^e i
spre ele în mod contrar rirn . • .
_ .

Undeva, în alta parte, tot el spune c „toate cele ce se lucreaz in chip îm-

prit simuri, vederea, auzul, mirosul, gustul, pipitul,

se mic potrivit

firii
în
dac3 biruie ceea ce este mai bun" Iar Sfinii Prini,
w atunci end au

prilejul, ne readuc aminte de cum

trebuie folosite, potrivit fini, simurile

noastre! Sfântul Atanasie precizeaz faptul

c: „trupul are ochi pentru a ve-
a ei, a cunoate pe Fctor
dea zidirea i, prin prea armonioasa alctuire
.

^ s
Cett douâxiite de capete fespt* tutmtinit cfa Pumneîwu..-, I, 14.
l9fi
Cele 300 de rtipele. .., I. 22.
: ''

' Despre sufitei, 3 \-

™ Cuvânt fafpotfte eJirtitor. 4.

102
 Patologia tmuditi czut

Sfanul loan Gura de Aur spune i el, Jei „Ochii v-au fost dai pentru ca,
fel:
vzând cele create» s dai slav lui Dumnezeul sau: „Ochiul pentru
aceasta a fost creat, ca prin el s vedem creaturile lui Dumnezeu, si s slav ini
1UIJ
pe Fctorul lor" Sfântul Serapion de Thmuis ne amintete, legat de
1

aceasta/" cuvintele PsaJmistului: „Ctre Tine, Cel ce locuieti în cer, am ri-

dicat ochii meî, lat, precum sun! ochii robilor La mâinile stpânilor lor. pre-
cum sunt ochii slujnicei la mâinile stpânei sale, aa sunt ochii notri ctre
Domnul Dumnezeul nostru" (Ps. 122, 1-2). Tot astfel, urechile au fost fcute
pentru ca omul s asculte „cuvintele dumnezeieti i legile lui Dumnezeu"™ 1
i pentru ca pe Dumnezeu s-L aud în orice sunet din lumea aceasta. La fel
si mirosul ia fost dat omului pentru ca s
simtâ în toate creaturile „buna
el
mireasm a lui Hristos" (2 Cor. 2, 15);™ gustul, pentru ca, gustând din hra-
na, s vuda „c bun este Domnul" (Ps. 33, 8), iar pipitul, pentru ca sfi pipie
pe Dumnezeu în toate lucrurile (cf. 1 In ] , l ). Scurt vorbind, rostul simurilor
este s
contribuie la unirea creaiei vzute cu Dumnezeu, cci aceasta este
sarcinii pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci când
1-a creata scrie Aa
Sfântul Niehira Stimatul: M Ca fiine druite cu simuri trebuie
simim în s
chip cuveni! lucrurile supuse simurilor, i prin frumuseea lor s ne înlm
la Cel ce le-a zidit, si Lui s-l aducem cunotina lor fr greeal 1
',
st *
Punfmd folosina simurilor sub cârmuirea mingii sak care contempla rai-
unile spirituale ale fpturilor, Adam avea o percepie obiectiv a
acestora,
cunoscindu-le adevrata lor natur, cunoscând fina greeal, cum spune
5t*'
Sfântul Niehila Stimatul, lucrrile i însuirile lor
Adam i Eva, înainte de a pctui, percepeau realitatea în mod identic,
pentru c, având toate facultile i toate simurile lor orientate spre Dumne-
zeu Cel Unu], pe toate le vedeau în Dumnezeu aa cum le vede Dumnezeu.
în acetai fel ca simurile, în starea paradis iac, toate organele mipului lu-
crau potrivit adevratei lor naturi i meniri, adic potrivit lui Dumnezeu i în
vederea îndumnezeirii omului. Toi aa trebuie s lucreze ele i în omul
rrinnoil în Hristos, dup cum înva Apostolul Pavel: ti
V mdemn, deci, fra-
ilor, pentru îndurrile Iui Dumnezeu, s
înfiai trupurile voastre ca pe o
jertf vie, sfânt, bine plcut lui Dumnezeu (Rom. 12, 1). 1
'

în fiina omeneasc, aa cum a voit-o Dumnezeu, mâinile au rostul de a

lucra în Domnul cele de trebuiu, de a sluji voii dumnezeieti, de a se pune

" l)t>xpre
dinvol. II, 3,
imi
Ottw'tii ia ftjren*. XXII, 3.
111
'
hpixtolâ fiifft' numafii, X
u
împotriva eli/nhr, 4.
Cuvrlttl
'
tT Si Se rupi in de Thmufo, Epixtot ctre, monahi. X.

rul
|
4
Despre acest rol al omului, despre care
ArnMgHa, 41, PQ-91, 130BA.
vorbit ilejn, m cf. SC Mut im Martnri sita-

^CeieSUOdenipem..., 72.
1L
* tbjdem* I, 22.

103
 Premise {mtrvpvhftice

slujba dreptii, îndeosebi de a i fi ridicate în rugciune ctre EV 01 Tot

în
astfel, picioarele au rostul Firesc de a-i da omului putina s mearg spur
ce privete limba, ea i-a fost
Dumnezeu si s svâreasc binele."" în ceea
aduc laud
dat peatra a rosti cuvintele adevrului i ca s^l neîncetat lui

Trupului lucreaz în chip firesc i sntos

atunci
Pumnejeu. Fiecare organ al

se mica de dragul Lui; inima fcandu^e

al sla
Când lucreaz în Domnul i
pentru Dumnezeu într-o rugciune ritmata de
su-
rugciunii i btând numai
flul plmânilor...
într-un cuvânt, trupul omului este sntos din punct de vedere duhovni-
toate lucrrile sale j devine>#fe
cesc atunci când tinde spre Dumnezeu prin
fel templu al Duhului Sfânt (1 Cor. 6, 19);
când simurile sale sunt „in buna
duce o
[toiuiaJ",
5*
când toate organele sale suni folosite de om pentru a
mijloace, de uni-
via virtuoas, drept cai apte contemplarea luî Dumnezeu i
re cu El.

aceast rânduial a fost deprtndu^e de Dum-

tulburat! Omul,
Prin pcat,
nezeu, si-a abtut, simurile i toate organele trupului de la scopul lor firesc i
pervertite .
BGKrnd 'pentru a le îndrepta, contrar firii, spre lumea sensibil, Astfel
Împrtiate: ele se îmbolnvesc.
1
511
'
Atât pe plan trupee, cafi sufletesc, orri!
1

autentic, cptând o Fire cu toiul

se înstrineaz de rîrea sa fundamentala i
contrar, deczuta. Atunci când Apostolul
vorbete despre „omul cel veeu ,

spune Sfântul Macarie Egipteanul, el se refer la

om în întregimea Lui având pe s
,

alte urechi, pe Bog

lâng ochii si ali ochi, pe lâng cap alt cap, pe lâng unechi
numi alte mâini, pe lâng picioare alte picioare. Pentru
pe toi omul trup i c
cu
-
suflet 1-a Cel Viclean; pe omul cel de demult l-a îmbrcat
surpat i 1-a întinat

un altul cu un necurat (;,$ nesupus legilor lui Dumnezeu

om vechi. întinat i
( ) pentru ca omul s
au mai vad piecum se cuvine, ci vad i aud rau; s s
sa âiba picioare grabnice spre a
face ru; mâini care sa lucreze nelegiuirea, l

inima care cugete cele viclene' V"

s * '

pentru contemplarea Fireasca a celor vzute,

în loc s-i dea minii materia
i departe. In loc
simurile sunt pricini a!e unei mulimi de cugetri
irupesti

etinifor. 4 Sf. loan Gurji de Mij. Un-

'-
a Sf Atartaaie cel Mate, Cuvânt rmprtriva
MeMticW* 14. bf Senipion de c

St Mttenrie Egipteanul hpLstoUi ctr* jtii ett

cii

ThmiHs, Epittotâ care X. Sf, Giigorie Pajura. Cuvânt pmtm wi

m^M, &
i. i| T fi
fcfaoari* Egipiixinul. EpisftfB cmtjUi ed
sc^cfsf loan Guri^ Aur, for. r>f.. Sf.

SerapiondcThniui*. lac. dt„ Sf. Giigbtfe Ett a, fc$ ri(.

duJ»>vnin>xti. 14. Sf.
%<i
Cf. Sf. îssac SimJ« Cttrwte despre iwmnfri, S$*
51 '

Cf. ibitiem, 60, ,

*'
, ,
, ;*..
m^iilliiIoi ,
(i U-
511
Sf Isasic Silul vorbete in med explicit despre „boula {shibicînnea)

vinte'd&pr* rwwifl^ 2?). drspie faptul

mintea
buab s
c
&
to^^J&f^™jW
W^m ™)~ ™ jmr "" h ( '

„s-ai linitcHsca simurile" i

r
le tânâchiuiscii
h

el vorbete despre „boaln

simiri Iar .

S|1 2.
Qtuilri duhenTiiceti (Col. II.), II,

*'*
Cf Sf Isihie Siluitul. Capete Aespre trezwz l virtutv. W
104
 5

s se supun înlarea ei spre Dumnezeu, simurile o

minii, contribuind ta
14
înrobesc/ plecând -o ctre lumea cea simit, vzuta în afara lui Dumnezeu,
SJ
înstrinând mintea i su punând- o acestei lumi,- ^ lipsind- o de ptrunderea
realitilor spirituale, în acest sens vorbete Sfanul Isaac Simt despre „boala
dmiriW*; -

de a sluji lui Dumnezeu, împlinindu-l voia, simurile si organele

In loc
trupeti ale omului czut se pun în slujba dorinelor lui ini petri si slujesc la
"7 1

Intrarea pcatului i aarea patimi lor. Omul se folosete de ele în primul

ruiiJ pentru a dobândi plcerea simual pe care o caut. Astfel, el. se folose-

te de ochi taa cum nu se cuvine' / pentru a-i oferi, dup pofta sa, obiecte
1 111
>

de care s- i bucure privirea. îi folosete urechile, de asemenea, „aa cum

nu se cuvine"/''' ca sâ asculte vorbe rele i se bucure de auzi rea lor, ca s s
se plece spre cuvinte dearte i s- i înveseleasc prostete mintea cu ele.
Gustul ajunge rob lcomiei. Mirosul este minat „Spre mirosirea feluritelor
par fu muri ce t rostesc poftele (ru peti". P Pipitul, la rândul su, se face
unealta a multor paiidal înstrinate de Dumnezeu, facultile cognitive ale
omului nu mai interpreteaz potrivit Duhului datele senzoriale. Neinai vzând
energiile dumnezeieti din creaturi, care le definesc adevrata lor natur>
amu] czut nu mai are o percepie a lor corect, obiectiv, adic conform
realitii lor i adecvat la ceea ce sunt ele tn chip adevrat, „Aproape tot din
constat Sfântul Ambrozie. v
1

ceea ce privim, noi vedem altfel decât este ",

Omul vede rapturile in funcie de dorinele sale ptimae, le Mineaz, le or-

doneaz, le d
sens si valoare în funcie de patimile sale. Urmeaz percep- c
ia devine subiectiv i schimbtoare^ de vreme ce ea nu se mai potrivete cu
realitatea însi
a obiectelor, ci este o proiecie a contiinei decâzute a
Fiecrui om, schimb un du- se dup felul, mulimea i msura dorinelor sale
ptimae, Faptul c, în ciuda acestor diferene, putem spune c, în mare, toi
oamenii percep realitatea aproape în acelai fel, jiu înseamn deloc per- c
cepia lor este una obiectiv, ci arat simpla potrivire a unor subiectiviti
prtae la o aceeai cdere i faptul c
deformrile suferite de facultatea per-
cepilv urmailor lut Adam sunt fundamental aceleai,
li

Organele trupului sunt i ele deviate de la rostul lor iniial, de la funcio-

narea lor fireasc i încep sâ funcioneze patologic. Artând care suni urm-
rile pcatului strmoesc, Sfântul Atanasie explic felul în care sufletul face

51-1
kaae Simt. Cuvinte despre nevointL 23.
Cf. Sf,
313
De aceeu Sf. Nichjhi Stithntill vorbete despre „rabin simuri] oi" (('fie 300 de ca-
om*'.... I. 20).
f tivrntf dvxpre nevoi no v 1.
317 (
Mojtim Mrturisitorul. Rsptfftittm i-atu* Tttfasir, 50.
Cf. Sf. Sf. Isiuic irul, 'ttviriu?

despre nev.ttmi l.
51

Sf. Macnric Bgipteuniil, Omiltt duh&vnicgli (Col. IE), II, 2.

m ihidem.
m Sf, Atazutiiecd Mato, ('ttvfirtt împotriva etirtihr, 5,
'
f 'unt c moartea este im bine, 10.

105
 Pretuise tmfrvfwfogîce

s lucreze contrar firii toate funciunile trupeti; „Micandu-se mintea spre

ceeEi ce e potrivnic^ mâinile au pornit s omoare
i(-au dat) celelalte
(...) m-
dulare spre des frânare, în loc de a le folosi pentru naterea de prunci. în i
loc s
foloseascâ limba spre cuvinte bune au folosit- o spre hule i bârfeli i
f

jurminte mincinoase V 12 i înc mâinile „spre a fura i a bate pe cei aseme-

1

nea lor";"- cât privete picioarele, ele sunt „grabnice sa alerge spre ru"
3 * iS 1
(Pilde 6, 18};* * stomacul la întors spre „beie i lcomie nesturat '

Sfântu] loan Gur de Aur scrie i et în acest sens: ,,S lum aminte la m-
dularele noastre i vom vedea c, dac nu lum aminte, i ele sunt pricina de
cdere; nu pentru c
asta le- ar sta în fine, ci din lipsa noastr de grij"."
6

Lucrând contrar firii simurile $i OTganele trupului acioneaz într-un chip

h

lipsit de raiune, nebunesc. Sfântul N Schia Stîlhatul vorbete despre „porni-

57
rea dobitoceasc" lipsit de judecat a simurilor,' Iar Sfanul Ataimsie,
subliniind rolul sufletului în aceast rtcire a simurilor, scrie astfel; „Con-
ductorul unui cal de curse, suindu-se pe el, daca dispreuiete inta spre care
trebuie s-l conduc i abMndu-se de la ea, mân calul precum poate - i
poate precum voiete - i de multe ori îl repede spre cei pe care-i întâlnete;
i iari de multe ori îl mana spre prpastie, fiind purtat de el spre inta spre
care se poart pe sine însui în repeziciunea calului, socotind c, astfel aler-
gând, nu s-a abtut de la int. Cci gândete numai Iu alergare i nu vede c
sa abtut de la int. ToE aa i sufletul, abtându-se de ia calea spre Dumne-
zeu i mânând mdularele trupului spre altceva deet spre ceea ce se cuvine,
mai bine zi s, mâ nandu- se pe sine prin ele, pctuiete i -i pricinuiete rul,
ne vzând c
s-a rtcit din drum i sa abtut de la inta sa
,0 - H

Cuvânt împotriva etinihn 5, A se vedea, de Eisemeoea, Pilde 6> 17, Sf. loan Gur
de Aur, ioc. cir.
Autorul Pildelor vorbete i el de „inii ni Ic cure vars sânge nevinovat
1 1
'
(Pilde 6,
17), Cf Sf. M&carie Egipteanul, Omilii duhovniceti (Col. II), 11. 2.
FZi|
Cf. Sf. MacLuie Egipteanul, lot-, rit.
'
Cuvânt împotriva efimlor\. 5,
***
Ijoc. cit.
'* 7
C#te .100 de capele, î, 6.
""'
Loc. cit.

1U6
 Partea a II-a

Descrierea, manifestrile
i felul în care se produc
bolile spirituale.
Patimile
 Ptimite, boli spirituale

în torcând u- i de Ui Dumnezeu facultile sufletului i trupului l îndfep-

raudu-lc spre realitatea sensibil pentru a-i afla în ea plcerea, omul face s
se nasc în el patimile {nBr\), numite i vicii (tiotiftai).
Toi Sfinii Prini spun c" acestea nu fac parte din firea omului, „Ele nu 1

11
in de chipul lui Dumnezeu ne amintete Sfântul Vasile cel Mare." „Patimi
,

le nu au fost create la început împreun cu firea oamenilor. Cci altfel ar

11 1
intra în definiia firii spune Sfântul Maxim Mrturisitorul. Sfântul Niehita
,

Stithatul spune c
ele sunt „cu totul strine i in nici un fel proprii firii sufle-
tului
1
'.
1

Sfântul Isaac irul, în acelai sens, spune c „ pali mile sunt ud adaos
dintr-o pricin sufleteasc. Pentru ca sufletul este prin fire nepatimitor (...)

Noi credem c Dumnezeu a fcut pe cel dup chipul Sau ne pim a („.).
Deci, când se mica in chip ptima, (sufletul) este ta chip vdit in afara firii,

precum ne asigur înviai de Biseric, Deci patimile au intrat 'in suflet pe

cei
urmii i nu e drept s3 se spun c
patimile in de suflet, chiar dac acesta se
inije în ele. Prin Urmare, e vdit se mic în cele din afar, când e pti- c
ma, nu în ale sale 10 „Micarea potrivnica firii ea te ptimai, Cci a spus
dumnezeiescul i marele Vasile: «Sufletul, când se afl dup^ fire, petrece în
cele de sus; când ac afl în afara de Tine. petrece jos, pe pmânt. Iar când e in
cele de sus, este nepâtima. i când firea coboar din treapta ei, patimile pun
fl
Acelai Sflnl Pi iu te scrie în alii parte, folosi ndu- se, cum
fi
Stpânire pe ea» ,

vom vedea, de un limbaj medical: „Deci e vdit sntatea exista în fire de c

mai înainte de boaîa ce-i vine ca ceva ce nu ine de ea (ca uo accident). i
daca acestea sunt aa. precum sunt cu adevrat virtutea este în suflet în chip
firesc. îar cele ce-i vin ca ceva deosebit (accidentele) sunt în afar de fire
(...). O dala ce se tie i se mrturisete de toi tine de suflet curia in chip c
firesc, se cuvine s ind rcneasc i spun (patimile J nu in de suflets c
nicidecum în chip firesc. Pentru 7
c
boala e a doua dup sfintatc". Acest pa- r

A se vedea: Awa Dorotei, îttvâ&ltti tk suflet folositoam* XI, 134. Sf. lemn Diums-
chin, Dogmatitia, IV, 20. Ev ugric* Scrisori. 18. Sf. Antonie cel Mare, Scrisori, 5\ .1 bis.
* Of ni iii tifsftw futwfti untului, L S.
(
Rspunsuri câtrt Talasic, \.
4
Despre sufitt, 69.
"
Cuvinte despre nevoi u ti, S2.
" Ihufcnu 83.
'
itiidem.

109
 boala, în raport cu
saj este foarte aproape de ceea ce spune Evagrie: „Daca
este i ea a doua. dupl virtu-
sntatea, este a doua. este limpede ca rutatea
Scararul spune c: „Pactul au pati^
In ceea ce-1 privete, Sfanul lowi
*
te"
nu e toctorul patimi
ma nu se afl în fire în chip natural. Cci Dumnezeu
nici ** «cui, nici n-a zidit rul
Dect sau amg.t unu
lor" „Dumnezeu
în suflet
spunând câ unele dintre patimi sunt fireti
.

ca urmare a
Vedem de aici c
patimile sunt un rod al închipuim omului,
pcatului strmoesc. Sfanul Macarie înva
în acest sens: urma neascul- >
trii primului om, a intrat tn aci
ceva strin de firea noastr (a intrat) rau-
devenit a doua
ratea primilor care prin muJr.
exerciiu ti obinuind g*
„ipun, EnVând de a
lire- La fel spune i Sfanul Ma*im Mrturisitorul:
- :

ele odraslesc în fire, dup ce

au ptruns în
nrnele Grîgorie aJ Nyssei, c
pricina cderii d.n^tarca de desavar
partea cea mai puin raional el ei, din
sire Prin ele în loc de chipul
dumnezeiesc i fericii, îndat dup clcarea po-
necuvân-
runcii S-a f5cut în strvede si vdita asemnarea cu dobitoacele
om
relei folosine de ctre om a libe-
Altfel spus, patimile sunt efectul
' 2
ttoare"
rului su arbitru, rod al voii personale
desprita de voina sa fireasc, druit
adaos dmtr-o
de Dumnezeu. spune Sfântul Isaac irul; .Patimile sunt un
Aa
este d.n fire nepatmnlor -Sfanul
pricina sufleteasc, pentru c5 sufletul
a fcut Dumnezeu, aa cum s-au fa-
loan Damaschin precizeaz „Tonte cate
cil sunt foarte bune. Daca raman
aa cum au fost zidite, sunt toarte bune.
de la starea conforma natura i
Dar daca se îndeprteaz, în chip voluntar,
lor toate sunt roa-
dac vin ta o stare contra naturii, ajung în ru, Potrivit firii
dintre fpturi sa revoltat i n-a ascul-
be i supuse Creatorului Dar când una Jq
tat de Fctor, a format în ea însi rul"
aa cum am artat in de firea omului; deprtandu-se de
Singure virtuile,
patimile, încât trebuie ca ele he aa s
lucrarea virtuilor, acesta a adus în el
ca absen, ca lipsa a virtuilor care le
definite în primul rând în mod negativ,
corespund i care constituie în asemnarea lui cu Dumnezeu. Iat ce
om
sdii paturule contrare lor (...)
.nune Avva Dorotei: „Am scos virtuile i am
Pentru ca tndata ce a
Cci virtuile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire.
fcut Dumnezeu pe om, semnat în el virtuile, precum zice: Sa facem pe
^ £***£
a
26J
cm dup chipul i asemnarea noasta (Fac ! C )

dat in chip firesc virtuile, dar

adic dup virtute (...) Deci Dumnezeu ne-a ipos
nici nu au vreo luuia sau vreun
patimile mi le avem în chip firesc Cci ;
lumi-
ci sun» ca întunericul care
nu exist dup fiin (.,.>. ci d,n lipsa
£2j

a l
Cttprh' pW9lic*i 4-2,

VS f(VJr;,XXVL4l
Atxlai cuvânt, piurtesi a doua,
1,1
41
1

Omilii duhovniceti (Col. II). IV, 8.

|J
Rspunsuri ctltrv Ta taste, L
lJl
Citutiw despre nevtrinn, 82-
'
!U>f>)Miti<i.t< IV. 20.

110
 Patimile, boii ipiri luate

nii.
n AbtânUu-se sufletul de la virtui din iubirea de plcere, a dat natere
Sfanul loim Da-
''
1

patimile* (bolilor) $i le-a întrit pe acestea împotriva sa'*.

îndeprtarea vir-
masebin înva tot aa: „Viciul nu este nimic altceva decât
luminii. Daca rmânem rn sta-
tuii, dupS cum i întunericul este îndeprtarea
rea naturala, suntem în virtute; dac ne abatem
de la starea natural, adic de
la virtute, i venim Ia cea contra
naturii, ajungem în viciu"/
potrivit scopului
Virtuile constau în lucrarea potrivit firii sau. altfel spus*
a facultilor, puterilor
pe care Dumnezeu li le-a dat la crearea firii omeneti,
sau tendinelor omului. Ele corespund
folosinei i sensului firesc i ra&maj
acryi.rcc) al acestor faculti, care, aa cum am vzut, au rostul de a-1

îndrepta pe ctre Dumnezeu i de a-l înalta la EL X6vik6c. însemnând de

om
altfel, pentru Sfinii Prini, amform
Logosului, dup chipul i asemnarea
lucrrii con-
Cruia a fost creat omul. Patimile, dimpotriv, se ivesc datorit
tra firii (adic împotriva scopului firesc i
norma! sau, altfel spus, împotriva
1H
lui Dumnezeu) i a organelor trupului, prin devierea,
a puterilor sufletului
Sfântul toan Dumas^
pervertire*, reaua lor folosin (mpxQTplQ). Astfel,
chin definete patimile ca „abaterea de
bunvoie de ta starea conform firii la
ana contrari firii". Sfanul Nichita Stîthatul, to asii, consider
" 1
ca_ patimile
împotriva firii^ Sfântul
sunt suscitate de „puterile sufletului în micarea
însuirile susintoare ale
loan Scararuf la fel, spune c: „noi am schimbat
firii în Sfanul Talaaje vorbete i el despre schimbarea virtuilor în
patimi'':*'
ne-a înzestrat cu
pcate. Iar Sfanul Vasile cel Mare arat ca: „Dumnezeu
puterile necesare ca s
împlinim roate poruncile pe care ui le-a dat (...) cu
viaii noastr virtuoas
aceste puteri lucrând corect i dup cuviin, facem
prin piemte: dac îns nu folosim aciunea lor,
alunecam spre rauiUe. far de-
llnirei rutii este urmtoarea: folosirea rea i împotriva poruncii Domnului
y Jururilor pe care ni le-a dat Dumnezeu ca s fecern binele, dup cum tot

13
AvvuDoiutci trimite aici la Sf, Vnstle cet Miue, Omilii kt Hememerof}, II. $;

"'
învturi de suflat folositoare, XII. 10,
17
Dt'gnmtiai, II. 30.
sunetului i ,, patimile tru-
Sfinit Fu rin i fac deoaebire, în generat, între „pul iniile
|H

ouluf (A vedeu: Evitgrie. Tratatul practic 35; 36. Sf. Maxim Mrturisitorul, Cap*
M
nevoi nfft, S Sf. loun Damas^
U âetprr dm^mte, I, 64. Sf, i&aEic SiruL Cuvinte dejtpre
Mfkl folositor. Totui, patimile cnipe^i, dup cum W\ vzut,
]i aii
tlnn, Cuvânide.
obfir^ia Îeî suflet i este de la sine îneles c iinumite patimi privesc în acelai tunp p
ftufletul i crupul FiecLue pe de alt parte, implic într-o oarecare msura to-
p^tiniLi,
jrascibi hi ateu, tma-
talitate* paterilor Htfkttijuj (inteligenta, voina, memoria, dorini
strict vorbind, patimile afectruziiîn mod
esenial „partea p-
™ia ele.) Cu
toate c.
timaa li sunetului-, formata din puterea doritoare i puterea
irascibila, care sunt puteri

plitnae (ffOffntkiCQtl), Sfinii Pajin|i vorbesc adesea i despre

patimile ^parn *&&
nalt a sufletului", cate cuprinde inteligenta sau mintea
(vqu<).

Doftiuaiiiti, JV, 20.

''

I:

Ct'lc Mit le capote 1 1, 37,

11
Scam. Partea a dona a Cuvântului XXVI. 4L
fi
Cf. Capetf despm (tmgottre, iMJmmjrv fi peirrccrM ctfâ dup minte, I. 89,

111
 Descrierea. tnttriife-xtâri.I? i felul în titre $r finutiu- hoit? .spirituale

a$a de adevrat, definiia virtuii cerute de Dumnezeu este folosirea acestor

1 33
daruri ale Iui Dumnezeu cu bun- tiina, potrivit poruncii Sale S fâniul
'.

Grigorie Falama înva

„reaua întrebuinare a
tot asa cfi puterilor sufletului e
4
cea care (13 natere patimilor vrednice de. dezaprobare".' Iar Sfântul Maxim,
s
care vorbete adesea despre caracterul nefiresc aj patimilor/ spune, în acest
sens: ..nimic nu e ru din cele ce sunt, decât reaua întrebuinare, care vine din
negrija minii de a cultiva cele fireti"; * „în toate lucrurile reaua folosire este
7

7
pcat";- „pcatele ne vin din reaua întrebuinare a puterilor sufletul ui, a celei
poftitoare, irascibile i raionale '.
2 1 *1
Aa
înva i Eyagrie. Acesta, constatând
c patimile distrug „lucrurile fireti ale sufletului'
îw
arat pe larg cum se pe-

trece acest lucru: „De vreme ce cugetarea, iuiniea i pofta, daca nu sunt fo-
losite cum se cuvine, nasc rutatea i pentru c sul în puterea noastr s ne
folosim de ele fie bine, fie ru, este limpede cin râu] vine din folosirea în chip
contrar a acestor puteri ale sufletului Iar dac este aa, nu exist nimic
firii

ru care s
fi fost creat de Dumnezeu
'.™ Ortgen constat acelai lucru: „Ur-
1

zitorul tuturor aciunilor sufleteti, Dumnezeu, a adus la existen toate lu-

crurile spre binele comun. îns, în via, se întâmpin adesea lucrurile bune c
ne îndrum spre pcat, pe tiu ca le întrebuinare greit /" De aceea, dm 11

spune Sfântul Maxim, diavolul, „pornind rzboi împotriva virtuii 31 a cuno-

tinei oamenilor, caut sa le doboare sufletul prin puterile (facultile) înns-
cute ale lor afiandu-1 pe om
11
, s
le foloseasc cum nu se cuvine, îndreptân-
1
du-le spre cele necuvenite.
Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufkudui de la rostul lor dum-
nezeiesc firesc i prin întrebuinarea acestora în mod contrar firii, în vederea
obinerii plcerii simuale, patimile sunt micri dereglate i iraionale ale su-
fletului: M Patima, spune Sfanul Maxim, este o micare a sufletului împotriva
firii, fie spre o iubire nemionat. fie spre o ur judecat a vreunui lucru fr
sau din pricina vreunui lucru dintre cele supuse simurilor"."
Pentru aceasta, dar, de asemenea, i din cauza tuturor celorlalte tulburri
care le sun! inerente» ca i a numeroaselor dereglai pe care le produc în su- 1

** H.{'£ttHlt' utari, 2.
B CiivâHi pentru rai ag Jte tinijte.Tr..., IE. 19.
î!î
Cf Cttj.n't<' iU'spyc dragostei II, 16: Rspunsuri, ctfw 'Jtihtxfa. 55. Sec li natul acestei
lucrri vorbele în mod obinuit despre „patimile ennmiiL' firii" (ibitlrtn. 39, scolia 4:
sccUii 9; 51» scolia 4).
f 'ipete, destin' ih'O^TMtt', IE!. 4,
7
îbidffft. 86,
-*
Ihittwt. V
"
Capete grimtit-r. IV, 22.
Vfbkttrrtt 53 III.
''
Otniiie tfi Cfmuirea Câ/uâiitor, 11 + 1 A se vede», de ^semene^ Sf. Oiigorie ik
.

Nyssa, Despra fawrf-Q omiitw, XVIUh PO 44, 191B.

IJ
Cf. Rspunsuri f.tltrf* TaU&ie. 50.
•

" Cuprtti ifet^re (tmgasff;. II, l&. Cf. Clement Alexandrinul, Sînmuite, XIII, 59, 6; 61. 2- .
112
 Putimih*. boii jtpintuufe

flet. patimile pot fi considerate, pe drept cuvânt, forme de nebunie. Astfel,

Sfanul Atanasie cel Mare vorbete despre „uj menii czui ÎD nebunia pali
mi
14
W,
Sfântul loan Gur de Aur spune „patimile nu sunt altceva deesU c
5
nebunie",* mr în alt parte explic mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitele
patimi zmislite în sufletul nostru nate în noi un soi de beie (>..), tntuue-
cându-ne mintea. Cci beia nu este nimic altcevu decât abaterea mulii în
5
afara cilor ei fireti rtcirea cugetelor i pierderea contiinei", Cci ci ti in
,
'''

în Ecclesiast; „mi -am dat seama rutatea este o nebunie (dt^potfwr) c 1 '

(EccJ. 7, 25). Sfinii Prini prezint foarte adesea viaa dus în pcat si pati-
1
mile ca pe o adevrat stare de nebunie,
'

Incai mai adesea ei folosesc termenul de boal pentru numi patimile i ii

obinuina cu pcatul care se nate din ele. La aceasta ne invit chiar terme-
nul grecesc rcdtSae,, care denumete patima, prin rdStina sa comun cu %&Bt\
1

i rcdBrpa, care înseamn „boala"; apropierea dintre aceste noiuni este,

practic, implicit, dar în nenumrate rânduri Sfinii Prini o stabilesc în mod
explicit. „Prin lucrarea rului, scrie Avva Dorotei, primim o oarecare deprin-
dere strin i contrar Urii. ajungem ca In obinui rea cu o boLil veche i de
1 1

nevindecat' /^ Patimile sunt „boli ale sufletului (i|/\n;fjq uâCTOi)' spune lim- ,

4n
pede Clement Alexandrinul.™ La fel spune i Avva Amun. Sfântul Ni chita
41
Stithatul vorbete despre „boala patimii". Tot. ua i Sfântul Macarie Egip-

v Dup clcarea poruncii, spune el sufletul a cfizut în boala patimi-

47
teanul,
41 1

lor' i' Dumnezeu „cunoate de ce rele este înrobit sufletul, cum este el
;

împiedicat sa lucreze cele spre via i cum rpus de boala grea a

zace e]
1

patimilor celor necinstite '.** Evagrie numete „rutatea", privit ca mulimea

" Csn-iirif tmpolrim etniilor, 19-

-V
"
QrttiUe ta Epistola raite Colose.m* IX. I

Cateheze baptismah. V. 4. Cf. S; G. tJbiptB gbnW, I. 7; Omifii Ia Mttu-u XIX, l;

"'•'

Untitii Iu i Curi/UMt, IX, Li 4

Cf Sf, Cirigoric de Nyssa, fhwiwfwioritt, fV, 3. Sfinii Varsanufie i loun. Scrisori.
17 (îmrefctLTc); 62; 97; 98; 201; 250. Fer. Teodorei al Cîmlui, Cuvânt fâqff t'rovkl&i-
fu. I, PG 83, 560A. Hernia, Pstorul* Pildele, VI, 5, 3; IX. 22, 3, f. loan Gur de Aur.

C&iehi!Z# kapttsmale, VI, 22, Sf. Iustin Msirtiii.il i Filosoful, Dialogat rn iudeii!
Tryfofi, 93. Mctodîu de Glîmp, Banchetul* V, 5. Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze*
XV, 48; 53: ttme, XX. 126-1 27, Sf. Njfchlta Siithatul. Ofk 300
M
mp<>u>. 1. 34. &
învaturi di*, suflft fotftsituart*. XI, 10. Cf, ,Sf. loiin de Guia, Scrisori, 463.
rrotreplU-, XL II 5^ 2.
*'

^ Scrisori* XTI. 5 (versiunea sirincfl).

*'
Ceti' $00 de cax>{t>, II. 22. Cf. îniTCgul capitol, în care patimile simt prezentate ca
boli, ca i în Sttts întâia, 34; 35; 5 1 .

Omtttî âuhtrmicesti (Col. III), XXV. 2. I.

'*

'

ibidrm, XXVII, 2; 4, în acel ai pasaj, el mai spune i cit ,, sufletul £Hec în boalfl
pcatul ni"
" J
ibi.drm, XXVI. 3. 4 Mai «tltlm patimile numite drept boli în: Parafraz t/t Î50 de
cojwi* la... Sf. Macu/ir Egipt wmui, 41; 100; Omilii itultovriirepi (CoL ITT), VII. 7, 2,
Omifii fhitutwiirt'ffi (Col. Ml, IV. 26-27; LIII, 11,

113
 Descrierwh fnunifeatiitile i fulul bl cam jre produc: bolile spirituale

'. 45
patimilor ce se împotrivesc virtuii, „boal a sufletului
1

Sfântul Maxim, la

rândul sau, toViâ c „precum se raporteaz sntatea i boala la trupu] viu, i

lumina i întunericul Iu ochi, tot aa se reporteaz virtutea i
pcatul la
suflet V" Iar Sfântul Isaac irul scrie în acelai fel:
1
cele aJe sufletului Xu
L,.u- toi uncn i cu OCk ;ik- \xi£p&W Daci fel viiliiieu eMf eu chip fîltfeC
sntatea sufletului, patimile sunt boli iile sufletului
.' „Prâ curirea de 1

1 41
patimi, nu se tmduiete sufletul de bolile pcatului ', mai spune el, „în

suflet se afl mulime de bori\ scrie Origen, dup cate, drept pild, enumera
Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele
4 '
1

diferitele patimi
1

multe de cure ne vom folosi atunci când vom analiza fiecare

patima.*

Sfinii Prini s-au si radi ii t sa clasifice toate aceste patimi/boli, întemeind

astfel o adevrata nosogmfîe duhovniceasca. Sfanul hun Cusian

1

urat cum
1

se pot deosebi i împri ele prin raportarea la diferitele

„pri ale sufletului, "

sau la puterile acestuia, pe care ele le afecteaz, i recurge pentru

aceast
demonstraie la o comparaie clara cu bolile trupului: „Exista" un singur izvor
dup calitatea prii sau, ct1 s ^ s Pun aa, a
i început al tuturor viciilor,
poriunii din suflet care a fost molipsit, iar numele patimilor i ale
stricciu-

nilor suni felurite. Aceasta se înelege uneori mai

uor prin comparaia cu
bolile trupei, care pot avea o singurS cauza, dar felurile
suferinei sunt mul-

te, membre îe care au fost atinse de boal. Când este atacat de puterea
dupîî
veninului vtmtor adic, apare cef'alalgiu, Când
fortreaa trupului, capul
oftalmia. Când
acest venin a ptruns în urechi sau în ochi, se produc otitei ]
acesta a atacat încheieturile sau extremitile mâinilor, boala se numete
gut,
iar daca s-a coborât numele bolii este podagr. Aceeai singur
la picioare,

obârie, veninul vtamfiior, produce boli cu atâtea nume, cate pri ale
trupu-
la cele nevzute, cre-
lui a infectat în acelai chip, trecând de la cele vzute

dem c
se aaza în prile, sau, ca s
spun aa, în membrele sufletului nostru,
puterea fiecrui viciu. înelepii spun ea" virtutea este de trei feluri, adic
din
având drept obârie raiunea, voina i sentimentul, care se pot tulbura
vreo pricin oarecare. Când, aadar, puterea patimii vtmtoare
a împresurat

pe una dintre acestea, prin stricare, în locul ei se aaza ceea ce

numim vi-

^ Capei gnostic?. I. 41. Cf. Sf, V abile cel Mare. Omilii ki Hexaemeroii, IX, 4: ,jUul

este o boala a sufletului, iar virtutea, sntatea lui".

t GpeU despre dragoste, IV, 46.

'''

47
Cuvinte despre iiewmd 83, întreg Cu van iuleste în temei ut pe aceasta comparat».
*H
Ibidmi HO Mai aflam ele asemenea m patimile privite ea boli Ckv&tfwJ 26. 30 în &
„Rutatea este. o
mai multe rânduri. în Epiltola FV, în care Sf. Isaae irul spune cfc
boala a sufletului": H cM
vreme sufletul se afl în boala patimilor, na simte cu simi-
1

rea cele duhovniceti

',
.

v>
Omilii fa Cartea Numerii. XXVII. 12. A se vedea, cie asemenea,
mgan.tme 29. P«w
asemenea, hi. \mm
i0
Despre patimi, privite m totalitate ca tvoli. a se vedea, de
Dumaschin, Cuvânt de sujlrt folositor.

1 14
 Ptimite, hoi spirittmlv

ciu \
1 sl
în acest text, pe care putem considera drept reprezentativ pentru fe-
îl

lul de a privi a| Sfinilor Prini, patima ap re limpede conceput i definit

ti

ta boal, i nu în chip alegoric sau pur i

simplu ca ilustrare, nici ca simpla
comparaie, ci, aa cum însui Sfântul loun Casian o spune, în virtutea unei
autentice analogii ontologice care exist între afeciunile trupului i cele ale
sufletului, ceea ce permite- s se vorbeasc
despre unele, si despre altele în si

termeni medicali identici. în majoritatea cazurilor în care Sfinii Prini se

folosesc, pentru a descrie patimile, de un vocabular, aplicat în mod obinuit
li patologia corporal, trebuie sa" tim c
nu este vorba despre simple figuri
de stil, ci despre un mod
de a se exprima perfect adecvai la realitatea descri-
sa, despre o manieri precis i direct de a arta lucrurile aa cum suni. Ana-

logia existent între cele dou planuri ale realitii ar permite, în principiu, ca
afeciunile somatice sa fie descrise In termeni rezervai - dac ar exista ase-
menea termeni - bolilor sufletului, iar daca maladiile sufletului sunt în gene-
nilprezentate prin vocabularul rezervat patologiei corporale, aceasta se în*
nimplâ pentru este mai simplu c s
se mearg de la cele vizibile spre cele
invizibile, decât invers, mat ales atunci când isste vorba de instruirea celor
mt Mint putui familiarizai cu realitile duhovniceti.
mulime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cazul., i anume lot

atâtea Cilte micri patologice pot avea diferitele lui faculti. In plus, num-
rul lor crete prin combinarea unora dintre ele. Sfanul îoan Casian, ilustrn-
du- i afirmaiile de mai sus, ne d
urmtoarea clasificare: „Daca este infec-
tat de viciu partea raional va da natere la vicii ca: chenodoxia," trufia,
pizma, mândria, înfumurarea, sfada, erezia. Daca va fi rnit voina (partea
irascibila) va produce furie, nerbdare, tristee, nepsare, laitate, cruzime.

Iar duc
va strica partea poftitoare va zmisli; gastrimarghia^ desfitinarea*
11 .*"
arghirofilia, a var ii a si poftele vtmtoare i pmânteti
1
Sfântul Joan Du-
maschin, care folosete acelai principiu de clasificare, ne ofer o list mai
detaliai," în alta parte, el do alta lista, înc i mai lung, pe baza deose-
birii dintre patimile sufletului i patimile trupului: „Patimile sufletului sunt
uitarea, neglija i netiina, cele trei patimi prin care ochiul sufletului - min-
tea - este orbit i înrobit tuturor celorlalte patimi, cari Mint; lipsa de credina,
prerea greita, adic orice erezie, blasfemia, pornirea nestpânit, mânia,
amrciunea, furia, ura semenilor, pizma, calomnia, judecarea semenilor.
bisteea peste msur, frica, laitatea, cearta, împotrivirea, gelozia, slava de-
arî", mândria, ipocrizia, minciuna, lipsa de credin, lcomia, iubirea celor
materiale, iubirea avuiilor pmânteti, trândvia, puintatea de suflet, nere-

'
Ctmvftrbiri duhovniceti, XXIV. 15.
,;
AdicS slava deart.
1-1

Sau lcomia pânteedui.

J*
Jm:, cit.
s!i
CC (
'iirihtt tir .wfltft jvhtsihir.

115
 Qexcri&rva. manifestrile. $i fektt 1>I mw -te ptvdm bolile spirituale

cunotina» cârtirea, sminteala, îngâmfarea, ludroenia, iubirea de stpâni-

re, dorina de a plcea oamenilor, viclenia, neruinarea, nesimirea, lingui-

rea, prefctoria, iretenia, falsitatea, consimirea sufletului cu pcatul, obi-

nuina cu pcatul, rtcirea gândurilor, iubirea de sine f...) iubirea de arginti r

(,..)» cruzimea i rutatea, Iar patimile trupului sunt: lcomia, îmbuibarea

pântecelui, beia („.), desfrriul, adulterul, neruinarea, necurai a, plcerea

simurilor i iubirea plcerilor de tot felul, ademenirea copiilor {..,), poftele
cele rele i toate patimile neruinate cele împotriva firii; hoia, pângri rea
celor sfinte, tâlhria, uciderea, plcerile crnii i toate cele care se rac- pentru
îndulcirea trupului; ghicitul, vrajile» prevestirile, iubirea de podoabe, uurta-
tea, neplsarea (...), lenea, distraciile» jocurile de noroc, reaua folosire în chip
ptima viaa iubitoare de trup".*'' în ceea ce-1 privete,
a plcerilor lumeti,
Sfântul Maxim Mrturisitorul, adoptând clasificarea stabilit pe baza celor
trei funciuni principale ale sufletului, în paralel mai face o clasificare a pati-

milor în alte trei categorii; cele care provin din cutarea plcerii, cele care
provin din ferirea de durere i, în sfârit, cele care se nasc din unirea acestor
dou porniri. „Cutând plcerea din pricina iubirii trupeti de noi înine i
strdui ndu- ne s fugim
de durere, din aceeai pricin, nscocim surse neîn-
chipuite de patimi fctoare de stricciune. Astfel, când ne îngrijim prin pl-
cere de iubirea trupeasc de noi înine OJnAmrritiO, nate lcomia pântecelui
mândria, slava deart
îngâmfarea, iubirea de argini» zgârcenia, tirania,
p

fanfaronadei, arogana, nechihzuina, nebunia, pare Le a de sine, înfumurarea,

dispreul, injuria» necurai a. uurtatea, risipa, iieîn frânarea, umblarea cu ca-
pul prin norii moleeala, pornirea de a maltrata, de-a lua în rfts, vorbirea prea
multa» vorbirea ne vreme, vorbire urata i toate câte suni de felul acesta.
la ii

Iar când ascuim mai mult prin durere modul iubirii trupeti de noi înine (<j>i
\a-urioO, nate mania, pizma, ura, dumnia, tinerea de minte a râului»
calomnia, bârfeala, intriga, întristarea, dezndejdea, defimarea Providenei»
lâncezeala, neglijena, descurajarea, deprimarea, puintatea de suflet, plân-

su! la nevreine, tânguirea, jalea, sfrâmarea sufletului, ciuda, gelozia i toate

c§e in de o dispoziie care a fost lipsita de prilejurile plcerii. în sfârit,
când din alte pricini se amesteca In plcere durerea, dând perversitatea (.cci
aa numesc prilor contrare ale rutii), nate frnicia, iro-
unii întâlnirea
nia, viclenia, prefctoria, linguirea, dorina de a plcea oamenilor i toate
câte sunt nscociri ale acestui viclean amestec"." „A le numra pe toate i a
le spune toate, cu înfirile, modurile, cauzele i vremurile lor, nu e cu pu-
n 11 a", adaug Sfântul Maxim. '" lat deci c aceasta toat întinderea
list, cu
ei, nu este decât pariali, ca i cea Sfântului loan Damtischin, citata mai sus,

"
biderti.
17
Rtitpitttxuri taite T&lQ$ie* Preftiii.
'"
fbidwn.

lift
 Fitfitniîe, hoit spiriUmte

o simpl privire rapid aruncaii asupra nenumratelor patimi care-1 pot lovi

pe omul czut,
Printre aceste multiple boli spirituale, exista Lotui unde care sunt funda-

mentale, mai generale generice (vcvik^ioctoi)/'' acest ultim termen ar-

si

rând ca ele. într-un anumit fel, le conrin i le zmislesc pe toate celelalk-. 1

Aceste patimi principale sunt în numr de opt Evagrie le clasifica astfel:

„Gândurile cele mai generale, în care se cuprind Loale celelalte, sunt în nu-
mr de opt. Primul este gândul lcomiei Yaa~pi.|icipYlcx); dup el. vine cel ni
t,i

li ii viei iKQpveiaY, al treilea es-fe cel al de argini ($tko£p7UptaO;

iubirii al

patrulea, gândul tristeii (\ixn))\ al cincilea, al mâniei (bpvfp; al aselea, al

Likediei (6:K£fî£a}; aldearte (K£i)6o£tdJi al optulea, al

aptelea, al slavei
mândriei (tep«^vt3)'-^ Lista aceasta fixat de Evagrie a devenit tradiie-
nala in ascetica ortodoxa.''
Cele opt patimi generice corespund celor apte neamuii care trebuie în-
vinse, în afar de Egipt, cucerit deja, despre care vorbete Deuteronomul
4
(7, I)." Câteodat, Sfinii Prini, socotind mândria
i slavu deart o singura
patima, vorbesc numai despre &apte patimi/'' în acest caz ele corespundând
celor apte demoni de care vorbete Evanghelia (Mt. 12, 45; Mc. 16, 9; Le.
a;
8, 2; II , 2b}
Izvorul acestor opt patimi principale si al tuturor celorlalte pcate care se
nasc din ele este filffutîa ^vîiocutiot) aau iubirea egoista de sine. Toate pati-
7
dar ea produce în primuJ rând trei patimi funda-
1 '

mile provin din aceasta,

mentale, cure le preced i le zmislesc pe celelalte cinci, dintre cele opt pi'in-
cipale apoi pe toate celelalte: acestea mi ni gastrimarghia, arghirofilia si
t

chenodoxia.'-' „Iubirea trupeasc de sine cum s-a spus adeseori, e pricina tu-
11

**
Evagrie. Trataiul practic, 6. Gsim tlejsi ticeushl expresie In Clemeni Alejciiîidriniil,

P&ktgvguL l XIII, 101, I,

"'Cf. EvLLgrk4 . l'mtufttl j.imcrir.6.

'"'

al) LLViiriiiu.
'
trataia nvrtir. 5
w îl regsim m« ales iu. Sf. loan Crtaiun, Convorbii duhovniceti* V, 2: Aig.îimitiU'U'
mârt&tPten, V, I. Sf. loiiri Scarartd, Scarn* XXVFL 43; XX, I: XXVI. 2; 53. Sf, Gri-
julie cel Mure, Comentariu ia Iov, XXXL 43. .Sf. lo;m Duniiiâdan. Cuvânt tir xuflrt

fofoitQr, Sf- Nil Scraki, lirptht. V. Despre oiiginc-tL acestei clasificri, li se vetfea 1.
HmitliLMt, „L* origine de tft theorie orientale tle huit pedhfis capitau*", ttrieittiitifi
Chisti-anOi XXX. 3, ISSi p. 164-175, reluut in iiualrs r/r spiritiiUti âtUniaU.
Kome, 1969, p. 11-22.
M Cf. Sf; loan Cusirtn, Convorbiri duhovniceti, V. I7-IK-
''
iT St (nun Seai'aml, Sram, XXI, I,
'"A se vede tu de isemenea, Apoc. 17. \ 9,
,,:
Cf. Sf. Mii x im MamiiisltciniL tapatedespre tb&goxte, ML Sf. Tal as ie. Capei? %
cva dttpd minte, IU. 86. Sf. IsiUie Sinii, t'tt
ilrspre ttrtig&$f&, trtjraitarr yt priri-rtfrea
vinte dtspr* ttev&inâ, 71. Sf loan Danuuschin, Cuvâar <U> suj'tei fohmfor. Sf. Isihk
Sinaiiul, Capete despre iw:va\ 202. Sf. Nichiu .Stil lut ui, Cotit JCtt-cfe apta^ II, G.
C"f St Muxim MarnirisitciniL Capt* despre (bxigafie. II, 56; III, 56. Sf. Tal asie,
f,!!

( n r rff UI, 87-90. Sf. loan Scruiul. Seam, XXI, l; XXVI. 2^ VI; 91

117
 Descrierea, manifestri îe i felul &i mre ve pnnhu- bolite spirituale

ttiror gândurilor ptimae. Câci

din ea se nasc cele trei gânduri mai generale
;ile poftei: al lcomiei pâniecelui, al iubirii de arginti î al slavei dearte".''
1
'

Ceea ce spune Sfântul Printe corespunde învturii lui Evagrie; ..Dintre de-
monii care se împotrivesc lucrrii (praxis)™ noastre, cei dintâi cape se ridic
cu hipt sunL cei încredinai cu poftele lcomiei pa'nteeelui, cei ce ne furi-
eaz în suflet iubirea de arginti si cei ce ne momesc cu slava de la oameni.
Toi ceilali vin dup acetia...".
71
u De aceea, araii el în eonii ni ia re, i diavo-
lul aceste trei gânduri [ le- a înfiat Mântuitorului; întâi, îndemnând u -L s
fac fUgduindu-I toat lumea dac Se va închina,
pietrele pâini; al doilea, i

i al treilea^ spunându-l c
va fi acoperit cu sluv dac va asculta de et' 1

.
7 -

Aceste trei patimi primordiale a unt, întrun anume fel, ceEe mai imediate,
cele care apar in primul rând i cele mai rspândite la oameni. Ele sunt cele
care deschid poarta pentru toate celelalte: M Nu este eu pui .s alunge cine-
va de la sine pe diavolul, dac n-a dispreuit aceste trei gânduri", scrie Eva-
a
,n
grie. Vom vedea de altfel c, atâta vreme cât [>mul nu le rpune pe acestea
trei, nu se poate elibera de celelalte; i, dimpotriv, atunci când £ reuit le s
biruiasc, poale cu uurin s
le îndeprteze pe celelalte,
74

Aceste trei patimi principale au trei urmai imediai, înv 3 Sfanul Ma-
xim: „Din lcomia pamecelui (gastrimarghia.) se nate ganduf curviei; din
7
iubirea de arginti gândul lcomiei (pleonexia); * iar din slava
(fi largii iria),

deart (chenodoxia), gândul mândriei 11 1 * acestea urmeazS toate cele-, Dup

lalte, fr
nici o deosebi re.
17

Atragem atenia totui c

aceast ordine nu este absoluta, ci indic doar
cum se petrec în general lucrurile; iar faptul o anume patim conduce spre c
alta, arat mai curând c3 ea o prilejuiete pe aceea decât
ca este, propriu
vorbind, cauza ei, Dac, pe de alt parte, este adevrat o patim deschide c
ii;i alteia (de pild, prin lcomie intr de&frauarea), ea mi este singurul
fsvctOX
cane o prilejuiete.
în general vorbind, clasificarea de
mai sus a patimilor nu este limitativa i
exclusiv, aa cum am sms deja, i nu trebuie în nici un caz îneleasa în mod
rigid i scolastic. De altfel, chiar Sfinii Pariai enumera adesea i alte
diferite
patimi, potrivit împrejurrilor în care £î expun învtura™ Asemenea clasi-

!,

^
IN
Capete despre dm$cst$<
I J LJ 3U, 56. A vodeu.
— mde — —r. — — -
~~ n-wu-icnca, — rif/*'/c...,
Sf. Titlasie, . ,^,,
, III,
--..., , .. , , r .. , I 87.
Acest termen, cum vom vedea, desemneaz în mod tradiional viai; uscetieS.
Cupe! a despre iiftj.vc.hirp.fi patimi tor i tt gântfittitar. 1,
" Ihuicut.
Coc* cit,
7J
CI St; loan Scruml. Scara, XXVJ, z.
TS
Stai ni zgârceniei.
" Capete despre dmgoxie, [\l 56. Cf. Sf, Talusie, CafW.... [\\,S<J.
Cf. Sf. Maxim Mrturisi rom], lot: cit.,- Sf. Tsdasie, Citate..., UT. 39.
^
7
* A se vedtti, între
altele: 2 Tim % 2. Sf. Mactuie Egipteanul. Omilii tfithuimicvfi
(Col, U), XL, 3, Sf. Grigoric de Nys&it, Detipw ferit* fie, IV, 5- Sf Varsanufie
i faun,
Srrixori Auiwvnire^i, IM his. Sf, Mavcu Ascenil, Despw legea duhovniceasc, 36; j

1 ÎS
 Patimile, huli spirituale

iltiri tiu au o valoare absolut, ci sunt folositoare în instruirea duhovniceasc

i ascetic. Noi înine am recurs la ele pentru
în practica
uureaz înele- c
gerea Lucrurilor despre care vorbim i abordarea unei realiti atât de com-
plexe si diverse.
Este limpede, pe de alta parte, ca modurile de filiaie între patimi pe cai*
te-am e*pus nu araii decât tendinele generale ele nu exclud i alte moduri i
de generare i alte tipuri de legaturi. Sfinii Prini în vata în chip obinuit c
nule patimile sunt legate între ele, se cuprind unele în altee i se întresc
li11.1 pe iilla. Ei spun c
fiecare dintre patimi zmislete altele/' Astfel, Sfân-
tul Maieu Ascetul spune: „S
nu ni se par ciudat suntem atrai cu putere c
nu numai de gândurile care ne îndulcesc, ci i de cele pe care nu le iubim
defel; cci fiind ele înrudite prin rutate, lucreaz împreuna îndemnurile spre
desftare, sprijuiindu-se unele pe altele. Când las cineva un gând sâ zbo-
veasc, îndulci udu-se cu el, va fi predat altui gând, i tot aa va fi mânat i de
acela, târâtde ele fr s
tie. din pricina primirii celui dintâi"
Ll

Sfanul Gri-
gorie de Nyssa struie mai mult asupra legturii dintre patimi, legtur care

face ca ele s
se cheme unele pe altele: „Aceste ruti se in atât de strâns
ana de alta. încât una dintre ele, celelalte, parc târâie
dac ptrunde în suflet

de-o nevoie, intr i ele o dat cu ea, dup cum. atunci când tragem un lan
de un capt, se va mica tot lai îlul, de la un cap la altul, cci micarea trece
din verig în verig. începând cu prima i pân ta cea din urma. Toi aa i
put im tic omeneti se înlnuie i se leag unele de uite le, iar dac biruie una,
*
ttUmaidecât urmeaz i celelalte
Trebuie s
artam, pe de alini parte, c ordinea în care patimile intr în
sufte, nscându-se una pe alta, variaz de om, Astfel, spune Sfanulla om la

loan Casiaru „aceste opt vicii, dei asalteaz tot neamul omenesc, totui nu-i
uluc' pe toi la fer,
sî
„La unii locul principal îl de&e duhul deshanrii, pe
ulmi ii asuprete furîa în altul slava deart este tiran, pe altul îl stpânete
h

trufia. Dei se constat c

toi sunt lovii de toate totui în chip deosebit i ,

Tiitr-o anumita msur suferim de ele 1

'.'

Dup cum arat aici Sfântul loan Casian. pentru omul czut este o iluzie
s-i închipuie c este scutit de patimi sau mcar
de vreuna dintre ele. Dac
ni se paie c nu avem o patim, aceasta se întâmpl pentru pur c i simplu

Epistol ctre Niccîae Monahul, 4. Sf. \om XXII, 28. Sf. loan Dn-
Scrjirul r Scarct,

inaschifi. OuvSm d* suflet fokhutor. Sf. bat» sinii, Cuvinte d*spre nmwttip, 30
'In oferii de. autorii pe care-i vom citii mu\ jos, a 5* vedejj St. Gfigorie ce! Mure, Ca-
mmtutiu fa lm\ VII, 8. Sf Uhm Seâraral. Sisam, XXII. 28. Sf. Maaim Mftiturtti torul,
Capete despre dmgoxfa Ml, 56. SF. Muctuic Egipteanul. Ortutîi duhovniceti (Col. II),
XL, I. St Murcu Ascetul, Despre tc$ea dahovmcemcti, 96
*"
Despre dotez, 3 1

11

Despre feciorie, IV. 5,

1(2
Coiivfirhfri duhovnicetii V. 13.

119
 DfM tiara, rTifwjiwtârile ijefaf, tn care .w produc botik spiritual* 1

n-o vedem sau pentru ca nu se manifest în acel moment; totui ea exist

într-o anumit msura în suflet i se poate manifesta în orice clipa, numai s
se iveasc prilejul.
Exista oricum în suflet o adevrat iconomie a patimilor, care face ca,

ilfuncicând o patim este mai puin intens si pare chiar lipseasc, aceast s
relativ lips a ei s
fie compensat de o mai puternic dezvoltare a alteia sau

a mai multor altor patimi. i

dimpotriv, se poate constata persoanele la c
care una sau alta dintre patimi este în mod special dezvoltata aproape
4
sunt c
scutite de aite patimi sau cel puin acestea exist într-o filab ffl&mr.* Ade-
sea, simplul fapt c
unii oameni sunt prini în treburile i grijile lumeti este
de ajuns pentru ca la acetia anumite patimi sa disparâ cu totul; dar lucrul
acesta este valabil doar un anumit timp, cuci ele apar de îndat ce intensitatea
activitii lor scade. Gsim acest proces descris de Sfânt li lemn ScraruJ, I

care spune c
el însui a vzut cum „muli, scpând în lume barca trupului

lor prin griji, ocupaii, nedormii din pricina grijilor vieii (~,) venind în via- f

iu clugreasc i lepdând toat grija, s-au Întinat în chip jalnic de fierbin-

k\ila trupului",
^
între feluritele patimi, slava deart i mândria au în cel mai mare grad
capacitatea de a face s dispar alte patimi, pi' in faptul c le iau cu totul locul
acelora. Astfel, slava apare în anumite cazuri ca potrivnica lcomi-
deart
7
ea gonete adesea gândurile aduse de akedie i de întristare/ dar si mâ-
1 "-'
ei;

nia™ i des frânarea/" La fel, mândria are i ea puterea de a alunea din suflet
1 '

toate celelalte patimi, lufindu-le cu totul locul, iar aceasta pentru ea este în-

ceptoarei tuturor celorlalte i le cuprinde întj -un fel pe toate. Omul mândru
poate fi astfel scutit de toate celelalte patimi, afar, bineîneles, de mândrie.
Mândria îns nu poate fi scoasa afar de altS patim i ea struit în sufletul
oricrui om cât vreme nu-l scap Dumnezeu de ea. „Se întâmpla câteodat,
spune Sfântul loan S crrui, ca patimile s se retrag de la unii credincioi,
\ chiar de la cei necredincioi, în afara de una singur (care este mândri;) i;

iar aceast le este lsntâ ca cea mai mare dintre toate relele i ea singur ia
01
jocul tuturor celorlalte".

Paf iniile sunt adeseori numite de Sfinii Prini „gânduri (cugete) sau
"

..gânduri ptimae", „gânduri tiu peti", „gânduri rele", pentru ele se mani- c
fest în om mai întâi tocmai cu gând uri , fie ea aceste gânduri se vor înfptui

H Vananufie se unita uimit fi se minuaeaz.fi cum cei cure mini marnei de- pofta
Sfântul
du câtig i de u se rzboi sunt tipaiti de pa ticnii fricii {Se tist ni duhovniceti -t J)
L
I

"'
Scnurul. Soam. XIV,
Sf. lotin 5.

Cf. ibtdem XXVhi 10.

1,7
t
H
*Cf. ttmlenuXXl 19; 20.
m Cf. Eviigrle-. tmtxiul prociic, 58: Idmi Scâmrul, Sutnt. XV, 63,
,|
"
Cf. Sf. Eottn Scrtuul, S<am. XXII, 6.
JJ
ibtâm* xxvl i% cf, xxu. 6.

120
 t'aiiftith', boi stî rituale

sau nu, T1 De nu pctuiete cineva mai întâi cu mintea, nu va pctui nici cu

lucrul
1

,
Mrturisitorul;
spline Sfântul Maxim
..cci pcatul este întrebu-
inarea greita a ideilor, creia îi urnicaz reaua întrebuinare a lucru rilorV
Chiar patimile care par a ine de trup, în realitate îi au obâria în suflet. Cele
pe care „precum socot cei muli, te ca li La trupul nu le caut în sa niciodnia
trupul, ca unul ce este mort (fur suflet), ci sufletul, care-si caut placrile
prin el", spune S fân cui Simeon Nou] Teolog.'' cum vom vedea, aceste 1
Dup
g&nduri prin care se exprima în primul rând patimile nu sunt vzute do la bun
începui ca rele, ele descoperindu-se ca atare anumite condiii. numai în

De asemenea, patimile surit în mod frecvent numite de Sfinii Prini ^du-

huri rele". ,.duhuri ale rutii", pentru ca ele suni insuflate ai întreinute de
denumi j vdesc stpânirea acestora asupra sufletului omului. Fiecare soi de
cuget ru, ca si fiecare patim de altfel, potrivit Sfinilor Prini, are un de-
mon corespunde. Prin patimi demonii pun stpânire pe sufletul i tru-
care.-i

inil omului, exercitând asupra lor o putere tiranic.

Patimile mai sunt numite „trup" (tfdip^J sllu „Lume" (CQOiGcJ, Astfel, g-
sim la Sfântul Isaac irul aceast definiie: ,,Lumea este un nume cuprinztor
Cm imbrâtieaz toate patimile. Atunci când voim s numim pur imite in în-
tregi jtib, le numim lume. hir când voim
1
s le artm dup deosebirea nume-
lor lor, te numim patimi".'' Toi aa cum hi N ramul Apostol Pavel i la Sfinii
,,w
Prini cuvântul „lrup nu denumete, îndeobte, trupul (aaiu.otj, ci patimile,
'

care privesc sufletul i trupul, i gândurile ptimae, cuvântul „lume' folosit ,

iu acest context, nu indica creaia, ci „vieuirea trupeasca' i cugetul iru-

p&sc *,* în acest sens este folosit cuvânt u! „lume" în versetele urmtoare din
7 1

Epistola Sfântului loan: „Nu iubii lumea, nici cele ce sunt in lume. Dac
cineva iubete lumea, iubirea TatîHui nu este intru el; pentru c tot ce este in

lume, adic pofta trupului i pofta ochilor i trufia vieii, nu sunt de la Tatii,
1

ci sunt din lume' (I Iu 2, (5*16)$

Patimile produc în suflet tot felul de neorânduieli, tulburri i smintiri,

„De îndat ce p singur pali m ajunge s tulbure rânducaja (aafleLuJuij, scrie
Sfanul Grigoric cel Mare se gsete îndat alta gara sâ aduc i ea stricciu-
T

ne. .Si cu drept cuvânt spune Scriptura „strig atunci când împilarea a tre- c
cut orice margini i rcnesc în mâniile celor puternici" (Jov 35. 9); cci în-
1 r-adevr daci patimile cete de cpetenie, dintr-o pricina sau alta, s-au cui-
brit în sufletul cel înelat, mulimea nenumrat a celor care le urmeaz îl

"
( ';•';<•?,- despre dragoste. II, 78.
" /Mftm, Sâ.
"•Cutstw, XXV, 77-79.
Ij1

Cuvinte despre n#voiHfl< 30-

"
A m?. veduu }. Bo[isii-ven Chuir'\ Dh-titwtuiire $e JpiritUaUtâ,
r , h t. 2, Furi, 3953, coi.
442. X. Leon-Diifbitr, Dictintimti/r fkt Nguvwm TtJt&rmait, Paris. 1975, p. 159.
SL la;inc SiruJ, Ciwirite iitmpr? navoitifa, 30.
'

"
Putem vedea uicî un alt fel de. ciii&ificai c & patimilor. în trei uniri categorii.

121
 tflM »• <»'* seprodw boiik tjH&tt
Dtscriemt, manijkwirtlr

$m de nebunie iil tulbur cu

în toate soiurile
.nenorocitul ^flet care s-a lsai
amgit fie i pentru o sn.guraJ.iu de ateste
*jj^^*g2
înmulesc a,unge nebun i
S^S-tenie. sub lovitura pSeitebr cate se
i-SvSs itde cu furie fiare", adaug el. „„««i-s-
asemntoare relei
celei
produc sufletului o stare de suferina
Astfel ptimite îi
Avva Doroto spune ip „Daca
oe cw™ pot produce în trup bolile fizice.
ace*, amestec
are cînevu în trup un amestec
de sucuri amare, du-1 arde însu S ,

necjete viaa 7 este ,, cu Aa

au 5 m- Ibufâ pe el totdeauna si nu-i
eu patima.. Nenorocitul este chinui,
totdeauna de telele deprinderi d.n el
£
urf Jl"tafierbtotâ pururea".» Tot
pricina pcatelor dccni Impui de
boli
m
spun, d Staulul btt OnAdi Aur.
mi.i mult sufer suHetul din
care sun, patimile, pentru a- sca-
Pe"ru a-l vindeca P c om de aceste boli
1

provoac, ca t pentru a-l ten de ele

pa de nebunia l suferinele pe care i le
cunoscute. „Negreit, tata ai
s
«e nevoie mai întâi de toate ca ele fie bine
cercetate începutul „cauzele boli-
înfiai mai întâi felul rnilor S fi-a a 11 ,

niic, celor
lor/nici bolnavilor nu le va
putea fi asigurata ing.iiirea cuvenita si

sntoi putina de a-i pstra o

si2 i« la, la Siâniul loan Cur de Ani cil.nu
*^*^^*£«££&
„Aa obinuiete Sfânta Scnp-
sa ne învee
„i'rii' sa nu fac doar
cunoscut greeala cuiva, ci în acelai timp
pScâtuinsc; i face aceasta pentru ca
sa-t
din care pricina a ajuns acela si
de primejdii unor
Î re asc pe cei care sun, sntoi «f**"**"*;
bolnnvi: iuain.e chiar de a cerceta
Aa lac si doctorii, atunci când merg la ceis-a ivit, pentru a- tia d,n
radaci-
* caut . s
afle pricina pen.ru care
bolile, gasmdu-s, leacuri
b?> Negreit, niciodat nu vor putea fi natale
mai înainte de a se afla pri„tr-o arentâ
e &*^™*™»
vorbete g
Ftari suferine,
loan Osian. » fa acelai fel
j
1

canale acestora", scrie Sfântul

sargu.nla pli-
Sfântul loan Scrarul: ..îmi dau mai degrab cu prerea despre
n de erija cu care trebuie s caute fiecare dintre cei ce bolesc de
patimi, le-

Cea dintâi tmduire ar consta in a cunoate cineva pricina

K.L tmduirii lor.
ce, bolnav,, vom ath. « eucu lt-
patimii Cfid odat pricina nflat, noi,
lui.
i prm nwiuma doc or,loi
mduitov prin purtarea de grij a Lui Duihneteu
Aflam la Sfântul Simeon Noul Teblg aceea, mvamni:
dunovniwti".* care im
Monahul trebuie cunoasc ,u, numai schimbrile . prefacer.le
s

,;
'-
Comrfiinriii kt ftfrW, VU, 28-
lUo
tbisfam
" ,|
inYtltititri d* sitflrt folttdttmrr, XII, 3.
'-'
(htiitii fa Roimw. W, L
"'h
A^ithijmfelrntâmhtin^ VIL 13,
'
t iniifii Ia Ovti, HU *
|W #f*sirtWtt*fe Miîrjir^rrr.vrT:, XII, 4,
"' .Sr.iirf, VIU, 28.

122
 Ptimite, hoi spirituale

loc în sufletul su,

l0T
ci i cauzele lor, ca s tie care sunt acestea i de unde se
întâmpl în el"',

Cercetarea amnunit ac mizelor i originii patimilor a«, de altfel, prin ea

însi o valoare terapeutica. Aflm de la Sfântul lumi Casian c muli au fost
vindecai de bolile lor sufleteti numai aseullndihi pe prinii cei duhovni-
ceti vorbind despre pricinile, felurile si chipurile patimi for/ho li for
i artând
care sunt leacurile lor. „Btrânii, care au cunoscut nenumrate
poticniri i c-
deri aie multor monahi, an expus de obicei în sfaturile lor aceste
lucruri i
altele cu mult mai numeroase, pentru învarea tinerilor. Multe dini re
aces-
tea, prezentate i puse fn relief de btrâni (,,.), de nenumrate ori aflându-le
i în nu,, tie-am lecuit
de ele (,.,), invlând în etate si leacurile, i cauzele vi-
ciilor care ne otrveau". 13 *
Descrierea amnunii #i metodic a patimilor pe care o gsim la Sfinii
Prini se aratf a fi o adevrat j o autentica semiologie medical,
nosologie
care au drepl scop elaborarea metodica, riguroasa i eficace a unei terapeutici
a acestor boli ale sufletului. Tmduirea începe, aa cum tocmai iim artat, o
dat cu definirea acestor palimi, ea permiându-i omului sai
cunoasc i
s-si îneleag micrile sufletului, s
descopere semnificaia profund i
le
s& taie iute rul care ka cuprins sau e pe cale s-l cuprind; astfel, omul înce-
teaz de a mai fi determinat orbete de mecanisme pe care nu le cunoate,
uiu:l lulbuj >i-i produc suferin. De altfeL Sfinii Prini nu descriu numai
bolile vdite i uor de descoperit, ci, de asemenea,
i pe cele care, cu toate
exist în suflet, rmân ascunse pentru cei care nu i au scutit discernmân-
tul duhovnicesc, ca i pe cele care sunt doar,
aa-zicând. abia însmânate î
care, daca omul nu se pzete, sporesc peste msum,
Mosologia si semiolo-
gia au desigur în acest caz un caracter terapeutic, dar i unul
profilactic, fn
in -i\ sens, Sfanul loan
Casian spune: „Aa cum cei mai experimentai dintre
medici se preocup s
vindece nu numai bolile prezente, ba, prin îneleapt
lor experien, sa le preîntâmpine chiar pe cele
ce ae vor ivi, i le previn s
prin sfaturi sau medicamente, tot astfel i aceti adevrai
medici ai suflete-
lor, înlturând prin convorbiri duhovniceti,
ca printr-un remediu ceresc, bo-
lile sufletului care s-ar ivi, nu îngduie acestora s
prind Tdcini în minile
tinerilor, descoperindu- te. totodat, i cauzele patimilor ce-t amenin, i
leacurile de însntoire", 100

'

tot
Cateheza XXV, &, Cf. 20.S-208.
Aggmk ittrfti mâi tst ir«t$U VII , 1

*lbidtm.XL 17.
 2

Fi] au li a

muli Prini izvorul tuturor

Fihiutia ^aamta) 1

este privit! de dre.pt

2
maicii tuturor patimilor' si în primii! rând a celor trei
rutilor sufletului,
celelalte: gastrimarghin, ftrghirctfi-
patimi de cpetenie, din oare ae nasc toate
toate semnele, din aceasta se nasc cele dmtfu
trei
\m i chencdoxm. „Dup
gânduri ptimae, care sunt i cele mai generale:
lcomia pântece lui, ai iubi-
4
riide arginii si al slavei dearte'*,
Exist o Form de fikutk virtuoas/ care ine de firea omului, amintit
tie-

„sa iubeti pe aproa-

Hristos atunci cnd vorbete despre cea dintâi porunc:
pele ttoi ca pe tine însui" (Mt 19, 19; 22, 39: Le 10, 27).
i care const in a re
fptur a Ini Dumnezeu, creat dup chipul Lui. a ie iubi
iubi pe tine ca
deci

in Dumnezeu i a-L iubi pe Dumnezeu

în tine, Filautia ca patim este o per-

acestei cuvenite iubiri de sine i const, dimpotriv, în

„amarul pro-
vertire ;l

priu" in sensul negativ al acestui cuvânt, adic în iubirea egoist de suie, iu-
czut, înstrinat de Dumnezeu si îndreptat spre lumea
materiala,
birea euluj
motiv din
ducând o via cu totul trupeasc, i nu una spirhualiL Pentru acest
urma tilauLin este în general definita ca iubire trupe *c sau iubire
ptima ii

aici trebuie s
fat de trup si fa de „aplecrile lui pctoase",' Prin trup
6

Acewta patim este desena de mai toi Sfinii Prini (Apostolul Pavel mmi ralo
:

se&K ca
acest termen, adjectiv, „iubitori de sine"' WtaTOO
(2 Tim X 12), Dai, larii

Sftntd Maxim cea mar mare

Mrturisitorul este cel tar* t-a acordat
nn'-i o todohilâ.
acssttti Sfan Pftruiw in jin-
atenie în asa fel încât I. ftafefcrr a studiiu ^Irftualitatea
.iiiiiblnl ei. tocmai pornind de In (Pkikwtie. Dt h Wmhvxse iwitr sot ti ia ctetnti
W
,\flan Suini Mwiime ie Confuseur, Rome, 1952).
2
Cf, Talusie, Cctp&^ XL 4.
sv; UI, b: so, ?/* ?*.
Jm^ute,
^, „ .
n
Cf Sf Muxim Mrturisitorul, C'ffprt* e/c-jf/jrr II,
1

ÎMspiwwri câtrv Ternii, Pi^g: 2> PG 9l, 397A, D. Sf. Tiii^.e, (W/^*
fi^fo
h 4- III
l
79- 86: 87. Evftgrfc, $entpitia&.* t 56-SQ. Sf, loan Dum^chin,
f tfe joM
de&pt* ir<>?yi*>, 202. Sf. Nitliira Snihatul.
mtfrt fo/^tar Sf Isihie SLnflituJ. Captt*
diw. im H
wp*te. I 28: II, 6. Sf. taine Sinii.
Cuvmw despmmwma.lh Sf. Teo-

dor ni Eoesei. f/™ «itf «km** ,/iwrt* foitnitoare, 63. Av*a Ofji^tei. Mmttm &
fMwiiwtrp (Epi&tok de introducere), 1
mfiet
Iu. &7-&S.
-
ctu&i* t&sprsdmgost*. II, 59. Cf. IU, 56. Sf. Tiiljssie. f.rijcwfe....
Cf Sf. Maxim Mrturisitorul, limfumstui cdfîrcr lahm.i\ Prolog,
1 PG 90. 2bOCP, eure
opune „relei iubiri de noi înine", pe cea „hm% î duhovniceasca
".

Cf Sf Maxim Mrturisitorul. Ceip*t* d&prs drvgp&e, II, 8: 5£

»l 8:
'
"Jr-« ÎS?!
Copite U 4 Sf. Teodor id E-de^i, l*ifl «^ c^t
farle fotosltoaw, 93. St. loan
Darnflflcfaitt, Cwv&tf dexujtetjftAmitar. Sf. Nichitu Stiihtuul. rw« JW# NpM>, 1. 28.

Sf, loan Duuiîischin. 1<M% cit,

124
 I'ihiiitia

înelegem nu atât compusul somatic, aa cum a fost el creat de Dumnezeu

dintru in ce put, supus sufletului si spiritualizat, ale crui organe foloseau la
înlarea spre Dumnezeu, cit trupul czut, care a înrobit sufletul ajungând s-
fie, prin simurile i mdu tarele
sale, principalul organ al cu mierii i aj
desftrii de privii exclusiv cu material, adic în afara lui Dumnezeu,
[unu:,
Altfel spus, aici cuvântul trup desemneaz ceea ce Apostolul Pa vel i
1
sftoa
tradiie numesc în general „carne (a#f£>. AstfeL Sfântul Teodor al Edesei '

definete fiiautia ca „înclinare ptima' i ca plinirea voii trupului' ".*

1

Jm
Sfântul Nichita Stithatul serie în acelai sens: cei trupeti, „fiind stpânii de
iubirea de sine
toat grija lor i o îndreapt spre slnliafca i plcerea tru-
(...)

pului' Iar în alt parte subliniaz limpede cat de cuprinztoare este aceast
.

patim: „Filautiii. care este iubirea neraional a trupului, face (pe omj iubitor
de sine sau iubitor de Sufletul sau sau de trupul sau lu 4
",

^
SfanluJ Maxim Mmmsitoml duce pe om de Li uitarea
descrie procesul cjire-l
lui Dumnezeu la iubirea de sine, iar de Iii iubirea de
sine la patim: „Necunoate-
rea cauzei celei bune a lucrurilor (...) 1-a înstrinat pe om cu totul
de cunotina de
Dumnezeu i l-a umplut de cunotina ptima a lucruri lor ce cad sub simuri.
Împrti ndu-se deci omul fr
msur de aceasta numai prin simire, asemenea
dobitoacelor necuvânttoare, i aflând prin experiena efi împrtirea de
cele
sensibile susine firea lui trupeasc i vzut, a prsii frumuseea dumnezeiasc
meniii sa alctuiasc podoaba lui spiritual i a socotit zidirea vzut drept
Dumnezeu, îndumnezeitul-o datorit faptului e de trebuin pentru ainerea c
trupului; iar trupul propriu legat prin
de zidirea luat drept Dumnezeu, fire 1 ..

iubit cu toata puterea. i aa prin grija exclusiv de trup, a slujit, cit toata
r
sârgu-
iiiUi zidirii în loc de a-l sluji Ziditorului. Cci nu poate
sluji cineva zidirii dac nu
cultiva trupul, precum nu poate sluji Itti Dumnezeu dac uni curâere sufletul
prin virtui. Deci, prin grija de trup omul sâvatind slujirea cea stricScioas
si
umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasc de sine, avea în sine într-o lucrare
11
neîncetata plcerea .i durerea .
1 '

fundamental legalii de plcere; într-adevr ea este cutare &

Fiiautia apare
plcerilor legate de simuri, trupeti, cutare care, aa cum am vzul
deja* a
avut un rol determinant în procesul cderii omului, alturi de uitarea de.
Dumnezeu, care o sporete i pe care o sporete, la rândul ei. Sfântul Maxim
explic; „Cu cât se îngrijea omul mai mult de cunotina celor vzute numai
prin simire, cu atât îi strângea în jurul su mai tare netiina de Dumnezeu.
i cu cât îi strângea mai mult legturile netiinei, cu atât se lipea mai mult
de experiena gustrii prin simire a bunurilor materiale cunoscute. Dar cu
Cit M umplea mai mult de aceast experien, cu atât se aprindea mai mult
patima iuhirii trupeti de slne care se ntea din ea. i cu cat se îngrijea mai
h

mult de patima iubirii trupeti de sine, cu att nscocea mai multe moduri de

Una sftiâ Gap€& Jbiirttt jiititxFoitrv, 96.

*
Mi
Cete 300 & capete. U t 6<
IbiftnttA, 28,
1

Rdspimxuricâtrit 'i Masiv, Prolog,

125
 . .

B
producere a plcerii, care este i

tec
c.r/l împinge la *#&*.
pe
Sfântul Maxim, toate patimile se
om A ocoleasc durere
nasc ea rspuns la apeastS dubla tendina.
lO$ fi

afet** i în
care MM« fKn^S
JM> "ibiriî
rtmlte
topeti de
rimtt ^^<f
aMWm,

AcS ultim pnncl R.nd deja mecenat mai

înainte în cele ce M**»
ale f.lautteype care Sfatul
vom examina decât celelalte efecte patologice
Menita o numete % Slilhatul
din pricina naturii sale, cat i din
$tâM\* ^
pricina nenorocitelor ei urmri,

Dumnezeu, iubiudu-se
Pestril c omul nu are o realitate autenticpoate
decât
iubi cu adevrat,
ci doar se
iu

pe sine
nu se
în afara lui Dumnezeu, el nici

amgete. S1ani.il Teoftîact al Bulgariei spune

.iubitor de sine esle cel c
cel ce le iubete numai pe sine
nu are cu
care nu &* iubee decât pe sine, iar
1

adevrat dragoste de sine

'.

adevrat,
„^ x
ci, tara sa
,

se iubete cu
Nu numai ca iat, cel îubilor de sine nici iui

tie ei chiar se urte, Aa cum spune

Sfanul Maxim Mrturisitorul, „se umple
iubirea trupeasca de sin^,
17
într-adevr. negandu-L pe Dumne-
împotrivii sa de
zeu prin iubirea exclusiva de sine,
*
omul ajunge sa nege însi esenra fim lui, re-
1

de izvorul adevrate, ojk Vje* in

nun* la menirea sa dumnezeiasca i se rupe
smuc.dere spirituala, „Cu adevjat
tipnnnd asa cum am vzut deja o adevrat*
lucru „iliicoror este
- spune Sfântul Maxim i dincolo de once osânda a -

prm dam! Duhului Stant, prin iubi-

omorî CU voia viaa dat noua de Dumnezeu virtuile
Astfel omul înceteaz de a mai lucra
rea fati de cele fcfcfcÎDMft"J'
oare -i-ui în legaiura cu orientarea
sa spre Dumnezeu - i **
acestea aduc tot atâtea bdi, tulburau, c
M ^ P«J
prcKluciuidu-si cel mai mare ru, pentru
iubirea de sine i patmnile pe cure le aduce
sfâieri i suferifle de toi felul. Prin
a devenu pun de suspine, (e,)_cm-
ea viata oamenilor, spune Sfanul Maxim,
'

stind pricinile care o pierd '"

U
datorM netiinei (,.,), i cei ce sunt de aceeai
1
fire

se manarie im ii pe alii ca fiarele

striga laolalt Evagne Teodora!
Vai iubire de sine, a roate urtoare V\
de sine i de aproapele.
BdeseP i loan Damaschin": urtoare de Dumnezeu,

"

ihitlt'tn.
1 "

bidem.
14
itodm*

Htaishen, Vinhuittv, Romu, 1952, 26.

"'Ctait U I.
p,

&îjg?i tt mu Hcâl re Tt fcere*, Pro! og

17
i

ltf:
.Cf Sf Diiidoii al Foticeei Cfcu&i* OHM*te*i HM de tapete >
U.
'

^"f.^jtf.25. PG91,613D.
"'
Mspuni&fi *:trv T&Uutei Prolog.
-'
Srntrtttiae, PG 40, 1269A.
f/pj/i suâl tttpeff..,, 93.
J '

N/in; W* ffl m/W*. PG %, 4 2 A

1 3, 1

început despic tema cElmi.

''
Cf, Sf. Petri. DamaMfctettt, MfS»nri *&»*fe*fifc

126
 Filaitiiit

Iubire li de Dumnezeu i de implic pentin om i iubirea de

sine întru El
aproapele (cf. I In 5. \), care, ca i el, poart chipul lui Dumnezeu, este che-
mat sa fie fiu al Lui prin înfiere i dumnezeu prin har; cci cellalt ne este

semen ai frate hi caie-L regsim pe Dumnezeu i ne regsim pti noi înine.

regsim un mdular al aceluiai trup, o uita parte din natura uman cea
alt

una. Uitându-L pe Dumnezeu pi in iubirea de sine. omul nu-i mai poale iubi
cu adevrat aproapele, cci nu mai vede temeiul acestei iubiri i nu mai
înelege legtura transcendent care-i unete pe toi oamenii între ei i deci i
cu ine, Filautia, prin lipsa de raiune (âtXoyta, adic prin nepercepea-ii
ei
Logosului, principiu unificator aJ celor deprtate, i în aceiai timp prin •

separarea de El), nate dezbinarea celor care se afl în unire, Astfel, filautia
st la obâria „dezbinrii care domnete între cei unii prin fire". 2 Din *'

pricina ei. „s-a tiat firea cea unic în nenumrate prticele

1

',, spune tot el",

adugând; „iubirea de sine ne -a rupt la început prin plcere în chip îneltor
de Dumnezeu i unii de alii; (...) ea a tiat în muite pri firea cea una". lK
Rupandu-se de ceilali, prin iubirea de sine, omul îi sfâie propriile mdula-
''

Or, spune Stan tul Io an Gur de Aur, „a- i sfâia mdularele este lucra-
? J

rft.
1:|
rea celui furios nebun". i
Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profunda i încetând de a mai fi
unit spiritual cu el, iubitorul de sine nu are parte de relaii autentice cu seme-
nii si. Astfel, Intre el i ceila^i oameni se instaureaz relaii de .suprafa,
dominate de necunoatere i ignorare reciproc, insensibilitate, absena co-
municrii autentice, chiar i în situaiile de apropiere obiectiva, precum cele
din cadrul familiei. Pentru cel iubitor de sine, ceilali na meni înceteaz de ai
mai H apropiai, frai ai si, de vreme ce sunt fiii Aceluiai Printe i se
împrtesc de o aceeai fire, acetia devenindu-i nite strini (Col. L 21) i
chiar nuii nlu: rivali i vrjmai.
Dar i pentru ca cel ce se iubete pe sine caut înainte de orice propria sa
plcere, prin mijlocirea multelor pati m i pe cart le nate likiuiiii, aceasta ajunge sa"

se opun iubirii de aproapele i duce In ur fa de el. fn loc de a avea în vedere

folosul i binele cehiilall, omul stpânii du Tîlaurje cam numai afirmarea de sine
&i propriu Adesea aproape le nu este pentru el dec^t un simplu mijloc de a
I folos.
obine plcerea pe care $>o dorete, trecut astfel in rândul obiectelor.
El poate fi, de asemenea, un concurent, un rival în ceea ce privete afir-
marea de ^ine i cutarea plcerii, i atunci îi îndreapt asupra lui toat agre-
sivitatea sa. Filautia, spune Sffmlul Maxim
Mrturisitorul a slbticit fa- , p

cultatea iuim îi din noi, facandu-ne sa ne pornim, de dragul plcerii, unii

a Cf. Sf Maxim Mrturisitorul, Tfcuir? ki Tuttit nostru, PG 90, 377S.

Ibidtfm, Prolog.
* Epistek, 26, PG 91. 620BC. Cf. 2, PG 91, 3%D
'Cf. Sf, fog Gur do Aur, Omiih la toun. XLVIII, 3. A se vede*, de useuiene^ Roin
11.5: ICoi. 12,20,
'"
Jbutrlrt,

127
m&m
SfK
altora"." „Iubirea
Maxim, k slbticit prea blând» fire ji i
trupeasc da alt parte
sine a fiecniia, spune în
tiat fiina cea «na m p&f.
una ate- Ufekm
S?S
mnlte

bit '.JI
i
potrivnice, ba, cum mai ru „u se
îi are
poate, chiar
dâcina dezbinarea
dupl cum spune acelai Sfânt Printe:
naturii umane despre
„iubirea egoist
care
de sine
am vor-

m*3*l
cea una în multe part' * a marmat finea
tuia. firea
oamenilor t|f
î,T,P
A°colo undi exist iubire de Dumnezeu, „nu MigW elin
toate
g^M*"
i intru to
nctiere împrejur, barbar i scit, rob on
liber, cl

S" m
împreiur si

1. II), .i mai esw pa*

brhâ.easc i p«te femeia
ivirea ie sine. dimpotr.va, nu vedem

SuU
.G«n 'Bl' Acolo îns unde domnete

agresivitate, manifestai'! care sunt.

,,
împotrivire, rivalitate, invidie,
roade ale acestei pat.™,, ca
îrtelarea exploatarea unora i
UrtA
«^Jgjj;
£»**«»<$
de ctre alin.
a trai
. laolalt." nedreptatert.
7
uciderile' i rzboaiele.
ca profund patogen pe multe
Fitautia apare astfel £""!"*££*
de Sfinii Pariai, atât în ceea ce
privete natura c St i «M*?* « "*»
ea msasi neraponala i cu totul
a] lipsit de minte"' i ca fiind
omXi :

nebuneasc.
Efectele ei patogene se datorea*S
faptului ea însi este o boal» cure c 42

a omului, i anum,
con. î foJU împotriva firii a unei tendine fireti

„„capele. Astfel, Sfanul Maxim scrie:

diavolî-a desprit pe om de Dumnezeu
,,<Pnn «ubirea
i pe no, mcteolaita. fauindu-ne ... ^
S
""^ ^
rifâsifn
P cuplul drept i s împrim în modul acesta tirea produse de .

aceasta
t paginile urmlare vom
fundamental boala a
o,a mina prineip, lei, boli
sufletului,
prim si

M tfHSSoh 27.
1
-
mputistm c&re TttfosieA 40, PG 90, 397C
* Epfrrdfl 3, PG 91, 40SU.
t ^_
PG%, 420D.
'

Cf- St. lotin Damaichin, Sfintele Pwvlete. 13,

» £*£ TecdctMrturisitorul.Mp f*»M JJ B

al
Tâl&drvti lawl urnim, PG *f^f*
Cirului,
893 A.
7*
90,
17
Cf Sf Maxim
NT, II, 13* 4-
**
Cf Clement Alexandrinul, fts&gfril/i ck minte fiStoift
(flpwVJ
* Sf Petru DaraAschin, Urâturi m&rtiCt&L hMjmi... („Cel
lipsi»

niiiLitionain ^ trupului .

c
-l
Maxim MfJiWiion.1, Capele despre dmpM* \l .
Cf, Sf. f wewc
« rV
&£ n,",^
Mf MHc-irie Euipreiuiul
'» OwmÎpi"
26;
duhwniarft: Col.
7L *vva Wi,/^*
„Cuvine £
Ataofa* «pr
II,
J9.
Ull, I l. LIV. 1. «•

& cera a
bfcre fhatefe
" ri s/ Maxim
cerut «î r **
Mteiutn^ m**tetd A« as**
/rr^rp^r ....

Pto1 °s- pti - 10 - 260Dl W 8

aceasta Hpttre în tnod implicit,

H /^,^j/cf 2, PG91,396I'J.
 G atri marginii

Gastrimarghia (yacrcpiiiapYta,) poate fi definita ca o cutare a plcerii de

a mânca, altfel spus ca dorina de a mânca de dragul pS aceri sau, definit în i

chip negativ, prin raportare k virtutea pe care o neag, ca neintiânarea gurii

i a pântecelni
Aceast patim are dou forme, principale; se poate îndrepta spre o anume
calitate a mâncrii, i atunci înseamn cutarea unor feluri de mâncare gus-
toase, fine, delicate., i dorina ca mâncrurile sâ fie gtite cu mult grij;
poate, de asemenea. s3 aib în vedere în principal cantitatea mâncrii, fiind
atunci dorina de a mânca mult. în primul caz, ceea ce se caut mai înainte
1

de orice este plcerea gurii, a gustului; în cel de- ui do dea, plcerea pânteee-
lui. în ambele situaii este vorba despre cutarea unei plceri de natura tru-

peasca, de aceea gastrimarghia poate fi trecuta printre pali mi ie tru peti".,

Dar cu toate ca trupul este direct implicat în aceast patim, gast.rimarghîa

nu e nate direcr din necesitile acestuia, dovadS fiind faptul dorina de- c
pete adesea nevoia reala, uneori chiar foarte mult, mâi a ies în cazul huli-
niLei.- Aceasta face sa poat fi privit i ca o patim a sufletului. Evagrie o

„gând" ru, ptima/ ca i Sfântul Maxim. într-adevr,

1

numete, de altfel,

trupul nu intervine dec fit ca unealt a lucrrii acestei patimi/ Astfel, Evagrie
scrie: „Cel care. în chip hrnesc peste msur carnea („,)
nesntos, îsi se s
1

judece pe ei înii, nu carnea pe care o hrnesc '/

1

Nu idee a c
hrana ar fi în ea însi necurat si rea sau hrânirea ca func- c
ie în sine ar avea ceva râu în ea duce la considerarea £ astrimarghiei ca pa-

AceastLÎ distincie este Fcuta de Avvll Dornici, cart numete prima forma Ltiimar-
ghie taujiofiY^pe a doua, sastiimaighia propriu-zisS 7Qi£rpL].Lapr/la {invooturi
itu

ih .vtftet foIafitMtiv, XV. 161). Sf. loan Casiun adaug g alia fontii pe tare o plasea-
z în primul rând (dmvofitiri duhovnic^tt, V, J; Aeztmmifrte im'inmiii^tî, V, 23),
1

i unume dorini;;* de mânca înainte tle

îl vreme. Sf. Ori^orie cel Mare, în ceea ce^l

privete, distinge inti rnuduri de manifestare a gasti'îinaighid (Coinmtiriu (ti Im'.

XXX. IS>. primul ca i-espunza ml fomiei numite de Sf. Cu&ian în primul [And, iar cele-
lalte patru putând fi puse în cele doua mari categorii stabilite de Avva Doiotei.
:
CL Sf. loan ScaranM. Scara, XIV. 10.
H
Trasatul prafiit; 6; 7.
'
< 'rtj/rtrdfsprz dmgoste.i 11 39.H

*
Sf. Siiueon Noul Teolog. Cctitheze, XXV. 75-70.
nitaftii pmctlci 53.

129
 Desvfi.eiVii ttmmfextoriie
t i jetul în mrexe produc boMfa xpiritimte

timn, cci,aa cum a spus Jisus, M nu ceea ce intr în gurii spurca pe om' (Ml 1

15. II) i, cum înva Apostolul, „orice fptur a lui Dumnezeu este bun i
nimic nu este de lepdat, dac se ia cu mulumire*' (1 Tini 4, 4), A urî hrana
în sine, ca lucru ru, ar fi „un lucru de osând i cu totul d rcesc' \ spune
7
S fân Iul Diadoh al Foticeei, adugând îndat: „A mânca i a bea din toate
cele puse înainte, mulumind Dumnezeu, nu este ceva care se împotrive-
lui
te canonului cunotinei, câcitoate, zice. erau «bune foarte» (Fac, 31)"/ 1 ,

Aceast patim nu privete deci hrana în sine, ci const în felul greit în

care omul se folosete de ea, aa cum arat Sfanul Grigorie ce] Mare: „Pca-
tul nit st tn hran, ci în felul cum o primeti, De aceea, se poate 'mnânci s
feluri gustoase i gtite cu grija fr s3 pacâtuieti în vreun fel l s înghii

mâncruri de rând si s te întinezi cu ele ,

Tot aa, nu în a mânca st patima, ci în starea suflete a sca omului i în ti

scopul pentru care mc face, „Atunci când primeti hran, tot aa mnânci si
daci o iei pentru nevoia trupului, i daca o iei pentru desftare, ci, de ne v-
tma m, din starea noastr ne precizeaz Avva Porotei :u Patima,
v atârnam",
deci, îi are rdcina în atitudinea omului faa de hrana i de actul hrnirii,
mai precis în abate re a acestora de la scopul lor firesc, Cci alimentele i-au
Fost date omului cu un anume scop, iar a le folosi în alt fel esle o per versiu-
ne, o rea folosire a lor. „Mâncrile s-au fcut pentru dou pricini: pentru hra-
na i pentru tmduire. 11 Prin urmare, cei ce se împrtesc de ele în afar de
aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat desftrilor, folosind ru
cele date de Dumnezeu spre trebuin", spune Sfântul Maxim Mrturisito-
|:
rul, Omul, deci, respect scopul firesc al ni meii le lor i al hrniiii atunci i

când o face din nevoie, pentru a întreine i pstra viaa trupului su, pentru a
pstra sau a-si recpta sntatea, i se folosete ru de ele atunci cflnd le
transform într-un mijloc de desftare. 13
Gastrimarghia nu const deci în dorina de hrana, fireasc, ci în dorirea
plcerii dobândite prin mâncare. De aceea, abuzul - care constituie patima -
nu înseamn numai numea mai mult dect este de trebuin trupului, ci i
ii îi

a cuta plcerea chiar in puinul necesar.

Prin patima gastrimarghiei, omul pctuiete pentru c. dorind s se des-
fâteze cu mâncarea, pune dorina de hran i plcerea de a o avea înaintea
doririi lui Dumnezeu i, predndu-se acestei plceri trupeti, se deprteaz i
se lipsete desftarea de cele duhovniceti, care sunt cu totul mai înalte.

"'
(
'twânl aaceiir. m 100 de uijH'.te, 43.
"
foid&n, 44.
'

Comentariu iu iov, XXX, îs.

Cf. Âk biiAVva DoTOiei difcrile epistole* A, 3),
'

'

Cf &f< Isaac Strai, Cuviniti despre nevoin^ 7

1
Capete fsprg dmgoxie, III, 86.
* Cf. Sf. Crigariecd Mare,
toc, rit. Sf. latin Qisiun, A.yvftîwmfete nkinosUreti, V + 7:
8; 14. Avva Dorotti, lor. rit.

130
 Lcomia este fond idolatrie, cci lacomii i-au fcut din „pântece dum-
în
nezeul lor", spune Apostolul Pavel (Pil. 3, 19), Urmând învtorii acestuia,
Sfântul Grigorie Palama scrie c: „pentru robii stomacului pântecele este
3J
dumnezeu sensibil \ în tr- adevr, plin lcomie omul aduce-jertfii pântece lui
1

i gurii sale. în loc sa aduc jcrtfiS curat lui Dumnezeu, El fiice din simul
gustului i din funciile digestive centrul i esena fiinei sale, reducându-sc
aproape numai la ele; se îngrijete de hran mai mult decât de orice altceva i
neon chiar numai de ea se îngrijete, nesocotind ceea ce cu adevrat ar tre-
li

bui s-l intereseze i s-J preocupe cu totul; îi aduce ei un adevrat cult, dato-
ratnumai iui Dumnezeu, i spre ea îi îndreapt întreaga dorina, care ar tre-
bui înlat! numai spre Dumnezeu, Pe de patima lcomiei hra-
alta parte, prin

na cpta o valoare în sine si slujete plcerii trupeti, în Ido sa fie privita ca

dar al lui Dumnezeu i prin ea sa I se aduc slav Druîtorului Iar prin
aceasta, de asemenea, omul se abate de la rostul ei firesc, acela de a da slav"
i mulumit lui Dumnezeu. Hristos însui ne descoperii aceasta i ne da pil-
d de purtare cuvenit, atunci când, dând hrana mulimilor care-L înconju-
rau, fi mulumete Tatlui pentru ea (M. 15, 36; Mc 8, 6; In 6, 11, 23), Iar

S fainul Apostol Pavel spune limpede c

Dumnezeu a fcui bucal ele,., spre ,,

gustare cu mulumire" (1 Tim 4, 3), sftuind prin urmare ca, „ori de mâncai,
1

ort de bei,;,, toate spre slava lui Dumnezeu sa le facei (1 Cor 10. âl Mai '
).

ales aceasta menire esenial a hranei: de a fi consumat în chip euharistie,

este pervertit prin lcomie. Cci, cuprins de aceasia patim, în toc se bu- s
cure de hrana mulumii! du -l lui Dumnezeu, care i-a dat-o, i pi in ea sâ se
bucure de Dumnezeu, omul voiete s se desfete cu bucatele, uitând de
Dumnezeu; i in loc de u se fulosi de mâncare pentru a se înla la El, face
din eu stavil' intre el i Dumnezeu.
Aducând mulumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acesta i-o d.
emul se sfinete pe sine i funciile trupeti legate de actul hrni iii, hrnin-
n-
du-se astfel nu numai cu pâine, ci cu însui Dumnezeu, mâncarea deveni
du-i un îndoit izvor de via. în acelai timp. el sfinete alimentele pe care le
primete (I Tim 4, 5) i prin ele, întregul cosmos, pe care-1 unete astfel cu
N

Dumnezeu, aa cum a i voit El dintru început, când Ua fcut pe om. Dimpo-

triv, lcomia îl desparte de Dumnezeu pe om i, în d pe toate cele create h

Im loc ca hrana s
i-L descopere- pe Dumnezeu (Sfanul Uaac irul vorbete
ik „cel ce a vzut în hrana sa pe Domnul" '), în loc de a se face un mediu
1

transparent al energiilor Sule uecreate s

slujeasc slvirii Sale i îndumne-
i
zeiii omului, ea devine, prin greeala omului, atât pentru eh cât i pentru
lume o stavil in întâlnirea cu Dumnezeu. încetând de a mai fi izvor de via,
pentru c
nu mai este [epit de Izvorul Vieii, prin pierderea sensului ei
•.piiiuinl în reaua folosire pe care i-o d
omul, ea devine pricina a morii L ui
vreme ce el e amgete crezând ea" este cea care-l ine în viaa."

N
Cuvânt pffitru rri ca \c fmt.ytf.iir cu tr\>iavit!... t N, 3. 5-
Cuvititt desprt n&tâtoât 43.
'

131
 K

Descrierea* tnamfesfrite $i feiul fol cctjPe ** p?»fiwî &&tfi* ipfâtitak

în lumina acestor considerente teologice i antropologice, puirpa lcomiei

se mai grav decât poate prea la

vdete prima vedere. Unii ti intre Sfinii
7
merg pân la a vedea îh ea cauza pcatului original Cci,
Prini, de altfel,

im rude var, gustând din fructul oprit, Adam a voit se bucure f&S Dumne- s 1

sensibili La acest
zeu de acest rod, care de fapt simbolizeaz întreaga lume
^

nivel originar, se vede limpede faptul ca lcomia

opereaz o ruptura, o se-
parare a omului de Dumnezeu, c
ea înseamn pentru om, si prin d pentru
întregul cosmos, pierderea comuniunii cu Acesta. Gravitatea acestei patimi
se descoper în faptul c
ea a fost una dintre cele trei ispite pe cure Satana I

standuri, Hristos, Noul

Ie-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4, 3). Rezi
Adam, comuniunea dintre Dumnezeu i umanitate i, prin ea,
restabilete
iiure întregul cosmos i Dumnezeire, comuniune
pe care Adam cel dintâi o

rupsese. Raspunzându-i diavolului c

„nu numai cu pâine va tri omul ci cu
tot. cuvântul care iese din gura Lui
Dumnezeu", Hristos îi red omului adev-
ratul centru de gravii ai e. li sus nu spune omul nu se hrane-Ste cu pâine, ci c
Cuvântul lui
arat legtura pe care acesta trebuie s-p menin" cu HI însui.
Dumnezeu. El face vdite înstrinarea si idolatria înstpânite prin pcat i
vindec firea omeneasc cine le czuse prad. El elibereaz" în sfârit uniani-
unca din robia In care, prin mijlocirea acestei patimi, o inea diavolul
dup
cderea protoprinilor.
Gastrimarghia, pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am
vorbit
fireti i
mat sus, si în special pentru cft ea constituie o pervertire a folosirii
Casi-
normale a hranei, este privit de Sfinii Prini ca b'ttOft^ Sfântul loan
iiu. de pilda, vorbind despre cele trei forme
ale acestei patimi, spune; „aflm

în ele pricini de boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cât sunt foarte
ia mieroase
'/ Se înelege
1
c
ea poate ti privit i ca o form de nebunie.-
1

Avva Dorotei, artând originea denumirilor de Jaimarghie'* si „astrimar*

ghie", spune ca: „MctpyodvEtv înseamn, la autorii pgâni, a
fi ieit din sine,

iar cel nebun este numit jitipvo^. Iar

aceasta boala (vcxro;) i nebunie
voi s-i umple cineva pântecele peste msur o
Uiowlcx) de li
numesc gas-
Iar cina e vorba
trimarghie (ytxcnpx\ia^ial adic nebunie a pântecelui.
nebunie a
doar de desftarea gurii, îi spun laimargnie (koau^pyia), arfioâ
guru .

R Cf Sf lo^ui Scfrunil. Sram, XTV, 33. Sf. îo*tn Ca&itfii. CtikverUrî dimtuctf^ %
4. Calinic. Viaa hi Ixifîr. XXIV, 1% Sf- Ismifi Sinii. Cutim fo»pr*i*W&i. 85; Sf.

Nil Sorkt Regula. V.

1

Cf Sf M wt îi n M fin urisi tom]

.
. n R&wwm « c*i» Tam&b, Prol og-

Awa Dororei, Cuvinte despre ueromtf. XV, 161. Sf, Ictm C$*BA Ctmwhin dit-

it.ifvtiiie.yit. VI, ! 1.
-"
\j.)V di',
11
Cf/Fer. Teodorei a! Cirului, Despre PTwuIrnf, VI, PG 83, 65GCD- Sf, Maxim
M.li im im toiul. Capete dtopr* ttmgoste, II, 59
12
îiivnfrifim <Jf Mijlel JhiorirfKire. XV. 161.

132
 Gotiimtirghifi

Dar gastrimargh ia este boal i nebunie nu numai pentru cele ce o privesc

direct, ci i pentru nenumratele consecine paralogice, caic se produc pe
multe planuri.
afar de raptul ca face din om un rob al ei inându-1 prins de dorina i
In
n

plcerea mâncrii - acesta nemaiputandu-I deci» sluji lui Dumnezeu i de- r

prt&ndu-se de adevratul centru al exi atentei sale -', gastrimargh ia primej-

duiete însi viata trupulup i are în ceea ce pj ive&te sufletul multe urmri
nefaste.
arat
Sfinii ascei
34
c
excesul de mâncare i de butur, oricare ar fi ele,
lipjee nuntea de târie" i de vioiciune/' o îngreuiaz, 3,i îi aduce întuneca-
1?
re. toropeai i somn/* care cuprind în aceeai msur i sufletul în între-
gime. „Trupul îngreunat de mulimea mâncrilor face mintea (vaQq) moiâie
(oEiAâc) (cuvânt care mai înseamn i: las, lipsit de îndrzneal) si lenea
(^iOKivr]%oq) (greu de urnii, înceat)", spune Sfântul D iad oh ai Foticeei.' 3 O
temenea stare a sufletului îi îngreuneaz zb om spre realitile duhovniceti» i

ii împiedic sâ duc aa cum se cuvine tupta ascetica, duce la trândvie în

1
11
rugciune, " nate în el negrija, într-un cuvânt H slbete pe om cu torul.
Sfântul Isulic irul spune c
lh atunei jumtate din puterea lui se face nepu-
tincioasa, încât se poate spune c
(...) înc înainte de a inirti în lupt, se afl
învins fr s fie luptat, i fr
nici o osteneal a vrjmailor si, s-a supus
voii trupului sau neputincios ', 33 1

Ca urmare a unei asemenea stri, toate puterile sufletului sunt folosite în

chip josnic, îndreptându-i dorinele mai întâi spre cele trupeti. Toate pati-
mile, ne spune Sfântul Maxim - i dintre ele mai ales
pistm „leag min- •

tea de hLcr-Lirile materiale \ o in la pmânt, stand cu toate deasupra

ei, ase-
menea unui bolovan foarte greu* eu fiind prin fire mai uoar i mai sprinten
3
ca focur.' Sfântul Crigorie de Nyssa, la rându] âu, vorbete despre „omul
a cârui cugetare îngroat îl face priveasc cele de jos", si ture „trind s
numai pentru pântece i cele care vin dup pântece, este deprtat cu totul de
vieuirea [Jupa Dumnezeu".*"
în acesta situaie, mintea, înbuita de greutatea mâncrurilor, ori îi
|
1

pierde cu totul dreapta chibzuin ," ori aceasta este alterat i împuinata.

;* CT Vasile cel Mare, faxutiie mari, 19; Omilii

Sf. d*$pm p$sî, II.
34
Idftm, Higulik Mari, ife Omilii despre post, t
'

Mcm, Omilii tfcjtprn posi, J.

''
H", Avv* Darotei, hwtilâhm tir MtJJri Jbtoxitaaiv, XV , 161; t62.
'
Sr". Fsîiac Sinii, Cuvinte despre m*voinâ. 26.
" y
Ihhlem ,

(
'mont ttsiitit'c în fW de. capete, 45.
"'
Cf. Rvagne, Cihvltrt dww ntgiicuimty *- & tac Sinii, i •minte despre nevtim, 2fr
(.'I .SI Iutile SiruL Cuvint*' despre nwoina ^4
-
timbru, fft.

, Capete despre ttmpste, III, 56.

" Despre fesieri*, rv. 5. Cf. Sf. tarte irul, Cuvint* despre m'vmn, 26.
'
SI loanCrtsiiin, Aezintintele mâmlvthvxtl V, 6.

133
 '

Descrierea, manifestrile i felul m care se produc huliie spintihifr

înibiiibîireEi i toropeala care îi urmeazseama la îl împiedic pe om s iii

lucrurile cele mai .simple pe care le cere credinUt, urat Avva Pimeni* cuge-
i

trile îi pierd ascuimea; gândirea nu-i mai este ptrunztoare i ager;

mintea, spune Sfântul loan Caftan, ,;se clatin i se poticnete' ca ameit
i "

"

de vin.
Multa mâncare l butura mult, spun Sfinii Prini, duc la „tulburarea
mini i"/ care întineaz sufletul. O mulime de gânduri ptimae (XcryiCT-
d Jg

uat) se isc în suflet aducând „valuri de întinciuni i adânc de necuraii

40
netiute i negrite '. Sfântul Isaac irul arat i el efectele lcomiei „neru-
1

inate a pântecelui", spunând c

ea face „mintea nestpânita i Împrtiat
11
peste Tot pmântul i aduce „închipuiri necurate în timpul nopii, prici tiuite
de nluciri spurcate i de chipuri necuvenite care stârnesc o poft ce trece Ta
suflet si-si împlinete îîi suflel voile ei în chip necurat"/" „Stomacul plin i
satur" face din inim „un toc ai vedeniilor i un balcon al nlucirilor necu ve-
nite.
41
De aceea, spune el; „s nu-i în greu iezi pântecele, ca nu se zp- s
ceasc cugetul Lu i s
fii tulburat de împ rsti ere (...), ba i sufletul sa-i fie
43
întunecat i gândurile tulburi" La rândul su. Sfântul Grigorie de Nyssa
arat c
„pofta de mâncruri i buturi care duce la îmbuibare, nate în trup,
prin lipsa de msur, rele pe care voina noastr nu le mai poate stpâni, câci
mai ales saturarea îi face pe om rob patimilor ruinoase. Dac vrem ca trupul
tâ ne rmân linitit i uetulburat de micrile ptimae pe care le aduce um-
plerea pântecelui, trebuit- sa veghem ca nu dorina de plcere, ci nevoia tru-
pului s
fie msura purtrii noastre cumptate'
44 1

Gastrimarghia las cale liber unei mulimi de patimi pe care le i spore-

te; ' de aceea Sfinii Prini o privesc ca pe maica tuturor patimilor*' i prici-
4

n a tuiuror rutilor.
47
Sfântul loan S crrui ne o list a patimilor odrs- d
liîf de ea, pun an do, prin personificare, chiar pe ea s le arate: „fiul meu cel

*'
Apojhpne,
:

seria LiJfabeticft, Puneri, 134.

'^ 7
f.0£. cit.
n ira], Cuvinte despre nevoinâ, 26 i 56.
Sf- Isjiiic
a cr (hi4em 43; 69«
t

411
Cf Sf. loan Sclriiml, Seara, XIV, 31,
Al
Cuvinte despre nevdit, 26.

44
Despre feciorie, XXI. %,
" Cf. Awll Ana nonei, învturi duhovniciil, IV, 16. Sf. Isaac Sinii. Cuvinte despre
nrvpitii 2&.
4!l
Cf Auimona, Maxim
Mrturisitorul, Rspunsuri ctre oioJde, 65.
ioc, dt- r 27. Sf,
Cf ibidem. scolie. Sf, loun Scara ml. Scara, XIV, 3&. Sf. Vjtsile ca] Mure., Omilii de-
.sjwmm, l. Sf loan Gur de Aur, Despre feciorie, 71. Sf. Grigorie cel Mme, Comen-
tariu ia tov, XXI, Sf. Nil Sorski. Rt&tkt, V.
*1
AvvaCi. Dorotei, fnvâ&turi tte sufot folositoare , XV, 161. Calinic, Viaa lui ipatie.

XXIV, 72.

134
 (taxtmnatyffiti

îoai nscut este slujitorul curviei; al doilea dup d este cel al învârtoarii
inimii; al treilea e somnul. Apoi din ei pornete o mare de gânduri:
valuri de
îiiîmaduni, adânc de necuraii netiute i negrite. Fiicele mele:
]enea vorba h

mult, îndrzneala, nscocirea râsului, glumele, împotrivirea în cuvânt, gru-

mazul eapn, neauzirea> nesimirea, robia, fala, cutezana, iubirea de podoa-
be, crora le urmeaz rugciunea întinata i gândurile împrtiate, dar adese-
ori p nenorociri dezndjduite i neateptate, crora le urmeaz iari dezn-
dejdea, cea mai cumplit dintre toate", 4 Tot el spune în alt parte45
'

aceas- c
ta patima secluiete izvorul lacrimilor de pocin, a
cror importan o vom
vedea mai jos. Dar patima gastrimarghiei aduce mai ales i de îndat
desfrâ-
na rea, cum s-a putut deja vedea din textele citate, 50

*&,um,XW. AS.
* fb&m, 22.
*" Cu
privire k aceasta a ae vedea, de pi]dâr Sf. Maxim iMTtiin si rarul, Capete
filiafie,
tkspr? dm&m^ I. S.S;
II. 60: III. 7, 51. Sf" loan SeraniJ,
Srnm, XV, I. .18; XS\[ 21.
23, 32, St. lo;in Ctisîan, Convorbiri duhovnicul, V, 10, 26; Aetâmintef*'
titânttxti-
retfi, V. 6, I. 21. Sf. Varsunutle i loun. Scrisori duhovniceti.
[
503, Sf. Tal asie, £&
/v/r.... HI, 54. Sf. Isaac irul, Cuvinte despre
nevoina, 26; 43; 69: 8S Sf Nil Sor^ki
 Deslia narea

Patima desfrânaii (Trap vela) const în întrebuinarea patologic pe care

omul od
sexualitii sale.
1

înainte de. orice altceva, este necesar sa precizm faptul c

folosirea sexu-
alitii nu ine deloc de originea firii umane i c
aceasta a aprut numai m
urmare a pcatului protoparinilor. Numai «Jup ce s-au întors de la Dum-
nezeu, Aciam i Eva s-au dorit i s-au unit trupete, înva Sfin|ii Prini, f-
când referire la cele spuse m SfânEa Scriptura (of. Fac. 3, 16; 4 1). Astfel, r

Sfântul loari Damaschin precizeaz: „Fecioria este de la început i dintru în-

ceput a fost sdit m firea oamenilor (...) în Rai domnea fecioria (...) Când
prin clcarea poruncii a intrat moartea în lume. atunci a cunoscut Adam pe
l'.va, femeia lui i a zmislit i a nscut "," La fel spune i Sfântul loan Gur
1

de Aur; „Dup clcarea poruncii, dup scoatetffca din Rai. atunci a luat. înce-
pui unirea trupeasca dintre Adctm i Eva. înainte de clcarea poruncii duceau
via îngereasc (...) Deci, ia începui, i dintru începui a stpânii fecioria* 1

.
3

In siarea care a unnaî cdea' ii originare, pentru oameni fecioria rmâne norma

desvâririi. Totui, pentru ruptul c

pensii perpetuarea nsamukii onatoase in
aceasta noua" stare în care se afl, perpetuare care este binecuvântat de Dum-
nezeu (cf. Fac. 9, 7), relaiile trupeti în cadrul cstoriei nu suni în nici un fel
condamnabile, i Sfinii Parinu", urmând exemplul Domnului lisus Hristos, Care

GuvInuJ acpVEia înseamn, Dur Simii

1

literal, prostituie. Piiiini ruiiucsc cu acest

cuvânt toate formele- <k priitul legata de sexuiililate.
'-

n^mniuu. IV. 24 Cf. II, 12:20.

Omilii kt Facere, XVJ11, 3, Cf. Despre fer iuiie, 14, Gsim aceeai învtur h: Sf.
1

liintîii .yenului, Demonul raia propovduiii upoxtvHce, 14; 17. Sf Grigorie de

;j,1 I L

Nys^i, B&fpreJfocet&a mtutlui, XV1L Sf. Chirii al Ierusalimului, C&tfafZS, XN, 5. Sf.
Al armii e cel Mare. Tâlcmte la înaintai 5#, 7. Sf. Diadoh n\ Foticeei. Ctjvâtti ascetic tn
tdl <l? capete* 5ft- Sf, Io im Pamaschin, Dogmatica* II, 12; 20; IV, 24. Sf. Sisiiean
Noul Teolog, Cateheze* XXV, 92-1 OS, i alii, .Sfinii Prini spun dac ou menii fir c
fi râraasîn starea de Ui început, Dumnezeu ar fi fcui ca ei s3 se. fnmulfettscâ în chip

usexuat fa. se vedea Sf. Mas im Mrturisi tom], hnttthri, nedumeriri i nhput intri, 3;
Amingua. 41, PG >I 13G9Â). Dacii, atunci cflnd i-a creat. le*a dat organe sexuale, u
1
H

fcut aceasta 'in vederea trebuinelor caie av'eait aii urmeze cTidcrii lor în pcat, cdere
pe care Dumnezeu o premia. f3.ru ca ea sa fie Tn vreun fel predeterminata: si. de ase-
menea, pentru ca fecioria s
nu le fie impusa de firea lor, ci sll fie an iod aJ alegerii
personale, alegere CiU'e îi d
eu adevrat for i valoare (a se vedea Sf. loan Gurii de
A ui Desprt feciorie^
1

. 17; Omilii la facere, XVIII, 4).

136
 besjrâtufrect

jfint
vrednice toate celelalte funciuni ale existenei
omeneti.
In cadrul cstoriei, patima desfranarii
nu const. deci, în fols&insa funci-
ei sexuale, ci m
folosirea ei în mod teump&at, Noiunea
de necumpaare
pe care o întâlnim adesea la Sfinii Prini,
nu are un îneles cantitativ ci
Linul calitativ; ea înseamn aici, ca i în alte cazuri, o rea folosire a acestei
funcii, q pervertire a ei, o folosire contrar scopului
ei firesc i deci contra
naturi, si anormal
sau, aJtfef spus, patologica. Astfel,
Sfântul Maxim Mrtu-
risitorul se exprimi foarte precis, vorbind
despre aceasta paLim si despre
alte puLimi: „Nmirc nu este rau
din cele ce sunt. decât reaua întrebuinare
Ttapo^piiaLCj, care vine drn negrei mintii de-a
cultiva cele fireti" ! Sfântul
baac SiruL atunci când vorbete despre patima
desfranarii, ae pune în faa
unei perspective asemntoare, subliniind
de aceea responsabilitatea pe care
a ure emui în dominarea micrilor
fireti: „Când cineva e stârnit
L) de
pofta nu- silete puterea naturala
1
s
ias din hotarul firii i sa ajuagS în
afar; de cele datorate, ci adaosul pe care
]\ facem firii prin
prilejurile primite
prin voina. Cacj Dumnezeu, toate câte
]e-a tfeut, !e*a fcut bune si cu msu-
p â ze te matura cumpenei fireti i drepte a pornirilor din
ra. .i cit ijjnp se

noi, micrile fireti nu ne pot sili

sa ieim de pe calea cuvenita i trupul
se
mic mumii în micrile bine orânduite' /' 1

hitcm vorbi de necumptare sau, mai precis, de rea

folosire, atunci când
Omul se folosete de sexualitatea sa numai pentru
dobândirea plcerii legate
de esi, atunci când face din. plcerea sexualfl un
scop in «ine, 7 ceea ce este un
lucru pervers i patologic din mai multe
motive.
Mai unii, se neag una dintre principalele meniri ale
i

funciei sexuale cea

mai vdita i care este înscris în însi firea
ei: procrearea." Astfel Sfântul
Maxim spun. ca, îndeobte, viciul (icaido;) este o judecata
T1 greii cu privire
la înelesurile lucrurilor, creia
îi urmeaz reaua întrebuinare
a lucrurilor
(abuzul de lucruri^ i, de pild, „când este
vorba despre femeie judecata
dreapta cu privire la împreunare trebuie
vad scopul ei în naterea des
prunci. Deci cel care urmrete plcerea
greete în judecata socotind ceea ce

* A
Mmvb*
iMl.il din
M venea, de
e^man xxxm
exemplu Sf Glorie de Nyssu, rh^m* fnhme. Vil Sf

CiantriUBec. IV), în Canonul 4. CdndtLnina

». st. h» o^ d, aL. ^ fam,
,.drfîiiii M ireh | c ^ tlll jj
g
Grifiorie de
*$££
(Gntre solf
P "
f apete tiwpre rimele. III 4. Cf. Jî. 1 7. .

t
t 'ttvtttte ih'spiv nevQinfit XXVII
Cf. Sf. M+ixim MsImirmioriiE. Cop&* d?sprt> dmgme 11 17
a_Clein e m AlexiLnrlrini.J, ftafo^f, ÎL X, 83> I; 92, 2; Stemm, I\. 143, 3; 144'

fefofwr*, XV, fou Gur de Au.-. fl> mV/i fo Ato/W, XVII,

162. Sf.
afcSM* OmWi dJurr |

1. 3; ft^jfefaife 19. Sf. tenac Sinii, ftMrfep» .*kU*V*Z7

137
 Descrierea, tikmifestrtlesifekdîn cun- v prtNhtt boIUt* spirituale

nu e bine, ca bine. Aadar, unul ca acesta face rea întrebuinare (abuzeazj

de femeie împreunântiu-se cu ea",'' Aceast menire* chiar fewsficl cum este,
nu este nici singura, nici cea mai important." Pcnr.ru spea uman, procre-
10

area ponte aprea mai curând ca un rezultat firesc aJ unirii sexuale, decât ca
11
scopul ei. Unirea sexuala este în primut rând imul dintre modurile de unire
ale brbatului cu femeia» una dintre manifestrile iubirii ce si-o poarta unul
13
altuia, ea exprim aceast iubire pe un anumit plan al fiinei lor» cel trupesc.
Cea dintâi inti a unirii sexuale este iubirea i multele binefaceri de ordin
Spiritual poate ciobând] prin ea. în sânul cstoriei binecuvân-
pe cârti omul le
'

Trebuit: n>ruj sfi preci-

1 1

tate \ in legtura cu alte moduri de unire conjugata.

zam ca iubirea conjugala, in viziunea cretin, este privit ca unire a dou
persoane - adic a dou fiine privite în întregul lor, pe de o parte, i în natu-

ra lor spiritual, pe de alta - în Mrisios, în vederea ajungerii Tn împria ce-

rurilor, Unire pecetluit în ceea ce privete natura i menirea

de harul Du- ei

hului Sfânt, dat prin taina cununiei. Aceast concepie subordoneaz unirea
sexual, ca i toate celelalte moduri de unire dintre soi, dimensiunii spiri-
tuale pe care o au fiina i iubirea lor. * Trebuie, de aceea, ca unirea sexual
1

s fie precedat închip fiinial de unirea spiritual, cea care îi confer sens si
valoare, numai aa respectâiidu-se finalitatea ei, i cea a naturii fiinelor pe
1

care pune în legtur/"

le

Atunci când unirea sexuala se produce în afara contextului ei spiritual i

se practic numai pentru desftarea simurilor, inevitabil, «a îl mutileaz pe
om h
pervertind profund ordinea fireasc a raportutui lui cu Dumnezeu, cu
hi ne însui i cu aproapele.

Dorina exclusiv de plcere sexual care caracterizeaz desfrânarea

1)
pune în micare puterea poftitoare a omului i o îndeprteaz de la Dumne-
zeu. Care ar trebui s£ fie scopul ei esenial Orbit de desftarea simurilor pe

Capete despre dfngasie, 11, 17.

C.f. Vacile ni Andrei. Despre feciorie, 38- Sf. V&Ufi ce! Mare, Omilie hi mucema hi fi fu.
J1>

5, PG 31. 243. Cuvânt ascetic itexpn* renunarea ht hmw i despre desvârirea dulwvtri-
ctittsca, 2. PG 31. 629. Sf, lotm Gurii de Aur, Despre feciorie., 9; 19; 25; 26; 34; Omilii

despre 0&d. Ut 3, Omilii fa Facere, XXI, 4; Omilii th'xpte twrfruiV, I, 2; 3; LU. 5.

II
Cf, Sf. loan Gura de Aur, Omilii despre casatori*, 1. 3: Despre feciorie, 19, S
iiul im c nici un icxt aou-testameiitai referitor la cifetUorie nu meni oneti procrearea
îi

cu &ccp sau justificare a acesteia.

Aceasiu apare în nuni iavpliciHn textuJ ritualului luiiui ctlsloriei Cf. E. Mercenier,
III
,

ixi priere dej Bglises de rit* byztiritin, t, T Chovcto^tic, I937> p, 405.l

Cf, Sf. Vâslit n\ Andini, Despre fecimie, 38.

13

" CI ibidciii. Sf. Vasile cel Mare, Omilie la mttienifa {\iwhu hditii, 5. PG 3E, 24N;
ascetic desprr renunri* kt lume..., 2> PG 31. 029. Sf. loan Gurii de Aur, Despre
feciorie, 9; 19; 25; 26; 34; Omilii despre Oiht, III, 3; Omilii ia Facere, XXJ. 4; Omilii
desprs amta/ie 1, 2; 3; III, 5.
t <

n
Ct. V uile ;hl Ancirei, Ih'spre jt.ciririe, 3iH.
Jn
Cf. ihidt-m

m
 \

care i-o produce aceast patima, omul de desftarea spiritu- se lipsete astfel
al cu bunurile cereti. Desfrânarea, ca toate celelalte patima opereaz^ dup
cum se vedii, o rsturnare a valorilor la cel mai înalt nivel: ea duce la situarea
lui Dumnezeu într-un plan secund, la uitarea i la negarea Lui. punând in

locul Stlu plcerea simurilor, în general, ea face ca în existena celui ptima

trupul sa treac înaintea duhului: „Pofta (desfrânata) face mai iubite decât
Cauza i Fiina cea unica i singura de dorit (...) cele de dup ea, i de aceea
socotete mai de cinste trupul decât duhul. De asemenea, face mai atrgatoa-
|7
re posesiunea celor vzute decât slava si strlucirea celor duhovniceti'

Folosita II re se, sfinita prin te in a cununiei, integrat i transfigurat în

mod de iubirea dintre soi trita în Dumnezeu, sexualitatea, ca toate
spiritual
celelalte moduri de unire a lor devine transparent de Dumnezeu i rea-
h
fa
lizeaz la nivelul ci i în chip analogic** o unire asemntoare celei care exis-
t i
Biseric (ef. Efes* 5, 20-32), cptând un sens mi si ic (cf.
între Hristos
Efei, 5, 32). în patima desfrânrii, dimpotriv, ea devine pentru om un
obstacol pe calea întâlnirii cu Dumnezeu. Ea înceteaz de a mai fi expresia
pe plan trupesc a iubirii ancorate în sfinenia Duhului si deci, într-un anume
fel, ea înceteaz de a mai fi. tocmai prin lipsa ei de spiritualizare, un act spi-
ritual, devenind un act pur carnal, mrginii la trup, opac Iu orice transcen-

den, Plcerea privit ca scop în sine devine pentru om

un absolut, care-L
exclude pe Dumnezeu i-l ia locul. Prin desfrânare, omul îi face din vo-
luptate un idol.

2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinei sale în chipul lui Dumnezeu pe
care-l poarta în sine, ci în funciile sexuale. îtitr-un anume fel, el se reduce la
acestea, tot aa cum cel care este stpânit de patima lcomiei se reduce, cum
am vzut, la funciile sale gustative descentreaz i digestive. Astfel omul se
i vieuiete înstrinat de sine. Nefiind. aa cum se cuvine, supusa iubirii spi-
riluale, funcia sexual ajunge si ocupe In om un loc nespus de mare, poate

chiar exclusiv, i înlocuiete iubirea cu pofta animalic i instinctiv,

Astfel, cum arata Vasile a! Ancirei, sufletul ajunge s fie târât de poftele
trupului: „Trupurile, cutând plcerea care le este pe plac, atrag la aceasta i
sufletele care sunt în ele, punândude în slujba patimii care le mic, i aa
ajung s se înhmeze sufletele Ia carul patimilor trupeti
,l
.
is

Ordinea facultilor omului este astfel tulburat, i în fiina sa se instau-

cazâ tm profund dezechilibru, provocat de faptul mintea, voina i afecti- c
vitatea înceteaz de a mai sta în slujba spiritului i, nernaifiind modelate i

iitndre Ut Tmtnostm. PG 90. 88ftC.

!

A Milog ia între unirea barbutului cu femeia i unirea de natur epufaiafl a fost din
plin folosita în Sf&ttta Scripturii, cu i în scrierile patristice. Eu a inspirat CânrtLrca
t iubirilor, pentru a nu du decât «cesr exemplu bine cunoscut
Vi
'"
Despre feciori?, 3B.

139
 Desiiirrm, manifestrile i fetut în care se ptvdttt hulite spirituale

ordonate de el sunt puse în slujba poftei sexuale, mânat de c iu ture li plce-

h

*°
rii Omul, stpânit de instinct, ajunge asemenea an im a! clor.

Prin des frânare, multe dintre fu ne iile trupului sunt abtute de la elul lor
firesc, ajungând unelte ale plcerii sexuale. Simul vzului, care are un rol
fundamental în svârirea acestei patimi, ne oferii, din acest punct de vedere,
21
rai exemplu deosebit de instructiv. Sfântul loan Casian arata foarte bine fe-
lul în care, în acest caz, caracterul patologic decurge din folosirea contra na-

nii ii, prin pervertirea facultii perceptive: jîoln&Vfi de rana fcut de sgea-

ta poftei desfrânate este inima, care privete pentru a se în vpaia de dorin.

Darul vzului, druit cu rost de Ziditor, ea TI întoarce din cauza viciului spa-
tie al oase slujiri**.

Putem spune c> prin desfranare, întreg trupul e&te abtut de l:i rostul lui

firesc. Trupul omului, sa" amintim acest lucru, e*te chemat, ca l sufletul si

Împreuna" cu acesta, l:i unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfinire. îndum-

i slava i are rostui de a face vdii înc din aceast lume slava lui
nezeire
Dumnezeu i arvuna împriei prin prezena transfiguratoare a Duhului în
el. „Nu tii c trupul Duhului Sfan. Care este in voi,
vostru este templu al

pe Care f] avei de la Dumnezeu (...) Slvii, dar, pe Dumnezei ni pul vos-

tru'* Cor. 6, 19-20), Potrivit învturii Apostolului, este limpede ca trupul

( I

are ca menire fireasca si normala fie afierosit lui Dumnezeu si sa-L sl- s
veasc pe Acesta i sa fie pnevmatofor, tot aa cum este i sufletul cu care

este unit. Spunând, pe de alta parte, „tiu pul nu este pentru desfrflnare" c
(I Cor. 6, 1.1), Sfanul Apostol Pa vel arata vdit ca, dedndu-se acestei pa-

timi, omul se folosete de trup într-un chip nefiresc. Reducând trupul la im

simplu instrument de plcere sexuala, omul neaga dimensiunea spiritual a
acestui trup i destinaia sa transcendenta, dispreuiete chipul lui Dumnezeu
dup cnre este el însui fcut î „uit de firea oineneasciV."'* Profaneaz ceea
ce este prin fire sacru i deiform, „pângresc templul lui Dumnezeu"; fac
din templu] Duhului Sfânt si din slaul rugciunii cuib de Ifliharî i-I fac
desfrânat (cf, 1 Cor. 6, iS)"* pe cel care, împreuna cu sufletul, este chemat Li
:'
nuntire cu Hristos înBiseric i în cstorie, care este icoan a aceleia.
Omul desfrânat dispreuiete vuia lui Dumnezeu în ceea ce privete folosirea
rnipuhii (cf. I pctuiete astfel împotriva propriului
Tes. 4, 3-7); el trup (cf.
1 Cor, $, 13) i -L defimeaz pe Dumnezeu" însui (1 Tes. 4, 8).
,.

' :!

Cf. itf. Prigorie ile Nym, Viaa titi Mvisr.

21
Cf. Mt. 5, 27. V miile îil Desprt feciorie, 13, Sf Ic-tin Gura de Aur. { huiii
Ancirti, h
Maw'i. XVII. I. Sf. ÎOHfl Cositm. At'zâmiut^e mihâsih-^tU VI, 12.
"
Lm rit.
'"'
Sf. Gi'i^oric de Nyssti, Viaa
Moixe-
iui
1
Ofieri* Qtttilii l't Cartea Nutiwrii. X, l.
'

Ki.Miniiiiimc rcopuelor msciiniri literalmente „prostituie".

.

-'
Cf. Sf- Eoun Gurft de Am, OnnUÎ ta Fapt*-, XXIV, 4; Omilii fa Episiola ttre
Cdlosetti, VII, 5-6.

140
 a

Desfrâfturvit

pentru c desfrânarea
j
lepede
îl împinge pe om sa-î
renege propria fire i s^
de Dumnezeu, de (a Care a primit via
i sem, desfrfciarea poate fi
privita ca izvor iii morii pentru întreaga 27
fiina.
Consideraiile precedente cu privire la trup
nu trebuie totui sa ne fac sâ
uitm ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima
desfrânaii, c, cel i
adfâfta, nu intervine decât într-un aj
doilea rtnd. înainte de a fi fizica sexua-
litatea uman este psihica. „Pofta
care se împlinete prin trup nu vine
din
injp ne spune Clement Alexandrinul. 2 *
,
Cel mai adesea, trupul este împin,
a pruiasc de o dorina care se nate în mim
(Mc 7, 21) i tor crete
pana ajunge sa implice trecerea Ia actul
fizic „Pofm inimii" are în ea germe-
nele pahmu i chiar ajunge s-o

m
ta,
svâreasc în chip deplin (cf Mt
«te adevrat c, în anumite cazuri, imboldul
putem spune totui c
?8)
2y
Si
trupului isc în suflet' pof-
si atunci sufletul este cel
care are trufiativa în-
trucât el dispune de puterea de
a primi sau nu aceste îmboliiiri. lasându-le fie
s se
înteeasc, hz, dimpotriv, taindu-ie cu totul ,*'
Se cuvine îns subliniat faptuf ci patima
depanrii poate fi svârit Cl ,

mintea, - prin desftarea cu închipuirea

desfranriî, mai precis cu imaeinile
ej, „Precum trupul are ca lume
lucrurile, aa i mititea are ca lume
ideile Si
precum trupul desfrâneaz cu trupul femeii,
aa i mintea des frânenz 'cu
ideea femeii prin chipul trupului
propriu. Cci vede în gând forma trupului
propriu amestecata cu forma femeii
(...) Câci cele ce le face trupul
cu fapta în
lumea lucrurilor, acelea Ic face i mintea în
lumea gânduri br. Atunci când
> 3

ii^ste imagini nu sunt furnizate

de simuri sau de memorie, ele pot fi furite
sub imputsul dorinei, de imaginaie "
Aceasu. poate da oafefefe, sub presiu-
nea unei dorine deosebit de puternice,
dar i prin directa lucrare a demoni-
lor, unor veritabile halucinaii.
Demonul desfrânam, arat* Evagrie, face
(pe suflet) sa spun ori s asculte tot felul de vorbe, ca i cum lucruî cu prici-
îl

na ar fi dnar infaa ochilor" - DesMnarea î( face triasc pe cel în cares

a încuibat bura lume a fantasmelor * într-un univers ireal, czut
; prad de-
luiifiii i torelor demonice.

* Cf. lac. J
,
14-15, ApoJtitTrufi seria alfabetic, Msitaes,
8,
'
Strumtitr, FU, 4.
^Cf. Sf Macurie Egipteanul, Onutii fkthovmcvxii
{Cal U) XXVI 13
***gm
m^e
m
ariat In sfâritul capitol lui privind pustrimarghia."
efecte «le acesteia attpra vieii sufletului,
referi ntlu-ne In anu-
««nenea, mtr-o perspectiva rnat general: Sf.
Afofagm*.
prin mijlocire!; trapului A
Adtottie cel Mare Lrfefc
seria alfabeticii. Antooie. 22,
tem***** corupia clasica a asceticii ortodoxe, asupra
^ *
Wl
vede-
|
'
S4T
4I
,
•

; crei, vom reveni

Ase vedea, d* exemplu: A&$*$me, N
Virane Egipteanul,
j 78, Para/mai h, Mo d*> t*p*ttKr h sfântul .

Nichini Stithulul,
1 16. Sf. Cetemd* ^
captte [1 j 7
£ iapeftf fksprf- dragoste IU. 53. '
^
Cf. tvHgrie, MtirrftntL U\ 21 Tratata!
prat:ti Vl 8.
Tratatul pmetic, 8.
"
f⣠Sf. loan Gura de Aur, 0/jh7i7 4r Afefri, XVTI, 2.

141
 Descrierea, manifestante if*M "in «tote tepn&duc battie spirttute

i druire liber de sine. Persoanele

Iubirea este deschidere spre cellalt
uni ie prin iubire se druiesc una celeilalte i se primesc, în schimb, una pe
Cealalt, In aceast comuniune, fiecare dintre ele îi îmbogete i îi împli-
nete întreaga fiin, în toate laturile ei i în toate aspiraiile ei; iubirea care,

aa cum se cuvine, este înflcrat de har i intete s dobândeasc împi'-

lin, sporind în spiritualizare, îl înal pe om la infinitul dumnezeiesc.

Cu dimpotriv, desfrânareâ este o atitudine filnut.ie, vdind o iubire

totul
egoista de sine. Ea îl mrginete la inele egoist pe cel posedai de si H în- b
chide cu totul fa
de ceilali» împiedicând orice form de comunicare i
schimbul de bogie fliniul, pentru ci stpânit, de ea, ptimaul nu-i urm-
rete decât propria sa plcere, nu druiete nimic celuilalt, iar de la acela
ateapt sprimeasc numai ce-i cere dorina sa ptima. Iar ce dobândete
este privit ca împlinirea propriei sale dorine, iar nu ca dar al celuilalt; pti-
maul si-l însuete pe cellalt, care nu este pentru el decât un simplu obiect
al putini ii sale. Des frânarea îl întemnieaz astfel pe om în propriul eu, sau,

mat precis i mai restrictiv vorbind. în lumea martin iul i închis a sexualit-
ii sale trupeti, a instinctelor i a fantasmelor, izolandu-l cu totul de univer-
surile infinite ale iubirii i spiritului.

3) Atunci cnd desfrnarea se manifest ca plcere nscuta de închipuire,

cellalt nici nu mai exist ca persoan sau ca semen; e doar un obiect fantas-
mat ic, o simpl proiecie a dorinei celui ptima, O asemenea fantazare are
cu siguran unele consecine asupra felului în care desfrânatul vede în reali'
taie fiinele concrete spre care se îndreapt patima sa, Se produce, inevitabil,
o suprapunere a imaginarului peste real, care duce la deformarea celui din
unii i

Dar perceperea celuilalt în realitatea lui nu estede ima-

fa) si fie ut ni]] nai

ginaia care o precede. Atunci când aceast patim ajunge se manifeste s

într-o relaie direcii, cu o persoan concret i reala, ea opereaz o micorare
a acestei persoane. în desfrânare, omul nu -l Întâlnete pe cellalt ca pe o
persoan, nu-i mai sesizeaz dimensiunea spiritual si realitatea fundamenta-
l, de fpturii creat dup chipul lui Dumnezeu; acesla csle ivdius la ceea ce,
în aparena sa exterioara, rspunde poftei de plcere a celui ptima devine
|îi:ntru acesta un simplu instrument de plcere, un obiect. în anii mile cazuri,

ii este tgduit viaa orice via luntrici i orice alt dimensiune a fiinei

sale cart* depete planul sesual, i mai cu seama contiina, afectivitatea de

tip superior, voina. Pe de alt parte, cel ptima ignor libertatea celuilalt, de

vreme ce nu urmrete decât satisfacerea dorinei sale. care apare cel mai
adesea ca o necesitate absolut pentru el si care nu ine seama de dorinele
celuilalt. Prin urmare, semenului nu-i mai sunt recunoscute i nici respectau-
aiteritatea i caracterul unic al realitii sale personale, care nu se pot revela
decât ca expresie a libertii i ca manifestare a sferelor superioare ale fiinei
sale, Reduse prin desfranare la dimensiunea generic i animalic a sexuali-

142
 Iutii carnale, fiinele omeneti pot fi, practic, schimbate unele cu altele, ca
simple obiecte.
Ca urmare a destrânriL omul vede pe aproapele sau altfel dec fit este. i
îl

tiu aa cum este. Altfel spus, el dobândete o vUJune delirant a celor spre
care -l mâna patima a a. i aa. toate raporturile suie cu aceste fiine sunt. cu
totul pervertite.

Caracterul patologic i patogen

desfrnrii apare de^ul de evident la
al
toate nivelurile, putând astfel sa înelegem de ce Simii Prini
o numesc ade-
seori boala i vd în ea o forma de nebunie.
„
Pofta este o boal a sufletului (feu^Ux vooo^ vj/v^t^,)". spune am
Sfanul Vasile^cel Mare, vorbind mai alea despre cea care lucreaz în cazul
acestei patimi, bolnav i
rania de sgeata portei desfrânate este inima
care vede pentru a se învpia de dorina ctmupixcettfiay spune Sfântul 1

Iu, ui Casianv* care, in alt parte,

numete aceeai patim „boala cea mai rea
q
{hn^imr)^ sau scurt, „boala {morbu$T' K i vorbete despre mintea îmbol-
t
'

nvit [mens uegra) de loviturile ei. 41 Vorbind despre aceasta patim, Sfântul
pnone de Nyssa o numete „boala plcerii (vfcro t^c riSovr^r 47 Sfântul '

loan Gur de Aur, care, ca i Sfântul Casian, o calific drept „boal 1

rea".'
spune pe de alr parte: „boal foarte rea a ochilor este d^ frânarea; dar nu a
ochilor trupeti, ci ai sufletului".^
Des frâna rea este cel mai adesea privita ca o form de nebunie, Sfântul
Vasile vede în manifestrile acestei pat inii „fapte svârite de un suflet
ne-
bun i turbat
1

^
tar Sfântul loan S crrui spune ca" ea „îl face pe cel ce
pti-
mete ceasta ca pe un scos din minte i ieit din sine, beat de o pofta
neîncetat dup fiina cuvânttoare i necuvânttoare'^ Tot el spune înc:
„(Dracul curyiei), întunecând adeseori mintea conductoare, ii face pe oa-
iiu'iu .s svâreasc acele lucruri pe care numai
cei ieii din minte le vâfr
ese" Sfântul loan Gur de Aur arat cum aceast patim rtcete mintea
'

omului, iimmec. fi tulbur, ii rave&te i îi cliinuie sufletul; „Dup cum

îi

norii i ceaa pun ca un val pe ochii t/upului (împiediendu-i s vad), tot

aa, aEunei când pofta necurata pune stpânire pe suflet, H lipsete de otice
prevedere i nu-t las s vad altceva decât lucrul c^re-i st înainte (...); tira-

T
_' Episiule, CCCLXV1.
w
A.yr':xUttiiti?!e tnândstirejti, VI, 12.
Ibidffnt,
4,1
lbld#m.
J
'
ihitfciH, VI, 3, h 16.
J
Viaa ai ,\foîsr, II, 302.
-1
Owifit Ut ti Cumnai, VIII, 6.
OmilU dwpre pacdijitl V]. 2, Despre desMnarcu. pi ivita cfi boala, a
•'

se vedea de
uerneam, Sf, Nîchjru Stirhwtut, Cela iQQtte capete, II. 17.
Or m ii a XX\-\\ Despre u nit nr lipi tlt> evit-' umrti
Ei
4 PG 31 548
"
Srum. XV, 22.
-'
IhuUwu 77.

143
 Ihtsciiemf, mcwiftartarii? si felul în care St produc holitr spirituali'

ni/at de aceste ispite, sufletul este uor înrobit de pcat; ( ) având mereu în

faa ochilor, înminte numai un singur lucru (...). i dup cum

inim i în

orbii care, stând In plin lumin, la amiaz, nu vad nici o raza de

soare, pen-

tru c
ochii tor suni cu totul închii, tot aa nenorociii czui prad acestei
boli îi închid urechile la nenu m aratele 3] folositoarele învturi pe care ii le
dau cei apropiai'
'**
Acelai Sfânt Printe, in alt loc, numete plcerea dup
*\**
care alearg desfrânatul „maica nebun iei

Din învaturile pe care le dau Sfinii Prini cu privire la desMnare reies,

aa cum se poate remarca din citatele de mai sus, trei efecte patologice mai
importante ale acestei patimi:
1 ) O tulburare i un zbucium al sufletului, care însoesc aceast patim de
la zmislirea dorinei pân la împlinirea el
2} O nelinite care însoete dintru început patima, în cutarea obiectului
dorinei i în elaborarea mijloacelor care si permit s ajung la el (cu tot

ceea ce implic aceasta, mai ales nesiguran, ateptare plin de înfrigurare

sau team de a nu izbuti')
M Apoi, de asemenea, o nelinite caie urmeaz îm-
,

Cci, aproape de îndat, plcere j dup care alergase se

1

plinirii dorinei,'

evapor, a sandu -i omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. privind -o
I

ca pe ceva absolut, atepta de la ta o satisfacie deplin, total, netrectoare,

Atunci, ptimaul încearc un sentiment de frustrare, Însoit de team, iar
uneori chiar de o adevrata spaim. i, stpânii de patim, crede un leac ai c
suferinei sale ar ft s
regseasc plcerea pierdut! lata cum, abia împlinit,
dorina renate i, o dat cu ea, mulimea de neliniti. Iar nelinitea este cu
atât mai mare cu cât împlinirea patimii hrnete i înteete dorina, i spore-
te însemntatea acordat plcerii: astfeL piedicile ivite pe calea cutrii pl-
cerii, oride cate ori cere patima, apar cu atât mai dureroase, iar dezamgi-
rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii dintre ceea ce adepta de La

plcere i ceea ce-i d

ea în realitate, tot mai mare/
J

4
3) O întunecare a minii, a contiinei" i o pierdere a puterii de judecat,
în afara acestor trei efecte principale, aceasta patim are drept urmare
î{ 7
toropeala minii** i învrto^area mimii. '
Ea tiranizeaz* sufletul omului

M
Omilii fa Corlment XI. 4. Cf. 3.
tf
'
Btspre strpungerea inimii, I. 7.
* Cf. Sf. IfWi Gur de Aar, OutitU fa i Cminteui, XXXVII, 4.
1

ihidfitt.
H De&pfe tonte acestea, a ic vedea ibitistm, XXXVII, 3-4: Omitii fa l Timotei, D\ &
1,1
Cf Sf. loun ScumruL Scara. XV. $3. Sf. Ori^orie cel Mare, Comentariu fa la\\
XXXI. 45 Sf, loun rh'ÎKasrom, Omilii fa i CvHntmi, Xt. 4. Nickitt Stithatui Crfa £
3QQ 4c capttt, II, 17.
w Cf St Grigoric cel Mare. fac, cil.
H Cf. Sf. loan Guri de Aar, Despre gsntpung^rwi inimii. II, 3.
Sh
Ibidtm,
?
Sf. lotm Gur de Aur, OtitiMi la Matei, XVII; | ; ihmlti fa 1 CorinlrnL XI, 4.

144
 "

mai mult decât celelalte patimi, din pricina forei ei cumplite. ,£?in multele
pal inii care rzboiesc gândurile oamenilor, nici o alt patima nu are
asupra
nojytcl o putere deopotriv cu boala plcerii trupeti' \ scrie Sfântul Grlgorie
Sfl
de NyssEj. Din aceast cauza, dar i din pricina uimitoarei repeziciuni a
Vl
lucrrii demonice care o inspir, ea este ^reu d<î înfrânt i de înfruntat 'P s
1

Ca toate celelalte patimi, ea nimicete virtuile' i, legat de aceasta, z- '

mislete ta suflet tot felul de atitudini vicioase i mai ales lipsa temerii de
Dumnezeu/'' scârba de rugticiune^ iubirea de sine/14 nesimirea^ alipirea
de lume/'' dezndejdea.
l notam, în încheiere, c patima desfraniii este zmislir, Krnit i spo-
rita mai ales prin trei feluri de comporta men l ptima: mândria *
i slava
70
deart;^
1 "
osîuidirea aproapelui;" saturarea pâmecelui
71
i somnul fr
masar.

*H
Viaa lui Moixc, II, 301 (PSB, p. 106).
Cf. Evagric; ^depiLfiru'l aproape rapiditatea minii roastre", rtiiatuî pmrtit; 5J; Cu-
vus dtwpw tifxcirtttire. 90.

"CI. Sf. <jriguric cel Mare, Cmtwnitiriu ia Iov, XXI, 12.

'"
Sf lo»n Scalarul, Scara, XV, 22,

'

'
Sf. Cjiigc-rie cel Marc, loc. cit.
M Sf. biiti Scftninil. 22 &OW, XV,
" Sf. Grigorie cel Mare. toc.
cit.
h7
tbidem.
ii!

CA Apoftegme^ N 392/24. Chirii de Schitqpolis, Viatt Sjmisittai Stiva, XLIX (l$).

f ban Sdiituul, Scara. XV, 53. Sf. loan Casran, Awwtmnh'te mâjtâstiwfti, VI, 1.
IS. Sf, Isnac irul. Cuvinte dt;jiprn n&winfâ, 34.
*'Cf. Sf. Io un. SciktLrul, St •am, XV, 79. Apajteginr, fac. rif
:|

Scrarul. Scam, XV. 52. Apoftegme,

Cf. Sf. |qhh foc. cit. Sf. Varsuniifie t loaa.
Scrisori duhovniceti, 240.
1
Referinele au fost date la capitolul precedent.
'
r-
Âpftjîegnu', N 592/24.

145
 Arghirofilii! i pleoia-xia

Arghirofilia (^iXotpy^cx) desemneaz hv mod generai iubirea faâ de

buni, cil i forme de bogie materialii. AcesuoB iubire se
fala di: diferite itlte

manifesta prin plcerea de a avea bani, prin grija de a-i pstra, prin greutatea
de te despri de ei 51 prin neplcerea resimit atunci când
1

ti dai. îi

în ceea ce privete pleonexia {TtktQVtxa), ca const in voina de a dobân-

di bunuri noi i de a avea câi mai multe. în timp ©e, ui mod obinuit, cuvân-
1

tul cfuXopvupia se traduce prin zgârcenie' (noiunea aceasta trebuind sa fie

, '

îneleas într-un sens mai larg decât cel folosit curent), n^fiOUE^iot este redata
prin „aviditate", 1
.cupiditate", Jacamie de bani".
Cu toate c reprezint dou stri ptimae diferite, iubirea de bani \ lco-
mia dup averi pot fi puse laolalt, pentru c
amândou sunt zmislite de una
i aceeai pafta de bunuri materiale i, în fapt, ele c Ivi ar merg man tn mâaa. :
1

Se impune aici o remarca analog celor pe care le-ara fcut In capitalele

precedente: nu banii sau bunurile materiale; intri iu discuie atunci când vorbim
despre uceste patimi, ci atitudinea pervers a omului rat de eie. Rostul banilor i
ai bunuri ior materiale este de a fi folosii pentru traiul de zi cu zi. Cel lacom, ca si

cel zgârcit nu inspecta acest rost al lor, privi adu -le, în mod patologic, ca valori în
ai ne, plâcându-le mai cutând s
aib bogii decar , s se foloseasc de ele/ 5
"
Cu
privire la acest subiect, Sfântul Maxim Mrturisitorul subliniaz, de asemenea, ca
„nimic dintre cele create i fcute de Dumnezeu nu este ru M ;* ca patima se nate
1
din reaua folosire a puterilor sufletului, în cazul nostru, a puterii poftitoarei
Astfel, spune Sfântul Maxim, ,jiu banii sunt ri, ci iubirea de bani (,..), Nimic nu
e râu din cele ce sunt, decât reaua întrebuinare ("nt'j£ptixP rlt7L C)i ti,re v ' ne din

negrija minii de a cultiva cele fireti".'

Caracterul patologic al arghirofiliei i al pleonexiei este dat, deci, de reaua
folosire a puterii poftitoare, dar i a tuturor celorlalte puteri pe care acestea le

implica.

L
Cf. .Sf. Maxim Mart an^ilaru], Captît desprt dmg&sfa III, 17- IS.
-tbUU'm. 18.
în ccci ce privete acest aspect, a se vedea Sf. Ioehi Ginit de Aur, Qtoiift kt Matei,
1

LXXXIIL 2, Sf. Vasiiece-I Mare, Omilii t/timiriva bogai hr, VM, 2.

'owh* despre tirfigmte,U\^ J;
i

s
Ihidem.
1

{hulfHI.
'
Ihulem, 4.

146
 Arghirvjiiw i pU'onexiu
Dar aceasta rea folosire nu se definete doar în raport cu bunurile mate-
riale, Fundamental, ea se raporteaz la Dumnezeu i privete, de
asemenea,
relaiile omului cu semenii si i chiar cu sine însu si.

fn timp ce, fa început,

omul îi îndrepta întreaga sa dorina spre Dumne-
zeu i dorea pstrarea bogiilor spirituale primite de la El, ca i dobândirea
altora noi, urmând astfel menirea fireasc a puterii sale poftitoare, în patimile
despre care vorbim ei îi abate dorina de la iostuI d normal, îndreptând-o
numai spre cele materiale, folosindu-se de ele contra firii, doar pentru a le
aduna si pstra. întemeind u- se pe una i aceeai putere poftitoare a sufletu-
lui, iubirea de Dumnezeu i de bunurile spirituale, pe de o parte, i iubirea de
bani i de avere, pe de alta, se exclud reciproc i sunt cu totul incompatibile,
dup cum apune Jisus însui: „Nimeni nu poate slujeasc la doi domni, s
cci sau pe unul îl va urî, i pe cellalr ii va iubi, sau de unul se va lipi i pe
celalall îl va di^pretui; nu putei s
slujii lui Dumnezeu i lui tnamona" (Mt
(>, 24; Le 16, 3), Cu cal iubete omul mai mult banii t se arat mai ik-inioi
I

de bogii cu atât se deprteaz de Dumnezeu, Baci iubirea de bani „biruiete

f

toate celelalte pofte, izgonind din suflet orice, alt dorin' cum spune Sfân- 1

inl loan Gura de Aur.* Sfântul Mic hi ta

Stithatul scrie cu privire la aceasta:
..JLibirc;i cea rea de wrgtai^ face pe fiii
oamenilor preu iasc mai mult s
dragostea aurului decât dragostea lui Hristos i înfieaz pe Fctorul ma^
teiiei mai mic decîil materia i îi înduplec s sileasc mai mult materiei
decar Dumnezeu"." ,.De iubeti sâ fii prietenul lui Hristos,
Ini
s urti aurul
i im pali rm rea lacoma de el. ca pe una ce întoarce cugetul spre el i-l rpete
'"'
11
de la preud ulcea iubire a lui li sus ,
1

De acera in viaa celui SgftCJt, ca i a celui lacom de bogie, banii i ce-

lebru- forme de avuie iau locui lui Dumnezeu, devenind pentru
el adevrai
idoli.„Licorn ia (de bani) este închin re la idoli „lacomul de avere este în- si
1
',

chintor la idoli"', spune Apostolul Pavel (Col. 3, Sî Efes. 5, 5). L1 Sigur cel c
oâzcl prad acestor patimi nu-i seama d
se poart ca un idolatru; i dac, c
din punct de vedere formal i privii din afar, el m>i ador
bogiile aa
cum l'ac cei care se închina idolilor în cadrai unui cult. dedicat lor. în fond, el
se poart la fel ca acetia; 11 adic le acord averilor o valoare sacr. Ei & de-
dic întru totul, le respect i te venereaz si, chiar daca nu le aduce jertfe ca
aceia. îi risipete pentru ele întreaga energie, toate forele i tot timpul;
într-un cuvânt, le sacrific sufletul su. 11

( tivwittitva: Simeni nu pfHjft* vvfofrrtrt pe tel rare ftn U wifeitwi fiinat,

"< rte Mul? txipvte. FI. 55.
thiii^m. 56.
Cusim Arzmwtete nm&tiHmk
1

.si' [oie VJI; l t 5. Si', loan ScLirurul. Scara XVI

2. Sf. Njchita Stitbaftd, Cete .100 de capete, U, 55.
*Cf. Si Toun Gura de Aur, Otttitit fa fvati. LXV, 3,
'

ikidem.

147
 \

Df&Cft&VG, mtmifitKi'etnie l Jelui fti &&£ $e prwktr. hali le xpitituuie.

Chiar daca avaritia i lcomia de averi nu ajung s-l înlture cu totul pe

Dumnezeu din suflet, ele credin i de ndejde în El.
vdesc totui lips de
Pe de o partfii prin purtarea sa omul arat c
„ndjduiete mai mult in argini
dect în Dumnezeu' i se strduiete s dobândeasc avuie bazându-se nu-
4 1
'

mai pe. el însui - în realitate, Dumnezeu fiind ce! care afle grij de toi cei
care se roag cu credin {cf. Mt 6, 31-34); pe de alt parte, omul pretinde
I

ci astfet se îngrijete s-i asigure, oarecum stpânindu-l, viitorul - un viitor

care, de fapt, nu-i aparine - i-i face planuri dearte, în loc s se lase cu to-
tul în voia lui Dumnezeu (Le 12, 16-21). El înceteaz de a-L mai vedea pe
Dumnezeu ca singurul su ajutor i sprijin j, deci, înceteaz de a-l mai cere
ajutorul în rugciune, socotind c- i poate purta singur de grij i-i poate
singur crmui existena. Aa ajunge omul s se despart cu totul de
Dumnezeu,

Caracterul patologic al acestor patimi se manifest i prin modul de a se

purta omului înrobit de ele, cu sine însui, El se arat lipsit
al ele- de cea mai
lS
mentar iubire de sine, punând banii i averile mai presus de sufletul sâu,
Preocupat de pstrarea bunurilor sale i de dobândirea altora noi, el au se
mai îngrijete de suflet i de mântuirea lui. El uit, spune Sfântul loan Ca-
stan. ,.de chipul i înfiarea lui Dumnezeu, pe care, slujindu-l Lui cu drui-
1 '
„nu poate cineva cu
1

re, ar fi trebuit sa le pstreze neptate în sine însui";

17
adevrat s- si iubeasc i sufletul, j averea', Ocupat cu sporirea bogiei
materiale, omul nu-si valorific infinitele posibiliti spirituale j nu ajunge la
împlinirea fiinei lui rmânând închis de bunvoie în mrginit lume czut.
h

El crede c
adunând comori pe pmânt (Mt 6, 19) se îmbogete i-i câ-
tig sigurana traiului i libertatea. De fapt, se înstrineaz de adevrata sa
menire i îi intuiete cu totul fiina i viaa de lume i trup, cci acolo unde
este comoara omului, acolo este i inima sa (Mi 6, 21 l. El întoarce astfel spa-
tele singureLor bogii adevrate (Mt 6, 20), cele care vin de la Dumnezeu, se
lipsete de comorile vieii venice, sortindu-se srciei spirituale si pierzan-
du-i viaa, în loc s
o câtige (Mt 16, 25). Crezând ca- i afin fericirea, de
fapt se condamna la nefericire, cci plcerea pe care încearc s-o pstreze efu
mai mult este nestatornica i amar i trectoare i, mai devreme sau mai
târziu, nu mai rmâne nimic din ea (cf. Mt. 6, 19; Le 12. 16-20). Dar mai
alea, luând locul bucuriilor duhovniceti infinit mai înalte i singurele în sta-
re s
vi mulumeasc deplin pe om. ea îl lipseti de fericirea venic. Este 1

limpede astfel c prin arghirofilie i pleonexie omul ajunge „propriul su

duman' |H
cum spune Sfântul loan Gur de Aur.

1
Sf. Maxim Mrturisi ton Capete dtisf.rrv dmgpxtt, TT1
ti, . 18
Sf, loijn Gur ât Aur, Omhi hi / Cvtintem\ XXIII, 5
s

Afa^jSmbtteif! mânstiteti, VII, 7.

Sf, hmn Gur^ da Aur, Omilii fo 1 Corinwm. XXIII, 6.
'

H
Omilii iit Mtn>>i. I.XXX. 4.

148
 Arghimfîftti pi pteatiexia

Aceste patimi, de asemenea, tulbur relaiile omului cu

semenul su. Do-
bandii bogiilor, spun Sfinii Prini, se fiice întotdeauna pe seama
aproa-
pelui. Ce] &afe strânge bogii „îi adun bunuri care nu
sunt ale safe'V" s\
cu calare et mai multe, cu atât îl lipsete mai mtilt pe 11
semenul su. De ace-
ea, Sfanul Ican Gura de Aur spune cS „cei bogai i cei zgârcii suni un fel
de hofr iar Sffaitul Vasile îi numete jefuitori si rpitori." Clei, într-ade-
vr, toi oamenii sunt egali: au toi aceeai fire, Loti au fost fcui dup chipui
lui Dumnezeu, toi au mântuii prin Hrisros, Domnul nostru. 24 Lumea cu
fost
bunurile ei a fost druit de Creator tuturor oameni Eor, ca
toi se bucure de s
ele ji egal msur" Iar dac unii oameni
au mai mult decât au alii, aceasta
este împotrivii voinei lui Dumnezeu, ducând la o
stare de lucruri nefireasca
i anormal. La începui n-y fost a$a, lr aceast filare a aprut ca urmare a p- '

catului strmoesc" i se menine i se dezvolt

din pricina patimilor ome-
neti, i mai ales a zgârceniei i lcomiei/" Toi
oamenii se pot fotosi i bu-
cura de lucrurile din aceast [urne, i efe nu sunt
M proprietatea nimnui 29 1
',

..f-olosete-te de bogie ca bun chivernisi tor al ei,

iar nu spre propria des-
ftare" spune Sfântul Vasite.™
Toi Sfinii Prini subliniaz
y
faptul c menirea bogiei este s fie împr-
it egal între oameni. '
Cel zgârcit $ lacom de bogie îns nu fac a^a,
cel
cci unul adun banii, iar celialt îsi sporete averile numai i numai pentru
plcerea i folosul lor. Amândoi „depesc Limitele legii"," adic
se îngrijesc
mai mult de ei decât de aproapele, 33 clcnd porunca iubirii,
care spune ,.s

U.
Ambrozie al Milanuluî. Dfertt *&*<*, 2; 56. Sf. Giîgorie de Nvssu.
Sf,
&*$&*&
etfitK, IV L Sf Vasik cd Mîiit> Omilii
^wn
tegftki, VT. 7; Omitii fwpotriw i>r>-
SPmr, VIL 5. ^f- Gngonc tel Mare, C&tmtarkt fa far. XV, 19, Sf loan Gura de Aur
kur.w k Pxai/mtM, 2. Sf Suneon Noul TwEog, Cateheza rX, 101-102; 206-213,
St. Gujiorie de Nyssn, Despre
feciorie, IV, 3.
A * e VecIefl tle omenea, Sf. ioati Gurii de Am. Omilii fa
vvtvT'
XXIX, s.
' '
I Corfatent,

OmiB fa L Cf. Omilii fa

lMvir< l Curititetti, X, 4.
U '
Orniîîi împotriva bo%aifar VIL îmwîmxi horii*!. Vj .S
t 5. Omitii
J Grigorie de Naziunz, Cm-ânfrt XIV.
Sf,
- Cf. Sf. lojin Gurii de Am. Tâfawtv
fa Pwhmtl 4. 2. Sf. Ambrozie ui Mihmaluj, />.™
flfobet. 1. Sf. Grigorie de Nsizianz, fa<:. cit.
Sf Simcon Nou Teolog. Caieheze IX 92
'
Cf. Sf. Gngoricdr Nuzianz, tor. cit.
\ Ihidtm
tl'itfattt.
'
Sf .Simeon Noul Teolog, Cat*ke&, IX, 95-97.

uBteierc
Omilii Mtjvtmxi Imgffilm, VII, 3, Cf. Sf Grigoiîc de
Cf Sf. lemn Gur de Aur. Omilii fa Facetv, XXXV,
s.li-1 îndemn pe
NiHUQKk Cw&Uâ& XTV, 26. Sf. Grijile de Nyaa, Dw^e
cei LmgBi sii-^î
N;izijutz. CHffitiffi,

3L Pentru acerai l Sfinii nu

împart* averile. Vezi, de exemplu. Sf" Gripone de
,^m-, de
XXVI

ramei.
U I î

\, 7. Sf
Vajle cel Mure. Omrhi htijxtthm bogap'far, VII, 3. Marca
-
Ascetul, Otep*? u^ainfâ V
Sf, Vacile cel Mare, RzguîUt miri, 43.
fMfawi, A
se vedfâ. de asemenea, Sf. Maieu Ascetul, Despre
pocainu V Sf Nichi-
Eft Sîilh tiiul Cete :iW dr capete ,1.14.
.

149
 Descrierea, manifestrile i felul în catv hi pf&ktt hftttt? spi riturile

iubeti pe aproapele tu ca pe tine însui

1
?* .Este cu neputina spune Eva-
grie, ea iubirea laolalt cu avuiileV" Zgârcitul si lacomul de
s stea (m om)
avuie, nedorind altceva decât împlinirea poftei lor. uit
de aproapele i înce-

teaz vadlt ca seamn i frate. Ei îl nesocotesc astfel

«i m# pe cel de ace-
cum spune Sfântul Ambrozie' îl lipy.- r
11,
Mapele lor de dem-
eui fire,
' .*j

nitatea pe care Dumnezeu ia dat-o creându-l i nu \M în el un tovar al lor,

'

cum spune Sfântul loan Gur de Aur. 1

Arghirofiliapleonexia nimicesc iubirea i legtura cu aproapele si prin

i
aceea ca îi fac pe cei înrobii de ele s
nu mai vad în semenii lor decât, pie-
dici în calea îmbogirii sau simple mijloace de
dobândire a averilor. De
loan Gura de Aur spune ca „lcomia ai rage ura tuturor",
ne
;ttvpa Sfântul
urâi de toi, i de cei nedreptii de noi. si chiar de cei crora jiu le-am
M feoe
fcut
1K
o nedreptate". Nu numai
nici cel lacom de avuie trezete ura se- c
menilor, dar este e! însui plin de urii fa$ de ceilali Iar
patima sa îl tace

nepstor faa de aproapele," sa simt sila de acesta/

u
fie nemilos
JJ
i s
Ele nasc întotdeauna certuri i dumanii." Bogia
11
crud
11 cunoate „numai
neplceri, spune Sfântul loan Gur de Aur; grijile, uneltirile,
dumnia, ura,
teama".
44
Iar Sfanul loan Scrarul arat ca „ea a pricinuit
un, furtiaguri,
nemilosti vi-
pîmiiirL despriri, dumnii, certuri, inerea de minte a rului,
4
Aceast patim este pricin de rzboaie. In ceea ce pri-
' 1

43 1

rile i
uciderile* .

vete pleonexia, Sfântul Grigorie de Nyssa spune ea nate „fie mftnia fa d

fie pizma faa
de "cei de un rang cu noi fie dispreuirea celor aflai sub noi,
f

de cel care ne întrece (în bogie); iar pizma se însoete

cu frnicia, aceas-
ta cu amrciunea, ajungând în urma la ura faa
de toi oamenii." Arghirofi-
4*
lia i pleonexia fac din om neom,
preschimbând! i-l îiiîr-o adevrata fiara/"'

14
U Vusile cri V1:nx>, Raiile miri, 48. Sf. Nichiîa SUiiiuiul. t \<\v M) <U> i pete, l 14.

"'
t'rafttfuf t rar fi*:, I
B.
"
Qespre Stthot. 1.
" Tâicnirelti Psakmd4, 2.
'
Omilii fa FUipenl XIV, 2. Cf, Omilii Ui Evrei, 1, 4.

Cf. Sf. Nîchita Stithtaiil, £plttel£ IV, 6.

,M

48
Vezi mai ies.
41
Sf. loan Gurii de Aur. Omilii ia Mtitei, LXXXIIL 2.
41
Cf, Sf, Nicbiu Stittuuul, Epistole. W, 6.
As
Cf. Sf loan Schi-uiuI, Scam, XVI, 22.
**
Omilii h Mttfi-t. LX XX IO, 3,

inc ''
11
Cf Sf Vinile cal Mare. Omilii îmjoirtvu hamalilor, VII, 7. Sf, Uihie Silitul.

r topte d&ppf irezvie. 59.

*'
Despre feciori r, IV. 5.
*"
Sf loan
.
Convertiri duluwwceti, V. G,
C&iiftft, I

40
lo&ti GarS de Aur, Omilii tu I ComlltM,
IX. 4: Omit ta Mniet. XXVIII, 5,
Ct St
Otnilit ta ftftm. LXV. 3; Cuvâtum-ea: Ntuwui nu poate vfit&na...

150
 ArghiuijUia si pleonexia

Cei înrobii cu totul de ea „ajung s- i schimbe firea, pierzând ui chipul de

am i devenind adevrai montri", spune Sfântul Grigorie de Nyssa,*

De aceea Sfinii
11
Parint,) spun c arghirofilia i pleonexia sunt cu adevrat
boli aJe sufletului.

Ei insist asupra faptului ca fiecare dintre ele, dintru început cu totul rea,
ajunge înspimânttoare când sporete i
nemaipu- se înrdcineaz în ora,
tând fi vindecat. „Dacii n-o tiem de la început, patima aceasta ne va aduce
boal de nevindecat' \ spune Sfântul [oan Gur de Aur.' 2 Tot aa, i Sfântul
loiin Casian: „Dac, neluat în seam la început, a i ptruns în inima", ea

..devine mai primejdioasa decât toate i mai greu de alungat",- Sfântul Nil
Surski arat i el ca „dac aceast boal prinde rdcini în suflet, ajunge mai
s4
ren ca toate" ,

De asemenea. Sfinii Prini nu se sfiesc sa spun c aceste patimi sunt

adevrate forme de nebunie."

Patogenia arghirofiliei i a pleoneaiei este daii de faptul c ele sunt patimi

de nesatural. Sfinii Prini arar ele sporesc necontenit i c c nu cunosc aa-
iul. aefiind niciodat potolite. Dorina care st la baza lor este nezgzuit i,
pe msur ce este satisfcuta, sporete tot mai mult/*-' Penlm Sfântul [oan
Gur»1 de Aur arghirofilia
h i
pleonexia sunt un soi de b ui im ie a sufletului:
„Nu este. scrie el, boal mai crud decât foamea nestpânit a pântece lui;
oricât ar mânca omul, nimic nu o satur. Mutai acum aceast boal trupeas-
uâla suflet. Poate fi oare, ceva mai cumplit decât aceasta ? O asemenea foa-
f

me nepotolit a bufleiului este zgârcenia; cu cat se îmbuib mai mult, cu atât

n
Detfpre iubim: d stimei, 2,^
Cf. Sf loîin Gui de Aur,
Omitii ie Matei. IX, 6; LII, 6. Cm/tnt in trdarea lut hula;
Omilii la l Corint eni, XI, 4; Cuvântarea: Nimeni nu paatt vtma... („aceast boal
CUmpiitiL. care nu are nici un leac \ pune stpânire pe toate inimile"): Omitii la loan.
LXV. 3; Omitii hi I Ceriittetti, XXIII, 5; 6. Sf. Vfisile ce] Mtu-e, Ephtoh<, CLXXXVni,
14: Omitii împotriva bogiei VI. 2. Sf. ioan Qisjtm. Aezmmtele mâtiâsiiresfi, VII.
2,14; Convorbiri duh&miteti, JX, 5, Sf. Tonn Scaiul, Scara, XV]. I. Sf. NicKitsi
Siithiiuil, Ceh; 10Qd* capete, II. 55. Sf. Nil Soraki, Refula. V.
M i'arinteni. XI, 4.
Omitii fa \

Aezmintele wAmhHreti, VII, 2.

* Reguh, v.
1
Cf. St', loan GurS de- Aur, Ctre Siaghirie Ascetul, (I, |; Omitii fa I Cvrinferu,
XXIII, 5: Omilii fa Mâei, LII, 6; LXXXI. 3-4: Cm-nlur^a: Nimeni nu poate
\tirunnt..,\ Omitii fa / Corint rai. XXT1I. 5. Sf, Sirueon Noul Teolog, Cateheze, IX. 227.

I ir Teodorei aJ Cirului, Despre Providen. VI. PO S3, 656CD. Sf Ancirej Criteannl.

,

( 'imami cf/ mare de pocin. Sf. Vriile cel Mare, Omitii împafrivn tocailor, VIL 3;
Omilii fa Psalmul 14, II, 3.
" Cf. Sf.
Grigorie cel Mare, Comentariu la ia\\ 9. Sf. Iohti Giu XV
de Aur Omilii ia H r

Facem, XXII.Sf. Vasiie cel MaiK. Omilii hutotnva bogiei, V, 5; Omilii împmriwi
b&gUen VII, 5. Sf. Ambrozie al Mii anului. Despre Ntihot. 50; 4,
ist
 Dascrier&t. manifestrii* i feiut în tar*' ,v F produt batlif spirifmtlr

îi crete pofta. î
poftete totdeauna mai mult decât ceea ce are'"
*'
Nesaul îi
atinge i pe cei bogai, i pe cei sraci.™ Supui acestei patimi, cei
sraci îi
pi amu iese pe cei bogai mr cei bogai P e cei ct*re aU mai mu ''
,
Jetar ci " >
c 1

de toate din
asa cum spune Sfanul Ambrozie, exist câte unu! care „având s

belug se socotete srac

Acest nesa vdete carotenii tiranic al arghirofiliei i al pleonexiei care-l
fac pe om rob al bunurilor pe care le posed? îl in legat,
de bogiile pe care 1
'

le are sau la care râvnete. îl man s caule fara încetare alte sj alte noi avuii;

în slujba acestor lucruri i PUT1 ^ omul tCsaLe facu,

acestor eluri ajunge s-i ~

tile Sate sufletetii patimile acestea dandu-1 în stpânirea diavolului mai

mult decât oricare alta.
:
Arghirofilia i pleonexia îl lipsesc pe om de liber-
f'

tate, literalmente aJienându-1.

Pofta mai mult si de a pstra cele avute nate în
nesioasa de a avea caU
suflet, din motivele înirate mai sus. o frmântare continu,
tulburare i ne-

orânduiala neîncetate. Sufletul celui iubitor de avuie, spune Sfântul loan

de Aur, nu are „nicicând linite, nicicând siguran (.„); ttici ziua,
nici
Gur
noaptea nu le aduce vreo uurare (,..), fiind totdeauna hruii din toate
prile".'"
pleonexia zmislesc de la început în suflet o stare de tea-
Arghirofilia i
ma, de nelinite. Gsim la Sfântul Grigorie cel Mare descris starea de suflet
a zgârcitului i a celui lacom de avere: „Dup ce >a strâns prin zgârcenie
avuie mare, îi simte sufletul apsat, i chiar mulimea ei îl umple de neli-
nite, cci acum singura lui grij este ctim pstreze toata aceast bogie. s
Mai întâi sufer i se frmânt din pricina poftei lui nemsurate, care-l face

sâ se întrebe putea dobândi ceea ce pofte te (...) Apoi. odat îm-

cum va
plinite dorinele, se ivete o alt suferin: îl c hi nu ie grija
de a pstra tot ceea
ce a dobândit cu atâta chin/" i
copleit de tot felul de dureri, el este pedepsit
de a
chiar aici, pe pmânt, pentru lcomia sa nemsurata i pentru dorina
pstra pentru sine tot ce are" * Sfântul loan Gur de Aur îi descrie în acelai
fl

UI pe cei supui acestei patimi; „Cel lacom nu are nici o clip de linite i
sufletul lui nu cunoate odihna. Msurând pe cele ce are
cu dorina de a avea
pe cele pe care nu le are înc, le socoate pe cete dintâi ca pe o nimica fa de

V Omilii fa UTimuttd. VII, 2.

^ Cf. Sf. loan Gurii de Aur. {'itvâniarea: Nimeni mi /aatr
vottmus...
*'
ttetyre Ntthot, 50.
" :i
.Zgârciii *um robii i prizonierii avuiilor lor", spune Sf lotui GurS
de Aur (Omt/tt
iaMoreiLXXXm, %)*
"'
Vezi, de loan Cu sinii, Afzmintrk' rnfltithtiivti. VIL 24.
piidti, Sf.
fi2
Sf. Idîiti GnrS (ie Aur, Omilii kt Matzi, XIII, 4, Sf Icrnr
Scurmiil Smnu XVI, I.
v
Ticuire ht Pmtrimi M2. 4. Cf. Omiiii fa Maitrî. LXXXUI, 3.
'

putei sa
"'
„Bogutal, chinr atunci când nu sufeii nici u pierdere, se teme de ceea ce nr
'"'"
i
ie lniiuuple", scrie in Hftftlti sens Sf, \o\m Gltr& de Aur {Omilii Itt Epb&k
/Wf». XXJV.4).
w Oiweniuriit fa Ut\\ XV, 19.

152
 Arghirofilia fi pltumexia

cele pe care vrea s

aib, TremuT de teama de a mi le pierde pe cele strân-
le

ge, thu alearg s

udune altele, adic îi sporete nebunete teama"/'' Nelltii-
tra celui lacom ^ine i de dorina sa constant de a cumpra i vinde la cel
mai bun pre, de sentimentul c
n-a facur cea mai bun afacere, de teama de a
nu -i fi preuit cum se cuvine averea... Ea se slluiete în special în suflelul
ce tui care a suferit cândva pierderea bunurilor de care era atât de ptima
legat.
Un fundamental al acestei patimi este tristeea, starea depresiv a
alt efect

sufletului. Aceasta stare vine cel mai adesey din dorina neîmplinit de a po-
seda cat mai mult, din sentimentul corelativ de a nu avea dasml sun din gân-
dul c risc s
piard ceea ce are, ca i din pierderea efectiv a bunurilor.
Pentru c lcomia nu cunoate, aa cum am vsu, saul \ îndestularea, tris-
teea care o însoete este continu, si toi aa este cea pe care o simte zgâr-
citul, care se teme sa nu Re jefuit, existând întotdeauna riscul de a pierde tot
ce are. De aceea, Sfântul loan Scalarul spune c „nu 7
vor lipsi valurile din
mitrts, nici mantii i de arginirV'
întristarea din iubitorul
Astfel, în general, contrar celor crezute îndeobte, bogatul este departe de
a dobândi din avuiile sale o desftare deplin. „Afl. oare. cineva plcerea i
plicea sufletului în bogie T\ se întreab Sfanul loan Gura df Aur. T ,Eu
J
y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y "y y* y "y y' y y y y ? y y y y y y y y y~ y ? y ~y y y y y y y y y y y ~y y
Ji_-
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
YY?YY?Y?YY?YY?YYYY?YY?YY?YYYY?YY?YY?Y?YY?YY?YY?Y?YY?YY?YY?Y?YY?Y
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
 Arghimjititi i pteotiexia

tm c mai
00
forme de violena^ 7 dar i lenea^ mân-
nate mânia'" i felurite
B

dria,'" slava deart/ i cele care vin împreuna cu acestea doua din urmft:
02
îndrzneala/" înlarea de sine/ dispreuirea aproapelui/" nesupunerea/^
1

1 *
obrznicia, arogana/
în încheiere, s artm ce anume Favorizeaz dezvoltarea arghirofiliei i a
pleonexiei. Sfântul Maxim înva c „trei sunt pricinile dragostei de bani; iu-
Imuni de pLieere, slava deart i necredina. Cea mai rea dintre acestea este
necredina"/ *
1

de Anr spune: „A voi

Iar Sfântul loan Gur
ai mai multe s
bunuri pmânteti decât altul este semn de rcire a iubirii; lcomia n-are alt
j*
pricin decât mândria, ura i dispreuirea semenilor' 107

r
'
Convorbiri âuksvntceftL V, 10. Sf. Grigoiie fie Nyssa. îtept-r
Cf. Sf, îonn Oisjun.
feciorie, IV, 5. Isihie Siruiital. Capele despre îre^'ie, 59. Sf Nichiiti SiîchiiUiL Oespfr
yy/Jrv, 56. Sf. loar ScBrtiriil. Scota, XV[, 21-
Cî Sf Grigorie cel Mare. Comentariu la iov, XXXI, 45, Isihie Sinului!, Capete
'

despre ireivte. 59.

gh
Sf. loiui Gur
de Aur, Tâfcuit ia Psalmul 9, I ; 11 : Omilii la f Conntem. XXIII. 5.
Ir
Cf. Sf. loiiii Gura de Aur, ialemre ta Psahmti 9, I ; II; Ontitii fa foaia, III, 7.
IW
111
Utem. meuir* l
Pslrrtui S^, 11.
Sf,loim Cîisjtkn, A«zfimmt&U mânstitepi, VII, a,
" Cf Sf loui Gur de. Aur, Omilii la Facere. XXXVII, £
'"'
jhirt&tn,

Sf, loan Gui un, foc rit.

"
Ibldim Sf. loiin Gurii de A ar, Omitii fa I Corinietu, IX. 4.
t 'apere despre cfmgos'te, TEL, 17.
||V?
Oml& In tfesenu XVIII. 3.

157
 A rghltvfih'tt j picotit- 1 iti

Omul iubitor de bogaii îi vdete starea tic delir in care se afla i prin
ft©ee&ci ajung* sa acorde acestora o valoare absolut, privii du- le ca ve
le

aice, în d mp ce ele sunt, toate, picritoare, srrititeioy.se j stjictoara de suflet

(c£ Mt 6, 19-20; Iac 5, 3)."'
Lacomul i turcitul, lsându^e înelai i orbi(i
1

de plcerea tare te vine din patim, ajung nu mai tie care sunt adevratele s
bunuri j adevrata bogie, absolute fi venice, „Cu toate se vede limpede c
Cât e de nesigur, ne agrara nebunete de bogia pmânteasc i ne lsm
într-atât înelai de aceste bucurii amgitoare. încât nu ne putem
închipui
nimic mai mare i mai de pre decât aceste bunuri trectoare remarca Sfân-
11
,

tul Crigorie de Naziatw.^ ,Toate cele pe care le avem aici, pe

pmânt, ne
amjniele Sfântul Printe, sunt nestatornice i, cum se întâmpl în jocul cu
zaruri, trec iute dintr-o mâna în alta i cu adevrat nimic nu este M*
al nostru".
Si chemându-l pe om s
se trezeasc i siVi vin în fire, el scrie: „Fugi de
aceste bunuri nefolositoare Ve?J cât sunt ele de trectoare Deosebete si
!
!

înelege care este adevrul i care amgire^ care are chip îneltor si care
!".*''
esle adevrat de avuie dau venicia pe clipa repede trectoare,
Iubitorii
cek nemuritoare pe cele striccioase si cete nevzute i minunate pe cele
vzute/' adevratele bogii ale fmpriei t comoara cea cereasca (Mt 6, 2U:
Le 12, 33-34), în schimbul bun uri Joi amgitoare si al în delatoarelor bogii
ale lumii acesteia. „Nu- iui vorbi mie de bogia averilor, ci g&ldeste-te la
paguba mare ce o sufer îndrgostiii de averi din pricina averilor lor Pierd l

cerni de dragul bogiei lor: pesc la fd ca unul cum, pierzând

onorurile cele
mari din paiaele împrteti, are numai o grmada de blegar si se fudulete
T
cu ea \ spune Sfântul loan Gura de Aur. Iar în ull parlc remarc: „Cei
t

care triesc în întunericul nebuniei lor nu mai vd adevrata fire a lucrurilor:

se tvlesc în scârna i blegar, i nu sac in murdrie a nu simt vd c
mirosul greu care vine din ea, fiind cu tou.il înrobii de patima lor cea
H
urât" Tot el spune c
iubitorul de avuie este victima unei amgiri, ca i
cel Hal în întuneric, care- nu poate deosebi o funie de un arpe si prietenul
ii
de
duman. Este limpede c Sfântul Printe socotesc- cj aceti oameni suni
cuprini de i\n adevrat delir.
Alc laii delir se regsete în teama pe care ei o încearc la gândul pol c
pierde^ toate câte le au, ca i în marea întristare care o însoete. Nici teama,
nici tristeea nu sunt în mod obiectiv motivate, ci vin din falsefe convingeri
care îi au tararul in sufletul lor înnebunit de patim, aa cum arat Sfanul
loan Gur
de Aur: „Mu Iii oameni nu judec aa cum se cuvine lucrurile p-
';.
A se UEdeEL, de tis&nicriea,. I Pr. I, IS. Sf. Grîgorie de Nyssa, De&prc viaa iiti MoLte,
II. 143
* Cmwttari fea&gfeg, XTV. 20
y
Ibktem.
* >l
lhhkm t 2\.
"ibitlem
m
Qrwtti In Matri, LXI 11, 4.
Ku
Omilie ta PwhtHtt V, t.

m
 .

De.wtieiva, /mmfesttirile fijeitti tu cart se {mult te hoiUe spi rituale

m an test j de aceea cad în dezndejde. Ca i nebunii, se tem de cele care nu

i,

sunt cu adeviîral de temut, le e frica de lucruri care adesea nici nu exist i

fog din faa unor umbre. Cci iot nebunie se cheam i a te teme de pierderea
hunilor. Câei temerea aceasta nu vine din fire, ci dintr-o rea voina*. Dac ea
ar fi cu adevarai prilej de suprate, toi cei care au suferii pierderi ar trebui s
fie cu toii nite nenoroc ii dar nu este aa. Iar dac o aceeai întâmplare ne-
L

fericita nu nate în toii oamenii aceeai mare suprare, urmeaz ca nu în firea

lucrurilor sta pricina întristrii, ci în reaua noastr cugetare".*'
Starea delirant se regsete de asemenea în alt trstura patologic a
arghirofiliei caracterul obsesiv'" i aproape halucinant pe care îl capt banii
;

i bogiile materiale în sufletul pe care ea îl stpânete. Mintea unor aseme-

nea oameni este bântuita în permanen de gândul ]a avuii pe care le au sau
pe care vor s
le dobândeasc. Un asemenea mod de gândire deformeaz cu
lotul realitatea înconjurtoare. „Peste tot în jurul tau, ru nu vesti altceva decal
aur, îi spune Sfântul Vasiie cel Mare celui lacom de avere. Peste tot, pe el i-l
îtichipuieti. Aurul X{\ bântuie gândurile ziua, i visele noaptea. cum Aa
nebunii nu vd lumea aa cum este, ci cum le- o arat mintea lor tulburat,
sufletul tu, robit cu totul de cugetarea la bani, vede peste lot aur i argint" 9Î
Sfanul loan Gur de Aur, în mod analog, iirat omul atins de arghirofilie c
si de pleonexie ajunge s
râvneasc lucruri care nu exist, mutându-se cu
mititea într-o lume bântuit de fantasme,'"
Caracterul patologic al acestor patimi se vdete i în multele patimi/boli
pe care ]e nasc în sufletul omului. Urmând celor spuse de Sfântul Apostol
l'avel (] Tim, 6, 10), Sfinii Prini spun iubirea de avuii este rdcina i c
maica tuturor relelor/" Astfel» Sfântul N iubita Stithatul se întreab: Dac3 , b

aceasta boal e un ru aa de mare, încât primete ca aE doilea nume pe cel de

slujire la idoli, nu întrece orice rutate sufletul care bolete de bunvoie de
aceasta T.'"
Arghirofilia si pleonexia, aa cum am artat, sting iubirea, zmislind ast-
fel toate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimirea, dezgustul, ura,
dumnia, tinereii de minte a iau lui, ce nuri ie, uciderile i toate celelalte de
acelai fel. Am vâsut c
ea nate în suflet teama i întristare. Trebuie ar- s

11

C.f. Hf. Vtisîle cel Mure, (huiii imput riva bvvfifii'f, VIL I

,J
limteitt,Vl, 3.

CT Omilii la i Corî.iWiL VII, 2.

'

A se vedea, de usenienen, Sf. lsanc Sinii, Cuvinte

despre tufvsmd, 8.
J
Cf. Sf. loan Gurii de Aur, OmiliiMutei, LUI. 4. Omilii hi latm, XL, 4; LXIX, 1;
fa
Omilii XXIII, 5. loun Moshu. Uvacki fftrfwwWfbrfrf (fJtrwntmu), 152.
ta f Coriuit'tii.

i
Evagrk, Dexpr* dws&Utea patimilor a gândurilor, I. PO 70, (200. Sf. loun Casiun.
A&n&nilUefc mm\stire$ti VIL 2; J L Sf. Gi'igoi'ic cel Mare, CumenUfriit ia iov. XV,
t

jy. Sf, Tnlnsie, Capei? dexprt dra%vstt>..., F, 34. Sf. Ioan Diiiiu^chin, t'nvimt itiinwiat
ii (U fahtoîutr. Sf. Nil Sor&ki, Reduta, V.
.utilei
1,1
CeU .iUO ilr r ipete LI, 55, t

156
 Arghimjititi i pteotiexia

tm c mai
00
forme de violena^ 7 dar i lenea^ mân-
nate mânia'" i felurite
B

dria,'" slava deart/ i cele care vin împreuna cu acestea doua din urmft:
02
îndrzneala/" înlarea de sine/ dispreuirea aproapelui/" nesupunerea/^
1

1 *
obrznicia, arogana/
în încheiere, s artm ce anume Favorizeaz dezvoltarea arghirofiliei i a
pleonexiei. Sfântul Maxim înva c „trei sunt pricinile dragostei de bani; iu-
Imuni de pLieere, slava deart i necredina. Cea mai rea dintre acestea este
necredina"/ *
1

de Anr spune: „A voi

Iar Sfântul loan Gur
ai mai multe s
bunuri pmânteti decât altul este semn de rcire a iubirii; lcomia n-are alt
j*
pricin decât mândria, ura i dispreuirea semenilor' 107

r
'
Convorbiri âuksvntceftL V, 10. Sf. Grigoiie fie Nyssa. îtept-r
Cf. Sf, îonn Oisjun.
feciorie, IV, 5. Isihie Siruiital. Capele despre îre^'ie, 59. Sf Nichiiti SiîchiiUiL Oespfr
yy/Jrv, 56. Sf. loar ScBrtiriil. Scota, XV[, 21-
Cî Sf Grigorie cel Mare. Comentariu la iov, XXXI, 45, Isihie Sinului!, Capete
'

despre ireivte. 59.

gh
Sf. loiui Gur
de Aur, Tâfcuit ia Psalmul 9, I ; 11 : Omilii la f Conntem. XXIII. 5.
Ir
Cf. Sf. loiiii Gura de Aur, ialemre ta Psahmti 9, I ; II; Ontitii fa foaia, III, 7.
IW
111
Utem. meuir* l
Pslrrtui S^, 11.
Sf,loim Cîisjtkn, A«zfimmt&U mânstitepi, VII, a,
" Cf Sf loui Gur de. Aur, Omilii la Facere. XXXVII, £
'"'
jhirt&tn,

Sf, loan Gui un, foc rit.

"
Ibldim Sf. loiin Gurii de A ar, Omitii fa I Corinietu, IX. 4.
t 'apere despre cfmgos'te, TEL, 17.
||V?
Oml& In tfesenu XVIII. 3.

157
 6

Tristeteu

omul nu cunotea Tristeea (AlmTi). Aceasta aprut în urma &»

1

In Rai, fi

catului adamie" i este legat de starea de cdere în cure se afla omul Ea nu

2

line deci de natura primordial i fundamentala a omului, Totui, cu toate

1
£
este o urmare a greelii lui A dam, Lristeea nu este ipsofucto o patima rea i
nu este "ici bl ri na de fire* oui ui ui.
Exisiii, intr- adevr, dou forme de tristeea Cea dintâi intr în rândul celor

numite ticPrini „afecte fireti i neprihnite"? adic stri care au aprut

Sfinii
in firea omeneasc în urma pcatului originar, dai care, cu toate ca sunt mrturii
rele.' Tristeea, care. face
ale cderii sate din Starea de desvârire iniiala, nu sunt
parte dintre aceste aîeete naturale, nu numai c
este jiepi ihnit^ dar pcaie sluji

drept temei al unei virtui: „întristarea cea dup Dumnezeu" (2 Cor. 7, 10)7 care-l
laue pe om sâ se deczut în care se afl, s- i plâng
mâhneasc peutm starea

Iscatele, sa se întristeze de pierderea curii 5 ale de In început, s sufere

din pri-

cina deprtrii de Dumnezeu,* i care este o stare de pocin, de doliu duhov-

nicesc (rt£ueo;) de strpungere a inimii (Korcrtm^tO, care ajunge la desvârire
b

în darul lacrimilor. Aceast virtute li este absolut necesar omului

czui pentru a
regsi cafea spre împrie i a redobândi în Hristos starea putadisnic. Astfel,
Sfântul Maxim scrie: Jn cei ce se strduiesc, i afectele devin bune, i anume
când (...) Ie folosesc spre câtigarea h unt ai lor cereti. De pild (,„) întristarea (o

pot preface) în pocina care aduce îndreptri."! de pe umia pactului din timpul
de aici".'

Cea de-a doua form de de fa, este,

tristee, care face obiectul studiului

dimpotriv, a patim, o boala a sufletului, produsa prin reaua întrebuinare a

Apoftegme, N 561. Sf. Aitinasie cel Mure, Tratei despre hSrupamt

1 Cin-ihsmltu,
Cf.
V St kxm Guri de Aur, Omilii (a Mut ui, XI, 2,
Cf, Sf. Macârie Egipteanul Ornitii duhovniceti (Col. III). XXVUL I. 2
: Sf. Maxim

Mrturisitorul. Rspunsuri ctîtnt Taiusie, 1. PG 90, 2b JA.

l

PCI 90 2â9A.
Cf. Apt$£gm^ N 561 Sf- Maxim Mîirturisilorid, Rsturnau fi tâtre 'îhîarie, I
'
, r
.

Cf. Sf. Maxim Murtui'isUoml. Rtispitmuri ctre Tukisie, 58, PG 90. 592D; 59*B; 596
* A.
"
Sf. lotin Dwnaschin, fagmaum 111. 20.

I
Cf. Sf. Ni chit ti Stirhatiil. rv/f JP0 d&cap*te< I, 60. Sf. Isihie Sinaiiu], Capele tto&n
rezvie, 136.
'
Cf. Apafiff^ttf, N 561, Sf. Sirneon Noul Teolog. Ctflffcw XXLX, 215-234.
eâm Tateste* L PG 90. 2&9B.
II

Rdspimsuk

158
 Tristeea

tristeiipomenite mai sus, Sn loc de a se folosi de întristare pentru a-î plânge

pcatele i a se mâhni pentru înstrinarea sa de Dumnezeu i pentru pierde-
rea bunurilor duhovniceti, omul o folosete pentru a deplânge
pierderea bu-

nurilor materiale;
MJ
el se întristeaz pentru n-a putut, sâ-i împlineasc vreo c
dorin mi sa guste vreo plcere, sau pentru c& a suferit ceva neplcut de la
oameni. El tristeii o folosin contrar firii, anuni ala." Aa spune Sfan-
d
ul loan Gur de Aur, artând c: „Nu nenorocirea, ci pcatul pe cnre-l faeem
trebuie ne întristeze Dar omul a schimbai rfmduiala i nu face ceea ce tre-
s
buie Ja timpul cuvenit.: face mulime de pcate i nu se îndurereaz din prici-
na lur, dar de în dal ce i se întâmpl ceva cat de cât neplcut, cade m
dezn-
dejde".
1
'
devine „o patim tot atât de grea i suprtoare ca
Astfel, tristeea
mania i cutarea plcerii, si aduce aceleai roade rele dac nu tim ne s
folosim de ea potrivit ral iun ii i Tti chip previforor
'

în aceasta patim omul vâdeste un îndoit comportament patologic:

pe de o
parte el nu se întristeaz - aa cum ar trebui fac neîncetat - pentru starea s
Je decdere, de pcat si de boala tn care se afla, care este cu adevrat o stare
vi -ndnic de plâns; iar, pe de alt parte, se întristeaz din pricina unor
lucruri

pentru care nu merita te mâhneti. s

Putina omului de a se întrista nu
1
"1

numai c nu este folosit aa cum a voit

Dumnezeu atunci când i-a druit-o,
pentru, a se îndeprta de pcat. ci. dimpotriv ajunge s fie
folosita att^pqdfi

in cliip lipsii de raiune, dac ne gândim La menirea ei fireasc

-, ca $-sî

manifeste alipirea de aceast lume, intrând astfel, în mod paradoxal, în slujba

pcatului.
afar de ceea ce arat cuvântul în sine, tristeea (?U>Jtr|) W<irc ca o stare
In
de suflet caracterizat prin lips de îndrzneal, slbiciune/' greutate i du-
1
'

17 H *
disperare dure-
1

rere psihic, dezndejde, strâmtorare, apsare inimii,

1
.1

roas, însoit cel mal adesea de neîinire i chiar de spaim.-

30 1

Aceasta stare poate avea multe cauze, dar este întotdeauna o reacie pato-
logic a facultii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului, sau a amându-
rora împreun, fiind, deci, în mod eseu-ial legali de concupiscen si
de
manie. „Uneori tristeea, scrie Evagrie. apare din cauza nemiplinirii ddrittfc-

w Cf, SI". Mnxiw MBrtujisitonih Râspttnjntri cw Tttltisie, 58, PG 90. 592Dl ^3B; W6A»

t tre Sughine Ascetul. III. 1%.

'
Ihufctn, 14,
'
Ealc ele la sine îneles dk IUIpunem în &cea*t& culeg arie triflteea resimi LA de Om
pentru nenorociri k care i se întâmpl aproape lai, care este o fcrmâ de comptimire.
« (
'1 Sf loiin Gura de Aur, Ctre Sttighirttr Aicctui, III- 13.
'
tbtdm
l?
Awll Dortitti. învturi de. suflet fafoaît&arvi V, 6-7,
Ihitiem*
lbkbem.
'

St loan Cushui. Atzâiwntelt? ntâtuhtireti. IX, I .

:|
Avv« Damtci* înviituri.,.. V, 6-7,

159
 DexcHeren. manifestrii? .ijktut ut care \r produc bolite xphiiuatc

lor (tfT£pr|cTL£ wv bnjftn&vi alteori ea urmeaz mâniei".

17
Dar ea poate
aprea în suflet i prin lucrarea direct a diavolilor sau chiar fr vreun motiv
vdit. In continuare, vom examina în detaliu aceste diferite etiologii ale
tristeii,

Cel mai adesea tristeea este provocai de lipsa împlinirii uneia sau mai
I)
11
multor dorine, .Tristeea apare din lipsa unei plceri trupeti
, arat Eva- ,

grie./" Sfântul [oan Casian spune l el c tristeea vine atunci când „cineva n
vizut spulberat sperana ce-si furise în minte"; 14 ca un soi de tristee „ia i
natere când ni s-ei zdrnicit o dorin",
1
pentru „dorina e începutul
2*
i c
oricrei patimi"/ fiecare patim poate întotdeauna nate tristee; cel care are
*'

„înclinare ptima
pentru vieun lucru pmântesc este adesea supus tristeii,
1
'

17
spune tot Evagrie. Plcerea fiind legat de dorin, putem spune i „tris- c
teea este lipsa unei plceri £tftâptft. tiSovTK), fie prezente, fie viitoare"/*
Maxim
1

Sfântul i Sfanul Talasie™ definesc tristeea în

Mrturisitorul- '

acelai feL Am vzut deja c Sfântul Maxim subliniaz faptul c plcerea

simurilor este în mod inevitabil urmat de durere, care cel mai adesea este
de natura psihic, iar nu fizica, luând forma tristeii. De aceea e] spune câ
11
tristeea este „sfâritul plcerii trupeti".
Fiind efectul neîmplmirii dorinei carnale (în sensul larg al acestui ter-
men) i plcerii care este legai de ea, tristeea vdete ca cel atins de ea
al

este alipit de bunurile acestei lumi. De aceea Evagrie subliniaz faptuE ea h c

este legai de toate patimile, pentru c
toate patimile implic pufIei," i spune
c „nu un astfel de vrjma dac avem vreo înclinare p-
se poate respinge
tima pentru vreun lucru pmântesc"." Âvva Dorotei spune i el, în acelai 7

f, j
sens: Cel care nu dispreuiete toate cele pmânteti
,n nu poate scpa de
w
tristee \ Iar Sfântul lean Sc rarul arat
1

„cel care a urât lumea a scpat c

de întristare; iar cel ce e împtimit de ceva dintre cele vzute înc na scpat
de întristare. Cci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubete ?'.- Tot el s

spune înc: „Dac cineva socotete nu simte nici o împtimire fa de c

'
Tmfulul practic. IO.
a
Dftxpn- cele opi tiuituri ala niutii. | 1, PG 79, J I56D
u
AezonufUeie TtjâmitsttretL, IX, 4.
(\mvorhiri duhovniceti^ V, |, |

h
Evftgrfc, Despm cele opt duhuri ah mutaii, 1 1, PG 75, II *>bO.
'
t'mfoitui practic. 19,
2
*
Ihuirtu
":
RâijHmmH cât re Talavir, 5S, PG 90, 593 A.
111
Despre dragoste, Itifmmirv..., I, 75.
ft&tpunmri ctn Tafaxie, S8, PG 90, 592D.
d-, Dwpw reh opt duhuri atn mutaii, 11-12.
1

thUiMtf practic. 19.

]i
Scti trt.\]. 11.

160
 Tristei*}

vreun lutru, dar inima lui e întristat pentru lipsa lui, unul ca acesta se înaM
ib
cu desvâri re' \
De aceea întâlnim adesea tristeea nscut din pierderea vreunui bun ma-
ieriaP sau din orice acelai fel," Alipirea ptima a
pagub de omului de
viaa pmânteasc âi de cele din ea care-i satisfac patimile, de asemenea,
poate nate tristeea; fie din pricina gândului la toate cele cei pot pune viata
i plcerea în primejdie, fie chiar din pricina necazurilor de lot felul: boal,* 9
11"1
udele care î se pot întâmpla," moartea.
Tristeea poate fi tresit. de asemenea, de pizma
45
de bunurile materiale fa
..sau morale ale altuia.

Ga poate fi cauzal de lipsa onorurilor din partea lumii, fiind astfel legata
3
de chenodoxie^
Sâ notm i faptul c nu totdeauna tristeea este provocat de neîmpliitirea
unei anume dorine, legate de un lucru anume; ea poate â fie Legal de o in-
satisfacie de ordin general, de un sentiment de frustrare privind între agii
existen, vdind astfel faptul ca nu sunt împlinite dorinele profunde i fun-
damentale ale persoanei, chiar dac ea nu tie limpede care sunt acestea.

2) O
doua cauz a tristeii este mânia. Astfel, Evagrie spune: ^tristeea
a
urmeaz mâniei"; Mr- adevr, ej plic el, .mâni a este o dorin de rzbunare ,

44
care, neîmplinit, nate tristeea", La fel scrie Sfântul Maxim; „întristarea
(suprarea! este împletit cu amintirea rului. Prin urmare, când mintea va
4*
oglindi faa fratelui cu suprare, vdit este c- si amintete rul de la el",
.Sfântul loan Casian. nednd alte preci^ârL spune i et c3 „trisu-.ea este une-
4f
ori urmare» unei mânii anterioare"; i '

mai spune fi exista" un soi de tristee

47
care „ia natere când înceteaz" mânia".
în afara de inerea de minte a rului, de suprarea pe aproapele i dorina
de a se rzbuna pe el, tristeea este legata" i de alte sentimente. Uneori omul
se întristeaz pentru c mânia sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce
i\ generat-o sau, dimpotriv, pentru câ n-a izbucnit pe msura suprrii sau
pentru cft n-a trezit în cel asupra cruia s-a porni r reacia pe care o atepta.

Ir

Ihtâm, 16.
17
Cf. Sf. Ionn Gurft d& Aur
Omilii la stetttu V, 4; VTL 1.
lH
Cf. Sf. foati Cjismn. Convorbiri dultovrUrcpi, V, 11.
IM
Sf loan Gara de Aur. Omitii ta stattâ, Vil, L
"
ihuiffti.
J|
V 4. Sf. Grigoi'ie de Nvaia. Dixpw feciori?, \\\,
fhidttmx H 9. ~h;
*J
Cf. Sf. Mlxuu Mrturisitom^ Capete dexprr rftngoxt^ III, 91.
Cf. Sf. [nawc SiruL Cuvinte despre n#06inftt \, Evagrie, D&&pm e*ffe opt duimn it?
'•'

t
t

râiiJtitK IX PG 79, I5SB Cf. Tmttifui practic. 13.

I

*f Otspr* rrfe upt duhni aU rtfttftfptf, t. PO 79. 15GB. Cf. Tratatul practic 10; 25.
I 1 ,

'

' i 'ipete despre dmgwte, IH. 89. Cf. 96.

Âtl
A$etâfiiitiii'le tttflruiSîitvsti, IX, 4.
" Convaritiri tiufiovaiceii, V, II,

161
 Descrierea, numifestrUe si Jelui fri catv #» produc halite spi rimate

generat i de o jignire sau de ceea ce omul crede ca a fost o

Tristeea poate fi

jignire: „fiind nedreptii sau socotind am fi nedreptii, ne mâhnim 4 * c

11
.

în aproape toate aceste situaii, aceast patim vdete iubire de sine si

este, deci, legat de slava deart i de mândrie* cu in este legat de ele i mâ-
nia din care se nate ea uneori. Tristeea vdete reacia unui egc frustrat în
dorina afirmri] de sine — situaie în care aceasta a doua cauz a tristeii
apare ca înrudita cu cea dintâi -, care crede nu este apreciat la justa sa va- c
4*
loare. inerea de minte a rului suferit, de care se leag cel mai adesea tris-
teea, este de altfel un resentiment al mândriei rnite, iar mânia care nate
tristeea exprim adesea voina de reafirmare a eu lui de redobândire a sigu- .

ranei de sine i de infare în ochii proprii i în ochii celuilalt. în acest caz,

tristeea este expresia sentimentului de eec sau de neputin, care-1 cuprinde
pe om în încercarea nereuita de a- i recâtiga onoarea pierdut,

nemotivat, „Câteodat îns, chiar

3) Uneori tristeea apare ca fr s
existe vreun motiv care s
ne pricinuiasc aceast cdere (..,)> suntem apsai
de o neateptata tristee", arat Sfanul loan Casiun." Tot el, puin mai sus,
spune ca exist o tristee, care se manifest ca u „dureroasa disperare... fr
noiin M în acest soi de tristee, deosebirea dintre ea si akedie pe care o
1h
.
h

vom examina în capitolul urmtor, este greu de stabilit.

4) Trebuie tiut c
demonii au un rol important în naterea, dezvoltarea i
meninerea oricrei forme de tristee, dar mai ales a acesteia din urm. Dac
spunem despre ea c
este nemoti vat, facem aceasta pentru nu csc direct lega- c
la de o aciune anume a persoanei atinse de ea, pentru nu este, precum cele- c
lalte, efectul neîmplinirii unei dorine sau efect al mâniei, dar nu pentru n-ar c
avea la modul absolut nici o cauza. Sfinii Prini spun cel mai adesea ea apare c
în sufletul omului prin lucrarea demonilor. Asi.fet, Sfântul loan Casian arat c
,,n licori îns, chiar tar sa existe vreun motiv caie ne pricinuiasc aceast ca- s
Jere, din TmbokHrea vicleanului vrjma suntem apsai de o neateptat triste-
e' .'- Sfântul loan Gur de Aur. vorbind despre starea sufleteasc a prietenului
1

su Stagirie, copleit de o puternica tristee, subliniaz în repetate rânduri rolul

h

mi Miei demonice," El scrie aa: „Diavolul este cel care îi învluiete mintea
li i.

cu aceast neagr tristee, îniunecand-o, i tot el se lupt ia de la tine orice s

gând bun care te- ar putea liniti si întri. i
aflandu-i sufletul lipsit de acestea, îl
lovete, umplându-l de ini'\
u

11

Dugruatica* fi, 16. Cf, Miivcu Asceta], Despre cei ce cred ca .vc îndrept ea?. tir ti

fapte, ISO.
fj
Cf. Sf. VarstLiutfîe i loan. Scrisuri, 69&. Avvti Dotctei, Sentine, 3.
"'
Ase^njintfle mâ7idstimfi\ IX, 4.
y-
Ihidem. II,
^ Asemtumtele rnâtidUreti, IX, 4. Cf Avvu Dorotei, htvdfttturi de suflet folositoare.
V,6-7.
* Ctre Stagiii tic Ascetul, I. I; II, L
**
Mdem, Tkh
162
 Tnslefeni

De unul dintre efectele imediate ;ile Intrrii diavoleti este tocmai

altfel,

apariia în suflet a unei stri de în rri stare. „Gândurile de ia draci sunt tulbu-
rare i pline de întristare", spune Sfântul Varsami fie/ 1 putem afirma i i
contrariul: orice start' de tristei* rea a sufletului este întotdeauna semn al lu-
crrii dîavofeti.
1
„Cci am auzit c cele ce se fac cu tulburare si întristare...
sunt ale dracilor ',
spune marele Btrân.

Cu toate ca adesea evenimentele exterioare suscit si motiveaz tristeea,

trebuit.
1
s subliniem c, în realitate, nu ele sunt adevrata ei pricin, ci doar
simple prilejuri de manifestare. Izvorul eî se afl în sufletul omului, mai pre-
cis i'n atitudinea lui faa de cele ce îi vin din afara, ca i faa de sine însui,
f huni este deci cel rspunztor de tristeea de care se las cuprins, iar împre-
jurrile i
însei care
relele se întâmpla mi-i poî servi drept scuza înte-
i

meiata. „Bucuriile ca i întristrile - scrie Sfântul loan Gura de Aur - nu in

iHat de firea lucrurilor, cât vin din propriile noastre stri sufleteti. Daca

acestea sunt puse în chip înelept în

buna randuîala, inima noastr" va fi întot-
deauna mulumit. Adesea, bolile trupului au drept cauz mai curând vreo
tulburare luntric decât starea rea a vremii sau alt înrâurire dia afara. Tot
astfel se întâmpl i cu bolile sufletului. Iar dac bolile tiiipcyti in de firea

noastr, acestea din urm nu atârn decât de voina noastr {si ne putem feri
de ele/'."
Chiar i atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menin strile de
uns tete, ei nu pot s
fac aceasta decât dac 3 afl în suflet teren prielnic si
de participarea - mai mult sau mai puin contient - a
mi nini folosirtdu-se
Voinei omului. De aceea Sfântul loan Gur de Aur îi spune prietenului sau.
Staturii ,.Nu demonul este pricinuitorul tristeii neguroase care re^a cuprins,
li chite nisteea Ea ajut sa-i strecoare în suflet aceste cugete rele '.'- Ade-
îl
1

sea, tristeea se afl în suflet înainte de a interveni direct d im- o Iul, el nei.i

când altceva decât s

se foloseasc de aceast stare ca s sporeasc patima,

Patima tristeii ponte lua forma extrem a dezndejdii t^rtcryutocTi^),^ care

este una drnLre manifestrile ei cele mai grave. „O prea mare întristare este
foarte primejdioasa,spune Sfântul loan Gur de Aur, cci ea poate aduce
chiar moartea omului; de aceea Apostolul Pa vel ii îndeamn \n* Corinteni
s-J ierte pe cel ce a greit, «ca s nu fie copleit de prea mult întristare*
(2 Cor, 2» 7)"**

l
*
Sutisfni rfitftrAmiiTfii. J24. Cf. 70.
IbuU-rth 433.
" Qrm'tii ks WftaL L 3.2
'
Cetire StaghirieAj&smt* li, 1. Cf, IU. 13,
1
Cf, Sf, loan Scrîivul, Scfia, XXVJ, 72, Sf. Sirneon Nou] Teolog, £*& 225 de
rttpittx teatogicr i ftrtttitift*. 1. 72, Sf. Nil Soiski, fttgut, V.
rQmMifal&w, lxxviti. j.

m
 Descrierea, manifestrile ifiM fo care se ptââut b&ftfe pbfti&k

Diavolul joac un rol deosebit de important în cderea omului în dezn-

dejde, i prin ea poate adevrate catastrofe. „Demonul, s pu-
provoca în suflet

nt Sfertul ban Gur de Aur, nu are alt arma mai de temui împotriva udas-
er efl dezndejdea; de aceea, el se bucura mai puin când pctuim, decât
atunci când ne demdjduim din pricina pcatelor".'' într-adevr, ajuns în-
1

tr-o asemenea stare, omul îsi pierde cu totul ndejdea în

Dumnezeu, i prin
aceasta taie legtura cu El. El las astfel câmp liber lucrai diavolului, pre- ii

dându-se puterii lui i sortindu-se morii spirituale. Cci întristarea lumii ,

aduce moarte", scrie Sfântul Apostol Pavel (2 Cor. 7, I0). Sub efectul dez-
fl
-

ndejdii - uneoii chiar al unei simple întristri - omul ajunge se dedea s

patimilor celor mai distrugtoare, crezând ele sunt un leac pentru starea c
lui cea rea, fie i numai pentru faptul îl fac pentru o clip c
uite de starea s
în care se afl. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune
ca asemenea oameni
„petrec în nesimire i s-au dedai pe sine desfrâ nrii, svârind cu nesa toate

(Efes, 4, 19). Sfântul Grigorie cel Mare, având minte

11
îii
faptele necuraiei
aceste cuvinte, spune ca din întristare „vine rtcirea minii în cele
1hM
nenlgâduite
Pricin de moarte spiritual, dezndejdea îl duce pe om i la moartea tru-
peasc, împingându-i la sinucidere: nemai ateptând nimic de Ja via, el îi
M Pentru a explica aceast
pune în gând s
se omoare i ajunge chiar s-o fuca,
situaie. Sfântul loan Gur de Aur arat în acest caz poate fi vorba i de o c
gân-
lucrare diavoleasc, dar insist asupra responsabilitii omului: „Aceste
duri aductoare de moarte, îi scrie el lui Stagirte, nu vin numai de la
diavol,

ci ie aduce însi îniristaiea ta. Da, dezndejdea ta mai

mult decât duhul ru
le aduce în suflet i poate c
ea este singura lor pricin. Se tie doar muli c
oameni, fr s fie chinuii
de diavoli, din pricina unor puternice suferine
voiesc în chip nebunesc s- i ia viaa, numai ca scape de ele' 7* „O mare s
întristare, chiar fr
ajutorul diavolului, natere celor mai nutri rele (*«) d
Sub apsarea dezndjdulrii, nenorociii de ei îsi pun laul de gât sau îi îm-
plânt un cuit în piept sau se arunc în ap sau în alt chip se dau mori i-
Chiar i atunci când este vdit lucrarea duhului ru în ei, oamenii pe ei nv
ist trebuie s se învinuiaseS pentru pierzania lor. c s-au lsat înrobii i
B
doborâi de suprare".
-

N pocina,
Omilii despre 1, 2.
^ Cf, Sf. Ni chit a Stifbfttttl-, €k 3$& de (Mfwie, î, 60. Isihie Sinaiml. EfcfjWia &8pW
ttezvie. 135. Nil Sorski. Regula. V,
Sr".

* Comentariu ia /nv. XXXI, 45.

w Vedem at*a$la Ifl Stagiric, prietenul Sfântului Totin
.

(le Aur. cure mrturisete Gw

[cf. Ctre
ca este hruit de irteea sinucide] ii si se afla pe p unei ui de a o nune în tripla
SmghiHeAjice{id,L \ i 2; ti, l),
nî
Ctre. Sttrghitie Ascetul, II, l-
H Jbidetn.

164
 .

Tnsieif.tt

Peniru toate aceste motive, tristeea este

privit de Sfinii Prini ca o boala 3
puternice. Cu atât mai mult este sa
sufletului" de o mare gravitate i cu efecte
7

Staulul
cimd vorba despre e dezndejde* l Ma Te este stpânirea tritii, spun*;
3

sunetului care cete mult putere si curaj

loim Gur de Aur: ea este o boal a
Pentru a te împotrivi i pentru a izgoni
i
rul pe- aduce" cwJ r
Sfinii Prini prezint adesea aceast
patim ca pe o forma de nebunie net
Stana Sine hi ierna, vorbind
vizMI aflind când este vorba despre dezndejde,
despre Justeea care vine de Ia
vrjmaa, spune c3 este „plin de nebunie bir

Sfanul lom Casian dac printr un asalt întâmpltor, sau pnn ditente
tmm& c ,

ocazii neateptate, tristeea a avui. putina pun stpânire pe sufletul nostru s

dezndejde (lahtjavtox ^
aoinci zguduie din temelii i ne cufund în grea
judecat sntoasa, iar p«ea înimiM
dtprîmt) mintea"; .dup ce a pierdut orice
ii doboar
*a tulburat. îl face pe om se comporte ca unul ieit din mini (-1
s 71

si-1 prSbot^W într-o dispt'iLire dureroas".

devastatoare. Astfel în Cartea iui Jsus

Efectele patologice ale tristeii sunt
Sfântul loan 1

muli i-a omorât întristarea (Sir. 30, 2 >.

'

Sirah st scris c3 ,% 1

vtmtoare
Gur de Aur nu se ferete sa spun „o mare tristee este mai c 11 75
pentru noi decât loviturile vrjmaului .

wflet
Nu numai c o stavil în calea binelui^ ea i aduce în
„întristarea este
rutilor
Sfanul Nil Sorski o nutrete Rdcina tuturor
.

mulime de rele
urmri dat lsat sa
Pe lâng faptul c nate dezndejdea
produce atitudini
si relele ei este

înc de U primele ei manifestri patima tristeii

ae dezvolte,
» ru," ranchiunos, " plin de amr-
ramase. ffcftnâii-l pe om morocnos
în felul acesta, relaiile omului cu
seme-
70
ciune^ pizma, lipsii de rbdare P
1

nii si suni profund tulburate/

« Cf. Sf. Ijmii Ori*, A»»*»* **i«W'. IX, 2. Sf. emu Gur de Au* MM
™ PG 79. I5SB; I58C. Sf. fcnac SfcuJ, Orr^^/^7.^^^/^, 19.
12
* »««u&
"l
,
; Hto I

* St loun Gur & Aur, t W* Teodor celc&pt, l I &**»$

^pune cu <sa e*re o
>
c plaga a
-

« projJti fe fon, LXXVllI. I. De uscmenea. ci

tuflLLiLni (Otiutti ia sta fi ti. Vi, I).

lan Ga,3 de Aur. GftW .*#.«• A«*A 1. 1

•'
S£SSfa »to-/»n-"'. IX. I . Cf. Sf.
J
rtrr Stttjtririr Ast:eml, l 1.

Ev^inic. Despre e*i# Gp* /Wrmi ofe

"" riialtipi, 1 1.

:
-
ftegula, V. .

1h
Sf. Grigorit cel MiU'e, CotMwtttriit la hw.
XXXI. 45.
77
thidftn,
" Ihitletn.

"SI. loan Cusîtin, fo& ezft

hidtsm.
''

1,1
Cf r7>KrWj. 4
165
 Descrierea* manifestrile i felul in care .te prmlar hulite s-f ti rimate

S mai notm faptul c, asemenea tuturor celorlalte patimi, tristeea întu-

neca sufletul"- i orbete mintea, tulburandu-i puterea de judecat.**
Unul dintre efectele ei specifice este în greu un rea sufletului M Omul, este ,

Kfl
prin ea cu totul lipsit de putere, devine delftsator/* la$ paralizau du- orice r i

7
Jucrare/ Mai ales acest din umi;î efixl t'^tf daistîbrl tic grav, pentru ctl-t
lipsete pe om de dinamismul necesar duhovniceti, îl face
în lucrarea celor
14

sa piard rod ui eforturilor sale ascetice, M rpindu-i rugciunea 'V maî ales
atunci când tristeea urmeaz fptuirii pcatului.

Cf, Sfântul Ioan Scararul* Scara, Cuvântul 26, Cuprinsul pe âcurt.. ., 9

11
Cf. Evagrie, Despre ceh opt duhuri ale ifimritii. 32.
Sf IsLiac irul, Citvittte tias'ptv twvuintâ 8 L
|S

Cf Sf Giigorî* Mare, Cmneutariu la Iov, XXXI. 45, Sf. Nil Sorskl, Regata, V.
cel
"
Sf Cutau, OmvrMri duhovni&ftl, V, IC.
Ecilixi
?
Idem, Af'zamhftfli-' mnstireti, IX. II. Sf, Nil Sm\ki, Hf^ida, V.
* Evagrie. C&trw. monahi, 56, Ct Desp#e C4te apt duhtai ale ramai i, J J

H '

Ct Sf loan Scorarul. Scam. V, 9. I I

166
 7

Akcdia

Afcedia (&jcr|5ta) se înmdcte cu tristeea' atât de mult, încât tradiia asce-

tica apusean, aJcrei inspirator este Sfântul Grigore cel Mare, Ie pune
laolalt, socotindu-le una si aceeai patim, 3 Tradiia rsritean îns face
deosebire între ele, privindu-le la doua patimi distinctei
Termenul ritKTiSttt a fost preluat în latin sub forma acedia, greu de tradus
în limbile moderne în chip simplu
complet în acelai timp. Cuvintele $i
1L
Jene &au „plictis", prin care el este adesea redat, nu exprimft decât o parte
din realitatea complex desemnat de aceast noiune,
Aktfdia corespunde, desigur unei anumite stri de lene 4 i unui aoi
de
plictis, dar alturi de acestea ea mai cuprinde i lehamite, sil.
urat, lâncezea-
l, moleeal,' descurajare/' toropeala, lips de grij, amoreal, somnolen 7
- akedin hnpingndu-1 pe om la somn M rar ca el sa fie cu adevrat
obosit" -,
îngreunarea trupului/ ca i a sufletului, 13
un sentiment de insatisfacie vag i general» astfel încât pe
Exista în akedie
omul aflat sub stpânirea acestei patimi mi-l mai intereseaz nimic, gsete toate
lucrurile lipsite de sens i fr
rost i nu mai ateapt nimic de la via. 11
Akedin îl face pe om nestatornic cu sufletul i cu trupul * Mintea, incapa- 1

bil de a se fixa, trece de la un lucru la altul, îndeosebi când este singur,

'
banCasinn, Aezâmintete mâtitflreti, X, 1.
Cf. Sf,

]
Cf. Sf. Grigore ce]
Mare. Comentariu ia iov. XXXI, 85.
în afLira de Evagrie i Sf. lo;m Cusiun. &e vedea 2u"r Sf. Attuiasic cel Mare, Viaait

Sftmiuhii Antuma. 3-5; Paladie, Viaa Sfuimihti tom Gurii âe

(în fr. £d Col hm
Imnn- Norton, p. 133); Sf. Maxim Mrturisi tonii. Capele tîespre dmgosîe.
I, 67: Sf.
faun ScAkmiI, Seara, XUL
C\. sf. loaji Casiiui, Convorbiri duhovniceti. V, 16,
'
C£ Hermu, rsfomL Vedenia Iii, 19 < ! 1), 3,
'"
Sf. Sirneon Noul Teolog, Ofis 225 de capete teologice pi practic?, 66.
1,
'
Cf. Sf. bun Gurii de A ar, Convorbiri duhovniceti. V, J6.
K
Cf Sf. Simeon Noul Teolog. Cefc 22.5 de caprfe..., 1, 7] . Sf. Loun CssltSL Convorbiri
ikmovnlteii, V, II.
"Cf. Sf. ÎOAn Scranil, St ara, XIH Si I .

J
Cf. Sf. Aracul e, Epistole. 19 Sf Simeon Noul Teolog, Ceh 225 dt titpete T 56
7 Sf. toan Scârui-ul, Scara, XCTT
1 .
I .
H

'
Cf St. (ftiinc irul,, Cuvin?? despre nevoin, 8.
| Cf. Sf. Dtttdob iii Foi.iceei, Cuvânt tac€ttc
tutâââ Cttp***, 5S. în n
Cf. Sf, loan G&[im.Aesnmuiteii>HvlnâittirBti. X, G. Convorbiri duhm*rticei. V,
'
16.

167
 0CKri*T*a> twwfestârite xifehti în mre &p*Ot$U£ boklr spiritual

omul nu mai poale suferi s stea în locul în care se tifla, patima împingându I

sa ias * i s colinde prin

3
alte locuri. Adesea ajunge hoinar, rtcind din loc
n
în loc.

în general, ea îl împinge pe om s caute cu orice pre întâlnirea cu cei-

lali." Aceste cu totul necesare, dar, Târât

întruniri nu-i sunt. obicei iv vorbind,
11
pentru a le îodiepr
de patima, el le resimte ca atare, cutând pretexte „bune
tai-' Relaiile sale cu oamenii sunt cel mai adesea
uuratice, întreinute prin

vorbrie deart 1 K
h
nscuii dintr-o curiozitate fr rost. 1
''

Se poate întâmpla ca akedta s

nasc în sufletul stpânit de ca un mare dez-
10
gust faa de locul unde sade; îi ofer motive ca fie nemulumit de el i-1 face s
sa cread. în mod iluzoriu, ca In alt parte i-ar fi mai bine
îl
Jl face tânjeasc s
10
dup aJte locuri, unde ar putea g^i mai uor cele de nebu^ * Akedia poate,
de tisemenea, s-1 fac pe om s fug de lucrurile pe care
le are de împlinit, mai

ales de munca sa, de care îl face s fie nemulumit^ împingându-l s C[m ^ îlt ] w
activiti, care, crede el, ar fi mai interesante si l-ar face fericit.
care, alturi
Toate aceste stri legate de akedic sunt însoite de nelinite,
de sila de toate, constituie o caracteristic fu adu mental a
acestei patimi/"

Demonul akediei atac mai ales pe cei dedicai vieuirii duhovniceti; el

încearc s-i întoarc din caile Duhului, le împiedice în orice chip lucrarea s
de la pravil i de
pe care o cere o asemenea via i mai ales sâ-i deprteze
la nevoina ascetica," s le tulbure linitea i nemicarea care o
struina în
înlesnesc? Astfel, Sfanul loan Scararul o prezint ca
6 pe o „lâncezeal a
sufletului, o mokeal a minii în nevoin, o scârb
fa de fgduina
17
Ea II face pe monah „lene si neînstare de nici o munc
11
clugreasc ,

H Ctmvoihiii duhovniceti* V.
Cf Sf, lotin Ctttiitn, 1 I .

ls
Acesta se pcmlc face i cu închipuirea, si în realitule. Gf. Sf loan Oisinn. Cv/tvor-
hin duhovmre^i, V, 16; Aeztîtnintete whmxtir^fi, X. 6.

'*
Idem, A?e&i!rHnt< It> itimtxtîreti, X, 2 (3). J

17
Ibulttm.
Idem, C< mvnrkifi duhovniceti, V, 16.
|: "

-"
Cf, EViigiie, Tmtatut prve:iit:. 12. AntirelicuJ. VI. 26. Sf. laan Cuhum, Aesfomefo
tMtmi.stitvîi, X,2(l). ,

31
Cf. Sf. loun CLisitkfi, Awaminteie mnstireti X, 2 (2). Sf. Arsenic, Eptmte. 57,
" Tmfatutftmctk, 12. Cf. Aîitîrericul, VI. 33.
fivagrt»,
" Ibirtem,
* Juedium vltae ffvc onxttttis wr-
Sf. loaa CasiEiii u definete în mai multe rânduri Cfl

dh" (Amâmbuele Ctmxwbhi duhovnicii. V. 2>. A » ve-

mâttâstitttfi* V, l; X> l,

asemenea, Cttmwhiti duhovnici. V. 16; XXIV, 5. Aezminte

Lte
ninâsh-
ifeti,

n'sii. X, 2 1(3).
:!
Cf, Sf. Sirneon Noul Teolog. CWfl 225 dt cap¥Uf... t 1, 66; 7 1 .

-f
Cf. Sf. Icuri Stiii'urul, Aezmintete ntânâstireU, X« 3.
27
Stm, XIII, 2.

im
 Akedia

înuntrul chiliei, uemailâsndu-l sa stea cas i s se dedea cititului \ 1?

în
1

Robit,;! de aceast patim, mintea lui „devine lene i neputincioas Iu orice

19
lucrare duhovniceasc";' monahul ajunge trândav Jn tot lucrtil lui Dumne-
KgaLl^ el nu mai dorete bunurile viitoare
31
i ajunge chiar sdispreuiasc
bunurile duhovniceti^ Toi Sfinii Prini vd în 2
akedie principala piedic
in calea rugciunii." Sfântul toan Scrarul arat akediu, ,, lâncezeala sufle- c
teasc' \ este „plictiseal în citirea psalimbr..., neputincioas în rugciune". 34
„Dracul trândviei obinuiete s
rzboiasc de cele mat multe ori mai ales
pe cei ce au înaintai în rugciune sau pe cei ce se sârguiesc în ea'\ spune
Sfanul Simeon Noul Teolog.
11
Bi arat mai a ies la ceasul rugciunii c
acesta aduce toropeal în suflet i în trup, împingndu-l pe monah la somn:
,,Când nu se face cântarea de psalmi, trândvia sufletului nu se arat. Iar
când se sfârete pravila, atunci se deschid ochii*', spune Sfântul ioai Scra-
jh
rul Dar ,,când sosete vremea rugciunii, iari se îngreuneaz trupuJ.
St.'ind ]a rugciune, îi scufund pe clugri iari în somn si le rpete stihul
din gur cu cscaturi necu venite ".^
Este întru totul adevtlrat ca akedia lovete mai ales pe cei care se strdu-
îi

iesc atf se supun unei asce/e duhovniceti statornice, care -i reduc îa uierul
necesar activitile i ieirile în afara chiliei care y
caut singurtatea i linitea
depline; m omuî mai mult viaa i se însingureaz
cu cât îi rânduiete
pentru a se dedica rugciunii curate care-l unete cu Dumnezeu, cu atât mai
mull este încercat de aceast patim de care au a se teme mai ales sihastrii.
Dar ea nu-i ocolete nici pe cei care triesc fr nici o rftnduial i neavand
itici o grij de sufletul lor. Pe acetia îi atac sub alte forme- cum arat Sfan-
ul Isaac SiruL „cei care petrec în faptele trupeti sunt cu totul în afar
aceste ispite); dar tor le vine trândvia care e vdit tuturor". ™

Aceast akedie iaforma unui sentiment adesea nedes inii, de nemulumi-

re r de plictiseala! de oboseal, de sil de sine i de. viaa^ de cei din jur, de

w Sf toan Castori, Aezuinmta.îe niânâstiretii X, Z ).

.
{ I

'

Ibidttrn,

Si Jsijllc Sinii, Cuvinte despre ttevomâ. 2G,

*"
-Sf. Di.'nloh rtl Fotieeii, < 'avânt ascei* în o sul de p.tts, 58.
"'
Ibidciri
"CI Sf. ALSenk\ Lpixioh , 19. Sf, liane Sin.iL Cuvinte cksprt m'vainfi'i, 57.
4 .VYi/II, XI ti, V
55
t 'd« 22,S de capt<;.,., I, 1\ Cf. 66.

""'
Ibideith 5.
|l{

Cuvinte despre, uevoina, 57,

' Cf. Sf. Dinrtoli al Foi ceti: „gândul tritadJUviei.» îi înfieaz i vitta aceasta trec-
toare, ca ncavâtul nici un roi" (Cuvâni ascetic hi 100 de capele. 58).

169
 4

Dwerierm. mtmtf&târiU ijelut fel am $* 1

prtrritir bolile spiritual*

.*" Ei sunt. de aseme-

locul în care vieuiesc, de munc i
de orice activitate
nea, cuprini de o nelinite fr
motiv, de o anxietate generalizat, sau chiar
aici, cad într-o state de
de o stare de angoas, temporar sau continua. De
generala i constant,
lâncezeal, de toropeal fizic i psihic, de oboseal
Adesea, pe lângS Toate
nemotivat, de somnolent .sufleteasca i trupeasca.
sa fac mai multe
acestea g parc* pentru a te înruti, akedia îi împinge
lucruri deodat, umble fr s
rost dintr-un loc în altul, s se întâlneasc cu
1

oameni care nu le sunt de nici fol folos i, în general, s fac

tot ceea ce le

pare lor c
iar putea scpa de nelinite plictiseal, de singurtate i de ne-

mulumirea pe care o poarta în suflet. i crezând ei c astfel mulumii

vor fi

vor regsi, de fapt se înstrineaz tot mai mult de sine i de

i în sfârii st*

datoria lor duhovniceasc, de adevrata lor fire i

de menirea lor, iar prin

aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevrat deplin i

netrectoare.

la cei care duc via ascetic, atacurile acestui demon i

manifestrile
„îndeosebi în jurul orei ase,
acestei patimi se înteesc în jurul amiezii.
scrie Sfântul loan Castan. îl tulbur pe monah
nite friguri, care revin la anu-
sufletului bolnav fier-
mite intervale i, la orele obinuite acceselor, produc
bineli violente în sfârit, unii btrâni spun acesta este duhul cel de amia- c 11

za, pomenit în Psalmul KT* Printre aceti „btrâni se afl i Evagrie, care
«demonul de amiaza».,
spune c: „Demonul akedîeu care se mai numete i
se npustete asupra clugrului pe la ceasul al patrulea
44
i târcoale sufle- d
"
tului pan pe la al optulea" ceas"

Ceea ce distinge esenial akedia de tristee este faptul

în mod ea nu are c
un motiv precis, sufletul fiind „tulburai fr
de noim", cum spune Sfanul

loan Casian
4
Dar dac ea nu are un motiv precis, aceasta nu înseamn
* 1 ea c
citatele de mai sus,
nu arc anume cauze. Etiologia demoniac, cum o arat
este preponderent.
47
Lucrarea diavolilor presupune totui un teren prielnic,
pentru a se putea manifesta. Sfântul Talasie arat
Iubirea plcerii i întris- c
tarea cea dup lume duc cu uurina la akedie.^
„Trândvia (akedia.) vine din
de iubirea plcem".
neglijena sufletului, si e neglijent sufletul care bolete

.Iu
Cf Awu Pinwrt: .Trilndivin (t peste ut Itacepulul" ™
HftfcPI* P^1 Avva P^Jf J?9)
41
loan ScSrrtrd o iftutazâ în acelai moment (Scata. Xltl, 5*
ta amiaz. SfilhUii
41
Aezimimteir mn&tirtfti, X, 1,
43
Oro 10.
•4
Q ra 1

aceast expresie
4S
pmrtin, 12. în capitalul 36, Evagric se folosete mwiaî de
Tntiatitl
„demonul <le amiaza", penlru I desemna nlcedia,
*AsezSmfatodBrnântfiriitiX% r ,
.

* A se vede*, de asemenea: Purafhi&t *' 150 <fr tapete... h Sf. Maran? Eglpteamii,

125. Sf- Nil SoT^ki. Regula, V.

170
 Akedia

spune iari/™ Sfântul Mucarie Egipteanul pune akedia pe seama lipsei

el
1
de
credin.^ Iar Sfanul isaac irul arat ch a monahi .trândvia
vine din
îm prt ie rea c uge trii".' 1

Descrierea tulburrilor aduse de akedie, pe care am prezentat-o

puiin mai
mainte, ne foglkiu» s-o privim ca pe o boal a sufletului
asa cum o i soco-
tesc, de altfel, Sfinii Prini/

M ultime* nenorocitelor ei urmri pentru viaa sufletului nu fac decât s

întreasc aceast convingere.
Una dintre ele, Fundamental, este întunecarea în întregime a
sufletului;
akedia întunec mintea (voxf i o orbete, aruncând 14
sufletul în bezn.
Astfel, sufletul m\ mai este în stare s cunoasc înelesurile duhovniceti.
„Cu adevrat sufletul care a fost
rnit de sgeata ucestei tulburri, istovin-
flu-ft, este îndeprtai de [a orice contemplare a virtuilor
si de la vzul sensu-
1
1
rilor spirituale spune Sfântul loan Casian/ Dar urmarea cea jyieu grav esle
,

c aceasta patima îl deprteaz pe om de la cunoaterea lui

Dumnezeu,
Uiifindu-1 în trândvie i netiin/*
Sfinii Prini arat iari c akedia, care este o lâncezeal a sufletului" i
8
o moieseal a mintii/ stinge flacra duhului/ ducându-1 ,J

la neglija"" i lips
de cu™ j.'
J
Dac se însoete cu tristeea, o sporete/'* i atunci omul ajunge
USOT la dezndejdea Tot din ea ies gândurile de hula w i cugetrile nebu-
neti împotriva Fctorului."' Alte urmri nenorocite sunt în vârtos area inimii

* Ibidet DL. 51.

Pumfntza în 150
'

&
capete^, hi Sj\ Macurie Egipteanul, 49.
Cuvmte despre nr\>oîn^ 33,
;
Cf Sf Iouji Casian, Af*$tnmfc$a rnâristiNqrit, X, I; 2'. 3; 4; 5; 7; 23. Evfigrie,
/>
itpWWle <>i>! duhuri ale mutaii, 13-14. Pamjhmi m 150 de tapete... h Sjl Mwaiie
Egipteanul, 40 Miixim MKrUiri sitarul, Capele despre dragoste, 1, 67. Sf Utftac
Sf
irul. Cuvinte despre nevoin, 46, Sf Tuhuie. Capele.. III 5 I
it

^ Sf, Siraeoa Noul Teolog. Cete

225 de capete..., \, 66.
? CI Sf, loan Cushin 1 Aeihutitete mânâitlreti, X. 2(3, 9). Sf. Simeoti Noul Teolog,

Cete 225 de came... I, 7L Sf. Isaac irul, Cuvinte despre

,,
nevoin, 57 (..vine peste el
iimirieric peste înEllneric >.
" Aezrwufei? wânsffi-efti* X, 4.

Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de ospffie^ I 7l. Sf loiui Sciranil. &**& XII!. I
J

iv
Sf. Sini eon. Noul Teolog, /or, dfe
Ct rbidew. I, 66.
n|
Cf. tfjfVA™, 72.
''Cf. Sf NilSorski, ,&#«&, V.
r,h
Sf. Simuon Noul Teolog, foc. r/f,, 72.
* Cf, f^afen, 66. Sf Nil Sorski, Regula, V.
1,1

Sf. Sinieon Noi ti Teolog, fott. r*/., 66,

171
 Dvsvrii'rr.a. mtm^tMh i frtut Ut cartr .w fwttitr htttitr spiiitutih-

i manierei grabnic/*' Tot din ea, spune Sfântul Isaac irul, „vine duhul
hT 1

ieirii din mini, din care rsar zeci de mii de ispite \

patima
Spre deosebire de celelalte patimi de cpetenie, akedia nu nate o
anume, cci ea le aduce în suflet pe aproape toate celelalte patimi.(,h A
cest >,

demon nu este urmai îndeaproape de nici un a Inii", spune Evagrie, expli-

când în alta parte c
sandul akediei nu este urmat de altui; întâî pentru c
este un gând apstor, iar apoi pentru are în el mai toate gândurile (re- c
ley\ Toi aa spune si Sfanul Maxim Mrturisitorul:
'
(l J „Moleeala (akedia)...
stârnete deodat aproape toate patimile". Iar Sfanul Varsanufie
scrie ea 711
c
„nate tot râu!",
71
De aceea, Sfântul Toan Scrarul socotete akedia este e
72
".moartea atotcuprinztoare a monahului". Iar Sfanul Simeon Noul Teolog
7
spune despre ea ca este „moartea sufletului si a minii". * încheind astfel:

„Dac Dumnezeu i-ar îngdui s lucreze împotriva noastr dup puterea ei,
1 '." 1

nici unul dintre nevoitorinu s-ar mântui vreodat

în faa mulimii ;icestor rele pe care le isc akedia, Sfinii
Prinii spun ca
x
cea mai gîfca
ea este cea mai apstoare i mai greu de îndurat patim.
7"
si ca „nu este pal inia mai rea
dintre „cele opt întâi stttoare ale rutii"
decât dansa
11 .' 7
Sfântul teaac irul spune c ea este pentru suflet „gustarea
7"
gheenei".

Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit, akedia nu

consta
Sfântul Maxim Mrturisi-
în reaua folosire a unei anume puteri a sufletului.
torul arat c
ea le pervertete pe toate: „Toate patimile in sau numai de Suti-
mea sufletului, sau numai de partea lui poftitoare, sau de cea raionala.,. Dar 1
/' Pe de alt parte, ea
akedia se face stpân peste toate puterile sufletului'
nu const nici ia folosirea lor în chip contrar firii, pentru nu are în natura c
cuneneasc vreun bun temei. De aceea, Evagrie arat în cazul acestei c

" Sf Iolui dmm, Cmmxbtii thtfwn-nirrii, V, 16, Sf, tsaac Sîml. Gtofofe dtsipr*
ytfVMufh 46.
f Cih'imr iifsprc iicvatiitl 46. Cf, -W
hH
Truhittil practic, 12,
* mtadt* ta Psalmi 1S9* X PG 12* 1664B.
"'

Capete efaipfv dtv&oxte* 67.

,l
l,

71
Scrisuri tittiwvtiice-ti, 13.

' ( W*- 22$ de. capete. I 74.

7-1
Widetn,
" Sf. Muxini M iii ii ni si toni I. Capele tlr.tprr dmgtwte* I. 67.

iran Sdmirul. Svam, XUl B.

lh
Sf.
77
AprfJTPftmc suria alfabetic, AvvnFimcn, 149.

7
Capete tlwpw &*&&*> \. 67. Cf. Evagrie, Tâhiiii* ta Psalmul I i% X PQ 12. 1664.

172
 Akedkt

patimi, firesc {Kaid $ixj\v - conform naturii) e&te si nu o ni deloc .^ într-un

anume tel, ea e&te pe de o parte, amorire $i vlguire, iar pe de alta" parte,
h

ziipcire i
neorânduiala a tutu roi puterilor sufletului care sunt de folos în
Viai duhovniceasca. Sfântul Talasie arata limpede ;kv;i i;i dualitate, atunci
când o definete ca „neglijena a sufletului ", Akediui ar putea fi privit ca
lips a „zelului" duhovnicesc cu care a fost hamit primul om i pe care îl are
i omul înnoit în Hristos, lot ca dar al Sfântului Duh. pentru ca s-i poala
astfel împlini cu râvn fierbinte lucrarea duhovniceasc,

foe&prv: cele opt gânduri ale riiutdfii, 13,

 s

Mânia

Patima maniei (bpyfi) pornete din puterea irascibil a sufletului (Quuocj

i cuprinde toate manifestrile patologice a ie agresivitii,
Puterea irascibil, aa cum am vzut, i-a fost dat omului ta crearea sa i
face parte din însi firea lui. Potrivit Proniei dumnezeieti, ea era meniri
s-1 ajute pe om sa lupte împotriva ispitelor i a Ispiti tom iui i ca sa se fe-
reasc de pcat i de rutate. Aa se defineau, ta origine, finalitatea ei fireas-
c i folosirea ei normal, Dar, aa cum am artat, prin pcat omul i-a schim-
bai rostul firesc i, în loc de a utiliza aceast putere a sufletului pentru a ye
împotrivi Celui Râu, el a îndreptat-o contra aproapelui sau, folosindu-se de
ea contiEir naturii. Aceasta face din mânie, sub toate formele ei, o patim i o
boal a sufletului. Toate aceste aspecte fiind deja pe larg dezbtute în prima
parte a studiului nostru,
1

nu vom reveni aici asupra lor

M (inia se vdete a fi patima ori de câte ori ea se îndreapt spre semenul
nostru. O
2
asemenea mânie nimic n-o poate îndrepti.' Omului se cuvine i s
se mânie numai pe CeJ Ru, iar nu pe cei înelai de acesta, cci aa cum r

spune Apostolul: „lupta noastr nu este împotriva trupului i a sângelui, ci

împotriva începtorii lor, împotriva stpân lor, împotriva st pani terilor întu-
ii

nericului acestui veac, împotriva duhurilor rutii, care sunt în vzduhuri"

(Efes. 6, 12). Pcatul trebuie urât, iar nu cel care pctuiete. „Urte boala,
1
iar nu pe cel ce bolete înva Maica SincliticfUEt.
1
',

Mania despre care vorbete Uadiîa ascetic nu consta numai în manifes-

urile violente, exteriorizate, cane sunt numite asa în mod obinuit i care
sunt, in general, trectoare i-i afecteaz în mod special pe cei tare au un
temperament coleric, Sfinii Prinu privesc ca ptimai pun sub acest nume
toate furmek de agresivitate ale omului, exteriorizate sau nu, fie sau
ascainse, grosolane sau subtile, i care. în general, sunt îndreptate împotriva
aproapelui. Astfel, k
p«. lunga ci-lm cc kc nuntete în chip obinuit mânie, i
care conEtiituie manifestarea ei exteriorizat, vizibil l violent, forma acut

'

în cap, 3, J,
:
Cf. Evagrie, Cuviiiu despm nigâciiint;* 24. Sf, Ioan C^siafl, AezmHinfefr trtfittmti-

reii, VEI, 2L; 22.

'

S{tt>Ji&xM?. r scrin tiJftibetitfîL Sinditichia. 23.

174
 Mânia

u izbucnete i se dezlnuie
primii, în care mânia 1
Sfinii Prini disting:
,,
V
asentimentul CllfiV) - cure este o mânie mocniii", interiorizat i ascuns, , t

ture are cei temei amintirea unei jigniri, a unei umiliri a nedreptilor suferite
-, ranchiuna {jiVTpiKcmrt), ura {nurot;, \tiytoq) i toate formele de ostilitate,

de animozitate, de du^mlnie sau, pe scurt, de rutate. Proasta dispoziie,

acreala, formele mai mult sau mai puin dezvoltate de iritare (bc/u%XLoO i
manifestrile de nerbdare sunt i ele expresii ale acestei patimi/ Tot de
aceast patim sunt legate indignarea i batjocura, tron iii i glumele cu refe-
rire oameni. Putem aduga aici i sentimentele, chiar nedezvoltate, de
la

rea-voinl, de la cele mai grosolane - care se traduc prin rutate i voina

vdita de a face ru - pân la cele mai subtile, caic pot consta, pe de o parte,
în bucuria de necazurile sau de nenorocirea care-] lovete pe semen, tar, pe

de alta parte, în lipsa inii r-i.n ii nu

pentru relele care i se întâmpla sau chiar ii

7
le bucura de fericirea lui. ?n contrast cu aceste sentimente, adesea mrunte,

ascunse i greu de observat chiar de ce! afectat de ele, formele extreme de

rt
violenii, ca rivalitile de tot telul, brâile, loviturile, rnirile i chiar omuci-
derile
1
'
&au rzboaiele, deriv tor din patima maniei, în sensul larg dat acestui
cuvânt de tradiia ascetica. Mulimea strilor i reaciilor sufleteti legate de
mim ie ne ajuta s înelegem faptul c ca îl afecteaz pe om aproape în
permanena, ca i celelalte patimi, de altfel.

Sfinii Prini observa c în orice form de mânie omul încearc un soi de

plcere, care-l face s struie în ea. Astfel, Sfanul foan Gur de, Aur zice:
„chiar de ar avea de suferit.de pe urma purtrii sale, îndur totul cu uurina
numai i numai ca s- i împlineasc aceasta* plcere a sufletului. plcere C
este aprinderea mâniei; o petrecere care muncete sufletul mai cumplit decât
filueerea trupeasca, rvind
toat sntatea sufletului* 10 "Sfanul loah Scarn-
rul spune i ej, atunci când vorbete despre inerea de minte a rului i despre

mânia care o însoete, c

este ca un „piron înfipt în s urlet, simire neplcuta.
iubit ca o dulcea a amrciunii"." Avem aici îns o legtur de ordin
secund tir cu plcerea, care ne arata cum aceasta întreine mânia (i mai ales

1
Sf. huni Dcimaschin, Dagitmtica, II, 16.
1
A e vaiei, de exemplu; Efes. 4, 31; Col. 3, .8. Hi. loan Diunaschin, /w. cit. Evtigrie, Tm-
u\iul practic
Sf, I
Scm, VTH, 5. Sf. Isihii Cusiun, A.czw mutat? mi-
] laiui Scîiriirul,

ndxfiwfti, VIU, Convorbii duhovniceti* V, 9, Avvn Dorotei. ftiviJaiuti d? suflet fafo

dttxirt, VIU, 89; 91; 93. Sf V uile cel Mare, Omilii, X. împotrivii, celor ce &e mânie.
T. Awu Pomlei, iwfi$ltimdehiifcifolvxitvitf?..V vl 90. Hcniui, Patâmil Pon urcile. V, X
'
(
i

Cf. Avvti Dorotei, învaturi df wlvf Jo!oj;ittHire.. VII, 9?.

"St V im le cel Mare, fac. Hi.
Ia;m Casiiin. CoftV&rbiri duhcYnkvfit
ihiilntt. Sf. V. 16. Sf. Iqhh Guisî de Aur,
tf/.'\tfu Ut MfliH, XVI, 6.
'

Dv.tprt* prvoi?.^ 1 \ 10.

' 1 L

" Svtmt, IX, 2.

m
 Descrierea, inanijesiârtle: $i Jelui în vom se produc bolile spirituale

cu dorina de rzbunare), dar nu cuin o produce. Originea diverselor mani-

U'stri ale acestei patimi poate fi aflat în legtura iniialii i mai profund
dintre ea i plcere. Evagrie, reluând cuvintele unui monah îmbuntit arata
ei „pai tea ptima &e lupt tot timpul ea s dobândeasc plceri
1
'. 12
Sfântul
Maxim Mrturisitorul
1
*
Î Avva Dorotei
14
vad i ei n iubirea de plcere f^i-
Xr&MoO principala cauz a mâniei, Mânia se nate în om arunci câni vede
plcerea râvnit, * dar i alunei când d se simte sau se
1

ca nu poate ajunge La

teme sau chiar este lipsit de plcerea de care se bucura

când „iubirea tru- i
lr
Mânia sa se pornete
'

pciiscii de sine (^i^ot-uria) este lovit de durere",

atunci împotriva celui care ]-u lipsit de plcere sau i se pare la lipsii de ea c
sau care constituie o ameninare la adresa ei sau se pare i-o primejduie- i c
te. De aceea Evagrie definete mania ca ,,o pornire împotriva celui care a
greit ori se crede c ar fi. greit cu ceva".
17

Plcerea simual legat de dorina simui;ilii. Dorirea celor materiale

este
i alipirea de ele sunt, de asemenea, cauze fundamentale ale mâniei. Aceasta
ne face s înelegem o alt afirmaie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi
retez plcerile ca s înltur toate prilejurile pi ii ptimae", 1
* ca i ceea ce
spune alt parte: „în urmau du -te împotriva mâniei, nu vei suferi nicioda-
el în

t pofta". SfntuJ lssmc irul scrie în acelai sens: „Dac suntem atrai une-
Ly

ori de ceîe supuse simurilor (prin care ia uneori i iuimea prilejul spre o

pornire contrar firii) f... ), prin aceasta prefacem blândeea fim în slbti-
cie '.^ Sesizm aici ecoul cuvintelor Sfântului lacov: ,,De unde vin rzboa-
1

iele i de unde certurile dintre voi ? Nu, oare, de aici: din poftele voastre ca li-

se lupt în mdularele voastre 7" (lac. 4 ). t 1

Din pricina iubirii bunurilor materiale i a plcerilor pe care le produc ele,

i pentru c
le prefer pe acestea bunurilor i desftrilor duhovniceti^ ajun-

ge omul s cada în patima mâniei, cum arat limpede Sfântul Maxim Mrtu-
risitorul: „am
mai mult cele materiale în loc de porunca iubirii i,
ales
îngrijindu-ue de ele, ne rzboinicii oamenii. Se cuvine deci punem iubirea s
"/ 1

de orice om mai presus decât cele vzute i decât însui trupul Tot el mai
1

spune i c
„noi nu putem sl-i iubim pe cei ce ne ursc, fiindc suntem iubi-

'"
Trttfttliff pnaatic, 99.
1
( dragoste, 5
'&iwti* despre, 1, I .

1
fnvââuri d& sujlei iohsitoar* XE + 131
fi
CF. Maxim Marcuri si tonii. (
'upe.te despre itmgvste, III, 20, SF. AMna^ie cel Miuit,

CuS'ânt îtttpotriwt fli?itffit\ 3.

u '

Sf. Miixim Mâi Iun ni iar al. Râxpwi.uiri cdfre Tutori? Pmlog. i,

'
TrtiMliit pUiCtlr.
'
I I .

Ihiitem. 99.
ig
CuvUnt despre ntgâciime, 27,
'' (
'm'iiu# dasprv ttevttbteh 27.

176
 Mânia

lori de rnaLerie i de plcere i le punem pe acestea mai presus de porunc.

Ba de multe ocolim din pricina Eicestora i pe cei ce ne iubesc'", 13
ori
Iubirea celor materiale i goana dup plcerea legat de ele se manifest
în mod diferit, aa cum am vzul, în diferitele patimi Potrivit tradiiei asce-

tic*, exist trei mari categorii de patimi sau trei forme principale de iubire a

lumii, care sunt pentru om pricini de mânie,'

11
arunci când îi este rpit pl-
cerea capei vine de la ele, cilnd se simte ameninat s-o piard sau când este
împiedicat s-o dobândeasc: lcomia pântece] ui (patima gastrinwghiej); 1*
iubirea banilor i a bogiei sau în general a bunurilor materiale (patima ar-
35
ghirofiliei i pleonejciei); iubirea de sine (cenodoxia^' i mândria27 ).
insa acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei, cele mai frecvente
i mai rus pandite, cci ea poate avea numeroase alîe cauze, pe care nu oricine
le poate sesiza cu uurin, aa cum arat Sfântul loan Scararul, care, vorbind
despre ele, se exprima ca un adevrat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-
eala trupurilor este una, dar multe sunt pricinile înfierbântm, i nu una, la
fel i micarea mâniei dar poate i a celorlalte patimi, au multe i
fierberea si ,

felurite pricini i prilejuri. De aceea este cu neputin a hotrî despre ele

Într-un singur chip. îmi dau mai degrab un prerea despre sârguina plin de
grijii cu care trebuie s caute fiecare dintre cei ce bolesc de ele felul tmdui-
rii lor. Cea dintâi tmduire ar consta în a cunoate cineva pricina patimii lui.

( jci odati pricina aflat, noi, cei bolnavi, vom afla i leacul tmduitor prin
Dumnezeu i
1
purtarea de grija a lui prin iscusina doftorilor duhovniceti 'r*

în afarS de patimile pomenite mai sus. trebuie s mai numrm între prin-
cipalele cauze ale maniei i patima desfrânrii,^ ca i prea multa odihna" a
trupului.
,u
Aceasta din urm poate fi pus în legtura cu etiologia mâniei
dac o privim ca pe o lips de cumptare: dând prea hran trupului muM l
odihnind! i-l peste msur, îi furnizm un „capital de energie care poate
1
'
fi

uor folosit la întrirea puterii agresive a sufletului, în acelai timp produ-

cându-se o slbire B trezviei duhovniceti i a voinei, care o pot controla i
stpâni.

Ilwit'itt, 8.

Cf Evagrie, Cttp&tt despre dewiehireit patimilor \i a gânduri tor, I: Epistola ^ 39;

Antneticul. D*$prt> mânie, 30. Sf. laun ScEniruL toana, VI II; 36; XXVI, 33.
u Evagrit, fov. <it. Sf, loufl Sc&imuL Scara, VIII, .16. Awa Dorotei. învturi dr
MftgtjbtosUoam, II. 29.
1
Cf. Evagrie. tec, t:it. Sf. lo^n Sciranif, Sram, VIJI, .16; XXVT, 33. Avva Dorottsi,
foc cit, St'. Maxim frtârtLiri-titoriiJ, t\tpr.te (tespr* dragoste, I. 75; 111, 20; TV, 41
* Evrtffit, iot: rit. Sf. loiin Sctiranil, Sctira, VIJI, 36. Ayvll Dorotei. hntiutstii itt< .\ttflrt

fi}foxiftxtre,Xi tOE. Sf. Maxim MitLirisitorul, Capete de&pte t&uwte, III. 20; IV, 41.
'"'

Sf Iu Lin 5 crrui, Samt, XXVI, 33,

* .sVfrm.VriL 28.
'

Sf losin Scîirjinil, Scam, VIII. 36.

''
AwM Dursiici. Sf'Htirir. !>.

177
 Descrierea, ftumifex tarile i fetid învarwse produc hoiile spirituale

Dintre toate aceste surse ale mâniei, în mod sigur slava deart i mândria
sunt cele fundamentale.* Vorbind despre ur, Sfântul Marcu Ascetul spune;
1

„Aceasta boal îi lovete pe cei cane urmresc întâietatea în ceea ce privete

onoiurile'^" iar când vorbete în generaJ despre mânie arata ca „patima aceasta
se sprijin" mai ales pe mândrie; prin ea se întrete i se face nebiruita"" Alunei
când omul este ranil în amorul propriu, când se simte jignit, umilii, dt,sconside.T;ii
(mai ales în raport cu prereti bun pe care o are despre sine i pe care se ateapt
ca i ceilali s-o- nnprtseasc), el este cuprins de feluritele forme de manie. Ceea
ce pare a fi cauza externa' i motivul ei întemeiat nu eate în realitate decât un
revelator i un cataliza! or al acestei patimi care-si are originea în sufletul supus ei,
în mândria ascuns acolo. „Nu cuvintele unuia sau altuia provoac în noi
suprarea, ci mândria noastr de a ne socoti mas buni decât cel cane ne-a insultat,
preuirea exagerata pe care fiecare o avem despre noi", arat Sfântul Vasile cel
1
Mare. * O dovad a cantmrio este faptul c5 cel smerii rmâne panic &i blând
chiaT atunci când este lovit cu mânie. Prin mânie, prm inerea de minte a rului i
prin dorina de rzbunare, omul caut s-si refac, înaintea celui care 1-a jignit, ca
i în propriii ochi, imaginea pe. care si-a fcut.-o despre sine, la care ine i care
socotete c i-a fost înjosi tei.

Aceste ultime consideraii nu sunt m dezacord cu ceea ce am spus mai

sus, cu privire la rolul pe care-1 joac plcerea în producerea mâniei; omul,
cum vom vedea în continuare, afla în slava deart i în mândrie o mare pl-
cere, care ajunge s
fie ameninat, micorat si chiar distrus cu totul de jig-
nirile i umilinele de tot felul, venite din partea semenilor. Mânia apare deci
si în de revolt în faa pierderii unei plceri, dar mai
acest caz ca o reacie
adesea ca o reacie de aprare a plcerii primejduite sau chiar pierdute.

ca toate celelalte patimi, mânia, sub toate formele, este privit de

La fel

Sfinii Prini ca o boal a sufletului/'' Mânia „este o boal de care firea

1

noastr se scârbete lot att de mult ca de lepra trupeasc' , spune Sfântul

lunn Gur de Aur.
1G

Pentru dereglrile pe care le produce, ea este, In deosebi, socotit o forma de

7
nebunie/ „Nu este nici o deosebire între mânie i nebunie", spune Sfântul loan

Si
Cf; Sf, loan SciînLrtLl, Sram, VIII, 36; XXII, 1

° Despre pocdirtpy 1ÎL

''
Epistola rât re Nicoîae Mtmahuf t 8,
M Oiinih, X. 7 (împotriva celor ce se manie).
in iifurn citatelor cra vor arma, a se vedea: Sf. loan CasiarL Aaeztmunfple mâtmxiiresri,
Vrii, 2; fi. Sf. lowi Gur de Aur. f&cuM h Psalmul 121. 1: Omilii ia lowi, V, 5: XLVIII.
3: Omilii hi Matei, X, 6; LX, 1 . Sf. Mtircu Ascetul, Despre pocâitl, IU.
'
!
'
Omilii hi fapte. XXXI, 4.
7
afar cie citatele cave vor urma, a se vedea: Hering PâstttmL Poruncii V, 2
în t 4.
Metodiu de Oliuip, Bawlwiul, V 6. Sf. Ioan Gur tU* Aur, Tâteure ia Psalmul 12$,
h I.

Omilii ia Fapte, XXXI, 4. Sf. Grigorie cel Mare, Ctmtmîatia la io\\ V 45, p

178
 UHC ei,
spune
Gura de Aur. „Mâniosul este întru totul asemenea unui nebun", mai 4*
1
" CL

„Mania G$te o nebunie de scurt durat", scrie Sfântul Vasile cei Marc,
Desigur mania poate ti privit ea o form de nebunie mai afe în
manifes-

trii* ci acute i violente, i mai ales atunci

când ia forma furiei nestpânite.
Sfântul ioan Scrarul o prive-te chiar ea pe o form
de epilepsie a sufletu-
Sfântul Grigorie cel Mflre, prezentându-ne o descriere mai
11 precis a
lui:
acestei putinii in formele ei paroxistice, ar&tB astfel
limpede ea poate fi c
asimilat unei forme de nebunie: „împuns de boldul mâniei, inima
se zbate,
ochii scapr; omul de-
trupul rimurâ, limba se bâlbâie, obrajii se aprind,
vine de ner&CUnosCUt chiar pentru cei care-1 cunosc.
Unul ca acesta vorbele
tie ce spune. Cu ce se deosebete un asemenea om de un
s nebun ? De
farii
furie pe msura
aceea adeseori mânia pornete pumnii spre lovituri cu o
nebuniei sale. Mintea nu mai este în stare frâiele, cci a ajuns btaia s in
de joc a unei puteri strine, daca furia mieii membrele omului fcându-l
si

sa loveasc, acea&a se înt&mpl pentru înluntrul lui turbarea a înrobit

4'
c
sufletul, lipsindu-1 de fireasca lui putere de stpâniri'
Sfinii Prini arat

adesea, in acelai sens, c

cel care ajunge la asemenea forme violente de
" i putem aminti aici Ieitura direct pe-

ralnie este asemenea unui posedat,

si posesia demonic.
care ei o Stabilesc între anumite forme de nebunie
Putem spune c
mania se înrudete si chiar se identific cu unele forme de
nebunie de posesie demonica pentru faptul
si au în comun un mare numr c
de simptome cu totul asemntoare. examinm în detaliu aceasta patolo- S
gii:, care se vede limpede în formele cele
mai violente ale mâniei, dar cane
poate fi regsita in diferite grade i în celelalte forme ale ei.
Pe plan somatic, mânia, in manifestrile ei acute, provoac
o tulburare ca-
ucieristicfi, uor de observat din exterior. Mai ales la Sfântul
Ioan Gur di-
Aur" i la o descriere tipic a acestei tulbu-
Sfântul Vasile cel Mare*' gsim
Mun-, u.iia
rri a trupului, analog celei prezentate de Sfântul Grigorie cel
i

mai sus. înuntrul trupului, mânia se traduce prin tulburri de ordin 4j

^fiziolo-
41
gic, Formele înbuite i cronice cunosc g ele asemenea dereglri. Toate
'

,h
(foi iii Ia lom, XLVIII. 3.
'•
îhidem. IV, 5.
i!l
Omilii, X. I (împotriva celor ce se mânie}.
Cf- St-am. VT11, 15.
1

' ('vmrtitu)iti ttt Iov. V. 43.

-1
'

Cf. Sf. Vasile cel M;lie, ihmlii. X (împotrivii celor ce (C mânie)*

''
Omilii kîîoarL, IV, 5.
*;
Omiltiti X (Împotriva celor ce se- mânie).
111
Cf. Sf, Ioan Damaachia. Dogmatica* H* 16, Sf. Giigorie de Ntizimz. fymtmmt
XXV, 3540, PG 37. B16A Sf". \'-Mi\\e c.e\ Mii re, (fontii tu ixaia, PG 30. 424 A. Sf. Gri-

muih; di Nyssa, Dtettv fiwe rea tunului, XLI; Drsptr Kitgttrtiuu'u domneasc, PG 44,
I64C; Dialogul despre suflet i înviere. 38. Avv* Dornici, fovafilivi
dt. suflet fitost-
I

fmtriic, II. Sf. Ioan Set

tvrs. VIII. 90. A se vedea, de asemenea: Evtigrîe, Vrutului
rarul, &am, VT1T; 6.
4t
Cf. Evagrîe, Tratatul wiciit\ 1 1.

179
 Descrierea* manifestant? #i felul în tiare se prottw bolile spini utile

acestea tulbur funcionarea fireasca a trupului i-i zdruncina sntatea.

Sfântul loan Gura de Aur atrage atenia asupra acestui fapt, spunând ca „jrit-
dfJ 1

ma vatm5 trupul"; 48 „cunosc muli oameni pe care i-a îmbolnvit mânia \

Iar Sfântulloan Scrarul arma urinrile pe care aceast patim le poate avea
în ceea ce privete modul de a se hrni, ea conducând fie Ili anorexie,
fie la

bulimie.^
Dar mai ales tulburrile pe care mânia le nate în suflet ne îndreptesc s
o privim ca pe una dintre cele mai grave boli ide lui &i ca pe o form de ne-
bunie, „ Mani a obinuiete mtu mult decât cel el alte patimi bS tulbure i zl- s
S|
pceasc sufletul", spune Sfntui Diadoh al Foticeei, i, dup* el Sfântul
loan Scrarul." Mânia, scrie Sfântul Grigorie cel Mane, „tulbura sufletul, îl

„semnând m el zpceala"," „Patima neraionala a

sf&^c^ 1

sfâie i-1
mâniei pustiete, zpcete i întunec tot sufletul", spune Sfântul Maieu
Ascetul.^ „Ea stric sufletul" i „tulbur cu totul starea lui fireasc", arat,
de temenea, Sfântul loan Gur de Aur/ care mai spune despre ea
f
slu- '
c
ete sufletul/ 7 „stric sntatea sufletului mâncând u~î, rupându-i, rozandu-i ,

1 *
toat puterea, fcându-l cu totul nefolositor"
Tulburrile pe care le nate în suflet mania sunt nenumrate. Mai întâi, ea
perturb atât de puterii ic activitatea raional, încât pare omul îi pierde c
*;
uzul raiunii, „Mânia alung silnic raiunea si scoate afar din legea firii cu-
"
getarea", sene Sfanul Maxim Mrturisite ru]. Când aceast patim a (l

, L

izgonit raiunea i a pus stpânire pe suflet, (...) mi-i mai îngduie (omului)
u
c
s fie om, nu mai are ajutorul raiunii arat Sfântul" Vasile cel Mare
11
,

Raiunea ftindu-i „ca i cuprins de beie i întunecat"/ omul nu mai poate

1

judeca corect lucrurile.

01
Aa arat Sfântul loan Casian, scriind c: „atâta
timp cât (mânia) stm ie în inimi, orbindu-ne mintea cu vtmtoarele ei uitu-

™ Omilii'fa Imn. XXVI 4.

'

' Omilii Ui l''ttpTe, VI. 4.

v
Scrirtt,Vm. 16
Sl
Cit fAnt ascetic în 100 de txtpe.te. 62.
61
Scara, Cuprinsul pe scun...< 21. Cf, VIII, 15,
" Comentariu ta iov, V, 45.
51
Ihidem.
^ Kpistolâ ctre Nîeolae Monahal-, 5.
'"
D&pre prvufie, 1T1, 10.
1

Omilii Ictloaii.XLVlM, 3.

^ Cf. Sf. VasHe (împotriva celor ce se mânie). f. loan Gura de

cel Mare, Omilii, X
Aur, Omilii Itt Fitpfa VI. 4. Sf. Grigorie de Naziiuiz vorbete dasprt „mfmin
nebunii

care smintete mintea" (Cuvântri, XXV, 7),

Tatltmtrtt* FG 90, B$8C.
hi:'
Menire hi
:l
OmWi X. I (împotriva celor ce se mânie).
17
Sf. lonn Gurii de A ai'. Omilii ta loan, IV, 4. Sf. Marcu Ascetul Epistolii ctre Mca-
lae Monahul, 8.
H Ihiem.
 Mâniei

necimi, nu vom putea ajunge nici s judecam cu dreapt chibzuin (...), dar
s mai încap în noi lumina duhului si a adevrului ! Cci zice Scriptura:
«TulbLiratLi-5-ii de mânie ochiul meu» (Ps. 30, 3 0). Nici parte de adevrata
înelepciune nu vom avea (...), nici nu vom fi în stare sli pstrm cârma
dreptii, ajutri de un ascuit discernmânt al minii (...) fiindc «cel, iute la

mânie svârete nebunii» (Pilde 14, MT- A „Nimic nu tulbur afl de mult
curia minii i limpezimea judecii cei mânia fr socoteal, cate izbucne-
63
te cu mult furie", constata. la rândul su, Sfântul loan Gur de Aur,

Omul ajunge s vad lucrurile prin prisma mâniei; raiunea îi este cu totul
'1
supusa patimii/
1

Cunoaterea realitii este perturbata, chJJir dac, privite din

exterior, facultile lui cognitive par a lucra în mod corect, iar capacitatea de
7
a raiona este, formal vorbind, reatarâ/' Omul czut prad agresivitii înce-
teaz de a mai sesiza ajungând s- o vad cu totul de-
realitatea aa cum este,

format; patima nate in el o cunoatere delirant, legat de modul ptima în

care o vede. „Cu adevrat, spune Sfântul loan Gur de Aur, un om cuprins
de mânie se aseamn cu un nebun. Uita- te ca omul cuprins de mânie e ca si
nebun; când demonul mâniei intr în el, îl face sa-si ias din mini i-l împin-
ge aa fac lucruri potrivnice celor ce se cuvin a li fcute. Mânioii nu mai
vd bine, nici nu lac ce trebuie, ci ca sî cum li simurile i i-ar
s-ar fi stricat

ri pierdut minile, aa fac totul (...) (ei sunt) strivii cu totul de manie'7'* Tot
dl comparând mânia cu beia i spunând despre ea
- nu este altceva decât c
„o ieire a minii din mersul ei firesc, o rtcire a raiunii i pierdere a cuno-
tiner- - se întreab; Spune-mi, oare prin ce se deosebesc cei aprini de
J

,.

mânie i bei de furie de cei se îmbat cu vin ? Qave nu la fel se poart si unii
i alii oare nu dovedesc ei aceeai neî'n frânare j \\\\ în acelai fel se dezln-
niesc împotriva semenilor, nemaitiind ce spun i nevazând limpede pe cei
dill raa lor ? i dup cum nebunii (|io;i.y6u.Rvoi) i cei care delireaz" se arun-
c în prpastie tar s tie ce fac, tot aa se poart si cei cuprini de mânie i
biruii de furie
',™ Sfântul Vasile cel
1
Sfânud loan Gur de Mare arat, ca i
Aur/ c, sub efectul mâniei, omul ajunge
1

nu mai respecte ceea ce e s

fundamental valoros în el i în semeni, nu- i mat recunoate aproapele si -i
" 7

neglijeaz chiar binele personal/ Delirul produs de mânie are ca efect

modificarea proporiilor: întâmplrile nu mai sunt percepute i trite la ade-

'*
t\.\e?anui>ti'.h>. nâtiâstir&fti . VIU, 1.

'. fJtwpre pmoit . IN. 10.

Grig orie cel Mure, CtwtentiMti fa im\ V, 45.
1,11

Cf Sf.
"
Cf, thidenh
uH
Qtntftt fu Facere, LEII, 5.
*M j
C'uft4it z<f bfipf~h\mati\ V, 4.
™ /ftfe** i
' t te\pti' f
ifcnie, HI, 10.
OmifUi X (împotriva celor cure se mâni*),

181
 Dcxciitiva, mtmijestrik i/chit in care .tepnniue halite spirituale

vârâtele lor dimensiuni, ci unele sunt în mod exagerat îngroate, iar altele cu
73
totul terse sau abia bgate în seam,
O trstura patologic esenial a maniei, care permite asimilarea
aitS.
ti
unei forme de nebunie sau unei stri de posesie demonic este
alienarea la
care ajunge cel czut prad acestei patimi: acestii nu se mai poate stpâni pa-
rt; c
nu mai acioneaz condus de raiune i din propria voin, cî ca i cum
ar Fi împins sa gândeasc i s acioneze sub presiunea unei
fore din afara
Ini, pe care nu o poate controla cu nici un chip
i care-i înrobete sufletul i
4
trupul/ Omul devine literalmente o marionet a patimii &ale. 7S
Aceasîi alienare nu este legat numai de formele violente ale mâniei;
ea
poate fi observat i în cazul inerii de minte a rului sau
g urii înbuite,
când toate facultile omului sunt focal î/atu asupra obiectului împotriva c-
ruia se manifesta aceste forme ale patimii, când omuE
este cy i silit s-fi
aminteasc în permanena de jignirea care i s-a. adus i s se gândeasc tot
timpul mijloacele cele mai potrivite de a se rzbuna.
la ?fl
Chiar i în cazul în
care mânia nu e&te decât o simpla iritare, omul pare de
asemenea mânut în
felul de a se comporta de o for din afara lui i carc-j seaptt de sub
control,
ceea ce se i recunoate uneori, atunci când se spune despre un asemenea
h
om
ca „e prost dispus \
fl sfârit, un ultim simptom patologic esena] în cazul mâniei este agitaia
psihomotorie de diferite grade care o caracterizeaz i 77
care o apropie, i din
acest punct de vedere, de manifestrile de nebunie i de strile
de posesie de-
monic. Corn port Eunen Iul omului mânios devine dezordonat, lipsit de sens;
Omul se ded
celor mai ciudate purtri, pe care in mod norma! le-ar dezapro^
ba. Cei mânioi sunt capabili de „porniri violente i ne stpâni te" i
1
dv „n pu-
ciuri rele' i nimeni n-ar putea „descrie chipul în care mânioii dan drumul
mâniei (...) ip, se slbticesc, se npustesc cu tot atâta furie ca i animalele
(,>,}; tot ce vede ajunge o arm în mâna furiei", arat Sfanul Vasile/*

Mânia, spun Sfinii Prini, este pentru suflet un adevrat venin™ prin
care diavolul îl roade cu cruzime pe dinluntru.^ Amintirea insultelor,
ura i

Icum Gura de Aur, Omilii Iu Matei, XVI, E.

Sf.
* Cf. Ihidrtu. IV 9. Despre preoie. \Jl, 10, Sf. Vjisik cel Mare, Omilia
;
n
X h 1 {împo-
triva celor ce se manie). Sf. Grigoric te] Mare.
Comentariu Im\ V 45. h r

Cf. Sf. Maxim Mart uri si torul Cap&e despre dmgm*, I, 51, Sf. Gricorie cel Mare
lm\ cil.
'*
Cf- Sf. VtLaite cel Miile, Omifii. X. VI (împotrivii celor ce se manie).
'
Cf. Sf. Gvigorie cel Mare, Comnitamt. la Iov V, 45: XXXI,
1
% 45.
OmlUi, X, 2 (împotriva celor ce se mânie).
" Cf. Sf. loan Guca
de Aur, Omilii, ta Matri, LXXXl
2: Qmitii lotm, k XXVT, % Sf.
loiin Viir.imJ. Scara, IX. 2.
w Sf Sirneon Nou] Teolog, Cete 225 de capete..., tt 47.

182
 .

Meiria

dorina de rzbunare mai ales sunt ea un venin cure se rs pândete peste toi
1 ''

în suflet^ otrvind inima5 Sfinii Prini o mai numesc „viermele mintii

1

sau foc îUotmi sari tor, mânia, amintirea râului, ura, dorina
*"
Pstrând în suflet

de rzbunare, încetul cu încetul omul se distruge pe sine, „De pstrezi urii

faa de duman, \i se pare doar te rzbuni pe el, dar te chinui pe tine c
însuii", constat t loan Gur de Aur; „i-ai pus înlumru mânia ca un
1, "
!
clu
care te biciuiete, sau ca un vultur carei sfflie mrunluiele .

Sub influena acestor atitudini ptimae, omul nu-i mai afl pacea, fiind
aruncat într-O stare de mâhnire i neîncetat nelinite.* „Omul cuprins de fu-
1
'

rie nu cunoate pacea; i tot aa ce] care ine în suflet ur împotriva

duma-
H7
nului su", afirm Sfântul loan Gura" de Aur. „Omul agitat de furie, spune
mi el, se învrednicete de mii de suferine; i fiind tot timpul tulburat de n-
vala gândurilor, petrec ind zi i noapte în tulburare i în nelinitea sufletului,
11

el auferâ aici. pe pmânt, toate chinurile iadului /"

în planul omului eu Dumnezeu, pai imn maniei are
fundamental ni relaiei

afecte deosebit de nefaste. în primul rând, ea ii înstrineaz pe om de

Dum-
nezeu/'' Nu numai c
ea se opune „mâniei vrednice de cinste", luându-i lo-
cul, dar se împotrivete, lovete* i stinge o virtute deosebit de preioas,
1 !J '

42
care ine în chip firesc de suflet, i anume blfmdeea, form a iubirii, prin

tare mai ales omul se aseamn cu Dumnezeu. De aceea spune Sfântul Gri-

gorie cel Mare c

„pcatul mâniei, alungând blândeea din suflet, stric ase-
mnarea acesuiia cu chipul cel dumnezeiesc",'^ Altfel spus» Sfanul Duh nu
iar duhul cel ru, adus de purtarea ptimaa a
i4 "

Se mai slluiete în om,

icesruia, vine sâ-i ia Socul/ Lipsit de Duhul Sfan, care-i confer ordine \
5

unitate, sufletul se afla fr rânduial si dezbinat: „De îndat ce este lipsit de

Duhul, spune Sfrinuil Grigorie cel Mare, sufletul ajunge la nebunie vditei si

"
Cf. St. loan GurEt de Am, Omilii kt fflWW. XXVI, %\
Hî
Cf. Sf. loan Seâraiul. Stm, [X, 12' „Cel ce.,, tine minte tuI ar?- în cili hat 1 în sine b

•J ipf.nl puit.lto;ire tle Venin iteigaor"-

,u
tfrtsh'tn,
w Sf Ioelf Gurîl de Aur, (hui iii h statui. XX, 6; Omilii hi I/wn. XX Vl« 3

f hui iii ia statui, XX, 2.

I i. Sf, loan Scalarul, Seam, IX, 5.

* Omilii to loan. LXVIII,?.

H"
Sf. V uile cel Mare, hc. cil. (Vil).
,J|:

Sf. Grigoiiu cel Mirt, Comentariu fu Im\ V, 45.

,J|
CI'. Evugrie, i'mtaitii jrrtctic. 20.
'

St", loan Gaia tb A in. Oimiii Ut MftiuL XV. 1 1

r
'

/joc fit.

Svant. VIII, 17. Sf. Grigorie ce] Mau*, \»m'nttuiu Iti t<n\ V.
1

c f St", loim Scfu-iirul, i

r> S! loan Castan. Apgâmlntek tttâtiâstirt'ti, VIII. 12. Sf. Vasile cel Mare, ioc <tf.
^ Sf. loan Osiwi. tw <-it Sf. Vraile cel Mme, U*t>. rit.

183
 Dexener&a, iriartijestaH ie i felul i>i care xe prudue boii? spirituale

suferi împrstierea gândurilor i neorânduiala ni acarii or din âffcr*',- Ace-

lai Sfânt Printe spune ca .atunci când mftnia biruie blândeea sufletului, ,
îl

tulbur i, ca spunem aii. îl sfâie, i îl sfârtec, împingandu-] .se rzboias- s

c 7
cu sîne'V' Pâr^sil de Duhul Sfânt, care îl lumina, sufletul cade dintr-o
data în întuneric™ rnai întâi de toate întunecând li -se ochiul inimii: '^ atunci
100
omul cade din adevrata cunoatere. „Dumnezeu lipsete de strlucirea cu-
noaterii Sale sufletul pe care mânia !-a întunecat cu neînelegerea", scrie
101
Sfanul Grigoric Mintea nu mai este în stare de contemplarea
cel Mare.
ii0
duhovniceasca. „Pornirea de mânie aprinzându-se din orice motiv întunec
ochii minii, cci, varându-se în ei «bârna* ucigtoare a unei boli mai grele,
LU:i
nu le îngduie si mai vad 3 soarele dreptii", scrie Sfântul foan Casian, Iar

Ev agr ie spune: „Dup cum celor care au vederea bolnav, privi ud la soare, li
se Împienjenesc ochii de lacrimi i vad tot felul de nluciri în vzduh, tot
aa mintea (V0U) tulburat de mânie nu poate ajung la contemplarea s
duhovniceasc, ci un nor i se aaz peste cele pe care dorete AB le priveas-
c 1 llH*
omul nu mai poate sesiza prezena lui Hristos în el,
'.
în special
* 10

în acest context, e de la sine îneles mârtiâ este o piedic în calea rug- c

care, aa cum spune Evagrie, este „vlstarul blândeii i aj lipsei de
LIJtJ
ciunii
mânie'".'
07
„împiedicând rugciunea
1>Jtw
mânia duce la pierderea sntii su- ,

fletului, care este Legat de ea, i -l împiedic pe om eeÎ duc adevrata viat

pentru care a fost creat.

,0L:
Mânia care sporete i întrete agresivitatea rea, rtecuvenit f
duce în
acelai timp slbirea agresivitii virtuoase a sufletului, dat omului pentru
la

a lupta împotriva pcatului. Puterea sufletului nu se mai exercit în rzboiul

'
:
''
Coînenumu h /m -
,V. 45,
" fbidem.
* Cf Sf, loan Casiurt, Asexrftmtifeie tnâtWJtttwtî. VIÎL ZL Sf. laanc Sinii, Cuvinte
despre nevoitei, 11.
'"
Sf Uimi Sciînmi]. Sratu, VIN. 20. Sf. loiui Caântn, Ux:. t-it. Evfigrie, Tratatul
practic* 24.
|:
" EvtLgric H Tratatul practic, 24. Sf. Isihie Silim tul. Capete despre itvzvie, A doua
sul. 34.
m C&miffâtriv fa ft*Vi V. 45.
" Cf. Sf. Maxim Mîli'tiii'îsi torul , Cupele despre dragoste. Dl 20.
11,1
.4^finwifc/f mânitirtii, V1IT: 6.
iryL
(.'apei? gnostic^, IV, 63.
ms
Cf. Sf. Maxim
Cnpete despre dragoste, IW76,
Klftrturiiitorul.
|: "'
Cf. Evfrf*, Cuvânt despre rugciune* 20 21: Cap fie despre deosetiinea poli- W ,

ailor i o gândurilor, 27; Tratatul practic, 2X Sf Maxim IVjn rt mi [o-nij. Capete f? i

i tir,pt -e dntgaxte, I, 49: FIL 20.

w CuWtat despre rugtttitme, 14.
r-m
H>idem.2$.
m Evagrie. Trafalai pntctit: . 20. Cf. Sf. Simrafi Noal TfeOlOf» Cete 225 fie capete.,.. I. 47.

184
 .

duhovnicesc," * fiind aproape paralizat.

JU
Sufletul devine neputincios"
u i
n
to ce face spre îndreptarea lut face cu multa trud.
1

Toate aceste consecine patologice sunt catastrofale pentru om, pentru ca,
1
**
în fond, mânia duce la moartea sufleteasca, Eu alunga din snflet virtuile"^
si mai iatâi de toate stinge iubirea.
1 1(1
încetând s se îndrepte, potrivit menirii
sale fireti, spre omorârea gândurilor d rceti ea , „ strica gândurile cele bune
dîiuioi'\
m
Lipsit de virtui, sufletul cade prad mulimii patimilor, mai ales triste-

ii,"* akediei,
m fricii
12 "
i mândriei.
1 ' 1

'"'
Isihie SinuituL ('ipete tlr.sprr trewie, 3]
11
Sf. lo^n Gur de A ui. Omilii hi Matei. IV. 9.
ui
Ibidctn.
'

Sf, Simeon Noul Teolog, Cde 22 fi de capete, I, 47.

,|;
Cf. Iov 5, 2. Sf. Maxim Mrturisi taruh Cajjett despre rfixtRoste. IV. 75. Sf Grigurie
cel Mar*. Comentariu kt fcv, V, 45,
"
' Sf. Isaiti Pustnicul, Douzeci
noml de cuvinte, II. 2,
f/
IJri
Cf. Sf. Grigoiie cd Mure, Cameniuriu Ia lov\ V> 45, Sf, luan Gurii de Aur, Omilii
faMniei. XVI. 8,
Isihie SinuiruL Capete despre treivie, 31, Cf. A tloiui snliV 34.
I|T

IIH
EvHgiic Tmtuful pmctic, 20. Sf. Mtixiin Mmiriailorul, Capete dsspw thmgQttfa, flT. 89,
H

"" 23 SI. Maxim MiiiMiirisiioml. iac. rit., I, 49.

Evstgrie. ioc. rit.,
]2V '

Cf, f, Mikxint Mrturisi toruJ, Cttpetf tit.vpre dnigoste, ll 70. H

1:1
Mem
1S5
 9

Frica

Sfinii Prini pun între patimi frica (^c-pocj i tonte tirile de suflet ase-
mntoare care constituie forme sau intensiti ale
>
ei, ca teama, groaza, spai
panica, dar i anxietatea, angoasa, disperarea.
1

ni;i,

în general, frica este provocata de pericolul unei pierderi sau de o suferin-

,- de ideea sau sentimentul ca vom pierde sau am putea pierde lucrul pe
1
care-l dorim sau pe ceJ de care tie-am legat.
Frica astfel definii poate 11 la fel de bine o virtute, ca i o patima. „Daca
11

frica este o patima, dup cum vor unii, apoi nu orice fric este patim spu- ,

4
ne Clement Alexandrinul De aceea trebuie s
facem distincia între dou
feluri de fric.

Cel dintâi, pe care Dumnezeu la sdit în om la crearea lui si care deci,

I ) h

ine de firea sa, are dou forme.

a) Prima sa form este o for care -l ine pe om lipit de fiina sa însi' i

care-1 face s de a nu-î pierde sufletul i trupul. Prin aceast frica

se team
in manifestrile ei cele mai elementare, omul se alipete de via, de existent

i se teme de tot ceea ce i-ar pute a- o rpi sau distruge i are repulsie fa de
iu ni -existeni. Sfântul Maxim Mrturisitorul subliniaz aceast tendina
1

c
ine de însi firea omului: „cele ce sunt tcute din cele ce nu sunt au i pute-
nea de persistena în Cel ce este, iar nu in ceea ce nu este, iar propriu acestora
1

dupA fine este pornirea spre cele ce le susin l ferirea de cete ce le stric";* ea
face parte dintre hgoi pe care Dumnezeu „l-h sdit de la început (în firea
omeneasc) prin creaie", „Frica dup fire este o putere ce susine existena
7

prin t'erire (de cele ce-ar putea-o distruge)", spune ei în con intuire,* La tel
spune i Sfântul loan Damaschin vorbind despre „repulsia fa de cele care
'

distrug firea ? putem *ice c3 ea corespunde instinctului de conservare,

1 1

r
Ct Sf. lotin DunuLschin. DoRiMtica. îl. 15: 12.
^Cf. ffudew, II. 12
'

Cf< Sr\ Aîiiriiksie cel Mare, Cu ivim fttijtotiivd (tâ^titftrf, x

1
Strtwuitt', II, S r 40.
s
Sf. toftfl Duniuschin, Dugmatictu UI. TS.
\ St'. Maxim Mrturisi ternii, Di.spitm cu Pyrhu*, PG 91. 297CD
'
îhîdetn
''
Ihidrm.
"
[hitrttiiii'ti, III, 2!V

tu
instinctului vital,tendinei înnscute a omului de a se menine m i a- i v^
perpetua existena Ea se manifest în particular cei fricii de moarte, tendin
fireasc de vreme ce Creatorul ne- a druh viaa pentru ca noi -îa pstrm. 11
iar stricciunea si moartea sunt fenomene contrare Firii,

b) A doua form de Dumnezeu*', care pe o prima treapt este

este „frica
s2
frica de pedeapsa dumnezei asc iar pe cea mai înalta treapta se arata ca
f

frica de a nu fi desprit de Dumnezeu,

Aceasta a doua form de frica este firesc legata de cea dintâi, cci omul -
care i iubete propria fiin i viaa sa i se teme nu le piard - daca tie s T

cajie este natura lor adevElrat, nu poale decât se team de desprirea de s

Dumnezeu, obâria i stupul lor. din Care au izvorât si spre care s>e îndreap-
ta\ Omul care înelege temeiul real al existenei seiJc nu se teme atât de pier-

derea vieii sale biologice, cât de pierderea vieii celei în Dumnezeu. La omul
duhovnicesc, frica de moarte este înlturat de frica de Dumnezeu si de Iul
ceea ce l-ar putea despri de Dumnezeu, adic de pneul i tie rutatea Vrâj*
masului care aduc moartea sufletului (cf. Ml 10, 28; Le 12, 5), singura moar-
te de care cu adevrat trebuie s
ne temem, caei ea ne lipsete de viaa pentru
vecie, în vreme ce moartea biologicii nu face decât sa separe pentru un timp
sufletul de trup sj distruge numai forma pmânt rnscii i stnccioasâ a exis-
tentei o mu iui.
Acest dintâi de fric, pe care tocmai am prezentat- o sub cele doua for-
fel

me ale sale, constituie o virtute 14 pe care Adam a avut-o în starea aa primor-

dial, într-adevr, Adam era sortit s
devin" nemuritor prin har, dur putea sa
si moar, datorit liberului su arbitru, dac s-ar fi opus prin acesta voinei
s
lui Dumnezeu. De aceea. Dumnezeu i-a zis lui Adam: M Din pom ni cuno-
1

tinei binelui si rului s

nu mnnei, cci, in ziuti în care vei mânca din el,
vei muri negreit T (Fac, 2, 17). Frica - de a nu muri, ca i de a mi fi despai
it de Dumnezeu - a fost unul dintre mijloacele pe care Dumnezeu Je-a dai

omului pentru al ajuta s-l pzeasc pom nea i s 3 se fereasc de urmrile

clc5rii ei.

de fric, pe care Sfinii Prini o privesc ca patim, este o

2) Al doifes IVI
minare a pScatultu strmoesc. * Ea se manifest întotdeauna ca aversiune a
1

1
Cf Sf. MiLiini MrrurisUorul, Rspunsuri catrs Ihtasir. I, PG 90. 269B.
1

Clcnieni Alexandrinul, de pildft. scrie: ,pi-iui ile Dumnezeu... este... a fric Lipsitfl
de- pJitiniiÎL cil mi te terni de Dumnezeu, ci te renii rf nu c&zl din Ilarul Ini Dumnezeu''

i^fmmutf. II. ft, 40), Nu credem c& uceasni este o virtute pe cate s-o fi avut Adam îo
sltueu sn prim ordin];! ciici el era însufleit de iubirea de Dumnezeu i, dup cum spune
Sfântul foam. „iubirea desvârita alungii frica" ti Jn 4. 18). Cf. Sf. Ibuilc irul, Cuvmw
ttr.spre nevoijd, 38,
'*
Cf. Sf Maxim MiirtarisiloniL Rspunsuri 1. PG 90, 2G9B.
rt'tfrr frtki.vir,
*
A se vedea, de pild, Sf, Atumisiu cel Muie. Tnjinf dvspre fmrupatvtf ( 'itvâttttthiL 4,
Sf. Grigoric Pal am a, Omilii* 29. PG 150, 3G9C; 31, PG 150* 3KSD
" Cf Sf. Minii n Mrturisi lorul. Rspunsuri cAitv Taisie, I, PG 90, 269 A.

1B7
 UexciicrecL menifexrdri.lt ifetut m cârtise prwlur halite spirituale

omului fa de
ceea ce \-%X putea rpi sau distruge existena, dar în cazul
tot

acesta nu mai este vorba despre existenii sa în Dumnezeu, ci de existena sa

de fiina czut, de care se aipete prin filautie. Sub aceast forma, înainte
de orice i iu ai întâi de toate, ea este frica de moarte, dat nu din pricinile
binecuvântate ale celuilalt soi de fric. Ea capt cele mai variate forme, pe
Pentru a o caracteriza, vom spune, îm-
LT
care îns nu le vom meniona aici.
preun cu Sfântul Maxim Mrturisitorul, c ea face parte dintre patimile da-
torate lipsirii de plcere i este produs ca i ele de faptul ca iubirea de sine
esternit de o suferin a sufletului sau a trupului: * omul se teme nu 1
s
piard - i se teme i de ceea ce l-ar face piard - un obiect din lumea
"
s 1

sensibil a crui posedare (real sau anticipat în mod imaginar) îi ofer o

anumit desftare sensibil, Ideea sau sentimentul ca ît poate pierde nate în
suflet o stare de ru i de tulburare, ale crei efecte omul le resimte i pe plan
trupesc: „Uneori se înfricoeaz mai întâi sufletul, alteori trupul", dar oricum
unul trece i la cellalt"^
1

„de la

Teama ca patim vdete în oricare dintre cazuri, alipirea de lumea aceasta,

;

de bunurile din ea i de desftarea simual de ele, si iubirea vieii de aici;

cci omul czut crede c
viaa aceasta 1-a fost dat ca se bucure de toate s
plcerile. De o asemenea team ine orice form de team de moarte, care nu
este teama fireasc de a nu-i pierde viaa vzut ca dar al lui Dumnezeu i ca
mijloc de înaintare spre unirea cu El, ci este team de a nu pierde plceri k-
hunii. Aceast legtur esenial dintre patima fricii i iubirea de via po-
trivitduhului lumii -via
privit i trit cu totul trupete - este adeseori
evideniat de învtura Sfinilor Prini. Astfel Sfanul Isaac irul scrie:
21
Cnd se afla cineva în cunotina trupeasc, se teme de moarte". în Pateric
hl

citim c
un Btrân a fost întrebat odat de un frate: „Oare de ce îmi este
team când merg prin pustie ?". A rspuns acesta: „Pentru înc trieti lu- c
mii !".~ Iar în alt parte: „Un frate la întrebat pe un Btrân: „De ce, atunci
când ies singur noaptea afar, mi se face frici ?", Iar Btrânul ia spus: „Pen-
tru c înc pui pre pe viaa în aceasta lume 1
'. 33

14
în timp ce primul fel de fric este „dup fire", acesta din urm, care este
2î 1

o patim rea, este „contrar firir (rcaprit §tmv) i

„contrar raiunii' (m-
pd>-c/yoc,).-
(l
Ea vine din faptul c omul a deviat sensul firesc gi normal al
acesteia - care-i fcea s rmân fidel fiinei sale autentice i s-L iubeasc

|T
Pentru posibilele motive, ve» mai ale&5f loun r Diuruischin, DvgnMttrn. III, 23.
lâ
Cf- Rspunsuri exirre Tfiluxia. Prolog,
13
Aici, cuviintul obiedt este luut In sensul silii larg. iar mi cu lucru mâforâtt,
"
.Vmm, XX, 8.
: '

Qwintt despre nevaiu, 3B. Cf 63,

M Awfteqitte, N 90.
:1
/W™, Bulî, I90,
M Cf. Sf, Maxim Mirt mi si torul, Dhpuht nt Pyrhuw PG *>[, 297CD.
35
Ibutwn. Sf. loafl DaiymhcIim. Dogmatica, III, 23.
1 L
:n
Sf. lonri Dfimaschrn. loe. cil (Pr. D. Feciorii atnidus: Jr&dareu g inimilor ei - ti. tr.).

m
 Frteo

pe Dumnezeu -, acum fiindu-i fric s nu-i piard fiina tui cea czut i s
nu se afle desprit de lumea aceasta, s nu- i piard viaa dusa în chip p-
uina i soae plcerile s se team de ceea ce-i ponte pierde fiina i
ei, în loc

existenii dup duh, omul începe s se team de tot ceea ce-i primejduiete
L-Aislniii (rupeasc i desftrile pe e.irr le culege din eu

11
Frica de „lumeasca nu sunt dou atitudini deosebite
Dumnezeu i frica
prin natura lor, ci sunt una i aceeai atitudine fundamental a om ui ui, îns
îndreptata spre eluri diferite. Acest lucru reiese limpede din înv altura Sfin-
ilor Prini, care arat cum una o exclude pe cealalt: daca î-e team de ce-
vn din lume înseamn c
nu i-e- fric de Dumnezeu; i, dimpotriv, cel care
Se urme de Dumnezeu n-are frica de nimic: „Cel ce s-a fcut rob Domnului
riu se va teme decât numai de Stpânul su. Dar cel ce nu se terne înc de

Acesta se teme i de umbra lui", scrie, de pild, Sfântul Joan Scararul. 57 De

aceea Sfinii Prini spun ca teama ca patim este înlemnit de „lipsa de rod a
sufletului'*, la care ajunge omul când nu are Duhul cel dumnezeiesc sllu-

in sufletul su: ,,,>. m-am temut, cci suntgol \ spune Adam dup ce a cl-
1
it

cat porunca (Fac. 3, IO).

ca toate celelalte patimi, frica este, pentru Sfinii Pariai, o boal, 2

''

La fel

pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adic pervertirea

unei dispoziii fireti virtuoase într-o patim contrara firii), dar i din pricina
numeroaselor tulburri care o constituie si pe care le genereaz.
Mai întâi, frica vdete o relaie patologic a omului cu Dumnezeu. Ternn-
dii se s
nu piard ceva din bunurile lumii i plcerile ei, în loc de a se teme s
nu-L piard pe Dumnezeu, i deci pe sine, omul se. desparte de Dumnezeu,
adevratul izvor al vieii sale, pricinuitorul i elul Fiinei lui. Cel care d sens
existenei sale i îi îndreapt preocuprile spre lealitatea sensibil care devine
pentru el ceva absolut. Dup cum se vede limpede, în aceasta' atitudine i în
urmrile sale nefaste regsim întregul proces al pcaLului strmoesc.
In fric. Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinei i al vieii, ca
sens i centru al existenei; El este negat, ignorat, respins ca proniator l
pzitor plin de buntate al fiecrei fpturi. Frica vdete amgirea î'n care a
czut omul crezând a fost prsit i socotind c c nu poate sau c nu trebuie
st se bazeze decât pe propriile de ajutorul lui Dumne-
lui puteri, fiind lipsii
zeu. ,,Un Btrân a (ost întrebat de un frate: De ce lem când sunt în pus- m
tic î Si i-a rspuns Btrânul: Pentru
lu
te crezi singur i nu vezi c Dumne- c
zeu este cu tine", Amintindu-ne c" Dumnezeu ^e îngrijete pururea de noi
(Mi 10, 29-31; Le 12, 5-7}, Jlristoa însui risipesc ue-east amgire. Frica

;1
Srarei, XX, IO.
!
" l
ihîdem, J

* CI tbi&n XX. 8.

Apoftegme, Arm lf, 17.

t-fe
 Descriemtu ftumifestâriie i felul fa txuv st produc hotilc xpiritualr

este semn al lipsei de credin în purtarea Lui de grij: „Pentru ee suntei aa

[le fricoi ? Cum de nu avei credina ?"; le spune îisus ucenicilor înspimân-
tai de Furtun (Mc 4, 36-40).
duhovniceti.
deasupra, frica mai vadele lipsa de credina în bunurile
'

\\-

Cci dac omul le-ar iubi pe acestea, numai de pierderea loT s-ar teme T cci,
dup cum spune Sfântul Maxim Martini sitarul, omul „nu trebuie sa se team 1

decât de o singur durere: de pierderea darurilor

dumnezeieti '. Singure
aceste bunuri au cu adevrat o valoare absolui i o
importana vital 3 pentru
om. Cel cate Îi pune credina Dumnezeu, fcându-se prta învierii lui
în

llrîstos i ai vieii celei dumnezeieti, n-are a se

teme nici pentru sufletul
nici pentru trupul su si nici chiar de
moarte, prin care numai trupul piere

pentru o vreme, dar sufletul cu nimic nu se vtma (Mt 10, 28;

Le 12, 4). Cel
unete cn DumfeeteU ull în Hi mulimea tuturor bun ai fii lor i nu
se
care se
teme c va
de vreunul dintre bunurile din lume.
fi lipsit
daru-
A te teme. iari, nu înseamn numai a nu avea credina" în existena
rilor duhovniceti, singurele adevrate, ci, în
acelai timp, a te încrede în chip
zadarnic în bunurile materiale, a cror realitate, este
amgitoare i care se trec
Se mnânc, tar hoii le
ca floarea ierbii, comori pe care rugina i moliile
rpesc (Mt $ !9; Le 12, 33), nt iF ™
c ^ ek' sum striccioase, iar el supus
pe ele, i desftarea pe
morii, mai devreme sau mai târziu, omui le pierde i
faa" de
cam aduceau i care, de altfel, este lucru de rând i de nimic
i-o
omului czut se
buntile împriei, în sufletul
bucuria pricinuita de
cuibrete frica numai pentru c
se las înelat de iluzoria realitate a lucruri-

lor i a plcerilor din Uune pe care le

iubete; dac ar ti ce sunt de cu ade-
vrat, pierderea lor nu Uar afecta cu nimic.
Fiind lipsita de orice folos, frica se vdete o dat
mai muil a ti iraionala.

Cci omul nu poate împiedice prin ea nimic din cele ce se întâmpl, nu se

s i

poate teri de pericolele sau de lipsurile- de care se

teme (admiând ele ÎUtr-ade- c
Si cine dintre voi, îngrijindu-se, poate sa
adauge staturii
vai- se vor produce): , k

sale un cot ?" (Mt 6, 27). Sfanul loan

Dnmaschin arat c0 fricii i grijii tar rost,
se opune lipsa de grij plin de folos, a celui
pe ciur Iîslis însui le condamn, li
care se încredineaz în orice lucru Proniei
dumnezeieti.-
partea de imaginaie,
Caracterul patologic al fricii se arat de asemenea în
general, o implic i prin care
mai mult sau mai puin intensa, pe care ea în h

Astlel. in imagi-
omul deformeaz realitatea, atribuiudthi laturi inexistente,
unui lucru oarecare,
naia sa pericolele apar exagerat de mari, iar pierderea
lucruri care nici nu exist,
iminent. Mai mult, omul ajunge s-si închipuie
13

cci imaginaia sa creeaz, anticipeaz i face S se admit ca sigure, în pre-

care nimic mi-1 îndreptete sS

zent sau într-un viitor apropiat, lucruri pe
Scararul define-
cread ca se vor petrece în realitate. De aceea, Sfântul loan

11
Tâkuir k Tat! m>xt nt, PO 90. "JOIA.
» mgtnatk, II, 29.
'"
t T. Clement Alexandrinul. Sfruntate, H. 8, 40.

190
 î'dra

te astfel frica: „Frica lai

amgitoare a unei primejdii mai înain-
este vederea
te de primejdie; sau ea este o simire plin de tremurare a inimii, cltinat si
îfl
speriaii de nenorociri îndoielnice". i, observând cum frica face îndoielni-
ce lucrurile cele mai sigure i mai evidente si cât de mult este amestecata în
aceasta închipuirea oui ului, el adaug: „Frica laa este lipsa încred in ar (in ii

lucrrile de cure eti cel mai încredinat)"." Dar deformarea realitii* neper-
cepere-a a ceea ce exist i perceperea celor inexistente sunt trsturi specii i-

ce delirului. Frica arat întotdeauna c, în modul în care este perceput i trit

ie;dul, imaginaia domina celelalte faculti sufleteti i le impune reprezen-
trile sale. „Spaima care duce Ui încremenire este frica rezultat dintr-u mat*
arat Sfântul loan Damaschim^ Dar dac frica sau spaima, chiar
închipuire",
dac implic cel mai adesea multa imaginaie, pot fi uneori motivate în mod
formelor de teama, i mai ales nelinitea si angoasa, se
obiectiv, majoritatea
caracterizeaz prin lipsa oricrei raiuni obiective care le-ar putea produce,
37
prin dominarea prii iraionale din om, Puterile sufletului care-i îngduie
uimi lui s vad
dimensiunile reaJe ale lucrurilor si întâmplrilor sunt, sub
imperiul fricii, paralizate. „Cci - gsim scris în Cârtea înelepciunii lui So-
lomon - Spaima nu este altceva Ur
numai lepdarea oricrui ajutor ca re -ti
M
vine de (f dreapta judecat (\n\. Sol. I7 1 1 1).

Zmislirea i dezvoltarea fricii în suflet pot li iscate i prilejuite de alte

patimi ale omului. Ea se arata a fi legat primul rând de mândrie. Sfântul

în
tsaac Sinii spune c; „cel lipsit de smerenie e lipsit i de desvârire. cel i
lipsii de. aceasta e pururea înfricat'",™ Iar Sfântul lonn Scara nil arat c ^su-
fle tu! mândru este robul fricii las, pentru c se bizuie pe sine i se teme de
/.LMinoteie lucrurilor i de timbre".^
Rica este legata i de patima trândviei, cum ne arat Sfântul Simeon
1 "
Noul Teolog.'
In general, frica poate fi iscata de starea de pcat, aa cum înva Sfântul
Ap ui ol Pa vel: „Macaz i strâmtorare (uilnisle. în fr,) peste- sufletul oricrui
om care svârete ruT (Rrn, 2, 9). Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel
care vieuiete în pcat este întotdeauna temtor; ai dup cum cei care au de
strbtut un drum într-o noapte întunecata i fam luna tremur de fric, cli
mate c nu-i amenina nimeni i nimic, tot aa pctoii se tem tot timpuk
chiar i atunci când nu-i mustr nimeni, contiina lor încrcat Ii faci- si se
sperie tle orice lucru t
sa se fereasc de toi i toate s li se para înfricotoare

"
Ihutrru
''
Ottt*itif iitru. IE. 13.
fbuiftu.
"
i 'tivtiit*- fii'SjH-? ttfnvmifi, 2 t

"Scara, XX. 1,
4:1
(Wr22> tir riimie..,, 1,72.

191
 hfflih * snriUuih-
Descrierea. Hmnife.stntti jfJfeW '" rnnp ** P&H&*
1

siînspimânttoare, nefiind nimic care nu-i umple de nelinite

'.*'
s
Aceste
potrivit poruncilor
remarci nu se aplica numai celor care, dorind sa tnliasc
sau cel puin cunoscând -le, le-au clcat i, prin
u urmare, sufer mustranle
contiinei, ci de asemenea i celor care, trind în afara
credini i în necu-
lor de pctoe-
noaterea poruncilor au totui un oarecare sentiment al strii
forma anxietii si
nia Se pare chiar ca staresi de pcat trezete frica, sub
limpede a pcatului
angoasei, cu atât. mai mult cu cât omul nu are contiina
su Rt'ferindu-se la „frica sufletului în care este o mrturie u pcatului ,

mrturisea scii chiar

Sfanul Diadoh al Foticeei îl sftuiete pe cretin sa-si
greelile cele âra de voie i cele fr
de tiin, cci, spune el, .dac nu ne
vom mrturisi cum trebuie i pentru greelile fr de voie, vom afla in noi
in

tt nelmu ^
noa stre o oarecare
'

v remea ieir i 3
fric i

lucrarea diavolilor. Ei con-

Frica, ca i celelalte patimi, este direct legata de
tribuie II apariia ei
4-
i se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic pentru
lucrarea lor, cci le este un bun aliat, dup cum arat
Sfântul Diadoh al Foticeei,
44
mui ales când este vorba despre frica legal de svârirea pcatului,

Pui Lani ini tatea*

PusilaniL-nitatea (bXi.yoyuxia T SeiAtoO este adesea privit ca o form a

" avAmi multe caracteristici comune. Totui ea are unele trsturi speci-
lucii
fice si în mod repetut se acord un loc aparte i important, ceea ce impune
i

s facem câteva remarci în refer numai la ea.

plus, care se
loan Damaschm ca
Pusilanimitatea ca patim este definit de Sfanul
*
Irica de a nu izbuti, adic frica de
nereuit" Ea este caracterizata prin sl- J

trebuie îndeplinit. Se deosebe-

biciune, lipsa de curaj în faa unui lucru care
te totui de laitate, fiind mai
curând timiditate.
Sfinii Prini o considera boal. Origen o numr
intre patimile pe care el

le-a numit „boli ale su flecului' V* iar în

Apoftegmele prinilor aflm
însui

Omilii fa lotm. V, 4. Cf. IWctdW kl P.mhnul W3*

41 4.
J

9 t tn-fim atceSfC ÎH tOO tir vttMUi, lt*0,

1
'

Cf, Sf. loun ScramL Scara, XX, %

* româna Astfel. Printele
A^t termen este «adu* în moduri fotinc felurite in linib*
Sântului Iuem DEutiusdiin, he.cU. vatt
Fecloni Iu tradus „neliniti (veri Dogpneticd
tos): PSrime-lc Siuiloacprin Jrlc* Ih*T
(vezi tom. loc. ciL) M* Jipil de btirb& ie
ij, 70); Ptuf. Dnvid Popeau prin
„laitate <Sf.
Sf Maxim, Cupe» despre dragosi^
locul citat de Praf. Lurchet. rtfam
ton Casian, vel 57 din PSB), iar în Apt>jl*im> tu
pstrai, de acee-u, cu van ui
Am
icsuevke" iar în alt* parte, ,.îinpa|iruire de
suflel",
Loute înele-
pMitenwdmte* care, principul. ftt&fUKU* micime Ue suflet sj cuprinde
m
surile urata te mai sui (a ii i

!
St\ loan Dai mischiu Ihigmatica, H '5.

J7
Omilii fa Nidui-rii, XXVII, 12.
k
l )2
 ' -

Fri<-£t

urmtoarea istorisire: Un frate a venit la Avva Victor, cel ce petrecea întru

cm
ts

tcere în lavra lui, Ce s fac, printe, pentru

zicând: biruiete lenevi
4*
rea? Zis-a lui btrânul: Aceast boal, fiule, este sufleteasc".
Fusilanimitatea vdete i m b ol n ivirea puterii irascibile a sufletului
(8uu.6) aa cum
arai Sfântul loan Casian.
p
'

Aceasta patimi este de asemenea privit de Sfinii Prini ca o form de

nebunie; cum face, de pild, Sfântul loan Gur de Aur," refcrindii-se la spu-
sa din Pilde (14, 29).
Ca \ în cazul celorlalte patimi, pui lan imitatea îi vdete caracterul pa-
tologic în special prin aceea c este o atitudine nefireasc, ce nu corespunde
strii omului dinainte de cdere. Astfel, Sfântul Apostol Pavel spune c
,,Dumnezeu nu ne- a dat duhul temerii, ci al puterii i al dragostei i ai
iiilyk'nciimii" (2 Tm I, 7). în timp ce puterea despre care vorbete Apostolul
este unul dintre darurile Sfântului Duh> care constituie chipul lui Dumnezeu
din om i care îi afl desvârirea în dobândirea asemnrii cu Hristos, pud-
I: ni im Hal ea este negarea acestei virtui. Ea li aprut în sufletul omului ca
urmare a pcatului i este cu totul strina de natura sa autentic. De aceea
Sfântul Vrs mu fie îl sftuiete pe unul dintre ti ii si duhovniceti a si fel; „Zi
fricii tale: Sunt strin de tine I".''
1

Pil si lan imit alea este în orice caz. ca i frica, semn al lipsei de cnedînf."" A

li lipsit de curaj înseamn a nu te încrede în Dumnezeu, In puterea Sfântului

Duh, care pururea îl sprijinii pe cel care-L cheam pe Dumnezeu în ajutor.

Unit cu Dumnezeu si primind harul Su, împrtaindu-se de puterea Lui h

omul nu are a se teme de nimic atunci când vrea fac ceva. Având tredin- s
i.i neclintit în Dumnezeu, el poale* potrivit cuvintelor lui lisus, mute s
munii din loc,
Adesea, omul se teme acioneze pentru s este dominat de propria sa c
imaginaie. Legtura dintre lipsa de curaj i imaginaie este, ca In ca/.ul tutu-
ror formelor de fric, subliniata des de Sfinii Prini. i în acest caz, imagi-
naia nu face decât s
deformeze realitatea, prezentând aciunea pe care o are
inul de îndeplinit ca foarte grea, plin de primejdie sau cu totul imposibil^
în ii mp ce, în mod obiectiv, ea nu este deloc a^a. Omul lipsii de curaj este

victima unei amgiri i chiar putem spune ajunge delireze, aa cum c s

iiiit Sfântul loan S crrui: „ Frica la
(este o slbire a credinei) artat în
ateptarea plin de spaim a unor lucruri neprevzute (...) simire plin de
1
tremurare a inimii, cltinat i speriat de nenorociri îndoielnice'? Iar Avva
Victor, în continuarea cuvintelor citate mai sus spune: „Precum celui bolnav f

* Apoftegme. J 750.
A
'
!
Convorbiri r.fuiim'mi^Si. XXIV. 15, se vedea, tle usenienc ll, Sf. Maxim Martu-
ri si Capete despre dragoste,,
torul. II, 70,
^IhtUihiltiKvrrr.XXll 3.
,;
Stii.ttm dutiovnicefti, 3 1 ,

''
Sf loiin ScilraruJ, Scana, XX, I; 2,

19:^
 ÎJ«wriR^tt numi/mri!f iJMul fn car* M pmthw B$ffî£ jpifittiale

de ochi, din cumplita durere, se pare i c

vede mult lumin, iar sdttj sntos
se pene cn vede pu^in, aa i cel slab la suflet,
din puintic încercare repede
[

se tulburii, pfirndu^sec este mar ec-

struie in mod
lipsa de cura) po ate *pfc*« ca ° atitudine de copil, care
Scrarul, este o sim-
negresc la omul matur: „Frica la, spune Sfântul laan
ire copilreasc în sufletul îmbtrânit",*'
Ea este- în esen legat de patima chenodoxiei.^ încât putem
spune c
k« 37
slav deart"
„toi cei fricoi sunt iubitori de «,H

in stpânirea ei/
Pusilanimitntea îl alieneaz pe om, luându-1 cu totul
dinamismul omului,
Este o patim deosebit de periculoas, fiindc blocheaz
îi paralizeaz
îi frâneaz elanurile spre desvârire, îi încetinete sau chiar
activitatea i inhib în multe împrejurri exercitarea
facultilor sale sufle^
te ti. Ea se dovedete în mod special
duntoare pentru lucrarea duhovni-
ceasc. Este limpede c
diavolul are un interes specia! în a isca i a întreine
aceast patim, care tulbur sufletul i-1 împiedic s
duc la îndeplinire cele
ce are de fcut i pentru care a fost creat.™

' t.(K-. cii.

Ihiâtm,
"l
[bieiem-, 5,
SK
Cf, ihiAmrit I.
s -

CI", ^jw/fcp»*, seria alfabetic, Teodorii, \

 .

10

( JitTiodnxin

Chenodom numit siav deart sau

(Keirafio^a), în limbaj curent, vanitate,
este o patim de cpetenie i izvor de nenumrate alte boLi ale sufletului.
Sfânta] loan Casiun spune despre ea c se manifesta „în multe forme, cci
fee i chipuri
1
are multe ',
dur ca, în esena, este „de doua feluri", 1

care sunt
cele dou trepte alt sale,

1 \ Primul fel de slavi deart

e cel „prin care ne mândrim lu-ntru Foloase
1

materiale sau pentru lucruri care se vd' / Este cea mai obinuit i evidenta
1

form de chenodoxie, care-l lovete pe omul czut foarte uor i cel mai
adesea. Ea consta in a se arata cineva mândru i a se lauda cu bunurile pe
care |e are sau pe care crede c
le are, i a dori sa fie vzut, apreciat, admi-
rat,
3
stimat, onorat, ludat, într-un cuvânt fie slvit de ceilali oameni.
4
s
Bunurile cu care, Ili acest nivel, se mândrete vanitosul sunt bunuri tru-
peti,- pmânteti/' pentru care el ateapt de la oameni laude i aprecierii
Vanitosul se poate astfel luda, ateptând admiraia celorlali, cu darurile sale
H Lf1
naturale, ca frumuseea (reala sau Închipuita) trupului" sau aglasului, de pilda,
sau cu puterea, chibzuin si purtarea sa." ca i cu tot ceea ce contribuie la o
53 13
frumoas înfiare (haine luxoase. parfumurL podoabe etc).
El se poate luda, de asemenea, cu înde m [luarea sau cu priceperea sa
,g

într-un anumit domeniu.

'
t.unvtH'hin duhovniceti, V, I I

"
Ibîdcin,
Gtfgofie cel Mare. Comentariu ta Iov* VIII. 4.1 44
Sf.
1
J Tei, 2, 6. Sf. VusiLc cel Marc. RigU&îa
Cf. In 5, 44; tttitH, 3G. Afwjlrgmc., N 479-
St' Varsnaufie i loaa, Scrisori duhm'tricwU, 460: 261
*
Sf. lotm Casitin, Convoritiri duhovniceti., V, 1 1 .

'Cr, Fii. 3, 19.

1
Cf. Ican Scrarul, Seara. XXI, 6.
H
Cf, ihid.XXl 24. 29; XXV, 21. Avvu Dorotei, fnviifdtmi de suflet Jhlositfwtv. II, 7,
'

Cf. ÂVva Dorotei, ioc. vil.

" ttmhw.
1

Sf. Maxim MTaturiâi torul, Capete dtsprz drtiRtwte. III, S4. Sf. loan Scrarul Scara,
XXI, 5.
" Ayvu Donatei, ihvUfifri
de wfle.t folmîiwr*.. C, 7, SF, loan Scrarul, Scara, XXI, 4: 5,
'

H
f Iu lui SclliililjI. Scara, XXI. 4.
Awii Doi'orei, învaturi de sitjlct joittjiiwcfnf, ]]. 1. Sf. loan GurEi de aut, De&pm
itttvâ lU'-art, 13,

195
 Desvnerett. vmuife.yfâtite **£&* &* care M produc bohfc spiriUutlc

Chenodoxia îl face pe om s se fleasc i s se vrea admirat pentru boga-

pricina, ca poate
liile i bunurile materiale pe care lea dobândit, Din aceast
pentru patima arghirofiliei, care, Li rându-i,
nate si
fi un puternic imbold
sorete slava deart. Sfanul Maxim Mrturisitorul scrie: .S1ava de-
Astfel. n

ce iubesc slava deart

art i iubirea de argini se nasc una pe alt*. Cci cei
se silesc îmbogeasc; iar cei ce s-au îmbogit doresc s tie slvii
s se
si fast este Legat de ambele patimi; trezit de che-
Vedem ca gustul pentru Iu*
le face pe amândou
nodoxie * i presupunând arghirofilia, odat satisfcut,
1

sa sporeasc.
'
_ ; ;
,

Adesea cheuodoxia îl face pe om râvneasc Va sjtuai] i ranguri sociale s

Aceast patim 11 împinge s doreasc puterea sub toate
formele sale,
Pa-
atunci ea se însoete i pune m lucrare
alte doua patimi, pe care Sfinii
de stapa^
de stpânire (frfojfttaf i „duhul tubirfa
1
'

ri ni le numesc „iubirea
robit de slava deart, va cuta
Este limpede ca cel care deine puterea,
11
nire
lauda i admiraia oamenilor si se
va i strdui întotdeauna sa plac acestora,
pentru a întreine i a le spori admiraia i pentru a pstra puterea i foloasele
care-i vin de la ea.
materiale *i de cele caTe se
Mai subtil, pentru ca ine mai puin de cele
este cheuodoxia care consta m
vd, dei e tor atât de rspândita ca cea dintâi,

domeniul intdeciunl
toate acestea admiraia î laudele celorlali. Ambiiile în
31
adesea produse Oe
i cultural, ca i în cel fcoliic aji financiar sunt ce! mai
aceast patim,

aa cum o aflm descris la Sfântul loan

2) A doua form de chenodoxie,
cele spirituale ascunse,
Caslau, este cea ia care omul se mândrete
„pentru si

52
La monahul în care mai struie mea patimile,
din dorina de lauda deart
1
',

cu torul de
ea st alturi de primul de slav deart; iar dac SrS lepdat
fel

ivle lumeti ia locul acesteia. Pentru el, slava

deart constS m Upîul ca se

|E
"

Capete despre dmgasti', III. 83.

Vtârt&w*P$*\ Pi* »fe <"^™'î^ tuJ- iS Hi h
P'
««
U. T;
Atfva n^„i
i-
[oei din Stagorl****, i?î
n
Sf. Maxim Mâmirisîioi'ul, &p*t* &$pr* dm&m «*, B4, uqimu.
II. 7,
tny$$tWi de xufleij'ohsitmirif.
IH
bun din Siajutâtate, ha. dh
Cî Sf.QdBode de Nysia, DftsprefuefatUt, IV, 5
™ Cf. 5f. Maxim MiUturiiitarul. aptff* &Jjy* ftaftfffe, M. «
84. Srf. loun Minimi.

&ttWi XXI. 24. ._.

:i
Cf. SI. loiui Hrisostoni, f titre Strig forte Ascetul, II. 4,

CemVitf&n! dtihwmceli. V, 11-

''

196
 Ckmodtkxiii

mândrite
ilte| -
î"
J ,l '" ,rl1 aMasta «dmirafia
,
'
sinea
sau înainta oanleni i or cu virtmj
lui
e saJe j sa
i laudele celorlali;- Mai ales atunci când
1
|
^ ^^
omul se lupta .mpolrtva patimilor
;

* când pune In
lucrare virtuile contwr*
' **?
«rc3î „duhul slavei
arata I? de alav3 Jearta De "*« s «»'»l ""-n Soratul
3oi
dearte (se bucur) vizând Banulinda-se
virtutea"
34
si
'

l*wr ca. dup cum „rumica ateapt s sc

isprveasc strânsul grâului 2
l-i deart ab^tS «a »
adune boggia (duhovniceasca)'- EvLe
CS - dup ce «£
3î dearte „ »' ?' Jl bi ™' °" » 1 1
*»*» gândurile, se Ivesc acestea dou' cel
**£
ui d
cel al mândriei- i. ]„ fel. ,^ adlJ , acesllh (al slavei Je?ar_
fac sa creasc top dracii, dup ce au fost biruii".- Tot aa i Sfântul

i. de pilda fcomi
pântecul,» sau curvia sau mânia sau
.

jepede asupra
lacomii tndati w
iii.i
ta gladul slavei dearte" .^
locul tuturor celorlalte patimi
se fee chenodoxia ΄ate Aa c
în sufletul omului.

KîiSS!
Aceasta

EST *
o tac greu

«™„ n„II
t* •"•«
'«
r"i^
p^t™ are c

part le
, puti, r

nCe ucm ,P° ate fi e '«™ «n Prilej de

P
.

de sesizat
,i foarte greu de com-

slav deart; Evagrie

;1 s ™
net)biînuita . Qtriiclel1l

jj
Lra
de recunoscui'
f,rc "
| ei

'
^a a^fa^
^ de a = ™
de

«nitde dihaoja dtavoMw de a profita de

„ceastf stare de fapt." dând si
câmpia Uptce, ea ,. Sfântul loan Castan"
Sfântul [oho Scran Pnimo i

•fifiM balranii natura ; ,ces,e, boli -

spune Sfflnul fem Casian - când™
I

de
«« h fefo umn l,,„b de ceap, pe care. tafitartadu-i-*
tm înveli,
P«* atatl, H M a^ oricâte foi îi ** ,o. atâlea deseori
ii all
"
;
''
,co-

uw^î
dod'e
îi
l. b«S*Md
q sene tttfbfc Jn toate strlucea soarele cll
ar

«* « blicl "'3 «l»va d^ut. r* pild: sunt stpân,,

if"
ad când postesc; dezlegându-l, ca s „u
(eie
OaYbva dl
fiu cunoscut (ca P L,„, iarâs, 3
Cf. .SI. Maxim Mugurii toni Cmwh* <M&rP amisfr, m
practic, J3;cf, ii
f, âmkrmvt* "w* va c,
iu, B4, Evagae, n*
Tmtimd
!&aw,XXl\3

Lttpefc despr* dragoste III S9

n Sf lo,in c ^^«**«****<^
JSwXfstr'**'
- -

xi. i

SJ |oid Catian, Avwwinteh- m&isiirtti, XI J

/W^m. Evagrie, Tratatul phtetie, 30,

4.
'
Scrte&ri % 51.
IHtft'm,
îs
AwamsHtvU* mât\d&tinsti XI 4

197
 , r

în haine luxoase,
stpânete slava deart, pentru modestia mea; îmbrcându-mâ
sunt biruit de ea, schimbfmdude în haine nearatoase,
iari suni stfirtlt de ea;
vudnnd, sunt biruit de ea; tcând, iari sunt biruit de ea.
Oricum voi arunca
coame, totdeauna unul sta drept i el e cel din centru
1
'.-' De
acest glob cii trei

aceea, conchide Evagrie, „greu se scap de gSndul slavei dearte. Cci ceea ce
11

faci ca s te curai de el devine pricin pentru alt slavi deart .

iretenia che-

nodoxieî ii împinge pe om ca, paradoxal, s dovedeasc ze! îa nevoinele asceti-

11
sa dobân-
ce.
1 "
s lupte cu râvn împotriva altor patimi/" sa practice virtuile,
de ascez impuL form
deasc unele harisrne: * Trebuie spus limpede ca orice
1

Lutul deartii ii lipsit de onee

sonat de mândrie se dovedete într-un sfârit cu
11
la Tel i virtuile, dac sunt „adpate de umezeala
noroioasa a slavei dearte
rod;'

i prite de dorina artrii si gunoite de lauda*..,, îndat se usuc'?' iar harisme-

lucrri
Astfel se pot vedea oameni care ajung la strlucite
4'
|e sunt îneltoare.
retrag dintre o:imeni în
duhovniceti mânai de slava deami dar care „dup ce se
mincinoas i pref-
viaa clugreasc... nu se mai îndeletnicesc cu nevoina lor
nevoinei
cut de mai înainte.. cci n-au putut rodi plantele umede in locurile
t

bunurile duhovniceti astfel do-

aspre i lipsite de apa slavei dearte"'* Mai mult,
bândite nu numai c
sunt lipsite de orice pre înaintea lui Dumnezeu,
dar sunt

„socotite de El la fel ea furtul, nedreptatea i

celelalte jnari pcate' cum arat 1

care amintete spusa Psalmici lui; „Dumnezeu a

47
Sfântul Macarie Egipteanul,
risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps, 52. 7>
Ca si In cazul tuturor celorlalte patimi, omul primete din slava deart o
plcere' care-l ine legat de ea i pentru care este gata 9$
fac si, paradoxal,
s sufere orice,
1 "
Din pricina acestei puternice placen cure-i suspine iubirea
tic sine
51
omul se las cu toiul înrobit de slava de art
,
/-

" Sc&m, XXI, 5.

*H
Tratatul isrttfiit, 30,
" Avvu Dorotei, învaturi. d& titflrt joh.uwart'. II, 1>
Gf Sf Ioan Sctaim!. Sc<tm, XIV, 10; XXI, 25. 27; XXVII,
"' 45.
Iwui Scuiarul.
*'
Cf Sf. Macarie Egiptean al. Omilii duhovninefti (Col- II), V, |0. Sf.

Stm, XXI, 25. Avva Doiotci. învaturi de stfiet folotiiioar*, 11, 7.

« Cf. Sf lotul S^mmul, Sivwi, VIL 29,
*s
Cf.ikid*nu U, 10,
M Sf, lotin Scraml. Sctim, II, 10; XL 35.

*Cf.ihitletTLVll. 29.
**mtkm< 11.9, IO,^c/i^w,N550.
V. Iu; LIV, 1.
''
frtrajmw tn !5âdf. capete..., Cf. Omilii duhovniceti {Col. U),
**
A se vedea, de tistiuenesi,, Aws
Amniona, Episroîr, III. % 1

Despre slava deart. 13. Sf. Meltcu Ascetul, Epistoki

*?
Cf. Sf. [otin Giuii de Aur.
rt'nre Nicolae Motmhnf, 3.
m Cf. Sf. loan Gur de Aw, C&r* Stnghirie Asctttd, II, 3,
*'
Cf- Sf. MîiKim Milttu isiEon.il, Rspunsuri eire
nUm*. Prolog,
K Cf. Sf. Grigorfe fie Ny^ii, Dfl^we factori** tv. 5

19K
 de Sfinii Prini ca o boal' i o form de nebu-
-1

Chentxloîtitf este privita

nie/' Sfântul loan Gur de Aur, de pild, spune limpede: „Slava doartâ este
1

4
un soi de nebunie (jian/La "si.c fecr-Tiv ffcev oraia r.* El ariiuV" ea însui
Apostolul Pa vel înva c
este o nebunie s3 se laude omul pe sine însui [st
2 Cor. 12, I) i mai spune ca duhul slavei dearte îl scoate pe om din fine,
I

iar dup ce a pus stpânire cu totul pe sufleiul lui „îi tulbur mintea i-] face
57
si mireze".
Caracterul patologic al slavei dearte! ca i în cazul celorlalte patimi, tine
in mod esenial de faptul c ea const în pervertirea unei atitudini fireti
1
i
no miale prin îndeprtarea de la exercitarea
> ei H potrivit naturii ",
deci menirii
ei liresti, ajungând s se manifeste- într-un mod contrar naturii. Cci Diimtie»
/.eu a sdii in tirea omului s tind spre slav, dar omului unii cu Dumnezeu
îi era menit slava dumnezeiasc, iar nu cea de Iu oameni, pe care o caut
omul înrobit de patim si pe care Prinii o numesc „Laud dup trup" (cf, 2
Cor. M , 18). „Nu slava (e rea) t ci slava de;ut\ scrie Sfântul Maxim Mrtu-
afirmând acelai lucru pe cane l-a spus despre toate celelalte patimi,
risitorul,

anume c
iese din „reaua întrebuinare, care vine din negri a minii de j li

cultiva cele fireti"^ dup ce mai înainte artase ca „ pcatele ne vin prin
r$aua întrebuinare a puterilor sufletului'",*' Sfântul loan Scnruml învu Iu

tel. spunând cA , h prin Tire se afl în suflet poftirea slavei, dar a celei de sus "J*
Aceast deosebire între cele doua feluri de slav, ceu care vine de Ij Dumne-
zeu i cea care vine de fa oameni se face în majoritatea textelor care se refe-
r la chcnodoxie. O aflm limpede exprimat în Evanghelia dup loan (In
<fl

12 P 43); Sfanul Apostol Pavel se refer la ea în mod implicit atunci când

spune ca „întru Hristos lisus" se laud i c a te luda în afara Lui este pri-
mejdios lucru (Filip. 3, 3; Gal. 6, 14). SfânLul loan Scaranil arat i el c
^ese o slav care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce slvesc, £ice u" voi M 1

'
Cf. Sf. loitn CfisîjUt, A.^idmmifh mânâstireti, XI, 4. Sf. Msixini Viiiirturi&i torul.

Cele 200 de Capete tlexptv cmwfiua lie Dmtmt^.&ii yi httmmtiu îrtnipd/it„^ I, 27;
Râspimmri ctre Taktiie. 56. scolia 8. Sf. loan Gma de Aur, Omilii hi Mufei. XIX. 1.
Sf. Giigcrie de Nhzîluiz, Cuvântri, It, 51. Sf. layn Scârarul, Scum, XXV. 21, Origen,
i uvfhu destin* mgdr iurte* t9. Avva Anuriomu Epitfote, X It. 5,
Si
Cf. Hlmttiii. GarS de Aur. Câirt Stughirie Ascetul, II.
I'tfitttrul, PiUIji VTI, 4, Sf. loan
5 Omilii tu Ewiri XXI, 1 Omilii Ui Matei. UL 5; IV, 10; Oespiv sfavo ttexartti, B. ir».
;

Sf. (vuixim Mrturisitorul, Captsi despre dragoste* II, 59. Sf. Cuscri* uc Nyssa, De-

tpre feciorie, IV, 2. Sf, Gtigocic cel Muie. Comemuriu Iu U>v. VIII. 43, Sf. Simcon
Nou Teolog, Cateheza. XVII, 85. Sf. loan din Singurtate, Desper mtflet i pttfirwtt
anteftesi. cel. Hingheri, p. 52.
" Despre tiava de^urtâ, 10.

^ Yâlculre fa Psalmul IM).

Dsspfit slavii deyttrtâi 2.
' tjptfft; thivpn? itragastr, 111,4.
htdem, 5,
'.Vrej/,/, XXVI, 41,
In iil.ua. te k tel oi- gi&ts mai sus, a se vedea Sf. Sini coti Noul Teolog, Qîxcumtri
rsi.re.,1 12, 194-105.

199
 OeMtiereti, rtitimfMfdritr p frlut ui mre ,ve firttdut- bolit? ,vu rituale

si avi» (I Regi 2, 30). i este o slav ce urmeaz din rutatea diavoleasca" >
„Cei ce se lauda, in Domnul s se laude", înva în dou rânduri Apostolul

Pavel (1 Cor, 1, 31; 2 Cor, 10, 17). Slava pe Cftte omul o primete de la

Dumnezeu prin participare la slava Lui în unire cu Hristos este „singura m-

1

rire adevrata", scrie Qrigen/' Este singura real, veritabil,

absoluta, eterna.

Este, pe de alt parte, singura care ine de menirea fireasc a naturii

omeneti
i singura pe msura mreiei pe care Dumnezeu dea omului. Ea
a voit s-o

este, spune Sfântul [oan Gur de Aur. adevrata si av, care î se cuvine pen-
tru c este om i are suflet viu.* 4

îndeprtri du -sr da Dumnezeu prin pcat, omul a încetat totodat mai s

tind spre aceast slav, la care era menit prin firea lui; continuând îns, prin
fnsi aceast fire, s
râvneasc slava, i-a c&itat in Iu meu materiali împli-
nirea acestei dorine care struia în el, i
aceastl slav a lumii, „lauda dtapâ
trup'\ h pus-o în locul slavei cereti i duhovniceti, pe tare nu mai este în
stare s-o vad i s-o doreasc. M Au uitat ca sunt oameni si de aceea merg
de
1

co1o-co1o sirngându-i din alt parte o slav plin de batjocur' spune

:
,

Sfanul loEin Gur de Aur.'* Cutarea slavei lumeti BS vdete a fi o încerca-

re suplinire a slavei celei cereti pierdute prin pcat i a virtuilor,
deart de
prin care omul, unindu-se cu Dumnezeu, se poate race prta al slavei
dum-
nezeieti, Avva Dorotei scrie astfel c
„cei ce poftesc slava sunt asemenea

unui om voiete pururea s afle un petic mic sau orice altceva ca

gol, care
*
s-i acopere urâenia lui. Aa i cel gol de Virtui caut slava oamenilor'
în generai, chenodoxîa apare ca pervertirea; adic devierea patologic a încli-
nrii fireti a omului spre slav, i ca un comportament patologic de substi-
tuire, rezultat al unei frustrri ontologice. Faptul este vorba aici de o ace- c
eai tendin îndreptat în sensuri diferite, iar nu de <lmi:1 tendine esenial
deosebite, care ar putea sta împreun omului, reiese din Eifirmaîile
în sufletul

Sfinilor Prini.i care subliniaz c

întotdeauna cutarea slavei de la Dumne-
zeu i a celei dearte se împotrivesc una alteia i el una o scoate afar
pe cea-

lalt, iar sporirea uneia înseamn slbirea celeilalte,^

Chenodoxia constituie si într-un alt sens o pervertire a firii, cuvântul fire de-
semnând bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu, fie
aici toate este c
vorba despre însuirile sale naturale sau de. caliti dobândite sau despre virtui ;

sau chiar de bunurile materiale pe- care le posed. Folos indu- se de toate acestea
pentru propria laud, în loc de a se sluji de ele spre slava luî Dumnezei], omul,
1

spune SfanLul MkxîiD Mrturisi toiul, „falsific firea i însi virtutea ;'^ i, adau-

".Wuj. XXI, 2&.

1,1
(.'ifw'ttst dtprv rugciune. 19,
'•'
Omit kt Maici. IVi 10.
** fbdem
'* 35.
învaturi de suflet folositoare* LI,

* CC SI loan Scsb-Linil, Svanu Cup-inui] pe «urt ni mouor cejor mai iiuiintD spusse. 32.

« Rsputmtri câtre Tatosie, H

PO 90. 7 I6B.
200
 ChmHkfxm

g amestecând mândria ca sJava deart, se ajunge la îngâmfare, prin care

e| f

oniu] „de la fin; se înstrineaz, folosind toate ale firii împotriva firii i stricând
frumuseea si buna întocmire a fini prin reaua lor întrebuinare".^

Chenodoxia îi arunc pe om în amgire i delir, acesten fiind efceee palojopce

iiindurnenutle care-i îndreptesc pe Sfinii Prini s^o numeasc ,nebunie'\
Ea arata, spun Sfinii Prini, ta omui a încetat mai cread in Dumne- s
- dup cum înva însui Domnul:
1

a'ii' Cum putei voi s:\ credei când pri-

, t

mii slavii unii de la alii, §1 slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cu-
i

tai ?" (In 5, 44) - i câ s-i alipit cu totul de !ume: 7] cel înrobit de ea începe
sii se încread în oameni, de la care ateapt stim, admiraie i Laude,
i în
toc cep-a ce ar putea s
tTezenscâ în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1
privete. De aceea Sfântul loan Scrarul îl numete pe iubitorul de slava
deart* „închintor h\ idoir\^"-' ca i Sfântul Maearie Egipteanul,'''
La originea chenodoxiei, spune Sfântul loan din Singurtate, sta „nesm'nr.i
4
vieii acesteia 'V nate amgrrea în sufletul
care celui iubitor de sin va deart.
Iun idevar, acesta nu cunoate nimicnicia acestei
slave i a lucrurilor cu care se
mândrete, acordându-le o importanta pe care ele nu o au în realitate. 7 * El se
poarta ca i cum aceslea ar avea o valoare absoluta i eternii. în limp ce ele sunt
eu toiul sriecioase i trectoare, El nu tie ca singur slava dumnezeiasc este
desvârit i venica i ci numai temeiurile dubovniceri de lauda în Domnul
cu adevrat reale.
-mii singurele Aa
gsim scris la Sfanul loan din Singurtate:
„Deoarece oamenii nu îneleg cât de strîcacioase sunt bunurile acestei viei i sla-
ya carp vine de la ele i pentru cil nu vd mreia lucrurilor lui Dumnezeu, nici
înelepciunea Proniei Sale nici micimea r omeneti, cane de îndat ce a înflorit
firii

se ofilete i piere înainte- de a prinde putere, i mai înainte de a se Mia se sme-

rete: care este supus schimbrii, i toate ceie pe care le tace se destram i &
niuiesc; i pentru c nu cuget la toate acestea, poftesc laude unii de la alii i
n-au înelepciune cât s-i spun: La ce bun i cât preuiete mândria care
atâta.

nu înrobete i pentru cEire ma bucur mai mult de vederea oamenilor decât de a

lui Dumnezeu, iar hâdele de la ei îmi suni mai pe pine decât cete ale lui Dumne-

zeu, iar slava mai presus decîll slava de la Stpânul tuturor, i pentru ce
de la ei,

lepd mrirea îngereasc pentru onomrile omeneti ?". 7 însui numele, acestei '''

pjlimi arat c
este deart, stricacioas. pierihjaii/ i de nimic, ca i lumea, al c-
rei chip trece (1 Cor, 7 31 ) i din care se hrnete, pe care Sfinii Prini, urmând
t

Proorocului Isaia, o aseamn ai floarea ierbii (la 40, 6-7), cu visurile, cu umbra

M
ibidi>m.
i:i

Cf ,Sf. Niefaita Smhanil. Ceh ÎQOdecop&v^ I. 14.

1T %t loan Semnâî Srtmt, XXL 26,

; Ormiii dulitrvfiicepi {Col. 111), XXI, j), 2,

A

13
Dtuffi; d&spr suflet i
patintik omeneti, ed. Hausheu. p. 52.

7r
C| St Nichita Stithiaul, Ctle 300 dt cdpm^ I, 14,
hn: tit. Cf. p. 54.

201
 Descrierea, auifufs.vttirile i jelui in £»>* wprodit* bolile xpiriittuti?

i cu toate celelalte lucruri repede trectoare i nestatornice. „Pentru ce oare, în-

treab Sfântul loan Gurii de Aur, fugi dup umbre. în loc si te ii de adevr ? De
ce caui cele st licri oase, i nu cele care rmân în veci '?('...) Las fumul, i um-
bra, i ifirba, i pânza de pianjen i toate cele caje nici nu pot s-i spun în cuvin-
te cat stuu de trectoare si de nimic
!'\" „Lucrurile omeneti, mai spune el, sunt

cil praful i pulberea, pe care le spulber vântul; ca umbra i ca fumul;

ca frunza
czuta, pe care orice adiere o mic
din loc în loc; ca floarea, ca visul, ca o boare
trectoare; ca pana care zboar prin aer, ca apa care curge; i chiar mai puin
decât toate acestea
1 '.'™
Nu rmâne decât s subliniem caracterul patologic al
ne
de toaie aceste
alipirii dearte i amgitoare realiti pmânteti. „Toate onorurile
i mririle din lume nu sunt altceva decât vorbe i numai vorbe (...). Cum poate fi
atunci omul atal de nebun încât alerge dup vorbe goale i s iubeasc fantas- s
me de care ar trebui mai curând s
fuga? (...) De aceea, vStind de câta nebunie
este plin viaa noastr, plânge i suspina Pixiorocuj; i dup cam un om, dac-1
vede pe un altul lepdând lumina i dorind întunericul, l-ar întreba de ce face o
temenea nebunie, tot a-a i Psalmistul întreab pe cei rtcii: IVnt.ru ce iubii
minciuna i cutai dertciunea ?". 7S
Chenodoxia ofer q viziune deliranta asupra realitii, cci, sub stpânirea
ei, omul mi mai privete ca adevrate, de pre i importante cele care cu ade^

virat sunt aa, socotind astfel cele care sunt cu totul lipsit* de orice valoare;
viziunea sa asupra lumii este tulburat i vede lucrurile de-a-ndoaselea; min-
Eea se în sal în aprecieri le pe care le face cu privire la lucruri în asemenea
msur încâl pare cuprins de nebunie. Sfanrul loan Gur de Aur spune lim-
pede ca cel atins de aceasta" patim îi pierde luciditatea i nu se deosebete
CU nimic de un nebun
,*"
Perceperea delirant a realitii ca efect al chenodo-
xiei apare adeseori în viaa de toate zilele, sub formele cele mai grosolane.
Sfântul Maxim, de pild, arata c
„precum prinii trupeti sunt împtimii de
dragostea fa de cei nscui din ei.... i copiii lor, chiar de vor fi în toate
privinele cei mai de râs, li se vor prea cei mai drglai i mai frumoi din-
tea roi, la fel minii nebune îi vor prea gândurile ei, chiar dac vor fî cele
hl
mai prosteti, cele mai înelepte dintre toate".
Iar aceasta nu este adevrat numai când e vorba de primul fel de slav 5 de-

art, Cci i sub stpânirea celei de- a doua omul ajunge la o cunoatere de-
lirant, mai ales în ceea ce -l privete. Cci, aa cum Spurie Sfântul loan Sca-
ra ruK ea este o patim amgi toate t
care pe toate le schimb i le strâmb/'
Prin ea omul îi atribuie caliti i v imii pe care nu le aie, dar nu -i vede

v Omilie h rtivinifle: „Sâ nu ie temi... "

jEfSfc 43, 17), I, I
-

79
Omiti fa Evrei, IX, 5, A se vedea, de a&emtnea, tnatii aceaâtâ omilie, ca i Omilii la

OftiiHfi ki Psalmul 4. G,
H"
Catthe&e baptisimtle, V, 6.
H
-
C&pet+despr* dmostei, III. 58.

202
 (
'hi'nodoxiit

patimile ce-i zac în suflet. ^ Tot asa se amgete omul i atunci

1

pcatele i
când se mândrete cu virtuile pe care Mr-adevr le-a dobândit. Cci, pe de o
parte, el se privete, pe sine Cft izvorul i deintorul acestor virtui, în
vreme
M
c« ele sunt darul Dumnezeu i numai Lui îi aparin cu adevrat; iar pe
lui
1
de alt parte, dup cum arat Sfântul loan Scârarul,* de îndat ce omul <>e
laud CU virtuile sale, d înceteaz de a mai fi virtuos, ajungând s se mân-
dre usca cu un luciu pe care 1 -a pierdut

Chenodoxia îl împing pe. cel înrobit de ea în tot felul de rele. Cei care
lucreaz binele ateptând s
fie slavici de oameni cu adevrat si -au luat plata

fer, înval lisus (Mt 6 2); IU ii deplânge

pe acetia, spunând: „Vai vou,
r

când roi oamenii va vor vorbi de bine" (Le. 6, 26). Dumnezeu a risipii „O
oasele celor ce plac oamenilor", arat Psalmistut (Ps. 52, 7). „fntristrile i
durerile urmeaz slavei dearte... fie în timpul de fa, fie în cel viitor",
acrie

Sfântul Maxim. * Iar Sfântul loan Gur de Aur araii

1
,a1ergarea dup ono- c
7
iii ii mari rele"* su vorbind despre cutarea 1° cu "l°r de frunte
prici nuiele

spre dobândirea slavei dearte, spune „aceast patim e tiran ier." " Sfântulc
Diadoh al Foticeei, în ceea ce-1 privete, arata duhurile rele folosesc iubi c
rea de slava ca prilej pentru rutatea lor i prin ea, ,,ca prinir-o
oarecare
*' J

porti întunecoas, ei izbutesc rpeasc sufletele". s

Aceast patim nimicete pacea luntrica,™ tulburând sufletul în felurile chi-
puri. Sfanul fsaac irul arat c
ea e pricina de „tulburare neîncetat i de ames-
tecate a gândurilor"." Iar Sfântul Marcu Ascetul spune;
1

„Când vezi vreun gând

?-
omeneasc, s
1

ca-i tgduiete tii sigur c* i pregtete tulburare

slava
Mai înîâi de toate iubirea de slav îl face pe om s caute cu orice pre
admiraia i laudele semeni lor. se face Aa
sufletul lui e plin de nelinisu c 1

i necontenit grija, iar el se agit peste msura pentru ele. Daca nu le dobân-
dete, atunci nelinitea lui sporete l mai mult. Adeseori cel iubitor de slava
deart nu numai c
nu primete atenia i admiraia ateptate, dar ajunge la
un rezultat eu totul contrar: „Slava deart, scrie Sfântul loun
Serarul. în loc
3

sa fie pricin de cinste, de multe ori e pricin de necinste".'' Iar Sfântul Mar-
cu Ascetul spune: „Când vezi pe cineva îndurerat de multe ocri, cunoate
ca. dup ce s-a umplut de gânduri dc-ale slavei dearte, secer acum cu sca>

*>
CI', ibidtfit.
h_
Acui [Hinct de vedere va fi dezvoltat în capitolul consacrat mândriei.
u $cam< XXL 8.

*> Omilii ta Matei, IXQi 1

* Ibittrtti, LXV, 4
""
c uvâm ascetic tft 100 de capete. 96,
*a
Apoftegme, V|T. 6.
1,1
Cuvitifr tJwpw n?voiitfu, 23,
-
D#spr# feqeu duhcwnu eascâ, 90.
n
Scvm',XXÎ< 19.

203
 ttrsn'it'tvtL nuiinfrstaiite tfikd in ntr<< H pT&foe hohk apintunle

b seminelor din bârn"* în fqâb] admiraiei, el întâlnete. în cel

spicele
1

seme-
mai bun caz, indiferen; dar mai râu c ca ajunge chiaf sa trezeasc în
critici si batjocuri, mai ales atunci
nii sfii ar, invidie i gelozie; stârnete
frailor,
când vanitatea sa transpare în cuvinte sau purtri. ,3? ne fertili deci,
?£ vorbim despre noi înine, Aceasta atrage i ura
oamenilor, si dispreul lui
în sufletul omului
DuamtâttT.** O asemenea situaie nu poate decât sa nasc
9*
tristee i nelinite, pentru c
nu dobândete nici plcerea pe care o caut i,
din jur,
trezind agresivitatea celorlali, nu are- nici relaii armonioase cu cei
fiind nevoit sg caute noi mijloace de a se. pune în valoare, în locul celor care

nu i-au reuit.
tp& 81 ei
Biruit de chenodoxie, omul îi pierde stpânirea de sine \ GjJWBge
*i a] tuturor celor de care Lire
nevoie ea s-si astâmpere patima. Sfântul loan
patimi, pe
Gura de Aur subliniaz caracterul deosebit de tiranic al acestei
care ei o socotete „robia cea mai înjositoare i mai de
plans'V" în care ajung
sufletele cele mai mari/'* Ca orice alt patim, ea îl face
pe om
sacada chiar
de prerea
dependent de dorinele i plcerile legate de împlinirea ei. ca i
oamenilor, i rob al celor crora caut s le placa i de la care
ateapt laude.
Singurtate-, Dumnezeu
„Vai, nefericitul th- mine!, strig* Sântul loan din
Itmi tacul liber, iar cu am muli stpâni, cci voind
sa plac oamenilor, am
9
ajuns robul tuturor'' ?
Un alt efect periculos chenodoxiei este faptul cu'-l arunc pe
al om Într-O
de
lume fantasmagorica. Sfanul Isaac irul spune ea" cei cure „suni. ijriânaî
'/" nefast
1

Sub inspiraia
:

slava deart („.) îi pierd puterea de judecat

ei

omul îi imagineaz" c
are tot felul de caliti, virtui i merite, mulime de
înalte, care-i aduc ad-
bunuri; se vede pe sine in situaiile si locurile cele mai
scrie Sfântul Isaac i-
miraia' i laudele celorlali oameni. „Iubirea de slav,
rul, (si iubirea de plcere) îsi
închipuiesc i nlucesc feele i stârnesc la
poftii $i dorin".
lpl
Una dintre- urmrile patologice ale unei asemenea situai]
este e-l înstrineaz pe om de realitatea în care-
triete, îi distrage atenia de
la cele din jur, ii încetinete activitatea în
Intuirile cele mai importante pe
aducându-t sufletul
eare le are de fcui i-i paralizeaz dinamismul vilul,
într-o starede total amorire. Aceste trasaturi patologice sunt descrise de
loan Casian astfel: „Bietul suflet, devenit parca
jucria unei somno-
teul
adesea, ademenit de
lene profunde, ajunge prad unei astfel de vaniti, încât
unor asemenea gânduri i umplut de aceste nluciri, nu mai
este în
dulceaa

" Desptv fPJ CF cred c

sa ittdr#ptettt£ din fpt#< 127.
» Omilii Us Matei, 01,5,
M C
Sf. I&uac Si ral, Cuvinte tkspiv ti<r\>vin. L
S.
'7
Omilii h Mttfr'i, IV, 9.
'-
fhuhw. LXV. 4.
"•''

Iac. rit., p. 52. Cf. Sf. lotul Giirfi de Aur, Omilii Us M<itrt, LXV, 5.

Cuvinte dwiprv rtcvoittâ,

1
" 5.
:!l
Bidon, 8.

204
 Chtmodosîa

stare s vad nici cele ce se petrec în juru-i, nici fraii, cat Timp, in cutreieri]]
gândului, simte plcere i se las prins de cele ce a visat
cu ochii deschii, ca
10
de nite [ucruri îuevea", 1
Acest proces de fanta^are poate sta la originea
"

unor accese de delir acute sau a halucinaiilor, Evagrie constat „începutul c

iii iac ir ii mintii este slava
deart".^ Acest efect efctc periculos mai ales pen-
tru monahul cuprins de aceast patim, cci stS în obiceiul demonului slavei
dearte s
atace cu putere mai ales la vremea rugciunii: „Când în sfârit
mintea se roag cu curie i fM patim, nu mai vin asupra ei dracii din par-
tea sting, ci din cea dreapt. Cci îi vorbesc despre slava lui
Dumnezeu i j
aduc înainte vreo forma dintre cele plcute simirii, incâl s-i par ca" a
ajuns
desvârit la scopul rugciunii. Iar aceasta a spus-o un brbat cunosctor c
se înfptuiete prin patima slavei dearte". 104 Aceast patim, spune Ev
ugric
an alrij parte, face ca iu iute a s încerce
dumnezeirea in chi- „s mrgineasc
puri j mfaisuri'V^
iar diavolii se folosesc de ea ca s-1 amgeasc i sa-l
facâ s
rtceasc pe nefe licitul care a lsat- o sporeasc în el. Paladie, in s
istoria hiit.stac, d
un exemplu de monah ajuns nebun din aceasta prioin:
.^ngetarea îi era atins de neîn frânarea slavei dearte", spune el. '' 1

Pe plan duhovnicesc, efectele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de

nocive, Ea duce la moartea sufletului,"' 7 la iubirea minii ™ i hi Inlhurarea 1

'"
1
11
ei, mtc$ urând u-i puterea de cunoatere.
Ea nimicete toate vutufiJe pe care ]e-a dobândiL omul " i lipsete de rod 1

1
duhovniceti/
ostenelile safe Din pricina ei, spune Sfanul Maxim, se pierd
'

lu
mnlk' lucruri bune în aine. Ne voina ascetic i virtuile pe- care ea caut Ir s
sporeasc au drept scop unirea omului cu Dumnezeu i împrtirea de slava
dumnezeiasc, Prin chenodoxie, omul le abate de la menirea lor fireasc, peniru a
lepune în slujba propriei sale slave, ateptând laude de la oameni, au de la
Dumnezeu, asacum se cuvine. Pierderea roadelor ascezei i a virtuilor, care este
m
a adevrat catastrof pe plan duhovnicesc, are urmarea de neînliiiurnt c nate in

n
A$*zâmmick mânâstirttt XI, 15,
"
Cuvânt 4tspra rudcitaui, l J&.
"'1
ttith'iit. 11,
'"
Ibkfem, 116.
"* istoria
faustetâ LVI II. 5.
'!!"' Cf, Appfagme* Bu 1, I2U Eth. 13, 7. Avva Auimona, Epistole, h 3,
s
Cf, Sf, Murcu Aace.ru J, Dexprv legea duhttvmceaxcâ, 103. Isihie Simitul,
Cuvânt
despre trrrvtr yi virtute, 57,

C£ Sf. Isaac Sinii, Cuvint* despre ttrmintn. 5,

" Cf. Avvn AniJUOrttL, Juvrituri, JV. ]5, Isihie maitul Cttuâtu fespm trezvie i
virtute. 58.
IU
Cf. Sf. loiUt Sejurul, Samt, XXI B. 9. Apoftegme. N 592. 30. CSP 4, 19, Sf. J.oan
Gura de Aur, OmM fa Mutei. III. S. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceti fCoI
f
IU), XXI, 3. 2,
lj
Cf. ist", loan Sciiirui, 5fitfTO, XXI, 2, 6 H 7.
A
|

Capete despre dragoste. 11, 35. se vecie li, de raemeriea, Mmumuti rât re Takuue,
5«. PG 90, 5 BOB,

205
 th'xirifivctt manifestaii* fi Jetul în care t produr b&Ule spirituale

sufletul omului o atare de mare suferina lipsit de aceste bunti de mare pre i
de bucjiiriu duhovniceasca pe cate o dobândise prin ele, sufletul se simte gol,
lipsit de rost, plin de tulburare i nelinite, sortit unei continue nemulumiri.
Iar

daca plcerea legat de slava deart umple, pentru un timp, suflatul, ea nu poate
fî îns pstrat mulii vreme, cci, aa cum am vzut, este pariala, trectoare i
ireala, dup chipul lucrurilur pmânteti cu cane se hMetft, i, în tmal, arunc

sufletul în amrciune si dezndejde, „ChenodoxJa, scrie Sfanul loau Casian,

este o hran a sufletului, pe cârc, pentru moment, îl mângâie cu desftare, dar
tipoi 11 golete i îl despoaie de orice virtute, fcându-l sterp Si lipsit
de toate roa-
th-le duhului. Altfel îl face nu mimai sa piard \\\c\ iele unor nemsurate
str-

danii, dar chiar s

îndure chinuri mai mari"."*
1

Nimicind virtuile, cheiiodoxia mai întâi de toate face sa apar sau sa re-
apar în sufletul cart le a pierdui pliurile pe care ele le izgoniser," iar
Sfinii Prini, aa cum am
Ir '

apoi deschide poarta tuturor celorlalte patimi.'

vzut, o pun în rândul celor trei patimi aa- nu mite generice, care sunt izvorul
tuturor celorlalte. Sfântul Marcu Ascetul o numete „rdcina poftei ruinoa-
!im u „maic a relelor", " artând ca ea duce
1 1 ]

se i „pricina a toi pcatul" i

171
„la slujirea pcatului'
1

.
11"
înainte de orice ea aduce în suflet mândria, cci
ea îi este înaintemergatoare, maic, 1
^
i toate patimile care sunt
început,"-
1 1 --1

legate de mândrie: hulit, " judecarea

''
116 1

i defimarea aproapelui,
1
iubirea '

12
neascultarea. * Ea zmislete de asemenea
12 *
de stpânire, împietrirea inimii,
IJL
mania
1
^ i toate cele care graviteaz în jurul ei: ura, inerea de minte a

Its
Sf. Inuri Cusian. CormtbiH duhovniceti, V, 15.
I
'
Cf. Ev ligile, Cit} ),*({ despre dKftsabirtia Kitiuuhtr.... \%. Avvsi Armonii, învturi.
IV, 2S.
117
Despre tegva duhftvmccascti, 95,
v-
I hidra:. 99.

t* 1

&Hprâ c hidrepteaz din fapte. 56.

tei ce Cfâd M 1

Cf, Awa Aimnorm. învtori, (V, 15, fcviutfie, Tratatul pmctk; 13. Sf. Miwiin Mrturi-
II

sitorul, Capete despre dtu&wte, UI, 61. Sf. l&ftac irul. Cwinte despre
nwoina. 23.
Sf. loan Scârarul, Sccm, XXI, 2.
''

,l '

Ihidrru. I.
IJ4
fbidem\ XXII, 2.
115
Sf Mure" Ascetul, fMtpr* ret ce crexi c4j& mdrtpt&etxl din fapta, 87.
Cf.
'""
Cf. Sf. Mm'cu Ascetul, Despre iegett dtdiovfticen.vc, 122-
-1?
Sf. Io5in difl SfagMrifotiP, Ditthx despre stijlet yi fwiitmte omeneti, ed Huiistierr, p. 52.

\pt//rr.fstm? t VIU, 6.
'"
St loan Cnian, Convorbiri duhovniceti, V. 16. Sf. Grigcric tel Mar*, Cemimtamt
h fo\\ VIU, 43,
11

Cf. Sf. ban Scrarul. Scam, XXI, 19. Sf. Macarie Egipteanul. Qmffîi duhovnicii
(Col V, 10. SI'. Marcn Ascetul, Despre legea dufawnlcmsc, 104. 5f hune Sinii,
II).

Cuvinte despre nevmnp* 5. Sf Isihie Si mii tal, Cuvânt despre trwtfe fi virtute, 5&
"
Gf Sf. Mjixim Mrturisi lom I, Capete denpre dmgvste, IU. 7, Sf. Isihie Sinattul. UfC.
rit . 59. Sf. totin din SiftgurLltatB, Un * ii

206
 Ckcnrxioxiti

râului,
1 - 1
invidia,'
33
certurile,
11 '
neînelegerile. '" Din ea mai ies înc: min-
ciuna,
1 * frnicia,
m vorbele dearte/
1*
frica,
n *
;
des frânarea.
Nu
iubirea de
M
buni si de avuie
3 "* 1
i t
a ti cum am artat deja, lristeea.
fii încheiere, sa artm c diavolii au un rol deosebit de activ în zmislirea
i sporirea acestei patimi.
143
Tot ce se face din tfa&tâ(ta e de la diavol,

spune Sfântul loaa de Gaza. Iar diavolii înles- 144

Sfântul Varsanufie arat c
n.sc aceast patim pentru a duce sufletul la pierzare. Daci nu o iscei în- 1 '
'

ii, în orice caz se folosesc de ivirea i stârnirea ei în suflet pentru a-

i îm-
plini priit ca lucrarea lor nimicitoare.
14*
„Luând mai ales iubirea de slava ca
prilej pentru rutatea \ov i srind prin
ca înluntru, ca printre oarecare

perii tf întunecoas, ei izbutesc rpeasc sufletele", scrie Sfântul Diadoh al s

7
Foiiu.vi." Cel care se las biruit de aceasta patimii
împlinete astfel voia
Ru, " ajungând in cele din urma robul i marioneta acestuia. „Cel
1
"1

Celui
care iubete slava de oameni (...) se pred vrjmailor, iar acetia arunc
la

srmanul suflet în multe rele, punând stpânire pe ol", spune Awa Isaia.

1H
Sf- loan Scanata, Scara, XXT, 23.
m Sf. tonn din Sirtguriutc, ioc. cit., p. 52.
1 H Grigoric ce) Mart, CcmKnfaHu ta iov, XXXI. 45.
Sf.
"
tbutem Sf. loan Casiaru Convorbiri dtihwttfcitti,
V. 16.
Anoftegim, XV, 21. Sf. Talaste Sinuitul, Cap€te despre dragoste,
'* I. 19.

u lw* XXXI, 45. Sf, Tuhisie Smaitnl. Camwmmt k t opete

Sf Grigorie cel Mare.
'

.
r§4mgi>$te* L 19, , ,

,:
"
Sf. Joun Scrarul, Scara, Xt, G. Sf loan Casiiin, < 'onwvhm ttuhwurefâ V, Ki.

,J
*Sf Iollii ScîlrajtiL iVwn, XX, l. 2.

'*"Cf Eviigrie, Tratatul pm<U<\ 13- Sf. lume Sinii. Orvfof* despot n#vQfa& 23.
Ul
Sf dra$pst*< 0X %y
Maxim Mrim isi torul. Capete despr*
nevoin, 1.
Cf EveleHc, Tratatul prttotic, 13. Sf. laaac icul. CtofntedeF*
1

Sf Joan Scfrurul. tort*, III. 39; XXI, 9; 16; 20-22; 27; 2B. Si
l4J Nichira Snihutiii,
Cf!
I th 300 de capete, 1. 80,
lM
Scriwri fohvwkmti, 477. Jntrebai-e,
'

Scrisori duhewtfwtii 2S&

l ** Miucu Afetul. Disputa cu im wa fast ic, 2-

& capite, 96, Cf. Evagne, Cmtfni ^™ w$mtm, 72,

Cf. Sf.
l " ( fcv&tf ascetic frr fOO
,H
AitoftFgme. J 729

207
 11

Mândri;]

Mândria (iOTEprtfotiAa ) este atât de înrudita cu slav deart, încât muli

Sfinli Prini cred c
nu este cazul s ae vorbeasc despre ele ca despre dou
patimi, ci ca de una singur; de aceea, aceti P^rin^i apun ca exist doar
1

apte patimi „generice", iar nu opt. în învtura Prinilor cu privire ta pn-

Lim], care arat cu care patim trebuie s ne luptam mai întâi i Ui ce spordV
liovnicese se ajunge prin birui rea ior pe- rând, vedem cum patimile merg de Iii

cele mai grosolane la cele mai „suhii i\ care sunt i ce] mai greu de învins;
in ir- o asemenea ordine, mândria urmeaz îndat dup£ slava deart.
Astfel

privita, ea apare ca o culme a chenodoxiei. De aceea S lanul Ic-an Scararul

scrie c3 „au numai atâta deosebire între ele carii uri.' pruncul prin fire de fa
brbat i grâul fa
de pâine, Cci primul (gând T a] slavei dearte] e înce-

"
putul, iar al doilea (al mândriei) sfii roitul '? Ajunsa la un anumit grad, cheno-
doxiu duce in chip necesar la mândriei „creterea uneia aduce apariia celei-
lalte, prisosul de glorie deart d
natere trufiei", subliniat Sfântul loan
Cs»ian/ Sfântul loan din Gaza spune, la fol, ca, „crescând slava deart, se
ajunge la mândrie"^ Sfântul loan Scararul. pe de ait parte, arat c, odat
biruit slava deart, iese i mândria din sufle!
-
Tot li st, din alt punct de vedere - mai puin precizai de practica ascetic
care rânduiete patimile dup grav Etatea lor, pornind de la cele originale i
7
IiiLidamentale i continuând cu cele care decurg din acestea, mândria apare
ca cea dintâi patim, de cpetenie, al crei prim nscut este slava deart,
ceea ce fifee ca între ele s
existe o legtur strâns i cu totul speciala.
La un anumit nivel, limita dintre aceste patimi nu se mai vede lim- dou
pede, pentru c ele ajung sa se întreptrund, lunecând una într-alia Cu toate

Papii cum arat* 51*. loan Seif rarul ftora, XXI, I), turei d de exemplu pt SI

Grigoiie cel Mira,

2
Ibidm, Cf. 27, 36.
1

Cf. ibidem. XXII, 2 St Miixim Mrturisitorul, Capete despre dragoste. UI, 56.
4
f"vtiv'OFhiri duhovniceti, V, 10.

"
Scrisori duhovniceti 460. .

"SWim.XXL, I.
7
Este mai tile-R punctul de vedere al Sf. Grigorie cel Mura- ta se vedei, de pilda.
I
.
.'H'uuiriu h înv. XXXI. 45).

208
 Mt'ttuiîiii

continuare vom arta care

ttsattt, ele $ pstreaz trsturile specifice;
mândria, dup cum am procedat i când a
îti

smal acestea hi ceea ce privete

fust vorba despre slava deart.

manifest în raportu-
Ca i chenodoxia, mândria are dou foime.* Una se
rile omului cu semenii si/ cealalt
privete legtura omului cu Dumnezeu.

Cea dinii focnjâ mândriei consta in convingerea omului

j
c este supe-
m
]

de cedali oameni sau ce! puin fa de unii

dintre eu dar si in în-
rior
cercarea de a dobândi aceast superioritate,
dac cumva nu crede ca deja o
are
}
Oricum, mândria consul în a se Mita" omul pe sine,
fie nici un fr
motiv anume fie - cum se întâmpl cel mai
adesea - din aceleai pricini
uire-i por sluji ca prilej pentru slava deart i despre oare am vorbit deja

(caliti fizice, intelectuale, spirituale, rang social,

bogie etc> Aceasta

mjitare îl face pe om se pre.uiascâ, s

se admire s i sa se laude in sinea

sa.
36
Gsim aceste atitudini i în cazul cheuodoxiei, dar acolo omul ateapt
mai curând de la alii laude i onoruri, in timp ce aici i le acorda el însui,
Inlundu-se pe sine, implicit trufaul î! coboar pe aproapele
sau, îl pri-
J

atitudini tare
vete de sus," îl dispreuiete," „socotindu-l cu fiind nimica
7

constituie o alt trstur fundamental a

acestei prime forme de mândrie.

Mândria ÎL împinge pe om s se compare eu aproapele"

i s-si afirme su-
socorindu-se fundamental dLteni de acela.
cu totul deosebit,
perioritatea
când u au/im pe fariseu
Arhetipul vestei atitudini îl aflm în Evanghelie,
acest vame" (Le 18, 11 h M^al
Hftmând: .nu sunt ca ceilali oameni (...) sau ca 21
de mândrie, simte nevoia se msoare cu ceilali
omul s
sa stabileasc ierarhii,

»
Aset&rtimt* mânaHfepi, XTJ. L; Conwrhiri duhm-mc^iu V.
Cf, Sf, loun Cusian,
Dororeî, învturi ek xujlei jofosiUMrw II;
6.
tZ Awn
''

Cf Sf. loan Caaimi, Aeiminieie mnstireti. XIL 2.

»
GtfAvv* Doctei,
Ctipete despre dragoste,
învata
III, 87. Sf-
âe sujlet JbtesiUxw. IL 6. Sf. Maxim
Igkji Guri de Aur Omdtt h AM, ^4^
LXV h 5* M.

IJ
Sf Grigorie dr. Nyssa definete mândria ca ..voina ele a-i întrece^ w ce Hal i

(Mp* ficiori*, IV, 2). A se vedea, * nsertiencu, Sf. Vaaile cel Mai*, tetiHk imet,

15 Sf. loan
TcsaUmicem* \,2.
Ourî de Aur, Omilii iu 2
1

5f Vasilecet Mne. hc dL. 56 Sf. Maxim

' MktwatfociA III. «4.
Cepmâ^f^om*
u
a
Sf Maxim MBrturiiitcful, W. ek AwaDorofei.
bt^â^n4^mmj^osUoart^ r,
Sf Mwim Mrturisitorul. Capetr d&p****gHk
' \H M. St. Ui.gont cel Mare,
Comentariu kt Iov* XXXIV. 23.
,h
Sf. Grigorie cel Mare, ioc. cit.

\Evasrie. Truttiuti prricfit\ 14. _. .. . ... ,. ,

- Av™ Don-d. Surir * ^Jtftfgff' * 6 -

L*S? I
S T'™'
&£tt, XXII, 1-2. Sf. îoan Gura de Aur, Omilii te 2 esalor&cm* I, 2-

Avva Dorotei, /ac. ch. t

II. 6,
JU
Cf. Apoftegmei Seri ii alfabetici* Pafnude, 3.
11
Oir- J00 t/c capete... 1. 33.
Cf. Nichilu SlLlhiirnl.

209
 Descriere^ manifestrile >7 jeiial in care se produr bolile spiritemte

trgând întotdeauna concluzia c

este cu totul superior, în tonte privinele, sau
mcar în parte, înrr-un anumit domeniu. Ajunge, de aceea, s-1 dispreuiasc pe
aproapele su^ 2 i sa-i critice aproape sistematic felul de a gândi i a tri. 2 '1

Aceast form de mândrie se traduce printr-o suit de atitudini care ne

permit s-o definim mai bine. Cel mândru, scrie Sfântul Va si le cel Mare, „se
lauda i exagereaz, ca s apar mai mult decât este în realitate"," Bl se arata
4

17
îngâmfat/' trufa i plin de sine/ sigur pe- el, încreztor în sine/* La aces-
1 ff

tea se adaug adesea pretenia c

pe toate*' i convingerea are întot-
le $1te c
30 3

deauna dreptate, de unde se isc îndreptirea de sine.* ca si spiritul de

3
contradicie (împotrivirea în cuvSnt)* (de asemenea caracteristice pentru
aceasta pali m), dar i dorina de a-i înva pe al.ii" i de a stpâni/^ Mân-
3
dria îl face pe om orb la propriile sale greeli * i refuze a priori orice cri- s
tica i orbe sfat, s
urasc miinirarile t orice dojana;3* el nu poate suferi s i

se porunceasc i
7
s
se supun cuiva:* Aceast patim se manifest i ca
agresivitate; uneori, expresia acestei agresiviti este ironia, dar si asprimea
cu care cei mândru rspunde alunei când se pane vreo întreb are muenia i ,

în anumite împrej urrii o ostilitate general^ dorina de a-1 jigni pe cel-

lalt, împlinita cu multa uurin."" Aceast agresivitate se manifesta întotdea-
41
una ca rspuns la cele mai mici critici care i se aduc.

2) în timp ce prima form de mândrie îl face pe om sâ se înale faa de

semenii si, a doua îl face s se înale fa
de însui Dumnezeu i se ridice s
JJ
Cf, Sf, loim Scai arul, Stftm, XXII, I. Sf. Mac; irit- Egipteanul, Omilii duhovniceti
CoLII), XXVII, 6.

^ Cf. Sf. Grigorie cel Mare, Comentariu fa Iov, XXXIV, 23.

u Reguli.lr miri, St.
** Sf Vasifc cei Mare, î
tor. vii, Cf. Hernia, / dSft?i*t Pilda Vin, 75 (9), l.
* Ik-Jina, lot. cit.
1,7
Cf. Sf. Mtutirn Mmirisitoml, Copete despre dwjoste, III . 87.
a Cf. Avva Dorotei, tmiifdturi de .yttjlei jbh.srtoare, I, IU
w
Cf. Hernia. P&ifarui, loc. cit.
,n
Cf. Sf. Simeon.Noul Teolog, Cete 225 <k capete.., I, 46.
11
Awu
Dorotei. hivddlttri da suflat folositoare. 1. 10.
Sf loan Scurarul, Smm. XXII, 7, Sf. Simeon NouE Teolog, Cete 225 detxipetc..., L 46.
" l-termn, Pâsiorul Pilda VIU. 73(7). 4.
'*
Sf. loan Se&rarui. Scont, XXII, S,
15
Cf. II ie EctliciiJ, Ciitetfzrp din sentinele înelepilor,,,, 38,
"'
Cf. Sf. loan Scrarul, Scam, XXu\ 2, 11.
**
îbidem, 8, 28.
JH
Cf. Sf Gri goii e cel Mare, Commt&hi io Iov, XXXIV. 23, Sf loan Casian, A$ez-
mimelc tnâmhliresti, XII, 29.
Sf Grigorie cel Marc, Iov. cit.
'

J
Cf, Sf. Talaiic, Capete despre dragoste, infriinare... IV, 29- Sf, loan Sefiranil,
$cam XXH, t 28,
41
Cf. Sf. loan Cflsian, Aezâinitttete ttttixtireli, XII, 29. Sf. Grigorie cel Mare,. Cp-
mentei fi tt ta lor, XXXIV, 23,
rî
Cf. iltidem,

210
 hfibtdtiti

41
împotriva Lui.
-

Vedem astfel ca mândria este o patim de o gravitate extre-

mii, Sfiaii
Ji
Prini nu înceteaz s spun c
este ceti mai rea dintre toate pa-
ri mile, pentru ca ea a dus la cderea lui Satan i a îngerilor care au devenit
afi
diavolii omului însu.i. Fundamentul i esena mândriei le aflm
iar aperi a
cercetând tocmai cauzele cderii originare. Am artat deja pcatul strmo- c
esc a constat pentru om - ca i pentru diavol - în autoîndumnezeire, m re-
vendicarea pentru sine a unei autonomii absolute i în voina de a se dispensa
de Dumnezeu; în pretenia de a socoti ca proprii calitile sale, în cutarea
unei slave numai pentru sine, fcilnd din eul propriu un centni absolut,
i în
afirmarea propriei superioriti. Sfântul loan Casian explic astfel pcatul i
cderea lui Satan: „Acesta, învemântat în lumina dumnezeiasc i strlucind
prin drnicia Ziditorului printre celelalte puteri cereti, s^a încrezut deine c
prin tria propriei naturi, nu prin binefacerea aeeiei darnici L splendoarea
inidrpcLunii i frumuseea virtuilor cu care-l
împodobise harul Creatorului.
Semefindu-se pentru aceasta, ca i cum nu-i mai era de trebui util ajutorul
divin pentru pstrarea acestei curaii, -a socotit ademenea lui Dumnezeu,
pretinzând c, întocmai ca i Dumnezeu, nu are nevoie de nimeni, Bizuin-
du-se desigur pe liberul sân arbitru de care dispunea, crezu prin acest fapt c
are din belug toate câte îi sunt de trebuin' pentru desvârirea virtuilor i
pentru deplina Fericire venici Aceasta singura cugetare a devenit pentru el
1
47
prima cdere '.
Tot el amintete spusa Psalmistului: „lat omul care nu i -a
pus pe Dumnezeu ajutorul lui, ci a ndjduit înmulimea bogiei i s-a înt-
rit intru deertciunea sa" (Ps. 5K 5-6).
4K
i adaug c, pentru om, pcatul a
constat în ascultarea înde m
tui lui diavolului, care în chip mincinos i-a spus;
„vei fi ca Dumnezeu" .^ Dar „ndjduind J

ajung Dumnezeu, a pierdut i s

ce era", spune Sfântul loan Gur de Aur *- artând acest pcat a -a perpetu- c
at prin lucrarea diavolului în toi oamenii
cuprini de mândrie; „toi oamenii
de mat târziu, care au alunecat spre necredin, au ajuns aici datorit
mân-
driei, pe ntru c
s-au închipuit, ega li cu Dumnezeu". Sl

11
Cf. Avvii Dorote.i. învturi
supat pionii™ m% IT, 6. %t lonn Cisin A^dmin-
cfc
u-h- mnstireti, XT1, 2; 7 Sf Icfen Sdtamil, VYvmr, XXII. 28 I

A
XXVI. Jft
ie yede*, de pild: Apojlefgfrut, N 558; N Ml. Sf. loan Secatul, Scara
XX\ %
'
Cf, Awftegme* N 558. Sf. loan Cakm, At>znihu#fr mtlncisliresfi. XII, 4, Sf. loun
ScfranO, Sruni. XXII 11; XXVI, 39. Sf. ban Giira de Aur. Omilii ia Otitt fH 3
Oitiitii in Matâi XV.
2; LXV, 6. Omilii fo tom, IX. 2; XVT, 4.
Sf. loan Cuaian. Aezminte le mâtidifirrfti. XII, 4-5. Pamfmz 150 de capele ... m
k cele 50 dr Cuvtntâ ale Sf Mucarie Egipteanul* Sfr, 15;' Sf. Mac mir Ejîi pi cm
nul 1

Ottâm duhovftic^H (Cal IU), l 3,4; [Col. II). XXVII,

[oan Gur& de Aur, Omilii
&. Sf.
fa flfottf, XV. I; LXV, 6; Omilii (a tom, IX, 2 Avva Dorotei, tmittui de supei
r

folositoare, I, B, SF. loan Scyj;irul. Satira, XXII, 28.

"
Aie&tmintele Htânxiirsi. XLI, 4. Cf 5.
""
thutenh 4.
"Ihitiem.
1

t >*nitii Ui Matei* XV, 2. CF. Omilii la loan, IX, 2.

Omilii ia Matei. XV, 2.

211
 Desvriema. manifestante fi felul în care sr mtdttv hrdife spirituala

Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu;" care uneori, ca în ctizul
lui Satari, ia forma revoltei fie," dar de obicei se manifest
ca „tgduire a

ajutorului lui Dumnezeu i flire cu râvna sa"/* Trufaul refuz

s-L pri-
veasc pe Dumnezeu ca Ziditor al firii sale, ca început i el al fiinei lui, ca
izvor al tuturor virtuilor i buntilor, puiindu-k pe toate pe seama sa.
Cel mai adesea aceast form de mândrie pune stpânire pe monah, pe
care îl lovete în mod
1

deosebit/* fâcându-1 s se considere pe sine cauza vir-

tuilor bune i, implicit, s nu mai recunoasc ajutorul care îi vine

i faptelor
7
de la Dumnezeu.' Avva Dorotei spune cel mândru „pune pe seama sa c
isprvile svârite, iar nu pe seama lui Dumnezeu".
18
Aceeai învtur o
gsim i la Evagrie*' i la Sfântul Maxim Mrturisitorul/" Dup acesta din

urm, mândru este cel care „se bunurile primite de la Dumnezeu,

îngâmf cu
ca i cum ar fi ale sa]e". Tot el spune ca tot omul care socotete „virtutea i
fiJ

cunotina ca izbânzi fireti aie sale, nu cu daruri dobândite prin har"* da "

dovad de mândrie. Altfel spus, omul se mândrete

vede în virtui dac
expresia propriei sale valori i rezultatul propriilor merite, iar nu daruri aEe
Duhului Sfânt, izvorând din participarea la desvârirea dumnezeiasc; tot
aa. dac î&i închipuie c
a dobândit biruina asupra patimilor prin propriile
puteri, iarnu prtn ajutorul lui Dumnezeu
Indrgem astfel de ce Sfinii Prini arar aceast forma de mândrie- c
„lovete în mod deosebit pe cei pe care-i descoper U*-au fost de folos c
unele virtui""' i se manifest cu mai mult trie „dup ce le-am învins i am
4

triumfal asupra celorlalte (patimii*? Sfanul Loan Gur de Aur spunând

1

chiar eâ „toate pcatele vin din lipsa noastr de grij, dar de mândrie ne înv

" Sf. Iqnn ScramL Scara, XXII, I

™Cf, ibiiîem, 31.

u Ihutetu. XXIL 2,
H Cf. Sf. Mukîiu Mrturisitorul. Rspunsuri egtrv Tatasic t 64. PG 9.0. 7I6B. Sf
Macurie Egipteanul, Omtht dtthcvniceti (Col. 11 j, LIV, 4.
''"St". Ionii Câsiiin, Ctmvarlihi dutwvnii.rsii, V. 12.
*T
Cf. Evagrit, tratatul nwiir. 14. Auri retirul, VIT1. 25, Sf. Maxim Mrturisitorul,

Capete despre tiruxvste., II, 3S; IU. S4.

™ Invâfârnfi de suflet folositoare. 11, 6. Sf. MacEiric Egipteanul, Orntiit dtifwvnierti

{Ca! II). LIV. 4,

Tratatul pmetir, 14; Anfiretuuî. VTII, 21
Yi

63
Capete despre, âraoste, it 58: III. B4
" Rspunsuri tâtr* Tateste, 52, PG 90, 492A. Cf. 403*.
^ lhide.m, 493C.
''
Hvagrie. Antiretimt. VIU. 25. Sf, Maxim Mâttni'i si torul, Rspunsuri c$Lr$ Talasitt,

Inun Caaian, Convorbiri duhovniceti V. 12.

ri
* ',
Sf.
M Ihidem. 10, Sf. Maaini Mrturisitorul, Capeir fagjm dragoste. U. 59 Sf- lonn

CfcSÎari, A?e?.dmuitete tnântteUresti, XII, 24,

212
 M fin firii t

bolnvim atunci când facem binele", "' Cci în locul patimilor biruite. In su-
7
omului vine mândria,*
fletul

Dar nu numai atonei cnd omul se lupt cu patimile i le bim ieste, se

ivete mândria ca s
le ia locul, ci i atunci dinei, dintr-un motiv sau altul, de

dormiteaz sau nu ni se fac vdite, ca aceasta fr

însemne ca nu le avem s
deloc sau c
s-au împuinat, Sfântul Maxi in arat în acest sens ca atunci
..când patimile, îi înceteaz lucrarea fie pentru ca se ascund pricinile lor, fie
pentru c se deprteaz dracii în chip viclean, se strecoar mândria", hh iar
1

Sfanul loan Scrarul vorbind despre aceast patima, spune c parAmile s-au ,
f

deprtat uneori nu numai de Ja unii credincios ci i de la unii tar credin, :

afar de un li. Ele au lsat-o pe aceea singura

7'^
umple locul tuturor, ca una ces
e cea dintâi dintre ele'
Vedem din zkceasta ca, dac form
de mândrie îi amenina în mod
aceast
$pciaj pe cei îmbuntii, ar fi greit sa credem c
ceilali oameni sunt scutii de
ea. Dar adesea ea nu mai este remarcat, pentru cil S-a „cronic izat", le-a cuprins

iuueaga fiin i, de fapt, îi menine într-o stare de separare de Dumnezeu, lai a

trai în afara lui Dumnezeu, aduce o existen cu totui autonom i independeni
de El i a se afirma pe sine ca unicul principiu i el a] propriei existene este o
ii ului testare a acestei mândrii fundamentale care perpetueaz pcatul strmoesc
Oricine triete depanat de Dumnezeu, fie chiar pentru scurt vreme, arat ca
nu-L cunoate sau c L-a uitat, c-L tgduiete i vrea s se pun în locul Lui.
danii astfel dovad de mândrie, Putem spune c omul arat lui oarecare grad de
mândrie ori de câte ori stm ie intr-o stare de deprtare de Dumnezeu:
relativii
singur sfântul adic cei care a ajuns la unirea deplin cu Dumnezeu si cu totul
transparent harului Su,
scpat de aceast patima; toi ceilali oameni rmân
a
robi ai ei chiar dac ignor acest lucru sau îl neag, aa cum ne arat Sfântul
lumi Scrarul, pmmndu-ne înainte urmtoarea pilda: „Un btrân foarte cunosc-
tor îl sftuia duhovnicete pe un tânr care se tmfea. Iar acesta, orb fiind, zise:

Eaftâ-m, printe, nu sunt mândru. Iar prea îneleptul btrân i-a spus: Ce alta do-
vad mai vdit a patimei acesteia ne poi da, fiule, decll cuvanlul ce l-ai zis: nu
10
sunt mândru T.

Cele dou
forme de mândrie pe care le -am prezentat, cu toate sun: c
nu sunt lotui separate una de alta i independente. Ele sunt
foarte diferite,
cele doii fee ale mândriei l stau întotdeauna împreun în sufletul omului
czut, chiar dac uneori una capt mai mult amploare decât cealalt. D^
prima dintre ele ridic pe om împotriva semenilor si, iar cea de- a doua,
îl

împotriva lui Dumnezeu/" de fapt, aa cum arata Sfântul loan Castan, flecare

w
Omilii foOzîti. III, I.

Maxim Mure ursitorul, Capete despre drti#mh>. JN,

" -Sf.
39,
"Ibidrm, 11,40.

Ihidfitn.XXn. 14,
'"
Si, îc-un Ctisian, Aezamintele ntfirttiitireHt XII, 2,

213
 fitatffitottENft tnsmijesiârile i felul îfi care .te ptfuiitr holitc spirituale

dintre ele îl acelai timp împotriva lui Dumnezeu i a aproa-

înal pe om în
pelui,
n pentru c
atitudinea omului fat de semenii si este în fond legat de
atitudinea fa
de Dumnezeu, i invers/ Este limpede, pe de eiUS. parte,
3
c
primii form de mândrie îi are izvorul i temeiul în cea de-a doua: omul se
tm feste i se laud pentru ca nu recunoate faptul virtuile i caliti ie i c
toate bunurile pe care crede c
le are prin meritele, sale îi vin de fapt de la

Dumnezeu Dac îl înjosete pe cellalt, în pane o face din acelai motiv;

cci dispre^ pe cineva pentru scderile lui morale, de pild, este totuna cu
a 5

i pune friptele bune pe seama puterii omeneti, în loc de a raporta binele la

74
I>nmnezen anH Sffintul Maxim Mrturisitorul.
s

Creznndu-se superior altora, cutând s-i întreac, socoti ndu-se mai pre-
sus de toi i plasându-se în centrul tuturor eveni mentei or; atribui ndu-î toate
calitile î virtuile sau socotind c
mcar în ceea ce privete unele dintre ele
este cu totul desvârit, cel mândru ajunge ia se autoîndumneze iasc; ci face
din sine un mic dumnezeu, luând astfel locul adevratului Dumnezeu, Cel
care este cu adevrat absolut, culmei] i cenlrul, principiul i sfâritul uituror
celor create; Cel care d sens i valoare fiecrui lucru; izvorul i temeiul
tuturor virtuilor i a tot binele i pricinuitorul desvâririi.
Pentru c se absolutizeaz pe sine, trufaul nu admite nici un rival, nu sufer
nicio comparaie care l-ar pune în inferioritate, se teme de tot ceea ce i-ar putea
1

submina preui reti de sine. Din aceasta pricin i pentru a- i afirma faa de sine i
faa de ceilali superioritatea, el îl judec fr
mil pe aproape b su. îl dispreu-
iete sî-1 umilete. Iar lata de tot ceea ce i-ar putea prejudicia superioritatea se
arata aspru i avantajoas pe
agresiv, voind sâ-i apere cu orice pre. irnaginea
care o are despre sine i pe care vrea s-o impun tuturor. El îl dispreuiete 'si-
umilete pe aproapele su, pentru cî-L tgduire pe Dumnezeu i se pune pe
sine în locul Lui, nevoind s vad chipul
Dumnezeu din ceilali oameni, chip lui

care face din fiecare om un fiu al lui Dumnezeu i care-i confer, prin participare,
demnitiilea i superioritatea lui Dumnezeu însui. i pentru nu-l mai cinstete c
pe aproapele sufptur creat dup chipul lui Dumnezeu, nemuicinstindu-L
ca
deci în el pe Dumnezeu ajunge, dup cuvântul Avvei Doroîei, s-1 „nesocoteas-
h

c, ca ne fiind nimic".
Omul mndru i înfumurat pentru c se încrede în propriile sale
se arat
puteri - în loc s-i pun ndejdea în harul dumnezeiesc, recunoscând c nu
pnate tace nimic fr ajutorul lui Dumnezeu - i pentru c îi afirm autono-
mia absolut, refuzând s3 vad în Dumnezeu principiul i elul existenei
ale. înlocuind voina lui Dumnezeu cu voia sa împotrivitoare i fcând din
ea un principiu absolut, se înelege c va dori s porunceasc altora, nu va
asculta i nu se va supune faade nimeni i de nimic.

72
hidwti.
n Ci I Ir 4. 20-21.
w
Capete ffesrrrrfwejxî?, \h 35.
* s
îfivftiMri tir Mtif&tt f&taxîtoare. II.

214
 Mondria

i pentru c
nu recunoate în Hristo^ arhetipul firii sale, ci se
rot astfel,

socotete pe sine msura tuturor lucrurilor, el Ic judec pe toate si crede cale

tie pe toate, se crede înelept, vrea aib întotdeauna dreptate i sft-i învee s
pe ton" i nu sufer sa
cu nimic contrazis.
1

fie
într-un. cuvânt, de iiceea este i H

plin de sine cel trufa fiindc este cu totul goi de Dumnezeu.

Minii Prini socotesc mândria o boaia 7< „înfricoata 11 77 „peste msura de ,

mare si foarte crud' \ n „ucigtoare 7 " Mând/i^ spune Sfântul Grigorie cel
1
',

M;tre, „vatm sufletul, dup cum molima care se întinde peste tot vatmfi
totteg Impui'
1

,
90
La fel zice i Sfântul loan Gur de Aur, c „mândria este
pentru suflet ca febra care aprinde modularele tropului",*'
De asemenea, Sfinii Prini socotesc aceasta patim drept o forma de
nebunie/' Vorbind despre pcatul strmoesc i despre urmrile tui devasta-
toare. Avva Dorotei spune: „De ce am czut în toata starea aceasta vrednic
de plâns ? Nu din pricina mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (forâvota)
noastr? (.,,) De aceea, Dumnezeu vzând aceasta neruinare, zice: Acesta
,
este nebun (j*top6f KI Sfanul Toan Gura de Aur spune rspicat: „Mândria
;

nu este altceva dect pierderea minii, o boal cumplita pe care numai nebu-
nia o nate; cci nu este om mai lipsii de minte decât cel trufa \ âfl Acelai 1

Sfânt P3rinle mai spune câ „cel pe care a pus stpânire aceast patim sufer
de aceeai boal ca i nebunii (liaiirauâvotr^

Termenul este folosit de pild, de: ST. lotm Casiwi, Aez&mtek ntunâxiir^tt, XI,
'

JOt Xfl, I, 4, Sf, Idiin Gurft de Aur, Omilia tu rttvintriF din ham. III, S: Omilii ia Ozie>
III, li 3; Omilii ta ÎOOn, XVI, 4. LennÎLi de Neapole. Vtela Sfântului loan din Cipnt.

42, Sf. Maxim Mrturisi torul, Rd\pu/mtri rât re Tatasie. 64. 79SC. Sf< loan Scarand.
Sctim, IV, 4] , Sf, Istiac irul. EpLttoie, 4.
n
Sf Maxim MâriurisitoruL Cuptte dexpre dmgoste., iii. El,
;'
Sf- \qw Guri de A ui', Omilii h Imn, XVl 4. H

"'
St", loan Ci*sian Afezâmintel? tttnfislrrexH, XII, 39.
1
"
lm\ XXXIV.
;

( vmemrtti fa 23\ Aceeai afiimaie o regfaim la Sf. loan Casian, foc

th , i.
n Omilii k fTîmntEi, XVII, l.

* in af£n$ de referinele date

a &e vedea Hernia, iVt.vtonft. Pilda VI, 65 (5\ 2, 3.
injhi. r

Si'. Vu-Gunufie i loun, .Scrisori duhwmvexti, 424. Sf, loan Selrctnil. Snmt, XXD\ 1.
Sf, hftac Sini], Cuvinte desprt nevoinâ, 34; 62, Mie Ecdieul. Culege** din sentinele
ijif&fcpfilai; 37.
"'
tnvdluri de suflet folositoare I, 8.
hJ
Omit tu hun, XXVI, 4. Sf- loan GurB de Aur folosete adeseori termenul <Jwi6uui.a,
caic înseiunnli lipsa de- judeciini, pumni a desemna rniiinlria. A se vedea, da pild:
Omilii h Lmiu, Dl, 6; Cateheze baptismaie, V 4, A, Wenger (în Jcan
rtn'intete din L

Chrvso.tonie, Huit cm4ch&& twptisimales, SC, nr. 50 bis, note 3, p. 202) scrie c
„SfBntul lOSB GiaS de Aur în mod obinuit diî cu sinonim pentru dnivoiot [enncniil
Iwapn^QtvUa (.--> Iar Field pe bau îi dreptate scrie: .Anovoia. sufwhia. arragtm'm.
Htm Ki-n.su iemp&r, ni joilor, tipuri Chrysostonum orcurir" (PG 58, 924}".
? Caseltt'.zt? hapti.xnuiir, V, 5.

215
 Dtwtee tmuvfesirite *i felut in care se produc bolile ^intaule

tn ce consta caracterul patologic al

mândriei ? îl putem considera ca i în
cazul celorlalte patimi, un efect al pervertirii
unei tendine fundamentale a
nu omeneti Omul, ua cum am vzut, a Fost creat pentru a se înla la
Dumnezeu i a ajunge
unirea cu El în plenitudine iubirii i
Ja
a cunoaterii
Înlarea omului la Dumnezeu urma se fac prin împlinirea asemnrii s
eu Dumnezeu, pe temeiul virtuilor care fuseser
sdite în firea lui i prin &n-
proprierea tot mai sporit a harului druit de
Prea Sta Duh Prin sineraw
«voinei sale i a harului dumnezeiesc, adic prin
conlucrarea omului cu
Dumnezeu, avea omul sa se înale la slava dumnezeiasca. Iar
încrea lui se
cuvenea-o tac m unire cu semenii si i, aducând in sine fa
unitate între*
OQcaonl, trebuia i pe acesta a] uneasc cu Dumnezeu KS
în sine Ot omul
a pervertit aceasta tendina fireasc
înlându-se mimai pe sine, iiidumneze,,,
<lji-se pe sate îi - încreznndihse în cuvintele îneltoare ale
arpelui - voind
Z^VlT D
M
T,n eze
puteri, fara harul Lui. (
ll
! .
P rîn * ine *"*«&
!i Dumnezeu, si &* prin propriile
Afirmndu-se *rînalrându-se pe sine în' afara lui Dum-
nezeu, a ajuns sa se afirme si s ae înale împotriva lui; i refuzând
comuni-
unea cu semenii, omul s-a ridicat i împotriva acestora, tind astfel firea
omeneasca cea una.
Ui^ mândriei mai st i o alt pervertire, legai de cea pe care tocmai
am artat-o. Atitudinea fireasca* a omufui atunci
când face sau când deseope-
r în me ceva bun este de a-1 atrihu,
lui Dumnezeu, de a-l socoti
un dafal
Su i
de a -l aduce slav i mulumire
Dttorului a tot binele. începtor si
desavaritor *j tuturor celor hune. Hristos
însui ne este pild pentru aceasta!
cac, rspunzând celu, care-L numire
„Învtorii le bun'. îi spune: „De
ce-Mi zic, bun ? Nimeni nu este bun decât
unul Dumnezeu" (Mc 10 17-18)
Cel mândru insa raporteazS binee la
sine însui, se face pe sine cauza
al bine.,, i se ivete pe
i scop
sine însui.* 7 Astfel, spune Sfântul
Maxim VTrtu
retorul, omul ajunge sase „foloseasc
de bine peni ni a face rul" * K
Caracterul patologic al mândriei este dai
i de alte caracteristici ale ei La
Im /a tuturor formelor sale, spun
Sfinii Prin,i s ta netiina. „Nu multa
cu- s

noîinui ,1 duce pe om Ia nebunia mândriei,

ci netiina", spune Sfanul
Gura de Aur. Aceasta ne*lim este, desigur, [om
în primul rând necunoaterea
iu. Dumnezeu „începutul
trufiei omului este a prsi pe
Dumnezeu" (în.
bir. 10 !_), adic a nu-L
cunoate. Sfanul loan Gur de Aur citeaz acest
mm m repetate rndun w Din necunoaterea
.
tui Dumnezeu cel mândru
ajunge la o percepie delirant a realitii;
el este ,ca i orbit i^i pierde
dreapta judecat cum constat SfAntuI
, Grigorie cel Mare.* lai Sfântul lom 1

™ Cu privire la aceasta toffiire omului

b, !>prc Dumnezeu, a se vedea Sf Maxim
Moiiu MLÎrtitiisitorLil. Rmpunsuri nare PG
m ff:^ Ttikuie. 64, 90, 71&B
* Qniitîi fa f Tîmutei. XVII. I

""
Omilii fa Z Ti'xtifonictmi. 1, 2. Omilii la W,, XVI 4
Onmrmarifi ta Iov, XXXIV, 23.

216
 Mândrii

Puri) de Aur spune, în aceiai sens, c „cel înrobit de aceast patim

P ajunse
S
s3 nu mai vad
limpede lucrurile".' 5 3

I
Mte se inaln, se crede a e i„ eV a, m
"t™,!!
^ununto .
"' P
^
sale suni
'" a1ara lui
stncâpoa»
P*»™**
5
fi

i trector,
«S
î j

J™
Sncjiipuk

sortite pieirii. ireale

cfi

decât
o calkate sau
(aZtf? ta
h, Von?
Pentru ce se tmf te cel
tellu5 „fi
?
ce este pmânt i fc£* ^JJ
«
.
l<Mpad mereu dinaunlnij su
(...} iar murind va moteni.,
viermii ?" Ifiim
ln C»1 **™ ™
Siruh (10, 9). Iar Sfântul
«fel sens; „Cel ere trufie pentn, cele ce ban Gur de ÂJ spune n
l

«
nu sunt decar umbre câ^-I"
WgLmm pemru lucruri care se trec ca floarea M^
M. aure, vred n ic de râs 7 Nu este „a™, asemenea unu Vrac care
el,
ierbii (cf. I

i
P, I . £)
ii
nu
se cu desfatMe de eare candva înti
K5Xfe? -° -
' 35?
tâ/nT™^
ui pe care nu t
StC
le are
VMit m
, f-
si când [htre
aleS Htelnci Ci1nd omul ™ ,ldrLI
W **** caii
ceea ce-i închipuie despre sine ceea «
este cu adevgrtt exista un
dezacord vizibil pentru g SJ? Astfel
si

EOM feftMUL

si-i socotete întunericul,

d
înrr-una dintre definiiile

lumin"."
pe. care le da acestei paM S3 Sttnt,

"•»«(•
Dar chiar i «artei cflnd omul se laud cu unele
caliti pe care ie „re eu

Si cum nu Ua, f, prlmll ?• Cor. 4, *

(1
întreabi Apostolul Pavel 7), se
când face vreun bine, omul nu este Atuiu
are pentru ce
*
de fapt decât un fel de uneai
se mândreasc.^ Iar lucnd acesta
d dtci ™
nu esteTdevâ c "um
SLTSE5:
de fdpteîe buu pe care le
vabun si pentru orice pornire ibun, si
******* ci 3
penlru orie* virtute,
MSSiK
aa
cci, cum am
T^^Z^T?*
k * LndU " le
dC Zidit° rUl
seanlil sa cel
" S 5i numai « hanii Lm^pu"
**• * s P°re? te deiiml, pentru
ine
Nne... Si
d, n
ffiSLTS
1 i
«W*^ *«»»«». JWn «*^ (a
a u ta de Dumnezeu care u fcut
Sa SC
'

te luda pe
binele) nu numai cS pierzi binefe

Sftuia
scrie f^ff
Sfatul Varsanufie."
mai
^ mm iMt0miu
Iar Sfântul loan
de °-"™»< ^mnezeu"!
'<

Screml subliniai nebunia une

'U

'"N leuri Scrirmul, Scam, XXII IS

'

Omilii kt hxm, XV 14.

•^
Srtiwri ththmnhefti. 4 12.

217
 Descriem^ fmmijextt'tiit.r iftltd m txire sâ pnklur bolite XpititMlte

asemenea purtri: „E ruine s

se mândreasc cineva cu podoab sirin, dar
e nehunia cea mai de pe urm s
se fleasc, prin închipuirea de sine, cu
darurile lui Dumnezeu",'^
Adevrata cunoatere de sine pentru om const în a ti prin sine însui, c
în afara luiDumnezeu, nu este decât praf i pulbere. De aceea Sfântul Loan
Gura de Aur spune c
„acela, mai cu seama se cunoate pe sine, care soco- .

tete c
nu e nimic".
100
Cel trufa, dimpotriv flindu-se pentru toate acesre
motive pe care le- am artat, dovedete o total necunoatere de sine, cum
spune în continuarea textului cîtat Sfântul loan Gur de Aur: „cel mândru nu
se cunoate deloc pe el însur.
101
Aa cum scrie Apostolul Pavet: „De se so-
cotete cineva c
este ceva dei nu este nimic, se în sal pe sine însui" (Gal,
t

6, 3). Netiind ce este i având o percepie delirant asupra propriei realiti.

102
omul mândru nu mai poale cunoate cu adevrat pe nimeni i nimic.
Mai întâi de toate cel trufa nu-i cunoate semenul. Am spus deja
N
îl c
umilete i-l dispreuiete, necunoscându-î demnitatea de fptur a lui Dum-
nezeu si nerecunoscându-l ca frate a] su iniru Hrislos. Relaiile cu semenul
sunt de aceea perturbate. în loc s-1 înale pe semenul su întru Dumnezeu, el
se înal pe sine, iar din acela face un simplu mijloc de laud de sine, un soi
de Oglinda in care, |n loc s
vad chipul lui Dumnezeu, îi vede reflectat
propria imagine, sau cel puin cea pe care el însui d-a facut^o despre sine i
pe care ateapt ca celalalt s
i.-o redea netirbit. Pe de alta parte, in loc s-1

simt pe celalalt ea aproapele lui în Domnul, ca seamn al sau i frate, omul

trufa caut s se separe de ceilali oameni, dorete s se arate cu totul deose-
bit si superior fat de ei, legtura cu semenii cap Standforma unei în acest ca?,
neîncetate împotriviri, Desigur, fiecare om este cu totul unic, este o persoana
distincta de toi ceilali, adic având un mod propriu de a realiza natura uma-
n i de a face vdit, chipul lui Dumnezeu din eV" n chemat s- i desvâr-
'

easc propriile daruri duhovniceti; 14 de aceea între oameni sunt deosebiri,

1

unii având mai multe caliti i daruri decât alii. Dar toate acesre deosebiri
îsi regsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamentala (1 Cor. 12, 4-6, 11). în

cadrul unor relaii fireti i sntoase, unicitatea fiecrei persoane se afirm

în relaie cu a celorlalte, nu sub forma opoziiei, ci a complementaritii, spre

folosul comun (I Cor. 12. 7). în unitatea comunitii umane al crei arhetip
este Biserica, trupul Iui Hristos, Fiecare om, ca i mdularele trupului, are un
anumit rol, o anumita funcie, are utilitatea i importanii sa, i nimeni nu
poate spune câ se poate lipsi de ceilali fi Cor, \2 31), Nici un om nu este V

vrednic de dispre, iar valoarea i demnitatea lui nu sunt cu nimic mai prejos

"Scani. XXII. 15.

""OfmltihfMnfr-i, XXV, 4.
"'
tbirlrni.
"''
Cf ilntlem.
'"
Cf V Lossky, Â î'itnage vt it hi r#$S*mbktn£a dr ftfau. Pîuifi. 1967, p, 109.
|M
Cf. 1 Cor, 11

218
 .

decât ale altora; ba chiar cei care au mai puine caliti sau daruri sunt cei
crora ii se cuvine mai multa cinste (cf. Cor. 12, 22-25). Omul mândru, în]

loc sa-i foloseasc darurile proprii pentru ai ajuta pe Ceilali» mai puin
nruii, intrând astfel într-o legtur de unire prin contemplri tatea lor trit
in Dumnezeu, în smerenie i frietate, abate aceste daruri de
te elul lor fi-
resc i ie folosete
chip egoist pentru a si afirma unicitatea prin opoziie
în
faa de aproape Ee su, stabilind o ierarhizare proprie, în care el este situat pe
treapta cea mai înalt, iar toi ceilali sunt pui pe treptele cele
mai de jos.
Astfel, deosebirile i chiar inegalitile, în loc desfiinate în simirea s fie
unitii de trup al lui llrlsios, dimpotriv, prin mândrie sunt tor mai mult
Lccen tu ate. Aproapele devine im rival, iar mândria se vdete factor de
;

a fi

dezbinare separare, perturbând profund relaiile dintre

si oameni i devenind,
prin urmare, surs a nenumrate rele.
Nemai fiind în stane, din pricina mândriei, se îndrepte spre Dumnezeu i s
s se deschid cu adevrat ctre cel de lâng el omul se retrage în sine i se ,

închide în lumea mrginit a eului propriu, acionând întotdeauna sub

impe-
riul acestui eu egoist pe care-1 exalt la infinit.
Mândrii constituie astfel ne-
garea iubirii, ducând In distrugerea legturilor armonioase pe care,
prin iubi-
re, omul le stabilete atât cu Dumnezeu, cât i,
în El, cu sine însui i cu cei
din jur. Capacitatea de a iubi pe care Dumnezeu ks dat-o omului pentru a se
uni cu El este pervertit de omuE trufa, care o abate de la menirea ei fireasc
pentru a o îndrepta numai spre eul propriu. El se iubete pe ine
l numai pe
sine, Astf'ef patima mândriei ajunge s
se identifice cu patima iubirii de sine.

Toi Sfinii Prini, aa cum am spus, socotesc mândria o patim deosebit

de grav. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare, „Demonul trufiei
11
priciiiuieste cea mai grea cdere a sufletului , ser Evagrie.
111
'
Fiind o form
de nebunie, poate duce la stri acute i
în înelesul curenl al tipice de nebunie
termeauiui Îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect, artând mândria c
ajuns la culme duce ia nebunie: „(Demonut rrufjei este însoit de.) cel mai
cumplit dintre rele, ieirea din mini (Mamaie, ^pevwv), nebunia (u.avta)
i
vederea unei mulimi de demoni în aer"/** Iar în alt parte, el ycrie: Jndat
(dup demonul dearte) vine demonul mândriei, care aduce în chilia
slavei
monahului fulgerri de lumin neîncetate i balauri înaripai, ducându-l la
fiul cel mai mare, pierderea minii (a^iTitfu; §p£vaîvy\ într-unui dintre
capitolele ediiei ne prescurtate a imitatului su, din care am extras
citatul de
l<>s
uiiii sus, Evagrie spune ca mândria duce ]a ieirea din mini ( tartori c.);

M..
'J ratatul practic, 14, A se vcdeii, de asrmeneti: Sf. lom Gura de. Aur Omiiii ht
<>ri<i.
l
'

At
NI, 3, Hcima, Pâstontt. Pilda VIU 75, 1

'fAH Hi.
"
Cvp#&t tie.vfin' tJtwebfrtw gândutifai; 23.
J MuyJdenntjfl. A trctvttt? !<i trt.rtiuon
marumetite dllvaurv le i'otitufiif; Louviiiti
IMlp. 47. 1.1-J7.

219
 Desrrirrrft. rmitufestârilr fi felul &l car*- xr ptâ&£ Atftf/ir Spirituale

monahul „vede cum aerul din chilie ia foc i este str abtut noaptea de fulgere

Strlucitoare, i locul tot este plin de etiopieni

1,
(care, m limbajul ascetic al

vremii, indic în mod simbolic pe demoni). Descriind urmrile acestei

îi

e! arat cum srmanul am „cu minile rtcite, smintit de teama,

lffj uiifi
stri,
c este om". Citim în Pateric eum unii monahi, în urma unei asceze în-
delungate, din pricina mândriei, „uura ieire din mini (Ztccnam, Opevcih)}
au venii"; ° i tot aici, aflm despre un clugr care „umfindu-se cu
J1

mândria, a fost luat în stpânire de un duh pitomcesc",

111
huma tausiac ne
IJ1
prezint i ea doua cazuri asemn âtoare: al monahului Valens i al lui
111
Eron, „ajungând In mult mândrie", In urma, sub efectul acestei
care,
patimi i-au ieit din mini. Se tie, de asemenea, patima mândriei ofer un c
teren prielnic pentru vedeniile îneltoare prin ciur diavolii îi amgesc pe
iiimi,;,jii i i:; \\\ siuu, iu fond, adevr a! l- halucinaii Sfântul lotm Scâranil, ut

cuvântul despre mândrie, descrie o asemenea situaie: „Când dracul se sl-

luiete ni lucrtorii lui, atunci, artandu-sc în somn sau i în stare de veghe,
ia chipul, zice-se al unui sfan înger, sati mucenic, îi împrtete vreo
P

descoperire de tain, sau vreun dar (harism), ca, amagindu-se nenorociii,

114
s'fl-î ias cu toiul din mini".
Mândria are numeroase alte efecte paidlogke. Sfinii Prini ypun
1
c ea
omului." „Toate lucrurile rele ni se in
este pricina tuturor relelor care-i vin
tâmpl din pricina mândriei noastre ', înva un Btrân „Seme ta este pau- 1 ''

za i rdcina b o iilor", spune, în ceea ce-1 privete, Sfântul loan Castan."

„Potopul de rele care au pângrit lumea a venit din pricina mândriei^ afirm
Sfântul loan Gur de Aur,
11H
care în alta parte Zice din cauza acestei pa- c
timi a ajuns omul
30
s fie „înconjurat de scârbe i dureri".
1 1! *

înslriundn-1 pe om de Dumnezeu/ mândria îl lipsete de ajutorul E.lii

i de darurile dumnezeieti.
121
îl face piard cunotina duhovniceasc,
lja
s
apoi toate virtuile dobândite. „Mândria, scrie Sfântul Grigorie cel Mare, nu

' thittmu 17-49.

"
Ap&ftegmt:. perjii alfabetic. A vva Antonie, 39.
" Apojh'pm.'. K3Q0,
IL -
PLLladîc, foforiti lawij!îr 25. u

'
1

' bidm, 26.

1

-Scatii. XXII, 19.

" Cf. Sf. Vai^anufje i loan. Scrisori iiuhovtmrfii. 63. Sf, loan Gur do Aur, Ottvitt

Li Umi. 111. % Omilii la lom, IX, 2. Sf. Nichita StithutLlI, Calti 3QQ4# cfl£tf«„„ 1. £5.

^ApojtegmeVXV. 115.
,7
1

Aezftmiiiie!? m&ttâsflrwtf, XH, &.

A* XV,
Omilii l* Mutei, 2-
ll
* LXV, 6.
tbitten.
iV>
Apoftegmei 592/60.
J1
Cf Sf Maxim MrturisiLorul, Kthptomtn câtrt TftUt.de, 52, PG 90, 492 A; 493 A.
'

St Talasie, Capef? daspm 4mg&3&^, IV, 34.

JE
Cf Sf. Maxim rVtfcrtttffeftorut. Rspunsuri ctre bfes&t. 52, PG 90, 493A
22(]
 \J<infIria

se- mulfumete s piard o singur virtute; ea lovete tot sufletul i-l strica în
întregime, toi aa cum
o boal molipsitoare* intinzându-se, rpune trupul în
5
întregime"." Ui fel spune i Sfântul Ioan Casian: „Rul trufiei... e întocmai
cu o boala generalizat, cumplit, care rtu se împac v atârne un singur s m-
24
dular, sau o parte a lui, ci prvlete întregul corp într-o distrugere total "J
i to arat c, spre deosebire de alte patimi, care atac numai virtutea care
el
le este contrar, trufia surp i nimicete din temelii întreaga cetate a vinui-
lh

lof \
m
Sfântul Ioan Gur de Aur remarca, la fel, „acest pcal singur rM- c
pete cot binele din suflet", m
Iar Sfântul Ioan Se a rarul spune i el ca „pe cât
'

este întunericul strin de lumina, pe atât este cel mândru de strin de

: 21
virrute".
Este fimpede c
acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor ]2i
in

întreaga tradiie patristic prezint cu constana învtura potrivit creia

IS
Rdcina, izvor i matc a tuturor pcatelor nu
'

mândria este „început",

„Mândria este unu dintre cele mai mari pcate, ratEcinâ i izvor al oricrui
t

pcat", afirm Sfântul Ioan Gur de Aur,^ „Cele apte pcate de cpetenie 1

Mint vlstare rsrite din aceast rdcin rea'", scrie Sfântul Grîgorie cel
31
Mare' Iar Sfântul Ioan Castan noteaz; .Aceast boal, dei este ultima în
,

lupta pornita împotriva pcatelor, i în ordinea lor este aezata la urm, totui
este timp'V"
primo prin origine
Cu mate c
într-adevr mândria este pricin a tuturor patimilor, trebu-
k
1
'
u artm totui c
ea se înrudete mai îndeaproape cu unele dintre ele,
nscând în suflet îndeosebi mânia.
114
ura
m i toate formele de agresi vita-
13 IH
învirtoarea inimii, judecarea aproapelui, i defimarea
1

le. '

clevetirea

3
Cotnmtitik kt r&v. XXXIV, 23,
H ArzQimntrtv
ititififi.yirvyti,. XII. 3.
'
1

' ibidt'm.
1
''

Omitii hi tonii, XVI, 4. Cf. Otnitii h Ozia, Ui. U Omltu k 2 Teuitonivem. I, 2.

!' $wm. XX1J. 26. Cf. 13,24.
|JM
Cf. Sf, Miiîtim Mrturisitorul, tdipurmm cin ftittt.sif, 493A. Avva
52. PO" 90.
Ammcna, învaturi duhovniceti, IV, 28. Sf Simeon Noul Teolog, Cele 225 de
capete,,., I, 75. Sf. Nichira Stftbatul, (>k MX) de cupru.,., [, S4.
'"'
In- Sii-. |0, 13.
1

"
ff. Ioan Gurii ele Aur, Omilii ki ioatt, IX, 2. Cf Sf. toua Searamt, $&lrxt, XX\l. \.
1
" Omilii la Matei, XV, 2.
1
,J
Comentariu ta hw, XXXI, 45, Cf. XXIV, 23.
''
\\ (
j
'Zîimmifii : fw)fifi\(irejti t XU f
J . Cf. 6,
" St. Grigorie cel Mare, (omrutariu la Iov. XXXIV. 45. Sf. Grigwie de Nyssa,
Despre fedorU, IV, 5. Cf. Sf. îoun Gurîî de Aui (huiUi fa liotei, LXV, 5, 6, Sf. Ioan .

Sdtrunil, Scam, XXJI. I, 2S

113
Sf, Ioan Sc&nuul, Scarn, XXII, 28.
r
Cf Sf- Ioan Casitw, Aseztnuttvtr mânâxtire&i, XII, 27. sf. Iolui Scraml. Scam,
XXII, 28. Sf. Talaait, Capete despre dra$mte...* IV. 29.
''
mnstireti, XI 1, 25 st. k^ir Kc-SramL Smm> XXII. 1.
m Cf. tem€arim.A$$z&nfatek
Sf.
Sf. Ioan ScraruJ» Scam, XXII, I.

221
 Descrierea, manifestante pjehtl in *&** « pwAflC 60^ spiritual*
JM 1
^ dispreuirea semenilor,
Wî pizma, 34 ' lâcomW* 4
!ui farnicii tristeea,
14
dup cum nm artat deja, chenwtoxm.' ^
desfrânarea i întinarea trupului
'
i,
pentru sufletul omului,
Patima mândriei este un nesecat 12 vor de suferine
iar aceasta din mai multe motive.
Omul mândru poate suferi din pricina discre-
panei intre coc» ce se crede sau ceea ce vrea sa
fie i ceea ce simte, este in rea* c
ca-?i vede ameninat sau tgduita
imaginea pe
liuite; el mai poate suferi pentru
la sine, sau
care i- creat-o saupe care voiete s-o impun oamenilor cu privire
superioritatea pe care o afieaz fa de celalalt. De asemenea, el nu este nici-
se pare
odat mulumit de balte la care accede, pentru c3 întotdeauna 1
situaiile

culmea dorinelor sate, iar pofta sa de mrire este fân

sa.
ca n-a atins
Mândria risipete linitea luntrica,
* aruncatul pe om într-o neîncetat
1

iilburare. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât j^ilmb frli|yii|ndTij

 Tnmxtnilerea bolilor spirituali? in unmniltili'a decâzutd

catului lui Adam> iar nu al su; înstrinarea de Dumnezeu, în care se afl ia

natere, este i ea o stare de pcat, dar pe care nu el a ales -o, în care a intrat
fiir voia sa i cure nu are nimic comun cu deprtarea de Dumnezeu din pro-

pria voin, care este cu adevrat pcat, în sensul propriu aE cuvântului. Sfan-
ii] Maxim Mrturisitorul face aceast distincie chiar când este vorba despre
A dam; Conipandu-se mai întâi libera
4f alegere a raiunii naturale a lui Adam 1

a corupt împreun cu ea i firea, cane a pierdut ham! neptimirii, i a^a s-a

i pcatul. Aadar, cderea voinei de la bine la ru este cea dintâi i cea
v i L

mai vrednic de osând, A doua întâmplat din pricina celei dintâi, este mu- r

tarea fir ii de mutare ce nu poate fi osândit.

la nestrîeaciune la striclci une,

Cci dou pcate s-au ivit în protoprinte, prin clcarea poruncii dumneze-
ieti: unui vrednic de osând, i unui care nu. poate fi osândit, având drept
cauz pe cel vrednic de osând. Cel dintâi este al hotrârii libere, care a lep-
dat binele cu voia, al doilea al firii, care a lepdat voie, din pricina fr
11 23
hotrârii libere, nemurirea .

Pruncul nou- nscut nu poate face astfet de pcate cu voia i deci el nu este
vinovat de pcaL Omul pctuiete din momentul în care dispune în mod liber de
contiina i voia sa; atunci el ajunge
1
pactuiasc „dupft asemnarea greelii tui s
. Adam (Rom. 5, 14). feându-se prta vinoviei aceluia i devenind astfel îm-
"

preun-rspunztjorde urmrile pcatului strmoesc,

Nu poate ti tgduit îns faptul c firea pe care omul o motenete

2,
are o
;i numit înclinare (&cfftt\) spre ru f
spre pa'caL M Ceea ce pune y ta pani re pe
voina noastr si o trage de la bine la ru e într-adevr o neputin i o slbi-
1
ciune a Sfanul Grigorte
firii noastre", scrie de Nyssa," * adugOnd c, în
urma clcrii poruncii de ctre Adam, firea noastr a suferit o schimbare,
**
„fiind mânai de acum numai spre ruti
1
'.

Aceast înclinare spre ru se manifest îndeosebi în patimi, pe care firea

"

omeneasc le motenete i care se manifest de îndala ce s-a nscut omul, " f

cum gsim scriu în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleac la ru

din tinereile lui" (8, 21 ). Sfântul loan Casian arat de mici copiii au por- c
niri ptimae: „Oare nu vedem, de pild, micrile spontane ale crnii nu nu-

mai la copii, care, fiind In stare de nevinovie, înc n-au ajuns s faci deose-
bire între bine i ru, dar chiar la cei micui, pân i la sugari? v- Fr s
a
Rspunsuri ritf Tahsie, 42,
*'
Cf, Sf Grigorie do Nyssa* Despre viaa Muistu 11, 32. Fer. Teodore*, aj Cirului.
tui
tâkutre fa t'sttfmtit 50, 7. Sf, loan Casian, Comunistri fathmwicesUy III. 12. Sf. Chiri]
Alexandriei, Tft-uir? fa Episîtrkt cdtre Romani* V,
,il IS. Sf. Maxim MrrurisituruJ,
Rspunsuri ratr? Tatmtw 2\ t

2i
Mu tvtf t;U \ 't't/ \t r < Itt-h t'iit :, 1 1

"
btettm, S.
:n
Cu privire la caracterul credit tir al patimii ar, a su vede li: Sf. Chirii ui Alexandriei,
ComwiGTMi ta Evanghefki dup Ivart, XIX, 19: Tâlatire Irt Epistola ciare Ro/tiani, V,
18' VII, ]5; Despre închinarea i slujirea Iu duh 'f adevr, 10.

227
 12

Transmiterea liniilor spirituale în umanitatea deczut

Patimile, stricciunea moartea sunt urmri ale picatului strmoesc care

i
se transmit din generaie în generaie în umiiniUtitti deczut! fcând din ea o
umanitate bolnavii
Prin pcatul su, Adam creaie într-o
a orientat firea pe cure o primise la

direcie contrarii celei pe care io menise Dumnezeu, alungând la un mod de

existen nefiresc i lipsit de raiune, care se manifesta prin patimi, adic prin
folosirea contrar firii a E'ucu ligilor sale, care are drept urmare stricciunea i
moartea iar pentru c Aduni este „rdcina 1
'
firii omeneti/ prototip :il uma-
nitii pe care, în principiu, o coninea în întregime în sine^ el ti transmis
suirea deczut a firii sale tuturor urmailor Lut
J
Aceast transmitere se face în esena prin ereditatea biologica. SfântUÎ Grigo-

rie de Nyssa o spune explicit: „Picatul s-a amestecat cu firea prin cei ce au primit

de începui patima, insuindu-i boala prin neascultare. Cci precum firea

la

animalelor de orice soi se continu în înirareu celor ce vin dup aceea încât ceea p

ce se nate aceeai dup raiunea lini cu aceea din caro s-u nscut, la fel omul se
cs

rtgte din om, ptimaul din ptima pctosul din pctos".'' Stan hi] Grigorie .

Palanu spune, în acelai sens, ca omul, nemai vieuind dup Dumnezeu, ,,nu mai
poate da natere unor fpturi care
4
s
semene cu Dumnezeu, ci doar unora oare
sunt asemenea tui, vechi, îmbatrânitoare i supuse stricciunii". Astfel, flecare
om motenete la natere, înscrise în însi firea lui, urmrile pcatului lui Adam.

Prini ai Rsritului" subliniaz totui

Sfinii faptul c nu a fost motenit
pcatul lui Adam» acest pcat fiind personal, fn acest sens. Apostolul Pavel

Sf. Marcu Despre titâwa ipostaticâ, IB.^Sf, Giigorie Pal ama. Omi!ti 52,
Ascetul,, h

Grigorie de Nyssu. Desprt fucerm omului XVI, PG 44. LS5B; XXII, 204CD
1
Cf, Sf. >

Sf Griguiie Palaroa. Omilii, 5, PG 150, 64-65.

1
Cf. Sf. Maxim Martunsitoiul. RtLtptitvtttri euittv Titkai*, 21, PG 90, 312B-313A; 61,
G28C-632A. Sf. loan Diimasctiin, Itoftuutica. fi. 30. Sf Gurit; Palnma. Otuitii, 5, PG
150, 64B, Teotlomt al Cirului, Ctmw.ntanu ta Epfotoki G&m ftwumii PG £0, 1245 A.
1
;,

cr.
4
Dexprc „Fericiri", VI. 5, Cf Sf Maxim Muituriaitoriil, K3spun.wri cât Ttilasi** w
<>1.PG90,632A.
*
Omilii, 54, Cf, 43.
Feri citul
Fatcra îiceaat precizare. întrucât tradiia occidentaJu, care ac trage de a
n
3

AugUSda, prczinrn puncic de vedere divergent faa de cele pe care le prezentm "in

capii olul de Fufa. Cu privire- In accsl subiect, a vedea Meyendorff. înilmlion »

ki .1.

224
 Tf&nstidtGTQt hoitor spirituale în umanitatea decâtut

spune ca „prin greeala unuia moartea a împfirit" (Rom 5, IS) i „prin c

greeala unu in cei muli au murit (Rom 5, feSJ i „a împrftit moartea (..A
1
'
c
i peste cei ce nu pEtcftiuiscr, dup asemnarea greelii lui AikinT (Rom
5,14). Iar alunei când Apostolul spune c „prin neascultarea unui om s-au f-
cut pctoi cei muli" (Rom 5, 19), desemneaz prin aceast expresie urm-
7
rile pcatului lui Adam,
nu pcatul personal aJ aceluia. Astfel* Sfântul
iar
Chirii ui Alexandriei spune; ^Fireu a bolit de pcat prin neascultarea unuia
singur, adic a lui Adam. i aa s-au fMcut pctoi cei muli; nu ar fi fost c
L-i prtai ki greeala lui Adam - cci nici nu erau ei înc -
K
ci pentru erau c
prtai ai firii sale czute în robia pcatului". Iar Sfântul Marcu Ascetul
spune te fel de limpede: „Clcarea (poruncii) aviuidu-si pricina în voia liberi
9
(,..). nu a primii -o nimeni in chip necesar. Dar moartea care e din pricina ei ,

i e necesar, am motenit-o (i ea domnete i peste ceî care n-au pctuit

10
intru asemnarea greelii iui Adam)-*, „Noi am motenit numai moartea lui
AdairT."
Cu clcarea poruncii sau pcatul ca act (Lap-zia) are întot-
alte cuvinte,
deauna un caracter personal, este un efect al liberului arbitru personal, iar nu
o motenire prin fire. De aceea Sfinii Prini ai Rsritului spun
L:i
chiar c P

înainte de venirea tui Hristos oamenii aveau putina de a nu pctui, aa ctun

f

13
ne- o dovedete existena a nenumrai drepi ai Vechiului Testament,
Nu mai în msura în care urmaii lui Adam au pctuit ei înii sau s-au
fcut cu voia urmtori ai aceluia, au ajuns fie prin s prtai ai greelii lui, i
^Ceasta vrednici de pedeaps.
14
trebuie înelegem cuvintele Apostolu-Aa s
lui Pavel, când spune: „precum printr-un om a intrat pcatul în lume, si prin

pcat moartea, aa i moartea a trecut la toi oamenii, pentru toi au c

pctuit. "(Rom 5, I2). 1 *

tkiafoit by&mtfm* Paris. 1975, p. 192 19S; J. S. Rom tini dis r

perht utirr.ifrcfL t h
Athenes. 1957 (în Ib. greac).
T
A se ved*a comentiHiul Sfântului latin Gur de Aur din thniiii hi Rrmvmi, X. 2. 3,
Este de t&marC&l fapEiiI câ Apostolul Puvel folosete o expresie ase m ny toane atunci li

cftod Apune ea pe Hristos. „Care ti a cunoscut pcatul", Dumnezeu ,J.-ii f Jicni pentru
noi pcat" f2Cor 5. 21).
Pilmt re ta Kplstofa mire Romani, PG 74, 789. Cf. Teofiluct ;<l Bulgariei, Tâfotdre h
Epistola
11
cite Romani. PG 124, 404C
prin ucesi cu v unt Eicbuie ssî înelegem nu nunrini moartea biologic Ti, ci i moartea
spirituala.
U&spte tlufiz, Rspunsul 17,
1
'
Ihitfem
''Cf. ibidem,
u
Cf. Fer. Teodoiet ui Cirului, Tfiicinrr ta Epvttokt ctre Rvmasu, PG 82, 104. Sf.
M li l-cu Ascetul Dmpiv Botei, Rîlspunsul 17.
" Cf. Sf. Chilii ttl AleKiindnei, Tâtritir? ta Eplstaia txtfn; Rainani, PG 74, 784BC Fotie,
htnhatm &t &ftte Amploiat*., PO 64, 552-556. Sf. Maieu Ascetul. D&tpre Botez* 29.
' Vulgata traduce ultimele cuvinte astfel; Jri quo amnrs ptrccaverunf " pronumele .

rehitiv referi nclu- se III A dam.

în Occident a tosl folosit LkccHSftl traducere (de-pre care
lcl im-ii mari spechllltfi din toate confesiunile admii Jistiizi cll nu este întm lotul exac-

225
 Descrierea, tmitiijestriie i Jefui în care .ie prtxiuc iîaîife spiriiuate

Ortodox, urmând învtura Sfinilor Prini râsarîteni. conside-

Biserica
c
r pruncii primesc ca motenire urmrile pcatului sirmoeiic, care afec-
teaz firea omeneasc, iar nu pcatul lui Adam în sine, care este legat numai
u
de persoana lui Adam, i dac tergerea pcatelor este una dintre funciile
'

botezului adu Ii lor în ceea ce-i privete pe copii, nu este czut s vorbim
h

despre ceva, dup cum subliniaz Fericitul Teodoret a] Cirului, „dac

aa
unicul scop al botezului ar fi tergerea pcate or de ce- ar mai fi botezai I
t

pruncii nou -nscui, care nu cunosc pcatul t, n

? .

Trebuie tns s adugm c 1 chiar dac la natere oamenii nu motenesc

pcatul Lui Adam i chiar daci sunt lipsii de pcate personale, ei sunt lotui
motenitorii unei stri de pctoenie care le vtma firea. De aceea, Sfântul
Marcu Ascetul, artând c oamenii n-au motenit pcatul lui A danii afirm
lK
tcUJSicâ din pricinii pcatului aceluia „toi sunt sub pcat" (Rom. 3, 9), adi-
c, altfel de pactoie. Sfântul Chil ii al Alexandriei spune ace-
spus, în stare
lai iucru atunci c
rid, tgâduind i el omenirea ar fi prta la greeala Lui c
Adam, spune c
ea „bolete de pcat \ e prta la ,>firea czut sub legea
1

c
pcatul u r. Aga se îneleg i cuvintele Psalmicului: „C iat întru frde-
3EJ

legi nvam zmislit i în pcate m-a nscut maica mea" (Ps. 50 6). Aceast h

stare de pctoenie arat c

firea omeneasca este slab, neputincioasa
beteagâ. pâtimitoare i stricâcioas,
2 '1
muritoare dup trup i, în general vor-
bind, moart din punct de vedere duhovnicesc, altfel spus, starea de pcat
urata înstrinarea de Dumnezeu
mai precis, deprtarea de EL AstfeJ,
sau,
Sfântul Marcu Ascetul scrie: îrMurind primul om, adic în strai nandu- se de
Dumnezeu, nu mal puteam vieui nici noi în Dumnezeu". 11
Starea de pcat care afecteaz firea omeneasc nu este o pricin de învi-
nuire a omului atâta vreme ct el nu i -a asumat -o în chip personal, Omul se
nate cu o fire bolnav, ptimitoare, striccioa^ i muritoare ca urmare a p-

ta) pentru a &e justifica învUtttuta despre motenirea picatului lut A dam, pScat care
s-ainlins Iii loi urmaii sili. Oi\ originalul grec fe$' u5 nu padte aveu nccusttl semn ti- i

cul ic i îndrept ttic&te îrvjtiituja Sfinilor Pli n i rls&rltenj cu privire h\ pcatul origi-
nar, oaie este diferir, A se ve4ea J. Meyendorff. ,iJE^' d> (Rm 5, 12 dat Cyrilk
d* Alexandrie et Thodoret", Sinelui Patristica. 4. 1961, p. 157461; itdiiaiiun kt
tttwfaiire ffyfrmtine. Paris, 1975, p. 194-196,
Ia
AfiiTriritiîi câ nou- nscuii sunt lipsii de ptat i> gusini, de pilda. la: Sf. Grigorie de.
Niu.îanz, Cuvfiiiîii. XL. 23; Sf Grigorie de Nvssa, Despre pnmcii mari muiate de
vreme. PG 46. 177^ tSu: Sf Îolui Gur de Aur, Omilii fa Matei. XXVIII. 1, SF. Chirii al
Alextkndriei,
'
Cateheze hapiismale, IV, 19,
T
Istoria prescurtata a evreilor, 5. 18, PG 83, 512.
Despre pocin, ÎO. Cf. Despre unirea ipmtatit:. fr. 18,
ratre Rumâni. PG 74, 789 (citar rnui sus).
J
'
Tâicuire ta Epifal <?fa
în textul citat din Sf. Chirii ;tl Alexandriei, aflam i expresia „pmul bolete de stri-
''

cciune", care reia expresia „firea bolete de pcat", citaii calc va râu dri mai sus,
umbele fiind echivalente.
Despre Rotez, Rspunsul 12.

226
 Tnmxtnilerea bolilor spirituali? in unmniltili'a decâzutd

catului lui Adam> iar nu al su; înstrinarea de Dumnezeu, în care se afl ia

natere, este i ea o stare de pcat, dar pe care nu el a ales -o, în care a intrat
fiir voia sa i cure nu are nimic comun cu deprtarea de Dumnezeu din pro-

pria voin, care este cu adevrat pcat, în sensul propriu aE cuvântului. Sfan-
ii] Maxim Mrturisitorul face aceast distincie chiar când este vorba despre
A dam; Conipandu-se mai întâi libera
4f alegere a raiunii naturale a lui Adam 1

a corupt împreun cu ea i firea, cane a pierdut ham! neptimirii, i a^a s-a

i pcatul. Aadar, cderea voinei de la bine la ru este cea dintâi i cea
v i L

mai vrednic de osând, A doua întâmplat din pricina celei dintâi, este mu- r

tarea fir ii de mutare ce nu poate fi osândit.

la nestrîeaciune la striclci une,

Cci dou pcate s-au ivit în protoprinte, prin clcarea poruncii dumneze-
ieti: unui vrednic de osând, i unui care nu. poate fi osândit, având drept
cauz pe cel vrednic de osând. Cel dintâi este al hotrârii libere, care a lep-
dat binele cu voia, al doilea al firii, care a lepdat voie, din pricina fr
11 23
hotrârii libere, nemurirea .

Pruncul nou- nscut nu poate face astfet de pcate cu voia i deci el nu este
vinovat de pcaL Omul pctuiete din momentul în care dispune în mod liber de
contiina i voia sa; atunci el ajunge
1
pactuiasc „dupft asemnarea greelii tui s
. Adam (Rom. 5, 14). feându-se prta vinoviei aceluia i devenind astfel îm-
"

preun-rspunztjorde urmrile pcatului strmoesc,

Nu poate ti tgduit îns faptul c firea pe care omul o motenete

2,
are o
;i numit înclinare (&cfftt\) spre ru f
spre pa'caL M Ceea ce pune y ta pani re pe
voina noastr si o trage de la bine la ru e într-adevr o neputin i o slbi-
1
ciune a Sfanul Grigorte
firii noastre", scrie de Nyssa," * adugOnd c, în
urma clcrii poruncii de ctre Adam, firea noastr a suferit o schimbare,
**
„fiind mânai de acum numai spre ruti
1
'.

Aceast înclinare spre ru se manifest îndeosebi în patimi, pe care firea

"

omeneasc le motenete i care se manifest de îndala ce s-a nscut omul, " f

cum gsim scriu în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleac la ru

din tinereile lui" (8, 21 ). Sfântul loan Casian arat de mici copiii au por- c
niri ptimae: „Oare nu vedem, de pild, micrile spontane ale crnii nu nu-

mai la copii, care, fiind In stare de nevinovie, înc n-au ajuns s faci deose-
bire între bine i ru, dar chiar la cei micui, pân i la sugari? v- Fr s
a
Rspunsuri ritf Tahsie, 42,
*'
Cf, Sf Grigorie do Nyssa* Despre viaa Muistu 11, 32. Fer. Teodore*, aj Cirului.
tui
tâkutre fa t'sttfmtit 50, 7. Sf, loan Casian, Comunistri fathmwicesUy III. 12. Sf. Chiri]
Alexandriei, Tft-uir? fa Episîtrkt cdtre Romani* V,
,il IS. Sf. Maxim MrrurisituruJ,
Rspunsuri ratr? Tatmtw 2\ t

2i
Mu tvtf t;U \ 't't/ \t r < Itt-h t'iit :, 1 1

"
btettm, S.
:n
Cu privire la caracterul credit tir al patimii ar, a su vede li: Sf. Chirii ui Alexandriei,
ComwiGTMi ta Evanghefki dup Ivart, XIX, 19: Tâlatire Irt Epistola ciare Ro/tiani, V,
18' VII, ]5; Despre închinarea i slujirea Iu duh 'f adevr, 10.

227
 Dexerierea, manifestrile i jelui in rare se pradnc hoi le spi rituafe

d casc în ei nici cel mai mic semn al plcerii, totui, dintr-un imbold nai ural,
ei arat ci posed mic] -jle proprii crnii. Nu vedem chiar la cei toarte mici
violentele înepturi ale mâniei i nu observm adesea c, mai înainte de a fi
ajuns a cunoate virtutea rbdrii, sunt sensibili la nedreptile pe care le su-
fer i simt pân i jignirile unor vorbe spuse în glum ? Bh uneori, sub im-
pulsul mâniei, pân i dorina de a se rzbuna ar avea- o, dac nu le-ar lipsi
'. 27
1
puterea
Sfinii Prini subliniaz adeseori constrângerea brutala pe care aceast ten-
dina la ru o exercit asupra omeneti, caracterul ei tiranic, sporit înc i mai
firii

mult de lucrarea diavolilor care o susin, cart duce Iu o adevrat înrobire a

1
omului; * este „legea pcatului*' despre care vorbete Sfântul Apostol Pavel (cf
Rom 7, Tot aa spune i
14-21). Awa Doroteii „Omul este tarat prin sil i tira-

nie de vrjmaul su, i aproape i

nu voiau sn pctuiascSt, pncâtuiau de
cei ce
sil".-* Sfarirul Maxim Mrturisitorul vorbete i el de puteri le rmilui careul asu~
I:j

prese pe omul czut, ajungând s-l supun aproape cu totul.

Desigur, omul nu este silit s
pctui ysc; pe- de o pane, el continu s
aib liberul sau arbitru/ iar pe de alta, el primete ajutorul lut Dumnezeu,
1

3
dac voiete s-1 primeasc. Dar flrcEi sa pervertit, adic" înstrinat de
"

Dumnezeu i întoars spre cele sensibile i striccioase, face ca omul se s

lase cu uurin atras spre pcat i s
se îndrepte în chip ptima spre ru."
i pentru c
voina sa este slab i neputincioas, el cade repede în ispitele
diavoleti.^
Aa alunec spre ru cel mai adesea oamenii din pricina firii lor czute. i
Esându-se omul târât în pcate, patimile sale sporesc i-t împing pac atu - s
iasc i mai mult; i cu cat pctuiete mai mult, cu atât ele se întresc.^ Sta-
rea ptimitoare motenit prin fire, de la pctoas fr voie cum era, devine,
prin pcatul pe care-l face om cu voia, cu adevrat pctoas. Tot aa stri-
1
''

cciunea 'i moartea, pe care 9a început oamenii le-au motenit voia lor, fr
în urma pcatului lui Adum» devin acum pricin de pcate personale, cci
temndu-se de boal i moarte, „se lipesc prin dragostea de via, de plceri,

:T
Âezf'îwi'.titetr' mnstireti* VII, 3.,
:m
Cf. Sf; Maxim MSrturîsitorul, Râxmaimri ctre. Tataxîe. 21. Sf. Sofronie .ii Ierusali-

mului, Omilii la Bunavestire. ?G 24, 323B; ZFcrtwwwd mmitii. PG 87, ^ 1 7D.

,ri

de suflet folositoare, 1*4;

îivcîîtiiiifi
'"
Cf. Rspunsuri ctre Tatasie, 21.
Cf. Sf. Atîinusic ctl Mate, Cuvânt hnpoiriva elinilor, 4; 7. Sf. loiin Guri te Aur,
''

Omilii ia Facere, XIX. I. Sf. Chirii âJ Ierusalimului, Cateheze bttptfsmaki IV, 18-21.
Sf Chirii ui Alexandri*!, âîadre la Epistola ci re Romani, V, 18.
Cf. Sf, Io tin Gurii de Aur. Omilii & Faeent XIX, I. Sf. loun Ctisian, Cmtvoriîiri
'
:
t

dutuwnipttl, III, 12.

11
Cf. Sf. Mfcixlm M Linuri sitoml, Rspunsuri ctre Tuktsiti, 21.
Cf. Sf. Grigaric de Nfizianz. Poeme uumtte, II. I. 45. Sf. GrigorLe de NjS», D*$pre
1,1

Rugciunea thmnemtt'n, IV. 2 SF IouaCasiun, Convorbiri duhovniceti, Uf 12.

15
•

Ci". Sf. Maxim MilrtLirisicomL Rspunsuri cite Ta faste, 21,

* Cf Sf. lotm Gui-3 de Alu. Omilii fa Romani, XHT, I-

228
 Tnmxtmterrti bi>Utor tptrifuaie m urmai,
ca i cmf de ur îi c k mente le conititutive ale vieii"/ 1 cazând pcadi patimi-
lor care ou fac decât si s adevereasc s
le întreasc stricciunea i con-
supuse morii *
1
dilia de fîinle
Pnn picatul pe care-1 face cu voia sa, omul ii urmeaz Lui Adam, devine
uiipteuiiâ rspunztor cu acela i cu toi oamenii care
fptuiesc si ei pcatul
ce zace tn firea omeneasca czut, care le este comun Numai în acest sens
putem $pune c oamenii sunt cu toi» vinovai pentru pcatul lui Adnm" De
aceea Sfântul Mai im
Mrturisitorul, dezvluind dialectica pcatului i a ptt-
mini, i
robia la care ajunge omul într-un sfârit, deplânge condiia
umana:
J undea, aadar, din pricina neascu kt aîii ii intrat pcatul, iar din pricina
mlui a intrai in firea oamenilor trstura ptimitoare
tptimafl) prin n<_ T
i fiindc nemtci.ir cu tn,r ta iiiKihn.i pâr imit oare a nuterii prin ptai
împrospta prima calcare, nu era ndejde de slobozire, firea Tund tnci
prin aprobarea voinei ei îni/n» legtur rea"." De altfel.
în descrierea pe cate
am tcut o flecarei patimi In parte, am subliniat adesea aceast dialectic.
Dup cderea înpcat. Dumnezeu, pnn glasul proorocilor, a continuat s
le dea oamtn Jor porunci i învturi, ceea ce n-ar fi
AVUI nici un sens daci
ei n-ar fi avut putina de a le împlini, si care arat câ ei se puteau împotrivi
acestei înlnuiri aparent fatale/ 11
De altfel, se tie c sub Legea Veche, cu
umane czute, au fost oameni care au dus o via dreap-
toate limitele naturii
t i plcut lui Dumnezeu Sfântul Sotrooie spune limpede câ oamenii care
au trit sub Legea Veche aveau puterea de a se împotrivi
patimilor i c.
deci. erau dtrect rspunzâion pentru picatele lor; „Cât
prnete pcatele (..,),
toate ne atu/â Legea care poruncea si ddea pentru
fiecare picat pedeapsa
enitâ. Proorocii - care strig s fugim do pfeaj j facem
buttfe, drepii
||
- care ne îndeamn si prsim calea rftutiJof i -
învtorii care ne arat
,.

cum s Sfanul loan Gur

ne ferim de ele
J
de Aur. vorbind despre fui lui
Adant spune acelai lucru .Dumnezeul universului (...)
foi arat fa de noi
toat bunâiatea Sa: cunoscând tainele noastre i gândurile din adâncul
sufle-
tului nostru, ne îndeamn, ne sftuiete i
înbu pornirile noastre spre r*U

Cfc Sf Ina
Dtthawhin. Dagmmkm, 11, W
Sf Maxim Mrturisitorul Aîfjjwrwi
t«irr ruitutr. 21 Tiran ixar pururea rari ii vrea dr frica morii (armii) itrati
teau pt Jcem. numai i numai pentru a Erai
m
1
Concepu.* potrivii cârn.L fa hnare* ,pre pcat n*r te**i de
nana iButfu oa decoltai mal nun ii H [oua Gur de -\.» [OndJH fa fta****
1

..
fptui omul c «*
XIII. h si Fei TeouWi al Cirului (TBSadi* hi â>toi»j entofe Rtwumt. V. lly I
Meyenuorff, în capitolul referitor Ja picatul strmoesc din volumul
Tr<4t*gia 'atfaajtf
*L merge pan la a traduce lealul de la Jtomam 4. 12 astfel, .jnonrtea. din cairla c-
reia to au picnui".

Sf Gripane de Nuii. Ptvprr ttugâritmeo dommmnâ.

•
V, 4.
* Rti\f«m%un t âirr Tabuif 2 L
loan Gura de Aur Omfa Li fturo. XDC. I
r
.

(htuiie ki HiffHJvfKTirr

MO
 Descrierea, manifesfârilr i felul în mre i* prttduc htdifc spirituale

nu ne constrânge; ne
11
d leaturi potrivite» dar las ca voina noastr sâ
svâreasc totul".'
Dar de adevrat este ca înainte ca Fiul lui Dumnezeu
tor atât Se întru- s
peze i s
împlineasc lucrarea St* rscumprtoare, oamenii» chiar cei drepi,
nu puteau scpa de condiia pctoas îii care-t aruncase pcatul strmoesc
i sufereau tirania firii lor pim îtoare si înctinarea el spre râu, ca i robia
stricciunii i a morii. Aceast stare de pctoenie era o stavil care împie-
4
dica omenirea sâ ajung la dobândirea deplin a harului lui Dumnezeu/
Doar Hristos putea sa tmdu iasc firea omeneasc de boala grea în care
zcea dup cderea în pcat a lui Atiam; numai El îi putea reda neptimirea>
neatricSciunea i nemurirea pe care ea le- a avut în starea cea dintâi; numai El
putea sal aduc din nou pe om pe calea îndurnnezdrii, care-i fusese pus
înainte la cneaie i pentru care a i fost creat.

^Omtiitn Facere, XIX, I,

**
Cf, V, Lassky, Thfaio&p mysttyt* de l'Eglis* d'Ortfittt, Paris, 1944, p. 129.

230
 Partea a III-a

Condiiile generale ale tmduirii

 H rufos - Tmduitorul

r " C * Hmlo
?
Slaniul TIrmeu f In.r-adevr, lisus
Wf « * *«*w
P= <*> bolnavi, o spune El imui" arat
spune: „Nu cei sntoi au nevoie de doctor ci
cei bolnavi ( ..
.) venit chem[Hm pe drepi, ei s pe pctoi la pocin" (Ml' 9
IM. Mc :
U7
3IJ fi înc: j» «fcvâj îmi ve (1
2. 17;
vin sp,,^™
dec* pe cine însuti <Lc 4, 23); ir „Duhul Domnului este
!
peste Mine < 1 M-a
trams .i vindec pe cei zdrobii cu inima"
(U 4. 18)
In deplini conformi late
i cu aceasta învturii a Tui Hristos cu
privire la
Sine Sfinu Pilr ,n t . . întreaga Tradiie
bisericeasc vd in El duc.orul trimis
a"' v UKiecu
.. .£ »* oi" ncBi - care boleau din Pricina urmrilor pâ-
.
catului strmoesc, fi pentru a-i reda firii omeneti
sntatea sa primordial
t ruar mamte de întruparea Cuvântului.
Dumnezeu era privit drepi Cel ce
vindeca .oara bofifc» (ft. 102. 3).' i, potrivi, S.n„i1or Prin.,. proorocii
in mod specul Mo.se - au fost trimii
de Duhul Sfânt ca doctori care s în-
^
grijeac pe popoml Iu, Israel care bolea de
aia, de- grav bolnave ,
p rofu|u r:imtl dc
prooroc, spune Sfanul Chirii al Ierusalimului,
pentru a-l vindeca pe [ sra«H; i
pcai.' dar în faa unei omcnir
e ; „. au (u|
,

au fost trimit ca si Moise.

,
^ j

«. vrsând lacrimi pen.ni el. l-au îngrijit, dar

«.«.putut s sjvileasc, .am care se
întinsese (...,, cc, dm crete,
pân în
tlpile p.c.oarelor nu rmsese
un Ioc sntos; io, 1lupu ilera ,,„„ de
nici |

ram necuraate. neunse cu untdelemn i

nelegale' V Avva Dorotvi spirne
si el
aproape cu aceleai cuvinte, c
„Bunul Dumnezeu („> a trimis prooroc,
si
mc. ace*. n,,u «bubl Ci, râura*, ,-a
îmril i mai mu |,, tum zice Iaia
Nici buba. mu ,.,„;,. n.ci vân.aia nu mai

£^
erau calde . nu se mai putea pune
cuc. plasture, ruc un.delemn. nici

rau.a.ea nu era mima, inir-o

fegiurâ ete. (lsaia , fi p^
parte, „ici in.r-ui, singur loc. ci în .o. trupul
upnnsese
.

ne untdelemn
iot

:
sufletul
a
Stpânea peste
m.d. Toate erau robite pcatului, toate
t0;ltt .
ptt!er ;| e | UI Nu s<f m;l[ te /
era., stpânite de el
Cci zice , [eremu: ,An, doftoricii Babilonii] i nu sa

\<îv rW/VXri, HI.

^ ^"
5. 2.
vindecat - (Ier. St,

J
H rtlea. de aia»™-* Ier J7, 14: în 5ir %4 W ^8 1

+
<'tift'hr:rhtr)i{ixt,nrt t \ XII. fs 7,

233
 .

Condiiile generale al* tmduirii

9)\- La fel spune i Jn vremea clcrii poruncii

Sfântul Macarie Egipteanul:
de ctre Adam, diavolul s-a strduit s rneasc i s3 întunece pe omul cel
luntric, mintea care conduce i privete spre Dumnezeu. De atunci, ochii Lui
au privit ctre cele rele i ctre patimi, rmânând închii fata de bunurile ce-
reti, Prin urmare, de grav a fost rnit, încât nimeni mi putea s-l vindece
aa
(,,.! nici unul dintre drepi, dintre Prini, dintre profei
sau patriarhi n-a putut
sa vindece sufletul care fusese de la început rnit cu o ran nevindecabila, A
venit Moise, dar nu a putui sa" aduc o vindecare complet. Au urmat preoii,
darurile, zeduieLile,srbtorile, lunile noi, splrile rituale, jertfirile, arderile
de tot i toate celelalte mijloace de îndreptare care existau în vremea Legii;
dar sufletul n-a putut fi vindecat de curgerea cea necurata a cugetelor celor
6
necurai, i toata dreptatea ei n-a putut s-l vindece". în mai toate scrisorile

Antonie cel Mare reia aceasta tem i de fiecare dat folosete

1

sale, Sfântul

termeni legai de boala i tmduire. Jn nesfârita Sa iubire de oameni, scrie

el, Ziditorul nostru a binevoit s
vin la noi, cei bolnavi i rtcii; si pentru
7
aceasta, mai întâi 1-a ridicat pe Moise, datatorul de Lege". „Acesta, care a
pus temelie pentru casa Adevrului» a voit vindece rana cea adânca i în- s
tinsa i sne aduc la prta ia cea dintru început (cu Dumnezeu), Dar Moise
fr sa fi izbândit. Dup e] a venit mulimea proorocilor, care au zidit
4

•a murit
i ei pe aceleai temelii, dar nici ei n-au putut si vindece rnile cele rele ale
neamului omenesc; i au mrturisit c
sunt neputincioi"." „i toi cei care
primiser Duhul au vzut cat de mare i de nevindecat este rana i nici o c
fptur nu putea s-o vindece,"* „Apoi mulimea sfinilor s-a adunat i a înl-
a! rugciune ctre Ziditorul tuturor, spunând; «<Au doar nu mai este balsam
în Galaad ? Au doar nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindec fiica

poporului Mei] % (Ier S, 22); «Am doftoricit Babi Ionul, dar nu s-a vindecul.
m Sfântul
I.asai-I i haidei s mergem fiecare în ara noastr»* (Ier 51, Q V\
Nicolae Cabasila arat i el, Legea a fost dat
ca i Sfântul Antonie,
11
c
oamenilor ca mijloc de vindecare, dar ea n-a putut decât s-i pregteasc pe
oameni pentru „ca ei s
voiasc cu orice pre s- i refac sntatea i cear s
bucuros î cât mai grabnic vina la ei doctorul" i s „arate mai mult dor s
lî
dup sntate", cci ea nu era de ajuns pentru lecuirea lor, Sfântul Macarie
spune, în acelai sens: „Tot aa cum umbra nu aduce nici un folos, nici nu
vindec suferinele, tot aa l Legea cea veche nu putea s aline durerile i sâ
s
învaturi de sujler folositoare, I, 3.
'•
Omilii fhittovmcesH (Cal Q), XX, 4^6.
7
S&i&ri, N, 2. Ci IV, 2: „Vaz-tlnd îarm de nevindecat i atât de rea (a omului), Dum-
nezeu, în marea Sa milostiv ir*, a venit El însui la fpturile Sale (ca te vindece!" s
* ttmlwu UI, 1-
*thtâm*JL2*
'"
tbidem, 111, 2.
" Ibid&n
11
Dasprt viaa în Hri,<iU>.\\ I.

234
 Htist ax Td/tuîdiiitornf

Vind«* rnile sufletului, pentru câ jiu avea puterea s

dea via11 .
33
Iar
Nazianz arat i el
Sfântul Grigorie de c f
maj gn&i mustrat in multe
lt feluri
pentru nenumratele sale pcate, care se înmuleau
ca lastarele dintr-o rdci-
n apoi sftuit spre îndreptare, pentru multe pricini
rea,
i în tot feJui de îm-
prejurri, prin cuvânt, prin Jege, prin prooroci prin
mulimea binefaceri lor,
on prin groaza ameninrilor, prin pedepse i felurile semne
(.,.), sa fcut
vdit c omul are nevoie de un leac mai puternic, care s-1 vindece de boala
rutii care sporea peste msur". ]J

Dup Orige-n, chiar

ntci, vindecându^i de
i îngerii
bolile lor
, t veneau
..).
în ajutorul oamenilor
i atât cat le sta în putere,
m fceau s-
îi ajutau pe
oameni" Darea i
proorocii, i îngerii s-au dovedit neputincioi, din
prici-
na relei voine a oamenilor care nu voiau se ti iasc f .eh iar dac ei s mdu
rceau tor ce le sta în putere pentru ai vindeca pe oameni,
acetia nu voiau
s se vindece" ), dar mai ales pentru c
boala era grea i se întinsese la toata
omenirea czut: „i au vzut
1
17
c leacurile lor erau prea slabe pentru boala de
care sufereau oamenii '.

Era limpede c omenirii îi trebuia, dup cum spune Sfântul toan Scâranil,
un doctor, un chirurg a crui pricepere s fie pe msura mrimii bolii si rni-
lor Singur lisus Hrfetos, ea Dumnezeu Care Sa
et/
fcut om. rmânând în
acelai timp Dumnezeu, era doctorul potrivit,
i de aceea,
pentru ca numai El
putea s-1 vindece pe
om, Dumnezeu Tatl, din nesfârita Sa mil
j iubire
fo| de neamul omenesc ?i ca rspuns la planetele si rugciunile
profeilor i
ate mulimii de sfini, L-a trimis pe
pmânt.. Sfântul Chiri] aJ Ierusalimului
sm, b continuarea textului citat mai sus: „Dup care,
sfârindu-li-se lucii-
mile, profeii au strigat: «Cine va da din
Sion mântuire bi Israel ?« (P s 13, ,

6) i înc: «Doamne, pleac cerurile i Te pogoar (Ps. 143,

5) (_), cci]
iat, rnile oamenilor sunt mai mari decât
leacurile noastre
noastr noi nu putem s-o îndreptam, numai Tu poi
si ticloia (\
dici „i
a ascultat Domnul rugciunea prooroedor
lâ ne îndrepi i ne s ri-

$£ nu i-a întors Tatl

lata Sa de la neamul omenesc rnit de moarte. i
pe însui Fiul Sau L-a tri-
mis, ca doctor care s-l iasc" .- u
„Cunoateitmdu este împrat i Doc- c
tor „cct lisus, Împratul nostru, punând început tmduirii,
',
&-a îmbrcat în
srcia noastr i j-a vindecat pe cel bolnav", 11 „Rmânând
Dumnezeu i

'

Otniiit duhmmiciti XXXII, 5.

(Col. II) b

'*
Cuvântri, XLV,9; XXXVIII. 13
Qmitii fa EmngMkt dupâ htra, XIII, 2. Despre îngerii vindecatei! a se vedea- In
5, 4. Si.
r
loan Sei-tyu], ft am k I, 14,

17
Omilii ia Evanghelia dup Luca, XIII, 3.
Ibidmu 2
lH
C.f.Sram,l\4.
9
Catehw baptix/nciie, XII. 7.
^Ibiaxm, 8.
11
ihuh-m. I.

235
 "

Condiiile' generale ate tmduirii .'

pstFându-i cu adevrat neschimbat slava de Fiu, S-a fcut, ca doctor foar-

2
te priceput pe potriva slbiciunii noastre". " La fel spune i Avva Doroni:

„Atunci Bunul i Iubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul Nscut Fiul

Su. Cci numai Dumnezeu putea Fmadui i birui o astfel de patim. i pro-
orocii -m cunoscut aceasta. De aceea spune i Da vid în chip lmurit «Ce! ce
ezi pe heruvimi, arat-Te, înal stpânirea Ta i vino ne mântu ieti pe s
noi» fPs. 39, 2-3). i «Doamne, apleac cerurile i Te pogoar» (Ps. 143, 5).
i altele ca acestea. (...) Deci a venit Domnul nostru, fcând u- Se om pentru
noi, ca, precum zice Sfântul Grigorie,'" s vindece pe cele asemenea prin ce-
leasemenea, sufletul cu suflet, trupul cu trup''." 4 Avva Ammona spune toi
aa, câ ^atal L-a (rium din cer pe Fiul Su. pentru ca sS vindece toate nepu-
,

1 25
tinele si toate bolile oamenilor '.
Iar Sfântul Antonie cel Mare, hi mai mul-
aceast tem;
te dintre scrisorile sale, reia
- „Rana era de nevindecat i nici una dintre fpturi nu putea s-o lecuiasc,
în afar de piu! cel Unul Nscut, chip al Tatlui: El, Mântuitorul nostru, era

doctorul cel bun, tiut i ateptat de prooroci; i de aceea, adu nandu- se toi
laolalt, au înlat rugciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) h ir
Dumnezeu, artându-i marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii 2 7 ". *'

- „Rugminile sfinilor înaintea lui Dumnezeu, care cereau adâncul bu-

ntii Sale s-L trimit adic pe Fiul Sau Cel Unul Nscut - cci, nefiind
n

nici o fptur în stare s vindece rana cea adânc a omului, El singur putea
s-o fac venind la noi -, au ajuns la urechile Lui i, micat de iubire, Acesta
a spus: Fiul Omului (...) binevoiete s iei asupra Ta sarcina aceasta
21 11
.

- „Toat adunarea sfinilor ?-H strâns ca s-l cear buntii Tatlui un

Mântuitor care s vin s ne inâtuu iasc pe noi toi, spunând numai El sin- c
gur este doctorul potrivit pentru rana noastr. prin voia Tatl ui, El S^a lip- i
sit de slava Sa i, Dumnezeu fiind, a luat chip de slug l Sa dat pentru
H
pcatele noastre".
- Vzând
,, câ nici sfinii i c nici una dintre fpturi nu poate vindeca rana
adânc ce cuprinsese toate mdularele si tiind c duhul ie era neputincios-,
Tatl tuturor fpturilor i-a artat milostivirea i, în mtirea Sa iubire de oa-
meni, nu L-a cruat pe Piui Su Unul Nscut i L-a dai pentru pcatele
noastre, ca pe toi s ne mântuiasc 1
.^

- ,,Mina Fctorului s-a umplut de mil pentru noi i în nermurita Sa

buntate El a voit sa ne aduc la starea cea dintâi, care se cuvenea fie pu- s

w Cf. Sf. Gii £ oiie.de N<izianz, Cuvântri, XXVIII, II; XLV, 9-

învturi da xujl?! folositoare, I, 4.
^EptflMle, 12.3.'
1,1
Scrisori duhovniceti, II, 2.
v ihidem, III, 2.

® Ihidem, V, %
236
 [fri.sftis J ihnfitlurtt ttvf

mrea pstrat. i nu Sa cmtat pe Sine, ci Sa pogorât la fpturile sale, pentru

1 "
;l le mântui";
- ltCei care primiser Duhul au cunoscut c nimeni dintre fpturi
nu poate
vindeca rana cea adânca, ci numai Buntatea Tatlui, Care este Fiul Cel Su
Unul Nscut, trimis ca sa mântuiasc lumea. El esie doctorul cel mare care
31
p<Mte sa ne vindece de boal. i ei s-au rugai Tnttui .i Buntii Sale
1
*.

„Fctorul nostru a vzut rana se întindea tot mai mult i c

era nevoie de c
un doctor; de aceea, lisus, Dumnezeu i Ziditorul oamenilor, b venit la ei s-i
1 1:
vindece \

Ui rândul su, Sfântul Macarie Egipteanul scrie: „Rana cu care hui fost
rnii era ne vindec abilii si murai Dumnezeu putea s-o vindece, De aceea a i
venit în persoan, pentru c
nimeni si nimic dui cele de demult - nici Legea,
ni ci proorocii - n-au putut s-o vindece. Numai EJ venind, a vindecat acea f

ran^ nevindecabil a sufletului /' Iar în alt parte, !a fel, spune omul „aa 11
c
de grav a fost rnit, încât nimeni nu putea s-t vindece, ci numai Domnul; El
singur putea svârai acest lucru, tar Acesta venind «a ridicat pcatul lumii»
(loan I, 29)"^ i pentru c toi erau neputincioi, „a trebuit sa vin Mântuita
ii 1 1 ,
vindec în dar (...) El singur
doctorul cel adevrat, cel ce a adus marea i

mântuitoarei izbvire i însntoire a sufletului; El l-a eliberat din robie, El

u omilie spune,
I -a scos din întuneric. El l-a preaslvit cu lumina Sa". în alt
la fel: „Ciad a clcat Adam porunca i s-a lacul neasculttor, odraslele nopii
udic duhurile ru larii -- i-au sfâiat mdularele sufletului i L-au lsat fr
puterea de a face binele, întuuecându-l cu totul si rnindii-l fr putin de
lecuire: i nu ia fost cu putin
unuia dintre patriarhi sau dintre prooroci nici

s-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul su, putea s-o fac. pentru i
aceasta, In nermurita Sa buntate, a venit întru atâta umilin i la ticloia
noastr pentru a ridica sufletul czut în rutate",^
Dar nu numai autorii citai mai sus, ci toi Sfinii Prini vd îti Hristos pe
Doctorul venit oameni pentru a-i vindeca de bolile i de nebunia aduse de
la

pcat i de urmrile sale; ei vorbesc - înc din primei veacuri - despre mn- t?

tuiiea pe care El a adus- o ca despre îngrijire i tmduire a neamului ome-

nesc. Astfel,de pilda, Sf3ntul Ignalie al AntiohicJ le scrie Efeseuilor: „Un
singur doctor fuxipoc,) este, trupesc i duhovnicesc, nscut, i nenscut, Dum-

'"
Ihidem, V bis.

tktdm*VU2-
1,2

Ihidem,
11
QmiB dtjkvvtucsxti (Col. II), XXX. 8.

'"IlruJwt.KX.5-b.
JJ
Omilii ditiim>nivr->jti (Col. III). XXIV, V4. A se vcuch, de asemenea: ihiftrtn, XXV,
l 2-3; Ontittf ihthtnmirrxU (Col. II), XV t 47: , t
Wii n spatul rnile acestora, iii vin-
decat dan în cmara ceti cercusciT; XLVTJt: „Pftnhra acesta a si venii Domnul,
i i -a
singur doctor adevrat, pentru ca s£ vindece sufletele celor credincioi de patimile,
cele incurabile si s
le cureascu de mui-daiia leprei rfcttfcnT,

237
 Cojidtfifie generate ute lâmâduirii

nezeu moarte viaa adevrat, din Maiia i din Dumnezeu (..,)

în trup, în
;** Sfanul Iustin Martinii *i Filosoful spune
11

lisus Hristos, Domnul nostru

despre Hristos câ „S-a fcut pentru noi om i fiind astfel prta
suferinelor

noastre, nea adus vindecarea".' Autorul Epistolei ctre Bippm

7 scrie si el

ca Dumnezeu, „artând c
in vremile de mai înainte era cu neputin firii

mustre dobândeasc viaa, a artat acum câ Mântuitorul poate mântui i

s
face cele cu neputin; prin acestea dou a voit sa credem în buntatea Lui,

sa-L socotim (...) doctor (a! nostru)

1
?* „Singurul doctor al rnilor noastre

este numai tisus spune Clement Alexandrinul, care arar si

11
,
„Dumne- 1
' c
41
zeu, Care este Tat, caut fptura Sa o vindeci de cade i iarasi o ridic". t

în omilia sa dedicat Epifaniei, când Biserica

srbtorete artarea lui Dum-
nezeu oamenilor, Sfanii! Grigorie de Nazianz spune: „Srbtorim
astzi vin-

decarea noastr de boala '/' i înci „s3 vedem (în srbtoarea

1
aceasta) lu-
43
Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul sau, scrie:
1
'.
crarea vindecrii noastre
„Doctorul adevrat al bolilor sufletului, care, penttu cei stpânii de ru.
a in-

trat înviaa oamenilor, înlturând (,.-.) pricina fctoare de moarte, ne readu-

ce la sntatea sufleteasca"/* i puin mai departe" „Fiindc (...) prin prsi-
rea vieuirii celei bune din rai (...) firea noastr a fost luat în stpânire de

boala aceasta rea i pricinuitoare de moarte, a venit Doctorul cel adevrat,

rtnduind dup legea doftoriceasc râul prin cele contrare lui". Sfântul

loan Dnmaschin în capitolul din Dvgmatka sa dedicat venirii

trup a lui m
Hristos pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezei a
sita întrupa-

re, despre purtarea de grija (iconomia) de noi

i despre mântuirea (în greces-
modul vindecrii) noastr spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tat-
11

el ,

lui., vindecând neascultarea noastr"/* Muli Sfini Prini amintesc, în

acest sens, proorocia lui îsaia referitoare [a Hristos: „El a luat asupr-i du-
rerile noastre cu suferinele noastre S-a împovrat" (Is 53 3).
i h

Pcatul si urmrile sale apar ca boal, dar si ca forme de nebunie mani-

venit ca
festat în multe chipuri De aceea, Hristos este privit si ca Cel care a
s „plsmuiasc din nou pe ce! zdrobit, s-l fac viu pe cel omorât i s che-

me iari la el din rtcirea (minii) plsmuirea Lui"*'' Iar Origeu spune di-

™ Ofr* ©tefctf, VII, 2,

37
Apulutfw a doua* XIUi
"
Epixlata i^Uie Diugnet* tX t 6.
lU
Cat* bogat se va mt'mfitt -\ 29, 3.
*u
Cuvânt itr îndemn câm ftinu X, 91, î,
iJ
Otvâfitim. XXXVHJ, 4.
-'
fbkiem.
4>
Lte.vprf Rugciunea domwasxâ, IV.
44
ihidem.
**
Dqgmtttitw. UI, l.
*f '

St Simeon Noul Teolog, Discitusun etice* I, 2.

238
 tfristas - Twmxdttrtvml

rect: .Neamul omenesc, atins de

nebunia pacaiului, trebuia vindecat prin
mii-
toacele pe care (Cuvântul; le socotea
potrivite celor atini de ea, pentru
rea-
ducerea [or pe ci înelepte^ De aceea,
Clement Alexandrinul poate spune-
„pe cei care griete cuvinte atât de nesocotite (jrapotvoouutci) ii chem la
mântuirea careul face sntos la minte (c^powxjay)"'™
Aa cum am artat deja, chiar numele fui Jisus (Jesua) înseamn „YLihwe
mântuite fefi Ml l, 21; Fapte 4, 12), Verbul ebraic yasha. care
înseamn
rii salva are in limba
greac corespondeni «6&m$ folosit în mod
frec-
vent in Noul Testament, care înseamn nu numai a
elibera" sau a salva TJ
dintr-un pericol", ci i „a vindeca"; tot aa, cuvântul rjaoxrpta (mântuire) în-
seamn nu numai eliberare, scpare, mântuire, ci i vindecare"" Putem
stabili
paralel între Ir^c. si toouai. Astfel,
Sftui Chirii al Ierusalimului ex-
phea; Jisus, m eyreiete, înseamn
Mfintuitor, dar în limba greac se tfilcu-
ieste tmduitor "- „i pe drept

*W
cuvânt este numit «lira», este un nume cM
1 se cuvine pentru El mântuiete vindecând" >y c
artat deia Am c
instoa însui Se prezint ca doctor (cf
1
Mt 8, 16-17; 9, 12 Mc ^ 17 Le 4
H,

^ lî ;
V
\î,
a
î^m ri pmoi '° cLi fi v estesc Veilic
™ î" east calitate (of!
r

i n
<Ml). PiMa
, i t

samariteanului milostiv,
'
3)t ******** *wm& v ei tot aa
;
îi

dup Origen, poate ea însi

Mm s i

fi
privita

2 iîTTl!
vieii Safe pmânteti,
lui Hri-tos ca Doctori S amintim, în fine, ca, în timpul
muli oameni au venit la El ca La un doctor S1

Biserica Ortodox â integrat acest mod de a-L privi pe Hnstos ca doctor ca si

conceperea mântuiri c* tmduire, în ansamblul ritualurilor sacramentala
slujbelor liturgice, 5 i a]
fn însui miezul dumnezeietii Liturghii a Sfanului loan

pii
7
Conim Uu m&
c Cl nebuni întrebi In
JV, 19, (Prof. Larchei troace ulliwde cuvinte-
nenlru
H,p nlRi a
tt " f
r W
Ucs
minte),
^ (Mvtîiit da mdntui ruta' rfini, Xll, H5 L 4.
Cf. X. L. Dufour, Dirtiwntau-r
'
<ht NoU^m T&toms?a, Paris, 1975, p 4S^-4S6 P

salute înseamn i imjnncire sllu gripuie. dar i sntate

< Qiehzm hapthrtmle, X, 1 3.

^^
•
ih'ift'tti, 4.

1
***** xxxiv; mm«m h $w&m
S^îwt!^ '"

SS*^' W f H*™*»*
^
Cu privim Io Hcesittpeet, a M vedea A. Hamack, ,M E dicuii Sc he S atis dei altern
1^2. p, 125,7 VIII, 4. Leipzig,
Pemruci litcmlMcdenh!!, Pro f. Lanzhet recom^a^i
^ tea lui E. Merceniei Z* pri-

Zttâ*
"" iHîv te e
^
h llifin ^: l Chcverognc, I937> c.re cuprinde
textele , ceLr
"l,ir r ei1 c
,
f'.
P" P * ^to^
™r.An, ace^i Io poate afh in efetflc de ritual
]

Jtodoxcî (Litorgkter, Mvlitfrlmc. (wxtav, Orimh

tttc )
Sn ci^n .Jitev. ^mpte, ^oase clin slujb*
V^uiiei a Utreniei dir ziim ?i de ^ninic-
.1 nr, eiâm cehu fet« zida, cumplit ne-ani rnit; dur ne-am viad ecai cu i.ui. Ta, CU «**
239
 Coruiifttie generate altt tmduirii

Gur de Aur, Hristos este invoca cli „Doctorul sufletelor i al trupurilor

1

noastre' .

Pentru c3 este în acelai timp i Dumnezeu, i om, unind în Persoana Sa

dumnezeiasca cele dou naturi, divin i uman, Hristos, Logosul întrupat,
poate s
vindece firea omeneasc, bolnava din pricina pcatului i a urmri-
lor lui funeste >

Pentru ca s-1 vindece pe Hristos trebuie sâ Se tac orn, s-

omul czut, i
,,.. ,]iir
L in dup <uk-varal firea omeneasca. V-i lumi arat
SlanHil MftXJttB
fire, se cdea dup
Mrturisitorul, „Domnul fiind înelept, drept i puternic
"^
ca înelept, s
nu ignore modul tmduirii", i, explic el in continuare,
^înelepciunea i -a artat-o în modul tmduirii, feându Se om fr vreo

schimbare sau tirbire*."

Dac ar ti numai Dumnezeu, tie fr s în acelai timp i om, atunci - spune
Sfântul Chirii al Ierusalimului - înseamn c nu i-a asumat omenitatea, si
,El

noi rmânem strini de mântui re" ," cci, aa cum arat Sfântul Oiiporie de Na-
nrni\ „ceea ce nu este asumat, nu este vindecat no ytip &npoc^F7tW.
âtGeptt-

K£\-rxyjy\'" formul care reia cuvânt cu cuvânt spusa Sfântului [oan Damas-
chinv" care mai adaug: „Cuvântul ia pe om in întregime (...), ca dea mântuire; s
1

(vindecare! omului în întregime i „pe toate Ie-a luat ca pe toate le vindece"

"
6}
s ,

într-adevr, Hristos a vindecat „pe cel asemenea priutr-Linul asemenea" adic 1-a

vindecat pe facandu-Se om, îmbrcând firea omeneasc în întregime,

om
„Neputina tlrii noastre (..,) fiind peste msur de in Lire avea nevoie de un leac pe ,

msur. Iar acest leac ni l-a adus Ziditorul nostru, Cane 5-a fcut asemenea
fpturilor Sale i Dumnezeu fiind, S-a fcut om ca noi", scrie Sfanul Sofronie al

Ierusalimului/'- Hristos, arat Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin

Te-ai rnit pentru noi, Hristoase" (Canonul înv iei ii, g]. 1. cântarea a 6-a,
Duminica la
voie ai vbwle-
Unenie); „Muearea cea de voie, cea din rodai pomului. CU patima cea de
gl. II, cîlntantti a 7-a, Dumi-
cat-o. Dumnezeul prinilor..."' (Canonul Crucii si al învierii,
nicii. !a Utrenie); „Cu ranaTti. noi tot.! ne-aiti vindecai
1
(Stihira 4, fi. ¥11. SamhM sean. La

Vecernie): „Fiica noastr cea bolnavii ai vindccal-o. Stapftne. unind ca dansa în fccioaril
doctoria cea tmduitoare, ndicii picacuiata Dttfflfte&etifea Tu. CiivttnLuie" {Canonul
învierii.

sfaifan unsa prin «fcfcse ii omeni

-
gl II, cântarea a 4-a, Duminicii, la Utrenie); „Vindecat ai

iii. Doamne, cu Dumnezeiescul Tini sânge, din nou zidind -o" (Canonul învierii, gl. IV, can^
taiea 1, Duminica, la Utrenie); „Suitu-Te-tJ pe Cm** patimile mele vindecamlu-le cu

patima pieucuratului Tau trup pe cure de voie l-ai plflaf (Canona! învierii, gl IV, cântare.!.

H 4-îl, Duminica, la Utrenie).

15
Rspunsuri c.âîrc Tftîfi.si.e. 61, PO 90. 629C.
IhiiU'm.
*" Cateheze baptuimat?. XII; l.
K Epi$tchetxoiv$lci L 32. t
)

w Df>grmijhrt, III, 6 i ÎS („Ceea ce n-a fost luat n-a fost vindecat").

<''
fbidetn. 18.20.
hi
f uYtmf dtxprt Inatt liomiitMiiL PG S4 382 B.
b

240
 Hrixto?; ftJfHtteisfiitmtl

" TI™. '"î*^" e™n«««i; Dumnezeu Cuvântul

,lre

Sw^S Z ^^d »* *** n(x li început, ci le-a luai

ii-a lsat nimic din cele
pe toate, corn,

mine m mtrcgime, El fa .nlregime S* unit cu mfa« tn fatmgime, ca s-mi

„Fc toate Ie-a luat,
ca pe toate le vindece", spune s el înc o daii a
Hnstos Se tace „pentni toi, tot «ea M
ce suntem noi; trop. suflet minte"
asumandu-i fa omeneasc
fatregime firea
'

Hrima nscându-Se din Fecioar, a fost lipsit

de urmele pcatului str-
moesc luând astfel asuprâ-i firea care ,.„
care Adam o avea în Rai.
da[ om(||ui „
«
^" ,
£ '

orice înclinare spre

adica natur rinzân(J
pfc*, n ep Sl mitoare „estriccioasâ
i
firesc
" £
,
si nemurito^ fi
D m
Znlf^^^r^
Don nula,, Mântui Gngone de? Naatan*
-baterea înu^par
spune: „Multe sârbtor, are Biserica
r 1Ui
'
CflHd BiseriM

pe tm a cmst, târnele cretine

Dar dintre toate cea mai «a™ «* cea
«ta, «fa astzi (Hristos) pe mine «I a catos
p desvârk
de
U
!

=
^
M
,
,

întors la starea cea dintâi din Rai a lui *"

Adam"
aS " ma i de C "
desâSiZiTndf i \ N Dumnezeu era înc (i „mi mult

^ TIm * '^
" SU
e
f f"
SC r
""f***» <M»'''
J
fiecare dintre «fa pastrân-
f reS

^
1 r!ie Sftlntul Gri
S° rie d « NazUin,., Sfântul Maxim
'

M,« uns, ^ i',

"
Ma, «,„,1 „ Slantul [oan DaTnaschin vorbesc
d LrftZa
Sfital M V
stn loan Damasch.,, T
spune
SUn deoSEbite daf
*»!***. unite'
'

c.
"«
c
dHSteX
£°™
pa
FM*
ri ll]d unil fa alla . , ot t
^„
(perihoiBal p
„chiar daca
tntreptrund J,
.punem
^
Dommdui
firile

dumnezetetr.
dar prui „, nu ptrunde nimic.
dar ramane neputimitonre
Cci
aceasta strbate prin toate, dup
ea împarte te trupului dfa
cum vofeT
ra
i
! nu particip ia patimile trupului" " Bmwatati
SS
ind natura omeneasc i

SZSt nf* S
unind-o astfel cu „alura dumnezeiasc
Cadâ C6a di " tili dh,trc Cde
teau pe om de Dumnezeu, i
anume
stavile
S
Hris tos nrin

deosebirea de
«
fire, celelalte fiind
Sg pcatul

Dffgmattem, ni, J

ihîdem, 6
f,s
/Ah/*™, 2D.
Sf. Crigorie Ue Niizianz, Epistole
w teologice, 1,32
Cf, Sf. Maxim MTulUrisitorul,
Raspwmm <?âtrr Taiasîe "*
J

PQ M
"Wm*< U 3|-, if. M^m Mfe*ir4«to^
Disputa cu Pythus, .

3&34U

241
 ContUiile generule ale tâtwduirti,

i moartea." El i-a redat omeneti puterea de a primi în ea harul durnne^

firii

zeiesc necreal, de care aceasta se lipsise prin pcatul strmoesc.

73
Acestei asumri a o asumare iconomic, Oia
firii, Hristos i-a adaug ai i
marea Sa iubire de oameni, El intr în stare de chenozâ, i binevoiete Se s
coboare într-atât, încât, într-un anumit fel, renun ii la natura Sa nepal imitoa-
re nestricâcioasa,
1
nemuritoare i dumnezeiasc, pentru a- i asuma natura c-
1

zuta omului care suferea urmrile pcatului strmoesc; altfel

i pctoasa a
&pus El ia asupra Lui natura omeneasca ptîmitoare, striccioas i muritoa-
b

re. Totui, asumându-i aceast fire pctoas i fcându-Se, aa cum spune

74
Apostolul, „pcat pentru noi'' (2 Cor. 5, 21), El nu a primit pcatul. .fiind
cu totul lipsit de pcat i de stricciune, explic Sfântul Grlgorie de Nazianz,
a vindecat toate greelile i patimile noastre i a ters necn raia pcatului,
fei luând asupra Sa greelile i bolile noastre, El nu s~a întinat cu nimic din
ceea ce avea nevoie de leac, cci daca. a binevoit s se lase ispitit în toate,
pentru a Se face asemenea nou, de pctuit îns n-a pctuit" ™
Sa „trstura ptimi toare (a omului îns far! de
Astfel, Hristos ia asupra ) 1

78
pâcaf AU Tel spus. ,. Hristos a luat toate afectele fireti i neprihnite ale
,

7S
omului''," afar de „patimile de ocar",
Astfel, El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama, lacrimile, sim-
irea durerii, suferina cea mai cumplit i, într-un sfârit moartea, altfel spus
toate scderile i mrginirile noastre ca urmri ale pcatului, pentru ca ne s
scape din de; i toate bolile, slbiciunile i neputinele firii noastre, pentru ca
s le vindece. Aa
cum arat Sfântul Macarie cel Mare: „El Care dduse lea- s

curile cele tmduitoare, EL Care vindecase pe cei rnii, S-a artat ca unul
79
dintre ci" iar Sfântul Antonie cel Mare adaug; „Din pricina nebuniei
noastre, lil a vemântul nebuniei; i din pricina slbiciunii, vemântul
luai

slbiciunii; i pentru c
eram sraci, Sa fcut srac; i din pricina noi ne
1h
c
B0
dduserm morii, S-a fcut muritor ca noi Formula Sfinilor Prini pe. .

care mas sus, potrivit creia wea ce nu este asumat nu poate ti

am citat- o

vindecat, se aplic nu numai naturii umane enipostaziate de Hristos m între-

'-
Cf. Sf. Nicolîte Cabâjtfft, D^ttv viaa în tfftettr, UI.
Gtim aceast cancepUc îndeosebi Maxim Mtiitiu isitopil
'

se vcden studiul nostru:

;

In Sf. (ei

hf divit tixat ian de Vht»nfiw svitm suita Mtivitne I? Confvxxeur, Paiis, I99G. p. 11 8-3] 9).
™Cf. Sf, Maxim Mi-tnri si torul. Rspunsuri citire ftihtxtr, 21.
w divdWri, XLV, 13.
7fl
Sf. Miluirii Mrturisitorul, Rthpimtttri c/tir? Tu tiu ie, 21
""
Sf. loan Dtima.schin, Dogmtiiirit. Uf 20. Sf. Maxim MiTiirisironil, Atnhigmi, 42, Ki
91, 1316D, Sf. Sofronic ui Ierusalimului, Epistola sinodalei, PCj £7> 3173C
n Sf. Marcu Ascetul, Epistol atrt Nicohie Mtmatuil. 9. Cf. Sf. Sofrante ti] Ierusali-

mului, Otnttic kt totni fofe.zAtonil, PCi 87, 3328 B.

n thmiii didiftvniresîr (Col. II), XXVI. 25
w t$m(e* IV, 3,

242
 Hri/iUîs - Tmduitorul

ginie. trup, suflet i minte, i modului

de existena a! acestei naturi
ci
czute
pe care, tocmai pentru aceasta, Hristog a binevoit s-o ia
asupra Sa.

Hristos ia asupra Lui urmrile pcatului pentru a Ie nimici mai întâi în

propria Sa persoan. i poate sa fac
de pcat iaceasta întrucât, fiind farfi
rmânând neîntinat de
el, nu sufer Tirania lui, nedând loc psatului
în el,* i
1

peni c
în toate ispitirile i încercrile [a care S~a supus de bunvoie,
ii
i-a
pasrrm însuirile omeneti nestrmutat îndreptate spre
bine i a supus întot-
deauna voina Sa omeneasc voinei dumnezeieti. Sfântul Chirij
al Alexan-
driei scrie: „Sufletul devenit suflet al Cuvântului, care nu tia de pcat, avea
de acum sigurana unei aezri nestrmutate în bine, devenind cu mult mai
HN&âteflt pcatul care ne stpânise pân atunci "/'
1

„Luând sufletul omenesc.

Ef l-ii fcut pe acesta biruitor asupra pcatului i, aa zicând, ea i îmbiba.
in-
du-1 cu o vopsea care nu mai iese, i-a dat statornicia
i nestramutarea fir ii
Sale", spune ei în continuare."
Sfinii Prini insista în mod
deosebit asupra acestui fapt, anume ca Hris-
tosi-a supus întotdeauna voina omeneasc voinei Sale dumnezeieti, altfel
spus. ei arata oâ, întrucât voina Sa dumnezeiasc
era în acelai timp cea a
Tatlui care L-a trimis, Hristos Sa artat, ca om, întotdeauna
asculttor fata
de Tatl. Iar prin aceasta El a vindecat firea noastr,
cci pcat uJ lui Adam a
uonstat în neascultarea de Dumnezeu; iar prin
desprirea voii sale de voia
lui Dumnezeu au venit urmrile
nenorocite ale neascultrii; i prin rtcirea
dintâi, firea omeneasc s-a abtut de la
menirea ei fireasc, ajungând s
triasc nefiresc i lipsindii-se de harul dumnezeiesc i de viaa cea Eidevra-
t. Tot aa cum neascultarea lui Adam t-a înstrinat pe om de Dumnezeu, de-
Svârita ascultare a lui Hristos fa de Tat! Su l-a împcat pe om cu Dum-
nezeu, a îndreptat firea cea stricat i |-a adus din nou pe om la unirea cu
Dumnezeu, „{Hristos} ca om a supus, în El, i prin EL Tui
Dumnezeu i
Tatl, ceea ce este omenesc", scrie Sfanul loan
Damasc hin M Iar Sfântul
Crigorie de Nyssa arat vindecarea firii noastre lucrat de
Cuvntul întrupat,
prin urmtoarele cuvinte: „Sntatea sufletului este
buna mireasm a voii
dumnezeieti, precum cderea din voia cea bun (a Celui bun)
este boala
sufletului, care sfârete în moarte. Fiindc deci
am slflbit (ne-am îmbolna
vir) prin prsirea vieuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de veninul
neascultrii, i de aceea firea noastr a fost luata în stpânire de boala aceasta
rea i de moarte, a venit Doctorul cel adevrat, tmaduind
pricinuitoare
dup
legea doftoriceasca râul prin ceîe contrare tui. pe cei luai în stpânire i de

Cf. S£ Maxim Mrturisitorul, RasHmxttri c&fe T<*kute 21 („a ramus % inaccesibil si

rk'iintiMlc (puterile ie b").
tXalo tl#,rprv mimparm r intui i funia Nscut, SC, 97, p. 210.
r rn i r.Bi
tbuiem, -s i

u Do&mtitxt,
Utilii
UI, IB.
IR.

243
 ('tMiriiiitt geiwralr afc fâ'uifhliiini

boal, din pricin c

s-au desprit de voii dumnezeiasca îi elibereaz iari
de boa ta p]in unirea cu voia dumnezeiasc '.** Lft fel spune i Sfântul loan
1

Damasc hi n: (Hristos) Se face asculttor Tatlui..., vindecând neascultarea

, f

noastr
1

\
!(l
Jar Sfântul Chirii al Alexandriei spune, la rândul su: „Dup cum
în Adum firea omeneasc i primit stricciunea prin neascultare (..,), tot aa
im I liistos ea i-a recftpt-at sntatea, cci 5-6 fcut asculttoare lui Dumne-
h
zeu i Tatl neounoscând p
pcatul'.
Prin întreaga Sa activitate pmânteasc, prin roate faptele Sale mântui-
toare Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a fcu* altceva decât g£ lucreze în
vnii-rea vindecrii hm uiTit'ilcti.

Prin Botez, El, care era neîntinat de pcat, curele firea omeneasc, o re-

nate i o lumineaz, scoând- o de sub stpânirea puterilor mulaii i din ne-

ss
cunoaterea lui Dumnezeu.
Primind sa fie ispitit în pustie, potrivit trsturilor ptirnitoaje fireti, dar
om
1

biruind ispita i neprimind în nici un fel rul în Sine/ El la '

eliberat pe
din robia puterii or re ie care-1 îndeamn la pcat™ i din patimile nscute din
1
setea de plcere.*

Mergând de bunvoie la Patima Sa i primind s sufere durerea în firea Sa

omeneasc ptimi toare Hristos o biruiete prin h
firea Sa dumnezeiasc ne-
ptimiloare i-1 scoate |>e om de sub stpânirea ei limnie'
,:i
i din robia patimilor
de durerea adic l-a scpat pe om i de patimile la care ajunge omul
1
pricinuite
din frica de durere, si de cele prin care încearc s- i uureze suferina cutând
plcerile/'* Aa
ne arata i cântrile bisericeti: ,jSuitn-Te-ai pe Cruce, patimile
mele vindecndu-le cu patima preacuratului trup pe care de voie l-ai pur- Tu
tat
1
.
IS
Vindecând u-L pe om de patimile sale f
Hristos îl face s-i redobândeasc
astfelfolosina fireasc a puterilor sale sufleteti, altfel spus face ca de aii fie din
nou îndreptate cu-e Dumnezeu. Sfântul Maxim Mrturisitorul sene în acest sens;
„Cel care l-a fcut pe om („,) Se face El însui patimilor, pentru a vindeca patimi-
le noastre prin Patima Sa; i astfel desfiinând in Sau patimile noastre care
trupul
întrecu ser orice msur, în marea Sa iubire de oameni reînnoiete în Duhul
96
puterile sufletului nostru"-

Hî
D&spw Rn$ciimeci doruut-wfstff, fV.]
m Dogmatica, ICt, I.
'
Comentariu hi Epistola cirv Romani , PG IA, 7&9,
**
Ct ilujba V&ceriiici i ceîi â Uirtitiei Ut iu Boboteaz.
m Damaschîn, Dogntttticti, ITT, 20.
Cf. Sf. Ioan
''°Cf. Sf. Maxim Mrtariii torul, Rspunsuri valiv. Tafa.yie, 21,
'"'
thiih'iti.
''"-

Cf. -Sf. MiiîLiin Mrturisitorul, Rspunsuri ecftte Tdfaâik. 61

>'Cf. ihicit'm'.2\.
"Cf.thiilrm,<y[,?G9Q<b29C.
P Canonul învierii. ^L 1V< câftlafta u 4-&, Duminicii !a Utrenie.
**
'Cupru: daspre c/tm&Hif$a de Dumnezeu .ji irmnnnu întruprii, 111. 14.

244
 "

Hrisfox Ttimchlwitmti

Diurne roate faptele lucrrii Sale mântuitoare. Patima, moartea i înviereti

sunt cele mat muri. Prin de drâm cele dou stavile care mai rmseser îti.

om i Dumnezeu, adic picatul i moartea, impcndu-ne cu El (Rom 5,

;

tre
1

10; 2 Cor 5, 18): i ne red astfe! sntatea deplina cea a tini noastre dintru ,

ÎTiceput, nestricciunea i nemurirea. Vorbind despre Patima! moartea i Invi-

CPeaDomnului, Sfântul Grigorie de Nuziuitf spune: „Toate acestea erau pen-

Dumnezeu un mijloc de (...) vindeau i- li .slbiciunii noastre, ca s-1
ii ii

repun pe vechiul Adam în starea dîn care czuse i s-1 duc din nou lâng
pomul vififiiV"
Rscumprarea omului mare tain, cu anevoie de îneles în toata
este o
profunzimea ei i cu neputina de explicat în cuvinte omeneti, îndeosebi
moartea lui Hristos pe cruce apare ca „judecat a judecaii *\ dup cum spune
Sffiiitul Maxim Mrturisitorul.^ De aceea se cuvine ca taina aceasta s fie
100
„mrita i cinstit prin tcerea cum înva SfânîuJ Grigorie de Nazianz,
Sfinii Prini vorbesc despre ea în termeni ap ofatici, folosindu-se de imagini
care râmând palide i nu sunt niciodat pe msura mreiei ei.
S
notam totui ca perspectiva adoptat în general de cretinismul occi-
dcrual - care plaseaz rscumprarea intr-un cadru esenial etic i juridic, ca
11
„satisfacie" sau „plata , vzând în jertfa lui Hristos o datorie pe care Acesta
o pliHeste Tatlui omului, pentru
în locul a-l potoli mânia sau pentru a „satis-
face" dreptatea dumnezeiasc - este cu totul strin de învtura Sfinilor
Prini rsrite ui i de Tradiia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se
întreab Sfântul Grigorie de Nazianz, care svfuz o asemenea concepie cu
privire la rscumprare, c Tatl primete jertfa nu pentru c ar fi po mu cit-o
in vreun fel sau pentru c ar fost cumva necesar peni m
fi El. ci din icono-

inic'.
5
Trebuia ca neamul omenesc s fie sfinit de Cei ce este Dumnezeu,
Care s ia asupra Sa firea omeneasca, trebuia ca El însui s ne izbveasc
de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca s ne cheme din nou la Li 3 prin
l'iui Su, Care este Mijlocitorul Care pe toate le face dup voia Tatlui,
Cruia fi este supus în toate
1
". '"'
Hristos rstignit pe cruce nu aduce o simpl
-.iiisfîicie'" de ordin juridic, ei restaurarea ontologic a firii omeneti pe
care a luat- o asupra Sa. i dac numai Fiul lui Dumnezeu îl poate rscum-
pra pe om i dac pentru aceasta El trebuie s moara cu trupul, aceasta nu se

întâmpla pentru ca numai Bl era pe msura datoriei pe care omenirea p-

ctoas o iiven fa de Dumnezeu i c
numai prin moartea Sa puk-.i
pentru
iâplteasc aceast datorie, ci pentru c
singur Dumnezeu putea lecuiasc s
de rele neamul omenesc i numai primind s
moar El, „Cel ce singur ure
17
Cf. Sf. Nicolae Catuisila. Petpw viaa in I trist tn, I' 1 -

s
Ciivâtiiiiri teologice, \1, 25.
" tâspimuft cirt Tateste, 43. PG 90, 408D; 61 CTD: 63m 6S4A- 6S5B.
Cuvântri teofote* XLV, 22.
1111
thuirm.

245
 -

Ctmdittk gem&r&U (tte tftrttrklttrrii

nemurire" (I Tim 6, 16), putea s-L izbveasc pe om din moarte, cci altfel,
cum spun Sfinii Prini, ceea ce nu este asumai, nu poate fi vindecat.
Astfel, dup cum starea de stricciune apare pentru cei mai muli dintre Sfinii
Prini ea o boal cane l-a lovit pe om în urma pcatului i ca o consecin ofi-
leasc i de neînlturat a aceluia, mai curând decât o pedeaps dat de Dumne-
1
'

zeu, tot aa rscumprarea adus

de Hristos este îneleasa de ei ca o asumare de
bunvoie de ctre Cuvântul întrupat a condiiei omeneti, supusa suferinelor i
morii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sate unurile pcatului,
;idi.c bolile de natur spirituala ate omufui, stricciunea i moartea, si de (Mi danii
acestuia o via nou, în care firea omeneasc s-i regseasc deplina sntate.
Nu este deci de mirare c Sfinii Prini vorbesc despre Ptimite i moartea mn-
luiroiire ale lui Hristos ca de o adevrat terapeutic, iar efectele lor binecuvântate
asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevrat vindecare. Crucea lui
Hristos, spune Sfântul Atanasie cel Mare, „a adus vindecarea zidiri i'\ H " „Cu
rnile Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfanul Antonie cel Mare,""
dup cuvântul profetului Isaia: „Prin rnile Lui, noi torj ne-am vindecat" (îs 53,
5). Origen se folosete de termeni asemntori; „Prin moartea Sa, care ne-a fost
dat drepl (âfluxxov) pentru împotrivire i pcat, ne-a curit pe toT,
leac tar
ltM

Biserica, aa cum auzim la Utrenia din ziua înlrii Sfintei Cruci, cinstete
Sfânta Cruce prin care neamul omenesc „primete tSmduîrea sufletului i a
'
trupului i a toat boala".
1111

Primind de bunvoie moartea, care este totodat pricin i urmare a p-

Care este m acelai timp ptimitor i muritor, ca om, iar ca
catului, Hristos,
Dumnezeu este ne ptimitor i fara de moarte, Stpânul mo iii i al vieii, ni-
micete în toi oamenii stricciunea, moartea, pcatul i toate urmrile sale.
El a primit de bunvoie moartea, ca om, dar pentruDumnezeu, nu c era
a fost inut de moarte.
Arunci când trupul Mântuitorului a fost pus în mormânt, era trup stric-
cios, cc| Hristos i-a asumat stricciunea firii omeneti; dar pentru era c
trupul Cuvântului întrupat, i ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era
desprit de el. ci era unit cu el ld(t a rmas neatins de stricciune.
r

i tot aa, atunci când sufletul Mântuitorului s-a pogorât la iad, n-a fost
unul de puterile care încercau s-l prind, pentru c era unit in chip ipostatic
cu Logosul întrupat.
S-a înfiat morii, stricciunii i puterilor iadului ca un muritor de rând,
dar ca Dumnezeu, Ie-a nimicit.

:
" Cuvânf împotrivit t'tinifoi\ 1.
'

Srn.wn. II, 2; QJ, 2; [V, 2; V. 2 („prin ifmile Lai noi toi ne-ani vindecat") : V bis; V, 3
LW
Comentariu h BvttnghtUa dupâ Umn, I, 37.
Troparul Laudeier.
llfi
Cf. Sf, loim Diunaschin. nogrrmticti. III, 27.
"'
fUdem,

246
 flri.fttts - Tmduitorul

Dat neputina omului de a explica raional biruina lui Hristos. Sfin-

fiind
ii Prini au recurs la simbolism, spunând adeseori moartea, stricciunea c
i diavolul au Fost prini ca de o momeal de firea omeneasca în care Se
îmbrcase Mântuitorul, Astfel, Sfântul loan Damaschin scrie: 1J A.iidar 1

moartea se apropie i, înghiind momeala corpului, este strbtut de undia

Dumneaeirii; i gustând din Trupul lipsit de pcat i fctor de viaii, este dis-
trus si da îndrt pe toi aceia pe care altdat i-a înghiit. Cci dup cum
întunericul dispare când vine lumina, tot astfel i stricciunea este alungat la
LU
apropiere-a viei r. * Sfanul Maxim Mrturisitorul, spunând Hristos. când c
a fost ispiliî in puitîe, l-a fcut pe diavol s
cad prad propriei viclenii, ar-
tându-Se ca simplu om, dar birui nd li -l de îndat prin respingerea ispitei, fo-
loseEe a£6eaj imagine ca i Sfanul loan Damasc hin.
LDS
arat cum, astfel, i
Hristos inverseaz procesul cderii: „Aa cum înghiise acela mai înainte pe
om, momindu-i cu ndejdea dumnezeirii, tot as a, momit fiind mai pe urm
cu firea omeneasc, {I-a silit) s dea afar pe cel amgit cu ndejdea dumne-
zeirii, amgii fiind e| însui cu ndejdea c
va pune mâna pe omenire; apoi
ca s se arate bogia covâritoare a puterii dumnezeieti care biruie, prin sl-
biciunea firiitria celui ce a biruit-o mai înainte; i ca
biruite, se arate s c
mai degrab biruie Dumnezeu pe diavol, folos indu-se de momeala trupului,
decât diavolul pe om cu fgduina firii dumnezeie^tT. 110
In moartea lui Hristos îi afl pentru totdeauna moartea omul cel vechi,
Adam ce! dintâi, i piere cu totul forma deczuta i bolnava i omenirii care
suferea tirania diavolului, ii pcatului i a morii, ^Cunoscând aceasta, c
omul nostru ce! vechi a fost rstignit împreun cu El, ca s se nimiceasc
1
impui pcatului, pentru a tiu mai fi robi ai pcatului (Rom 6, 6), '
dat
pentru totdeauna i pentru toi, El a desfiinai pcatul prin jertfa Sa (Evr 9,
2u). Priti moartea Sa „a surpat pe cel ce are stpânirea morii, adic pe diavo-
lii r (Evr 2, 14) i „a izbvit pe cei pe care frica morii ii inea în robie toat
viau" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfanul Atanasie cel Mare, „s-au petrecut cu
ci minunat amândou acestea Împreun: moard a luluror
(cu trupul) in chip
s-a împlinit în trupul Domnului, i moartea i stricciunea au fost desfiinate
113 1

în el pentru Cuvântul care ora unit cu el *.

în moaitea lui Hristos. pcatul, stricciunea, moartea i puterea Celui Ru

nu fost nimicite; omul cel vechi a fost omorât, a pierit vieuirea cea rea, lega-
ii i supusa morii, diavolul a fosl înlnuit i puterea lui surpat.
de pcat
Dar acest moment esenial i indispensabil al mntuirii noastre, el singur nu
tta de ajuns; „Daca Hristos n-a înviat, zadarnica este credina voastr"

• Dogmatica, III, 27.

"
Bdspmmri ofere Tatettte. 64, PO 90, 7 I3AB
Ibldem,
1

Tmfui despre îtttnifnffwt Cmwrmthii, 20.

M7
 ('rftaliiiff gtmeraie ttlf îiitntluirii

{ 1 Cor Mântuirea omului îi afl sfâritul i împlinirea în învierea lui

15. 17).
Hristos; numai prin ea dobândete omul nepâtimirea, nestricSeiunea i nemu-
ajungând la o nou via. „Ne- am îngropat cu El în moarte (...) pen-
11 -
rirea;
tru ca, precum Hristos a înviat din mori, prin slava Tatlui» aa umblam i s
noi întru înnoirea vieii", scrie Apostolul Pave] (Rom. 6, 4), Iar Sfanul Gri-
gorie de Nazianz spune: „Hristos a ieit din mormnt; ieii din înlânfuir^a
pcatului; porile iadului s-au deschis i stpânirea morii a fost nimicit;
A dam cel vechi a fost lepdat i sa artat desvârii Noul A dam (.„); fptur
11
noua s*a nscut în Hristos'V fn Hristos cel înviat omul a revenit la via i
„triete lui Dumnezeu (Rom, 6, 8-10).
1
'

Lucrarea rscumprtoare a lui Hristos nu este una de creare, ci de re-cre-

are; este înnoirea firii omului, restaurarea lui Adam cel dintâi, creat dup
chipul i asemnarea lui Dumnezeu, redobândirea de ctre om a firii sale
adevrate, a adevratei sale vieri i a menirii sale. în firea sa restaurat prin
unirea cu firea cea dumnezeiasc în Persoana lui Hristos rstignit i înviat,
omul, ale crui boli au fost nimicite, îi recapt deplimi sntate a întregii
sale fiine. în Hristos, el redevine un om normal, îi regsete puterile dintru
început, potrivit firii lor, care este, s-o amintim înc o dat, de a fi îndreptate
spre Dumnezeu. Awa Dorotei spune astfel, referindu-se la Hristos: ,»A luat
însi fiina noastr, însi prga frmântturii noastre i se face nn nou
Adam, dup chipul Celui ce 1-a fcut pe el (Col. 3, 10), înnoiete ceea ce este
Jup fire i face iari întregi i nevtmate simurile noastre, cum au fost
fcute la început",
Li
Muli Sfini Prini subliniaz de asemenea fptui c
1

Mântuitorul, inirupându-Se, a restaurat firea omului i i-a redat astfel snta-

tea primordial pe care a avut- o Adam în rai. Sfanul Io im Damaschin scrie:
,, Dup clcarea poruncii, noi am czut din cele dup fire în cele contrare firii,

iar Mântuitorul din cele contra firii ne-a ridicai la cele dup fire
1
'.
11 *
Awa
Isaja spune i el la fel: , h
Cci Cuvântul «tfUp S-a fcut» (Joiui |, 14), adic
om deplin; S-a fcut în toate cele ca noi, «Jnlru toate afar de pcau (Evr. 4,
1^), pân la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii, prin
Sfântul Su trup, i fcând mil cu omul. bfl întors iari în Rai, dup ce a
înviat, pe cei ce merg pe urmele Lui...". 116
Dar, în acelai li mp, în Hristos ce! înviat um unitatea rest li urat este dus
la desvârirea deplin, adic este îndumnezeit, Dup ce împlinit Ua pân
la capt chenoza, adic dup ce a primit de bunvoie moartea i 5-a pogorât
la iad, Hristos 5e ridic din nou la slava pe care o avea i, în EI ridic întrec N

""Cf. Sf. loun DanuiRchin. ftagntutiru, Uf 23.

" n
Citvtînuiri faoiogicr, XLV. I .

114
îmttftrtitii df ntfiet jhktiitiHire. 1. 4.
"* nogtmtica\\\ l,
t

|ir
'

DaltZfct i nav <i? ritnnfr. II, Z,

24H
 llmtas - Tmduitorul

ga omenire, cu totul vindecat i izbvit din pcat, care primete, prin

viaa venic. Prin înlarea Sa. la
învierea Lut» cer, Hrjstos ridic umanitatea
îndumnezeit în Persoana Sa ia Tatl i o face s stea de- a dreapta Tatlui,
117

Mân tui re a adus de Hrtstos se întinde la toi oamenii, din toate timpurile.
ih
Hristos „-a artat o dat, spre tergerea pcalu Iu (Evj, j, l%)\ Bl ,adobn- i
r

dit o venic rscumprare' (Evr. 9

1

12); noi „suntem sfiu fii prin jertfa tru-

5

cului lui lisus Hristos, o dat pentru totdeauna" (Evr. 10. 10). Tot aa cum
prin Adam firea omeneasca s-a îmbolnvit., prin Noul Adam ea a fost vinde-
cat, m intuit i îndumnezeit în întregime i pentru lotdeauna.
Lucrarea Lui tmduitoare nu numai asupra firii omeneti re-
s-a îndreptat
capitulate în El» ci asupra fiecrui om care vine ia El: JRul lui Dumnezeu
fiind viu i lucrtor (Evr. 4, ]2) lucreaz în fiecare zi: lucreaz mântuirea
spune Sfântul A ta n asie cel Mare; LlK adic îl face pe fiecare om par-
1

tuturor ',

Eaîn mod personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfptuit- plecân- n

du-Se cu iuhire spre fiecare, difrid îngrijirea cuvcnk fiecrei boli, druind
fiecrui om harul Su, dup nevoite sale i pe msura dorinei omului de a
dobândi ajutorul Lui. Sfanul Nicolae Cabasila serie aa: „Hristos este Mijlo-
citorul prin care ne-au venit toate buntile date nou de la Dumnezeu sau,
rnai bine zis, pe care Dumnezeu ni le da întotdeauna. Cci El n-a mijlocit
numai odat, druindinie toate cele pentru care a mijlocit, pentru cei apoi s
ne prseasc, ci mijlocete în veci, tiu prin oarecare cuvinte sau prin rug-
ciuni, cum fac mijlocitorii de rând, ci cu fapta. Dar cum mijlocete? Unin-
du-ne cu Sine i îrnprrindu-ne El însui darurile proprii, dup vrednicia i
dup;i msura cu raiei fiecâruiaV* Artând ca i acum Hriatut; lucreaz ca

doctor al oamenilor» Cuviosul loan C supai ui spune: „Marele Doctor este

aproape de cei ce se ostenesc. «El poart neputinele noastre i cu rana Sa
ne-a lilmduit» (Îs ai a 5£» 5) i ne tmduiete. De este i acum, punati- fa
130
du-i leacurile Sale mântuitoare"; Iar în ceea ce-l privete, Sffmlul Maxim
Mrturisitorul arat ca dumnezeiescul Doctor d fiecruia leacul potrivit:
„Dup cum dau tuturor bolnavilor acelai
doctorii care îngrijesc trupul nu
leac> nici Dumnezeu, Care vindec bolile sufletului, nu un singur leac d
pentru toi. Ci svârete vindecrile dând fiecrui suflet ceea ce-i trebuie.
IVjiini ciirc, noi care am fost astfel îngrijii, s-l drn slav" i mulumit'*.
111

De aceea. Hristos nu este privit numai ca tmduitorul firii omeneti în

general, în cadrul teologiei referitoare la rscumprarea întregii omeniri, ci i
cinstit ca atare i chemat în ajutor de fiecare om care ateapt de la El vin-
decarea suferinelor" sa le sau ale aproapelui, aa cum aflam din multe texte

"''Cf. Sf, loan Dmoaschin. Do^mitica, IV, 1-2.

h
lYatctt despre întruparea Cuvântului, XXXI.
'
f'Atcltiren tfumurzett'iii fJfurgiu't\ XLIV, I.
1211
Cuvânt ascetic.
'*
Zere capitala, 5.

249
 Condiiile generale ale ittttlrtitii

112
patristice t liturgice. El este în general numit „doctor minunat", „cel mai
mare doctor", „doctor foarte pricepu" h 1( mai priceput decât toi doctorii'',

|;3
Clement Romanul, Epistola ctre Corintem, 59, 4. Sf. Lgnatie Teoforul, Ctre
Cf.
Efwem, VIL 2. Sf, Iustin Martirul si Filosoful. Apologia a doua, 13. Epistola ctre Di-
Lyonuluî, Crmtrtt ereziilor, IN, 5, 2. Teofil al Antiohiei, Tr*>i
ogrtef, IX, 6. JSf Irineu ui
cri ctre Autalic. J. 7 (,,Dacâ vrei, poi s
ie vindeci. D- te pe mânu doctorului i -i
va opera ochii sufletului i iu inimii. Cine-i doctorul 7 Dumnezeu, Cel ce vindec i d
via prin Cu V ânt ui i înelepciunea *"), Clement Alexandrinul, Pedagogul, L 1, 2
(„Cuvâiilul mângâietor vindec patimile noastre"); I, 4 („Cuvântul este tmduitor
(...) i fgduiete vindecarea patimilor care sunt în nai *); 3. 1-2: 3. 3 („Dup cum cei
1

bolnavi cu trupul au nevoie de doctor, tot aa si cei bolnavi cu sufletul au nevoie de

Pedagog (...) ea s
ne vindece patimile noastre*'); 6, 1 ( lfPedagogul nostru, Cuvântul,
este aadar Cel cure vindeca prin sfaturile sale puliiuile --- letului nostm care simt im
i

potriva firii, în mod propriu w

numete medici nit ujuiorul cat. se d
trupului cuprins
de boli; medicina este o art eat se înva prin înelepciunea omeneasca. Cuvântul
Tarlui îns este singurul doctor care vindec slbiciunile omeneti; esEe un vindector
(...) al sufletului bolnnv"); G, 2 („Dup Demucdt, medicina vindec bolile trupului, dur

înclepcillnea vcup nUllctul de putinii. Pedagogul cel bun, înelepciunea, Cuvântul

lutului, Cel ce 1-a cTeat pe orn. Doctorul care vindec toat bolile omenirii, se îngri-
jete de întreaga fptur a omului; îi vindeca i trupul, i stifletur')î o, 4 („Cuvântul
vindec însui sufletul, cu sfaturile (...) i cu haturile Sale"); 51, („Cuvântul caveI

este iui ir cu iubirea de oameni, vindec patimile i în acelai timp curele i pcate-
le"); S3, 2 („noi, cei caic în aceast via suntem bolnavi din pricinii,., patimilor noas-
tre, avem nevoie de Mântuitor, hu Mântuitorul nu d
numai doctorii dulci, ci i
amare"); 83. \. 88. I; 100, („Cuvântul a fost numit Mântuitor, El a descoperit pentm
I

noi aceste doctorii spirituale (...) d

de tire de cele de care trebuie s
ne Ferim i ofer
celor bolnavi toate hacurile mântuirii"); 100. 2; ML 70. L; 98, 2 ( >?EI este Cel care vin-
dec i trupul $ sufletul nostru, vindec omul în întreg inie'*); Cutiâht de îndemn cât re
rtitii, I. fi, 2: X„ 91, 3; Care bogat $§ va tnnuii ?. 29, ?; Srrotnate, I. 27. Terul iau,

$t orprace 5; Contra ha Mu?cion, III, 17. Orîgcn, Coutrtt lui Celsax, III, 61; Omilii la
,

hviiir, VIII, I; Omilii la OxrtM Proorocului feremîa. XVTTT, 5; Otuifîi la IrzechieL 1,

2: Omilii la Samuri XXVIII, 6; OniW la Cartea Numerii. XXVII, 12 („Caic Domn ?
Cel care vindec toate bolile tute (.„). într-adevr sufletul are multe ba Ei (...) Când,
Doamne lisase. Te vei îngriji de bolile mele? Când m
vei vindeca, ca s-i spun:
'<.Binccuvinleaz suflete al meu, pe Domnul, Care vindec toate bolile talem ? (Rs,
l

102, 3)"); Omilii la Evanghelia dup iMttt, XIII, 2-3. Sf. Antonie cel Mare, lipi state,
II + 2; III, 2; IV, 2; V, 2; V bis; VI, 2-2. Sf. A lan asie cel Mare. Tratat &*âpre întruparea

Cuvârttuhii-, 18; 44; Curant împotriva clinilor* l. Metodiii de Oliiiip, Dejtprtt înyittQ
fiupsailor,. 42. 42. 3f. Vasile cel Mare-, Fipistolc. XI.VI, U (., Marele Doctor a] suflete-
lor e gntft sft vindece sufletul Tu" etc); VTf, („Marele Doc toi' al sufletelor vrea sil
] I

fac pe cm desvâri l
h
'). Sf. Chirii al Ierusalimului, Cateheze Ixiptîstitttli'. II, 6 („Rni-
le tale nu întrec tiina doctorului. Tu numai s
te încredinezi Lui si s-| spuj rul
(

tfuO; X. 5i XII, I, 6 S Para fraii... la ede 50(1* (.'minte al? Sfântului Marttrip. Egip-
wanuf, 72 („Dac Hristos, venind. S-a fcut doctorul i tmduitorul orbilor, al
slbnogilor, al surzilor (...) nu Se va arta cu aiât mai mult cu iubire d<? oameni i cu
uimduire fat de sufletul nemuritor, care sufer de boala pcatului i ii ne tiinei ?");
LOC (Suflenil srac cu duhul .caut numai pe Doctorul cel bun si se încrede in
,

tmduirea Lui (...) care, venind îl lecuiete sM tmduiete i-i întoarce frumuseea
,

nept imite are i nestiiceioas"): Sf Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceti (Col.

II), IV, 25 („Domnul, venind în lume, a fcut, întru buntatea Sa, pe cei orbi vadu s
(...) i a tmduit toata boala din popor (...). Deci, cu cat mai vârto& Domnul Se vh

250
 Hmtos - Tâmduittmtf

Mt aratul doctor'
ti poate pe tom*
, .^ !n g Uro | dtK(or .._
s
ceJ ^^ doclo

Ch P
'
ftMdMaa ^ - *• **
I, vindece: ? i bolile
Pâinile or profunde
|
suflam,
,
?l

^ nu ^S»
bolile trupX

hR&il C...J Em ffl&!Ti dlwSTvî ji vinde J SLSlf™ F "' " ""

tcare nu
d suiXn? IZ 7 \ '* P°' »P S1 leacurile din parteu «cestui adevrat medie

4M Doctor Mr" N" u : „Tui" V oîsSTS? "îîr^ '^ D° Ctor '

'

Ue£ ^™' dL„eS"-v

(1

1-oepuD: XXVIII. 4 ""**"'?

Ai n^„*
t)t*\ntv titirnintA
"""!- AAIA, Sf ')££
x£ x" 2 M. MAICII Ascctlll i j-,
l
" ne IiG J, i.
'

lc
Tei x viMl ? K3.S V?^"
«"*«**"}; Cotii™**™ w im mfft 30 p, 1 "= lOT
o lm ^ îf :

™$*^™™&l<!w
1
, ,
pS?« ?? Pon£ /WWi X
^ 1Kvv?^^
XIV.' Siria, 3;
D
*«»*<*». 53 :
sf, y^u^^iiL fl

truauriWV
uMpuiirpr n *w
), 532 („Doctorul ctl mare.
. i i

cm*
yy W sus wte
bolile noLHti-P ii > i,i„r".
Doctorii
m,
suflatelor
i
,
ai
r "
ui

•; - (..«
r le Doc.» ite upro ilpc d/c !i 2 a. LK'mSES^SS?

"*?"«> sufeiclof noa.«te, cure zuc sul) aavtae

"!
Snl." î',
)"
c •

lhM "
-.
'•'"' «0* pcatulji
OT/>„e. U, 22 (,.D 0e ton,l S Mfl B L| or n
^„V
si .
!
t
mon ii-i
2^ Mie
2?"£*; u 3; IV '
' l4 BS;
'
VI l0L "»• Sf- Ofigorie Pithy™,
-
y™^ II | 40 4 "7 ',
a-™N, tu Hriste (...) eEl singur El este doctorul duhurile-
').
 Cmtdiftîff generale file tfuttât/mrii

tarile lor - i în chip definitiv, cci nici o boal nu rezist ia leacurile lui,
cure iiu o valoare absolut, nu ca
omeneti, care chiu rezultate numai
leacurile
în parte i sunt nesigure i provizorii i care, mai ales, nu pot tmdui omul

in întregul lui, trupete i sufletete, De aceea, omul care s-a dezndjduit de

medicina omeneasca sau care n-a gsit doctorul priceput s-â lecuiasc rul h

poate fi sigur c va gsi în Hristos doctorul care-i va vindeca orice boal i

suferina, oricare i-ar fi natura i gravitatea, i c se va însntoi pe deplin,
aa cum niciodat, nimeni n-ar putea s-o facâ" prin mijloace omeneti. Tâlcu-
ind versetul 2 al Psalmului G, în care Proorocul Daviei îl cheam pe Dumne-
zeu în ajutor, spunând; M Vîndec~mâ Doamne, h c s-au tulburat oasele mele
*i sufletul meu sa tulburat foarte", Sfntut loan Gur de Aur stabilete o
paralel între medicina omeneasc i tmduirea sidusâ de Dumnezeu:
„Adesea, în bolile trupeti pe care te îngrijesc doctorii, bolnavul ia leacuri i
doctori i> i n-are nici un ctîg din ele, fie pentru c i-n slbit foarte tare
trupul, fie pentru c tiina medicinii este neputincioas, fie pentru c leacuri-
le i-au pierdut dintr-un motiv oarecare tria. Nu lot aa se petrec lucrurile
când Dumnezeu este cel care. ne îngrijete; numai de vei apropia puin de v
El, i rana v
va fi negreit vindecat. Cci nu veni aici de- a face cu o tiin ti

omeneasc, ci cu una dumnezeiasc, care vindec fr gre, cci este mai

puternic decât slbiciunea trupului, decât toate bolile i ne putinele. De
aceea II cheam
Proorocul Da vid pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doctor mi-
z:h
în acelai sens, Sfanul Macarie Egipteanul spune; „Domnul în-
1

minat".
sui, referin du -Se ia neputina doctorilor de atunci, ^icea: «Cu adevrat îmi
vei spune aceast pild: Doctore, vindeca-le pe tine însui» (Luca 4 t 23). El
voia s
spun: Eu tiu sunt ca aceia care nici pe ei înii nu se puteau vindeca.
Eu sunt Doctorul cei adevrat (,..), Cel ce poate vindece toat boala i toa- s
t neputina sufletului (Matei 10, 1). Eu sunt Mielul cel de prihan care fr
s-a adusjertf o singura dat pentru toi i pe toii care vin la Mine Eu pot sa-i
vindec. Jntr- adevr, ade vâram vindecare a sufletului, doar de. ctre Dumne-
l2 *
zeu se fiice".
Hristos, ca Doctorul cel plin de nesfârit mil i
voiete sl-i vin- iubire,
dece pe toi oamenii, fr a lipsi pe vreunul de mântuirea pe care a adus-o El;
îi d
omului tot ajutorul i sprijinul Su i arat o nermurit rbdare chiar
fa de cei care-L tgiiduiesc i-L hulesc prin cuvintele, gândurile i faptele
lor. Celor care au trit in nebunia pcatelor si sunt bolnavi de mulimea pati-
milor, RuU a privi In fnptele lortrecute „mân- h
El te d iertarea i-i cheam la

tui rea c^re-l face (pe om) sntos la minte \

, 1
-^
„Doctorul, spune Sfanul loan
Gura de Aur, nu se supr, nici nu se necjete cfmd bolnavii, ieii din mini
(din pricina durerii), \\ umplu de ocar, ci face totul i^i toat silina d s

4
Omilii Jnhovitivf'.fSi
t (Col. II.). XLIV, 3+
;
13
Clement Alexandrina], (uram tte itictfMift ctre eUiu„ XII. 1 18, 5*

252
 Hristoti - Taintkitrift*ntl

pun capt poart atUt de rau cu el. Doctorul nu caut

bolii acelora care se
folosul lui ci pe al bolnavilor, iar daca
bolnavii arata ca se îndreapt cât de
se veselete i Se d& leacuri amare cu
cat i îi vin în fire, doctorul se bucur,
mai multa tragere de inima, nu ca s
&c rzbune pentru ocrile de imn
înainte,

sâ-i fac deplin sntoi. A?a si Dumne-

ci cli Sie fie de mai mult folos i
nebunie, toate cate le spune i le
zeu când cdem în pcate grele, în cumplit
f;ice nu sunt ca se rzbune penlm viata pctoasa dus de
s noi, ci ca s ne
6
scape de boal i pcate V*

lje **
Ctre Tfodftr cel C&ffl\ I,
 I iînichiirea urîn Sfintele Taine

I. Introduce ix

tn persoana Sa Kristos a vindecat firea omeneasca i i-a redat pentru tot-

deauna adevrata si deplina sntate. Persoanele umane nu se pot folosi îns
de binefacerile aduse de Hristos firii omeneti tec apitu laie în El decât dac se
unesc cu EL
Iaraceast unire se poate realiza numai în Biserica, care este trupul divi-
no-uman al lui Hristos, i numai prin lucrarea Sfântului Duh.
în mod fundamental, în Sfintele Taine noi suniem pui în legtura fiiuial
eu Hristos, prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoii Bisericii i prin
mijlocirea formelor vzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe; nu-
mai ca membri ai Bisericii putem fi încorporai în EL devenind prin Sfintele
Taine ^mdulari- ale trupului Lui" (Efes fi, 30; 3, 6) i „prtai ai lui Hris-
tos" (Evr. 3, 14), Mântuitorul i Tndumne?eitorul firii noastre.
Altfel spus primind Sfintele Taine, mai întâi de toate suntem deplin cur-
r

ii; aceast finalitate, care stl pe primul loc în ca^ul Spovedaniei i al Mas-
1
lului, având o funcie separatoare' afirmat in toate celelalte Taine, în
, este
mod specia] la Botez, prin care omul este splat de urmele pcatului strmo-
esc, si la împrtanie, care este în mod tradiional socotit drept leac curi-
re r. Astfel, Sfintele Taine, în grade diferite, sunt privite de Biseric drept
mijloace de vindecare. Aa c, pe acest plan, Biserica se vdete a fi, dup
cuvântul Sfântului loan Guri de Aur, „o farmacie duhovniceasc, unde se
pregtesc leacuri pentru
1
noi, ca s ne vindecm de rnile pe care ni le face
lumea'
1

Scopul curâitor i vindector al Sfintelor Taine deschide omului calea

spre primirea harului îndumnezeitor, care este cealalt finalitate a lor.
în Biseric, noi suntem, în Hristos, mântuii i îndumnezeii, i anume
prin Duhul Sfânt, Cel Care ne unete cu Hristos; în Duhul Sfânt ne druiete
nou Hriatos harul dumnezeiesc mântuitor i îndumne^eitor. De aceea, prin
S intele Taine noi primim, de asemenea, pe Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu
Taial ni-Ld Su i
pe care Fiul ÎL trimite de la Tatl,
prin Piui i Care, utiin-
du-ne cu Fiul, ne unete cu Dumnezeu Tatl; în chip special la Mirungere,

Omilii Ia Iot ui. II, 5.

254
 Tmduirea ptiu Sfintei* Taine

prin care cel nou botezat primete pecetea Duhului Sfânt, dar i în toate
celelalte raine. îndeosebi te Botez si Euharistie, Astfel, prin Sfintele Taine
noi ne îmbrcm în Hristos, dar i în Duhul Sfânt, iar prin Ei suntem uni fi cu
Dumnezeu Tatl.
Taine noi primim harul cure le este comun Tatlui i Fiului
Prin Sfintele
i Sfântului Duh, har prin care suntem fcui prtai In viaa Prea Sfintei Tre-
imi. De aceea, Tainele nu pot fi privite ca acte i zoi Lite, care transmit fiecare
un har special; ele toate sun: aspecte ale unei unice i preaminunate Taine:
Dumnezeu Cel in Treime binevoiete s
druiasc neamului omenesc hârtii
Su mântuitor i îndumnezeitor.
Biserica Ortodoxa a mrturisit întotdeauna apte Sfinte Taine:- Botezul,
Mi i-ungerea (creia în Occident îi corespunde Confirmarea), Euharistia, Po-
cina, Masluf, Nunta i Hirotonia. Dintre ele, Botezul Mimngerea i Euha-
ristia ocup iocul centrat, ele fiind tainele de iniiere cretin, în care se cu-

prinde întreaga iconomie dumnezeiasc. 3 fn Biserica Ortodox, Mirungerea

urmeaz imediat dup
Botez (de aceea, în general termen ui „Botez" este fo^
tos ii peni ni a numi ansamblul acestor dou taine), iar cel botezat si uns cu
Sfântul Mir, devenit membru al Bisericii, este de îndat împrtit, fie el
chiar prunc, iniierea cretina constituind un tot indivizibil,

2. Botezul

Botezul este taina cea dintâi i fundamental, pentru prin ea omul se c

untiste cu Hristos în Biseric i primete de la Duhul Sfânt ceea ce
lucrarea
mântuitoare a lui Hristos a adus neamului omenesc: pe de o pane, adic, este
izbvii de urmrile pcatului strmoesc, curit de pcate i scos de sub tira-
nia diavolului; pe de alta, astfel restaurat în firea sa, renate la o via nou.
a) Prima func(ie a Botezului îi arata ca pe un leac,' primul dintre teacuriJe
sacramentale, cel care precede pe celelalte cronologic i ontologic, El este
le

„si j] gura doctorie ($apu.dicov) care poate vindeca' spune despre el Clemvm
1

Alexandrinul/ ca i Sfanul Niedae CabasiW' Iar Sfântul Grigorie de Na-

/i;inz îi spune celui ce n-a primit înc Botezul: „De ce caui leacuri care s
nu-ti sunt cu nimic folositoare ? (...) Vindec- te singur, înainte ca nevoia s
- A m vedea: J. Mcyenctorff. htitmfitm Iu tftettit^if hv,ymi:n<\ Paris, J97.S, p, 253. P.
Evdokimov. L'Orthadaxir, Neuchaicl, f%5, p. 262.
1

Cf, Sf Griforie Palania, Omilii, 60.

.

1
A *£ vedea, tk piJUTi: Sf, Gri^orie de Naziimz, Cuvântri, XLII, 9; XJ1; XXXIV. Sf, foan
Gurii ite Aur, Catehczr U^risnmit;, II. 2. Sf. Nicolfl* Cubasilu, Ihwim' viaii in Ittitfet II

" tle.tpre viau în Hri.vtoji, ÎI, 52.

255
 < \>*itltiiflt> generate ale ttimâduiyH

te sileasc; ai mil de tine: fii tu însui doctorul neputinei tale i agoniseste-ti

7
leii cui tmdui*'.
care sigur te v;i

Primind Botezul, omul este vindecat de urmflrile patologice ale pcatului

strmoesc Aceast funcie tmduitoare a Botezului este vizibil de-a lun-
gul întregului ritual.

exorcismele (lepdrile) dinaintea Botezului se fac pentru a alun-

1

Astfel, *

ga i a îndeprta puterile demonice cane înrobesc firea czuta" a omului. în ele

preotul fi invoc pe „Domnul Savaot, Dumnezeul lui israel, Cel ce tm-
duiete toata boala i toat neputina'' .'
Apoi, atunci când preotul binecuvânteaz apa Botezului, el îi cere lui
Dumnezeu lh sâ se s fin teasc a apa aceasta cu putere li, cu lucrarea i cu pogo-
rârea Sfântului Duh", pentru ca sâ" vin asupra ei „lucrarea cea curitoare a
Treimii'", ca s
fie spre „dezlegare de pcate, vindecare de boli. diavolilor
pieire f,,,j, dezlegare legturilor". Iar la binecuvântarea untdelemnului cu
care va fi uns catehtimenul t el fi cere iari lui Dumnezeu: „însui binecuvin-
teazâ,.. cu puterea, cu lucrarea i cu pogorârea Sfanului Duh", spre în- Tu ln

lturarea {vindecarea) tuturor rutilor".

Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatlui si al Fiului i al Sfântului
Duh, pe rând: pe piept, pe spate, la amândou urechile, la mâini i la picioa-
re, el cere, la primele dou ungeri, ca ele fie .,spre tmduirea sufletului s 1 "

i ,»a Dup
aceast ungere, catehumenul este afundat de trei ori
trupului". m
apa de ctre preot, care zice: „Se boteaz u robul/roaba lui Dumnezeu (N) 1

în
numele Tatlui, A mi a {la prima afundare). al Fiului. Amin (la a doua). i i
al Sfântului Duh. Amin (Ui
1

a treia/ Aceast întreit afundare, dincolo de

.

semnificaia ei trinitarâ evident, semnific i împlinete în mod ritual par-

ticiparea celui botezat moartea lui Hristos. Care a stat trei zile în mormânt
la

cu trupul, iar cu sufletul a coborât la iad," Cci, tisa cum înva Sfântul
Apostol Pavel, „toi câi în Hristos ne -am botezat. întru moartea Lui ne- am
botezat" (Rom. 6,3).
Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh
Cel care a biruit pcatul i în Hristos,
pe diavol, oale neputinele firii czute, stricciunea i moartea, cel botezat
este- splat de toate picatele, vindecat de bolile motenite de la vechiul

Adam, scos de sub stpânirea vrjmaului i din robia pcatului, izbvit din
stricciune i din moarte. Fcându-se prta morii lui Hristos, omul cel
vechi din el moare, piere vechiul Adam, iar trupul pcatului este nimicit
(Rom. 6 6). De aceea Botezul este leac tmduitor, pentru ca prin el omul se
h

face prta aî morii lui Hristos, prin care s-a adus vindecarea firii omeneti.

?
CntftitâriiXL. 12. Cf 9.
"
Vezi Molirfetru r.
LepMuca rtcia.
'"
nu „te botez". c-ftei, Ba cura spune Sulului Ioun Gura de Aur: ,,Nu preotul este
lur
cel ce boteaz» ci Dumnezeu" {Omilii hi Mai fi, L. 3).
11
Cf Sf. Vraile cel Mare, Despre Sfuniul Duh. XV. 35. Sf. Chirii al Ierusalimului,
Crttclt&ze tnixht$oftiri\ H, 4, Sf ]om Gur de Aur. PG 61 Î47. ,

256
 'iamâihrireti ptiu Sfintei? Tcttâ*

A*i Sfântul Nicolae Cabasila, care spune

arata*
cutat, de-a lungul vremurilor, un leac
c „muli au fost cei care au
pentru tarile de care surera omenirea
dar numai moartea Hristos a fost
lui m stare £ ne aduc viaa si sntatea
<s* adevrat, De aceea, dac vrem s ne naUem din nou sau vrem dac s
teta aceastt via fericil si sâ ne îngrijim sa ne refacem sntatea, atunci
n-avem decât lum acest leac adus de Hristos" V-
sa"

Aceasta primfi funcie a Botezului este

b)
strâns legal de a doua, care
CâMttUK j scopul Botezului. Cd botezat, moare cu Hristos.
ca & înviem cu
LJ t ^littM
viata cea noua pe care Hristos prin
moartea Sa a adus-o
omenim. „Dec, ne-am îngropat cu El în
moarte, prin botez, pentru ca, re - h

cum Hristos mvuU dm mori, prin stava Tatlui, p

aa «a umblam i noi întru
iimnreu Vie* cfa daca am crescut împreun cu El prin
asemnarea morii
Lui. atuaa vom fi prtai 1
si ai învierii Lui' [Rom, 6 4-5)
a fa ° e PC p, m ^ oml ei
im fi!
ld Hristos. ^p" n
Prin Botez
P*^ *i* *J morii si al învierii
omul moare vjeii lui pctoase de dinainte
:

n^re naterea la o viaii nou. In ac^asi timp i pri-

moare si se nate - Apa bote.
ftff
ftrth^i
**** ** *»j
'
ei
V^
e L!
»
bolii* ?i ^ferintele sale i, prin harul

*W T
Cd n °U *** *««* .M-am .capt de
^
'

>J m_am d^ înd ****! exclam Sfanul Nicolae

gJÎJPa
f*^^/^
vdite
fac
S| înipJCtire
* îmre P 5l de re si acest rost al Botezului se
de-a lungul întregii slujbe, începând cu
™
rugciunile J e binecuvân-
tai a apei i untdelemnului, apoi în
svârirea ritualului în sine Mai întâi

NUulLu st a trupului ;
apoi la urechi, ,spre ascultarea cuvintelor
credinei^ ia
tota. pentru ca sa se uneasc din nou
cu Cel ce I-, creat („Mâinile Tale
-,u
e
racat

Domnului.
« mftjMTi * k
botezul propriu-zis,Urmeaz
Picioare, penrn. ca cel bote sa u J bl ]t
;...
cnd fiecare dintre ctt t5
ft^dn ui apa, prm care cel botezat particip la moartea Hristos
wma de scoaterea iui din ap, care semnific
lui

partaj la învierea [ui Hris-

este

Sruh o
il.iiLiil-o W
lumii pun
Vma ^T
învierea Sa.
1 -* **»*1
W venic, pe care Hristos a

Prin Botez,

ajuns un mnuc, Botezul

„ led
omul devine cu RdevSntf o
"tattegtac renani ,j înnoit (Tit 3, 5). Fiind
rf mort din
ffin. i existenta." fiind el rob
f3pt UJ ,î D 0tt3 (2

i
.

^
Cor <i 17) e] este

al
'

pa Cilhj|ui
pcatul,,;

h
iV^^^*
£tapnr

Cf. ibitU'm,
ftopn? vuita
vittfa ttf

li, 4.
Hri&tw. U. 8o.
°™"" "' XL ? - 9 ' S£ chiril »' "P*W*i
ftj Hristos, [I, 4^
'"Cf./JHf/wM. 103.

257
 Comit iUt- fietierale ale tmduirii

i sub stpânirea vrjmaului, Botezul Rom. 6, 6, 14). J7 i înc,

îl face liber (cf.
fiind el czut în întunericul necunoaterii de Dumnezeu, primete, prin Bo-
M
tez, luminarea Sfântului Duh Prin Botez, porile Ridului se deschid din i
J
w
nuu/ Redobândete starea lui Adam dinainte de cdere, se întoarce la ta&
mi (ateu cu Dumnezeu pe care o avea dintru început, 21 Primete chiar cu mult
mai mult. cci se îmbrac în Hristos (Gal, 3, 27), se împrtite de EL" se
2
race asemenea Lui; i totodat primete Duhul cel Sfânt, i prin El f] pri-
'

mete pe TatP l se întoarce Intr în Famil™ cebT ce-L iu

la starea de fiu/'
besc pe Dumnezeu, adic în ceata sfinilor, i primind plenitudinea harului 2*

Prea Sfintei Treimi, devine prta al vieii celei dumnezeieti. 27

Vedem ci Botezul este cu adevrat leac pentru omul czut. Prin el

astfel
acesta iese din condiia subuman i eon! rar firii. în care czuse prin pcat,
i regsindu-i condiia fireasc i fiina sa cea adevrat, devine om cu ade^
vrat. Botezul, scrie Sfântul Nicolae Cabasita, nu este nimic altceva decî
natere întru Hi ist os i dobândire fiinei i firii noastre celei adevrate. 2 *
eh

Viata cea nou pe care o primi in la Botez este „o via care se potrivete cu
firc;i noastr", adaug el.

Sfântul Grigorie de Nyssa, în acelai sens, spune cei care vieuiesc po- c
trivit curie! pe care le-a dat-o Botezul
M se îndreapt ^pre profunzimea ade- N

vratei lor fiine" ™ i

Eot Sfanul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului da
via si trire oamenilor, i anume singura vieuire adevrat"."
Prin Botez, chipul lui Dumnezeu din om, care fusese întunecat prin pcat,
îi recapt strlucirea de altdat,' 5
acum Jntiprindu-se mai bine în suflet

Cf, Sf, Meu cu Ascetul, Drspw Botez, Rspunsul 9.

1
Numele de Umanei- este adesea dul de Sfinii Prini Botezului fu ac vedea, mm
ales: Sf. Iustin Martira] i Filosoful. Apologia intui. 6, S£ Otigorje de Nazianz, Cu-
vânta ti XL. 3, 4, 6. Sf. Grigorie de Ny&îEi. împotriva catar ce amân iioir&d.
,
PG 46.
432 A; Murele mvâm catehetii, 32, Dionisie Areopugity], lemrMa cereasc. JD, 1).
4
Sf, Vasilc tel Mare,
^Ihtrh'ttK 35. Sf,
pr
Duhni Sfân f, XV, 36.
Simeon Noul Teolog, Imt* LV. 48-49,
Sf. Grigorie de Nyssa. Despre sfiliUul Botez, PG 46, 600A.
' Sf, Chilii al Lerusulimulai, Cateheze mhiagugic<\ UI. |.
!J
Cf. ihtiiem. Sf. loan Dama&chin. Dogmatica, IV. 13, Sf, Simeon NouJ Teolog Cate
ht-ie, XXIV, 172 j.u.
**
Cf. Sf. Marcu Ascetul, Despre Botez, Rspunsa] 17
a Sf. V toile cel Mare, Despre Sfântul Duh, XV, 35, 36,
**
Sf Grigorie de Nyâsa. Marele f.uvtmi catehetic, 36.
'
Cf, Sf. Mm cu Ascetul, Despre cei ce cred ca se adrepteazâ din japte, 1 18. Despre
Br*tez, Rspunsurile 5« â, 17,
-H
Cf. Despre viaa în H ns sas, II, S, 10, 15, 103,
îp
Ibidem, 49.
" Cateheze\ XXXV r

JJ
Despre viaa In limtos, IJ. J03,
33
Sf, Diudoh al Fotieefii t Cuvânt meetic în IVOde capete, S9.

258
 .

Tmduirec prin Sfintele taine

1
deeal odinioar". '
i, mai mult, neamului omenesc îi este redata asemnarea
14
cu Dumnezeu, cea pe caie o avea înainte de cdere.
Omul redevine om i-i redobândete sntatea firii sale originare, puterea
dt a duce o via cu adevrat sntoasa i fireasc, potrivit menirii sale. care
este s vieuiasc pentru Dumnezeu i sTi fie îndumnezeit de El i în El.
Omul inceieazfi de a mai fi mânat, înrâurit i amgit de puterile demonice.
Era stpânit de ru i înstrinat de bine, iar acum ii recapt stil pan iren ih m

sine i Renscui fiind prin Sfântul Botez, ne dezlegm

libertatea deplin. ,,

din robie si ne facem liberi; i daca nu ascultam din propria noastr voin de
râjmauJ, el nu poate sâ fac ceva într-altfel împotriva noastrfl", scrie Sfân-
'

tul Simeon Noul Teolog."

Eliberai de pcat i luminat
Duhul Sfânt,3 omul scap de cunoate-
prin
rea greita i cu iotul delirant spre care-l duc patimile sale, adic este vinde-
7
cat de netiin, i dobândete adevrata si deplina cunoatere,- cea dup
Dumnezeu.^ „Botezul ne apropie de lumin si ne îndeprteaz de rutile
întunericului", spune Sfântul Nicolae Cabasila,
40
adugând el deschide
1
'
1
'

c
„ochii sufletului în faa razei celei dumnezeieti". Iar Sfântul Diadoh aJ Fo-
ticed scrie: ^Precum odinioar stpânea rtcirea asupra sufletului, aa, dup
iptcz» stpânete adevrul asupra luiV i dobândind cunotina cea adevâ^
1
1

rat, ornai îi recâtig totodat „viaa cea adevrat' / cci, pentru el, aceas-
1 "

41
ta este viaa: s-L cunoasc pe singurul Dumnezeu adevrat {Jn 17. 3).
44
întreaga via a celui botezat se transfigureaz. El devine o fptur cu
totul nou (2 Cor. 5, 17). „Harul tui Dumnezeu, spune Sfântul [©an Gur de

Aur, rezidente i întoarce sufletele i înc i mai frumoase dect erau le fa-

ce",** Fiina omului este reorânduit, cptând o nou aezare i un sens

înalt deiforme, potrivit menirii sale. „Fericita zi a Botezului este socotit de
cretini ca «zi a numelui », deoarece tocmai în aceast t\ suntem nscui din
nou i pecetluii pentru o nou vieuire, iar sufletul nostru, care pan atunci
nu avea nici o form i nici o rândujal, îi ia forma i coninutur, scrie

" Si'. Nicolae Obosita, Despre vi" fa în Mtist os. TI, 30.
*
Dogmatica, IV, 13. Te militai, Dvsprv 3oiez< V. 7. Sf.
Cf. Sf, loan Diiimiss-hin,
Nieolac CabuâiltL. Despre viaa în Ifrislcts, [1, 1 |

u
C&ekeze, V, 442 .u.
* Cf Sf, Vasite cel Mflltt, Dttpnt SfitMttl Duh, XV, 35, I, 59. Sf. bun Guri de Aur, Cate
Heze baptfatmle, l. 3. Sf, Nicolae Cabtirnltu Despre \rtafa fu Ihistos, II, 4-15. Bw, JO, 32. 3

17
Cf. Col. 3, 10.
111

Cf, Sf. Nicolae Cab&sttft, Despre viaa în Hrixtas, U, 87-ft ?, 1

"'
Ibidem, 15.
""JlWfflF, 101.
" t uvtv\s ascetic rVr 100 de cawfe. 76.
|:
Sf Nicqlae Obasihi, Despre viaa în Htistm\ II, 101.
1
'

Ibidem.
M
Sf.Grigorie de Nuziiinz, CavânMii, XLII, 3.
** Cstehez.e baptismul*. IV, 14

255
 .

Ctmdifîite gertemie ute tartidtUtirii

1"
5ffin tul Nicoiue Cabasila. Omul nu se mai supune existenei bolnave la care
1

era silit prin naterea în pcat El se înalâ 1b o alt lume i la O nlUi existen:
Jivine cetean aJ împriei lut Dumnezeu, iile crei porii i-au fost deschise
'

Bl primete „noi mdulare i simiri noi \ care-l pregtesc înc

1 1
prin Botez.
Je aici pentru viaa cea venic \ 4H ,Prin Botez, scrie Sfânta] Nicolae Cabasi-
]el, de unele ne lepdri iar pe altele le dobândim, pe unete le aruncm, pen-

tru ca pe altele le câtigm".

4
s
„Renaterea este pentru noi începutul unei'''

alte viei, pecete, pavza i luminare'*, scrie Sfântul loan Damasc hi n.* D -

Pentru omul cel nou toate „cele vechi au trecut, iat toace s-au fcut noi" (2
r

Cor. 5\ 17). aceast „vi i a

noua nu cunoate btrâneea, nu sufer tie boaf, nu
e*ide prad dezndejdii, nu se ofilete o dat cu trecerea timpului, nimic nu o
poate supune i pe toate ie biruiete
1
', spune Sfântul loan Gura de Aur."

X Miruri gerea

Mi itingerea C'|r6pa3U,oO este nedesprita de Botez, i în Biserica Ortodox

ea are loc îndat dup acesta, potrivit unei strvechi tradiii, Ea completeaz
1

i împlinete i
de aceea Sfântul Sini con aJ Tesalon icului scrie
Botezul
*-
c
,,cel care n-a fost uns cu Sfântul Mir nu este deplin botezat".

Prin Mirungere, cel botezat primete pe Sfantu] Duh" Putem spune c,

în Ir- im anume fel, ea este Cincizecimea sa personal.

„Mirungerea este izvor de trie i lucrare", scrie Sfanul Nicolae Cabasi-

4
1 a/ Prin ea, cel botezat primete de la Sfântul Duh energia necesara pentru a
tace sa rodeasc harul primii, la Botez, putereu de a-] activa darurile du-
hovniceti, în vreme ce Botezul ii druiete omului adevrata fiin i viata,
facându-1 s fiineze si s vieuiasc" în Hristo&v* Miningerea îl desvârete
pe cel nou botezat, trezind la via „puterile i lucrrile luntrice înrudite
1
'
cu
noua sa vieuire/" prin care poate creasc pân la starea brbatului s
desvârit, adic îndumnezeit in Hristos. Lucrarea divin Car* manifest în $

**
Dtsprv viaa tu Hrbsfos, II. 14.
17
Cf. In 3, X 5.
JS
Sf. Nicolae CabasiLi, ptsprt vwffi ht HrisUtf, W, 51
'
Idmh, 37.
"'
fh^ttiatira, IV, 9,
''
Casehez* httptisntttfc, VL 21.

;
!
Duprt Spiîde Taine, 43, PO 155. IfiSA.
'
A de pild: Sf« Chirii
se veden, n\ Ierusalimului. Cateheze mixiagoRh?. III, 1-3. Sf
Nicoluu Ctib^iili Despre viaa în llsisfttx h IU, 64 E.
ld
ixrf, dt Ii, 5.

*lMâ*m, I, 19.
"h
Ibidem, III, I

260
 Tmufiuir-ftit prin SjhrtrJr Taine

806*5*3 Sfânta Taina

dupS cum &pune Diomsie Areopngitul, „obârie
este,
i
esena i putere desvârita a oricjfcj sfiniri BpUt^ce a noastre' / 7 1

Slujba const în esen

ungerea celuj nou botezat cu Sfântulîn
Mir
"'™'' '

fmid ^ntit .nu mai este, dup epicleza,

Caj e <

ulei pur i simplu" ci

..dr..-:.| lui Hnstos,
devenit prin prezena Sfântului Duh
mijloc de comunicare
al putem Sale
dunwge*tf**l P^oruT unge pe rând, fcând semnul sfintei
cruci, fruntea, ochii, miri le,
buzele, urechi le. pieptul, mâinile i picioarele ce-
ui botezat rostind Fa fiecare ungere cuvinte!,: „Pecetea darului Sfântului
Astfel, fiecare dintre simurile si mdularele omului primete harul
1,1,111 eere 0mu! Cil
P^ Puterea s se întoarc spre Dumnezeu si * lucreze în
toate potnvrt voinei Lui, beneficiind de prezenta Sfanului
Duh, de energia
5a de viaa fctoare, sfînitoare,
luminatoare i îndumnezeite, re Desigur
mi numai ocnele care au primit
ungerea eu Mir primesc acest dar ci toate
pi^nk- irupului „ mai al» ceie ale sufletului,
cacî, nsa cum spune Sfântul
Onrd al lerusalimu m
se unge trupul în chip v:tzut cu
Mir, iar sufletul ie
.

sfinete în chip tainic .

Ungerea cu Mir a membrelor

y a organelor simurilor nu înseamn doar
de m
ifintm acestora; ea arata ca înlreg omul
primete karul dumnezeire datator
.lumintor i îndumnezeitor. Sfântul Chirii a]

SmlulV ^ P' V * Z dL,ht>Vnicea3Câ

P^
Ierusalimului .pune ci
r
" <™P * ^n.uirea

2S
ta,
u T,
Primind prin ungerea cu Sfanul Mir

r\
rndr
niC
Ce car, mâ întare^ C
'
platoa

?*^f
n Llk
l '

^^
l,CefiStâ Vljit

pU '< nid
cu Apostolul: „Toate le pot întru
4, 13) - Vindecat de slbiciunea F%.
^ lllie
^ M i
J se
armele Duhului/' omul
tel ^ * «»udto vraj-

u.. =. Si de toate neputmeie aduse de

pcat, având inv.al dorina, voina în-
Jg
^i
toule oeteluJte puteri ale sufletului
întoarse spre Dumnezeu, omul de-
vme piui d râvna p fierbinte* lucrând
poirivit voii lui Dumnezeu si
urn-
ind pe calea virtuii, iar prin aceasta fire,
sa îsi afla deplina sntate, împîi-
miidu-se conform menirii ei.
J

IV ni '* PG * 455A
^w^niT**-
'
* Chiril "' «*i«*-rt o«*te»
'

Sf Chirii aj Ierusalimului u» . tffc

ibuit'm. 4
'"
Ihidfm.
"'livdsm.
M
tT. Rom. 12, 11.

261
 Cttndiiiîe gtmrr'clte al* tmduirii

4. Mrturisirea (Poci ulii)

Taina Pocinei (b£auoA.QYrpLC,) sunt iertate pcatele comise dup

Prin
Bolea, iar credinciosul este împcat cu Biserica. Pctosul, în duh de pocin-
, prin care -i face vdit prerea de ru pentru greelile fcute i voina de a
se îndrepta. îi mrturisete pcatele înaintea fui Dumnezeu, In prezena
preotului, i primete de la Dumnezeu, de la Care preotul cere iertarea pc-
tosului, dezlegarea de ele/'' De asemenea, credinciosul primete de Ea preot
sfaturi duhovniceti, potrivite .strii în care se afla, i, dac este cazul, o epiti-
mic,*" al crei scop este de a-1 ajuta
5

afle din nou calea virtuilor, de la care s

sa abtut prin pcat,

Examinând învtura i practica referitoare la Taina Mrturisirii, se poate

observa cu uurin caracterul lor terapeutic. Sfinii Prini si între agii Tradi-
ie- » Bisericii, textele slujbelor i textele liturgice vorbesc în termeni medicali
despre aceast Tain, despre efectele ei, ca i despre rolul preotului. ,,De vre-
1

me ce ai seama sa nu te întorci nevindecat. îi spune du-

venit la doctor, ia ',

61
hovnic u| penitentului în rugciunea începtoare. Vorbind despre perioada
bizantin, Printele John Meyeruiorff scrie: Mrturisi rea $i penitena au fost ,

interpretate in primul rând ca forme de vindecare duhovniceasc. Cci însui

pcatul, în antropologia cretin rsritean, este mai întâi de toate o boa-
la V
Iar P. Lain Kntralgo remarc, în acelai sens: „La mijlocul veacului al
|||-lra, despre pctos i despre pcat se vorbea ca despre bolnav i despre
boal. Referitor la aceasta, atestrile suni numeroase si impresionante",""' Po-
trivit Dîdtt sadici, episcopul (cruia în primele veacuri ii revenea sarcina
spovediii i a dezlegrii pcatelor), trebuie s fie ,,ca un doctor priceput»
iubitor de mil'V'"' Constituiile apostolice, ca»
i plin în esen sunt o com-
pilaie, fcut la sfâritul veacului IV-lea, din Di dsclie, Didahie i Dia- e l I

taxeis (sau Tradiia apostolic), cuprind aceeai învtur. Gsim în ele mai
ales asemenea sfaturi: Se cuvine s- ajutm pe cei bolnavi, pe cei aflai în
lt
i

primejdie pe cei care se clatin; i pe cât este cu putin s-i vindecm prin
i
propovdui rea Cuvântului, izbvindu-i din moarte. Cci cu adevrat «ni cei

' A Almazov scrie: ,j'n Rsrit, s-ll mete-a întotdc litiu v& iertarea li este expi inuitii prin
rugciune, i chiui- dtuc ac ntilizertzi* o formul declarai v;V fupiul c iernuen pilcul e lor

I ee atribuie lui Dumnezeu însui csle de Iu sine în^W (cirul de .1. Meyendorff,
{ut ii uf ion rr ia hiofogfa lyyzurtiht*. FiLris. 1974, p. 261).
' '

( da pocin, (ir îndreptar

,itrc>tt ct p&dtetuutul.
p Textul complet în Moittfidnic,
'*
Itiiiimion fi la thtivfogU' byzattfine. Paris. 1974, p. 261. Ixtc cit, $$tpra,
# Maladie al vuipukiliu*, Piuis, 1370, p. 86. Pentru im studiu nini complet cu privire li
Hcenstri problem. în secolele I IV, a. se vedea J. Juni ni, ,.La pcnitendii medicinal
desdc ];i Did uscat iu apostol orum ll San Gre^orio de NUa". Revista espatwfn tk PtG-

%ta, 7. 1947, p 339*3&

7,1
II. 20, 7.

262
 Tâmâtlftitvfi prin Sfintei* Taine

sntoi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi» (cf. Mt 9, 12)". 71 „Episcopul

71
{...) s-i primeasc i s-i îngrijeasc pe cei care se ciesc de pcatele lor".

„5K vindece (oaia) cea bolnav {...), s-o lege pe cea rani, adic rtcit, pr-
buiii i zdrobit de pcate si care chioapât ai abia mai merge, s-o mângâie
cu vorbe de încurajare, s-o uureze de povara pcatelor i s-i aduc în suflet
ndejdea". 73 i
înc, adresandu-se ctre sine. episcopul spune; „Biserica lui
Dumnezeu înseamn pace. Dealegndu-i de greelile lor pe cei pctoi
adu -i la ea sntoi i fM pat (...); ca un doctor priceput i milos, vindeca

pe toi cei împovrai de pcatele lor (>.,), pentru i c

eti cu adevrat doctor
(tarcpo) al Domnului, îngrijete i
Himericii d
leacuri potrivite fiecruia din-
tre cei bolnavi i în tot felut vindec, lecuiete i adu4 deplin sntoi
în
7
Hi serica Lui". * „Ca un doctor iubitor i plin de mil, îugrijete-i pe cei
pc-
toi, folosind doctoriile potrivite pentru a-i vindeca; i nu
numai tind,
arzând i prin leacuri usturtoare, ci i legând i oblojind, dând Eeacuri plcu-
te si care închid repede rnile, rcorind i îmbrbtând prin cuvinte
blânde.
Dar dac rana este adânc, spal-o i teag-o bine, ca nu se întind i la par- s
tea sntoas; dac este deja infectat, curâ-o cu leacuri usturtoare,
adic
dojeni; dac se umfl, aplic alifii amare, umen iritarea cu judecata ce va s
fiu: dac s-a cangrenat, arde j scoate afar partea rea,
poruncind posturi i
«tunari"." .Stalurile din urm suni foarte asemntoare cu cele pe care le dfi
preotului Sfântul Ciprian al Cartagjnei, cerându-i sa se arate fa de bolile
sufletului tot atât tic hotrât i categoric ca i
rnile trupului: doctorul fa de
Preotul Domnului trebuie s
foloseasc leacuri vindectoare, Cel care tra-
tcazS cu uurtate rnile infectate, lsând veninul se întind în tot trupul, s
este un doctor nepriceput i ru. Rana trebuie deschis i curat, iar dup
ce s-a scos partea cangrenat, trebuie s se aplice de îndat i cu fermilate
tratamentul potrivit. i chiar dac fa început bolnavul se îm potrivete, striga
i
se plânge c nu poate suporta durerea, dup ce se va însntoi, îi va mul-
7r
lumi doctorului pentru toate", Muli
'

ali Sfini Prini vorbesc despre

aceasta Sfânt Tain i despre rolul duhovnicului în termeni asemntori. Pe
cei care au pctuit, Sfântul loan Gura de Aur îi sftuiete:
Jnirai în biseri-
ci si mrturisiri- v
acolo pcatele voastre, ctndu-v pentru ele; cci acolo
vei afla doctorul care v
vindeca, iar nu un judector care sa osândeasc; v
acolo nu ^ cere pedepsirea pctosului ci se iertarea pcatelor.
77
Sfântuld
Anastasie Si nai tul îl sftuiete pe cretin sa cauEe „un brbat duhovnicesc
iscusit, care poate s ne vindece, i lui s-î mrturisim pcatele 7
noastre". *

'"II, 14, II.

II, 24. 2,
71
II. 20. V4.
''

11.20. 10 II.
n fi. 40, 5-7. Cî 7-8.
''"
Dff.vpre cei czui, 14,
Despre pocin, UI, 4.
* itj m. ni
263
 Cmjtiifiife genemk1 aîe îcwwjfltfirii

Ca i medicul, duhovnicul trebuie s den fiecrei boli leacul care î se potri-

vete- Am vzut deja c în Constituiile apostolice, se spline: „PenUit c eti doc-
tor al Bisericii Do in nu lui t
d fiecrui bol na v îngriji ren care i se potri veste"."
7 J

Acest lucru este foarte important, peni ni c. asa cum arat Sfântul lom Sofeaml,
„uneori se întampIS c
ceea ce pentru unul este lene, pentru nilul este otrav. i se
in tâmp] 3 alteori c
una i aceeai data unuia iu timp potrivit îi este leac, 51 la îi mp
nepotrivit îi este osând"/ i
continu» spunând: „Am WizuL doctor nepriceput,
care, defimând pe- mi i-a pricinuit nimic altceva decât dezndejdea.
cel zdrobit*
i am vzut doctor
iscusit care, operand prin ocrâte inima umflutii, n golit-O de
101 puroiul' / Pentru
4
c
„ aceeai cdere prici nuieste unuia o osânda însutim fa
'

de cea svârit de alLul'\ este deci necesar se tin searrui de felul celui ce s-
:
s ,,

vir^ete (pcatul), de Joc, de înaintare i de multe altei l-.".* Sinodul din Trullo
:

(692) accentueaz Importanii aplicrii unui inilament duhovnicesc potrivit, utili-

zând chiar în formulrile sale termeni npaiinind domeniului medical, ceea ce

arat c
socotirea pcatului drept boala si a duhovnicului drepi doctor nu este o
simpl figur de stil folosit de unii dintre Sfinii Prini, ci ca eii este confirmata
de întreaga Biseric i ine în mod esenial de modul în care ea concepe natura
acestor realiti: ,<Se cuvine ca aceia care a primit de Ij Dumnezeu puterea de a
lega t de a de /lega pcatele sa lin seama de natura pcatului i liota rrea cu care
cel care a pctuit se întoarce de la pcatul su, si astfel s de±i bolii bacul potri-
vit, pentru ca nu cumva s întreac msurat fie în blândele, fie în asprime, primej-

duind astfel sntatea celui bolnav, într-adevr, boala pcatului nu este o boal
uoar, ci grea i de multe feluri, i care scoate muli lstari ai râului, prin care
rutatea se întinde peste msura i se rspândete tot mai mult dac nu este oprita
prin priceperea doctorului. l~Je aceea cel pare se îndeletnicete cu vindecarea gu>
lletului trebuie mai întâi s
cerceteze starea i inteniile celui care a pctuit si s
vad dac se îndi^apr spre vindecare sau dac. dimpotriv, prin telul sau de a
vieui îi prici nu ieste propria îmbolnvire: tâ cerceteze, de asemene a, traiul i
rnuduialy vieii de dinainte si de dup pcat, i dac arat o purtare îneleapt i se
eiete cu adevrat; i dac nu se împolr ivete doeinmlui i dac nu cumva, prin
leacurile date, rana sufletului nu s-a mrit; si astfel se dea iertarea pe cat me- s i

rit. i
dupil cum Dumnezeu face totul pentru om, Im fel se cuvine s fac i cel
cruia s- a încredinai sarcina de pstor, pentru ca b£ Liducii în staul oaia rtcita.
i

tar pe cea mucat de arpe s-o îngrijeasc cu blândee i n-o duc la dezndej- s
de, darnici, slbind frâieie, s-o faeas-i piard ori si-si nesocoteasc viaa; ci sa
lupte împotriva rului fie prin leacuri usturtoare, fie prin doctorii alinatoare i
linititoare i s se strduiasc s vindece rana, cercetând roadele cinei. îndru-
mând conducându-1 cu pricepere- pe cretinul chemat la o asemenea slav. Cu
si

adevrat, trebuiesc bine cunoscute i cele ce in strict de drept, si cele care in de

Tg
II, 20, I I .

*"

*'
&W, XXVI, 20.
ihkit'tu. 21.

164
 , Ttitiuulvirm prin Sfintei? Tain?

obicei; or, în cazul celor ea» nu primesc msurile riguroase de îndreptare, trebuie
tmratf tradiia, dup cum ns^iVB SffiniLit Vaaite"*

Spovedaniei se dovedete a fi o terapie duhovniceasc eficace, din mai

ta puncte de vedere
pe multe planuri. i
Mm iiuâi de teme, nwiurusirea pcatelor este prin sine eliberatoare. Atâta
Vreme car nu este rec un oscul ca atare i atâta vreme cit nu este mmici sil
altcuiva, pcatul se înrdcineaz în suflet, crete i se
întinde, îmbolnvin-
du-lîn întregime, mcinând, puti tnd i otrvind viaa luntricii Povara pca-
greu de purtai de unui singur, cu atât mai mult cu cât el isca tulbu-
tului este

rri a cror pricin omul nu o poate înelege uor

i e prea slab *i neputincios
Cii S
le poatf stpâni. De aceea, pcatul este izvor de nelinite,
de angoas,
mai iiles din causa sentimentului de vinovie care, în
general, îi însoete,'
dur i pentru ca pcatul trezete si întreine activitatea
demonilor care, profi-
lând de aceast atare bolnav, seamn tulburare
i nelinite în suflet prin
ÎOBtC mijloacele. Pcatul t] tace pe orn s
nu mai ia seama la valoarea sa si s
iulM viziune pesimist asupra fiinei i existenei sale; el
lari de tristee i descurajare, ducând
natere unei d
pan Li dezndejde.
Prin întâlnirea cu duhovnicul in cadrul Tainei,
penitentul gsete bun
prilej ca sa rup tcerea i s
ias din însingurarea sa bolnvicioas, care mi
fac decât sin sporeasc rul. Vorbind despre ceea ce-l lu|hur el
pe fui a r d
boala caie-I mcina nevzut
pe dinuntru. Simpla înaintare spre cellalt, in-
dr/ru'nla de a ge deschide în faa lui cu smerenie, înfriiiigându-si
ruinea, for
vii iu ava de sine fi
nici o mil în faa celuilall, birmrea mândriei,
foaie
acesta consEiniie deja m pas important, eure-l duce pe om spre ieirea Jiu
universul bântuit de boal pcatului.
aj
Te de alta pai ir., rostirea cu voce tare
de care sufer are pentru
a relelor
om un efect eliberator, „C am
tcut, îmbtrâni E-att oasele mele (...) Pcatuf
meu l-;mi cunoscut i frdelegea mea n-am ascuns-a Zis-iim:
«Mrturi-
si- voi iVirdelegea mea
Domnului»; i Tu ai iertat nelegiuirea pcatului meu",
spune Psalmistul (Pa. 3 3 i 5-6). 1 ,

Miturisindu-si bolile sufleteti omul le scoale afar din sufletul su,

le pri-
vete e;i Mrâine de el i se leapd de ele: rupe legaturile prin
cjtre era inut de ele.
îndeprtat de &ine. Ele înceteaz de a-i mai popula lumea
luntric i de a vieui
pe 'rama sufletului su, deveuindu-i din acel moment
strine, PriEi aceasta, vi-
clenia diavolilor este descoperit; nu^i mai pot vedea de lucrarea lor nevzut;
ei
împria întunericului peste care stpânesc este dintr-o dal luminat, i puterea
lor. slbete, pentru c le-au fost descoperite cursele. Ei sunt scoi afar din ^uflei
o data ni pacului caic-i hrnea.
Importana terapeutic mrturisirii este cu aîat mai mare cu ci, m forma
a
ei tradiional - pe care Biserica Ortodox o pst rea/ ea nu const in sim- ,

Cftaonti] [02 Sinodului tratau, Iei P.P. loannou, Fimti,

al IX. DheibM* s&timte
^ttqitf
ari W -traiecte), Rome. 1962, p, 239*241.
i.
pla însirare a unei liste de pcate. Penitentul mrturisete în chip spontan, di-

rect i din adâncul sufletului, greelile i

neputinele sale, art&nd i împreju-
rrile în care s-au petrecut, pentru ca duhovnicul s-1 poat înelege mai bine
i ca sa-i poat da apoi sfaturile cele mai potrivite pentru starea sa. De ase-
menea, ei îl face prta
ceea cel preocup, destainuindu-i fi-
pe preot la tot

resc i cu deplin sinceritate toate problemele sale, greutile pe care le în-

fi

tâmpin în viaa de zi cu zi; îi spune ce-l nelinitete, cel înspimânt, ce-1

macin; îi descoper grijile i necazurile sale. încercând s-i arate cât mai
desluit strile sale de suflet, slbiciunile, neputinele, într-un cuvânt, se i

deschide cu totul, punând înaintea preotului întreaga sa viaa, eu toate lipsu-

rile: i neîmplinirile ei.

O
asemenea deschidere este uurat de credina cretinului ca Dumnezeu
este bun i milostiv - dup cum afl din rugciunile de dinaintea spoveda-
niei, pe care le rostete preotul - dar i de faptul câ se simte primit cu iubire

.i ascultat cu atenie, îneles i comptimit. în t.r- adevr, este de datoria du-

hovnicii iui s
asculte cu atenie tot ceea ce se spune i în nici un chip au i s
judece pe cel care se destinuie; s-1 lase i vorbeasc' as a cum crede acela s
de cuvhn. i sa" dea dovada de mult blândee i îndelung rbdare. Sfiniii
duhovnici, depind simpla „neutralitate binevoitoare" distant, care-l carac-
terizeaz în mod obinuit
pe psiboterapeutul profan, dimpotriv, ascult!
mrturisirea pcatelor cu cea mai mare înelegere i mil, sufer alturi de fiii
lor duhovniceti i se arata plini de iubire printeasc, precum tatl de fa
fiul rtcitor întors acas, asemenea lui llristos Care, pe cruce, la iertat pe

tâlharul care s-a pocit, Aceast iubire, care nu-l apa i nu -l împovreaz a"

pe om este delicat i plin de blândeea care vino din hanii mângâietor i cu

r

totul matern al Sffitttuftli Duh, Iar mila i iubirea duhovnicului se revars ca

un balsam vindector peste inima rnit i zdrobit de pcat,
O asemenea atitudine a preotului, în cane intr ascultarea cu rbdare i sme-
renie a celuilalt - pe care nu -l judec, ci- înelege -, cu o deplina deschidere faa
1

de omul primit de îndat, ea un frate aflat în suferina, însotjt de o sincer

comptimire, duce 1 * stabilirea, în duh de iubire, a unei legturi profunde i foarte
J

strânse i realizeaz de ta bun început o atmosfer de încredere, frâ de care

tmduirea ateptat i care se lucreaz prin Sfânta Taina* nu se poate produce.
Aceast atitudine înlesnete o comun icare sufleteasc de mare intensitate, care-l

face pe om s nu aib team ori reinere în ai deschide sunetul cu totul, puind

si'i prjmra.sdi astfel îngrijirile potrivite strii în care se afl.
La început, rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta, dar, atunci
când este cazul, el pune întrebri i cere lmuriri pentru a înelege totul cât
mai bine. ca sa poat îngriji cât mat bine. E! trebuie îns fac aceasta cu s
mult tact i cu discreie, în duh de iubire, ca arate tot ce face este din s c
dorina de a veni în ajutorul celui care-i mrturisete, pcatele; se va feri s-a
intre în suflet cu fora sau s
ptrund în intimitatea lui, ca i de orice curio-
zitate deart, respectând întru totul libertatea celuilalt. Aceasta mai ales
atunci cnd se pare i se ascunde ceva, sau
i c penitentul nu spune tot, sau c
266
 Tmnâthtinn pria Sfititrie Tahw
când se arat reinut sau ezit în unde privine. De altfel, în rugciunea dina-
intea spovedaniei se spune: „Nu
ruina, nici te teme ea
te ascunzi de mine s
vreun picat, ci fr
sfial apune oale câte oi tcut, ca s
iei iertare de la
Domnul nostru lisus Hristos'V 4 Totui, se poate ca
conuentizate. Atunci, e de datoria duhovnicului
anumite, pfcafe nu fie s
sa sesizeze atitudinile sau
purtrile iau stnie de suflet ptimae pe care
Je vad el tnsuj i, prin unnare,
omuf nu vrea sau nu poate s
nu Ic mrturisete ca atare. într-adevr anu-
mite patimi -- mai ales mândria i slava
deart -, ca 51 lucrarea diavoleasca
pot s întunece contiina. Duhovnicul poate atunci
cunoate doar indirect
Starea nemrturtsita de penitent, din anumite
cuvinte, din inflexiunile vocii
din lacenle sale, din ezitri, ca
i din atitudini sau din mimic, sau fcând
ape] la ceea ce De despre trecutul celui
care se spovedete, despre Viata sa
despre personalitatea lui. Se poate ca
duhovnicul s
aib o cunoatere directa 1

ii Stan] fiului sau duhovnicesc, pur i

simplu citind în inima îuî/aceasta cu-
noatere tund un dar de ia Dumnezeu, cum este
cazul anumitor sfini duhov-
nici care aveau harisma cunoaterii
inimii. Discernmântul de care face do-
vufl duhovnicul, oricare ar fi mrimea i fineea
lui, apare ca un bar dumne-
zeiesc legat de slujirea sa preoeasc,
unu mica, potrivit nivelului su de sporire
har care i se în d msur
mai mare sau
duhovniceasc. Duhovnicul au-i
arat întotdeauna penitentului c
a ajuns sa-i cunoasc sufletul pe o
nimenea cale, mai ales în cazul în care ar putea astfel sa-I
rneasc. Abia în
cftpa hem d n sfaturile cuvenite, poate face aluzie
la ea; oricum va tine
seama de cele pe care a ajuns ti le cunoasc
despre fiul su duhovnicesc
-.mac, când îi d
aceste sftuit Aa
se face c
uneori cretinul primete de la
duhovnicul sau îndrumri care par fr
legtur cu mrturisirea sa si cu
tii rea in care credea c
se afl.
Mai ales în east etap a spovedaniei, în care
druiete din be&js sfaturile
sale duhovniceti, se vede de ce Tradiia îl privete pe duhovnic ca pe un doctor
iar cuvintele sale le socotete
leite pentru suflet, fntr- adevr;
.cum el arat care'
sum mijloacele de vindecare pe care le pune în
lucrare pentru a tmdui bolile
pare i-au fost dezvluite sau pe care el îusuj
Ie-a descoperit.
Duhovnicul nu are menirea de a da învminte
teoretice generale el j
Jrennie sa gseasc în primul rnd acea învtur
care se potrivete cel ma.
bine omului pe care are în fat, jinând cont de personalitatea
îl
lui, de viaa i
sttea sa, de posibilitile, ca i de dificultile sale,
i mai ales de felul
hoiu de care sufer. Este de dorit, de aceea,
cn duhovnicul s-l cunoasc bine
pe penitent, i sa urmreasc evoluia
mod corect situaia în care se afl
strii lui luntrice, ca poat judeca în s
i
cum poare evolua, în ru sau în bine
boala lui. De aceea, credincioii Sunt sfBtnitj
sa se spovedeasc întotdeauna
la acelai preot.

intrr duhovnic si penitent se creeaz astfel o legtur personal - ea ne-

rund anonim; ca în Biserica Roma no- Catolic - pentru c în acest stadiu al

M
Mf>tirfrtriic\ ed. \W2, p. 59.

267
 CoinJi.fiilr pemwile tilv ifirtK/fiiftrii

spovedaniei intre ei se stabilete un dialog; credinciosul reacioneaz In cele

ce- spune preoii L îi pune întrebri, discuta" cu el peut.ru a lamuri anumite
3

aspecte, toate acestea pentru o ni ai buna intelegere a strii de fapt iitt vede-
rea cetei mai potrivite modaliti de vindecare. !n acest dialog - cure este cu
atât mai profund i mai folosi! or cu cât se situeaz îiilr-iin acelai climat de
încredere, firesc i plin de iubire ca cel care a exist ut în momentul mriurisi-
iii pcatelor - preotul nu apare ca un maestru care d. de la înlimea cate-
dre in vel tatu ri dogmatice i abstracte, ci ca un tat care, cu înelepciunea,
i,

cldura i iubirea care-i vin de la Duhul Sfânr, îmbrbteaz. îndeamn,

mângâie, ferete de ru, sftuiete, fie cu asprime, fie cu cea mal desvârita
blândee, Prin cuvintele sale - care, fiind însoite de rugciune i venind de la
p persoan având harisme legate de slujirea sa, primite prin Taina Hirotoniei,
nu sunt speculative, ci cu adevrat lucratoare - el pregtete, dup chipul
Sfântului loan Boteztorul, venirea Domnului în sufletul cretinului, tcând
drepte crrile Ui, umplând vile i plecând munii i deal uri le, netezind
cele coluroase i
îndreptând cele pe care Ie-a strâmbai pcaiiil
In ceea ce-f privete, în timpul spovedaniei cretinul trebuie s aib seim
meritul unei sincere cine. Aceast start în care stau u lturi prere* de râu
-
c
5-a milrâintit de Dumnezeu st voina hotrfil de a se îndrepta pe viitor - face m ti

i/hip deosebit receptiv pe cane le dâdtihovntcul în vederea vindecrii

la sfaturile i

.sale. Autoritatea moral legfftâ de calitatea de duliovnic i, dac este

cazul,
sfinenia personal a acestuia, contribuie i ele la aceast receptivitate.
De aceeaT cuvintele rostite de preot nu sutu simple vorbe obinuite, cu alt
mai mult cu cât ele se spun îni.r*uu timp i într-un spaiu ecle^iale, iar preotul
nu vorbete în numele sân, ci în al Bisericii; ele reveleaz cuvântul i nurul
tmduitor al lui Dumnezeu sub
inspiraia Sfântului Duh, ceea ce le confer
o pulere i o lucrare cu totul speciale, mai ales atunci când cretinul 13 se
deschide cu totul i voiete din tot sufletul se vindece. s
Stând duhovnicului, cretinul nu se mai simte- singur, pierdut, r-
iitiiintea

tcit din pricina pcatelor sale; sfaturile preotului îi redau coon.tanat.cle ade-
vrate i sigure care îi permit s
redescopere calea i sa tie, frii puiina de a
se înela, ce trebuie s
fac pentru u-i regsi i n-i pstra sntatea pierdut,
in mod esenial, aceste sfaturi îi permit a-j redobândeasc dreapta judecat
i dreapta vieuire, conforme cu voina lui Dumnezeu, îi reaiu iuesc slul
duhovnicesc spre care trebuie s# se îndrepte, chipul desvâririi pe care- tot
cretinul este chemat sa o ating, dar prin ele se arat i cile pe care poate
i

ajunge la ea. Aceste Tudru mri, în esen practice, îl înva, de pild, cum s
lupte împotriva unei Tnclmfirî pctoase, cum si fac Fa unei porniri spre
râu, cum s biruiasc patima de care suferi cum s lucreze o anumit vir-
tute, cum s depeasc an urnit greutate, pe care o întâmpin de obicei
sau care poate, s se iveasc înrr-o împrejurare sau aha.
Acelai sens terapeutic TI are i epilimia. canonul de pocina pe care du-
hovnicul i-l poate da cretinului. Paul Evdokimov scrie în aceast privin;
„Epidmia nu este o pedeaps; momentul juridic ui «satisfacerii» lipsete cu

2fi8
 T&tKt&tip&a prin Sfintfh Tttinr

desvârire din Taina Mrturisirii. Ea este o doctorie, iar

printele duhovnic
Caut raportul organic între cel bolnav i mijlocii] de vindecare.
Scopul epiti-
BOteJ este sal pun pe penitent in nite condiii
noi, în care nu mai fie ispi- s
lil ele pcat Sfanul loan Gur de
Aur spune: «Sa nu întreba daca rana
for deseoi legata, cr dac obiojeaJa i-a fost de
j
folos, Numai starea bolnavu-
luj ne arat daca a venit (impui
fci scoatem fesele. Aadar, nu se urmrete
ispaurea unor fapte, ci secarea izvorului lor"."
în clipa iertrii i
dezlegrii pcatelor, prin mgciun ea
m de ctre Hristos „greelile cele de voie i fr
preotului sunt
de voie, tiute i netiute,
ier-

cele dm noapte i cele din zi, cele fcute cu lucrul, cu cuvântul i cu gândul"
1

cretinul fund împcat i unii cu Biserica lui Hristas™

dezlega.^ i iertarea pcatelor se arat lucrator
Im
haruE tmduitor al lui
lirism care nimicete i înltur cu totul bolile
credinciosului, reface puteri-
le sufletului i-i reda vindecarea i natul primite la Botez, de ia care s-a îndo-
pri at prin pcatele sale.
Momentul iertrii pcateloi este absolut necesar pentru vindecarea
real i
profund a cretinului. Simpla mrturisire a pcatelor îl
uureaz, eu s.guran-
, pe cel bolnav, dar pcatele, exteriorizate
i obiectivizate astfel, continu
t-QEUf sfl aib anumit fora i numai dezlegarea sacramental, care prin mi-
o
lostivirea i iertarea iui Dumnezeu le nimicete cu totul, poate sa le. taie orice
putere asupra omului, Cci nu este de ajuns saM spui doctorului eti bol- c
nav ca suferi de cutare i
?i cutare ru, ca sa te vindeci. i
nici numai cuvin-
tele de îmbrbtare ale acestuia i
simplele sale sfaturi nu sunt de ajuns, chiar
diicii i ele de un oarecare folos pentru vindecarea celui bolnav, Numai
sunt
atunci când rul a fost scos din rdcin,
vindecai. Pnn dezlegarea pcatelor,
putem spune intr-adevr ne am c
omul este sigur ca bolile de care a suferit
au pierit cu totul j i se d garania iertrii tuturor
pcatelor sale de ctre
Dumnezeu. Alunei credkaiosuJ .simte o eliberare luntric
i îi regsete
pacea i bucuria duhovniceasc.
La spovedanie, cretinul nu este stpânit numai
de prerea de râu pentru
pcatele fcute, ci i de dorina vie de a-i regsi nevinovia
firii sale restau-
rat prin Botez, pierdut prin pcat, i de voina
de a din nou pe cile pi
Domnului, [ n deplin curie. Taina spovedaniei apare
astfel ca orientat spre
viitor; ea rj scoate pe om din cursele pcatului, îl i nesupus râului
face liber
dm trecut, stpân pe sine. Ea îi red puterile primite prin Botez i Mim ugere,
îi reînnoiete întreaga fiin, ii face din nou, în Hrislos, stpân al vieii sale i
m Stare s
înainteze întru înnoire-a vieii pe calea care duce la
sntate, la
mistuirea în Hristos i la dobândirea barului în dumnezei
tor. Sfânta Tain a
 Ttnduireti prin Sfintele Taine

ni lor; îi cer s-l linii în via pe cel bolnav, s-i uureze suferinele, s-l vin-
dece i s-l întreasc trupea, dar mai ii Ies si mai presus de orice I se cere
lui Dumnezeu iertarea pcatelor lui, întrirea sufleteasc, mântuirea $i

^iiilireii, înnoirea întregii sale fiine i a vieii în Hristos, Fiecare rugciune

insista îa mod una dintre ateste cereri, dar toate pun mângâierea
special pe
sufleteasc alaiuri de cea trupeasc i leag vindecarea sufleteasca" de cea
trupeasc \ fr a o pune mai prejos pe cea din urm, toate o arat ca funda-
4

mentali! i mai importanta pe cea dintâi.

Urmeaz ungerea. însoii de aceast rugciune: ,,Printe Sfinte, doctorul
sufletelor si al trupurilor, care ai trimis pe Unul- Nscut Fiul Tu, Domnul
nostru lisus Hristos, s vindece toat boala i s rscumpere din moarte, t-
mduiete pe robul Tu acesta (N) de neputina trupeasc i sufleteasc ce 1-a
cuprins i-1 f sa" vieze prin harul Hristosului Tu (...) Câ Tu eti izvorul
1
tmduirilor, Dumnezeule, Dumnezeul nostru' .

Apoi apte preoi, împreun, pun Sfânta Evanghelie deschis pe capul

cei

celui bolnav, rostind o rugciune de pocin, prin care i se cere lui Dumne-

zeu iertarea pcatelor lui.. întreaga slujb de altfel are un caracter peniienial,
care se explic prin faptul c
aceast Sfânt Tain are drept scop nu numai
vindecarea bolilor trupeti, ci si - aa cum am artat - tmduirea bolilor su-
fleteti i iertarea pcatelor, potrivit dublei semnificaii a verbului (ocâ^Eiv")
fa lorii de Sfântul lacov: „i rugciunea credinei va mântui /va* vindeca pe cel
bolnav i Domnul îl va ridica i de va fi fcut pcate, se vor ierta lui".
 Tâtftâduhi'n (niji Sfini** Tahtr

K^% f^ tmmntoi»^****™<^<"
,,.1r i^u '•?
d
)
',?
im • h
e /
faC
i5tof0ri

f
m ap
"
:
"
du
dupacuvtatu lin.ru
firi»",
totfericitu-
spune mai <k>-

se
P te Sfanul

unete CU
,
Ch.nJ ti Prin ««« Sfânt Tain, „Dumnezeu
firea noastr cea scriccioas pentru s fodumnezei în acest fel
omenitatM prin primirea ei la pârtâsia cu divinitatea", scrie Sfântul
Grigorie
de Nyssa, adugând: „Cci. dup cuvântul Apostolului, dup cum «Li..
I
ua, dosite toat frmântruru,,
puterea Iu, Dumnewu, odat
tot
mtrodus
mi
iu noi,
acest Trup.
schimb
4ut nemuHtor pri
si (amtformi tetTMul
B
nostru trup dup msura Aceluia", 98

Str^,"*
SI „nul Nicojae Cabas,
lor pe care sa nu o poat ea
a, ,
PnVl,,tele aceas,S Titin
„u exist nici una dintre trebuinele
credincioi-
<«* J^Svârjitâ, scrie

mulumi cu toata deplintatea" lM

De aceea Sfinii Prini mi numai c
vd în ea leac si doctorie. 101 ci o so-
cotesc chiar leacul pnn excelen,
ere vindec toat relele iepate de pâcd
s
..Mu esie boal care

BZS&EZ "
d,n sincacunen msui a r
nu dea înapoi prin puterea acestei
Sfant ' >iln GUrS AUr '" " DU f
firii, avem nevoie de Cel
doctorii Ea «im»
gusta,
care pe toate le unete
^ '

*2 S
eHv de mult t,mp înrdcinat în
trupul nostru.
,
Ce leac poate fi acesta'
Nu altoi decât acel Trup minunat care a
vcn noastre' scrie Sfântul
biruit moartea i
care s-a facSor
j> , Glorie de Ny™.'»' Sfâjm.l Nicolae Cabasi-
la numete
Euharistia „singurul leac împotriva
„De aceea alergam la acest leac „u numai
rutilor firii omeneti" ™
o dat. oi mereu (...) cci mana °™°*
EjjuUtoare a doctorului trebuie
n(î) r at " nci
ne fie cât îndemân ^ £
lu s
<** "ea s se strice",'- „împrtirea cu prea-
m
cunltf i !'

uratele , de v,a a fctoarele ^

Tale Taine s-mi fie spre tLduirea
sufletu-
lui i a trupului Ii cere cretinul lui,
Hristos înainte de împrtire înlr-o
mgîciune alctuit de Sfanul Vacile cel Mare- Aceeai rug^înte 'se tc^

SF. Chirii al teru^i inului, Cutehez? misi(fgf>ght>. IV

u t 3,
*'
Martîe ruvitnt ctttfhelic, 37
"
Ibkietn,

ihttprtt viaa în Hrixtm. JV, 34. Cf. 3 7.

w |, 4

'
Mart'}? atWlrit rtierhrtit:, 37.

a
/Atârni, .15,
n
C&rtedB rugciuni, c± cit,, p. SOJ.

27]
 C/tmtiiite gruendr *tU r tmduiii
l?
i tn prima rugciune de dup împrtanie
alt rugciune, a Sfântu- Iar în

lui loau Gur de Aur, cretinul cere cei împrtania s-i fie „spre însntoi-

re smeritului meu suflet i trup 7 * Sfântul loan de Gaza, vorbind despre

u 1

Sliutele Taine spune: 1KPe cei pctoi care se apropie de Sfintele Taine ca
11^
nite rnii i ca unii ce cer mil, pe acetia Domnul îi tâmiSduiete'V
Trupu] i sângele iui Hristos, rspândiuJu-se în trupul si sufletul celui
1lil
care le primete prin Sfânta împrtanie i amestecându^se cu ele, lucrea-

z cu putere tmduitoare în întreaga Fiinai a

'
omului Ele cur sufletul i
trupul
1
'
di- l<ul;"i intuiau iunoa |
> :so: ji < 1
i Li
. '
""
ti vindeca' \\- om do bolile p;H lini-

lor care s-au abtut peste el din pricina negrijii saie de a vieui potrivit daruri-
lor primite la Botez, Cina si lupta împotriva pcatului contribuie desigur la

tmduirea omului, daT ele nu sunt de ajuns i nu aduc nici un folos dac nu
sunt însoite de le acut desvârit care este Euharistia.
11 *
Trupul i sângele lui

llri.sms. arat Sfântul Nicolae Cabasila. „îndreapt chipul Su In noi ori de

uare ori d semne c vrea sa se strice",
m 1

.«reînnoiete frumuseea noastr su-

in
fleteasca de ^vindec materia noastr atunci când vrea sil se Strî-
:.tkful;it;y\
' 1 11 :
ce "' j „întrete iari voina atunci când este îndoielnic
1 1
Preacuratele '.

Taine unific fptura omeneasca dezbinat i sfâiat de pcat, aducând-o la

intrt-.i ii ateu iniiala. „Dup ce am gustat din otrava care a dus la stricciunea
[dezbinarea) care pe toate
firii noastre, avem nevoie de Cel le unete", scrie
"K
Sfâniul Grigorie de Nyssa, vorbind despre Euharistie. Aa cum vedem din
rugciunile de dinainte si de dup împrtire, Preacuratele Taine au puterea
de a lumina cugetul omului/ * de a alunga gndurik- rutii
1 l3r;
i de a fi sta-
vil relelor obiceiuri.
111
De asemenea, ele îl feresc pe cretin de tot rul i de
toat lucrarea diavoleasc, '- aducând mântuirea
3
sufletului i a trupului/

I H
Ibtâem,
m Sf. Varsanufie i fotin, voL di. Scrisoarea 464.
f

" Cf. Sf. loan Gm fi de Aur, Omilii iu Wî, XLVI, 3,

" Rttgi'icinrit'ti a ti.vt'u tneitntâ tie hnfkirf&îre (a Sf Yasile,
cel Mure), v&l cit., p. 213,
" :

Sf loan Dmniischiii Dogmatici. IV, H 13, Sf. Nicohie G&feasihi, Itenpw viaa m Hris-

& II
A rv, 51,
*
St". Nicolae Cabadla. toc, rit,. 23,
11
'
lhkk'.itu 35.
u "
iim^uL 52.

'" tbult'm.

llJ
Ru^ririunih cfijtainfff de întjfrtU'e (Rugciunea a tisen).
m Ibickm.
1:1
ihuiem. Rugciunea a doua înainte de împrtire [a Sf. loan Gura de Aur),

''
RujirtciuntM ft yasftt (n Sf. Vasile cel Mare).

272
 Twwhiwrm prin Sfimeie Tuim

viaa/ M
2"
Ele sunt adevrat hrana pentru suflet i trup/ le in în le înt-
J -7
resc
1 -'

i
mai puternice lei aduc „împcarea puterilor sufleteti
fac
1

în
1
', l3K

vreme ce înstri narea de Dumnezeu i-a adun omului moartea, aceast Sfânt
Tain îl repune pe om în s tarea de comuniune cu Dumnezeu i li red viaa
(cf. In 6, 57), fiind cu adevrat singurul izvor de via datator (cf. In 6, 51
i
$3>34), „A aduce iari la via pe cei care au murit din cauza pcatelor, aa
ceva mimai împrtania poate faee'\ scrie Sfântul NicoJae Cabasila, 11 " Pri-
mind prin Prea Sfânta Tain pe însui Cel care este pricinuitorul vieii i
Viaa însi, fptura omului primete belug de via, c aci îl primete pe în-
sui Dumnezeu (In 6 57) si viaa dumnezeiasc. „(Omul) triete nu numai
t

fa urma mâncrii fireti, cu care ne hrnim, cci aceasta nu ne prin sine d

VAft (,..), în timp ce Pâinea vieii este însi viaa, care face vii pe cei ce gus-
t dintr-însa''. „Hrana trupeasc se preschimb... în sânge hrnitor; în împr-
tanie lucrurile stau chiar dimpotriv: însi Pâinea vieii schimb, preface
i umple de via pe cel ce se împrtete",'^ împrtania îi da omului
viaa cea venica (In 6, 51-58}, m
fcandu-1 nestrîccios i nemuritOT, 131 De
aceea Clement Alexandrinul numete Euharistia „leacul (§&piiclkqv) nemuri-
111
rii". la fel ca Sfântul Lgnatie Teoforul/^ care adaug: „i doctorie pentru
a
nu mari. ci a tri venic în listis Hristos",
1
"

& Mas! ui

'H lina Mashdui, numit i taina „untdelemnului sfinit", este o taina desti-
agrj creti ni lor bolnavi.

întâlnim aceast Sfânta Tain ?n Evanghelii, numeroase vindecri fcute

de Sfinii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cu untdelemn pe muli bol-
navi ii vindecau
1

(Mc. 6, 13). Apostol ut lacov vorbete despre ea i în-

"

deamn Biseric, spunând: „Este cineva bolnav între voi?

la folosirea ei în

S cheme preoii Bisericii i s

se roage pentru el, ungând u-l cu untdelemn,
în numele Domnului, i
rugciunea credinei va mântui pe cel bolnav i

u
Sf. Iustin Martirul $î Filosoful, Apologia întâi 66. Sf. rrineu, Costim etr^iifor, V, 2.
2\. Sf. Ioan Gur de Aur. Omilii tu tom, XLVI. 3.
'

SI' teiui Dijudicliin, Dogmatica* JV, 13.

*'Ritgiici{tiH><,
7
rrzm^f a Sf. loLin Gurii de Aur). Sf. liineii, Contm ereziilor. V, 2. 2-3.

;
Sf lunea. Contra ptv7jj'far, V, X 2-3.
|" Rugciunea Sf. Vaxiîe d* tiopo Sjftntr trtiptirtattttir.
"'
Dtxpm L7r/jfr în HfiMvn, IV, [2.

Ij
Cf Sf. Io«H D^niLischin, Dogitralicct. IV, 15,
* Sf. liineu L Conim ereziilor, V. 2, 3. Sf. Grigoric Jc Nyssa, Murefe vttvâsn tfttehetic, 37.,
'

< îtnpMriva elinilor, X. 106,

'UYtiîif 2,
|M
Epiitok câtt* Bfosenl XX, 2.
11

tiphtoia Mitre Efcseni. XX, X

273
 Condiiile fvnemle aîc lrutiâtiirii

Domnul îl va ridica i de va fi fcut pcate, se vor ierta lui

1
"
(Iac. 5 14-15).
h

Biserica a perpetuat aceast practica apostol ic, ungând cu untdelemn sfinit

nu numai pe cei taie stau s
moar, ci pe toi cei care doresc ateasta, chiar
dac nu sunt grav bolnavi, iar aceast ungere se poate face ori de câte ori
ei

este nevoie. Ea se adreseaz în primul rând celor care sufer de boli trupeti,
dar are i menirea de n vindeca bolile sufleteti i de aceea o prezentm aici,
LiJiituri de celelalte mijloace de tmduire a sufletului. Biserica Ortodox
Rus aplic ungerea cu untdelemn sfinit în cadrul Tainei Maslutui tuturor
credincioilor în Joia Mare, iar In Biserica Ortodoxa Greac se svârete
curent aceasta Sfânta Tain în casele cretinilor si este administrata chiar în
numeroase evhologhii vechi cer. de altfel, ca toi
lipsa oricrei boli trupeti:
cei care particip la aceasta slujb sS fie uni cu untdelemn sfinit,
în mod obinuit, Mas lui este svârit de un sobor de apte preoi, btrânii
(TCpECTpvcfepoi) Bisericii despre care vorbete Apostoli] Iaeov. Vum menio- I

na doar aspectele semnificative ale acestei Slujbe, care cuprinde in trei mari
11 "
pri.
Prima parte const înlr-o „slujb de mângâiere" (TcatpriKkTiCTicJ pentru cel
care va primi Sfânta Tairja\
A doua parte are drept scop sfinirea untdelemnului care se folosete pen-
tru ungere. Dup ce s-nu rugat „ca s se sfineasc untdelemnul acesta prin
lucrarea i venirea Sfântului Duh", cei apte preoi, pe rând, rostesc urmtoa-
rea rugciune: ^Doamne, care cu mila i îndurrile Tale tmâtluieti zdro-
birile sunetelor i iile sgttete unMe lem-
trupudlpr rn.i;ism\ Inrsitii Si:ipfiiu\
nul acesta ca 1
s
fie celor ce se vor unge din el spre tmduire i spre izb-
virea de toat patima i întinciunea trupului i a sufletului i de toat
ru Lalea".
A treia parte a slujbei const în ungerea celui bolnav de ctre fiecare preot.
Fiecare dintre ungeri este precedat de citirea unor texte din Epistolele Sfin-
ilor Apostoli i din Sfânta Evanghelie; pentru aceste paisprezece citiri, Biserica
folosete texte din Sfânta Scriptur care istorisesc vindecri minunate ale bolilor,
137
eare-1 privesc deopotriv pe cel bolnav >i jk- lvî din preajma lui.

Apoi fiecare dintre preoii ung pe cel bolnav rostete o rugciune

care-l
Cele apte rugciuni, diferite, ocup un loc esenial în cadrul slujbei. Ele ara-
t iubirea si milostivirea pe care Dumnezeu le-a aratat-o întotdeauna oame-

LH
Descrierea detaliatei i testul complfit al slujbei pot fi gsite în Mvtttfehiir în cazuri
'

speciale, se admite sav Urnirea slujbei de cli* trei, doi sau. în cauri excepionale,
chim de ctre un singur picoL
1

1 17
Astfel, înainte de primii ungere se citesc: lac. 5, 10 16 si Le. 10, 25-31; înainte de cea
de-a elena: Rom. 15, 1-7 si Le. 19, 1-10; înainte de cea de-a treia: 1 Cor. 12, 27- lî, S i Ml
10. iI S4
înainte de cea de-a patra: 1 Cor. 6, 16-7, I i Mt S, 14^-23; înainte de cea de-a
eirtoc£ 2 Cor. I, 8-1 i Mt. 15. l-[3; înainte de cea de- ti ase»; Giil. 5, 22-6, 2 st Mt. 15,
1

21-28; înainte de cea de-a aptea: Tim. 5 4-23 i Mt9, 9-11 I

r
1

274
 Ttnduireti prin Sfintele Taine

ni lor; îi cer s-l linii în via pe cel bolnav, s-i uureze suferinele, s-l vin-
dece i s-l întreasc trupea, dar mai ii Ies si mai presus de orice I se cere
lui Dumnezeu iertarea pcatelor lui, întrirea sufleteasc, mântuirea $i

^iiilireii, înnoirea întregii sale fiine i a vieii în Hristos, Fiecare rugciune

insista îa mod una dintre ateste cereri, dar toate pun mângâierea
special pe
sufleteasc alaiuri de cea trupeasc i leag vindecarea sufleteasca" de cea
trupeasc \ fr a o pune mai prejos pe cea din urm, toate o arat ca funda-
4

mentali! i mai importanta pe cea dintâi.

Urmeaz ungerea. însoii de aceast rugciune: ,,Printe Sfinte, doctorul
sufletelor si al trupurilor, care ai trimis pe Unul- Nscut Fiul Tu, Domnul
nostru lisus Hristos, s vindece toat boala i s rscumpere din moarte, t-
mduiete pe robul Tu acesta (N) de neputina trupeasc i sufleteasc ce 1-a
cuprins i-1 f sa" vieze prin harul Hristosului Tu (...) Câ Tu eti izvorul
1
tmduirilor, Dumnezeule, Dumnezeul nostru' .

Apoi apte preoi, împreun, pun Sfânta Evanghelie deschis pe capul

cei

celui bolnav, rostind o rugciune de pocin, prin care i se cere lui Dumne-

zeu iertarea pcatelor lui.. întreaga slujb de altfel are un caracter peniienial,
care se explic prin faptul c
aceast Sfânt Tain are drept scop nu numai
vindecarea bolilor trupeti, ci si - aa cum am artat - tmduirea bolilor su-
fleteti i iertarea pcatelor, potrivit dublei semnificaii a verbului (ocâ^Eiv")
fa lorii de Sfântul lacov: „i rugciunea credinei va mântui /va* vindeca pe cel
bolnav i Domnul îl va ridica i de va fi fcut pcate, se vor ierta lui".
 Condiiile subiective ale lâmrluirii
i sntatea în Hriskis

L Vi un la de a li vindecai

-Nu ne este de ajuns spre mântuire numai Botezul ', spune Sfântul Sime-
on Nou
Teolog J Putem spune acelai lucru despre toate celelalte Sfinte
Taine. Omul care se împrtete- de ele nu devine cu adevrat o nou a fptu-
r, asemenea lui Hristos, decât dac" se deschide eu toat fiina sa harului care
îi este druit prin Sfântul Duh, dac îi îndreapt toate
puterile i toata viaa
sa spre Dumnezeu. Altfel spus, pe lâng condiiile obiective ale tmduirii si
îndj mneze irit noastre, care sunt Sfintele Taine, trebuie s existe condiiile
subiective, care sunt libera noastr participare personala, împreun lucrarea
de bunvoie cu harul primit. Sfintele Taine ne druiesc viaa în Hristos, dar
cu „strdania binevoitoare a omului", scrie Sfântul Nicolue Cabasila, 3 adu-
gând c
viaa în Hristos St într-o împreun- lucra re a lui Dumnezeu cu omul;
„lucrareapornete de la Dumnezeu, din partea noastr se adaug bunvoina.
A Lui e propriu- ?,js svaritea, a noastr e dorina de împreun-lucrare V
Dumnezeu, respectând libertatea omului, mi-i da cu sila harul Su, ci nu-
mai dac acesta vrea s-l primeasc i -l dorete cu toat fiina sa; el nu ia
locul omului i nu acioneaz în locul lui. „Omul, scrie Sfânlnl Macarie
Egipteanul, are. potrivit firii sale, voin liber; pe aceasta o cere Dom nu L El
îi cere omului ca. în primul s cunoasc; cunoscând, s iubeasc; în
rnd 1 si f
sfi'it, iubind, s fie gata s împlineasc voia Sa. Faptul îns c mintea este
impulsionat, c suport osteneli i c svârete o lucrare, nu aparine omu-
lui, ci harului Dumnezeu, care se d celui ce vrea fs fac voia Lui)
lui si
crede (în El).Voina omului este deci un ajutor esenial. Fr voina omului,
Dumnezeu însui nu nimic - dei poate -, din respect faa de liberul
fiice
arbitru. Prin urmare, lucrarea mântuitoare a Duhului depinde de voina omu-
1 11

lui Altfel spus, cu toate ca vindecarea i mântuirea omului îi au unicul

.

izvor în Hristos i ne sunt druite doar în Biseric, prin Sfnlul Duh, de

Di.-cctir.-iuri. etice, X, 44S.

'
Despre v'uiui in r/rijtaf, I, 66: Explicare dumnezeietii Liturghii l 2,
Despre iufn \
:
iti Nri.\UM, I, 16.
1

ttmiiiiiiuhmwiceti (Col. 1 1, XXXVII. |0

276
 "

pttoput. Wtusi asentimentul

Sftntul

feut
M«™
pin
Eg.p.eanul, ca „voia omului , s1
sinergia dini* harul
dumnezeire
i
conlucrarea omului, Ele cer C
um SDUIle
concorde cu ham"™ K simdam™™^
«JSgS Z
si
WMDl Macane spune c, dac „suflul m
£,., 11)1
Sl
Im, care se afl ln el>
«te îndeprtat de la izvorul vieii,
atunci este
ea .nul oare
dwWwl dc cillale
s. a
g^JJ
L S3SS este
it
2S.
51 de comuniunea tu împratul cot ceresc",'
la Botez, Dumnezeu
în toate SftoteteT^E^T
JP«*«1
iar unu, trebuie
revars harul Su 2 eh fdS Lî™'.,"' ?„
«.] pâstrez, ,i s-1 fac al su. i^SSSSuiSS
mat de nar, h,u tinandLi-i- 3
P « , pun.mdu-si flinn, h
!~X
si existenta in aelrd ni -
Vorbind despre Botez, Sfântul
W. 1^ prin aceasta
îndat ne curim si
Dumnezeu de bunvoie, din toata inima"
Diadoh al Poticeei

sufletul. ,j
sp , e
tmp
P £ ,1 v,
n
„
•

h
*

ccrdui partea noastrl ''' 1

tfttfte faiordri i erele stndnmi"^AZJ
"
«Satov
ov '
^^
n omul
Dar
e eVOlllt,a
1
îl
,
poate pierde.
-

Sffetul
Sil Uferloi,rf'- ™
**
Mscarie
spunec Slanu,l SefJlfi
Egipteanul «afiiiS ,.

<.i
se ISii W
Pe do aia parte „„iul
nu ineamiin ca harul i-«
"' ™ '-
*** atunti '^ «*M 6^ voina ml
a
'

,,-ebuie s Se strduiasc
cfl

sa sporeasc harul Aceas

r fi dai omului cu msura danr în „le Rnr^"
«Wuul pnmeste plenitudinea harului.- Rtefc® rJ

**£**£ *SS
,

vo te h conformate cu harul,
, stmiasc în har s i s se hi'" n r ln8 de d"
Sftol Gngorte de Nyssa arat c „schimbarea vi e(ii ncaJ^do 'd, pr
1
foidefu X\\ 5

Qtniiil duhovniceti (Col. ML XV i

*fiuvâw awetic in iOOde capete 7S

OftptvvkifebîHristfts.Vl. I.

CtmvmMrea cu Motovihv,
MludriiovniceU (Col. |j) XXVTI. H 5.
if. Mmtu Asc^hiJ,
(• r.
£fejw« fîw/ ^ Rft^aiw*irife 5. 6 r 7, ] 7.

277
 Condiiile generale ale tiiitaifiuini

Botez nu-i propriu^zis o schimbare dac noi rmânem Lot m starea

în care am
41

fost' / i chiar ajunge sâ spun c, dac omul „duce dup

primirea tainei o
via la fd cu aceea dinaintea <a dac nu se strduiete cei toat fiina sa i,

întreaga [ui via

sâ fie conforme cu chipul lui Dumnezeu rentau ral prin Bo-
tez, atunci „apa (Botezului) e numaî ap, pentru nu se vede nicEueri în cel c
nou nscut nici o urm
de dar al Duhului 1
". 1
'

Altfel spus, omul trebuie sâ împlineasc i desvâreasc în mod s per-

sonal i prin libera sa voie, în întreaga sa
fiin si in toata viaa sa, darurile
sdite în firea sa prin har, cci, dup cum scrie Sfântul Grigorie de
Nyssa:
,.Nu poi fi ceea ce n-ai ajuns 16 Sfântul Diiuioh al Foticeei, 1

Ja rândul sau,
,

spune c
prin Botez harul cel sfânt aduce dou bunuri: ce] dintâi, care se d-
ruiete deîndatâ, este restaurarea chipului lui Dumnezeu din om, iar al doilea.
care este ajungerea la asemnarea cu Dumnezeu, „ateapt
"'
înfptuiasc s
aceasta împreun cu noi '.
1 1

_
Dintre toi Sfinii Prini, Sfanul Maieu Ascetul este fr îndoiahl cel care a
afirmat cu cea mai mare trie si în modul cel mai direct toate acestea, mai ales în
tratatul su despre dumnezeiescul Botez/* El insista asupra faptului c „Sfanul
E

Botez este desvârit^; 1

omul primete ham] desvârit al Sfântului

prin el,
2tJ 11
Duh, curirea deplina, eliberarea dîn robia pcatului 2 - i sfinirea întregii
S$k
fiine." Dac dup Bolez noi continum s pctuim i s vieuim
în chîp pti-
ma, dac i dup aceea suferim din pricina rului si suntem bolnavi cu sufletul,
aceasta nu se datoreaz câtui de puin urmrilor pcatului strmoesc,
cci am
fost splai de acestea, i nici tiraniei diavolului, de vreme ce
am fost scoi de sub
stpânirea lui. Numai din pricina lipsei noastre de grijii ni se întâmpl toate
acestea i noi suntem deci rspunztori pentru ele. Harul care ni sa dat este cu
totuldesvârit, noi suntem cei nedesvariî fa de el 24 Harul pe care-1 avem în
chip deplin nu se face vdit i riu devine lucrtor decât pe msura credinei
i n-
dejdii noastre i. în general, pe msura împlinirii poruncilor. 25 La Botez, Dunine*
zeu ne- a druit plenitudinea hani lui Su, care locuiete în chip tainic în noi, fr u
ne impune svârirea binelui. Respectând libertatea noastr, E\ nu ne silete
s-i

"
Mitrrh* cttwinf catfhetic, 40.
îbidem.
'
Ibtdem, Cât pri-vete distincia pinscedent. a sa vedeii Sft Maxim M fu furii toru]
Râsptitmtri catr? Tatotie, 6, PG90. 280CD.
7
Cuvânt sttetic în 100 dk iviwt*. m.
Amintim prin Bowz S£ Mareu Ascetul înelege în general, ci\ toi Sf
efi
Pyrin[i, Ue
altfel, ansamblu] celor douA Tuine: Botezul propriu -zis i Mirungereti.
\' Despre liotei Rspunsul 2.
'"
lhitiem> Rspunsurile. 5, 6, 17; t&spr! cei ce cred case
Indtvpteatft din fapte. 61
Ci t )<•-, per Botez, Rspunsurile 2 i 5.
:

ihkle.m. Rspunsurile 2. 1,5.

-'
Cf. ihidrtn, Rspunsul 5.
u
Cf ihidetfu Rf^punsul 5,
25
Cf, ibidem.

278
 Cttndiiifa subiective a/f? tâttitidmrii $i sntatea tu HrtttOS

lh
primim roikdele r Omul este deplin curit prin Botez, dar îi rrnâue libertatea de
a pctui; iar dacii pctuiete, el omul
ajunge întinat ca mai înainte." '
De aceea,
Trebuie sei lupte ca sa" nu se mai întoarc la cele dinainte .i sa" nu mai cad fn pcat
i in patimi. Greelile care se fac dup Botez nu se datoreaz vreunei nedes-
vâriri a acestuia, ci se Tac din pricina lipsei noastre de credin i din lipsa de
grijS fa de lucrarea poruncilor/' Pe noi Înine Trebuie s ne învinuim pentru p-
catele noastre, iar nu pe Adam sau pe diavol, cci prin Botei am fost cu totul
30
elite ii de înclinarea spre ru motenit prin pcatul lui Adam i de tirania
facem dup Botez sunt
1
diavolului.
;

Având deplin libertate, pcatele pe care le

„abateri ale libertii".-

1
"
Dup Botez, noi suntem în continuare supui ispitei, 11 iar
Hceasta nu tine de noi, cci vine de la diavol, i nu suntem rspunztori pentru
ea/
1
* dur ine de noi s i ne împotrivim i s lepdm momelile iui i orice ras ari ne
de gând ru. i cu adevrat suntem cu totul liberi în faa ispitei/- cci prin Botez
ni s-a druit puterea de. a rezista atacurilor Sutanei i de a birui ispita. Dac nu
17
primim gundurile rutii, ele nu ne pot atinge i nici nu pot strui în noi. Jar de
cdem in Ispita, cu voia DOfcSîtS cdem.
Pcatul lucreaz Botez în noi pentru st dup
atn ales s-J iubim"* i din c
pricina lipsei noastre de grij, ^ Lucrarea rului în noi are mimai dou cauze:
prsirea pomii ci lor i faptele rele fcute cu voia noastr dup Botez
JCI
Feri-
j*a cu romi de ru este cu pulina prin harul Botezului, cci am primit spla-
rea pcatelor i eliberarea de sub tirania diavolului, dar pstrarea cur iei care
ne- fost druit cere împotrivirea la ispite i împlinirea poruncilor, in duhul
ti

cred in tei i al ndejdii.

Iot astfel, punerea în lucrare a harului simitor i în dumnezei tor cate ne-a
ium dat în chip desvârit, dar tainic (nwîiKflJ), la Botez cere i ea strda-
noastr. El se arat lucrtor (fcvepywcj t îi vdete roadele pe
nie din partea,
'

msura credinei noastre, 41 a ndejdii 41 i a împlinirii poruncii or. 4 AstfeJ,

1

lt>

'
T
Cf. IbUkm, Rfispuns-urilt $5i
Qexpre pocin, 2. 1

H
Cf, Dflurt Bom> 3.
;
!
*
Cf, tbitttm t
2,
111

Cf. ibiiirm, Rspunsurile 10 i ti.

"Cf. ihitlrm, 2, LI.
13
CLîbutem. 5, 9.
"Cf tifâem, 13.
tt
/Cf.ttti«M, 17.
Cf. ihidetn, 16.
tn
Cf. ibtdem, I I
.

"a.ihiilrw. 11.
111

Cf. ibuiem, M, 14.

IM
Cf Ibtd&tu 13.
jn
Cf. bidem, 5,

"'
Ibidt'tH.
18
CI ibîdent,

279
 Condiiile genemle ctir tamckhrirîi

dac hanii mi poate spori în noi - cci este cu totul desvârit si nimic nu-i
lipsete, care sfi-i poat fi adugat prin strdaniile noastre -, noi putem spori
44
în har. Virtuile la cane ajungem nu sunt decât o dezvluire din ce în ce mai
45
ampla a harului de la Botez, prin împlinirea poruncilor.

Acelai lucm îlputem spune i despre Euharistie; cu toate ca prin ea cre-

tinului îi este dat în chip deplin însui Hristos, Care ptrunde în tonte mdu-
liiiL-k- trupului i in toate pninilr snflrmtiM, i\\ nu Licrioett-nz.ri nutcmtil ]
oarecum magic. Nici în acest cai Dumnezeu nu-l silete pe om, lucTarea Tai-
nei fiind legata de dispoziia duhovniceasc a celui care o primete: ea are
putere prin sine, dar aceasta nu se manifesta decât dac cel care s*a împr-
tit este pregtit s o primeasc aa cum se cuvine. Rugciunile dinainte de
îm prtai re4r subliniaz chiar c cel care „se împrtete cu nevrednicie,
"

osândii siei mnânc p bea \ i tot aceste rugciuni, cn si cele de dup îm-
prtire, îl cheam pe cretin &â se deschid cu roata fiina sfi spre primirea
Celui de care se împrtete, ca s se învredniceasc de lucrarea Sa tmdu-
itoare si sfinitoare i ca sn-si împroprieze harul primit prin Sfânta Tain, Ca
i harul Botezului, i harul Euharistiei &c d în chip deplin iiiiuror celor care
se împrtesc de el, dar lucrarea lui se arat în frecare dup vrednicie i în
msura împlini ni poruncilor, 47 De aceea, spune Sfântul Ni colac Cabasila.
sunt unii „oameni care mai pstreaz semnele bolii i urmele rnilor, dac la
vremea lor nu s-au îngrijit destul de aceste rni i dac suflelul nu le-a fost
pregtit pe cât de mare era puterea de vindecare a hani lui luaf';**
Lucrul acesta este valahii pentru toate celelalte Sfinte Taine. Astfel, Sffto.-
ml Maxim spune, vorbind in mod general, „fiecare dobândete dup c m-
sura credinei lui artarea lucrrii harului. Aa încât flecare îi este distribui-
4*
Putem o dat cu Sfântul loan Gur de
1

torul propriu al h&ttltii" zice, atunci,

Aur; tl Odaî. primit harul, de noi i de vrednicia noastr depind pstrarea Ini
v
i artarea lucrrii sa!e".

Nu este de-ajuns c exist un Doctor atotputernic, care poate s vindece

orice boala» pentru ca omul s fie Ipsofacto izbvit de suferinele sal ei rhaj
trebuie ca omul s ulurge ctre El i s-1 cear ajutorul: dar mai întâi de toaEe

44
Cf. ftwfcm, 17.
a
Cf. ibidem, 5. Cf, Rspunsul 17, cam este o recapi rulare a acestei concepii. Sf Si-
meon Noul T*ol6£, dup» cam vom arEEL în cont ia a mc, nre o concepie, usanantOLn^
pe care o aflam mai tdtt în Discursuri te sale ruvr. XI U. 23fi-25G.
^Cf MoîiiJl'Iriii-.
17
Cf. Sf. MsjLxitii Mrturisi tonii, Cele dotid sute c/e Capot? tfasprr twim'mu dr Dttm-
nsEeui itomnum inrmfxlrii, II. 56,
H
Despr* viaa in Hristos. IV, 55.
4IJ
Rspunsuri riiirr Tataste. 54, PG90. 5IGD.

280
 Condiiile .lubirrt/vt att îâtmhiuirli 1 1
i Mindîaferi iu iitisfm

trebuie sEj doreasc cu toatti puterea s se vindece. Pentru a d oh and i de Ui

Hristos tmduirea bolilor sale, este necesar ca omul s voiasc cu adevtt&t

s se fricii sntos. El trebuie s se întoarc spre El i sS-L cheme în ajutor,
cari. cum spune Sfântul Ic-an Gur de Aur, „Hristos, dumnezeiescul Doctor,
nu ne vindeca fSrS voia noastr".* Teodoret al Cirului spune i
1

Iar Fericitul

el: „Doctorul sufletelor nu-i silete pe cei care nu vor s

se foloseasc de lea-
curile Sale' /
1 2
De aceea este cu totul de trebuin ca de tg&t omul mi întâi
s i'a seama hi starea sa, su-i vad limpede bolile i. cnnoscâudn-le, nu se s
întoarc de ia Ceî care singur poate sa-1 vindece. ..Celor ec-î caut într-ade-
vr vindecarea, scrie Sfântul loau Casian, nu Ie pot lipsi leacurile din partea
acelui adevral medic a! sufletelor, mai ales celor care nu i-au dispreuit
prin dezndejde i nepsare boSile, nu i- au ascuns primejdiile crinilor i nici

frâu respins cu minte, necugetata leacul, ci fa cu slbiciunile cptate din

nestiinl rtcire sau trebuina, cu minte smerita si totui prevztoare, au
1
alergai ia Medicul cel ceresc"."*
Nu exist o suferin pe care Dumnezeiescul Doctor
nici n-o poat vin- s
decat e de ajuns ca omul sa-l cear ajutorul i se încredineze cu totul, i s I

va deîndat izbvit de boal, „Nu suni rnile rale mai mari decât tiina
11

Doc tom lui. Las-te cu credina în grija Lui, arat- Lui râul care Le macin f
1
",

tisd^nnnu Sfântul Chirii aJ Ierusalimului.*' Tot aa spune si Sfântul Vum Ir

ce] Mare: „Marele Doctor aJ sufletelor e gaia s vindece i rui lu (...) Dac
tg te dai pe tine însui, LI nu va mai sta la indoiiifS'V" Sfii ni ui Macarie Egip-
n-iinul arat i el câ prima condiie ca s te vindeci este s te duci la doctor:
..Dac cel orb n-ar femeia bolnav de curgerea sângelui n-ar fi
fi strigat, iar

itagai ctre Domnul, n-ar fi dobândit vindecarea .^ .i tot el araii oricare

71
r
om, chiar i cel slbit ru totul de boalii, poate tac aceasta: „Cel lovit de s
bod% i cuprins de Fierbineala i care zace în pat, mai poatfi lucra fr s
ceva din cele trebuincioase, toi ui vorbete despre ele i
mintea nu-i st pe
Jac, ci -i vede de gândurile ei (..,) i chiar dac e! nu se poate mica, întreab
totui unde ar putea gsi un doctor bun i-i trimite prietenii sa-1 aduc la el.
Toî aa, sufletul czut dup clcarea poruncii în boa In patimilor i rmas fr
mei o putere, dac se apropie de Domnul, duc crede cu trie va primi aju- c
u>r de la El si dac se ciete de viaa sa rea i pctoasa de mai înainte, chiar

duc este rpus de botila pcatului i nu mai poate împlini poruncile care duc
Ea viaa cea adevrat, totui nu-i lipsete puterea de a se îngriji pentru viaa

^Omilii Matei, XXVIII. 4.

ki
hftswwfiuui boilht vtiiif.Kii. V, 4.
" ( \>i>vwhiri dith&vntGtiti-, XIX, i 2,

CtUfhezi' betptlsfiwtes % II. 6,

'

Spartele, XLVI, 6.
*h
Omilii tiiftmviih-eti (Col U). XX, 8,

281
 Ct tuilitii.lt: generate alt tttittaditini

sa i poate s-L strige din adâncul inimii pe Domnul, singurul Doctor care
1 7 '

poate cu adevrat s-l vindece ".

mtr-un cuvânt, cel care voiete s se tm ud masc nu are un lucru greu de

fcut.
5
*
de Aur arat
Sfântul loan Gur
simpla dorin si voina de a ne c
însntoi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului
nostru, de care trebuie s
ne îngrijim mai întâi de toate dar noi ne strduim ;

s3 scpm
mai curând de bolile trupeti, care din punct de vedere duhovni-
cesc sunt mai puin duntoare i fi cror tmduire cere mul: zbucium i
mult osteneal: „Nu este totdeauna uor s lecuieti relele trupeti dar repe- t

de i uor poi tmdui bolile sufletului. Pentru neputinele trupului, e nevoie

de doctorii scumpe i muli bani; vindecarea sufletului nu cete nici drumuri
lungi de fcut, nici bogie. Cat osteneal nu ne dm pentru a lecui rnile
care ne fac s suferim (...) Pentru cele ale sufletului, nai nevoie de nimic din
toate acestea; ajunge sa vrei. ajunge s doreti din roata" inima s te vindeci,
i toate intr în bun rânduiala Cci Hiistos, Domnul nostru, a vrut ca
(..,),

ueet'ist parte a noastr, cea mai de pre i cea mai de trebuina, s poat ti
uor tmduit, frîi nici o cheltuial i fr durere (...). Când e vorba de
trupul nostru, nu precupeim nimic, dm bani grei, chemam mu Ui doctori, în-
durm cele mai cumplite dureri, cu toate c neputinele lui nu sunt atât de
suprtoare. de suflet nu inem seama i nu ne îngrijim defel de el, cu
Iar
toate câ pentru asta n-avem nevoie nici de bani, nici nu trebuie tulburm s
linitea altcuiva i nici nu trebuie suferim vreo durere; ci simpla hotrâre s 1

Si voia noastr sunt de ajuns, pentru ca el s- i recapete san atâtea".''

'

Voina de vindecare trebuie sil se arate nu numai în chemarea m ajutor a

Doctorului, ci i
urmarea tratamentului, Când cel bolnav vine la doctor
în t

trebuie s
pzeasc cele poruncite de el ', spune Sfanul Varsanufie^ adu- 1

gând: „Cel ce. vine la doctor, de nu se pune în rânduial dup porunca lui, nu
Sfântul loan Gur de Aur insist i el asupra fap-
fiL
se poate izbvi de boal'\
tului c
bolnavul trebuie sa colaboreze cn doctorul, ca înlesneasc astfel s
aciunea doctoriilor; în cazul bolilor sufleteti, aceasta înseamn s rmânem
întru Hristos i s primim cu toat inima ceea ce vrea El s fac pentru vin-
decarea noastr. „Când e vorba de vindecarea trupului, putem vorbi de trei
lucruri, sau mai curând de patru, ori cinci: de doctor, de tiina sa de bolnav, h

de boal i de puterea leacului. Când acestea se înfrunt, iese un adevrat

mzboj. Când doctorul, tiina voina bolnavului,
lui i leacurile au ca sprijin
boala este biruit. Dac, dimpotriv, bolnavul nu le primete ajutorul i nu le
sprijin cade prad bolih iar dac, aa cum se întâmpl uneori, el cniar li se
N

17
Omilii duhovniceti (CoL IU), JtXVÎi, 2. 4.
^C. Sf. Simcon Noul Teolog, Cateheza XVII, 25 -29.
t tmitii /rf.v/n/w, VIII; 3.
"'
.SVmwV ihthavniceaiti, 59.

2S2
 Condijiîin nuhinctive ale tmduirii $i mttwea Ui llri^tas

împotrivete l ia partea bolii, atunci ajunge s se omoare singur, La tei se

petrec lucrurile mai bine spus. sici avem de-a face cu un lucru cu
si aici; sau,
muit mai minunat (. ,_), Atunci când însui Dumnezeu este Cel ce «c îngrije-
te de rnile noastre, numai s
rmânem cu El, i negreit vor fi îndat Eâm-
(friief „Duc deci marele i cerescul nostru Doctor ne- a dat leacurile i
.

cataplasmde, de unde vine pricina pierzrii, dac nu din slbiciunea voinei

}
neutre T!' întreab Sfântul Varsanufie,
Omul isi arata voina deplin de a fi vindecat i contribuie personal la tâ-
ttlduirea pe care i-o d
Dumnezeu prin cinci atitudini fundamentale, de care
depinde vieuirea lui in Hristos i care-1 fac în stare sa primeasc, s-i
împroprieze i s
duc la rodire harul tmduitor si mântuitor druit de Sfân-
tul Duh în Tainele Bisericii, iar acesta sunt; credina, pocina, rugciunea,

ndejdea i lucrarea poruncilor,

2, Leacul credinei

Credina îneeptoarea vieii celei noi pe care omul este chemat s-c
este
Juca în Hristos. Ea este fora cea mai puternic de care se poate folosi în
acest nou fel de vieuire.**
Am vzut deja ca cel botezat trebuie dea dovad de credina pentru a s
putei pstra harul pe care E-a primit prin Sfânta Tain i pentru ca acesta
w
s
W arate lucrtor în e|.
Pentru cel care n-a fost botezat sau pentru cel care, dup Botez, a czut
din nou
boala pcatului, credina este cea dintâi condiie a tmduirii sale.
in

Cet bolnav trebuie nu numai s

se întoarc spre Hristos, ci trebuie sâ cread
cu toattf puterea în EL Prin credin îl recunoate ca fiind singurul Doctor
care-l poate vindeca cu adevrat de bolile sî suferine[e sale; piin credin îl

cheam în ajutor; prin credin are siguranui c va primi de la LI izbvirea de

boal i mântuirea.
Credina presupune, la început, osteneala omului czut de a iei din starea
de nepsare fa de decderea >sa si fa de bolile sale sufleteti, din „nesimi-
rea pu aiului' i 1

pentru li frânge învârtoa rea patimii or sale, care se împotri-

vire harului tmduitor i mântuitor al lui Dumnezeu. Fericitul Augustin
mrturisete co astfel de împotrivire fa de Dumnezeu, Doctorul sufletelor
^ al trupurilor, l-a împiedicat s se dezbare de relele care-1 stpâneau înainte
S tarea sntii suflerului meu, care în orice caz, nu se putea
de convertire: lb h

însntoi decât crezând (...). refuza s

fie îngrijit. împotrivindu-se mâinilor

''
Scrisori dtihovmztqti, 6L
* Sf. NichitA Stithatul. C#k 300 de capete.... I. 30.
s!
Cf, Sf. Mar eu Ascetul, Desprt Hm fi. Rusputmuik 5 $i 17.

283
 . '

( ondtlile generale ai? tittnâthtirîi

Tal&, Doamne, Care ai fUcut leacurile credinei i le-ai împr&gt lat peste bolile
.**
globului pmântesc, atribuindu-le atâta trie**
lndfeptându->i prin credin dorina i voina spre Hristos, omul îi red
celei dintâi „obiectul" firesc asupra cruia sa se reverse, iar celei de-a doua,
menire li ei fireasc. Iat3 cum prin însui actul credinei se lucreaz tfundui-
rea puterilor sale sufleteti, pe care pcatul le îmbolnvise, strâmbând li- le
fireasca folosire.
Credina, care implica în permaneni dorina i mai ales voina omului*7 -
6*
astfel încât o putem defini ca Jiber con zimam ii ni al sufletului" -, este, co-
relativ, cunoatere, Ea este, dupâ cuvântul Sfântului Apostol Pavel, „încre-
dinarea celor ndjduite, dovedirea lucrurilor celor nevzute" (l:vr. II, ly,
ea le o mai-mainle-cunoatere, „ca prin oglind", a reuliultîor duhovniceti,
într-un chip potrivit lor înainte de a se ajunge la h
cunoate rea/e x periere direc-
68
î, care este rodul credinei^ omului ajuns ki deii vârirc. Este cunoaterea
pe care omul o dobândete prin aderarea liber a mintii i a tuturor facul-
tilor sale Iu adevrul descoperit oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui
Hristos, prin mrturia Apostolilor, a proorocilor i a sfinilor,
]

în msura în care credina îndreapt pe om spre Dumnezeu unete cu El,

ii

2
U
ca îl elibereaz i -l ferete de alipirea ptimaa de sine, adic de fiJauLie,'
Funcia sa tLlmaduitoare sta mai ales in faptul ci ea este cunoatere î-l
duce pe om la cunoatere; dup cum netiina a fost cauza dintâi a cderii
omuhii i a îmbolnvirii sale, cunoaterea pe cure t> dobândete prin credina
este prici nuitoarea vindecrii sy]e. Credina îl vindeca pe om de ceea ce Cu-
1

viosul loan Cmpatiul numete „boala necredinei' V Bolind din pricina necu-
noaterii lui Dumnezeu, omul îi recapt sntatea re-cunoscându-L prin
credina. „Cunoaterea lui Dumnezeu este vindecarea sufletului înva un 1
',

71
Sfânt Btrân, Sfanul Iustin spune, în acelai sena: „Dup cum binele
iar
trupului este sntatea, tot Lta cunoaterea lui Dumnezeu este binele sufletu-
lui
w Daca, dup ce a Zcut în netiin i rtcire, omul ajunge, „cluzit de
1
'.

credina în Domnul, la cunoaterea singurului Dumnezeu adevrat, nu este

76
uiire aceasta pentru el vindecare i mântuire ?", întreab" SfAnt.it Pahomie. I

'"
f 'otifîissitifwi (ftrffirsiitjs-iri, VI, 4 (G),
?' Cf. Evagtie, VtipeW gno.\tirt\ III, B3.
"! Far, Teodorei al Cirului, Tmtunumîul bf/ltlvr elineti. L, 31
''
Gf, St". îoan Gutfl de AUT. Oruith* fa îl Coiinfnw, 4, 13; ,.Aviknl iitchii duh iii cre-
dinei". I, 4. Fer. Teodorei ui Cirului, fac. cif., 92, 94, 1 16.
|:

Cf. In II, 40. tif. Maxim Mrturisitorul, Cctpute dexpm dmgoVte, 11, 25.
''
Cf St Nicoliic Cabn&UtL, Dtspre viaa iu ffrixtas, l'L 73.
v
-
Cf. Sf Nithitii Stithtul, Ck 300 &
cop&t,..* I. 1%.
'
i apeîe de mângâiere. 46.
T*
Apofte:gtri&, X. 141.
7 :
-

Ftxi&mentul IX, ed Otto. p. 2S,

7"
Vfati Sf. Ptimii? (I). 47.
 CotiJitii Itf tukitctye ae iwnwhtinii xdnâuitm m Bb$$
Ridicând de deasupra minii omu]ui unu[
dintre vlurile care-l împiedic
sa vad, credina îl slobozete de netiin i, dac e^te
'

dreapUl credin de
Puterea rtcit cu privire la Dumnezeu. 7 " Prin credini, spune la Vel
Fericitul Teodorei aJ Cirului, toate
cunotinele greite care s-au încuibat în
ufkt i oare-] duc la stricciune sunt risipite,
Iar în fecuj (or vine cunoate-
re cea dup Dumnezeu. "> Prin credin, puterile
intelectuale ale omului sunt
curite, însntoite i înelepi te, cugetarea sntoas probând buna lor lu-
crare. Astfel, Fericitul Teodorer al Cirului arata c. prin învtura Sa Mân^
naiorul ,4-a artat plini de înelepciune pe cei care altdat se artaser
itneai $1 cu totul nebuni"^
Arungând prin credin !a cunoaterea Celui
care este Adevrul fin 14 6)
omul ir regaseîe adevrata libertate (In a,
32), Ajungând s-L cuncnnco'din
IfiSU
gj Dumnezeu, îi redobândete cunoaterea de sine; tie „eu*
Cui fiu
este i „care este adevrata sa ftre".? Se recunoate
ca fund chipul lui
Dunuwzeuji menit sa ajung Ja asemnarea
cu Acesta. Afl latura duhovni-
ceasc ii finitei sale, pierdut prin pcat, cea carei întregete
omenirea
racandu-l om cu adevrat.
credin, omul înelege adevratul sena al
Prin
existenei sale: .cap de
aiiiagire si de tot felul de
rtciri iscate de necunoaterea adevratei viei
de
^surditatea lumii fantasmagorice în care este
astfel silit, sa triasc, de neli-
nitea care-i mistuie fiina, * de dezndejdea
pricinuita de ele. lese din v,lu-
Ole-Ufwi existene nestatornice i
schimbtoare" i intr Jm.r-o viaî n ^
«ft^lfem atlându-i pacea^ i smtomiua m bine,
,-**
condiii primordiale
sntii .sale. Atta vreme cât era supus îndoielii, ovielnic
iile
i necredin-
cios, omul nu putea s edecât boinav. Cei care „est* ovielnic
în credina
Iu.(.sporete în el boala
11
scrie Sântul Vniurffc*
,

Credina pune capt

mJoieli or, ovini, nehotMrii,
care-J fac pe om temenea valului mrii
m,e.î de van, i arunca! încoace i încolo" ,{ „nestatornic în toate caile sale"
'.ne 6 8). Atunci când credina omului este puternica,
T
adânc, deplin
«aiiviu-itf, ea tmduiete
sufletul de dipsihie, boala care-i
macin pe cei
CW, având o credin ovielnic, una gândesc, i alta
fac, sun! nestatornici

a M Simeon Noul Teolog. Cotetee, XXXIM Ws.u

SI Grujorie PaJ^na. Trfad, U, X 42.
•
Tratamentul boiihr eOneti, l r R5-88.
" imtatitertFiiî botiiiH- t'tittetfi, IV,
3.
''
Sf. Grigorie (Ic NysaaL, Marele ntvânr ctitehrtl(\ 38
'
tUdem.
Sf laiin Citir de Aur, 7%fcttiHi Iu Psalmul J7&
St, Od^orjfl de Nyssp, tearets emfim wivhrtit ^

2B5
 1

Condiiile gencfflfc ale tmduirii

i au inima împrit între iubirea lui Dumnezeu i iubirea lumii pentru c nu

7
s-au predat pe dat i cu totul Iul Hristos.*
Pentru c prin credin omul ajunge nu numai la cunoaterea de sine, ci i
la cunoaterea tuturor lucrurilor, ea este pentru el o clu za" sigur, * Credina
îl este sprijin în tot ce face i ea îi permite ca în toate împrejurrile sa mearg
pe calea cea dreapta" ;" ea ferete pe om de rtcire i nu-1 laii „prad soiii
g
î\

nestatornice a celor neintriti (în credin)". Credina este, dup cum spun 1*

H7
Dipsihia ioL\jn>xi.a) nu este o boala a omului czut, fa general, ci o boul 3 y omului
credincios, dar a crui credin, aa cum ara spus, este slab, nedes vârst. Altfel
spira, ch esle manifestarea a cetii ce Sf. teme Snii numete „credin bolnav" (cf.
Cwinie et&ptt $*VQin& I2 26), De aceea noi 1
n-am studiat-o i n*urn amintit- o în ca-
pitolul consacrat patologiei omului czui, ci am preferat sfi vorbim despre; ea tu ga-
pi toi al de faa, dedicat credinei, Aceasta boal este greu de studiat în mod
amnunit,
deoarece Sfinii Pariu ti vorbesc rar despre ea i nu o descriu cu atare, TermenuJ &njm
joc. apare Tn Epistola Sfântului lacovîn dou rânduri (1, B fi 4, 8) i în Psalmul L 2. l

Regsim termenii Sajn&ta» Bl ¥^Tl ?i filVlftELV. «"" Ll1cs clierMe Piuiilor ^

apostolici; în Uukthie (IV, 4), "in Epistola tui lianiaha iXlX. 5), în Epistolei? Sf. Cle-
ment Romanul {Epistola întâi câtte G&iinWit, XI. 2: XIII. 2; d etewa Epistol c#tne
Carmteni, XI, 2; XIX, 2) i mai ales in Fttomt lui Hernia (5t^tt$Oi Vedenia II 2, 4; ,

III 7, I; 10,9; 2; Porunca IX, k 6l 7; 9; Ui X, 1, 1; 2. 2. Sl^u^o: Vedenia IU. 4,

1 ,

Ii gsim, de
3; Porunca V, 2 + 1; XI, 13; XTi. 4. 2; Pilda 1, I; VIII, 7, l\ 2; IX, 18, J).
asemenea, adesea In scrierile patristice din epocile ulterioare, la Sf. loan Guri de Aur
{Ttllcatra kt Pwtnmt tt. 2), Sf, Varsanufie (Snimn duhoynic*ti 72, 846), Chirii de t

Schitopolr; (V&fa CuvivsuM Imii fftka&tui, XXIII). Sf. kmn Scararul t.NWma, XXVI.
26; 102), Sf. Simeon Noul Teolog (Cateheze. XXVIII. 236; niscttr.mri elite. X, 900].
ln tainuri aceast noiune, sub ibrnia ci latineasc, la Sf. loan Casian {AseiGiniuitle

tnân4sl\re$n, VTI. 15, 2. „dupi&LCQr" i „duplex tmimus"). Pornind de la aee&te scurte

leferiii pe culc le cuprind testele citate, putem spune dipsihia este considerat de c
SI Prini ca fundamental „rea si fr
minte" (Herma, Pstofui, Poruncii IX. 9). Ea îl
face pe om nesbuit (CrbV&ICC,) {ihidtm, iS. 9); din pricina ei omul Iticie fapte rele.
r:"u'â sTi-î dea seama (Sf, Clement Romanul. A. dom hpixtulâ ctre CoriritenL XIX, 2)i

nu reuete sa facii ceea ce-ji propune (Hemia, PihtcmU Porunca X, 2, 2); II duce la
piitiîsiiLM cii .iilL'WiiulLii {ibidem, Vedenia, U, 6, 7): îi ii bete duhul ii fac* neputin- I

cios (tbiâm, ]0. 2)'. îl face pe om lene i lipsit de grijti cea mântuitoare (Sf. Simeon

Noul Teolog, Dâcurmri etice* X. 900-901); îl împiedica se imprteaaci de slava s

Dumiwzeirii (ihidem); îî ine între via -i moarte, tipsindu-l de plintatea vîeui (Her-
ma, Pâ'sînntl, Pilda VIII, 7, ): esIe legata, în general, de ehenodoxie {ihidem. Porunca
I

XI, 13; Sf. loan ScraruJ. Scartt, XXVI. 3$); este sora li isteii ('Kerma, PtUtoml Po-
runca X, I); ca îl împiedica" pe om
1 ,
s
lupte ua cum se cuvine pentru Dumnezeu (51
[cran Cartau, A+zMiinitih mnstireti, Vil, \5); ea face ca soarta omului fie cu s
Totul nenorocit (Sf, Clement Romanul, Epistola întâi ctre Gorirttenit XI, 2; XX! II
2}. Date fiind aceste caracteristici ale dipsihici, apare ca ispiti tor e apropierea ci de
chizafrcuie; dar în alura unei oarecare înrudiri etimologice - oivuftux însemnând.
literei, „sufiei todolt", iar schizofrenia, „minte scindat" i chiar dac putem vorbi în
ambele cazuri de o „personalitate ScindattV\ cezura care acioneaz i într-o situate, i
in cealalt se situeaz pe plan adical diferite.
"
Sf. loan Cur de Aur, Tâlctdre la Psalmul 115,
!

:i
"
Sf. Io rin Dumaschin. Dog/tu tt trei, rV 1], h

Sf. loiin Gurfî *]c Aur, Omiti*' la tuvimch „Sft .ytii cri tti vremurile din urm&„
,;:: ".

2U
 puin "' Ml 7 Triv r ,
^ "
trtl
"' «**»** „nimfc nu e St6 eu lle .

™* uup
dafini
Nireit lui*, C ri «d î»
lucrând
ji,
m armonie 3
* P Credli1 me e "
pace, potrivit naturii îor
^ ™ Sre&sd i ifafc

24-
^, 11
J I,
2^ 26; 17,3;
N* adpvfca» vteft
ttW druit prin Duhul
* - «î
S
M^i?/?*" ?W.* "***
SîS StSKr
Rom.
pe care
«nt
1. 17

2£'l î
«
Pur in ifli
î]

^;.
S n
fa£e viu

™
'T?*'*
Mamufo,
nu
mF"
-'
omenesc

r
<« ^ i H

î,u
L1 '^

'*r
16 -8B
VU,ao
'

i
" Ve?
- * -i
care fi
.

"

Ur
devine viu De vecie Pr£™L - , ,
fl ""'^'vri. Viu"

^a prin credi , i
JSto JS^, !?*?"**"*>* ™ *** De

Hfhto. îi do rlmd uirea boliL mStffliLi t- h -

to
^

^ &ifrori (kthwnîccjti, 23 i,
CWvtofc <fcjp>* newte,
w 22; 23; 5a.

*'*"• JjWSîflftM * 42;

**• »**
Mii?,?-
Cf.
Mt. 9 29 Mr 11 -m t
S Al
3; liJl
-2-24. Fqpte.
'

f»rv wt /, « J
4 Q
Cf. Mr 9, 2, 22, Mc. *
2, 5. Le. 1
* 20c I7ffr
-", S X)
17, j 9, IA c -, , ..
42. Fapte
| H
3, j 6: la 43: }J 9; ^
.

JS
287
 C&tuUfitt} generale alt. ttmuitiirir

puternic este El s vindece nu numai boalele trupeti, ci sj pe cele ak omului

:

launtrie'\ scrie Sfântul Varsanufie.-'

inelegem acum de ce credina
una dintre „fesele cele de nedezlegut
este
Lile nâtii i mântuirii", cum scrie Clement Alexandrinul,
111
i de ce mu Ui -

al :i Sfini Prini vorbesc limpede despre virtuile ei tmduitoare. Terul ian

consider leac mântuitor prin excelen, " Fericitul Augustjji, mrturisi 11- 11

du-i pcatele tinereii, spune: „Sufletul meu nu se putea însntoi deefu

4 r '

artând câ Dumnezeu „a fcut leacurile credinei i Ie-a împr-

1

crezând",
tiat peste bolile globului pmântesc, atribuindu-le atâta trie
lM 1
'.
Fericitul
T<H>doret al Cirului spune. în acelai sens, c „Dumnezeu vine m ajutorul ce-
lor cure doresc s se taYnâdu iasc, dmindu-Ee credina'
1
1 "
1

Origen arat ci ,

înc .fericiii prooroci {,,,), pipind pe Cuvântul cu ajutorul credinei, plin-

tatea Lui se revrsa peste ei ca sa vindece '."17 lnr Sfântul Varsanufie afirma
1

cj „credina desvârit se arata în vindecarea bolii noastre'V "

Trebuie s tim îns câ credina are multe trepte h

iar intre trezirea la cre-
din i credina cea desvârita este o mare- distan; i tot aa, este mare
deosebire între strdania de a crede cele ce nu se vd i deplina încredina-
'^
re, i înc i mai mare deosebire este între simpla primire a cuvanliilui Iui
1

Dumnezeu a celui ce vine la credin, prin care se dobândete o cunoatere

lin afara i în parte, i vedere* lui Dumnezeu, pe care Sfinii Prini o soco-
lest- intima cu credina ;i|im>a doua capete,
ki di-savai>iri\""' fniiv aceste
exist mulimea de trepte pe care omul urc spre unirea existenial cu Dum-
nezeu, care se împlinete prin lucrarea poruncilor, care ea însi vine din
credin i care întemeiaz adevrata credina. l '

Cel care crede, dar este înc bolnav duhovnicete n-are decât o credin n

deart, adic lipsit de împlinirea poruncilor i lucrarea virtuilor. Iar o ase-

menea credin nu este de ajuns pentru ca omul s primeasc tmduirea de
la Dumnezeu. Astfel, Sfântul Mac ai ie spune: M Dac cineva nu se apropie de

Domnul, împins de propria- voin i cu tot sufletul i nu se roagS cu cre-

i

dina puternica, mi duhandesle vindecarea. De ce aceia (orbuJ i femeia bol-

nav de curgerea sângelui), crezând, s-au vindecat îndat, iar noi n-am

''
Scrisuri rtuhoYnicefi, 526,
* Cert bogat se va mântui J\ 29,
'* Smrpiaee, 15.
"
Cajifc'ssicJM'S, VI, 4.
u
IhUfetn.
m 7 mhitHrutii! bolilor etirwfU. J, 87.
XiVi
VontmhA Ci'îsus. 1,48.
' crifori duhovnicetii 526.
'.* Cf. Sf, Nichita SuthuLiil. C*fc 300 di i-uprte,.., T, M.
J|u
Cf. Sf. Grigoric Piilamrt. Triatlr. II, 3, 40.
1

Cf. Teognost, Despre faptVi re fi contenyktit^ 39. Si". [togo irul, Cirvititv ttt'.sw
rtevoifiâi 22.

28S
 Condiiile subiectiv* ale tmduirii i aanaicnea în Hiisv*
oligai vederea cu adevrat i nu am fost vindecai de patimile cele ascum
se? (...) Noi n- am dobândit înc vindecarea duhovniceasc i mântuirea pen-
tru c
nu-L iubim din oal inima i nici tiu credem în El cu adevrat, S
credem deci în El ne apropiem cu adevrat de t
s El, pentru ca s lucreze
îndat adevrata tmduire în noi", 11 *

3. Leacul pm aintoi

Botezul rl cur pe om de toate pcatele sale. Dup primi re j atentei Sfin-

te Taine, nu rmâne nimic neiertat., nimic nesplat, nimic nevindecat. Dar
Botezul îl scap pe om de pcat, iar nu de putina de a pctui. El scoate pe ti

om de sub stpânirea diEivolului i a demonilor, dar nu-i oprete pe aceia de

ispiti pe om, nici pe om nu-1 împiedic de a se las
în voia J or, Botezul îi
I

druiete omului libertatea de a nu fi stpânit silnic i voia lui de ctre fr

diavol'
11
i puterea de a se împotrivi ispitelor. 114 Botezul nu ne rpete însâ
titertatea de a alege ceea ce voim, ir Nici Botezul, nici Dumnezeu, nici Satana
nu silesc voia omului". 31 *
Suntem liberi s facem binele, potrivit harului pri-
mit; suntem, de asemenea, liberi s ne întoarcem la rutatea dintâi,
11 -'

Cci,
dupficum arata Sfanul Nieolae Cabasila, „Taina Botezului lucreaz
în noi,
dai uir u face vreo sil asupra voinei noastre i a o robi, ci, dei sta ca fr
(i putere
ascuns în noi, lotui nu poate opri de la ru pe cei ce stau sub
puterea lui; pentru c
ochiul cel mai sntos nu poate lumina p* ce! ce vrea
& tot dinadinsul s zac în întuneric" ." 1 7

Toi aa cum 1-a creat pe Adam

îngduit ispitirea lui, Dumnezeu liber si a
las a d -plin libertate celui nou botezat
ii
i nu face înceteze- momelile dia- s
voliloi, pentru ca acesta s
nu fie mântuit împotriva voii iui. ci, prin lepda-
re ispitelor, arate voiete S
fie tmduit de c
Iristos i vdeasc ma- s I s
|K
nia alipirii de Dumnezeu, 1

fcându-se astfel împreun- lucrator al vindec-

iii sale, ll I mântuirii i îndumnezeiii, împropriindu i si sporind în chip per-
sonal i de bunvoie darurile primire*
Daca omul se strduiete cu toata fiina sa s pstreze i sai împroprieze
harul dobândii prin Sfintele Taine, neieind din calea dreptii, el rmâne în
iiireade sntate i de curie a r"irîi T care i-a fo.sr redai prin Botez. 1
|IJ
Sfinii

Omilii duhovniceti (Col. IT), XX, a.

jjj

Sf Sîmeoit Noul Teolog. Cele 215 de

1
Sf.
?î'
Marcu Ascetul, Despre Botez*
mfwte twfogice
'
i^jmictin* III 89 Cf
17.
"'*
Cf. St'. Mnrcti Ascetul Berpre ttotrz, 5, I ] |7,
,

Ihidtmu R&spimanl 2.
&Ct:tbidm Si- Diadofc Foticeci. Cuvânt asn>tic
îl]
in ft&dtatafe 78
,'
tejpn- vitta in Firiston, |j. 60.
ii:
Ci Si MilIClI AmxIuI. Ih-x-fm- tSnt^.. IU.|H,r,Mi, •>
(
ile 1 si
CI tbîdfm

289
 Prini arat c
nu este cu neputin pentru om s duc o viaa lipsita de pcat
i s împlineasc" toate poruncile lui Hristos. dar puini dintre cei botezai
i::t;

au contiina mrimii harului primit. Sfântul Simeoti Noul Teolog, vorbind

despre Botez, spune: „S-ar fi cuvenit ca noi toi s cunoatem bogia haru-
lui, mrimea luminrii, darul prtiei, minunia unei asemenea nateri din

nou I Dar, vai, abia dac este unul dintre o mie sau, mai hi ne zis, din zece
mii, care s-'l fi cunoscut prin vederea tainica, in vreme ce toi li- i Ni In sunt
131
fei lepdai, care nu -L cunosc pe Cel care i~a adus pe lume". La fel spune-
si Sfanul Nicolae Cabasila. vorbind despre ungerea cu Sfântul Mir; „Ceea
ce Sfanul Mir împrtete tuturor cretinilor de totdeauna i din orice vre-
me sunt darurile cele atât de folositoare sufletelor: darul evlaviei i al rug-
ciunii, al dragostei t al înelepciunii, precum i altele, cu toate muli cre- c
tini nu -i dau seama de aceasta, iar alii nu cunosc lucrarea Tainei acesteia,
pe când alii, în sfârit, dup cuvântul de la Fapte (19, 2), se îndoiesc chiar c
exfet$ un Duh Sfânt, din pricin c atunci când au primit aceast Tain...
(n-au cunoscut) binefacerile pe care ea le poate da i pe care Sfântul Duh le
druiete din plin".'"
Astfel, dac efectele Sfintelor Taine nu se fac simite în cei care le-au pri-
mit, dac acetia nu i -au
regsit sntatea pentru care s-au rugat, ci struie
în bolile lor aceasta se întâmpl deoarece n-au nviii starea duhovniceasc
f

trebuincioasa pentru a primi harul druit prin ele, nu s-au pregtit aa cum se
cuvine pentru a-l primi sau nu s-au nevoit sa-1 pstreze, mii .iu .st: imn în
curia i sntatea care le-au fost redate, ci au primit prin fjln-ii.m-.i voinei
ispitele diavoleti i de bunvoie
pcatele lor; " iar toate
s-au întors la
1

acestea, din pricin c

nu s-au îngrijit de lucrarea poruncilor,^ prin care ha-
rul primit în chip tainic la Botez devine lucrtor. Acest lucru îl spune adese-

ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul i curia care se afla în noi în chip ascuns

de la Botez nu ni se vor face vzute decât atunci când vom fi strbtut bine
drumul poruncilor (.„); iar tot cel care 1-a primit în chip tainic (ham!), dar nu
"
împlinete poruncile, pe msura neîmplinirii e luat în stpânire de pcat 1
';
1

„toi au fost eliberai prin harul lui Hristos, dar s-au predat pe ei înii în
robia pcatelor prin faptul n-au împlinit toate poruncile". 13 *c
u-i
Despre poctUnfA X. Sf. S im eon Nph] Tfcotog. Disatwtri
Ct. ibidem-.
tffett, X,
21 1 2M. Nicolae Cabasila. Despre viaa in tlrîxtox, VI 4^
Sf.
1

lrtme L. 157-163.
r
J
"
De$pre viaa hi ffj4jtp&, III. 10,
'
Ci. $f Mtitcu Ascetul, Ftespre Hvtez* piLsstrn. Sf, Nicolae Cabasilu, Despre vfuttt h\
Urisuts, l. 34; U. 103- !04: ITI, 14.
I
Ci. Sf. loatt Gur de Aur. Cateheze baptUrmk, IV, 23; V, 23; 26. &t Mweu
Asceii], Despre Rotez, pussim,
II
Despre Bol**.-, Rlispunsiurite 4i 5.
Iîh
ilmtem. Rspunsul 1.

290
 Condiiile subiective afe tmduirii $i xaruavîftr ht ariston

De aceea, pentru ca s nu rmân pentru totdeaurui

necunosctor ni haru-
lui Botezului i pentru ca s nu-i piard pe vecie curia, &fmntatea i toate

ce le la lle daruri primite prin aceasta Sfânt Tain, ci, dimpotriv, ie ponta s
ftfifi i s le sporeasc. Dumnezeu i-a druit omului pctos leacul pocinei

(u^irivotat^ Dup cum spune Sfântul loan Gurfi de Aur; ^Exista cale de în-
rtjsirct'K*. dac voim: ne putem întoarce In frumuseea i strlucirea dintâi,

numai s lucram i noi pentru aceasta (,,,) Sufletul întinat i urâit si coborât
în ocar i necinste prin nenumratele lui pcate, repede se poate întoarce la
cu adevrat i din tot sufletul V
:
frumuseea lui de altdat dac ne cim 1

Sfântul Simeon Noul Teolog scrie la fel: „Cel care (dup Botez) s-a întinat
pe sine însui prin fapte nelalocul lor i frdelegi (.. J, acela tiie nevoie de
pocina pentru (...) a se întoarce la vrednicia dumnezeiasc pe care pier- ii

dul-o din pricina vierii pctoase".' 2I *

Tot el spune c
Dumnezeu a druit
;in:.st leac (<pp[i.aKQV) mântuitor, „pentru ca aceia care din trândvie i ne-
purtarf de grija cad din viaa venica» s se reîntoarc iari prin pocin la
i:r
aceasta cu o slav înc i mai strlucit i mai luminata". Sfinii Cal ist i '

Ignatie Xanthopcl înva i ei la fel: ,JSfoi primim în sânul dumnezeiesc,

adic în sfinita cristelni, in dar, harul dumnezeiesc cu totul desvârit. Dar
daca, pe urma. prin reaua întrebuinare a celor vremelnice i prin grija de
lucrurile vieii i acoperim pe acesta cum nu se cuvine»
prin ceaa patimilor îl

aceste cu putina prin pocina i prin împlinirea poruncilor în du mne^eitoare

s
s primim i dobândim iari aceast strlucire mai presus de fire i s
vedem în chipul cei mai limpede artarea ei". ni!
De aceea Sfântul loan Scrarul spune
1
..pocina este împrosptarea Bo- c
111
tezului \ muli Sfini Prini socotesc cina un al doilea Botez, „a doua
',

11
baie a sfintei renateri". ' .pocina, spune Sfanul Isaac irul, s-a dat
Oamenilor du pil botez, ca un har peste har. Cci pocina este a doua natere
din Dumnezeu i darul a cânii arvuna am primit-o prin credin la Botez îl
primim prin pocin".
111
Aceasta nu înseamn îns ea ar putea înlocui c
Botezul sau ca" ai" aduce vreun dar pe care acela nu ni l-ar fi dat, ca îi cum,
r- un anume fel, ar desvâri Botezul.
ir ir cum am artat, Botezul îi dn Aa

S Cafrheze fm^r turnat t, V, 24. Cf. VI, 23

!i
•

Vtaeiwzfi, XXX. 129 u.

'"
Discursuri eiat, II, 7, 305. Cf. ihtifcut, XIII. 222. A se vedea, de asemenea, Sf.
Marca Ascetul, Despre Botez, Rspunsul 5.
'"
Mrtt'ift/ unt tt*lc tUOdr capete 6. ,

"
Cuviirlu] 5.2,
'

Srttfti,
" S£ Grigorie Pal in na. Itiotir, II, Nuzianz, Cu
2. 37. De asemenea, Sf. arifiorie ele
vâtifri, XXXIX, 17; XL, 31. Accnâi» tem eslr în
SI', loan Sc&tftid, ScatU, VII, 8.
mod deosebit dezvoltri de St, Simeon Noul Teolog, de pilda ha Cateheze, XXXII,
59: 73. Cete 225 de capei f.... 1, 36, Imne, LV 33. Vezi. de asemenea, Sf. Nicliita r

SîitbiiluL Viata Sf Simetm, ed. Haiiâherr, p. 125.

1-1

Curmi e tlespre tutvttin, 72.

291
 Condiiile genemlit ntp. idmdtiîrii

omului Lot ceea ce-i trebuie pentru tmduirea i mântuirea pocina, în sa;

sine. nul poate nici vindeca, nici mântui pe om." Rolul pocinei de dup
Botez este sâ^l întoarc pe cretin dv la pcatele i patimile în caic a reczut,
s fiecurit i tmduit, s| redobândeasc starea de har în carc-l
din nou
alezase Sfânta Tain, s fac din nou lucrator harul slluit în el, sa-J fac
din nou roditor. în pocin omul nu afl uu alt Botez i nici nu-l redobân-
dete pe cel dintâi - cci nu poate Fi pierdut vreodat -, ci roadele lui. pe
care, din pricina lipsei de grij ji a trândviei sale, ca i prin întoarcerea la
starea cea pctoas, le pierduse.
Desigur pocina nu-l privete numai pe cel botezat, care a pctuit. Ea
este necesar pentru tot omul care vrea sa prseasc pctui si s se întoarc
la Dumnezeu, oricare ar fi starea lui duhovniceasca. Ea U privete deci la fel
de bine i pe cel care n-n primit înc liotezal i pe care Dumnezeu îl cheam
ia pe cel care, înaintat pe calea virtuii, n-a ajuns înc la
mântuire, cu i "

desvârire. în fapt, toi oamenii au nevoie întotdeauna de pocin.

1 1

Este -

condiia esenial a tmduirii omului czut, fundament sil întoarcerii sale la

sntatea deplin i al mântuirii sale. Propovduirea Evangheliei, Vestea cea
Bun a mântuirii noastre, a început prin chemarea la pocin. Cu aceasta
chemare începe propovduireu Sfântului I uliii Boteztorul (Mi 3i 8; Mc \ t

4o; Le, 3. 3. fi). Cu ea îi începe HriMos. potrivit evanghelililor Matei i

Marcu, învtura public; ,,De atunci a început Tisus s propovduiasc i s
spun: Pocâii-vâ OieravoE.i.'ce), cci s-a apropiat împria cerurilor" (Ml. 4.
7, cf, Mc.
I 15). De ademenea, dup evanghelistul Luca (24, 47), înainte de
1 ,

înlarea Sa la cer, 3a sfâritul lucrrii Sale în aceast \nme HrisUxs vurbefîe t

o dat mai mull despre pocin. în SfinreJe Scripturi vedem cum înainte-
mergtorul Domnului. Jisus însui i Apostolii propovduiesc în mod con-
stant pocina, artând-o ca lucrare cu total trebuincioas mântuirii noastre
(Mt.3.2, 11; 4, 17; Mc. 1.4, 15; 6, 12; Le. V3 8; 5, 32; 13, 3 5; 15 7, 10; r P N

24, 47; Fapte 2, 3S; 3, 19; 5, 31; I1J1S; 13.24; 17,30; 19,4; 2ft ZI; 26,
2D; Rom, 2, 4-5; 2 Cor. 7, 10; 2 Tim 2, 25; Evr. 6 2 PI, 3, 9). Sfanul Si- h 1 ;

lh
meon Noul Teolog socotete pocina drept cea dintâi porunc. Pocina. 1

dup Sfinii Prini, este cea duitfu i cea mai mare lucrare duhovniceasca,
mai presus de orice virtute, creia omuJ trebuie se dedice cu totul i îna- s i

inte de orice altceva, cci în ea se cuprinde toat partea lui de lucrare pe care
se cuvine s-o împlineasc pentru a primi vindecarea i n se triftntui, Sf Ta-
lasie Libianul scrie: „Hrisros este Mântuitorul lumii în (regi i a druit oamc-

w
1

Cf, Sf. Siracon Noul Teolfl$, Cateheze, XXIII 83,

Sf Isuat Sintl, Cwintc âSsprt iirvoinUl. 55: .jNntru cu riicjiocJLLlii nti se ponte desi-
''

vfei iLiciiiresi ei. De aceea, ea li se cuvine tauleimnii rutuior celor ce voiesc sft se m:n:
taiiitK.fi, pctoi i drepi".
:

'
Cateheza X|V. 44-45,
[3ei
Aw vedea, de pild: Apoftegme* Awii Pimcn, 162. Sf. Lsaac Sinii, Cuvinte th'sprc
nevoin, 34. Sf. foan ScLmiml. Scara, VII. 73.

292
 \
< 'umiiî.iii' subiecii**? vfa (antaduirii si stintintin-i m Ilristds
nilor pocina spre îhflntaiie'V 38 Tar Sfântul Maieu Afetul îi începe cuvân-
tul despre pocin astfel „Domnul nostru lîsus Hristos dând pentru
(.„),
mântuirea tuturor oamenilor poruncile cu venire mreiei lui Dumnezeu, a pus
libertatea ca teme \ ie a lor i Le-a fixat inta spre care s alerge, spunând:
«Poci i^ v», pentru ca noi, prin aceasta, sa înelegem c toat mulimea po-
runcilor se cuprinde în una singura: cea a cinei pentru pcatele noastre", m
Pocina este o adânc i vie simire luntric prin care omul îi recunoate
fiecare dintre pcatele sate sau, mai general, starea sa pctoas, se leapd de ea»
cert- iertare de la Dumnezeu i, chemndu-L în ajutor, arat c pe viitor nu mai
vrei sa pact u iasc, nu mai vrea s struie în deprtarea de Dumnezeu, ci dorete
--\\ m- întoarc la El .i sB-i schimbe cu totul purtarea. Sfinii Prini vad pocina
ca pe un proces de convertire, care nu privete atâ! pcatul în sine, cât
reîntoarcerea la Dumnezeu. Important este viitorul iar nu trecutul, însntoirea,
mi boala; nu înstrinarea de Dumnezeu de odinioar, ci întoarcerea i alipirea de
E3, Acest caracter pozitiv al pocinei reiese limpede, de pilda, din aceste cuvinte
iile Sfanului loan Casian: Jat care este definiia deplin i desvârit a
pocinei: S nu mai svârim în un chip pcatele pentru care. m- poeim sau
nici
pentru care contiina noastr are remuscri'7* ca i din rspunsul dai de Awa
Pinten unui frate care j-â întrebat ,jce este pocina pentru pcat?": „a nu-1 mai
141
l'ace de aici înainte', Scopul fundamental
pocinei este o schimbare total, o al

întoarcere (aa cum arat i etimologia cuvântului \L£tâvQKx). Numai prin par-
sirea cu totul a pcatului, prin lepdarea patimilor
j prin vieuirea în virtute,
potrivii voii lui Dumnezeu, îi arata omul cu adevrat pocina; de aceea, Sfântul
luau eii rarul o numete „împcarea cu Domnul prin lacrimi si prin lucrarea
cea
buni a celor potrivnice pcatelor" Na

începutul pocinei
recunoaterea pcatelor. A- i recunoate pcatele
este
este condiia indispensabil pentru a le prsi, pentru a
fi vindecat de ele n

izbvit i mântuit, Sfântul [-Irem irul spune în acesl sens „începutul c

mântuirii este cunoaterea de sine'V'" O asemenea cunoatere de
sine se do-
bândete, la început, prin examinarea metodic a contiinei. Awa Nistero
înva c
omuJ este dator ca „în toat seara i dimineaa fac socotea Hi s
pentru ce a fcut din cele ce voiete Dumnezeu i ce nu am
fcut din cele ce
nu voiete El, i asa s-i albeasc toat viaa". 14"
„Asa se cuvine fie pc- s

|" Capete dryprr dragoste m/ramrif..,, . II. 76.

D&prw pocin, I.

Gtmvttrblri duhm/nktiff, XX. 5.

I
Apoftegme, toc fii.. 122. Reluat de Sf. Varsanufie. Scrisori duhovniceti J22
Ar rum, V, 2.
II
Ed. Aisemani, r. [, 234.
p.
M
Apfte%tm>. Awa Nisiero cel din chinovie, 5.

293
 ,

Condiiile geuemle ale ttJftuyaJfii

1 IJ *
cina' conchide un alt Btrân, dând ca pild vieuirea Jui Awji Arsenic
,

Awli Dorotei - amintind învaturile Prinilor din pustie: „Prinii au apus

c fiecare trebuie s se curâeasc cu de-am anunul, sa" se cerceteze pe sine în
fiecare seara cum a trecut ziua si dimineaa, iari, cum a trecut noaptea; i sa
se poci asc lui Dumnezeu cum se cuvine pentru ceJe ce le- a greit" -, la
rândul su îndeamn: ,dar fiindc noi pctuim mult, avem nevoie, din pri-
cina uitrii, s ne cercetm i ia ceasul a| aselea (la amiaz), cum am
l4f 1

petrecut pân atunci i în ce am pctuit Sfântul loan 5 crrui sffuu ieste

"
'.

ca la fiecare ceas s fac omul socoteala faptelor sate, ca s le cunoasc L;i-

murit pe fiecare.
147
De fapt» dup cum vedem, aceast cercetare a contiinei
trebuie fcuta' permanent, s> ea trebuie s însoeasc fiecare fapt li noastr i
fiecare gând si o grij necontenit, pentru a se putea tmdui
sâ lle pentru om
de patimi i ca s
se mântuiasc. „Pocina este gândul osândirii de sine i
îngrijirea de sine neîn gri iat (de lucrurile lumii)", scrie Sfântul loan Scara-
14B
rul. Cunoaterea propriilor pcate este un aspect fundamental al pocinei,
o condiie indispensabil a înaintrii duhovniceti i o etapa esenial în
procesul de tmduire. Ea u scoale pe om din supunerea oarb de pacul. fa
îl face s
se deprteze i se lepede de el, s
nu mai vad strâmb realitatea, s
cu ochii eu lui su czut, i
pctoi ias din egocentrismul su ptima
ai s
Cunoaterea pcatelor este în sine curitoare i eliberatoare. „Fericit eti,
frate - îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -, dac simi peste tot caj

pcate. Cci
u"
cel ce le simte, fr îndoiala c se i scârbete de ele sî se des-
parte de ele".
Scopul pocinei nu este îns recunoaterea în mod abstract a pcatului.
Pocina adevrat omul simte cu durere starea pctoas în
este cea în care
care se afla. Sfântul loan S crrui spune^ în acest sens, c: pocina este lo- ;,
lîa
virea sufletului printr-o simire adânc", în pocin, dup cuvântul Psal-
mi.stuEui, omul se arata cu duhul umilit i inima înfrânt i smerit (Ps. 50,

19). Aceasta este zdrobirea inimii, fr de care, dup '

cum spune Sfanul Vr-
sm „nimeni nu se poate mânmi de patimi
if ie, Aceast durere nu are
1
', 1 1

nici

o legtur cu cea pricinuit de re muc are, stare patologic. în care cei p-

ctos rmâne închis fa în fa cu pcatul su, scrutau du -l cu nelinite l
nefcând nimic ca s
scape de el în starea de remucare. omul se afl toi in
pcat, într-un alt. fel* i tot bolnav, sub o ait form. Rmâne ininir pe pcat
i pe propria stare sufleteasc, neizbutind s se desprind de ele. Prin pocin-
, dimpotriv, omul II are în vedere pe Dumnezeu, spre El îi îndreapt pri-

* Apoftegme, N 264. Cf. Sf. Varsanufie. i loan. Scii.wri (kthevnittfti 395.

^ htvâfritri de xujlf f&i&sit&tre, XT. 5,
l4
\Vfw,Fr.L JV, II A
m foickm, V. 2,
49S.
m $raru> V,duh&vnicttU
Scriitori
2.
|1!
Scrisori ditltovrtirpti, 526.

294
 Cofittiitte subiectiv? tile trfnitîttmrii ji xniateu fri Hristox

Vîiea. Nu din pricina piteau tui m sine sufer

nu se întristeaz din
el, nici
pricina eului su rnit, ci pentru câ prin pcat s-a desprit: de Dumnezeu i,
struind în pc-tit, rmâne departe de El în pocin nu este nici o urm de
sentiment bolnvicios de vinovie, care nu face decât s tulbure sufletul i
sft-i slab dogeasc puterile.
Recunosc/nulu-i ptai ni. în acelai dmp f
prin pocin omul îi cere ierta-
l>:
re lui Dumnezeu i- i manifest voina de a se uni din no j cu El. DeparEe
de a fi o simpl constatare a greelii i de a rmâne fixat pe ea pocina se r

imun tasta deci ca depire a pcatului. Ea este fora prin care omul înainteaz
i sporete duhovnicete, iar bolile sale merg spre vindecare. Prin ea se
leapd de trecutul sau pctos, de omu] cel vechi, si tinde spre cele dinainte,
spre msura omului celui nou i desvârit la care a fost chemat prin creaie.
Pi in pocina omul se depete rar încetare pe sine, slbiciunile i neputin-

1
«-sale, ea s ajung ia Dumnezeu, „Uitând cele ce sunt în urma mea i
I l-

tinzând ctre cele dinainte, alerg la int..;', spune Sfântul Apostol Pa vel
(Filip. 3, 14). Omul îi afla tmduirea patimilor i mântuirea tinzând spre

ceea ce trebuie s
fie potrivit voii lui Dumnezeu, iar nu rmânând ceea ce a
fost i struind în cele pe care Ie-a tacul potrivit jegij pcatului.

i
ca prin pocin omul se vede întotdeauna departe de msura
peni nu
desvâririi» el nu se oprete niciodat, înaintând astfel mereu, dup cum ara-
t Sfântul Varsanufie,
1
"

' In fapt, înaintarea se vdete prin micorarea num-

rului pcatelor i
împuinarea patimilor.
prin slbirea i Clement Alexan-
drinul, folosind u- se de un cuvânt din Pstorul lui Herma, spune: „Pocina

este marc pricepere; pentru c

omul, poci ndu -se de cele ce a fcut, nu le mai
face, aici nu le mai spune; i chinuindu-i sufletul su pentru cete ce a p-
li,,
ctuit, svârete biJlele .
,

Adesea, înaintarea se face cu încetineal, dar

sporete cu timpul dac omul struie cu rbdare în starea de pocin. Avva
Dorotci arat c
„de se cerceteaz cineva pe sine astfel, în fiecare zi, i se
târguiete s se poci asc pentru cele ce a greii i s se îndrepte ze pe sine,
începe s ^i
micoreze- patima; de a fcut pcatul de nou ori, îl va face de
aci Înainte de opt ori; i aa, înaintând pe încetul cu Dumnezeu, nu las

patimile s
se întreasc în el
,? l5J
Cercetându-se în fiecare clip i cindu-se
.

neîneetai, împotrivi ndu- se gândurilor ptimae prin pocin^, omul ajunge s

biruiasc încetul cu încetul, prin harul lui Dumnezeu, toate patimile care
••ii isluiesc in el i astfel s-i fie tmduite toate bolile sufletului.
Se cuvine sâ l im c
omul trebuie s se ciasc nu numai penmi anumite
fapte sau cugete pctoase, El trebuie s se pociasc pentru starea general

11
Cf, Avva DcioteL înv fifcituri de mjler foloslutara . Xî. 5. 5f, loati Sctimnil, Scara,
V, 3,
i 1 i

Se rison dulim>nli v \v//. 410.

"" Stmwie, II, 12,
* fnvâiuri <A- suflet fahritoant k XI. S.

295
 Condiiile getuimfe tlie U'uwthfirii

de pctoenie spun Sfinii Prini, trebuie s*j

în care se afl, Cretinul,
udueS aminte neîncetat de pcatele sale/*' Nu este vorba aici de o aduce-
re-aminte amnunit a pcatelor (acute i a împrej o rarilor în care s-au petre-
cu: - ceea ce ]-ar împinge pe om în gândul ptima la ele --, ci de contiina
c am pctuit i ca oricând putem cade din nou în acelai pcaî sau în li

altele. Altfel spus, este vorba de recunoaterea strii de neputina i slbiciu-

ne, de nedesvârire i de înstrinare de Dumnezeu. Aducerea-aminte de

greelile din trecut îl face pe om se team nu cada din nou, i s se fe- s s
reasc de ele în clipa de fa
i pe viitor, lepadandu-se de patimile care le-au
produs i chemându-L In ajutor pentru aceasta pe Dumnezeu. în acest sen:-.
Sfântul Isaac irul definete pocina cu Fiind „cerereti prelungit în lot
ceasul a rugciunii piine de strpungere ce se îndreapt spre PumnerZeu pen-
ii ii iertarea pcatelor trecute", dar i „întristarea i grija pentru pazireti tk

cele viitoare","
7
Sfântul loan Gur de Aur spune, la fel: „Se cuvine s ps-
trm mereu minte amintirea pcatelor noastre, chiar dup ce ne- am cu rpi
în
*' 1

de ele (&) Aducerea-aminte de cele trecute este paza pentru cele viitoare".
Se cuvine, de asemenea* s
struim in starea de pocin, chiar dac, in-
Tr-un anumit moment, n-am avea un pcat anume, Sfinii Prini arat, de
ilcl'el. c
omul ** amgete crezând este Iar de pcat.
|V
c
în Curtea Pilde- '

lor lui Solomon st scris c n

chiar „cel drept cade de apte ori (Pilde 24, 16").
c
A crede eti lipsit de pcat arat necunoatere de sae i de stareu în Câft
te afli. De aceea Sfinii Prini îndeamn pe- om s e ciasc pentru pca-
îl

tele sale. fie tiute* fie netiute. "° Aa cum toat însui Sfântul Apostol
loan, „dac zicem c pcat nu avem, ru- amgim pe noi înine si adevrul nu
este în noi" ( I In 1
1 8). Pcatul, de altfel, nu const numai în fptuirea rului,
]tl
ci i în nelucrarea binelui (lac, 4, 17). în sensul propriu al cuvântului, este
pcat fapt i orice gând prin care omul, de bunvoie, se abate de la
orice
cele voile de Dumnezeu. i tot pcat este lipsa de grij în a împlini voia Lui.
Or, aa cum arat Sfanul Marcu Ascetul, nu exista om care triasc i aâ 1?
s
fie lipsit de pcat i care s
fi urmat întru totul poruncile i s nu fi neglijat

One pe om înstrinat de
Lfi2
nici una dintre ele'\ De altfel, tot ceea ce ii

Dumnezeu este, de asemenea, pcat, De aceea, atâta vreme cât nu s-atinil

desvârit cu Dumnezeu, atâta vreme cât. n-a ajuns b asemnarea cu Hristos,
omul se poale socoti pe sine în stare de pcat. Pocina este deci necesar

J51
A w vedea, de pild: Sf. Varsanufie i loan, Scrisori duhovniceti, 428. Sf. Insui
Ciiim cit Aur, Desprtf pucdittti VII, t 4.
117
(\wwte despre nrwinâ, 50.
'K
Dexprr pricninâi VM. 4.
150
A se vedea, de piklft, Sf. Marcu Ascetul. Despre pot difid XII, t

im
A se Vedea, de pild, Sf. Vttrsanufîe i lesm. Scrisori thihovnicejH, 394. în njgclu-
nea care se citete imediat înainte de Sfantrt fiapurtriunie se cere lui Dumnezeu
ierrtueii pentru greelile fcute „cu tiina i cu netiina".
I6t
Cf. Sf. MhkJtiin Mrturisitorul, Cuvânt OH&tâc, 30,
IK
Despre pocin. XII.

296
 Condiiile subiective ate tmduiii i ncîit/lutfeii ta HHstux

pentru toi
111
fac, dup cum înva Sfinii Prini, în
i ea trebuie s se
fiecare ceas al vieii. „Trebuie sa l im ca avem nevoie în tot ceasul i în cele
douzeci i patru de ceasuri ale nopii i ale zilei de pocin' scrie Sfanlul 1

I . ic irul Orice ar face i orice ar gândi, omul trebuie sâVi cunoasc ne-
vrednicia, s-i dea seama c este mai prejos de ceea ce s-ar cuveni sa fie

dup voia lui Dumnezeu, s îneleag cât este de departe de slava la care li

fost chemai prin fire i de desvârirea la care tir putea ajunge în unirea
deplinii eu EL De aceea, Sfântul Varsauufie înva: „în toate OMindeste-te pe
line ca cel ce ai pctuit i ai greit"; ^ „trebuie si fim 3
in totde au mi ineredin-
1 11 1
c pctuim în [oale: i în cuvânt, gând", i în fapt, i în
11
"'"

IJjii cina neîncetata se nasc doliul (iutristarea) (JtâySo) i strpungerea

10 ''
inimii {KOCdtiA^l?.). Ciire, la rândul lor, zmislesc lacrimile (fidtKpua). In

aceste w trei, despre care vom vorbi ulterior» st pocina desvârita"; ulti-
l£is

m este un dar al Sfântului Duh, pe care doar pu|ini oameni ajung s-l do-
bândeusc, i învtura Sfinilor Prini despre pocin îi acord u impor-
l.min iundamentaJil

Pocina este socotit de Sfinii Prini ca un leac deosebit de folositor. i

cel mai adesea ei vorbesc despre aceast stare duhovniceasc în termeni
lf
medicali. Sfanul Simeon Noul Teolog se refer i el la „leacul (<frdtp-
''
uasov) mântuitor" al pocinei, pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor.
Acest mod de a privi pocina se întâlnete cu constan la Sfântul loan Gur
'
171
pocina
1 1

de Aur, care, de pild, zice: , h

este vindecarea pcatului"; «po-
„dup cum
L
1
câiMu este leac pentru rana pcatului"; '

exista doctorii pentru

rnile trupului, pentru pcat, care este boala sufletului, avem drept doctorie
pocina"; „s folosim, frailor, '''

ieacul mântuitor al pocinei sau» mai bine

spus, sâ primim ca din mâna tui Dumnezeu pocina care ne este de folos

"
' Cf, ihktm.
Cuvinte despre nevoinâ, 50. Cf, Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XXV. St. ,.Eu
în pîkrtl uni culc i in pneaî m scol
1
', a zis Avva Stsae {Apoftegme. &erk alfabeticii
\wi Sisde. 36),
!i
Scrisuri duhovniceti, 2! 4.
^/tefern, 442.
|T
A se vedciu de pilda, Sf, Sirneon Noul Teolog, Crifeheze. IV, 494; XXV. 58, Sf.
ViLr&wnitîe i loan. Scriitori dithttvmcesli* 242, 428.
tt
Cf. Sf. Sinjecn Noul Teolog, fW<? 225 de capiii iewhxhf i pmnia\ \\l, 23.
î-n afara referinelor de mai jos. a se Vedea Sf. loan Casiun, Convorturi
duhovniceti* XIX. 12 XX. 8, :

IT
Discursuri e.iit-e, II, 7, 305
''

îfn afara referinelor date mai jos. a. se vedea: Dteprt pocin* V, 2; Vil. L 2: VI IT.
1,4, 9i Itexpre zdrobirea inimii, II. I; Omilii ki statui, V, 4l Despre iUavoi, II. 5.
|J *
Desprv pttctiintt, VII. ],
1
'
IhiiU'm, 1.
174
ftwtem,

297
 Condiii}? genertdâ ah ftnâduirti
"

.M primim, frailor, pocina, leacul care ne

11 17 1

pentru tmduirea noastr ;

1

vti izbvi de boal i care va terge pcatele

noastre '"' „cu toii suntem ';

pctoi, dar nu dezndjduii; nu ostenesc sa v pun în fa leacul care «ti

„iau drept martori, pentru a-mi întri cuvântul, mi un
177
alina suferinele";
singur om, sau doi, sau irei ci mii de oameni plini de rni i bube, întinai
de
f

multe patimi, care au fost repede i deplin vindecai de pocin, nemairif mâ-
|T
* „de-am fi cu totul
nând vreo urm sau vreun rest din vechea lor mulate" ;

acoperii de rnile pcatului, dac ne câim (...), Dumnezeu le va terge cu

s vreun semn sau vreo urm a lor '; ' .Dac Dumne-
17
rmân
1

totul, tar mai

zeu vede c
cei pctoi se ciesc, dc-ar fi ucigai i plini pe tot trupul de

rni, El are griji de ei a ii tmduiete i-i cura de orice urma I

pcatului";
"
„s fim 00 totul încredinai
1
mare este puterea acestui leac, c
|K|
care este pocina".
Pocina este leac, pentru c prin ea, asa cum arata numeroasele citate de

mai sus, omul dobândete de la Dumnezeu curirea de pcate i vindecarea

de patimi, care sunt adevrate boli ale sufletului. Urmat îndelung i cu sim-
ire vie i adânc, pocina îl duce pe om la neptimire,
*"
starea în care el îi
1

recapt' deplina libertate i sntatea desvârit, stare Ia care nu poate

ajunge fr ajutorul ei.
1 *'

pcatelor i tmduirea de patimi, pe care le aduce pocina,

Prin iertarea i

omul ii poate regsi pacea lmuri c. „S ne întoarcem cu pocina la Dunv

Iar Avva
1

nezeu i va aduce toaie la pace", scrie Sfanul Varsaiiufie.

*

c
'
|H
„prin zdrobirea inimii... vine o in ui In sfârit ia odihn
1
'.
Dorotei arat
Vindecat de patimi, omul ajunge triasc în chip virtuos; el poate din s
nou s
duca o via sntoas, fireasca, potrivit adevratei sale naturi. Sfântul
loan Damasc h in spune, in acest sens, ca" „pocina este întoarcerea, prin

ascez i osteneli, de la starea cea contra naturii la starea natural",^ De alt-

fel, pocina se vdete a fi pentru omul pctos

singura cale prin care se
poate întoarce la lucrarea vi rl util or, i de aceea muli Sfini Prini o socotesc
cea dintâi porunca, ea fiind condiia împlinirii tuturor celorlalte, porunci.
Numai deprtandu-se de patimi i lepdând de la el orice rutate, cerând cu
lacrimi de la Dumnezeu iertarea pcatelor, cunoscând cu durere ticloia la

'""
Ibidem. 3,
7E '

ibkkm.
177
Ihidem.VlW, 1.
|7S
Ilwtoru 4.
m Ihitit'm, 4.
Isil
Ibulem.
w ibldem.
,w~
d. Sf.Mareu Ascetul, Despre pocin^ VIL
IHL
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze. V. t&S9,
11,4
Sciimn duh&vrti£*pi, 786-
liM
hivrtrtUtri dr suflet fvhmtvtttin, I, 10,
|Kr
'
Dogmfttirrt, II, 30.

298
 CandiHih' .itthierthv oft* tmduirii i tfbtsUata m flrr.rtos

*aw a ajuna prin mst Minarea

de Dumnezeu, poate omul ajung la simirea s
ir i strpungtoare a nevoii de
^
a se întoarce la Eil, i sa se deschid cu totul
harului Sfanlutui Duh, Care este izvorul a tont
virtutea. Numai lepdând
hainele celede piele ale pcatului, se ponte el îmbrac din nou cu haru]
ed
dumnezeiesc, lucrând virtuile ca om înnoil i deplin sntos în
Hristos. lat
de ce Sfinii Pruii socotesc pocina, strpungerea
inimii i lacrimile ca
temeiuri ale fmptinirii tuturor virtuilor. 1 H?

i regsind prin pocin calea virtuilor, omul îi redobândete adevrat

^^^^^miJe, s P u »e Sfântul loan Gura de Aur, învie pe cel mort cu sufle. tj

ai", i tot el spune: „Cina aduce la via pe cel mort duhovnicete", ^ i

*
îl 1

cin
p

dimpotriv, lipsa de om la moarte, „Dac nu

îl duce pe
vei 'poci, toi v
tog pieri" spune însui HristoS (Le, 13 3.
5), p

In vreme ce prin abaterea de la calea dreptii

sufletul a fost schimonosit,
.pocina ît mdreapr.'7'^îi reface însuiri Ee fireti. Pocina este
târnâduitoa-
re mm ales pentru puterea Iui
de cunoatere, care. prin patimi, a fost îmbol-
nvitcu totul Prin cina, omul iese din orbirea
necunoaterii de sine i a
lumii. Recunoscând ca este pctos, cunoscând
starea czut în cere se afl,
ajunge sa îneleag cât de departe este de Dumnezeu
i-i recunoate rtci-
rea, Prin poci na\ oameni care ajunseser
nebuni i nepricepui (j.tojpoi. mi
AaAuetnydm pricina pcatelor, „îi recunosc nebunia (d^pcxTuOTj
lor
M
scrie
,

Hernia. Struind necontenit în pocina, omul ajunge sa se cunoasc

pe
suie di ce în ce mai bine, s
vadq tot mai limpede rutatea care zace în el
11

sesizând chiar i cea mai mic dintre greelile i 2

lipsurile sale." Munci el
ptrunde în adâncul sufletului su i vede acolo boli care
rmân necunoscui-
pentru cel care vieuiete in pcat. Canidu-se chiar
pentru greelile cele neti-
ute i pentru eeîc tar voie/" el urmrete rul p-hia în cele mai tinuite
ascunziuri ale sale t-i vdete viclenia, iar cu puterea haaiJui dumnezeiesc
pe c;u'l-I cere cu rugciuni fierbini scoate cu totul din sufletul su i pcatul
i boala;
Cunoaterea strii sale pctoase, pe
omul o dobândete prin cin,care
este o condiie absolut necesar pentru vindecarea ei. Cci,
daca n-ar ciinoa^
mulimea pcatelor i gravitatea bolii sale, cum ar ajunge el
te
s cear
1
i. AWa Doroei, împturide suflet jbtoritmtv. h 10,Apoftegmei serie alfabeti-
Av VJ p inwil
cii, , . 1 19, \u. HI Mrcii Ascetul, Dvtpn
Efrem irul, ed. Armâni, t, I, p.
ret ce cred c
st fadrept&aâ
J»,ftpfc, 197. Sf. 44. Sf. SimWc Noul Teok»
S
Cfefoze IV, 404t 409, 67a
m Despre pocin, t

VIFI. 4,
m lblâcm.
"fivigrie, Câtre monahi 53.
Vedenia a IX- a, 22.
Pfitffmit.
'Jj
Cf. Sf. Oimloh al Fotkeei. Cuvânt ascetic în
;_
f Oi) de capete, 27,
£f, Sf. Vflj'sanatlc, fcrisort dtthmmireti, 394.
Sf. Dinelor, iii Foticeej, Cuvânt tt.w.cttr Ui
'I

1
I
100 d* capeJe, 100.
St, [Cffll ( asian, Convorbiri ditkn'nicwti.
XX, 7.

299
 ( 'ondiiila gi'tu-ntlr ttte runitltiuhii

ajutorul dumnezeiescului Doctor, ca s

primeasc astfel tmduirea sufle-
tului su ? „Cum s-ar lisa îngrijit
de doctor cel care nici mcar nu tie ci«
Sfântul Sinieon Noul Teolog.
rnit i fcace rpus de boal T\ se întreab
|v aceea Sfântul toan 0*l fc An. tatu] sfcfc .S iv, dlateni cu

sinceritate ee-am ajuns i cat de rele sunt

rnile sufletului nostru, cci numai
face gnji din piiuinii ei
aa ne lecuim; cel care nu-i cunoate boala, nu-i
.

omului^ nu-l
Aa cum am mai spus. Dumnezeu, Care respeci! libertatea
mimtuie cu sila, ci ateapt în marea Lui milostivire ca
omul s-si manifeste
donata de a fi vindecat i cear de la El harul Su cel tmduitor, lai dac»
s
Or, tocmai pnn pocina
Jh

omul face aceasta, Dumnezeu îl vindec negreit."

a, unge omul srii descopere boala,
si cear ajutor lui Dumnezeu, i sa s
vindecarea spune
primeasc vindecarea, „Celor ce si caut într-adevr
Sfântul loan Castan nu le pot lipsi leacurile din partea acelui adevrat
dispreuit prin dezndejde i
medic al sufletelor, mai ales celor care nu i-au
n-au respinsei
nepsare bolile, nu i-au ascuns primejdiile rnilor i nici
slbiciunile cptate din netiin-
minte necugetata leacul pocinei, ri& faa CU
la medicul
a sau rtcire, cu minte smerit si totui prevztoare, au alergat
cel ceresc
Dar nu numai Iu cunoaterea de sine ajunge astfel omul, ci i,
aa cum am
cuprinzandu^e i
mai spus. la adevrata cunoatere a tot ceea ce exist, aici
Inmadev5r, cel care se
realitile duhovniceti cele mai tainice i mai înalte.
ciete de pcatele sale, prin harul lui Dumnezeu este curit de patimi i în-
u-l-iuI cu încetul întunericul care se
aternuse peste puterea de cunoatere a
este tot mai mult luminat de Duhu!
sufletului se risipete, iar mintea îi
din întuneric i
Sfan, pe msura curirii sale. „Pocina este ua care scoate
parte, spune
duce la lumina \ scrie Sfanul Simeon Noul Teologi Iar în alt
alunga netiina l aduc
mai pe larg: „Rodul i fapta pocinei sunt cele care
cunotina: mai întâi cunotina despre noi i despre cele ale
noastre, apoi
cele nev-
despre cele mai presus de noi i despre tainele cele dumnezeieti,
zute i necunoscute pentru cei care n-au fcut pocin (...);
cele dumneze-

ieti (...) se descoper numai celor care

nu fcut pocina fierbinte i s*atl

curit frumos printr-o pocina sincer i atât pe cât e msuni pocinei i

curirii br; acestora li se arat adâncurile Duhului (. ). Dar pentru toi cei-
MI 1

lali ele sunt necunoscute i ascunse' ,

Din aceste rânduri reiese c

aceast cunoatere de sine i a lui Dumnezeu,
la care se ajunge prin pocin, nu este o
cunoatere teoretica, abstraciei
cunoatere existeniala, o cunoatere, insuf Iutii de Duhul SfânL a
rnin-
este

!
-
fVjfWr^ VII. 89-90.
|!T
Dfjiprf dmvot, II, 5-
lN 627 D (A vva Zinon ).
Cf. Apoftegme, 1

'' '

Omvorbin duhovniceti* XIX, 12.

m Cuwhw, XXVTTI; 21- 128. L

M}L
Discursuri U&fec*. \, 304. Cf. Cateheze, IV, 676.

300
 Cotisiiiiie subieci vr af<f tmduirii .yi sntatea in Hri.xttts

Iii coborâte în inimii i unite cu ea. De aceea, spun Sfinii Prini prin poc-
ni^l. în orn se petrece unirea acestor puteri, care dintru început au fost unite
i împreun lucrtoare în II re li sa. Jar care au fost desprite prin pcat. Iar
aceast sfâiere i ruptur ilruie cu boal i ran adânc a fpturii sale.
keunificarea lor este una dintre condiiile esenliaJe pentru B se ajunge la
niij.iciufiea curat, care este adevrata lucrare a minii, potrivit menirii ei fi
202
wtL strpungerea inimii - prin caj-e se înlesnete rugciunea
Prin i se
face roJiroaiv,' ^ 1

de ;ierea cu ude v arat se cuvine

-.\
fie împreunat eu ea
ZCM
s
-, nu mimai c
omul se c-ureste de întinâciunea pcatului, ci i, simind cu
durere, starea nenorocit in care se afl i înstrinarea de Dumnezeu, se sme-

i suspine ajutorul Lui i poate primi astfel harul Su

rete cerând cu lacrimi
tmduitor i mântuitor. Numai aa rugciunea omului nu rmâne, pur inle-
ta&tu&lâ, ei se face din tont fiina sa, al crei centru este inima.
ijiiDtdindu-l pe om Li Dumnezeu i mlesnindui rugciunea ctre EL po-
cainii face ca omul s fie ajutai in toi timpul im tot locul de Dumnezeu. 705
$ iiii omul biruieste toate greutile, tle ele luntrice sau din afara, ca i pri-
mejdiile, i necazurile întâmpinare. Lacrimile de pocin au 1
de altfel, dara]
de a Întri inima, ca o adevrat hran, aa cum spune Psalm istuk Fcu- 1b

in mi-s-au lacrimile mele pine ziua i noaptey" fPs, 41, 3),

Poci nu sporete tria omului în faa gândurilor pctoase semnate de
diavol în h tifle t. Mustrarea inimii este, aa cum înva Sfinii Prini, arm de
nebiruit în faa ispitelor^ Pocina are de jllfel puterea l!l: a risipi tulbu-
i.hiIl: aduse de diavoli i de a-j alunga din suffai. Cel w. ;ur plânsul adevrat ,.

imprimat cu strpungerea inimii... nu e biruit de nici un rzboi („,). Cci

ÎSSte o pavz care întoarce toate sgeile diavolului (Efes. 6, 1G). Cel care-J

re nu e atins de nici o lovitur în rzboi ", scrie Sfântul Vai yai înfiez " 5 f fiu-
-1
îi

lui lotui Gur de Aur spune

''"
diavolul fuge imoîdenumi de împunstura c ,,

ascuiii pocinei". Iar Sfântul loan Scraral îi face pe diavoli sE spun

-a

J fn singur vrjma avem. asupra cmin nu avem putere (,.«), iar aceasta este
.1 k defima pe rine însui în chip sincer înaintea lui Piniiiuveii Alunei s ne
1

socotii ca pe o pânz de phinjen"/ ^ Vedem c, pe lâng funcia ram-

iJuimare, pocina are i o funcie de aprare i prevenire. Âvva Pimen spune
11
câ„diie omul se va prihni pe sine, afla sprijin pretutindeni „Lacrimile .- ''

pzesc neîncetat cu Numele lui Dumnezeu pe cel ce le -a dobândii", scrie

Grigorie Palama, Triade, U, %

'

I I Sf. 17. Sf lomi Scninil, Sr.ftnt, V, 29. Sf. loan

i'.i.snin, Cam'itrbîri (iuhovrtîceiftf* IX, 16.
'
CC Rvngiie. Dejtprr rugcltm* 5.6. t

Cf. du pi k Iii. Sf. VarstmuFie, Scrisuri duhovnir^ti, 509.

alfabeticii, A v va Pimen, 162,
1

Apt/flegme* sei'îe
** Vezi
Apoftegme, Col. Etiopiana. 13, 25.
"'
Scrisori duhcri'mcttf ri, 46 1.
™ Dtsprt pocin, III, 4. Cf. II, L
Scara, XXU, 2S.
'"
Apttftr\iiif , merii alfabetici A^vii Pi meri. 95.

301
 Condiiile genemie alt1 tmduirii

111
i, adaug atunci când omul ajunge la neptimire,
Sfântul Varsanufie; el,
212
tot prin pocina rmâne neatins de patimi.

Se vede limpede ci pocina esteo lucrare cu adevrat trebuincioas omului.

pe toate treptele vieii sale duhovniceti. De aceea, Sfântul ban Scaraml spune:
„Nu vom fi învinuii, frailor, Ia ieirea sufletului, c n-am svârit minuni, nici c
n-am teoioghisit, nici c
vztori, dar vorn da negreit socoteal lui
n-am fost

Dumnezeu c 31
n-am plâns pentru pcatele noastre". * Iar Sfântul lsaac Sinii
laud pocina ca cea mai vrednica stare duhovniceasc a sufletului: „Cel c&-i
simte pcatele e mai bun decât cel ce scoal morii prin rugciunea, lui
Cel ce

suspin un ceas pentru sufletul su e mai bun decât cel ce folosete lumii întregi
prin gândirea lui. Cel ce s^a învrednicit s se vad pe sine e mai bun decât cel ce
1 114
s^a învrednicit s-i vad pe îngeri' .

4. Leacul rugciunii

a) Rolul rugciunii i efectele ei tmduitoare

Prin credin, omul îl recunoate pe I Irisos ca Dumnezeu i Stpân al su

i singurul tmduitor al patimilor sale. Prin pocin, se întoarce la El si,

:-;iindu-se ateapt de ia El iertarea lor; recunoscându-i

pentru greelile sale,
starea de boala, cu simirea vie si dureroas* neputinei l slbiciunii sale, se
apropie de Bl dorind din tot sufletul s nu se mat despart de El. Rugciunea
însoete i credina, i dina; prin ea omul cerc ajutorul lui Dumnezeu, ca s
primeasc' de la Bl tmduirea de pa[imi curirea de pcate; prin ea se h

deschide cu loat fiina sa harului dumnezeiesc i se unete cu EL

Prin rugciune omul se asaz iu faa lui Dumnezeu, vorbete cu El si
se

unete cu £1 Ea este, cum spune Sfântul Grigorie Palama, „legtura care

astfel de legtur se creeaz, desigur,
1
unete fpturile cu Creatorul lor"/ *

i prin primirea Sfintelor Taine i mai ales prin Botez, Mi ninge re i Euha-
r

ristie, care, prin plintatea harului, îi redau omului strlucirea

dintâi a chi-

pului lui Dumnezeu din el i restatomicesc asemnarea cu EL Dar aceasta se

face, aa cum spune Sfântul Marcu Ascetul, „în chip tai nîc", doar ca
poten-

ialitate. Cretinul urineaz s fac lucrtor harul primit, s sporeasc în

el $i

prin el. Iar pentru aceasta, rugciunea este absolut necesar, iar rolul ei, esen-
ial.""' Prin rugciune, omul intr în legtur personal cu Dumnezeu,
aflat în

: " AV.r/.wm ththmmîceti. 461.

** ltndsm> 48Z,

:I
* Cuvinte despre n&wmf
34*
it5
'f'ivi capete despre rugciuni i curii inimii, 1.
1Jh
Cf, Sf Grigoiie Simiinil. învtur despre linitire i mgm'iiine,

302
 CumlimiK xubU-ctive alt: laindturii i rtiiiimeu &t Hrisios

el prin harul Su.

pred lucrrii mântuitoare a harului i se face
se
bunavoK!.p mtru cunotina
de
împreun-lucrtor cu acesta la mântuire» i fn-
dumneze.rea n in Hmta prin Sfântul Duh.
Aprepuadu-w astfc] de Dumne-
zeu, inte sa este acum s sporeasc în apropierea de El, nu pentru c
Dum-
tie^u ar fi departe, ci pentru c omul
rmâne departe i în afara Celui care-i
N, culac Cabasda,
pricina
harul primii,
nu penm,
c „ M mai aproape de
nllt de E prhl

„N„i ne rugm [ui Dumnezeu, scrie

,

^
om

Sfântul Grigorie Palan,,

decât
fie ^w
însi
^
inimR
fc
S!1
^ _, fie din

£
„duce hi „oi, cci El este pretutindeni, c,
a-l

CMe "° adUCe " 1

pentru "a ne £$£
wK*Sk£fcF&*P * P enm Pe i
ne întoarce '
a la
Dl0n!B
V
„Dac,
."'
m.ru
,
Areopugit.il spune, cu
adevrat c Sfântn Treime este
este totul
cuvinte, ^jai
'« alte lucru'
preamt în .oate pru-"

|.m.toare pe care
Rugciunea se vdete
I le aducem (...), ajungem s ne slluim în Ea" '

astfel a pricinuitoare;, locuirii

fi
desvârite a harului

Dumnezeu

milosuvuc ca aceste
ite.
î5 i L-evars neîncetat ham]

t-1 coar. Rugciunea

cunotina, omul cere hm.1

asupra oamenilor, dar nu-I
P« om sad pnnieasca. Respectând libertatea omului. H|
este s în
prm ca £, î„ cllip
silite

s
t,.i Dumnezeu; i
Su

m
g^p^ ^^ ^r
îndat cerându-1, Duimie^u
asculta rugciincn. Aun tura Hristcs însui i Apostolii Si spun: „Cerei
e va da... oncme cern iu" tMt J vi

redjn ft ve, pnm," (Mt

. 7, 7-8). ..Toate cate v e g cere. n.g ,ndu v cu
21. 22), „Cerei i vi se vad... ca oricine
M.9-10) ..Daca vep cere ceva In Numele
•
Meu. Eu voi fece" fin 14 14) Orice
ia" cL j£
Mim, atem
de la El" fi |„ 3, 22,. Hristos ne
spune c \uiZ
^ ^J*.
han.] si daml
e,a prezx-n e ,n no,r
„Toate câte cere*, mgându-v. C rede t c'le-uri p mi s i

k ve av «a' (Mc
1, 24). Dac
omul nl) i . a însuil hi ,„ f
1

*"Sft « « H Wî P'-i" >#<*»• «Pre Cel care i 5 darnice

* Se J '

^** * nn
5i
""* *•'
SrfiJ 2^^ "
p, iJ1

* dVe!i>

Pentru ca s fie. ascultata, rugciunea trebuie filcur aa cum se cuviner

„cereg i nu pnm, tI
:
dac
'. aceasta se întâmpl ..pentru ca cerei
ru" (lac 4 1)
SfiS
mn ea
,
trebUie Sî Se fliC CU credint
< Mt ' " a). De'usemenea,

A^l Sfanml loan Castan spune prin ea se ajunge la adevrata c

ne, când, cunoscandu-, pcatul i
™ g ciu-
neputina, „sufletul nostru se druiete
în

Bespr* \hta n HriMvx. V] 98

jJJ-'TVtafcfevn, K30,
- Dexpfis Kumtnh- dwme&ieti \u \,?GX
6S0B. t H

ii £î" ^'
lsaElc SimJ m '"^ ferpm nei'mtif> 32,
'
(
'

Cf. Sfi iotui Gur de Aur. 'i'rtkmw Ui Psfilmuî4, 2.

303
 CortdiUk generale ate tmduirii

gemete i suspine Dumnezeu".

122
Evagrie scrie i el: „Simirea rugciunii
lui
strpungerea inimii, cu
este adunarea cugetului, împreunat cu evlavia, cu
nevzute hâra
durerea sufletului, cu mrturisirea grealelor, cu suspine
eâina,rugciunea nu este bine primii * Cci pentru a se apropia de

întâi cât de mult s-a deprtat de FJ;

Dumnezeu, omul trebuie sS îneleag mai
pentru a primi tmduirea de relele sale, trebuie sa cunoasc mulimea greelilor
ciasc pentru ele; pmtni a primi harul trebuie mai întâi sa simt
cu
sale si sa se
de credina i cina, alte condiii âk
durere cât nevoie are de el. în afara
trezvia(Vftgft ^vtia
rugciunii bine primite sunt: atenia,- privegherea
si

fierbinte
-" struifiâ,^ smerenia"' i îndeosebi curia immu * Se cuvine,
2*
Dumnezeu,
3
Cel care ne vrea
de asemenea, ca cererea sa fie dup voia lui
noastre.
binele i tie care sunt cu adevrat nevoile

Rugciunea, fiind prîcinuitoarea primirii depline a harului, este prin

snmiiate._
aceasta pricinmtoarea tmduirii omului i a întoarcerii sale întru
Prin ea omul I se adreseaz lui Krist.05-Docl.an1l sufletelor i al trupurilor

toata rutatea. Numai Dumne-

noastre pentru a primi de la FJ vindecarea de
- spune Sfântul VarsanuHe
zeu singur este ajutorul i sprijinitorul su. „tim
-
ca cei bolnavi au nevoie totdeauna de doctor
i de leacurile de la el ..,) De
proorocul strig, zicând: «Doamne, scpare Te-ai
fcut nou în
aceea i
neam i în neam» (Ps. S9, 1). Iar dac El este scparea
noastr, ne aducem s
tu, i te voi izbvi
aminte ca zice: «Cheam-Ma pe Mine în ziua necazului

"2 Crmvorfyiii duhmmli&tu IX. 1 I

~-1
n^prr totj£cim«, 43. Cf. Ori^en. ftespre ngddywi 33,
j:i
Sf Lctic irul, lijAs-iolt% IV.
Otmht ta l-actrr^ XXX, 3.
* a
Sf loan Gura de &w. Omilii hi Evrei, XXVII, 5;
5

Pmhwl*. 2 <>,<»
tmptxwâmvmeihr, V. 6; VU 7; Omilii Hi Ana. IV, 6: Tâkvire h
run^Kn^ 35 Aceasta antuiiine, ca
ia hi MtttrL XIX, 2, Sf. Isauc Siruî, bntffcr* <fftrj?r*

iiMTiLatoarelevortl^rLnunstsK^inatEÎijcoîiiuiatae. _

Pt 4 7 Sf. lonn GuriS de Aur, Gwtffti fis Facert* XXX. 5; omw# w

Cf Col 4 %
sîft
l

S^fin&W toW ftfjjwWvfl ano^ifor. VU 7; Omilii (o i'feseni, XXIV. i, Sf. Ikuic

irul, Cuvtettd&pre rwvo&l/cfc %$* lu . n ....

VII, C&mttl to Arta, IV. 6, (Htttttt
Cf Sf. loan Gur de Aur, tmtmeihr,
"
:v împotrivit 7;
Egiptean al,
h Mtiit'i. XXVII. 5; XXT1I, 4. Oiraifi fn Saptatntirto Mniv; Sf, Mucuri*
0mji#t' flwAtfwrfewf ri. (Col, ÎI), XXXI, 4 t 5.
--*-«. *. ,wja
« Cf Rom. 12, 12. Col. 4, 2, Sf. loan de Aur, Omilii kt Evreh XXVII. 5; fJpuifo
Gar
ia P*t&mil 7, 4: &**& ta Maieu
XXIII, 4. Sf. lomi
fe tifesem. XXIV, î; Tocate
Clinii, Camw'liiri diihfivmwti. IX. 4. .

'
Cf Sf Iran Gurii de Aur, Omilii hi Bvm. XXVII. S{
,
Psalmul $ 4; TU*um k *
/tr^rr Ai ftwAiB*/ P, S, Sf. UMfl irul. CuvinW despre nevamâ. 21,
po<<mi{«. IV. I_; /«/-
'
Cf Sf lonn Citirii tle Aur. f^f/AV Ar fiw«?j, XXVII, 5: l)e*prf>
cuta &
fraAnwl J. 3: tfwto" fa J 1* * 0*«*
ffi /£ ****** ^" fV
-
/( ; r" ftt,lt!i
'
U ! L ^" ' f
'
*

VUI, I. Ev agr ie. Ekutfftl d&qm mg&h&tt, 4.

»''
Cf. 1 In 5, 14.

304
 Ctmdiiifa subiective ah tmduirii i xtiniateti in Hlizim

212
i Mii va preamri» (Ps. 49, 16)", Sfântul loan Gur de Aur spune ca ,.in

timpul rugciunii îi artm Doctorului rnile, ca sa" ne tmduim", " i 2

îi

înva pe cei czui în boal din prici mi pcatului: „Nu cutai sprijin la

oameni, nu privii spre cei care v dau numai un ajutor trector; prsind
aceasta, alergai cu mintea La Doctorul sufletelor. Singurul care poate vS s
lecuiasc rnile inimii este Cel care a cunoate toate creat, toate fpturile si

faptele noastre. Ajunge s

strigam din adâncul inimii spre El i înaintea Lui
s vrsm lacrimile noastre 214 Iar Sfântul loan Se aram îl sftuiete pe cel
" ,

. I

ce se roag s ia drept pild de rugciune pe cea a .cel or bolnavi în faa doc- ,

torilor, când e sa li se taie, sau s li se ard vreo ran'V 2 "

Ca rspuns rugciunea sa, omul primete de la Hristos leacurile potrivit
la

strii sale i izbvirea de boal. De aceea nu este de mirare

s
Sfinii Prini c
deosebit de puternic i folositor. „Ru-
- (l
socotesc rugciunea ca un leac
gciunea este doctorie' scrie Sfântul loan Gura de Aur;* 37 i înc: „Rugciu-
1

ne îl este leacul mântuirii

,,
^ H
„este izbvirea noastr, doctoria sufletului i
10
leac perttru relele taT;- „puterea rugciunii (...) vindec bolile".* Sfântul
Isaac irul arat i el c
„rugciunea este... ajutor în ascuiul bolilor' 41 iar
1
."

Sf; intui loan Scrarul, personificând rugciunea, o face s spun: „Venii la

mine,., i eu voi da vindecare rnilor voastre

11
.-" -
1

Sfântul loan Gura de Aur

nemsurata putere a rugciunii: „Mare este puterea rugciu-
inN.l neîncetat
241
1kNimic nu este mai puternic decâl rugciunea fierbinte i curat,
nii !";

cci numai ea ne poate izbvi de rutile de acunr'r^ „s alergm Motdea-

mm ia Dumnezeu si Lui &&I cerem orice lucru, cci nimic nu este mai de fo-
los ca rugciunea; ea face cu putin cele ce par cu neputin, uoare cele

grele, i netede si u$or de strbtut cile presrate cu stavile 245 în timp ce

1
".

fr rugciune omul nu poate face nimic („Fr Mine nu putei face nimic 1
',

In 15, 5), prin ea toate îi sunt cu putin omului, cci prin ea îl cheam in
f

" Scrisori duhovniceti, 424.

4
Omilii ia Facere, XXX, 5.
'"'
Oe^pm pocin, IV, 4.
'W^w, XXVHJ.7.
Ih
Scrisori duh&vniesfti, 424. Sf. loan Scftrarttl. S&tra, XXVIII, 2. Sf.
Sf. VuTSJiniifie,
toLLn Gunl de Aur, Omilii kt /:"i rei, XXVII, Cateheze hriptiynmle. VII, 25. 5
"'"
Ttiiruhv te 7, Phmd
4.
& (hulii k Evrei XX vii, 5,
-""'
Cateheze baptismatei VU, 15.
Ui'qtotriva anomeilar, V, 7.
'""
Oifviritti tm>ain&
despra 2\,
s,z
Seoro,XXVm,2.
: ---
OmiUi la lijwtiL XXIV, 4.
Omilie împotriva celor care se folosesc în chip nedrept de ttcest cuvânt al
Apoxiotithtt etc. 1 2,
Omilii k Ana, IV, 5. A se ve4ea P de asemenea. Omilii ia Facere. XL1X, 3;
împotrivii tiiuww.itm\ VJf ; 7.

*05
 n
Condiii Ir generata al? tmduirii

ajutor pe „Cel ce poate s fiic, prin puterea cea lucrtoare în noi> cu mu li

mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi (Efes, 3 20), '
h

Pentru câ pcatul i patimile sunt forme de boal i rdcin a tuturor

bolilor, mai întâi de toate omul trebuie sa-t cear lui Dumnezeu iertarea
i curirea de ele. 3 " Qrigen scrie orice rugciune trebuie fcut „eu
1

c
cin, recunoscându-ne vinovai m faa lui Dumnezeu de propriile noas-
211
tre pcate i cerând, mai întâi, iertare pentru greelile din trecut". Vir- '

tutea tmduitoare a rugciunii se vdete deci. in primul nlnd, în izbvi-

rea din pacaL „Rugciunea, spune Sfanul Iu an Gur de Aur, este leac
24 '
1

împotriva otrvii pcatului, doctorie pentru greelile noastre", Iar în

alt parte arat; ^Zilnic ne rnim în tot felul; sa dm rnilor noastre lea-
cul potrivit pentru ele, care este rugciunea. Cci Dumnezeu. dacâ-L ru-
gm cu Iu are- amin re, din tot sufletul i cu ardoarea inimii, poate s ne
ierte pcatele i s ne curâcasc de ele'".
24 ''
Sfântul loan Scrarul spune i
ai "
eJ câ rugciunea este „leac tmduitor al unor mari greeli ". Iar Sfântul
NicoJae Cabasiia scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemm i
cu pura, i
lii dorina, i cu gândul! pentru a pune pe toate prfile prin care am greit

leacul cel mântuitor i vindector ', *' Cci aa ne înva Apostolul loan:
2 1

,, iertate v-au fost pcatele pentru Numele Lui" {I in 2, 12). în chip pro-
fund, rugciunea îl tmduiete pe om de patimile sale, care sunt penii
e| adevrate bo]j N
|e dezrdcineaz
nimicete cu to- din Ti in a sa i le

tul,"^ în timp ce pcatele sunt greeli de moment, patimile arat 3 struina

în pcat, i de aceea, pentru tmduirea lor este nevoie de o rugciune f

neîncetat. „tim c a chem ei neîncetat Numele lui Dumnezeu

1
e un te ac

care nimicete nu numai toate patimile, ci însi lucrarea lor scrie Sfan- ',

ii Varsanufie,*
I
3 artând c
felul în care se face acest lucru mimul al r-
mâne de neîneles pentru om: „Precum impune doctorul lencul, sau pune
un plasture pe ran. i pii» aceasta lucreaz tie bolnavul cum, a ti fr s
i Numele lui Dumnezeu chemat de noî înltur, tim noi cum, fr s
toate patimile
1
'/ li*

w Cf. Evagrie, Cuvânt dxsppa rngot-urne. Sil,

7
Dt-\ytr mgâcfrnt, XXXIII
***
Omilii ia SvtVf, XXVII; 5.
-' Vf
< foii iii io Sptmâna \fttn? 5. r

Despre patere u pe cure o are rug tic iu nea de ui cLiri. pe om de

2i "
Scttfth XXVTTl, 2,
pcatele salt, m se vedea înc: Sf. loan Gurii de Aur. Cateheze bapt&male, Vlt, 25;
Despre pocina, Jiî. 4. Sf. Maxim M&rturi sitarul, Cuvânt axceiic, 41,.
'

Drsprr viaa în Hnxtw, VI. JOI.

'

*" Cf. Evagrie, Cuvânt despre fug&tiUm*, S3. Sf loan Gura de Aur, împotriva anamei-
lor. VII, 7. Sf. Isiiac. irul, Cuvinte duspre nevoi 14. Sf. Totifl Cfiii^ Convoduri n,
duhovniceti^ X, 10.
" Scrisori tluhovniceti. 424.
"
Ihidem.

306
 -
CWifiife.mbiectiw! ale tmduirii i *$)**» * Hrisws

JS^Hl T
cele m., întunecate. RjIgâoBtttti are
"»
"'' aC Care CL,1
Pâ"S în tainiele sa l e
puterea de a stinge pcatele i pati .
1t3 sufletui
'
"" j

mite cele m « ascunse

vede ln ascuns" (Mt,
, netiute pentru ea cere ajutorul Celui care c
6, 18), Care „cearc inimile i rrunchi,"
<P S 7 g,
.Care «m.n«rf cele ascunse ale
nulor
, întunericului i vdete stVm.rile 'i„
.'

Cor 4. 5) t Care «re puterea de nimici

I
a platul si de a pierde
cu («ui pnumi te. De aceea, elinul, pe
.
care pâJu] II împiedica
ada s
adâncurile cele ascunse", unde S-a U
cuibrit patimi de care nici nu
«ta. trebme s
se ciasc i de aceste paturi netiute
i s-L roage ne
Duna.», ii.] izbveasc de ele. Sfântul Vnrsanufîe
s
MfBUMi noaptea fiu curaii de patimile mele, artate
!ate îrtRg
(&H cu paumJe. rugciunea pune pe
i ascunse"
fug pe cei cam sunt pricinuitorii lor,
ce, care mlburfl sufletul i-l rnesc de m 0ilrte: °«
p£ diavol i duhunle cet mie
nsipmd nenorocitele urmri
..rugciunea
ale lucrrii lor fe ^
ilcea , t pnvina, \ Z^,
lui lisus" are o mare putere.""

Roadele tmduitoare ale rugciunii

sunt numeroase; în primul rând
WL s„„ l ,e de minte (voC).

h vitita,"'-
Prin rugciune, mintea pe care
cut-o graojue ,, ca i moarta, se
cci
trezete,^'» «devine printcniP'
„în rugciune st viate «Î". MJ
di " înstri],area
ele
I,
ne

& «» era inut de

K
p£Lj

iJî!
teprezentntor t"
SE?." duzom, pentru . se regsi pe sine,-
lume, sensibil fi a
ajungând la lucrat
rag .„rugciunea

W
l-u,.i se
.,
face mintea s-i împlineasc propria lucra

^WSSSTS nf cumta
bumi t mai
rea cea rruu T-
1UC ea
a ei \
267
^ ******* » »"reb n
Lucind potrivit firii safe, nii.i.™
ta» (.mag., ,au gând) sMn â
îndeprteaz
de rugciune, fe
i leapd
co™^ în
3^
orice reprezen-

_
Sf, IouGiutf de Aur, Cateheze bapHsmaUt VII, 2,1
t
i 'rajo rr *&foj ivi r -eti
.'

55 r

p£ mT **""* *"* xxv

Cf. Origen, Dfyprc rugciuni, 12
'"' 59 6! Sf l0W
- ' - '
°"* <ir Al "- ''"" r "™« «"»
ft0
^

1») Pv
2'' i?° rfe '"'"'"' " fe *' rf '
" * ****** Ximdiap,,/.
ft
' 29,
^ Evsigiie. Capett gnostice, IV fii

"^^^««frSSWBr» T
"'
Cto&tf desprt ntRâcmtte, 83.
*

ihidem» S4.

307
 < 'fH}4i{/il? generate aie idîtwduiiit

putere de cugetare i de înelege re,

2 ™ i regsete, cum arat Evagrie, „întrea-
1 2*9
ga trie ", „sntatea deplin'",
Starea deczut a omului face ca mintea omului s fie „întotdeauna mobil l
chiar foarte mobil (...); ea nu poate sta niciodat în repaus, alearg prin
ei...
1 ;;
propria ei mobilitate i zboar în toate direciile- V având a suferi micarea
neîncetat a gândurilor care o agit, o tulbur i o tac s cutreiere i s3 rtceasc
fr rost; rugciunea îns scoate mintea ,^din rtcirea i robia ei obinuit' \ o
m
:7
adun ,Jn ea însi, prin întoarcerea din împratierea ei obinuit' dântiu-i
!

''
2 1
trie i stabilitate. Statornicia minii este un rod al sinergie] realizate in

rugciune între strdania omului si hanii dumnezeiesc, singurul care-1 poate face
pe om în stare s-i domine neastâmprul minii. este aa, vedem din cele ce C
înva Sfântul Joan Scârarul: „E proprie minii nestatornicia, dac a propriu lui
Dumnezeu s-o De ai dobândit nevoi na neîntrerupta, va veni în
poat statornici.

(ine Cel ce. închizând între rmuri marea minii, spune In rugciune: Vino îi

pân aici, i sî nu treci de aici (Iov 38, Nu poare fi legat duhul. Par unde e 1 1 .).

1 274
Ziditorul duhului, toate se supun Lui '.

Eliberat de tot acesi zbucium, mintea omului ajunge sa" cunoasc linitea '- i
pacea i, atunci când se unete cu inima, druiete aceast pice întregului s uf lei i
chiar trupului. Nu este vorba nicidecum de linitea cea dup trup, însoiii de
slav deart i trufie, care se ivete atunci când, în chip viclean, diavolii
înceteaz de a mai lupta nenorocitul suflet care le împlinete toate voile/™ ci de
pacea ca dar al Sfântului Duh. însoit de smerenie i deplin/ 77 cin
Rugciunea duce la pacea i linitea sufletului prin puterea pe care o are,
pe de o parte, de a risipi frica, i îndeosebi forma ei cea mai perfid, nelini-
tea - angoasa -, care :
din pricina caracterului ei nemotivat, nu pv\iU: fi com-
btut direct, la modul antiretic, adic opunandu-i argumente logice. Legaii
ce] mai adesea de lucrarea diavolilor, aceasta poate fi biruit numai prin
rugciune. „i M cheam
pe Mine în ziua necazului (în textul francez:
mg&isse, n. trad.) i te voi izbvi i Ma vei preaslvi" (Ps. 49, 16). Numai
puterea lui Dumnezeu chemat în rugciune îl poate tmdui pe om de aceast
boal înfricotoare, care ptrunde în roate ungherele sufletului i-i arac
chiar i lsindu-1 pe om prad propriului chin i cu totul neputincios,
trupul,
nelinitea (angoasa) fiind pricina celei mai mari neputine i slhicjuni. De

ÎSB
Cf. Sf. tona C tis hui,
Ctmvr/rhiri dtihvvmceii, XXIV, 6.
m TtYHoUff rfacric, 65. A doua traducere (pentru feppwcaO este propus de I Hmiaherr
în comentariu! su 111 Tratatul despre rugciune al tar Evagrie. p, 96.
210
Sf.loan Ca&iaru Convorbiri duhovniceti, Prima convorbire cu ptirinlde Serenas, 4.
în
Ce/e 100 da topttc ute fui CoUît i /ijn/fr Xrmthopot, 19.
"-
Md«m< 24. Cf. 25.
^ Cf, Eivagric, Trrtffifuf pixtrtic, 15. Sf. IcanCasuin, Convorbiri dulwvnirefi X, 14.
m Scara. XXVHI,
;,

16, 17. 18.

"s
Cf, Evagrie, Cuvânt dexprr nigâciime-i 69.
H
Cf, ibkkm, 41', l'ratatui pmnic, 57.
277
Cf. idem, Imunul pm&ite, 57-

308
 Cmidiiiie ntkiectivf ate îâmâtiuirii
fi xtlitâittivti fa fliixtas

aceea, SfSntul loan Scararul, urmând Psalmicului, spune: „Lovete-i pe vrj-

mai Numele lui Hsus. cci nu e în cer i pe pmânt arma mai tare.
cu
Izbvit
& boal, preamrete pe Cel ce te-a izbvit",™
Rugciunea nu numai c
oprete viforul gânduri lor, ci i mulimea for o
stinge, cci prin luarea- am in te ea strânge
roate cugetele într-unui singur, cu-
getarea Ia Dumnezeu, care ajunge singurul
tel al tuturor puterilor sufletului
Duhul omului nu mai este Frâmiai în nenumratele
i feluritele gânduri pe
cate Ie nate rtcirea sa fe lumea sensibil: iar sufletul nu
mai este târât în
Eoate prile de puterile sale, care
lucreaz B&Sârc pe temeiuri deosebite unele
de altele i in scopuri lipsite de îneles
i rânduial Plin rugciune se ajunge
la unificarea în
întregime a minii™ i a sufletului,^
cum spune Dup
Sfântul Macane Egipteanul, sufletul, pe care
pcatul ÎJ fcuse asemenea unei
case ruinate, revine la frumuseea,
rânduiala i buncuviinta sa dintâi, 1 * 1

Atunci când mintea sa unit cu inima, puterile

sufletuM luând parte cu
matele la mgciune, nu mai rtcesc în lumea sensibila
si nu mai lucreaz
contrar fini, ct se întorc i
îndreapt spre Dumnezeu, i astfel Îi regsesc
se
|i ele lucrarea proprie, pentru
care i-au i fost date omului de Creatorul
la aceasta folosire a lor potrivit firii
su
tatea pierdut.
si menirii lor, ele îi redobândesc
sn-
Astfel cum arat
Evagrie, rugciunea „vindec partea ptima
H sufletu-
m adic, pe de o parte, puterea poftitoare,
-
care înceteaz de a mai râvni
lucrurile dm lume, pentru u-L dori
numai pe Dumnezeu, i pe cea agresiva
care nu se mai Iuete împotriva aproapelui
si pentru a dobândi lucrurile lu-
mii pe care le poftete,
pornete ci se contra diavolilor i gândurilor fie ele
cugete alerutii, fie gândurj simple, dar care caut s fure mintea de la
rugciune i s-l întoarc pe om de la Dumnezeu.
Rugciunea, care, pentru a fi curata, alung orice
reprezentare de orice
natura ar U ea i mai înti de Loate orice imagine, Îl scoate pe
om de sub
pamreî-i Uranic
S-
a imagi naiei, tmduîndu-l de toate
manifestrile ei
palo logice.
Rugciunea, de asemenea, tmduiete memoria, în starea deczut a omului
ea este aducere -aminte de lume i, prin
aceasta, uitare a lui Dumnezeu i de
aceea cu totul bolnava i molipsind
i celelalte puteri ale sufletului pe care le
iibate de
calea duhovniceasc. Or, cum spune Sfanul
la
Isihie Sinailu], M rul uit-
ri] i cele ce izvorsc din
ea le vindec sigur piua minii si chemarea
neîncetat a
Domnului nostru lisus Hristos H1 ajunge memoria
"
.
Aa
se schimbe cu totul i s
sa devin, in mgciune, uitare a
lumii i încetare a risipirii cugetelor si
adu-

"* Stm. XX. 1

m

i hulit duhwmceti (Col. II). XXXHÎ, 3.

_
Tmt&tu! prarik\ 49. Cf. 79.
" Qtvân desuv trf?vi4, M.

309
 Cvruiifirfe vrm-ndfi ft(fi ttîtmWuilii

cere-aminte de Dumnezeu fttvffitj %es&f*^ regsi ndu-i, în aceast fireasc

folosire a ei t
s3itaLea. Cci memoria din fire este simplii i numai pcatul, aa
cum am vzut, a împrtiat-o i a sfartecat~c în multe i felurite amintiri; în

smerenia rugciunii ea îi regsete fireasca imitai £ dintâi. Sfanul Grigorie

SinaîtuJ scrie aa: „Tmduirea amintirii este întoarcerea de la amintirea rea, ns-
ctoare de gânduri strictoare, la starea ei simpl de la început (...) Amintirea o
tiimduiele... poirasnirea slaniilotiie ii lui Dumnezeu, întrit prin rugciune"."
Prin aceasta lucrare, care este Intru totul potrivita naturii sale,, memoria contribuie
la tmduirea întregului suflet, prin ea toate celelalte puteri aJe sufletului ;iflân-
du-se în prezenta lui Dumnezeu, T ,E propriu brbatului iubitor de virtute sa in
purureapmântul inimii în foeul pomenirii lui Dumnezeu, ca aa curatindu-se h

rul puin câte puin suh dogoarea bunei ponieniri sufletul se întoarc cu 1
s
desvârire la strlucirea sa fireasca, spre i mai mult slav".'-"' La captul
acestui drum, afirmaia rugciunea curat îi unea Le pe om cu
lui Evagrie c
Dumnezeu se întâlnete cu cea a Sfanului Isaac irul, care spune unirea du-
^
c ,,

hovniceasca este amintirea nepecetluil care arde în inim cu un dor înfocat"

Nici li Lipul nu rmâne lipsit de efectul tmduitor al rugciunii, cci i el
participa Ia ea, armonizându-se cu sufletul, dându-i din puterile sale, ps-
trând o atitudine cuvenit, folosfndu-i facultile propru ca înlesneasc s
rugciunea i chiar mgndu-se el însui dupu msura i potrivit, naturii sale
specifice/** îndeosebi prin metanii,'^ „Când ne rugm, ridicm capul, întin-
dem mâinile la cer i ne sculm în picioare, trupul însoind râvna duhnim
nostru", scrie Clement Alexandrinul. Rugciunea ajut în acest fel la îm-
plinirea sfatului Apostolului: îndemn deci frailor, pentru îndurrile lui t1 V
Dumnezeu, s înfiai trupurile voastre ca pe o jertf vie, sfânt, bine pl-
1

cut Eui Dumnezeu, ca închinarea voastr cea duhovniceasca"' (Rom. 12. 1).
Ea este astfel una dintre „lucrurile comune ale sufletului i trupului care nu
iiuluiesc duhul de trup. ci ridic trupu] aproape de vrednicia duhului i-l în-
diiplec '\ pe el R- tind în sus","' iftd&OSebi in ,.rueciiiiir:i Ini I^ils", in
1

care trupul i în special centrul su, inima, joac un rol fundamental. Dorirea
lk-rbinte a lui Dumnezeu, vdit deplin în aceast rugciune „curuete toate 1

2 2 ''

puterile sufletului i ale trupu lui". Prin curirea sufletului si îndeosebi a

:M regsesc
Ace^iîil expresie este frecvent Folosit de Sfinii P&riiii ?! se coii&tiLnr in

Filocalie, pentru b desemna rugciunea î îndeosebi „Rugciunea lui lisus".

m Cttvintn 6 ftiufit^,-., 1 .

^ Cuvânt asceitr fa tfM capttti 97. Cf, tf? 100.

'''
Ctwmtedespfft&y&iftdi I

m A se vedei, tle pildn, Sf. Icuri Scalarul. Sram, XV.

"'
H ''
prostern firi care însoesc anumite formule de rugciune, rostite cu
Mi'i.ininli' fiiint

voce ture sau în gtJid. Sunt iiieLtiiiii mici, care consuni în aplecarea capului $i ti trun-
chiului si atingerea pmântului cu vfnini [Inelelor, i metanii mari, care itmt prnster-
nari a\& tntre.pului trup, mâinile si fruntea atingAnel pamiinml
^SttVMttt* VII. 40, I.
11
Sf. Grigorie Palamti, Triade, II, 2, 12,
Vf
'lhhU>m, III, 3. 12.

310
 C&vUUk tubiecUv* atr îimiâduitis i sâmitaiett în ttrivtm

Imuni sale ptimitoare, se cura i trupul, care nu mai este micat .de
patimile trupeti i materiale
1

cci
partea ptimitoare, astfel curit întor-
',

când spre sine trupul, II atrage de la plcerea pentru cele mie":™ „când inl-
untmj sufletului, prin mgcdui».^
este nimicit asaltul ruEui, atunci la parte
jyupul Ia sfinenie, dobândind puterea de a pune
capt pornirilor pfctoa-
; m aceasta umLjl P 0î>te Pnmi în întreaga lui ruptur harul
'
dumneze-
mi
„Harul Duhului, trecând prin mijlocirea sufletului
acestuia sa ptimeasc (s experieze) cele
la [rup. îi i d
dumnezeieti.. în chip fericit îm-
preuii, cu sufletul",** Astfel, trupul
se împrtete nemijlocit de rânduiala,
Unificarea i pacea pe care rugciunea k- aduce
în suflet. Rugciunea face ca
diferitele facultflj ale trupului sa lucreze
în vederea aEinerii unui unic ai ace-
\W tel: Dumnezeu. Ha unific astfel trupul, dar îl i reunete cu sufletul; da-
tont ei, omul îi regsete unitatea armonioas a
constituiei ale psiho-so-
nun ia' fireti, ubolindu-se starea de
separare dintre suflet trup. i caracteris-
czute. In rugciune, trupul înceteaz de a mai
tica firii
fi robiî de lumea sen-
sibila. „Se reîntoarce ctre sine",
cum spune Sfântul Grigorie l\ihma; altfel
spus, nu mai este înstrinat i bolnav,
nu mai lucreaz împotriva firii si-i
regsete adevrata fire i sntatea spiritual, foiosindu-î puteriie si faeul-
mte plcea lui Dumnezeu, potrivit adevratei lor meniri fireti,
pentru a-l
într-adevr, rugciunea implic, prin
concentrarea care se cere în timpuj ci
1
„paza simurilor prin care eîe sunt abtute de la lucrarea lor
',
dup pofta tm
puliu. De asemenea, loate celelalte
mdulare ale trupului sunt vindecate prin
rugciune, Trecând de la o activitate care
nu ine seama de Dumnezeu la o
lucrare potrivit voinei Lui, Ea face ca
limba sa rosteasc cuvinte adresate lui
Dumnezeu, s
vorbeasc despre El i întru El, cu pace, blândee,
curai i în-
elepciune; urechile le face s
asculte „învturile dumnezeieti nu numai
ca
l e aud pe de, ci, dup cuvântul iui David, ca
s-i aminteasc de porunci-
k lut Dumnezeu, spre a le împlini pe ele 11 <p s 102, IS),- J7
Datorit ei mâi- .

'
nile l picioarele noastre slujesc voii
du ne zeieti",-^ m
Din loate acestea vedem' ca rugciunea îl face
pe om liber cu adevrat îl
icoate din mrginirea înrobitoare a eului su ptima pentru
a-l deschide
minutului dumnezeiesc. Tmduiudu-l pe
om de pcat i de rugciu-
nea jl scoate din robia
cuvântul Apostolului,
lor^ M
izbvete de nenorocitele lor urmri. Dupii
patimi,

omul este izbvit „din robia stricciunii" (Rom

fi 21)
Rugciunea îl scoate pe om din înstrinarea pcatului; nu mai este
mânase
puteri rele i strine, nu mai este supus legii pcatutui
care locuiete în el

"
ftfcfan.II, 2, 12,
J.Idem, Omilii, 12, PG 150, 153C
* tbm,Trvuk.m<X 12-
m ?hidem, 11,2, 12,
2W
Ibtdem, Z, 20.
m ibidcm
L^i.t™. x7v,t 2:
d l0HB Gttra
* Aur - "*•** '« 'iw' 6""'
"* Sf l ™
311
 Condiiile gemurile ale lâitwduiriî

(Cf. Rom. 7, 17, 20, 23) h îi regsete în Dumnezeu adevrata sa fiin &i

ajunge astfel svâreasc s el însui binele pe care-lvoiete Simpla redo-

bândire i Urii sale autentice îi ced libertatea, cci aceasta c un st, aa cum
spune Sfântul Grigorie de Nys&i^ în identitatea cu propria fire i în con-
formitatea cu ea,
3au
Rugciunea îl face pe om liber i pentru faptul ii în- c
dreapt dorina i voina ctre Dumnezeu, elul lor firesc, iar libertatea este,
dup cum arat Sfântul Di adori al Fot cec i, .voina sufletului raional, care e i ,

s
se mite spre ceea ce vrea V
m 1
gata în sffirît, rugciunea îl elibereaz pe
om pentru c
acesta primete prin ea lumina Duhului, care, lumi nandu- min- i

tea, îi ferete nu numai de greeli, q\A i .scoate din amgire, din lumea

fantasmatic creat de forma de cunoatere delirant ]a care 1-au dus pcatul

i patimile; schimb puterea de a cunoate - în chipul cel
omul primete în
mai înalt i profund cu putin - adevrul care-l face liber fin 8, 31). Pentru
c în rugciune omul ajunge s cunoasc adevratul Bine i alerge spre EI s
fr sa mai stea pe gânduri, libertatea pe care o primete prin ea nu este
libertatea nedepHn a celui
urma unei îndelungate chibzuine, ci
care alege în
cea cu totul desvârit, care se îndreapt pe dat spre Cel cu totul Bun. 303
Unit cu Dumnezeu prin rugciune, îm prta indu- se de slava Sa, omul ajunge
1
la „libertatea mririi fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8, l), adic se face prta '

prin har al libertii lui Dumnezeu.

Se cuvine s
artm c, pe lâng darul tmduirii, rugciunea ane i darul
de a-1 feri pe om de boala pcatului. „Rugciunea, spune Sfântul Ioan Gui
de Aur, este pzitoarea sntii".^ „Rugciunea este un mare bine, de mu li
304
folos pentru mântuire, cci ea pzete sufletele noastre", mai arat el.

Sfinii Prini o numesc adesea armur, 301 pavz/ 00 adpost i liman,

1 " zid
l,lh
de ;i|ui:trr ,Tum putemfc CSe Niiinok- Domnului: cri tlrrpl |:i v\ ji ;i]|;i
1

scpaîea î este la adpost' (Pilde 18, 10).

Puterea sa de ferire se vdete în dou feluri: „Rugciunea pe cele bune le

pstreaz netirbite i îndeprteaz pe data rejele" spune Sfântul loan Gur

de Aur.**
în general, rugciunea îl întrete pe om; din ea izvorte deplintatea pu-
terilor sale. „Puterea celui ce se linitete st în bogia rugciunii", scrie

v,n>
Cf. Dialogul despre xupet i înviere, S5.
1

Cuvânt ascetic hi 100 de capele, 5,

-
$f. loan DiimiLvchin. îhwmtfica. U\ 22; III. 14.
11
împotriva tu lomeilar. Vil, 7.
-Ky>
Omilii la Epistola ctftre Fftttwn, 111, 2.
:
'
Idem, Omilii la Fapte. V. 2,
- m Sf. teo&c Silul. Ctnvnte despre itevoin, 2L
17
iblttem Sf. lonn Gut
de Aur, Omilii la Facere. XXX, 5.
IH
St', lotin Guiil Aur. Cateheza ijfttthtrurle. VIL 25.
ele
K|M
ItfipQlrivtf wtomeilnr, VII, 7.

312
 5
Coiuim? whiective ate trmUdrii si
M^ TlI Hrhtos

nostru P ( 22 *>' s P Llle Domnul

& nE
Iis,] S Hrislos Puterii ,-i ,
i
- '

^ilil în
En Tutor
ajuior ^1Z,
pe LUimnezeu, ?Î5 °U
Tî * infe i «»- L
s cad vreodat nr-rf d™
fie

în
1 '
îî2

JS^™ ^^W M de fapt, lupta

Impotffo» dipolilor care te

di puterea irJlilV £™ ,
hmr
f~T
m pentru a cond " ce "Mite duse

Vl le f,e e 'e cat de ascunse, i

«etodu-l cu totul
tttt»
dintre
inimii
vrjmaii
ILSS^r
criS^
ncDuTind™
^7
r.lT
c^
P
f™
" eC, " ,llt
',

'
lto
u
»"™ezeu î„tr
iui

**#>*>i* de «ici l.nu]

L1

de diavoli Ea ™ ferls f™ 6 de nebLnie

f 'T'»""* P rici » uite
nemijlocit

B< - suflet,
t£!lSSlS^S*
lî
W* ** »
** ° m S bpede cu *WW de ]„™'» Se
«J&STm
Cci, S"cum
tncetu[
,ra

dup vL towduTSS 8 ™'

sine mstîi. ae
de
m asii urzit Sfântul fora*-«t - ' si
51

^ voingândurilor °™™"
ei
i
""'
este
es *>
deopota* cu cel ce a murit lum -iî ! «- - f,*** îlltru totul

II.
Scara XXVII, 54

Omtftt Aj Apa, fv, 5.

| J
*ji™ ??£"* Tmattd-pmaiie^ 49, 73. S9
v-J. tindem, 49.
'*.?cfl™, xvm, 4
;;
£ aJÎS, nSI* XT S^ Y
? V°T
s ™"- *** **• *#»

B Gu, te Auj O**»

Z% 2
H. loiin J
[

l
to ta«* XUX. 3 ^

l-i.de Ga^tt, Scrisuri duhovnicii 14* W n^ i k

313
 Condiii h. generale olt* tmduirii

cu Dumnezeu, se îmbrac în omul nou. Prin lucrarea care-i este proprie, adi-
3Î1
c& „vorbirea cu Dumnezeu '\ rugciunea ne duce „la unirea în chip tainic
cu Dumnezeu", " cunoscând din nou starea, de apropiere i familiaritate cu
1

El " pe care o avea Adam în Rai. Ea este „unirea omului i a Iui Dumnezeu ?¥
3 1

i pentru c este pricinuitoarea tuturor virtuilor. 315

îndeosebi prin virtutea iubirii
- pe care, mai mult decât oricare alt lucrare duhovniceasc, art daiul s-o tre-
1
zeasc 31 i s-o sporeasc
" 7
''
- îl Leag ea pe om de Dumnezeu. „Rugciunea
<sv face pentru ca sa dobândim dragostea de Dumnezeu, Cci în ea aflm

pricinile ca s
iubim pe Dumnezeu", serie Sfanul Isaac irul,'"*' „Dragostea
este rodul spune el în alii parte
rugciunii', Iar Sfântul Maxim
Mrturisitorul arat legtura strânsa dintre dragoste i rugciunea curai
1

fi:

„Cel ce iubete cu adevrat pe Dumnezeu, acela se si roag cu toiul

neîmprâtiat. i cel ce se roag cu totul neîmpifistiaU acela si iubete pe
Dumnezeu cu ade vârât", 530
într-un cuvânt, atunci când „rugciunea intr într-un suflet toate virtuile ,

intr împreun cu ea"." Iar omul îi redobândete astfel sntatea tuturor

puterilor sufleteti i a întregii sale fiine, bu curând u-su de „mulimea nesfâr-
'
it a bunurilor" pe care le pri inui este rugciunea, 11
331 1

Pentru caprin „rugciune^ Doctorul sufletelor cu râete mintea sufle- ',

tul i crupul omului, priu ea se ajunge la cunoaterea duhovniceasc, Tâma-

duindu-1 de patimi, Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul
care-l împiedica s@ cunoasc aa cum se cuvine toate cele ce sunt si -l fcea
ji rtceasc, amagindu-l prin tot felul de închipuiri i nluciri, lipsindu-i de
cunoaterea singurului lucru de trebuin pentru el. Curit de patimi, omul

"''
Edte definiia pe ctue i-o di Evg&fc în Cuvânt depr* FUgâcime* 1, Termenul
folosit de eJ, 6u.LA.la, se pocite traduce j prin: CoVi&râJe^ prietenhi de fiecare n i
intimii, legnEurii .i epfVOrbirea fumilim';!, fainii iul'itLilc-iL, O definiie iLe-illâîicU)tliftf e£fe
dfttâ i îOrUi Gura de Aur. Omilii ta FacerV % XXX, 5. A se vcdcH, tir asemenea,
de Sf.
Sf, Isi'iac Sii'uS, Cuvinte despre newiftâ, 35.
Sf, Grigorie PaJumu, Despre rugciuni, PO 150; 1
1,21
I7B. I

,J
Cf. Evugrie, Cuvânt despic rugciune* 77,
-'

Sf. loun Scuimul, Scara, XXVU1, L

'

*
5f. Grl^one de Kyaau o numete „vfuf ai virtuiloi; cad plin ca cerem i celelalte vinuri

de Iu Dumnezeu" [Despre tftrwhuala ceadupd Dwttnezpu i desprp iwaiiifn cea tttlvvftmtri.

PG 46 30 ID), iar Sfântul lom Seranil, ^pârteasS * virtuilor (Scafa XXVIII. 1).
h
f
'

Cf, Sf, Maxim Mrturisitorul, Capete despre dmgaste, l r 11. Sf. Teolipt al Fi Iadei *
fiel. Cuvânt despre lucrarea cea axtun.i în Hristtw..., V Cele fdO de t.ape.te ale lui
Calini fi Ignatie Xtmtk&pot, 51, 5S,
Cf, Sf lofin Gur de Aur, Tâlcuire la Psalmul'4\ 2.
^ Cuvinte despre newitif, 35.
'''
Capete despre ttnitttstr, II. I.
n:
Sf. loari Gurii de Aur. citat în Ceh* !W de capete ate lui Caljst jti igrtatie XafJitwfwl. 29
* M Sf. Ipitfi Gurii de A ar. Cateheze bapti&mte, Vil. 25. Cf. CuvâHi împotriva mumiei
ior. V. 7.
n
Evagric, Capete dexpie dKowbire-a patimilor i €i ftlrtthtrilor.

314
 Condiiile subiective ate tmduirii i «fc&B*« g ! MxîffS

«îfflS f"f "îl',

8*8' de tOMe s fie cunoHSc P e sin <= m^i a» cum este

l3lJ " mcd '-° i,ratil u

rw
&"." ?
area '
l «WBiwuiMM. Cci cuvânttorii de
5Qeot P= **«*
<**«*« caugtaiM", scrie el în ali p^ ™ £
f-°
«gtoune, luminat dciSfflntal Duh, omul devine contient de cele SdLi
e ascunse el afla totodat
, mijlocul prin care se poate lecui
si
de ele A<sa
«un sufletul, lucrând prin trup, 5imte w&folarate
bolnaveTa^
baw proprie (prin mgacu.nej, înva sa.i cunoascâ mila "™ n

«.». impotrivcsc, descoperii porunca în

bifel omul poate mamta
stare tf o vindece"
spre vindecarea deplina a
sufletului
pSpXr H*
Z S"
su dând
Xn'
prin cefc

se

i.NLi sale fin, se vede m realitatea sa spirituala de chip uum

Dumiav™ "'
n,
aici, mgciunea se vjdete
al lui »eixu. Ue
a fi cheia edevitatei
!U ,ev:,r',,e, ^,nr,.,lL <™™ten a semenilor i a tuturor
celor ce sunt în I,,™ Ta
Mura _;,..,„ cunotina de ane se afin plintatea
data cu cunoaterea de sine,
cunotine, Mm**.™
ua cum vom vedea mai deoarte în n,^

ty AfettjJo 4» rugciune ixiha.it

fena da, privete lndeQ5ebl | mul ptesus ^ Qnc& ^j^ g fUus

„

a m '""'"-""" M1
&^5SS*S
'

i Cuvânt despre trezie

""y'" ,ml"""

virtute 61
-
6; V "' ' m IV* $U
'".Wi. XXVIII,
m Jbidmu 1&. I

| IM

Ci Sf.laaacStnrt, Cuvine fhspre ne\>mniâ 17

,
f Sf. Isihie SirmihiJ. f r/v^ ^^ ^^ ^ , v ^^ fi ,

WWWHC*^ Lnrtea [, .Sf. roao Gur [Ie Aur Omi/ii

XXV, 4, n te Muici.

St IsaE.c Si]iil h Cuvine desuiv nevmni. \b

'

/Wdem, 32.

315
 < 'undiii}*: generale ale tmduirii

(Irpoxt £b%fl), care ocup

un loc cu totul special în spiritualitatea ortodox,
fiind considerat forma cea mai desvârit de rugciune, care adun în ea
virtui ie tuturor celorlalte. Ei se numele de rugciune (nQoozvxA) în
3 d
sensul strict al cuvântului de ctre Sfinii Prini, fiind pusa mai presus de
345
orice alt form de rugciune, în specia] de psalm odiere.
Aceasta rugciune desvârit este legar esenial de contemplare si de
aceea, în încheierea Lucrrii noastre de fa, vom reveni asupra ei, artând câ
3*
este „lucrare mai mare decât toata". Rugciunea aceasta» socotita culmea fi

vieii duhovniceti, este totodat i temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele
principate prin care omul, prin harul lui Dumnezeu, se curete de pcatele
sale, se vindec de patimi si dobândete mulimea virtuilor. Eu este + cum
spun Sfinii Caii st i Ignatie XunthopoL, începutul a toat lucrarea de Dum- .,

nezeu iubitoare i de Dumnezeu iubita". De aceea, nu numai suntem în- ^ c

dreptii sa vorbim despre ea în aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar
necesar.
Aceast rugciune îi are originea într-o veche practic de la începuturile
hjM
monahismului (unii Sfini Prini îi atribuie chiar o origine apostolic),
constând în rostirea neîncetata în gând™* a unei formule scurte™ de rugciu-
ne, care h
dat fiind scurtimea ei, înlesnete rostirea necurmat ti rugciunii i
reculegerea, necesar pentru ca rugciunea s fie curat.
în cadrul acestei practici au fost folosite diferite formule de rugciune
scurt,
3 - 1

îns una dintre ele s-a impus începând din secolele V-VU -" ajun-
F

''

Cf. Evugric* Cuvânt despre rugciune, 53. 85. Sf. Giigcuie Simiitul. Despre tinitift*
id&prt e*fe dou feluri atr rugciwtik 5-9. Sf. Sîmeon Noul Teolog, Metode Sfi*\:ri
n4gociutu i atenii.
h
Sf, Grigorie Sinaitul, Despre fe.lut cwu trebuie s jndd ta rugciune cel ce se linitete.
*" Cete }ffl de tapele ,, 3,
UK
Cf. Fer. Aujgitstin: „Se «pune c tu Egipt, [iiontihii fuc rugciuni dese i foiirte

sewte" {fîpLdote, 130, PL 33, 50] D), Aceasta chestiune b fost studiat în mod detalLtE
de ctre [. Hau^hen, Noms tiu Chiist et voies d'omisotr Rome, 1960. p. 123 .u.
J4 '
De unde numele, care i se d
adesea, de Kpwdi mc^^m (meditanc LiscunsI). Cu pii-
vii'e la acest subiect, a se vedea l. Hnasherr. op. cit. p. (67-179,
^ Ea este de uceeu numiri adeseori „monaloEhic" sau „rugciune de an singur ca-
va n t/gând" (ftpoo*^^ ]iDvaM7i<n:o). Cf. Sf. Toan Scttnirul, Scara, XV, fa; XXVIII,
4, 9. II ic Edicul. Culegere din sentinele înelepilor sfrdolnici, Gspete despre ruga*

ciune, 94; Capete despre fpfuitv yi coritempiafie, 174. 184- Sf. Grigoiie Paltinii Trei
cftpete despre rugciune %i curia inimii., ?>, Sf. Nicodhn A ghiontul, Emturidîun. 10.
^ Cu privim In ucusst subiect, a se vedea L Haushcn. Nomx du i'hrist ei vnies
d'oraimtn. Rome. 1960. p. [72-215,
M2
Cf. B. Kl'i vocii cint, „DfUe du lexte trftditionneL de In Pliere de Jeaus", Messagerde.
l'txanchâl du Put muche rus.se en Kitrope occidentala, 7-8, 1951, p. 55-5*), Sf. Mim li

Efesiul afittnl originea apostol ic;l a Licealei Formule (în Despre nnnnteif pretisfintei
rugciuni; Doamne lisuse IJriziwfse, liui iui Dumneimt, iniluieste-niâ, text prezentat

316
 Condiiile subiective ale ttodthtirii fi semtateit în Hrixtas

gfind fonnu la tradiional ii rugciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase,

Fiul luiDumnezeu, miluîete-m !", 3 "
Aceast formul s-n impus pân la urm pentru numeroasele ei califii.
&} Este o rugciune deplina prin care se cer lui Dumnezeu în acelai I

timp ajutorul, mi hi i iertarea (grecescul hXkryjbv având toate aceste sensuri),

cire cuprinde în esen
formulele evanghelice ale rugciunii celor zece
leproi (cf. Le. 17, ]3) t a orbului din lerihon (Le. 18 38; Mc 10, 47} i a t 4

«lor doi orbi (Mt, 20, 31).

b) Are un pronunat caracter de pocina, înc i mai sporit atunci când se
adaug:! cuvântul „pctosul
11

,
dup cum s-a rugat vameul (Le, 13, 13), rspun-
zând astfel îndemnului rostit de „Pocii- va [",
1 isus la începutul predicii Sale:
c) Este o mrturisire de Ctedin, cuprinzând principalele adevruri de cre-
dini cretin: 35 afirmaia
'1
c
în unica Persoan dumnezeiasca a lui Hristos
suni unjle firea dumnezeiasca i cea omeneasca; afirmaia Dumnezeu este c
în Treime; afirmaia c lisus Hristos este Mântuitorul nostiu» într-adevr, nu-
mindu-L, în rugciune, pe li&us Hristos„Domn", mrturisim unicitatea Per-
soanei sale i dumnezeirea Sa; numindu-L ,Jisus'\ mrturisim firea Sa ome-
urasc; nurnindu-L „Hrjstos", mrturisim „cete dou naturi, cea dumnezeias-
ca i cea omeneasc, înLr-o singur persoan i un singur posta s"; 3 ^ numin- i

du-L „Fiul Dumnezeu'*, îl mrturisim ca Fiu unic al Tatlui, întrind tot-

lui

odat mrturisirea dumnezeirii Lui; totodat, astfel fi chemm în rugciune

pe Dumnezeu Tatl; i pentru ca nimeni nu poate spune „Domn eti.* lisus;,
decât în Duhul Sfânt" (I Cor, 12, 3), rugciunea îl cuprinde i pe Sfanul
1
Duh. în sfârit, spunând „miluiete-ma' mrturisim câ lisus Hristos este ,

Mântuitorul nostru. De aceea, aa cum axat Pelerinul rus, „Sfinii Prini

spun câ rugciunea lui lisus cuprinde întreaga Evanghelie","*

ce .menim în Fi locali a greaca, l, V, p. 63-tiS). O afirmaie asemn ÎLlutuc gsim în Cule

tGQdt capri ah hi CaUxt fi l&tmtie Xtmtltf/fmf. 50.
1

" l faeoîl ace Mei formule i se adaug cuvântul „pctosul", iai

1

alteori «pure presc-urra-

1
tâ, sub forma: „list^e. miluiete-mn Teza susinuii de „Un monah al Bisericii Riîssi-
'.

îinilui" (L. Gillet) în fucnaea sa &s prier? de Jtjsus (Chevetogne, 1947, a IV-a ediie
în 1963), potrivit creia ea s-ur pitica reduce la rostirea doar a numelui lui lisus este
ItpîsilS (Ic temei patristic, aa cum u demonstrai I. Hausben fa cnii lucrare citat mai
susure ca scop tocmai respingerea acestei teze) i dup cum a sublîniar Arhiepiscopul
B&ufe Kri vocile ine. în recenzia pe cure a f3ctiE-o lucrrii lui l. itart.iiterr (Messetgertk
l'tjxm-htu du Ptitrifurite ntwe eu iiitmpe m.eidenttde, 4G-47, 1964, p. J 80-1 83), A se
vhJbu. de asemenea, eu privire Iu acest subiect: A. Scrima, »Rcftcxion sur Ies rythmes f

el la fbneîion de la Undit ion a Ui oui te/', în Mi Mt! nai re du Mont-Ataos, t IL Chevatogtie,

1964. p_ 301-324.
"
Ea este comentata în acest sens în textul citiU mui sus, din ffilocalia greuciî. inîiîu-
kii. Daspr& cuvintele preasfiniei rugciuni Ehamnm iixuxe ihimfoaae, Fiut iui Owtme-

î,eu, riiihttftt'itui /
'
Milm,
*''
htvmirilt wttti pelerin ntx. Istorisirea a doua.

317
 Condiiile generala ale tmduirii

d) Prin însi aceast mrturisire, ea îi aduce lui Dumnezeu laud ti, cinstea
i s] ava care se cuvin, I

e) Cuprinde numele lui lisus, care, fiind legat de Persoana Iul Hristos, are

putere din puterea Lui, îl aaz în prezent Sa i-1 face prta al puterii Sale
pe cel care-L cheam aa cum se cuvine, tot aa cum icoana îl pune pe cre-
dincios, m prezena sfântului reprezentat în ea, fcându-l s se Împrteasc
astfel de sfinenia aceluia.
f) De aceea, acest Nume! care este mai presus de orice nume, are îndeo-
sebi puterea de a-i bLrui pe vrjmaii nevzuii ai omului. Aa cum spune
Sfântul loan Scararuh „Lovete si biruiete pe. vrjmai cu numele tui lisus,
cici nu este în cer mai bare".i pmânt arm
putere are înc de a-l
pe i
înla pe om pe culmile vielîi duhovniceti,
liind o rugciune scurt, ea are dou caliti;
a) Lesne de memorat i putând fi spun în gând, cu uurin, repede i în
orice împrejurare, ea u Îngduie omului împlineasc porunca lui Hristos s
de a ne ruga mereu (Le, ÎS, I) i îndemnul Apostolului, care reia porunca
M
Lui; ^Rugali-v neîncetat pe care Sfinii Prini le-au luat în
3 (] Tes, 5, 17),
.sensul lor strict, straduindu-se aib o stare permanenta (KcndtaTOm.^, s
stats) de rugciune real, prin practicarea unei rugciuni neîntrerupte

Practicarea rugciunii fui ILsus const în repetarea cuvintelor ei de cat mai

multe ori, pan eftnd devine tot atât de deas ca respiraia sau btile inimii,
fiind astfel, chiar i timpul somnului."" o neîncetat „adu cere- amin te de
in

(U-vfpil Beou). dup cum o numesc îndeobte Simii Prini.

1

Dumnezeu '

Astfel, Sfântul loan Scrarul spune: „la asupra ta în chip nedes pârtii (cu i
*Ce| ce va rabd pana la sfârit
aerul pe care-l respiri) cuvântul Celui ce £ice:
f J
se va mântui» (Mt. !0, 22) V*' „aduce rea-aminte de Dumnezeu sil se faci
una cu rsuflarea ta'\ 5 - Sfanul Isihie Sinaitul, care reia adeseori acest
îndemn, arat
1

c
în aceast rugciune „inima rsufla i cheam puni rea i
1 *'

'
neîncetat numai pe Hrisios lisus, Fiul lui Dumnezeu i Dumnezeu". i 1

înc: „Cu adevrat fericit este cel ce. s-a lipit în cugetare de rugciuni' a lut
lisus i-L strig pe Bl neîncetat din inim, cum s-a unit aerul cu trupurile
1' *
nnnstre sau flacra eu ceara"." 1

"
Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuitul, C&peîe despre trezie i virtute. A.dcn^ i lift, 51. 73.
Cf. Sf. loan Scuarul, .S'rciw, XXVII, Despre felurile linitirilor 42. Cete IW ik
cap&ît alt htf Caiisi .?* fgnttif Xttrttfwpol, 25.
,v>
Smm, IV. 113.
w nxdem, XXVll; 62.
d#&pr# trezvw vtnuft*, IOD. Cf. A doua stdch SG\ 81, 87 („sS se lipeasc
''
Citjwtt*
fî
numele Ijrus de rsufîiuttt ta"; „fti se lipeasc rugciunea lui li&m de rsuflare
lui li

Iii' plinete cu rsuflarea i numele Iui |j&us")

:

J
fhidem, 5. Cf. A doun sut, 85 (^respirând necontenit însi putere lui Dumnezeu ti.

Tatl ff\ înelepciunea [ai Dumnezeu, Hrisriag Ijeiis*')-

m Ihidem, 94,

318
 Cvnditule. subiective ala tdtKâtluini i mncituien hi tftfm*

Aceast rugciune, care mai întâi se rostete cu

gura, apoi în gând i€A
ajunge sa se fac în chip desvarir, de la sine,
de ctre inima omului de
unde numele de „rugciunea inimii", cum i se
mai spune uneori.
b)Omu1 are datoria, dup* îndemnul Apostolului (I Tes. 5
ge neîncetat, aducându-j
17), se roa- f s
lui Dumnezeu o rugciune „curat" (cf, 2 Tim. 2
22}. Acesta este, dup Sfinii Prini, scopul oricrei ne voine *>'
i cum
vom vedea rugciunea curat este cea care- duce pe om la cunoate-
ulterior,
1

rea/eontemplurea lui Dumnezeu, care este eJu]

i culmea vieii cretine.
M anini
Lsaac Sinjl scrie ca „toate felurile i chipurile
rugciunii cu care se
roagA omul sunt rânduite pân
la rugciunea curata (care este
roduJ i
sfâritul lor) . > Vom
vedea ulterior ce anume este rugciunea curat,
în toa-
te sensurile acestui cuvânt.
Aici dorim sa luminm doar sensul
elementar
legat de însui caracterul rugciunii
vorba de o rugciunelui lisus: este
iieinipratiatâ^jEpLcntdt^tnc;), în care nu este
amestecat nici o cugetare
Strin de ea. Aceasta presupune o desvârita concentrare a
'

minii o tota-
lii reculegere a tuturor puterilor sufletului.
Prin scurtimea ei, rugciunea lui lisus
înlesnete o asemenea concentrare
fermdu-l pe om de rtcirea cugetelor i împriltierea mintii, lucru care uor
se poate întâmpla în cazul unei rugciuni mai
togi, Ea este deplin potrivit
îndemnului pe care-f face Sfântul loan
5caran.il: „Nu te porni |a vorbrie ca
nu cumva prin cutarea cuvintelor
s
i se împrtie mintea. Un cuvânt al 'va-
meului a fcui pe Dumnezeu îndurtor i un
cuvânt spus eu credin l-a
mfiotmt pe tâlhar, Multa vorbire în
rugciune pricinuite mintii nluciri si
imprilhcre. Iar un singur cuvânt o aduna -;- 1

în alta parte, aceM Sfânt P-

rinteamintete învtura Apostolului- „Marele
lucrator al marii i desvâri
tei mgfcuini zice:
«VoJ0.g s
spun cinci cuvinte cu mintea mea» si cele
urmtoare { Cor. 14, lfl)V
I
observm »S
formula prescurtat a rugciu- c
ne Jui tas în limba greac este
compus exact din cinci cuvinte: Ktou>
Vov> Xpitttfc, UtTpov \X.E,

Desigur, pentru a ajunge la o asemenea concentrare, scurtimea rugciunii

tui este de ajuns. In timpul rosuri i ei, cel care se roag trebuit- si aib o anu-
mit. ..ture duhovniceasc i psihic i o inut anume a
trupului care s-i
pn-mil s se roage fr împrtiere, Sfinii
Prini leag lucrarea rugciunii

11.4

- g
% % Wgoio Staaitul, Qm trM**$&& h
LI. St. loiin Casian, C ottvorhtri
mm^w ctfft'* S^te?**,
duhtrmicvfti, IX, 7.
Cuvinte dexpre Hpvfriuftî, 32.
Cf, ibidem. t:^,, c
nune, Scrvion
.

dultoi-'tiffr.sti,
TnmMpm&ic, fâ
150
tityâm mpm tug&kvw, M Sr. VaW
im, XX VI \l 9.
h* Iht&m,
23.

319
 Condiiile generate ale Hîmcluinl

lui Ikus de o metod/ 70 unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o

amintit ^tehnic" psiho-fizic.

71 7
Punerea ei în practic presupune unele condiii: izolarea/ linitea/
lipsa luminii/" nemicarea^ poziia ezandS. m
Scopul ace&tei „tehnici" este;
•a) ik-1 fac 3 pe trup prta la rugciune, astfel ca binefacerile ei s se re-
7*
verse i asupra lui/
b) s înlesneasc curgerea neîntrerupt a rugciunii prin legarea ei de rit-

mul respiraiei. Muli Prini înva ca prima parte a rugciunii.

dintre. Sfinii
Doamne lisuse Hristoase (Piu] lui Dumnezeu)
.,
11
se spun o data" cu inspi- , s
1

rarea aerului, iar a doua, „miJuiete-mâ (ptf mine, pctosul) atunci când ',

aerul este dat afar, Cu privire la acest subiect, exist îns metode diferite:
s
înlesneasc concentrarea, reculegerea, atenia/ 7 ' Acesta este elul
c)
principal al metodei, Astfel, Sfinii Calist i Ignatie Xanthopol arat ca
„acestea n-au fost. statornicite de Sfinii PSrini pentru altceva decât ci nite
înijioace ajuttoare pentru adunarea minii în ea însi, prin întoarcerea din
7S
im pratie rea ei obinuit i prin luarea- aminte" /
Adunarea minii, sau reculegerea, este, altfel spus, readucerea minii în

inim,
înseamn aceasta, trebuie s tim ca „in imn" în limbajul
Pentru e înelege ce
asceticii ortodoxe desemneaz dou reaLilai: una spirituala, duhovniceasc, i

alta fizica. Cuvântul inim numete, pe de o parte, potrivit principalei accepiuni

neo-testamenuire a acestui termen, omui luntric/™ puterile sufletului luate la un

m Cf. Sf. Mitre u Ascetul, Epistol ctre Nicolae Mvuahui [2-13. Cele 100 de capete
ale tui Catist i Ignatie Xaaftwpaf, 18. Unul dintre principalele baXSfe privind rugciu-
nea lui lisiis ac intituleaz: MâSoSo xffc t*pS fijSffi^j
171
Cf. Sf. Sirnean Nou] Teolog, Met mia sfintei rugciuni ateniuni, Sf. NicKifoF din i
(avânt despre rugciune, trezvie. si paza inimii.
Singiniiriite,
1
Noul Teolog, fos. cit. Cele 100 de tapete ah
Cf. Sf. Sittieon lui Calist i Ignatie
Xtwthttpot. 23. 24, 25. SC Ni rodi tn Aghioritul, Enchltidirm, 10,

"4
Cf. 100 de capete ale Iui Ignatie i Calist Xatttttapof. 24.
( 'i'U'

St'. Ni elii for din Singurtate Cuvânt despre, mgr.iitfie..., Tcolipi ui Fihuielfîei,
f avânt despre lucrarea cea ascunsa Tn Ilristas. Sf. Simeon Noul Teolog. Metoda
sfintei rugciuni i ateniuni. Cele 100 de capete ale h
tgnatie ?i Calist Xartthapai,
23, 25. Sf. Grigorie Sinetul. Despre linitire i despre rele doujeluti ale ntgdriunii
i.^eztLnd pe tui scaiul înalt ea de-o palma "J; De.tpir. felul cum trebuie ia s ad
rugâciune cel ce se linitete.
170
Cf. Sf. Giigorie Pal ama, Triade, ti, 2. 12
" T Cf. Cele tOO de tapete al*' hi Ignatie si < 'atis Xanthop&î, 18.
*™ ihidetn, 24.
17 *
A ie vedea,, di* pildii, St. Grigorîe de Nyssii. Omilii la Fericiri, VI, 4. Sf. Isaac
SiruL Cuvinte despre twoin, 30. Sf. Teolipt al Fi lude [fi ci,. Cuvânt despre lucrarea
cea ascunsa in Ilrisftts. Sf. Ntcouim Aghioritul, Enchîridion. 10.

320
 C&ndtUkt subiective nfe tmduim i sntatea hi firistas

1gc,'
1iK!
mai precis, rdcina lor.
5* 3
Ea este centrul fiinial cil omului, lunrml su
profund: este totuna cu persoana lui. Pe de alta parte, inimii desemneaz, potrivit

accepiei obinuite, organul ca atare,, al trupului,

Or, Prinii isihari au constant din propria experiena câ între inima

cea fizic, centru i principiu de via al
i
1

„duhovniceasca " Irupului, exist o

coresponden analogic i - în virtutea li nituri i dintre suflet i tjup> din care e

compusa fptura omeneasc - o legtur strâns, prima aflandu-i sla în cea
7
i\a-i\ tloiiii.'^ astfel câ ceea ce-o tulbura pe una, o tulbura i pe cealalt, cu oale
cft inima duhovniceasc nu depinde, prin natura ei, de inima trupeasc.
1i" 1
Mintea însi este unul dintre organele inimii duhovniceti ,
cel rnai im-
portam dintre ele, numindu-se. de acmi, uneori chiar „inimii", prin metoni-
mie, dei numirea de „ochi al inimii", adeseori dat
de ctre Sfinii Prini,
ei

îi este mu Cu toare
li. mai potrivit.
4
c este prin natur ne material i indepen-
ifenta de trup, îi are i ea slaul în inima fizic.™

Totui, în chip obinuit, mintea este desprit de inim, se rspândete t

se risipete în mulimea gândurilor în afara inimii, ieind astfel din sine în-
si. i nu aflam aici vreo contradicie, cci, dac mintea prin natura sau
esena ei slaul
inim, prin activitatea ei (kvEpr(E.i), poate
(otolot) îi are în

i r poate îndeprta; este vorba aici de una dintre cele dou forme de
>s *
ie i

activi late ale ei, cea pe care Sfântul DionUie Areopagitul o numete ,, micare
h
în linie dreapta 7 " cea care corespunde activitii raionale, al câiei organ
17
estf tiv ierul." A doua activitate, a sa, numit de Sfântul Di on îs ie ,,circu Ia-
„e mai înalt i mal proprie "; ^ în aceast lucrare, mintea „neîmpriV
1H '1 1 1

r".

*'Cf, Sf. SinieonNoul Teolog, Metoda sfintei ivgcitmi $i. ateniuni. St. Nicbifov din
Singurtate. Cuvânt despre rugciune.
'•
Cf Sf, h<m. irul. Gttvinie tfesne twvtHiiâ. 33.
Cf Sf, Grigorie Palanul. Triade. [, % 3. Sf. Ni eh for din Singurtate, Cuvânt despre
•
î

rugciune,. .Sf. Nicodam A ghiontul. EnchiHdwn, 10.

" Cf. Sf. Isaac irul, Cuvinte despre rie.\?om, S3.
Cf Grigcije PîiUnia, Triade, 1, 2, 3; U\ 2, 27-30. Unirea Scoto minte i trup, i
Sf,
deci dintre minte i inimi este simii a i îneleasa cîi o realitate CEtre ponte Ti ex perii l-
m. dar yreu de explic ttt concep tu ui. Astfel, Sf. Grigorie Palama scrie: „Eu socotesc c
putem vorbi de o atingere între acestea i de o folosite, fa trapului de ctre inim) i de
c- .iriiiistetLire între ele. Care este îns, j cum se sii^reste aceaflî legatar între o
naturii mintalii, spiritualii, ?i unu trupeasc, sau trup. rmâne tuturor oamenilor îndeob-
4
te un lucru neîneles (Triade, II, 2, 2S. Cf. 29).
'

- Cf Sf, Gri goii c Pulama, Iritule, I, 2, 5. Aceast distincie între naturii i lucrare
eite reluat în Ibidem ÎL 25 i 26.
a
j&espw Numirile dumnezeieti, ÎV 9. Sf, h Sf. Origorie Pal ama. Triada, 1, 2, 5. Sf.
Xicodun AphîoHlu], Kuchiridimi, 10,
17
Sf. Nicodini Albiori tul. Fuchiridum. 10.
""
Despre Numirile* dumnezeieti, IV, 9. Cf. Sf, Grigorie Paliima, Triade, l, 2, 5. Sf,
Na-odim Aghioritui, Enchiridioft, 10.
rti
Sf, Grigorie Pania, Triade, L 2, 5.

321
 Condiiile generale ctie tâinâduirii

1*
liindu-se asupra celor de afar..., se întoarce la sine", se regsete pe
3"
ine,
1

rmânând unit
cu inima, aa ea este ferita de- orice i rtcire.™
Acestei a doua lucrri a mintii îi aparine în chip firesc fapta rugciunii. i
pentru ca sa se poat dedica în întregime, cea dintâi lucrare a ei trebuie sâ
i

înceteze; altfel spus, minte a trebuie „adunat din rtcirile ei pe afar",

uni i; ii sii înlauntru, inuii acolo. adus în inim, i.

Prinii isibasrî, sprijinindu-se pe legtura dintre inima de carne i cea du-

hovniceasc, au preconizat o metod psn'ho- fizica, cu ajutorul creia
11
se s
„închid mai lesne „iietrupescul în casa trupeasc", dup cum spune Sfântul
n
Io an Scara nil ?
3W
1) Mai întâi, stând cu capul aplecat î cu brbia sprijinita în piept, ochii
fiind închii, se caut cum sftuiete
concentrarea privirii pe locul inimii sau,
Sfanul Simeon Noul Teolog, spre mij tocul pautecelui.- gs Sfântul Grigorie
Pa lam a explic aceast practica astfel: „Cel care se silete sai întoarc
mintea la ea msâi, ca s
nu se mai mite în linie dreapta\ ci cjrcuiar (,.,), pe
li'mga faptul c
în felul acesta se aduna, pe cât posibil, de-afai într-o micare
circular, asemntoare micrii mintii pe care vrea s-o realizeze în sine,
realizeaz prin aceast poziie a corpului i o întoarcere înli.mtrul inimii a
puterii minii ce se revars prin vz afar".
yj(]

2) Pe de alt parte, se caut încetinirea respiraiei, reinerea puin a suflS-

rii, „cas nu respiri uor", " l;ir aceasta, din patru molive:
3

a) Aa cum arata Sfântul Grigorie Sinaîrul, „suflarea plmânilor, care por-

nete de la inim. întunec mintea i
risipete cugetarea, rpind- o de acolo.
Ca turnare, sau o pred roab uitrii, sau o face s
cugete unele în locul
nit om, îndreptându-se, fr s simt, spre cele ce nu trebuie".'^ Dac respi-
raia lsat în voia ei înlesnete nestatornicia minii, dimpotriv, stpânit i

Ifmtem
m Cf. Sf. VtisiJe ceJ Mine. Kpi)iU>U\
I. Sf, Teolipl ui Fitudeirlei, Ctivriift despre iiirsa-

rm *:t'(t Cete HH) de capete tilt> iui. fgnaite i Cahst Xanffwpol,

cisrifm-tf hi //rtflOJ», 1 ,

19. Sf. Nicodim Aghiorititl EnchiHditm, 10.

2
Cf. Sf. Diunisic AreopLkgiul. Pesptf Numiri îs t1nnmezeie.pi. tV, 9. Sf, Grigoiic
Pcilamn, Triade, î. 2, S. Sf. Nicbifor din Singurtate, Cuvânt desprr ntgctwîit*
"'.Vr^ra, XXVM. 5.
4
Nicodim Aghiorital, Enchiritiion, J0.
Cf, Sf.
"
MîtHta sfintri ntgthhmî i ateniuni: „Apoi spiijinete-i brbia m de pieptul tau i
mic ochiul tu sensibiE împreunsi cu minte» sprr mijlocul p [intere] ui sau spre buric".
N. rrtd: în Fi toc. rom., voi VIII, p 536. Printele D. Stiinilofcte trece acest text într-o
uratând cri e vorba de versiunea paleografii Paiint-elc Stfciitiloae afirmi
norii (928), cli

e vorba de o compilaie rnu-voitotue i c

aceast reconiiLiulEire. daii fiind ilogica ei
Uxeî cam tir pute* fi cama) locui inimii eu o minte îndreptat spre buric T% au puicti
fi normativ.
'">
Triada 1, 2, 8.

Sf, Siineoa Noul Teolog. MetwUi xfîmei ntgdcittui jtf ateniuni. Sf. Grigorie
Si naltul» Despre tiniflirt t despre, cele dou feluri ate nt%t:wmi.
m Lvc. cil.

322
 Condiiile subiective ale idmduim fi Mtiuimteti in Uns fox

irfinut, odisciplineazâ,
159
De
constau „alunei când omul cuget
altfel, se c
intens Iu ceva i mai ales atunci când se afl cu trupul i sufletul în stare de
repaos, acest du-te-vino al rsuflrii se lin istee",'™ invers, încetinirea i
respiraie! înlesnete concentrarea minii^
1

b) Reinerea rsuflrii si poziia incomod a trupului produc o anumiii greu-

40
tate i chiar o durere. ' care, dup Sfinii PrinL sunt de rftara folos celui ce se

roag. Pe de o parte, aceasta contribuie Ja. reculegere. Jnfmnaieti cu msui a

rsuflrii, arat Sfanul Ni cod im Aghiorilul, tulburei i apas inima, fc-nd-o s
sufere din pricina lipsei aerului de care Etre nevoie prin fire. Iar astfel mintea mai
lesne se adun din împrtiere i se întoarce in inimii, tocmai din pricina durerii i
sîmte inima ',™ Pe de alt parte, dup cum
1
greutii pe care le arat Sfântul
Ni codim, ,
^ceasta greutate i durere- o fac s scuipe afar momeala otrvit a
plcerii i pcatului pe care o înghiise. i aa, potrivit apusei doctorilor din
411 ''
vechime, cu cele contrare se vindec cele contrare"
c) msurS a rsuflrii, dup cum
Jnlrânarea cu spune în continuare Sfân-
tul Nicodim Aghiprilul, subiaz inima cea tare i îngroata". Iar cele umede
diii inim apsate, înclzite, se fac din aceast pricin mai moi,
fiind potrivii
mai simitoare, smerite, gtite spre strpungerea inimii i în stare verse s
lesne lacrimi. Pe de alta parte, se subiaz i mintea, iar cugetarea devine
neseh imunul j strvezie1 *+
reinerea respiraiei, „toate celelalte puteri ale sufletului se unific
d) Prin
i ele i revin la minte, iar prin minte, se Întorc 3a Dumnezeu". 4 "* Altfel spus,
metodii face ca toate facultile omului sa se adune în rugciune i se s
îndrepte spre Dumnezeu, omul devenind în întregime rugciune i unindu-se
întreg cu Dumnezeu.
3) în sfârit, prin metoda psih o- fizic mintea este lipit de respiraie i
silita s intre o dat cu ea în piept, pan la locul inimii.*"
7
Sfanul Nichifor
ditl Singurtate înva aa: „Adunandu-i mintea, împinge-o i si lele-o pe ca-
lea nurilor pe care intr aerul inim sâ coboare împreun cu aerul inspirat
în
in inim'. Iar Sfinii Ignatie i Calist Xanthopol spun la fel; ,.Adunându-
Kiintea din umblarea j rtcirea ei pe afar i împingând-o uor înuntrul

"Sf. Gugorie Sinaiml. Dmpnt Jefui turn treimi c &â $adâ fa wg&une cât re se
linitete
-ii.i.1

Sf,GtigOlic Palama, Triade, 1, 2, 7.

"'
tbidem
Cf. Sf, Grigorie Si nai tul, Despre linitire i
despre rele dottt} feluri ah rugciunii;
Despre teiul
* Enchiridfon* 10.
t:um trebuie gâ tftd Ux ntgda'une cei ce linitete', e
'

" ihirfsm.

tbidem,
'"
Ibidem.
" CI Ceh- tQQ de capete ale iui fejtosie fi Calisi X&nthcpvi, 20, 23.
L
Cuvânt despre- ntgtfcîutte.

323
 ( ondiitle generate ale tmduirii

inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-o cu «-Doamne lisuse Hristoase,

mii u ieste- m» "Z
09
Hui lui Dumnezeu t

S notm faptul c aceasta tehnic trebuie practicata sub îndrumarea unui

printe duhovnicesc încercat, deoarece, în cai contrar, exist riscul ca ea s
produc tulburri grave atât pentru trup, cât si pentru psihic.

Odat prezentate principiile acestei metode, se cuvine s subliniem faptul

c ea mi este de neaprat trebuina i ca rostul ei este doar s înlesneasc
rugciunea."" Sfinii Prini îi acorda" un roi propedeutic si o recomanda niLU
ales începtori lor,'" admiând c
se. poate ajunge ]n acelai iezuitul i pe alt
1

cale. Astfel, Sfântul Nichifor din Singurtate, unul dintre principalii promo-
tori ai acestei metode, „Dac, ostenindu-te mult
scrie: 1
o, frate, nu poi lotui
intra în prile inimii precum i-am artat f ceea ce-i spun, i cu ajutorul lui
Dumnezeu vei afla ceea ce caui. D-i cugetrii tale, deprtând de la eu orice
gând - i aceasta o poi daca vrei -, d-i deci pe: Doamne lisuse Hristoase,
Piui lui Dumnezeu, militiete-m I, i siieste-te ca în loc de orice ah gând sa
-strigi pururea îniaiintfu aceste cuvinte. Iarinând aceasta mai mult vrenu>, |i

se va deschide prin aceastai intrarea inimii, precum i-am scris, tar nici o
îndoial, cum am cunoscut i noi prin cercare"/' 3

în orîce caz nu exista nici o metod care s poat

h aduce prin ea însi
roade duhovniceti, acestea fiind numai si numai daruri ale harului dumneze-
iesc. Iar harul se d ca rsplat a credinei i râvnei în rugciune; metod ji

doar uureaz atenia la rugciune/

11

Vletoda fizic înlesnete drumul minii ctre inim, dar nu îl face mai
uor. futr-adevr, numai dup un timp îndelungat i dup multe i mari str-
duine i lupte se poate ajunge ia rugciunea neîncetat si curat a inimii," 1

iar aceasta este un har pe care putini brbai duhovniceti i dobândesc/ ' 1

4 "'
abia unul dintr-un neam, cum spune Sfântul Isaac irul
Rugciunea sus face parte din viaa ascetic, de care este strâns lega-
lui Ii

la, fiind în acelai timp început i desvârire a ei. într-adevr, fiind o form
de rugciune, ea este, ca orice rugciune, condiia esenial a vieii Uu-

*" Cefe 100 de tiapete tde tul Ctdht .vi fgmuir Xarithawt, 25.
4111
Cf. ihidem, 24
1
Cf. Sf. Grigoric Simiiiul, tlwprv fchtf atm trebuie sâ add la rugciune cei cr. âi
tuiiie^te.
t \triinf despre rugciune.
nCum
''''
zice Sfântul Nil. tars&»aniinte, cutând rug£ctaa& Pentru
rugile iune, vanflti
c rugciunii aiiaeaza hlrii-amintc, mcar cu e altceva." Cete IW fie ntpete ale hn
Cttîiyt i ignat ie XanthopoL 24.
* u Cf. ihidem, 52.
Sf, Grigorie pEiUma, Triada 1, 2, 8; Trei capete, 2.
'
Cele tOO de capete aii- lui i'ttiisi $ Ignatir Xanthopot. 52. Sf. Isihie Sinajlul
Cuvânt despre trtEVie i vimue^U A doua uti 5. Sf. Maxim MrturisLionil, Ctjpefe
despre, dragoste. IV. 51.
4" ,,

Cuvinte l&pr* nevoind, 32.

324
 Condifiîte yuhiecfiv? k tâmâtluirii i xânatntm îtr ffri.vnt.s

hovnksti. Iar ca rugciune curat neîncetata, aa cum se arata a

fi în Forma
ei desvârita, dimpotriv, ea presupune
vieuirea ascetica drept condiie a ei,
Bdifc urcarea pe rând a treptelor împlinirii poruncilor
j lucrrii tuturor
virtuilor, In raport cu aceste condiii de natur
duhovniceasc, metoda pai-
ho-ruic se vdete a fi doar un simpJu acesoriu^ în vreme ce, 1

lipsind aces-
tea, ca nu este de nici un folos.

Rugciunea iui Iisus trebuie s| fie

neaprar însoit de irezvje (vroii pe
care o vom
prezenta ulterior, prin care sunt pzite, în acelai timp,
inima i
mintea; adic, inima este curita" de orice micare ptima,
iar mintea, de
orice reprezentare (imagine sau gând) strin de
cuprinsul rugciunii.
Trebuie s
menionm, de asemenea, strpungerea inimii,' " 411 1

^merenm '
i
dragostea de Dumnezeu,
1

™ pe care Sfinii Prini le socotesc deosebit de

importante i ah s o fur necesare.
De asemenea, trebuie s
subliniem faptul ca lucrarea rugciunii lui Jisus
ane lupta împotriva patimilor i deplina desperi mire" - pi, 5 1

ft âoelfiî timp
lucrarea nmiror virtuilor." 22 Altfel spus, ea este nedesprit de împlinirea
mnirov poruncilor dumnezeieti. 423

5. Leacul poruncilor

Credina, pocina, rugciunea, împreunate cu

primirea Sfintelor Taine,
im sunt de ajuns pentru nianluirea i
îndumnezeirea omului, dac nu sunt în-
SOitedie pzirea i împlinirea porunci lor dumnezeieti.
Sfrrmto Scnpturi \ Tradiia amintesc întotdeauna
(-"aptul pentru a c
aduce roade si pentru a se chema desvârita, credina
trebuie se arate în s
lucrarea poruncjlor. Astfel. Sfanul Apostol
iacov apune: „Aa e cu credina
daca nu are fapte, e moarta în ca însui" (lac.
2, 17): „Cci precum trupul
âr de suflec mort este. astfel i credina de fapte, fr moart este" (lac. 2,
26); „Vedei dar c din fapte este îndreptat omul,
nu numai din credin" iar
(lac. 2, 24). Sfântul laaac Siru! rera aceast învtur, spunând: „credina
Lire

De altfel, in Fi local ie, descrie re u aras»!

metode ocupu doar efovtf pagini In
mane dwvfeirii WU prezente de-a lungii a mie de parâl
de sfintele ne voine aJe
A m vtd* tatne airîi: Sf. Teplipt a] Filwfclfusj, Cuvânt dtspn
i,
:

tim/irutos. Cete 100 fie cap** «Zp tui Cast

fame* c*a ££!&
& ifeaerie Xemthopol 23, S(J. H\ Aceti ,! .,
Minp Panui din urnii spun limpede: „Daca n-ni frAngere
tje inimii, canoase ca tu slav*
UC-II Li

\ * «stea, între, aîH: sf. Teclipt al Filadelftei Cuvânt <W* kammt rea

Uum. Cete 100 de capete, ale hu (afist i [gnati? Xatttfwpet, 86. 87.
A k vedea, intre atii, Sf. Teolij.it al FîtedeHH Nmm rapetr, 3, Gto&tf <w^
l1i
tiiriDtlH 4-teWflPft l 5.

325
 Condiiile gen&rnie altt tmduiii
nevoie de fapte
1
'.' 24
Sfântul [oan Damaschi^ arat
la fel, c
,ea (credina) se r

desvârete prin toate cele legiuite de Hristos, este- învederat prin fapte.
este cucernic i îndeplinete poruncile Aceluia, care ne-a reînnoit' \ AU „S nu
se încread cineva numai în credina în Hristos", înva Sfântul Simeon Noul
Teolog/- 6 care merge pân la a spune „cei care se sprijin numai pe c
cred a,
cu adevrat sunt lipsii de credina (dnicraii)", 4 " Sântul Marcu
Ascetul spune chiar ca dragostea fa de Hristos i împlinirea poruncilor sunt
totuna: „împlinind poruncile, ne
mf \/
J
'
K
Sfântul [oan Gur
ararm
de Aur, dup c-e,
dragostea
la fel,
ac
arat
de Cel ce ne-a elibe-
„nu-i de ajuns nu-
mai sa crezi (pentru ca sa mân tu ieti )'\ spune c „trebuie s fim cu mult
te
luaie-aminte asupra vieii noastre,,, s ducem o via dreapt i curat" "

Omul îi arata în mod concret voina de a fi izbvit i mântuit, prin hotrârea

de orândui viaa potrivit poruncilor lui Hristos,
a- si arat eJ ca tmdui- Aa
rea i mântuirea sa nu sunt o simpla dorina vag i deart, ci tânjete cu c
toat fiina dup ele i s-a aezat pe calea care duce la ele.
Alturi de credin, aflm la temelia mântuirii pocina. Hristos i~a înce-
put propo vdui rea chemând u-i pe oameni la pocin Mt. 4 17; Mc. t 15)
t t

i i -a încheiat lucrarea tot cu aceast chemare (Luca 24, 47). Nu este vorba
aici de simpla prere de ru fat de starea de pcat, trecut sau prezenta, ci de
voina de a te întoarce i a-i schimba viaa (este, de altfel, una dintre conota-
iile cuvântului p^cu/ota). Pzirea poruncilor apare ca urmarea fireasc îi

pocinei, dac nu cumva ea este chiar una dintre caracteristicile ei eseniale.

Tot aa, dup cum înva
însui Mântuitorul Hristos, rugciunea nu este
de ajuns pentru ca omul s
se mântuiasc: „Nu oricine îmi zice: Doamne,
Doamne, va intra în împriei ceruri lor, ci cel ce face voia Tatjui Meu Ceiui
din cerurT (Mt, 7, 21 ); Rugciunea nu este ascultat decât dac cel ce se roa-
g pzete poruncile Dumnezeu: „i
primim de la El, pentru
lui orice cerem,
c pzim poruncile Lui si cele plcute înaintea Lui facem (I In 3, 22). „S- 1
'

vârirea binelui i împlinirea poruncilor dup cum spune Ori^en, Jac parte 11
,

din rugciune ". 43D

Chiar Botezul nu înseamn nimic fr lucrarea poruncilor," cci, dac
l!

omul primete prin el deplintatea harului, roadele lui nu se vd decât m m-

sura în care omul împlinete poruncile, Asa cum spune Sfântul Murcu Asce-
tul: „Sfântul Botez este desvârit, dar nu desvârete pe
cel care nu împli-

4 ""'
f''liVirtfe despre, î&'uinâ, 22,
'"
Ih^naiirn, IV,
m DiscurmH eticr, 10.
X, Î97,

* Dsspn ttfttaz, Kfrpun&ul 3.

}
Omilii fa hfatei, XI. 7. A se vedcu, de asemenea, Sf. Miircu Ascetui, D&toTg cei ce
cred jj vh fridwitvtKi difijapiff, 18,
i

'
IMv/trr ntgriwit?, XJL
4,1
Ct\ Sf Simeon Noul Tedog. DiseitfSiiri etice* VIF, I.

326
 Condiiile subiective aie tmduirii #i .mrmUiivft tu Hri.tf&#

nete poruncile", 4 M Iar în alt parte arat câ „celor botezai în Hristos li s-a
druit harul m chip tainic; dar el lucreaz în ei pe msura împliniiii porunci-
3
tor";* '
,,haj"ul, care locuiete în chip ascuns... pe msura împlinirii porunci-
descoper ,^ Sfinii
14
lor., s* Calist i Ignatie Xamhopol spun i ei la fel;
„Hristos, fiind Dumnezeu desvârit a druit celor botezai harul desvârit
al Sfanului Duh... dar ni se descoper noul si ni se arata pe msura lucrrii
poruncilor''; fi înc: „Harul desvârit aJ Duhului (ne- a fost) druit nou pri-
nzi data prin Botez. Acest dar se afl în noi... dar se poate descoperi doar
4
prin lucrarea poruncilor". ^ Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuiete pe
om i nu-| îndumnezeiete, cci numai prin har, care este darul lui Dumne-
steti, se mântuiete cel credincios (Efes, 2,3-0). Dar tar împlinirea lor nimeni

mi poare ajunge la buntile fgduite, cci doar astfel se poate pstra harul
primii prin Sfintele Taine, numai aa poate fi fcui lucrtor, i numai aa
sporete omul în har; iar dac s-a îndeprtat de el, aa îî poate afla din nou.

porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam sâ nu ias din calea

Durii cum, in rai,

pe care fusese pus de la crearea sa i s-i pstreze astfel firea în starea dintru
r
început "' poruncile lui Hristos, mai întâi de toate, au menirea de a-1 ajuta pe
cretin s se menin în starea sa îunoila i sa pstreze darurile primite. „Harul lui

Dumnezeu se pstreaz prin lucrarea poruncilor", scrie Sfanul Simeon Noul

44
'li.-" log, '

în chip obiectiv, zestrea ham lui rmâne oricum, dar pentru ca s-o
dobândeasc cu adevrat, iar lucrarea lui s-i iîe vdija, omul trebuie s se predea
$e ininavoie harului i s conlucreze cu el, cci Dumnezeu druiete harul, dar nu
4™
ne 5.j|e.[<* mVI primim, nu siluiete voina noastr, ci ne respect libertatea Or,
primirea hanilui i conlucrarea cu el se vdesc prin fptuirea poruncilor, Pzind >,

poruncile", „rmânem cum am fost botezai", spune Sfanul Petru Damaschi-

45 '

J
nuL Poruncile deci ajut pe om s-i pstreze sntatea duhovniceasc do-
îl

bândita prin Sfuitele Taine, pslrându-se curat de orice rutate i struind în viaa
44 ^
i.'e;i noua adus de ele. Astfel, Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Cei ce ne-am îm
vrednicit de haia naterii de-a doua, svârim
bune nu pentru rsplat, ci faptele
M]
peitfni pzi rea cu raiei dale nou'\ Iar în alt parte explic acest lucru: „Celor
ce au primit puterea de a împlini poruncile, Hristos le poruncete ea unor credin-
cioi sâ se nevoiiisc s
nu se mai întoarc spre cele dinapoi (adic la pcat) 443 1
*,

'"
Ottsprn Btrtrz, HwispunsLiE j

tMspne cw" ce crvd txi jw îudtvpteaz din fapte, 61 Ct Despre Botez, Rspunsurile 4 i 5,
"'
.

u
Dtwftrt' fiotr-::., Riispunsul 5-
9
Cek 100 de capele..., 6 l 7.
*'Gf, St Gnporie Paîima, Omilii, 54
SuîQ de cupele tiv Dumnezeu rtn^âttfHfoare yi jiîpf uitau re [teologice $i practice), 56,
"
Cf. Sf, Marca Ascetul, Despre ttotez. Rlspunsul 3.
IHVââiuri duJttfvnicejti, CiutGEi intui, începui despre temu crii,
440
Simeon Noul TeqJog. tHseurmri eiice n, 7,
Cf. Sf. t 2%; Xiîl, 198-221.
"
r
ttrtitviM cr credea «
îndrept eflzâ dfnjapte, 23,
-
Despre Hotei, Rftsp unsul -V

m
 1 1

CoridifiiU generate ale idttmhdiii

R4iiImiKli.il arat deseori cat de puternice suni

fereasc de ru: ponmqte ca s ne
M Atunci nu m
voi ruina, când vot cuta spre toate poruncile Tale" (Ps, 1 ÎS,
6);
„Pusu-mi-au pctoii curs mie, dar de la poruncile Tale n-am r^rcit (Ps. 1
'

8, 1

]10); „multa pace au cei ce iubesc legea Ta i nu se smintesc" (Ps. B, lfi5), 1

Sfântul DifiJoh al Foticeei scrie ai el în acest sens; T ,Se cuvine ca mintea s se

ocupe pururea cu pzi rea sfintelor porunci i cu pomenirea adânci a Domnului
slavei, (iar atunci) nu se va abate la gânduri sau Ja cuvinte rele".441
De aceea, po-
ri] ne i le jiu trebuie privite ca obligai ii - i cu
mai puin ca interdicii sau tabu-atât
uri de natur legaLîst. ci ca un fel de parapet, cared împiedic pe cel ce asculta
-•

de ele s
se întoarc la „nebunia pcatul ui \ cad din nou în bolile cele sufle-
1

s
teti care suni patimile. Sfântul Simeon Noul Teolog face remarca subtil
pu- c
mnale ni* sunt date nu atât ca s
le pzim pe ele, cat mai degrab sa ne pzim pe
4,14
noi prin ele. Pe de alt parte, sta îi merita cu adevrat numele de porunci, cci,
cu toate câ cele la care îndeamn corespund întru totul, cum vom vedea, naturii
profunde i adevrate a omului, restaurat prin Botez, ete nu se împlinesc uor $j
di' la sine, cci Se împotrivesc înclinrilor pctoase ale firii czute si ale lumii în
care triete. p
, Gsesc deci in mine, care voiesc s fac bine, legea c rul este le-
gal
vd în
de mine. C, dup
omul cel luntric, m
bucur de legea lui Dumnezeu; dar
mdularefe mele o atl lege, Euptându-&c împotriva legii minii mele i
rcndu-m rob legii pcatului care este în mdu Jarele mele" (Rom. 7, 21-23).

Dar poruncile nu numai c4 fac pe cretin în stare sa pstreze darurile

Botezului, ci-l i ajut s
înmuleasc talanii (cf. Mt, 25, 14-29; Mc. IQ,
12-27) care iau fost dai de Sfanul Duh. în ir- adevr, viata duhovniceasc a
"mufiii dup Mirungere trebuie s fie O via de sporire i cretere
Botez i
prin puteba Sfântului Duh, pan la msura vârstei deplin a taii în Hristcs
(Ete*. 4, 13), piln la atingerea asemnrii desvârite cu Dumnezeu. Aceast
cretere ia forma unei tot mai mari aproprieri a unei însuiri din ce în ce mai
depline a harului primii prin Sfintele Taine. Iar o asemenea lucrare nu se
poate face fr
împlinirea poruncilor. Sfântul Macarie cel Mare spune ,.ce| c
care voiete... s primeasc de la Dumnezeu harul ceresc al Duhului, s spo-
reasc i s se desvâreasc Duhul Sfan, se cuvine s se sileasc a
în
împlini toate poruncile lui Dumnezeu". 4 *" într-adevftr, împrtirea tot mai
mare de har ca i vdirea roadelor, se face prin conlucrarea omului cu Duhul
1

Sfânt; iar aceasta nu doar prin voina de a-L primi, ci prin participare activ,
cu toate puterile fiinei sale i în tot ceea ce face, prin întreaga £ft viat, adic
prin lucrarea poruncilor. Fr ea, harul rmâne ceva strin pentru om; nu
strin de om - cci Dumnezeu nu-i ia înapoi darurile Sale, dar omul nu se

Cuvânt OfCitic pi liXtde capete, 96.

DtS&trmri etice, II, 7; „pzete poruncile lui Dumnezeu, lati mai degrabft pze-
te pe tine însuti prin poruncii ca s
nu p&eti eeen ce a pit Aduni"
OmiU* dutmvnheyil (Col. JJ). XIX, 7.

328
 Condiiile subtective uh tmduirii fi sntatea in firi.\tm

poate uni cu harul, nu poate crete în el i prin el, nu-] simte lucrtor i de
via fctor pentru el, nu-1 poate face desvârit lucrator în fii n fii sa, nu
poate fi cu adevrat transformat de el, nu-E poate vdi prin faptele si felul su
de vieuire. Roadele haiiiluL deplin i real prezente, nu pol fi simite de om
decât msura în care el este plin de luare-ammre
\n de tfi rfivn în fptuirea
poruncilor, în msura în care el vieuiete în chip concret potrivit poruncilor
lui Dumnezeu.
44
'
Astfel, Sfântul Simeon Noul Teolog spune c cei care nu
se împrtesc de roade! le harului primit la Botez sunt slbnogi si neputin-
447
cioi, pentru ca n-au pzit porunci le' \ Sfanul Marcu Ascetul, aa cum am
vtmt, insist asupra fnplului c la Botez omul primete deplintatea harului

dumnezeiesc, dar ,Jn chip tainic" acesta fâcandu-se vadn i daud roade numai în
msura în cure omul pzete yi împlinete poruncile. 44 Nu harul Sfântului Duh, B

care ni sa dat în toata plin Etatea iui sporete în noi; nou ni se cuvine a spori în
44
el '

.^lanul Botez, apune el. este desvârit fa de noi, dar noi suntem
ncdesvarsiti fa de el. Drept aceea, o, omule, care ai fus! botezat în Hristos, d
numai lucrarea pentru care ai luat puterea i te pregtete ca sa primeti artarea
4'
Celui ce locuiete întru tine", Jn msura în care. crezând, lucrm poruncile,
Jucrcazi Duhul Sfântul noi roadele Sale"
i numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Le.
20. 36; Rom. 8, 14; GaL 3, 26) prin înfiere (Rom. 8, 15; Gal. 4, 5; Efes. 1 + 5)
i dumnezeu prin hnr. „Prin sla luirea Duhului Sfânt, ti s-a dat tuturor pute-
u.'.i de a se face fii ai lui Dumnezeu fin l s 12),., prin pzi ren poruncilor
4 '-
Lui", spune Sfântul Petru Darrmschin. Iar poruncile arat cu adevrat care
este voia lui Dumnezeu, deplin descoperiii i desvârit împlinita de Hristos.
Kmntl poruncile, omul nu-si mai împlinete voia sa/"" careul înstrineaz de 1

Dumnezeu, i, dimpotriv, împlinete voia lui Dumnezeu, fi ic n rid u- se urm-

tor lui Hristos, Care i-a supus întru totul voina Sa omeneasc voinei
dum-
iK.v.e ieti, faeându-Se asculttor în toate Tatlui. Atunci
omul se face frate al
lui Hristos: „Oricine face voia lui Dumnezeu, acesta este
fratele Meu (Mc
1
'

3, 35; cf, ML 12, 5Q). Putem spune, de asemenea, c| ascultarea poruncilor îl

face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere pentru c prin ele omul se poarta
aa cum se cuvine unui fiu înaintea Tatlui, mnrturisindu -i cu adevrat, în
e-liip concret, i fiinial, credina în El („toi suntei fii ai lui Dumnezeu prin

tn
Cf. Sf. NicohLe Ca burii
Dvapre viaa in tftâtaf, III, l.
li,

" ime, L 167, cf. Nlcolae Cahtisik. Despre vittftt tfi Hfbi&i, in. 14.
1
'-
'
Cf. Desprr cei ce rted eU
Uîdrvpîezâ din fapte, fsl Dwpr* Rotez, Rspunsurile :

4, 5 i 17.

f Dmpre Rotez, Rfopunsu] 5,

n
Ibidtm.
**'
Ibidrm,
Sî
înwtfttiii duhovniceti. Cartea întâi, început despre tem ti cârtii,
Cf. ihitlf.m,

329
 C&uBttt* ganercde tih tmduirii

credina în Hristos lisus" Gal, 3, 26) i artându-i iubirea fftâ de Eh „De

Mâ iubii, pzii poruncile Mele
1
'
(In 14, 15) i „Cel Ce are poruncile Mele i
le pzete. acela este care M
iubete" (In 14, 21), înva Mântuitorul Hris-
tas. Iubirii de. fiu a omului faa de Tatl ceresc ii rspunde iubirea de Tat a
Dumnezeu pentru cel fcut fiu prin înfiere i a Fiului pentru fratele su
lui

adoptiv; „Cel care M iubete pe Mine va fi iubit de Tatl Meu i-] voi iubi
Duh
i Eu i Ma
1

voi arau lui' (In 14, 21 }. Prin trimiterea Sfântului Hristos

Se face vzut, i-L face vzut i pe Tatl celui care-î arat iubirea de fa
Dumnezeu ascultând i împlinind poruncile Lui, M De iubii, pzii porun- M
cile Mele. i
Eu voi ruga pe Tatl i alt Mângâietor va da vou ca sa fie v
cu voi în veac, Duhul Adevrului (In 14, 15-17), Atunci cretinul poate
11
s
strige cu bucuria Psalmicului: „Gura mea am deschis i aiu aflai (Duh), ca
1

de poruncile Tale am dorit '

(Ps. 1 1 8, 131).

Poruncile se vdesc a fi pricinuitoare ale sfinirii i îndumnezeiii omului

prin Duhul Sfânt, cci, im pi iu indu-1e omul se deschide harului Duhului, t

un in du- se astfel cu Hristos i, în EL cu Tatl. Putem spune deci, o dat cu

Sfinii Calfei i Igtiatie Xanthopol. poruncile sunt Jndumnezeitoare'. c i % .j

jar celor botezai, Simeon Noul Teolog, li s-a dat „s do-

cum aâl Sfântul
bândeascS prin lucrarea poruncilor sfinenia", " Sfântul Isaac irul spune
4

rspicat: „Nici unu! dintre cei care n-au pzit poruncile i n-au umblat pe
urmele fericiilor Apostoli nu s-a învrednicit sa se cheme sfânt'*/"*
Sfanul Peti Damaschin afirm chiar
ii poruncile Sttfif „daruri ale haru- c
a51
iar Sfântul Marcu Ascetul scrie; „Domnul e ascuns în
1

lui lui Dumnezeu \

poruncile Sale. i cei ce-L caut pe El, îl gsesc pe msura împlinirii lor";""
de aceea, omul nu poate zice cu dreptate: «,Am împlinit porunci le, si n-am
1 48 *
aflat pe Domnul '.

Toate acestea, pentru a fi înelese aa cum se cuvine, trebuie puse în leg-

tur cu cele spuse mai înainte i cunoscând limpede poruncile nu sunt un c
cod juridic, nici un ansamblu de reguli morale abstracte, definite a priori i
elaborate în urma unor experiene omeneti, fie ele, de altfel, cu totul excep-
ionale, i nici precepte de felul celor oferite de înelepii lumii acesteia» de
care Sfântul Apostol Pavel ne înva s ne ferim: ..Luai aminte s nu vS fure
minile cineva cu filosofla i cu deart înelciune din predania omeneasc,
dup înelesurile cele slabe ale lumii" (Col, 2, &}, Hristos însui arat goli-
ciunea i deertciunea lor funciar, spunând despre cei care le practic: Jn

^Ceîe I0Gd*L>aK>te...,4- r

453
Dhftirsim esn-v X, 435-436, r

tfl
Bpiml IV
*" învaturi duhovniceti, Curtea In ri, început despre temu crii
158
b&$€& iiuhovnueus<"<t, 190.
m Ddsp-tV
lbidenu 191.

330
 (
'emdiiii jtubierttve file tatriâdutni i snciititatt tt\ Hrîstm

zadar M cinstesc. învând învaturi care sunt porunci omeneti

1
'
(Mc. 7, 7:

Ml. 15, 9), Ele tiu-1 pot mântui pe om, cci sunt simple învturi omeneti,
„Nu v încredei... în fiii oamenilor, în care nu este izbvire
1
'
(Ps. 145, 3).
Poruncile lui dimpotriv, au putere mântuitoare i îndumnezeitoare,
Hristos,
pentru ca sunt prin natura lor di vino- umane, interne iate fiind pe Persoana în-
si a Fiului Iui Dumnezeu fcut om. Astfel, Sfanul Apostol Pavel opune
învturilor ,,din predania omeneasca, dup înelesurile cel slabe ale lumii",
pe cele „dup Hristos" (Col. 2, S), adugând îndat: „Cci întru El locuiete,
trupete, toat plintatea Dumnezeirii" (Col. 2, 9). Iar înainte de roate acestea
spune: .JDeci, precum ai primit pe Hristos li Domnul, aa sa umblai
sus,
întru CI. înrdcinai i zidii fiind într însut, întrii în credin, dup cum ai
fL^lînvati"(Col.2, 6-7).
Prin poruncile Sale, Hristos nu-i oferii omului simple pnecepte morale, ci,

im plinind u-le El însui în chip desvârit, descoper prin cuvintele i prin fap-
îi

tele Sale, prin felul Su de a fi, modelul desvârii uf vieuirii omeneti în forma

ei desvârit, sntoas, stan ni, adic cea teantropic. li sus ne descoper în Per-

soana Sa, în care a unii firea uman cu firea dumnezeiasc, omul adevrat, „omul
nou" (Eres, 2. 15), fcut „dup Dumnezeu" (Efes, 4, 24), „care se înnoiete..
dup c-hipi.il Celui ce l-a zidit" (Col. 3, 10), Adam cel Nou, nu doar restaurat, ci
desvârit prin unirea des vi sit cu Dumnezeu. Iar daca pzim i împlinim
poruncile Sale, El binevoiete ca noi s ne facem cu adevrat si întru totul aseme-
ne; Lui,
i s
Fim „urmtori ai lui Dumnezeu" (Efes, 5, ), nu din afar, aa cum am ]

fi urmat i imitat un înelept sau un erou, ci îmbrctndu-ne în El (cf. Gal, X 21),

împrtîndu-ne de omeuitatea Sa îndumnezeit, devenind „prtai dumnezeietii

firi " (2 Pt, 1,4). Scoliastul Rspunsurilor ctre Talasie spune limpede: „Cuvântul

lui Dumnezeu St* arat în cei lucrtori întrupat în porunci. Iar prin acestea Cuvân-
4 -*
tul îi duce pe cei lucrtori spre Tatl, în Care Se Etfl El dup fire
11 1

Prin împli- .

nirea poruncilor, unit cu primirea Sfintelor Taine, omul ajunge la viaa cea
dumnezeiasc: „De vrei s
intri în viaa, pzete poruncile" (Ml.. 19, 17), i înc:
„porunca Lui este viaa venic" (In 12, 50); atunci putem striga cu Psalmistul:
Jn veac nu voi uita îndreptrile Tale, c
într-însele m-ai viat, Doamne' (Ps, 1 ÎS,
1

93), i cu Apostolul: „nu eu mai triesc, ci HristoR triete în mine" (Gal. 2, 20).
Pentru c
prin pzi rea poruncilor ne facem, prin Duhul Sfiim, asemenea
lui Hristos, iar în Hristos venim la Tatl (cf. In 14. 6), prin ele ajungem ia

adevrata cunoatere a Iui Dumnezeu 4M Aceast legtur direct între împli-

nirea poruncilor i cunoaterea adevrului este adeseori pomenit de Psal-
mic: „Calea adevrului am ales, i judecile Tale nu le-am uitat (Ps. 118,
1
'

JG); „învat-m^... cunotina, c

în poruncile Tale am crezut (Ps, 18, 66);
1
*
1

„Poruncile Tale sunt gândirea mea" (Ps. 1 18, 143); ceea ceînseamn nu nu-
mai c poruncile sunt adevrate, c ele vin de ci la Adevrul însui i duc la

* Rspunsuri rât re Talasie, 35, scolia 3.

A/,i
Cf, Sf. Tîilasitf Libianul, Cppett d&pre dmgwie. tnfrflnarr..^ 13.

U|
 Condiii ie gen#rnl# nit' tatndwitii

El. Vom
vedea mai departe c
împlinirea poruncilor ÎJ duce pe om pân la
cunoaterea cea mai înalt i mai deplin, vederea lui Dumnezeu în lumina
cea neapropiata .^i imlumnezeitoafe, hi care ajung cei vrednici de primirea
jicesuit dar, prin lucrare ti Sfântului Dîjjl,
Daca o a&emenea cunoatere este doar a celor desvârii» totui, aa cum
arata Sfântul Ssmeon Noul Teolog, Dumnezeu Se arat i Se face cunoscut în
oarecare msura tuturor celor care asculta i împlinesc poruncile Sale, „pe
1 463
cât cuprinde fiecare "Z

Pazirea poruncilor este întotdeauna singurul criteriu al adevratei cunoa-

teri a Dumnezeu, aa cum arat Sfanul Apostol loan: „i întru aceasta
lui

tim c
L-am cunoscut, daca pzim poruncile Lui, Cel ce zice: L-am
cunoscut, dar poruncile Lui nu le pzete, mincinos este i întru el adevrul
nu se an" In 2, 3-4). i mai ales împlinirea primelor dou porunci: iubi-
( I

ivii lui Dumnezeu i a aproapelui fMt. 22, 40; Mc. 12, 30-31 care în fapt le ) t

cuprind pe toate celelalte (ML 22, 40; cf. Rom. 13, 9) ne duc la t-unoaterea ,

lui Dumnezeul pentru c

Dumnezeu este iubire: „i oricine iubete este
scut din Dumnezeu i cunoate pe Dumnezeu. Cel ce nu iubete n-a
ii ii

1
cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire fi In 4 7-8), '
h

Rostul poruncilor este mai întru de pstreze darurile

a-I ajuta pe cretin s
primite la Botez i s
le fac roditoare, iar apoi* dac, dup acesta, de

bunvoie s-a lsat prad pcaiului i patimilor i s-a înstrinai de har, &u le
redobândeasc. Sfanul Marcu Ascetul arat omul, în urina Botezului, este c
cur fit de roate pcaiele i eliberat de tirania patimilor» i, dac recade în
robia lor, este din lipsa sa de grij în împlinirea poruncilor, singurele care-1
fac s
conlucreze cu harul primit i s
ajung în fapt La curia care i-a fost
MS
lainic druit. Esle deci foarle firesc ca, împlinind poruncile, omul sa-i
recapete curia i, în general» toate celelalte daruri primite prin Botez. Sfinii
Caii st $i Lgnatie Xanthopol spun. ca i Sfântul Mureu Ascetul, c „încep ui ui

orienrei lucrri dup Dumnezeu este... s ne grbim în tot chipul, cu toat

puterea, s vieuim dup legea tuturor poruncilor îndumnezeitoare ale Mân-
tuitorului. Iar sfâritul este s ne
întoarcem prin pzi rea lor. la zestrea dat
t

nou de sus i de la început din sfinita cristelni, adic la desvârita

1h
alctuire i natere duhovniceasc a noastr prin har ; M îns harul acesta este
Înecat de patimi, dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor. De aceea, se
cuvine s ne silim în tot chipul s ne curim i s facem cât mai vdit ar-
tarea Duhului în noi prin împlinirea, dup ii putin, a tuturor acestor po-
4hl
miici". '

în acest sens, Sfinii Prini subliniaz rostul poruncile de a curai

* Cf. Sf. Isaae irul, Bptetote, IV, Sf, Giigorie Palania. Triad, U, 3, 16. 17, 75,
** 3
Discursuri utic* X, 408, 4J8,
Jr
" Cf. Sf, Grigcric Polamu, Triate, II, 3, 77,
***
Desw liote?., Rii&piui&ul 3, Cf. îhidem, RiVipunsJurile 4 i 5,
** Cele WOde, r.ttpele..., 4. 7, Cf. 6.
 Ctmdiuie siit>i tu ttvt* f/U' tdmtidairii si sântififra îtr Hrisloi

de pcate i de patimi. 4 " Astfel, Avva Dorotei scrie: „Cunoscând Bunul

Dumnezeu slbiciunea noastr i tiind de mai înainte vom pctui iari c
i dup .Sfanul Bote/..., ne-a dat iari, dup buntatea Lui, sfinte porunci
cure ne curesc pe noi, ca, dac vom voi, s putem iari sa ne curim prin
,h 4rjK
foirea lor nu numai de pcate ie noastre, i
de patimile însei
ci ,

Poruncile, turaindn I pe om de toata rutatea i fcndu-l sa redescopere

harul care este în ef, îi redau prin însumi acest fapt sntatea sufleteasc a firii
sale celei dintru început, pe care deja o câtigase prin Botez. „Tu tii - scrie
Sfanul fsaac Sinii -c pcatul a intrat în noi prin clcarea poruncilor. Deci e
vditei pzirea lor vine din nou sntatea. Nu trebuie
prin dorim noi i s s
Râdjduim curirea sufletului lucrarea lor. adic umblm mai fr fr s
înriti pe calea care duce spre curia sufletului. Sâ au zici Dumnezeu poate c
S ac druiasc curia sufletului i lucrarea poruncitor, numui prin fr
ImrV Scopul venirii lui Hristos, ne arat Sfanul Isaac irul, „ a fost cu- s
ree din suflet rutatea primei noastre neascultri i s-i preschimbe potrivit
tirii lai de la început L)e aceea ne-a dat aou poruncile Lui de viaa fctoa-
re, cu pe nite leacuri curaitoajie ale strii noastre ptimae. Cci ceea ce sunt

leacurile pentru bolnav, aceea sunt poruncile pentru sufletul pti-

trupul
ma' 1

.
ri

i înc: „la curia sufletului (se ajunge) pe calea bttorit i legiui-

ri prin piizirea poruncilor, îa
47
vieuirea mult ostenitoare, rSbdat pan la san-
ge"\ '
Sfântul Grigorie Palama spune la fel; „Doar prin împlinirea porun-
172
cilor vine sntatea sufle cu lui";" „nu se poale ajunge k\ sntatea i desvâr-
1 47 -
irea sufletului decflt prin iubire i pzi rea poruncilor' .

Se vede limpede Sfinii c Prini socotesc poruncile leacuri în sensul

propriu al cuvântului iar rostul i valoarea lor tmduitoare^ deosebit de im-
portante. Pentru Sfanul Simeon Noul Teolog, ele sunt leacuri (âpiicLKa) pe
care omul le dl sufletului sau bolnav de patimi/"4 Tot aa spune i Sfanul
Maxim Mrturisitorul: „Cci dup pricina patimilor afltoare in suflet, aduce
i Doctorul sufletelor leacuri prin judecile Lur/ ^ Sfanul Isaac irul
1

U
jgfcim o mulime de asemenea texte: „Mântuitorul ne-a dat nou poruncile
Lui de via fctoare ca pe nite leacuri curîtoare ale strii noastre

Si GriLorie de Nazianz. Cuvântri., XXXIX, 8. S\\ Muxim Mart uri si torul, Ca

Cf.
;«•<> despre t:unojtinftt de Dtorme&u
fi tepnomkt ntwpâH^ 1, 16. Sf. Tulnic Ubicuii,
Citpete despre drugosH, ht/tmwir fi pttrxcer&i cea dupâmint, II. Î3, 25, 77: IU, 6;
3V.54, 55. Sf. SimeoTi Noul Teolog, Cafthwte, XIV, 70-76.
1
'

fai-riuitmi dt> ms fit-.' ttdttsiioent, l 5, Cf. 7

m Epist&te.lV. r

n
U&km
471
imtm,
m TriafaIl>3, 17.
^Ibidm, 1,42,
'
t
[

atek*ze, XIV. Cf. Dhfunvri etice, IX, 462-463,

8
Capete despre dragoste* II. 44.

333
 Condiiile fffirm/c ale tmduirii

ptimae "; 47(l „ce sunt leacurile pentm trupul bolnav, aceea sunt poruncile
';'177
pentru sufletul ptima .sufletul nu se poate tu râu de nu va pzi porun-
1

ci U; care a -au dat de Dom nu] ca leacuri pentru curirea lui de patimi i de
4TS
greeli
5
'

;
„lucrarea ascunsa a poruncilor tmduiete puterea sufletului (.;J
poruncile cele noi i duhovniceti pe care sufletul le pzete cu frica de

Dumnezeu, îl înnoiesc i-1 sfinesc i-i tmdui usc în chip ascuns toate
mdularele lui. Cci e vdit ce patim vindec fiecare porunc în suflet,

înrr -un chip linitit. i lucrarea (energia) acestora o simte aîâr cel ce rmdu-
il'.sH-, u;i[ -:i cel ce se LamuJuk^ir. dup asemnarea leinen ce ^uUnt-ii du
curgerea sângelui".*™ La fel, i pentru Sfântul loan Gur de Aur, Legea este
1 4110
„leac pentru suflet ",
iar pentru Sfântul Grigorie de Nazianz, „un leac bun
i uor" pe care Hristos ni l-adat pentru a ne fi de folos i pentru a ne spriji-

ni. socolindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar i usturtor, pe care
44
nu l-am fi primit cu toat inima. " Clement Alexandrinul scrie i el: „Cuvân-
tul a fost numit Mântuitor. Li a descoperit pentru noi aceste doctorii spi-
rituale, spre a ne desvâri simirea i a ne mântui (...) de tire de cele ce d
trebuie sa ne ferim i ofer celor bolnavi toate leacurile mântuirii (...) Bol-
supar pe doctorul care nu le
navii se nici un sfat pentru însntoirea lor d I

Cum, dar, s nu-i aducem cea mai mare mulumire Pedagogului celui
dumnezeiesc, care nu tace, nici nu neglijeaz de a ne aiatn pcatele care ne
dut Ea piei re, ci, dimpotriv, ni le dezvluie (...) t ne înva poruncile cele
potrivite pentru o dreapt vieuire T\
A*2
Avva Dorotei arat c Hristos „ne
dani ieste leacul" pentru clcarea poruncilor dumnezeieti, *&$ sa putem si
ascultm i ne mântuim",
4*
s
ludând ih învtura sa iscusina Doctorului
1

(Hristos) i buntatea leacurilor (adic poruncile) de care se poate folosi

cretinul pentru tmduirea sn; iar dat omul nu primete vindecarea, el nu

are cuvânt de îndreptai re: „La boala trupeasc se întâmpl aceasta (lipsa de
vindecare) din felurile pricini: fie c doctoriile fiind vechi nu sunt lucrtoare,
fie c doctorul este neiscusit si dSt o alta" doctorie decât cea care trebuie, fie c
bolnavul nu asculta i nu pzete cele ce i se rânduiesc de doctor DaT cu
sufletul nu este aa. CiSci nu putem spune c doctorul fiind necercat n-a dat
doctoriile potrivite. Cci doctorul sufletelor este Hristos i El cunoate toate

i da doctoria potriviii fiecrei patimi (,„), simplu grai nd, fiecare patim are

ca doctorie porunca potrivnic ei. Deci doctorul nu este- neiscusit. i nici na

™ Epistoki IV,
477
tbtdem.
4Tk
thuîem

4Htl
îp.xprf. f'p.vumt. 17.
4H|
Guvâtitfti t 70N, 12.
4H7:
Prtltwwil, I, XII, 100, 1-2.
*"
im-ââmri de suflci fafoxittoirv, I, 7,

334
 «poate spune c doctoriile, fiind vechi, nu lucreaz Caei poruncile lui
Ha*» nu se învechesc niciodat, Cci msur
nmii. se anei» nai mult, Deci nimic nu împiedica
pe ce sunt Tll imn mai
inssto^fea atletului
decât numai viaa lui lipsita de rândul tfjp\* M

împlinirea poruncilor îi vindea pe om de

tmduindu-i mai întâi patimi,
puterile sufletetide lucrarea împotriva firii prin care
vin acestea. Avva Do-
ratei spune ca .Dumnezei, ne
i
înva prin sRnit-Je Safe wmnici cum cum^ s
|.m d, panm, amuf cel luntric'^
Iar Sfanul Filofci Simutul
spune si mai
Jrnpeue; .Toate poruncile
dumnezeietii Evanghelii urmresc s fodreple ce^
te tm parii de sufletului (adic iuim», pofta si raiunea) i fac sn-
sa 1,
toase prin cele ce le poruncesc,
Mai bine zis. ,, M numai urmresc ci le si
tapeaz cu adevrat în cei care le urineaz". 4 ** „Cine poale spune
c
.uldcge puterea poruncilor lui Dumnezeu puterile sufletului i corn cele
si
dintâi | e vmdec pe cele din urmT\ se întreab. acelai sens, Evagrie «
în
Pentru c bolile sufleteti ale
omului sunt pricinuite de îndeprtarea lui
de
Pumnewu, tmduirea lor se face prin întoarcerea
omului la El, prin îndrep-
i, tuturor puterilor «ale sufleteti, a
întregii safe fiine si a întâii
safe
vie ctre El. întoarcerea omului din
cile sale rtcite, în care |- asezut a pâ-
ciKLiI, spre o vieuire dup dreptatea si voia l.n Dumnezeu, se face prin împli-
nea poruncilor. CW, aa cum spune Psalmicul: „Prin '

iflnâruJ (adic omul care u-a ajuns fa msura vârstei

ce £ va înd
deplintii lui Hriaiuai
calea sa Pnn pzirea cuvintelor Tale (Ps. 118,
îavafi.. ca in poruncile
?

Tide
1

.îndreptrile Taie mn
'

nm crezut" (Ps. |g, 64, 66). „Pentru

%
™^
1
aceasta
n Tale P m am îndreptat, tont calea nedreapnl ani urât (Ps
"
11

na 12*) Sfanul [aaac

18, irul spune i el: „Cci Hristos cere...
îndreptarea
sufletului. Pcnrru aceasta a rânduit celor de sub
lege poruncile" «* Iar pentru
a arta limpede câ acesta este
telul împlinirii poruncilor
cn totul respectarea lor formal,
j pentru a îndeprta
care mi-1 poate scnJmba pe om cu
nimic si
rw-i aduce mei o rsplata,

viniJiilur. ci îndreptarea
=1 spune chiar
4 **
„Hristos nu cere lucrarea
1
c
sufletului' .

Randurndu.^, fiina i îndreptând-o spre

Dumnezeu prin tae*ama pruncilor
omu! ij duce la împlinire menirea sa
fireasc, cea pentru cate a fost creat
Asm
'

f
c omul sl
]
creasc
în ei fi tot mai bun sa %tuiasd tot binele de cure i
este ,n stare ca fpluifi a lui
Dumnezeu, înaintând spre desvârirea la ere
El ii

m ttndem, I. 7.

\ 'spete despre irezvi*, IG.

Capete gn&stice, 11 9. CF. Tmhttut practic,
^ 54. 79.
Ctvtnttdesprvnv&ijttâ 17

335
 Catfitifiit? generate ale târuthârii

cheam (cf. Mt 5, 48); aa se conformeaz el adevratei sale firi, cea pe care o

avea Adam în rai i pe caz*, prin culcarea poruncii, a stricat-o; cea pe care Hristos
ia redat-o neamului omenesc ducând- o în persoana Sa ladesvârire: cea cu care
feB îmbrcai la Botez i pe care are datoria sm s-o pun el însui în slujba virtui i-

între adevrata natur a omului i natura poruncilor pe care i le-a dat

Dumnezeu
exist o unitate profund, ceea ce arat o dat mai muJt cil aceste porunci nu sunt
principii abstracte sau cerine apriorice, idealuri rara nici o legtura cu
însuirile,

cu puterile i aspiraiile sale spirituale, cu ceea ce poale ti el cu adevrat, cu

menirea lui. ci ele corespund întru torul firii sale adevrate, cum arata Sfântul

Grigorie Pal ama: „Domnul, ziditorul inimilor noastre, Care pe tonte le tie, alunei

când 5-a coborât pe pmânt, luând trup omenesc, i renscându-ne, ne- a naântuil t

a pus în
pe noi, cei care eram cu totul czui, a cerut de la noi ceea ce El însui
inimile noastre dintru început, la facere. Cci cu adevrat, dintru începui. El Ui 1

fcut pe om cu totul potrivit pentru primirea învturii pe cate avea s-o aduc El
la venirea Sa 'in trup: de aceea, acum» când a venit la noi, ne-a dat porunci cu totul
4 ''
potrivite pentru firea noastr zidit de El dintm început".
Poruncile se vdesc astfel a fi mijloace prin care omul poate reveni la
4*
ceea ce e du pa fire,
1

sntatea de la început, sau, alt-

recâtigând u-si astfel

fel apus, prin care poale împlini virtuile, cci, aa cum am

vzut, virtuile lin
de firea omului i prin ee se pslrcaz omul deplin sntos.
Poruncile sunt întru totul legate de virtui, pentru au rostul de a c ele

scoate afar din suflet tot ceea ce li se împotrivete acestora, adic pcatele si
patimile; de a le pstra, odat dobândite; de a le spori i desftvari. „Pricinile
1
4"
,

vinulilor suni poruncile \ arat Sfanul Talasie Libianul „Din porunci se

nasc virtuile j), cci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuilor",
Simeon Noul Teolog/ '" Iar. într-un sfârit, lucrarea po-
1

spune, Sfanul
ta fel,

mnci lor i viaa virtuoas ajung s fie una i aceeai, cci v inutile nu suni

altceva decât împlinirea poruncilor. „Iar prin fptuirea virtuilor se face

4H
plinirea poruncilor", spune în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog."

6. Leacul ndejdii

Ndejdea (feArrtc,) este o alt condiie esenial a tmduirii sufleteti a

omului si a mântuirii sale. Dumnezeu îl mân iu ieste pe cel ce ndjduiete în
El, spune proorocul Daniel (cf. Dan. 6. 24), iar Apostolul scrie: „prin n-

™ Umilii. XL, 1.

Cf, AvvaDorQtei, învturi de. suflet falrmîtMre, I,

4*'
10-1 I

Capete rfcxpw drag axtt ; rnfrânart* i peireremt cea

"'" etitxi minte III. 81
,

w -£to*ta&-X30V, 54-57.
'" Cuvinte despre nevmnf, 37-
{bidem, 5^5^- Cf. Sf. Îseiuc Sinii.

336
 Cftndtfirle xubiecHw ale iâmâiluini i stm/itatea in [îrisiax

dejde ne-am mântuit" (Rom. U%m

Alturi de credin i iubire, ndejdea
8,
este una dintre cele trei virtui cretine fundamentale (cf. 1 Cor.
13, 13), cure
cuprind toate celelalte virtui gi le in imite întreolatt, 4 ^ Clement Alexandri-
nul spune c, alturi de cele dou pomenite mai sus, ea este
una dintre
„fesele cele de netlezJegat ale sntii i mântui fii ",*"

Ndejdea st
a atepta împlinirea celor dorite, pe oare înc nu le-ai
în
K
dobândit* sau, aa cum spune Sfântul Io an Gur de Aur, în a atepta ceea
, h

ce nu primim îndat (,..), cu rbdare i încredere, a ne dezndjdui vreo- fr

dEitr. ' Ea cere rbdare i struina fbrcciovîi). care este o
form a rbdrii
legata strâns de ndejde (cf, Rom. 5, 3-4; 12, (2; I Tes. 1, 3); „Dac
ndjduim ceea ce nu vedem, ateptm prin rbdare (struitoare)", scrie
Sfântul Apostol Pa vel (Rom, 8, 25).
Ndejdea cretinase îndieapt spre Dumnezeu (cf Tim. 4, 10; Pt, 1, 21), l I

îndeosebi spre Hristos (cf. Efes. 1, 12; Rom. 15, 12; Îs. 42, 4), Dumnezeu fcut
om, Mânluitorul nostru, Care ne trimite Duhul cel Sfânt i Care ne face
cu
putin intrarea la Tatl, „lisus Hristos, ndejdea noastr fi Tim. I, 1). 11

Ndejdea cretini este ateptarea plina de încredere a mântuirii

1

(cf. Rom.
8, 24; i Tes. 5, §)K * i a buntilor ce vor s fie/ 01
îndeosebi a învierii mor-
ilor (cf. Fapte 23, 6; 24, 15; Cor. 15. 19-20). a vfe$ celei venice
I
[cf. Tit
0)
I. 2; 3, 7)* i a preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu {ci\ 1 In 3, 2;
Ram. 5, 2; 2 Cor, 3. 12; Col. 1, 27), cci, aa cum
spune Sfântul Apostol Pa-
vel, „dac ndjduim în Hristos numai în viaa aceasta, suntem mai de plâns
1
decât toi oamenii '
(1 Cor. 15, I9) r

Prin ndejde ateptm într-adevr plintatea buntilor din veticu] ce va

sa fie, dar ea este i dorire a gustrii înc de aici H de pe pmânt» din prga lor.
De aceea Sfanul Apostol Petru modul prezent: „încingând mij-
scrie, la
loacete cugetutui vostru trezindu-v, ndjduii desvârit în harul care vi se
va da vou h
la artarea lui lisu Hristos" (] Pt, 1, 13). Ndejdea poate
fi ast-
fel definit, în general, ca „ateptare a buntilor",™ care ins nu sunt
1

huniîtîili ale acestei lumi ci bunuri duhovniceti i dumnezeieti, prin care

H
Cf Sf loan dt Aur, Omiffl fa Rottmii, XIV
m Cf Sf Iohii Gurii
Scrarul. Scara, XXX, J.
6

m Ci.anRom.
( b&gat re
8. 24.
vei ritântiti K 29

''
Tâhuitv ta Psalmul 146. 2,
11

ta
Cf ClemenL Alexandrinul. Pedagogul,
Psalmul 4, 1.
I+ X, 91, 2, SC loan Gm de Aur, Tâkuire
" Cf St Isiiuc Simt, Cuvinte despre nevain t
58.
'

t '! Mare. Epbiote,

Sf, Va*ile cel CXL. I ,

Cf. Clement Alexandri mii. Stmtnaîe, IT, 9.

337
 Conii i tir yt'iirftitf u ir* (tirtfaduiiii

suntem mântuii i îndumnezeii.

privete „la cele ce se Cci ndejdea hei

vd. ci la cele ce nu se vd" i care sunt „venice' (2 Cor. 4, 1 8y* w 1

NEidejdea mai este i ateptarea ajutorului pe caret cerem de la Dumne-

zeu având credina câ aa cum El însui a spus, nu ne va lipsi de el: Nu
, t

5}™ De mult pre. i de mare 11

1T M
voi deprta de i±nei nu te voi prsi os a ( I li 1 ,

folosi ne este ndejdea, mai alea atunci c&nd czui în boal cumplit i în T

cea mai adânc suferin, nu mai vedem nici o ieire. Astfel, Sfântul Petru
Damaschin îndeamn „Ndjduiete în Dumnezeu, i El (...) îi primete
ndejdea i rbdarea., i îi va drui cu iubire de oameni o cale pe care nu o
tii pentru a mântui sufletul tu aflat în robie, Numai nu prseti pe s
Si:b
Doctor". Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu, ndejdea îi este de mure
folos omului, pentru c
nu înLotdeaiinn îl primete deîndiit. îndeosebi în
asemenea clipe, ndejdea, unit cu stm in ii. se arat ca putere de ei „române
07 '

tare în mijlocul necaz-urilor".*

Ndejde mai înseamn sa atepi de la Dumnezeu i numai de Ui El tot bi-
nele pe care-l doreti/"* s arunci asupra Lui toatn" grija i nevoia,™" nea-
teptând nimic de îa lume* 1
"
sau de la oameni (cf. Ps, 1 [7, B-9; 145, 3) t nici sa
te înerezi în propriile puteri (cf. Ier. 17, 5p Prin aceasta se deosebete, cum
li

spune Sfântul Isaac irul, ,ndejdea cea bun i cu dreapt socoteal i întru
cunotin (...), adevrat i aiotîneleapur rtcit, 112 de cea „mincinoas" $i

care este ndejdea cea lumeasc. Aa înva Sfântul Vars nu fie: „Având
ndejdea {în Hristos lisus), «nu v
îngrijorai de ziua de mâine» {Ml. 6 34). n

Cci Se îngrijete El de noi. i dac aruncm grija noastr asupra Lui (1 Pt.
*
5, 7), Se va îngriji El însui de noi, precum voiete".*
1

Punândtl-^i ndejdea în Dumnezeu, omul nu va fi nicicând înelat în

ateptrile sale, cci, aa cum spune Apostolul, o asemenea ndejde „nu rui-
neaz (Rom. 5, 5). în vreme ce a ndjdui în bunurile din aceast lume. care
1
*

sunt în sine mrginite i supuse nestatorniciei i stricciunii, înseamn a fi

amgit mai întotdeauna, ndjdui rea bunurilor dumnezeieti este „tare",
„ne mincinoas i nestricacioas".' Dac ndejdea noastr n-a 1
'
fost împlini-

i0Â
Cf f. |pan Gar de Aur. Onutu fa Rumâni, XIV, 0.
sus
Cf. Sf. Vnrsaniifîe, Sciisofi ththovuh'eti, 826. Sf. Clement Romanul, Epistole râtm
Cvririfi'fti, XI, 1,
Sl

^ învturi hthmmif^ti. Cartea înctli. Marc bine fcsîe pocfeit ndev&rîitS.

* w Sf, Tojhi Aur, Tâfcitirc la
Gurfi tte Psahmit U7. 3,
** Cf. Sf. Isaue Si ml, CjMfJte {fcspw fwvvuîffh 22.
* Cf. Sf. Petru Damaschin, ÎHY&âtuH duhovniceti. Cartei* întS.L
;'" Cf. I Tim. 6, 17. Sf. Gtifioric cel Mure, Comwîariu te fa* XXII, 2.
su
Cf. SF. lobio Gur de Aur, TâUww ia PjaknulII?, 3.
''"
Cuvinte de.spre nevoinâ, 22,
1,1
Scrisori tlitfuiviuc^yu. 127. cf. Bl 9.
iU
Sf, loan Gur de Aur, Tâkuire a Psalmul U7, 2.

33S
 Comlifiit* *„hi«-tive al* lâmâtlttirii
fi sdniurm m llri.wt

a. „este pentru c - aa cum p Une Sfântul loan Gur de Aur - n-ari nâdâi-
S
du.t cum se cuvine ,j ai e p S(jat ndejdea i n-ai ateptat cu
|
rbdare pân ia
SUm flepUtinciosi - A1,a 5 * de ™ fertltt ndejdea
Sâ"^" '

Ndejdea este strâns IcgaUS

*^ " SâWW*«> " înce PW «I «w»M mort* Crcdima ptJZL,

1
'"'

» ndejdea, pentru c. ua CL ,m spune Sfântul Apostol Pâvel, „cred nlu este

de «ecfih. Ea este, dup cum citim în fefa.

wwjnw Omul n-ar crede cu adevrat îu

Dumnezeu, Cel care-1 poate
viiKleo. i nuB.lL,. dac mar întâi n-ar ndjdui s
primeasc de la El vinde-
earea, sntatea i mântuirea sa
C " deidCS1
P resl, P une ««^t» îi vine îndat dup ea""
Astfel, or
A,rM t IZ™'
Sfântul Varsanufie scrie: „Dac nu crezi, nu ndidu ieti" '« Omul
n. poate cu adevrat
ndjdui
*» poate mtapmi, ci boala sa
în tiurtduirea sa decât dac crede cu târie c
=
nu e lipsita de leac ei c Hristos este Cel

^Jj^ tzbtv, de *m raLlt a,ea pri n atotputernica Lui ,„

Ndejdea este de asemenea strâns unita cu
pocina. De b bun început
pocnp «
ca,e

•Wto
'"•'!'
?
are
o condiie a ndejdii.^ Vzându-i
se.afl , marturisindu-i
pfcltel( ill;ilfuea hlj
omul o face cu ndejdea
el*,

de pa tan, ,-l va vmdeca de bolile

starea nenorocit n
.

c
^^
Hristos îi va arta mila Sa.
<
J^K îl va
ta omul ndjdui m tmduirea sa,
sale gft^, De L1 c„ , tM m
dac nu-i arat prin pocina voi„,a de a

"
'
«ndecat, de vreme ce Di.mn.ezeu
"" s;1 co
nu-i mntuiele pe. om în chip
"l>i=r^ 1« izbvirea sa? Numai
'T ndejdea sigur a iertrii
sili, i

prin pocin
m
omul
poafc ajunge la
i vindecrii sale -
C ndjduiete in Dumnezeu, se poate omul desprinde de
tos „cunoscând
trecutul su pc-
starea de boal.l în care l-au adus
patimile i crezând cu trie
OS ' a I
vindecat, se îndreapt Spre Cel
,

care cu adevrat îi poll te ierta pcatele

tafSjS ^ ™ b l
*> fCândL -' S " ât0S i *"**' o via, cu totul
ta
noua.
„Pctosul care nu ndjduiete m harul dumnezeiesc se afund în

'IM,
I 6
'
utsntrsuri etkc, J4I-U2
1
't Gal, 5, 5, S£ PoUcttp al Smirnei, ^M c&te tfffoaa m 2-3 Sf r™ ffi*«i

Scriitori duhovniceti 231. Cf, 43. W1,

Cf, Sf. lustk. Martinii i Fî-Wur, ^V;/^^ r ,, i^Jy^ , ext/

339
 , . \
Ctmdiiiltf gcneal alt Hmiâtluirii

nebunia sa, m
vreme ce omul care crede cu ndejde tare ca va fi iertat vine la
poci n M
arat Sfanul Chirii a] erusal imului ."'
, I

In al treilea rând, ndejdea este strâns legat de rugciune. Pe de o parte,

este o condiie a rugciuni^ cci cel care se roag ndj du ieste va pritni c
cele cerute; iar pe de aha, ndejdea este rod al rugciunii, mai ales al celei
no încetare :™ rugciunea nate ndejdea/ 24 o întrete i o face statornic. S2i
Lucru adevrat mai ales pentru rugciunea prin care oaia] cere anume de la
Dumnezeu dan.il ndejdii (cf, 2 Tea. 2, 16); dar i pentru rugciunea de mul-
umire, prin care omul are pururea „aducerea- a minte statornic de bineface-
rile de care i-a fcut parte iubitorul de oameni Dumnezeu
1

l, recunoscân- '

du-i nevrednic l ndjduiete totui t primeasc mai multe i mai mari s

daruri de la El pentru marea Sa milostivire *
t
2fi

In sfârit, ndejdea este legat de împlinirea porunedor, pentru ndej- c

dea ca virtute nu poate exista \ nu poate spori decât împreun cu celelalte
virtui si cu condiia esenialii ca omul se curease de patimile care s se li

împotrivesc. De aceea Sfântul ^Simeon Noul Teoîog scrie: hhPrin neglijarea

porunci lor... (omul cade) din ndejdea în Dumnezeu '." 7 Cel care nu face 1

vota lui Dumnezeu nu se fetete de pcat i stniîete în patimi, i deci nu.

vieuiete în chtp virtuos, nu poate ndjdui în mântuirea sa. Sfanul loan
Gur de Aur, tlcuind Psalmul 4, arat David ne îndeamn rm c proorocul
numai „s venim la cunoaterea lui Dumnezeu, ci t ducem o via plinii s
de toat curia, învâându-ne prin aceasta sa nu ne întemeiem ndejdea mân-
tuirii noastre numai pe buntatea i iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ci
\
pe virtutea din propriile noastre fapte"/-* „Dup mila i harul lui Dumnezeu,
in nimic altceva nu s v punei ndejdea, ci numai în virtutea voastr
spune el în alta parte.' 27 Omul nu poate ndjdui c va primi buntile
împriei daca nu vieuiete dup voia lui Dumnezeu, ascultând i pzind
poruncile Lui. Se cuvine T
s artm ca dintre toate virtuile, îndeosebi iubirea
v"
icf. Cor. 13,7)--™
I i smerenia duc la ndejde.
Pe de alt parte, împlinirea poruncilor nu se poate face ndejde. N- fr
dejdea este în general unul dintre resorturile de baz ale hotrârii omului de a

'
i 'nteheztt bapfi.vtttalp. II, 5.
1,1

Cf, SF. Maieu Asccuil, Disputa cu im ,icvla,\tic, S.

V4
Cf. Sf tsaac Si ml, < "uvwf* cfe^W» tfthfâfetjtâ 36.
5I *
Cf mâerttt 33
"* Cf. Sf, Mrcii Ascetul. Epistol ctre Nfcokte Monahul, 2.
127
'
CHt 225 de tapete .5]
:2M
râhiiire îa Pxaltmt! 4.1
^OmtiiikMaiei^A.
346
Cf. Sf, Sinieon Noul Teolog, Discursuri eiite, V, I37-14L
1

Cf, idem, G#fa 22 f* dttt.apr.tr.,., 111, 7. Sf. Isiiat irul, ("tt \-itue despre. rte\winfâ. 26.

340
 Condiiile suhitxtive trie tnuiduirii >* sntatea ht Hrixtm

triij dup legea lui Dumnezeu; ea îi sporete tfal, 49 ? îl mica spre împlinirea
poruncilor, îl întrete'" i-i d struin i statornicie în strdaniile sale de
curire i tmduire în Hristos; ea reorienteazg lucrarea puterilor a ale su-
fleteti spre Dumnezeu, care este finalitatea lor naturala i fireasc, Cel lipsit
de orice ndejde, care nu ateapt tmduirea fgduita de Hristos, rmâne în
starea sa pctoas, care este pentru el o adevrata boal, i chiar se va
E&g
înrobit tot mai mult de patimile sale. Dimpotriv, cel care ndiduie&te in
vindecarea sa se va strdui s
fac tot ce trebuie ca s-o primeasc de In Doc-
torul celdumnezeiesc, lepdând orice rutate i înioicându-se cu toat fiina
spre EL „Cel care nu ateapt izhvirea, îi sporete peste
i

rutatea, msur
in vreme ce omul caTe are ndejde tare va fi vindecat, prin aceasta chiar, c
însui ae îngrijete de boala sa", arat Sfanul Chirii al Ierusalimului.^

Ndejdea are înc multe alte foloase. S artm, mai întâi, ajutorul pe
Otre-1 d omului
1,
în necazurile i greutile pe care le întâmpin în aceast
'iiLf,- fiica 11 du rbdare si chiar cu bucurie (cf. Rom. 12,
| sa le îndure cu
12). „Ndejdea uureaz toate durerile de aici, de pe pmânt/', arat Sfântul
loan Guri de Aur. 53 * ,Jn nenorocirile noastre suntem îmbrbtai de
ndejdea
dobândirii buntilor
celor venice, sigure, neclintite i netrectoare", spune
el alt parte. 117 „Cretinului îi este de mare folos virtutea ndejdii, cci
în
h

ateptând buntile ce vot sa fie, nu se Las copleit de suferinele din aceas-

1 1

ta viaa Z în toate încercrile, ndejdea este un liman sigur, uneori chiar

singurul liman (cf. Evr. 6, IS); ea este ancora neclintit i tare (Evr. 6 P 19)
Mine-I ine pe om legat de Dumnezeu, chiar
mat mari tulbu- în mijlocul celor
rri. Prin aceasta ea se arat a fi izvor de linite"* i, de aceea, de odihn' 41 i -
1

pace, Sfântul Isaac irul scrie cu privire la aceasta:

M Pe toate cile pe care
umbla oamenii în lume. au au pace în ei pân ce nu se vor apropia prin
ndejde de Dumnezeu. Nu dobândete inima pace din osteneal i din smin-
teli, pân ce nu se va sllui în ea nadei dea
i pân ce aceasta nu va da ini-
mii pace i nu va revrsa din sine bucurie în ea V" T J

i tot ndejdea este cea care-E sprijin pe om în lucrarea ne voinei/ 42 care,

pe arm nu- i c d
îndat robele sale, este plin de greutate i prilej de d
l]

Cf, Sf. Vîiiite. cel Mare, R^utUe mict 37.

Ct SF. Isaac Sinii, Cuvinte despre n&voitifâ* 58.
L
Cateheze baptisrmU, II, 5.
i%
Cf. Sf, VbfetLiHilie i loan, Scrisori tthuwuceii\ 13, 198.
"
Owitii kt fotm, LXVII: l. Cf. Omilii fa Facere, XV Jî, &.
''
Qmilti despre necazati, L
;:
Omilii h xuttui, Cf. Tâhuire fa Pmimitt f7&
II. 3,
U
19
Cf. Si". iDiin Guri de Aur. Omilii fa îf, VI, 4.
ffl
Cf. Sf, VaiSHiuifie i [oati, Scrisori tiuhvvnicfîi. 33: 200.
Citvlnie despre jweinf. 58,
M:
Cf. ibidm, 56. SF. Ioan Scaranu", Scttm. XXX* 32; 33.

341
 \

Cotuiiiile gene-raie ale fâttKÎJuirii

dezndejde. AstfeJ, Sfântul Macarie Egipteanul scrie: „Dac omul nu este

însufleii de,., ndejde, dac nu zice: Voi cpta izbvirea i viaa, nu poate
sâ suporte necazurile, nici povara, nici s
mearg pe calea cea strâmt,
Pentru c ndejdea... care se afl în face în stare s trudeasc, s suporte el îl

necazuri i s mearg pe calea cea îngust \^ „Ndejdea, arata Stan

1 y
loan Iul

Gur de Aur. ca un lan puternic agat de ceruri 1

ne ine sufletele noastre, ne
trage încetul cu încetul la înlimea dac ne inem aceea, strana de ea, si ne
ridic deasupra viforului ruti lor din aceast via ",*** 1

i4
Prin credina cea larc * i îndrzneala (cf. 2 Cor.
ndejde ajunge omul la
3 !2; Evr. 3> &)•
f
de care are nevoie pentru a duce lupta cea bunii
Tot ea îl scap de îndoial
547
i de dipsihie'\'l4K i de aceea Sfanul Marcu .
s

Ascetul o numete ..ndejde simpl' „care numai Li un lucru se gândete".^ ,

Desigur, roadele tmduitoare ale ndejdii nu sunt numai acestea, Sfântul

Grigorie de Naziaiu spune c
„ndejdea este un leac foarte folositor peniru
111
bolile noastre"™; iar aceasta este adevrat i pentru bolile trupeti, dar mai
ales pentru cele ale sufletului.
de toate ndejdea este un leac foarte potrivit pentru patimile care
Mai întâi

ise împotrivesc. Adic, aa cum arat Sfântul loan Scararul, „ea omoar
dezndejdea' M2 îndeosebi dezndejdea care Î3 cuprinde pe om atunci când
îi vede starea sa pctoas: „Exist o dezndejde din mulimea de pcate i
din povara contiinei j a întristrii de nesuportat, din pricina copleirii
sufletului de mulimea rnilor i o scufundare a lui în adâncul dezndejdii,
.suh greutatea acestora; (i pe ea o) tmduiete... buna ndejde"^

Cu att mai mult ndejdea îl poate tmdui pe om de tristee," 4 care, neîn-

grijit la timp duce la dezndejdea ucigai Astfel, citim în Pateric
r un si- c
hastru, „vzându-se biruit de mâhnire, ca un doctor iscusit si- a dat ca leac
bana ndejde, spunând: Cred c
Dumnezeu Cet iubitor de oameni Se va mi-
'," 5 1

lostivi de mine. pctosul Ea lecuiete akedia," care st alturi de tris- 1

-'

"
4I
dahemte&ti 'Col.
Qftiîîi II), XXVI, i [.
1+4
Ctre Teador cel czui, 1, 2,
"
4
* Cf. Sf, Grigorie cel Mare, Comentariu la Iov. XX, 3.
4h
-
Cf. ibidem,
u ~*

Cf. Sf, loan Curii de Aur, Tâlntire la Psalmul 12. 3.

u*
ibulnm
''
D&sprv legea duhovniceasc. 12.
35,1
Cuvfinuiri. XVII, 2.
551
AstfeJ. Sfântul Varsanufîe scrie: „Dac5 îi vn vani %tbq slbiciune nm vreo boal,
îndreapt toatii nEideideu hi spre Dumnezeu i (e va odihni"' (S<ri\-ori ththovnicetL 32).
Cf ^503.
J
Stf/txf, XXX, le. Cf. Sf. Grigorie cel Mure, Cartea regatei pastorale, III, 29,
m Sf. îolui Scalarul. Scara, XXVI, 61.
d
Cf. Pa. 4J< 6. Sf. Ci pi i sui al Cartagineî, Despre moftrle. 2,
" Aprfexmr,
5
N $S&
iih
Cf. Evagrie, ? mustul practic, 27, Apoftegme* N [96.

342
 Condiiile subiective ttle tmduirii i .wtthttett m Hrist CAV

tfte ideznâdeje. „Clugrul cu ndejde ture junghie lenea (akedia), omorând

CU sabia acesteia pe aceea", spune Sfântul loan Scrarul/* 7
Ndejdea, de
asemenea, îl ferete pe om de nelinite." 11

Aceasta maic a virtuilor

de folos omului pentru tmduirea tutu-
ii este
ror celorlalte boli sufleteti. Sfântul Marcu
Ascetul arat ea yjuiâ Ja lep- c
darea din inim a gândurilor i poftelor ptimae. 1 "
"

Ea îl îndeamn pe om
1

s
sectireasc de toata rutatea^ pentru B dobândi buntile la care ndjdu-
iete ca s
se arate vrednic de unirea cu Cel în care i-a pus cu adevrat
si

toat ndejdea. „Oricine i-a pus în El ndejdea, acesta se

curete pe sine,
m cum Acela curat este", scrie Apostolul lotm ( 1 In 1, 3),Ea este o condiie
eseniala a tmduirii spirituale a omului, pentru c prin ea se îndreapt spre
Doctorul ceresc* crezând Celui care ne-a fgduit „vindecarea rnilor pe
>

sare ni le-a fcut pâcatur.

5<f]
De aceea Evagrie merge piinâ la a spune din c
ndejde i rbdarea neclintit „se nate neptimirea".™2
Ndejdea nu are numai un rost tmduitor» ci i unul de ferire i paz.
Ea
este. aa cum spune Apostolul Pavel
(1 Tes. 5, S) coif care acoper si ocro- h

tesc capul omului duhovnicesc"' Ea îl ferete 3

de cdere, dup cuvântul
Psiilmistului: „nu vor grei toi cei ce ndjduiesc în El" (Ps. 33, 2J ). Ea ii
apar de atacurile diavolilor.** „Când ii vor smeri (vrjmaii), scrie Sfântul
Petru Dtimasehin, s- i înale mintea
ndejdea La Dumnezeu, ca nietoda^ prin
.s nu cad lulburându-se. nici s nu
riî
deznadjduiasc înfr ic oân du -se, paiul
Iii cea mai de pe urm suflare".^ într un cuvânt,
„ndejdea respinge atacnf
1 c,c
miULor vicii tor".
'

^
Fiind condiie eseniala a vindecrii de patimi i ferindu-l pe om de a mai
Cdea în ele, ndejdea este pricinuitoare* virtuilor/ 67
Se cuvine s subliniem îndeosebi legtura ei strâns cu iubirea, care este
culmea virtuilor, în care sunt cuprinse cu toatele.
Dac. aa cum am vzut,
dragostea nate ndejdea, la rndul ndejdea ua 1
ei „este iubirii' . Cci, aa

m $eam f XXX, 17.

"" Cf. Sf
CipriRiL Despre moarta, 2,
Ct Despre legea duhtotohmw* J7; Despre 8ote?„ Rspunsul $> Disputa cu ia\
.irfifa<itir\ |7.
'
t T. Sf. Varstinufle, Scrisori duhovniceti, 65.
** Sf.
Ambrozie ui Mil^niiJui. Cum c£ moartea este un hirte, 20,
:
'"
Trafutut pmetic, Prolog.
L
'
Cf. Sf, loan Cusiaa, Cmmtâli dtitiavriit:?.sit\ Vl|, 5 (Prima convorbire cu Printe [t
•Sencniis).
Hm-
^
Cf.Apafttprmi 13K J. Am
"_ Invâturi Mtmueetft* Canea I (cap, „Toate le-u fcut Dumnezeu spre folosii nmtnT).
Sf. tanti Ciisian, Comori?! ti duhovttiirefti, XL 6.
Cf, Sf. Msucu Ascetul, &&pft rd ce cred <?<î #e huirepteutfi din jfixpfe, 36: Tfespre
kgm finhovruceasctî, 70b.

343
 Condiiile generale ale tmduirii

cum arat Simeon Noul Teolog, numai câtigând „ndejdea netâcut

Sfântul
de ruine (...) vei avea în ea i întreaga iubire faft de Dumnezeu. Cci e cu
neputin vreunui om s
dobândeasc iubirea desvârit fa de Dumnezeu,
altfel decât prin credin sincer i ndejde tare i neîndoielnic
1
'.***
Sfântul
joau S crrui spune i el c „lipsa ndejdii este pieirea iubirii",
* m iar „tria
iubirii este ndejdea""*
Sfântul Diadoh al Foticeei definete ndejdea ca o „cltorie iubitoare a
minii spre cele ndjduite
1
'.^ tntr- adevr, atunci când omul are ndejde
tare, într-un fel a i atins deja elul spre care tinde, primind prin ea într-o anu-
me msur pregustarea celor dorite. Aa arat Sfântul loan Scrarul, care
spune c; „Ndejdea este bogia bogiei neartate"* i „ea este vistieria
7'
c
neîndoielnic dinainte de vistieria (care va fieT,*
7*
De aceea, ndejdea s
4
este însoit de bucuria duhovniceasc/' pârga fericirii din împiie.

* Discutai etice,
H
I, 12, J6-IS Cf. ibidem* V, 143- E45.
m Scara, XXX, 16.
m &dm,
• 7I
Cuvânt asGGttc în }(X) dm-apri?. Prolog (Definii \);
* n Saim, XXX, 17,
•

ttâem.
Cf. Sf. Grigorie cel Mane, Comentariu la Jo\\ XX* 3,

344
 4

Procesul tmduirii: convertirea

luntric

Omul trebuie s
aib de la bun început contiina faptului
c
c vre, s ajung nu este o realitate cu totul virtutea, la

cat undeva in alura sa.

„ou. srrm de nWwΣ
se tntroduc (ln suflet)
Sfanul Maxim Mrturisi te ml
ca ceva nou, din afar-,' iar Sfântul
S^^taSTJ-
lowi D amte rin

r
'* ,£
'
Câ Vlrtutea " nu e de rte
P» ^ noi, nici nu ia fiin-

"a are °' e

" " un,al de voin î a n ° as[,i RiKtea este în noi
51 h, Z, ti
18 fiina dm
,
nw t "f
.' într-adevr,
virtuile in, a$a cum am
-

vzut de toa&ifL

5S£ ^5 *f*
in i
S
P'f^"?
1 P ri
OeHnstM, iar cretinul o recâtig prin
" boarea Po^ncii, a fost restaV
Taina Botezului. Dac totui el

ile mm, sunt detm.tort, pentru natura sa adevrat; dimpotriv în realita

le, paumtle sunt strine de om. vin

BSffrisiK rr
Wfcina la j de iier. Sau,
din afar: se
p

împrumutând de
-
td Dupa

Iu
cu,ri
«^ 5535
atjtea, «ste adevâ âta sa

Sfântul Grigorie de Nvssa o

^
alta

--unde - fur a-, putea terge strlucirea -

frumuseea fireasca u omuruT'
Reeuraul la „ouinde de sntate
s
ui. btne lucrurile:
am vzut
anule bold, lut, Or. trebuie
si boal ne îngduie
virtuile constituksnatatca
îneleg™ mc",
suf
c
s respectm ordinea fenomene o, pentru B
", S ^
.

in.
'";,
oare ^"
•?»»•«" dj'P
tulbura rânduiala fireasc.
Acest lucru ii subliniaz Evagrie:
** *
introduce ca un element str-
„Dac
'
Di/puia oi Pyrhlii, PG 91, 309C.
Dogmatica, III, 14,
VrnfH (twiimtlui Printelui iiwtnt Antonii-
^ XX
Sf. loan Dammchin. tiagiiutica. [11, 14
Dupiaa tu l'w /„,y, PG 91. 1 12 A
A 8E vet,e4 <le
xu,T"
i,: "' '"'
'* '
***** Sf *** de N^'. o*V**^t^
'

loc t:it.

345
 Cotieiiiiîe genertil? iile tmduirii

moartea urmeaz vieii, iar boala vine ca a doua dup sntate, este limpede
c rutatea vine dup ce mai întâi a fost virtutea" Sfântul Isaac Si ml spune
11

i e] c: .virtute a este în chip firesc sntatea sufletului, iar patimile sunt boli
h

ale sufletului (...) Deci e vdit c

sntatea exista în fire de mai înainte de
boala ce-i vine ca ceva ce nu line de ea (cu un accident). dac acestea suni j
aa, precum i sunt cu adevrat, virtutea este în suflet în chip firesc. Iar cete
ce-i vin ca ceva deosebit (accidentele) sunt în afara de fijre' ,^ De aceea^ aa
1

cum vat Avva Dorotei, a vieui dup virtute înseamn de fapt „s ne

hi

reîntoarcem la sntatea noastr ca de la o orbire oarecare la latrina proprie

in
sau ca de la o boal oarecare la sntatea noastr cea dup fire",
într-adevr, atunci când am studiai patologia omului czut, tim vzut cum
patimile, boli ale sufletului, se produc prin pervertirea naturii omului, mai
precis prin abaterea puterilor i însuirilor sale* care ia origine tindeau în chip
natural spre Dumnezeu, inta lor fireasc; ete au ['ost îns întoarse de la El
prin pcat i îndreptate, contrar firii i în chip lipsit de minte, spre realitile
sensibilei
Este limpede, de aceea, c întoarcerea
sntate con stil peni ni om în ite- la

c instigarea firii sale originare prinl.r-o micare invers, adic prin îndeprtarea
de realitile trupeti i re-întoarcerea la Dumnezeu i îndreptarea tuturor pu-
teri io r sufleteti spre Împlinirea voii Lui, Aa înelegem de ce foarte adeseu

Sfintele Scripturi i toat Tradiia vorbesc despre mântuire ca despre o con-

vertire, în sensul etimologic al cuvântului, adic de întoarcere, schimbare a
direciei i sensului." Peniru c r
dup cum pcatul i, în general, orice riiii-

late înseamn îndeprtarea omului de Dumnezeu. înstrinarea de El, mântui-

rea, cu i tot binele stau. dimpotriv. în apropierea din nou de El prin intoar- t

L-ciiM |a [ii l:ii tc>ai;i fiini;i

Sfanul Irineu arat Limpede c

aceast întoarcere a a mu lui ctre Dumne-
zeu este condica esenial a tmduirii sale: Domnul a venit ea s-i vin- „C
dece pe cei bolnavi, a spus- o El însui (...) Cum, deci, ye vor tmdui cej su-
ferinzi ? (...) Oare, struind în faptele sî gândurilor lor pctoase? oare. i
* Capele gnostice* 1,41.
i 'rtvittfr despre nei'oin, 83.

1,1
învturi dâ .vufîet j'olosiîfxire, XI, 10.
" Termenii cel mai frecvent fol tiuii în ScripUU"H sunt: cîtpi^n {a se Intoia'ce^ a se în-
toarce înapoi 8 &e neîntomee), fcJUtrrptjjyji \n se întoarce spre, ti se îndrepta spre, a se
îatotirce înapoi, a se reîntoarce a ac înapoi li, ll-sî veni îniru sine, el se întoarce din
drurm. a se reîntoarce), (aciunea de a se întoarce,, de st reîntoarce). Ter-
fe'/nctpgiljrii ti

incriii ^lETJCtvo^as i p£-rouo.a, cuie artitao achimbure de mentalitate, a (sentimentelor,

sunt i ei frecvent folosii, ca ic ferind ti-sc mai ales hi starea luntricii de ciunti i de
pocin - cure este resortul schimbrii sun cel puin conii i a ei -, mai curând decât hi
schimbarea in sine, privita obiectiv. Anumite pasaje folosesc ambele noiuni; asrfeE,
1
Fapte 3 T 19: ..Deci pocSui-v i v| întoarcei (tLeiavaficfaTE. kox tebo^pVTfiMe)* .

LiumptdKO este folosit fti: Mt. 13, 15; Le, t, 16-27; 22, 32; Fapte 3, 19; 9, 35; II, 21;
14. 15; tS, 19; 26, E& 20; 23, 27; 2 Cor. 3, 16; ] Tes. I, 9; lac. _\ 19-20; ] Ft. 2, 25. in
Vechiul Testimienr. în: ls. 6, 10; 4.1. 22; 55, 7; Îs. Si*. 17, 25.

346
 Pmcesttl îîwduitîi; converti rra &untm-â

na, dimpotriv, primind s se schimbe cu totul i sâ se întoarc de la vechea

lor vieuire rea. prin tare i-au adus asupra tor o boal foarte grea i plin de
nenumrate pcate ?".'-

^
Puterile i
omeneti au fost create de Dumnezeu cu scopul îm-
însuirile
plinirii binelui i sunt, deci, prin natur îndreptate spre
buntile duhovni-
ceti, în virtutea libertii sale, omul poate s 3e menittl în aceast
atare, fo-
los in du-se de ele firesc, raionat, virtuos, potrivit naturii lor; sau, dimpotriv,
el poate s se foloseasc de ele în chip ru, patologic, contrar firii, lipsit de
minte i ptima, îndreptându4e spre buntile amgitoare si departe ale
lumii materiale. S ne amintim o dat mai mult, pentru a sublinia acest fapt.
c;i virtuile yi patimile se definesc ca atare prin felul ui care omul se folosete
de facultile sale
J?
i funcie de scopul pe M
în cai el dl lucrrii lor. „Dup
cum întrebuinam lucrurile ai dreapt judecat sau fr judecat, devenim
virtuoi sau ri", scrie Sfântul Maxim Mrturisitorul. 11
Sfanul Siiueon Noul
Teolog arat i el c
sufletul devine pctos dac se alipete de râu i,
dimpotriv, se face bun, daca se alipete de bine."" Jar SfntuL loan Gur
de
Aur spune c
M de noi depinde cum ne folosim mdularele, fie pentru lucrarea
pcatului, fie w fapt el or de dreptate/'. 17
„Nimic dintre cele create i fcute de Dumnezeu nu e&te râu" spune 1

Sfanul Maxim, * pentru a întri faptul ea nu puterile sufletului sunt cauza

3

1
râului, ci „reaua lor întrebuinare
in Pcate|e ne vin prin reaua întrebuinare a
'.

puterilor sufletului, a celei poftitoare, irascibile i raionale (...)Din buna lor

întrebuinare a acestora ne vin (virtui le) spune i V* Tot aa Sfanul Vasile
cel Mare, artând c3 „fiecare putere a sufletului devine bun
sau rea dup
modul in care fiecare o întrebuineaz. De pild, puterea de a dori; unul o
bitrebuirieaz în desftri trupeti plceri necurate; unul ca acesta eate un
sj
tkâios i
un desfrânat; altul, vrednic de imitat si de fericii, o îndreapt *pre
dragostea de Dumnezeu i spre dorirea venicelor bunti 2 ' De asemenea, 1
',

arata c
este mare „folosul maniei pentru cei care tiu se foloseasc de s
a", fcând* o „si asculte de raiune. tcj spre foarte multe fapte de virtun
1
este mânia de folos sunetului ',
dându-i trie, rbdare i struin în bine. Dar

Adv. havrexes, III. 5. 2.

Mmiro
1

'
Cf. Sf, Mrturisitorul, Capei* despm âmgosfe* II. 75,
14
A «vedea, de pild, Ibldem. 31, ^6.
L
tbidmt, I. >2. Cf, III, 1. 3. Clement Alexandrinul: „Tor ceesi ce este. împtri vm ilrepwr tu-
uimi este pâcst Aaifeî caut filosofii sil defineasc pusiunile otic mai generale": dini-
«te o dispoziie aaflctcnsc confomiit cu raiunea pe
porriv^ „virtutea întictigH via {..,)",
i.n
o lucrare a sufletului rutiuiui!" potrivit
purtarea cretinului „aste voii lui Dumnezeu
[FmthgoguKlXllh 10U-2; 102,3).
" Catfihezje. XXV, 60.
17
Omilii In statui, IV, 5.
''
Cnptic desprt dragoste, III. 3,
tfrîti, ) i:

Omilia X. 1 1 iipotrivn celor te se manie-

347
 T
( ondiiite gerwraie ide tmduirii

„Tcft aa -
21 1

când nu fi$ supune la chemarea raiunii ea „se slbticete ',

con Li nu ei Sfanul Vasile — i cu raiunea; omul care se folosete bine de rai-
une este un om cu minte, i înelept; cel care îi ascute mintea sa spre vt-
'. 22
marea aproapelui este un miel i un nelegiuit
1

lata c i virmile, i patimile se împlinesc prin lucrarea acelorai mdula-

re, acelorai puteri, acelorai faculti; doar ca" la virtute se ajunge prin folo-
sirea lor sntoas, potrivita menirii lor fireti i normale, adic prin îndrep-
tarea lor spre Dumnezeu; iar la patima, prin folosirea lor rea, pctoas, prin
abaterea de la rostul lor firesc i alipirea lor de realitatea sensibila sau tru-
peasc. De aceea, trecerea de nu înseamn" nefolosirea,
la pcat la virtute
mortificarea sau chiar nimicirea acestor mtlulare i puteri; ea se face prin
reorientarea lor, prin întoarcerea lor la elul lor firesc dintâi' realitile du-
hovniceti, Binele. Dumnezeu. S lanul Nichita Stithatul arata Listfel c omul
trebuie .,s-i întoarc puterile sufletului sau. prin pocin dureroas i st-
ruitoare, ca s le fac aa cum ni Ie-a dat Dumnezeu de la început, când l-a
zidii pe Adam".
gi
ka rândul su t Sfântul Maxim spune c k omul netrebnic
1 '

„urmeaz i se în voiete poftelor i pornirilor trupului", iar ce] virtuos „se

strduiete s le întoarc i s fac bune micrile de felul acesta ale trupu-
\u\"}* „Cei ce se strduiesc,., asemenea medicilor înelepi, care vindec
chiar prin veninul viperei o muctur înveninat, se folosesc de aceste afec-
te (patimi) - de fora i puterea care le man - spre înlturarea rutii celei
de fa sau a celei ce va s fie i
i pzi rea virtuii i a spre dobândirea
cunotinei. Precum am spus, deci, acestea devin bune prin întrebuinare în
1
cei ce îi robesc orice cuget spre ascultarea de Hrisloa': Putem spune., deci, '

împreun cu Sfinii Calist i Ig naie Xanthopol „suflet desvârit este

36
c
acela a crui putere pasional este în întregime îndreptat spre Dumnezeu",
fnsusi Apostolul Pa vel îi cheam pe cei botezai hi o astfel de întoarcere
ctre Dumnezeu a tuturor puterilor flintei lor, prin care ele îi regsesc buna
lor rnduial fireasc! M Sâ nu punei mdularele voastre ca arme a|e nedrep-
tii în slujba paeamtui, ci înfiai- pe voi lui Dumnezei], ch vii, sculai v
din mori, i mdularele voastre ca arme ale dreptii lui Dumnezeu' (Rom.
6, 13); „cci, precum ai fcut mdularele voastre roabe ne cu raiei i frde-
legii, spre farade! ege tot aa facei acum mdularele voastre roabe dreptii,
h

spre sfinire" (Rom. & ? 19),

Am vzut c. mai întâi de toate, pcatul const în uitarea i necunoaterea

lui Dumnezeu, din pricin c omul ha întors de ia El puterea cunoaterii i a

' lhulrm.

'

O.'le KH> de cupele. ... I. 17.

J4
Capele despre dragoKW, II, .56.
13
Rspunsuri câini Taksia, l r PG 90. 269BC
''frir HM) de capete ..., 66

34 K
 I'rocMui tântduirii- converti ren khmim-.

pbiiit-o spre lumea sensibil, înrobind^o simurilor, ajungând

astfel la o
cunoatere fant&uaatica i deliranta, care ia lecui adevratei cunoateri
Fasultilie cunoaterii îi recapt sntatea printr-c micare invers adic
inîordiridu-se de ja cele simruale si îndreptându^se din nou spre
Dumnezeu
.^Precum s-au depanat eu înelegerea lor de
la Dumnezeu si si^au închi-
ni ir ca zei cele ce nu sum, aa pot prin
wfift Ja Dumnezeu
mintea sufletului lor se rntoarea s
scrie Sfântul Atanasje «] Mare^
,
iar Sfântul Maxim
in vata prm raiune omul trebuie
ca s
ocoJeascâ netiina i s se mite nu-
mai sper. Dumnezeu prin cunottnLT. 2fi

Oxgmtte cunoaterii nu sunt în nici un fel modificate

în ceea ce privete

tâad ca de aceea Dumnezeu voiete „schimbarea cugetrii", cci

numai o
asemenea schimbare ne duce înaintea lui
Dumnezeu." Iar Sfanul Griaorie 1

de Nyssa constat c
„ori de câte ori ne întoarcem mintea
spre Dumnezeu 3I 1 '

ajungem s
cunoatem care este binele cel adevrat i
dumnezeiesc. Ceea
*N râmâne atunci omului de Tcut este s-si mite puterea
de cunoatere
spre elul care se cuvine, potrivii rostului ei
i
Xaci sufletul având prin
firesc.
fee puterea cugettoare, din aceasta
se nate virtutea. o are prin fire ca sa i
ramura cum a fost tcut. i
a fost fcut bun i foarte drept.
Iar dreptatea
urletului se arata m pstrarea felului
Iar atunci când se abate
înelegtor al lui,
j se strâmba de la starea lui cea
cum a fost creai ^dup
fire, se apune
rtjmuM e rutatea sufletului, Deci nu e
greu lucrul virtuii. C5cJ suntem în
valute daca cum atu fost fcui n
rmânem aa 1
'

Deei, omul nu trebuie nici sâ^i

mortifica puterea cugettoare a sufletu-
lui si nici s-o
îngrdeasc, pentru c
astfel s-ar lipsi de mijlocul cel mai
potri-
vii pentru contemplarea
realitilor duhovniceti i cunoaterea lui Dumne-
zeuarefauie doar s-o foloseasc în alt fel, adic aa cum se cuvine. Alunei
Attpâ cum wat Sfanul Grigorie Palama, ea-i regsete „adevrata
viata"
nulul sJuundu-se de ea ca s
se „ocupe din nou ^contemplaiile
dum-
nezercu i sa J Dumnezeu cântare de laud i mulumit" «
triade lui
Nu doar puterea cugettoare a sufletului
trebuie îadieptat spre menirea ei
originar, fireasc i normal, ci toate celelalte puteri ale [ui,
? puse sub con-
ducerea minii, „Prin ascultarea de minte,
care prin lire a primii conducerea
de la Dumnezeu - sene Sfântul
Grigorie Palama - fiecare putere a suflete

,, Cuvânt mtfrttttiw elini Iar, 34.

* Epistole, XPG9\.ysrm.
< 'itviuîe dexprf nevoinfu. 49.
Ibidtitn.
M
D&>refetiorie< XII, 2.
Sf.Atwnuue ce] Mure, Viaa Cuviosului Prixteiui
" tt Gri^une Ptilamm Triad*. II 2 2\
nostru Aniortir XX
h

349
 ,

Condiiile generate ttî? ititncluirii

luii fiecare mdular aE trupului „se mic spre cele pentru care a fost fcut
11
de Dumnezeu".
Puterea de a dori (pofta) i puterea de a se mânia (iuimea) - care, perver-
tite, isc nenumrate tulburri i produc aproape toate aceste boii sufleteti
care sunt patimile - bine cârmuite de minte i raiune, se îndreapt spre
r

Dumnezeu, redevenind sntoase prin reîntoarcerea la menirea lor dintâi,

fireasc, cure este, pentru prima, s-L iubeasc pe Dumnezeu, iar pentru a
doua, sa lupte împotriva râului i s se strduiasc Si fac adic sâ se
binele,
rzboiasc cu toate cele care-l fac pe om s se îndeprteze de Dumnezeu, i
ca s dobândeasc i s pstreze tot ceea ce-1 poale apropia i uni cu El,
Potrivit Sfântului Maxim, raiunea poate fi „imprimata în puterile iraionale
ale sufletului - e vorba despre intime i poft", pe care omul le „închin si le
supune prin raiune min(ii \
3tl
Dup ce arat oft pornirile iraionale ale omului
au devenit pofte pctoase printr-o greit folosire a puterii sale de cugetare,
Sfântul tlrigorie de
Nyssa spune, în acelai sens, ca, „dac, dimpotriv', pute-
rea minii ajunge s stpâneasca aceste porniri, oamenii pot mp fini tot atâtea i
1

virtui' /' „Dac îndreptm - prin lucrarea înalt a cugetrii - spre bine aces-
te porniri, ele pot ajunge s se potriveasc frumuseii chipului dumnezeiesc",
arat Sfanul Grigorie în continuare. Origen spune i el
311
mania, pofta i c
oricare alt simmânt al omului sunt fie bune dac sunt folosite potrivit ra-
r

iunii, fie rele, dac se uzeaz de ele în chip necugetat, i ca trebuie sa ne

strduim sa dobândim simi re a lui Hristos" pentru
,. a „transforma" dup voia
Dumnezeu, -cete pe care El însui ni Je-a druit"'' 1

Nici în acest caz nu este vorba de a înbui

mmtifiea aceste puteri su- .siui

fleteti, ci de schimbarea felului în care suni folosite, fiind cârmuite spre

Dumnezeu printr-o cugetare raional. Sfanul Grigorie Pa lama spune limpe-
de ca tmduirea nu se face „prin omorârea laturii ptimitoare, ci prin muta-
rea ei de la cele mai rele la cele mai bune si prin lucrarea ei îndreptata, prin
deprindere, spre cele dumnezeieti, dup
ce s-a întors cu totul de la cele rele
i s-a îndreptat spre cele bune".
40
în ir- adevr, „cu aceast putere a sufletului
iubim i
respingem, apropiem de noi i depanam de noi (.,.) iubitorii de bine
nu mortifica latura ptimitoaTe, închizând- o în ei înii, nelucrtoare i ne-
produc o „strmutare adic îi „mut to:ir;i
1
micata" h
ci '
(|aeid Beate,) a ei,
,i plecarea spre cele rele a puterii acesteia spre dragostea de Dumnezeu si a
1
";11
aproapelui Omul vindecat de bolile sale sufleteti este, deci, cel care „i-a
supus iuimea i pofta - care alctuiesc împreuna" lai ura ptimitoare a sufletu-
lui - puterii cunosctoare, judec fttoarc i ral io na le a sufletului, aa cum cei

" tbidem,
W.jffwa.6, PG91, 10G8A
'
Despre facerea ormkti, XVI N

'*
Omilii tu Canea Facerii;;, 17,
''
Trimit; II, î. 19,
1

Ibidtm, U, 2 23. H

350
 Prowatl {fiiaduirîi: convertirea lâimtrivti

împtimii i-au supus puterea raionat , d2

laturii plimitoare \ Astfel, „prin
latura pâtirnitoare a sufletului, atunci pentru ceea ce a fost când se mic
fcui de Dumnezeu, (omul) lucreaz virtuile corespunztoare \^ adic 1

se
d
i

acesteia lucrarea sntoas care j se cuvine. omul si ar înbui, i-ar Dat

omorî ori i-ar nimici partea ptima
a sufletului, s-ar lipsi astfel de însuiri-
le i de energia necesare pentru a se deporta
de ru i a se îndrepta spre
Dumnezeu; „ar fi nemicat i nelucrator chiar i spre deprinderile i dispozi-
liile_ dumnezeieti", cum spune Sfanul
Grigorie Paluma 41 Dimpotriv, „cel
ce i-ii supus-o, prin ascultarea de minte, fiind condui cum
trebuie, [o face)
s;i tind spre Dumnezeu i se ridice la Dumnezeu \ ' s
iubitorii celor bune
1

nu mortific latura ptimitoare, închizând-o în ei înii, nelncratoare

i ne-
micat- Cci în acest caz n-ar avea cu ce iubeasc binele i urasc rul, â s
nici prin ce s se înstrineze de ru i s se apropie de Du in ne zeu. O mortific
D pe aceasta numai în sensul c-i mut, toat aplecarea spre cele it>le a pute-
rii dragostea ctre Dumnezeu, potrivit celei dintâi si mai mari
acesteia, spre
porunci: «S iubeti pe Domnul Dumnezeul tau din toat tria la*
(Mc 12,
3G) adici din toat puterea ta. Care e toat puterea ta 7
t
îndoial, cea Fr li

lai urii pim itoa re, cci aceasta

este puterea iubitoare a sufletului. !'

Este cu totul limpede c dorirea i iubirea lui Dumnezeu se împlinesc nu

prin vreoalt putere sau energie a sufletului, ci chiar prin cele prin care omul
poftete i iubete ptima cele trupeti i ale. lumii, i c, din acesl
punct de
vedere, nu exist nici o deosebire de natur între iubirea
de Dumnezeu i
pmânteti, Astfel, Fericituî Teodoret al Cirului scrie ca „pofta
iubirea celor
(buGpAct) ne este de mare folos (,.,) prin ea dorim i râvnim buntile
dumnezeieti (.,.); prin ea ptimim dorul de Dwfeheseu, voind fierbinte sa-L
Ijln ih m n.a T"\.|-i.b-i-i iiilt nai ! jm _!.*> _*. •$—
 Procexut tmduirii: rtjttvfrtifvn titnfricd

Bcfcte " De aceea Sfanul Grigorie Palama arat cS „primind (puterea iubi-
toare a sufletului) o asemenea aplecare fspre dragostea de Dumnezeu) des-
face fi celelalte putert a te sufletului de la cele pmânteti i le înalii spre
Dumnezeu".*
1

limpede, de asemenea, ca prin convertirea, adic prin îndreptarea

liste

spre cele cuvenite u puterii poftitoare, patima trupeasc devine „dragoste du-
hl
hovjiiceasca" sau, altfel spus, virtute; fora ei, care se îndreptase toat în
chip ptima spre cele din lume, este acum mânat spre bunurile cereti pe
care i le dezvluie cugetarea minii. Sfântul Maxim explic' astfel aceasta:
J3ac mintea cuiva caut pururea spre Dumnezeu (...), acetu. strângând în
sine partea patimitoare a sa, dumnezeiasca neîncetat,
s*a întors spre iubirea
nnriiuidu-se cu totul de la cele pmânteti spre cek dumnezeieti"/' înc,
1

i
in alt ce se strduiesc, i afectele (ptimae) devin hune, si
parte; „în cei
anume atunci când, desfacându-le cu înelepciune de lucrurile trupeti, le
folosesc spre câtigarea bunurilor Cereti. De pild, pofta o pot prefEicc în
micarea unui dor spiritual dup cele dumnezeieti' 64 Sfântul Grigorie de 1

Nyssa descrie i el acelai proces: „Sufletul nostru îi va întoarce de la cele

upeti puterea sa iubitoare, pentru a o înla la vederea duhovniceasc t
ii

aematerîal a Frumuseii ceki ade vârâte" M Sfântul loan Scrarul arat,

, în
acelai sens, c omul poate trece de la „nravul su iubitor de plceri... la
iubirea de Dumnezeu învând 1
*, 6*
„cei care au pornit c
se suie la cer cu s
trupul au nevoie cu adevrat de si lire i de dureri neîncetate (,,,) pân ce frec
(te hi nravul lor iutii tor de plceri si de la inima neîndurerat, la iubirea de
7
Dumnezeu",* în lumina aceleiai învturi, el vorbete despre cel care „a
re-spîns dragostea {trupeasca) prin dragoste f lYisi de Dumnezeu)".^ i pentru
;i arta c o asemenea schimbare o pot suferi formele cele mai ptimae, cele
mai senzuale ale iubirii,
el aceast mrturie: „Am
chiar cele mai deczute, d
Vzut stpânite nebunete de dragostea trupurilor; luând din
suflete necurate,
cercarea dragostei pricina de pocin, au întors aceeai dragoste spre
Dorn nul... i s-au altoit fr
sa în dragostea de Dumnezeu,. schimbând cu .

'i- nul' dragostea cu dragostea1 *,**

ii

i
'ori venirea puterii poftitoare a sufletului este
însoit de o schimbare a
caracterului plcerii spre care tinde, schimbare cu totul fireasc de vreme ce
Obiectul dorinei este acum de o alt natura: plcerea sim^uaJa face loc plce-

*q
[btdam, 26.
^ Triade. 11,2,23,
Origeri, Omilii kt Cernea Cântarea Ctiniâritor. TI, l
:
"
( '(tpetr despre timgoste, H, 4R.
,4
Rspunsuri aitr? Trihxif, I, PG 90, 269B.
" Btapri feciorie, V ,

ft
5cam,i, 15,
''°
îbMtm.
^Scwra, XV, I

353
 ('(trtditiilr genenilr ttlt* tmduirii

rîi duhovniceti. Omu] ajunge s cunoasc din nou preafericita bucurie pen-
tru care a fosi fcut prin însi firea sa i pe care Adam a gustat- o En rai
înainte decdere, Aâlfel, Sfântul Maxim arat cei virtuoi, o dal cu con- c
vertirea dorinei ptimaa în „micarea unui dor spiritual dup cele dumneze-
ieti", prefac i H plcerea în bucurie curat pentru, conlucrarea de bunvoie a
11
minii cu darurile dumnezeieti .™ Sfântul Grigone de Nyssa spune, în ace-
lai sens: Dacâ gândirea... ar pune stpânim peste loale aceste simminte...,
, t

dorina ne-ar pricinui bucuria cea dup Dumnezeu i plcerea cea curat' 71 1

i, a a cum am vzut dej a, Sfântul Vasile cei Mwv a rut i el ca, dac omu]
în loc de iise folosi de puterea poftitoare a sufletului pentru „desftri tru-
11
peti si plceri necurate i- ar îndrepta- o „spre dragostea de Dumnezeu", ar
,

7-
dobândi „fericirea venic 1
\

A doua esenial a prii ptimitoare a sufletului, cea agresiv sau

putere ;i

Sutimii, îi recapt i ea sntatea dac sufer aceeai bun schimbare, fiind

supus prin raiune mintii. 7 ^ îmboln^indu-se prin abaterea, din pricinii
pcatului, de la rostul ei firesc i prin folosirea în chip contrar firii, pentru
a-L respinge pe Dumnezeu i a- 1 urî pe aproapele i ca sil se rzboiasc pen-
trucâtigarea i pstrarea cu orice pre a desartelor bunuri pmânteti, ea re-
devine sntoas' dac este folosit în chip firesc, potrivit menirii sale origi-
nare, pentru a lupta împotriva rului, adic împotriva a tot ceea ce face ca su-
fletul s se înstrineze de Dumnezeu,
74
i pentru ca s dobândeasc i s
75
pstreze buntile duhovniceti,
i în acest caz, omul virtuos se folosete, ca i
ptima, de aceeai putere
cel
sufleteasc,una i aceeai putere a iuimii lucreaz i în unul. i tn cellalt, dar în
timp ce omul pctos se folosete de ea în scop trupesc, cel dintâi o îndreapt
spre unul duhovnicesc,™ care este „apruiea plcerii provenite din unirea cu
1

Dumnezeu " '

i
înstrinarea de ru i apropierea de Dumnezeu 7 * Slnini
,
1
'.

Maxim Mrturisitorul îndeamn ca „prin iuime, desprindu-se (omul) de

liranie, s se strduiasc s
se apropie numai de Dumnezeu", 7 * în acest sens t

iu ti mea slujete Iubirii, amândou urmrind

acelai scop, Cci, aa cum artit
Slnniul Maxim Mrturisitorul, ,,dac mintea cuiva caut pururea spre Dumnezeu
(...), iuimea se întoarce întreag spre
i iubirea dumnezeiasc
^ 1
". 1

™ Râspsnsuri ctre Taluri?, I. PG 90, 269B.

Piahpti dfsprt tatjltff fi tftvtere, 45.
Omilia a X^a. împotriva celor ce se mânie.
''
Cf Sf Miixim Mrturisi tonii. Ambigua, 6. PG <) I, I068A
"*
Cf. Sf. Gr^one Pâteffifc Triade. \l 2, 19. 20.
^Cf.ihulw, 19.
74
Cf. Ori S en, Omilii la lacere. XVII.
'
Sf. Mjik im Mrturisitorul, Rspunsuri ci re Tatusi?. 55, Scoli ti 33.
™ Sf. Greoii e Pijlama. Triada, n\ 2, 21.

1
(
'tipetr despre dmgostP, H, 48,

354
 Prttiwitf teirnâduitii; c.tmvvriirect ititsîricâ

Virtutea nu consta nici în acest caz în mortificarea sau restrângerea sau

nimicirea cu totul a puterii irascibile, pentru c astfel omul s-ar Lipsi de un
mijloc de lupia" absolut necesar, aa cum vom vedea viaa duhov-
ulterior, în
niceasc (de-a lunguJ creia, pe toate treptele, el întâlnesie atâtea duhuri vrj-
mae) i de o for care, împreuna cu cea a puterii poftitoare, constituie
imboldul s tria acestei viei duhovniceti, Astfel, Sfântul Vasile cel Mare
arai a câ: jJac nu te-ai mânia împotriva pcatului, n-ai putea j-î urti atât

ci'it trebuie", adugând: ,jnânia este un nerv al sufletului, care. îi da impuls

psntru svârirea faptelor bune... facandu-1 sever i energic (,„), Acesta este
ajutorul cel mai bun i cel mai potrivit dat de puterea de a se mânia prii
raionale a sufletului ", De aceea, încheie el. „socotesc trebuie c avem o
HI
s
râvnii egala pentru iubirea virtuii, ca si pentru ura pcatului". Sfântul Dia-
doti al Fotîceei arat i e[ c iui mea sufletului se opune trândviei duhovni-
ceti, care este o i, paradoxal, o stare ptima: Cel ce se folosete cu
boal , h

neprihnire de mânie, din râvna euvioiei, se afla mai cercat în cumpna

l&pLatuilor, decât cel ce nu se mic
nicidecum la manie, pentru greutatea de
a sa mica a minii".
K '

Cu ajutorul iuimii, toate puterile sufletului, i îndeo-

sebi puterea poftitoare, îi pur atinge inta, care este unirea cu Dumnezeu. De
aceea Sfanul Maxim spune: Fie ca „puterea poftei (s ne mite) spre dorirea
lui Dumnezeu; iar iu i mea sa" lupte pentru pstrarea Lui, Mai bine zis, mintea

s se întind întreaga spre Dumnezeu, întrit de intime ca de un tonic i

aprini de dorul poftim dus la culme"."

Prin aceeai micare de convertire toate celelalte însuiri $j puteri ale

tmiului, atât psihice, cât i trupeti, fiind i
abtute de la înclinriJe pti-
ele
mae spre lucrurile din
lume si îndreptate spre rostul i menirea lor dumneze-
4
iasc i duhovniceasc/ cu totul fireti pentru ele, ajung fie folosite din s
nou în chip normal i sntos. Printre acestea, numim adu ce rea- aminte» s
care, ajuns prin pcat pomenire a rului i amintire de cele trupeti i

pmânteti. îi regsete sntatea redevenind, aja cum se cuvine i cum i i

era dintru început, neîncetat adu cere- am in te de Dumnezeu."* Putem pomeni

nici de asemenea si aceste afecte importante, care sunt tristeea i teama;

prima devine patim când omul se întristeaz i plânge pentru pierderea

hun uri lor materiale sau din pricina nenîiplinîrii poftelor sale ptimae; rede-
îndreptat spre elul ei duhovnicesc, aduce omului fericita
vine virtute, canei,
inuistare pentru pierderea bunurilor duhovniceti si prerea de ru pentru
greelile i pcatele sale, prin pocin i strpungerea inimii;
11 '1

a doua, deve-

Oiniliaa X-a. împotri el celor ce se manie.

i:
Cuvânt ascetic în ttXhl? c&pete* 62,
II

mkuir* ta Tatl nminu PO 90,

89 IC.
"Cf.Origcti, Omilii fa Mrcrre, XVII.
*s
Sf, Gvigorie Pnlanmk, Triad*. lt f
2. 19, 23. Sf. Ghidon ui Fcticeeî. CuvâM ascetic în
Wt) tir vtiKttei 5, 56,
ln
Cf. Sf. MlIJCitii Murturisitoru], Rspunsuri ctre latnsia., J. PG <X). 269B-

355
 t'andfiile generate ale tmduirii

uit patim când omul se teme de pierderea bunurilor pmânteti, ajunge din
nou virtute prin mtinaren ei spre rostul su firesc, care este teama de
"
Dumnezeu. 1

i tot aa se întâmpl cu toate celelalte afecte fireti ale omului, cu încli-

nrile, micrile i energiile sale sufleteti, dur i cu „fiecare mdular al tru-
11
pului su, etre, ^prin puterea minii" trece de la pali la lucrarea virtuii, m
fiind printr-o bun întrebuina» întors ctre sluji rea voii lui Dumnezeu,** Lu-
crarea virtuii nu se îndreapt împotriva trupului, cci „trupul nu este un

W
11
lucru ru în sine ;^ ea îl abate de \a fptuirea pcatului i-i red rostul firesc,
de a ti „templu al Duhului Sfânt" (1 Cor, 6, ;

Aceastconvertire a întregii sale fiine, întoarcerea ctre Dumnezeu lu- ii

uiror puterilor sale i schimbarea patimilor în virtui, care-l duc la redobândi-

rea sntii dintru început, o svârete omul
de ne voina ne- într-o via
curmat pus în slujba Eui Dumnezeu, pe care Sfinii Prini o numesc
„praxis"'. Vom examina în continuare în chip detaliat modalitile acestei
schimbri prin care omul primete de la Dumnezeu tmduirea spirituala
Cci, a§ a cum spune Sfântul Maxim Mrturisitorul, se cuvine „s cercetm
cu mult struin,,, i putere de ptrundere"' cum poate sufletul „înfptui
aceast bun întoarcere, ca sâ se foloseasc de cele prin care greea înainte
spre naterea l susinerea virtuii or".
<n

H7
Jbidem.
NS
Cf. Sf. Grigurie PhImiiu, lnade t I t 2, 1. Sf, Nichihi StirhuluJ, Cefe -M) dr rttpfte...,
III. 72.
: "'
Sf. Grigorie Pal&ma. Triade, l 2. 1.

""//^ki.2, L,2.
g|
R&putwuri câtrat T'otasie, Pmîog, PG 90, 252A-

356
 Partea a IV- a

înfptuirea tmduirii
 l)ul>Ja micare a convertirii interioare. Practica

Convertirea tuturor puterilor, însuirilor, energiilor i tendinelor omului,

prin care se face trecerea de Ia boala adus prin patimi la sntatea virtuilor,
se înfptuiete prin dou micri simultane: prima, de îndeprtare i lor de la
râu sau, altfel spus, de încetare a relei lor de desprindere a lor de rea- folosiri,
litiilik trupeti; a doua, de întoarcere a
lor spre realitile duhovniceti si
alujiaM lui Dumnezeu. Aceast dubla micare se împotrivete dublei mimri
prin care omul a czut si pe care o repet ori de câte ori cade din nou în p-
cat întoarcerea de la Dumnezeu i în acelai timp, îndreptarea spre lumea f

sensibil
La aceascâ îndoit micare, mântuitoare îl cheam Dumnezeu pe om prin
gura Psalmicului i a Sfântului Apostol Petru: „Fugi de râu t fii binele" (Ps,
1

36, 27; Pt. 3,IU, „Adic - spune Sfântul Maxim, comentând aceste cuvin-
l

rzboieste pe vrjma ca s-i micorezi patimile" i „lupt ca s

1

dobândi- s ti virtuile' ,
1

Prima micare deci const

lepdarea rutii, care, potrivit cuvintelor
în
Shtnlului Pavel, se face prin „rstignirea trupului împreuna cu patimile
1
i eu
poftele' (Gal. 5, 24), prin „omorârea mdularelor... celor pmânteti"
(Col.
î Se cuvine
5), repetm s
prin aceasta, nu trebuie c
înelegem rstigni-
p s
rea i omorârea puterilor, facultilor i energiilor sufleteti i trupeti.
Cci,
daci prin ele patimîie suni sprijinite i sporite, lot prin ele - i înc mult mai
temeinic, cci aceasta ine de firea lor - se ajunge hi virtui. icamintim ca S
prin cuvântul ,irtip'\ în limbajul duhovnicesc, nu este numit corpul, ci Jegea
^catului" (Rom- S, 2), care este atât în trup, cat i în sufletul omului czui
I
i
ui pus pcatului.- Trebuie omorâte, adic tiate, Ieiturile ptimae
ale aces-
1
tor puteri cu lucrurile rele; nu cele prin care omul lucreaz rul i se alipete
oV [urne trebuie nimicite, ci însi
i alipirea ptima. „Ni s-a lucrarea rea
poruncit s
rstignim trupul cu patimile i poftele lui {Gal, 5, 24), nu ca ne s
sinucidem, omorând toat lucrarea trupului i toat puterea sufletului, cL. ca
s ne eliberm de poftele si faptele rele i ne facem fuga de ele neîntoar- s

U&pete despre I I . A
se vedea, de asemenea: Avvii Donxci.
rtm$(x<itt>. II, Cuvânt de
suflet fufojtifor. XII, IO. Sf. V uile cel Mare, ResuUU mici &
*€f, SI Gligoric PulofflH, tritule, I. 2 H M,
'•Zî.ihidemM 2, 23.

359
 Injaptuitva fâtnduihi

s "\ spune Sfanul Grigorie Palama. Avva acelai sens, nu

l

Isaia arat, în c
trebuie s
ne „tiem" toata voia, ci „voile cele dup trupV spusa aceasta pri-
vind toate puterile sufletului i ale trupului: trebuie înlturat cu totul Folosi-
rea lor în chip trupesc; trebuie nimicit aplecarea lor spre lucrurile i desft-
rile sensibile, cci aceasta duce la patimi. Astfel, Sfinii Prini vorbesc ade-

seori, în acest sens, despre „omorârea patimilor" sat) despre „tierea paîimi-

Wf aceast expresie din urm invit foarte firesc Ia folosirea unor termeni
specifici operaiilor medicale: ltMustrarea patimi tor sufleteti este un tel
de
ehirurgie: patimile fiind
1
ran pentru adevr, trebuie
7
s le mustram, îndepr-
tiindu-le prin ta ie re Clement Alexandrinul,
'
, scrie
Acest soi de operaie, prin care omul se silete pe sine însui (cf. Mt. II,
12; Le. I6 16), este primul lucru pe care-l are de fcu* dac vrea cu adevr*
r

s se tmduiasc de loate bolile sate, s- i redobândeasc sntatea i aâ

aib parte de ba nil tai le împriei. Redobândirea sntii presupune mai ui-
tai de toate lupta împotriva celor cel îmbolnvesc. „Mai întâi trebuie s|
sc-
pm de patimi de boale", spune Clement Alexandrinul, sftuind, în conse-
si
cin: „S încercm pe cât ne st în putin, pctuim cât mai puin" i s
„Par curirea de patimi, nu se
de bolile pcatului tmduiete sufletul
7
",

scrie Sfântul la ane irul.' Iar Sfântul loan Moshu amintete învtura
lui
loan al Cizicului, care spune. în acelai sens, „cel care voiete câtige c s
virtutea, nu poale ajunge Ja ea dac nu se scârbete mai întâi de
pcatul care
ii sra imipoiriv-'\ k Virtuile nu pot rsri atâta vreme cât.
'

în locul lor, în su-

flet exist patimile., care le acoper cu totul. în Ir- adevr, aa cum arata
Sfân-
iliI Isauu irul, „patimile sunt un perete în faa virtuilor
ascunse aJe sufletu-
lui. r3 de nu cad acestea prin artarea virtuilor, nu se vd
cele di ni fu intru
(>.,). Nimeni nu vede soarele în întuneric, nici virtutea firii sufletului, cât
mai
11
struie în el tulburarea patimilor",
De vreme de starea fireasc a omului, iar patimile de una
ce viii utile lin

contrar firii, putem spune c

întoarcerea omului la starea sa fireasc nti se
poate fo£e decât prin lepdarea a tot ce este în el contrar firii. .întoarcerea
,

sufletului In starea sa dup fire înseamn despuiere de tot ceea ce este strin
de ea", scrie Sfanul Grigorie de Nyssa. în acelai sens Avva Isaia spune: h

„Cel ce voiete s
revin ia cele ale firii s laie toate voile lui cele dup irup,
pun se statornicete în cele conforme firii* \
u Iar Sfântul loan Damaschin

'
Triade, îl, 2, 24.
*
Doudieti i noua d& cuvinte, II, 4. în Filocaliu rom,, voi, XII. p. 42.
'
A se vedea, tir pitdl Sfflnrnl Maxim Mrturisi torul. Capei? desprv âmMâ$t& HI, GS.
Peâagv$td, Ciirtcti întâi. VT1I, 64. 4.
* lhidem II. 4, 2. k

''

Cuvinte despre nevoind, S6.

'"
Uitata fiuhovnicwtMxt, 187.
1

f ttviftte despre nevoin. 6S.

n
Despre feciorie, XII, 2.
ntfufktd i noua de cuvinte, II, 4 (trad,
1

'

cil, p. 42).

360
 DtihUi rtit.yrcji Va convertirii inftnoort

arata om acest scop se face lucrarea nevcinei: „Asceza si

ostenelile acev
tem n-au fost nscocite pentru d dobândi vktwtoâ, .dus din
afara, ci pentru i
: In o parte viciul strin fi ecnJEl firii,
rugina nu este eevi dup cum i
tir», ceva care se depune din pricina neglijentei:
ci
prin munc îns o înde
pbttn j dam ia iveal strlucirea mturuJ
tete de altfel unui dmtre elurile pe
affcnilui"^ Reamintim acest. c
care Ie urmrete împlinirea poruncilor
ap u„u arata Sfanul Jsaac irul: .Bogatului care

^1*«care
i întrebat pe
E1 id spi,£ KmpBdc:
d3
^^ p°—
K?L? m «î^
Le .ui,
( SS a?1întrebat
25). i CEind sunt poruncite, i-a spus ca mai întâi
i:

sa se mrraiieze de La faptele rele '." 1

Apostolul PavcJ însui înva c

omul „poirivit pentru tot lu-
r
pentru a fi
crul bun cureii pe sine", adic se
Trebuie „s se
s
Ui im -, _ iar pentru se putea „îmbrac în omul cel fereasc
>: ii
de gresdi
nou". tamlinitGr al
virtu lntos i desvârit lucrator al asemnrii cu
ii,
Hrtstos trebuie s se
lepede si s se dezbrace de omut
cei vechi". adic, spune STAnu.!
haac Si-
ml de patimi: „Sa v
dezbrcai de vieuirea voastr de mai „muue,
de
amuJ celvechi, care se
hii mjiit» voastre, , sv
strict prin poftele amgitoare, i sa v înnoiri în du-
îmbrcai în omul cel nou, cel dup Dumnezeu
zitltt întru dreptate i in sfinenia adevrului" (Efes. 4, 22-24),

Ejjjjw. ceasta prim mimare a

convertirii spirituale nu este de ajun,
Inir.LOVvai-,nu este de a,uns rf se întoarc sufletul '

de 1, cele re| >, ea *fl M Iin t

g;, deîndat la bine. Astfel, Sfântul

j

ta patinule de la sine i i-a fcut

Maxim Mrturisiiorul spune cel ce a c
gândurile simple, prin aceasta înc nu

fu ^V
r Pre
r?
Me d mnaBri0 «* "
4
36, 27) Avva Dotatei arat ca „oricine
D * " cee ^ siluind de spusa Psalmului
voiete
i '

se mântuiasc, trebuie nu s
tmm .a au faea râul, ei si sa lucreze
binele",^ Hristos fiiUfi .pune
pentru a ,n ra cineva m împria
ci
cerurilor trebuie nu numai sa si ia
crucea
U, ci , sa-l urmeze Lui (Mt, 10, 38):
„Dac vrea cineva vin dup Mine &
Sg se lepede de sine, s-i ia crucea
i s-Mi urmeze Mie" (Mt 16 24) Si
Însui îndeamn la a face binele (Le.
6, 35; In 5, 29), dup cum, urmându^I
cuvintele, tot aa înva i Apostolii.
1 *

împlinirea binelui, a doua micare a

convertirii, se face prin îndreptarea
tuuroi puterilor i însuirilor omului
spre realitile duhovniceti altfel spus
prin lucrarea virtuilor. Awa Dorotei explic acest proces astfel;
^reoum
iim scos virtuile si am sdit patimile contrare lor, asa trebuie
ne ostenim s
*0oS rwUtzt, IU. 14.

l^mtZlI^îT- m ^ A
F
V ?*™< de *»»««". » Sitne™ NeyJ Teolog,
mvdâluii de snjh' folositoare, XXI 9 ,

361
 îrtfapti ti ren tâmeh ti rit

nu numai s scoatem patimile, ci i s sdim virtuile i sa le aezm la locul

br propriu .

Cele dou micri sunt complementare, nu numai pentru cea de-a doua c
trebuie s-i urmeze celei dintâi pentru ca întoarcerea fie deplina, ci i pentru ca s
rfccaw dintre ele o înlesnete pe cealalt- vzut deja Am
prima este cu totul de c
trebuina" pentru ca cea de-a doua s aib loc; trebuie s spunem c, lot aa a
h

doua condiia celei dintâi Aceasta se explic prin

este principiul bonomiei pe

care l-am expus atunci când am vorbit despre puterea poftitoare sufletului; între ti

dorina cea dup trup i dorirea buntilor duhovniceti exist o total

incompatibilitate; una o exclude pe cealalt, dup cum înva Apostolul Pavel
însui: „Trupul poftete împotriva duhului, iar duhuL împotriva trupului;
cci
acestea se împotrivesc unul altuia" (Gal. 5, 17; c£ Rom. B, 7 i Gal. 5,
\G). Lucru

adevrat i pentru celelalte puteri ale sufletului, a cror energie, odat îndreptata
spre ceva anume, nu mai poate fi mai mult la ceva cu
folosita la altceva, i cu atât

tom! contrar: „Nimeni nu poate s

slujeasc la doi domni, cci sau pe unul îl va
si pe cellalt îl va dispreul"
urî, i pe cellalt îl va iubi, sau de. umil se va HpL

(Mt 6, 24). De asemenea, putem referi la virtui i, respectiv, la patimi, ceea ce

Sfii i
viaa duhovniceasc i moartea duhovniceasc (lucru
im] Irineu spune despre
cu atât mEti îndreptit, cu cât, aa cum am vzut, patimile înseamn
moartea
sufletului iar virtuile sunt viaa pentru el): #cestea îi iau locul
una alteia i au
1

pot sta alturi în acelai loc, cci dac se slluiete una, o scoate afar pe cealal-
t, iar dac este una de fa^ cealalt piere",' Astfel, atâta vreme cat în suflet
1

exist patimi, virtuile nu pot rsri; trebuie ca omul lupte împotriva celor s
dintâi, pentru a ie trezi la via pe. edelalle. Si, dimpotriv, artarea
virtuilor,_deci

lucrarea binelui, duce la stingerea patimilor. De aceea Sfântul Iriiieu

continu:
„duc, deci, moartea, punând stpânire pe om 1-a lipsit de via, fcându-1 mort, f

cu atât. mai mult viaa, stâpnind asupra omului, va scoate moartea afar si -l vi
face pe om viu" *." La fel i Evagrie spune ca cei cane lucreaz virtutea 1s pun clu
tuturor patimiloj- necugetate reteaz relele suflelului prin
ale trupului i
împrtirea de bjt»*P Sfanul Simeon Noul Teolog scrie: „Aa cum atunci
când rsare soarele, întunericul se retrage si piere, tot aa i atunci când strlu-
rul e alungat ca un întuneric", * La rândul su» Sfântul Maxim
2
cete virtutea,
arat ca „atunci când stpânete (în mintea omului) iubirea de Dumnezeu, o
dezleag de legturile lur (ale lucrurilor materiale), înduplecând-o dispreuias- s
c lucrurile ce cad sub simuri*',
25
Ceea ce este întru totu! în acord cu învtura
Sfântului Pavel: ,.în Duhul s umblai si sa nu împlinii pofta trupului" (Gal. 5,
|6), pe care o regsim la Sfântul Grigorie
Palama: 1PLa cei care i-au înlat min-

'"
nvâdSuri de .iiujlrt Jbtoxitmirr, XN, 10,
i'tmfyftvrvnihr,^. \2 r \.
'

Ilft'iptit.
-'
Tratatul pn&etic. Prolog.
*C<ti#he&i XVII, 11
Capete, dexprt dwgasfe* 11 .
If.

3fi2
 iwriiJoturi t.le acestora, de vreme ce fi«S J ^ - '
C" ?i ina) precis -

puterilor «ifletujuf te oa tafiT

™ 0s,re
'
fitea4c * «*>»°«S a

celor care li se împotrivesc.

? E P ™ lc P adilrea
«H P« rând a

fi flw si
crarea struitoare
rsar ™yffi&
"«SiriSS 1£
££? ^
£ î-
pi rte
',
om
'
e
ta SUrea sa &**"*
este nevoie de "*

iese,

h..n.lui
wma s kWJSî
S3m&* 3T* *
pe care el trebuie
?
tU 5 ' conlucrarea cu harul
** ^ ele "«
dumne».
*> ** *
" ecl " e dlnlre tawMto
cu voia Iui Dumnezej nA, t m Jii„j~ * ' .
lor,

cadrul oniuî^dKSr^™! SpiritUala 5e faoe deci

»'

? cum s P une Sfan[u ' Simeon

NoulTeoloe omul en»fr ît, fL, V '
,

«w. Pe mâsura vrsai 1 se Scflimb5

J SlSfeg^** De

Sf. jiaac Sinii, ttwâire

s d*&tv tmeteii 53
laa* Castan, Camw*** ^raio^ y
iu Jt 23

ni Mrt]1u ' n'^ Capete

72, 80, 86.
'
JS[rt]
fapn <lm$Gstl IV, 57.

a C^gonc de Nysaa, Itepnjkeiwte ^'^ IJ ' 3 -

XVIII 4
Cateheze, XJV, II |-J js
 ffrtipiuirfM tnâduiriî

asupra primului factor, dar se cuvine s

avem deplina contiin B faptului c,
dac struinele i râvna omului s>unt absolut necesare pentru ca el s:X-i
împropneze harul primii în dar, numai cu ajutorul harului dumnezeiesc omul
poate primi rodul strdaniilor sale (cf. Mat 19, 26; Mc. 10, 27; Le. 18, 27);
numai prin el ajunge s se cureasc deplin de patimi i sa câtige virtuile;
prin Sfântul Duh omul este reînnoit, curit, sfinit fi dus la desvârire. De
aceea Sfântul Antonie cel Mare vorbete de „Duhul întoarcerii" la Dumne-
zeu^ Care vine în ajutorul celor care pornesc pe tceastâ cale i Care „merjie
mninlea lor, pentru a le face lesne de dus rzboiul i utJar lucrarea nltogn^e
rii la Dumnezeu", Care „le arat cil le ne voinei cetei trupeti i celei luntri-
ce i ce trebuie s
fac pentru ca sa" se întoarc la Dumnezeu, Ziditorul lor,
u
Cel care desvârete iot lucrul cel bun, i s rmân întru El". Sfântul

Makim vorbete i despre aceasta lucrare a Sfântului Duh: „Mai întâi, El îi

el

înva caute omorârea voinei din pcat seu a pcatului prin voin i în-
s
vierea voinei prin virtute sau a virtuii prin voina. De asemenea cerceteze s
modurile de omorâre a voinei din pcat, sau pcatului din voin; la fel, li

raiunUe învierii voinei prin virtute i a virtuii prin voina", adic cele prin
care în chip firesc „obinuiafl s
se Înfptuiasc omorârea pcatului si în-
vierea virtuii
TS 1

în continuare, el arata
'.
c
prin aceasta îndoita lucrare cu N

ajutorul Sfântului Duh, omul ajunge „sa se sdeasc în Kristos întru asem-
narea moiiii Lui prin omorârea pcatului, dar i în asemnarea învierii, prin
lucrarea virtuilor"/ * Or, aa cum am vzul, în Taina Botezului omul u fost
1

fcut, prin harul Sfântului Duh. prta al restaurrii firii omeneti înlapruii:i
de Hristos în Persoana Sa; adic^ prin moaricu lui Hristos, a murit pcatului,
iar prin învierea Sa, a înviat, pentru virtute. Rmâne insa ca omul restaurat in

starea sa de chip al lui Dumnezeu s

se pstreze curat j neîntinal sau. dapS
i-a pierdut curia din pricina pcatului, s
se strduiasc s-o recâtige, i de
asemenea s
creasc în Hrtstos, prin Sfânta] Duh, pân la desvârirea pe
CLi re este chemat s-o ating în Dumnezeu.

îndoita micare prin care se împlinete convertirea la cele dumnezeieti i

care consta în curirea de patimi i dobândirea virtuilor, prin hanii lui Dum-
nezeu, prin credina" fierbinte, prin pocin statornic, rugciune neîncetai
i împlinirea poruncilor, este numit de tradiia ascetic praxis (npd^c,,
rcpctKtiKfi, rtpriK-îticfi |i£9d8oc,. rtpaxttKfi (fta; T q>i.A.acro<|A(x npoucTiicfi, foto-
o~c<jAoi J*u.npaKTO etc.^) sau ascez (dtaxTiC^X acest ultim termen
fiind fo-

accepia sa mai larg, de practic, antrenament, exerciiu, felul în

losit aici în

care se face ceva sau mod de vieuire.. Convertirea presupunând întotdeauna

44

1
Epitfoltt I, %
lichpiMSuri cfiire T&lmie. 59,
" Ihidtm.
" Un Isteric a] acestei noiani, mh diferitele ci fonne, poate fi Lifljki in innwlHceiiBa Ja

Tmftiutl jmtrtif tJ lui Evagrie Ponticul, sniiiuafi de A. ^G GuiULiuniont, SC I70. p, 38-63,

m
 Duh fa micare a convertirii interioatv

strdanie osteneal si chiar lupta, rzboi - împotriva patimilor i diavoli-

si

lor, i pentru câtigarea virtuilor -

care m\ înceteaz niciodat, cuvintele
&Y£ay (lupt, rzboi) i om^atc, (lupt, exerciiu, antrenament.) sunt
i de
folosite în mod curent.
PraxL\-n[ sub dublul f su
aspect, se sprijin pe lucrarea poruncilor, Jh înce-
putul su este credina/' iar sfâritul, neptimirea
{âMQ&m) (starea omului
timduit cu totul de patimi' ") i iubire-ii desvârit. 41 Pnt,\i\-[\\
1

practica i
j

este cale de curire (icâeapaic;) de patimi, pân 41

nimicirea lor cu totul,
Iu i
flrcu pe scara (iti.lu.0Lc;) virtuilor pân la cea mai înalt dintre ele.
Aceste doua rosturi ale „practicii" se împlinesc, aa cum am vzut, nu
unul dup altui, ci în acelai timp, i. într^un anumit fel, diabetic, fiecare
fiind cu totul de trebuind pentru realizarea celuilalt, într-adevr, în suflet
se
petrece acelai lucru cu si in trup: stingerea bolii i întoarcerea la
sntate se
fac în acelai timp, uim producând-o pe cealalt.
De aceea, în audierea tm-
'' r bolilor sufletului, este greu s facem o distincie clar, în cazul fie-
ireta dintre ele, intre lupta
contra patimii strdania pentru calarea vir- i
tuii care se împotrivete, fn plus, apare o alta dificultate:
i
cum am vzut, aa
ptimite simt strâns legale una de atta, fiecare dintre ele
zmislind alte i alte
patimi. Ca urmare,
lupta împotriva unei patimi anume trebuie neaprat în-
soit de lupta cu roate celelalte, altfel rmâne eu totul
deart;43 rzboit
numai dintr-o parte, patima nu va fi cu totul nimicit, ci va reaprea, iscat
de patimile de care este legat i care au fost lsate în voia Lor. Aceasta este,
clapa cum arat Sfântul Grigone cel Mare, una dintre semnificaiile versetu-
urmtor din Cartea lui Iov: M se abat din diurnul lor, înainteaz în pustiu
lui
i
se rtcesc" (Iov 6, pe Sfanul
8), care Grigorie o explic astfel: Nu rareori
1
, t
Vedem oameni care se pregtesc s lupte cu roat tria împotriva unor pcate,
ur sunt lipsii de orice grij fa de altele; si pentru c
nu li s-au împotrivit
acelora, ajung s cad din nou în cele dintâi, pe care dintru început bîruise- le
rii :...). Astfel ajung pcatele s-l in prins pe cel care vrea s scape de ele:
iini(;indu-se în chip vicleim unele pe altele, îl aduc din nou în robia lor pe cel
cure le scpase sil arunc dintr-uu pcat în altul peni ni a se rzbuna. Cu
adevrat, rtcit este calea pctoilor: crezând înainteaz, de fapt se în- c
vârt în cerc; abia au reuit s^i scoat un picior
din laul unui pac ar biruit, c
ladata" un altul îi ia în stpânire, i aa ajung din nou s cad în cel de care au
crezut c scpaser' 1 44
.

_fivagri«, Tntifftift pmctii; 8T (.Practica merge împreuna eu inerea, poruncilor").

tindem Talasie Libianul,
Sf. C&pm ttexptv dragoste, tnfrfaum ? t petrecem ffs*>
mt^ minte, IV 57. k
1,1

Evagrie. toc. rit.

h
Iteith'm.
Tul tis ie, Capete..., 51.
St".
tt
Evagrie, Traîeiui practic, 87; Gnatticut, 15],
Cf. Sf. Griguric cel Mure, Comentariu hi Im\ VI 2£.
^ | H

$65
 Iiifi'ij'tHtrra uamitimhi

i patimile, sunt i ele strâns unite. „Daca privim bine, po-

Virtuile, ca
15
tejjgai, virtutea este una", arat Clement Alexandrinul/ „Natura tuturor vir-

uiTÎior este una, dei pare a fi separat în multe fee i sub nume felurite",
4* constata ca „prin
spune, la fel, Sfântul loan Castan, De asemenea, Evagrie
natura, virtutea este una, dar ia diferite înfiri în fiecare dintre puterile

sufleul I li r/ 7 De aceea, Clement Alexandrinul scrie c „virtuile se uiiuriu-

iesc unele cu altele"/™ iar Sfinii Cattst si Ignatie Xanthopul spun c „o vir-
1*
iinr Eiiânul in chip bina orfadaâ âe i» ""
„Virtuile im -.uni despart utikk

de altele, i de aceea adevrat i în chip

e cu neputina s ca^tipî una, cu

deplin, i sa nu ajungi i la celelalte; cci daca una ptrunde în am,

neaprat
arat Sfântul Grigorîe de NysiML* Urmeaz deci, pe de alt
1 9
îi urmeaz toate'
",

parte, c nu poi avea cu adevrat vreo virtute, dac nu le ai pe toate, i câ

primejduiete pe toate celelalte. „Oricare virtute, de

pierderea unei virtui le
1

una singur, este neputincioas dac celelalte- nu suni desvârii împlinite

',

scrie Sfânuii Grigorie cel Mare, adugând: „Virtutea desprit

de surorile ei
ori au este deloc virtute, ori este departe de a fi
desvârit",*' „Se va dovedi
c nu are in mod desvârit nici o virtute cel care se recunoate biruit in una
înalte, i cu
dintre aceste (alte virtui) (,,) O cetate întrit cu ziduri, oricât de
pori oricât de stranic zvorâte, va fi pustiit prin trdarea unei singure usite
arat Sfântul loan Casian/" De aceea, Evagrie îl sftuiete p«
rH

oricât de micî ,

cel care începe cltoria spre desvârire sa ia seama ca nu

cumva, „urcând
în corabie, sa nu se rtceasc ori
1

se scufunde, ci se îngrijeasc de s s
lucrarea tuturor virtuilor, cci ele se in una pe alta. i de obicei sufletul este
.! V*
biruit prin cea care jipsr.ii/

Strânsa împletire dintre virtui, ca i cea dintre patimi, nu împiedic totui

stabilirea unei anumite rânduieli, atât în lupta împotri va celor din urmii, cât i
în strdania de a le dobândi pe cele dintâi.
Am vzui deja c, dintre numeroasele patimi eare-1 atac pe om, pot fi
desprinse opt patimi principale sau generice, adic in stare, flecare dintre
elt\

s zmisleasc alte patimi cu un caracter comun. De asemenea, am vzut,

iari, c
dintre acestea opt, trei sunt de cpetenie, din ele ivjndu^se toate
celelalte, i am artat i ordinea în care se nasc unele pe altele. Fr s acorde

**
Strommt> l, XX. 97, 3.
rt
Avzaininiele mfaiâstireti, V. 1 I .

47
Tmtatul practic, 98.
** Si nmwe, & XVH1 S0>&
L
"
Ceb 100 dt capete „ lt
so
i.l?A'pr# feciorie, XV. 2.
SL
Comentariu kt Iov, XXII. Prolog
s"
Afxtimintete mâttrteti ruii V, , 1 l.

^W/jtrJ, 109,

366
 Dubfff rtut-arr tt cimvertîiii iiu^doarti

o valoare absoluii acestei scheme, Tradiia a pstrat-o ca folositoare

pentru
tucrarea duhovniceasc, pe baza ei stabiliri du -se o anumita
strategie i tacti-
c, absolut necesare dat fiind legtura dintre virtui i respectiv, dintre pa-
s

timi, ca $i neîncetata primejdie „de a ne scufunda'"'' dac pom im „la întâm-

plare luptaîmpotriva puterilor care se împotrivesc virtuilor"." Rzboia cu ., J

Vrjmaii trebuie purtat du pa anumite reguli. "" De aceea, este important1 1

s
liimcare patimi trebuie mai întâi biruite.
Se pot deprinde patru principii de baz:
J Trebuie început cu lupta împotriva patimilor celor mai grosolane,
]
ma-
teriale si legate de trup (de unde i numirea
lor, în chip obinuit, de „patimi
trupeti"), i de aceea $ cele mai vdite: lcomia i desfrânarea.
De la ele se
trece Iii mai puin vdite, luntrice, sfârind cu cele mai subiri i
patimile
mai greu de recunoscut sub înfirile lor viclene: slava deart i mândria.
Stabilirea acestei ordini este de natur pedagogica- mergând de
la cele uoa-
re, la cele grele - dar se întemeiaz ii pe
f faptul ca este cu neputin sa se
dezrdcineze patimile spirituale cele mai subtile, dac patimele trupeti cele
mai grosolane n-au fost înc nimicite,
2) Se cuvine respectat urmtoarea ordine: lcomia, desfranarea, iubirea
de argini i de avuie, mânia, tristeea, akedia, slava deart i
mândria. în
legtur cu aceasta, Sfântul loan Casian scrie ea" „dei aceste opt vicii au
obârii deosebite î urmri neasemntoare, totui primele ase; [eomia pân-
tecelui,desfrnarea. arghirofilia, mânia, tristeea i trândvia, sunt într-un Td
înrudite i, c li s
spun aa, legate în acelai lan, în aa fel fittflt preaplinul
uneia are ca urmare începutul alteia. Din prea marea lcomie ta mâncare
se
nate desfrânarea. din desfrânare arghirofilia, din arghirofilie mânia, din ma-
me trândvia. De aceea trebuie
tristeea, din tristee luptm în chip asem- s
ntor i cu aceeai judecat contra lor, i de la cele de mai înainte trecem s
la lupta Împotriva celor urmtoare (...). De aceea, ca s fie învinsa" trândvia,
trebuie mal întâi combtut tristeea; ca s se alunge tristeea, trebuie distrus
mai întâi mania; ca s se sting mânia, trebuie clcata în picioare arghirofilia;
c^i s se înlture arghirofilia, trebuie nimicit desfrânarea; si ca s se desfiin-
eze desfrânarea, trebuie drâmat viciul lcomiei panteeeiui. Celelalte dou.
slava deart i sunt unite între ele în acelai tel pe care l-am artat î
trufia,
despre celelalte, întrucât creterea uneia aduce apariia celeilalte: prisosul de
slavft deart d natere i
în cazul acestora doua din urm, „crete-
trufiei".
rea uneia are ca urmare începutul alteia i dispare prin micorarea celeilalte,
Dup aceast rânduial, ca .s poat fi înfrânt trufia, trebuie mai întâi înbu-
im slava deart '." 1

* Bvftgrie, Scolii ia Prwerhe* XXIV, 6.

"
tbidem.

''
i'ifivvrfjjn tfittitjvniceif V. 10.
<

167
 hlfpîuirtfd tdtttihtirii

A,m VîUt, de asemenea,

3) „aceste opt vicii, dei asalteaz tot tieamu] c
omenesc. Totui nu-i atac pe toi la fel"/ De aceea,, dup ce a expus princi-
8

ni I I nitV* 7*i ,
rtP" , ^t (TI !~fc i <3 it ^ "S ^ K"^ ??
1

£ î^"? F ^ F 'f î'^V^^^^^^^?'?^?'l'^^^^^î'?'^^?'^r^?' xyx

y y y y y y Y y v^ y y y y \<* ir \? V iF "y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyy*;
 Dubla micare A convertirii interioare

j anume: fiecare dintre virtui duce spre att virtute" , h fiecare virtute este
maica celei de- a doua";*
3
a ciuta sa câtigi virtui ^secundare'", fr sS fi

CutNt mai întâi pe cele fundamentale, din care decurg toate celelalte, este lip-

sit de orice foJos i chiar dftunâtor: mamti care a ns^ „De prseti, deci, pe
cui virtuile i mergi s
caui pe fiice înainte de a dobândi pe maica lor virtu- k

ile acelea se vor face în suflet vipere \ arata Sfântul Isaac irul * s Ca i în
cazul patimilor, i aici ordinea este Eogic, tar nu cronologicii, i nu exclude
lucrarea deodat a tuturor virtuilor, ci doar arata ca este vorba de o anumit
btietate. Astfel îneleas, aceast ordine ne îngduie sâ stabilim o scar
6
(sfcîUflt) '
a virtuilor, fiecare dintre ele închipuind o treEiptaV* care-] înalii
pe om culmea desvâririi sale duhovniceti. Virtuile cuvioasa se
pânil la ,,

ase umana scrii lui lacov - spune Sfântul loan Scara tul -, cilei> legând u- se

de alta, urca pe ce] ce le voiete la cer \ & i dup cum patimile nu pot fi
1
iu iii *

biruite dintr-o data, tot a$a „sufletul nu ajunge dintr o dat la culmea virtu-

ilor; el urc din treapta în treapt spre înlimile virtuii

(,J; i sporirea
1

noastr se fiice pas cu pas \ arat Sfântul Griporie cei Mare/" amintind de
spusa Psalmistului: „Merge- vor din putere în putere" (Ps. 83, 8).

7
Praxisul i\\n\w. deci ca o adevrat metoda, '
atât în ceea ce privete cu-
noaterea naturiii înlnuirii patimilor i felul în care pot fi biruite, 7 " în acest
o/ vdind u- se o metod cu adevrat terapeutic, 71 cât i în ceea ce privete
cunoaterea naturii i ordinii virtuilor, i a felului în care ele pot fi împlinite,
„Desvârita - spune
practic 9 Sfântul loan Casian - are dou temeiuri. Pri-
mul este s se cunoasc natura viciilor i metodele de a le înlriturn. Al doilea,

1,4

Sf. loun Sciiiiuu!, .SV^m. IX, J

fl
Sf. Isaac Sinil 4 Cuvinte tttmfjrr twvom, 68.
_ Iblâem
'
Este, de tilcfel r titlu] celebrului i râtul uscetic ui Sfuiiiiilni loan. supranumii, din
aceasta pricinii, ,,Scufurur_ „ui Scarif\
* De uccea, capitolele Mutatului Sf. loan Scîlrarul se idui numesc i „trepte", iar unele
dintre ele se încheie cu astfel
cuvinte* de pîldu: ,,A fost treapta a
sie douzeci i doua.
Cel ce aciuit peea;i biniii. ihwii a-a putut sui".
*&»re,lX. I.
T|:
CutrmUnmi la lav. XX K. 20.
''
A se vedeu, tle
pild, Evagrie, Tratatul practic, 7B: rpaiCTlKf| tai utBcSoq teveu-
pttU6*V« („Practica este metoda diihdvnjceuscu „'), Sf. Mtuum Mart uri i torul, Capete
tkspre dragoste, H. 5-
x
Cf, Evugrie, Scolii fa Pilde, PG 17» 225: , .Trebuie sîl ne folosim de o ;i uniunii
uu/iodii pentru a ne rîizboi cu v rmaii".
_
Grigorie de Nyssu, Marele cuvâm catehelic, S. Sf. îoun Casiim, Coucorhiri
Cf. Sf.
duhovniceti, X\X. J4. Numeroase alte pasaje din scrierile Stinfilor Piliinih pe care ]e
vom cita ulterior, urEit c ci socotesc „pructica" o melodii de tratument ui patimilor,
pe cure ei le numesc în rnod constum. urii cum am vâzut, ,.bolî ule sutleLului".

369
 .

înfptuirea lârtvhditi/ii

s se deslueasc irul virtuilor, i mintea noastr s se formeze dup desl-

14
vârirea lor".
O dat încheiat descrierea patimilor si a felului în care se manifest, nu
ne mai rmâne decât s artm felul în care omul se poate lecui de ele i cum
se poale întoarce la sntatea pe care i-o dau virtuile, ducand-o la deplintate
m Dumnezeu,

n Con t nh
l i ti ththo\ « iC£Sti XIV,
r
 înfptuirea virtuilor generice, început a!
tmduirii puterilor
sufleteti fundamentate

1. Introducere

Intoiftfit toate patimile vin din

îmbolnvirea celor trei puteri fundamente
Ut mai precis din pervertirea rostului fiecreia dintre ele,
sufletului,
tmadui-
kv, u, diihuVJiiceasL-S mcrpe
r .m [m.i.rvri m buna rândujail u ,^-sinr puteri
Rcdtindij-k> folosina cuvenita firii lor,
omul îi redobândete sntatea, dup
Wt tat Sfanii] Nichita Scithatul:
JMMm, pofta i
cugetarea minii, daci
itsu m ele insele si se mic putrîvit cu firea, fac omul întreg sj în chipul iui
Dumnezeu, tocat acesto se mica în chip sntos si neabtut 'n ici cum de la
temelia fireasc ,

Acesta repunere bun* rânduialâ se face prin dobândirea tuturor virtu-

hi
ilor, dar in primul rând a celor numite de cpetenie,
sau generice (yeviKcd
Apejtt .]
nu i
în sensul c ele le~ar na*te pe toate celelalte, ci pentru c ele sunt
cendiw dobândim celorlalte i, într-un anume fel,
temelie a zidirii duhov-
niceti pe care amu] este dator 5-0 3
înale prin ele.
începutul tmduirii prii poftitoare a
sufletului (feme^enitâv) se face
pnti virtutea cumptrii /în frânrii
fcfictin&a)* a celei irascibile (emiieta
r.m virtutea brbiei (&vS P €l*)* cea a prii raionale
^ibzumâ (Opoviiaicj/ Acestor
fe^um*^ prin
virtui de cpetenie, Sfinii Prinli
trei
fe
adaug adesea o a patra: dreptatea (fiiraiocriwfc al crei
rost este „s pun
ui acord i armonie cele trei pri ale sufletului'^

! r?"J
C
W ?e
Sf. Ongorie cej
f
"^
d™P*r fptuire, fire i vwuiftmtl
Mart, Comentariu
t, 15.
.
kt iov U 49

li.
\ I. 61 shrin Pfinap folosesc acta* de eyicpdraict, meippajW
.

în loc
ceia «
uCSlLV nr^ ttii m cejei ui ni iii.
Bvagrfc, Tnuatal pwtxic. S9. Sf. Macini Mrtidttoa^ 3&*tfe „ Itafo» PG ,
91 MIA
3srinlrc
,I,1 "L " <:, 8g Sf' Ma* imwtetatoittL fj^ei^» a^m;
'Evagrie Tmmiprxxtic, S9. Qj privire
tfemâmul, i, 2Q. Evagrie, S^ Ia ede
^^ pm^, patru virtui ferice, a se vedea: Clement
s£ sr Ma3lim ^SunK
371
 2. Cumptarea (în frânarea)

Prin pcat, aa cum am

vzut, omul i- a întors de Ea Dumnezeu puterea
poftitoare, abtând -o spre lumea sensibil i cutând, în locul bucuriilor du-
hovniceti pe care le hrzise Dumnezeu, plcerea simurilor. Am vzut, de
i

îisemenea, c multe dintre bolile sufletului, adic dintre patimi, se ivesc din
pricina relei folosiri de aceasta putere, prin alipirea de plcerile necuvenite.
Tmduirea presupune ca omul si îli calea îndrt, adic s- i
sufletului
întoarc puterea poftitoare de la lucrurile pmânteti, s-o îndrepte din nou
spre Dumnezeu, i, prin urmare, s
se desprind de plcerile sensibile, reg-
sind bucuriile duhovniceti, singurele potrivite cu firea sa,
în acest proces al tmduirii, care-i red puterii poftitoare, ca de altfel, i 1

celorlalte faculti ale sufletului care in de ea, rostul cuvenit firii sale adev-
rate i elului firesc, altfel spus care o readuce la sntatea iniial, virtutea
înfru nrii {feyKpctTEtot) are un rol esenial De aceea, Sfanul Vasile cel Mare
o numete „începutul vieii duhovniceti". 7 Iar Sfântul Isihie Sinaitul scrie cu
pi ivire la ea: „Unul dintre înelepii în cele dumnezeieti a zis: începutul

rodirii este floarea, i începutul fptuirii în frânarea".* De asemenea, Evagrie

socotete aceast virtute ea foarte important, punnd-o chiar în acelai rând
cu iubirea/ Lucru de îneles, dac se cunoate locul important pe care-l
J

ocup în suflet puterea poftitoare, ca i rolul fundamental pe care-l are atât în

cderea, cât i în mântuirea omului.
Virtutea în frânrii const, esenial, în stpânirea de ctre om a puterii
poftitoare, care se manifesta în primul rând prin tierea poftelor trupeti, p-
timae, simuale, i, ca urmare, prin lipsirea de plcerile legate de ele.
în sensul ce! mai imediat si, de asemenea, cel mai strict, ea este dominare
"
a dorinelor ptimae ale trupului. Aceast virtute o arat Apostolul atunci
1

crid spune c
„jini chinuiesc trupul meu i îl supun robiei
11
(1 Cor. 9, 27),

Dorinele ptimae aîe trupului sunt, esenial, cele legate de hran i sexuali-
tate, care duc la patima lcomiei i, respectiv, a des frân arii, pe care Sfinii

Prini le numesc „patimi trupeti". 11 în general îns, sunt toate cele care
2
implic simurile/
Dar înfrnarea nu se mrginete, desigur, la cele legate de trup. în sens
13
larg. ea este îneleas ca stpânire a dorinelor ptimae ale sufletului, care

Cafjfte despre itragoStei II, 79. Sf, Grigone c&l Mtme-, Contenta/iu kt ltn\ D, 49. Sf- lotm
DlUiillscIijii, Cwânt de jrajtes jbfuztior. Pilotei S imului. Capete de.vpru ttvzvie, S. Na vom
expune etici virtutea dreptii, pe oiirt, de obicei, Sfinii PfiHafii doar o pomenesc.
fiesitUfr rmti, 17,
'

fi.
h
(.'qpt'te despre trezie, 1. 66.
'
Ci. Epist&fe. 38, ed. FrtLnkenbetg, p. 53.1.
1
'

Cf. Sf. Vacile cel Mitre, Htguiîle tmiti, 17" ipixttrtt', 3rifr-

[ivugiie. Tmittfuf mtciit:, 35'36. Sf. Muxini Murtiii-isitariil. Capele tlespre dmgostt\ I. 64.
15
Cf: Sf. Vasile- cel Mate, Regulile mm, Î6.
1-1
Cf. Sf. Iouji Gura de Aur, Dexpre tnvi^rf.tt morilor, 2<

372
 Virtuile genetice

constituie substana aproape li w tur or celorlalte patimi. Astfel Sfântul Yasile

cel Mare scrie: „Cumptarea nu numai sub un singur aspect
trebuie privit
(...). Nu, ci ea trebuie privit i în legtur cu toate celelalte dorine rele pe
4
care le încearc sufletul V Sfântul loan Gur de Aur spune, in acelai sens,
4

c „înfranarea st în a nu te lsa târât de nici o patim". IS

De aceea, putem spune ca, în general, cumptarea const In mfrnarea de
1(J
[a orice pofta necuvenit.
Pe de alta parte, i legat de aceasta, in frânai ea consta în a te feri de orice
plcere iraional, adic de plcerile sensibile, care sunt firesc legale de pof-
tele ptimae, Dac ea trebuie s se raporteze, în primul rând, la plcerile le-
gate de trup, mai ales la lcomie i desfrânare, ea nu se mrginete îns la
ci privete de asemenea i plcerea încercat de sufletul cure se Ias
17
ele,
1

pndii oricrei alte patimi prin care se caut desftarea, * lat sfatul pe care-1
d Sfanul Vasile ce] Mare: Jn privina patimilor sufletului, exista o singur
i simpl msur a înfrânm: îndeprtarea total de toate cele care duc la
11*
place feti ruinoas".
S ar atârn c
înfrnarea trebuie exercitat în raport cu toate manifestrile
mijv-Mi sun psihice care. rspund dorinelor prlriinae i cutrii plcerii; tre^
bine deci ca ea s
se îndrepte si spre stpânirea pornirilor ptimae ale trupu-
i, mai înainte de toate, îndeosebi spre reinerea de la gândurile^ i
y:'
1

lui,
12
închipuirile de acest fel,
Cumptarea se manifest deci atât ca „paza a trupului", cât i ca „pm a
suflet uiui".

2 1
Dac scopul adevrat de a vesteji" partea poftitoare,
cumptrii este cu ,,
'

aceasta nu înseamn, aa cum am vzut, lepdarea oricrei forme de dorin

i, deci, mortificarea puterii poftitoare. Prin în frâna re omui se leapd de
poftei t- ptimae i se întoarce de la folosirea contra firii, i dec] pervers, a
puterii sale de a dori- A te înfrâna de la plcere nu înseamn a Ic lipsi de des-

"
Epîst&te, 7>(jb.
I
unii» fa TU. II, 2. Legat de ticetistti, Sf. DituJoh al Foîiceii spune cil .,înfrtLn.arEiL este
numele de ob^lt: care st- d
tuturor virtuilor" (Cuvânt ascetic în IW tir capete* 42).
* Sarma, VtisumtK Vedenia. [I. 7. % Cu privire la importanta cumptrii, a se vedea,

Ju. asemenea: Avva Dorotei, învaturi de sujlet felosiioar* {Diferite epistole, BJ. .ST.

VI mi;i Mrturisitorul Capete de$p& dragoste* IV, $0, Sf, Tal asie Libianul, Capei
ii
t
>

despre dragoste, infrâuare si petrecerea cea dup minte. L 24.

II
Cf. Clement Alexandrinul. Strmute, 01, l, 7. Sf, Vasile cel Mare, Epixtate, 366:
Regulile mari, 16.
|K
Cf. Clement Alexandrinul. Sttvmaîe. III. 7.
' Regulile mai, E9,
a Maxim Mrturisitorul. Capete despre dragos-
Sf, VflSile cel Mart» Epistole, 366, Sf.
te. II. 56.
g|
Cf. Sf, Vii/iile cel Mure, ttpistole, 366\ Sf. loan Gurii de Aur, Despre mvietra tmtrfilor. 2.

Sf. Maxim M&murisLtond. Capete despre dwgv-tte, II, 56.

11
Ibtâem, IV. SQ, Cf. Cuvânt ascetic, I9 23. h

373
 ii t/i if/Viirea tdnvldiiîrii

i bucurie, ci a le feri de plcerea ptimaa. Tot aii,

ttare a omori trupul în-
seamn a omorî patimile care-i înrobesc pornirile fireti. „împotrivirea faa
de poftele trupului", prin care Sfântul Vasile definete cumptarea, 14 nu în-
seamn respingerea trupului (sub forma ignorrii sau a dispreuirii aide, de
pild), ci refuzul de a-j iubi In chip ptima. cum spune Sfnlul Grigorie Aa
Palama, talcuind spusa Apostolului Pavet (Rom, 7, 24), „trupul nu este ceva
ru"; iar Apostolul „nu trupul îl înfiereaz, ci pofta care 1-a du a la cdere", 23
i tot astfel, atunci când Sfanul Vasile cel Mure arata c înfrnarea este „re-
Mnerea de la toate acele lucruri pe care doresc sa le guste cei care triesc
dup pofta", M nu înelege prin aceasta renunarea la lucruri în sine, ci la pl-
cerea ptima pe care o ateapt omul de |a ele,
Se cuvme s
ne reinem de La orice plcere trupeasc din pricina relaiei
strânse care exist intre ea si pcat. Am vzut ca" oniu] a ajuna 5$ se foloseas-
c chip nefiresc de puterile sale si a czut astfel prud pai miilor, pentru c,
în
înslri nandu- se de Dumnezeu, sa lsat ispitit i atras de plcere,
7
pentru i c
„aproape tot pcatul se face de dragul plcerii"," reinerea de la plcere care
se face prin fnfrânare este un mijloc de lupt împotriva pcatului si a patimi-
lor, pentru a le nimici cu totul,81 Acest lucru fi arat Sfântul Vasile cel Mare.
spunând c
frânarea este nimicire a pcatului, piei re a patimi tar, mortifi-
„î ti
carea crupului pân în însei afeciunile i donatele naturale, început al vieii
duhovniceti (.„), cci frânge în sine boldul plcerii, Cci voluptatea este
marea momeal a rului, prin care noi oamenii alunecm uor in pcat i prin
care toL sufletul este tras spre moarte, ca de o undi, De aceea, cel care nu se
las înfrânt i slbit de aceasta, reuete scape de toate pcatele prin s
intra nare ,

Dorina devine ptima atunci când caut, prin cele ctre care se 'în-

dreapt, voluptatea, iar nu bunurile duhovniceti. Am vzut deja lucrurile c

nu sunt niciodat rele în sine, c
rotul depinde de ceea ce vrea omul s do-
bândeasc* prin ele sau de folosirea pe care le- o d. De aceea, aa cum seu ne
Sfântul loan, Casian, nu trebuie ne lipsim de s lucruri, ci s ne înfrânm de
hi micarea ptima care ne mân spre cutarea prin ele a plcerii sensibi-
111
le, în ceea ce-l privete, Sfântul Maxim face deosebire între lucruri, repre-
patima legat de ele. Or, aa cum arat Sfântul
zentarea noastr despre ele i
Maxim, „lupta (trebuie dus numai) împotriva patimilor' 11 „Mintea celui iu- 1

bitor de Dumnezeu nu lupt împotriva ticniilor, nici împotriva înelesurilor I

2*
Epistole* 16G,
:

Tritufa 11. 2 19
r
1
'
-
'

ftr.iittik- rttari. 16.

SI' Maxim Mrturisitorul. Capete d*8ptff dmgavte, 11. 41. Cf. Evagrie, Tmttttul
l*rtirîtr\ 75.
H
Teognost,
CI'. Dexpw japtuire i contemplai?, 4.
*
R&guhle nmri ',
f7. II.
"'
Cf.Convorbii duhovniceti, V. 19,
J
Cqpeîe despre dmgvste. IIL 40.

374
 Virtuile genetice

13
acestora, ci împotriva patimilor împletite cu înelesurile
1
'.
înfrânarea st
deci în lipsa alipirii de tucruri i mai mult, în lipsa patimii legate de repre- f

zentarea lor; în frânarea, spune Sfântul Maxim, ..pstreaz mintea neptima â

faa de lucruri i înelesurile lor";
3J
„mare virtute este nu te împtimeti de s
lucruri, dar cu mult mai mare decar aceasta e s râmai fr patim faa de
3 *
înelesurile lor".
cumptrii este ca, folosi ndu -te de lucruri, s nu ai ca scop pl-
Principiul
cerea.^ Cumptarea desprinde dorina de plcerea sensibil, o împiedic sa"
devin dorin de plcere i, în general, o scoate de sub robia oricrei alipiri
patologice de cele materia le .

Dar acesta nu este un el în S ine i nici scopul ulrim al înfrânrii. Aceasta, mai
ini;ii de toate, are menirea de a rine In traii dorina, de a o supune raiunii,-"' de a o
7
pune buna rânduialâ/ de a o stpâni. De aceea cuvântul kyKpd^EMa se mai
în

traduce i prin „stpânire de sine". Cumptarea desprinde dorina de iubirea

trupului i oprete folosirea ei pâtirna, cu scopul de fei reda rostul firesc,

conform naturii sale si raiunii,^ adic, aa cum ne sugereaz acest ultim cuvânt,
conform Logosului. Altfel spus, pentru a o readuce i a o îndrepta cu Lotul numai
i numai ctre Dumnezeu \ ctre desftarea de cele duhovniceti, de care se
împrtete omul care se unete cu El. înfrânanea este cu adevrat lipsiri de
orice rost, dac prin ea omul nu ajunge s-L doreasc i sa-l afle pe Dumnezeu.
Astfel, Clement Alexandrinul arata" c JnfYânarea nu-i însoit de virtute dac nu
se face- din dragoste de Dumnezeu
1
';^ „noi îmbrim înfrânarea din dragostea
de Domnul".
4"
Sfântul Vasile cel Mare subliniaz, în acelai sens, c înfrnnarezi
este „împotrivire fiii Iu poftele- trupului", penlm cn omul s se dedice „mai
mult lui Dumnezeu"."^
I mduirea puterii poftitoare a sufletului, aa cum am artat, se face prin
întoarcerea sa la rostul ei firesc. Sfântul Maxim explic astfel acest proces al

convertirii ei: pentru c diavolul 3-a înelai pe om, cc-nvingându-1 ,,s-i

1
mi-
te pofta de la ceea ce e îngduit spre ceea ce e oprit ", îndeosebi spre patima
cea dintâi, care lezmislete pe celelalle, adic spre iubirea de sine, de aceea
„omul trebuie,.., cu ajutorul cutrii prin dorin, curit de patima iubirii de
sine, s se lase purtat numai de dorina spre Dumnezeu
4 1

Iar în alt parte, '. "

'-
Ibidem.
" hittrtM,
33.
* Ibkkm, 38.
n
Cf. Sf. Grigorie de Nyssa. Despre ftn-iorie, XIX, 2.
'*
Cf. Clement Alexandrinii. Str&mfâb l[\. 7.
Miixtm M Tuluri s toiul, Capete despre draguste, IV,
7
Sf. j \f>.
•'
H
Cf ihttiem.
g
Sfmrnate. 111, 6, 5 1 , I .

1I
'

EpiMtale, 366,
41
£ftiiftt>l« t 2.

375
 înfptuirea iiitHiithti rii

du pa ce uratei cum au devenit ptimae puterile omului, subliniaz rolul pe

caie-i are înMnarea în întoarcerea la buna lor folosire: „Mintii netrebnic,
când trupul se mic
prin simuri spre poftele i plcerile sale, îi urmeaz i
se învoieste cu închipuirile i cu pornirile lui" iar cea virtuoas se înfrâneaz
i se reine de la închipuirile i pornirile ptimae i rnai degrab se strdu-
iete $a fac mai bune micrile de felul acesta ale trupului". 43 Putem spune
c, prin înfrânnre, într-un anume fel se recâtiga energia puterii poftitoare,
risipiii în cutare li plcerii prin ptimite sufletului i ale trupului, i se folo-
sete la dobândirea bunurilor duhovniceti. Sfântul Maxim, vorbind despre
trup, urat c„cel ce-i pstreaz trupul nesupus plcerii i (deci) sntos, u"
are împreun- sluji tor spre lucrarea celor bune 44 Pornind de Ea un exemplu 11
.

foarte material, Sfanul Grigorie de Nyssa explica" felul în care lucreaz în-
l'mnarea: ea adun din risipirea prin pcat i rtcirea prin patimi energia pin
^ii poftitoare a sufletului i o întoarce cu totul spre Dumnezeu. El arat de alt-

fel c
este de ajuns ca aceasta energie a fie reinuta ai îndreptaii spre ceb ce
se cuvin, adic s fie împiedicat s se risipeasc, i îndat înfrânarea se pu-
ne în slujba binelui i a înlrii omului la Dumnezeu. într-adevri aa cum
am vzut, toate puterile omului, si îndeosebi cea poftitoare, sunt, pe de o par-
te, prin însei natura lor, mereu în iu iscare, iar, pe de alta, de nu pol se s
mijte în acelai timp i spre realitile duhovniceti, i spre cele pmânteti,
care se exclud unele pe altele <cf. Mt. 6, 24; Le. ]o, 13; Gal. 5, I7;; 4 * de
aceea, de îndat ce dorina este întoars de la unete, ea se îndreapt iute spre
celelalte. „Dup cum apa. care de obicei curge la vale, silit s treac printr-0
eava este adesea împins n tn sus, prin fora presiunii, pentru c nu are cum s
se reverse altundeva, tot as a cugetarea omului, strâns din toate papile de
înfrânar, lipsita de ieirile prin cate rtcete, va fr înlata spre dorirea celor
de sus prin însi însuirea ei fireasc de a se mica, cci. din pricina însui-
rii de a se mica neîncetat pe care a primii-o de la Fctorul ei, ea nu poate

niciodat s rmân
nemicat; iar dac este împiedicat sa" se mite spre cele
dearte, ea nu poate decât sa se îndrepte spre realitile (duhovniceti y* b

înfrânarea, spune Evagrie, „tmduiete partea poftitoare a sufletului"/

7

Mai întâi de loate ea vindec patimile numire „trupeti",** adic lcomia i

destVânarea. Dar. desigur, efectele sale tmduitoare se rsfrâng asupra tutu-
ror celorlalte patimi, Sfântul Vasile arat c, în general, „înfrânarea este ni-

Cipete despre iimgosle, II, 56.

4
/fetita, 1.2!
lj
Cf. Sf. Gngoriede Nyssa. Despre feciorie. XX, 2-3.
"''
lîespre feciorie, VI, 2.
x!
oprit gnosticei III. 35.
f
4H
Sf. Maxim Mrturisitorul, Capei* despre r/m.r*»*, 1, 64. Cf. 1, 65; IV, 57; IV. SQ.
B6: ( 'avânt acetic, 23, 9. Evagrie, Tmtaiut pmcic t 35.
J

376
 Virtuii*' generice

i
Totui, ea se vdete a fi îndeosebi
lucirea pcatului, pieirea patimilor",^

leac pentru iubirea ptima de sifift,* din care izvorsc toate celelalte patimi,

si a patimii legate strâns de ea T adiefl iubirea de plcere (tMArSovioi), „Docto-

rii sufletelor, Care este liristos, a dai doctoria potrivir fiecrei patimi {.,.);
I

iubirii de plcere, i-adat înfrânarea". arata Avva Dorotei/ 1

înfrânarea au tmduiete nurmii partea poftitoare a sufletului, ci folosete

Iu vindec urca ui negului suflet, Abtând dorina, di ir i celelalte puteri sufie-
teLi, de
plcerea sensibila, în frânarea le pune pe calea cea bun. le întoar-
la

ce de la orientarea contrar firii 1b cea cuvenit firii i elului lor firesc. Cel , 5

ce e stins prin intra nare plcerea întortocheat, complicat i amestecat în

fcut drepte (cite) cele strâmbe"."
chip felurit în toate simurile, a
în afar de funcia ei tmduitoare, înfrânarea are i rostul de a-l pzi pe
om de boala patimilor, ?nfrftnarea îl ferete pe om de pcat omorând în el
pofta rea i ptima" i fâcându-1 astfel nesimitor la chemarea ispitei: ' i
SCOlnd acul iubirii de desftare, „prin 6t»tot siifk'inl esle [rijm ca de o undi-
scapi de înefinarea spre pcat. 54 Dup cum spune Sfântul Maxim,
1

, îl

înfrânarea pstreaz mintea neptima fa de lucruri si înelesurile lor'

".*

Eu le rpete diavolilor puterea de a ispiti sufletul, fie el în stare de veghe, fie

v
în somn, '
pstrând
netulburat puterea poftitoare a .<aif Iernii ii/ 7
astfel
Dac pofta ptima este boala pentru suflet, „înfrânarea este cea care în-
BSritoseazS de orice boal", scrie Sfanul Vasile cel Maiv.^ Ini rade vr, prin
a sufletului ajunge din noj în buna sa rând u ia Iii
rhfrânare, partea poftitoare
fireasc, îi regsete rostul $i lucreaz potrivit dreptei raiuni. „Sufletul se
mic cum se cuvine (.raional) când facultatea lui poftitoare s-a ptruns de
1

îiifrîlnarc ',
arat Sfântul MaxM.'* De aceea ea este cu adevrat virtute t
i/Aor de virtui.
Dintre celelalte virtui, cea de care este bej mai strâns legala i care o v-
dete cn ajuns la desvârire este cea numit prin termenul grec acoipoa'u-
uti, care, literal tradus, înseamn , h sntoas
a minii sau a inimii'"/
starea
11

sini si,iiv;i inimii cmaite de orice înclinare pStftna.â spiv pitice rr, di- orice fel

''"

Regulile miri, 17. Cf. Sf. Talant Lihiami], Capete des/w dtttgtxtfw i îttfrtlmire,,., 1,
II. 14,91
F
'
Cf, Sf. Maxîra Mrturisitorul, Capete despre dragul, II, 19: III, 8.
" hivtitstjiri de mtjîet jbtoxisdaftt, XI I .
.

'

Rspunsuri vtre Talasie* 47, PG 90, 429A, Cf. 428 H.

11
Cf. Sf, Giigonu de Nysaa, Vtea Mo/w, U, 274. M
*Cf, Sf. Vasile cel Maa-e. Regulile marii t"
7 -

'
Capete despre dragostei 111, .-S9.
*>toidem, II, 85.
11
Ibidenu IV, 79.

® Capete, despre dragoste, IV* I5h

*A. Bailly, Dictîmttair grec-fnmvlSi Paris, 1350, p. IH92.

377
 îtlftirttii rect tâmtîtiuirii

m Fi aceasta, si care, în acest, context, s-ar pbtefl traduce prin „curie a

inimii" sau, înc i mai potrivii, prin „neprihnire duhovniceasca"/

Cu privire la legtum dintre înfrânase i neprihnire. Sfântul Vasile cel
Mure scrie ca „înfrânarea nu ne înva curia, ci chiar ne-o '/' 2
Tot aa d 1

spune si Avva Dorotet: „Cel ce se înfrâneaz întru cunotin (...) voiete ca

prin înfrânare s dobândeasc neprihanirea* «?
împiedicând puterea poftitoare sâ se rspândeasc si s se risipeasc in
mulimea patimilor i dimpotriv, adunând -o i îndreptând- o spre Dumne-
P

zeu, înfrânarea unifica nu numai aceast putere a sufletului, ci i toate cele-

lalte puteri ale lui care se rspândesc o dat cu ea sau din pricina ei, Ea con-

tribuie astfel în nare parte la desfiinarea nenumratelor scindri de care su-

64
fer omul czut i aduce sufletul la unitatea st simplitatea sa dintâi.
Pentru ca-l tmduiete pe om de pcat si de patimi, i îndeosebi de cele
care-1 in legat de voluptate, înfrânarea U face pe om liber, „înfrânarea ne eli-
bereaz, pentru c
ea este în acelai timp i doctor, i putere", urat Sfântul
Prin ea> omul îi regsete autonomia spiritual, care-l
( '*
Vasile cel Mare.
lce asemenea lui Dumnezeu, „Prin cumptare ajungem tocmai la Dumne-
zeu, Ci ca i El)... ttUri mai doreti nimic, simind ai de toate în tine (...), c 11
ca i cum n-ai mai duce nevoie de nimic, ci ai F în plenitudine deplina /''
1

Iar pentru c ea cura puterea poftitoare de patimi, care întuneca mintea

omului, aduce pe om la cunoaterea duhovniceasc. De acee-a, Clement
îl

Alexandrinul o socotete temelie a cunoaterii lui Dumnezeu.'"'' Sfanul Ma-

Jtim o aaz alturi de iubire, care, potrivii învturii tuturor Sfinilor Pârin|i,
este poarta cunoaterii: fc1
Nu nesocoti dragostea i înfrânarea. Cci acestea,
curind partea patimaa gtesc necontenit calea spre cuno-
a sufletului, îi
tina":^ ,,MâEituitorul zice: «Fericii cei curai cu inima, eci aceia vot vedea
pe Dumnezeu.» {Mt, 5,8). Deci îl vor vedea pe El i comorile din Bl atunci
când ae vor curai pe ei înii prin dragoste i în frânare, i cu atât mai mu li.
eu cât vor spori curai rea ** Curai ndu -l astfel pe om i facându-l, astfel.
11
.

vrednic de a se apropia de Dumnezeu i a se uni cu El, înfrânarea îl face în

cele din urm prta ta viaa dumnezeiasc, nestriccios i neptimitor,
70
asemenea Lui Dumnezeu Cel cu totul neptimitor.

Dl
Pentru justifk.areLL sensului iniii kug al ticcstui cuvnt, a se vedea R. Plus si A,
Rayez. „Chasret", Dictimuiaira tiv spiritualitâ, L 2. Paris, t953. Col- 778-773.
Epistole, 366.
h
'

[nvri(titnft de XIV, 5.
sttjfei fi>tf/.utwin\
ljL
Cf. Fer. Augustin, Cmifvwirmex, X, 29; „Plin sulpAnirett citi sine ne reculegem si ne
iid Lin cilii în acelai joc de \n cure nr-uni dcpLtlUiI Tu nllllle loctlli".
'
Epiitata, 366.
"''
Ibkk'm.
f' 7
Sinwnar^ VII, 12,70. 1.
*'"
Capete despre drogeste* IV, 51.
" ihitlem, 72, Acest patii este reluat, ctivtinr cu cuvânt, de Isihie Sinaitul. în Cape/v
tJtf.Kptv fre^'if î vi /iute, 75.
n
Cf. Sf. Vasile cel Mare. inatefc! 366.

378
 Virtuile gttnptic

3. Brbia
Am vzut c prin pcat i puterea iuim ii a czut pradS bolii, omul folo-
sindu-se de ea pentru a face pe plac diavolilor, pentm a se rzboi ca s-i
le

împlineasc poftele trupeti i primeasc din ele plcerea, ca s

înlesneas- s
c lucrarea patimilor i s-i âatisfacB iubirea ptima de sine,
Am vzut, de asemenea, c tmduirea ace puteri sufleteti nu se face atei
prin îngrdirea sau nimicirea cci iui mea nu numai c este de folos su-ei.

fletului '
i-i slujete omului în multe fapte bune,
7'
dup cum spun Sfinii
Prini, dar ea este cu totul de trebuin pentru a ajunge la buntile cele
dumnezeieti, dup cum înva tnsui Mântuitorul; „împuria cerurilor se ia
prin strduin i cei ce se silesc pun mima pe ea" (Mi. LI, 12 i Le. 16, 16).
Nu trebuie deci ca aceast putere a sufletului fie mortificat, ci întoars s
de la râu, pentru a se mica „în chip cuvenit i potrivit cu firea cum a fost 1

11
creata" de Dumnezeu ,™ Iar aceasta se face, mai întâi de toate, punând -o se s
rzboiasc cu rul, sub toate formele sale, cci pentru aceasta i-a fost dat
omului de Dumnezeu, ca arm. 7 * i
astfel omul îi red acestei puteri rostui ei
firesc i deplina sntate.
Trebuie, deci, s
fotosim puterea iufimii pentru a lupta împotriva pcatu-
lui"" i a patimilor,
1 ''
inclusiv a maniei, ca patim care se ivete prin reaua fo-
losire a acestei puteri. 1 alcuind spusa Psalmicului: ,„Mâniai- v, dar nu gre-
ii " (Ps, 4» 4) t Sfântul loan Casian scrie: „Oare nu este limpede (ci vrea s
spun)] mâniai-v împotriva viciilor i furiei voastre ?". 77 mai arat incfi: i
„Chiar înepturile mâniei nu ne seama ue-uu fost druite cu un scopdm c
Toarte sntos, ca, indignandu-ne împotriva viciilor i rtcirilor noastre, s
ne lsm
stpânii mai degrab de virtui si râvne duhovniceti 11 .™
în general, iuimea sufletului se cuvine s lupte împotriva ., emu lui celui
vechi
1
'
si a îmboldirdor ticloase ce se stârnesc în e|,
rj
s se rzboiasc cu
„omul care împlinete pofta trupului". ,.Suntcm datori s micm... mânia
împotriva omului nostru din afar (..,), St scris: «Mâniai- împotriva v p-
catului», ftftie mâniai- pe voi îniv' scrie Isihie Sinaitul.^ v 1

'
t '1
.SC Va sile
Miue, Ontilm a X-a. împotriva celor ce se mtmie.
cel
Sf. Vasile cel Vliire. Omilia a X-a. Împotriva celor ce se mflnie. Sf, Duadoh al Fofi-
ceoi, Cuvânt mciite îh tw dt mpete, 62, Sf. loan Gar de A ar, Tâk-uire kt Psalmul 4.
7. Sf. loan Casifin, Aez/muntele mâmli fireti. VIII. 7.
Isihie Sin ui tul. Capit* despfv trrryie i virtute. 17 24.
1

74
Sf. Diudoh <it Futiceci. Cuvânt ascuit- in i(Ht de capete. 62. SF. V utile cel Maie.
Omilia a X-tt. împotriva celor ce se mânie.
'

s
Cf. Sf, Idtui din Singurtate. Cttvânt tle$pr? stijlet i ptimite tttmmesti, ed. Huushen.
p. 90. Sf. V uile eelMure, Epistole. 2.
.* Sf. VasHe cel Mure, Omilia a X-o. împotriva celor ce se mânie.
7
Aei.dittiutele mâncLstireti, VIII, 9. Cf ihidwn, S.
M ffidem VIL 3.
7 ''
Cf. Sf. loan Cusian,Aezmîntr.lc tti/tttâstire-ti, VIII, 9.
;:|

Capele de$pr? trezvia -i virtute, Jl, 24. Sf. lottn Casian, Iov. cit.

379
 fnjaptuimtt fâttu'ttJmrii

Lupta împotriva patimilor a pornirilor rele ule omului celui vechi, în chip
esenial ia forma luptei luntrice împotriva gan Jurilor (Xoyv-Ufiol) semnate
de diavoli a luptei contra ispitelor Tleuind versetul patru al ps Imn iui ii

amintit, Sfântul [cran Casian scrie: „Ni se poruncete sa ne mân ie m cu folos

împotriva noastr înine i împotriva îmboldiriloi ticloase ce se stârnesc în
noi i s
nu greim împingându-le pe acestea spre fapte vtmtoare"', „Ne-
111

greit, avem sdit în noi mânia sp ne o buna slujire, la care este folositor i
sntos s
recurgem numai atunci când fierbem de mânie împotriva porni-
2
rilor ticloase ale inimii noastre", adaug Sfanul loan Casian Z'
Aceasta lupt este strâns legata de cea împotriva diavolului i a duhurilor
celor rele, care-! momesc pe om spre ru, II stârnesc la fptuirea lui i vor
s-l supun voii lor ticloase. Aa dup cum urat Sfântul Isihie Sinai[u| s

p.suntcm datori s micm... mâniaarpelui âtâa", Tot

împotriva... aa
spune si Evagrie: „Din fire. partea ptima lupt cu demonii".*' Sfântul Gri-
1

gorie de Nyssa scrie i el, în acelai sens: „Cât. privete iui mea, mania, furia,
s ne folosim de puterea lor fireasc împotriva furului celui vrjma, care se
strecoar luntru pentru a rpi comoara cea du mneze iasc i care vine «s
în
fure i jimghîc is s
piard» (In 10, IOV" Sfanul Vasile amintete, eu
privire la aceasta, versetul din Facere (3, 15), prin care însui Dumnezeu
spune ca va pune „dumnie" îatre om i arpe.
h£
Am putea cita aici nume- '

roase versete din Psalmi, în care vedem cum credinciosul, urmând Psalmi**
tului. îi arata ura fa de diavoli, numii in chipuri diferite (,. clctorii de le-
1

oLirile vrjmae'
11 1

ge „nelegiuirii", „pctoii", „cei mi", „vrjmaii

,
',
, h ,

„neamurile cele strine"), cemndu-l lui Dumnezeu s- i reverse mania Lui,

ca SrVi alunge, Sâ-i fac neputincioi i s-i nimiceasc.
Dac îns omul se ridic împotriva voii diavolilor, este pentru ca s se
poat împlini în eî voia lui Dumnezeu, iar dacS lupt contra patimilor, face
aceasta pentru a zidi în el virtuile. $i dac se împotrivete pornirilor rele ale
omului vechi, o face pentru a deveni în Hristos un om nou. Astfel, lupta
pârtii ptimae a omului împotriva rutii se vdete a fi lupt pentru împli-
nirea binelui. „Sufletul raional lucreaz firesc atunci când partea lui ptima-
1

se lupi pentru virtute ', scrie Evagrie."

A lupta pentru virtute înseamn mai
de toate a lupta pentru a o câti-
întâi

ga; de aceea, puterea iui mii apare ca un adevrat motor al vieii duhovni-
ceti ca fora care mic
sufletul i-t ridic la Dumnezeu.
KK
Sfântul Vasile cel

'

tlftizâmirtt&mfittstirtti, viu,
!l
9.
":
Ibidem, 7,
11
'

t apele dtxpiv tmzvte t vîrtttie, II. 24.

u Tiriiiiiut tmt;rit: r 24.
'"'
Despre feciorie, XVIII, \
ihniiw a X*at împotrivii cciur ce ae mânie.
yT
Tmttui practic. 86.
KN
Cf. Sf. Miwtm MSi tui Pitonii, Capete ticipn? ilmgoxtc, II, 4fl: ZftfctttâJ fa Jaîci
nostru. Pe 90, â9âC
380
 Virtuii? gvnericg

Mare scrie cS: „dac vom face ca mânia... s asculte de raiune, ea va fi un

faptelor bune".' * Apoi,
1

n&rv al sufletului, care da impuls pentru svârirea

îi

mai înseamn a lupta ca s-o pstrezi; în vreme ce. ptima folosit, ea se

rzboiete ca sa pstreze bunurile trupeti; bine sntos folosir, ea se va 3

bate pentru ca buntile duhovniceti primite de la Dumnezeu sa nu-i fie r-

pite de Cel vrjma. Sfanul Maxim Mrturisitorut îndeamn, în acest sens:

„iuimea s JV
lupte pentru pstrarea lui Dumnezeu '! Dat fiind c, „din fire,
1

partea ptimaa lupt în vederea unei plceri oarecare"/" luptându-se pentru

bunurile spirituale, puterea poftitoare lupt „pentru plcerea duhovniceasc
(iîvfajuotcikti fc&ovn.) i starea de fericire (|j.cxicapi£rcr|) creat de o astfel de
11
plcere /^ în loc sa caute, ca atunci când este râu folos ît-a, plcerea sensibil.
Se cuvine s
artm ca mânia care corespunde folosirii dup virtute a pr-
ui ptimae - cea care duce „lupta cea hun", cum spune Apostolul (1 Tim,

&, 12; 2 Tim. 4, 7), i pe care Sfinii Prini o numesc „mânia cea îneleapt
''"1
(<7<d(|)pCDLi 6l3jl6)'* „mânia cea dreapt 3
- se deosebete de mân iu ptima-
,
1

nu numai prin elul ei> ci i prin fehil cum se manifest; cci acestea dou
suni raiunile pentru care ea este mânie lipsit de pcat, adic mânia despre

£ W vorbete Psal mistui când spune: ^Mâniai- v, dar nu greii" (Ps. 4, 5), ,

sau, atunci când se refer la vrjmaii spirituali' Cu ur desvârit i-am kl

urat pe ei" (Ps. 138, 22). într-adevr, ea este o mânie bine strunit. ^ lipsit
1

de tulburare {dfipaxa)?*' cu torul potrivit eu starea de neptimiie

(n^Exa), care este elul ne voinei (praxis).
Astfel folosita, iuimea poate fi asimilat virtuii curajului, brbiei
favJSpelcx). în acest sens, Evagrie scrie: „Când virtutea se afl.,. în partea
7
irascibil, se numete brbie '^ iar Sfanul Maxim spune si el la fel: 1

„Iuimea dup fire are în sine brbia".^

în vreme ce folos indu- se de ea în chip ptima, omul las prad bolii pu-
f

terea intimii, iar prin ea, întregul su suflet, folosit dup dreptate, se însn-

toete i ajunge ea însi „leac

1

^
redandu-i-se rostul firesc. într-adevr, aa
cum spune Sfântul loan Gur de Aur, ,.mânia a fost sdit în noi nu pentru ca

" Omida a X-a. împotriva celor ce &e mânie

* Tâkwrv Itt Tatl wtwfta, PG 90, S96C.
'•
Evagrie. Tratatul practic, 24.
tUâem.
w
Sf, Diâdob li I Foticeel, 100 de cap&e< 62.
Cuvânt futcefir în
SI. ban Ginii de Aau*, Tâkitire Ui Psalmul 4* 1*
'*

5
|
Cf, Sf. Diadoh Foiîceeî, Cuvânt ascetic. .^ 62. Sf. Vasile
ttl cel Mwe, (hnitui tt X «.

îinpotriva celor ce se ratai?.

' f
'
Cf. Sf Vaâile cel Mart, foc. cil
Tmtatut practic, 89.
!H

....
Disputa cu Pyrfw, PG 91. 309C.
Cf. Sf. Vaailt cel Mare. Omilia a X-ct. împotriva celor ce se mânie,

m
 Ittjaptui rea tmuidi ii Hi

s ne s pctuim
împing nU s-o schimbm în
(.-O* V*. patima, neputina i
slbiciune, ci ca prin ea s ne lecuim de patimi V
w f

Folosit cum se cuvine, pute ren itiimii apare, când e vorba de tmduirea
131
sufletului, ca un bun sprijin pentru raiunea prevztoare i îneleapt, Cci
mintea, luminat duhovnicete, arata care este calea binelui i luptele care
trebuie duse pentru a o strbate, dar ea singur nul poate împinge pe om pe
aceast caje i nici nu-l poate mâna la lupt; iui mea sufletului este tocmai
fora de care are nevoie pentru a face aceasta, i ea ar rmâne neputin- fr
cioas. S fân tul Vasile ce] Mare scrie in acest sens; „întocmai ca un soldat
care ascult de ordinele generalului i întotdeauna gala sarâ-p ajutor, când s
t nevoie, tot aa mania este de un real folos sufletului, spre a sri în ajutorul
raiunii împotriva pcatului... Dac gsete vreodat sufletul moleit de pl-
ceri, mânia îl face, din extrem de moale si adormit sever i energic. dac C
nu te -ai mânia împotriva pcatului, n-ai putea s-l urti atât cât trebuie (i^);
Acesta este ajutorul cei mai bun i cel mai potrivit dat de pasiunea mâniei
102
prii raionale a sufletului".
Muli Sfini Prini, asemenea Sfântului Vasile cel Mare subliniar
n rolul

esenial pe. care-1 joac puterea irascibil readus la rostul ei firesc, în dina-
mizarea vieii duhovniceti. „Mania este unealt foarte folositoare pentru a
trezi sufletul din lâncezeal""" i .^-i da vigoare"/
" arat Sfântul loan Gur 1

de Aur. Iar Sfântul Maxim Mrturisitorul îndeamn ca intea s3 se întind ,

" 1

întreag spre Dumnezeu, întrit de iupme ca de un tonic",

Cu adevrat nici vorb nu poate fi de via duhovniceasca tar lupt;
omul nu poate primi puterea pe care i-o da Dumnezeu, dac nu- i încordeaz
întreaga sa putere; fr brbie, el nu poate înfrunta neîncetatele atacuri iilt-

vrjmailor mântuirii sale i nu poate strbate împletiturile viclene ale aces-

tora. Dac luarea- am în te, aa cum vom vedea, îî lumineaz si-i netezete cu-

lca, prin puterea iutimii înainteaz el pe aceast calc i o strbate par la

capât,

4. Lua rea- a minte

Aa cum amvzut, prin pcat puterea de cunoatere omeneasc a devenii

bolnav, tn strin ându -se de Dumnezeu si îndreptftndu-se spre realiti] e sen-
sibile, omul a ajuns sa nu mai tie de Dumnezeu, nu-L mai cunoasc nici s
pe El, nici adevrata natura a fpturilor create. Abia la captul nevoinelor,

Mure, Omilia u X-a. împotrivii color ce se mân ic.

:|
Ci Sf Vani Ic cel
m Mdm
,IJ-1
7TS/«ujv Ia Psalmul 4, 8.
|M
tindem.
Tfllcuire Io Totil nostru. PG 91, 89SC.
I0i

382
 Virtuii? gfneii 'f

adic dup ce se va curai de toate patimile sale, va ajunge omul sa se ru-

mduiascâ de aceasta îndoit netiin: mai întâi, tea legat de raiunile du-
hovniceti [de fpturilor, jar atunci îi va redobândi înelepciunea (ota^ta);
apoi va ajunge la cunoaterea lui Dumnezeu (yvajCK;), primita prin. darul
Sfântului Duh, potrivit vredniciei sale. Atunci îi va recpta omul sntatea
deplin de cunoatere,
j puterii sale
Dar în lucrarea sfintelor ne voine ale desvâririi {praxis), înc de la înce-
put, omul trebuie mai întâi s- t recapete buna folosire a faculltilor de cu-

noatere, de care are nevoie în împlinirea ei; iar dreapta si cuvenita folosire a
de cunoatere se manifest în primul rând în virtutea
puterii numit de Sfinii
Prini „Iu are- aminte" (c|jpOur|0ti), l0fi
Am
vzut c, în urina pcatului, omul a ajuns la o cunoatere confuz a
bir e lui i rului, stabilind drept criterii ale acestora plcerea i, respectiv, du-
rerea, în loc de a avea drept criteriu unic împlinirea voii lui Dumnezeu. El s-u
luy
deprtat astfel de „calea îneleapt", ajungând nesbuit (d^poiv), în stare de
nebunie (&$paayjvt\}. Daca omul vrea s
înainteze prin pocin pe cile
dreptâfii, adic s lepede rul i s împlineasc bînele t
el trebuie sâ fie din
BOU în stare s le deosebeasc unul de altul, în chip limpede i lipsit de orice
amgire.
Prima funcie a lurii -aminte este deci s£s dtscearn ce este bine, ce este
ru st ce nu este nici bine, nici ru. IOH Apoi, pe o alt treapt, ea este puterea
de u deosebi limpede ceea ce vine de îa Dumnezeu i de la îngeri de cele ce ,

ne vin de la diavol sau de la duhurile rutii /^ mai aJes când e vorba de via-
a Luntric. Eu devine atunci „deosebirea duhurilor" despre care vorbete
Apostolul Pavel(| Cor 12, 10).
Rostul Utrii-nminte esEe> mai larg vorbind, de a cunoate în orice împre-
jurare care este voia lui Dumnezeu,
în toate formele pe care le poate tua aceast prim funcie, luarea-aminte
esrti aaî mii dbil dreptei socoteli puterii
de a bine-deosebi (SidlKpiai; disc re-
tiv), sieste chiar aa numit de Sfinii Prini."
llL
Sfântul loan Casian arat
c aceast virtute este numit în Evanghelie „ochiul i lumintorul trupului",

* Cu privire Iu jicest subiecu i distincia luure-cimijite-înfeLepriiine, a se vedea

Iu
EviLgiie. Tmtatul practic, 73, l cornenrariut lui A. i C. QuiUiuiTnont. din intrcduceven
h SC 170, p. 661-663; 54S-6&5-
ucesl tratat,
"'
( Sf. Grigorid de Nyssu, Miuelc cuvine ciLlehelic 8.
I.
h
Cf Evagrie, T&Ctlirt li Psalmul 37. 6. Sf. Viisîlc cel Mitre, QmtUa o Xilu, 6. PG
31, -197C Si'. Grigorîe Tiiumntutgul, Ciavkituî de mulumire tulrcstn hti Origen, 122;
cf 123, Sf. MciKi.ni Mrturisi rarul, Capele despre dragoste, [I, 24. Pmvfmzfi tu 150 de
capete a Sf. Sime<m MeUifraxhtl la rele VJ ele Cuvin fe al? Sf. Maca/ie Egipteanul, 45.
b
Cf. Sf. hnuc irul. Cuvin te. despre toevoto, 26. Sf. Miiciirte Egipte inui, loc. * i
"
Pi primire In echivalena dintre luare-aminte i drctLptii-arcolcîLJjt fatrormiiiiiLint). a se
1
ittân A. Qkhussul. .JDiscretion Divtitmnaire de spiriiuaUlP, t 3, Piuis, 1957. col.
',

131 1-1313. Acesta ethivtiicii ne ofer o explicaie pentnJ fuptiil cu icnij Sfini Prini nu
H 7
vorbesc niciothrii de ,,hiare-aminte \ ci de „dreaptii-socuteuLibiric deosebitoare' .

Convorbiri duhovniceti. I\, 2.

383
 înfptuirea tmduirii

i ea se refer Lisus când spune: „Lumintorul trupului este ochiul; de va fi

]ii

ochiul tu curat, tot trupul tu va fi luminat. Iar de va fi ochiul tu râu, tot

Irupii tu vii li "niluiiL-cul" t.VIl fi,
y2 l\l. Intr-adevar. lm (U^v-;riu-.le
- „ini re

e|e toate gândurile i faptele omului, vede si lumineaz tot ceebice trebuie
fcut",
111
NlTinhil loan ScraruJ aceiai spune i el h
în sens: lr Dreapta
'." 1

socoteal este fclie în întuneric..., luminarea celor cu vederea slab

1
„Pu-
terea deosebirii (a dreptei socoteli) este i se cunoate ca fiind îndeobte
cunoaterea sigur a voii dumnezeieti în orice timp i loc i lucru ",
11 1
Tot el
aul c
despre aceasta virtute vorbete Psalmistul când îl roag pe
Dumnezeu: „Inva-m fac voia Ta, s
Tu eti Dumnezeul meu (Ps. 142, c 1
"

IO) i: „Arat-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul rneiT
ILS
(Ps. 142, 8).
ctâ^izete pe cel care înainteaz pe calea nevoinei, ferindu-1 de rt-
Ea îl

cire i cdere. Ea este „numit de asemene i cârm a vieii noastre - spune ti

Sfanul îoau Casian - prin cuvintele; «Unde lipsete cârmuirea, poporul

r'
cade» f Pilde II, ]4r."
1
Dreapta socotin este, prin urmare, pzitoare a virtuilor' i, în acelai
timp, îl ferete pe om de loviturile pcatului. „Omul cane urmeaz lu-
rii-aminte niciodat nu se va deprta de faptele virtuoase i nici nu va ti prins
11 11
de prpdul pcatului spune Sfântul Vasile cel Mare, * în general. Lua-
,

rea-aminte ca discernmânt îl ajuH pe om s-gi cunoasc starea luntrica i

s tie la ce treapta a ajuns, i astfel vadl limpede câta cale a strbtut i
|J
s
cât-i mai rmâne de fcut.
1

A doua funcie a dreptei socotine este. dup cum arat Evagrie, „s con-
duc lupta împotriva puterilor asupra virtuilor, pregtind
vrjmae, veghind
trupele împotriva relelor i dirijând cele neutre dup împrejurri", ^ i „stând
1

împotriva furiei demonilor".

121
Ea se vdete a fi marele strateg ni luptei de
neocolit pe care o are omul de dus in nevoinele sale duhovniceti (praxis).
Fr ea, „nu se poale duce !a bun sfârit lupta {cea bun)", spune Hvagrie.
1 "-

însui Domnul, artând necazurile pe care îe vor avea de întâmpinat ucenicii

Si - cele prin care trece tot omul aflat pe calea ne voinei i care sunt sem-
nate mai ales de duhurile cele vrjmae -, îi îndeamn s se mtr-armeze cu

nl
Ihklem.
1
''
XXVI,
Si ura, Partea a II -a, Dexprv dreapta svcoteat bine ttensehiiaam 22,
-"Ihklwu l.
J|J
Ihidem, Partea u lin, 1.
Ilfl
Convorbiri duhmTtU'efîi, U, 4.
"T
Evtigrie, Tmfittaf prartit-, 3-9,
n
*OmiimaXU^6-
ll *
Sf loan Sc&raruL Sc&nr, XXVI.
Cf. I (,Puterea de ei deosebi este în cri începtori
cunoaterea adevrat celor privitoare ti La ei înii").
'* |:
Tmtuhil pmrMc, S9.
121
[bMem, 73.

384
 Vîtrufîle getwrifx?

Iiiare-arrunte/întfilepciurie: „lat,
1
Eu v trimit pe voi ca pe nite oi în mijlocul
lupilor: fii dar înelepi ca erpii '
(Mt. 10, 16).
Aceast doua funcie » lurii- aminte este strâns legat de ceti dintâi cci
a ,

omul ii li trebuie numai s

deosebeasc cu claritate ce. este de la Dumnezeu i
îngeri, si ce vine de la diavoli, i s sesizeze atacurile celor din urmii, dar i
s disting limpede modurile în care se produc aceste atacuri (care sunt de
multe feluri) i s
zdrniceasc uneltirile lor cele viclene, lucru care nu se
poate fptui fr cunoaterea voii lui Dumnezeu, carei descoper omului
binele- cel adevrat.
Dreapta socoteal are i funcia de a manifesta supremaia prii cuget-
toare â sufletului (XayiciiKbv) fa de celelalte puteri ale lui - ea fiind, în
praxis, virtutea corespunztoare acestei puteri -, îndemn ndu-le prin urmare
sa sesupun minii» în lupta împotriva diavolilor i a patimilor. în acest sens,
3
ei îndrum îndeosebi puterea irascibil.'^
în sfârit, luarea- arainte are ca funcie generat cârmuirea puterilor sufle-
tului, punndu-le în buna rânduialii i fcndu-le s lucreze dup propria lor
13 "
fire. Astfel, Sfântul Isihie Sinaitul îndeamn „s punem raiunea în fruntea
acestoradou (mânia i pofta, adic puterea irascibil i cea poftitoare) cu
înelepciune i cu tiin, spre a porunci, a sftui, a pedepsi i a stpâni aa
cum stpânete împratul peste robi
1
',
1
'
i aceast funcie este legat de
celelalte. Pe de o parte pentru c, „silind puterile sufletului s lucreze dup
H2£l
propria lor fire prin luarea- aminte, omul poate mai uor „s stea împotri-
7
va furiei demonilor"/" cci principalul lor scop i rodul ru al vicleniei lor

este de a face ca puterile sufletului sa se abat de ta Dumnezeu, i deci s

lucreze contrar firii; pe de alta, numai pe temeiul deosebirii clare între bine i
ru puterile sufletului pot readuse la rostul lor,
fi iar prin aceasta s înceteze
de a mai fi ru folosite, adic împotriva firii, i s poat lucra conform naturii
lor f
devenind, din pctoase cum erau, virtuoase. Astfel, Evagrie scrie c:
„(Puterile) dup cum le folosim sunt bune sau rele, duc la virtui sau La vicii.
Revine lurii -anii nle s le foloseasc într-unu] sau altul dintre aceste dou
1
'.
128
sensuri
E limpede acum de ce dreapta socotin este socotit de Sfântul loan Ca-
virtuilor, paza i msura lor "/
2 1

i rd-
1

ca „maica tuturor
'

fiian ,, izvorul
cina"
; :

lor. Iar Sfinii loan Damaschin i tsaac irul o vd chiar „mai mare

'•''
Cf. Sf, Isihie Sinaitul, Cqpeie despre iTezvir., întâia sut, 34.
l2+
Cf. Evagrie, Trâîatvi p7&ctic, 73, SS.
Capete despre trezvie, A doua sut, 25, Cf. Sf. Grigorie de Nyssa> Dexpr&jfedoti*,
XVIII, 3.
In
Eva^ric, Truiatid pnacticf 73.
I2r
ibidvm.
m Tmtmul prvetic, 8S.
IJ "
CtHU-orhiri duhovniceti, 11, 4.
m lbidem,9.
385
 fnftipttfttwi ttiflWdiUHi

'.' 31
decât toata virtutea
1

într-adevr, ea este, aa cum am vzut, una dintre

virtuilede care depinde dobândirea tuturor celorlalte, iar cluzirea ei fr
omul n-ar atinge niciodat culmea doririlor, daii fiind mulimea nemsurata
a greutilor pe care trebuie s
le înfrunte i de care Bunul Dumnezeu îl
ferete prin mijlocirea ei.
E limpede, de asemenea, c dreapta socotin este un mijloc esenial de
tmduire a omului. Sfântul loan Scrarul spune c „cel ce deosebete (cele
bune de cete reie) afl sntatea i deprteaz boala". 111 într-adevr, pe de o
parte ea constituie o bun folosire, dup voia lui Dumnezeu, i deci fireasca
1

si sntoas,
a prii cugettoare a sufletului, tar, pe de alta, ea o tmduiete
pe aceasta de nechib2.uin\ care este o adevrat nebunie iscat de folosirea
ei contrar firii. „Pcatele ne vin prin toana întrebuinare a puterilor sufletului;

netiina i nechibzuita vin din reaua întrebuinare- a puterii raionale (...),

Iar din buna întrebuinare a acestora ne vin cunotina i chibzuin dreapta (

socotin)", spune Sfântul Maxim Mrturisitorul. 13 Tot aa, Sfântul Vasile

cel Mare, dup ce arat c
fiecare putere i sufletului ^devine buna sau rea
dup modul în care. fiecare se folosete de ea", spune c, în ceea ce privete
puterea raional, „omul care se folosete bine de ea este un om cu minte i
4
înelept' ," între nechibzuin, adevrat forma de nebunie, i dreapta soco-
1

tina exist o corespondena în sensul c

ele se opun unu alteia $i, dup cum
omuJ îi îndreapt cugetul ctre Dumnezeu sau î] întoarce de la EL una in
locul celeilalte, aa încât atunci când lipsete una îndat cealalt îi in locul. 1

De aceea Sflini ui Maxim spune cel ce nu c fr mint c

e cu minte'
?1
1!
ti,
1
.
1

Dreapta socotin este de mare folos nu numai la rni ui re a faculti lor d

intelectuale ale omului, ci i a altor faculti ale sale; datoriii rolului su de
cluz pe calea binelui, ea le ajutai s se îndrepte din nou ctre Dumnezeu,
s lucreze din nou potrivii menirii lor fireti, ceea ce este tot una cu a redeve-
ni sntoase. Putem, deci, spune. împreun cu Sfântul loan Scrarul cu ca
este „cale de întoarcere pentru cei rtcii 1
'.
M

lsl
-Sf. lotui DîmiEischiTi, Cuvâhi rff tuftet folositor. Sf. Isaac SiniJ, Cuvinte despre
nevoii fd, 7, Cf. ibiiiem, 15.
7
1

Scttnt. XXVI, Partea a IUa. 22.

Capete d&spre. dmgt tâlc, \\\ 3.
1
11

IU
Qmiia a X-a. împoliiva calat cp se mânie. V,

W
Disputa ai Pvrtnts. PG 91, 3D9C.
1
'

"
Y XXVI, Partcjiall-a,!!
,.
 Rolul terapeutic al parinldui duhovnicesc

Discernmântul duhovnicesc aa cum îl îneleg gel mai adesea Sfinii

Prini este o harismu pe care omul o primete pe treptele cele mai înalte ale
1

ostenelilor duhovniceti, atunci când, ajungând la cLipLitul lucrrii (ftraxtx)r

iitinge starea de ne ptimire/ într-adevâr, atâta vreme cât patimile mai struie

în om în vreo oarecare msur, cugetarea sa este strâmb, iar puterea de a

deosebi cele bune de cele rele, cu totul slab i stricat.

Dar înc de la începulul ne voi» iei duhovniceti, omul trebuie afle calea s
hm bun i dreapt, tie s s
se fereasc de primejdiile i cursele de care
este înconjurat, s cunoasc în fiecare clipa ce trebuie s Iaca pentru a
împlini voia lui Dumnezeu, ca sa nu umble pe crri rtcite. De la bun înce-
pui, el trebuie, i într-o oarecare msur i poare, s pun în lucrare virtutea

dreptei socotine, pe care o poate câtiga mai ales prin citirea Sfintelor
Scripturi, Dar pe cele dintâi trepte, ea nu-i poate da lumina deplin de care
are nevoie pentru a înainta pe calea presrat cu atâtea primejdii, a sfintelor
ne voine, El are nevoie, de aceea, de o priceput si iscusit care cluz s
împlineasc lipsa de deplintate a puterii sale de discernmânt. O astfel de
cUWa este printele duhovnicesc (a-vEHitx riKo-f3 nonip) sau Btrânul r

rytpsv; iar în limba rus: stare), nume dat de Sfânta Tradiie. Rostul su nu
MS hui ginete la ce] de învtor i
de sftuitor; tradiia ascetic in unanimi-
tate 11 socotete ci! adevrat doctor, care-l armul u ieste de boal pe cel care se
l

las Îji grija sa, feându-l deplin sntos,

La primii pai pe calea nevoinei omul mai întotdeauna

t
are o anumit
reinere i o oarecare împotrivire dea cu totul în
La gândul c trebuie s se
tii.iiiaunui printe duhovnicesc, lâsându-se în grija i îndrumarea sa mai ales h

pentru c, aa cum vom vedea, aceasta impune ca el s*l desLiuuiascâ

sufletul, art ndu-i toate bolile sale. La noi, oamenii r spune Sfântul Grigo-

rie de Nazianz - „raiunea i iubirea de sine,, cu i neputina i refuzul de a ne

SUpune cu uurin, sunt cele mai muri piedici în calea virtuii. Ne ridicm

Ci Sf luiiri Cîisiun, Convorbiri duhevruceit^ II. I.

In Mceat «m cate semnificativ Cuplul câ Sf. loan Scmml vorbele despre ,jdrea|îi4i

fio&dteulil bine deosebi roare" abia în Cuvântul - m;ii bine zis pe treapta - XXVI ;il

SffJrii sale, care are treizeci tte trepte.

I

I i ivi asul TpognosE, Desprx fptuire jm ttmfemf/hiiv, 37.

3S7
 itijapftiîrvti tmduirii

împotriva celor ce ne vin in ajutor i toat râvnii pe cure ar trebui s-o îndrep-
tam spre «ratarea bolit înaintea celor care ne îngrijesc, noi o folosim ca s
.scpm de tratament. Ne folosim toat brbia ca sa ne facem ru nou îni-
ne si mintea, ca
, s 4
ne împotrivim însntoirii noastre"; sau ne tain u im gre-
elile, sau ni îndreptim, „încâpffmndu-ne (...j în a rut ne las îngrijii ai
le

Leacurile înelepciunii, care tmduiesc neputina sufletului, Sau (...) suntem

în chip fi
lipsii de ruine faade pcatele noastre i cu totul obraznici faa
de cei care au sarcina de a ne îngriji"/
Socotind c
se poate lipsi de un printe duhovnicesc, omul st amgete
singur. Cci cel cmv voiete ui adi:viir:ii sii >a fncn sntos i hei strbat pana
l

la capt calea ne voinei are neaprat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul

S crrui scrie: „S-au înelat cei ce s-au încrezut în ej înii i a" socotit
Io an
c n-au nevoie de nici un povuitor'V'' Iar Sfinii Calist i Ignatie Xanlhopol
spun i ei la fel: „Cei care nu ascult i nu umbl potrivit sfatului, seamn
7
cu osteneal j cu sudoare, lucrând ca în vis", De aceea, Sfântul
foarte multe
Nichifor din Singurtate înva aa: „De nu afli povâuitor, trebuie cutat cu
osteneal 8
11
.

Nevoia de îndrumare duhovniceasc tine mai întâi de toate de neputina

omului de a se cunoate pe sine însui 9 i de a-si cântri dup dreptate fapte-
le, vreme cât n-a ajuns la curia neptimirii care, dup cum vom ve-
aEâta K

'•'
dea, face deplin puterea deosebirii i duce la desvârita cu nou stere de
sine. Cat vreme este bântuit de patimi, judecata omului este strâmbi Mai
le dac este biruit de slava deart i de mândrie, el „repede vede pcatul
ei

altuia, dar este zbavnic în a-î cunoate proprii le- pcate", dup cum aral i

Sfântul Vasile." Or aa cum am vzut, sporirea duhovniceasc atârn de re-

f

cunoaterea propriilor pcate; de altfel, Sfinii Prini îneleg plin cunoatere

de sine „u-i cunoate pcatul". In general Îns5 toate patimile întuneca i
strâmb judecata omului, îi slbesc puterea de a deosebi binele de ru, îl îm-
piedic s vad ceea ce cu adevrat îi este de folos t-1 lipsesc de „cunoate-
rea sigur a voii dumnezeieti în orice timp i loc i lucru
11 1

De aceea, spune .
'

11
Avva Zenon, omul nu se potite „încrede în sine i „nu-t poate fi singur de
folos"." Avva Corolei înva, în acest sens: „Aflându-te în starea celui
supus, niciodat s nu crezi inimii tale. Cci vechiie împtimiri te orbesc";
14

U-HVihrfnn. II, V).

s
thktem, 20,
*
Scara,!. 13.
7
Crff 100 ile titiWte..,. 14.
U
'

CUvâfil despre frr.zvie i pzi.rtw mintii,

'
Cf, Sf, Viisite cel Mare, Omilii UtHextiemertm. IX, 6 (JQft, liitr-udevîlr. lucrul cej
fmii jjcii dintre loate
l,;
pare t fi s le cunoti pe lui c însui"),
CI SF- IPHtl Se tirana, Arnm, XXVI, |.
1

< hui iii kt Iif.Jitieme.rtm. tX, fr.

13
Sf. lean ScuLiantl, ta XXVI. I,

11
Epistole, B, 4.

3&8
 Rulat tmijirtHir ni pâriti te tui tiittwvuirrst

, nicicând s
nu ne încred em în inima noastr, cci ceea' ce este strâmb, chiar
i pe cele drepte te strâmb fi din pricina împtimim". * Luându-se dup pro- 1

pria sa minte, otiiul nu se vede nici pe sine, nici nu tie ce cale iu i în s

orice clip se poare rtci, Sfântul Nichifor din Singurtate scrie astfel: ,,De
aceea* trebuie cutat un povuitor neîneltoi\ ca din învtura îi pilda ace-
liiiu si învm
cele ce cad ta dreapta i la stânga ateniei (..,), Scofându-le pe
acilea la iveala, el ne arat in chip neîndoielnic calea duhovniceasc i aa o
vum strbate cu uurin '. J6 1

Nevoia unui printe duhovnicesc este cu atât mai irmre cu câi omul se afl
în primejdia de a umbla dup voia sa, care, în starea pctoas în care se afl

el, nu face decât s

se împotriveasc voii Iui Dumnezeu. ..Daca omul nu
înfieaz toate ale sale - spune Avva Duratei - mai ales dac vine de la o
uhiiiuinâ i de la o vieuire rea, diavolul gsete în el o voie i o pornire
spie tadraptire, i prin ea îl va rpune (.,,) Cci atunci când inem la voia
BOastra (...), atunci noi înine uneltim împotriva noastr cu viclenie, convin-
gându-ne ca un lucru e bun i nu ue seama ca ne pierdem, Cci cum pu-dm
tem cunoate voia lui Dumnezeu, sau s. o cutm pe ea. când ne încrederii în
noi înine i inem la vota noastr Tlu Dându-se în grija unui duhovnic,
omul poate sâ-i biruiasc voia spusa Avvei Pi meu, este „zid
sa, care, dup
de aram între el i Dumnezeu i piatra care bate împotriv' * Tot astfel, va
1 1

dobândi omul smerenia. Sfanul loan de Gaza scrie în acest sens: „Cel care
cugeta sa fac ceva bun dup mintea sa tar a-3 întreba pe Prinii cei duhov- h

niceti, se afla în a Car de Lege i nu face cele dup dreptate, Dimpotriv, cel
cure pe tonte le face cu întrebare, acehi împlinete Legea i Proorocii, cci e
semn de smerenie s
întrebi (ce se cuvine faci). se face acesta urmtor s i
,il lui Hristos, Care S-a smerit, chipul robului luând. Cci dup adevr se

SpUlie c
omul fr
povuitor îi este siei duman", * 1

De pariate duhovnicesc are nevoie i cel care vrea sporeasc în nevoi n- s

;"i, din pricina necunoaterii curselor i primejdiilor careul
pândesc la tot pa-
sai i mai ales a mijloacelor prin eart poate se fensa&c de ele sau le s s
înfrunte. De
Avva loan de Gaza
aceea, acest stat: „întreab pe Pfurinii du- d
hovniceti i fa cum i-or spune, Nu urma judecii tale, ca s mi te primejdu-
iri prin ne tiin"" Aadar, fiule - spune Sfanul Marcu Ascetul -, cine
1

Viea s Imi s-L urmeze pe Hriatos, prin neîncetata cercetare a gân-

crucea
durilor din sine (..,) i prin întrebarea slujitorilor tui Dumnezeu, care sunt de
acelai suflet i de acelai gând i care poart aceeai lupta, trebuie j-i spo-
reasc, înainte de toate, cunolina i înelegerea. Aceasta din motivul ca nu

î* Semine, 2
'
Dt?\pr? tre&'it; i paza inimii.
tnvaâîuri <i? wjlet folositoare, V H 2,
'"
PttBtic, Pentm Avvu Pimen, 54.
''
Apoftegm, N I I I

Scrisori duhovniceti, 702.

1K9
 frtji'ipiititvut îdtndchtfrii

cumva, netiind pe unde i cum umbl, cltoreasc în îniuneric, Lipsit de

sa
lumina sfenicului. Cci cel care cltorete dup socoteala sa, fr cunotin-
a evanghelic i fam cluzirea cuiva, de i cade în multe multe se împiedic
gropi icurse ale celui râu, mult rtcete i prin multe primejdii trece i nu
tie Ia ce int va ajunge". 21 Atunci poarta rzboiul mai uor i îl cunoate
,

mai bine - spune în continuare •-, dac va fi cu Iu are- aminte la sine însui
(...) i se va sili s
fîe împreun cu Prini duhovniceti încercai, lasându-se
înelepii si cluzit de ei. Cci e primejdios lucru a fi cineva singur. Iar
mari ori a se cluzi dup voia sa i a convieui cu cei neîn cercai în rzboiul
duhovnicesc Unii ca acetia suni biruii de alte feluri de rzboaie. Cci multe
sunt metesugirile pcatului i se in bine ascunse; i felurite curse i-a întins
vrjmaul pretutindeni. De aceea, dac e cu putin, e bine sate sileti i s te
su-duieti a fi sau a te întâlni neîncetat cu brbai cunosctori. în felul aces-
ta, dei nu ai tu însui fclia adevratei cunotine,
fiind înc nedesvârit cu
vârsta duhovniceasc i prunc, dar în so indii -ce cu cel ce o are nu vei umbla
h

în întuneric, nu te vei primejdui de lauri i de curii': i nu vei cdea între fia-

rele lumii spirituale, care pândesc în întuneric i rpesc i ucid pe cei ce
umbl" fr fclia duhovniceasc a cuvântului dumnezeiesc".
întru el 22

Dat fiind mulimea fr de numr a acestor primejdii, f^ îndrumare

cderile sunt de neîn lturat adesea fr putin de ridicare i îndreptare.
si

Cci, aa cum spune Ecelesiastul: „Vai de

cel singur cate cade i nu este cal
doilea ca sâ-J ridice" (Eccl, 4, 10). Avva Dorotei spune i el; Jn Pilde
de.- al

se aice; «Cei ce n-au cârmuire, cad ca frunzele, iar mântuirea este întru sfat
mult» (Pilde 1 1, 14). Luai seama, frailor. Ia înelesul cuvântului, luai .sea-
ma ce ne înva S fanta Scriptur. Ne îndeamn
la nu no încredem în noi s
înine, s
nu ne socotim pe noi înine înelepi, sa nu credem putem ne c s
cânnuim pe noi înine. Avem nevoie de ajutor; avem nevoie de cel ce ne
eârmu ieste dup" Dumnezeu, Nimic nu e mai jalnic, nimic nu e mai pierztor,
decât s nu avem pe cineva care s ne povâu iasc pe calea lui Dumnezeu (i
s cdem ca frunzele) 11
.-
1
i într-adevr dup cum arri Sfanul
•
Grîgorie de
Nyssa- muli s-au amgit i au czut, Lipindu-Lc îndrumarea cuvenit. 3
*

Deci nu numai „cei începtori", aa cum s-ar putea crede, au nevoie de o

asemenea cluzire, ci i „cei sporii". Astfel Sfanul Maxim scrie ca „îne-
leptului nu-i apar (înelepte) cuvintele sale, ci când se va prea e mai si- i c
gur c
sunt adevrate i bune, atunci se va încrede mai puin în judecata lui.
El ia pe ali înelepi ca judectori ai cuvintelor si gândurilor sile, ca «s nu
alerge sau s
nu fi alergai în deert» (Gal. 2, 2\ 1 într-adevr, primejdia de "

a se rtci sau de a cdea este cu atât mai mare cu cât omul a sporit
mai mult

Epistol ctr? Nicaîae Monahul. $

I

-Ibkh'm, 11.
II
îmâuri de suflet foîosiinaie, V„ I

* Despre feciori*, XXIII, 3.

3
Capete despre dmgose, III. 58.

im
 Rotai tâmteitliv al printelui dttkovnitie&e

în viaa duhovniceasca. Linurile i

vrjmailor se înmulesc i sunt tot
cursele
mai viclene atunci când ornai se apropie de sfârii id alergrii, iar
cile pe
care ajunge sa umble ti sunt din ce în ce mai puin cunoscute,
pentru sunt c
din ce in ce mai strine de obinuitele ci ale acestei lumi. Fr ajutorul unui
printe duhovnicesc încercat i iscusit, care cunoate drumul, pentm c 1-u
strbtut ej însui, i tie i primejdiile, omul nu poate ajunge
captul dori- la
rilor, Sfântul Io an s crrui c
muli „voind sa fac 8 o cale lung",
ftrat astfel
„pe la mijlocul ei fie s-au primejduit, fie s-au întors, aflndu-se
nepregtii
pentru greutile ei", din pricina unei îndrumri nepotrivite. 26
Numai prin ascultarea fa de un Btrân poate omul cltori pân la capt,
Jnril primejdie i fr rtcire pe calea Prinilor", 27 singura
cale care-l duce
pe om la desvârire, dup cum spune în mai multe
rânduri Sfântul loan Ca-
uri: „Dac vrem în rapt s
ajungem la o adevrat desvârire a virtuilor,
trebuie g-i urmâtn pi- aed dascli i îndrumtori,
care au dobâudil^o i cer-
uir-u în mod real, nu imaginndu-i-o în discuii
fr miez; ci ei vor putea sa
ne învee si s ne cluzeasc spre aceast desvârire,
uidicându-ne drumul
cel mai sigur pe care s ajungem acolo":" 211
„Domnul nu arat calea desvâri-
rii unuia dintre cei ce dispreuiesc tavfctma i
nici
intv Ic Btrânilor aezm
de. la care au ce înva, nesocotind
aceste cuvinte pe care ar trebui le s
respecte cu sfinenie: «întreab pe tatl tu i-i va da
de tire întreab pe
"
bâtrlni, i-i vor spune» (Deut, 32 7)". : k

Bi lanul este un printe <tipj3cj duhovnicesc. Aceasta înseamn c între

el i cel pe- care-l îndrum
nu se stabilesc relaii de felul celor dintre maestru
i discipol, ci de felul celor care exist între un tat si fiul su,'
Arhetipul
acestora este relaia dintre Tatl ceresc, „Tatl Domnului
nostru lisus Hris-
toi, din Care îi trage numele orice neam
pe pmânt" (Efes. 3, în cer i
14-15), i oameni, care sunt fiii Si adoptivi. Adic, legtura
dintre printele
duhovnicesc i fiul su duhovnicesc este o legtur de iubire
reciproc, 11
Aceasta înseamn c
menirea duhovnicului nu este, ca cea a maestrului, nu-
mai de a instrui. Printele duhovnicesc, aa cum de altfel
arat i numele, are
rostui nate întru du pe ucenic, de a-l face
de a-1 se nasc „de sus",
li 31
de s
fl-î ajuta s creasc p^n la msura brbatului
desvârit în Hristos, aa cum
|y «pune Apostolul fiilor si duhovniceti; „O, copiii mei, pentru care sufr
iari durerile naterii, pân ce Hristos va lua chip în voi f" (Gal. 4, 19).
Rostul lui, deci, nu este unul speculativ, ci activ.

2i
Citm< Pastor, VII, 33,
n
Avvii Dorotei, Epdiiple, B, 4.
i p <-,t in untele nit hichirejiti .XII. 15.
'
* mvarbiri duhovniceti, 11, [5.
" ;

CC. Sf. loiui Scftr&nih Ctre Pastor. XH, 56, 57.

"Cf ihirfrmJl 14.
Cf. Sf, NiehiJa Sfîlhutul. Cefc SOO eh- captte, \L 54,

m
 "

hifdrhtirea itnddnirii

Acest rost activ se manifest în îngrijirile concrete pe care le fiului su d

duhovnicesc, care, bolnav fiind, vine la el ca se tâmduiasc. Fiindc p- s
rintele duhovnicesc este cu adevrat o cluz" care nu dâ indicaii abstracte,
teoretice. El nu arata pe o hart dinainte fcut care este calea cea buna; el
însui cltorete cu fiul sau duhovnicesc purtându-1 pe umerii si; 34 îl în- >

drum pas cu pas, ferindu-] de rtcire; îl ajut vad ptimejdide si le în- s s

frunte, s treac peste stavile i s strbat pân la capt fiecare dintre etapele
acestui drum. Or, principalele stavile în calea înaintrii duhovniceti sunt pa-
tirrii]e + caie 1
aa
cum am artat, suni de fapt boli ale sufletului De aceea,
pentru c-1 ajut s scape de ele, rolul duhovnicului este în chip fundamentul
terapeutic," Lucrarea duhovnicului este socotit de Sfinii Prini drept Iu-
rare de lecuire a sufletelor, întru totu] asemntoare cu cea de tmduire a
ti

trupurilor," i adeseori în scrierile ascetice duhovnicul este numit „doctor

1

duhovnicesc" fie, direct, „doctor"," sau contextul tii-l arat în chip Limpede
nîi
ca atare. Sfântul Atanasie aJ Alexandriei spune despre Sfântul Antonie cel
Mare c
era „druit de Dumnezeu în întregime Egiptului ca un doftor".
v '

Avva Ammonu spune c

îndeobte Prinii pustiei ,,de Dumnezeu au fost tri-
mii în mijlocul oamenilor, întârifi fiind în virtute^ ca s-i vindece de bolile
lor", cci „erau doctori
411
ai sufletelor i putere aveau s le tmduiasc de
boli", Sfântul Antonie cel Mare spune i el la fel: „Prinii din vechime au
fugit în pustie ca s se tmdui asc, i s-au tmduit; i fcând u- se doctori
iscusii. s-Liu aplecai cu dni^osîr \nv cei care emu bolnavi, i i-uu vinde-

" Cf. Sf. loan Scarand. St am, I, IS.

14
Idem. Câttv Pstor, XIV, 92,
L
'Cf- Idem, Srant, i> 14.
''

Asemnarea dintre ele este pe. larg dezvoltat de citire Sf. Grigorie de Nazîanz,
< 'tn-ibifoiri, II, 13-33.
sl
Scam Sfanului loan Scaranil (1, 19, 33, 34 T IV 6.
Aceasta numire este constant în
! 1.68, m, 77, 19 103, 127; VITL 35" XXIII. I; XXVI, 11, 21 >, i îneci i mai des
14. t

in e.pastok sa Câlre Pstor [A, 13, 14, 21, 23, 26, 35, 4S. 88). A se vedea, în afara refe-
1

rinelor cave urm caza Sf. loinl Cariiuil, Afex&miiitefe ttiânâstlretl XII, 2-0. Sf, Ciprîmi
;
t

;il Cartat inei, Despre cri cznii de fa credin, Gri got ie de Nazianz, Cuvântri.
14. Sf.
11, pnssi.m. Sfinii V arsamifie i [oan, Scrisori duhaviuc.eli. 62, 269. în Typtkxm-til iih-
natirii Prodrotiml întfilnim aceast formulare caracteristicii: „Voiese ca în mnstire
s£ se afle prini duhovnici, pentru ca flecare s-i descopere celui pe care îl vh alege
loviturile i rnile sale, potrivii tradiiei sfintelor canoane, pentru a primi îngrijirile cu-
venite fiecreia în parte de la doctorii cei duhovniceti (,„). Câcj este de mare folos sâ
ui doctor în apropiere" [f# lypikt/n du monstere du Pmdmm?. cap, 3. în Byzctnfivrl, 1

12, 1917. p. 50).

m
Avva Nite», 1. Chirii da Scythopolis, Vkiju Sfanului Ejiiime, XIX,
Patericul, Pentru
Istoria monahilor din Egipt, loan de Lycopolis, 64. Sf. loan Scararul, Scara, TV, lâl;
XXVl 20: Cirr Pstor, 9, 14. llfirtduiaki Sjâniufiti Mtmmttn. capi 29 (citat de I. Haushen,
r

Diivcifwi y.ftt'ittictfr ,>u Orient aitiwfoiv, Rorne, 1935, p. 114). Tffîîtattfi. de la Evergeti*.
cap. 17 LTu, duhovnîct (...) da celor bolnavi sntate") {ajfud ibidem. p. 142).
Viata Cuviosului PVintehu nostru Antonie, LXXXVi. sf. IvfEtcajrte spune despic el:
,Jat-l pe- doctorul i vindectorul meu (Vetrus de .oim Minai re, ecl. Antei inoiu. p. 121).
1
'

iVl
Apoftegme, N603.

392
 Hvlui terapeui*; ai printelui duheviQJt&St

41
cat", Sfanul ioan Gurii de Ajr arat ol monah ui încercai „ajunge
1
vin- sM
dece cu tom!' pe cel care vine la el ca sa-i ceara ajutorul^ Sffmrul loan Sc-
rarul spune c
„cei bolnavi vor afla ieucu( tmduitor prin purtarea de grij a
Dumnezeu i 1 *
lui prin iscusina doftorilor duhovniceti' 1

i vorbete de i,cei
44
trn&luij de patimile sufleteti prin îngrijirea doctorilor Tot el îndeamn:
1
'.

„Dezgolete-i rana m fala dortorului"/ cci „rari sunt cei ce se tflmduiesc

' 1

Lini doftor";** Sfântul foan de Gaza îi spune unuia care-i cerea

sfatulj „Pri-
int'te-i (pe sfini),.,ca cel ce, fiind botnav, are nevoie de doctor.
47
folgse- i
le-tede ei, pânâ te va duce Dumnezeu la cele desvârite". Sfanul Grigorie
de Naziaiiz vorbete despre preoii care au Jual jugul duhovniciei ca despre
nite dociorr „croia li sa încredinat îndeplinirea slujirii de a tmduit
adugind c ^noi, preoii, împreuna lucram ] împreun slujim aceasta medi-
cinii (duhovniceasc)"/^ Unii Prini ei înii se prezint, fie- limpede, fie l-
sând s se îneleag aceasta, ca doctori duhovnicetii Gsim astfel de exem-
mai înainte chiar de apariia cretinismului; astfel. Filon Ale-
ple Ja cei vechi,

xandrinul ne spune despre membrii unei comuniti ascetice ca- i spuneau

„terapeui": „C aceti filosofi au ales cele bune - scrie Filon - „se vdete 1
'

cu uurina prin numele pe careul poart: therapeutes - brbaii - i thera-

p< utrîdes - femeile, cu adevrat acesta este numele lor, mai întâi pentru c
lucrarea vindec&toâfe cu care se îndeletnicesc este superioar medicinii prac-
ticate ui oraele noastre, care nu trateaz decât, trupurile, în timp ce aceasta
Îngrijete i ui Netele czute prad bolilor greu de tmduit pe tare mulimea
nenumrata a patimilor i a celorlalte rele Ic aduce asupra lor"/ Iar ei îi dau 1

actsl anine nu numai pentru c

încearc prin viaa virtuoas pe- care o duc s
^e vindece de propriile boli sufleteti, ci si pentru c, aa cum arat Eusebiu
de Gezareea, ir ci îngrijesc i vindec sufletele celor care vin la ei1 ';5*

duhovniceasca de cellalt i îndrumarea lui nu sunt uor de împlinit.

Grija
Alctuirea din multe laturi a sufletului omenesc, însi firea lui deosebir;
înlimea intei spre care alerg fim; caracterul tainic i greu de cunoscut din

"
Epistole. XLI, 2.
v
Aimtiitfiti vtt'it ftionfihiiff, II, S.
° Stern, Vili, 28.
''îhidemA, 14.
"/tafem.lV,5&
tbid&tt, 63.
•T Scrisori duhovniceti* 457.
^Cuvântttri, 11.22.
4U
tindem, 26.
Cf„ de pifcli, lo«ui Moshu. fji'aifa duliovtiir.HfuM, 78, unde vedem cum egumenul
losn îi
spune unuia dintre cej care veniscifi sri vad; „Dupil cum sunt multe pcate, tot
aa sunt i
mutre leacuri penrru ele. Dac
vrei sn re tumduieti. spune toate câte iii fcui, f3n\ stl
ascunzi cevu. i, cu ajutoml hii Dumnezeu, în" voi da leacul care-j rrebu ieîe v
Dejjp/V \'îa{a coriti'iHjtittva, 2.
v
tsîima hisericeaxt: ri, Jl, 17.3,

393
 Itifâpli ti m < tfhtu ;< h tini

afara al realitilor duhovniceti despre care ni se vorbete, ca i natura luptei

pe care o avem de dus împotriva unor dumani cumplii i nevzui., sunt. tot

atâtea motive pentru care medicina duhovniceasc este o art i o tiin mult
mai dificil decai %indecareu trupurilor. Dup cum arat Sfântul Grigorie de
Nazuinz: „într- adevr, îndrumarea sufletelor este arta artelor i liina fiine-
lor/' pentru c
omul este cea mai tainic fpturii E uor înelegem aceas- s
r.i, dac vom compara tmduirea sufletelor cu medicina, care se ocupa de
îngrijirea trupurilor. Daca stai sa te gândeti cât de grea i trudnica este
1

aceasta din urma, îi dai seama c3 medicina pe care noi o practicm cere cu
mult mai mult trud i este cu mult mai de pre» ^afcfi fiind natura obiectului
eij tiina $i priceperea de care ai nevoie pentru a o practica, ca i mreia in-

tei spre care se îndreapt toate aceste strduine. în primul caz, ne îngrijim
de
trup, adic de o materie striccioas l trectoare* menit dintru Început si se
desfac în cele din care a fost fcut, potrivit firii ei («0 c ^^ e vorba despre
cealalt, grija se îndreapt spre suflet care vine de la Dumnezeu, care este
,

4
dumnezeiesc,* care este prta al slavei celei cereti i cârc tinde spre ea i
râvnete rO redobândeasc'
,
.'i,
'

„S mai adugm i acest, motiv: adesea me-

mai puin de cele dinluntru, lucrarea ei prive-
dicina trupurilor se îngrijete
te mai muLt cele ce se vd în afar: în vreme ce grija i zelul nostru se în-

dreapt spre cercetarea omului ascuns în adâncul inimii i ne luptm împotri-

/' 1 1

va unui duman care duce cu noi un rzboi luntric nevzut' „Acestea sunt
raiunile pentru care noi socotim lucrarea noastr de tmduire cu mult mai
trudnic decât cea care se practic atunci când se are în vedere trupul, i din
17
aceast pricin ea este i de mai mare pre".
Cu toate c
muli se cred în stare sa împlineasc o asemenea lucrare, greu-
tatea ci face ca adevraii duhovnici s
fie foarte rari/" pentru c. primejdia

amgirii este foarte mare atâta vreme cât nu s-a ajuns la neptiinire. i de
1
' ll

V' n
aceea, în acest domeniu pol fi „muli dascli mincinoi i îneltori'
Pentru a fi cu adevrat cluz
i tmduitor duhovnicesc, trebuie ca du-
hovnicul s
in „învturile- cefe sntoase' \ altfel spus fie desvârit s

'"
f. Nil Ascetul, artând c „dintre toeite lucrurile cel mai greu este grija de suflete",
o iHiiiu-siL- i el „meteugul meteugurilor (ai ta arte lor V*. iCttmnr ascetic jftK&t* (re*
bmnritis si'jhtmitor, 21-22, PC 79, 74SC-749E).
H Sf, Grigorie de Nazknz nu vrea prin aceastti b9 spun ci sufletul e&e Iun înmiesc i

prin natura lui, concepie stiiruâ de creti ni fim. Precizarea pe care o face' îndaul dupîf
acea.M<t tu util de altfel cft aeei&ta afirmaie se situeaz în contextul ortodox: sufletul, ea
i trupul de ultfeU cate menit a ti îndumnezeit prui hm, sa cSevin dumnezeiesc prin
participare. A se vedea comentariul Sf, Maxim Mrturisi romi tu Ambigim* 7, prin caic
surr criticai ori^enistii care nu cutat |
fqtqseasca aceast formula in favoarea con-
cepiei lor straine de duhul Ortodoxiei.
:
m.-âu(ânA\ 16-17,
<.

^Ihidrm. I<>
'
bidem.
**
Cf. Apoftegme^ Eth. Coli., 13, fi.
H Cf. Bva£i ie, AuthvtitwL Slava deart. 9,
n:i
ClkUt 225 tic taptâi 1, 49.

im
 Roiul terapeutic al prmieitd cluhtwiirew

ortodox {adic drept credincios^' iar în lucrarea 1

sa de vindecare a sufletelor
sa urmeze cu credmcioie învtura
Prinilor din vechime.*2 Cu privire la
acest subiect, Sfântul Grigorie de Nyssa spune:
„Dup cumoamenii au do-
bândit prin experiena cunotine medicale
altdat necunoscute, iar în urrn:1
faptele le-au întritunele observaii, astfel încât ceea ce este de folos i ceea
Cfcduneaz, cunoscute ca atare prin mrturia experienei, au
ptruns în cri-
la dup care se studiaz aceast
tiin, iar observaiile înaintailor sunt folo-
site de urmai drepl precepte;
i dup cum astzi eef care vrea se aplece s
usupm acestei arte nu este nevoit sâ judece prin propriu
sa experien eficaci-
tatea leacurilor, i aa s vad dac este duntor sau tmduitor ci dup ce
a dobândit de la altul cunotinele
pracric el însui aceast' arta, vinde- sale,
Când pe muli; tot aa este i cu arta de a tmdui sufletele, adic cu filoso-
m."' prin care învm
tiina vindecrii tuturor patimilor de care sufer su-
lli'tul: nu prin preri lipsite de
orice temei sau prin presupuneri se dobândete
cunoaterea în aceast tiin, ci prin ucenicie pe lâng
cel care î-a câtigat
aceast destoinicie printr-o îndelungat i bogat cercare 4
a lucrurilor'?
Aceasta îns nu este de ajuns. Printele duhovnicesc
trebuie nu numai sa
duca o via pe msurn învturilor sale * ci
fie i experimentat. cum s Aa
spune Sfanul Simeon Noul Teolog: sî nu te dai
H în seama unui învtor
Keîhcercat (...) ca nu cumva în loc de petrecerea
cea drceasc". 66 Iar Sfântul Joan Casian. aa
evanghelic o învei pe s
cum am artat i mai înainte,
tfa acest stat: „Daca vrem în fapt s ajungem la o adevrat desvârire a vîr-
luilnr, trebuie sân urmm pe acei dascli i îndrumtori care au dobândiî-o
,i experimentat-o în mod real, nu imagimuidu-i-a în discuii tar miez" " 1

fcvituro primit de duhovnic de la Btrni trebuie sa

fj B ea însi pus în
lucrare; d trebuie s
câtige însi lucrarea duhovniceasc a acelora, ducând
sub îndrumarea lor, o vieuire întru totul
asemntoare cu ;i [or. h îndrumar r'

de iieeu, duhovnicul trebuie ca el însui

fi strbtut pan la capt calea pe s
*«rc urc datoria sa-i cluzeasc pe fiii si duhovniceti."* Trebuie ca el în-
sui sa fi înfruntat primejdiile, s fi ocolit cursele i s fi trecut peste stavilele

^Cf. Sf loiai Scrami, Ctltre Pastor, XIV, %.

V^l^uT™
NDL1 TMlag
'
If>C
*' <fItM m de **?*** ^MC " li&t l T ^natie
Asupra etmdiii Clatin pe cart Sfinii Prinii, îndeosebi
Prinii capiulrcieni i Sf
Idin Gura de Aur, ii dau cuvântului „filoaofk", a se vedei
A.-M. Malingrey Phifo
tl-r v W ttpr*x J-(\, Piiris,
.vfn
t % 1
, p, 207 s.u
Despre fztiojie, XXtll, 2,
**

LI Cri,- Wfi de cufvtr ;ilc lui Ciiliat i Ignatie Xitnthopol, 14.

*<C*l*225 de capei*.,, I. 4fi
Aezmintct* mnstireti, XII, 15.
Cf< Sf, Simeon Noul Teolog t atefrt& r

a f XIV, 5-13,
Sf Scrani] asearofial drumul pe care-l :ue de
lt>im
«rlbâîut pfrujteJB
«ui «jimp vrednic Bfl -, cTupwol pe feii s& cu viaa lui Moi*;, dufcovaieafc
cuie a av* de
iar mm ,, lfll pe rftndtot felul de
lui Dumnezeu
j
primejdii si sn.tvfle, p/m, .., ajuzfci
.Im rohie
*&&& poporul &
ief, (Yirr? I'dttor. 98).

395
 htjiiiitui. rttO uhuftdttirii

7u
cci, dup pilda lui Hristos, numai „prin ceea ce a ptimit i
11
ivite pe cale;
„fiind el însui ispitit" poate duhovnicul celor ce ae ispitesc sii le ajute" h1

(Evr, 2, 18). Mai înainte de a voi s

porunceasc aitora, trebuie s-i pun in
rânduial propria cas, aa cum arat Apostolul: „Cci dac nu tie cineva
sin -i rânduiasc propria lui cas, cum va purta grij de Biserica lui Dumne-

zeu ?" (1 Tim. 3. 5). Trebuie s

dobândeasc el însui toate virtuile si însui-
rile Li care sunt datori s 7
ajung fiii Si duhovniceti, Fntr-un cuvânt, trebuie '

ca doctorul cel duhovnicesc s

se fi vindecat mai întâi pe sine si fie cu s
totul sntos, pentru ca lucrarea sa vindectoare
71
dea roade. „Dac în casa s
ta domnesc dezordinea i neorânduiala, cei pe care-i conduci îi vor spune,
pe bun dreptate: «Doctore, vindec- te pe tine însui».
11
ne vindecm, deci, S
1

mai întâi pe noi înine scrie. Sfântul Vasile cel Mare.' Cci aa cum înva
,

însui Iris tos: „Dac orb pe orb va cluzi, amândoi vor cdea în groap"
I

{Ml. 15, 14; ci". Le. 6, 39) i „cum vei zice fratelui tu: Las scot pajul din s
Cthiuî tSu !p i iat, bârna este în ochiul tu 7 Farnice, scoate întâi bârna din
ochiul tu, i atunci vei vedea s
scoi paiul din ochiul fratelui tu (Mt, 7,
1
'

4-5; Le. 6, 42), în acest sens, Sfântul Nil Ascetul îi înfiereaz pe asemenea
farnici: „Cum îndrznesc acetia, care nu pot deosebi nici mcar pcatele
vzute, pentru c
praful din lupta cu patimile întunec înc judecata Jon ia s
asupra lor supravegherea altora i s
tm adulase pe alii, pan ce nu si-au ci

tmduit înc patimile lor i înc nu pot, pe temeiul biruinei lor, s-i clu-
11
zeasc pe al ii de asemenea la biruina .'* Dimpotriv, asa cum arat Sfântul
[oan Serarul, cei care, czu fi tn tot felul de boli, s-au strdui sli se vindece, I

..dup însntoire vor fi tuturor doctori i lumintori, sfenice i povuitoti

învând chipurile de vindecare ale fiecrei boli i izbvind pe cei ce vor c-
7
dea, prin încercarea (experiena) lor". * Sfanul Antonie spune i el „P- c
rinii cei de demult, când mergeau în pustie, întâi se vindecau pe sine i, faV
cudu-se doctori alei, vindecau i pe alii 7 Iar Avva Ammona, pomenhv
11
''
-

du-i pe „Prinii cei din vechime, care erau doctori ai sufletelor i puteau s
le tmdu iasc de boli ", arat
1

c
„erau trimii (Ia oameni) dup ce se vinde-
cau mai întâi de bolile tor", i cS ar fi fost cu neputina sâ fie trimii dac
înc ar mai fi bolit. " Aa
c, în concluzie, putem spune o dat cu Sfântul
loan Serarul c
„doctor este cel ce are trupul i sufletul nebolnave, neuvnd
nevoie de nici o doctorie pentru ele * Dac cineva se socotete pe- sine doc-
7 1
',

"'
CI' St Singurtate, ftexptf frezvie i paza inimii
N ic hi for din
]\ Ci Serarul,
Sf, loîin Cât re Pastor* UL 15.
:
Cf. Evagrie-. Antireiiad, Slava deurtâ, 9. Sf. Joiin Serarul, Sc.am. IV, 6; Ctre
Pstor, 13. Sr\ Grigoricdc Najehina, Cuvântri. II. 13,
'
Omilii despre facerea cmidlti, 1, 19, Cf. Sf. loan Qi&jllii, Asezâmmtv.fc mnstireti,
vm, 5.
74
Cuvânt ascetic finiri e Irebuim-ios si folositor* 23, PG 749C-752A,
^ Scam, XXVI, II
^ Pateruwf, Pentru Avva Antonie, 3.
77
Scrisori. W, 2.
7M
Casn> P&U?r. I, 4.

396
 Hulit i n'mpt'ttrir ui printelui iluk<rvmtt>.>n

torduhovnicesc fr s
corespund acestei definit, va cdea el însui în boli
7J
c
'

înc si mai grele. Sfântul Jsaac amin muli, voind s-i învee pe alii,
t$*m omorât pe ei înii {,..), Pentru Dl emu înc bolnav] cu sufletul
i nu
z-m îngrijit de sntatea sufletelor lor, ci s au predat pe ei îniri mrii iumii
acesteia, pentru a tmdui înii fiind încâ bolnavi, i i-au
sufletele altora, ei
pierdut sufletele lor, czând din ndejdea în Bumnezeu, Cci slbiciunea
simurilor lor nu se putea întâlni cu flacra lucrurilor, care obinuiete s
spurt-asc tria patimilor, si s |j se împotriveasc".™ De aceea el înva c
,,d&c omul simte (,<J vrând c s vindece pe alii îi pierde sntatea sa (,..),
ru-biiie s-a aduc aminte de cuvântul apostolic care zice cg «hrana rare este
a celor desvârii» (Evr, 5 14)
ceJe dinainte ale sale, ca
h i s se Satoatt?! Iu
s nu aud spunâudu-i-se: «Doctore, vindec-te pe Line însui» f Le. 4, 21). S
se judece, deci, pe sine însumi i sa-i pzeasc buna
tui deprindere (,„}*' cci
„aste «J însui bolnav i are nevoie mai mult ca ei de doctorie'?
„i abia 1

când îi va vedea sufletul sntos, caute su

foloseasc pe alii s s i i s-i
tmdu iasc prin sntatea lui / 11 3

Riscul de ai înruti propria

a-i spori patimile, ki care se su- stare i de
pune cel ce încearc sâ-î vindece pe alii înainte de a se fi vindecat
pe sine,
ine mai ales de faptul rolul de c
i tmduitor duhovnicesc face si cluz
se nasc i s
creasc dou mari i rele patimi, slava deart* 1 si mândria,
aceasta din urma", aa cum am vzut, ducând adeseori la
cderea celor sporii'
Pe de alt pane, cel care nu este el însui deplin sntos poate
fi repede
prins sau cel puin
de boJile altora. De aceea Sfântul Isaac Sini] înva
atins
astfel:
;
Hm na tare - a priniei duhovniceti - este a celor sntoi, care au
,

simurile deprinse i pot primi orice hran, adic ispitele tuturor

simurilor,
tM^s-i vatme inima prin întâlniri, datorit deprinderii în desvârire *."'' 1

Jn Sfântul Simeon Noul Teolog arata ca numai sfinii pot

rmâne neatini l
cu totul netulburatj de patimile pe care le îngrijesc: „Gândul
sfinilor, chiar
dac se pleac asupra patimilor înnoroiate i ruinoase, nu se întineaz; cci
mintea lor este goal i sirii i
na de orice poft ptima. i chiar dacii ar vrea
cândva s intre fn considerarea unor astfel de lucruri, nu o fac pentru altceva
decar ca s observe s afle micrile i lucrrile împtimite ale patimilor, i
sj
de aici sa îneleag cauzele lor i prin ce fel de leacuri se tergi ele, precum
auzim c fac si medicii si ana Oi^xt despre cei din vechime; cci acetia dise-
cau cadavrele morilor ca s îneleag poziia trupului ca, ajungând s cu-
noasc de aici organele interne ale oamenilor vii, s încerce s vindece în

C E
f
™ lle - &&&# dtitpre 25 („Veai cu nu cumva, prând
rttgfwiwit>> vindeci pe c
.li

tailmiv
nil,
I I
sei fii

cu
tu însui t»tito&âxut% Sf. Isuac Simi, Cuvinte despre voina. 58 („Cel m
bufhstiil. drti cure îndi epte<izâ pe soui lui, e ca ud om ea
ochii orbi ce mu Ci
caleu altern")
11

('tmnte despre rmvoîiij-âx 23.

Ihirifwt.
U |

;
Evitgiie Nubtiniazu aceat legturii {AiitiivUatf, Sfarea de^utâ, 9).
Hfl
Cuvinte despre îirvoinfil 56.

397
 Înfptuirea trttthii rii

aJii suferinele nevzute. Aa lucreaz negreit i medicul duhovnicesc cane

vrea s rmduiasc cu experien patimile sufletului '^ 1

Cel ciire voiete s-i ti-Smodu iasca pe ceilali fr a el fiînsui deplin san-
tos nu numai c- i sporete propriile boli, ci, dup cu vântul unui Sfânt Prin-
1
te, Je face boala i unu grta*' * celor pe care îi îngrijete în chip nesocotit,

Cci netiind din proprie experiena nici ce este cu adevrul sntatea, nici
c-Lire este adevrata natura a bolilor, nu poate sa dea decSl sfiituri rele i lea-

curi amgitoare, care-i duc pe oameni la rtcire, iar nu la sntate; fiind el

însui rob patimilor, este lipsit de curie, singura prin care se ajunge la cu-
noaterea limpede -un im ii i la vederea bolilor ei; §3 de aceea nu poate da su-
netului bolnav leacul folositor, Sfanul Grigorie de NtXUUUS spune, cu privire
la aceasta: „în tmduirea bolilor, aa cum o facem noi, unul i acelai leac
nu este întotdeauna i pentru toi la fel de folositor (.'...), Socotesc ca" aceasta
ine de împrejurri, de faptele în sine i do cât îngduie firea celor pe care-i
tratm, A cuprinde roate aceste elemente cu cea mai mare precizie, pentru li

întocmi un tratat al acestui soi de medicina, este cu neputin, oricât de mari

ar fi strdania i inteligena puse In slujba unei astfel de încercri; faptele i
experiena duc la învarea acestei medieini i-l fac priceput pe doctor".*'7 Or,
este foarte important ca doc tom sa fie sigur pe sine i experiena lui corecta,
î

cci ,Jn acest domeniu, a înclina într-o parte sau In alta, din greeal sau din
netiin, duce la primejdia deloc mic, i pentru cel care vrea dobândeas- s
c (aceast tiin), i pentru cei pe care-i îndrum, de a cdea in pcat'
,M ftâ

Este limpede, deci, c cea dintâi condiie a exercitrii paternitii duhovni-

ceti este deplina sntate sufleteasc. Aa cum reiese din cele artate pfinl
aici i dup cum vom vedea din cele uimlouiv, aceasta este totuna cu a spu-
ne c, pentru a-si putea îndeplini aa cum se cuvine sarcina de si vin- cluz
dector, printele duhovnicesc trebuie s
fie curat de orice ptftnrit.** Sfântul

loan Scrarul, de pild, scrie c; ^doctorul este dator sS se dezbrace cu des-

vârire de patimi '.
90 1

t
exclam: „Fericit este ia doctori neîngreoarea, iar
n
la întâia itori neptimirea",'
Neptimirea îl Dumnezeu în
face pe duhovnic vrednic de luminare de la
lucrarea sa, el primind lumina Duhului, fr de care nu poale fi tmduitor
j^cuit j cluz neîn setat, ci doar „orb care pe orb cluzete"/' 3 Sfântul

M Pis cursuri glit&yi, lîSi

** Sf. Nil Ascetul, Cuvânt axretir fixirte t minind nx i fhfaaitvr. 21-22, PG 79,
74SC-749B.
''
Cuvântri, n, $3.

w Sf, lean ScKiwul, Mrim, IV, 6; Ctre Pâxivr 9, 46, 56, 95. Sf, Glorie de Nazitinz,
t

Cuvântri, IL 78. Sf. Sinicon Noul Teolog, Cth> 225 de wp*ie^„ 1. 4&, 4ft
'"'
Ciitr,' IVtstor. 18,

Uîhbkw, 13.
**
Cf. Mt. 15, 14. Sf. Sirtieon Noul TeoJog, Cete 225 <te (tt^ete... I, 50,

3yn
 fathfhrmpettUf; ttt.parinieitti (htituwiifwxt

!!
m
!!
n
^ Jl Te0l ° S
.
mnc câ r
cel care I1U are ** ^ ^ina Duhului Sfânt"
ici nu
sunt
_ gânduri strane (adic
SjMvedarna altor oameni) (,..) pân ce nu
va aven Lumina strlucind intru
mt; cci (...) «cel ce umblu în întuneric nu tie unde merge»
(loan 12 W)
Deci, daca acela nu tie unde merge, cum
va arflia altora calea 9V ,n
Prin luminarea Sfanului Duh, printele
duhovnicesc primete un dar deo-
sebii de folositor in lucrarea
sa: puterea de a cunoate inimile
u-nrdiognosia)
Aceasta harismâ duhovniceasc îi face
noasc demdari „omul cel luntric i sâ treac
sa citeasc în inima omului,
cu- s
dincolo <k aparentele adesea
imagito are> ajungând sa vad în fiu! su
duhovnicesc chiar cele pe care aces-
tea nu le cunoate despre sine,
bolile sale cele netiute, porniriJe
ce e mai tinuite. „Cel care sa um.iii
i cugetele
,„ chip desvârit vede sufletul
aproa-
pelui - ir. ce daruri se afl" "
on Noul eoJog arat
spune SFantui foan ScfcttuL Jar Sfântul
„cel ca vede duhov„icete i aude
| q IL
astfel, atunci când
vcue, mtiilnesre si vorbete adeseori
cu cineva, vede însui sufletul fui chiar
dac nu dup fiina, ci dup chipul (forma) lui,
in ce fel si cum este Dac
deci fost învrednicit se împrteasc de Duhul SfanL
Ll

cunoate aceasta s
dai insa*! vederea Ui'7* Aceasul
cunoatere harismatica w~\ face pe du-
tovuc [udecitor fiului su duhovnicesc, el nu se
aj grbete seî-I osândeasc
rtarca sa de
i
uptaom
ferindii-l de aa ceva), ci doar pune
un diagnostic co-
reei asupra atârn acestuia i
stabilete astfel fotul cel mai potrivit în
care poa^
e h vmdecaL Pruitele
duhovnicesc, dup cum spune Sfanul Inneu,
„scoale
iveala cele ascunse ale oamenilor"
Iii
numai i numai „spre folosul lor" M
Pur acest fin discernmânt nu este singura
m
tuile
printele duhovnicesc. Dac, ajuns cu totul
starea de neptimire fiind legat
însuire pe care trebuie s-o
neprimitor, el ara toate vir-
de dobândirea luturor virtuilor dup
cum vom vedea - exista îns unele carei
sunt îndeosebi caracteristice celui
aflat ui scaunul diihovniciei

în
Jînmal rând, smerenia, care este condiie i semn
a adevratei duhov- ]

nicii, ha se manifesta mai ales prin sentimentul

duhovnicului ca este el în-
wi pctos, i meu unu] mai mare decât cel aflat în grija m
sb, ceea ce-l face
si simi aceeai suferina i durere
ca ¥ i acela. Astfel, Sfanul Joan Gura
de
Aur spune: „Când e vorba de lecuirea
tmpuluî, cel care taie în came vie nu

M 7*™; XXXIII. II . Cf. 5f, loiui Scriiwnl. (anv hîxtor 1

Jtvm XXVI, 63, Cf. 53 („Cel cu suflatul cumt obtn.iiete s cunoasc,., «m^iii
mirosuf
ural uitat in ;il[i!, de care el &-a izhfivin
B
"'
Gotr^zir, 34S, XXVm,
< 'mifm rtvzrilar, V, 6, |.
Sf 3 6 Casi:m *****^-.
ImL^'fKj
i
aj. r"/Sm
rt?ii L rttfwte, Z?""
de .
1 1
1
l ,
j ti LriopoJ . f. i (Hr
' '

14.
' XII. 5. G,li.i si

v.i.iiul ctre cei care v in la et t£ k oearl s faL duhovnicesc, tu vorba: J^t-W'.

399
 hlfâptuireti lnifididrii

simte durerea; numai cel tiat nenorocitul de el, este sfâiat de dureri ascui-
te Nu tot aa este în tmduirea sufletelor ( ..); cel care vorbete, când îi
99
im ierneaz pa ceilali, simte el cel dintâi durerea acelora".
De smerenia duhovnicului este strâns legat, dup cum vom vedea com- h

ptonirea, mm bine m
împreun^pâtirnirea cu cei pe care-i are în grij,™ fy
cotit de o totala abnegaie, mergând pan la „uitarea de sine, urmrind în
l0J
orice lucru folosul celuilalt", „o druire a sufletului pentru sufletul aproa-
pelui ni toate".
|U1
Comptimirea aceasta îl face pe duhovnic s se simt întru

totul rspunztor pentru cei care i se încredineaz^' i-1 împinge s le poarte

sarcinile, dup cuvântul Apostolului (Gat. 6, 2), luând asupra
|:rt
sa neputine-

le lor,"
]5
dup pilda lui Hristos, Care „a luat asuprâ-i durerile noastre i cu
suferinele noastre S -a împovrat" (Îs. 53, 4).
Comptimirea este semnul vdit al iubirii sale,
i:jf
'
care se mai arat i prin

faptul c e gata în orice clip s rspund !a chemarea lor,

107
prin marea lui

fiind îngduitor, ierttor i plin de buntate.

|:JK
rbdare blândee,
si multa lui

Dup cum spune Av va Dorotei, sfinii .tui-' ursc pe pctos, nici tiu-1 jude-
c, nici Btt>J ocolesc, ci împreun- ptimesc cu acela, îl sftuiesc, îl mângâie,
îi slujesc, îl tmduiesc ca pe un mdular bolnav; toate le fac ca siî-l mântu-

iasc'". ^ Acest fel de a fi al duhovnicului este, de altfel, condiia unei depli-

1

ne tmduiri, aa cum arat Sfanul Isaac Sin.il: „De doreti tamduiesti pe s

cei bolnavi, cunoate c
bolnavii au nevoie mai degrab de îngrijire decât de
certare (...) începutul înelepciunii de la Dumnezeu este buntatea i blânde-
ea. Acestea se nasc dintr-un suflet mare i poart neputinele oamenilor.
Cci s-a zis: «Voi cei tari purtai neputinele celor slabi» (Rom. 15, 1) i:
1LU
«îndreptai pe cel ce a greit, cu duhul blândeii» (Gal 6 1)", Sfântul Si- f

meon Noul Teolog, care vorbete i el despre aceste virtui ale duhovnicului,

Omilia E primejdios ivem i pentru predicntvr si peufiu asculttori ca predictâOtlti

'
Jli

^r j rodire pe pîtul hm :u tiuii ritor,

i > I .

Cf. Sf Viir^inufie i Ioan, Si ri sori duhovuiertfi, 315, Avva Dorotei, învturi de

1,1:1

safietJttttmtfxire, VI, S. Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceti II, 13. Sf. Ioan Gurii
de Aut, tee cit.
"' Sf. Giîgoiie de îtaianz. Cuvântri, II, 54.
1Ui
Sf. Ioan S catarul, Ctre Pmior, XU\ 56. 57, 58.
m Sf. Ioan Sc&anil, Scont, IV. 39, 40; Clre PMqt, XII. 56, 57. 63.
|M
Cf. idem. Ctre Pstoi\ XII, 58.
Cf, Sf. Isaac irul. Cuvinte d&pr?. tievviti. 5S. Sf Ioan
IL - de Aur, Omilia: E Gur
primejdios lucru peutnt predicator i
pentru tixttdttitori. ca prt.dicaumd £$ predice
.yr"

pe ploeut oscidtâiuriktr,
U Cf.
I .

Sf. Fâstor, V, 24 ( pt pstorul adevrat îl dovedire iubi-

ban Scmnil, Ctre N
1

ren. CSci din iubire S-a rasrisnit Pastorul cel Mare ').
m Cf, Pateric, Ptnrru Avvq Ioan Colov, IS. Sf. Varauiufte si Ioan, Scrisori dliftovni-
ceti, 4&4.
Cf. Cefe 100 de e.tipfSe ale lai Gfllîst i Ignatie XanthopoL 14.
11
"

'* hfvfituri de snjlet fohfsitoare, VI. 8.

"" Cuvinte despre iievoin, 58. Despi* eficacitatea terapeutic a rbdrii» a se vedea.

Patericul, Pentru Avva Isidor, 1.

400
 Rohtl ivmwviif tit p&rititehit duhovnicesc

arat c mai ales puterea de

înelege i de a-l primi pe cellalt sunt însui-
a~l

rile care-1 arat pe adevratul duhovnic: ,,Un bolnav vine la medicul duhov-

nicesc (.0- Medicul, iubitor de oameni i comptimitor, îl vede pe acesta în-

elege neputina frai e lui, inflamarea suferinei, umfltura, îl vede pe bolnav
ajuns cu totul sub stpânirea morii (,,,) Arunci cud medicul duhovnicesc
iscusit vede pe fratele în cele pe care le-am spus, nu strig de îndat, nici nu
se d
deoparte, nici nu spune: «Cele pe care le ceri sunt rele si aductoare de
moarte, deci HU-p voi da aceste leacuri», ca nu cumva, auzind acuslea bolna-
vul, sa fug i a
un alt medic, neiscusit în asemenea patimi, i
mearg la s
moara în ceasul acela; ci îl primete, îl ine, îl mângâie, îi arata toat dragos-
tea si simplitatea ca s-l încredineze c- va vindeca (-„)".'" 1

Adevratul printe duhovnicesc nu stâ s-i aleag fiii duhovniceti, ci

primete fr mai ales pe cei ru bol-
deosebire pe toi cei care vin la el, i
navi, care, aa cum spune însui Mântuitorul, au nevoie de doctor (cf. Mat,

9, 12).
m
Iar Sfanul loan Seârarul arata .nimic nu aral aa de mult iubi- c ,

rea de oameni i buntatea cea ctre noi a Fctorului, ca a lsa cele nouzeci
i
noul de oi i a cuta pe cea rtcit (cf. Le, 15, 4), la aminte deci, o n

minunate, i arat-3 toata sârguina, dragostea, cldura, grija i rugmintea

ctre Dumnezeu pentru cel foarte rtcit i zdrobit, Cci unde aurit inari boli-
le i ranele, fr
îndoial mari vor fi i rspltirile date"." De altfel, el este
11

preuit ca iscusit tmduitor si cluz îneleapt dup puterea de a însntoi

pe cei ru patimilor: i de a înelepi pe cei neîn^lepi, dup cum arat Sfân-
tul spune
loan Scrarul,"" care
1

c „doctorul va cunoate înelepciunea dat

lui de Dumnezeu, când va putea s vindece bolile pe care cei muli nu le pot
vindeca
11 1 M
.

Ce] care voiete s dobândeasc sntatea deplin t sâ ating desvâri-

rea duhovniceasc, va trebui sâ-i caute un astfel de printe duhovnicesc, bi-

ne tiind ins c asemenea brbai sunt rari i abia dac sunt câiva din neam
în neam. Sfanul loan Scfirurul spune în repetate rânduri c omul trebuie s-i
aleag cu grij printele duhovnicesc: .Având de gând s ne plecm gruma-
zul ia Domnul i s
ne în credem altuia, în scopul,,, mântuirii de la Domnul
(...) s cercetm,,, i s-l judecam, ca zic aa, i s-l cercm, ca nu cumva s
iacredinndu-ne corbierufui ca unui cârmaci, i ce]ui ptima ca unuia fr
patimi, i mrii ca portului, s
ne prici nuim un naufragiu sigur".
a
în orice

!l
Discursuri wtice, VI,
a
St" Ijmaîie lectorul. Epistola t'tlirr Folirtirp. Q\ I („Daci iabeti numai pe ucenicii
rai buni, n-ai nici aa merit; mni mult sjpunei-i cu blfuukto pe cei mai mu lipsii").
11
Cîm Post or, XIII, 7S.
IU
Câtre Pstor, V, 20 {„Na c învtor vrednic de huulâ cel ce face înelepi pe topi ii
j&vâai.ci |K- cei neuwâai i neînt^Lepii, Jucându-i la dos^vlriro"}.
"'
tindem. 19.
[i
* Scara, IV. 7

401
 înfptuirea tmduirii

caz, „priceperea doctorului trebuie s fîe pe msura putreziciunii rnilor

1
'/ L7

„când un doctor î$i

hir mrturisete neputina, e nevoie s mergem la ated";*^
Iscusina doctorului se vede dup cat de folositoare au fost sfaturile sale si mai
tiles dup cum poate lecui mândria, acest cancer al sufletului: „Dac ai intrai

necunoscut i ai întâlnit un doctor, fii ca un trector i ca unul care

într-un spital
caui sa cunoti, fr
sa fii bgat în seam, meteugul tuturor celor de acolo. Iar
dac simi vreun folos de Li doctori si de la felcer în boalele tale, i mai ales în
înlarea minii (mândrii), penuu care te caui, rmâi acolo i te vinde pe aurul
Ly
smereniei, prin zapisul ascultrii i prin contractul slujirii"
L

Odat prezentate însuirile pe care trebuie s le aib printele duhovni-

cesc, s artm acum în ce consta lucrarea sa vindectoare.
Mai de roate doctorul duhovnicesc tmduiete prin cuvânt, Cci
întâi f

aa cum citim în Scriptur: „Limba celor înelepi aduce tmduire" (Pilde

12. 18), Iar din Pateric vedem cei care veneau kt Prini cereau: „Avvo, c
spune-ne un cuvânt de folos" sau: „Spune-mi un cuvânt, cu mântu- s m
iese". Nu sfaturi teoretice ateapt ei, ci uurarea suferinelor sufleteti. Iar
puterea tmduitoare a cuvântului duhovnicesc adeseori se arat deîndata,
aa cum aflm din ^Vieile sfinilor i din Pateric, cei care veniser tulbu- 1
'

mu\ plini de întristare, de dezndejde i nelinite, folos indu-se de cuvântul

lor i ieind de la ei mângâi aii, dobândind pacea i bucuria sufleteasc (c-f,
[2 °
Pilde 12, 25). Evagrie, istorisind vizita fcuta împreun cu al fi frai Sfântu-
fui Mac ar ie, spune c au primit de la acela „cuvintele vieii, care mângâie su-
fletul i-l tmduiesc
1

Prin cuvintele sale, printele duhovnicesc îl îmbr-

'
'. 1

'

bteaz '" pe fiul su,1

„îl mângâie, îi slujete, îl tmduiete ca pe un mdular

bolnav'
1

.
|:1
Cuvântul de învtur
pe care-J rostete nu are un caracter ab-
stract i speculativ, ci este. viu i cu adevrat lucrtor, Sfântul loan Casian
4
arat puterea de tmduire/' dar i de ferire de boal, a acestui cuvânt de în-
vtur; M Asa cum cei mai experimentai dintre medici se preocupa vin- s
dece nu numai bolile prezente* ba, prin foiieli-apu lor experien, le preîn- s
tâmpine chiar pe cele ce se vor ivi i le previn prin sfaturi sau medicamente, s
tot astfel i aceti adevrai medici ai sunetelor, în [aiurând prin convorbiri

duhovniceti, ca prinlr-un remediu ceresc, bolite sufletului care s-ar ivi, nu

îngduie acestora s
prind aîdcini în minile tinerilor, descoperi ndu^ le, totodat,
i cauzele patimilor pe-i amenin, i leacurile de însntoire". LS5

117
ihidemA, 14.
I,h
Ihidem, IV 63 r

li
*Ibitkm, IV, 91.
130
A se vedea, SF. Atana&ie cel Mme H Viaa Cuviosului Printelui mustra Antonte, 87.
"' Am, 222,
Apoftegme. $-,

" Cf Awa
Doiotei, învturi dv xujlet folositfxirr, XIII,, 9. Sf. Atnmisie ce! Mar,
Vîait Cuviosului prinetui nwttit ArftvfHe, 15.
Jl
Avvci DoroteL Învturi de sujîe.t folositoare, 8.
*4
I

Convorbiri duhovniceti, U, 13.

Iir
Aezfîftilntele tnmisttre.ti. XI, 17.

402
 li Mul tempmtiv al printelui. tiukmTiicest.'

Dar nu mimai prin cuvintele sale de învtur îi ajut

duhovnicul pe fiii
si; ci twîricetat îngrij induce de mântuirea
lor, pururea se roag pentru
acetia,
lor si
,

s
* mm ca harul
Dumnezeu tmduitor
se reverse asupra al lui s
lucreze în
„Printe, roag-te pentru mine !", îi cere din adâncul
ei.
mi mu cretinul printelui su duhovnicesc,
i atunci când vine li e] pentru
ajutor, ca i atunci când pleac cu sufletul
mângâiat de cuvintele sale Acesta
este, Je altfel, i sfatul Sfântului loan de
Oaza: „A cere rugciunile Prinilor
notri e de mare folos. Cci aice: «Rugati-v unii
atrai: «Nu au trebuin cei sntoi
pentru alii» (jac. 5, 16), i
de doctor, ci cei bolnavi» (Le 5 31)
Iar cerând rugciunea Avvei, zi aa:
«Avva, mii simt ru roag -te pentru
rome, cci tiu c
am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu». " 117 se cere de la
1
r

i
printele duhovnicesc rugciune, pentru câ este
socotii ca drept i &imit ca
stern, i scris este câ „mult poate
rugciunea struitoare a dreptului (lac 5 1
*

m, m
prin sfinenia lui lesne dobândete de
la Dumnezeu pentru fiul su
duhovnicesc ceea ce acesta, prin însui, nu este
el înc vrednic s primeasc
Sigur cil j acesta trebuie s 11
se roage, * dar e| tie c
Dumnezeu va asculta îi
cererea dac o face prin rugciunile printelui su. Si apoi, odat uurat el
poate sa rostease ca acesl frate din Pateric; „Pentru
mgaciumle tale, printe,
rrni tmduit Dumnezeu". L2g
De asemenea, printele duhovnicesc lucreaz prin
însi pilda vieii sale
tatplmiod intru totul voia lui Dumnezeu, e[ le arat
fiilor si prin faptele sale,
prin felul su de a ti i prin purtarea lui cum se cuvine s vieuiasc i cum s
împlineasc . ei voia Lui. Xnei,,, toi privesc la el ca la o icoan pilduitoare
51 socotesc cele spuse
fcute de el ca dreptar i lege". 350 La aceasta se
si
refer i Apostolul Pavel, atunci când spune:
rii votri, care v-au grit vou
„Aducei-v aminte de mim-
cuvântul lui Dumnezeu; privii cu luare-amiiue
cum si-au încheiat viaa i urmai-te credina"
<Evr. 13, 7). Despre aceasta
vorbesc adesea Sfinii Prini. m
Pilda oferiii de printele duhovnicesc prin
cuvintele, faptele i purtrile
sale are a mare putere lucrtoare. în stare
s-i schimbe pe cei aflai în legtu-
ri cu el. Adevratul printe
duhovnicesc are o putere harumalic"" pe care
Simpla lui prezen o face simit 111 si prin care, dup cum arat Sfântul loan
Scararul, poate „învia orice suflet 134
morfV

|
'"
Ci Sf loan Scâraml Ctre Pastor, XII, 63.
_^
Sf, V arcan li Fie jj Jann, Scrisori dtthamiceîi, 544.
" Ct Pateric, Cuvânt penrni Awa Antonk („Un
p IS frate ft zis Avvei Antonie
Roag^te pentru En.ne Z.s-a lui BatrOniiJ: Nici cu tiu
!
te mihiiesc, nk-i Dimineii"
claca îl însui nu te vei sili i nu te vei rusa lui Dtimnezeir >

™Ap&jleg7M, 509-510. N
'"
Câtf* Pxtcr V, 23. t

^i CMm
pentru Avw I$aac ia Chitii. & 2. Referiri lei wumm ^ini în multe alte
apoftegme din Patertc iîn ViciU- ..jhqihr.
Cf, f. ban Scararul, Gâir* Pstor, XTV\ 92,
Pateric, Cuvânt penrni Awa Antonia. 29
^mr# Pstor, lt, 13.

403
 înfptuirea tmdui rii
Aceasta putere care iradiaz din persoana duhovnicului nu este altceva
decât manifestarea h tirului dumnezeiesc care slluiete ui el. cum arat Aa
adeseori Sfinii Prini, btrânul lucreaz „dup Dumnezeu", cu-
griete i
vintele i faptele sale sunt insuflate de Sfântul Duh, Dumnezeu este Cel care
glâsmele i lucreaz prin el. 13S
Acest har îi da printelui duhovnicesc puterea de a lucra în chip minunat
pentru a veni în ajutorul fiilor care se primejduiesc pe cale. 11 Tot prin pute- -'

rea harului, ef poate „sa vindece bolile pe care cei muli nu le pot vindeca 117
1
'.

Se cuvine s
spunem ca adesea, din smerenie, el ti „face bine pe cei bolnavi
frft ca ei hei simt i într-un chip ascuns'
1
1
™
.

Dar printele duhovnicesc nti-si impune silnic puterea primita prin darul
lui Dumnezeu, fr
ca fiul su, în chip liber s o lase lucreze în el. Ea nu s
exclude, ci, dimpotriv, cere conlucrarea acestuia. De aceea, puterea tmftJu-
itoare a printelui duhovnicesc lucreaz prin mijlocirea tratamentului pe care
el îl prescrie, pe care fiul sa"u are datoria s-] urmeze i care este cu atât mai
de folos cu cât grija acestuia de a-1 urma pas cu pas este mai mare.
Acest tratament este întotdeauna perfect adaptat ia personalitate! bolnavu-
11 1

lui, Ia situaia sa particular, ia starea si dispoziia sa Li acel moment.

'

Du-
hovnicul, aratâ Sfântul loan Scrarul, „trebuie £â aplice leacurile potrivi-
N0
te". Jn tratarea trupului - spune, la te], Sfântul Grigorie de Nyssa - sco-
pul medicinii este unul singur, i anume vindecarea bolnavului. Cu toate
acestea, multe i felurite sunt îngrijirile, dup cum si bolile sunt multe i di-
ferite. Tot astfel, bolile suftetutui fiind i ele de multe feluri, modul in care
simt îngrijite trebuie s
fie cel cuvenit fiecreia dintre ele, pentru ca leacul s
"/" 1
fit' pe potriva rului Iar S filmul loan Gura de Aur precizeaz ca pentru
tmduirea sufletului, ca ipentru cea a trupului, trebuie nu numai sa" aplici
natamentul potrivit, ci s-] i dai la timp." Aadar, dup cum înva Sfanul
1
*

Grigorie de Nazianz, „medicul trebuie sa seama de locuri si împrejurri, in

de vârst, de timp i de toate celelalte de acest fel '." Cci, arat el, „în t- 1 1
-

mduirea bolilor, aa cum o facem noi. un singur leac nu este întotdeauna $i

pentru toi la fel Dimpotriv, o anumit diet este buna i
de folositor (,..),

folositoare pentru unii, în limp ce pentru alii, un regim cu totul diferii are
acelai efect, Socotesc c
aceasta ine de împrejurri, de faptele în sine si de

'
Cf Ap&fagme,
; Am 200, 5. Sf. Varsanufie-i loan, Scri.yori duH&7li£Cfd> 364, 369,
383. Sf, Simeoti Noul Teolog Ceie 325 de capete. % l, 61.
M6
Cf. Sf. Ic iu ii Scraml. Ctre Pstor* I, .V
1:17
IbidemAV. 19-
1H
•

Ibuiem, XL 52.
4
Cf Teofoml. Epistola ctre Poliearp, II, I, Vaterit\ Pentru AvVa loiif
Sf. Ignutie
Tebeul, Avva Pîmen. 22, Sf. loan Scâranil, C&rm Pstor, II, ii; VII, 32:
\, Pentru
XH, 53; XIV, 94. lonn Moshti, fJvnda duhovniceasc, 78.
™ ttittv PJitvt; VII, 32.
14
^
Cittilde P. Lliih Entralgo, Maladie ei cuîptthttite, Paiis, 1970. p. S7.
I4 ~
Cf, Despre (Viorie, 7.
m €uvântkri,
I

u\ 18.

404
 .

Roii! imtpvtftic al printelui duhmmiresc

ce îngduie firea celor pe care-i tratm. A cuprinde toate aceste elemente

cu
cea mai mare precizie, pentru a întocmi un tratat
al acestui soi de medicin,
este cu neputin, oricât de mari ar fi strdania
i inteligenta puse în slujba
ujiei astfel de încercri; lucrurile si
experiena duc la învarea medicinii
fee priceput pe doctor' 144 „Tot aa - mai
1

spune el - cum nu dam, când e

.
H
vorbii de trup. aceleai leacuri i aceeai hran, ci,
dup cum este sntos sau
bolnav, fiecare primete o alt îngrijire, tot aa i sufletele sunt în chip felurit
martori pentru cât de bun
îngrijite, iar a fost leacul sunt chiar cei care l-au
primit. Unora le este de folos cuvântul, altora pilda Pe unii tre- le Tace bine.
buie s-i îmboldeti, altora îe e de folos zbala.
Sunt i unii care nu sunt uor
de urnit i cu greu se las mânai spre bine; pe acetia îî trezeti
cu asprimea
cuvântului"/" „Unora
de folos lauda pe care le-o aduci, altora doja-
le este
na: dar amândou, folosite la timp
nepotrivit i adresate cui nu trebuie, sunt
cu totul duntoare. Unii sunt adui pe calea dreapt
prin încurajri, alii prin
"1
mustrri foarte asprea 1

Sfântul loan ScraruJ spune i el ia fel: „Ceea ce

pentru unuf este leac, pentru altul este otrav. i se întâmpla alteori ca una i
aceeai^ data unuia timpul potrivit,
!a ft este leac, i la timp nepotrivit este
^:md ?H

;
i d aceast pild: „Am vzut
doctor nepriceput, care, defi-
ii

mând pe cel zdrobit, nu i-a pricinuit nimic altceva decât

viizut doctor iscusit, care, operând prin
dezndejdea. am i
ocrâre inima umflat (de mândrie) a
golit-o de tot puroiul" 14 * Iar în alt parte înva
„trebuie .s fie judecate, c
i tocurile i chipul de via nou i deprinderile" celor bolnavi; „Cci e o
miire felurime i deosebire în acestea.
mai slab e i cel mai De multe ori, cel
smerit cu inima. De aceea trebuie s
fie pedepsit i mai uor de ctre doctorii
iJiiliovniceti, Iar ceea ce se cere pentru "
cel dimpotriv, e vdit 14
1
'.

Duhovnicul poate s
dea leacul potrivit pentru c, pe de o parte, i-a
Câtigat iscusina din propriile încercri, iar pe de
alta el are darul discern-
n-uLiuiilui. fiind luminat de Duhul

sunt adesea altele decât cele la care

Sfânt" De aceea, Eeacurile pe care le d
ndjduia bolnavul
i pentru c, aa cum spune
Sfântul 'lo.sn Scrarul, „unde e mult puroi fi
nevoie i
de multa doctorie ca se lepede stric âc iu nea". " n aceste s cazuri j

duhovnicul, în ciuda împotrivirii celui bolnav va

da leacuri usturtoare. p

Acelai lucru fi spune i Sfântul Ciprian: „Preotul Domnului

foloseasc de leacuri care tamduiesc cu adevrat. Cel
trebuie se s
care trateaz cu blân-
dee abcesele i las puroiul se raspndease înluntrul trupului este uns
m tbiâ&tu 33.
li
*
/tâfan, 30.

m M4em>XXVt
'

St.-um. r
20.
21.
J
';'
Ctre Piistvr, X, 45.
,sidoTPe,usiorul to*«M* lv MS, Sf Vârifcnuflie l Ioan Scmori duhtnmi-
1 îrfm - ^ f

m SaxHtXM

405
 fnjiiptuireci Iwnâfhrim

medic nepriceput, Rima trebuie. îndat deschisa, ars i curit, legata i

îngrijit, l chiar dac bolnavul
început se împotrivete, strig i se
la
plânge c
nu mai poate de durere, la urm, când se face sntos, ii mulu-
mete doctorului pentru toate". 111 Sfântul Io an S rarul im se ferete sâ~lc
indenine pe duhovnic: „întristeaz pe cel bolnav pentru o vreme, ca sa nu
se lungeasc mult timp boala sau
r
s
moar din pricina tcerii vrednice de
osând". [ar Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ atunci când bolna-
vul se împotrivete tratamentului, pentru c
nu este ce! la care se atepta,
duhovnicul poate apela la o mic înelciuni':, cu totul nevinovata" i foar-
te- folositoare: „Un bolnav vine la medicul duhovnicesc
buimcit de sufe-
rina, având mintea cu totul tulhurat, cutând în too de vindecare cele ce
vtma, adic cele ce sporesc patima i aduc in scurt timp moartea (...)
Atunci când medicul duhovnicesc iscusit vede pe fratele în cele pe care
le-am spus, nu striga de îndat, nici nu se da deoparte, nici nu spune;
«Cele pe care le ceri sunt rele i aductoare de moarte, deci nu-i voi da
aceste [eacurb (,.,), ci îl primete, îl ine, î] mângâie, îi arat toat dra-
gostea i simplitatea, ca s-l încredineze c-1 va vindeca cu leacurile pe
care Le-a cerut i îi va împlini pofta sa. Fiindc sunt unii grav bolnavi la
suflet i care poart cu ei afeciuni care cer cele ce le sporesc boala Ioî i

patima fiecruia dintre acetia; i suferina lor este poate aceea ca acolo
unde e nevoie de regim si de abinere de la plceri, ei cear mai degra- s
bs se desfete cu mâncruri striccioase i s
se ghiftu iasc pân la sa-
ietate cu ele. De aceea, precum spuneam, medicul experimentat nu con-
simte de îndat la cele cerute de ctre bolnav, dar fgduiete s împli-
neasc toate cele ale cererii sale; bolnavul se grbete spre cele dorite de
el ca spre nite lucruri bune, iar medicul ascunde leacuriie; unul ateapt
i r;didn cu bucurie, iar cellalt, înelept fiind, arat în aparen lucruri
asemntoare celor cerute, dar care în ascuns sunt lucruri ciudate la gust
i în ce privete puterea efectului. Iar bolnavul de-abia se atinge de lea-
curi c, împotriva oricrei ndejdi, dobândete vindecare urna prin sim- ti i

pla atingere; i de îndat umfltura bolii înceteaz, rana dispare cu des-

vârire i lucrurile care la început aprindeau pofta, de-abia daca le mai
îi

mi port acum pomenirea, i se poale vedea fâeându-se o minune mm

înalt decât orice raiune; cci fr nici un leac, numai prin atingerea i
vederea leacurilor medicale, îi face pe bolnavi se însntoeasc, faces
ca rnile i umflturile lor s
se retrag, i fierbineala lor înceteze, i s
cei ce flmânzeau dup mâncruri striccioase i vtmtoare nu mai do-
resc de acum încolo decât numai mâncruri folositoare, iar acetia poves-
|U
tesc multora minunile medicului i meteugul minunat al tiinei luî".

t:w czui, 14.

''*
fJe.ypre
m Cm Pstor, VI, 26,
''
Discursuri rrite. VI, 279.

406
 Rftittt ieriapeîilic at tritttefui duhitvnire.sr

Aceste- cazuri, care cer o îngrijire cu totul speciali nu trebuie s ne fac

S Uftâm ca N în general, tratamentul duhovnicesc cere T artat aa cum am
deja, conlucrarea activ i permanent a celui bolnav, Aceasta presupune ca
el s aib faa de printele su duhovnicesc atitudinea cuvenita celui care
vrea cu adevrat s se vindece. 1
" Dup ce, cutându-1 cu mult grij, a aflat
duhovnic iscusit, el Lrehuie sa-i rmân cu totul credincios. „Bolnavii care.
dup îngrijirea din partea unui doctor avut de la eî, îl prsesc i dup folosul
alegând pe altut înainte de a fi desvârit tmduii, auiit
pe acesta,
vrednici
de tedâoafach.", scrie Slaniul loan ScâraruL 15 * Tia
aceast credincioie, lu-
crarea de tmduire nu d
pentru a dobândi roade, cci sntatea duhovni-
ceasc e nevoie de o îngrijire neîncetata i îndelungata, i orice întrerupere
«te duntoare.
Acestea fiind ^puse, faima îndatorire a fiului duhovnicesc
este ascultarea
kiul de printele sau, la care ne cheam
Apostolul Pavvl gumând: „Ascultai
pe nuii-marii votri i va supuneri lor" (Evr.
|S 17). Ascultarea este adesea f

prezentat de Sfinii Prini ca o cale nertacitâ prin care

se ajunge deîndat
ia vindecare sufleteasc i mântuire, " 1
ducând în chip neînelat pe treptele
cele mat înalte ale vieuirii duhovniceti,"* ea fiind calea pe care
Domnul în-
Stti ne-a artat-o racându-Se asculttor lui
Dumnezeu i Tatl pân la moar-
te, i înc moarte de cruce (cf. Filip. ,J

2, E).^ Sfântul loan Scrarul vorbele

despre „doctoria ascultrii*', Ascultarea
1
^
de printele duhovnicesc îl fa
itjutîndeosebi pe om s-i taie voia," care, fiind pricinuitoare 1

a mândriei,
este mia dintre cauzele bolilor sale. De aici, omul
ajunge s câtige smere-
nia, "' care,

;i
dup cum vum
vedea, este una dintre virtuile fundamentale,
nurului dumnezeiesc. Datorit ei, de asemenea
el poate ajunge iute la negri-
u
'

ja duhovniceasc (6:u.£ptuiAoa l:i care este lipsa desvârit 1

de grif de fa
cele ale lumii, înstrinare de ea i alipire de
Dumnezeu, i pace a inimii, care
este rod al linitirii (htsyckia) ajunse pe cea mai ]fiJ
înalt treapta.
Se cuvine s artm c
ascultarea trebuie fie desvârit; din ea lipsete s
cu taml orice împotrivire în cuvânt ** si orice 1

form5 de judecare a duhovni-

s
Cf. Sf. roan Sciaruf, Cattv Pâitvr ^9
l56
Jfcam, IV, 66. Cf. 91 fi 93,
** Cf, Ayvii Dororei,
AMurnapoJ. 14. 13,
Spistofr B, 4. Cele im de wmr ale lui Cali&r ai feaatic

Cek 100 de capete ale lai Calist i lunatic Xurnliopol, 5 1

J*J
CI Sf SimeM Noul Teolog, CWr 225 de capete... I fi2. Cele fW de râpele iile lui
Cjijiat .i Jgttiitie X:inthopoU 14.
'
\rtuv, XXVI. 2\.
I

Cf. Cele im de capete l

v 1:
XLinthopol,
i
1
??^?^
15. Sf.
ale lui Calist
Sccifti ' rWf' n * }
FV m
Xambopol
«¥***
SimKm Nnul Teotof, CV/r 225 de wpete
Ignatic
&
1 1
ule lui Caiisl
I. 61.
si Ignaue
Cf. Sf.
Macnrie Egipteiuiul, Otmlii duhovniceti (Col. IT), LIIL 8,
Cefc 100 de capete ale Ini Calist i Ignatie Xanthepal» 14 S I

_Cl Sf. Simwm HcjuJ Teolog. Cete 225 de oft**.* I, SS;

fVtttie capete ale lai Colisl i [gnutie
®mkm< XX, 45. Ceh
XunthopoE, 15.

407
 înfptuirea tmduiii
Ea presupune o predare deplin înaintea Jui în toate. " Aceasta
1

cului. ' 1

în-
c
seamn omul trebuie sase eu pun judecii i voii duhovnicului în lucruri-
le cele mai mici i care
se par cu lotul neînsemnate, dar din care
i
se ese i

existena i care, toate au însemntatea lor în ceea ce plivete

>
relaia lui cu
Dumnezeu i înaintarea sa duhovniceasc. „De este cu putin, câi pai
face
clugrul, sau câte picaturi bea în chilia sa, trebuie eu îndrzneal s k
vesteasc btrânilor, ca nu cumva greeasc întru ele", înva Sfântuls
Antonie cel Mare. l0p Cu atât mai mult va trebui omul s-i
mrturiseasc du-
hovnicului fieciire dintre cugetele sale, s nu4 ascund nimic din viaa sa
luntric, ci pe toat s-o încredineze voii aceluia, Ufi cci, aa cum vom vedea
în continuare, în Lucrarea de tmduire
i de îndrumare duhovni- a sufletelor
ceasc, mrturisirea tuturor gândurilor înaintea duhovnicului
are o importan-
fundamental. Este de ajuns citm aici aceste cuvinte ale s
Sfântului loan
Scararul; „Nu
poate doctorul vindeca pe ce! ce sufer, nerugal
mai întâi de ei
i neajurat prin artarea ranei lui cu deplina încredere l7n ",

Din ele se vede c

ascultarea de printele duhovnicesc nu este totuna cu
supunerea oarb faa de o autoritate silnic. Ea se întemeiaz
pe credin JV1
încredere desvârit 172 i mai ales pe iubire/ 7.
Respectul deplin de'li- fa
bertatea fuior si duhovniceti este, de altfel, o însuire a adevrailor Prini,
care îndeamn, i nu silesc, care sftuiesc, i nu poruncesc, urmând întru to-
tulcuvântul Sfântului Apostol Petru: „Pstorii turma
Dumnezeu, data în
Iui
paza voastr, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bun, dup Dumnezeu
(...) Nu ca i cum
ai fi stpâni.,,, ei pilde faendu-v turmei (I Pr.
5, 2).
1 '

Atunci când fiii lor sporesc duhovnicete i înainteaz spre

starea brbatului
desvârit în Hristos, Prinii încetul cu încetul îi las slobozi
pe cale
urmând pjlda Sfântului loan Boteztorul, cel care a rostit cu desvârita
sme^
ren ie: Acela trebuie
, creasc, iar eu s
micorez" (In 3, 30). sm

Iw
Cf. Awa Porotti, fîpiitifa, B. 4.
167
Cf. Awi Doroteî,
tm&fâtwi fa .suJJei foiwiUwn, V, G-8; EptsdAr, B, 4 Sf Mac^
nj b F prea nul,
i
Omim duhwniwftl (CoL 11), LIII, S
Poterii:, Pentru Avva Antonie, 40, Cf. Sf. Simeon Noul
|
Teolog tmte [V 25
" CI. St. Sutien Noul Teologi lw.. rit. Cele JW fa.
capete ale ha Cal ist l lwxfo
Xanthopnl, (5.
1

'"CfttrrPstar, VII, 36.

m £î
Cele Im
de f aIJ Ie * le Jlli CtJ,ist & JtT n^tie Xuiithopol, 15.
'

'-

Cf. Paferir, Pentru Awa

Fîmen, 172. Sf, loan ScSrttttU, Srara> IV 7
"' Cr. Sf,
loim Scmrui, Câfrr Pdsior, V, 24.

408
 Artarea gândiirilur

în cadrul legturii dintre fiu i printele su duhovnicesc i al tmduirii

sufleteti care se lucreaz prin mijlocirea ei artarea gândurilor (feavope- r

wi xtâv Xayi.au.aJi/) are un rol de cpetenie.

Aceast practic poate fi privit ca un fel de spovedanie, dar nu este aa.
DeosebiTea fundamentala dintre ele este faptul c spovedania este o sfânta
tain, timp ce artarea gândurilor nu are ace si caracter sacramental. De
in

aceea, ea nu se face în mod obligatoriu înaintea unui preot, ci se face înaintea

unui printe duhovnicesc, care poate fi, desigur, si preot, dai i un simplu 1

monah, pe care îns însuirile sale duhovniceti îl îndreptesc pentru aceas-

ta. daca adesea i spovedania, si artarea gândurilor se fac ctre una i
Iar

aceeai persoana, care este i preot, i printe duhovnicesc, totusj uneori se

poate ca omul s
se îndrepte spre persoane diferite puni ni aceste dou trebu-
ine duhovniceti deosebite una de cea J alt. în timp ce spovedania const în
mrturisirea pcatelor înaintea lui Dumnezeu în prezena preotului - care,
aa cum spune în rugciunea de dinaintea spovedaniei, nu este decât un
se
martor - i în primirea dezlegrii de ele, de la acesta, artarea gândurilor
const în a-i descoperi printelui duhovnicesc toate cugetele - care nu sunt,
toate, pctoase - pentru ca el s ajung s cunoasc starea luntric a fiului
sau. iar acesta s primeasc astfel de la el sfaturile i
îndemnurile cele mai
potrivite pentru a putea spoîi du hovnî ceste i a înainta pe calea vindecrii si
a mântuirii sufletului sau,

Faptul c
vorbim despre artarea „gânduri or ar putea, pe de alta parte, I
1
*

$8 sugereze o apropiere, chiar dac parialii, de psihanaliz, Dar trebuie s

iirâtm c
i aici exist o deosebire fundamentala cel care-î dezvluie gân-
1

durile înaintea duhovnicului nu face o operaie de rememorare a trecutului

su personal, Sfinii Prini de altfel interzic adu cerea- aminte amnunit de
cele trecute, din pricina multelor neajunsuri i chiar primejdii pe care le im-
plic, Sfanul Mar cu Ascetul, de pilda, scrie c „pcatele de odinioar, pome-
nite special dup chipul lor, vtma (.,.), Cci dac apar în cuget însoite de
întristare, îl desfac pe om
de ndejde, iar dac i se zugrvesc întristare, fr
îi întipresc din nou vechea îtttinciune". adaug: „Când mintea, prin J
i
lepdarea de sine se ine strâns numai de gândul ndejdii, vrjmaul, sub mo-

Desprs cei ce cred cu w înrii'epfeaz ifi.tr fapte, 151

409
 hijâphthea tdtnadtlini

tiv de mrturisire, fi zugrvete pac; ude de mai înainte* ca s stârneasc din

nou patimile, uitate prin harul lui Dumnezeu (...), Cci tcând vrjmaul
aceasta, chiar de va fi omul luminat i urittor de patimi, se va întuneca, tulbu-
rndu-se pentru cele fcute. Iar de va fi îneft înceoat i iubitor de plceri, va
zbovi desigur în convorbirea pr mas cu momelile, încât amintirea aceasta i

2
nu-i va o mrturisire, ci în cepi.it de pctui re".
fi

Gândurile care se destinuie sunt, deci, gândurile din prezent. i nu e vor-

ba de oricare dintre ele, ci de cele care- revin neîncetat i care într-un anume
Itl vieuiesc în suflet. Sfanul loan de Gaza îJ sftuiete pe unul di ni Te cei

care se adresau cerându-i sfatul: M Nu trebuie s3 se întrebe despre roate gân-

i

durile ce se ivesc. Cci unele sunt trectoare. Ci n urmii despre cr-le ce struie
i rzboiesc „Gândul care zbovete în tine i te rzboiete. spune-J
1

pe um".
4
avva al tu
1

lui ', înva, la rândul sau S fân tul Varsantifie într- adevr, acest
h

soi de gânduri îl descoper printelui duhovnicesc- starea fiului su. frmân-

trile sale, pornirile, înclinrile, într-un cuvânt aezarea sa luntric, ca i
ispitele Ui care este supus, fie de pofta sa,* fie din lucrarea diavolilor. Gându-
11 Ic: de acest te! vdesc, de asemenea, care sunt neputinele sufletului, prile
lui slabe pe care cu precdere le atac nu suni
diavolii, care dintre puterile lui
in c deplin vindecate i care, deci, se pot îmbolnvi din nou, sau, cel mai
adesea, care sunt prile
bolnave. lui înc
In si ns ni: ii lurg. exttfareusis - termenul grec are o sfer mai larg decâl
j

expresia a ratarea gândurilor prin care se traduce de obicei ?n Eilte limbi -

1
'

M
consta in destinuirea oricrui gând care tulbura, a oricrei stri neobinuite 1

a îndoielilor, a tot i frmânta sufletul. Prin aceasta de aseme-

ce nelinitete
nea se fac cunoscute anumite amnunte din felu] de a vieui pentru a se cu- ,

noate daca acesta este întru totul cel cuvenit dat fiind c orice lucru, cât de
mic, are o semnificaie pentru viaa duhovniceasc.

Modalitile practice de artare a gândurilor sunt felurite. Unii dintre Sfin-

ii Prini înva" s se Înc cel puin în fiecare ii. Sfântul Simeon Noul Teo-
logîndeamn la o mrturisire a cugetelor în flecare ceas/' Ea se poate face si
mai des, i de nenumrate ori în timpul aceleiai zile, dup pilda ucenicului
care a mers de unsprezece ori s cear sfat de la avva al su, fr s fie in
7
vreun fel dojenit pentru aceasta. se poate face i mai rar, ca De ascmenea k

depinzând de fapt de frecventa gândurilor i de posibilitatea concret de a te

întâlni cu printele duhovnicesc. In unele mnstiri, pentru ea sunt fixate ore

'
fbitirm, 152.
1

Sf, Viursantifici si loan. ScfiSOri tlutiovnicefti, 165.

*7Afctoft,2l5.
*
Cf. lac 1,14, Sf. Varsanufic i loan, Scrisori duhovniceti, 256, Fntt?rti\ Peritrn avvfl
Si soc. 44.
'
Cateht^)QCit 299-303. r
7
Vîftitr rminfthr. V, 5, 13, PL 73, B76C^D.

410
 Aixitarufi gâneiitrUar

anume. Dac nu pofi ajunge

la printele duhovnicesc, se recomand îndat
însemn rea gândurilor pe
ti
msur
ce apar^ artând (impui pi împrejurrile în
care s-au ivit, penuru a putea fi mrturisite apoi în chip
amnunii.
Acesta practic presupune desigur mult trezvie i atenie de flecare
Clipl La Mrile i micrile sufletului,
înainte de orice, se cuvine sa nu
nimic trecut cu vederea: nu se fie s
ascundil nimic, sa nu se uite nimic, sâ nu se înlture
nimic, nu fie nimic s
dezvluit în chip strâmbai sau acoperit, ci destinuirea *e fac cu toata li- s
bertatea, tar ruine sau team, „Ca lui Dumnezeu,
spune-i (printelui du
hoviiicese) toate gândurile tale,,, ascunzi nimic" înva Sfântul Sime- fr s 1

on Nou! Teolog/' „Nu unele le taci, înritele s

le spui aceluia (printe- s
lui}, ci toate mrturiseti i în toate s te sftuieti", spune Avva Doro^
.sa le

tei." .,D:n.:iWntrebî un Btrân despre un gând, arat-i-l deschis"', sftuiete

Awa isaia. „Libertatea în gânduri - arat limpede Sfântul loan de Gaza
'
-

i;i in aceea ca cel ce întreab s-i dezvluie deplin gândul ceiui

întreba! si
sa ascund ceva dîn el, nici s-1 acopere eu ceva, din ruine, nici sâ nii-J
du
înfieze ca pe a] altuia, ci ca pe al sau propriu, aa cum este. Cei acoperi-
rea mai degrab vatm' 13 Iar Sfântul loan
1

Casian scrie i el: ..Trebuie spuse

.

(Btrânilor), fr
un ocol, toate gândurile care rsar în inimile noastre
nici 1
',

chîiir dacTi „sfiala primejdioasa n e-ar îndemna

nu le pe fnaTJ s dm '

îfttr-adevr, când e vorba s-^i dezvluie gândurile, omul are de

înfruntat
iiilâunn-ul sau multe împotriviri, care se nasc
din pricina mândriei" i slavei
^earte^ ca i din teama, iscat de aceste dou patimi, de a nu fi judecat ca
pctos sau de a nu musfrut,
Trebuie biruite de asemenea îndemnurile vi-
fi
E(l

elene sie diavolilor, care se silesc în chip deosebit împiedice dezvluirea s

gândurilor.
1

de care se tem pentru'

prin ea uneltirile lor pot c fi uor desco^

perite i ocolire,
1

'
In generai, ei fac pe
îndoiasc de folosul unei
îl om s se
asemenea mrturisiri, dup cum arat limpede mrturia unui frate, din care.
pe de alta parte, vedem cat de greu este s
se tm adu iasc cineva de o patimfi
dac descoper toate gândurile printelui duhovnicesc: „Aveam patim
nu-yi
sufleteasc i m
biruiam de dânsa, i auzind pentru AvvaZinom ca pe muli
cate se aflau aa, -a vindecat, am voit sa
mâ oprea, zicând
duc si s-i vestesc lui; iar satana
i

c
de vreme ce tii ce trebuie sa faci, f cum citeti i nu te
m
B
Cf Sf, loan Scranu\ S&tm, IV. 32.
"Itwtr. IV, 27-38.
"
[învturi de mfî«t Ji/hsfiaarr, V, 1,
'
A^ceticon, Y, 3,
'SI'. V.u^iinijl'ie i loao, SrrLuni Mm-uirfffti, 375.
Convorbiri duhtmicetL II, l. 12, Ct. Afttâmtniek
14
mârtfkttomti, IV, J
9,
Ct Apoftegme, 592/50.
'Cf. Avvii Aiiuuonii, tmiitMitri ifuttowiicefti, IV, 24,
|*Cf. Sf loan Casian. Convwi>iri duhovrtîcGfti, II, 12. 13.

;
n;
Cf, Apoftegme, N 509-530. Sf. loan Scforul, A'rnra. JV, &2.
t I
Avva Do ratei, îriw'trttuii t/f sujh'f Jnfosiitxire, V, 6, 7.

411
 înfptuirea tmduirii

mai duce si supm pe btrânul (...) Iar de multe ori mani dus la btrânul,
vrând s-i spun lui gândul, l nu m
lsa vrjmaul, aducând rutine în inima
mea si aceleai zicând. i
acestea îmi aducea vrjmaul ca nu art s
doctorului patima i s m
vindec (...) Iar mai pe urm, plângând, misiri zis:
s
Pân când. ticloase suflete, nu vrei te fam adu ieti ? Alii vin de departe la
btrânul i iau lecuire, iar tu nu te ruinezi c, având doctorul aproape, nu
vrei s te tmduieti ?". Jc;

Dezvluirea gândurilor este cu totul de trebuin pentru sporirea duhovni-

ceasc. Sfanul Vasile cel Mare înva astfel: ,Pieeare.. Jh dac vrea cu adevraL s
fac progrese însemnate i s
duc o via corespunztoare poruncilor Domnului
nostru li sus Hristos, trebuie s
nu pstreze secreta în sine nici o micare a
sufletului su (,..j, cj deschid tainele inimii acelora dintre frai caie sunt
sa- i

încredinai s poarte grij cu iubire i compasiune de cei bolnavi' \- Un Printe

i;

Spune chiar cfr „nu este aEta cale de mântuire decât mrturisirea cugetelor sale
Prinilor care au dreapta, socotina"." Sfanul Teodor Studitul spune i eh .,S
1

tie toi ca nimic nu duce mai lesne i mai iute Ia mântuire (si la desvârire) ca
32
artarea gânduri lor (printelui duhovnicesc)".
Se cuvine s
subliniem în chip deosebit rostul tmduitor i feritor de
boala al acestei practici, care are o importan capital în lucrarea de
vindecare a sufletului.
Celui care-i vestete toate gândurile sale printele duhovnicesc îi poate r

descoperi înelesul i valoarea duhovniceasc ale celor dezvluite i-l poate

sftui i îndruma ce nume sa fac i cum ti se poarte, Fiind nepatimus i s
având dreapt socotin, adevraiul printe duhovnicesc poate judeca limpe-
de cele carei sunt artate; luminat de Sfântul Duh, el poate de asemenea, t
s
dea sfatul potrivit. El poate, de pild, s
arate- de ce natur este un gând sau

nitul, ce se ascunde îndrtul lui, la ce poate duce, dac este un gând oarecare

sau dac este unul ru, cum sa te împotriveti. Gândul care te mân spre o
f
i

fapt anume vine el de la diavol sau este insuflat de îngeri ? i, legat de

aceasta, sa dai sau nu urmare îndemnului cugetelor 7 Imaginea care apare
adeseori dorina care se isca în inim într-o anume împrejurare, o anume
,

micare a sufletului sunt ele neprihnite, suni ele dup voia luiDumnezeu,
sunt ele oarecare, nici bune, nici iele, sau sunt cu totul rele ?" Cerând sfatul
IviiintL'lLii, omul capt rspuns sigur la toate aceste întrebri care-1 tulbura,
scap Jind de îndoial, de rtcire, de greeal, de amgirea la care-] conduce
propria lui judecat, de cursele pe care i le întinde voina proprie, care-1 îm-
pinge pe om s se conduc dup reguli proprii i dup dorinele sale, în loc
de a se supune voii lui Dumnezeu. De altfel, Sfinii Prini înva c omul

n Pateric, Pentru Avvii Zi noii, I I

"'
Râgitîs mari, 2lî,
h
Apoftegme* la P. Evcrghetinos, Synagog&, Gonstantinopol, 18G1 p, 68. col. 1. .

CatthtZjcU mari, vL Papudopoulos-Kerameus, p. 176.

'

ii
In Sm'jon'tr duhovniceti u]e Sf. Varsiinufie i lobtn gilsim ncnumihatc fixctnple de
vestire si gândurilor cfttie printe Le duhovnicesc i de întreUfiri Le-grile- de ele,

412
 Artarea gândurilor
t
trebuie s-i arate gândurile tocmai din

SKzrs
Mare spune. „t», caj ugan n^ria cats prop
pricina primejdiilor Cl re
v
care!f r ^ mu|[e
du
™ °- aX! st: 1
I ateu»
.Ze«ce.
An mmt. au vend pe,,,™ c «, ndjduit în lucru ! lor si £££5 2*
Sf'ln,ljl P«"°""e «rat ca, din
c
!
*,„

2» "
,
,

ufletulu, unu, printe

'.
pricina „u
duhovnicesc, muli s . au Dmorât
mini, arunctodu-* do pe o stânc,
altuf
,
2 Z
S^'-lptoS
sU„
*™ ar aut râniK

'
Kri !t! e ?
1e
',"
^ ?" are •"W"* Ccl •"« ««**> ta astfel
' " on " jl «¥?**» &m aJe «le.... diavolu g-
«teta
f*,'"'„
el
A va Dorote,,- .ulaugtad
t
J*
o V
T
vot '

° P°[ n " e dC «^^eprire, j prin ea

pe „cel care urmeaz c î| va rpune" arat
I

de#4vâtsit voii Udului

4te dusmamilm. Gne triete „„ j 1Jp a 50cot!ii a |

lllfe cj d
:
™* c "™
dC'S"™»* celu <* din cauza
mT«f
mm tef cum
fC � T Hdmite 2
" aU "
eX

dB
,
fia . s ,
'

acop^ t[ja!tt atldur[]e cafe

Pr
i,j,JtM,J

rea
'

'
™ lui
.
unei rujini nelalocul ci nu

"2 «B
n]ir „e

roilor"
'4

-l

Wccln
Hts, sau nu / 5 u ^
aceasta
5'
face aceasta;
1

e bine, aceasta nu e bine- ir^r , , !

,a Un «'"^câtor al îndemnului P
penare de fcdwptfa* a ta; aceasta e
voi ; a £*§*?*S'iSTSîn
te^entul potrivit pontai acest lucru;
a d,avoIu| pnn ce înelciune
iar dat: acum e m^'en u7- „ u ar
e
^
s-l
pateu ca întotdeauna ar fi cârmuit ,i
pe ef. sau
din toate prile spnjSt» I°
St0g ° leaic
vatme sâVrolV^ -

eS de gândUriIe tinui,e
vicleTcLhf 1°
icleana, cele », „uilte
?. .-
P6 "'™ 'Hi împlini lucrarea fot
dintre cugete fiind de altfel
aduse de ei tocmi ta

P ten. diayohlor , sfatunlw vrjmae ca tinerea lor in mimn » rar Avv,

hmCn im '"" nd Un- cuvfint -l Awei loan Colov. spune c „deninnc Llt
PmricuL Pentm Anfanie, 39, Awa
^ Sfanului Pahamitr (1). 96.
l^aft/

învturi tU* sifkt folo^taaîv, V. 2,

, Ibidem, 3.

C«îVr?rTWri duhovniceti, 11
l

10,
^
învturi ,ff >
Jtitflrtfirkvtttoare. V, 4 r

433
 trtfâpti ti rea tamâ&ut m
bucur aa de mult vrjmaul ca de cei ce nu- si urata gândurile lor".-
1
De
aceea.Sfanul Teodor Studitul înv util: „Vedei cât de mul ie sunt cursele î
amgirile diavolului Iar din ele nu va scpa omul decât prin vestirea gându-
!

1
';'*
rilor sate
Vdirea gândurilor îl ferete pe om de pcatele pe care le zmislesc gân-
durile ascunse. „De unde vin printre voi C-) faptele necugetate (,..)? Nu,
nu
nare, din pricina ea v
descoperii gândurile rele rele ci le ascundei i nu r

le mrturisii 7^ întreab Sfântul Teodor Studitul," adugând: „începutul i

1 11
rdcina pcatelor pe- care le facem sunt gândurile rele " De asemenea, des- .

tinuirea gândurilor împiedic întrirea patimilor sau ivirea unora noi, la care
conduc delsarea i strui rea în ele.
în sfârit, ea scoale din surlei gândurile care- macin i-l surpa, i care au \

cele mai nenorocite urmri pentru viaa luntric tocmai fiindc rmân
ascunse, într- adevr, gândurile nernarturisîte continu s vieuiasc în suflet,

adesea netiute i nevzute, se înrdcineaz în el. cresc i h

încetul cu "încetul,
ajung otrveasc. Ele duc sufletul într- un
sâ-l soi de robie Jin care iese cu
atât mai greu cu cât omul s-a lenevit mai mult s se dezbare de ele i a întâr-
ziat s
descopere înaintea printelui duhovnicesc. Din aceast cauz, -Sfân-
le

tul loan Castan vorbete despre „puterea gândurilor ascunse asupra noastr"
33 1

i „robia groaznic în care ne lin cât vreme rmân Rttttl&tttrisîe* într- un .

cuvânt aa cum spune un Btrân îmbunai aii: „Dac te rzboiesc gânduri

h

întinate, nu le ascunde, ci spune-le numaidecât printelui tu duhovnicesc

(...). C&ci, daca le ascunzi, ele se înmulesc i prin putere (...). asemenea i
unui vierme înuntru lemnului, tot astfel i gândul ru (ascuns) surpi ini-
v
nu !

\ TeodoT Studitul înva la fel: „Dup cuvântul

Iar Sfântul Scripturii
(1

Cor. 14, 25) v

îndemn, Frailor, vestii cele ascunse ale inimii voastre. Cci
planta care are vierme la rdcin moare, iar sufletul carc-1 ine pe arpe, adi-
c ascunde ceva, nu poate s nu putrezeasc nu se umple de viermi i s s
mi se strice cu totul. Vil rog, deci, frailor, scoatei afar pe cel ce roade v
37
întru ascuns",
Sfinii Prini îndeosebi arat c cel care nu -i mrturisete toate gânduri-
le „Cel ce ascunde arpele
sale fie îi întreine bolile, fie chiar le sporete.
(adic gândurile rele de printele su), rtcete pe locuri ci' spune Fr 1

Sfântul loan Scrarul

"'
Ne artarea gândurilor isca boli cu atât mai mari cu
cal gândurile sunt mai reie i mai tinuite, i este legat strâns de patima
mândriei, pe. caie o întrete, aa cum spune un Printe: „Cel care-i ascunde

11
Fiiii-nritl, Pentru Avva Pimen. 101.
s
'

Catehezele rnftri. Pap^opoalps-Kerunieus.

ed. p> $3
''
f ttiehsztle miei, ed. Auvtay, p. 464.
''
Ibiifem,
'

t'omwhiri {tiiJir/rnicrtL 11, |J.

16

7
AwfogM, N
592/50.
Catehezele mari, ed. PcLpadopoulos-Kcniiin-ii^ p, 623.
*£eflW, IV. 39.

414
 Artarea g&idwilw

gândurile boJete de mândrie"/ De aceea Sfanul Pahomie înva

1

„gre- c
ete mult ce! care nuni arat îndat ru] celui care are tiina tmduirii,
m:unre de a se învechi boala". 40
Artarea gândurilor este deci mijlocul sigur prin care omul se poate feri
de bolile care-l pâudesc i prin care, de asemenea, se poate vindeca de cele
care s-au abtut asupra lui. ,,Ce] care nu -i spune gândurile Sâls rmâne ne-
vindecat, spune Sfântul loan de Gaza. 41 lai" Sfântul loan Casian spune i el
c dac „ne tinuim gândurile i roim s
opunem ile altora (Btrânilor)",
3
„nu putem dobândi leacuri de mântuire"* Dimpotriv, „cel care nu se teme
s-i descopere gândurile înaintai Prinilor, le alunga de la el'\ înva Avva
Ammoiia.'" Sfântul loan Scâraml arat câ „ranele descoperite nu .se vor
Iar
,u
tnri', ci se vor tmdui" într-adevr, ,.dupa cum arpele care ie^e din as-
cunztoarea sa fuge numaidecât, tot aga i gândul rtu, descoperi:, se Îndepr-
teaz (,..). Cine-i arai gândurile primete îndat vindecare", spune un aii
45 11
Printe. în Rânduiala mnstirii „Sfânta Mria Binefctoarea din Con-
tantinopoJ se cere: „Acum este vremea artrii gândurilor, acum se face
îngrijirea holilor sufletului vostru (,..), Spunei, dar. lnwit (bolile voastre),
ca s
dobândii sntatea desvârit a sufletului",*6
în ban parte vindecarea se datoreaz chiar simplei descoperiri a gânduri-
lor. Cei care î-a mrturisit toate gândurile sale se simte eliberat de apsarea

i întunecarea aduse de ele în sufletul su, scap de nelinite, de team l de

tulburarea inimii, adic de nelinitea i dezndejdea legate de ele. încearc un
Sentiment de uurare si pace. îi simte suflet ti uor i plin de bucurie. 47 „Ce I

este mai luminos decât un suflet d

aut pururea acestui exerciiu? Cei care
I .in experimentat tiu ce ndejde, ce lips de griji, ce libertate dobândesc [

i. mai cu seam, ce lips" de teama (...), ce îmblânzire a luptelor i, în sfârit

ce curie a sufletului \*\ exclam patriarhul Antonie S(uditul. IH Sfinii Prini
vorbesc mai ales despre lipsa de grij (ftU£piu.iAa) pe care n are cel ce obi-
nuiete s-ai mrturiseasc gândurile. Amintind despre vremea în ctire îl [ivea
drept printe duhovnicesc pe Sfântul loan de Gaza. Avva Dorotei scrie: „Nu
aveam nici un necaz i nici o grif. Iar de se întâmpla am vreun gând, s
luam tblia i scriam Btrânului (...) i
înainte de a primi porunca lui, Înc3
scriind, simeam folosul uumrii. Aa
de mari erau neglija (AueptuiÂot) i

'"
Xpufiegme, 592/50.
"''
Viaa Sfântului Paharnic (l), 96.
1

SI V'di-stmatle i Ipan. priuri dithavmce^ti, 320.

Convorbii duhovnîc.rti, Jl, 12.
'

Învaturi duhovniceti^ IV, 24,

"Scttrtt* IV, 17.
**
Apvjlegrtw. 592/50.
"
Rânduiala iie ia Eve.r^f.tis, cap. 7 T citat de L Htuisherr, Difvrthrt xftrritifeiie an
Orient tuftrejbfx, Rottak, \9$5, p, 226.
v PtiU'ficul
este plin de usltel de pifde jjrito<iic
" Citat de Hausherr Direci ou
t. h .ipirittteUe en Orient autrefmx, Roma, 1955. p. 159.

415
 \

înfptuirea tâmadttitii

4!J
odihna (&vdTaucn.q)' „Toate le încredinam btrânului Avv loan, Nici-
odat" nu sufeream fac ceva s
sfatul lui (...) fr
niciodat nu îngduiam i
gândului mfi fac s s
încred în mine însumi, m
întrebare. cre- fr i
dei^ml c eram mare odihn, într-o mare negrijl
frailor, în (..O"-
50

Dar sa nu uitam c acesta roade, care ivesc aproape îndat dup3 artarea
se
^findurilor, i vindecarea pe care ea o aduce se datoresc în 111. ir*- pant' sfiiturilor si
indii mrilor cerute de la printele duhovnicesc care, primind mrturisirea sincera
1

a fiului su, cunoate limpede starea luntric acestuia i poate spume astfel cti

exactitate care este boala i care sunt leacurile poi ivite. ele, omul n-ar putea Fr
nicicum s
se vindece. „Dup cum, când e vorba de bolile trupeti - scrie pa^
triarhnl Antonie Studîtul - doctorul îngrijete i leacuri pentru rana pe care a d
gsil-o si pe care a vâzut-o el însui cu ochii si, tot aa e ai cu relele sufletului.
Cel care- se las în voia sa i lucreaz dup bunul su plac, ffirii siî-si descopere
boala sufletului Prinilor, aralndti-le gândurile, este vrednic de plns, cci va
auzi cu vântul care-l osândete: «Vai de cei care sunt înelepi în ochii lor i
dup
,

p[ icepu^
,

gândurile lor !» (îs. 5. 21 )"V

Descoperirea deas i neîncetat a gândurilor îl ajuta pe printele duhov-
nicesc s pun adesea Lung, care duce la tmduirea
în lucrare tratamentul,
sufletului de toate patimile sale, pentru ei ajunge c
cunoasc limpede i în s
întregime starea bolnavului, tendinele ai evoluia boii lui. în acest sens
Sfanul loan Casiau spune: ,.Cu cât, tulburrile sunt mai des vzute i comb-
2
tute, cu atât mai repede vine i vindecarea".*
1

[> iiceea, la printele duhovnicesc se merge ca la un mediu/ Astfel,

Sfântul Vasile cel Mare îndeamn s
ne descoperim tainele inimii „celor care
au sarcina s
poarte grij cu iubire i compasiune de cei bolnavi"." 4 La rândul
su, Sfântul loan Scrarul sftuiete aa: „Dezgoleste-i, dezgolesLe-i rana în
faa doctorului &j nu te ruina s
zici; A mea este buba, printe, a mea e
ranal'V' iar Sfântul Varsanufie scrie: „Gândul care zbovete în line i ie
rzboiete, spunc-1 lut avva al tu. i
acela te va lecui pe ting?'** „Toate
pornirile noastre trebuiesc destinuite fr
nici o acoperire Btrânilor'' i la ei
s cutm „leacuri pentru rnile noastre", sftuiete Sfanul loan Casian.
v '

Faptul c
duhovnicul este socotit un adevrat doctor, iar descoperirea gându-
rilor, terapie pentru bolile sufletului, se vede din formulele multor Rânduieli

de vieuire mnstireasc,™ Astfel, R&nduiala mnstirii Slnini loan Bote-

'

înviaturi df suflet hlosifotuv, 1, 24.

'

M ffiwfcm, V. b.
C\ut de I, lldJihtrr, op, cit., p. 159.
1

* A&tfmlnieie tnânâsîrtti, VI, 3.

v A ie vedei, de pild, Apojw%nw, N 5OT-5 10.
14
Raguiiie marii 26.
''

Scam. IV. 56
**
Sf. VuraaTtufic i loan, Scrisori duhovniceti, 215,
1

Ctwvorb&ri duhovniceti, II, 13,

fitutthtiata (ypikofi) este. o culegere de nepal î du pa care este organizata în mod
practic viaa tlintr-o ftiâialstirc,

416
 Amtareo gândurilor

ztorul, de Macedonia, hotrte ca în mnstire

lâng Serres, în fie pui s
„duhovnici, pentru ca fiecare, alegându-i unul. s-i arate rnile, potrivit
sfintelor canoane, pent.ru a primi din partea doctorilor duhovniceti îngrijirile
potrivite fiecrei boli în parte. Iar rni sunt gândurile {...). Este deci de mare
folos s;i-l eu aproape pe doctor"/' Randuiala mansriiii Prea Sfintei Fecioare,
Maica iui Dumnezeu, din Machaera, în capitolul I, privitor la mrturisirea I

gândurilor, stipuleaz c
cel care are slujirea (de duhovnic) (...) se cuvine
fn s
aib toat grija i s-i asculte cu rbdare pe cei care vor se mrturiseasc, s
i s-i dea fiecruia leacul potrivit"; dac gândurile „vor fi uor de înlturat si
nu statuie în a tulbura", ele pot fi artate i unora dintre fraii pe care el i-a
însrcinat cu aceasta, iar „cele care cer mai mare îngrijire (medical)
duhovniceasc" îi vor fi aduse lui la cunotin, iar el va „da îngrijirea
cuvenit, pe msura bolii" $°

Funcia terapeutica a duhovnicului, legat de descoperi ie a gândurilor, se

exercit prin ascultarea plin de bunvoin i rbdare j celui care îi deschi-
de sufletul na in tea lui, prin mângâierea si îmbrbtarea lui. prin luarea asu-
i

prii sa a neputinelor acestuia i prin rugciune struitoare pentru el. Sfinii

Prini urat adeseori c

printele duhovnicesc este mijlocitor ctre Dumne-
zeu al fiului su, iar tmduirea este dat prin harul dumnezeiesc, ca rspuns
la rugciunile sate struitoare/' 1

aa cum
„GânduL. scrie Sfântul Varsanufie:
spune- lui avva al tu. i acela te va lecui pe tine, prin Dumnezeu"/'5 Jar un
1

trate spune, în acelai sens; „Prin rugciunile Btrânului m-a vindecat Dum-

nezeu' V" Pentru aceasta trebuie ca cel care-i mrturisete gândurile aib s
faada printele su, iar prin el faade Dumnezeu, starea cuven it; s-i fac,
adic, mrturisirea cu credin i cu strpungerea inimii, din tot sufletul,
dup cum ne arat aceast apoftegm; „Doi frai, locuind deosebi, mergeau
unul ci ie altul. i
a zis unul din ir înii celuilalt: Voiesc duc la Avva sm
Zition $i s-i spun un gând. A zis i cellalt; i eu voiesc aceasta. Deci s-au
dus amândoi împreun. i
luându-i pe fiecare deosebi, i-au spus gândurile
lor. i unul, spunându-ie, a czut înaintea Riranului rugiidu-l cu multe la-

crimi ca s
se roage lui Dumnezeu pentru dânsul, i Btrânul i-a as lui:
Murgi, nu le slbi pe tine i nu gri de ru pe cineva i nu te lenevi la rug-
ciunea ta \
h

i ducându-se fratele, s-a vindecat. Iar cellalt, spunandu-i gândul

su cu nebgare de seam:
Btrânului, a adaus moale i Roîig-re pentru mi-
ne Dar n-a cerut cu dead insul. Iar dup o vreme s-a întâmplat de s-au întâl-
l

nit unul cu altul. i

a ?Js unul dintr-înii: Când am mers ctre Btrânul, Uii
spus lui gândul care ziceai c
voieti s-l spui fui ? Iar acela a zis: Da, i-am

'

Typikon du momts&t* du Pmdrfmw, cap. 13, în Eyi/mian, 12. 1937, p. 50.

{a'
J
'Ci(iLl de I. HtmaheiT, op. cit.< p. 219,
''
A se v#d#ft, de pild. A^^ttte, N
509-510. Sf. V uram uf t i lom. Scrisori ttithov-
rticeti, 2\5.
ft
~
Scrisori dulim'nit'&fti , 215,
^ Apttfit'fiw, W-510.
417
 înfptuirea iârmdtiuii

spus ! A îtitrebiU acela: Oare dup ce

spus 7 Rspuns-a frate-
te-ai folosit i-ai
le: Da, m-am folosit, ca pentru rugciunile btrânului rn-a vindecat Dumne-
zeu. Iar cellalt a zis; Eu mcar c
î-am mrturisii gândurile mele, nu am
simit vreo uurare. Zis^a lui cel ce sa folosit: cum re-ai rugat Btrânului ? i
Rspuns-a acela: l-am zis lui: roag-te pentru mine, ca am acest gând Iar J

celalalt a zis: Eu, mlrturisuidu-m lui, am udat picioarele lui cu lacrimile

mele, rugându-l ca s se roage iui Dumnezeu pentru mine, i prin rugciunea
lui m-a vindecat Dumnezeu" .^
Pentru ca descoperirea gândurilor sa fie tmduitoare, trebuie ca acela
cure care sfat s
se încread' desvârit în printele su duhovnicesc. „Unde
mima ta nu are vestire, nu lua aminte", sftuiete Avva Pimen/:S De aceea,
de bun început printele trebuie ales cu mult grij, iar dup aceea întru
ta

nimic nu trebuie clcat cuvântul lui. Astfel, un printe înva: „Dup cum,
când e vorba de vindecarea trupului, cutm medici priceputa, tot aa trebuie
s cercetam iscusina (printelui) pe care l-am întâlnit, iar apoi numai lui si
descoperim suferine Ee sufletului; sa nu ne împotrivim îngrijirilor lui, ci le s
primim cu recunotin, chiar daca pentru o vreme ele ne produc durere'"
De altfel, aceast încredere deplin, care îl face pe om s- i dezvluie gndu^
tile, tiind ca nu va fi judecat i osândit, îl face i primeasc poruncile du- s
hovnicului, oricare ar fî ek s
fr nici o ovial si fr s se îndoiasc de
folosul lor.
Descoperirea gândurilor trebuie s fac
întotdeauna înaintea aceluiai
se
printe, cruia se cuvine se s i
întotdeauna urmtor credincios "
rmân
Sfinii Prini arat c dorina de schimbare a printelui duhovnicesc, care
vdete o împotrivire primejdioas Ia leacurile date, mai întotdeauna vine din
lucrarea diavolului^ fi duce [a sporirea rului, 6* Dezvluirea gândurilor îna-
intea aceluiai printe permite urmarea pan la capt a tratamentului dat de
atesta în vederea vindecrii depline. De altfel, numai asa poate printele du-
hovnicesc s-l cunoasc bine pe fiul su, s-i tie i tria si slbiciunile,
neputinele care-i sunt proprii, înclinrile cele mai tainice, felul propriu de
înaintare; i numai astfel, întemeiat pe cunoaterea lui deplin, poate stabili
felul bolii i leacul potrivit.

Artarea gândurilor înaintea unui printe duhovnicesc nu constituie un

scop în sine, aa cum am mai spus. Nu ea pi ic in uie sie tmduirea, iar roadele
d nu se arat întotdeauna de îndat. Ea singur tttl-1 poate vindeca pe om;
Simpla înfiare a gândurilor, i nimic mai mult, nu duce la nimicirea puterii

Ptiîcficitt, Pentru Avt/u Ziiion, 9^

""
l'tffrtrr, Pentru Avva JPimen, 80.
* P. Everghetinofi. Synagoge, Constuntinopol. 1861, p. 68. qoL l.
7
Cf. Sf. Simeon Siudihil. ciut de I. Htiusherr în intru ducerea sa. fa Viata Sfânt ithti
Simeott Ni tuf Te&tqgt p. XLlX-L,
**
IbhlHiti, p. L.
v>
ihklem.

418
 Amtutvtt gândurilor

lor de li nate patimi în suflet. Se poate ca gândurile care ne -au tulburat ade-
sea s struie în a m se înfia în minte, Important este dac Ic urmm sau
nu. Vestinilu-le duhovnicului &i întrebându- pe eE (din textele ascetice reiese
1

echivalena acestor dou expresii), vom afla de unde vin, care este adevrata
lor naturi iar dac sunt rele, cum putem s
ne împotrivim. Iar odatfl acestea
tiute, avem ii ne rzboi cu ele, pân ce le vom birui.
 .

Lupla împotriva gândurilor

I. Lupta luntrica

de tmduire a bolilor sufletului i de redobandij-e a sl-

în cadrul lucrrii
uîiii lui, lupta (udar, drywv) cu gândurile are un loc central.
Kerirea de faptele rele i de pctuireacu luciul" este doar o prim treapta
în urcuul duhovnicesc, iar aceasta nu este de ajuns: 1 omul trebuie s
se
îndeprteze i de g nd uri le rele, pentru a se feri de pcatul cu gândul. „V
3 4

rog, frailor, s ne înfrânm de la gânduri, tot aa cum ne înfrânm de te

faptei înva un Btrân/ într-adevar, toate rutile pe care Je svârete
amu] izvorsc din gândurile fiindc acestea mai întotdeauna duc la p-
rele,
cat/ iar manifestarea patimilor în faptele de rutate îi are
rdcina în mani-
Testarea luntric a acestora, sub forma micri lor ptimae dinlunlrul omu-
Jui. a închipuirilor i a gândurilor. „Izvorul i pricina
a tot pcatul aunt gân-
durile rele", arat Origen."' ,Toate pcatele bat mai întâi numai prin
gânduri
la ua minii", arat Sfanul Isihie Sinairul,* De
altfel, prin mijlocirea lor
lucreaz diavolii rutatea tor în om.' lr Cei ce caut pururea sufle tul nostru îl
J

caut prin cugetri ptimae, ca s-J împing la pctui cu gândui sau la ce]
cu lucrul", arat Sfanul Maxim Mrturisitorul, adugând: „Dracii iau 111

pri-
lejurile de a stârni în noi gândurile ptimae din pai iniile afltoare
în suflet.
Pe urm, rzboindu-ne mintea prin aceste gânduri, o silesc la consimirea cu

<T, Sf. Maxim Mii rt uri si torul,

despre dtugnite. H, 87.
f 'apele
"

1
A se vedea, de piittl «faturilc Capete d&rprv trer.vie, 37,
lui Pilotei Siiiaîtul,"
Cf. Sf. Siiueon Noul Teolog. Cefe 225 de rapeir..., 1, 37.
4
Cf. Evtujric, Xnimtcut, Pictat.
Apqflegme. N 220
'

*Cf. Sf. Maxim Mrturisitorul, Capete. despre dmgoMe, III, 52 („Când vezî mi ni tu
în-
de brn ici aduse cj pcatele- i nu o opreti, cunoate au vu întârzia nici trupul fcic
alunece înde").
'

4
Fmîmtd 20.
Tâteuirv ia I ], PG 27. I29C.
Cuvânt dgpre trezvie* II. 9. A m- vedea, de omenea. Filotei Siliuituî, ( 'apere despre

?
Cf. I sili ie Sinaitul, Cuvânt despre îw-zvie, [T, 72, Cf. II, 7 |

''
I apfte despre tirrtf;osfe, [l, 20.

420
 Jjipta împotriva gfirtdutifor

pcatul Astfel biruit o duc în sfârit, ca pe o roaba, la fapt W

fiind, 1

Deci ',

„de im pctuiete cineva mai întâi cu mintea, nu va pctui nici cu

lucrul". *
1

Prin urmare, dac voim s ne lepdm cu totul de pcate, fie ele fptuite
ori numai cugetare, avem de- luptai mai întâi de toate cu gândurile. împotrivi-
neafaa de manifestrile din afa*3 ale patimilor
este cu totul deart, de vre-
me ce ele îi mi rdcina în gânduri, iar acestea
NeL Mata timp cât struie gândurile rele, ele
continua vieuiasc în su* s
vor nate Fapte rele, Cci scris
este: „Cine va pune peste cuprul meu bti ? peste inima mea tovâturs î
iiiklepctumi, ca rtcirile mele nu fie cruate i s
nu lle îngduite pcate- s
le Ca greelile mele
, s
nu se înmuleasc i pcatele mele nu sporeasc s
fi sa nu cad în mâinile potrivnicilor mei i nu se bucure de aceasta vrâima- s
$ulmeu?"(în. Sir. 23, 2-3).
Tot atât de desert ar fi ca omul s cread - sub cuvânt c patimile ne leag
de Tuciuri iîndreapt spre cele rnaieriatc, i
se
vederea lor ne împinge la c
INK.H - ca « de vreun folos s
se îndeprteze de cele ale lumii
pentru ca prin
«Seasta sil nimiceasc patimile.
Cu adevrat, nu lucrurile în sine sunt rele-
..Nimic din cele create i fcute de Dumnezeu nu este rau'\ spune Sfanul
Maxim Mrturisitorul. 11 Ceea ce este ru este felul în care omul se folosete
Oe iile, din pneina unei rele
judeci cu privire Ui ele: „pctoenia este o
[urcata greita cu privire la înelesurile lucrurilor, creia ii
urmeaz reaua
lor întrebuinare (abuzul de
lucruri)" si, prin urmare, „in minte este
puterea
de a se folosi bine sau ru de ele 11

spune în alt parte Sfântul Maxim u Nu ,

împotriva lucrurilor are omul u se lupta, ci

împotriva înelesurilor cu privire
l.i de care sunt în noi i care, de
ne vin din adu cerea- am in te de ele i
altfel,
din închipuirea [or, chiar atunci
lesc dracii,,, prin înelesurile
când Lucrurile nu sunt de faa. „rzbn- Aa
lucrurilor pe cei desprit de lucruri" " iar
raz
boiu dracilor împotriva noastr
prin gânduri e mai cumplit ca rzboiul cel
prm lucrun i „cu cat e mai uor de-a pctui cu mintea decât cu lucrul
;
'

cu atât e mai greu rzboiul cu gândurile 1

decât cel cu lucrurile 17 ".

Sfinii nevoitori, îndeosebi cei care au

vieuit în singurtate, au cunoscut
el patimile sunt hrnite de gânduri si
închipuire, si nu numai de cele pe care
ele insele (e isc ci si de cele care vin
de la cel viclean,
s
care, de altfel, nasc i
i sporesc patimile printr-o lucrare pe care o vom descrie ulterior.
..întâi rsar
lm duri le ptimae, apoi se ivesc
ii
patimile", arat Avva DoroteL IH

"ffllMfoR, 31,
i:
{hith>ru, 78,

m,3,
'./Atom,
*&td*m*1L 17;73.C£ S3.
"ihidettt, 71.

fîhidm. I, Oi.
,?
ihidmu II, 72.
"hvâtundeuf&fofo.uioar?, XH1, 8. se vedea, de: temenea, S£ Maxim A
MEfetQ-
n«tanil, Capete despre dm&aae* Iii. 20. Astfel,
Evagrie spune: „Este de cercetat dac
l*n imite se nasc dm cugete, t&u cugetele din patimi Unii înclin S
p K prim. (p^ere).

421
 ,

lujiipti u n>t t hmuidi ti tit

Pentru toate aceste motive,- omul care se îngrijete de vindecarea si mân-

tuirea sa trebuie mai întâi de toate s rzboiasc împotrivii gânduri lor,
se
JJ

rzboi pe care Sfinii Prini îl mai numesc i „rzboi luntric", „rzboiul ne-
4 1 1

ufeuf\ „rzboiul minii' rzboiul inimii ", care este „lucrare cugettoare'*,*
, ,T

singurul mijloc de curase a sufletului de pcate i de

21
„lucrarea inimii",
tmduire a patimilor, fie ele tiute, fie netiute, înc ascunse."
Ca toi ceilali Sfini Prini, Sfântul loan Gur de Aur arat cât de mare i
cumplit este acest rzboi"* „Nici un neam slbatic nu duce un rzboi atât de
înverunai ca cel dus de gândurile rele care se slluiesc în suflet sau ca
patimile nebuneti (..,); i e de îneles de ce este aa, pentru aceia se lupt cu
noi din afar, iar acestea ne rzboiesc dinluntru. Or, dup cum vedem ade-
sea, relele luntrice sunt mai primejdioase i mai c umpli re decât cele care ne
vin din afar. {...) Nimic nu este mai pierztor pentru sntatea i puterea
trupului ca bolile care-i vin dinluntru: mai rele sunt pentru o cetate luptele
dintre cei ce locuiesc în ea, decât rzboaiele cu neamurile striUne. Tot aa
sufletul nu trebuie s
se team utâL de mult de cursele pe care
34
le întinde i

lumea, calde bolile pe carr H însui le- a adus asupra sa"." De aceea. Sfântul
Mac ar ie Egipteanul înva c
„se cuvine, deci, ca toat lupta omului se s
svâreasc fa de cugete mai spune
1
'/ 5 i
„cel care vrea si se
tot el c
numeasc cu adevrat cretin, are de dus un rzboi duhovnicesc, împotriva
at 1

gândurilor (..J. Numai prirjtr-c asemenea lupt va ajunge la curai o \

i
pentru c
multe gânduri sunt trezite si întreinute, dac nu chiar iscate
de diavoli, rzboiul conira gândurilor este în acelai timp un rzboi împotriva
lor (am vzut de altfel c
Sfinii Prini asimileaz adesea gândurile ptimae
diavolilor). E limpede c
despre acest, sol de rzboi vorbete Apostolul atunci
când scrie: „lupta noastr nu este împotriva trupului si ft sângelui, ci împotri-
va începtori it or, împotriva stpânii lor, împotriva stpân tor lor întunericului i i

acestui veac, împotriva duhurilor rutii, care sunt în vzduhuri (Efes. 6. '

12), Iar aceast lupt este una de aprare fa de rzboiul înverunat, plin de
cruzime i lipsit de orice mila, dus neîncetat de diavoli împotriva omului, pe
care Sfântul Filotei Sinaitul îl descrie astfel: „Bale un rzboi întru ascunsul
nostru, susinut de duhurile rutii, care se poart prin gânduri cu sufletul.
Cci sufletul fiind nevzut, puterile acelea ru- voitoare, potrivind li-sc fiinei

spre a doufl" {Tratatul practic, 37). în fapl se produc iun bele procese, iar dftcfi
:il|ii,

Sfinii Prini vorbesc când de unul. cfmtl de altul, dupl curn <* cazul, nceiiiRtu nu în-
seamn c nu m în
vedere pe amândou.
le
|,:
A se vedea, de pild, Sf. V«JSanwfie £Î loan, Scrisori ctfhffvm&etit 253.
'"

'
tFilotei Sindml, Capele despre rezwe, 3.
Sf, Ispite irul, Cui'inte d&tprv nevoinâ, \1.
2
Cf. Lhidem.
2i
A se veleu, de asemenea, Sf. Maxim Mrturisi torul. Capete despw Jm guste, T, 91:
IV, 50. Sf. Filotei Sinaitul, Capete detprti irezvie. 1

^Tttintirrlti PutiltnufJ. 12
'
r hiiîlii duhovniceti, (Uî, VI. 3,
^'Ihidwi. LUI, 15.

422
 '

Luptei imporivn gflndtmfov

lui, se apropie de e] nevzut, Astfel, se pot vedea între ele i

prin rzboiul
sutli-i mme, rânduire de btaie, înelciuni viclene, rzboi înfricoat, ciocniri
de iu prii, biruine i înfrângeri din am Tind ou ;1 prile".-'
7

Caracterul subiil al gândurilor, vicleugurile lucrate de i meteugirile

diavoli pentru a-î duce la rtcire pe oameni prin mijlocirea lor, greutatea
acestui rzboi i mai ales lucrul de rnull pre pentru care se duce el - sufletul
nmenesc, au fcut ca Sfinii Prini sa socoteasc „arta" rzboirii cu gânduri-
1

le viclene (prin „arta inelegându se aici sensul vechi al cuvântului., de „teh-

'

nic drept „tiina tiinelor i arta artelor". ÎK Deoarece ei, pentru motivele
1
')

artate mai sus, au pus Iii punct o strategie foarte precis - întemeiat pe o
cunoatere sigur a adversarilor i a felului cum acioneaz, adic a naturii
gândurilor i a felului în care apar i se înrdcineaz în suflet - eu totul de
trebuina cci, pentru ca biruim, este nevoie, dup s cum spune Evagrie,
„sa ne rzboim cu metod împotriva vrjma ii or", **

2. Duhlii origine a gândurilor

Trebuie s tim dintru început c originea gândurilor este una dubl: stri-
le i aplecrile, sau pornirile omului, pe de o parte ?
i lucrarea diavolilor, pe
'''
ik-alia

omului sunt date de patimile sale, care, as a cum ii in vzut, se ma-

S lari le
nifest mai întâi prin gânduri. Aplecrile i pornirile obinuinele - sunt -

urma lsat
1
date de „amintirea ren ', în suflet de patimi
de greeli, sau dei
1
lipsii de grija din trecut.' '
Astfel, Stan tu] Mar cu Ascetul definete pornirea
ptimaa ca „aducere aminte de pcatele de odinioar". ? Gând uri i imagi- Îl?

nile ptimae sunt in esen, furnizate de memorie

T i de imaginaie, care 3 '

este legaii de memorie. De aceea, pornirea ptima poate strui chiar daca

omul sa lepdat de patima spre care-l mân i chiar dac a trecut mult vre-
me de când n-a mai czut în greeala care a întiprit-o în suflet Astfel,
Evagrie spune: „Dac avem amintiri ptimae, aceasta se datoreaz faptului
c d^ hi hm început am primit lucrurile în noi cu patim; i invers: despre
lucrurile pe care le-am primit în noi cu patim vom avea amintiri ptima-
e".^ Iar Sfântul Marcu Ascetul, care a insistat mai mult decât oricare alt P-
'

T
Capete despre, trezvu\ 1.
M
Ambele citate suni din Sf, IsiUe Sintti tul. Cmtlitt despre trezie. II, 19 ( Puri n ti? li? SrH-
nitoiie n trtidus. msii potrivit „tiina tiinelor i meteugul meteugurilor" n. inul).
Cvmenturiu iaPdde, XXIV. PG 17, 225,
;|

*Cf, Sf. Diiîdoli al Fotieeei, Cuvânt ascdtk tn WUde. cnp&fy, 5B.

" Cf. SS. Varauuifie i loan, Srristari didwwrivestL
116, Sf. Diadoh al Poiiceei,
i fac. cil.
* îkutpre t&g£ti duhovniceasc, 152,
" A se vedei, de pi Ulii. Sf. Maxim Mrturisitorul, Capete despre dm$oxte, TI, 74.
>A
Tmteihd pmcHc, Î4

423
 htf<iptuire& cinkiduirii

i'inte a&upra importanei obinuinelor ptimae, precizeaz: „Patima ajun-

gând stpân a peste fapte cu ajutorul voinei se impune pe 1 urm silnic, chiar
daca" nu vrea cel prta cu ea (odinioar)
1
';^ ,,când vom lepda din cuget tot
pcatul de bunvoie, vom lua lupta cu patimile din obinuin"' 1
'
,jiu zi: nu
vreau, i totui vine; cci cu siguran daca nu iubeti lucrul însui t
dar iu-
7
beti pricinile lui'V „când vezi poftele ce zac inii unlru ca se miei cu putere
i cheam mintea ce vieuiete în linite, la vreo patima, cunoate mintea c
s-a ocupat mai înainte cu acestea i !e-a adus la fapt i Ie-a aezat în ini-
m 1

\
ÎH
Altfel spus, în afara gândurilor primite cu voia în prezent, exist în
suflet i gânduri pe care nu le primim de bunvoie în prezent, dar care ne vin
pe ni ru ca au fost cândva primite i acceptate i pentru câ, chiar dac urmârile
lor nu mai sunt voite, totui pricina lor k fost voit.-'* Tot Sfanul Marcu
Ascetul mai spune: ,,De vin asupra noastr gftnduri fr voie. fim siguri ca s
iubim cauzele lor; iar de vin gânduri cu voia, iubim i lucrurile spre care se
îndreapt'
1

;
411
„Gândurile fr de voie rsar din pcatul de maj înainte; iar cele
cu voia, din voina liber. De aceea, cele din urm sunt pricinile celor
1
".
41
dintâi
43
Cea alt .surs J a gândurilor este lucrarea diavoleasc, care atac sufletul
fie indirect, prin mijlocirea trupului'
1
'

(prin simuri, dar i prin micrile j

1 "1
pornirile luntrice], fie direct, cu ajutorul memoriei i id imaginaiei: Faptul
ca diavolii se folosesc de facultile omeneti pentru a isca gândurile ptima-
e face ca noi „s
simim pe toate ca ieind din inim", cum \<\mne Sfântul
Ie
5
Diadoh al Faticeer/ dei pentru unele ea nu este cu nimic vinovat.
Gândurile ptimae sunt iscate de diavoli cel mai adesea pe temeiul dispozi-
iilor sau/i al predispoziiilor omului, dup cum arat Sfântul Apostol lacov:

" i>cspre cei ce cred

If
se tndrepteaz din faptei 55. c
Despre legea duhovniceasc, 138.
'

^ îbidem, 142.
^Ihtirm. 179.
9
Cf. Sf. cei ce cmd
Marcu Asceiul. Despre
.te indwptenxî din fapte, IQ4 CXtocâ,c
potrivit ScripattiL tot ce
întâmpla farS voie îi lins pricina în cele slviUite cu voisl
ni se
nimeri nu e atât de duniEin omului ca el Însui"); 19 („Cel tare artele patimile smulge ]

pricinile lor, iar cei ce se supune pricinilor c rzboit de patimi, chiar duci nu vrea")
h Ihidew,
56.
41
fhidem, L9Q-
4Î
Cf. St'. V arcan u fie i
Inan, Serbri dtihavnice^ii, 57. St. Diadoh aJ Foticeei, Cmiînt
ascetic in ItX) de capele. 88, Sf Mneurie Egipteanul, Gnu iii tfathovnicfftt ['Col. III),
XXV, 1,2. Sf. Marcu Ascetul, Despre cei re cred câte îndrrptett&l din fapte* 146. Sf.
lKi4rtt irul, Cuvinte despre nevam, &3. Apuffegrne. colecie anonim, 143. Sf. Chirii

al leruRili inului, Cateheze, 11, 3.

J
A se vedei, de pild, Sf Maxim Munurisitonil. Capet* despre dragoste, IE, 74.
44
Cf. Sf. Iaihje Sinairul, Cuvânt despre irezvie i virtute, R, 15, 17. Sf. Fi fotei Sini ut ui.
Capete despre tre?vie, 7.
45
Cuvânt ascetic în Î00 de tapete, 33.

424
 *
Im/iIii împtrim gândurilnr

ft*™<Ste când este i momit * sau

ispitit

Sfântul Isaac Sintl, care scrie:

tras de însi pofta sa " (h*, ] U )

Jn toate încercrile XbW-te pe tte ftLla

HS '^
S
^ t " J IOa0 CaSian
*** *" suflenjl ca '
* trupul, este atacat de
Dup «S
1 i

JU£ T" T
Sfneplcute
um (. ) „ cad vlcllme
1 labe: •

ma ,
cum când
înai pliJe maj s|abe
»» * co ^'
^
tinet

£*££
«a
K£
nwnWw ma
T
i
înc s s,,feK r,imai c;
'

md s" a "^ ™ b b «^'

» «ni o

firava nu rezist atacurilor puternice ale vrjmaului si

«eme pe fiecare iute „o,. amgindu-ne mai ales în acele simminte ale
aifltuta pe care le tiu c sum bolnave".*
îns sa tim

JS
Trebuie ci diavolii pot £-i aduc omului
gânduri sau imamii

Kf
Rrt m»

t-g pitarul.

chip <M0H
legtura cu strile sau pornirile

P
'
ta nCestea
?£
Exista o putere
la rftfare, puuându-i în
«te, chiar daca el îi
vin din e '« du
P* «"" ««I Sfânml Macarie
vrjma
i rea care împinge neamul omenesc în
ulim, pe nevLte, guduri nelegiuite
Apoi, oamenilor nu le mai
rmâne alteva de fcut decât sa fâpruiasc ceea
ce li s-a strecurat pe ascuns, cu
«de propria lor voie; cei mai muli
dintre ei nici

ZbtSKSSF
în
unde le vin momelile i, din pricina
lo induri re,e

aceast privin, rutatea diavoleasc

obinuinei pe care o au de a
sa'

<*

nu ocolete pe nimeni, lucrând

-
^ ^ ~ »*

Wroni toi -n mod diferit, potrivit treptei spirituale pe care se

în

af
neala omeneasca umta cu puterea harului
dumnezeiesc - sunt curai de orice
™ T*
nepfl,i11
» j în «™- ^>, pa mai exista nici tiri i nici
.imm in pctoase, au totui??
52LS de înfruntai gândurile aduse de
diavoli prin care
c taSSSSS
2 "£?#£ mcondauare
tttf ispitit," sfinii Prini spun chiar

Bfceb a omul,.,. f?*®*"

de ei se h™!^ I« "*«** înaintrii duhov-
bme cunoscut vorba Prinilor din pustie,
Este
c omul
î
*âws5î^ri b* 44 sr -
^** si imn Awrorf ******* «*
-

(
Ctvtvorbhi duhovnicepi, XX [V, 17,
OmiMdHhtmi&ftiCdl. \U) XXV, 2 t I
Cr Si, Maxim Mftturisi torul, Cfl
Cf. Am Amiwona, dr^n- dmgvtt^ ^e [J s g
Scrisori* XIL1, *î
Sf Malarie F^t^^.i n~ir- ij

ChllL
'
]4( » Pcc ^ a P°^ ne vo lt orii, pe u ftt întir.pnul „ lai , ni , rc | upt ,1(ft| llM|lot nvr)
.

423
 înfptuirea tmduirii

4
trebuie ,,sâ atepte ispita pân rsu fiarei) cea mai de pe urmâV i ca" pân
la

l.i ultima leii suflare are de luptai cu gândurile semnate de diavoli." Cci
zice Iov; „Oare omul pe pmânt nu este ca într-o slujbl osteasc t..)T"
[Iov 7. I)," ..Omul nu poate pân la moarte s nu aib gânduri i rzboi ;
1

spune si Sfântul haac Sinii/

7
iar Sfântul Simeon Noul Teolog zice cS omul
,.a primit puterea de a jiu face râul, dar nu i puterea de a nu se pândi la dr
„Precum nu se poate s nu taîe aerul din afar umbla pe pmânt, tot
cel ce

aa neputina sâ nu fie p&feeiti

e cu pururea inima omului de ctre draci sau
s nu fie tulburat de ei într-ascuns'
1

, arat Sfanul Isihie Simutul^ Iar Sfân-

tul loan Damaschia, vorbind despre cele opt gânduri ale rutii care cores-

pund patimilor de cpetenie, spune: +1 Ca aceste opt cugete ne tulbure sau s

ihpI I Elfi

nu, nu ine de noi .

Prin semnarea de gânduri în inima omului, diavolii urmresc întrein s

puii mi Ic tare zac în el i sa" -l împing în pcatul cu lucrul sau, In cel curit
de patimi, s8 le aduc din nou în el; astfel, celor sporii se muncesc s le în-

tineze rugciunea si sâ-i împiedice s se înale la contemplaie :

tlL
întotdeauna
om de Dumnezeu ^ i despart cu
1

îns ei se strduiesc s-1 înstrineze pe s 1-1

toiulde El. Din acest punct de vedere, oricare gând se vdete a fi o ispit,
cu atât mai mare cu cât omul, sa cum vom vedea, poate sa primeasc gân- ii

dul, i astfel s
urmeze voia cea rea a diavolilor, sau s-l lepede de la el,
împlinind voia lui Dumnezeu. Orice gând crei vine omului în minte este o
încercare;' duce fie la pierderea sa, fie la mântuire, dup cum
3
care-] poate
alege gl urmeze sau nu îndemnul la pcat. Dup cum, lâsLtndu-se biruit de
ispit, omul îi întreine starea de boal, sau cade din nou în ea, tot aa, îm-
polrivindu-se gândului, el poate s se lecuiasc cu totul is struie în bine.
Miri ales la acest din urm aspect gndindu-se, Sfântul Isaac irul spune;
„încercarea e de folos pentru tot omul", exclamând: „Slava Stpânului, Care
61
prin doctorii amare ne da bucuria sntii Î'V Sfanul Apostol lacov arat
rostul tmduitor al ispitei' „Fericit este brbatul care rabd ispita, cci lmu-
rit fcndu-se va lua cununa vieii, pe care a fgduit-o Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El" (lac. I, 12). Astfel, pentru cel înrobit de patimi fiecare gftnd

M Patericul. Pentru Avv<i Antonie, 6.

3 -
A &c vedea, ibhfcw. Perl ni Avva Agurhon, 9; Pentru Avva Theodor ni Fermei, 2.
**
Cf. Oii gen. 0*p« tugâcm** 29* ^ToatR vitia omului este o coni roi I ispitire",
Oivinîf despn ncA'uiri. 83»
'

M Cele 22.1 da capete.,. UI, 31. ,

rt
Cuvâns despre trtzvitt, II, 12,
&c '

Cuvânt de suflet folositor.

n Cf. Sf. Maxim M Lifturi si torn L Capete de.s^' tnt>nxtt\ t II, 90.
'
thktem.
Cf. Sf. V aromii fie i lotin. Scrisori duhovniceti, 39, 481,
Cuvinte ttpf* nr'i'oin, 4B. ci tul în Cel? tQQ de capete nie M Catvit i tgwtttr

Xanth&pot, Idj

426
 Lupta împotriva gândutitor

este un bun prilej de a scpa din legturii lor

(
*
î de a se curai de pcate ;
h(l
iar
pentru împlinitorul desvârit al poruncilor, prilej de a se întri în virtute,
dup cum scrie Sfântul Varsanutie unuia dintre fiii si du o v ni ceti:
li „S nu
te moleeasc pe tine mulimea patimilor i nlucirilor drceti, ci crede c
nu vor izbuti nimic îulhurrile i ispitele tor, ci mai vârtos îi vor spori virtu-
tea, dac vom lua aminte eu grij s struim în lUdare (...). Cci aa cum în-
tâlnirea cu focul face aurul mai strlucitor, la fel îl Pace mulimea încercrilor
pe cel drept"/' 7
Iar Avva Amrnona scrie c „Puterea Duhului d sfinilor,
dup ce a trecut ispita, spor de murire i mai mare putere".** Tofi Sfinii
Prini arat c numai datorit ispitelor, deci i a celor aduse prin gânduri,
poate omul înainta duhovniceste, Avva Ammonti scrie: „Dac nu vine nici v
ispit, fie eu pe fa, sau mtr- ascuns, nu putef urca pe o treapta mai înalt
decât cea pe care suntei". Sfanul Antonie cel Mare vede chiar în ispit
Intimi cu totul de trebuin pentru mântuire: „Nimeni neispiril mi va putea s
intre în împria
7 '''
cerurilor, C ridic, zice. ispitele, i nimeni nu este care s
se ni;! mu w seif',
lat deci ca soarta sufletului alam de cum va primi omul gândurile ce-i
vin în minte. i prin primirea i însoirea cu ele, se nasc patimile i se înt-
resc, iar diavolii pun stpânire pe suflet i se slluiesc în ci. Iar prin lepda-
rea lor, dimpotriv, omul poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, s ias din robia
patimilor i s sporeasc în virtute, ajungând se uneasc cu Dumnezeu i s
sei înainteze în aceast unire.
Dac nu se pzete, omul repede poate fi furat de gânduri; i dac în pri-
mul moment ele pot fi uor respinse, cu ci trece timpul, e din ce în ce mai
greu, iar apoi vine o vreme când este aproape cu neputin s li se mai
împotriveasc,
Lupta cu gândurile presupune o cunoatere limpede a felului în care ele
lucreaz în suflet, ca i a atitudinii sufletului de ele. Sfinii Prini au fa
observai cel ispita funcioneaz asemenea unuj mecanism, totdeauna în -ace-
lai fel, diferitele ei etape corespunzând evoluiei modului în care omul reac-

ioneaz fa de gândul care-i este semnat în minte.

* Cf. Pumftafi 150 r/r- <upt>tt* a Sfânta ha Simuri Mertifrastul

în la cele 50 de Cuvinte
llL' Sfântului Mucuri e Egipteanul, E30.
* r_T SF. Maxim Mârrurbitorut Capete despre dragoste, N, 45.
* Scrisori
duhovniceti, 118. Cf. Parafraza tn 150 & rttprtc..., 130. Avva Ammonu,
Scrixcri, IX, 2, 3.
flH
Serveri, XIII, 6.

^îbithmAX, l.
:::

Patericul, Pentru Avvu Antonie, 7*

427
 înfptuirea tmduirii

3« Mecanismul ispitirii

71
Etapele ispitei sunt:
1) Momeala
sau atacul (TCporîpoXf|}. Sfanul Mlntei Sinaitul îi diî acesteia
o definiie preluat de la Sfântul loan Serarul ^ „Atacul este gândul simplu
7

sau chipul luciului nscut de curând în inim, ce se araii miniT™ Este,

adic, aa cum spune Sfântul loan Damaschin, ,,ceea ce ne pune simplu
vrjmaul înainte
11
,
7,1
Marcu Ascetul arat
Sfântul momeala este artarea
1
c ,,

unui lucru ru în forma exclusiv a unui gând '^. Spunând, în alt5 parte, os
atacul este „o micare fr imagini a inimii",™ el nu vrea si spun ci este cu
totul lipsitde vreo imagine (aceasta, de altfel, ar contrazice cealalt defini-
ie}, ci c
aceast imagine (sau acest, gând) nu se în ace] moment în mic
nici un fel, i de aceea poate fi asemnat cu un impuls iniial, sau, cum
spune acelai Sfânt Printe, este o „prim rsrire 77
1
".

însoirea (av^mou,6q). Sfanul loan Damasc hi n o definete ca

2}
,H
„primirea gândului pe care ni l-a adus vrajmaur, iar Sfântul loan Scranil

spune, mai precis, c

ea este „convorbirea cu ceea ce s-a artat în chip p-
tima sau nepâtimas".' Aceast precizare ne arat
11

trebuie deosebite dou

'
c
trepte ale însoirii: pe una, are loc simpla convorbire (touiXta) cu gândul,
când omul se oprete asupra gândului i-l ine, vorbind cu el, dar „fr pati-
m 1
', adic
fr
a se însoi în vreun fel cu el; pe a doua ;*e produce în soi re li

propriu-zis, clid omul intru într-adevr în legtur cu gândul, se alipete de

el i se unete cu el, de sfat an du -se. cu el.^ Iar de atunci, dup cum arat

Sfanul Isihie Sinaitul, omul îi amestec propriile gânduri i imagini cu cele

semnate de diavoli/ Din pricina acestei uniri, nlucirea, sau gândul diavo-
1

lesc, „crete si sporete i mai mult, ca para mintii, care a primit-o i pe s

Vom jsitsi descrierea &au ftimpla lot enumeraiie, îndeosebi Iei; Sf, toau SciIuimI
Scam, XV, 72. Sf, Marcu Ascetul, Dttnm? legea dithovnireose, 139-141; Despre Bo-
te?., Rspunsurile Despre eei ce crud
3, 4, 5, II, se htdrrptetitii din tp-
13, 16, 17; c f,

te, 209. S£ IsUbie Sinairul, Cuvânt despre irezvie i virtute, 45-46. Sf. Fi lotci .Sinuilu],

Cupeu* despre trwtte, 34» 35. Si. loi-in Diminschin. Cuvânt fie suflet folositor. £f.
Miixim Mrturisitorul, Cnpete. despre dragoste, I, 84. Riiduiala Sf. Nit Sorski, L
';^m
:"
r
XV, 74.
Capete despre tre.zvie,, 35.
u Cuvânt de suflet folositor.
Despre Botez, Riispunsul I. I

Despre tegea duhovnic euscâ* 140.

'

Despre Botez, Rspunsul (,, Momeai 1 1 ii lniciiie neclintiii ca gind simplu

pe loc, ,

fiind împiedicaii de neplcere inimii ti s progreseze la o cugetate dezvoltata i la

patimi"),
H
Cuvânt de suflet folositor.
"
Sctim. XV, 72. Sf. Pilotei Sirtaitul d o accetti definiie: „însoi ren sta în convorbi-
rea
I|;
cu ceea ce s*jt artat fie cu patima, fit fr ptimit "
[Capete despre trezvie, 33);
1

Cf, Despre Botez, Riispunsul J6. Cf, Despre cei Ce cred râse îndrepteasâ din fapte, 20°.
Kl
Cuvânt despre treryie si virtute, 43, 46.

428
 Lupta împotriva gfitidtuitor

care a prdat-o, vrednic de iubit, frumoas p plcutâV* lucru care nu este

tfeparte de a se lsa omul cu totul prins de ea. Dar în acest moment, chiar
duc omul s-a alipit de gând,înc nu se cheam ci Ua primit cu totuL
3) Consimi tea (pV¥WLi&&8G\# sau încuviinarea este „învoirea
cu pl-
cere a sufletuluicu ceea ce s-a artat"/ 1 în acest moment, omul se învoi efe
deplin cu gândul, primete S-1 urmeze i sâ-1 „treac fn fapt" predând u -se
cu totul plcerii nscute din el.

4) Robirea (cftXM-oAoffla).. O dat gândul primiî cu toat voia, omul devi-

ne rob al lui, Sfanul
Scânirul definete robirea ca „tragerea cu sila i
toatt
f;ii voie a inimii,
sau însoirea struitoare a inimii cu lucrul aceia i pierde-
rea strii noastre celei bune".* 4
Fptuirea (kvkpyeia), Sfântul loan Damaschin o definete ca „lucrarea
5)
irigai a gândului ptima cu care ne~am Invoil".^
încuviinând gândul l
fiind înrobit de el. omul trece la fapt, i lucreaz pcatul. e&

6) Patima Repetarea consimirii cu un acelai gând duce la na-

(JjodiEfaj);

terea acelei patimi care-i corespunde sau, daca ea deja vieuiete

in suflet, la
hirJaireaeL Sfântul [oan Scrarul o definete astfel: „proprlu-zis patima este
ceea ce se încuibeaz în curs de vreme lung în suflet.
în chip ptima i-l
duce la o deprindere prin obinuina cu ea. încât se pornete de bunvoie i
de la sine spre fapte".
De-a rangul acestei înlnuiri, vinovia omului nu este una >i aceeai.
Momeala este nepactoasS {^yotudpiîTifToy)^ i nevinovat.^ într-ade-
1)

vr, a;i cum am vzut, ea nu ine de voia omului i nu st în puterea noastr

de ne feri de atacurile diavolilor. De aceea nu suntem m nici un feJ
li

rspunztori de apariia ei.';G Adam în rai a suferit ispita de la diavol/'

j
Hrisms însui a fost ispitit. El, Care nicicum n-a pctuit vreodat? 2
2) In ceea ce privete însoirea, ea poate fi lipsita de pcat, cci,
în primul
moment, omul poate vorbi cu gândul frfi s
se alipeasc de el în vreun fe]
1

ci, dup cum vom vedea, cu scopul de a-I alunga. Dar, dup cum arat Sfân-
tulloan Scrarul, ea nu este întotdeauna nevinovat^ într-un al doilea
mo-
ment, yîi cum am vzut, producându-se deja o alipire „cu dulcea'"
de el.

^jbidenu EL 42.
%
*$l Iran Sclîrurul, Scara* XV, 72. Cf. Sf. Filoei Sinaital, Captfe tkspr te&i*. 35.
SI M»rcu Ascetul, Despre kgea duhavnivecuiv, 9\, Sf. Maxim Mlrtunskcmil, Capete
d#$prt! dragoste, I, S4,
*&:am XV H L 11. Sf. Filotei Sinetul, for. cit,
'"
c if'.ttnt dt> .lujlrt folositor.
' r

_ Cuvânt despre trezviv p virtute, 43+4$

Cf, Sf. Isihie Sinetul,
Snmh XV, 72. Cf, Sf. Filotei SimutiiJ, Capete despre trrjru-. 15.
v Sf, loan Scânarul, Scara, XV. 72. Sf. Pilotei
Sinaitul, Capete despre îrezvie, JS,
Sf, M urc Ascetul, Despre leg*a dutuwmveasc* 141.
li

"t"F idem Despre Botez. Rspunsul 10.

>

\
Cf, f.bidrw, Rspunsul '^
'*
Ci. idem, Despre unirea iposîaticd, 2S.
""Ci Seara, XV, 72.

429
 ^

hiapUdrvtt fâtnfrttuirii

Totui, ea înc nu este cu totul pctoasa, 94 de vreme ce omul nu consimit

la pcat» ,

3) Consimita este cu &&fâm pcat, i pe ea se strduiesc diavolii s-o

câtige.
liber si nesupus
Atâta vreme cât omul nu i-a dat consimirea, el este
6
puterii diavolilor, care se mrginete la momeala?
Dar odat consimumân-
rnL dat, e! a i czut în greeala, devine rob al
gândului, care-l târte cu sila,
7
nemai putând face nimic pentru a se întoarce de la eL'

Dezvluind mecanismul ispitei, Sfitt$ Prini subliniata faptul ca, dac

nu st în puterea noast s ne ferim de momelile diavolilor, de depinde 1103

cu lotul dac le primim sau le alungm;™ arat de asemenea c pân

ei un la

anumit moment al acestui proces, adka pnl || consimire, sta în

puterea

omului s
se fereasc de a cdea în robia cugetelor,
i c, dup aceea, îi
pierde aceast putere; în felul acesta, omul
tie exact care este momentul in
care ponte opri acest mecanism, Astfel, Sfanul loan
Gur de Aur scrie c:
„Dintre gândurile rele, unele nici nu pot s
treac pragul sufletului nostni,
s-au ivit în noi, dac nu ne
daca-l îngrdim cu bune metereze; altele, dup ce
îngrijim, cresc i sporesc; dar dac tim ce trebuie
facem ca nu le lsm s s
s creasc, eb pot fi de îndat înbuite i nimicite. In sfârit, altele se nasc,

cresc i chiar ajung fapte ale rutii i stric cu totul sntatea sufletului nos-
" Aadar, cunoa-
tru,daci lipsa noastr de grij este peste msur de mare"
strategii potrivite pentru a z-
terea acestui proces înlesnete aplicarea unei
i meteugirile diavoleti care le insufl.
drnici nvala gândurilor rele

4. Strategia duhovniceasc. Veghea i luarea -q minte

(ywrtf™ i luarea- am inie

tn strategia duhovniceasc, veghea (trezvia)
(rtpoooxti) joac un rol esenial.

St Capete despre trezyit:, 35,

Filotei Simitul,
'

Sf Mflwu Ascetul. Despre Itgev diiheyntee<m$,

93
'"
Cf Sf. Chirii ni Ierusalimului. Catehf.Zf haptirrwte*
IV. 21. Avva Dorotti, ftivaa-

tari ik suflet fotmiunim. XIII, 6. Sf. loanCasuin, CekpifrMri daht>vmt€0î VII, 8.

w suflet falvsifotire, 6.
Cf. Avvti Dorotei, înviiftîturi dr j . ^
w Cf Sf. (otut Ctisian, Canvotiiin {kthwttketi, l 17 („Nu-i este cu putin muiu && nu tte

lulbumta de gânduri, dar cu poale lupte împotriva lor ?i sale înving», ku

s dac nu depinde
de noi aparitiu lor, în schimb este ooaatt dcaapHîbttiw *au acceptarea Ier 1
în puterea
LivLigiie. Trvtatttl practic 6 („Faptul 6â te»ite
^cate garduri (rele) ne mlbwîi sau nu sufletul,
nu line de noi: fiipnil însii c
de... stârnesc nm nu patimi, tine tic noi"). Paternul
poi a pn sa
PenLiii
nu
Avva Pinten 2& ( Tot wp cum nu poi opri vflntul, nici gândurile nu le
vinii.

Alt wteîns&sS Ic stai împotriva). Sf. Loan Dnniiisctrin. Utvt:t des^jthtfm.

luciii
,,,;

OrtUliifoOziii.XViS. ,
kiil
_ ,,
deriva din vernil
|,ja
Cuvântul Wftn, înscamfe, pe lâng veghe i uezvte; etimologic,
i^fldieLV care înseamn a fi tr&rts. opus verbului
jieBubiv, cave înseamn a ft beat (cf, I.

Iluishetr. k&tftihome * priere. Roma, 1966, p 226). în mod riguros, pentru a redu

430
 [juptct împotriva gârtdurihn-

îndemnul
veghe 3 trezvie poate fi adeseori aflat în Sfintele Scripturi
la

Hristos însui îl rostete în mai multe rânduri; „Luai aminte, privegheai (..„) Ve-
gheai, dar (...) Iar ceea ce- v
zic vou, zic tuturor: Privegheai (Mc. 13, 33,
5,
1
'

"j: „Rmânei aici i privegheai (Mc. 14, 34); „Privegheai si

1
rugai, ca sa v
nu intrai în ispit (Mc, 14, 38); „Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,
'

stpânul le va afla veghind (...) Fie va veni la straja a doua, fie c

va veni la c
mm a treia, i le va gsi aa (veghind), fericite sunt acelea" (Le. 12, 37-38);
„Privegheai dar în toat vremea nigtadu-VS, ca s va întrii i s scpai de toate
acestea care aii s vina i s
Omului" (Le. 21, 36), Tot aa
stai înaintea Fiului
fodfiamnB i Sfanul Apostol Paveî: „Trezii- (tKi^vaie) cum se cuvine i nu v
pctuii" (1 Cor. 15, 34); „De aceea s nu dormim cu i ceilali, ci sS priveghem
i m lini treji" (1 Tes. 5, 6). Iar Sta ritul Apostol Petru spune i el: „fii dar cu
mintea întreag i privegheai îrJ rugciuni" (] Ft 4, 7); M Fii treji, privegheai.
Potrivnicul vostru, diavolul, umbl, rcnind ca un leu, cutând pe cine s înghit"
i
ft, 5, &), Acelai îndemn îi fac de nenumrate ori Sfinii Pan ai prin cuvintele
I

K
y;m prin scrierile tor, " iar din Vieile Simitor vedem luarea-amime i trezvia c
Sunt socotite virtui pe- cure acetia le-au avut în chip desvârit, * Aceste
Jt:
dou
stârî, foarte apropiateuna de cealalt (adesea cei doi termeni apar ca sinonimi),
sunt, într-adevr, condiia esenial a vieii duhovniceti; în mare msura prin eîe
poate omul, prin harul dumnezeiesc, s scape din robia rului i s" se fereasc a
mai cdea în el i, legal de aceasta, s poat aj unge la tmirea cu Dumnezeu ^ sS
rmân de El (ceea ce, de fapt, se urmrete prin ele).
alipit De aceea Avva
rHmen zice: ,,A veghea i a lua aminte de sine i socoteala cea dreapt; aceste trei
fapte bune sunt povmkoare ale sufletului' ,'^ spunând chiar
1
11 104
,>Nu avem
4

c
trebuin de nimic decât de minte treaz ,

liceal ll'innen ar trebui folosite expresii cu „trezvie veghe rome" a, j mai bine, „ve-
ghe treaz*'; inând cont i de acea&t conotaic, vom folosi îns cuvântul „veghe",
&ceasî noiune fiind mai impmranta decilr ceaiul ta i acoperind o sterii mai Imgtf din
dom en iul acrnitiritic a\ cuvântului Wfjyic,.
A se Vedea, mire altele: Patericul. Pentru Avvil Pinten. 35, I35, 164; Pentru Awxi
Rut, J. Viaa Sfântului pahomie (I), 90. Sf, Varsanulie si Ie&n, Scrisori duhovniceti
7. 10, 44, 45. 49, 53, 98, 106, J36. 137, 138, 387, 197. 203, 216, 21^, 237 240 2&4
267. 2c&, 269, 291, 305, U2, 347,
379, 412, 438, 429, 454, 482, 573. 575 bis, 58^.
613, 614, 615, 769. 770, 833. Avvll Dorotei, tm'tifaturi de sufîttl folmiUuHv, X, 1: XI.
S£. Tsuac Sinii, Cuvinte despre nevsin0, 58, 60. St. lonn Scruml, Scara IT,
..
32: rv.
75; XXVI, Partea a Na, Mwtim
Mrturisitorul, Cuvânt ascetic. 16.
16, 5f, Isaia AWi
Pustnicul. Douzeci #i nmâde
XXVII. IR. Sf. Origorie Patoraa, Triade, 1, 2,
ewvtete,
9, Sf. Vasils cel Mare u închinat vegherii si luri i-mtiiti te de sine Omilia
a lit-a la nt-
vtntele: „fa aminte de fin* insui", PG 31, 197C-2I8B. Sf. isihie Sinaitul n scris nu în-
treg Cttvâttt despre trezvie i cinate, iar Sf. Filorei Sinaitul [40 de) Capete
despre
îpg!vie.
2
A se vedeEi, de pikl: Sf, Artunisie cel Mare. Viaa Cuvimuht PuriiiTehii nosfm
Knianie, 9. Viaa Sfântului Pahomie (î), 72.
Pat#riad, Pentru Awa Pi meri. 35.
'"
tbutrm, 135.

431
 "

înfptuirea tmduirii

Se cuvine s c
pentru a da roade duhovniceti, trezia i lua-
artam
re a- amin te trebuie s
fie neîncetate si desvârite.
"*
Desigur, la aceast stare
1

nu se poate ajunge deîndat, dar omul este dator sa se strduiasc o câti- s

ge, întemeiai pe propria lor cercare, Sfinii Pârini spun ca omul este în stare
de o asemenea luare-aminte, chiar atunci când se ded altor activiti. Astfel,
Sfântul loande Gaza scrie; „Cei desvârii iau aminte la ei în chip desvâr-
it asemenea meterului care-si cunoate în chip desvârit meteugul iui.
Cci de se întâmpl
i s
se întrein cu unii în vreme ce lucreaz, convorbirea
cu aceia nul împiedic s
împlineasc cele cuvenite ale meseriei &ale.
,,|flf

Sihastrii îmbuntii sunt în stare de veghe chiar i în vremea somnului,

107
d
dup cum mrturie acest cuvânt din Cântarea Cântrilor, pomenit de Sfân- 1

ta] Ioan Scraruk „Eu dorm, dar inima mea vegheaz' (Câni. Cant, 5, 2),
i cum arat Sfântul loan de Gaza: „Când inima vegheaz, somnul trupului
y Tiv

ii -arc ia senintate
.

V
t. I

A lua aminte omul hi sine i a se pzi înseamn* dup cum vedem din în-
demni! rile repetate ale Prinilor, a se îngriji de fiina i de menirea sa
duhovniceasc, iar nu de lucrurile din afar.
'''
îndeosebi omul trebuie se s
strduiasc s-i (re)cunoascâ bolile sufleteti, aceast (re)cunoatere fiind
condiia tmduirii sale: „ia aminte de tine însui, ca cunoti când. ie s
sfintos i când ti-e bolnav sufletul. Cci mu hi oameni, din pricina marii lot
neluri aminte, sufer de boli grele, de nevindecat; i nici nu tiu sunt c
bolnavi Porunca spune: înceteaz a te interesa de pcatele altuia Nu
(...) !

mai da rgaz gândurilor s

se ocupe de cusururile altora, ci «la aminte de tine
însui», adic întoarce-i ochii sufletului spre cercetarea propriilor tata
: '

cusururi", spune Sfântul Vasile cel Mare."

în sens mai larg, înseamn atenia omului la tot ce privete întreaga sa
fptur, adic supravegherea atât a trupului, cât i a sufletului; a purtrilor,
peniru a se feri de faptele rele, i a vieii luntrice, pentru a se pzi de gându-
rile rutii. Cci aa gsim scris în Cartea Pildelor; Calea celor drepi este ,

teiirea de râu; numai acela care îi pzete sufletul

ia aminte la mersul lui

su (Pilde 16, 17), Iar Sfântul Grigorie Patama spune; „Ai grij de tine",
11

zice Moise (Deut. 15, 9); de tine în întregime, se înelege; nu numai de unele,
iar de altele nu (...) Pune-i aadar aceast paza sufletului l trupului (...)
GuvciiK-.i/Li-te, aadar, supravegheaz-îe pe r ne hisui [....) «Pe se va sui '

peste tine duhul celui puternic», adic al duhurilor refc i al patimilor, «s nu

lM
Cf. t Origoie cel Mmc. Cfiwtuaiiu ia !o\\
i
XX.
loan, Svrismi
3. Sf, îoiin Scararul,
duîiuvnue^L 259.
Scara,
459.
XXVII, Acebi' euVLJiU 6. 40. Sf. VsirsuiULfie
Anaficme* N 427- N 529
los
Sf, VLiriiirlufie i loan* ScTixrtri duhovniceti, 459.
,,JT
Srtttii, XX VIL 16.
l3H
Sf. Vur&ajiufie i lemn, Scrixvii fuha\>nici'$tL 519.
m Cf. Apoftegmts, Cuvinte iulunsae. tle Li doisprezece sihastri. Sf. Vasile cel Mate,
Omttiit a Hl^i tet cuvintele: „Ia aminte de tine însui
Uu
Luv.rit,

432
 [jtptQ împotriva gânduri for

[ai Jocul tu*, zice Bcclesiastul (10, 4), ceea ce înseamn nu lai s
ne&u privegheat vreo parte a sufletului sau vreun medular al trupului. F-
care te amenin de jos"/
1

câiui aa, te vei ridica mai presus de duhurile

Dar pentru c, as a cum am vzut, faptele urmeaz gândurilor i mai ales

prin ele se naic i struie patimile, Sfinii Prini îndeamn îndeosebi la paza
gândurilor. i pentru c
e limpede de c ea atârni tmduirea sufleteasca a
omului, de aceea trezvia i luarea-aminte la acest nivel se vede&c ca remedii
de cpetenie, în omilia la cuvintele din Deuteronom (4, 9 i 15, 9): „Ia amin-
te de tine însui
1
'. Staulul Vasile cel Mare spune: „Noi oamenii pctuim
uor cu gândul. De aceea, Cel care a zidit una câte una inimile noastre, tiind
cii mai multe pcate le svârim din imboldul gândurilor noa&Lre, a
cele
poruncii cei în primul rând mintea ne fie curat, pentru ca pctuim uor s i
cu mintea, Dumnezeu ne cere avem de ea mai multa purtare de grij si s
paz. C
precum doctorii cei prevztori întresc cu mult înainte, prin mij-
loace profilactice, prile mai slabe ale trupurilor, tot aa i purttorul obtesc
de grija i adevratul doctor al sufletelor a prevzut cu o paz mai puternic
niiii ales acea parte a sufletului nostru pe care o tie mai înclinat spre
1 ll
pcat".
Paza gândurilor înseamn mai întâi de toate o neîncetat supraveghere
1)
;iinimii, ca s
putem zri deîndat gândurile cane se ivesc în ea, de la prima
lor rsrire,
u i o trezvie de fiecare clip, ca
1
ne putem feri de atacurile s
J4
fM de veste ale vrjmaului. De aceea ea este adesea numit „paza ini- 1

11
mii" *; se cuvine ca mintea s
stea ca un strjer la poarta inimii, în acelai
timp veghind la cele ce se petrec in junii ei. atent la cea mai mic micare,
la orice apariie i la orice zgomot, i gata întotdeauna preîntâmpine s
atacurile vrjmae,
Astfel, în ceea ce privete rostul de a veghea al mintii, Sfântul Isihie Sina-
iii ii scrie: „Lucrul trezviei necontenite... este sa vad îndat nlucirile gandu-

111
ftfcufe. I, 2, 9.

"'
Cf r £f, Varsanufie i loan, Scrisori duhovniceti , 85. Avva Dnrorei, învaturi dr
suflat JhtvsiUmrc, III, 4; fiiistale.A> 1, Sf, Isihie Sinaitul, #i vir- (avani dtsptt frrzvie
tute, 14, 44. Sf Fi latei Sin ni tu
r Capete drtfpre irez.vir. ZS. E h

114
Cf. Sf. Vfisile cel Mare. Omilia a 11/ -n Ia cuvintele „la watfw de tine însui". II.
IP
Uneori ea este muniii, de asemenea, „paza minii" (cf, Sf. Isihie Statutul, Cuvânt
despre trezvie fi UrtVte, 13, 121. Sf. Filotei S in ui tu L Capete despre trezvie, 26). Dur
1

credem ca prima Expresie este mai potrivita, pentru ck, asa cum vom veciei, „paza
minii", în sen* proprii]. in&carnnâ ferirea de orice reprezint urc. fie ea chiar hun. ea
Fiind condiia rugciunii cnite i nerisipite. Oi privire Li iicetistâ deosebire, a se vedesi
Sf. Isihie SiniiiruJ. loc,e numiiLÎ i linitea inimii, Iar desvâri ui
cit., 3 t.,,Trez.vîa...

pîin Iii golirea de orice nlucire e... i puz a mintii"). Sf. loan Seara™ I. Setam.
XXVI, SO („Altceva este strjuirea gândurilor, i ahccvci pzireu mintii. Pe cât de
depaite este rsritul de apa, pe atât e mai tnah teii de- doua de cea dinii i ti fa
ni ti nbositoiire"').

433
 tnfâpmirm tmduirii

rilor care au luat chip m minte",

Uiy
Sfanul Filotei Siuaitul spune i el
Iar c
omul trebuie s-i întreasc „cu trezvie mintea sa în Domnul împotrivii
amgirii dracilor" i sa urmreasc .,cu dinadinsul intrrile lor i împletirile
117
ce se nasc din nluciri". Iar Sfântul Vasile cel Mare îndeamn: „Sa ai
neadormit ochiul mini pentru paza ta ( ...) uit-te la toate ce ie din juru-i ca
i

sa scapi din curca (...) Pzete- te,

1

s
nu cazi în curse../ 1H în ceea ce privete
1
.
1

ferirea de curse, Sfântul Grigore cel Mare arat veghea trebuie fie c , h s
s
neîncetat (...) si întotdeauna fim gata de lupt, pentru a ne rzboi cu
Vrjmaul; s fim prevztori i s ne ferim în fiecare clip de vicleugurile
cele ascunse
lui Dac vrem s nu vina asupra noastnl frâ de veste i Sa
(...).

chip viclean ispita, trebuie ca neîncetat ne pzim cu sabÎEi îrezvier\

Spusa unui Btrân cuprinde în sine amândou aceste rosturi; „Lucrul clug-
rului este s
vad de departe venirea gândurilor sale'\ iatl i, cu privire la
aceasta, s
ne aducem aminte de cuvintele Domnului: „De ar ti sEpânul
casei în care ceas vine turul, ar veghea i n-ar lsa s i se sparg casa" (Le.
1 2, 39).
veghea si a fi cu luare-aminte mai înseamn i a
2) In ui doilea rând, a
s
'

cerceta fiecare gând de Îndat ce s-a ivit, 21 apoi se vad natura lui, pentru
1

a cunoate limpede dac este vorba despre un gând bun. unul oarecare, tuci
bun, nici ru, sau unul cu totul râu, 111
La faza dintâi se refer Sfanul loan de Gaza cnd îndeamn: „îndat ce
apare un gând, cerceteaz-l". ^ Iar Sfântul Isihie Sinaitul o descrie astfel;
1

„Trezvia e fixarea struitoare a gândului i aezarea lui în poarta inimii, ca &

priveasc gândurile hoeti care vin i asculte ce zic i ce fac ucigaele, s i
care este chipul furit si înlat de diavoli (.,.)". '- J
Aceast prim
cercetarea gândului, are drept scop deosebirea
fazâ\
limpede a naturii JuL care constituie a doua faza. Astfel, Sfanul Macarie
scrie: „Nu trebuie ca omul lui Dumnezeu urmeze deîndat gândului, s fr
w* Sfântul
s
1
a-1 cerceta mai întâi' , isihie Sinaitul spune î el; „Eti dator pri-

1 ' fc

Cuv&U d&fprt trezvie i virtute, II, S 1

\<wif ifasftre trezvi&i 7,

<

Omilia ti 111 -a Ui amulete: „Ia aminte de tina însui

|* ".
TI
"'
Comentariu ia Iov. XX, 3,
''Ai^ft^me, M64.
111
Cf. Sf, i loan, Sz'rivri duhomiciftt, 85, 92.
Varaunufie
2
Cf, Sf. Mftcarie Egipieiimil, Omilii duhovniceti (Cel U). VJ. 3 l.,sâ im se hise omul
in voim citeelor, ci ttJun^ncln-tc de pretutindeni, sa ]e deosebeasc
pe cele fireti <k
cele rele (.,,). Este nevoie dt multa atenie penii n ei putea cineva ssi di&ringâ cugetele
strina ale puterii celei potrivnice"). Sf. VtStffe cel Mam. Omida a Nl-tt ia cwtnttk:
Ja aminte de tine trm$™ U, Sf lottii Cusian. Cvfwwbk duhovniceti, VR, 5. Avva
[*ik Pustnicul, Douzeci i fiou de cuvinte XXVI. 19. Sf. Isihie Sinaitul, Cuvânt
despre trttzvie .i ^'irftite, 11, 19.
11
Sf VafSiiriufie i loan, Scrinuri duhovniceti, S6.
1
Cuvânt despre jreivie si virtute^ ti.
m Omilii duhovniceti (Col. II), LHl, |4,

434
 iMpttt împotriva gândurilor

veti cu o cuttur ager i

încordat a minii, ca cunoti pe cei ce s
* £l
infrtV Iar în Pateric citim: ,>Zis-au Prinii: hi tot gândul ce îi vine, sâ îi
.

zici: al nostru eti sau al vrjmailor notri? i tiu îi va spune ie".

127
c
Acelai sfa* îl regsim, cu aceleai cuvinte, la Evagrie: „Stai la poarta inimii
i pe fiecare gând care se arat întreab-1: Eti de- al nostru sau de- al vrjma-
ilor?".'"* Sffmi.nl loan de Gaza spune i el acelai lucru: .,A-i pzi cineva
inima înseamn a avea mintea treaza i curat când e rzboit (...). i dac
vit'J s
afli de este duman sau prieten, roag- te i întreab- J: eti de-aj nostru

.»ii ai dumanilor 7 i-i va spune adevrul".

IM

3) Dac este vorba despre un gând bun sau despre unul oarecare, omul
poate sâ-1 lase s
intre, cci este lipsit de urmri, în afar de cazul în care se
afl în stare de rugciune, cci ele împiedica rugciunea curat. Sfântul Nil
Sorski scrie cu privire la aceasta: Jar de nu va fi vremea rugciunii i gându-
rile sunt întru cele trebuincioase ale vieuiri de pcat i, unde ca acestea fr
313 rit. Pentru c
i sfinii cele (rdiuincioase în viaa aceasta cu binecuvântare
le luceau. Ori in ce gând se va afla mintea întru înelegerea cea bun, cu

Dumnezeu este".
1
™
Dar nu tot aa trebuie s fac omul când e vorba despre un gând vdit ru.
Aatnci el trebuie s se fereasc de a-1 urma $i s-l lepede cu totul, înainte de
ii se ajunge, ua cum am vzut în cadrul procesului descris mai sus, ta stadiul
ccinsiiufirii.

5. Alungarea gând ui Mor rele

Pentru a îndeprta gândul ru care se ivete înaintea sufletului, se pot lua

dona atitudini:

a) Prima, pe care am putea-o denumi „antiretic", consta în aîngdui gân-

i In lui a ptrund în suflet, pan la primul stadiu al însoirii (autf5 uaa ]!6q)
J -

in convorbete cu el (b]i.tktct) în chip neptima. în cadrul acestei

care se
convorbiri, omul contrazice i combate gândul, aceast combatere
(&yitppr]rji<;) constând in a-i opune argumente împotrivitoare, care, practic,

Siitt corespund situaiei, 131 Atunci

scurte texte din Sfintele Scripturi care se
eate dator, dup cum scrie Sfântul Macarie Egipteanul,
I
„cugete la s
poruncile lui Dumnezeu i pe ele .s le dea minii spre literare. Iar aceasta i

* Cuvânt faxpre ttv?yi*> i viiul n, 22.

17
Cap. XXV, Pentm wcetinfa 4.
" Anthvift'uf. Mîirutria. 17.
ttf Vei reinu fie i loan, Srri.M/i ebh&vni&?$ti r 166.
Rnâuhtlfi Sfântului
1
NU Somki. !. i urmeaz: .Jur ele gândurile cele rele se ende
întotdeauna y ne feri'
111
S c
Evagrle a scris un tratat, intitulat AntlirtivuL în taw dîl, pentru
itLLrninttTTi
flecare dintre cele opt gânduri eUc ruEtlii, tentele scripturi atice potrivite pentru a lt:
înfrunia.

435
 înJiipTuimj timdturii

pentru ca gândul cucernic prin care ne împotrivim, rmânând în noi N

s
biruiasc rul C..).
J3J
Pild de o asemenea purtare ne d „cel ce a zis; «i
voi rspunde celor ce m
osândesc eu vânt» de împotrivire (Ps. II S 42), i
iari: «Pusu-ne-ai pe noi spre grire împotriva vecinilor notri» (Ps 79,
r
(,..)

7)'\ i
tot aa sftuiete Avva losif din Panefo pe unul care-l întreba ce s
fac atunci când îi vin gândurile rele: ^Las-le sa intre, i te lupul cu ele";
i- si îndreptete sfatul spunând: „De vor intra gândurile i te vei lupta ai
ele, dând i primind lovituri, mai iscusit te fac \'^ Sfântui Isihie r

Sînaitul în-
v! la fel: „Dup ce
mintea (,„) a dobândit deprinderea neîncetat a rzboia
lui încât poate ptrunde cu adevrat gândurile (...) atunci trebuie lase s
gândurile s vin înuntru (.. .)> s le vdeasc cu tiin i sâ le doboare".
1 "
Acest de rzboire cu gândurile este îns rezervat celor sporii duhovni
fel i

ceste, care, în convorbirea cu ele, nu se las amgii de momelile vrjmau-

lui, nu ie urmeaz i nu sunt biruii * 1 1

de el. Din aceast pricina, Avva losif

din Panefo, care, aa cum am vzut mai sus, îndemna pe un frate la lupt cu
gândurile pe unul, pe altul îl sftuiete: „Nu lsa nicidecum intre s
gândurile, ci îndat le taie" " Iar Sfântul loan de Caza scrie limpede unuia
L

dintre fiii si duhovniceti: „Cât despre împotrivirea în cuvânt, ea nu e cu

putin oricrui om. ci numai celor puternici, crora dracii Li se supun. Cci
dac vreunul dintre cei neputincioi vrea s
li se împotriveasc, dracii îi râd

de el cade unul ce vrea sâ li se împotriveasc aflându-se sub puterea lor \ IJ * 1

Sfântul Varsanufie, Ea rândul su, tot aa îi scrie unui ucenic deal su: „E
propriu celor desvârii s tase gândul s intre în inima tor i apoi s^l
scoat. Tu nu lsa focul s intre în pdure, ca s nu o ard („.). Nu te juca cu
tulburarea, cci nu vei rmâne
aceast ispita \ i tâlcuind
neclintit în
n ,ig

rspunsurile deosebite dale de Avva losif de Panefo In aceeai întrebare, m;ii

zice înc: „Cel ce poate s
se împotriveasc i lupte cu ele si s nu fie
li s
biruit, s
le lase s
intre: iar ce] ce e slab i nu poate, ci tie se va fnvoi cu c
ele, s le taie". Chiar dac nu ajunge s fje biruit, omul care nu este cu
140

totul întrit, va iei rnit sau întinat, aa cum arat Sfântul fsaac irul, care,
de aceea, sftuiete s
ne ferim de o astfel de lupta: ,Cci nu avem în toat r

vremea puterea s
ne împotrivim tuturor gândurilor oe se ridic împotriva
noastr, ca s le oprim, ci de multe ori primim de la ele o ran ce nu se
vindec mult vreme, Pentru c ai potrivnici pe unii... care te pot rni peste

":
Omilii duhovniceti (Col. II), LIII, 14.
'
Sf. loan Scrirunil, Stata. XXVI, 51
1,1

î'ttHfiiritl. Pentru Avva losif cel din Panefo, 3.

'
Cuvânt dcsftw trvzvie i viitttt^, 44.
Iî6
Cf. Ibidmu
'
Patericul tVniru Avva Insil' cel din Panefo, 3.
* i
SI'. Y'rir^iiiui'ie toan. Scrisori duhovniceti 104.
"•'
Uudem. 1.1S.
im
Ibtiwti. 412,

436
 Lupta Impturi™ gdrtffjttifvr

msura înelegerii tale. î chiar de îi vei birui, întinâciunea gândurilor îi

murdrete cugetul si rul lor miros rmâne multa vreme în narile fide'?* 1

Faptul ti acest fel de lupt este rezervat celor sporii nu

înseamn este c
desvârii în sine 141 în afar de riscul de a fi biruit, se ajunge
:

i la o anumiui
cretere a ispitei, care h dup cum arai Sfanul Jvlarcu Ascetul, este însoit
de tulburare {nttpputou6i;K J43 de cane cei desvârii se feresc
îndeosebi;
mai implic, de asemenea, o anumit aplecare asupra gândului
i strui»
asupra lui, ceea ce îndeprteaz mintea de la deplina luare-aminte
pe care o
pere rugciunea curat; anumita msur, se face voia diavo-
în sfârit, într-o
lilor; de aceea Sfântul loan de Gaza îi sftuiete pe un ucenic de- al su: „Sa
mi le împotriveti {gândului). Cci aceasta o doresc ei (diavolii)
i

|,JJ
i nu vor
încetri &â te rzboiasc" r

De aceea, cellalt mod de rzboire - care este „tierea gândurilor" - tre-

buie privit camai bun, aa cum, de altfel, înva i Sfinii Prini, pentru c
este mai direcl i mai rodnic decât cellalt;
Sfântul Isaae spune omul care c
se folosete de el, „prin aflarea crrii celei
scurte, la care a ajung, a tiat
împrtierea cii celei lungi". 141
b) Acest al doilea fel de lupt, care ine de o anumit lucrare a trezviei,
const la a nu lsa deloc gândul s între 14 "
si â-1 alunga (Prinii mai spun si:
a-l împiedica (s intre), a-1 tia,
tia îndat, a-l tia repede, a-l lepda) de
a-]
Iii tea dintâi ivire, adic atunci când nu este decât o simpl ademeni re. JV
„(Momelile diavoleti) trebuie numai s le vedem i îndat s le tiem de
cum rsar i m- atac (nr momesc)", înva SfnluiSmalul. 14 Iar
liihie
**

Sfântul Fitotei SinaituJ spune c n .ccl ce se m potrivete, sau nu se supune m-

i

u-putuluî, adic atacului, a tiat dintr-o dat toate relele". * Sfinii Prini
1

:n;ita limpede i c nu trebuie primit

m repetate rânduri smâna vrajmau-
tttiV i cu atât mai mult nu trebuie s se struie în gândul sau nlucirea puse
înainte de elj" întotdeauna îns, rnduiala trebuie
s fie aceeai: „mi lsa
i 'mnte despre nevpm, 33 (Nu trebuie s ne împotrivim gândurilur. .)

2 Cf. Sf. loan Scarorul. Scam, XXVI, 50.

Cf. Epistol Nicolae Monahul, 7.
ciitiv
Si Vur^Hjiufie i loan. Scrisori ttiihovmcefti, 166. Cf. Avvsi Doratei, Episiofr,
B, 3.
Otvittfe tk'.ifre fwtHffti. vi.
"CC Sf. i laur, Srrixvri didiovrticeti, 25S. Apofie.gtm. X, 90. Sf. Pilotei
VtLrvuLruifie
Stnaitul. apele despre treivie, 25.
i

U
%i. biliitt Sirmiuil. ('avânt despre tre&it i
virtute, 20. 22. S6. Sf, Pilotei
SiruiiUil. Captat despre trezit,
2, 26. PmHettl Pentni Avvn [osif cel din Pfcacfo,
Pratni Avvi Theoclur de te Schit. Sf, Varaamifie
St Maxim M iii ti ni si torul.
ff Icuri. Scriam ttuhm>wres;ti,
Capete despre dragmie. JJ, 52.
îi
m
'"
Cuvâni dtipr* trtzxittf virtute, 44.
|U
Capete rfesptr trezvie. 36.
'" Sf. Varsaritiiie si lom Scrisori duIiavnicefiL 25â r Sf. Chirii al Ierusalimului,
totthea? bapt istriafe, 11, 3.
Sf. Vuisumifie i loan, Scrisori âtih&Mik&fti, GfiO Sf Maxim Mrturisitorul
i \ip<>tr deipn dragoste, HI, 52. Ori gen, Tâfcuir? kt Pilde. PO 17, 76CD % I

437
 htfptuhva tmduirii

gândurile s Zboveasc în suflet

1
', dup cum înva Sfântul Maxim.
•:

Adic, trebuie blocat de la pe care l-am de- bun început mecanismul ispitirii,

scris mai sus. Astfel, Sfântul Isihie ina tu] scrie: „Dac mintea noastr e i

încercat i disciplinat, având deprinderea de a se observa i de a vedea

curat si limpede nlucirile i înelciuni le amgitoare ale diavolilor, stinge cu
uurin,,, sgeile aprinse ale diavolului îndat ce s-au artat neuigduind f

fanteziei ptimae s se mite deodat cu momeala i s modeleze cu patim

gândurile noastre dup forma ce ni s-a artat sau s stea de vorb cu ea în
chip prietenos, sau s gândeasc mult la ea, sau s-i dea învoire cu ea". " 1

Dimpotriv, a lsa s se pun în micare acest mecanism înseamn, dac nu

chiar pierzarea, cel puin intrarea mlr-un rzboi crud care ar fi putut fi ocolit,
pe aceea, Sfântul Chirii al Ierusalimului spune: „Nu primi smâna (...)

smulge rul din rdcin, pentru ca nu cumva negri]

înainte de s da floare,
de la început s te fac mai pe urm vrednic de secure (ct\ Ml- 3, 10) i foc,
începe s te îngrijeti de ochii ti boinavi la vreme, ca sâ nu caui doctorul
dup ce ai orbit
1-
.
1 "* 14

Potrivit unei asemnri folosit adesea de Sfinii Prini, dadi Iai s inire

capul arpelui, uor va ptrunde apoi tot trupul, Astfel, Sfântul loan Casian
spune: „Trebuie necontenit sâ ne amintim de acea pova: «Pzete inima ta mai
mult dect orice», i, potrivit poruncii de cpetenie a Dumnezeu, s observm lui

cu bgare de seam capul vtmtor ai arpelui (hic. 3, \5)> adic începutul

tui u rar gândurilor rele, cu ajutorul crora înceap diavolul sâ se strecoare în

sufletul nostru. S nu îngduim s ptrund prin lu^iichisiretn inima noastr tot

corpul acestui arpe, adic încuviinarea ademenirii, care, fr îndoial, de va fi

1 *8
intrat, ar ucide prin otrava mucturii lui mintea robit". Iar Sfântul Grigorie de
Nyssad Dacâ deci vrei sâ te pzeti de slsluirea fiarei în tine ia
acest, sfat: Sj t

aminte la capul ei, adic la prima momeal a rului. La aceasta te îndeamn

ghicitura poruncii Domnului: « Aceasta îi va zdrobi capul, iar tu îi vei înepa
clcâiul» (Hac. 3, W. 116
Un alt Printe tâleu ieste aa: „Gândurile au un
tot

singur cap (,..), Dac n-ai vzut de la începuE capul, ca s-1 iscai afara" din tine,
vei fi prins si amgit de gândurile care vin în nnua lui (...) Daca" deci vrei s
bi Lii ieti patimile, ia aminte la capul gândurilor i, îndat ce l-ai descoperit care
1 ^'
este, rzboiete numai cu el '. 1

Sfântul Isihie Sînaitul da acelai sfat: de îndat

ce ai cunoscut pe.
[Si
cei ce intr (gândurile), „îndat s zdrobeti, prin împotrivire,
capul arpelui".

1
Caititr tifspre drugoste, III. SS.
13:1
Citvânt despre trezwp. #i virtute, n. 41
Cattheze Imtrf.K/ntitf, II, 3> T
'^ At'Wimutt'.h* tmmâsiiwti, VI, 13,
156
[yp.xpre. RuK&f-.ifmea dvtnnetixc, IV, 6.
IJ1
Apvftegm*, PA 72, 3 b.
I5H
Cuvânt d&spnt rrezvîe i 76 („Cel ce uriur&fe
virtute, 22. Cf. ll H eupii] arpelui i
pi in iiiâriioasâ împotrivire... lovete cu pumnul iei t'niil a alungat
îl vrflj musul de la
sine, Cci zdrobind tapai a pas p& fug multe gânduri rck,..").

438
 Lupta imptynva gilmiunfor

cuu în pamatul Egiptutoî" (Egiptul

simbolizând, în limbai duhovnicesc
mulimea patimilor), sau „pruncii Bailonuhir
{Biibilouui închipuind
de ase-
menea, tbtad patimilor locuit de diavoli). i atunci când îndeamn ca gân-
s fie tndm mm,dte de la ivirea
7"
durile
5 lor, ei pomenesc adese*
aceste
«« »** -Pita Babilonuhii, ticloasa Fericit este
cel 2"S*" fapta
c*(i va rsplti ta pe care m facut-o noua.
]e
!

fericit este ce] ce Va

apucEi va lovi pruncii ti de piatr".- Iar
Prini,
Pari
si

este Hr stns rh,*™^ « «»***!

jm*. dup tâlcuirea Sfinilor l
IUI. Hristos chemat în rugciune. '

fi. Rolul rugciunii i ui rbdrii

în lupU
cea
are
ca si
muntra,, m lspita (Ml 26. 41; Mc. 14, 38; cf, I.e. 22, 40-46). Prinii" repert
adeseon porunca IV- artlnd Hfflj**, c. alturi de trezvie. nv&dunna eae
CM ira,puternic arm a omului împotriva ispitelor
i | celor care Ie aduc '* si
cel mai potnwt leac pentru tmduirea "~
de gândurile rele
Cel mai adesea ei îndeamn La rostirea „rugciunii [ui |j ws » care
este de
clI ma, mare lolos pentni om. Pe de
o parre, datorit scurtimii ei, ea poate
™ fi

£
I

I
;,"
ifel d
,

°?
SW"
m ^Pe de alt
,n !P? r
Lip,
.

i
V*?&d
prlt,tr
gâ,,dullli amafi" IW tog&lUfc omului
ca ?1 iltaoul ^'"i"-'" 1

:
un
parre, rostirea ei neîncetat
cuvm
*»#
*8W
atacurile,
spun.
de
)| aih-i ,,
Icra
la începu lurile
se potrivete cu starea de trez-
*w amul

vie care i ei, trebuie s

K" "™ °
dup cum arata Sfântul
c
iU
fie neîntrerupt. în sfril,
™
numele lui Iisus chemat
* I"*" împMriv:i SâmtoilW Si a celor care le insufl.
loan Scraru! aiuuci când spune:
vrjma, cu numele lui li s „ s rfei nu e în .
„Lovete-i rte
cer i pe pmflnt arm mai are" »

Cf. Si, H^a Ascetul, 0*^ & ce cnut tf jhS^SX&I 146 Sf

numi™, împotriva dracilor ca o subie cte foc")
l»*^P™W>». ^ trezvu ne
IXi * Maicu As* *«#* '"' <" ***** -
frS^SWoff^
Cf. Evagrie,
rugciune Oasprt 9S
* etul

::
£î xx?o. CF.
vru/ ax, cfs?Sf. wS
Isihe s° fftft
Smaitui,
F
Ori*&i
fei
&*
^a^ ^* *"*
rf

r^te fi
2
vlnut*
'

II n r«v&,rid
J* Ultii puternic n.nnde Ini LliUa Hrisros"). C
*T*
'
'

439
 înfptuirea tcmidifirii

Iar Sfântul [isihie Sinaîtul înva aa; T ,Oricând i ori de câte ori se întâmpl
s se înmuleasc în noi gândurile rele, s aruncm în mi locul lor chemarea
j

Domnului nostru li sus Hristos, i le vom vedea îndat împrtiindu-se ca fu-

366
mul în vzduh, cum ne înva experiena
1

Tot el, în alt parte, îndeamnai

'.

îndat dup împotrivire (cel ce se lupt) sa strige citite Hristos într-un sus-
n ,

pin negrit, î auincî va vedea pe vrjma risipi ndu-siî, prin nun u- Ic sftmi i
închinat al lui Ii sus Hristoa. ca praful de vânt sau ca fumul ce se mistuie,
167
împreun cu nlucirile kii".

Nu este vorba aici de o practic magic; chemând m rugciune numele lui

K?
Msus. omul alearg la Hristos ca la un adpost, pentru a fi aparat $i a primi
ajutorul Lui;
L
^ prin rugciune el cere - iar dac se roag aa cum se cuvine,
l1E
i primete - hand care-i vine i
biruiete pe vrjmai,
în ajutor prin care îi

Aa cum spune Sfanul Filoteî Silîaitul „Iisus cel chemat (este Cel care-i)
1 71
izgonete pe draci împreun cu nlucirile lor '**
Frrugciune, mrginit la propriile sale puteri, care nu-i suni de ajuna,
nmui cui poate birui vrjmai atât de vicleni i plini de iiufftfc Astfel,
m
Sfanul Isihie Sinaitul înva: „dac ne vom încrede.,, numai în frozvk sau
atenia noastr, repede vom cdea, rsturnandu-ne, fiind împini de vrjmai,
i ne vor rpune viclenii i îneltorii; i tot mai mult ne vom prinde in
mrejele gândurilor rele".
171
i tot el spune: „Fr chemarea lui liyus Hrislos,
nu e cu putin a izgoni momeala gândului ru '.'™ într- adevr, prin rugciu-
1

ne omul dobândete ajutorul lui Dumnezeu, de care nu se poate lipsi, cci EL

cu atottiina Sa* zdrnicete înelciunile diavolilor, iar prin atotputernicia
Lui nimicete puterea rutii lor, „S nu înceteze niciodat... rugciunea
ctre Hristos lisus. Dumnezeul nostru, Cci ajutor mai mare afar de lisus nu
vei afla în oal viaa ta. Fiindc numai Bl singur cunoate, ca Dumnezeu,
vicleniile, me^te&Ugirile i înelciunile dracilor'
1

spune acelai Sfiim ,

lt6
Cuvânt despw trezvie i virtuta, 97. CF. IT, 72 („Rugciunea de un singur cuvânt
(sau gând) cutioar i preîucc în cenu amgirile fdiiivolilorV.
kr?
tbidmu 20.
" ,H
Cf. Sf. Varsanufie i loan Scrisori duhovniceti, 432, 660.
h

"'''
Cf
Parafraza în i50 de capete a Sfântului Sirneon Metafrrjcsiitt tei cele 50 de
Cuvinte ale Sf Maearie Egipteanul, J30,
17,1
Cf. Sf. Isihie Sinnitul. Ctivth/t dtspre trezvie. i
22 („strigR cu suspin culievirtute,
Hristos ] vei simi aiuronil nevElzut dumnezeiesc...");, 26 („dua vu-ine - mintea -
theam pe lisa» Hrifitos împotrivit duhuri Lor rutii. Le izgoncâte uor.,, i pune pe
fug puterile nevzute î rzboinice. u]e vrjmaului").
171
Capele despre trvzvie, 25. Cf 26.
Cf, Sf, Isihie Sinuiln], Cuvânt despre trezvit? i virtute, 24, 26 („Cel ce se natlai-
duiete în sine, i nu în Dumnezeu, va cdea cdere jalnic""); 42' N. 79 f. .Precum nu
no este cn putin s
unu ari m psrile ce zboar,,,, fiind noi oameni... la fel mi e cu
putin fia biruim grindurile drcesLî fr
rugciune treaz i deas...")
"* CuvdtiF despre, frezviei virtute, II. 50. Cf. [1. 43, 67.
lU
ihidem, H, 40.
 tjuptu împotriva gânduri hf

17S
Pi"irinte. H AJearg la Dumnezeu (dumanilo] ), aruncând înaintea
împotrivii
Lui neputina ta. i El va putea nu numai s-i deprteze, ci chiar le ia s
puterea dea lucra
1
'
, sftuiete, la rândul su, Sfântul V ars an u fie. 1
™ Singur
rugciunea are puterea nu numai de a alunga, ci i de a nimici gândul st tain:
riCoea ce stinge i împrtie îndat orice intenie a vrjmailor, orice gând,
orice nlucire, orice form i orice ru iscat în noi, este chemarea Domnu-
W". spune Sfântul Isihie Smalul " 1

Iar Sfântul Filoteî Emailul arat, în ace-

lai sens, c „pomenirea.., lui lisus obinuiete sa" împrtie,., toate vrjite
glodurilor înelesuri te, cuvintele, nlucirile, chipurile întunecoase i, simplu
vorbind, toate mijloace te prin care lupt cu aprindere atoatep ierttorul, cu-
tând s înghit sufletele. („.} Iar lisus cel chemai le arde toate cu uurin". |7!t

Numai rugciunea poate curai in chip deplin inima, ,7 adic numai ea '
J

poate „omorî pân si icoana i micarea patimii ™ tergând cu totul 1 1

urmele ',

pe care este cu neputin s nu le lase gândurile in sufletul omului, mai ales

dac a primit s vorbeasc cu ele, amestecându-le astfel cu propriile sale
1
cugete."*
Astfel, prin rugciune însoit de i
mai ales prin rugciunea lui
trezvie,
lisus, ajungem ,,s curim casa inimii noastre de rutate", dup cum spune
Sfântul Isihie Sinaitul."
1
-
i s ne tmduim în chip desvârit sufletul nostru.
Atingerea acestui el îns cere mult rbdare, i de aceea, pe lâng trezvie
;
i rugciune neîncetate/*' Prinii îndeamn la struirea în rbdare, cea mai
potrivit i
de trebuin atitudine pentru a duce cu folos lupta împotriva
gândurilor. Futr-adevr. pe de o parte gândurile continu se tot iveasc attV s
ta vreme cât rdcina tor nu este nimicit si în suflet continu s existe stai i

i porniri ptimae, care Ie zmislesc, Pe de alta parte, rzboiul acesta tre-

zete i sporete lucrarea diavoleasc, înmulind ispitete. Cel Ru se înar- ,

meaz i mai mult împotriva noastr... dac noi primim atacurile cu curaj". H4 1

Lupta aceasta este îndelungat, ^ biruirea desvârit a gândurilor cernd 1

adesea rzboire de zeci de ani, IR* i este cu neputina s nu fie însoit de

';' tUfem, 39,

h
sf Vursmiufîe i loan. Scrisori uh&miccjti, 166,
Ctivt'itff despre tre&'ie i virtute, II, 51.
'"'

Capete despre trezvie. 22.

'"'
CI'. Sf. Isihie Sinaitul, CmtâM
despre tre&/iei virtute, 2%; II, 20, 50, 73
"'
Sf, Marca Ascetul, Epistol edire Nicviae Monahul, 7.
" Cf. idem. Capete despre trezvie, 47.
< 'uvtint despre trezvie i virtute. II. 50,
''

Cf AW« Dorctci, Epîmte. VIE. 193; XllL Sf. Varsfuiufie i Iollh, Scrisori
duhovniceti, 1 18.
"
Pimfrwzfi tn 150 de capete rt Sfântului Simevtt Metaftxtttul la cele 50 de Cuvinte
tîie SJâfUului Mamrie Egipteanul,, 132.
itf
Cf. Si, Marca Asceta], Epistol ctre Nicalm* Monahul, I .

IHn
A se vedea, de pild, Patericul, Pentru AvVu Isidor, 3.

441
 înfptuirea tmduirii

necazuri i suferine.
LBl
i pentru ca în tot acest timp dezndejdea îl pândete
pururea pe nevoitor, rbdarea apare, alturi de rugciune, ca un leac împotriva
ei. Astfel, Avva Ammona scrie: „Rbdai (ispitele) pân ee le vei birul (,.,). Iar

leac peniru a le îndura este sa nu v dezndjduii niciodat i sâ v rugai

pururea lui aducând mulumire din toaUl inima si în toate

Dumnezeu. în El
** Rbdarea unita cu rugciunea 1

rbdând, $\ aa ele se vor îndep^irta de la voi",

duce m mod sigur la biruina. „Fugi de ispita prin rbdare i rugciune", înva
JKB
Sfanul Marcu Ascetul, Adast urmeaz cele scrise de Apostolul lacov;
„Fericit este brbatul care rabd ispita, cci lmurit facândii-se va ta*
cununa

vieii, pe care a fgduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El" (lac. 1, 12), De

„cel ce va
asemenea, aceasta este una dintre semnificaiile cuvintelor Domnului:
rbda pân în starul, acela se va mânluT fMt. 0\ 22). 1
™
Se cuvine ca omul s
se roage pentru a ettîga rbdarea, tot asa trebuie i
s se roage pentru ire/vie
151
dac tre/via cere osteneai! din partea omului,
:

pentru a da roade, ea are trebuin de lucrarea harului dumnezeiesc/^ De

aceea. Prinii, îndemnându-l pe om
veghe duhovniceasc, aral
la aec;i c
*
mai ales alunei când csle desvfirsitl Or, numai prin ru-
1 1
la este harismâ,
14

gciune, îndeosebi prin rugciunea lui Tisus. poale omul primi acest har.
i
Astfel, Sfântul Isihie Sinailul spune: „atenia suprem vine
din rugciunea

neîncetat";
'*
„dac vrei...
1
pstrezi cu uurin Irczvia în inima, s se s
lipeasc rugciunea lui îi sus de rsuflarea \i\".
m
Trezvia este road i de anumite atitudini
rugciunii, dar ea este înlesnit
duhovniceti, care, de altfel, trebuie s-o însoeasc i alaiuri de care ea poate
197
împlini aa cum se cuvine „lucrarea inimii'*: postirea T tcerea,™ însingura-
si mai ales întristarea <Tt£v6o) i
'* smere-
1

rea, aducerea-aminte de moarte

m Avva tem CarpalîuL Una sut capete de mângâiere, 30 („Bm cu tiepulintii celui
Cf.
povuit prin încercri s treac prin ele M
întristai^"), Sf. Marca Ascetul, Despre cei care

credea te mdtepteoiii din fapte, 15. VV9 t'Xntittri, învturi tte suflet folositoare,
XIII, 7.
m Epistole, IX, 2.
IB *
Despre cei car*' r/rd case îndrepteaz din fapte, 106,
m Cf. ST. Varsanufie i loan, Scrisori duhovniceti, 1 18,
191
Cf. Sf. Marcu Ascetul, botez, 23. Sf. Isihie. Sirmitat,
Despre Cuvânt despre tretvie i
virtute, 10, S& Sf. Pilotei Siitaiiul, Capete despre frezvie, 25.
1,3
Cf. Apoftegme, N 437. Sf. Isihie Si mii ml, toc, cit., L Sf. loan Cfciaa, A&z&mn&
mân cinsti, XN, 6, 2. .

"* Cf. Sf, Varsanufie i loan, Scrisori duhovniceti, 197, 2ft7. Sf. Mncnrie Egipteanul,

Omilii duhovniceti (Col. 11), XXXI, 5

m Sf, Varsanufie i loan, Scrisori duhovniceti, 197, Sf.
Isaac Siral, Cuvinte despre

netiina* 26,
,w virtute, [J3.
Cuvânt despre trezvie $i
m !bidemMm.C,\-.H)
187
a. Sf. lom Scfirunil, $wm t
XIV. I 6. SF. Fîloid Smalul. Cap*** despre trezvte, 6, 1 5,

m Cf. Sf. Fihiici SiitaLtul, toc. cit .&

m Cf. ibidem. 2, 6, 13. Sf. Isihie SînaituL, Cuvânt despre treiyie $i virtute. 17, II T 53, 87.

442
 Lupta impotriva pandurilor

nia. Mai ales în iri starea cea dup Dumnezeu i

strpungerea inimii în-
lesnesc trezvia, prin de având omul neîncetat contiina vie a pcatelor i
patimilor care-i zac în suflet. „Fericit este cel care are întotdeauna înaintea
ochilor pcatele sale, cci acesta este pururea treaz", spune un Printe/201 Iar
Awa Isaia scrie: „Plânsul i întristarea sunt trezia cea desvârit; cel care
(ra
n-are plânsul nu are nici trezvieV

1. Efectele tmduitoare

Luarea-amiiUe, tre^via i însoitoarele lor se vdesc a fi condiia sporirii

i înaintam duhovniceti, 2 "' i mai întâi de toate a tmduirii sufleteti. Ele
sunt, dup cum spune Sfântul Fi Io tei Sin ai lui, „leacuri mântuitoare ale sufle-
tului V Ele sunt, în sine, sntatea duhovniceasc a omului. „Bogia i s&-
miliitea (sufletului) se nasc din trezvie $i dreapta socotin", scrie Sfântul
105
Isaac SiruL
într-adevr, prin ele i prin cele care sunt împreun cu ele, nuntea „vine
iari la rânduiala sa",** îi regsete starea uumid i fireasca,* " îndeosebi
1

Irezvia este, dup cum spune Sfiintu] Fi lotci Sinailul, .Jocul minii 'V™ V Iad im ir
Lossky rezuma învtura patristica atunci când scrie: „Mintea omului, în chip
firesc, (...) este în stare de veghe. Trezvia
paza inimii (mpStaKfi Ttpo- CvffoiftS),
acxfij, dreapta socotin j puterea de a discerne cele duhovniceti fâidKpicn)
caracterizeaz Hin^ omeneasca în starea ei flestrieeioasiT. 20*
Faptul c
mintea revine la propria ordine, îsi regsete lucrarea fireas- c
ca, înseamn mai ales ca ea tiu mai este atrasa voia ei de nluciri si gân fr
duri, nu mai este înrobita de ele i risipit fr încetare, divizata, rspândit
i, în final, rpit de
ÎJ " 7 "
cle, iar prin ele, de diavoli. Tre/vîa îi reda omului

»Cf. Sf. Rtotei Sinailul, ktc. cfc, [[. 13, L4. Sf. Isihie Sinaitul. ioc. dt„ II, 50, 66, 74, H7.
''

Apoftegme, PE III, 35, 24-25.

'

a
Donatei i nauâ de cuvinte. 2*i
3
Cf. Âvva Dorotei, învturi de suflat folositoare. X, 2,
J
14
Capete despre ffezvie, 14.
n
Cuvinte ttespre ncvoin, 38.
*°î Sf. Isihie Sinaitul. Cuvânt despre trezvie i virtute, II. 27, Cf, St', feftft) irul, Cuvinte
despre nevorn4t t
3*7,
n
Cf, Sf. Isihie Sinaitul, Curant despre trezvie i virtute. II, 27, 76.
B
Capete despre trezvie, 9, 1

339
Thtvfogle mystique de t'Eghse d Orient. Parts. 1944. p. 200,
m Cf. S£ VttBMnuSe i foan, Scrisori duhomicesti, 172. Avva Dcmotei, învaturi de suflet
folositoare, IV. 25: XL 120. Sf. Matarie Egipteni) ui, Omilii duhovniceti (Col. II), IV, 4; IX,
M. Avva Anunorui, fm>a(tttn\ IV, 52. Sf. [sune SiruJ. Cuvinte despre nevttinih K i fit.J;
EpiSioki 3. Apofcgm, PE I, 24, 4. Sf. Vaailc cel Mare, Omilia a flf-a ia cuvintele; „Iu

aminte fa tine însuti". Sf. Mit fii for din SîngiiTttGiUc Cuvânt despre trezvie $i pzirea inimii.
IJ
Cf. Sf Jsîiac irul. Cuvinte despre nevoind, 36. Apoftegme, PF I. 24, 4.

443
 htfâptiiirea tmduirii

112
deplina stpânire asupra gândurilor sale, prin Iu ar ea- aminte fiecare dintre
ele fiind cercetat, iar prin puterea de deosebire cunoscând pe care sa-1 pri-
measc i pe care s-1 lepede, dup cum este bun sau ru- Sfântul loan Ca-
sian scrie cu privire la aceasta: „Chipul minii desvâri le este foarte frumos
reprezentat prin acel suta din Evanghelie, care (...) tiu se las dus de gânduri
întâmpltoare i nepotrivite, ci, dupâ judecata sa le admiiea fr nici o t

greutate pe cele bune sau te respingea pe cele rele {.,.): «Cci i eu sunt om
sub puterea altcuiva, având sub puterea mea soldai, i zic acestuia: du-te, i
se duce, i altuia: vino, i vine, i slujitorului meu: fa aceasta, i face» (ML
tt, 9). Daca, aadar, i noi, luptând brbtete împotriva tulburrilor si vicii-

lor, le vom putea supune eu dreapta judecat autoritii noastre, dac vom
stinge în trupul nostru patimile i vom subjuga raiunii cohorta gândurilor
nestatornice (...) pentru atâtea merite, vom fi înlai Ia rangul acelui suta
t

duhovnicesc {..,). i astfel, înlai i noi în vârful acestei demniti, vom

avea aceast putere t vinute de a comanda, prin care s fim conduci nu de
cugetrile pe care nu le voim. ci s putem rmâne în acelea care ne desfat
du hov ni ceste, poruncind îndemnurilor rele: Plecai î, si vor pleca: iar celor
JM
bune le vom zice: Venii E, i vor veni"
Omul ajunge astfel s
supun judecii i voinei sale nu numai gân-
durile contiente, ci i pe cele care înainte existau în el în mod incontient.
Trezvia neîncetat îl ajut pe om s ptrund în tainiele propriului suflet,
iar de acolo sa aduc la suprafaa contiinei incontientul su de natur
Spiritual. Este bine cunoscut afirmaia lui Evagrie, preluat de Sfântul
Maxim: „Multe patimi sunt ascunse; ele ies ia iveal de-abia atunci când se
21
Prin trezvie i rugciune, omul le izgonete din
' 1
arat lucrurile (ispitele)".
ascunziurile lor, se cur
i se poate feri de ele, Astfel, Sfântul Isaac irul
scrie:„vieuirea prin cugetare, care este lucrarea inimii (..,) st în a lua
seama la patimile cele ascunse* ca s
nu se iveasc cumva vreuna dintre ele
15
în latura cea ascuns i duhovniceasc",* într-adevr, prin vieuirea
neîncetat în trezvie i rugciune, mintea se face limpede i curata i se
216
subiaz,- putând s
zreasc gândurile ce ie mai mrunte $i cunoasc s
sigur de unde vin i de ce natur sunt, Cel care se rzboiete cu gândurile»
aa cum am artat, observ c
acestea, atacându-1, se înmulesc; 'ui se i

arat astfel gânduri pe care mai înainte nu le vzuse niciodat. Sufletul su

care era altdat asemenea unui lac linitit $i limpede, sub biciuirile

IJI
CL Sf. Maxim Mrturisitorul. Capete despre dragoste, III, 13.
113
Convorbiri duhovniceti, Vil (Prima convorbire, cu Printele Scfenu], 5,
SM Si. Maxim Mrturisitorul, Capete despre dragoxre, IV, 52. Cf. Evagrie, Capete gnos-
tice, VI. 52.
Zl?
Cuvinte, despre nevotnâ, J7.
îlâ
Cf. Sf. Fiioleî Sinaitu], Capete despre trezvie. 2S.

444
 Lupta împotriva gândurihr

trezviei i ale rugciunii, se

tulbur i se învolbureaz, revzând din
adncuri mâl negru i ru -mirositor i scoând la iveal
gunoaiele i
mortciunile care sâceau pe fundul lui. Sfântul Diadoh
al Foticeei serie cu
privire la aceasta: „Precum ochii notri
cei trupeti când sunt sntoi pot
vedea toate, pân si ânarii care zboar în aer, dar când
sunt acoperii cu
albea sau de niscai urdorî, chiar daca vine înaintea Jor vreun
lucru mare
nu-] vd decât foarte ters, iar pe c^le
mici nici nu Ie prind cu simuJ
vederii, tot aa i sufletul, de îi va subia cu
Iu arc- amin te coaja care ia
venii din iubirea de lume, va socoti cbiar i
cele mai mici greeli ale sale
2J1
ca foarte mari (,..r. Iar Sfântul Pilotei Sinaitul, dup ce arat c&
sufletul
omului czut „este legal cu lanurile întunericului,.,, fiind orb cu
ocini
dinluntru", scrie: „Când va începe s
se roage lui Dumnezeu i veghe/e s
prin rugciune, se va izbvi prin rugciune
de întuneric, cci altfel nu
poale s
se izbveasc. Atenei sufletul poate cunoate
înuntru, în ini- c
m, este o alt lupta i o alt împotrivire ascuns, i un alt rzboi, al gându-
rilor duhurilor rutii"." 18 i
mai spune: „Trezvia
tot el luminos cur
contiina, iar aceasta, curit, izbucnete îndat ca o
mare lumin, alt-
dat acoperit, alungând marele întuneric. Iar acesta fiind alungat,
con-
tiina, prin trezvie necontenit i adevrat, descoper,
la rândul el, cele
ce se mic
pe ascuns". 213

< 'mioalerea fimpede i

supunerea gândurilor nasc rodul cel mai de pre al
vicluini m
trezvie i rugciune, adic omul, prin harul lui
Dumnezeu, ajunge
sa se fereasc din ce în ce mai mull
de pcatul cu gândul i cu lucrul, se
cur! încetul cu încetul de pcatele trecute, iese din robia gândurilor rele,
se
vindeca de toate patimile, leapd toate pornirile si
înclinrile rele T vzute
sau tinuite; într-un cuvânt ajunge s
de pcatul care mai înainte
fie liber
zcea în el. JjD De aceea, Sfântul Varsanufie sftuiete: „Vegheaz,
aadar ca
s nimiceti cu trie cele opt neamuri strine" adic ceie opt patimi' de ^
cpetenie, iar prin aceasta pe toate celelalte care
purced din ele Vorbind
despre trezvie, Sfanul Grigorie Palama scrie tot aa: „Pune deei aceast
paz sufletului i trupului tu. i ea te va elibera cu uurin de relele lor

IT
Cuvânt ascetic ttt 100 de capete, 27.
IS
Capete despre trezvie, 19.

^°Cf. Itm Casian, Convorbiri duhovniceti. Vil 5. Sf. Macarie Egipteanul

Sf.
Omilii
duhovnici (Col. LI), LIII. 15. Sf, Marcu Ascetul, Eptsiol ctr*
Mcotae Monahul. 7
Sf. Isihie Stnaitul, Cuvânt despre
trezvie fi virtute, 1,4, 5t; 11, 7, 9. 20, 52 86
l.sam Pustnicul. Douzeci xinwâde
Awa
cuvinte, VIII, 60, Sf. Maxim MfrluruimruL, Capete
despre dragoste 11. Patericul. Pfcrt&u Ammu
\l. Theoctora. 1 Sf. Diadnli al foticeei
Cuvânt ascetic fn 100 de capete. 21. Sf. Pilotei Siruiitul, Capete despre trezvie 24 2&
SI k>ttji Damuschin, Cuvânt de suflet folositor
131
Sf. Varsanufie si Foan, Scrisori duhovniceti, 44.

44.1
 tfifâpî ui rea trnâthurii

patimi",
1 " „Din paz izvorte curia gândurilor", araii
osteneli i din
Sfântul saac SfcuL^ „De vom întri lucrarea noastr i ne vom trezi cu si-
2
lin, nu vom afla în noi întinâeiunT, spune Avva Pimen/ * Iar Sfântul Ni-
c hi for din Singurtate scrie: „Luarea- aminte este semnul pocinei netirbite

(_) este desfiinarea pcatului (,<,) si Încredinarea neîndoielnic a iertrii

c
5

pcatelor". " Sfântul Diadoh al Foticeei, La rândul su, arat

2
„sufletul...,

când începe sa se cureasc cu mult luare-aminte, simte frica Iul Dumnezeu

ca pe un leac adevrat aJ vieii, care mustrându-1 îl arde ca într-un foc.» i
curindu-se treptat ajunge la curirea desvârit (...) în care este nepti-
mirea deplin \
+ w Sfanul rugciunea doc-
Isihie Sinaitul socotete trezvia si

torie care face sufletul s

dea afar toate cugetele otrvite ale rutii: „Pre-
cum mâncrurile aductoare de boal îndat ce au fost primite în trup supr,
ui cel ce le-a mâncat, simind îndat vtmarea, caut le verse mai repede s
prin vreun leac. i aa rmâne nevtmat, la fel si mintea, când a primit s
înghit gândurile V simte amrciunea lor, le vars cu uurin prin

rugciunea lui Jisus strigat din adâncurile inimii, i ]e leapd cu desvâri-

re, precum au învat i cercat cu tiin aceasta cei ce se îndeletnicesc cu

irezvia .

în fapt, eliberarea de gândurile rele si de patimi se face treptat, pas cu pas.

Stârnind cu rbdare i întru cunotin în lepdarea gândurilor de îndat ce se
ivesc, omul le micoreaz puin câte puin mulimea i puterea, i tot aa,
îîft
încetul cu încetul, slbete patirmle care vin din ele f
cci acestea nu mai
gsesc om
hrana care le pstra în via.
în cum spune Avva Fimen: Dup
„Dac nu dai loc gândurilor (celor necurate) i nu te îndulceti cu dânsele,
i;l mân ne lucrtoare"; si înc: „Precum o îad plin cu haine, de le va
lsa
cineva, cu vremea putrezesc, aa i gândurile, de nu le vom face cu trupul, cu
1 229
vremea se prpdesc i se putrezesc \
Lucrând astfel, omuj nu numai c
îndeprteaz gândurile, ci te leapd cu
lindu-le din rdcin i tergând orice
1 '"'

totul i nimicete însei patimile/'

urma lsat de ele in suflet."* Astfel, Sfântul Isihie Sinaitul spune
1
„dacii c
curiri inimii, adic observarea i pzirea mini ~. este inuta de noi cum i
r

trebuie, Ude toate patimile i toate relele, dezrdâcinându-le din IttimjP*.

"
I ]l

m Triate, I, 2. 9
"'
Cuvinte, despre tievoht, 30.
i2Â
Patericul, Pentru Avva Pinten, 1
64.
215
Cuvânt tlt'xpre trezvie î pzirea irttrruL
in
Cuvânt ascetic în 100 de capete* 17.
avânt despre trezvie fi virtute, U, SC,
t'

ia l

Cf. Sf. Maxim Mrturisitorul, < apeie de.ftpre dragoste, II, 11.
21*
Patericul Pentru Avva Piinen, 15, 20.
" '

Cf, Sf. Mau 3 ni Miirluri si torul, t'.nprte despre dmgvute, IV, 48.
m Cf. Sf. Mbircu Ascetul, Epistol ctre Nicvkre MarrahuL 7,
***
Cuvânt despre tmtyie i virtute. II. 1 L Cf. ÎI, 35,

446
 lupta împotriva gândurilor

a E
Ute 1 U 'WSte ****'* ™ todS
c
ri™
top
-
!/ ,
"°
cu ajutor,,! | ui
*««WWte»«*
Dumnezeu, S^ care urmrit
pe om
*
"fiuu.
râvni
Totul d,
..ea esre,
piopnu-zis, curia inimii", 83
Sco[.id U -/ pe om din robia patimilor, trezvia însoit
de rugciune aduce

"
•>i
.

a roata
Eir

porunca
SfSnml Isihie Sinaitul
lui Durmnveii"
înva
-"•
c „rrezWa este calea aS Mriuted
virtuVe

vârâte bo, ale

«l«ft* dect o prim treapt. odat
sufletului,

mue sa lucreze pentru pS Mrare . ei iar trezvia

împlinirea aceste, lucrri.
. ,i luarea-amin e
i-, recapt sntatea
^^ ™ JJg* A
prin lucrarea virtuilor

Ec h i
m,

Rostul lor de a pzi ,i feri de

poate mai limpede artat
rima mintii"
de "presuie ral inH™7;-
expresiile „paza
rZ
t**?*!/™
i niml]
,*.j
c ,n n
'
(JvAaich KtxpBtac) si
pcTeste
1 T 1
rîl
nuli.»
^PîPiC wârj. care practic sunt sinonime-- Pâ
folosesc ca „d de Una. cnd
™
de ceulmt, m nci cand vof
**m.anume semnificaie
T
it
s u bliniel
'
„ trezvtei.™ ntr . lm iu1IIm1 sens rlzvh "'
**« de rugj^ae, de care. repetm, nu poate fi despflrtitl estetei

Dar în cal Hintti 7-„, ,

^ '
itr p,,,eil i,dllw dl " no " &> «"fler.

timp ce u, „ do,l ea este

(cacuf prin ,
ewe | el)S pt;ntnl cS omuj
,
^™^ "
8fetoWa bUfletUlul Aceas,il ° s P"ne limpede
-
Sfântul Varsanufie: „Sa stru-

Cf. Avvh Dornîci. InvUfh de suflet foWtvv**» v i t Cf

1 H T 1K I

™ Cav^/
^ Fre „^i, sipmirEa inimii
i virtute. >
u
( uvâni despre tr#&ti? T

n
;
•
S£ ^f«p: j T'
jrtiiuu pnnia expresie,
c a se
il,,ite

^ss
vedea i
înut
/-'"""
ultr-rr-
""""-
PiM» a tu ur
»**» 4j

«fceftf (Col II) IV 4 Evi^r > '

. .
f
"
M « Hne Egipteanul. OwbVu i/«ft OT ..

n?mi minii" 26, De lserTien& ^

se folo 4ci r e nai .Ies li^iZtf^.7* *
^
expresia

15
Cf. Apvfttgm, N 473.

447
 înfptttfma itirwitiuiru

im rugându-ne s
nu cdem în aceleai patimi sau în altele. Duca mnânc"
cineva vreo mâncare $i se vtma la stomac sau la splin sau la ficat, i prin
îngrijirea i meteugul doctorului se vindec, im mai e cu negrij la sine, ca
sl>! ajung ceva i mai râu, ci- i aduce mereu aminte de primejdia de mai
si

înainte, cum a spus i Domnul celui vindecat de El: «Vezi, te- ai tacul

sntos, de acum pctuieti, ca s nu peti ceva i mai ru» (In

sa nu mai
WQ
A vva Dorotei, vorbind mai generai, spune acelai lucru: în ceea ce
5, l5y\
privete trupurile, „dac cineva duce o viaa fr randuial i nu vegheaz
asupra sntii sale, se produce sau o prisosin, sau o lipsâ> i de aici vine
neorânduiala' ; tot aa se întâmpla i cu sufletul: dac omul „nu rmine cu
1

luare- amin te i nu se pzete pe sine se abate cu uurin de Iacale, fie spn.

1
„

cete de- a dreapta, fie spre cele de- a stânga, adic fie spre ceea ce prisosete,
Wl
fie spre ceea ce e cu lipsa, i dsi natere bolii care este pcatul i rutatea) ".
hr Sfanul Isaac Sinii spune scurt sj cuprinztor: M Bcgaia i sntatea
sufletului se nasc din trezvie i luare-aminte, Cât timp triete cineva, are
nevoie de ti e/ vie i
de veghe pentru pzi rea comorii. Pentru c de prsete
M IJ J"
pravila (aceasta), se va îmbolnvi si va fi furat .

Aa cum am spus, este cu neputin ca omul s nu fie ispitit i ca diavolii

s nu-1 ademeneasc prin gânduri. Dar dac a dobfindit prin trezvie i rug-
ciune neîncetata puterea de a se nesimitor h momeli-
pzi pe sine. el se face
2*
le diavol ilor,^ dispreuindu-le i rîdicndu-se deasupra lor,
5
fi în
3
fr ti

nici un chip tulburat de nlucirile lor i necuntindu-se din iocul su (cf. Eccl.

10, 4) i spunând cu Psalmistul: „Amuit-am i n-am deschis gura mea" CFs,

3S, 13). Dup ce k printr-o ne voin
îndelungat, omul dobândete prin harul
Ini Dumnezeu biruina deplina asupra vrjmailor, el ajunge la pacea desvar*
sit?''* Atunci, nu numai mintea sa» ci toate celelalte puteri luntrice rmân netul -

burate.'"
16
Aceast luntric - la care ajunge omul prin lucrarea trezviei,
linite
din care vin supunerea gândurilor, lepdarea patimilor i biruina asupra diavo
Iilor, dar i linitirea puterilor sufleteti i tcerea gândurilor, care decurg din
acestea- corespunde unuia dintre principalele sensuri ale cuvântului ixihie
toîite
41
(tauytaO, care este adeseori întâlnit în textele ascetice," Sfinii Prini

j+L
&f VatSiinufie i lotin, St:rijiori dtdiGvmrefi, 347.
r

%l
luvciiaturi dr tufUt fohxtiiwre. X, %
M1
Cwinie despre ttev<fin{& 3&.
J '

Cf Sf, locin tonw, XXVI. 62.

Scriirul,
m G£. ibidem. 51 AUuiîistie ce-l Mare. Vuin Cuviosului Printelui rttwfnt Antonie, 9.
n-45
CF. SF. Mu* im Mrturisiior-ul, Capstdtsprtdtnm*, II. 37. Sf. loan Gur de Am.
Tâfadr? tu Pxtdtnut4, I2l Tâlnn're Ia P.\ftltttut 124 , 1.
'r
Cf, Sf. Isihie Sirianul. Cuvânt despre trezvie i vittiftr, II, 76.
;fl7
Asupra diferi [clor sensuri ale aceshii cuvânt, a se v«.1p.ll selicHijI lui I. Htiushen. „L'h&sy-
b&ffitn tluide de spirituLklitc^ in H&sycha-tme et priitm, RoinLk, 1966, p. 163-237,

44B
 f^itpta tfipfttrivn gândurilor

24H
socotesc isihia rod i însuire a trezviei, împlinirea desvârit a acesteia
din urmii fiind pentru ei sinonim cu linitirea w

în acest capitol, ne- am referit In principal la treavie ca mijloc de lupta

împotriva gândurilor de curire a inimii Vom vedea îns, la mo-
ptimae i
meritul potrivit, c
trezvia mai are i rotul de a feri sufletul de orice repre-
zentare, imagine sau gând, fie eJe chiar neutre, aceasta fiind una dintre con-

dicile rugciunii curate i ale contemplrii. Acest li! doilea rost îndreptete
1
folosirea numirii de „paza mintii ". în timp ce primul cere, strict vorbind,
numirea de „paza un imit", isihia la care se ajunge în acest fel înseamn lipsa
oricrei reprezentri, de orice natur, pacea rîesvflritâ a minii, care, unita
cu inima curat, se ocup neîncetat i în chip netulburat numai de cugetarea
la Dumnezeu,
Luarca-a minte ajunge atunci s fie luare-a minte neîncetat la Dumnezeu;
tar trezvia, al crei nume însui înseamn deteptare'\ nu mai este doar ve- , N

phe si paza faa de sine. ci i deteptare fa de Dumnezeu i pzi re a pome-

nirii lui Dumnezeu. Când Sfinii Prini spun trezvîa lucTeazâ deteptarea c
sau când îl auzim pe Sfântul foan Sc rarul spunând: „Prietenul li-
r
minii "

i31
nitii este cel al crui gând... st neaipit", iar „mintea (este) neadormi-

t h,
,
: *'
se cuvine s avem în vedere acesE îndoit în eJes.
Acesta este un alt rod al trezviei: tmduirea omului de mulimea strilor
ptimae pe care pcatul Ie-a adus în el i care-1 îndeprteaz de adevrata sa
fiina si mai ales de Dumnezeu; somnul spiritual,
2" 1
nepsarea^ 35 uitarea,
2 iS

netiina, ^ pe care
2ifJ 2 "^ 2
trândvi a, negrija (lenevia),'*' împrnerea minii,

*C. Sf. Filoiei Sinuiml, Capele desprg rrezvie, 3, Sf. Isihie SinaituJ, Cuvânt despre
(''.'?{'{?• 7.
m Cf, Sf, virtute,
Isihie
si

Sinuitul. ioc rit.. X 5, 10, 15, 27. Sf. Nichifor din Singurtate. Cuvânt
ehutprv trezvie. i pâzînpa imnui-
w
Cf, Sf, lautic Sinii, Cuvinte dtspre nevoin, 73. Sf. Filctci Suiaitul, Capete despre
trezvii. 27.

f Scara, XXVII, 2.
***
Acelai cuvânt* Ih'.spre felurii? tiuiftinlor.... 6.
'

Cf Mc \X Tea, 5, 6, Sf. Vur&anuffc i loun. Scrisori thttwnicex-fi,

35-36. I J
E
J7.
Sf. Vasile cel Miine. Ontih'a a fli-n fa cuvintele: „hi anume de Un*'. însuti"
~A
Sf. I si li ie Sinnirul. Cwtânt deipte frezvie jf virtute. 84.
Awa
L

P&eticul, Penuu Orsisie, 2, Sf. Isihie Sinaitul, im-., cit., II, I. IS, 26. Sf.
Mtircu Asceta L Epistol cat re Nicoiae Monahul, 12-13.
*
Sf. ViiniLiruIlc i loun. Scrisori duhovniceti. 197, 573. Sf. Macarie tigiplcaruil.
Omilii duhtnmieeti (Col. IV, 5< II),
17
Cf. Sf, Viirscdiiifie i foan. Scrisori duhawu'cexlt. 197, 259. Avva Amniotic Scrisorii X,
5, Patericul Pentru Avvti Qrsisie. 2, Sf. luihie Si tiuitul Cmvinf despiv ireik'ie i virtute, II,

IS. Sf. Mtircu Asceta]. Episioki eatrv Nicaiae Matiahitf. 12- 13 ^jiepELsaren rifmdjiv").
H
Vtu'sanuRe i loîm, Scmori duhovniceti. 660. Sf; l&aae Sinu\ Cuvinte
Cf. Sf.
despre ntrvaind, 73 („zpceala cugetrii"), Sf. lotin Scmnil, Scara, XXVII, 7.
***
Sf. Maieu Ascetul, tipisfaîrf rdrre Ni rata** M&iahul* 12- 1 1

449
 tnjiîptuineti teantîuinî

trezvia le alung din sufletul în cane ea sa slluit, Iar dintre acestea, cele
mai reJe simt uitarea, negri a si netiina, pe care Sfântul Marcu Ascetul (i
j

nmi apoi Sfântul loan Damasc hur ) le numete „cei trei uriai ni ceEuî Râu"
fJ1J

sau ircei trei uriai puternici ai diavolului', artând c

prin ele Juri an du -se
1

rutii, lucreaz, vieuiesc i prind putere

celelalte patimi ale i „pe de $c
reazem toat oastea duhurilor rutii, ca s-i poat duce la îndeplinire
planurile, iar fr ele nu se pot susine". 261

Se vede limpede, aadar, rostul esenial al trezviei i al însoitoarelor ei în

vindecarea sufleteasc a omului i în redobândirea sntii sale.

JW
Cuvttft tiv sujlt't fofoxiîor
™ Eptsi&tâ câtm Nicoku Monahul, 1243,
 1

Nevoina trupeasc.
Rostul ei ajuttor în tmduirea sufletului

Am vzut c
în sens larg, noiunea de ascez poate fi asimilat celei de
s

cane desemneaz dubla micare prin care omul se cur de patimi

pfl&xis,
i
dobândete virtui te.
Totui, pentru c omul are a se împotrivi patimilor asa-numite „trupeti"
i pentru c în viaa duhovniceasc întâmpin unele stavile datorate anumitor
stri corporale, asceta este adesea îneleas, într-un sens mai
restrâns, ca
ansamblu! practicilor care privesc nemijlocit trupul, în acest caz se
vorbete
in general de ., nevoina trupeasc", deosebind-
o de „ne voina luntric"
(numita uneori „nevoina inimii"), pe care o precede din punct de vedere J

lo-
gic, dar nu temporal. La ne voina trupeasc se refer Apostatul
aceasta
iiiujici când zice: Jmt chinuiesc trupul meu i îl supun robiei" U Cor. 9, 27).
în fruntea practicilor din care e constituit, se
2
cuvine s numim postul, prive-
gherea, lucrarea ostenitoare, metaniile (sau îngenuncherile), 3 ca i orice oste-
neal pe care omul o ia asupra sa de bunvoie 4 sau pe care o primete atunci când
se întâmpl tar sâ o fî cutat,* ca, de pild, bolile,
i
suferinele i necazurile de
foi felul carie vin de-a lungul vieii pmânteti.
i
Astfel, Apostolul scrie: Jn toats
înfaiandu-ne pe noi înine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multa rbdare în
ucazuri, în nevoi, în strâmtorri, în bti, In temnia în tulburri, în osteneli, în
privegheri, în posturi" (2 Cor. 6, 4-5); i înc; „în osteneal, în trud» în
privegheri, adeseori în foame i în sete, în posturi de multe ori, în frig si în lips
1
de haine '

(2 Cor. 1 1 , 27; cf. 1 , 2.V26),

Aceste nevoina ascetice nu sunt un scop în sine, iar suferinele, mai
mici
stai mai muri, de care sunt însoite nu simt nicicum
legate de vreo dorin a
omului de a se pedepsi pe sine sau de a^l oferi „satisfacie" Iui Dumnezeu,

|
A se vedea, de pil elfi. Stan Lui Antonie
JMaie, Scrisori, l 2, fiftj

• A se vedea, între alii; Avva Ammunii, învaturi* II. 5. Rfmthtuifo Sf. m,Sonski IV,
H

^
Cf, SF. Ifiaac Sfed, Cmfae despre, tuwinji S. Rânduiuk Sf. Nil Sorsd, IV.
Sf. loati Dtunaschln du o lung fi HsrS a lar{Ortâtit de suflet folositor în Philokaîm t
'

11. p. 232).
'
Cj: SkNiefoiti tithuiii], Cele 300 de t#$m~+ H. 9 („osteneli de bunvoie"
i „neca-
zuri tuni de voÎ6v ). Sf. Maxim Murtiiri sitarul,
Ro&puwuft cârre Tttiasi?* 47, PO 9G«
428AB. Sf. iotm CarpitUil, Capete de mângâiere 21. .

451
 înfptuirea tfî/tidiitrii

Ele constau, desigur, în slbirea trupului' i îndurarea suferinelor, dar cu ros-

Iu] de a supune trupul sufletului, mintii si duhului:' de use-menea, pentru a curai
trupul" omorând patimii^ care sunt legato de el, i sufletul, prin mij locirea tru-
pului; în sfârit, pentru a elimina anumite stri ale lui care împiedic lucrrile fi-

yxV' p"V x'V .V

y :^ y y f r rFFF^FF^FF^FFFFFFF^FF^FFFFFFFFFF^FF^F
. . . . . . r
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
. . . . . . .

yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
 f

Nrvoinit rupeaxm

trebuie privit ca o
pedeapsa pentru lipsa sy de grij, ci ca un dur al proniei
dumnezeieti, pentru ca omul s
poat dobândi bunurile duhovniceti de care
altfel ar fi fost lipsit. Ei spun apsat ca fr
omul nu seosteneli si necazuri
poate mei curai de vreo patim, nici câtiga vreo virtute, i nu poale trece
de
ui starea de creatur czuta (a cea de „fptur nou 11
„Pocina, adic ,

întoarcerea de la starea cea contra naturii ta starea naturala", se face prin

ascez i ostenelii scrie Sfânful loan Damaschin/ Sfântul Isaac Sinii o'spu-
ae m repetate rânduri: „Poruncile lui Dumnezeu se împlinesc în necazuri i
11 17
auamtorari ; „pricina virtuii (sunt) strâmtorarea i necazuri „virtuile au
împletire în ele întristrile. Cel ce iese din necazuri se desparte fr îndoial
i de virtute. De doreti virtutea, predate pe tine oricrui necaz", " ..S 1

nu te
nun când, punând început virtuii, îzvora&c împotriva
din toate prile,
ta,
necazuri aspre i tari. Cci nu se socotete virtute aceea care nu este însoit
de greuti în lucrarea ei. Pentru c
chiar numele virtuii vine de aici, cum
a
l'iis «E obinuit s vin asupra virtui greutile. i e vrednic
Sfântul loan;
de dispreuit vimitea care se însoete cu tihna».
Cci, spune Sfântul Maieu
Ascetul: « Toata virtutea (adevrat) ce
se svârete se numete cruce» " 110

Mm mare încâ este osteneala pentru curirea de patimi, ffa de care

nu se
poate ajunge câtigarea virtuilor, dup cum arat Sfanul loan
Ea
Casian
„Este de tiut va trebui c s
transpirm cu o dubl osteneala m alungarea
viciilor, în comparaie cu .dobândirea
virtuilor"/ într-adevr, omul trebuie 1

mai întâi de toate s

rup legturile care-1 jn strâns alipit de lume, taie s
pominle i înclinrile Urii sale czute, întiprite
i întrite în el prin
obinuina i devenite o a doua natur. Sfanul loan
Scrarul
czut este asemenea unuî bolnav care zace de mult vreme
arata c omul
i a crui stare nu
se poate îmbunti pe dat: „Precum cel ce a bolit de o boal lunga nu poate
agonisi sntatea într-o singur clip, aa nu pot fi biruite patimile sau
patima, dintr-o dattV? Sfântul Grigorie de Nyssa,
situandu-se de asemenea
wlr-o perspectiva medicala, spune c
este cu neputina ca îngrijirea sufletului
ti se Iaca fr i
suferin durere, i în parte si explic acest fapt: comparând
patimile cu negii (comparaie întru totul
îndreptit daca ne gândim ca
patimile sunt excrescene nesntoase, adugiri nefireti pe natura
primordia-
la a omului), el scrie: „întrucât vreme
îndelungat sufletul a crescut împreuna
ai pcatul, se poate întâmpla i
cu noi ceea ce se întâmpl ctind se face o in-
Cîzie într-un neg: ni se îucmnceneazâ pielea
de durere, cci ceea ce a intrai în
chip nefiresc în organism se încuibeaz acolo
atât de adânc, încât pare ames-

BogTwtictt, II. 30.

7
Cuvin t ttrriprv rwvctinfâ, 27
'

'"
tbidem.
^Ibidrm, 37,

'
(tmvorbiri iMtwtticetî. XIV, 3.
£ Writ, XX VI ( uiirmxul pe uun al lulurvr
,
cehr jpure mai înmnte> 46.

453
 înfptuirea râmaditiiii

tecat cu viaa noastrl dei pân atunci era cu lotul strin, iar descotorosirea
11
de el provoac dureri i usturimi pani Li lacrimi"
Acestea fiind spuse, se cuvine s arâtâm mai precis care sunt rosturile

nevoinei trupeti i ale celorlalte osteneli asemenea ei.

Cel dintâi rost al ne voinei trupeti este plinii un capt înrobirii nefireti s
a sufletului de ctre trup; elibereze sufletul de sub stpânirea trupului, s
s
restabileasc domnia sufletului asupra trupului, supun trupul i sufletul s
duhului. Astfel, Sfântul Tala sie Libianul scrie: „Este propriu celui raional s
4
se supun struneasc i robeasc Impui"/
raiunii i s-i
Ani vzut, într-adevr, c
pcatul i patimile supun în chip nefiresc sufle-

tul poftelor trupului H înstrineaz

de firea sa adevrat. într-un anume fei>
spune Avva Dorotei, el s-a fcut una cu trupul i sa fcut omul întreg
,n

trup' / Or, dup cum arat Sfanul Isaac irul, „cnd sufletul, prsind cele
5 1

ce sunt ale Lui, urmeaz trupului.,,, firea nu se afl întru ale sale, ci în cele

potrivnice",-" Pentru ca s-sl regseasc starea fireasc i s vieuiasc în

chip duhovnicesc, adic supunând u -se Duhului, trebuie mai întâi s- i redo-
7J
bândeasc libertatea fr de trup i stpânirea asupra lui „împria duhului
presupune rstignirea trupului'?* Iar atunci când sufletul înceteaz de a mai
fi supus trupului i grijilor legate de el, cnd nu i mai folosete toate
puterile pentru a-i împlini poftele i nu-l mai las s-i soarba toat vlaga, el
iijimp.! kS cunoasc o viaiil înmii, împlinindu-i nuMiirwi in felul cu venii
ip
demnitii i naturii sale«
Supunerea trupului nu este ca scop în sine, ca în
în acest caz urmrit
unele practici nec rest ine, ale cror precepte „au oarecare înfiare de îne-
lepciune în pruta lor cucernicie, în smerenie i în necruarea impui ui", dar
care, înfond „n-au nici un pre $ slujesc decât „saiu! trupului", dup
11
™
cum înva Apostolul (Col 2, 23). în cretinism, prin nevoina trupeasc se
in-mrete vieuirea potrivit dreptei credine, cci, aa cum spune Sfântul
Apostol: „deprinderea trupeasc la puin folosete, dar dreapta credina spre
roate este de folos" (1 Tinr 4, 8).
Am Jtl
c. suferina legat de boala trupeasca poate fi
artat în alta parte
asumat duhovnicete în Kristos, cpMnd astfel un rost eujtftor. Acelai
lucru se poate spune i despre suferinele care însoesc nevoina. Sfinii P-
rini arat c, prin harul lui Dumnezeu, ele au puterea de a cu li omul de

:
Marele curara rttfahetir. 8.
'

,u
Capete despre dragoste, înfrâna rv $i petrecerea rect dupâ mitUe, II, 5
i!i
fttvtifdtwt df suflet folos iîoaw, II, 14.
M Cuvinte despre- nevoina. 83.
-''
Cf. ihiâem, 16.
^ Ibtâem.
""
ihidem.
i0
h lucrirca Teologia haiti Ptiris, 1991 ftrad. în Ib. rom., Sibiu, 1997».

454
 d
Nmoi/ffa tn^mxâ

nenlerrde v D e a)e cinei

si D
j
Lt^ . t l *
*-WM*^
-
CUref<J
P rin d «-
e
^
* tovâSSirt h Prinilor" te COnfo^ rf,
^c
* 1..
Hr istos a
. suferi, „ tn|pu| ,
ceea ce priveS(1e
SUTSÎS
I^RJSW47,
« ^ P >
N Pt 4
^°'
POSt ° ,Uk,i Pemi:

I).
ga " dU '
«*«*
Aceas-

tt0eSta: CS
ii(imi , e
I&amia i desfrânarea, se ,e£afe nem"l<«f de
cuvme^Hr tî,, - £t trup, ca

pnem fe^taw*

^ e
din afar penr/u a îmni ,,;
(,.., au nevoj d

nevoie doar de
,Jngrij irea S? 1 **« P-mufe riririto din stjtle
.
r „,
pnmr-un dublu tratament" " m cai™te-- nu se însntoesc
u ,.„1 ,,", „^ decât
pornirile acestor 8
^mL'^'i^le t" ?^ «^^ P*" "
J^^^l" V1 "^
1 1
S"**
=* miorlite patimi,
fmrw»™.,^^: pe ° priceperea mirau S h e
.
«^^ t
.-•;
nVa
_ ?„.,;„„< es
sau a
~
S vreo lupta
,

posturi, veghe.

^
apare
putea
mu
fi învinse decât pn n
ca o nelipsit
conc^T
.Z?,-
însoitoare a ccumptam,''
amAndurT"-^
™
* "!
Nevo,l1 a '
l
UtV **"'
trupeasc
storomrcete în suflet.* pe care, de altfel, o i
Dei nevoina trupeasca se nrurii^î f_j ui
« J Î5" " f*"'™ *»»***< de „pati-
«1
"iile trupeti", t«u,i
fWul". i
«« de a da vreun

W»V -Pentru Mre motiv oitajBiiie

es te ! „?„'
pentru câ HClî
sfat î„ ilce T^ *£
•
"
''"T
Ci,idi»>

PMScS Cu
*K*** ,P*MtoF«-
sf "H" Prini, mai

««*»
Î W -

£3to3S£t trupeti .
suni virtui ale stiletului ?".*
sira " rea

< f Sf. Talasie Libianul, ra/v^ rf».-,,™ <

um.3...), 6 ^ rrU tcl

* SB Iln 'S'ew cu evlavie Al
Al LloilEa dintre cek d| n

,;
<- sr ^c Smd, 0.^,1^ dwpw nevoirtâ l7

(bidum.

l;l .1

4.S5
 înjtifitttimi ifmsduirii

Rspunsul kt aceasta întrebare este dat de înelegerea legturii care unete

trupul i sufletul în condiiile de existena pmânteasc a „compusului ome-
nesc". Sufletul - scrie Sfântul isaac irul - se împrtete în chip firesc... tl

de cele ce intri steaz trupul, pentru unirea micrii lui cu micarea trupului,
44
printr-o înelepciune neîneleasa"*
1

; si „sufletul... urmeaz viaa trupului"

Pe de alt parte, mai general vorbind, putem spune datele materiale ale c
existenei omului se rsfrâng într-tui anumit fel asupra strii lui luntrice.
Astfel, avvy Dorotei arat c
„în alt simire se afl sufletul celui sntos i
în alta al celui bolnav în alta al celui flamand i în alta al cdui stul, La fel,
l

alta e simirea sufletului celui ce sade pe cal, i alta a celui ce sade pe tron. si
alta a celui cesade jos. De asemenea, alta e simirea celui ce poarta haine
41
frumoase, i alta a celui ce poart haine murdare', Astfel, sufletul este atins
de tot ceea ce face sau sufer trupul,'" iar acest principiu este valabil i foi
Li'MIîill snr;. ., Tulburarea de bunvoie tio B minii, fie a 1 1 ufiiJui. n sporete
pe cealalt, cea a minii pe cea trupeasc, i cea a trupului pe cea a minii",
47
spune Sfântul Cvlarcu Ascetul.
Atunci când am analizat procesul cderii omului, am vzut omul s-ii c
îndeprtat de realitile duhovniceti i s-a îndreptat spre cele sensibile, pri-
mind prin mijlocirea simurdur momeala plcerii, ajungând rob al ei si având
de atunci o iubire nesocotit de trup, alrduindu-sefa împlineasc toate s
poftele acestuia (cr\ Rom. 13, |4) adic, altfel spus, czând în iubirea de
h

sine, maica tuturor patimilor. Prin nevoina trupeasc acest proces este
refcut în sens invers. Legtura fireasc dintre suflet si trup care a îngduit
pcatului s
zmisleasc i sâ întreasc patimile, este folosit acum în mod
contrar, pentru nimicirea patimilor i restatornicirea virtuilor.^
Tratând trupul cu asprime (cf, Cor. 9, 27), nevoina se împotrivete în
l

mod direct iubirii de sine st, în acelai timp, lovete i în patimile care se
tisc din ea, înlesnind totodat ivirea virtuilor corespunztoare. „înaintea tu-
turor patimilor st3 iubirea de sine. Iar înaintea tuturor virtuilor, dispreuirea
odihnei", scrie Sfântul Isaac irul.*' i fc
pentru a sublinia rostul tmduitor al

ostenelilor la care se supune omul de bunvoie, ca i al necazurilor care-i vin

din afar si pe care le primete cu bucurie, el adaugi „Precum curesc
leacurileneeurîa sucurilor rele din trup, aa i asprimea necazurilor
,a
cureste cck rele din inim",
Faptul c ostenelile ne voinei trupeti contribuie esenial la tmduirea de
patimi, i în primul rând de iubirea de sine, maica lor, se datoreaz faptului

Cuvinte tU\iprr nr^nirifti, 13

u ibiâem.
3
învturi de. suflet fofo.siuxttY, 14. Cf. Sf, |sa<ic Si rol, Cuvinte despre nevoina, \t.
* ft

Awa DorotEi. loc. CÎL Ct Sf. Isauc SiruL loc. cit,

*H
7
iimsptv t&î c* ct-ed cse îndrvpwaz din Jnptt, 46,
Cf. Sf. IssiLic irul, Cuvinte despre nevoina, 27.

ihidam

456
c ele se împotrivesc plcerii cea care % hrnete i sporete patimile. Astfel,
Sfântul Tal asie Libianul scrie: „Iubirea de osteneala îndelungat (^iTLorcoiAtt)
izgonete iubirea de p] acere (ttiXry&ov^a)' .^ i, în alt parte: „Plcerea se
stinge prin reaua ptimire C ne voin) i prin întristare, fie prin cele de
bunvoie, fie prin cele aduse de Providena"/ 2 „Necazurile i primejdiile
uni oar dulcea împtimi re u patimi lor,, iar tihna le hrnete i le Tace creas- s
c", aorte la rândul su Sfântul liane Sinii," Iar Sfântul Nichita Siithaml
înva aa: „Cel care a slujit pân la saturare plcerilor trupului i faptelor
lui, are trebuind i de saturarea cu ostenelile nevoinei, in sudorile grelei p-
timiri, în telul acesta vei alunga saturarea prin saturare, plcerea prin durere,
4
Lihnii prin ostenelile trupului"."' omul devine
Astfel, prin ne voina, treptat
nesimitor fa de poftele trupeti,' Sfanul Maxim iMarturisitorul - care, aa
'
1 5

cum am vzut, socotete c

in procesul cderii omului cutarea plcerii i,
legal de aceasta, ferirea de durere au avut un rol fundamental - vede iu
o&teneiile cele de bunvoie ale nevoinei i în necazurile pe care omul le
primete farâ s
cârteasc^ un preios mijloc de întoarcere a omului la starea
cea dintâi r Astfel, el scrie: „Cel ce se dorete dup viaa adevrat,
cunoscând c
toat oseneala, fie cu voia fie Frfi de voie. se face moarte a n

plcerii, care e maica morii, va primi cu veselie loate asprimile încercrilor

fr de voie..,, fcând din necazurile sale cai uoare i line care duc la mri-
[ilire". ^ în timp ce din cutarea plcerii i ferirea de durere vin toate

patimile, primirea necazurilor i osteala de bunvoie duc la tierea lor i la

dobândirea v imii lor: „Dacâ atunci când odihnim trupul, puterea pcatului
r

obinuiete s3 sporeasc, e limpede ca puterea virtuii va crete în chip firesc

i pe drept cuvânt dac trupul este supus ostenelilor":* 9 „lupta virtuii este
nev oi aii In osteneli, iar preul biruinei ei în cei care o duc cu rbdare este
rtepâtimirea sufletul ui"/'"
Ncvoînra împuineaz i micoreaz îndeosebi patimile Iscate în partea
ptima a sufletului (caie, s amintim, este alctuit din puterea iui mii i
cea poftitoare) care este legat nemijlocit de trup. Astfel, Bvagrje arata c

Qespre dragoste înfrâna re i petrecerea cea dup mirUr. UI, iO r

u
tindem, 1.33.
" Cm'hiit' despre rtevoinfât 27.
1,11
Cete 300 de capete..., 1, 86.
" i T. Istoria m&nahihrdin iixif'f. lo*ta de Lycopolis, 29.
-
Rthpuumrt cfw Teileiu^
Cf. 47, PG 90, 428 A-B.
Cf. Zeve txtpeie+ S,
'

w
Rspunsuri cat re Takme, 47.
u
Zece capefe t 4.
ihUUmi. 2. Nichita Stithatul. Cete :i00 de capete... t 25 („prin ni al te
Cf. Sf. . t

ne Voinic i taurinii afli loc de nepal inii re sufletului lâu ostenit"); 29 (Cel eaie.., a
luat... jugul nevoinei nu se speria de oprime ti ostenelilor pentru virtute,,,, ci anincii

cu lacrimi in arina sa vie seminele sale, pan 3 îi vti rasiii seni iini.it ursi verde ;i

ne pi mirii").
457
 înfptuirea tmduirii

1 4,1
munca, veghea $j postul „vindec parte*) ptima, a sufle tu tui* . La fel spu^
ne si Sfântul Maxim Mrturisitorul, socotindu-le adevrate leacuri **. Sfântul
Isihie SinaituL la rândul sâu scrie: „nevoina trupeasca, adic postul, în frâna-
rea, culcarea pe jos starea în picioare, privegherea
, i celelalte care se obinu-
iesc în legtur cu trupul fac sa se liniteasc partea pasional a trupului de
pcatul cu fapta (...); ele sunt o struni re a omului nostru din afara i un
paznic împotTiva pati mi lor cil fapta"/"
Patimile care-i vin omului din partea poftitoare sunt cele spre care se în-
dreapt îndeosebi nevoina trupeasca pentru a Ie înfrâna si a le împuina:
„Sunt unele lucruri care opresc patimile din micarea lor i nu le las spo- s
64
reasc (...). De pild, postul, osteneala (kotcoî;) i privegherea nu las pofta
s creasc scrie Sfântul Maxim Mrturisitorul. Iar Evagrie spune; „Pofta
1
',
h!i

încins se stinge prin foame trud (ic6naO i însingurai*".** Acest efect al

1

nevoi.iei, asupra pârtii poftitoare este legat de puterea pe care ea o are de a

micora omului spre plcerea senzuala. „Partea poftitoare a

înclinarea
sufletului, întrâtat mai des aaza" în suflet deprinderea anevoie de clintit a
h

iubirii de plcere {...)". Pe ea „o tmduiete ne voina statornic cu postul,

7
privegherea si cu rugciunea^ arat Sfântul Maxim/'
Efectele nevoinlei, care se manifest mai întâi în latura ptimaa a sufletu-
lui, se rsfrâng i în latura lui raional, susinând lupta împotriva mândriei i

a slavei dearte, care sunt patimi proprii acestei pri a sufletului, i înlesnind
dobândirea virtuii care li se împotrivete, smerenia. „Ostenelile trupeti suni
t^alea care duce la smerenie ', înva un Btrâna Legtura dintre ceea ce
1

sufer trupul prin nevoi n

l simirea sufletului Legat de aceasta este aici cu
lotul limpede. „De ce se spune ostenelile tru peti duc sufletul la c
smerenie ?
1-
întreab Avva Dorotei.
,
rspunde: +Sufletul ticloit pti-
(|,jl

i ,

mete i. simte i el împreun cu cele ce se fac de ctre trup {...), Osteneala

smerete trupul, iar trupul smerindu-se, se smerete împreun cu ei i sufletul
(,,,) Bine a zis deci Btrânul c
ostenelile trupeti duc la smerenie
70 1
".

în vreme ce un trup bine hrnit i odihnit u omului o stare amgitoare de d

deplintate i libertate, care-lduce la mândrie, nevoina, strâmtorând trupul, îl
face pe om s simt cu adevrat neputina i nestatornicia fini sale actuale. El

*'
Tratatul practic, 49.
J
Cclpvfe despre dragoste, II, 47.
'avânt (fep« tr&tâe $i virtute, TI. 10.
'-' (
:

Cuvântul Kfeno dESEmncaz mi inc u pren, dar i. în general vorbind, asprime»

:
"'

h- Iu lui *.te via, lipsa de tihna i odihn etc. A se vedeu, introducerea Iei Tratatul

practic al lui Evagrie a lui A. i C. Gitillaumoiit, în $€, 171, p 537, fl 1,1 r r

Capv.te dexpr? dmgoxte^ II, 47.

r
* 7 >vj f al ut practic, 1 5.
m
Capete despte drugost, II. 70.
* Apeftegme, N 323,
n '

învaturi tfc tuftet fithfttoart, U, 13, Î4.

tbiiirm, 14.

458
 Nfivttinfa trupeasc

•inge

âSX^S
cai se

cugetul*
s îneleag c viaa sa trupeasc i pmânteasca este repede
înmulesc
(pteiu de
e
ostenelile, n
alabft s
pe
sine)",* spune Sfântul
:
atât se
pieritoare C -**>
împuineaz îndemnurile
Uac Sin,!
"
J ^S '"W***"
trectoare

linguitoare *•
ale
si

ne™ TrS'
gerea inimii,
mP
care este .simirea
''
î "u*"? ™dureroas 1

a siiirir de pcat in care zace

P n "' neVdnt!t
«"N^ **» h strpun-
«nmL a „epul me, sale sufleteti si «
deprtrii de Dumnezeu
°a " uc î oreM!a mulimea gândurilor
., f^T" ptimae cane vin în

i 1' r T- Stram,0n k :
l,u
?* *™ l<* gânduri ce se împr ? lie spre cele

pa/tndu-I puma de ..pcatul cu fapta", cum spune Sfântul

Isihie Silitul ci I
-.ratare „ pe omul luntric si-1 întrete
în lupta împotriva gândurilor

Nevoiaa tiiipeasc înlesnete rugciunea

curat, plealndu-1 pe om spre starea
e AsLH s amul GriEOrie
ZTl
'

paJama ** 25- mvKSTSÎ

S
,

Sla
W*
sate. ^ m fC " P8timi ankialice fac mai
22
Ba nu numai atâta, ci aceasta aduce
prtn care a, terg Iminciunile
'l
*
'

îi mai
i începutul sfinitei strpungeri a
WPW-
fj ^? ^
m ÎSS
t2rt%T î?
r
n
°b '* D
Une L DulnneKU
„«curate de mai înainte i

CZeU nu ° VaUr* isl < ps

Jupa R-oogti Gngone, «de nimic
r
» 50, 18), dup David,
r"
™ P™* *= ^ milostiv i înduE
nu are Dumnezeu mai mult erija ca
Vm P^mtte». " De aceea a ,i învat Domnul în
Evan E
de
«mult poat hen™ ^^
mgacnineaînaoitdepost»flvle.9,29;Ml 17 2ir"'
JK? ""^ ""^
*«»*«
e
"17 1 postul?"? " S^
aJ uM fa «raia minii, dar
lucrrile duhovniceti
o i face
'

caw-j sunt pro-

pti i. îndeosebi , privegherea sunt de mare folos.
I nu curirea i subierea minii, nevoma
trupeasc o ajut sfl se ridice I ,

contemplare." Durerile ostenelilor

sunt vremelnice l trectoare, SJfa
.
Cuvinte despre ne^oinf, 27.

n
Cf, Sf, Gri£>oiîePt||amii, 7™^. 11 2 6

;;
|'
aSSStSR* »T *"**' W
Curtinftf 24\ II.
Sf
" "^ Polm,il "**** "• 2 -
*

^Jnttiie, II, 2, 6.
Cf. Niclllltl SttthutljJ.
.Sf.
CeI* J(K) df tvmmSM \ ni tr*~v

i^lL^'c^^KStl»^ sili[î taprcuna - ««

459
 lujiistttirea inKsduirii

- desftarea de bunti Le
cereti - e nemsurat de mane i copleete orice
suferin: „.„ptimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mrirea care ni se
va descoperi" (Rom. 8, 18),

Pentru ca ne voina trupeasc s dea toaîe aceste roade, se cuvine ca ea sa

fie împlinit! cu msur. Ea simnuoreaz adevr într-un anume
îutr- feJ trupul,
dar nu trebuie nici s-1 vatme, nici ii*] slbnogeasc.^
Ani artat în repetate rânduri eâ cretinismul nu îndeamn' la dispreuirea
i napului, ci. dimpotriv cheam La respectarea lui ca parte componenii a
Uimirii omeneti create de Dumnezeu, bmifi ptiu Bre în întregime, i pentru
c este sortit învierii i, în unire cu sufletul, mdurmiCEeirii. Trupul în sine nu
este o stavil pentru viata duhovniceasc, nici mormânt sau temnia a sufle-
tului, decât în msura în care acesta din
1
urm &e lasâ înrobit de poftele tru-
peti. Iar lupta omului se îndreapt împotriva acestora, iar nu împotriva tru-
pului. Cci, dup cum scrie Sfântul Apostol Ptwel, ,jupta noastr nu este îm-
potriva trupului i a sângelui" (Efes. 6, 12); i aa cum înva el: „ca sa tje
fiecare dintre voi sa" -si stpâneasc vasul su în sfinenie i cinste. Nu în
Patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu* (I Tes. 4,
4-5 ), (Avva Pimen spune: „Noi nu ne-am învat sa fim ornorâlori de trupuri,
ci de patimi", *") i
zicând înc: „dac ucideu cu Duhul faptele trupului, vei
fi vii" (Rom. 8, 13), Sfântul Apostol arat pe de o parte c nevoina nu are în
vedere trupul în sine, ci patimile, iar, pe de alta parte, ca elul ei suprem este
viaa în Dumnezeu. A te rzboi cu trupul înseamn a nu înelege care este
adevratul vrjma i a nu cunoate adevratul scop al ne voinei. De aceea
 'f'âtiirfcltdfea patimilor l dobândi ivtt virtuilor

radin belug; i + dimpotriv, a nu mânca sau bea pân la saturare îi îngduie

omului s
se foloseasc" de roadele postirii, chiar dac nu este vorba de un
post în sensul strict al cuvântului.- Astfel, SfânUil loan Casian recomand ca
1

nimeni a.fl nu se încarce de mâncare pân la saturare, chiar de iar sta în

,,

putin, îmr- adevr, nu numai calitatea, dar chiar cantitatea mâncrii tocete
ascuimea minii i îngreunând si duhul o dat cu Ini put, aâa focul primej-
f

2Î
dios al patimilor cci „mintea înbuit de greutatea mâncrurilor nu mai
1
'

poate pstra cârma dreptei socotine (...), necumptarea la toate mâncrurile

o face s
se clatine i s
se poticneasc'.
31

Dac regula de a nu cuta desftarea atunci când ne hrnim ponte fi uor

îneleas, cea care îndeamn la a ne margini la cele de trebuin i la pstra-
rea dreptei msuri esie mai greu de pus în practic dat fiind faptul fiecare c
îi are nevode si msurile sale. Sfântul Vasile cel Mare arat este cu nepu- c
tin de dat o regul valabil pentru toi; Jn privina alimentelor, aa cum
nevoile oamenilor difer ale unora de ale altora, dup vârst, îndeletnicire i
obinuina trupului, la fel si msura i niodul de folosire a alimentelor sunt
diferite, dup caz. Astfel nu e cu putin s
fie cuprini într-o singur regul
toi cei care se clesc întru ne voinele cucerniciei", invocând cu privire la
aceasta cele scrise în Faptele Apostolilor: „Se ddea fiecruia dup trebuina
,T
pe care o avea (2, 45). De aici, problema de a ti cum stabileti msura s
a ceea ce este de folos, i care este hotarul nevoii si de unde începe excesul.
în aceste condiii, îi revine contiinei fiecruia s
stabileasc ce este potrivit
pentru starea sa. Astfel, Sffin tul loan Casian arat „desvârirea înfrânm c
rii — trebuie cutat,,, mai presus de toate în msura contiinei"," Ea este

cea care trebuie s

dea dovad de discernmântul necesar în aceast privin-
/ 56
Avva Doroteî struie asupra însemntii unui asemenea discernmânt:
„Cel care voiete s
se cureasc de pcat (...), trebuie mai întâi de toate s
se fereasc de lipsa de socotin când e vorba de hran, cci, aa cum spun
Prinii, lipsa de dreapt socotin cât privete mâncarea este începtoare* a
?
tot rul din om"; De fapt este vorba de a arabili dac starea in care se afla
trupul înlesnete viaa duhovniceasca sau daca\ dimpotriv, îi pune piedici
Iar piedici sunl pe de o parte, o prea mare putere a trupului, iar pe de alta, o
h

prea mare slbiciune, i de acestea trebuie s

se fereasc omul. Se cuvine
deci s-i dm
mai mult hran trupului dac se arat neputincios în a-i îm-
plini rostul su în lucrarea sa duhovniceasc si daca, astfel, el slbete su-

31
Cf. Sf. Diadoh al Foticeei. Cwitot mcetlf tk IUO de ctiprte, 45, 48. 49.
13
Axezmutitek' mânsfimti, V, 5.
Ihtth'tH, 6-
2A
Regu&l meri, 19, Cf. Sf. losui Citai un, AeZtimtTitetE Htâfixtirrii. V, 5 ( Jn durata
poslh'ilor na poale fî uor p^ririr o aceetii regal").
a Lac, tit ,9.
**
17
Cf. Sf, Grigore M Mare, Comemariu la low XXX. IB.
învaturi da suflet JbfosiJOare, XV, 161. Cf. St". Vursanufie- Toan Scrisori s-i r diihov-
nic&i, 158 („Dumnezeu a dat omului pricepere cu sa deosebeasc" lucrurile").

46 K
 înfptui rea lârtttkittltit

ferim cu o râvna egal de ceea ce face trupul nefolositor, si într-un caz, i în

cellalt: s nu împingem trupul, prin prea multa bunstare, la nesupunere i
neascultare, i nici, împovamndu-l peste msurii, sal facem s ajung bol-
41
nav, molâu ide putere pentru slujba sa". Aceleai sfaturi da" i Vas le
lipsit i

al Ancirei,^ care scrie: „Având trupul, de tare ne unete o legtur fireasca

ca i pe un cat, s
alergm pe calea virtuii, ferindu-ne fie sa prea lsm
slobod frâul, fie s-1 inem prea din scurt. Pentru aceasta, este potrivit s
examinm cu mult grij starea în care se afl trupuri
Toat aceast cercetare i definire a dreptei masuri, atât de folositoare în
ne voina trupeasc, pune în eviden una dintre funciile pmJenei ca virtute,
i anume discernmântul duhovnicesc,'* despre care am vorbit, dej a.

;|
ihith'nu XXII. 2. Cf. t. VEistlecel Mare, Crn-âm tm&ic UI. PG 11, S76D.
,J3
Otsprt fecioria^ H-lL
" fiwltffi. S. Avva Amerue murele H
nevoitor. înde-amnil de asemenea la rnsurti, îu

ScrisortU sale 7 1 A se vedea, de asemenea, Sf. Tivi «sie Libi^ouL Itejipiv dmgm-
i 72.
W mtrânare .yi
t /^^mi <*a dup mfyM* ? CJ breaza aceeai miisur în «yq- I
3

iut $i nu dezlegi cLinonul fr trebuina"),

Cf. Sf. îatui Cusiun, ('mtvvrhirt iitthoYtiicviî* IL 16 („darul dreptei socotine") .ll.
**

Se cuvine s*S subliniem faptul cTt termenul discreia, folosit de Sfi loim Castan, are o
dubl semnificaie: de „discern] nânt" (care corespunde grecescului Si CiKplCTi) i de
„msurii" (echivalent o] grecescului j.uVcpov']. A se vedea cuvântul „Discreie",
Dictiotmairtf de. spiritvatitp., t. 3. ccL 131 1 .u.

462
 Partea a V-a

Tmduirea patimilor
i dobândirea virtuilor
 Tmduirea giistrimarghîeî. înfrânarea

Lucrarea de tmduire a omului de bolile sale sufleteti trebuie s înceap

în primul rând cu patima lcomiei, pe de o parte pentru câ aceast patim
este una dintre cele mai grosolane i mai primitive, pe de alta pacte pentru c
de biruirea ei depinde în mare msur lupta cu celelalte patimi, Astfel, Sfân-
tul Grigore cel Mare scrie: „Nu poate jei învingtor în rzboiul duhovnicesc
ce-] care n-a biruit mai întâi vrjmaul ce se ascunde sub lcomia la mâncare.
Este cu totul amgitor s voie ti s
te lupi cu puteri vrjmae îndeprtate
când eti doborât de ce ie care sunt în preajma ta (...), Unii dintre cei care nu
cunosc cum se cuvine s
se duc lupta nu se îngrijesc s-ai potoleasc
Lcomia, ci se avânt în luptele cele duhovniceti; i reuind uneori foc s
lucruri mree, care cer multa râvn, birui fi fiind de lcomie (si împlinind)
pofta Lrupului, ajung s piard tot folosul din cele pe care le-au înfptuit cu
atâta brbie". 3

I Am
vzut, atunci când am examinat patima lcomiei,
)
ea const în c
primul rând în dorintu de mâncare nu pentru a ne hrni, ci pentru plcerea pe
cure ne-o ofer, i câ aceast plcere este cutat fie prin calitatea, fie prin
mu Iu' meu mâncrurilor, ceeai ce, în ambele cazuri, constituie o pervertire a
funciei nutritive, o îndeprtare de la menirea ei fireasca i normal. Tm-
duirea lcomiei i> legat de aceasta, dobândirea virtuii cumptrii (în me-
leul cuvântului2), care se opune acestei patimi, se vor face mai întâi
strict al

prin inversarea acestei uliu ui mi a omului, altfel spus prin primirea mâncrii
numai i numai pentru nevoia trupului, adic numai pentru meninerea lui în
Via i sntos, sau pentru u-i reda sntatea, ev Tind pe ih: o parte orice ii

'

CwHritlttrîit tu hv. XXX, ÎS. Aceeai învtur o afliim Iu Sf. loan Castan, Aw-
ttmttfti nKUui.stiw.Kit. V. IV 6 („Negreit
j este ca neputin cu im pântec satul s în-
certx luptele emu iui luntric, i de altfel nici nu este vrednic s fie împins Iu lapte mai
tari cel ce ponte fi uor dobo*£f; „Biruind poftii gurii i pân recelui... vom ii judecai
:i

vrednici de întrecere chiar i în lupte mai grele": „Negreit. nu vom meri tu s ..

încercm luptele nuu grele... de vreme ce n-ara fost în atare, s îngenunchem carnea
Slbllj").
3
Cuvântul „tofrlUiare" (frytip&TELa) este folosit aproape exclusiv în acest sens strict,
de virtui? care. se opune patimii lcomiei, de muli Sfini Prini, îndeosebi de Evagrie
:, Tratatul pmetic. 89. Tâtcmre kt Pmltm. 45, 2 PQ 12, 1433») si Sf. Vursanufie
i H

i&.$criwriduhmmtoi& 56, 154, 159, ifaJ, 25J, &£, 546 etc.)-

 Tfî/ttfhittirva patimilor i d<>}>iititfireu virtiiil&F

cutare plcerii, iar pe de alta orice exces în raport cu strictul necesar. 3

ii

Astfel, Sfântul Vasile scrie; „Aa

se pzete scopul înfrânrii, folosind atât
câr avem de mai ieftine i neaprat trebuincioase
trebui nâ, cele ce sunt
pentru via,
ferindu-ne Totodat de urmrile pgubitoare ale saturrii peste
msur, iar de la cele care dispun spre plcere abin an du- ne cu desvârire ': 1 1

La întrebarea: „Cum vetejete MrWrea pofta (trupeasc) ?", Sfântul

Muxim rspunde la fel: jntrucât te face s
te opreti de Iu toate care nu îm-
,

plinesc o trebuin, ci aduc o plcere, si te îndeamn nu te împrtea din s

nimic, decât de cele trebuincioase vieii, nici urmreti cele dulci, ci cele s
de folos, i s
masori cu trebuina mâncrile i buturile".*
Tmduirea lcomiei i practicarea întronrii nu constau deci in lipsirea
de hran, cci - &ga ctim spune Sfanul Vasile în aceast privin - „toate
cate Ie-a fcut Domnul sunt bune" i nu trebuie lepdate, 6 ci în primirea lor
fEr patim/' Tot aa, nu trebuie s
dispreuim hrana, ci poftele ptimae te
gBte de ea. S faurul P iad oh al Foliceei spune limpede: „Cei ce se nev oi esc
trebuie s
urasc toate patimile neraionale în aa fel încât le ajung ura s
t'aul de ele o adevrat obinuin. Dar în frânare a de la mâncri trebuie s-o

pzeasc în aa fel ca sa nu câtige careva vreo scârb fa de vreuna dintre

ele. Aceasta ar fi un lucm vrednic de osând i cu totul drcesc"*
Lupta împotriva patimii, în esen, se duce prin renunarea la plcerea
sensibil care o isc t o hrnete, La început, renunarea aceasta se face prin
ferirea de întâlnirile care o prilejuiesc si prin necu tarea unor feluri anume,
1

plcute [a gust/ Dar mai rmâne de învins o dificultate, anume faptul e

plcerea este în chip firesc legat de funcia nutritiv. Trebuie atunci ne s
sli adu im, ditpa cum ne sftuiete Sfântul Gri ga re cel Mare, desprim s
plcerea de trebuin 10 ^i s-o lepdm pe ceti dintâi Sfanul Grigoric de
Nyssa scrie în acest sens: „Omul cumptat trebuie se foloseasc de aceas- s
s
t regul de via: nu -i alipeasc niciodat sufletul de vreun lucru în care
se afla ispita desftrii i mai ales s
se fereasc de plcerea gurii (..J. Pentru
ca trupul nostru s
ram an eu desvârire nemicat i netul burat de pornirile

Invtîlâmru tuturor PiuintiJor se rezuma, în esena Iii aceste principii.

'

se vedea, de A
pild: St loan Gurii de Aur. „Cd ce nu se- nedreptele singur.,.", 7, Sf, Vantanufie $i
tawi, Scrieri ihtfiortiicextî, 161. Evagrie, Tratam t praeth\ S9. Sf. Grlgâi'C cel Mare,
t '{.mwitttmu Ia Ia\\ XXX, S. I

'jtyvitkmttrii 18, Cf„ 17. 19. hpistote, XXII.

' Cui-tiut
ojcetid 23, A se. vedtfu. de asemenea^ Sf. Diadoh ui Foticeei, ( nvânt ascetif
m f(H) de nufH\ 44, 5\ i

*
ReguUh tnttri, 15.
"
Cf. Sf. lotai Casian, Camotijfri duhovnicesc V, 19,
* Cuvânt OJCtrtic frl fOOde capete, 43.
'"
Cf, Avva Dorotei. învaturi de suflet folositoare* XV. 161. Sf. Io un oimul, Scara,
XIV. S,
'
XXX, 18. CY. Sf. VarsEmufie. i lotin. Scrisori duhovniceti, 16
Comenlariit ta fov,
(,,A mânca chip! poftii înseamn a pofti si mnânc nu pentru trebuina trupului, ci dbi i

lcomia pELnrecfilui (...) A pof(i i tlori mâncarea csre poftn i slujitoarea lcomiei
\\

pântece lui").

466
 Tthrtttduireti RiMritwi t^ltiri

ptimae care vin di ti îmbuibare, trebuie plcerea, ci s veghem ca nu

trebuina s
msura înfrânm i
dea numi stavil plcerii. s
pentru ca i
plcerea este amestecat cu folosii] (.-.), nu irebuie lepdm cele de folos s
din pricina plcerii care le însoete, nici, bineîneles, umbrim în primul s
rând plcerea, ci .se cuvim- &%, legând ceea ce este de trebuina în orice lu-
ti

cru, s
lepdm ceea ce desfat simurile"." De aici transpare cil nu plcerea
in Kine este rea, ci cutarea ei cu tot dinadinsul
i alipirea de ea, care duc la
patim. AslM, Sfântul loan Casian spune „Plcerea hranei nu este un ru c
i o far&ielege"; „n-a fost nimeni osândit numai pentru c" s-a hrnii dac
nu
s a unit cu aceasta sau nit i-a urmat ceva
prin care a meritat fie osândit '.
13
s 1

ftifrânurea, strict vorbind, st mai curând în a se

lipsi omul de plcere, în a
n-o cuta eu orice pre i în a nu se alipi ptima de
ca i, mai temeinic, a nu
un chip seama la ea, în acest sens sftuiete Avva Pimen;
lua în nici
„M-
nânc ca i când n-ai mânca i bea ca i când n-ai bea 13 h1
.

Pentru c lcomia nu se îndreapt numai spre calitatea mâncrurilor, ci i

Mur mulriiTit-a lor s
Sfinii Prini îndeamn de orice cXces si dau
la ferirea 14

ca regula practic s nu se mnânce si s nu se bea pana la saturare," adic

s se opreasc omul înainte ca s se fi stins pofta.
1
'
Astfel, Sfântul loan Ca-
stan scrie: ,
jn general, aceasta este msura cumptrii, ca fiecare (...) s m-
runte c-âl îi cere meninerea corpului, iar nu (pana la a-i împlini; dorina de
iim'\ '

iar în alta parte

spune: ..Sentina Prinilor este foarte adevrat si
mult probat! c
msura ... înfrânrii const numai în (imitarea hranei (...). i
desvârirea virtuii, Ia care trebuie omul gjj ajung, rocmai acest hotar
îl im-
pune în comun tuturor: s
pun capt mâncrii trebuincioase trupului atunci
când pofta înc nu s-a stins", LX Tot. aa înva
i Sfântul loan de Gaza: ,$%*
rtnii spun despre msura înfrânrii ea st hi a te opri puin înainte de c
saturare, fie de !a mâncare, fie de la butur, adic
înainte de a avea stomacul
plin"/ A
nu manca pe sturate este de folos pentru a îndeprta
plcerea, a
Crei cutare ii împinge pe om sa depeasc msura.'" De
asemenea, 'în
acest fel omul este de relele urmri asupra strii
ferit sufletului i
de neajun-
surile în ceea ce privete viaa duhovniceasc pe care le aduc hrana i butu-

Oespre jeviori*, XXI, 2. Cf. 3.

:
CtHivorhiri ththovtUcetL XXI, 13
Apofteirte, ed el,, 14, 63.
14
Sf. Vasflecel Mure, Regulile mari 18, Awn Duratei, ^vâtmm di xttfwt JfolmiUw-
'
ttf,XV, 161,
a Vasilecel Mure, Regulii* mari. 18, 19. Evagrit, Tmtutttl pmrtir 16
Sf.
Sf
V.iKiiraitie i loan. Scrisori duhovniceti,
154 (.,A tzdsto» st în u se scala cineva de w
ki rnafl cl pain înainte de a se stna,
cam tui orânduit Piinii celor înccpiiiori")
I i
Sf, loan Gasiwu Ajezmijmtfc mâiidsiit-epii V, 7, Avvti Isaiu Pustnicul, f \.\reri-
con, Iv, 44.
T
Convorbiri duhmtuceti, II. 22.
111

.-\.\-rriimitH('ft' titâtithtirp-ti, V, S.
Sf. Vtiraanufie si Io un. Scrisori âuh&vnicxfii, 135,

'Cf. Sf Origorc cel Mure, Cottiwiffiriu fa /m\ XXX, IB.

467
 'f'âtiirfcltdfea patimilor l dobândi ivtt virtuilor

radin belug; i + dimpotriv, a nu mânca sau bea pân la saturare îi îngduie

omului s
se foloseasc" de roadele postirii, chiar dac nu este vorba de un
post în sensul strict al cuvântului.- Astfel, SfânUil loan Casian recomand ca
1

nimeni a.fl nu se încarce de mâncare pân la saturare, chiar de iar sta în

,,

putin, îmr- adevr, nu numai calitatea, dar chiar cantitatea mâncrii tocete
ascuimea minii i îngreunând si duhul o dat cu Ini put, aâa focul primej-
f

2Î
dios al patimilor cci „mintea înbuit de greutatea mâncrurilor nu mai
1
'

poate pstra cârma dreptei socotine (...), necumptarea la toate mâncrurile

o face s
se clatine i s
se poticneasc'.
31

Dac regula de a nu cuta desftarea atunci când ne hrnim ponte fi uor

îneleas, cea care îndeamn la a ne margini la cele de trebuin i la pstra-
rea dreptei msuri esie mai greu de pus în practic dat fiind faptul fiecare c
îi are nevode si msurile sale. Sfântul Vasile cel Mare arat este cu nepu- c
tin de dat o regul valabil pentru toi; Jn privina alimentelor, aa cum
nevoile oamenilor difer ale unora de ale altora, dup vârst, îndeletnicire i
obinuina trupului, la fel si msura i niodul de folosire a alimentelor sunt
diferite, dup caz. Astfel nu e cu putin s
fie cuprini într-o singur regul
toi cei care se clesc întru ne voinele cucerniciei", invocând cu privire la
aceasta cele scrise în Faptele Apostolilor: „Se ddea fiecruia dup trebuina
,T
pe care o avea (2, 45). De aici, problema de a ti cum stabileti msura s
a ceea ce este de folos, i care este hotarul nevoii si de unde începe excesul.
în aceste condiii, îi revine contiinei fiecruia s
stabileasc ce este potrivit
pentru starea sa. Astfel, Sffin tul loan Casian arat „desvârirea înfrânm c
rii — trebuie cutat,,, mai presus de toate în msura contiinei"," Ea este

cea care trebuie s

dea dovad de discernmântul necesar în aceast privin-
/ 56
Avva Doroteî struie asupra însemntii unui asemenea discernmânt:
„Cel care voiete s
se cureasc de pcat (...), trebuie mai întâi de toate s
se fereasc de lipsa de socotin când e vorba de hran, cci, aa cum spun
Prinii, lipsa de dreapt socotin cât privete mâncarea este începtoare* a
?
tot rul din om"; De fapt este vorba de a arabili dac starea in care se afla
trupul înlesnete viaa duhovniceasca sau daca\ dimpotriv, îi pune piedici
Iar piedici sunl pe de o parte, o prea mare putere a trupului, iar pe de alta, o
h

prea mare slbiciune, i de acestea trebuie s

se fereasc omul. Se cuvine
deci s-i dm
mai mult hran trupului dac se arat neputincios în a-i îm-
plini rostul su în lucrarea sa duhovniceasc si daca, astfel, el slbete su-

31
Cf. Sf. Diadoh al Foticeei. Cwitot mcetlf tk IUO de ctiprte, 45, 48. 49.
13
Axezmutitek' mânsfimti, V, 5.
Ihtth'tH, 6-
2A
Regu&l meri, 19, Cf. Sf. losui Citai un, AeZtimtTitetE Htâfixtirrii. V, 5 ( Jn durata
poslh'ilor na poale fî uor p^ririr o aceetii regal").
a Lac, tit ,9.
**
17
Cf. Sf, Grigore M Mare, Comemariu la low XXX. IB.
învaturi da suflet JbfosiJOare, XV, 161. Cf. St". Vursanufie- Toan Scrisori s-i r diihov-
nic&i, 158 („Dumnezeu a dat omului pricepere cu sa deosebeasc" lucrurile").

46 K
 Tmtldulreti g&Jttrintarghi&i

Hetul & loc s-l >J

întristeaz l-j mut toatei grija spre cele trupe
sprijine
in s-i sporeasc rflvna spre cele înalte; i, dimpotriv,
Joc
se împuinez s i

mâncarea dac prin întrirea lui peste msura ajunge

sg îngreuneze sufletul
$
înlesnete apariia i înteirea gândurilor i ii pornirilor
ptimaei Sfâmu
Ipafte înva „Rfmduim ca trupul
a$a: s fie stpânii, pentm ca s nu fie în
greunai de mâncruri i nu cufunde s sufletul în pcate, dar, pe de alt parte
mei si nu se usuce s se sfftjease, împiedicând sunetul s se afieroseasc;
si

lucrurilor duhovniceti. Ci sufletul trebuie

în aa s struneasc trupul în
cât atunci
s-i punil hurr. y
când slbete, m
odihneasc pum, iar când îi recapt puterile
în acelai sens, Avva Dorotej spune: „Mnânc potrivi
fel

aevoti cel care, dup ce i-a hotrnicit tainul

zilnic, îl mai micoreaz pufii
duc prin îngreunarea pe care î-o produce îi âl seama trebuie s taie cev; c
dtf el. Dac, dimpotriv, vede c mi-i ajunge pentru susinerea trupului
trebuie puin mrit, mai adaug ceva la el. Astfel, el msoar în
chip drepi
nevoile sale, iar apoi urmeaz ceje rânduite, nu din pricina poftei, ci pentru
b
11 10
menine puterile trupului .

2) Am
vzut, examinând patima lcomiei, ea duce la îmbolnvirii c
omului nu numai pentru c
este o pervertire, o folosire nefireasca a funciei
nutritive, ci mai ales pentru c-J

fond o atitudine idolatr, omul

este in
îndeprteaz de Dumnezeu, Am vzut c ea
fcând din pântece centrul fiinei sale,
jwdin desftarea lui o grij neîncetat i adesea chiar elul vieii lui. dându-i
locul care. în chip firesc, este al lui Dumnezeu.
Tamduiiea lcomiei se face i în acest,caz numai ptwtr-o convertire, printr-o
rchimbdre de atitudine, care s-l fac pe om sa pun pe primul loc dorirea lui
Dumnezeu i numai spie El s se îndrepte; s îneleag ca Dumnezeu este
desvârit, adevratul el al existenei sale, ca n Lui este
singurul
„toata slava, cin-
c
&a t închinciunea i buntile duhovniceti druite de El sunt cu adevurai
11

cele care Re cuvin naturii omului, singurele

desvârit bune. Astfel, Sfântul Joan
Casian spune c
prin „dorina desvâririi" trebuie, omul
1
se strduiasc „s s
Sting pofta p^ntecelui' i ,.îndreptatului vzul minii spre c&k- neschimba- j

i<uio i venice" se poate elibera din

robia crnii ai poate bina patima. 32
cizeaz ca; Jn nici un alt chip nu vom putea dispremi
pre- i
;
plcerile mâncrilor p-
mântesc decât dac mintea, pironit în contemplarea divin, îi
va gsi desfateare a

Cf. St. Diaddi n] usceSh w

Fou'ceeî. Cuv&tti HM
de capete. 45 („Precum trupul în-

"™
greaca! de

Mi
mulime» mâac&Qcf face mintta moliue i greoaie, tot a*« când c slbit
infiunaic, face partea contemplativa" a sufletului
trebuie sli se potriveasc cu starea trupului. Când
de
posomorOul. Deci mânca-
e â&ntos, t^buie s fie chinui)
cât trebuie, tar cfinii e slbit,
iinit
s fie îngrijit, dur eu mfourn. St. Grigcra ce]
?:
Ma»
Emumariif ta iov. 18. XXX.
'

|
'ullitiicos, Via fa Sfântului fpotife XXIV. 70-71.
/m^diun dewflefelrtiiear*, XV, 162, Cf. Sf. Varsanufie
i\uf\u
i foam, ScrispH duim
isc, 157. IS8.
!' Anyimimek! înttwuuirvii, V, J4.
J
"
ihiihiîi, JG.

469
 ,

Tmnchtirea patimi'iot yi rfvhâitdirm Virtui for-

ma] degrab în dragostea peniru virtui frumuseea hranei cereti ? ? Iar

i î"
1

Avvj Varsanuîlc arat c

cel cârc „caut cele de sus cuget la ceJe de sus i
struie în gândirea la cele de sus", acela M mi-i aduce aminte de hrana'' (Pa. 10 L
5 1 altfel spftis nu se mai arat iubitor de mâncruri/' 1

De asemenea, patima poate fi biruit daca, primind hrana, omul îi mulu-

mete lui Dumnezeu pentru ea, artând astfel c
toata Luarea sa aminte t
iubirea lui se îndreapt numai spre El. Am vzut într-adevr în patima l- c
comiei omul se desfat cu bucatele în afara lui Dumnezeu, pe ele iubjndu-le
i falosindu-se de ele numai i numai penii u plcerea sa. Or hrana este -di- r

rect sau indirect- o creaie a lui Dumnezeu i un dur al Lui facul oamenilor,
de aceea ea nu are pre în sine, ci pentru ca vine, de la El, i are menirea de a
fi consumat in chip euharistie. Astfel Sfântul
Apostol Pavcl spune cS Dum-
nezeu a fcut bucatele „spre gustare cu mulumiri?, pentru cei credincioi i
pentru cei ce au cunoscut adevrul" (1 Tim.4, 3). Omul se vindec de pati-
m âi-¥i redobândete starea virtuoas atunci când înceteaz de a mai privi
hrana ca &cop în sine i nu se mai slujete de ea pentru propria lui desftare
ci, dimpotriv, o privete ca primit de la Dumnezeu i-i mulumete
Lai
pentru ca. Aaînva Sfântul Apostol Pa vel „ori de mâneai, ori de bei, ori
altceva de facei, toate spre slava lui Dumnezeu sâ le facei" fi Cor. 10,
31);" Daca a§a primete hrana, atunci omul o sfinete (cf. Tim. 4, 5) i, 1

prin ea, sfinete întregul cosmos creat de Dumnezeu, diri care eu este o parte
*i pe care-! reprezint. în acelai timp. omul se sfinete mai ales
|>c sine,
doborând stavila pe care lcomia o pune între el i Dumnezeu, iar cu fiecare
rugciune de mulumire pe care i-o aduce se unete i mai mult cu EL

Patima lcomiei nu izvorte din nevoiu trupului, ci din poftele' care vin
din inim, adic ale omului luntric Ea const deci într-o anume atitudine
faade hran i într-un anume fel de a privi actul mâncrii. Ea rezida în esen-
în cutarea pleerri legate de calitatea sau si de mulimea i felurimea bu-
catelor, care-1 face pe om mnânce peste s msur
de mult, adic dincolo de
nevoile fireti, De aceea lupta împotriva acestei patimi i vindecarea de ea se
fac. aa cum am vzui, prin dreapta socotina, dar i prin paza gândurilor/'
însoit de trezvie,"

1
fhitit'm. 14. CF. Sf Dhidoh ui Foriceei, Onânt axtttit' m HXi tir rapete, 44 (,.N-am
putea dispreul cil bucurie lucrurile du tei de nici d:ic n-iun gust» ca toat simircu >i
încredinarea d ui ceEka lui Dumnezeu "),
Sv fisuri iluho fUt 'tf-sti 54
i
, 1

Cf. SI V uile ce] filare, NcguiUt* rwm, IS, Sf. Diudnh al Foriceei, ( 'uvftat Mcvtic fu
s

iQGd*axp*tt> 44 (,.A mâncai ahadin toate cele puse înainte, mulumind tui Dum*
nezen, nu este cevii cure se împotrivete canonului cunotinei"'). Avvn Dororci. învâ-
fururi de sitfîcl folailoare, XV. 162.
14
Cu privire b aceasta din urmii, a se vedea, de pild, Sf. Vansanufie i loan. Scrisori
duiwviiiMU, 161, 163,
7
Cf. Sf. loan Cu&iun, Convorbiri âuk&m$C4&li V, 4. Sf. Vuisanufie i foan, Scrisori
duhovniceti, 163 {„Când vezi gândul tu înclulcindu-sc de o manetue... ia Euninre la
rine înyui...").

470
 / firtttUuipea gti.st rinul rghitt

Dar, pc de nu poate fi tgduit faptul eh lcomia este o patim

alt parte,
tiupeasea, adic are o legtur nemijlocit cu trupul, i nu numai pentru nu se c
ponte miinifb&ta decât prin el, ci i pentnt c acesta ane partea lui în a o trezi. Or,
acest soi de patimi, aa cum
spune Sfântul loan, „nu se însntoesc decal
prirtr-un dublu tratament".*" Altfel spus, alturi de lucrarea de tmduire îndrep-
tat spre suflet, trebuie s
i se dea leacuri i trupului Sfântul loan C&sian scrie în
ceasta privin: „Lcomia, i desfrânarea..., care uneori se ivesc rni vreo aâarc
sufleteasc, numai prin imboldul i lucrarea crnii, au nevoie totui de o pricin
din afar pentru a se. împlini, i aa ajung se svai'easc prin aciunea crnii.
VJ
s
(...) De aceea în mod deosebit acestea dou, care se îndeplinesc ou tiu pul, în
iifrrde acea grij duhovniceasc a sufletului, au nevoie i de stpânire trupeas-
ca
1
,""
adic de nevoLn trupeasc, despre care am vorbit mai înainte. Astfel,
4- 4
postrile,*
1

vegherile. lucrul mâinilor "*.,

potrivit «iii i împrejurrilor,'" sunt de
nune folos pentru tmâduirt» de lcomie.
6
Citirea Sfintelor Scripturi,^ gândul kt moarte* sunt i ee leacuri ajuttoare.
i, ca în orice lupt împotriva patimilor^ este de trebuin strpungerea inimii,
prin care-si plânge omul înaintea lui Dumnezeu pcatele i se roag fie izbvit s
de patima cane-l tiranizeaz i-i arat voina de a se lepda de ea.
7
mai presus i
S
de coate este nevoie de rugciune, prin care se cere ajutorul Lui/ Astfel, Sfanul
loan ScraruL personificând lcomia, o pune spun: „Cel ce a dobândit, pe s
Mângâietorul se roag Acestuia împotriva mea Acesta, înduplecat, nu las i m
$$ lucrez în chip rodnic în bfV* ceea ce este întru totul în acord cu spusa
1

Apostolului Pavel, oft Mrnarea este pt roada Duhului '

(Gal. 5, 22).

Am vzut, atunci când iuti analizat patima lacomi ei t

c ea este izvor de
multe rele. atl pentru mi flerul, cât i pentru trupul omului, i c Sfinii P-
ne rzboiesc, ua
,fJ
rini o socotesc „întftistttcare a relelor care- i
patimilor"
pierztoare a roadelor virtuii/
1

Este de la sine îneles deci ca prin virtutea

'"
* 'orpwrblH dttftovnlcefl}* V, 4.
"'
Autorul vorbete în acelai timp $i despre desfiinare i despre lcomie.
i 'nm'ftrbi/i duh&mk^ii. V, 4.
A"

4:
bldt.m. At^iiintei mânstirEîi, V, 14.
w IdcEui, Uu\ ti/. Sf. loan Sciirarul, $cam XIV, 21. h

'

Sf Itoin Castani, Carfvarhîri duhovniceti, V. 4. Sf. loan Se fin irul- Scam, 22.
a
Cf, Sf. loan ScniraL fav. cit.
•? Cf. St', loan Cdim, Aftrhdntele mâiistiivu, V. 14; Comvrtiiii duHemice^i, V, 4.
**
Scamrul, Seam, XIV, 27 („wiind Li masa ca bucate-, adiHi aminte de moar-
Cf. Sf. loan
te..- i ua vei împiedica patimu"). .11; VI. 13 („Pomenirea urâii deprteaz mâncarea).

Cf. Sf. loan Casian, A^ifnmr^ik rnânâsttrcti. V, 14 („Trebuie au biruim pofta

"

pâruccelui... prin. cina deas a inimii, în Cfltr. plftngcni la amintirea amuirilor i ti 111-
&in«dlar noastre.,,"!- Sf. Vursanufie i îoan, Scrisrm dyH&mfae?ti t 462, 604.
Cf. Sf. Vttrsanufie i loan. Scrisori duhovniceti, 162 („Duc strimte pofta, cheamii
4
*

Dumnezeu
nai ne le lui în ajutor i te va odihni de ispiEET), 323,
**$cam.Xl\ 1 31.
"
ihiilftTL
u Sf. Maxim Mrturisi forul. âspunsuii ctre Taicult, 65, PG 90, 7&SA („Patima l-
comiei stomac al ui a lipsit multe virtui de fii, pierzând J-i prin g&ndiU lunecos al pl-
ceiii. ca printr-o iabic").

471
 Tmduirea patimilor l dohndiren virtuilor

mlranarij sunt îndeprtate toate aceste rele" -

1

i patimi" i 1 se da sufletului
14
sntatea, artând u -se pricinuitoare a multe bunti^ i virtui. ^'
Am
remarcat în primul rând c
lcomia pune piedici vieii duhovniceti,
aducând lâncezeala sufletului, îngroand i îngreunând mintea, împledi-
când-o s
duc aa cum se cuvine lupta, împuinându-i puterea de judecaii i
dreapta socotina, facand-o lene la rugciune. Prin înfrnure omul îndepr-
teaz toate aceste piedici," astfel
11
ea ajunge c
„înlesneasc funciile sufle- s
tului ,™ fcând îndeosebi mintea treaz i activ, întrind puterea ei de dis-
cernmânt, i de înelegere/ 9 duce la strpungerea inimii 611 i la rugciune. 61
Am
vzut, de asemenea, c
[comta trezete i hrnete numeroase alte
patimi, printre care la loc de frunte sta desfrânarea, fnfrânarea are deci rostul
de a „îmblânzi patimile trupului'* 1 i, în final, de a le reteza/ dar contribuie
1

i la micorarea patimilor sufleteti, îndeosebi a slavei dearte, M a mândriei

i iubirii de sine/ 5 ea înlesnete restabilirea virtuilor care li se îm potrivesc
acestora:^ curia i fecioria" contrare desfrânrii smerenia,™ opus mân- n

driei. Tot aa> în vreme ce lcomia trezete mu ii mea gândurilor ptimae, îo

frânarea „pstreaz mintea neptimasâ faa de lucruri i faa de înelesurile
lor"/* aducând pacea i odihna sufletului, curai nd inima,'™ luciu care î] ajut
pr om s ajung la rugciunea curat î la adevrata cunotina,"

:
Ctillinicos, Viaa Sjtmiidui tpaite, XXIV. 62-
'

Of. St'. Maxim MtLrtiLîisiGoml, Capete despre? ttmg&ste, IV, 86. Sf, Gri^oiie de Ntiziunt
spune: lpStupSriest£-|j pântecele, si te vei afla stpânim,] toate patimile tulc {Piteme, li, l 6).
*
r

|J
Sf. Vasile cel Mwe, Rduîlle mari, 18 („înfi'ânLirta este... dttoare de sntate").
sa
Cntlinicos, Viaa Sjurtudui tptaie, XXIV. 62, 72:
ifj
Cf. St. loun Gar de A tir. Despre jh i vrie ', 71- Sf. Grigorie tte Nvssn, Tâtcuire ia
Cantor? tt Cântârihr, XII.
" Cf. Sf, Vasile tel Mitre, Regulile mari. 18. Callinieos. Viata Sfotttufut Jpatie, XXIV,
24, 70.
**
Sf, Grigorie de Nyssa, Despre fedone XXI1 + h 2.
tf
ifcf. Calliiiicoi, Viaa Sfântului tpafie, XXJV, 24, 62.
1
" C t".
Sf. loun Scararul. Scara, XIV. 17 („Când pântecele e strâmtcnit, -se smerete inima**),
61
CJ.ihitietu. XXVIII, \X
w Calliiueos, Viaa Sfântului Ipatie, XXIV. 63,
^Evagrie, Tratatul practic, 35. Sf. Vasile cel Mare, Regulile (nari, 16.
M Sf, |oan SciiiwiiL Seara, XXVI. Partea II Ni, 1. ii

dS
Sf. Minim Mrturisi toiul, Capete despre drelgrwfe, lll, S.
"] Sf. loan Gur de Aur, Despre feciorie, 71.

Sf. Vasile ce.l Mare, Regulile mart*, IS. Sf. loajn Scalarul, Scara, XW, 3 („Necji nea
'

pouirecekii e pricim lîtoaie de c^Ju.iif w^ ^. Cf. Sf. Maxim Mrturisi romi, Curm ascetic, 23,
H, ,

,K
Cf. Sf. lemn Scanirul, S&tt% XIV, 27; XXVI. Partea a ]II-a 2. r

69
Sf. Mim ini Mai lini si toi ui. Capete despre dragoste, lll. 39.
'''Cf. Cullinicoa. Via Sfântului Ipati.e, XXÎV. 63. Sf. loan Casian, Axezmtneii! mâ-
tit'istinefL V, 22, Sf. Maxim Mrturisitorul, loc. rit,. IV. 72. Sf. Isihie SinaituL Capete
despre freivie i virtute, 75.
''
Cf, CaliinicoR, Viaa Sfanului Ipatie. XXIV, 63. Sf. Clement Alexandrinul, Strofmt-
ie, VII, 12. Sf. Maxim Mrturisitorii], Capete despre dmgoste, IV, 57.

472
 2
Tmduirea desfrânarii. Abstinenf i castitate

g «"Wninareh», care ceJ mai aJest „

duc, la apariia ei7
Tmduirea desfrânaii se face
«. *
«admis i ia mult timp. dup cum
jupa prfj*
deosebit de jzre.r ea

b*^, 2 SKSSHSSE' 7
«rat Mfafiîl&S
™ T
„„.,*

^™2 t
.

SB potrivete d«»fi«&*i «te ca

toi Î?2«rf2 , "r 3litatea «***„<, tavf(,

*, Mda dirtaat viciul Ifco™ SE^ifiul * " ** "****'

dou " cSl d "hovni ^»i

Odtadu-i ^ Arini ™r?d'i li •« P«'i"|î * ianat
todu-l. IM talrfd todS-!r1 ^ ' fCCi0ti '! "
<**?«**). '""

473
 T&nâduirea ptimifar $1 fivWmdinu i-irtufilur

1. Castitatea monahal

Se cuvine de toate sa" amintim ei din punctul de vedere al eteti-

rnaî întâi
nismului sexualitatea nu arc nici un sens i au se poate manifesta sntos i
firesc decât In cadrul iubirii conjugale; pentru aceasta, ea este aprioric exclu-
s din cadrai celibatului i al vieii monahale. De ticeea, virtutea castitii,

cun:,înelei în sensul strict al cuvântului, se opune patimii desfrânaii, pre-

supune i semnific, u\ acest cadru, o total abinere de la orice net sexual i,

mai înainte de toate, de la orice dorina sexual, acestea, sub orice form, ne-

puland fi considerate altfel decât ca patima. Aceast abstinen total presu-

pune oînfra'rwe desvârit (kYKpCttflict, conin mia), adic capacitatea de a
stpâni i a reprima deplin impulsurile i dorinele sexuale.
în msura în care sexuali tatea este legat de reproducerea speciei, ea capt
t'ontia unui instinct deosebii de puternic i adânc înrdcinat în natura actual a
umanitii, ceea ce face ca abstinenii total s fie în mod special greu de realizat
;
i explica durata îndelungai i dificultatea luptei împotriva c.\.

Pentru c desfrânai ea este o patim pe care trupul o trezete i o împline-

te pentru tmduirea ei este nevoie, „în afar de acea grij duhovniceasca' u
4
sufletului, i de stpânire trupeasc De aceea, postirile," vegherile/' munca
1
".

istovitoare.'' care mortific trupul, sunt pentru clugr mijloace eseniale de

împotrivire la ispite, de infranare, de pstrare a curiei i de biruire, la acest
nivel, a desfrânaii. Prin acest soi de nev oi n te se- urmrete slbirea trupului,
lipsirea lui de preaplinul de energie care ar putea fi uor îndreptata spre lu-
crarea patimii, dar fiecare dintre ele are un rost anume. Munca are rostul de
;i-l feri re om de trândvia care înlesnete lmistirefl gândurilor ptimae i a

nluciri lor necurate," Prin privegherile de noapte se taie multa dormi re, care
i ea duce Ea desfrânare.' în ceea ce privete postul, el este de cei mai mare
J

folos, de vreme ce mulimea hranei aduce desfrânai ea trupului, De altfel, din

aceast pricin lucrarea de tmduire a desfrânam nu poate fi începutfi înain

'
SI" loiui Cbisiikix Cmiwrlnti duhovniceti, V, 4. Cf. Sf. Varaiuiufie i loan, St:îi.mrt
ifahtfrm*. tl, 24S („Patimii ruinoiittL i
urar, urc n&voie de osteneala.,, trupului, M sA

bs deziQtlycJneie- prin asuprire i supunere cu tonta putereu"),

Cf. Sf. loan Cusiiin, Attzfîminte.le mâtmsiirt'ti, VI, 1-2; Convorbiri duhovniceti, V.
*

4; VII. 2; XII, 4. 5. II Sf. loan Scftranil. Scom XV,

Sf Var-
12. Sf. W) M iin urisi coiul,

CtifHXg desprt dm&ste, I, 45: II, (9; III, 13, Evagrie. Tmfymt practic, 17.
silinufie i loan. Sctistm tlifhovmcetfti 255. .

*
Cf Sf loan Cmm,
Convorbiri duhovniceti V, 4; VII, 2; XII, 4, 5 15. Sf. lo«n Sca- r

ui ml. Sctttn, XV, 12; XIX, 4. Sf. Muini MfimirisirarLil. Capete despre (trgosie, 1.
45:11, 19; HI, 13
7
Cf. Sf. loan Casian, C&twtrrbirt duhovniceti\ V. 4; XII, 4, 5; A^eitmnteie tnâtisU-
rrti.V, 10; VI, I, Sf, loiut Scurunil, Scttm, XV r 12. Sf Muxim Mrturisitorul. Capete
iirsprt' tlmgoJiîe-i II, 19; III, 13.
*
Cf, Sf. loan Ciasian, Ajeztwtirtiefe ttumâ^ireH, VI, 1.

*
A se vedea, de pilda. Apoftegme, N, 592/24.

474
 Tmduirii de.\frânm

boli. ji-au dat seama c*TE st înrr^ l T""* ^ P™"* a *»*

'ace pnn retragerea în singurtate J5
fcte nei^r Sa r ' -7^ '
T' P*"** *
na cart le igrtLte oenhu «, nT* , - -
f le tafâ «W«e chipul i mate-

JK £f,~«^* ^^SET"? ^
N^ire* tmpuM *
Jiu lume pentni a
Tu V TV%
primejdioasei fierb neli
cele
e^ foCorrf^T ^"^ ™
mai multe
«fata, nu^mv" nul v^u "-'r" "^
S
putea ajuna? ia
P^~u^ £f¥
ori
numit
P"
E
cu
tragere
PMi<™

«*«« ^
t, «•

1
suf
" r'1,:ite sl

** °
trtB
de
Jl P*
1
°

te

boal, de
"'

»S&S
ca v1,ii

ajutai SmSaSS^^^
r*^ "*-
l
tOI *tfel
J
«** Mintea bolnava T n ffe]L,r,te
-^ P** * «W-
o Privire
[âumricâ mai tU rat va
poftei Ptrthdtoare"" fn
lor", indeoseb,

fesneaceaatf
a tftadui
SSi
^
rCn 2 h£

de ^f!2f
«?ffinE H - * este ""W
L
^
*",
4e °
,,;,nlelii

as P rii
1
'
; f,J
1

*«* « S im,uri-
*Nl Uoe* cel mai
"^»^ **&
cu P tonj| încins
1;,

a"

patimi»

«
Insa numai prin
acesce nevoims
*m cei mai adeBea omul nu se poletnuv«;
panii," Mai .mi. pa(u
-detul, sexual a
li

psihic, dac nu cumva

feS X ^? ^ ^
Momeai
3J£EKXj£ S>* f"*
c
£ ™
fiffi,
,"
~
,.„_
se
p °',te
'

f
''*
11
'
""** a
u,, ? e ,a

'
'

Ula,ai
Utof
**« ''

""P"'"
d
de

?i
i,Ceua '
nrii omul trebuie s If
lunte îi.lnulm,! N»<riva ,
dgsftâ-

De aceea, trebuie ,3 j se in p iTfei nft )V

- C" "P" "^ froim,li -

rjtfd -i.p , nbilc- 3

tui DuXeu" » P ""' * r ^ b ° aie Llle CUrvici ^ »5
--^0^n'-M0M|0^i; 6'
[S XX/Î,
 ,

Tmduirea jwtimihr i dvhttctimi virtuilor

de dorine i Suciri
este lipsit de orice folos dac sufletul rmâne bântuit
e&>
.dorina nu vine de la trup, dei se face pnn imp
c ,*
necurate. Pentru
în inima si, m esena
consta in
tafta trebuie mai întâi su se salâIuiLisc
21 gândurile ptimae, nSiucinle i inchi-
curaii inimii", Pentru ca dorinele,
pulrile necurate se nasc în inim (tf<
Mt. 15, 19), tmduirea destnmam se
Astfel, Sfântul loan Castan sene:
„Le-
face în principal prin „paza inimii".
mai ales de (.„) curia mirnii, de
cuirea acestui viciu depinde, într-adevr,
si al morii, dup cuvântul lui
Solo-
unde, precum se tie, iese izvorul vieii
inima mai mult decât toate, cci din ea
ânete viaa»
mon «Ptoste-i
acesteia
carnea îndeplinete hotrârea si porunca
Cci
.

(Pilde 4 23),
veghea plina de trepte du-
Aceast lucrare, care implic dreapta socotina i
hovniceasca, consta, aa cum am vzut, în
lepdarea gândurilor amintirilor
simple
Si imaginilor necurate
de îndat ce se ivesc, când ele nu simt decâ
îndulcirea cu ele, nelasand patima
momeli pentru a ne feri de consimire» i
*g ptrund în suflet si, în urm,
s
pun stpânire pe trup/' n deosebi in
tie-
pricina marii ei putea, e mai de toios
lupta împotriva acestei patimi, din
decât combaterea lor pi iu contrazicere
rea grabnic a gândurilor amgitoare
n, m), aa cum îndeamn
Sfanul loan
(vezi cap. Lupta tu gândurile, pct. %
curviei cu dovezi i cu cuvinte de
Scâraral: „Nu voi sa rstorn pe dracul i

c
acela are bune temeiuri, ca unul ce se
lupt cu noi in
împotrivire, peniru
24
chip firesc'*, _ „ . .

de rugciu-
Firete paza c
inimii trebuie însoita de rugciune, mai ales

nea de un singur gând/' cele doua lucrri fiind,

aa cum am artat, de nedes-
nu este dephn statornicita
prit Atunci când rugciunea de un singur gând
care ajuta sj ea la
in inim folos s-o unim cu „rugciunea trupeasca",
este de
M dobândit înc adevrata ruga^
îndeprtarea acestei patimi. „Celor care n-au
trupeasca, adic ridi-
dune a inimii, mult le ajut chinuirea din rugciunea
curat hi cer, mulimea suspinelor,
carea mâinilor, lovirea pieptului, privirea

Adev&rau. castitute pro-

fel,m este decât începutul castitii, o datate «prtfaUT.
pune ..cmia permanenta a trupului" i. pe deasupra,
^ Clement Alexandrinul* St rentate, ni. 4,34*1,
'

Cf, Sf loan Casian. ApsMffteb

*teâttirt&
5 („Nu este curat cel ce st* pzit Imul
neuitimu,
„fecioria minii

f
VI. 19.
ci
tt E«S Seâ^nO,
cel ce si-n supus m
.

chip
W_ XV
ttoft*fcft?l

m Tulii! are le sufletului""!,

5 Aezâmintett tnânâstfrvti* VI» 1. , . >,. *
^ Pateriatl cap VI Penmi multe felmi de patimi si ifahoiiic ale ciirvtei, ce se ridici

asum-a robilor lui Dumnezeul, Ufc* 8, fa ^ »« Vatsanufie i Intui, Sfrioli dujun-

A#tfik*i
Scrarul S&m* XV. 1. Sf. loan CfcB&
Ui .86. ISO, 248, 256, Sf. Loan

VI,
[oanCasî iii^^^wV^'.'^i?ifS^T'ijn/L V. 10. Cf. l.
Cf /tofvricri ctip VI. 2, 8. Sf.
'
l

Oh^JT
rfm* M*'
L**, XV, 7, 50. St Maxim Martinisitoml
''

Sf. fetf Scarurul,

tliihototiceit* ISO, -48, ^5\ _:*?. «a,
45; 11, 1$- Sf. Vtu^mulie i tutun, SmiseH
:!;
Cf. St, loan ScLiriuu], SadWi XV. 75,

476
 Tmduirea desfrânaii
plecarea necontenita g genunchilor "." Psalmodierea ajut i
împotriva acestei boli."
« în Jupts
H
Prin rugciune se cere
mai ales harul dumnezeiesc, de care strdania fr
md
rod SlL.'V
vWuidu.se astfel
' SSiHS
eSfe C t0tUl neV0l,,i£S ?i
"
ca fecioria este un dar ai lui Dumnezeu. 1 '
U P s > tS «*>
Astfel Sfn-
"^
ttii loaa Scfeuul spune
c
„cel ce voiete s-i biruiasc
trupul, sau se raz- s
boinsc din puterea sa proprie, în zadar
cei ce au ptiiM neprihnire*
alearg" 3tl
înc: „Nimeni dintre i
prm nevom
singur. Lac, este cu neputina ca cineva
mi cread si-a agonisit-o s c
s-i biruiasc firea sa, Unde s-a bi-
mit firea, acolo se cunoate c se afl de faa Cel mai presus de fire"
Jl
lar
Mamu] lom Casian sftuiete aa: „Dac ne este la inim s ne & trecem în
lupta spmtua hi (...) dup regul, ne silim cu roat încordarea mintiis s
bmnm acest duh întunecat fr a ne baza pe puterile
noastre - cci strdania
omeneasca nu este m stare s-o fac -, ci
cu ajutorul lui Dumnezeu. Cci va
trebui sa f» asaltat sufletul nost™
de aoest viciu mult timp pân s ajung a
recunoate ca poart un rzboi mai presus
c biminm n-o
vi.

TTlZ^ T
S^„
se
putea dobândi

drnicia "T^
J** t ^T
dobândete * prin
pnn
A ' Ui

%***&&*
DU
ne,,ta
™
de puterile sale i
propria

u
lui

harului
'
"
osteneal i râvn,
» s «P°«â„d asprimile
Vi,tu,ea
]3
fr a
(...)
fi sprijinit
înfrnârii tru
C» neprihnirii)
de

dumnezeiesc"
lllte<l0ua
'«^fri duhovniceti contribuie Ia tmduirea omului de
dJfilf
desfunare . mai ales la fertrea de gândurile necurate
pe care le trezete ea-

£?.i?
S a m "T alI,1
"
te
Sfin,e,0r Scri tUri »i CU
P
foan CatSU. ?le trece în rândul leacurilor
S**™ & «=!«=" (Pe care

™- ™ «omb,» potrivite pentn, bolile sufle-

^W
Idea
tele
«1;
natimi
'
ad

« n.' ^"^f
^.^^enea,
Sfinii Prini
duhovn.cesc' . ,„ practicarea regulat
a n(e Je

în ascultarea fat de prin-

a „descoperirii gândurilor" 3 » mi,-
pe care Sfântul loan Scraiul o
»"*"*»• »«"« ^M**»»
vd
in tmduirea

loace de stingere a acestei patimi

i de dobndire a neprihnirii.
* Jeio, XV, 75,

n mim M* tmisitoml, QwBe ,fcp» rfmja»«,

S^^^i^SS^^^^^
»

Sf,
«
^i
cr'

loan Casam, Axe&mwtrl? mân tuli rturti X\\ li

ftfl
îf \;
™'
/ Ciivam penmi Avva
u
1, 45.

wro,Av n. h

'" Agrthon. 21.

&wST3o '

" tbiih'm, 3.

1 1 Wm^W. mfeMM VI, 5, Cf. Owwwfctrf 4/«i^ XII 15 16

C bn i .Ywfrj n duhovniceti, Xl\ r 4.
(
'

Sf, DiadQh al Fprieeei. Ctfrâk rtc&k fn 100 d* mpet? 99

Scam XV,
•
t

» S5S^NΫ ta,taWh
50,
^& Vf
ff " "'' V '
,0 -
« ita **«*, ** XV, 33.

477
 \

Tatrtofhfirrfi /tthttittir fi dobândirea virtuilor

Pentru c patimile se sprijin unele pe altele, tmduirea desfrânm nu

K
ponte ti desprita de lecuirea celorlalte patimi, îndeosebi a celor care o în-
lesnesc. De aceea, lupta împotrivii desfrânriî trebuie însoit in primul rând
de rzboi re ii lcomiei pSntecelui^ aa cum am vzut, dat i de le pdurea mân-
driei^ \ a slavei dearte* a judecrii aproapelui, ii ukediei: de stingerea mini-
J1 44
ci^ de tierea îndrznelii fai$ de orice om,
2
a vorbirii departe i a iubirii de
avuie/* patimi de care ca este nemijlocit legat.
Dur pentru c
i virtuile sunt legate una de alta, câtigarea neprihnirii se face
prin lucrarea altor virtui .'
J ''
„Mai înainte de toate... s punem teniei ie adevratei
47
smere jur. pentm câ, a$a cum spun btrânii, M nu se poate ajunge In castitate
4
pana nu se va aeza In inimii umilina ca temelie puternic", * Tot. Lisa, sunt de
4
folos rbdarea i blândeea:^ „Cu cât va înainta cineva în pacea i rbdarea ini-
'"'

mii, cu iitâi va avea bune roade i în curfia trupului

1

scrie Sfanul loan Casian,'' ',

adugând: „Nu m putea cineva s în&me rzboaiele aspre ale poftelor împotriva
trupului dac n-u înviilal sa mânuiasc mai întâi armele blândeji";" i puin mai
s>
departe; „Rbdarea este un leac prielnic inimii'

Semnificaia desvâritei infrânan monahale este data de temeiul i meni-

rea monahismului, adic de predarea deplin Jl: sine înaintea lui Dumnezeu,
alipirea de El i slujirea Lui. Monahul nu se cstorete pentru ii nu avea alt
grija decât grija de Dumnezeu, pentru a-L putea duri i iu hi numai pe Bl din r

toat inima i din tot cugetul i cu toata puterea sa. „Cel necstorit se îngri-
jete de cele ale Domnului, cum plac Domnului' (I Cor. 7. 32), „femeias 1

nemritat i fecioara poarta grija de cele ale Domnului" (1 Cor, 7, 34); i

imul si cealalt sunt „farade grij (...) de cele ale lumii" (cf. Cor, 7> 32-33)* I

Dimpotriv, „eel ce s-a cstorit se îngrijete de cele ale lumii, cum plac s
femeii (...) i cea care 5-a mritat poarta grij de ceie ale lumii, cum placa s
brbatului" (I Cor. 7, 33-34). Iar dac Apostolul socotete ca este „bine

**
Cf Sf. lotm Casitm, Atrttintele mânstirefti< V. 1 1 ; VI, 2, 23.
J
|Cf. itmlwi. V h II.
Cf. Sf loLin Casian, Aewmtitf<4e ttuhuhtitt'xii. VI, 23; Convorbiri tluhmmicetK
XII, 6, ÎS. Sf- loan ScrflTUJ, Scara, XV, 9 Sf. DjllJdH al r'oticeci, Cttwuti ascetic Ttt
im iii' t:ttp<'fr. 99,
41
Sif. Viirsiuiufiei loan. triori duhpynicefi, 26 1.
44
Cf, Patericul Pentru Avvu Piinen. 62. Sf. loan Ciisiun, Camtorbri thihtMiicptu XII. ÎS.
** Cf. St. lutm Cuaîtux AezMrt&niâte tuâ/uiiUre^ti. V. I I .

'rWihtL-m. 10- n.
4T
Ibirfctti. A &e vedea
V|, I . de asemenea,: V, 10; VI. 23, Convorbiri îhfhwrtiw.tr r XII,. 4.
Sf. foan Se&aml, Scam XV, s 9, tO. Sf, Varsaimfie i loan, Scrisori duhovniceti 255, 256.
"'
sf lom Casian. A&rfbrdntete mâtiâstirti, VI, ÎS.
*'f
Cf. ibftlmm, 23; Convorbi ti duhovniceti, XII. 6,
*°
Cf. Sf. loan Castan. ( oKvorbiri duhovniceti. XII. 6.

tindem.
Ihititmi.

ibitiriti,

478
 / mâtlwrm d^ftiinâtii

pentru s fie aa' (cf Cor. 7. 26), spune acesta ca s-i îndrepte
om 1

I
spre
spirea de Domnul fr clintire" (2 Cor. 7, 35),
Am
vfeut toi Sfinii c Prini spun ca dorina sexuala nu a fcut parte
din hrea ongmaru a omului i nu ine în mod esenial de ea ci este o conse-
cin a cdem
p

picat* dup ce Adam si Evanu i-au mai îndreptai dorina

în
lor numai spre Dumnezeu. „Fecioria - spune Sfântul loan
Damaschin - este
dintru început i
dintru început a fost sâdita în firea oamenilor („A
în rai
domnea fecioria"; i, aa cum arat Sfântul loan de Aur Adam Gur i Eva
in „duceau via îngereasc"." De aceea Prinii vd în
rai
feciorie un mijloc
de redobândii* de ctre om u firii sale din
starea paradisiaca; 7 stare careul
face asemenea îngerilor™ i preînchipuie viaa 1
cereasca/ potrivit cuvintelor
Domnului; „La înviere, nici nu se însoar, nici nu se
mrit, ci sunt ca înserii
lui Dumnezeu în cer" (Mt. 22,
30). lat pentru ce starea de feciorie nu numai
ca h bm cununa întâietii in timp'\
ci i
M fr
t putin de tgad, este mai
presus de cas atone i cu rotut desvârit.
Aceasta nu înseamn cuinsi de puin în cretinism se condamna sau se c
dispreuiete cstoria. Sfinii Prini, ludând mreia
fecioriei i a înfrSnrii
monahale, nu uita s
cinsteasc valoarea cstoriei, pe care însui Hristos
a
slinjit-o prin prezena Sa la nunta
din Cana, unde a i fcut prima Lui minu-

ni I!ll^J^ ^ \^ de !
notat c majoriraiej scrierilor patristice refe^
aceste io, apologia csto-
hiar „sfânt' \ întotdeauna
. ea aparine totui numai
unei e ite. Nu poate osândit cel care se cstorete, spune Slantu!
fi
loan
umra de Aur; dar t se poate spune c
rmâne într-o stare mai modest"^
însui Apostolul recomanda cstoria, ca
un pogoramnt celor care nu poî
i fte înfrâneze", ca mai bun,
Mdecfr ard' Cor, 7, ?) si perunr.se Ieri s ( ]

jte desfrânare
{1 Cor. 7, 2). EI îi sftuiete astfel pe cei cstorii: „SS nu
s
v
UpsiMnul de altui ca nu v
ispiteasc satana, din pricina neînfrânrii
voastre (I Cor. 7, 5). Iar Sfanul loan Damaschin spune
j cL în acelai

^Cf. voi, de fa, Paitc.Ei întâi, cup IU, 2 b, h

D"X" Mn ™- rv 24 Cf ^ Simeon Noul teolog h$Om,

XXV
*
^m™**^ <

OwtHi tu Foame, XVLIÎ; 4.

}
Cf. Oi^cn.

jP^^.XXV,
OmM
hi Canea tcerii, IU, 6; o m h CâMana Cntarihr 2 />,
% Sf. Qn^ne de Ny^a, Vtopm kcM*. XII. 4.
m
w^JT"?
IV, -J St. Gngone 1
e 'J ™P™^w«V,
^
1-12. Si Ic* Pamawhin, Dogmatic*
de Nys^ Dr.tyrr frriari^ [1, 3: EV. 8. St
VasiJe u\ Andrei D*
J

g%fatoies S SI V^i] c cel Mtut Bptotok XLVI, 2.

I ,
,

Ori feri. Fragment? (din tâieuin-a]

ft||
k Romani, 29.
Sf. lonn Gura tle Aur, Hespr*- fvviorir.,
j-12. I

b'd*™:
2 ^ Asrfd W- lo^ DwnaiCfcto scrie; tim totui
-
lf fecioria wte speria*™ c
Citatei, devi^ ce arat in virtui, oft j în vicii simt parte mai înalte,
i .nai joase"
i2
flij^r feciorit, 1 0.
"

t f. toâftw.

479
 Ttmuidiurea jxamiiior fi dobândim*
rirfufitor

sens- 3un este cstoria, din pricina destrblrilor. Cstoria k«»»»*J£

s M
nelegiuite, duipn-

SSM
Stttfsu
KmnaMi
ai
îngduie f^iei poftei

sSS'LlI s artm c celibatul

legale din cstorie.
fie mânat spre
este cstoria pentru cei care
Bun
buna esfc fecioria, deoarece cultivi naterea

caftea monahal n-au îi

1,11

de cop,,

floare
decât dac sunt închinate Dumnezeu i daca au ca scop o unire mat
lui
loan Gur de Aur arat «TteStM »
*»"»
Sn c"
bun prejos
E .Astfel,
sine
îi

Sfânta]
c valoarea
în
în scopul pe
si
oMjM* ci sui care-1
ce n-o dedica m Dumne^
„stel si lipsii de rod pentru pgâni, de vreme
care ea nu este decât un
îeu™ înfiereaz cu asprime pe cei pentru
Bl îi

mijloc de a scpa de greutile

cstoriei, iar nu slujire un.ri. m_«*
decât destrâbSla-
c
wntal chiar în »Wt cu* „fecioria este mai nerusmataînsi, ci în msura m care
ZS&toSa fecioria nu este preuit pentru ea
Vorbind despre fe-
perm^e omului se druiasc deplin lui Dumnezeu.
s ,

desvârirea e, „st mai pu in c cu- a

ciorie Sfântul ioan Gur de Aur arat
^ trupeasc cat în faptul
S£$SZ*im
ne face liberi ne consacram viaa lui Dum-
c
pietii", adugând
s
c „cei care depun votul
,
«u
«Hi propun numai s
rmân neprihnii ci ma, ales se ndeletniceasca
cu totul slujim or henci-
numai cu lucrurile dumnezeieti, dedicându-se
.

Z M,Z in le pe fecioare: „Hristos

îndeamn ta în in.ma vo« ra
astfel s
Cstoria apare dec. ca o stare
oculTcare n-ai voit s-l dai datoriei"."" HM»
Sar Vioriei numai în msura în care ea nu-i
îngduie omului o

m afierosire deplin lui Dumnezeu,

neputând fi deplin îndreptate ctre El.
dorina i puterea de a lub, ae omului
„Virtute, ne devine ma. puin a tete-
#Mg <*«•**££*?
,

soie
££* în cstorie întrucât grija pentru
îndeletniciri pmânteti
nzuinele sale ctre cer «U aduc cu sila la
,

dm
urat Sfântul loan Gur de Aur.™

2. Castitatea conjugal

de cea care-i este

Natura castitii la cel cstorit Se deosebete în parte

oroprie celibatului. _
cadrul
„ x
cstoriei; ^ , -

fn timp ce acesta din implic o înfrâna

urm total, in

cretine în virtutea caracterului ei strict

monogam, înfrauarea ca atare se re-
simpla dcnaS constituind deja
fer la manifestante sexuale extraconjugale, Eu
adulter: „Ai auzit ca s-a zis celor de demult «5a nu svâreti adulter,.

h!|
Dâgnutflco, IV, 24,
63
frust re feciorie, 4.
t

^Cf.ibidem, 1,8.

setrii cwîoneL îl
£ti^>iH& T&rwd vduva d* umdrâ. îmjwmw
3.
fvi

hU
&$spi* x fiina Jeritmi\ 5b.
Dmp re feciorii', 44.

480
 T&tiâdaiFKa tli'xinhuiiii

I
ins v spun vou c oricine se uit la femeie noftiml „ • „ .

^ poftl
"^ u
.

cu eu in ininin lui" S" ***Mtl adulter

(Mt 5 27- 28^ Ta^sT?' '

•W mvel, presupune punere, Mu

Sffl feri «« * desfrânare, la
™ LtaSS £5£&ÎT^K *T
î }!
mi iioB, » te *»^
r
-câci
-ui-,
Înainte.
dinuntru,
neruîmaie."
ci in

(Mc
h£Zf>**
7,T-'m ?f^ £
d
^
«>ate <
-

frânrile... a d ul «.
-P«« WmH",

spune ca Hristos, fs câ
nd vdit mini ™ 'V d" ,
', _
ri "
nlul '°an Gura de
td ne arat
Aur
cui prin care pu t
em sc rSu "l /dS t'' ' *j ""»<"

S*»f *
dii
râtttcu* râului „ e înva fSU ' v3zut dar cniar
:

Wte pofta neruinat.

s-o tiem rhZ ^ P ?TÎ
C rdc ™'
Prtucurvtai
-

Domnul m
nUma uJ "" erul ci 'l

DMWriifacrspimMtoareTntreS-
îi Domnul"."
P PMtnj boa,a 1,,sa" *' *
P*tat bolii (,..,. Tot asa
'
'
M* faco
Des&ânarea ins nu este în nici im fei ^« M
ci.

Sfinilor Prini
RS ""T IT^Î*
dimpotriv, acesta este
vd în
SÎJS d
cstorie rn-mm ,
j

° mUl de 6H
"K*"**!
* **'
împotriva
dJWB&JESV'!"?
u^KlS?!" fJ? "* U,u,i
p0t ****• "»
dimre W*«tti
punct de vedere
Pricina
**WwSSSSSR2E K" ^ Ap0Sf °' ?
ei. Acest
" Din

Sawa,
'"rili si

»»
du, pricina
vduvelor
neînfrânrii
Ie sDun- hi„„ .„I
«^î X
« * ™, d*
\_ .
- 1;
1 '"'ca !a nl1
" celor c« sunt
,
«P^
necs-

cstoreasc, decât
0t sâ S e
âaftasssa
s sa**
arîJa" (i Cor " 7 8 95
""" *"* **

4),nu înseamn abstineni

Csîtoie; Apostolul
^
SoTnZ'f™^*
f
•SffiîSE *?""* ""*
5 ' "«P^at"
în -71011
(Evr. 13.

«MU de
trupul su. ci\ a ™' uulul e3tB
brbatul- «meia nu este stpân ne
«wmL.
2^
. '

femeia, S au
^SBfcSS' *" "** "* **8£!i
*> s v mdeletnicIM u post, "";!
CU b " nS
*?<** P"«™ " «taft
(-)"(! Cor, 3-5) fnfrCe L "^'T* * ^i tf împreun ia fii

—*^ ^ ^"K::Si ^s3

7,
-un anume lo,
SKfiS £ EHHj
-s
d ^. A^5E g
—~~
~ ™"^™
7| . ,.

* ssks srsrsaBsa es * ** * -*-

«Mja ,.nci fonne juridice in ffisSSS^lîS **?"? ""i,J, ""•««* «*i"i
4SI
 l'rriâduii^a patimilor i tlofjmlimt virtuilor

Grigorie de Nyssu chiar spune c „cel prea înfrnat. îi chinuiete contiina,

cum stabilete Apostolul fi Tina. 4, 2)", i „se scârbete i de cstorie ca de
711
o des Frânare",
Exist cu adevrat o legtur conjugal cast; „este cu putina te folo- s
seti cumptat de cstorie i „unii au fcut copii, trind în înfrânare cu fe-
1
'

74
meile lor scrie Clement Alexandrinul, spunând despre cei care denigreaz
1

legtura conjugal: „Cum vor scpa, dar, de spurcciune cei caro spun c
este spurcatei cstoria, când ei s-au nscut tot din cstorie /"J Toi el arata
c viaa duhovniceasc i cstoria sfinesc legtura trupeasc: JDup pre-
rea mea este sfânt smâna celor sfini.
f
trebuie ne fie sfânt nu nu- Nou s
*
mai duhul, ci i purtarea, i viaa, i trupul".
7

Sfinii Prini spun adeseori ca legturii trupeasc nu este rea în sine i câ

lolnl depinde de felul m care se face uz de ea, „Când lucrarea este bun i cu-
rat, oeea ce se face este în cele din urma bun; i este ru, când ea este rea si
77
lipsit de rânduial", scrie Metodic de Glimp, Iar Avva Dorotei spune ca
,»i în cstoria legiuit i când desfrâneaz omul, acelai este Lucrul care se
7"
face, dar se deosebete dup cugetul cu care se face
1
'.

Am
vzut, analizând patima desfrânaii, ceea ce o caracterizeaz este c
abuzul de sexualitate, constând în folosirea ei de dragul plcerii. Or, se poate
vorbi în cadrul cstoriei despre o pervertire a acestei funcii, care, prin fire,
este destinat procrerii i care trebuie fie, fundamental, o manifestare a s
iubirii pe tare soia i soul o au unul pentru cellalt, în strns legtur însl
i celelalte modaliti de unire
ii lor, i îndeosebi cu latura duhovniceasc a li

acestei uniri. Tmduire a des frânrii i dob undi ne a castitii pe acest plan Tre-
buie s
se fac deci, intii înainte de orice, prin întoarcerea la aceast menire
fireasc i normal a legturii trupeti dintre soi.
Cel dintâi principiu, pentru soi, trebuie s fie acesta: nu se uneasc în s
vederea plcerii simurilor, s
nu fac din desftare scopul i obiectul legturii
lor/' Ei trebuie vegheze s
nu se lase stpânii de plcere/' s nu-i lipeasc
1

s
inima de ea, s
n-o caute i, în cele din urm, nu mai fie în nici un chip atrai s
de ea. „Ci Lunp simim c
suntem mânai de pornirile trupului, vom ti
KJ 1
n-am c
ajuns înc pe culmile castitii scrie Sfântul loan Casîan. Aceasta nu înseamn
',

refuzul i excluderea plcerii legate în chip firesc de legtura trupeasc, ci

Aceeai stane ile spirit se manifesta si în Liivatuni St", loan Gunl de Aur. (A se vedea, de
pild, Omiiii kt t CoiinfefU\ XIX, 2.)
2B9. Cf. Despre feciorie. VH.
'
Vktu Iui Moixe. II, 2.
74
Sirtmtiiii'. HI. 6, 45, 4 i 52, 1,

[" thidem. VI, 46, 5,

,v
'
fhitfem. vi. 46, 5 i 47, i.

ihutrhrttil, II, 5.
'

- finufdfuri de sulei fafafitocre, XV. 1 62.

" Cf tindem- sf. Macini Ivfârturisitorut, Captte dexpw dr&g&stei II, \1
H
" Cf. Si, Grigorie der Nyssa, D&spr* /actorie, VIL 2.
11
Convorbiri tiuhavnir?fTi, XII, 10-

4H2
 iiftiripirea de ea, refuzul de a face din ea un absolut al vieii în doi, Plcerea este
doar o urmare si legturii dintre soi. un asupra de ti E ir.

Lectura trupeasc, în care nu se cuvine s se ui mreasc desftarea tre^

buie &|-i gseasc locul firesc în cadruJ mai larg
pe care soii o au a] iubirii
unui pentru atol-, înfptuind e pian trupesc
P o unire asemntoare celei care
s* împlinete întru sufletele lor i care duce
ia unirea lor deplin prin care
potrivit cuvântului Scripturii, ei devin
„un trop" s. un singur duh. Castitatea
cuiyugal presupune ca unirea trupeasc s
nu fie nici ceva absolut; nici uni-
OUI lumi important în sine pentru cei
doi soi, ci fie parte a unirii lor m.n s
profunde, sufleteti, de care depinde întru totul,
i, mai mult, fie slujitoare s
supusa a uniru lor duhovniceti. Cu privire
la acest subiect, Sfantut Vaste al
Andrei scrie urmtoarele: „Atunci când partea
raionala a sufletuEui este pri-
ma care une sufletele sub domnia ei i mai întâi le unete
printr-o legal ur In-
lemeiaia pe cele ce sunt de mai mare
însemntate, este firesc ca aceast unire
«lor sa se însoeasc de unirea legiuit a trupurilor
in care locuiesc ele Dar
Gfind sufletele urmresc
primul rând altceva, iar trupurile, cutând pl
în
bl lll^Trriinrfn n^ ui._. .!! ._
cerea
dou
I I i

iiigj-ijindu-.se nuniEU de ele, unesc

suflete numai pentru a i
$J
&taba patimu care le frmânt, faptul c
sufletele sunt târâte de viciile
trupului tace nelegiuii unirea "," 2
1

trupeasca
De asemenea, castitatea conjugal presupune ca
porta i mânat de pornirile trupului,
omul nu fie stpânit de s
aca du, pricina lor. Astfel Clement
iar unirea trupeasc a soilor
nu se s
tcem nume mânai de poft''/ Unirea soilor nu
Alexandrinul da acest principiu-
1
nu s
trebuie inspirat de in-
stinct, manifestare impersonala
a naturii biologice, nici de dorina, ci de i.ihi-
re. In acest sens castitatea
conjugal presupune o anumit înfrnare care
Const intr-o permanenta stpânire de sine, pentru
a înfrâna mimrile iustine
riale, pentru a potoli dorinele
i a se feri de orice gând sau închipuire lipsite
de curie, Astfel, Sfântul Grigorie de
Hym
îi îndeamn pe soi „s se
folo-
seasc de cstorie cu cumprare i msur"^
%cu mult grij i înMnare" **
,

tar Sfântul Gngorie de Nazianz

arat ca se cuvine fie cumpnii si s
nu-i s
ta prea multa libertate Inipului.*" Aceast cumptare este necesar
pentru ca
unin,, coilor s
nu devin un simplu mijloc de satisfacere
a dorinelor si
pentru ca persoana i libertatea fiecruia
dintre soi sa fie respectate- si de
asemenea, pentru ca omul s
nu devin „cu totul numai (rup i sânge" "
încetând astfel de a mai da întâietatea
cuvenit duhului m
în viata ga Cci nu
este „mic primejdia ", Sfanul Grigorie de Nyssa, ca omul, „amgit de
arata
gustarea desftrii, s nu mai prefuiasea vreun alt bine în afara de cel pe
care

13

Dtspreftthrie, 18.
" Smtmt*, m, 7, SB 1.
t
{4
Dexprt feciorie< VI | 1

"<;» ânuri. XXXVII,

9.
Cf. f, Giigoria de Nyssa, Dezprv
ft&vrift, VlH.
foidem

483
 Tiltmduhva patimilor i flcrMtidiini virtui far

La simit cu irupuJ, in oarecare chip ptima, i s

nu devin cil totul trupesc,
abtându- i cu lotul mi ni ea de la dorirea bunurilor duhovniceti, alungând de
la el toat plcerea care vine de la ele, ajungând «iubitor
de desftri mai
mult decât iubitor de Dumnezeu» (2 Tim. 3, 4)'?" SfEiniul Printe arata c
mai ales puterea obinuinei îl alipete pe om de voluptate i ca pilda fap- d
tul c
muli oameni, „odat dobândita o asemenea plcere, dup ce i-au în-
tors loatLi puterea dorinei lor spre asemenea lucruri (,,.) i i-au abtut
nzu-
ina mintii de la realitile dumnezeieti, (îndreptând- o) spre ele, i-au des-
chis larg sufletul pentru patimi* pana când orice pornire spre cele de sus a în-
cetat cu totul, iar dorirea lor a sectuit, curgerea ei fiind întoars spre pi\-
tîmi'\
yiJ
aceea elDe d aceast regul de conduita: ,,Iat ce tim cu privire la

cstorie; se cuvine s se dea întâietate grijii pentru lucrurile dumnezeieti i

pentru dorirea lor".'"
Inir -adevr, desfrâ narea îl om de Dumnezeu,
Dimpotriv, ros-
desparte pe
tul castitii este de a-l uni din nou cu Bl. „Castitatea este apropierea
desvâr-
2
i ii;> de Dumnezeir scrie Sfântul loau Scrarul.- în vreme ce prin desfranare
,

dorina se desprinde de Dumnezeu i de realitile duhovniceti i se îndreap-

t spre realitile irupesti, cutând plcerea legat de ele, unul dintre scopuri-
le eseniale ale înfrânrii si ale curiei trupeti este de a o întoarce la
menire
ei normala i fireasc, adic la dorirea lui Dumnezeu. Cci, atunci câini am

studiat aceasta putere a sufletului, am vzut c ea nu se poate îndrepta spre

obiecte diferite decât dac se împarte între ele, lipsind pe unul de ceea d ce-i

celuilalt. înfrânarea i curia trupeasc în cstorie au mai ales rostul de a

stabilio anumit economie a dorinei, pentru ca ea s nu se îndrepte spre se-
xualitate într-att încât sa-i sleiasc toata puterea, prsind realitile duhov-
niceti, care sunt esenialei
Toate acestea ne fac sa înelegem c
tmduire*! des frânrii &î dobândirea
curiei trupeti constau de fapt în convertirea dorinei, astfel ca iubirea
duhovniceasc s ia locul iubirii trupeti. Aa putem înelege cuvintele Sfân-
tului Io an Seâraml: „Curai este cel ce a respins du la sine dragostea prin dra-
goste i a stins focul material prin focul nemaieriaL'V^ i de aceea spune el:

dragostea trupurilor s-i fie chip al dragostei de Dumnezeu' 7* iar în alii

parte: „Fericit este cel ce are fa

de Dumnezeu un dor asemntor celui pe
cate-1 are îndrgostitul nebun fa de iubita sa".'"' i înc: „Am vzut suflete
necurate stpânite nebunesle de dragostea trupurilor. Dar luând din ce re re n ti

*''
Ihidcm.
" IhulfmAX. I.
" Ihitlem* VII, 3.
1

.V,-^w. XV, 32.

M A se vede u ilustrarea pe cai* o d ucestui principiu Sf. Gi igorie de Nysaa, în Despre
fecioriei VII
'\\r-r/m,XV, l.
" tfwfcm, XXVI. 31.
" rhiJnm t XXX. 5.

484
 dragostei pricinii de pocin,
au întors aceeai dragoste spre Domnul. s- i
rind îndat peste orice trieri, s-au altoit fr
saiu în dragostea de Dumnezeu.
De aceea i Domnul a zis despre acea pctoas, nu ea" s-a temut, ci a iubit e
mult, i a putut schimba cu uurina dragostea cu dragostea (cf. Le. 7. 47)"."
în viaa conjugala, desfrânare înseamn iubirea celuilalt. în
afara lui Dumne-
zeu, iubire adic opac la energide dumnezeii. Dimpotriv curia
pur carnala,
în csnicie înseamn iubirea celuilalt în Dumnezeu,
i iubirea lui Dumnezeu în
cellalt Curia transfigureaz iubirea celor doi, o urc la înlimi
duhovniceti,
unde ta devine cu totul transparent faa de Dumnezeu, cptând un sens mistic
i.cf. Efes, 5, 32) i împlinind, în chip analogic, taina iubii ii lui Hristos pentru Bi-
seric, aa cum
spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola ctre Eteseni. care se
citete la slujba cununiei: „Brbailor, iubii pe femeile voastre, dup cum
i Hris-
iubit Biserica" (5, 25); „De aceea, va lsa omul pe
fatal su i pe- mama sa i
hv.< i\

se va «lipi de femeia sa i vor fi amândoi un trup. Taina aceasta

tmm este; iar eu
zic în Hristos i în Biseric" (5, 31-32).

Despre castitate, fie monahal,

conjugal, nu se poate spune fie
a fost c
cu totul dobândit decât dac a devenit o obinuin de toata vremea, 93 daca
nu niLii trebuie s
ne luptm pentru ea i dac este însoita de o linite netul-
burat. „Aceasta este castitatea desvârit, care, nu luptând împotriva
dorin-
k K "

P«^i c " respingandu-le cu tot dispreul, îi pstreaz curai a neînee-

neîncetat i
latEÎ neatins", spune Sfanul loan Castan.^
Unul dintre semnele prezenei sale este privirea f&r patima i cu inim
curat a lucrurilor care pot stami patima. Sfântul loan Scrarul spune c
este caal „cel care a dobândit o desvârit nesimire
de deosebirea fa
dintre trupuri" i conchide: „Aceasta este regula i definiia desvârit a
'

iiroteuratei curaii, s
fie cu aceeai stare de suflet de trupurile Însufleite fa
>>i neînsufleite, cuvânttoare i necuvânttoare",^ i tot ci exclam; „Fericii
cu adevrat este cel care a câtigat o desvârit nesimire fa de orice trup,
cui Oii re, frumusee \
1 3M
în Hristos „nu mai este parte brbteasc i parte femeiasca" (Gal. 3, 28},
adic dispare deosebirea dintre sexe nu numai ca principiu de desprire, de
opoziie, de dominare, ci i ea surs a dorinei senzuale i a patimii.
Cellalt
este vzut în realitatea sa fundamental de persoana
care are sdit in natura f

ei chipul lui Dumnezeu; devine icoan a lui Dumnezeu, transparent pentru

de a-L slvi. Sfanul loan Scara ral
El, priCej
mrturie despre (re apr a cea d
mai înalt a acestei virtui: „Mi-a istorisit cineva o pild foarte înalt de cur-

n
Ihhknu V, 6.
;' Cf. Sf VnsiJe cel Mare, Ephiolv. 2. Sf. loan Scurarul. Scafa XV, 2
"
'Vanvftriiiri duhovniceti. XII, I. I

|L1,
Cf. EVagric. Tmuntif practic, S9,
"" Suim, XV, 2.

"|; Ibkkttt, 2.
'"
Ibidmti, 4.

4S5
 J

TfirrradiUwi patimi for H dobândima virtuilor

ie. Vfizfind cineva, zicea, o frumusee deosebita, slvea Fctorul

toarte pe

din acest prilej i numai de vederea ei era micat la iubirea lui Dumnezeu î-i
izvorau lacrimi i era lucru tu torul minunat s vezi c lucrul care pe altul
^
l-ar fi fi fcut s cada\ acestuia îi druia cununa virtuii",
1

10 '

Unul dintre roadele cu raiei este linitea i lipsa de tulburare a inimii,

De asemenea ea desfiineaz încordarea i dezbinarea diiitre suflet i trup,

restabilindu^le armonia.'*"
Castitatea este ua iubirii/"
7
Fr ea, nu se poate ajunge la cunoaterea
duhovniceasca, " Virtutea curiei se vdete a fi pentru cm izvor de sfini-
10

iv;" prin ea Duhul Sfânt

110
i Hristos 111 se slluiesc în inima omului, fl
111
cându-1 asemenea îngerilor asemenea lui Dumnezeu."
i chiar
Curia trupeasc este izvor de bucurie duhovniceasc de nespus i mai ll
pre-

sus de plcerile trupeti pe care le-n prsit pentru ea cel care a câtigai- o

||M
tmdm, 57,
|flS
loan Cnflim.
Sf. VouvMnri thihavmc<î$ti XII. II, 13,
m Cf.
r

C£Ahid&m II.
1:17
Cf. Sf. Maxim Mrturisitorul. Cap*Je despr dmgd&t, I. 45 („Sfinte™ ti neprihnirii
1

va aduce iubirea ').

r *
Cf. Sf. loan Casian, Attâmtnitk tiuimiMirefti, VI, 18: V, 33 („Castitatea se poate
;ifk chim fîua harul tiinei, dar tiina spiritual fdrâ curanta castitii este cn neputin-
a s-o «JT) t

'"Cf m&nuVl, 15,

""ibldem. 1
'" Ihith'm. Sf Iau SctauL („Curîia este casapieii iubii fi a hu Hmtaa" ).
St am, XV, l
1
'
Cf Sf. loan Scararul, hr. Hi Sf. loan Casian. Convorinii {httwvniraii,
XII, 14.

Inan SciaruK Seatxt, XV. 32 „Curai ia este... asemnarea cu El. pe cat este cu
1
'

Sf. i

puin ii oamenilor").
Ih L
Cf. Sf loim Casîftit, C&rworbiH duhovniceti. XII. 5. 10, 1

4&6
 Tjiiâduimi filargliiriei ia pJeonexîd.
Neagonisirea i milostenia

A&wm amvzut, iubirea de arginti i de avuie sun: fundamental

însa^
iabde In vreme ce trupul pune unele limite dorinelor care
susin lcomia si
desfrânar, dorina care st Ia baza filarghiriei i a
pleonexfei sporete pe
msura ce este împlinita, i
aceste patimi devin cu atât mai greu de lecuit cu
cat. au fost maj mult Lsate în
voia lor. De aceea Sfin|ii Prini, înainte de a
vorbi despre lecurrea lor, îndeamn la ferirea
eu totul de ele. Astfel, Sfântul
oan Gura de Aur spune; îndemn V s
tiai ru! acesta de cum rsare.
, :

Qttpâ cum lebra nu d

de la început o sete abatoare,
dar când crete si aprin-
de trupul, aduce o sete atât de mare încât cu greu
poate fi stinsa, i' oricât
fc

s ar da s bea nu o poate astâmpra i mai mult se aâ

fierbineala; lot aa
î

se întâmpla i cu patima aceasta; daca

n*o smulgem de la început, daca nu-i
închidem ua sufletului nostru, odat intrata, ne va
aduce o boal de nevinde-
cat f
:
..,). Ii rog deci pe cei care n-au
ajuns &-o cunoasc se fereasc de ea". s 1

Slantu] Ioan Casiau arat ca asa se cuvine

s
facem cu toate patimile dar mai
;ik<s când e vorba despre 2
fdarghirie: „Cu cât mai uor poate fi evitat i res-
pins" (aceast boal), cu atât devine mai
primejdioas decât toate i mai greu
uV alungat dac, neluat în seam la
ptruns în inim";3
început, a si
Totui, cei în care aceste patimi au ajuns s creasc
diLjduiascn dm pricina lor; iar aici avem cel
rm trebuie dezn- s
dintâi principiu al tmduirii 4
„Celor atini (de aceast boal), daci se folosesc de
raiune ca de un doctor
priceput, le spun c este vindecare pentru ei prin
harul lui Dumnezeu", adu-
ga Sfanul Joan Gur de Aur fa cele spuse mai sus/ chemându-i pe ascultate-
iu iui sa ia aminte ta nenumratele pilde din Sf intefe Scripturi ale „celor care
au czut în greeala, 4âr tiu fost vindecai d

Dar pentru ca ndejdea lor si se împlineasc, ei trebuie s se foloseasc

de amimite mijloace de tmduire. De aceea, Sfântul îoan Gur de Aur soco^
teste de cuviin s dea „o regul amnunit, dup cum fac $î doctorii"
T

\
Omilii k
Corinteni, XI. 4-5,
I

Cf. Ae&mintefe mânsiirefii, VII, 21

(

fbîdfftn, 2.
1

Sf. Ionii Giuji ele Aur, QtmUi k\ / {otintrm XI 3

'
Ibidm,

fUidrm.

4-87
 TâmfuhHri'n patimilor i dvbâiuHrf.fi rinui.lor

Mai întâi de s se vindece de lacom de bani i de avu-

toate, cei care vor iii

ie trebuie s-i cunoasc patima i s tie care sunt relele urmri, aceast ei

cunoatere fiind primul pas spre lecuire. De aceea, Sfinii Prini, în învtu-
ra cu privire la aceste doua patimi, înainte de a da leacurile, fac o prezentare
eu na nuntit a cauzelor i urmrilor lor, Sfântul loan S crrui atunci când

vorbete despre ele în Scara sa, îi începe astfel cuvântul: ,,S spunem mai
uihii câteva vorbe despre aceast boal, i apoi despre felul însntoirii de

ea".* Sfântul loan Gur de Aur spune si mai explicit, vorbind despre ftlarghi-
rie: „Ce nebunie mare i ce boal îns, ni se va spune, nu e cazul s-i învi-
!

novim pe bolnavi, trebuie doar s-i tmduim de patima lor. Dar, cum s-i
tmduim» oare. dac nu artându-le cat de josnica e boala lor i câte rele ne-
msurat de mari aduce dup sine? '. Tot ci, în alt parte, arat bolnuvul
1 1
'
c
trebuie „s se gândeasc nu numai la cei care s-au vindecat de rul acesta,
l1 J0
dar i la suferinele celor care au struit în el . Iar Sfântul loan Castan, în

capitolul dedicat fîlarghirici din Aezâmintele mânstlr^ti, scrie: „Negreit,

fr a fi înfiat mai rnilor i întâi felul fr a fi cercetate începutul si
pricinile bolilor, nici bolnavilor nu le va putea fi asigurat îngrijirea cuvenit
si nici celor sntoi putina de a-i pstra o sntate desvârit. Btrânii
care nu cunoscut i cderi ide multor monahi au expus
nenumrate poticniri
de obicei în sfaturile lor aceste lucruri i altele cu muh mai numeroase, pen-
tru învarea tinerilor. Multe dintre acestea, înfiate de btrâni ca i cum ei

înii ar fi de aceleai patimi, de nenumrate ori aflandu-le i în

fost tulburai
noi, ne- am lecuit de ele tar s roim de ruine, învând în tcere i leacuri-
le, i cauzele viciilor care ne otrveau"." înelegând cât de vtmtoare este

boala de care sufer, bolnavul se scârbete cu totul de ea i caut din tot su-
fletul s se însntoeasc; cunoseând-o îh profunzime, îi înelege mecanis-
mul i poate astfel s lupte împotriva ei.

In al doilea rând, tmduirea iubirii de bani i de avuie presupune înele-

gerea deertciunii lucrurilor dup care alearg cel împtimit de ea. Astfel,
Sfântul loan Gur de Aur arat c
omul ircbuîe „s îneleag nimicnicia lu-
nurilor pmânteti i tie s c
bogia este o slug rea i nestatornic, care-i
arunc pe stpânii ei în nenumrate rele"
1
"
Omul trebuie s tie, aa cum
raii Sfântul Simeon Noul Teologul,
.1 c „toate suni umbr i toate cele vzu-
te trec
1
"
i c e eu totul de râs
ruinos „s te joci cu o umbr sisi slrângi la s
piept ca pe o comoara cele curgtoare"» asemenea unui copil care vrea s
scoat ap cu sita. Cu adevrat, faptul
11
viaa este trectoare, iar moartea. c

\<>*mi,XVt 1.
'"
Omilii Iu I Corintmi, XXIII, 5.

'"ihidem, XI ,5.
A
Aezâininiel? mâmistireti. VII. 13.
11
Omilii ia f Corint ani, XI, 5.
" t',jf^Mw. XIX, 140-143.

IKK
 Tdmâduinttf jikirhiHn i a pîeonfxifi
sfiitul tuturor lucrurilor, vdete, pan li. unna\ deertciunea
avuiei J4 De
flllîel, timpul scurt care trece
repede si nestatornicia celor eare-i sunt supuse
«mi avocate de Sfântul Apostol Pa vel atunci când
îndeamn Ea dezlipirea de
bunurile acestei lumi: M i
aceasta v-o spun, frailor: el vremea s-a scurtai de
mm, «a încât (.„) i
cei ce cumpra (s fie), ca i cum n-ar stpâni: si cei
ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea. Cci
chipul acestei lumi trece 1
'
(1 Cor, 7, 20, 30-3 [ ].

In ftl treilea rând, pentru a stinge patima do bani si de avuie omul

iubirii
mulumeasc cu ceea ce are,
trebuie sa se
împotrivindu-se astfel acestor doufi
pumi, care-l împing s-i doreasc i s adune mai rmilr decât are nevoie
U, aceasta îndeamn i Apostolul Pavel:
„Ferii- v de iubirea de argint i
îndestulai- v cu cele ce avei, cci însui Dumnezeu a zis; «Nu te voi lsa
nici nu prsi» (Evr. 13, 5j*i
te voi
în DTtvintete sale aflm im al patrulea
leac împotriva acestor boli; credina
dephn in Dumnezeu. Aa cum spune limpede Sfanul
dina adevraii curma toate 13
Ecou Scrarul: £r*
grijile".
Am vzut c la rdcina acestor doua; patimi
stau nelinitea omului în fata
viitoruluipe care mt-1 cunoate si pe care nu-l
poate stpâni i încercuirea de
a-fl Btur
ziua de mâine prin pstrarea sau dobândirea unei mari
mulimi
<te bunun maten;de. Astfel, omul
ajunge se încread în propria bogie si s
tf se * mm
pe averea sa, în loc de a ndjdui
Pentru a se putea lecui de aceste
în afutorul lui Dumnezeu
patimi, este deci cu totul de trebuin
ca
s
dup ce ajunge îneleag eâ este cu neputin se bizuie
pe bunurile ma- s
teriale, nesigure i striccioase,
omul se încredineze cu totul în s
mana Iui
Dumnezeu i-n bl s-i pun toat ndejdea. Drept
se strduiasc s ajung în împria Dumnezeu, iar în locul avuiei dear- s
urmare, omul trebuie
lui
te v puitoare s câtige bogiile duhovniceti, nepieritoare
i sigure, pe
cai* ® fa danuesie celor care alearg la E\. Aa înva msui Mântuitorul
„Nu va mgripi pentru sufletul vostru ce vei manca, nici pentru trupul vostru

ce
c-
rnurile; tie doar Tatl vostru Cel ceresc c avei nevoie de
Cutai mai ele.
intat împria lui Dumnezeu i dreptate;, Lui, i loale acesta se vor aduga
vul

tta le
!"
(Mt 6 25 33 - Nu vâ
; : >
'

etneg i unde furii k sap

^«^ aomoii P* V&nm, unde mciliit i rugi-
fur. Ci adunai-vâ comori
si le
unde in cer,

??! j,
*®f* lumina
*** **&* m le stri
^ »* nu sap nu
furii tur" (Mt. le si le 6,
I
>-2G), In aceste.
Sfântul loanînvturi
încredinam (Stpânului nostru) în toate lucrurile
Gur de Aur spune S ne
i s nu ne lsam hruii de
grijile vieii „dac dm
întâietate bunurilor
;
duhovniceti, nu va trebui s ne

J
Cf, Sf loan Gar de Aur. Omtfti la imn. LV, \

489
 Tmtuhiirm patimifor i hUVuhtm virtuifor

Lf
îngrijim de cele materiale, cci
va drui Dumnezeu"; nSii tindem cli Lot
'

ni le
cugetul nostru spre bunurile duhovniceti, iar toate celelalte le socotim s
mai prejos de desftarea buntilor ce vor fie, i aa vom primi din belug s,
ir
i cele din veacul acesta» potrivit fagâduinteî ',

De ndu -i sufletul de bunurile duhovniceti, omul ajunge

altfel alipi s
dispreuiesc a lucrurile materiale, câtigând o virtute opus fi lcomiei de bani
i de avere, desptimirea^ M Cel ce a gustat din cele de sus dispreuiete cu
uurin pe cele de jos \ arat Sfântul loan Scrarul, IH adugând: ^Puin foc
1

mistuie mult materie. Printr-o singur virtute, se poate scpa de roate pati-
mile. Aceasta se numete nepatimirea. Pe ea tiu n Tis cur- o cercarea i gustarea
7 19
lui Dumnezeu C..)
'.

de bunurile duhovniceti, mai întâi trebuie ca omul

Pentru a se alipi în- s
eleag c
exista o alt frumusee, i o alt bogie, i o altfi desftare, mai
20
,,

inalte i desvârite", ^bogii adevrate care aduc o desftare nepieritoa-

re",
21
c
i nu exist o alt,., bogie sau cinste sau desftare,,, mai mare de-
ri

cât împria i slava lui Dumnezeu... i mai vrednic de dorit

2" 1

Dar la '.

aceast înelegere nu poate omu] ajunge cu adevrat decât prin ex perierea

realitilor duhovniceti, arunci când înceteaz de a mai duce o via cu iotul
trupeasc i când se unete cu Dumnezeu prin iubire i prin împlinirea po-
runcilor Lui, Numai „gustarea lui Dumnezeul cum spune Sfântul loan Sc-
tarul, j[ face pe om în stare s
vad nimicnicia ^bunuri lor mate riale i cât de 1
'

lipsite de pre sunt ele fa de buntile dumnezeieti.

Faptul c des pi mi rea de bunurile materiale esie in legtur cu alipirea de
cele duhovniceti, i invers, se explic, aa cum uni artat în repetate rânduri,
prin faptul c este cu neputin ca dorina s se îndrepte acelai timp spre în
dou ,, obiecte" diferite, dup cum spune însui Domnul, vorbind chiar de-
spre iubirea de avuie: „Nimeni nu poate s slujeasc la doi domni, cci sau
pe unul î! va urî i pe cellalt îl va iubi> sau de unul se va i pe cellalt
lipi îl

va dis preui; nu putei s slujii lui Dumnezeu i lui mamona (Mt 6, 24) 1
'

însemnând, în aramaic, „bogie"). înelegem prin aceasta

[tuciftiân omul c
nu-L poate iubi pe Dumnezeu atâta vTeme cât iubete bunurile pmânteti; e
vremea amintim & c
scopul tmduirii de lcomia de bani i de avuie este
s-1 fac pe om în stare se întoarc spre Dumnezeu, s
se uneasc cu El, s
s-L iubeasc din I otit inima, din tot sufletul, din tot cugetul i din CoatB
puterea scoat puterile sufletului din robia materiei, pentru ca s le
lui, sâ-i

poat îndrepta spre Dumnezeu, potrivit menirii lor fireti, Starea duhovni-

h
< 'tittrheze baptismale, VI1J H 10.
7
!hklem 24. t

*Smm, XVI, 15.

"
fjtâfan, XVI. 23.
"
Sf, Iolui Ghiu de Aur. Ortiiiii ta / Cvrinteiii, XXIII, 5.
il
tindem, XL, 5.
'••
Sf. Sirneon NcliI Teolog, Discursuri etice, ITT, 662-GGS-

490
 TcbtKututrett jiterghinei i a ptemwxieî

eeascn a omului i soarta sa îii venicie depind de felul bogiei pe care do-
rete s-o dobândeasc i de care-i lipete sufletul; problema lui fundamenta-
lii în aceast privin este dac i adun „comori pe pmânt" (ML 6, 19) sau
„comori în cer' (Mi. 6 20), cci, spune Mântuitorul, „unde este comoara
f
la,

acolo va i inima ta" (Ml.

fi 6, 2\ ).

Tmduirea lcomiei de bani i de avui t dup cum vedem implic con-

vertirea dorinei, întoarcerea puterii poftitoare a omului fi a puterii sale de a
iubi de la bogiile acestei lumi la Dumnezeu i buntile duhovniceti.
Ducii u- întrebi; Cum m pot vindeca de iubirea banilor i a avuiilor pmân-
teti 7, i se rspunde; „îndrgostete-te de altceva f îndrgostete -te de bog-
iacea Jiu ceruri .

Prin aceasta convertire, cele doua patimi suni înlocuite de virtuile care li

se împotrivesc: neagonisirea i milostenia.

1, Sradu de bunvoie ( neagonisirea |

Pentru ca fîlarghiria este iubirea banUor i, mai larg, a bunurilor materiale, iar
pleonexia vdete lcomia de avere cât mai mare, virtuile care li se împotrivesc
nemijlocit i care duc cel mai repede la ieirea din robia lor sunt. firesc, neagoni-
sirea i lepdarea avuiei. Ele înseamn respingerea de bunvoie a oricrei forme
4
de avere, oricare ar fi ea, în afara celor strict necesare vieii/
monahism este totuna cu srcia materia-
Neagonisirea (&Kimjiocrwn) în
l. Dar este cu totul de trebuin ca ea corespund unei stri luntrice, unui s
ni duhovnicesc de a privi bu nu ii le materiale. E nu const numai în a nu le
poseda, pentru c, aa cum am vzut, se poate cu cd bogat s nu aib aceste
patimi, iar un s rac lipsit de orice bogie, sa fie otrvit de ele. Cci,
h

în Lr- adevr* poi s

n-ai de nici unele i s fii bântuit de duhul iubirii de bani
i de lcomia de avere i, dimpotriv, s ai de toate fr a avea sentimentul
posesiei, adic fr a avea sufletul alipit de ele. Ca stare duhovniceasc de
ne-alipire de lucrurile posedate, srcia are un sens i în afara cadrului mona-

hul, cel la care se refer Sfântul Apostol Pavel atunci când îi îndeamn pe cei
cure vieuiesc în lume; ,,Cei ce cumpr (s fie), ca i cum n-ar stpâni; i cei

ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea"

(I Con 7, 30-31), Dar aceast virtute nu ajunge la desvârire, decât dac

omul UTmenz cuvântul Domnului: „Dac voie&ti sa fii desvârîL du- te, vin-
de averea ta. d-o sracilor (.,.)" (Mt. I °, 2 1 ).

Luntric, srcia se manifesta prin lipsa de grij fa de bunurile materia-

le. „Neaverea (srcia de bunvoie) este lepdarea grijilor, lipsa de îugrijora-

J
Omilii ia Matd, IX, 6.
-
A iw vedeii. de. pilclii, Sr. Iului Quiiin, Ax?&.utntitpfe mnstireti. Vil, 21. 29, Sf- &tttt£
irul, Cuvinte despre nntÂrtUl, 33. Sf. lo«n Gur de Aur. Omilii ia 2 (.'(nimeni, XX 1.

491
 i'diHtiitjftrf'it ptitttfufayp rfalKÎmtifwi virtuilor

re a vieiif.,,y# Este limpede c

la aceast lips de preocupare i de îngrijo-
rare nu ponte ajunge eu adevrat decât cel care, în mod concret, a renunat la
orice form de avere l ta orice câtig.
Fundamental în lupta împotriva iubirii de bani
\ a lcomiei de avere, ca
i dobândirea virtuii srciei, este eliminarea cauzei rului, adic scoate-
în
rea din suflet a dorinei de ave ie de îndat" ce s-:\ ivit, dup cum spune Sfân-
tul loan Ciisian: «Trebuie nu numai ne ferim de a fi în Stpânirea unor s
sume de bani, dur chiar i dorina dup ei s-o ;ilun£âm cu totul, din suflet.
Cci trebuie evitate nu nurrmi efectele lcomiei de mai ales stârpii
huni, cat
din rdcini patima de bani. nil ne va fi de nici un Folos a nu avea bani, dac
f,
dorina de a-i avea struie în noi lfi
„chiar fard â avea bani poate suferi cine^
;

va de bojiki lcomiei de avere si s

nu-i aduc nici un folos; srcia dac n-a
fD6{ în stare h-e stârpeasc aceast patim' 17 Fiind caracterizat prin lipsa -

de orice dorin
sau gând sau închipuire legate de avuie sau de adunarea de
bngiilii materiale, srcia de bunvoie apare ca un element ai virtuii funda-
mentale, „srcia cu duhul" (cf. Mt. 5! 3), care înseamn lepdarea oricrui
gând ptima, oricare ar fi e],

2* Miltifi tenia

Atu vzut c iubirea de bani i lcomia de avere

îl fac pe om s- i însu-

s&asc chip egoist c&t mai multe bogii, lucru care se face pe seama
în
aproapelui, eie instaurând o stare nefireasc, prin faptul se împotrivesc c
egalitii voite de Dumnezeu când e vorbi de mipriigi bogiilor, pe teme-
nii edilitii fii natale a tuturor oamenilor. în vreme ce
este firesc ca banii \,.\

bunurile materiale s
împlineasc nevoile eseniale ale omului, acesta, mâna!
de aceste p;iiimL le pervertete
conferindu-le o valoare în sine i slu-
rostul,
findu-se de ele pentru propria sa plcere. Dinul, astfel, nu mai ia seama
la
semenul su, se leapd de cel de-o rine cu el i nu-l primete, dup cum spu-
ne Sfanul loan Gur de Aur, ca tovar. ;il lui. Fîhirphiria i pleonexia se
împotrivesc in acest fel, i înc i în multe alte feluri, iubirii.
De aceea, iubirea apare ca unul dintre leacurile cele mai folositoare pentru
tmduirea acestor dou pEiiimi,^ i anume sub forma care & opune in li

chip specific; milostenia. Iubirea cu adevrat dispreuiete bogia 21 si o '

ni
mi ceste, W pentru c
fiind iubire a lui Dumnezeu i a semenului nu poate sia

".Ww, XVI, IL
lb
AfGZ&nwttp mnstireti, VJI P 21
" IbUiem,
22.
( I St Iolui Scrarul Sram. XV L\ 3 („Cel ce a dobândit dii^oste va rispi himu"),
'
.Si Msixin] Milrtiiiisitoml. Capete tfospru dmfosi^ I, 72.
"'
Evttgrie. Tratând practic, IG.

492
 Tâtnâduireâ fi kifhi Hei i ti plwiwxiei

11
alturi de iubirea avuiilor, de aceea o scoate afar. Avva Isaia îndeamn:
î
„S iubim milostenia ctre sârLici,. ca sil ne mân tui m de iubirea banilor". 12
Virtutea mii osie ulei (fekeiTU,oo~tii>r|} ta care ne indeamiiii Insnsi Domnul de
multe ori (Mt. 42; 6, 2; 10, 18; 19, 21; Le. 3, 1; 6, 30-3S; 12, 33; Mc. 10,
5, !

21) i pomenit in nenumrate rânduri în Epistolele Sfântului Apostol Pavel

(Rom. 12, 8; 1 Cor 16, U3; 2 Cor. 8, 3-15; 9, 8; Gal, 2, 10) i in Faptele
Apostolilor (Fapte 3, 26; 4, 31; 10, 2-4; 20, 35}, const în împrirea a ceea
ce ai," în a da din ce-i prisosete celor care sunt în nevoie (cf. Le, 3, 11; 2
Cor, fi. IM5)
M i în a da chiar din pustiul tSu celor aflai în lips (cf, Mc,
12, Ea se împotrivete direct filarg hirtei, care urmrete pstrarea
43-44}.
JS

bogiilor, i cu atât mai mult pleonexiei, care nu tie de altceva decât de

sporirea averilor. De aceea ea este leacul cel mai potrivir pentru tmduirea
de aceste boli ale sufletului. „Doctorul sufletelor este Hristos i El cunoate
taaie i d doctoria potrivit Flecarei patimi. Aa... iubirii de argini,
1
ii da'

poruncile milosteniei'*, scrie Avva Dorotei. Acest leac totui este potrivit.
''

îndeosebi pentru cei care. trind în lume, au unele bunuri, iar nu în primul
clugri, care nu au nimic al lor i care au la îndemân, aa
17
rând pentru
cum am vzut, leacul srciei de bunvoie. Pentru ei, milostenia rmâne ca o
diuorie numai în alt îneles anume ca milostenie prin cuvânt, adieri îm-
al ei,

prtirea cuvântului lui Dumnezeu i a buntilor duhovniceti pe care le

câtig în aceast stare a lor, urmând celui ce a spus: „Am învat tar vicle-

împrtesc fr pizm
11 '
h
nie si (în. Sol. 7. 1 3}.

cuvântul grec feXeriu.cxîwr N u semnific numai milostenie, ci i

De altfel,

mil. comptimire, Altfel spus. milostenie înseamn, alturi de drnicie ma-

teriala, i druire sufleteasc, i numai aa se apropie ea de iubire, nermâ-

nând un simplu act de caritate (chiar dac fcut deseori, cci Sfinii Prini

Cf. Si'. Mliaiiil MiSrtuiisitonil, Capete d&tpre tltYigmfe. II, 3.

Syreiiinrl, 16.
" Cf. Sf, loan Gurii de Aur, Omilie fa cuvintele: ..Avwut acelai dtth (ti credinpsi", II.

9: Omilii fa Mufei, XLV, 2; LIII 2.

Sf Isnac irul, Cuvinte despre nevoinfiU 33. Sf. lemn Guifi de Aur. OmlUa fa
"l
Ci
cuvintele: „t't't ttvtnriri aii fie mofo certuri"*
Q Omilii fa Evtvt I. 4; XXVIII. 4 :

* Cel cure iii din puinul pe eare-3 are. este, firesc, niiii uproape- de desTivâiircoi aces-

tei virtui declt cel cure dl din ce-i prisosete i ca aâi mai mult decSH
cel cure nu- d
ii i m d parte din prisosul siu. Sf. lotul Gur<1 de Am spune (m (haitii fa itmin. LX. 4) c
cel care d din puinul riai „face. mure milostenie".
"
Jf
suflet fokwifotfw. XI. I,
fiiwîîLituri

A se vedea, de pilcliî, Sf. I&aac irul. Cuvinte despre uevoiu{, 33 (,.Cii ii zis careva
''

dintre sfini c
au aceasta e vrednicii vieuirii tale, ca sa sniuri pe cei flamanzi—
+b
Acetistft vieuire e rânduit celor din ]ume... ),
* U
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XXXt 74-88. Cf. Sf. Isttuc Sinii,
(
'uvirtte ttespre

ne voin, 23. Sf. Maxim Mrturisitorul, Capete, desprt dmgoxfa I, 26 t.Xhngostea se face

. imoscLilti nu numai prin diîruiieu de bani T ei cu mult uuii muli prin îilipsirttf&irea cuvântului
lui DtlUinezau..."). W» Dorotei. îiiwiâturi de xujlrt JijItKiftxin*. XIV, 10.

493
 Tâtmidiiîrra patimilor i dtfhrinflirrri virtui far

.spun Cil milostenia trebuie fcut în 3

fiecare zi *h ci devenind a stare luntrica
permanent, lucru cuvenit oricrei virtui. Aceast stare luntric din care
izvorte drnicia este. mai preioas chiar decât drui (în acest sens po-
runcite lisus; „Dai mai întâi milostenie cele ce sunt înlumrul vostru" (Le,
I
41); in cele din urm, ea este cea care face ca fapta de milostenie s ca-
1
,

pete valoare duhovniceasca i din ea îi trage omul folosul duhovnicesc.

Cci, aa cum arat Sfinii Prini, menirea milosteniei nu este doar de al
ajuta pe cel srac. Mai întâi de toate, ea face un bine duhovnicesc celui care
dâ, formând u -l si transform and u~| duhovnicete. Sfanul loan Gur de Am
jhiîil- chim .,Nu pentru UNLiraix-M srciei a pomttcii Dumnezeu mili^u-nia,
11
ci pentru binele celor cure-o fac / De altfel, cel care da are mai mult. folos
11
din drnicia Iul decilt cel care primete," lucru pe care-l urata i Sfântul
Apostol Pavel atunci când spune: T ,Maj fericit este a da decât a lua" (Fapte
20, 35). într-adevr, pentru cel care-1 primete, daru] are o valoare esenial-
mente material, deci trectoare (unele daruri chiar dispar prin con su mare %
în vreme ce pentru cel care l-a fcut el este izvor de bunti duhovniceti
venice. De aceea Sfântul loan Gur de Aur spune în repetate rânduri - pen-
tru izbi auzul asculttorilor si -
,i c
cel care face milostenie împrumut» de
fapt, cu dobând, adunând astfel mari bogii. Aceasta este întru totul în
acord cu învtura Mântuitorului: ^Milostenia ta s fie mmascuns : Tatl
ta'u, Care vede în ascuns, îi va rsplti ie" (Ml 4); „vinde averea ta, dâ-o ft h

sracilor, i vei avea comoara în cer {ML 19, 21) i cu cea a Sfanului
1
'

Apostol Pavai: cei bogai „s fie darnici, fie cu inim larga, ngonisindu-i s
lor bun temelie în veacul viitor" ( l Cor. 6, 1 8-19),
Valoarea milosteniei nu este dat de mrimea ei. Ea trebuie doar s fie pe
msura mijloacelor celui ce-o face (cf, 2 Cor. 8, 3-14; I2 43-44),
4î
Mc h

Sfântul loan Gur de Aur nu ostenete în a-i liniti pe cei care n-au de nude
« fac milostenie, artând c Dumnezeu caut la buna lor voin i Iu inten-
41
ia lor curata. hir acestea sunt eseniale, pentru c3 unul dintre rosturile mi-
losteniei este tmduirea sufleteasc i desvârirea duhovniceasc u celui
care o face, dup cum arat limpede Sfântul loan Gur de Aur: „iiu-i pedep-
sit sau încununat (de Domnul) fapta, ei gândul e încununat "; spunând: 1

„Luai aminte, s
nu facei milostenia voastr înaintea oamenilor spre a fi v-
11
zui de ei (Mt, 6. I) Domnul arat va judeca „nu svârirea milosteniei,
f
c
" A w vedea. tie. pildrt, Sf. loiin Gur de Aur. OwiUv fa uvlntele; „Având acelai tfah
ut t-mfatfi'f", III, 12. Sf. lotm Gudl tte Aur Tn
raitoteQÎa cu mod obinuit Hse-amilriTi
untdelemnul din candel de fecioarelor Înelepte din parabola biblic (cf. ihidrni\
OnvUi h Matei, L, 4; Ptniiii fa imm, XX HI, 3; LX, 4).
" Despre milostenie, tV Cf Omilii
fa I C&rintetti, XXI, 6. Omilii ia Romani t XIX 7
\
Cf. Sf latm Gurfl de Aur, Pesprr milostenia V.
Cf kUm, Omilii ta Ppie, XXT, S; Omilii fa k:tmnm\ XIX, 7: Omilii fa Cohs&ii, l
b; Omilii ta Bvmi, l, 4.
1

Omilii kt Evrei. I, 4. împotriva tm&neitor. VIII, 2. Qmt.ttî fa Facere. LV. 4. Omilii

fa Fapte, XXL 5.

494
 Ttti&itii/vfi jiktrghiriei jj a pteatitVi.tr i

ci gândul cu care o faci" i „dup gând hotrte paguba sau rsplata 1

'; ceea
ce cere El este „gândul i feluj în cure faci milostenia, Cci Dumnezeu vrea
sa-i formeze sufletul i s
te scape de boakVV" De aceea, cum spune
Sfântul
Printe, „ceea ce ne cere Domnul nu este datul milosteniei,
Pentru a avea
ci fetaj datului
valoare duhovniceasc, milostenia trebuie fcut tar ca omul
1

V
&3 urmreasc
vreun folos, adic i& nu titepte de pe urma kii vreo rsplat sîili
vreun câtig, de orice fel ar fr el, si îndeosebi ceJ care
kir veni din mulumirea de
sine. Jn dar ai luat, dar m s
dari'\ înva Domnul (Mt. 10, S), îndemnându-ne
Si ne ferim de slava deart legai de milostenie: „Deci când faci milostenie nu
trâmbia înaintea ta, cum fac farnicii f „.), ca s fte slvii de oameni („ ,). Tu
îrts, când faci milostenie,
11
s nu tie stânga ta ce face dreapta, ca milostenia ta s
fje într-ascuns (Mt. 6, 2^4; cf. Le. IS, 12).
Pe de alt parte, ceJ care druiete trebuie sa fac
aceasta tar nici o rei-
nere, nici în ceea ce privete bunurile de care se desparte, nici
de cel c- fa
ruia îi d, ei r dimpotriv, s-o fac cu mrinimie; numai dac se fuce cu drni-
cie, adevrat milostenie, spune Sfanul ioan Gura de Aur. 4 " Tot aa
e cu
în-
doamn Apostolul; cel ce d
sdea „cu mrinimie" (Rom. 12, 8), „tiu cu p-
rere de ru sau de sil" (2 Cor.
9, l) „cu inim larg", „din toat inima" t
(1
Tim 6. 18: Cot. 3, 23) i „cu voie bun" (2 Cor 9, 7)^ 7 Este atât
de impor-
tant pentru om s dea cu bucurie, încât Sântul loan Gur de Aur spune c
i'iK'Lirra este „însi natura milosteniei"; 4 * milostenia, arat eJ, „nu st în dar.
d în bucuria cu care-l dai". 49 Starea de bucurie a sufletului dovede-
râvna si

te c
milostenia se face cu adevrat. în duh du iubire; ea este,
spune Sfântul
hnui Gura de Aur, „veselie a iubirii care îi revars
preaplinuri
Milostenia nu are valoare duhovniceasc dect dac este
manifestare a
dragostei si numai dac se face din iubire de Dumnezeu i de
aproapele, sim-
minte care sunt de nedesprit. într-adevr, dragostea de Dumnezeu este
te*
meiul, pricinuitoarei i captul
iubirii semenului. De aceea Sfanul loan
Gur de Aur, vorbind despre milostenie, spune: „Pe
Dumnezeu se cuvine
sâ-L iubim, i toate
:
s
le facem din iubire pentru El", „de dorul
Lui'
sl
Pe de ,

ili. pane, dragostea de aproapele i milostenia prin care

ea se face artat
i

sunt condiia iubirii Dumnezeu, cci, aa cum

lui spune Sfântul Apostol i
"4
Qmtiit ki Matei, XIX, L
flifilt'tu
''
Ct'. 2 Corintetu, XVI, 4.
Oinifii kt
ii privi»
aceste cuvinte, „cu voie bun", Sf. loan Gurii de
la
(
Aur spune ca, clac
Dumnezeu, îndemnând Ja milostenie. at fi avut în vedere <Jo<it
HJittDrw«a sniei l'oi El
ur fi poiuncir pur i simplu omului si dea,
farasa-i mai cear s-o feti .,cli voîe butiiT
iMSte cuvinte dovedesc limpede c
El preuiete acm'ea uiflcleiucii u celui ce face"
milostenie (cf, Desptv ttâfo&mik IV)
A
*
IhithnuYV
^.Omilii tof-ilipem, 1,4.
"'
Omilii kt Fac<?re. LV< 4.
iJ
Omiiii in Evrei, tT 4, Cf. Omilii iii Facere. XXXI, 7.

495
 Tâimiduirea patimilor i dt/hândirea vi/t ufi tor

Evanghelist loan; „Dac aice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele su

urte, mincinos este Pentru
îl c
cei ce nu iubee pe fratele su. pe care l-u
!

vzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vzut, nu poate a-L iubeasc" (l In 4,

20) i: „Cine are bogia lumii acesteia i se uit la fratele su care este în
nevoie i-i închide inima fa de el, cum rmâne in aeda dragostea lui Dum-
nezeu ?" (1 Ln 3, 17). Pentru c
omul este fa^ut dup chipul lui Dumnezeu,
iar prin înfiere fiu a] Lui ga frate al lui Hrislob, menit devin dumnezeu s
prin har, tot ceea ce facem pentru aproapele, Lui fi facem, si dac-1 nesoco-
tim pe acesta pe EJ 1 ti nesocotim, dup cum limpede spune lisus atunci când
vorbete despre faptele de milostenie; „Adevrat zic vou, întrucât ai fcut
unuia dhitr-uceti frai Mie M L-ai fcut (.„) întrucât nu ai
ai Mei, prea mici t
tcut unuia dintre aceti prea mici. nici Mie jiu Mi-ai fcut (c-f. Mt, 2S; 5
'

H-46). Astfel, se cuvine ca milostenia s se facâ cu contiina c. druind

aproapelui, fi dam lui Dumnezeu însui,' 5 ,j\lu-i nici o deosebire dac dai
acestuia (sracului) sau Aceluia", spune Sfântul Printe, 11 adugAnd: „Când
dm deci celor sraci, i£ avem o astfel de atare sufleteasc ca i cum l-am du
lui Hristos (...) Când vezi un srac, aduli aminte de cuvintele Lui
care -i
spun ca El este cel hrnit i miluit'".- 4
Ca form a iubirii, milostenia presupune de asemenea contiina l simi-
rea unicitii naturii omeneti, a egalitii fundamentale i a strânsei uniti
care exist între oameni, care sunt cu toii prtai uneia si aceleiai firi/* Asl-
fd, Avva Dorotei înva^ Noi trebuie sa facem milostenie (...) ptimind îm-
fl

preun cu alii ca i cu mdularele noastre adugând: „Aceasta este milos- 1

',

tenia intj-u ctfnotiaS". 3 * De aceea, se cuvine ca milostenia s se fac fr

deosebire ctre toj cei aflai în nevoie, carne toi cei care cer. neprivind in
nici un Tel la faa omului i necercetând cine i de ce ne cere"
t ,Oricuî îi

cere, d-i", poruncete lisus (Le, 6, 30; cf. Mt. 5 42). Cel ce face a&a împli-
T

nete voia lui Dumnezeu, se face asemenea Lui în faptele sale i-n telul de-a
fi, i este cu adevrat fiu al Tatlui su Celui din ceruri, Care „face sa" rsar

A se vedea, de pj]d,
Sf. Iottn Gurii de Aur, Omittt fa Matei, L, 4. unde Sf. Printe
dl uceystâ interpretare cuvintelor tui Kristos: ,Pe sruri pururea îi avei cu voi, dar pe
Mine nu Muvelt pururea" (Mt. 26, I): „Tocmili pcnlni BtCflStft trebuie sfl-L mLluim"
I

mUcii „s nu trecem cj vetleiea pe fratele nostru strâmtorai \ necjit" -, „cil iin-L

avem pe El piuurea flmând, ci numai In viaa aceasta'
1
.

>'
Ihitltm, LXXXVIu\3
ibîdem.
'
A (ie vedea îndeosebi ,Sf. GfigQtt tel Mure, ConwUmu ia Iov, XX3. 16-19.
!n
învaturi de suflet folositoare., XIV, 9.
,}
Cf. Sf, Isaac Sinii, Cuvinte
deprz nevoinâ. 23 („Dncu cineva, ttflându-se pe ca3, în-
tinde mâna s
primeasc milostenie, nul respinge. Cci cu sigurana în
spre tine ca
ace] timp este lipsit, cu unul dintre sniei"; „SJ5 nu deosebeti pe bog^î
de srac si nu
cîluta Sil fiicî deosebire înfre cel vrednic si cel nevrednic, ei s-i
fie ie toi oamenii
deoporiiv de buni", Sf. Ioan Gur de Aur, Omilie ta cuvintele: „Având ttwfai thm ai
credinei '\ U, 7. Omilii Iu Romani, XTV, 9.

49tj
 Tmduirea fifarghiripi i a piapneXtii

soarele peste cei ri i peste cei buni i trimite ploaie peste cei drepi i peste
ceinedrepi" (Ml. 5 45). „Cel ce face milostenie imitând pe Dumnezeu nu
h

cunoate deosebire între ru si tom, între drept i nedrept când e vorba de

cele ce sunt de trebuina trupului, ci împarte tuturor ta fel, dup trebuin",
spune Sfântul Maxim Marturisitoru].™

Prin neagonisire i milostenie se lecuiete omul nu numai de iubirea de

bani i de lcomia dup avere, ci i de toate celelalte ruti pe care le zmis-
lesc aceste dou patimi.
Am vzut c ele umplu
de tulburare neîncetata, lasându-I prad
sufletul
mulimii grijilor i frmântrilor, inându-l într-o continu stare de team i
nelinite, de chin i zbucium. Firete prin vindecarea lor omul scap de c
toate acestea. „Cel ce i- a biruit aceast patim (a iubirii de bani) $i-a tiat
M
griji le arat Sfântul loan Scrarul.^ îndeosebi srcia de bunvoie stinge
,

tulburarea i aduce pacea sufletului;*' aa cum spune acelai Sfânt Printe, ea

este „lipsa de îngrijorare a vieii ? „Nimic nu sdete atâta pace în minte ca
1 1

saraeiade bunvoie ', spune» la rândul su, Sfântul Isaac irul*1

Slobozindu-1 pe om din robia grijilor inevitabil legate de orice form de
posesie, ea îl scoate cu totul din înstrinarea în care- 1 ine alipirea de bunurile
lumii acesteia; de acum el poate s se îngrijeasc doar de cele plcute lui
Dumnezeu, s
Împlineasc voia Lui i numai Lui s-T slujeasc. Dezlipin-
du-se de bunurile materiale, omul se poate alipi, potrivit rostului firii sale de 1

bunurile cele duhovniceti. Hristos însui arat srcia de bunvoie este c

calea desvâririi, pe care o aleg cei ce vor s-l urmeze Lui: „Dac voieti s
fii desvârit, du-te vinde averea p ta, d- o sracilor (...), dup aceea, vino si
urmeaz- Mi" (ML 19, 21),
Cât privete milostenia! Sfântul Ican
Aur arat de nenumrate ori Gur de
ca ea este „leac" puternic'' prin care omul îi recapt sntatea sufletului ;l
11

mmnezeu - spune Sfântul Printe - vrea {prin milostenie)... s te scape de

I

nu dispreuim
1

liniiliT."' ,,Sli (...) IimoiI rntloi noastre Leacul acesia, da. nun
cli seam leacul de mare vindecare i va tmdui aa
acesta, ne va aduce atât
de bine rnile sufletelor noastre, încât nici urma de ele nu va mai rmâne ';** 1

i înc: ,Ai vzut, iubiilor, puterea leacului ? Sa ne procuram cu toii leacul

lls

Capete dexpre dragoste, I, 24

w &wra + XVI,7,Cf.24.
i.m
Cf. ihidem, 13.
'[ fbidcm, Cf. Sf. leali Gur de Aur, Despre feciorie, 69.
6
* Cm
despre inie tievriiufâ, 23.
i
Facere, LV, 4. Despre diavol, 11, 6. Omitir fa r.m-mîeh: „Av/md ace-
i (hniiii fa
fa?i duh i
credinei", I, S. Ofuiiii la Matei, LXX VII. ii. Qtnittt Ia ivau. LXXXÎ. 3.
Omilii la H(ipew\ I, 4. OfidUi tu Tît. VI, 3.
^ Despre diavi>i< ÎI, 6.
w Omilii, ta Matei, XIX, 1.
*
Omilii ta Facere, LV. 3.

497
 Tftftittâutrea patimilor $ dobdndirtm virtuilor

7
acesta. Nu e scump, dei are ntfit de mare putere' V' Pentru acea&ta el spune
c sracii aunt „doctorii sufletelor noastre' 1

,
t,K
vindec rnile sunetu-
„cei care
lui, iar prin mâinile lor întinse ctre noi primim leacurile de care avem ne-
voie, Nîci mânu de bine trupului cât
doctorului, nici leacurile lui nu fac atât
face sracul care- fi cere de poman. Prin mâna lui, se iau de la tine toate re-
lele".*' Prin milostenie i neaganisire omul scap i de celelalte boli sufle-
teti. Aa cum
spune Sfântul loan Gur de Aur, milostenia face parte dintre
70 1

acele leacuri T prin care pot fi omorâte patimile care ne vatamâ sufletul
',
.

De asemenea prin ele omul iese din alipirea de bogia lumii acesteia i
revine la o atitudine fireasc fa de ea, adic nu se mai bucur în chip egoist
de avuia sa i se face iconom al bunurilor pe care i le~a dat Dumnezeu, spre

ajutorarea semenilor,
11
altfel spus împarte cele primite de la Dumnezeu cu
ceilali oameni (cf. Mt. 10, B),
Pe de alt parte, milostenia îl vindeca pe om de rutatea pe care lcomia
de bani i de avuie o aduc în relaia omului cu aproapele su. Ea îl ferete de
a fi nesimitor fa
de nevoia celuilalt/ unul dintre rosturile pentru care
1

Dumnezeu a dat porunca milosteniei fiind acela de a ne înva s suferim

împreuna cu semenul nostru aflat în nevoie.
T4
De asemenea, scap pe a ii

om de pornirile mânioase la care-1 împing aceste putinii- Sfântul Maxim

Mrturisitorul spune c
milostenia este leac împotriva mâjiîei.
7S
Practicat cu
smerenie, ea stinge dispreul fa de aproapele v, dimpotriv, duce la preui-
7
Ea res tabile l e între oameni legtura iubirii i pune astfel capt des-
'''

rea lui.
pririlor produse în natura uman de patimi, redând ui unitatea fireasc. S
amintim cu privire la aceasta cuvintele din Faptele Apostolilor: Jnima i
sufletul mulimii celor ce au crezut erau una i nici unul nu zicea c5 este al
su ceva din averea sa, ci toate le erau de obte" (h'apte 4, 32). Sfanul loan
Gur de Aur comenteaz astfel acest verset: ,Jatâ folosul milosteniei(.J:
unirea pe data a inimilor"; „ea este cea care face un trup din cei care suni
'. 77
1
mdulare ale lui rîristOi

<VT
fbidmi 4.
''
,,;

OmiUe k tttvkiwle: „Avnd acriai tiuit ui rf?rliti?i'\ UI, li.

** Omiiii kt l Tîmotei, XIV. 2.
TB
Omiiii iu Matei< IV, 9.
" O Mare> Omilia a Vffa {Cite bogaii 3 („Oamenii ca» judeca cu îne-
St. Viisile cel
lepciune trebuie afi fie încietlinai ti avuia li-i cltii spre tudniiniiîmre, \ nu spi-e de&futu-
re"T Sf. loan Gura de Aur. Despre dreptul luztir U 4-5; Otuiiii in Matei, LXXV1I, 5 CSI r

ni l-i închipui c
avuiile sunt ale bJe, din pricin cft Duninefcftu, din larga Lui iubire de ni-
meni, î-a poruncit sa Je dai cu din ale tale (...) Când îi dai sri teului. îi dai clin averi Ifi lui").
12
Cf Sf. loan Gur de Aur, fac, f'tt.. II, 5,
13
Cf. Sf. Utiac irul, Cuviril* despre newrhtfrh 79- §£ Grigore cel Mare, Comentariu
ia kw, XXI 16-19.
74
Cf. Sf, loan Gur de Am,
Omiiii kt Matei, XIX, 7,
Cf, Cap4tt despre dmgojte, I. 29. Cf. Sf. loan Scurtimi, Scara, XVI. 19.
75

Cf. Sf. Grlgoie cel Mure. Cvme/ttariu in Iov, XXI, 15-19,

'

77
Otnilii in Tit, Vl h 3.

498
 Tmt'iduirea ftkir$hfriri t ci ptcoiiexief

Milostenia este de asemenea leac împotrivii tristeii 7 " aduse în suflet de

patima iubirii de bani i de avuie.
Ca rod al ei, omul primete de la Dumnezeu iertarea greelilor i
curia
Inimii, dup cum urat Sfinii Prini,™ urmând
spusa lui Isus Sîmh: ^Milos-
tenia cur pcatele" (ls. Sir. 3, 29) l îndemnul
proorocului Daniel: „Rs-
cumpr pcatele tale prin fapte de dreptate, i nedreptile tale prin mil
1
ctre cei sraci'(Dan. 4, 24). „Milostenia terge orice greeal i nimicete
toate pcatele. Nu e pcat care s-o coplei isc,
cci ea este teac puternic
pentru rnile sufletului", înva Sfanul
\<m Otit de Aur;* n „ea este doctorie
pentru greelile noastre, i prin ea se spal sufletul de mtinciunc 1
'.*-

Sfântul loan Gur

de Aur socotete, de altfel, milostenia ca pe o bun în-
2
soitoare a pocinei:" „Milostenia face ea leacul
pocinei lucreze repede s
i deplin, Doctoriile pe care le dau medicii adesea sunt un amestec din
mai
multe ierburi, dintre care unele tu mai mare putere de
vindecare. Tot aa este
\

i cu bacul acosta al pocinei; printre cele care intra în alctuirea

ei se afl
urat mai buni decât toate celelalte, iar aceasta 10
este milostenia'.
Din aceast pricin, milostenia are ca alt road a ei rugciunea pe care o
84
face curat i rodnic.'"
în general, ea hrnete, întrete i lumineaz sufletul/' fiind pentru el
izvor de bucurie duhovniceasc.* 7
în vreme ce neagotiiâirea duce ja smerenia
deplin a sufletului/" miloste-
nia sporete iubirea, al crei rod este,*9

Cel milostiv urmeaz

Dumnezeu,™ se arata a fi cu adevrat fiu al Lui'
lui 11

i ajunge s se asemene atât cat îi st omului în putin. „Aceasta

I
este virtu-
tea care ta to chjp deosebit ca pild pe
Dumnezeu, Cci ea este o însuire
proprie Lui", dup cum „Domnul însui zice:
«Fii milostivi, precum i Tatl

JJJ
Gut de Aur, Stwm, XVI, II
Cf. Sf. loan
Cf Avva Dorotti, hivthui da eufkt
f&mtoem* XIV. g (.Trebuit: s £ omou&c
oriml ca binee milosteniei, Hdicu hiinil ei, este
Si. loim Oui-ll de Aur Qnttftt d*$$r»
ia de imie, ponte torta pcatele") c
pocin. III, h Cat*h*& 27- baptkmalv VII
zZSSf ¥*
«v'w'k «Având ecefai duh al credinei", UI 12: Omilii la Facetv,
\XX|. LV, 4; finalii la Matei, LXXVIL 5; OnutU
7; h hmn. LXXXf î

Omilii fa Fapt* XXV, 3. Cf. Omitlî te TU, VI,

2
10
Omilii ta Ttt, VI, 3
13
Omilii despre p&câinâ, V[[, 6,
'

Umilit h livrei, IX r 4.

;J*Cf, Sf hm SckttXl Sc&n, XVI, 14 („BorbatLiJ neaga n uitare curar In nigiiciunO

SI Nmn Giii Aur, Om8&
" Cf. Sf.
ii ijf kt Fsahmtl Î4Q, 1
icuin Gur de Aur, Omilii ta 2 Tanotci, VI, l.
Cf Sf Eotta Gur de Aur, Omilii la loan. XXIV, V LXXX1 3
*'
Cf. ihidem. XL, A
Cf. Sf. lotin Se&aruî, Stm, XXV, G2.
J
or
^ AWa '*?** P "*°^ s ^'
'

< mvr '" ^«JWtt nrvoinfa, Ib. 55.

'
Cf.Sf. Mtix im Mrturisitorul, Capete despre dmgoxte,
I, 24,
'

Sfi loao Gurii de Aur. iftnt&i £a Filiprui, Prolog, 3,

499
 Tmduirea patimilor fi dttfxhulireti virtuilor
1

vostru cel di» ceruri milostiv este» (Le. G, 36)' \ spune Avva Dorctei^ Iar

Sfântul loan de Aur spune la feli „Numai prin milostenie i mil ajun-
Gur
gem nes cu Dumnezeu". Prin milostenie omul ajunge s- i îm-
asemnm '3 1

plineasc menirea sa fireasc; din neomenos i pi iii de cruzime ca o fiar si-

b atic* cum îl fcuse iubirea nesioas de bani i de avuie, redevine om
adevrat: „Mare este binele milosteniei (.,,), cei milostivi se fac asemenea iui
Dumnezeu pe cât este cu putin, cci mai ales ea ne face fim oameni", s
4
spune în acest sens Sfanul loan Gur de Aur;* i înc; „Pentru ce ie minu-
nezi când spun c
a milui înseamn a fi om 7 Spini înc ceva mai mult: a mi-
lu i înseamn a fi ca însui Dumnezeu","

n învturi dt suflet fofosit&are, XIV, 8,

H QmlUi 2 Corinîem, XVI. 4. Cf. Omilii kt MatvL LU\

ta V („DEic nu e$u milostiv, ai

încetul sil fii om !": „i\ mi Lut înseamn a fi oru").

H Omilii la Mutei, LII, -^

500
 Tmduirea tristeii.
Lacrimile, strpungerea inimii î b ucu nu

Mai nurii .decât în

cazul oricrei alte patimi, când e vorba despre tmduirea
trierii, tiebtiwca omul s
fie contient ea este o boal i c si se vindece s vm
Cci mi rareori, dup cum arat Sfanul loan Qvm de Aur,'
omul se complace în
aceasta stare i se las în voia ei, gsind
în ea o desftare morbida: adesea el nici
mj ttL- ca ii dzut prad
unei patimi deosebit de grave, mai ales prin
relele ci
tttmân asupra întregii vieu' duhovniceti. De aceea, Sfântul toan Castan ce dup
vpAete despre aceste efecte duntoare, scrie: „Dacfl dorim
sâ ne ostenim dup
Jege.(l Tim, 2, 5) in luptele duhului, trebuie s ne vindecm de
aceasta boala nu
cu o mai mic
prevedere decât în cele de mat înainte";- iar Sfanul loan
Gura de
Aur spune: Uebuie ca omul „sa vrea i sa"
vindece";
ndajduiasc din tot sufletul se s
th 6ste de mare folos pentru a risipi negura tristeii s| re
smrti cu totul
nenorocit ca suferi de o asemenea boal". 3
Atunci când am vorbit despre aceast patim, am vzut c ea poate avea
diferite cauze. Fiecrei situaii se potrivete o anumit
i
lucrare de tmduire,

1)0 prim cauza a Iristeii e^te faptul c omul

plcere se simte lipsit de
iie prezenta, fie ndjduit, i, mai profund, are sentimentul lipsirii de
deci,
un bun material sau al lipsei de împlinire
a unei dorine trupeii. în acesl caz
l.'iiiiiKâurea tristeii implic
în mod esenial renunarea la dorinele i
plcerile
„impcLr si, legat de aceasta, dezlipirea de „bunurile"
materiale, mergând
pan la dispreuirea Jor.^ Sfântul Maxim Mrturisitorul arat.fi ca „cel ce fuge
tt io;iic poftele lumeti >& asaz pe sine mai presus de toat întristarea iu-
m.iLSca" i sftuiete: „Pentiu
dispreuiete.., lucrurile materiale" *
întristare,
liantul loan Scararul arat i el ca: „cel
ce a urat lumea a scpai de întristare'
tar cel ce e împtimit de ceva din
cele vzute înc n-a scpat de ea. Cci cum
nu se va mtrista de lipsa a eeea ce iubete
Iar Evagrie spune- T?
Cel ce se

1
Cât re Staghlrie Asmut. EH, 14.
Atx&nwtele rtiâfuîtttretl, IX. 2.
'
Ctre Stoghlrir A.urUd, III. 14.
4
Cf. Avvîi Dc-roteî, Sentina, 3.
Capete despre ttmgme. 1,22.
"Ihttfrw. III, 13,
u n, II.

501
 1

Tftrtwkluiretf tMiimifor i doh&utftrea virtuilor

ferete de toate plcerile lumeti e o cetate de neptruns pentru demonul tris-

teii Cci tristeea este lipsa unei plceri, fie prezente, fie viitoare. nu se i
poate respinge un astfel de vrjma dac noi avem vito înclinare ptima
pentru vreun lucru pmântesc. Cci el asaz nvodul i produce tristeea
K
exact în locul spre care vede ci suntem titrai cel mai mult". Cum orice pati^
m are la baz dorina de plcere sensibil, este de la sine îneles tmdui- c
rea tristeii este legata" de vindecarea altor patimi. Astfel. Evagric arat ca
„tristeea apare când iu dobândim ceea ce dorim ÎU chip trupesc; or, pentru
c de fiecare patim este legat o dorin, cel care a biruit patimile nu va fi
stpânit de tristee (,.,). Cel care stpânete asupra patimilor a înv ins tristeea,
iar cel care este biruit de plcere nu va scpa de legturile ei. Cel care iubete
lumea se va întrista adeseori (...). Dar cel care dispreuiete plcerile lumeti
*
tulburat de gândurile tristeii".
1
nu va fi

supus trupului râvnete nu numai bunuri materiale, ci i cinstea i

O mu]
slava lumeasca. Atunci când am vorbit despre patima tristeii, am artat leg-
tura strânsa dintre ea i slava deart*, care face ca una dintre cauzele cele mai
des întâlnite ale tristeii s
fie dezamgirea produs de lipsa onorurilor, în

cazul celor care n-au ajuns s

le dobândeasc, sau de dorina nestins de mai

multa slav i cinste a celor care le-au câtigat în acest caz tmduirea tris- h

10
teii implic dispreuirea slavei i demnitilor pmânteti, o desvârita ne-
psare fa tie ele, fie le ai, fie c c
eti lipsit de ele: „Pentru întristare (...)
dispreuiete i slava, i necinstea", îndeamn Sfântul Maxim. 11

Mânia este o a doua cauz a tristeii, care fie

2) este o urmare direct a c
ei, fie c
se manifest ca ranchiuna, în urma unei jigniri.
Sfinii Prini arat c
pricina tristeii omului nu st în cei împotriva cro-
ra ne-ani mâniat, nici în cei care ne-au jignit i crora le purtm ranchiuna, ci
în noi înine. De aceea, a înceta orice relaie cu persoanele în cauz nu poate
fi o metod de vindecare. Astfel, Sfântul loan Casian scrie: „Dum-
potrivita
nezeu, Fctoru] a toate, cunoscând mai presus de toi calea de însntoire a
creaturii sale i c
nu în alii, ci în noi se afl rdcinile i cauzele greelilor,
a poruncit -s nu prsim obtea frailor sj nu-i ocolim pe cei ce socotim s c
11
i-nm jignit noi, sau de care noi am fost jignii". Dimpotriv, continuând s-
vezi si s-î vorbeti celui care te-a întristat, ajungi s te vindeci mai repede,
pentru c
astfel te lupi direct cu greutile care sâni pricina tristeii si le în-
vingi mai iute i mai uor. Altfel, în singurtate, exist primejdia ca aceste
motivele tristeii s
rmân mai mult sau mai puin necunoscute, ele continu-
ând s
acioneze i s-l in pe om în întristare; se tie, pe de alt parte t
c

N
Tmfttttil pmrtir. I?,
'
Dwprr cete duhuri ale tiuitâU,
gfrt I l-H. PG 79. I HtiD. I I57BC
'"
Cf. Awa DoroteL Semine, 3,
1

<t r/ tfU- deip re iiivigf>sr \ II! 13.

t

'

" Aczmuiiiiclc mnstireti. IX, 7,

502
 Tfimâdairea irixfviii

amintirea jigniri [gr, resentimentele, ranchiuna urmrile i în genera] toate

mâniei au tendina $5 se dezvolte în chip ascuns, sporind i întrtndu-se sub
efectul magi naiei, rspândtndu-se ca veninul i otrvind sufletul în întregi-
i

me. De aceea. Sfântul loan Casian spune c tristeea face parte dintre cele c^
evii patimi care ,,se vindec
meditaia inimii curate, prin grija mereu
prin
treaz i chiar prin sprijinul si îndemnul struitor al frailor, Cu cât tulburri-
le sll iu mai des vzute i combtu te, cu auit mai repede vine t vindecarea '.
11 1

for aa, în alt parte, e] arat c

pentru aceste patimi „trirea în societate nu
este vtmtoare, ba, din contr, de cei mai mare folos pentru cei ce doresc
în tr- adevr s
se lipseasc de ele fiindc prin legturile cu oamenii ck se pot
,

descoperi i, fiind date pe fa i mai des puse la încercare, se pot vindeca

1 14
unii repede '.

De aceea. Sfinii Prini îndeamn tiu numai s nu ne supram pe cei care

ne jignesc, dar s~i socotim adevrai binefctori ai notri, doctori care ne
dau bacuri pentru bolile sufletului, sa le fim recunosctori i s le mulu-
mim. Dac un frate M te ocrte sau cumva te întristeaz înva un btrân, 11
1
',

„roag- te pentru el dup cum au spus prinii, cu gândul c-i face mare bine
i c este doctor care te tmduiete de iubirea plcerii". Iar un altul spune:
„Dac- i va aduce omul aminte de cel care l-a oerât sau batjocorit sau întris-
lul, sâ-J socoteasc ca pe un doctor trimis de Hristos i binefctor al su.

Pentru ca, de vreme ce te întristezi de batjocura sau de ocara", Înseamn ai c

sufletul bolnav, cci nu te-ai mâhni daca n-ai rl bolnav. S-i mulumeti deci
fratelui, c
prin el i- ai cunoscut boala; te rogi pentru el i s
primeti cele s
cc-i vin de la el ca pe leacuri date de însui Domnul. Dac îns le vei mâhni*
e ca i cum i-ai spune lui lisus: Nu voîesc leacurile Tale
TtJ ,
",

Se cuvine ca întotdeauna s-l iertm pe cel care ne-a jignit, lepdm s

ranchiuna fa
de ei i, dimpotriv, s-i artm btm voin i iubire. ne i
vom putea purta aa, punând capt tristeii din sufletul nostru, mai ales dac
ne rugm pentru eL
S7
„întristarea este împletit cu amintirea rului", araii
SUstal Maxim Mrturisitorul; „când mintea va oglindi faa fratelui cu triste^
e. vdit este c-si amintete rul de la e1 M |H „Dac ii aminteti de rut fcut .

de cineva, roag- te pentru el i vei opri patima din micare, desparind prin
rurficiune amrciunea de amintirea rului ce i 1-a fcut Iar devenind iubitor
de oameni, vei terge cu totut patima din suflet \ ,B
1

Nu pe cel care ne-a jignit trebuie s-l osândim, ci mai curând pe noi îui-
ni- fie socotind ca într-adevr suntem vrednici
. primim batjocur, de vre- s
me ce suntem pctoi, fie înelegând c
într-un anume fel, prin cuvânt, sau

u îhidtim. VI.
î.
"
Cem&rbln duhovnicetii V, 4. Cf. XIX, 6,
w
Apoftegme, XV» 136,
[t
tkd&th XVI. CI. Awit Dorotei. hivâtim de suflet fofosilotire. VII, 4.
17.
IT
Cf, Fericitul Nil Serski, Cuvintf duhovniceti, 4.
*
Qtpeie despre dmg&stâ III, 89.
'"
Ihidrm, 90.

50?
 Tmduirea patimi U*r i ctabiwirrrfi vifftti&r

prin purtare, sau prin vreo fapta a noastr, l-ani fcut pe fratele nostru sa se
50
poarte astfel. Avva Dorotei araii c, „de se va cerceta cineva pe sine cu fri-
ca lui Dumnezeu i-i va întreba cu de-amnuntui contiina sa, se va gsi
fr îndoial vinovat pe siiie
1
'? 1
întotdeauna, spune S fân tui Printe, „pricina
oricrei tulburri (ce- o sufer cineva de la un frate care-1 necjete) este,
dac vom cuta cu d l*- mi uîn untul, faptul de a nu ne învinovi pe noi înine.
De aceea avem toat întristarea aceasta; din cauza aceasta nu aflm niciodat
odihna; i vedem c
nimeni n-a cltorit vreodat pe alt cale, ca afle s
odihna („.) de nu va ine omul calea aceasta, nu va înceta niciodat se su- s
pere i sa se întristeze i va pieTde toate ostenelile lui. Dar ce bucurie, ce
odihn nu va avea oriunde va merge cel care, precum a zîs Avva Pimen, se
va învinovi pe sine însui Cci orice 1 pagub, orice necinstire, sau orice
necaz s-ar întâmpla, de se va socoti de mai înainte- pe sine vrednic de ele,
i

nu se va tulbura niciodat. este oare cineva mai i grij decât acesta?",*3 fr

3) Am vzut c, creia îi putem gsi o pricin, în sufletul
în afara tristeii
omului se poate ivi o tristee lipsita de orice noim, care, in majoritatea caru-
rilor, este iscata nemijlocit de lucrarea diavolului. în acest caz nu se poate da

un leac anume, ci este nevoie de o îngrijire mai general, aceeai care, de alt-
fel, completeaz formele de tmduire artate mai sus, pentru flecare form

de tristee în parte.
Este bine ca cel cuprins de tristeenu se închid în sine, ceea ce-ar du- s
ce la sporirea bolii, ci s
ias din starea sa, i descopere gândurile unor s
prini îmbuntii i s
aib cu aceia convorbiri duhovniceti,^ Va putea
2
astfel sa scape de aceste gânduri i va primi de la ei cuvinte de mângâiere
''

care-î vor de mare folos, Sfântul loan Gur de Aur arat puterea tmdui-
fi

toare a cuvântului duhovnicesc pentru cei care sufer de întristare: Jrj voi da
leacul cuvântului mângâietor pân ce rana tristeii i se va închide cu totul.
De vreme ce doctorii îngrijesc rnile trupului pân când se stinge toat du-
rerea, oare nu tot aa trebuie s
facem si când e vorba de suferina sufletu-
lui ? Tristeea este o ran a sufletului care trebuie splat cu apa binefctoa-

re a cuvântului plin de blândee, Da, cuvintele blânde uureaz suferina su-

fletului mai bine decât rcorete apa rnile trupeti. Doctorii se folosesc de
un burete; noi ne folosim de limb ca dam leticul cel bun; n-Eivem nevoies
de foc ca s
încropim apa, cci harul Sfântului Duh dS cldur cuvântului
nostru. t încercm s
astzi, iat, v
mângâîem sufletele, cci dac n-o fa-

cem noi. unde vei gsi uurarea suferinelor voastre 7'. 2S

w
Cf, Avva Dorotei, învturi dv suflet folositoare. VIL 4.
:t
Ibidem.
thittem, 3.
Cf. Cuvinte duft&vniceH, 1 1.
J4
Cf. Sf. Isihie Siniiinil, Cuvânt despre trezviei virtute, II, 54.
i%
Otuitii h xttinti, Vt. I

5G4
 Tmduirea fristfii

De asemenea, omul poate afla ajutorul i mângâierea de care are nevoie în

citirea unor texte potrivite din Sfintele Scripturi i In meditarea la înelesul
lor.-'' It?zic foarte potrivit, mai ales dac este însoit de rugciune. Pentru a ri-

sipi întristarea, 11 înva Sfântul loan Cura de Aur pe Slaghirie: „ folosete- te,

pe lâng iriitiELibiUJura i-ijgt'iuliii, de rugciune neîncetat, l-olosindu-se Da-

vid adesea de acest în Joii leac, a putut sa- i aline suferinele i mâhnirea.
Acum cdea la rugciune, strigând: «Necazurile inimii mele fr-au înmulit;
ilin nevoile spunea sufletului su cuvinte pline de
mele scoate -m»; acum îi

cucernicie: * Pentru ce eti mâhnit, suflete al meu, si pentiu ce te tulburi?

Ndjduiete în Dumnezeu, c-L voi luda pe Efo (P& 24, ÎS; 41, 16-17),
Apoi iari se întorcea la rugciune (.,.) i iar îi îmbrbta cugetul"/ 7
într- adevr, rugciunea este leacul cel mai puternic împotriva tristeii,

oricare ar fi pricina ei, „Rugciunea este izgonire a tristeii i & mâhnirii".

înva Avva Nil.**
De asemenea, cântarea de psalmi se vdete a fi un leac toarte potrivit i
foarte puternic împotriva tristeii care ne vine direct de la diavolii' iar rtiyâ-
chineu inimii, lucrata cu trezvie i luare-amtnte, este leacul cel mare al oric-
rei tristei. Sfântul loan Casian, care arat c tristeea face parte dintre pti-
mite care u se vindeca prin meditaia inimii curate i prin grija mereu Irea-
aa",' spune, mai departe: „Vom putea goni din noi aceasta patim ucigtoare
numai daca (...) vom pstra
mintea noastr stpânit de o necontenit medita-
ie duhovniceasc, într-adevr, toate felurile de tristei, fie cea izvorât din-
tr-o manie de mai înainte, sau din pierderea unui câtig, ori din vreo paguba
suferit &iu pricinuit de vreo jignire-, de vreo tulbunur noimii minii, fr ei

sau cele care ne împing la o dezndejde de moarte vor putea h

fi (astfel)
:;
bimire".

Lupta împotriva tristeii i duc de îndat pe om

birui rea acestei patimi nu-!
la starea opus ei, adic la bucurie. EE trebuie se strduiasc mai întâi s s
iu locui asci tristeea ca patim cu o alt tristee, cu fericita întristare, singura

eared poate duce la adevrata bucurie. Cci despre aceast tristee s-a spusr
1
„întristarea voastr se va preface In bucurie' (In 16, 20).
Cercetând patima tristeii, am artat c
la ea se ajunge prin pervertirea
acestei tristei virtuoase.
vreme ce tristeea ca patim - pe care Sfinii Prini o desemneaz prin
în
cuvântul \inr\ - st în mâhnirea omului din pricina lipsirii de desftare

J
JCf. Ev ugric. Artreticul, Tristeii.
t Yurt' Staghijie Astwiui, ML
''
!4.
JM
Patericul Pentw Avvn Nil, 3. Cf. Evugrie, Cuvânt dwpre m^mim?, \6 („Rugchi-
nch este alungarea întri stihii i i\ descurajilrii"). Sf. Isihie Siruiitaf Cuvânt dtwp/v trw&
vr> vi i ii mte, II, 33.
'"
(_T Patt-rimt, Pentru Maicn Singli tichia, 21.
11
Asezdminfc.fi> rnwîxlirpti. VJ, $.
,l
IhitfrtH. IX, 13,

505
 Tmduirea paiimilor i dobândirii virtuilor

trupeasc, sau a pierderii bunurilor materiale sau p. neîmpliuirii plcerilor

simurilor, sau a jignirilor, tristeea virtuoas - numit i tânguire, plâns
(ntvdoQ luctus) strpungerea inimii (Kot'Kiirtjt; compujicrhY 1 - st mai
t

înainte de toate în mâhnirea omului de a se fi înstrinat de Dumnezeu i a fi

33
departe de El, de se fi lipsit de buntile duhovniceti; 34 i atunci când se
indurereara din pricina strii sale deczute i a pcatelor lui, i când îi plân-
ge greelile, tiute i netiute, pe care le-a fcut \ pe care în Loat /,iua cu ne-
socotin le face," omul a ajuna hi aceast fericita tristee, De aici se poate
vedea câ ea este nemijlocit legata de pocin/ " nu lacrimile si suspinele sunt
1

seninul vzut al acestei cine,"

în al doilea rând tristeea virtuoas st în mâhnirea pentru aproapele, în-
strinat i
de Dumnezeu i lipsit
el de buntile cele duhovniceti, i m
întristarea pentru greeli Ee i neputinele lui/*

;
Este atât de dificil s Faci distincie între rttvro
KaTdvuEji, încât 1. Hnusheti în si
1

magistralul studiu consacrat nee&tei chestiuni (Pwthos. Ut loci tine de la catuponctum t

dunx {'Orient chrefien Roma, J944) consider kfttrmyxis u\n sinonim, sau oricum
k , h

foarte apropiat de penihox" (p H) De fii oi, ovielile care apar când e vorbu de
r r

Lraducerca lor.
a
Cf. t
Efiem Simt. Omiiii Iu lsaia t X5CVT, |Q Sf loan Gur de Aur, Despre zdjvhi-
rea inimii..., I, 10.
34
Cf. Sf. loan Gur de Aur. Despre ?tirahirett inimii..,, 1, 10. Sf. Grigorie de Nys&a,
Omilii kt Fericiri, III, 1-fî.
,s
C(. t'ufrriad. Pentru Maka Singlitichhi, 21 .Sf. loan Scaranil, ticom. VN, 24 Sf.
U ii ni Chil de Aur, Despre virahireu inimii- ,> I. 10: C$tr* Stoghirie Ascetul, III. \\
14; Omiiii despre pocina, Vil, b: Omilii hi irtrirenici, 3. Sf. Varsanufie i loan, $crf-
soii duhovniceti, 237. 394, 6S2, Pot gsite» de asemenea, cu privire la aceasta o
fi

mulime de alte referine în lucrarea citaii ti lui |. Hbuishert, p 35-50. r

h
Exi&uT, între ele o puternica reciproc iLaie
1

face ae
se irezeetacS $î s5 se întreasc s
cma pe cealalt Dl- aceea Sfinii Prini când spun, urmând Apostolului Pavel (2 C&v.
7. 10). c dnpa Dumnezeu aduce pociliniTi (a se vedea, de pildfl. Sf. Varsa-
întri.slaraa
iuit ie i loan. Sbrix&ri duhovniceti, 242), când arrii pnciîinbi aduce întristarea {a se c
vedea Viaa Sf. Chirii l-'ite.otuh citat de Hau&Jierr. Penfitos, p. 26),
A se vedea, de pilda, Sf. Varsanufie i loan, Scrisori duhovniceti. 462 $î imn ales
'

285, L Hauslten consklerii „Iaci iniile:' ca un ginonim pentru „doliu" i „strpungerea

inimii'* {qp. cit., p. 16). Aceasta este adevrul numai t:and e:x\c vorba de an anume fel
de l&crimL Pentru câ Sfinii Prini deosebesc mai multe feluri de lacrimi. Noî ne refe-
iini aici numai la cele care suni legate de strpungerea inimii. Nu vom acorda un loc

apune pentru ceea ce se numete „hari&ma lacrimilor"; pe de o pflTîe, orice hi cri mi

duhovniceti por fî privite ca un dar al lui Dumnezeu: iar. pe de aJtbi pai te. aceast ex-
presie nu desemneaz nimic altceva decât plânsul care a devenit curat, i neîncetat. Cu
privire la acest subiect, se vedea studiul dej clasic al D-nei M. Lot-Borodine, ,le
ll ei

my stere du «don des lavme-s» duns POrienL chifti ea Supp&tmtit <t Im Vie spfoitueiltt, ,r
,

48, 1916. p. 65-1 iO. reluat In la ckndmtreuse joie„ Bel letonia inc, l;74. p. 31-1^5. ] i

1h
•

Sf. loau Gura de Atu; Ctre Stagiune Ascetul, III. 14; Ottiit» fa stonri, XVIII. 2. X.Omdu

ki Evrei XV. 4; Omilii la I-ilipem, [\l r Mane. Regulile mici. 31: Omilie h
4. Sf. Vasile cei
f>tm •eiittt InUtf.i, 9- Sf. loan Castan, Convorbiri duhovniceti, lX. 29. Teodor StuditiiL b

Caieuezetrmici, ed. Auvray, p. 25. .Sf. Petru Dainaschinul. Ctmm întâi.

506
 Tamaduirm tristeii

Sfinii Prini pun fa în fa în mod constant cele doua forme de tristee,

arfttând cât de rost i de temei este cea dintâi i îndemnând

de lipsita o lep- s
dm; învând în schimb s
o câtigm pe cea de- a doua, artând cât de îndrep-
tit i cât de folos itoare i de pre este pentru viaa duhovniceasca' i pentru
lucrarea mântuirii; urmând Apostolului (2 Cor. 7, 9-1 1 ), ei o numesc „întristarea
cea dup Dumnezeu'
1

,
sau „întristarea iubitoare de Dumnezeu
1
",™ „întristare mâm
2
bitoare"* „întristare „frumoasa întristam'
sfani „întristare folositoare"-"

„lacrima durere \
41
fr
„fericita tristee bucuroas"* etc. Despre ea vorbete
: 1

Sfanul Pa vel arunci cnd scrie: lfmare îmi este întristarea i necurmata durerea
inimii" (Rom, 9, 2). î pe cei ne îndeamn EcclesiasUil s-o câtigam când spune;
Jnimu celor înelepi este în casa cea cu tânguire" (Eccl. 7, 41
însui Apostolul Pa vel stabilete limpede aceast opoziie, atunci când
scrie: „întristarea aduce pocin spre mântuire,
cea dup Dumnezeu p- fr
rere de ru; iar întristarea lumii aduce moarte" (2 Cor, 7» 10). Urmând cuvin-
telor lni Maica S mg li ti eh ia înva
b
„este o tristee folositoare i una care c
iiuoara. Cea dintâi are plânsul pentru pcatele sate i mâhnirea pentru nepu-

tin frailor, ca nu cumva s

cdi din hotrârea lui (cea bun) si iubeasc s
buntatea desvârita, Dar e si o întristare care vine de la vrjma (,„.). Tre-
huie deci s
alungam acest duh (al relei întristri) .& Sfântul Maxim Mrturî-
1 '

iiiorul pune i el fa
în faa „întristarea cea nerakmaJa", a celor muli, care
apas sufletul pentru ce
de plceri sau de bunuri materiale ce stârnesc
lipsit

în om porniri contrare firii spre cele ce nu trebuie i îl fac fug de cele de s

care nu trebuie s
rug ', cu „cea folositoare", ,,cea raional i încercat de
1

cei înelepi în cele dumnezeieti".™ Iar în alta parte el scrie: tCe1 ce iubete ,

pe Dumnezeu... nu se întristeaz pentru cele vremelnice. întristeaz i se

întristeaz îns cu singura întristare mântuitoare",
47
Sfâmul loan de Aur Gur
înva i el la fel: „O, credinciosul alungii întristarea ta cea de acum ji
imbi ae-te cu cea pe care Apostolul o numete întristarea dup
alt întristare,

Dumnezeu, care poate s

lucreze temeinic mântuirea. Altfel spus, caîete-te
.^ Iar în alta parte spune limpede:
Si pltmge-i pcatele pe care le-ai fcut"

Hriatos „îi numete fericii pe cei ce plâng, dar nu pe cei care vars lacrimi
din pricini omeneti, cum ar Ti pierderea vreunui bun vremelnic, ei pe cei
care plâng aa cum se cuvine cretinilor, cu inima zdrobit, care-i deplâng

1V
Sf. DlacJoh ll] FoEie&ei, Cuvânt ascetic txiete, 60, fr? I00d&
4I
'

Aceastii formul apare ca n prescmlaie l pasajului din 2 Cor. 7, |0, Cf. Sf. loan
Sciii-LLiiiL Scara, VTT, 50, Sf. loan Ca&ian, Cotivortriri duhovniceti, V, 33»
41
Sf, M^utim Miulurisitorul. RdjpvrtuH ctitre 'Iaht sie, 53,
Sf, loan Gurii de Ani, Orttîtiî despre pac&n. VII, 6.
41
Cf.
* Sf. Dirtdoh al Foticeei. Cuvânt ascetic tti 100 âk capele, 60.
a loan Scraitil. Sw*% v ^
Sf. I '

^ Apojiexttw, nzin alfiibecicsl. Maicii Singlirichui 21

Rspunsuri câtre Talasie, 58. PQ 90. 579B.
" <
J
'itjh lt' iiciu'i' iin:y,xr.\t4\ I, 4l.
'"
Otu^tf nuingivre ut faa morii, II. 8,

507
 IVSttidtînitvij fwtwiihir i dobândirea virtuilor

ticloia i se ciesc pentru pcatele lor, i nu numai pentru ale lor, ci si pen-
tru ale aproapel ui '**? Sfântul loan Casian scrie i el: ,jfo afar de tristeea în-
gduit, ori pentnj cina mântuitoare, ori pentru zelul spre desvârire, sau
pentru dorin (a dup cele viitoare, pe care ni te insufl, orice alt tristee s-o
socotim tristee a lumii, care aduce moarte i trebuie dat afar din adâncul
numitor noastre i alungat^.". 50
Nu trebuie deci nimicit orice forma de tristee din suflet, ci numai cea
,,dup lume", care este pctoas §i duce patim. i în acest ca?, lepdarea
I li

patimii nu înseamn" nimicirea unei funcii sufleteti, ci tmdui ren ci, pentru
a^i afla folosirea fireasc i normat i a lucra din nou în chip sfânt. De ase-
menea, i aici, tmdui nea capt forma un ei convertiri a funciei sufleteti, a
întoarcerii ei de la folosirea ptima, contra firii, fa întrebuinarea ei virtuoa-
sa, pentru care a fost menit. Sfntui Grjgorie de Nyssa o spune limpede:

c s
dup ce arat ^mintea trebuie fie stpân pe toate cele dinEauntn.il omu-
lui si sâ foloseasc, potrivit propriei lor meniri i în vederea binelui, puterile

sufletului pe care Fctorul nostru le-a creat pentru a ne sluji drept instru-
mente i unelte (.._)", el spune: .,Cât privete bunul de mare pre al tristeii, s
ne îngrijim s-1 avem la timpul cuvenit, al cinei pentru pâcutele noastre
(...), cci La nimic altceva nu ne este de folos, decai pentru aceasta".
*"
Sffiniul
loan Cur de Aur. artând c
„de noi depinde felul în care ne slujim de m-
dularele noastre, fie pentru a fptui pcatul, fie pentru a lucra dreptatea","
^pune în acelai sens c
nu trebuie s
lepdm întristarea, ci ne folosim de s
ea în chip raional i cumptat." i
mai ales spune: „Cel pctos (...) s se
foloseasc de tristee ca s- i cureasc sufletul i s-l aduc la o stare mai
1

burt ^ „Domnul - spune Sfântul Printe - a binevoit ca omul sa ptimeas-

.

c (firesc) din pricina întristrii {...). pentru ca s

scoat din ea mari fotoase
i de mult. pre.. Cum le vom dobândi 7 întristându-ne pentru cele ce se cuvi-
ne s
ne mâhnim. Nu din pricina nenorocirilor i a necazurilor, ci pentru p-
15
catele noastre"; în alt parte ei spune: „Nemsurat de mare este stpânirea
tristeii; este o boala n sufletului care cere mult putere si brbie ca te s i

împotriveti i s
dai afar rul din ea, luând numai ceea ce este de folos.
Cci într-adevr este fn ea ceva bun: când am pctuit, atunci ea este bun i
ne este de folos; dar este cu totul nefolositoare când e pricinuiii de nenoroci-
rile lumeti",™ Sfântul Varsanufie spune scurt i concis: „Nu trebuie ne s
întristam deloc pentru un Eucru al lumii acesteia, ci numai pentru pcat" S7

IV
ttmilii ta Filipetit, XIV, 1

w Ax#?.tnintnt'Ie mnstireti, IX, 12.

"

hcwN'.frfiorii*. XXVIII, 3.
"
:
i hui iii kt si and, IV 5.
b

'
Care StigHrte Ascetul, III. 14.
4
fbidem.
fbidem, 13.
(huita tatoau, LX x vin, |.
'
Scrisori duhovnizeti, 674.

MW
 Ttfmftkdivu tristeii

întristare virtuoas nu este deci de o alt natur decât cea pctoas; se deo-
sebfe de jteeusla doar prin scopul i prin obiectul spre care se îndreapt. Acest
scop diferit îi da o form diferita. Sfanul Casian prezint astfel însuirile distins
dve ale celor dou forme de întristare: în timp ce tristeea pctos este „moro-
cnoasâ, fr rbdare, neîndurtoare, pizma, de o stearpa amrciune si de o
dureroas disperare" i „zdrobete sufletete pe cel pe care
|-a cuprins, parali-
zându-i orice sftrguin i dorin de mântuire, 11
cci este tar noim dimpotriv, ,

„întristarea care aduce pocin spre mântui re, fMt prere de râu" (2 Cot. 7, 10)
este „supusa, binevoitoare, smerita, blânda, bun i rbdtoare, ca una care este
micat de dragostea de Dumnezeu. Din dorina de
desvârire, ea se întinde,
fr a obosi, pan la toat durerea trupului i zdrobirea sufletului,
dar rmânând
'"° oarecare matur
voioas ai puternic, prin sperana izbânzii, având în ea
însui toate roadde Duhului Sfan, pe care le numr
Apostolul: «dragoste, bu-
curie, pace. îndelunga rbdare, buntate,
facere de bine credin, blândee h

înfrânai^ (Gai 5, 22-23)",^

(
imul trebuie sa se intristeze nu numai pentru pâcarcJe pe care Ie-a fcut,
ti l pentru starea de cdere i înstrinare de Dumnezeu fa cure se ;ifl sau
h

pentru îndeprtarea sa de Dumnezeu. Pentru aceasta, se cuvine ca în tot ce a^

sul s aib în suflet întristarea cea duhovniceasc, „fericita întristare OmuJ 1
'.

„trebuie de-a pururi s aib plânsul (penthns) m sine", înva Avva Pîrnen. 5y
un
Iar alt bal râu spune; „Precum umbra noastr pururea o avem m noi, oriîm
cotra mergem, a ni se cade nou s avem umilina i plângerea pururea cu
noi, otimcQt.ro vom merge i oriunde vom fi!\* în acelai sens, Sfântul Loan
Gura de Aur spune c „întotdeauna e vremea s plângem". 61
„Strpungerea
adevrat este durerea neîmprstiat a sufletului, care nu^i d nici o mângâ-
iere, ciîi închipuie în flecare ceas desfacerea (moartea)"/ scrie Sfântul
loan Scraml, iar „plânsul este durerea îmbibat 1- "
într-un suflet învpiat
1

Rostul întristrii dup Dumnezeu este ajungerea la

desvârire, 64 iar pri-
cina ei este dorina acestei desvâriri i a fericirii ce va 6'
fio."'' cu cât se s i
iiprupie mai mult omul de Dumnezeu, cu atât cunoate cât de departe e de
7
Elf i cu ct înainteaz pe calea desvâririi, cu atât se pare nici n-a i c
^.Aetâmintth mânstin>$ti IX, 11. t
" Pctiericut. Pentru
Avva Pimen. 26.
y IhidimK Ctip. JH, Pentru grij fi plângere. 6.
Quvfii hi Evrei, XV, 4. Cf. D*$prx zdrobirea inimii... I, 9,
'-.v™m,vii,m
"thirkm. VII, 51.
''*
Ci Apcfttpm, serici alfabetic, Maieu Singli tichia 1 1 .

'
Ci, Si, Ioliji Casiun, Afuz/itnhttefe mfaâstiretfi TX, tO. IL 13
*[bidm,j& io.
" A se vedea, de pi Iii, spusîs Avvci Matoi: „Pe cât se apropie ornai de Dumnezeu, pe
m se vede pe a ine pctos" (Patericul Pentru Avva Mutei, Z).
 Tfirrtfiditirwi xtfimifor i dobândiri virtuilor

început s umble pe ea; i curete mai

cu cât se mult de pcatele sale, cu
atât se socotete pe sine mui pctos si- i plânge greelile i se clete de
ele.** întristarea dup Dumnezeu plete i nu stinge
deci nu o dat cu Ina-
intareaduhovniceasca ci b dimpotriv, aa cum arata Sfântul loan Scrarul.
sporete tot mai mult: „ Plânsul este durerea îmbibar în sufletul ce se poc-
it-re, adugând în fiecare zi dureri peste dureri, ca femeia cure st s nasc i
sufer durerile naterii ".
w
70
Ca toate virtuile» întristarea cea bun este un dar a Hui Dumnezeu, îns,
ca toate virtuile, ea cere osteneala neîncetat a omului de a- i însui darul i
de a-l pstra. Spre deosebire de tristeea pctoas, ea nu este o simire pe
care omul o îndur în chip supus, câteodat mai mult, câteodat mai puin; ea
este o stare duhovniceasc In care se ajunge prin trud inevom. în aceasta"
conlucrare dintre harul dumnezeiesc i voina omeneasc, adeseori Dumne-
zeu este Cel care vine în întâmpinarea omului; dar, asa cum înva Sfântul
Vasile cel Mare, El tace aceasta pentru a trezi voina omului i a-i înclzi
dorina, ca „sufletul, gustând din dulceaa unei astfel de dureri, sase strdu-
iasc a- o pstreze", sau pentru a-i arta câ .sufletul poate prin Ir- o grij mai 1

struitoare, s 1

fie întotdeauna în aceasta (binecuvântat) stare"".'' Dac îns 1

omu] n-o poate pstra |a sine, aceasta este numai din pricina lipsei .sale de
75
grij, iar faptul c
nu ajunge la ea vdete lipsa trezviei i a ostenelii pentru
7
dobândirea ei, Sfanul Vursanufie spune i el
'

c
„plânsul... nu-î vine (omu-
lui} decât cu osteneala, prin mult ocupare cu Dumnezeu i prin rbdare".™
Iar Sfinii Cal ist i Ignatie Xanthopol arat c
lacrimii* sunt rodul unei
lupte,
73
Sfântul loan Scrarul arat c aceast virtute se dobândete i se ps-
 'îwffâ'iînfFva tristeii

I
ii îngere A inimii, prin oare au ajuns la curia inimii i a minii. Ei se dau i al!

de lacrimi, iscate de aceast bucurie curaii i din con templu rea tainelor
l'el

lfl
dumnezeieti. DLir aceast preafericit bucurie i aceste sfinte lacrimi nu le
'

sunt date întotdeauna i ele nu iau cu totul locul celor dintâi.

De aceea,pentm toi oamenii, lacrimile $i strpungerea inimii rmân eseniale-
în aceasta via; Sfanul Isaac vorbete îndelung despre acest lucru, '"' jar Sfanul
loan Sc&âruJ scrie: ..Nu vom fi învinuii, o, prieteni, la ieirea sufletului c" nu am
savarsil mm uni, nici cu n-am (eologhîsil, nici c n-am fost vztori, dar vom da
u,i
negreit socoteal lui Dumnezeu ca n-am plâns".

Am vorbit în cele de mai sus mai ales despre întristarea omului pentru
pcatele sale. AceaM.ii nu trebuie $3 ne fac' s uitm c el trebuie s se
mâhneasc i pentru greelile aproapelui su.
Aceast form de manifestare a tristeii este deosebit de important. Sfântul
Clement Romanul arat kte de purtarea c fireasca a cretinului sa se întristeze
pentru pcatele aproapelui i s
Teodor ia asupra sa slbiciunile ]ui.
l( "'
Iar Sfântul
Sttidhul spune c, penlm a ne numi cu adevrat ucenici ai lui Hristos, Care s-a
aj'Sfat milostiv fa de toi oamenii, „nu se cuvine ne îngrijim numai de noi s
înine, ci si ne- întristm i s ne rugm pentru întreaga kime'V'"'
semeni Izvorte din mâhnirea pentru propriile pcate,
întristarea pentru
inima strpuns! de durere îl împinge pe om verse lacrimi pentru greelile s
fratelui ca i pentm ale saje,
^'
cu atât mai mult cu cât, cur indu- se prin ele,
1

vede limpede în el însui mrimea ticloiei si suferinei omenirii czute i

7 -'

înstrinate de Dumnezeu.
1

Nevoitorul, plângându-se pe sine, plânge întrea-

ga omenire, simindu-se vinovat pentru toate i faa de toi; mânat de mil, se
pane pe sine în locui fiecrui pctos, socotind ca ale sale toate pcatele
lumii i luându-le asupra sa.

Foloasele duhovniceti pe care aceast întristare plin de milostivire fa

de semen aduce omului sunt asemntoare ce] or care-i vin de la
i te -
Du m ne
Teu prin s-tnlpungerea inimii. .Adevratul cretin se mâhnete pentru cderea ,

fratelui, iar prin aceast întristare câtig bunvoina i prietenia Domnului'',

spune Sfântul loan Gur de Aur,
L6S

'
Convorbiri {hihc^'mce.pi, IX. 23 t,,Liiejri plin-iit apare- din
Cf. Sf. loan CasîarL
contemplarea bunurilor venice si din dorul de acea liuiiin vUcooiv, ptfnti'U care izbuc-
1
nesc izvoare bogate de lacrimi din nestpâni rea bucuriei i din mure entuziasm ').
•
i avi tu <- th'spr? ftâvofnâ, 85.
''.SVvjm.VII, 73.
fcustvltî i-.tliri'. Coriftittti, FI. 6 (,. Plângeai pentru pîicLLtele semenilor votri &j soco-
teai ca ale voastre slbiciunile lor*').
'"
Calghezeit nlcL ed. Ativray, p, 25-
M Ci loan Srîîriinil, Scan,
Sf, IV, 40,
"''

Cf. Sf. Teodor Studitu). C&ghezetyt Rtftci, ed, AiiYmy, p. 25.

'"'*
tJwftir kt .statui. XVIM.2.

519
 f
Ttnditir**i f/aimiior i dobândirea virtuilor

sufletului, de frica de osânda i de muncile

de înelegerea faptului ca iâdnM^
ce[ ce nu se plânge pe sine aici dincolo se va plânge venic".
n
,
h

Cântarea de psalmi i lecturile duhovniceti (îndeosebi din „Vieile sfini-

f%,a
lor ), fcute cu luare-aminte i reculegere, înlesnesc i ele întristarea cea
bun a inimii."
1
De asemenea ea este trezit de artarea gândurilor i de con-
*
vorbirile cu îmbuntii J
duhovnici
1

Srcia,'^ însingurarea i linitirea (acestea dou din urma num cuprinse

sunt i ele de mare folos în dobândirea lacrimilor fi în
fj

in termenul i sihla
pstrarea lor.

vreme ce tristeea ca patim îl slbete pe om, îl macin i-i nimicete

în
viaa luntric i, dup un cuvânt al Sfântului Apostol Phvc], „udtioe moarte"
(2 Cor. 7, ]0), întristarea cea bun nu face nici un ru sufletului, cci, dup
cum spune Sfântul Pa vel: „v-aî întristat dup Dumnezeu^ ca s nu fii întru
nimic pgubii...
1
'
{2 Cor, 7, 9). „Tristeea dup Dumnezeu nu-i face ru
omului", arat Awa
nu aduce nelinite i nu-i slbete
Isaia Pustnicul;^ ea
puterile. Dimpotriv, ea înteete viaa duhovniceasc i de aceea Dumnezeu
a sdil-o în firea omului. „Domnul - spune Sfntu! [oan Gur de Aur - a
binevoit ca omul sS ptimeasc (firesc) din pricina întristrii (.„), pentru ca
gH
sa"scoal din ea mari foloase i de mult pre'
1

Iar un printe din pustie

gq
spune: „Plânsul ne prici nu ieste îot binele'\
Mai întâi de toate întristarea inimii este pentru om cale sigur de pocin,
prin care primete iertarea pcatelor i tmduirea de patimi, far prin aceasta,
ea este condiia însi a mântuirii sale. Astfel, un btrân spune: „Silete-i
im nu uâ [ijfuigii si sii wri lacrimi din ochii ti. Aa f, i te vei mântui"; i

Avvti Evugrie, Nou Teolog, Cele 225 de capete..,, III, 23. PatericuL
!. Sf. Sitticon
Cll|j. IV: PentiTJ smerenie
f\ uinilmu, L4.
""
Cf. Sf Varsumifie i loiin, Sctixaii duhovniceti, 257. 428. Sf. loâti ScuniruJ, Scara,
Vil. 12. S-l. Miixiui Miutuiisi torul. Cuvânt ast:ctî(\ 27. PeSericuii Pentru Awa Arse-
nic. 40. Pentru Awa Evjigrie, ]. Sf. Grtgofie de. Nyesit, Despre Fericiri* Cu vin in III. I

2. Sf. loau GuriS de Aur. Despre zdrobirea inimii..., L 10; II. 4. Sf. Iernii Casîan, Con-
vorbiri duhovniceti,. 1X 29. Sf Simeon Noul Teolog, Cei? 225 H capete.,,, DU, 23. d
Cei? lf)() d? capete ale fui Ca tist ai ipmtie Xanthopol. 25.
PateMcUL Pentru Awa Arsenic, 41.
,JI

''
Apoftegme* N 553.
" Cf. Sf, Vtu-sajiufîe i loan, Scrisori duhovniceti, 428. Sf. Diadoh ;J Foriccei, Cuvânt
ascetic în MX) tie tapete, 73. Sf. loanCaAuui, Convorititi duhovniceti, IX. 26.
"4
Cf. Sf. lotin Casjan, t.'tmvttrttiri dufiovnirexfi, IX, 26. Apoftegme, PE h\ 32. Sunt
numeroase apoftegme de acesl fd, care spun despre cel ce vine sft-i descopere gEunJu-
rile înabtea unui btrfln sau sJi primeasc un cuviini de I:l el c se întostree cu mult
folos, „smerindu-se i
umilind u-se în inima lui"
" Cf. Apoftegme, N
588; N 592/10: N 592/63.
Scilrurul, Srnm. VII, 61, Avva Amtnoiui. imtiâruri duhovniceti, IV, 60,
'"
Cf. Sf lauri
,;
''

A.*c?ticon. XVI, 42.

h
i 'ture Staghifie A&etul, III, 13.
" Apoftegme, QRT 33.

512
 Tmduirea trixteii
mea: „De vrei sa te w&M&m* lcrimeaz i plângi, i Dumnezeu ie va mân-
ut i te vei manmr W Awa Pimen spune rspicat: „Plansuj este
Ilif
calea pe
care ne-au dat-o nouri Scriptura
prinii notri, zicând: Plângei, alt cale i c
HUjSte decât aceasta W«
Tot asa spune i Sfamul Smieon Noul Teolog'
„De înlturi lacrimile, înlturi împreuna cu
de sî curirea; iar fati curire
O! «te nimeni care se mântuiasc", 10S s
urmud inv^tuia Apostolului Pa-
vnl, care „v-aj întristat spre pocin (...) Clei
spuse; întristarea cea Jupa
Dumnezeu aduce pocin, spre mântuire" (2 Cor.
7. 9-10). De aceea Sfân-
tul Stmeon Noul Teobg nu
se ferete sa spun: „Imiintc de plfms si'
de la-
crimi., încâ nu este în noi
pocina, inj iar Awa Pimen socotete' plânsul
singurul mijloc prin care poate
se ifcpveasc de pcate. lCM Sfanul omul s
oan Gura de Aur nu ostenete vorbind
despre puterea curatoare a lacrimi-
teH ,Ai pctuit? Pninge-i pcatul
si-I vei terge cu lotul", cci
Jacrimile
P atUl
^% ^ •&***«
din pricina pcatului îl curateste pe om
l
'

de p-
„Dac se mtiisteaz cineva dup ce a pctuit, pcatul
se terge, i
greeala se îndreapt '* Sfântul Printe arat
r:irn si de aceea a sdit-o
1
'.
aceasta este menirea feri» c
Dumnezeu în om: „ea are puterea
catul, stetglndu-l cu fotul, si
nimiceasc p* s
pentru aceasta i-a dat-o Dumnezeu
omului iar
nii pentru aItcava'\ 1M
Numind-o leac, arat ea este doctoriei cea c
ni pentru vindecarea pcatului; „Anume leacuri se dau pentru mai palti-
anume boli
pe cate le pol vindeca, i ele nu
sunt de nici un folos pentru cele pe care
cu
nimic jiu le pot uura
aa este i cu tristeea, ea este un leac care nu
(,„), Tot
ne folosete când e vorba de
necazurile vieii; singura boal de care ne
poate
vindeca este ptaol, Este limpede
aceasta este singura ei menire, ne
c s
scape de el Evagne, într-o aceeai perspectiv
.

terapeutica, numete lacri-

mi VarB ° ,ni11 di " pricinil
?**#«! „antidotul (înlturarea) pati-
milorf.fo^T. ,

„Nimic... nu omoar patimile din noi... ca

.

plânsul i durerea ini-

;nu .pune m acelai sens Sfântul Isaac " 1
,
Sinii. Iar Avv a Ammona înva
in general: „Plânsul alung toat greeala, fr nici o tulburare" ^ aa
Tot
spune i Sfanul oan I Scararul: „Lacrima topete toat întinciunea vzmâ i

titencut, Lup. HI: Pentru g*j*

^&
/
$ piftn E cre , 2 ji 8. Cf. 5
Ptifarirut, Pentru Awsi Pimen J t9
'

"
Cateheze, 2V
* Cete 225 fa capete ., III. 23.
A,w Pimea - '
< " Cel " voieîte sa se >îb de pcate
fc
"
:r
0/miti despre pocin, U, 3.
'
Ofuitii kt statui, XV UI, X Cf. VII, j

" Ibitfan, V..1

"
Ibidftn
m iktdent
'
t 'm>ânt despre rugricitme. 7.

...
Otvinte d&spt* nevoin, 2.
~ Im'tiîdtitri rfiihm-nireffî, IV, 14.

313
 . t

/('ttndcliiiffii jjafittffior i tivlxHulireo vitittfflor

gâiidinV ."
1 1
De aceea, putem spune o data cu Sfântul Isaac irul
4
c „de la
plâns ne tvce Iu curia sufleUilui","
Lacrimile au o asemenea putere de curire i de tmduire, încât Prinii
iui se feresc s
le priveasc ca un cil doilea botei, prin care se spal pcatele

facute dup cel dintâi dobândete harul dumnezeiesc. u Cu privire la

i se
1

aceasta, Sfântul Simeon Noul Teolog scrie „fr lacrimi nu s-a auzit din c
veac s 1

se fi curai de întina ciunea pcatului vreun suflet care a pctuit

t

dup Botez".
11 *'
S crrui spune: ,,Desi cuvântul e în-
De aceeii Sfântul Toan
drzne, izvorul lacrimilor dup botez e mai mare decât botezul. Deoarece
acela tic curaete de pcatele noastre de mal înainte. Iar acesta, de cele de
dup aceea. i prim in du -lpe acela toi In ud copii, ne- am întinat dup 3 aceea;
prin acesta îns l-arn curit i pe acela". i7 1

ajut pe om sa ajung la neptimire.

!

Astfel, lacrimile îl Cu privire !a

acesta, Sfântul Isaac irul scrie: „Nu poate plânge cineva neîncetat pân e
tulburat de patimi. Acest dar al lacrimilor i al plânsului e al celor neprt-
initori. Si dac pe cel ce plânge i se jelete pentru un timp lacrimile pot nu
numai s-l, conduc la neptimire, ci i s
tearg cu desvârire patimile din
mintea lui i s-o izbveasc pe aceasta de amintirea lor, ce s zicem despre
cei ce au noaptea i
ziua lucrarea aceasta intru cunotin?
1 '."''
Iar pacea
cugetelor i desvârita pace a sufletului, uu pe care |e cunoate omul ajuns la
191
neptimire, pot fi i ele privite ca roade ale plânsului, Iar curia inimii i a
minii, ca i aceasta" pace a gândurilor, dobândite prin întristare, strpungerea.
inimii i plâns, îi deschid omului poarta spre contemplaia tainelor dumneze-
12
ieti si a adevratei cunoateri a lui Dumnezeu, potrivit fgduinei lui
Hristos; „Fericii fctorii de pace, cS aceia fiii lut Dumnezeu se vor chema"

"'
Scana, VII, 33. Cf. ibid&n. 35 (Jn lacrimi Je curate este.., curire... st splare de
piteiaO; XXVL
49 („Cei ce a-au întunecat din vin s-mi splat de multe ori cu ap. Cei
din patimi a-ati splat cu lâcrinti").
""*
Citrinttf tfe.spr& uevoiuti, 85.
'" Cf. Sf. Grigorie de Naziunz. Otvâmâf^ XXXIX. 17; XL. 8-9, S£ Iwlic irul. Ctt-
vinrv desprr tieiwitiet, 72. D&watim, IV, 9, Sf. Teodor Studitul,
3! lotui Dainaschln,
Vttw.hezel*' /nari, 27. Sf. Simeori Noul Teolog. Ceh 22 > d Ctfftfît.., IÎT. 45 (.„Cfkci.
dup" ce m-dni botezul, îib;"ii:irnlu-ne spi^ fapte rele i de ruina, epiteliul cu iotul i I

ifinivetl însui Dar prin pocîUnfa,.. ^i liicnmi primim pe msura loi mai n iert h ren T Fii

pcatelor svârite ^3, prin aceasta, sfinirea i (tarul de sus"): Catiha&i XXXLL Sf.
N'ichittt Stitniitul. Viaa Sfântului SimeM Nvui Tt&hfc 90.
Utt
CetekeZff, X30X, 191-192.
L|T
Sritm, VT1. 8.
JH
Cf. Sf. loan ScfrariiE. Scara, VII, 35, Cf 51
('\rvinte despre nex'oineî, 25.
1

"Cf. Evngrie, Tratatul practic, 57,

IJ
Cf. Sf. IsEtac Sinii, Cuvinte despre tit>vmn, 9 („Din lacrimile neîncettite, sufletul
primete ptice.ii gândurilor"); 13 („Ochii (celui ce se linitite) ajung ca un izvor de
ap.... Llupâ acestea Intr In piicen gilnthuiluO.
xh £">
Cf. ibtdem*

514
 Tmduirea tristeii

(Mt. 5, 9); „Fericii cei curai cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu 1 '

(Mt, 5 t §). De aceea, vorbind despre întristarea inimii i lacrimi, Sfântul

11323
feaac irul spune: „Toi sfinii doresc întristarea aceasta.

Curirea de pcate i patimi nu este singurul foios al cinului de pe urma

întristrii celei dup Dumnezeu. Pjîn ea se sporete frica de Dumnezeu i i

iubirea Lui i-l tace plin de râvn în viaa duhovniceasc, aa cum spune
Sfântul Apostol: .,C iatâ însi aceasta, c v-ai întristat dup Dumnezeu, N

cat sârguin v-a adus... si teama, i dorin, i râvn... !" (2 Cor. 7 13). S

.,Nimic... nu ne trezete i nu ne învioreaz spre cele duhovniceti ca plânsul

i durerea inimii", spune, urmând cuvintelor Apostolului, Sfântul Isaac Si-
lM
BiL Cu alte cuvinte, aceast virtute scoate sufletul din nesimirea i usc-
pcat, îmblân^indu-i slbticia st minimii învârtoarea hii, lî!
ciuiK'-i riitnsL' di' i

Ea îl ajut sa fie pururea treaz. I? Ea este soa bun! pentru rugciune, 127 o
'J

13
înaripeaz" * i o Face roditoare, Astfel, Evagrie îndeamn: „Când începi s
te rogi, silete sufletul s fie îndurereze si s verse lacrimi, ca s aduc rug-
riwnea ta roade
1
'; La®
i înc: >: Folosesle-te de lacrimi pentru a dobândi împli-
nirea oricrei cereri. Cci foarte mult se bucura Stpânul când te rogi cu la-
Brinri'V
30
Sfanul Isaac irul socotete în lacrimi st deplintatea rug- c
ciunii'" i
1

c
eie sunt semnul împlinirii ei.
inl
Strpungerea inimii este unit
în chip profund cu smerenia i iscata de ea; totodat, ea însi este. izvor al

smereniei " i, ua cum spune Sfanul Simeon Noul Teolog, este cu neputin-
1

sa ajungi la smerenie fat plâns i lacrimi, ^ De fapt, ea este calea care du-
1
i;'i

ce In toate Virtuile i prin ea ele sporesc i se întresc.'

1
'
Awa Moiae înva
116'
câ „prin lacrimi se câtig faptele cele bune i iertarea pcatelor". Sfântul
Antonie cel Mare spune: „Cel care voiete s sporeasc în virtute s înmul-
"*
îhidem.

\
Cf. Evagrie. Ciw&nt desptv mgdtiWA 5. Sf. Simeocl Noul Teolog Cele 225 de
{ {;,"!'{?..., Iii, 23.
::
'
Sf, ban Sciu-iirul, Sram, VIL 2 („Plânsul este un ac de aur ni suflatului... înfipt de
1

tristeea cuvioasa in lucrarea Je cercetare a inimii ").

>\ se vedea, de pildii, Eviigrie, CvvQw despre rugciune 0; Despre fehmteîe $$n-
duri eite. rutii, et\. Muyldermans, 35 t

^A '"
se vedea, de pilda. Sf loan Stlrarui, Sam^ XXVIII, 13.

Evagrie, Panmetfe* etl. Frankenberg, p. 60.

'
r
'

Cuvânt despre rugciune, 6.

11

Cuyin âtsprv hev&in* 34 (Jn harul lacrimilor st plintatea rugciunii' ). 1

'
:
ihitit'ut, 33 „Lacrimile din rugtic iunea ta sunt an senin aJ milei lui Dumnezeu,.,
( i
ca eu d fost primit li"').
" Cf, itmiftfK 37, 1
Si lotkn SchhivllI, S&trti, VlT 10 („Din
r întristare ac ni^tc smerenia ),
n
U>(e 225 de capete.... Ol, 23.
5
Cf. Pateric, Pentru Awl-l Puneri, 119 („Cel ce voiete sa agoniseasc fapte bune
hi
prin plâns le agoimesfe ).

515
 Tmdui met pntimilor $i d&bâfidtnia vtttutt&r
(easc plângerea i lacrimile". 1
" Iar Avva Pimen zice ea nu este o ali cale
ajunge la faptele cele bune; ™ tot a spune i Sfântul Isaae irul: a
1
pentru li

,.Sufletul care i -a luat asupra i grija pentru virtute... nu poate fi întris- fr

tare în fiecare zi. Pentru c
virtuile au împletite în ele întristrile, Cel ce iese
din întristare se desparte fr îndoial i de virtute". I3Î

Un rod al tristeii celei dup Dumnezeu este mângâierea plina de dulcea a

sufletului prin care, în chip minunat, se înltur din plâns îndurerarea, fiind un
semn vdit dumnezeiesc i til prezenei tn suflet a h cirului. Astfel,
al ajutorului
Sfanul loan Gura de Aur spune c: „Mme e rodul suspinelor \ minunat i plin
de mângâiere i deplin încredinat e dulceaa lui. (...). Lacrimii & necontenite
|4n
Liduc mângâierea sufletului" Sfântul loan Scârarul scrie si el: „Adâncul plân-
sului mângâiere a vzul. (...) MangaViv:i cs[i: rau-unira MitlctuEui îndurerat, care
in acelai timp plânge i surâde în sine asemenea pruncului. Sprijinirea (dumne-

zeiasc) este înnoi ren sufletului care a czut tn întristare, prefacând în chip minu-
na! lacrima dureroas în lacrimi fr durere",
14
Spusele lui se potrivesc înlni
1 '

totul cu învtura lui mângâia

Hriytos: „Fericii cei ce plâng, câ aceia se vor
(Mt. 5» 5), Cel care spusese înc de mai înainte, prin proorocul haia: „Domini I

M-a uns.., M-a trimis sa vindec pe cej cu inima zdrobita.,. mângâi pe cei S
întristau'; celor ce jelesc Sionul, sa le pun pe cap,., untdelemn de bucurie în locul

hainelor dtt tânguire" (îs. 61, L-3).

întt-ndevfir, pe ce! întristat dup
Dumnezeu nu numai c-l mân- virtute
gâie, dar îi druiete i bucuria duhovniceasca, care este road îndurerrii,

plânsului i zdrobirii inimii, J dup cum însui Domnul spune: „Adevrat,

5
*

adevrat zic vou c voi vei plânge i v vei tângui..., dar întristarea voastr
se va preface în bucurie" (Tn 16, 20). aceea Sfinii Prini numesc triste- De
ea pea dup Dumnezeu, în chip greu de îneles pentru omul trupesc, „fericita
tristee bucuroasa",'*'' Avva Isaia spune simplu i limpede: Jntri starea dup
Dumnezeu este bucurie",
l
™ Sfântul loan Scârarul, care îi intituleaz treapta
a aptea a Scrii sale: Despre plânsul de- bucurie- fctor, subliniaz tocmai
acest lucru mai presus de înelegere: „Eu minunez când caut la calitatea m
strpungerii inimii, Cum r
numindu-se plâns i întristare, are înuntru împleti-
te cu sine, ca mierea cu ceara, bucuria i veselia ?",
1 * 5
$i ajunge sâ vad ca,

în chip minunat, „cel care a îmbrcat plânsul fericit si plin de har ca pe o

L"
VU0 Sfini tur Prini, VII. 38, PL 73. 10SSC
w Pateticul, Penim Avva Pinten, I 19.
1 "''
Cuvinte despre twv&inth 37.
|iD
Omilii hi irutrenici, 3.
<'
Suim, VII, 53.
1
'"
Avva Ammona,
Cjlr". Epistote, II, l.

Aezmintete. mnstireti IX,

'
I4 1

Sf. loan Scurtimi, Srttm, VII, 11. Sf. loan Ca&ian, ',
1

t„1i istee voioas"); Cfmvvrtriri dulim-mcrti, V, 23.

[U
Aweiictm, XVI. 42.
M Stttm, VII, 50.
516
 Ttrtâditirm tristeii

liainSde nunt a cunoscut râsul duhovnicesc al sufletului' 4*

V în acelai sens,
Sfântul Joan Casian spune i el: „Nu este uor
de îneles cum sau în ce chip
i« agestB sentimente din începerile tainice ale sufletului.
Adesea, o bucurie
de n^pus. sau o înlare duhovniceasc, la iveal rodul simmintelor d
(strpungerii) inimii, care se manifest prin strigate de mare bucurie, tresl-
tarea de mulumire a inimii ptrunzând i în cliHht frate] ui"/ - ' Sfântul Joan
Gur de Aur arai i
,, J4f
el c „întristarea din pricina pcatului aduce sufletului
mure bucune ; „întristarea dup Dumnezeu nate desftare \ voioie,
dupii
crinu de
cum bine cunosc cei care se
roag cu îndurerarea sufletului i vars
pocin. Cine ar puk-a spune mulimea bucuriei care se revars asu-
W
pra lor tV Iar în alt parte apune ca Hristos J\ numete fericit pe cei ce
'

plâng, dar nu pe cei care vars Iaci inii diii pricini omeneti (...), ci pe cei cart
plâng u$a cum se cuvine cretinilor, cu inima zdrobit", i arat c bucuria
ta
cure ne îndeamn ApostoluJ Fa vel, spunând: „Bucurai- va pururea întru
Domnul. $i iari Ac. Buc urai- v" (Filip, 4, 4), „departe
de se împotrivi li

plânsului, dimpotriv, din ea se iac izvorul

lor curai i îmbelugat. Cel
carei plânge adevrate nenorocire (cea din pricina
acela aduce sufletului sau bucurie i fericire' 150
pcatelor) î o pe
1
d fa
.

Acest lucru minunat, c întristarea aduce bucurie i c în sufletulomului

aceste dou suiri pot sta alturi în acelai timp, poate fi explicat duhovnicesc
in mai multe feluri.
Sâ artm, mar întâi, c omul nu se întristeaz i nu se bucura pentru una
aceeai pricin. „Da, este cu putin, omule - spune
si
Sfântul Eoau Gur de
Aur-, i s
fu mâhnit din pricina pcatelor, i sate bucuri pentru
Hristos"
'
1 1

Apoi, se cuvine s
spunem c, întristându-&e în chip duhovnicesc, omul
împlinete voia lui Dumnezeu, ceea ce se face ^
pricina de i
mare bucurie. 1

O alii explicaie este faptul ta, spre deosebire de iristeen pctoasa care
nate dezndejde, întristarea dup Dumnezeu însoit de ndejde, Mâhniu
este
du-se pentru pcatele i bolile sale sufleteti, omul totodat ndjduiete sâ
primeasc de la Dumne^-u ierturea si tmduirea lor. iar acesta este izvor de
bucurie pentru d, cum spune Sfântul Nil: „Plângerea pcatelor are în ea întristare
plin.1 de dulceaa i amrciune ca a mierii, cci e dreas cu
ndejde bun i peste

-
Câttvorbiri duhovniceti, IX. 27. Cf 28
* Otnittt la flotei, XVllr,
X
*';
Ibid«m Cf. Omilii ta mucenici, 3 L

Omthi h FîUpem, X/V, 1. Cf. Sf. Maxim Mrturisitorul,

R&pmtuttc&m FaktsU, 53
UDf. tu.
r
Cf. Avvsi tsnia Pustnicul, XVI, 42.
\ A&ceti&vt,
$crts*#, l 220, PG 79, 164. Cf Sf, [oati Gtii de Aur. Omilii ia «aflat XVIII, 3.

517
 Tîiirdiarfti fjtitîiniiar i dobândirea virfHfffar

sLirleuiI, ajuns ia simirae rului, îi deplânge viaa în pcat. S lum o pilda: in

bolile trupeti, când vreo parte a trupului a înepenit din pricina vreunei boli, lipsa
de du rene a ei e un semn ea (partea bolnava") st moar; Jar dac prin vreuns
meteug doftoricesc i se red iari simirea, atât bolnavul, cât ji ect se îngrijesc

de tiTidiiirra lui se bucura, socotind venirea mdularelor la simirea dureroas a

Sfl
înepturilor ca un semn de întoarcere la viaa".'
Se cuvine de asemenea sâ spunem c, cu cât se mâhnete omul mai mu li

pentru pcatele sale i se smerete înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult se
deschide harului dumnezeiesc, împrtit de Sfântul Du li, Mângâietorul (cf,

2 Tea, 2, 16), izvor al oricrei bucurii adevrate (cf, Gal. 5, 22).

Aceast bucurie de nespus nu are nimic comun cu bucuria pricinuita de lu-

crurile lumii i
nu poare sta în nici un chip alturi de ea. Slluirea ei în suflet
îndeprteaz plcerea nscuta de patimi, pentru ca ea este, aa cum spun Prinii,
1

„bucurie adevrat i deplin' / *' bucurie dumnezeiasc, bucurie în Domnul (Ps,

Iii 12; Filip, 4, 4). rod al harului
1 "'''
prin care i se d
omului fericirea cuvenita
naLurii sale, semn de sntate a fiinei lui, Ba este semn de sntate a fiinei lui
revenita Ea starea ei fireasca i vdete câ omul a devenit sla al lut Dumnezeu,
loc în care lucreaz energiile Lui uidumnezeitoatv.
S
reamintim c
tristeea i lacrimile nu-l prsesc pe omul ajuns la tter
vârire. Dimpotriv, aa cum am artat mai sus, harisma lacrimilor este semn
al acestei desvâriri, Astfel, Sfanul Isaac Sinii spune; „Toi sfinii au plecai

plângând din viaa aceasta, (...) Fericii cei curai cu inima, c nu este timp in

care s
tiu se bucure de desftarea aceasta a lacrimilor i în ea pururea vor
vedea pe Domnul. i
înc fiind lacrimi în ochii lor^ se învrednicesc de
"
vederea descoperirijor Lui în înlimea rugciunii lor".
1

Aceasta se datoreaz faptului c, asa cum spune în alt parte Sfântul Isaac
irul, „chiar i desvârirea celor desvârii este nedesvâritâ \
-*
numai
1 :
i
dup înviere Dumnezeu îi va da omului deplintatea desvâririi, i numai
atunci va înceta toat durerea, întristarea i suspinarea {cf. h. 35 t 10; Apoc.
7. 17; 21 ,
4), cci numai atunci pcatul, pricina întristrii si lacrimilor, Va fi
l1jl
cu totul nimicit.
Sfinilor care cunosc bucuria ce vine din plâns li se di alt bucurie.
care nu este legat de întristare, ci este arvun i pregu stare a fericirii din
veacul ce va s fieV* Tot aa, celor care au darul lacrimilor izvorâte din str-

' Cf. Avva Ia aia Pustnicul. AM-.rririut. XVI, 22.

Oeaprer „f'rriari", 111, 2.

'"Cf. Sf. Io an Caflian, g&ttv&rbiif duh&vnictf, V, 23

1

Te mic nil greci X^P^ i

'

' au aceeai rdaduu. %&&

Cm mu- defprti twvfriui 65,
'
'

,H
Ihuieni, 55.
m Cf, SfScranal. Scartt, Vil, 50 („Oinoura pcatul, i lucrimji îndurerata ll
Ioîhi
ochilor trupeti vu fi de prisos.., nu vti fi lacrimii dup înviere. cElnd Vâ fi încetat $ttr
ruV). Sf. Nichita Stithatui, Viua Sfântului Simte/ti No»l Teolog 69-70.
""Cu privire la aceste dom" soiuri de bucurii, a se yedea. de pildu Sf. Diiuloh ni Foi- h

ceei, C 'ttvAtiî ascetic in KHi de ctir^tf. GO.

518
 'îwffâ'iînfFva tristeii

I
ii îngere A inimii, prin oare au ajuns la curia inimii i a minii. Ei se dau i al!

de lacrimi, iscate de aceast bucurie curaii i din con templu rea tainelor
l'el

lfl
dumnezeieti. DLir aceast preafericit bucurie i aceste sfinte lacrimi nu le
'

sunt date întotdeauna i ele nu iau cu totul locul celor dintâi.

De aceea,pentm toi oamenii, lacrimile $i strpungerea inimii rmân eseniale-
în aceasta via; Sfanul Isaac vorbete îndelung despre acest lucru, '"' jar Sfanul
loan Sc&âruJ scrie: ..Nu vom fi învinuii, o, prieteni, la ieirea sufletului c" nu am
savarsil mm uni, nici cu n-am (eologhîsil, nici c n-am fost vztori, dar vom da
u,i
negreit socoteal lui Dumnezeu ca n-am plâns".

Am vorbit în cele de mai sus mai ales despre întristarea omului pentru
pcatele sale. AceaM.ii nu trebuie $3 ne fac' s uitm c el trebuie s se
mâhneasc i pentru greelile aproapelui su.
Aceast form de manifestare a tristeii este deosebit de important. Sfântul
Clement Romanul arat kte de purtarea c fireasca a cretinului sa se întristeze
pentru pcatele aproapelui i s
Teodor ia asupra sa slbiciunile ]ui.
l( "'
Iar Sfântul
Sttidhul spune c, penlm a ne numi cu adevrat ucenici ai lui Hristos, Care s-a
aj'Sfat milostiv fa de toi oamenii, „nu se cuvine ne îngrijim numai de noi s
înine, ci si ne- întristm i s ne rugm pentru întreaga kime'V'"'
semeni Izvorte din mâhnirea pentru propriile pcate,
întristarea pentru
inima strpuns! de durere îl împinge pe om verse lacrimi pentru greelile s
fratelui ca i pentm ale saje,
^'
cu atât mai mult cu cât, cur indu- se prin ele,
1

vede limpede în el însui mrimea ticloiei si suferinei omenirii czute i

7 -'

înstrinate de Dumnezeu.
1

Nevoitorul, plângându-se pe sine, plânge întrea-

ga omenire, simindu-se vinovat pentru toate i faa de toi; mânat de mil, se
pane pe sine în locui fiecrui pctos, socotind ca ale sale toate pcatele
lumii i luându-le asupra sa.

Foloasele duhovniceti pe care aceast întristare plin de milostivire fa

de semen aduce omului sunt asemntoare ce] or care-i vin de la
i te -
Du m ne
Teu prin s-tnlpungerea inimii. .Adevratul cretin se mâhnete pentru cderea ,

fratelui, iar prin aceast întristare câtig bunvoina i prietenia Domnului'',

spune Sfântul loan Gur de Aur,
L6S

'
Convorbiri {hihc^'mce.pi, IX. 23 t,,Liiejri plin-iit apare- din
Cf. Sf. loan CasîarL
contemplarea bunurilor venice si din dorul de acea liuiiin vUcooiv, ptfnti'U care izbuc-
1
nesc izvoare bogate de lacrimi din nestpâni rea bucuriei i din mure entuziasm ').
•
i avi tu <- th'spr? ftâvofnâ, 85.
''.SVvjm.VII, 73.
fcustvltî i-.tliri'. Coriftittti, FI. 6 (,. Plângeai pentru pîicLLtele semenilor votri &j soco-
teai ca ale voastre slbiciunile lor*').
'"
Calghezeit nlcL ed. Ativray, p, 25-
M Ci loan Srîîriinil, Scan,
Sf, IV, 40,
"''

Cf. Sf. Teodor Studitu). C&ghezetyt Rtftci, ed, AiiYmy, p. 25.

'"'*
tJwftir kt .statui. XVIM.2.

519
 TfhiitMttred pcUtintforyt doltâwUren MirUfifor

De asemenea, primete iertarea pacateloT i tmduirea de patimi.

prin eii

De aceea Sfântul Vasite cel Mare fereai! „Se cuvine sa plângem împreuna cu
cei ce plâng; când vezi pe fratele tu suspinând pentru pcatele sale. plângi i
tu cu el. Aa te vei vindeca pe tine însui, luând aminte la greelile altuia;
cci cel care vars lacrimi pentru pcatele celuilalt i se întristeaz pentru
1, lw
fratele su se tmduiete pe sine .

De asemenea, ea tim li viaa du hov ni ceac si înlesnete dobândirea

Sesiz
virtuilor.
1 ?
'

i tot prin ea omul primete de la Dumnezeu mângâierea i

luicuria duhovniceasc. 171
Dac nu aflam la Prini un acord în ceea ce privete roadele ei, aceasta se
întâmpl pentru c
e]e sunt aceleai cu cele produse de iubire. întristarea
pentru greelile aproapelui iz vârând din milostivire, care este o form a "

iubirii, s ni se îngduie, de aceea ca pentru cele ce-ar mai ti de spus aici,t

s-l trimitem pe cititor la capitolul referitor la aceast virtute.

"'"
Otiti.Ii.t* hi ttiuffittiti hitis.ii. 9
L7CI
Ct St loan Gur de Aut, OmiU ia stenti, XVIII, 3.
rtl
tbulenu
1
* Cf Cartea $f Petru Dmttt^thiti. L lein Gura de Aur, QmilU fa FiUu'ni, IE, 4.

520
 5

Tmduirea akedtd

bire de celelalte animi

MfcWte patimi , S akerti-, „.,

1^ "'"""flei"! omului. „Fiecare dintre

Aceasta pwiSrtaSSK hS "F" Sfântul lo «***
n 1
~Z •• .-

'
"

'
. P
tor - De !lceea -

'
^P™ dece-

ln

-Atlenil Im Hnslcs, c-.re

J-'inci s3 sc totreaefi dun Iu* £ J. ^ .
r re -

de «Mo adesea
"nul dint«
Deacee*
tatei.

rimai t»buh J3
ea râmâne Teu ,,«
SSS™ ™S
MJw£S2bTS2'
« iSbu^S
E B
n
„?£
«f

,„'
/
de,,

sp
P
eîIlteIes
-
-

* ,nW 1ec:i11'"
T
'!'
M "" ° f"™" 3 " ml ™
-« «* ™i mul. eu cir
oi ecf care vre "
in ***
s j
« «fie-
se îm
P»-
si

^ 2? * dioWM
|fcS«mrtS2?! I

s ™ cr
sa. Atunci când ! însS*' P**»»

* -hib«i* Ars
Kwl oricât de binec , % aT ,'
V m omTO P ' s
™ P«W M
de j prS^i

P» întenieiitte .
Ci
-
stai rn untiijf
R
ilJKj^JJJ^
re
,r
sa

fwdem*
1
Vi-Uf tirul. Pentru Avva Pimtri, 149

52J
 Tttiâmreot pttâmihri (fobâ&d&ett virtuifor
.,. S

cei care dau navala peste tine, i mai cu seam pe demonul akediei („-)"
„Când se ridic Eisupra Ui duhul akediei, nu-i prsi chilia i nu te feri de
lupta cu el'\ scrie el în alt parte." Tot a^a spune i Sfanul loan Casian, c
omul trebuie s
lupEe în aa fel încât sa nu se lase „alung dintre zidurile li t

iitiiisLirii i s dispar ca un dezertor sub cine tie ce pretext, chiar de

7
evlavie"
Atunci când akedîa se manifesta sub ferma dorinei de a dormi, se cuvine
de asemenea sa ne împotrivim, strduindii-ue
i ieim din toropeala i nu s s
ne doborâi de somn/ în toate situaiile, dup cum arat Sfanul lonn
lsm
Casifaj, „experiena a dovedit de asaltul nelinitii nu trebuie c scapi s
Unindu-te, ci trebuie s-o birui înfnjncfmd-o'V
A mi te împotrivi este. oricum, o soluie grei ni care iui l'ace decât
i
s spo-

reasc boala. „Afiliat de vi^ma cu asemenea vicleuguri, cât timp este sleit de
lIliIujI nelinitii (...)îi afl scparea sau în somn, sau este dat afara din chilie, ca
xi\ -oi uaiite în vizitarea unui frate o alinare a suferinei. Dar leacul folosit deocam-
dat îl va îmbolnvi i mai riiu curând dup aceea, cci vrjmaul îl va ataca i
mai des mai înverunat pe cel pe care-1 tie c, pornita lupta corp la corp, va
si

inîoarce spatele i-] vede bine e-i spera scparea în fuga, nu în lupta pân la
10
victorie", arat Sfântul loan Casiyu, ciire spune în alt parte despre cei pe care-i

atac akedia: „daca~j îngduie libertatea de a iei mai des din chilie, slbindu-si
regulile schimniciei, vor ridica împotriva lor o furtun de neliniti mai rele decâl
cele pe care voiau s
le lecuiasc. Asa este cu bolnavii de friguri, care cred c- i

potolesc febra luntrica bând ap rece, dei se tie în felul acesta ace! foc mai c
mult s-aprinde în loc s se Mingii i, dup o uoar mângâiere, urmeaz atacul i
mai puternic al bolii"."
Pentru ca pricina acestei boli se afl înluntrul omului, iar nu în starea de
singurtate, atunci când ae caut leacul pentru tmduirea ei trebuie s se

.1 omul asupra sa, i s nu-1 caute în afar. în întâlnirile cu ceilali Ce!

plece
mai adesea^ credina c
poate primi ajutor de la ceilali pentru suferina lui
e-ste eu toiul deart. Sfanul Isaac Sinii scrie cu privire la aeeasta;
Jnsanto-
irea i leacul (akediei) izvorsc din linite (wihta'""). Aceasta este mângâie-
rea celui ispitit de ea. Dar din întâlniri nu primete niciodat lumina
mângâierii i convorbirile cu oamenii nu -l tmduiesc, ci -l odihnesc pentru o

TriitMttit prf.triic, 28.

'

âîugri, 55. ed. Gneasimann. p, 157.

1

< ,r/.Fv i

'
.Viffimfufii'^ uiârtâtUmtl X 5. Cf, Sf. Ums SimL, €w>lwd&pr* ?ievpintâ> 57 UBu
îe îndemn, fmte, i te s ritmase... din slaul tu s5 nu î©#").
Sf. Nil Sorski, Cuvinte
h1

didi&vnicitit, 12 („Se cuvine arabila cu bittifie In i numi uilor, cu reeie ).

(Sfc Inur Castan, kn\ oft, X. 3, 5,
'I

•'

WdeiiuX. 25.

" Conv&riAH duhovttittjtl* XXIV, 5.

l=
A miri in ci acest cuvfrnt. tlouxLa.
ti înseamnii în ace Ini timp tcere. linite (inierioM-
r i e?t teii aura) t ingiirutuie.
522
 a

Tâmthiinrm&kedifi

vreme, dar dup aceea se ridic împotriva lui malcu i mult trie. (...)
Ferii! este cel ce rabd acestea, ruinând în slaul sau n h,
.

Firete, Piîrinii ndmit ca în anumite cazuri „este neaprat nevoie de un

om luminat, aecpm în acestea, ca s
se primeasc de la el luminare i întri-
Par aceasta rmâne o situaie de excepie, h Sfântul NL1 Sorski spune i
1

re". "

el e uneori este
nevoie de „omul mai tu pzire întru vieuire i mai folositor
in vorbire, precum zice marele Vasile. '* stice: de multe ori irândvkea C
fiind in suflet, ducerea ctre unii la vreme potrivita" i de vinovie, grui- fr
Ifta într-O msur
oarecare poate && strice pe aceasta patim trândav ir ii. i
nevoitorul. întarindi^se puintel, mai cu dragoste se apropie de lupta. Iar a
ribda teu
mai de folos este, zic Prinii, cunoscând acesta
linite (isihia)
[
iiin cercare". Cel mai mare folos îi vine omului din lupta de anul singur cu
'

patima i din împotrivirea cu brbie, pentru numai aa sufletul este în-

1
"
c
cercat i întâriL De aceea Evagrie scrie: „Ctad se ridic asupra ta duhul
ake-
diei, nu-ri prsi chilia $3 nu te feri de lupta cu eL Ea vremea potrivita
1

care i ,

i-:ie de mare folos, cci, dup cum se curaii

argifituj i se albete, tot aa su-
Ucrul tu se va lumina i se va face strlucitor"; 3 ''
i înc: n S nu -i lai chilia
la ceasul încercrilor (...), ci în tâmpi n-i vitejete pe toi cei care dau nvlii
peste tine, i mai cu seam pe demonul akediej. Acesta, fiind cel mai aps-
a
tor dintre roi, face sufletul foarte încercat' 'r Iar Sfântul Isaac Sinii spune:
„Fericit este ce] rabd acestea, rmânând în slaul su. Cci va ajunge
ce
dup aceasta in loca i în putere mare, cum zic Prinii", 31
Se cuvine sâ tim c împotrivirea fa de patim nu-i îndat rodul ei. d
La biruina se ajunge în urma unei lupte îndelungi i neîncetate, r Firete -

c
i.iiiiduirea ei cere înainte de toate mult rbdare i struin, virtutea rbdrii
vd indi j-se astfel unul dintre leacurile cele mai potrivite pentru ea.-* „Akedia
4
este îndeprtat prin rbdare (-unau-ovii)*', scrie Evagrie.* Iar Sfântuj Maxim
.Mrturisitorul arata c acest leac ne^a fost dat de însui Hristos: „Moleeai
i.akediii), fendu-se stpân peste toate puterile sufletului, stârnete deodat'
aproape toate patimile. De aceea este i cea mai grea dintre loate celelalte

' (
'ifvr.titf tir.tftrK iit'vmtiti, 57,
'
Mdtm. Cf. Sf. VastJe cel Mare, Ctmxtituiile tist'vtitw, VII, 2.
'''

Cf Sf. fsaac Si iul, foc, ci r

''

t cfistisiiii.i.Ic. ascetic*, VII, 2.

Cuvinte duhovniceti, 12
* Cf. Sf. Isatic irul, t ttvmle d&spre rrevaintl. Si.
(. Yttre monahi, 55, ed, Gi'cssmiuin,
'*

p. 157.
®Tmaiulprctte} 2&,
\
< 'uvints /fe.sprr rtewriti, 51,
1
1
tbldem,
( in fSOdâ mpete... kt ceh M) di cu 17 utV ale Sf. Macarie tiglpiewmi,
'I Parqfmtâ
W, loan ScaruruJ, Scam, XXVII, 3S. Sf. Vtu-sanufle *i loan. Scrisori ttufuTvni-
Sf,

cetti, 13. Avvu Doiotei. fnmtfturi de xif?t>t fotwttoarc. XIII. 2. Sf, Nil Soraki, Curm

teditJwvnicestl 12.
24
Cfarr mhi$r£ PG 79, 1236 A. Cf fhtUtw! pmetit; 2&

523
 Tmâthtirtfit patimilor i dobâffdirtm virtuilor

patimi. Bine zice,aadar, Domnul, când dft doctoria împotriva ei: «întru
rbdarea voastr ve£i dobândi sufletele voastre» (Le, 2!, l"9)*\
îiJ
Un alt leac esenial care trebuie adugat rbdrii este nftdejdea. „Câluga-
111 1 cu ndejde tare junghie lenea, omorând cu sabia spune acesteia pe aceea",
7
Sfanul loan Scrarul." Iar Evagrie sftuiete aa: ,,Când dam peste demonul
akediei {...)> semnând "In noi bunele ndejdi, s rostim descântecul acesta al

sfântului Da vid: * Pentru ce eti mâhnit, sullete al meu, i pentru ce mâ li li-

hnii ? Ndjduiete în Durnnezeu> c-L voi luda pe El; mântuirea feei mele
este Dumnezeul meu» (Ps. 41, 16)".
lB
Ndejdea pe care se cuvine s si-o s-
deasc o mu Un suflet nu este numai aceea ca\ mai devreme sau mai târziu, va
1
li izbvit de patim i va ajunge la odihna," ci i ndejdea sigura a bunti-
lor viitoare, care aa cum arat Sfântul loan S c rarul, este judecâtoarea aces-
h

tei patimi " „i o omoar cu desvârire

1
', 3

Un al treilea leac este pocina, întristarea dup Dumnezeu si strpunge-

rea inimii, „Dacii-i va aduce aminte omul de pcatele sale. Dumnezeu îi va
1
fi ajutor în toate i va Iun de la e] trândvi a", învEt un Btrân,
"
„S fie legat
iiLCst tiran cu aducerea- aminte a pcatelor", îndeamn Sfântul loan Scâra-
JJ 34
ml; si înc: „Cel ce se plânge pe sine nu cunoate trândvia sufletului".

Lacrimile de pocin i plânsul cel duhovnicesc sunt cu adevrat un leac

Foarte puternic, „Akedia este îndeprtat prin lacrimi ', arat Evagrie.," i tot
1

&] spune; „Plânsul amarnic este leac puternic împotriva vederilor de noapte

zmislite de akedie. Acest leac îl da patimilor sale proorocul David, spunând:

«OsteniUam întru suspinul meu» spla-voi în fiecare noapte patul meu, cu la-
lfi
crimile mele aternutul meu voi uda» (Ps. 6, G)".
Un alt remediu împotriva trândviei sufleteti este „aducerea- aminte de
7
moarte" (U.lrf|lT] Oaudrcou)/ lucrare ascetic de temelie, care st în a- i adu-
lt aminte omul neîncetat c
este muritor i c| in orice clip poate veni

'
r 'apele (înspre dmgaft«j l. 63
"
Cf. famjrtiZ.fi in 150 de t$Gp&t$.., la rele Mt de ruvmft" uU ^7- Martirii' Egipteanul,
2 Loan Scara rul, Seant, XXV[|, 38. 'minte duhavnireii\
1
I
-) .Sf. Sf. Nil Sci'ski. < 12.

f
Sram.XXX. 17,
H
Tntftttiil ptrtctk; 27. Evagrie da" acelai leac antireric i propune ace lai verset din
Scripturi în Antiteticul sau. VJ, 20.
-'
Cf. Patericul, XXL 8.
^iVrtw. XTH. 10.
II
ibulem.
11
AMrjipfttit!, PA *2, 7c.
"sfcttftt.xni, io.
M
Ibirfrw. 9. Cf. XXVII, 35.
:
o fecioar, 39, ed. Giessiujinru p. 149. Cf. Tmfuittt micik\ 27,
C'iJfre,
r

Amireth-ut. VI, 10, ed. Frankeuberg, n. 522. 323& Cf, 19, aceeai ed„ p, 524.
'

20-22: „Sufletul care crede c

lacrimile nu sunt ric folos împotrivii ukedici sti-$i amin-
rtfusctL de Plivii cure fcea 1» fel, opunând; ^Fftcutu-mi-s-au lacrimile racle pHiine ziua

i noaptea» (Ps, 41. 3V\

7
Cf. Sf. Tonn Scrand. Scara, XITI, 10.

524
 Ttim&duirea ak.?dim

moartea. Amintirea morii se cuvine a însoit de cugetarea fiecare îi

fi c
Trebuie trita cu i cum
ar fi cea din urm, sfat pe care Prinii ÎJ dau adeseori
u fx^nlni a-l pregti pe om pentru moarte, ci pentru
11
a-l ajuta triasc aa s
CUIB se cuvine. Gândul morii face ca omul s nu risipeasc timpul, atât
de
preios pentru mântuirea sa, ci „sa rscumpere vem&?\ dup cum spune
Apostolul (Efes, ff, 16), i s triasc în chip duhovnicesc fiecare clipS a
vieii sale, s
se fereasc de pcat, sa împlineasc poruncile i ss predea cu :

*
lol ui lui Dumnezeu, Amintirea morii este
îndeosebi folositoare în vindeca*
n;a akediei, în
care este tipsâ de grij pentru mântuire, toropeal duhovni-
ceasc, trândvie în lucrarea virtuii i care-] pe om fa lucrri si la întâl- mân
niri ou semenii lipsite de orice fotos, care, din
punct de vedere duhovnicesc,
sunt adevrata pierdere de timp. Astfel, ,.1-au întrebat odat pe un btrân:
Cum de mi re deiîndjduiesti ? a rspuns: Pentru i
atept, mor în fie- c s
1
care zi"'. * Iar Sfântul Antonie ce! Mare înva: „Spre a nu ne face
nepstori,
e bine s cugetam ta spusa Apostolului: «Mor în fiecare
zi» (l Cor. 13, 31).
CSci dac am tri si noi ca cei ce mor în fiecare zi, n-am pctui. Iar ceea ce
se spune prin aceasta trebuie s o înelegem asa: sculându-nc, în fiecare zi s
socotim c nu vom rmâne via pan
i când ne cutcfini &| socotim
în seara,
C nu ne vom mai
scula".^ Evagrie, în Antitetic, sftuiete ca, împotriva gan-
gurilor aduse de akedie, s
rostim aceste versete din Scriptur: „Omul ca iar-
b'a, zilele lui ca floarea câmpului; aa va
înflori, vânt a trecut peste el i C
OU va mai fi i nu se va mai cunoate înc locul su" {"Ps. 102, 15-Î6) 40 i:
,/ik-le noastre pe pmânt nu sunt decât o umbr (Iov 3, 11

9); „Nu .sunt, oare,

zilele, mele destul de puine ?" (Iov 10, 20)," 3

amintete de sfatul printelui i

duhovnicesc: „Sfântul i preaîncercatul nostru învtor spunea aa:
-i

Clugrul trebuie s se in timpul gata, ca si cum ar muri a doua a, (...)

tot
Astfel, spunea el, smulge gândurile akediei i se face mai râvniror (, ,) ,

Lucrul acesta este de folos pentru c, aa cum urat Evagrie în alt parte,
demonul akediei M îl înfieaz clugrului cât de lung este viaa*43 i cât de
i nesfârite sunt „chinurile
grele ascezei",
44
insuflându-i dezgust fa de
osteneala duhovniceasc i gândul c nu poate împlini mulimea nevoînei
care-j st înainte,
Frica de- Dumnezeu i
ea un remediu puternic împotriva acestei pa-
este
lmii; „Nimic nu poate alunga aa de mult trândvia
ca frica (de Domnul)",
spune Sfântul loan S crrui 4 *

m
Apqfl€gmvXXI f T <

IJ

Sf. Atuntisie cel Mare-. Viaa Cuvînsuhti Printelui nmtnt Animi* 19

J|:
AntimUml. VI, 25.
1

VI, 32, 33
thifirttt.
"
Tratatul nitt-tic. 29.
1

îfoJnti. 12
'

" tbittem.

**$€&*&> XXVII, 34,

525
 Tmdmwtt patimilor p% ditWtmlirw viîlutt&r

r;

Printre leacurile prescrise de Prini este s.i lucrul de mân." într-adevr,

munca îl ferete pe om de plictisul, toropeala i nestatornicia la care-1 împin-
ge aceast pali mi care sunt strile ei alctuitoare. Munca îl ajuta s dobân-
deasc anumite caliti: struina si statornicia în lucrare, atenia i efortul
susinut, atât de necesare pentru viaa sa duhovniceasc
pe care akedia m- i
ceare* s
le spulbere- Prin ea omul se împotrivete direct trândviei, o form

a akediei i izvor de nenumrate rele pentru suflet, Sfântul Gasian vorbete

îndelung despre lucrul mâinilor ca remediu împotriva akediei pe care el o
&fttt£ îndeosebi sub aceast form, a trândviei, referindu-se îndeosebi la în-

vtura S finitului Pavel; „Fericitul Apostol, fie vzuse aceast boal ns- c
cuta din duhul nelinitii furiând li- se chiar atunci, fie H
prevzând prin desco-
perirea Duhului Sfânt, c se
mai târziu, se grbete ca un adevrat
va ivi

doctor ai sufletului s-o previn prin medicamentele mântuitoare ale porunci-

lor sale, De aceeat scriindu-le tesalonicenilor, ca ce] mai priceput j desvâr-
it medic, mai întâi susine slbiciunea suferinzilor prin hatamentul blajin i
uor al cuvântului. Pornind de la dragoste, pentru care îi laud, le potolete
durerile rnii ucigtoare printr-un medicament mai uor, pentru ca„ odat tre-
cut furia bolii, sa poat suferi i doctorii mai tari"/ Dup ce arat acest fel
7

plin de buntate i înelepciune cu care Sfântul Apostol îi începe cuvântai

vindector de suflet, ia lanul Printe lumineaz sfaturile date de Apostol, care
sunt în fapt leacurile acestei patimi; I) „i râvnit:!, cu s
trii în linite' s 1

(cf. Tes, 4, 11), adic, comenteaz Sfântul Pariate, „rmânei în chiliile

I

voastre i nu v
lsai tulburai de feluritele zvonuri care- se nasc din dorinele
1

i taifasurile celor ce lenevesc*'; 2) k ,s Tcei fiecare cele ale sale "

(cf. ] Tes^
4, I I
), ridic „s nu dorii s cercetai, din curiozitate, faptele lumii is na
iscodii felul de viaa al altora, în loc s v dai osteneala spre îndreptarea
voastr i spre cultivarea virtuilor"; 3) „i s lucrai cu mâinile voastre, pre-
cum v^am dat porunc" (cf. Tes. 4, 11). Apoi, Sfanul loan Casian aminte-
1

JH
te i tâlcutete cuvântul Sfântului Apostol, prin care acesta se da drept pilda
de bun purtare: „Cci voi îniv tii cum trebuie s5 asemnai nou, ca" v
noi n-am umblat fr de rânduial (...), ci cu munca i cu trud, am lucrat
noaptea i ziua, ca sa nu împovrm pe nimeni dintre voi" (2 Tes, 7-8), Iar
dup ce citeaz urmarea acestui verset, în care Apostolul îi pomenete pe cet
ce „umbl fr rnduial, nelucrând nimic, ci iscodind" (2 Tes. 3, 11), Sfân-
tul Printe arat c
Apostolul „se grbete s aduc cuvenita curire (,..), Se
întoarce din nou la inima de printe iubitor, sau de medic comptimitor, i
aduce printr-un sfat sntos lecuire fiilor si celor suferinzi, zicând: «Unora
ca acetia le poruncim i-t rugm, îri Domnul nostru lisus Hristos, ca s
munceasc în linite i s-ai mnânce pâinea lor 1» {2 Tes. 3, 12l, Prin mân-
tui tua rea pova a muncii a tratat, ca cel mai priceput medic, cauzele atâtor

Cf. ibidem* XIII. 16. St. iban Cttsitai, Avzcttninie.le ttKÎtrttsttwti, X, 7-24.

526
 plgi care decurg din trândvie, tiind i celelalte boli, care se înmulesc c
Ini aceeai tulpin, pot fi îndat stinse, o dat ce fost suprimat cauza ei

maladiei principale", Totodat, Sfântul Printe arat c, în afara valorii tâ-

mduiloare, sfaturile Apostolului au i un rost prevenitor: Totui, ea medie ,,

ptrunztor i prevztor, dorete mi n li mat vindece rnile celor suferinzi,

sa"

dar i celor sntoi le d hi fel povee potrivite pentru a-i pstra o netirbit
sntate"/ încheuidu-i învtura înaceast privin, Sfântul loan Casian îl
du drepl pilda pe Avva Pavel cane, cu toate ca avea hrana asigurai de o mic ii ti

i: oraul era prea departe ca s merite s- si vând roadele muncii,

radina, iar
,.ii impunea totui o munc zilnic neîntrerupt, ca si cum din asta ar fi

trebuit s-i asigure traiul. Iar dup ce-si umplea petera cu munca întregului
ii 11, ddea foc, s ard Io: ce strânsese cu grij neostoit"; i con c li ide: „în
Ierul acesta, dovedea el c monahul
s-ai pun în lu-
nu poate sta. locului fr
crare mâinile, nici s
se înale vreodat pe culmea desvâririi, i chiar dac
nici o nevoie de hran nu l-ar sili s
fac aceasta, el totui s-o îndeplineasc
rnirnai pentru curia inimii, pentru statornicirea gândurilor, pentru a rmâne
chilie i pentru a dobândi o iybând deplin asupra nelinitii
1 '.''
întruna în
1

rugciunea este marele leac al akediei,^ pentru

Ui sfârit, numai cu aju- c
torul Harului dumnezeiesc poate fi omul izbvit cu totul de aceast patim,

iar harul se dobândete daca este cerut în rugciune, Frâ rugciune, toate ce-

le bJ te leacuri rmân lipsite de folos deplin i numai din ea î*i irag ele virtu-

ile tmduitoare. De aeeea^ rzboirea cu aceast patim, împolrivirea fa de

ea, rbdarea de care trebuie sdea omul dovad, tria ndejdii, intri starea cea

cuvenit, plânsul, amintirea morii, lucrul mâinilor, toate trebuie însoite de

rugciune, care ]e întemeiat pe credina în Dumnezeu ] care face ca ele s
iui râiuâii simple mijloace omeneti de lupt cu patima.

Dar akedia, prin îiiEasj natura eL îl împiedic pe om s;1 alerge la rugciune

i-J face s renune la ea. De aeeea el trebuie s se împotriveasc acestei N

ispite s continue s se roage, dac n-a încetat s-o fac, sau s se reîntoarc
i
la ea, dac Intre timp a prsit- o. i pentru c akedia îngreuneaz i trupul o
data cu sufletul, însoit de mtnii,
Prinii sftuiesc ca rugciunea s" fie
care-| scot din loropeala i îngreunarea aduse de aceast patim. Astfel,
Sfântul Simeon Noul Teolog îndeamn: ,,Cunoscnd deci pricina i izvorul
de unde i-au venit acestea, intr cu sSrguin în Locul obinuit al rugciunii
tale i cazând iubitorul de oameni Dumnezeu, roaji-te din mim cu sus-
l;i

pine, întru durere i lacrimi, cerând izbvirea de povara trândviei i a gân-

'"
fljttfcm, 1 4.
11
thicîf/rt, 15,
" Ihidrm, 24. Cm privire hi semnificaia nnuncii minunile- în cadrul vieii de nevoia, a
se vedt-:i A. Uiullaiiniont, „Le tr^vail mimiLel dans le mbnatbismc nnrien.
'.n uliul lui

CtmteAtsdons et valorisation", în Aux origiai du m&mchittmi chrftiwK Bellefcm taine,

J979, p. II7-J26.
L
Cf. Evagrie. Cifvfttit d&pH ru^otiuite, 16, Sf. loan SeilriiruL Sccim, XITI. 16.
'

527
 Tmdui rwi Hirimi for $i dvhfwtiirra \>i>iu{ilt>t

Jurilor rele; i i se va da degrab ie, celui ce bai si struieti cu osteneal,

izbvirea de acestea".'
îndeosebi cântarea de psalmi este foarte folositoare în tmduirea ake-
4
din,' ca i rugciunea inimii, cu trezvie i luare- amin le, dup cum araii
Sfântul D iad oh aJ Fotîceeu „De aceast patim moleitoare i aductoare de
toropeal vam scpa de ne vom ine cu trie cugetul nostru între hotare foarte
înguste, cutând numai
pomenirea lui Dumnezeu. Cci numai întorc ân-
la
du-se astfel mintea la cldura ei va putea se izbveasc tnl durere de a
aceast împrsliere nesocotit'*^

Dupl omul cunoate un moment de rgaz îji rzboiul

biruirea akedieî,
duhovnicesc. Pentru c, într-un anume tel, în ea sunt cuprinse toate patimile,
odaia nimicit, nici o alta patima nu se ivete îndat dup atingerea ei. Acest ,.

demon nu este urmat îndeaproape de nici un altul; o stare de linite. ,,

cuprinde sufletul dup încheierea btliei 1
',
spune Evagrie ,*

pe lâng odihn si pace, un alt

Iar rod al biruim ei este ,, bucuria de
57
nespus" de care se umple sufletul omului,

'
Cete 225 dr Qoptic,, I, 66. cf. Sf Ni] Sorski. Cuvinte duhurmtctH, 12,
*? Cf. St". loLin Scmm]. Soim. XIII, 16.
3
Cuvânt tisceiit: iti KfO dir atpifte, 58.
Cf. Tratotut practic, 12. Sf. Jsaac Sinii Cuminte despre tievttittfn, 72. Sf. Isihie
Si nai tul.
"
Cuvtinf despre irezvi<f ivifiute r U, 34,
Cf. Evagi'ie^ loc, cit,

52H
 6

Tfimdu-ireu juiinioi. IMâudtk'ii si mbclurea

Pentru ca" iubirea de plceri i^iXj^o'Aa) este pricina relei folosiri a

puterii irascibile a sunetului, pe ea trebuie mai îniâi de toate s $i-o smulgi
omul din suflet dac
vrea sd se vindece de patima mâniei. 1

Iubirea de pUleere fiind esenial legat de dorinele simurilor, tmduirea

mâniei presupune omorârea poftei trupeti. : Astfel, Sfântul Maxim spune
c
„iuimea (ftu^a;) ce se înfurie i latr la cei înrudii, cuviin' poate fi fr 1

potolir stingând pofta '. Cci „iuimea înfuriat de plceri în chip

1

lipsit de
1

i.uiduiai se potolete îndat ce a fost omorât pofta. 3

,

Pentru ca s
se poat tmdui omul de mânae^ trebuie se vindece mai s
iniai de patimile legate de poftele trupeti,
îndeosebi de lcomie, de desfrana-
re $i iubirea de bani, care adesea sunt pricinuitoarele acestei patimi, i s lu-
creze virtuile care Ji se împotrivesc acestora. Sfinii Prini îndeamn rui
iilua la lepdarea de bani, artând ca în mod paradoxul, un leac foarte
iubirii d

puternic împotriva maniei este milostenia. Astfel, Evagrie acrie; „Sa fim cu
luare^amime la câte ne înva Doctorul sufletelor: prin milostenie tmduit
te mania V Iar Sfântul Maxim Mrturisitorul, artând c „amu unele leacuri
care (...) împuineaz i duc spre micorare patimile", spune c cazul ma- în
s
niei ea Le Milostenia tmduiete iutfmea sufletului"
potrivit milostenia ; ,
k

.
j

De altfel, milostenia este o manifestare a iubirii, virtutea care se împotri-

vete nemijlocit mâniei, de vreme ce aceasta se pornete împotriva aproape-

CI Evagrie, Tmt&tul ptru-tie, 99, Awa Dorotei, hvrlfmi dr .vttjfcf JohmtfHirv. XD\ 7
Despre tmduirea atentei patimi ani vorbit, partal, In Panea u lV-a, cap. %% titiinci cfind
am -,\\'dUii telul îi cane ponte
vindecata puterea iniscibiE, din care se n^ie nemijlocit
fi

in:iriiji. Am
iirunit mai ule-s friptul t:;i huriLiduiien implica o
convertire ii elementului irascibil,
csins cngii în întoarcere: Ini dinspre semen i mclrepîareu
i
lui numai ?i numai spre rau, spre
<\\:wa\\ t spre pîitjmt, spne pcat, în felul acesta, mfuiiîi ptitima poate fi înlocuit cu o mânie
virtijuiLii Nu vom reveni în pâinile tic fa Eisupra acestui aspect H ei voni iirtit modal de
Ifiradiiîre al m&fliei i care suni virtuile care i se împotrivesc, din perspectiva Naiei cu
aproapele, care nu n
luat atunci în seama.
fost
Cf, l v. iigric, Cmtâttt ttetpt* ntgchffm, 27 t,InarmfirjdiHe împotriva
mâniei, nu vei
.suferi niciodat pofta, cci aceasta mâncare mâniei"). d
'

Tâicuim fa Tatl nostru, PG J0, SS5AB. l

"
Ctiprte drvur deosebirea patimifar $ a gâtuhoitor, 3.
'

( iifH'tn despn dmg&ftB, 11, 47 r

529
 Tâmduirtti patimilor fi dnitâmiirea virtuilor

tui, manifestându-se ca ur fa de el.

7
„Iubirea vindec partea mânioas a

arat Evagrie," spunând c: „Partea mânioasa a sufletului are ne-

11
sufletului ,

voie de mai multe leacuri decât partea poftitoare. De aceea i iubirea e numi-
t «mare» (1 Cor. 13, 3), întrucât en înfrâneaz partea manier"/' Aceiai
3

lucru îl spune j Sfanul Maxim: „Mai anevoie de biruit sunt patimile iuimîi
dect ale prii poftitoare, De aceea a fi dat Domnul, ca o doctorie mai tare

porunca dragostei' " i tot e! zice ca: Juimea tulburata conti-

1
1

împotriva ei, .

11 1

nuu (...) o tmduiete buntatea, iubirea de oameni i mila' Evagrie arat .

i el c
mila pentru semen micoreaz iui mea
2
sporit de mâniei Avva
Dorotei înva c
1 unde este comptimire i dragoste,
iuimea i tinerea de
minte a rului nu mai ati nici o putere"/" Sfântul loan ScraruL îndemnând
1

s înjugm împotrivii mâniei iubirea cu blândeea i rbdarea, ^ spune limpe-

1

de: „Cel ce a dobândit iubirea 5-a înstrinat de nebunia mâniei

>;"
1

.Mulimea
"
1
Maxim, vorbind despre inerea de mintie a
1

dragostei risipete ura".

'

Sfântul
rului, scrie în acelai sens: „devenind Iubitor de oameni, vei terge cu
totul

patima din suflet". * i, în general, îndeamn: „învinge ura cu dragostea".^

1

pentru c, pe de alt parte, mânia este iscat de mândrie i de slava de-

Iar

art, luptând împotriva acestor patimi, ne vom putea tmdui i de mânie.

Sfântul Maxim, care spune slava deart este unul dintre motivele pentru c
cave. se
10
„tulbur partea mânioas (iutimea)", arata ca dispreuirea slavei fr
omeneti omul „nu poate Tia de la sine prilejurile de mânie Sfântul loan V
Gur de Aur, la rândul su, insist asupra faptului mândria este pricinul- c
toarea aceste padimi i cm ea trebuie biruit mai înainte de toate: „Ct prive-
i

te bolile sufletului, cuvântul nostru are dou lucruri de fcut:

mai întâi, s
vindece boala; apoi. dup dup vindecare, s împiedice revenirea bolii
Acum îns cutm
o metod pentru o tmduire gîeu de împlinit: nici vorhfi
înc de sntate deplin. Cum sfârim odat cu aceast patim vrednic de s
plâns ? Cum stingem fierbineala cumplit a mâniei 7 §8 vedem mai întâi
s
I

Cu privire la aceMtEi opoziie, 1 se vedea, de pild. Evagrie, Trrttotut pmvtic. 76,

8
i ttjH'ir giwxtHY. UL 35.
''
Tratatul prut tir, 3S Cf. ihidem, 15.
10
Capete ftespn* dragoste, I, 66,

II
Tunat ui practic, 20.

14
învaturi dv suflet fotHsitwtrtf,VM),&.
Sftita, VIU, 39 („Sa fie deci legau! tirana mânie în cfrude blândeii i
" lovii de în-

aaîuiigfl-rbdare, tras la judecat de sfânta iubire...").

[
*lbidem, IX. 4.
|T
thitiertt, ^
'
:

< "ttH'Tr despre dragoste, Ml, W '

"Ihidem. IV, 22. t

„.
ni ..
™ IhitU-ut, Ml, 20. Cf. 13 („Pentru mânie dispreuiete slavn i necinstea ); IV. 4!

(„Cel ce iubete tneil slava detrt&... are utâ fuft de oameni**).

21
Ibidem, h 75. Cf. Awa
Dorotei, Sentine, III. 202.

530
ce mim» i s
nimicim cauza. De unde vine ea, îndeobte ?
o pricinuiete
Din semei» peste msurii de mare i din mândrie. Sa înlturm deci pricina,
i boala va disprea* - Qr, aa cum vom vedea, antidotul slavei dearte i al
1

mândriei este smerenia De aceea, pentru a se tmdui omul de mânie, tre-

buie s
câtige smerenia. De vreme ce „iuimea este semnul închipuirii de
sine (al mândriei)", „întoarcerea cuiva de la pcat la sine însui are nevoie de
multa smerenie", spune Sffin tul loan SeMTUl, 23 care, în alt parte, arata ca
smerenia „alunga iui mea i mânia ,,M i „precum la artarea luminii se retra-
ge- întunericul, aa mireasma smereniei face sâ piar toata amrciunea i

iuimea".-* Sfântul Grigorie de Nyssa spune i eJ; „smerita cugetare e ca o

maica a deprinderii blândeii, Pentru duca scoi din purtare îngâmfarea. c
patima mâniei un mai are prilej s
se iveasc. Cci pricina acestei boli este
ocMrea i batjocorirea, Dar simirea ocrii nu -l atinge pe cel ce se deprinde
pe sine cu smerita cugetare ".^ Omul trebuie st mic „în deprinderea s
iidânc a smeritei cugetri, dup a crei dobândim mânia nu va mai avea nici
11
o intrare în suflet /' Avva
Doratej amintete cuvintele unui Btffin
Iar
..Smerenia nu se mânie, nici nu mânie pe cineva". 2 "
-

De aceea, cel care vrea s se tmdu iasca îndat de aceast patim, tre-
buie nu numai sS primeasc cu bucurie ocara i dispreul, ci chiar s je caute.
iar prim in du- le, .s le sufere rara s se tulbure din pricina lor. Remanierea -
spune Sfântul loan Scrarul - este dorina nesturat de necinstire (,,.), Blân-
deea este starea nemicat a sufletului care rmâne aceeai în necinstiri, ca i
în laude".
2 "'
Astfel, cel care ocarte i necinstete pe cineva este, fr sa
vrea, doclorul sufletului aceluia, dup cum arat un Bfrrfm, vorbind despre
legtura dintre tmduirea prin suportarea necinstirii i cea a omorârii poftei
i a iubirii: „Dac te ocarte fratele sau te mâhnete în vreun fel, roag-te
pentru el, cum au spus Prinii, cu gândii! la binele pe care - face vindecri- pa 1

du -n suflet ui de iubirea de plcere. Aa i se va stinge mânia, iubirea fiind,

3tJ
cum spun Prinii, frâul mâniei \ 1

Puterea tmduitoare a smereniei sporete atu aci când este însoit de po-
LiiHa Miuipungerea inimii, Astfel, Sfântul loan Scararul spune
.i pocina, c
plânsul i cuvioasa smerenie M sunt ca un lan preacuviqs" iar „însuirea cea din-
tâi i ce mui aleas a acestei bune i vrednice de laud treimi este primirea cu cea
mai mare bucurie a necinstirii, care e ateptat cu mâinile deschise ale sufletului

14
Omitii ta Fapta, XXXII, 3.
a 'Sfcww, VIU;
12.
J
Ihtdtm. XXV. 5,
Ibttkm, vin, &,
'
Ih-sptv .Fericii",
, 11

îbukm.
M
învturi tte mi fief foloxitiHin?., D\ 4.
B Scara. VIII.
2, 1
*Apt$tgme,)&t, 136

531
 l'iUnâduiwti patimilor i ftoltâtttHtvti virtuilor

îmbrcat ca una care din i topete bolile sufletului i mari pcate, A doua
S i e
roata iuirnea st cumptarea ce se arata în potolirea ei .

însuire e pierderea li

inima careul
Tot alt parte puterea pe care o au lacrimile izvorâte tife
el urat în
nlânge pcatele de a potoli mania: .Precum apa,
adugându-se câte puin in foc,
stinge toata v-
schimb vpaia cu desvârire, aa i lacrima plânsului adevr
paia mâniei si a îutimrT
*2
Regsim la Sfântul Simeon Noul Teolog aceeai ima-
gine: M Cine, plângând în fiecare zi, va
rmâne urasc cu mânie t nu se va s i s

face blând 7 Cci aa cum apa azvârlit

pe ste *» u stin £e flacara "& h1f 3 * iUJ ( '
:

sufletului; i pe cat struie cineva mu

rot aa plânsul i lacrimile sting iuirnea
se strmuta, ajungând nemicata
mult "în ea pe atât iuirnea sufletului sau
k

întristarea dup Dumnezeu îl ferete pe

vindecare,
om de a ni;u
Odat dobândita
cdea aceast patim. Sfanlul loan Scrarul spune
în
„mama e Unuia ue la- c
vorbete i e] despre puterea pe
crimi ca de un frâu"." Iar Sfântul loan Casian
care o are cina si plânsul iscat de ea de
a alunga „toat izbucnirea furiei pti-

mae 1
'
a sufletului"
însoite de rugciune.
c toate aceste remedii duhovniceti trebuiepatimi,
I ireste
Sfântul loan Casian arat c mânia, ca
toate celelalte „se vindeca prin

Iar Sfântul Nil înva, aa, c .rugciunea este

1
36 tot
meditaia inimii curate' .

odrasla a blândeii si a ***&&& Dintre toate formele deLuimu

sufletului
rugciune, can-

tarea psalmilor este cea mai potrivit pentru stingerea

«prin* de mâniei „Psalmul
- spune Sfântul Vasik cel Mare - este linite a
tulburarea si vâlvtaia gândurilor,
sufletelor, conductor al pcii; potolete 1

înmoaie mânia sufletului i înfrâneaz pornirile

ptimae .

Pe un alt plan, tmduirea maniei se face prin

strduina de a ne feri ne s
se îndreapt ea îndeobte. Este
folosim de ea împotriva aproapelui, spre care
primul pas pe care trebuie s-î fac omul, dup
cum îndeamn Avva Dororei:
De*â FOfi» un om mânios... înceteze a se mânia" .* Pentru aceasta, firete
s
c omul trebuie sa tie c
nimic nu îndreptete mânia împotriva semenului.
aceast boal va cere
He aceea Sfântul loan Casiafl scrie: „Tmduirea de
fie pentru
mai întâi credem ca nu este îngduit în nici un chip a ne mânia,
s
cauze drepte, fie nedrepte", Prin aceasta urmm
4 însi învtura lui Hnstos
*

Sewa; XXV, 7. 8.
1

» Otf*te< XXXL 37-66.

M Scum, VITi, 27,
îj
AxgZtmintele. tnâncbtireri* Vili, 9*
"'Uwfcm, VI, 1.
•'

rmfrirttl. Pentru AvvaNil, 2.

*
Gfc Bvpfo Tratatul pmetic,
» » «
15 („Firteu pâtimatf agitata
-
u t
domolite
i
pun
„,;,,
i

cantate el psalm îl or ,."').

iB
Omilii* hi Pwihmii L 2.
*''
învturi de sujlet fofcmfwre t XLI, 8.
*'
Umtem, VIII, 22,

532
 TutwditÎTvti mâniei

Care spune: „Eu îns

1
v spun vou: c oricine -se mânie pe fratele su vred-

nic va t'i de osând '

(Mt. 5 22).
h

PâriiHiin de altfel arata c faptele sau vorbele rele ale cuiva îndreptate înv
potriva noastr nu pot i nu suni o explicaie
în nici un chip îndreptai mânia
pentru ea; cauza ei trebuie întotdeauna cutat;! numai i numai în noi înine.
Aceasta arar c sta în puterea noastr Bl scpm de ea i nu trebuie s
aleptam ajutorul celorlali „Nu cuvintele unuia sau altuia provoac în noi
suprare, ci mândria noastr de a ne socoti mai buni decât cel care ne-a jig-
nit, preuirea exagerat pe care fiecare o avem despre noi.
Daca vei smulge
din suflet acest*! dou gânduri, jignirile vor fi ecoul unor sunete lipsite de
coninut'
1

,
42
De aceea, spune Sfântul îoan Casian: „îndrepiuren i linitea

noastr deplin nu trebuie se întemeieze pe o s

bunvoina strin, care, de
altfeL nu st în putinn noastrl, ci mai degrab în tria noastr. înbuirea

fiiiniei nu e bine s atâme de desvârirea moral a altuia,

ci s coboare din

El arat c. de altfel, „nu este de ajuns s

43
puterea noastr duhovniceasc"
lipseasc oamenii împotriva crora s
se aprind mânia (...), cci ea se poate

pomi chiar împotriva lucrurilor neînsufleite i fflâ&iP De aceea fuga de

oameni nu poate fi un mijloc de tmduire,^ de vreme ce adevrata pricin a
mâniei zace înluntru! omului.
Pentru a nu se mânia, omul trebuie înainie de toate s înbue orice porni-
re spre intime, împiedicând-o s se manifeste. Astfel, Sfântul Vasite cel

Vhire îndeamn: „Linitete-i inima mânioas i înfuriat I

UO s silim
4*
m fin ia s asculte de raiune, ca i calul de frâu".
Se cavifie, în primul rând, sa ne înfrânm de la gesturile i vorbele pnn
care în chip obinui! mania tinde s
se manifeste: aceasta se poate face cel

mai uor pstrând tcerea Sfinii Calisl si lgnatie Xanthopol amintesc aceas-
ta învtur a Prinilor: „Frânarea iuimii se face prin tcerea la
vremea
cuvenit".'" „începutul nemnierii este tcerea buzelor în vremea tulburrii
inimu"» spune Sfanul loan Scrarul,^ care arat c cel care M e anevoie de

urnit la cuvânt,., e nemicat spre mante".™ De altfel, m treact fie spus,

tcerea este cea mal potrivit atitudine de cel care se pornes |e cu mâniefa
*u
împotriva noastr, cci aa poate fi ea uor potolit.

''
Omilia a X-a. împotriva celor ce se mânie. Vil
45
AezmmJek mnstireti, VTÎI, 17.
"Mttem, 19
**
Cf.ihidem
"'
Omilia fi X-a, împotrivii cdor ce se mSnle. V.
1)7
Crfc ttMtif>.r.tiwfti..,.7&
"Srttra, VIII. 4.
* Ibufaft XXVIJ, 4.
w Cf. Sf Vasilc Mate, OrmUa a Xa. împotriva celor ce
cel se mânie, IU (,»Te-a
ioanltnt cineva eEind era mânios 1 Potolete rul prin tcere").

S33
 Tmtkiîrea patimi (oi- i dtibâmlirea virtuilor

Firete ca tmduirea acestei patimi nu se face numai prin ferirea de ma-

nifestrile ei exterioare, de gesturi sau vorbe neeu venite. înfrânarea mâniei
începe prin linitirea gândurilor. Tcerea buzelor trebuie însoit de „tcerea
gândurilor".
5
Se cuvine, de aceea, s împlinim ceea ee spune Scriptura: ,.S;i
L

nu dumneti pe fratele Iau m inima ta" {Lev. 19, 17), cci din inim ies
toate cugetele cele viclene i gândurile rele fcf. Mt. 15, 18-19; Mc r 7, 21), iar
din acestea curge mulimea cuvintelor i faptelor rete. Aadar, In acest nivd
omul poate stpâni mai bine mânia, evitând aprinderea i sporirea ei' 1 De
cei
aceea. Sfântul Vasile cel Mare îndeamn ,,s oprim chiar de la începui ncesi
râu, izgonind din suflete, prin orice mijloc mânia",* 1

Dar penlru ca s
împiedice ivirea mâniei în inima sa, i cu atât mai mu|l
manifestarea ei în gesturi i cuvinte, omul trebuie s dea dovada de o neînce-
tat Itinre-aminîe. Dup cum spune Sfanul loan Gas ian, mânia nu poate fi

tmduit decât printr-o „prij mereu treazaV"

1

Tulburarea gândurilor iscat de mânie trebuie de îndat stins nu numm

pentru ca de aici pornete uvoiul faptelor i vorbe] or prin care ea se face
artat, ci i pentru c
aceast patima poate strui ui suflet m chip ascuns,
sub forma suprrii, a urii i amintirii rului. Astfel, patima îmi fost cu ade-
vrat nimicit, iar viaa luntric este primejduita de un ru ascuns, înbuit,
dar nu stârpit cu lotul. Sfanul loan Casian înlturam înva c „trebuie s
mânia nu doar din fapte, dar chiar din strfundul inimii noastre s-o smulgem
cu lotul. (...) Cuvântul Evangheliei ne poruncete stârpim mai degrab r- s
dcinile viciilor dec^t roadele, care fr
îndoial vor disprea dup ce ]e a
fost nimicit vatra, când acestea vor fi alungate nu de la suprafaa faptelor
noastre, ci din adâncul gândurilor noastre",'*
Paza gândurilor se vdete a fi mijloc esenial de tmduire atunci când
mânia a capotat forma sau a inerii de minte a rului. Dac acestea suin
urii

legata de vreo jignire, primul luciu pe care trebuie s-1 facem este „uitm s
ocara", altfel spus s-o iertam. 5fftntu( MaxilB Mrturisitorul arat „nepo- c
jnenirea rului oprete mânia i n^o las creasc V n
s
înva, de altfel,
1

Aa
Sfintele Scripturi: ,.S nu ai ur împotriva fiilor poporului ru" [Lev, 19, ÎS),
Acest remediu trebuie însoit de un altul; împcarea cu aproapele, aa
urn ne poruncete lisus: „Dac îi vei aduce darul ru la altar, j acolo îi vei
-.

aduce aminte c
fratele tu are ceva împotriva ta, las darul tu acolo, înain-
tea altarului i mergi întâi i împcare cu fratele tu, i apoi, venind, adu da-

*\Srfmt, VIII, 4.
^Cf, Avva Dotatei, îm-dfutri fie suflet Jhfosiitwre, VIII, 2;
t^i fti fia ti X-a. împotriva ce Iar ce ssr mânie, 111,
w
ArztUJiînlefr fri/trrftithvsti, VI, X
'"Ihidstu. Vrii. 20.
" ( 'apele tiettpiv diaftosir.. II. 47.

534
 Tâtnâduirrtt îtumi.ei

nul tu. împac-te cu prasui tu degrab, pân eti cu ej pe cale" (Ml 5

23*25), Sfanul loan Gura de Aur arata acesta c învtur lui lisus este
de mm pre pentru vindecarea sufletului. Hristos,
spune eL „tie dum-
ii

c
nia trebuie scoas mte din
suflet. i, ca un doctor iscusit,
nu da numai doctorii
ce ne pot fe[l de bob, ci i
doctorii care tmduiesc bolile V"
Sfanul [oan
G&fcn tlcmete în acelai fd învtura lui lisus:
„Doctorul sufletelor *\
cunosctorul celor ascunse dinuntrul nostru
a voit s
înlture cu lotuj orice
puie, de mame din inimile noastre.
Astfel, el ne poruncete nu numai s-j
iertam pe (raii notri care
i sa nep&m suprat
cu ei, alungând din împcm
minte toat jignirea sau întristarea
pricinuita de ei, dar, mal mult: dac
ca ei au vreo pornire dreapt sau
tim
nedreapt împotriv-ne, fa Cel ne impune sa
lsam darul „«m,, adic s
întrerupem ruga, i sa ne grbim mai întâi
a-i
nnpca, Dup, ce le-am potofii mania, putem
înalta neptate darurile rugdu-
mior noastre împcarea cu semenul
mm not o parte de vma;
implic recunoaterea faptului c
si cci mai întotdeauna, atunci cnd cineva este su^
parar pe noi, suntem i noi vinovat într-un tel sau altul. De aceea se cuvine
*M învinovim pe noi fatf»* i s-i cerem iertare fratelui c [-am fost
prilej de ispita,™

Dur, ca m cazul oricrei parimi, nu este de ajuns sa

tiem orice form de
W«Me» ci trebuie si punem în locui acesteia
virtutea
i se împotrivete care
Or, in ceea ce privete purtarea U» de
semen, virtutea care se opune mâniei
in prunul rând este blândeea 6
(tmtoxtâ. * Dz aceea Avva Do««ri dup-1 ce
spun.: „De-a fost. un om mânios...
s
înceteze de a se mania-, udau^
i s
dohundeHKâ blândeea^ „Cum poi lupei împotriva maniei s 7 {...), Prin
blândee: cci a te lupta cu ceva înseamn
a fi de partea a ceea ce i se împo-
|| ivete arata Sfflniitl Joan Gur de Aur/' 1
,
Mania i blândeea fiind stri
antagonic, se exclud una pe
alta, Xci natura firii omeneti
c desfcut nu-
maidecât m dou porniri, fie în manie,
fie în blândee (.T, spune Sfnml
Gngor» de Nyssa - De aceea, dup cum mânia
alunga blândeea, blândeea
are i Ba puterea de i stinge
mânia i de a o împiedic &g se aprind Blân-
deea spulbera mania", arat Sfanul loan
Gur de Aur/' s Evagrie spune la

* Omilii hi Matei, XVI, 10.

Ajtrajminrelf ntâmîsUrt'.tL VIU. 14.
^Ci A vvll Duratei, hivmurids mjlet folosii
fHUi'.,V\I\ t \ î
Cf. Ibidem, -6. I
ui

AM v sr
Giigoiif.deNyi BU „fericiri _ rj,
Qspn -
.

'•
imniftjfitn de nttfet folositoare,
XII 9
'^toutithtftipitf, XVII 3.
O^spre „Fericii", II.
1

Omilii ia fapte, XV. 4. Cf. XLVQI, 3,

535
 Tmduirea patimilor i dobândirea virtui tor

fieJ: „blândeea micoreaz mânia", ^ i înva cu sufletul ^s- i înfrâneze

iuîmeit prin blândee",— înva-i pe fraii tai blânde-
iar în alt parte scrie: ri

ea, ca sa le fie cu anevoie întoarcerea hi mânie"/'" Sfanul Io an Scrarul, ta

rândul su, spune c
„blândeea este lespede aezat peste marea mâniei, care
5'
risipete toate valurile ce se izbesc de ea ne suferind nici o cltinare"/ r

Blândeea duhovniceasc nu arc nimic de-a face cu nepsarea sau moli-

70
ciunea, Ea nu este o stare pasiv, ci una activ" stabilitate a sufletului care, ,

72
ajunsa la desvârire, devine senintate învecinat cu neptimirea, Sfântul
loan Scrarul o definete astfel: „Blândeea este starea nemicat a sufletului,
care rmâne acelai în necinstiri, ca i în laude", Vedem deci cS ea se împo-
7 ' 1

trivete nu numai mâniei, ci i Celorlalte patimi care pol tulbura sufletul când
e vorba de relaiile cu semenii. Se cuvine s adugm ea este o virtute care c
se îndreapt de asemenea spre aproapele, manifestându-se prin rugciunea
pentru el i printr-o atitudine iubitoare. „Blândeea sfS în a ne ruga în chip
netulburat i din inima pentru cei ce ne tulbur, în vreme tulburrilor ce ni ti

M
le pr Ici nu ieste spune Sfanul loan Scraml, 74 i: „Este semn al celei mai
,

înalte blândei a rmâne senin cu inima i plin de iubire fa de cel ce ne

75
.suprii, chiar când e de fa",

Blândeea poate fi câtigat în principal prin rugciune.' De asemenea, o 1.

7 7 ''
nate iubirea,' ea însi fiind o form a iubirii, postul,™ rbdarea, strpun-
gerea inimii i plânsul."
Nu trebuie îns uitat c strdania omeneasc singur nu este de ajuns
pentru a ajunge la blândee; ea este un dar al lui Dumnezeu. Sfântul Apostol
Pa vel o numr între darurile Sfântului Duh (Gal. 5, 22); ca orice dar dunv-

™ Tmfaful pructk\ 20.

**
Scrit&i, 19, A fie vectea, de asemene ti. Capete despre deosebirea patimilor si a
fundurilor, versiune ti neprcscarttitâ. 17; ., liniti nd puri ini irascihiJ prin hlftriilee (,_,)",
™ Scrisori, 56.
"*$r:am, XXIV, 2.
w Cf Sf. Grîgoric de Nyssa, Despre „Feridri", TL Sf. loîin Gurii de Aur, Omilii fa
Fapt*, XLVIII, 3.
" Sf. Gri^orie de Nya&ti. iac. cit.
71
Cf. Sf, loun Scrarul, Sctmi> VIII 27 i 4.
"
tbîdtm. VIII, 5, Gsim a aproape aceeai defini;!? în CiivfiniLil XXIV. l\ ..Blândeea
este starea rieclât imit îl mintii, care ri im fi ne Eu fel în cinstii ^i necinstiri". î

M
Scam, XXIV, 2.
?
tbidem, VIU. 13.
; '
J
Cf, Paieritut, Cuvânt penuru Avva Njl» 2- C&le IW de capele ale kfi Calist i
tetwti? Xanshapoii 78.
r
CWff f(X)4r capete ale tui Calist i Ignatie Xartltwpoi, 78.
7
*
fhUfttt,
7 "'
Ibidrm
m Ci; 31. loan Sciuarul. Htaru, VIII, I.

536
 Tmduirea mâniei

aezeiesc, i acesta este primit numai dac omul îl caut cu struina i -l cere
prin rugciune (cf, 1 Tinr 6, l; Col. 3, 2>. 1 1

Blândeea este un remediu nu numai pentru mânie, ci i pentru toate bolile

sufletului, cum citim în PiJde: „Omul blând este leac pentru tata&" (Pilde 14,
30). Blândeea, Sfanul loan Casian, „este un lene utai de pri etnie ini-
scrie
mii,_ in cât stinge deopotriv focul nu numai aj mâniei, al tristeii, al pizmei,
A slavei dearte, al trufiei, ci \ al poftei i al tuturor viciilor",
H1
artând i
puterea el de a-l feri pe om de patimi; „Cine este blajin i linitit nu se aprin-
de de tulburarea mâniei, nu se Istovete de înbueala trândviei i a tristeii,
nu se umil de deertciunea slavei i nici nu este chinui» de botila trufiei".
Stârpind atâtea patimi din suflet, i în primul rând mânia, blândeea 11

elibereaz de tulburarea pricinuit de acesta i-1 ferete de

astfel ispitele care
1
vin asupra luV fcându-l nesimitor la ocar i necinstire.'14
De blândeea este o piedica pentru lucrarea dracilor, KS Evagrie spu-
aceea,
ni' chiar c
ea este virtutea de care ei se tem cel mai mult n-o aib omul s t
K(1

lucru de îneles dac ne gândim c

mânia este o însuire a diavolilor, i prin
ea omul ajunge s
II se asemene*' (cf. Ps. 57, 4), în vreme ce blândeea, dim-

potriv îl scoate pe om din starea demonica i-l apropie de starea

H1i
îapereasc.
Contribuind la tmduirea sufletului de numeroase patimi, blândeea îi
înlesnete omului dobândirea multor bunti.
Ea este izvor odihnei
pcii luntrice; întrete sufletul
al linitii, al i al
11 ''

i-| face puternic în faa ispitelor venite de la semeni; îi

n
omului îndrzni-
iJ|J

d
te la vremea rugciunii Blândeea apare in ai ales ca temei al dia cern am min-
tii lui duhovnicesc dup cum arat Sfântul loan S
crrui:^ „Domnul va po-
vâui pe cei blânzi întru judecat"' (Ps. 24, 10) mai bine zLs in lucrarea deo- h

ii
Cor n-orbi ti duhovniceti , Sfanul loan Casum spune accâteit de&pre rîlbrlare,
XII. 6-
ti tir în LLces,i pasaj el se refer în uceluî timp i \a blândee, i Ja riibdare, cu i cum au
ar vetlcii vreo dense bire între ele.

a
Cf, iif. Maxi ni Mrturisii oml, Capete dtwprt' dmgt)ji(g t l h 80,
Si Lom Scraml, Scant, [V. 2 („îmbrcai în platoele de fier ale rbdrii i ale
blândeii, {atleii Ini HrisEog) resping piin ele loata ocara i îneptura i sgeata
cuvântului").
"St loan Scaranil^Vewm, XXIV, 2 („Blândeea cMl.. legiuni diiidkifT
KH
Cf. Capei' desprv dt'wbima patimilor i o x&mhiriUir. 14. PG 79. 12I6CD.
° Cf. Evagrie. Capete gitmiîcv,
I, 68: III, 34; V. II: St .•ri.wri, 56.

*Cf. Sf. loLin S-ciminii, Scara, XXTV, 2,

Simeon Noul Teolog. Catehew, XXXVI. Sf. loan
:
'
Cf. Sf Giir5 de Aur. Omilii Io
Maief, LXI, 5. Sf. Grigorie de ÎVyssa, Despre „Peticiri".
w Cf. Sf. lotiii Gt*i ele Aur, Omilii Itt
EvvtH, XXII, 2.
"
Sf, loan Scrarul. Stm. XXIV, 2.
'
bfdetn,

531
 -

Tmduirea jmlirnîfar i d&htUndireti i'irfufîlor

3
zbirii (discernmântului)"^ De asemenea, ea este izvor de înelepciune,
cad scris este cfl Domnul „înv a -va pe cei blânzi caile Sale" (Ps, 24 10) i ?

„îndrepta- va pe cei blânzi la judecata" {Ihkkm), Cu privire ta aceasta, Eva-

grie scrie unui frate: blândeea i-a pricinuit marea ta
„Sunt încredinat c
tiin, Cu adevrat, nu este alta virtute care sa nasc înelepciunea ca blân-
deea, pentru care Moise a fost ludat i numit cel mai blând dintre
oameni j
Numeroase sunt virtuile nscute din blândee: ea este „ua sau mai bine
J

zis maica iubiri r/ * .propteaua tib&MiVfî „ajuttoare a ascultrii { smerea

i

7
ei)"/' izvor al neprihnirii i curifyiei,** Jnainternergâtoarea smeritei cuge-
tri
11
,""
virtute de care este strâns legat i prin care ajunge s se statorniceas-
c în sufletul omului.
100

Blndeea izvorte sufletului bucuria duhovniceasca, LUL cai% este arvuna

fericirii tgduite celor blânzi, potrivit cuvântului Domnului; „Fericii cei

blânzi, c
aceia vor moteni pmântul" (Mt. 5 5). Dar ce înseamn aceasta: r

pmânt ? „Adic inima, care face ca o smâna sa rodeasc prin puterea haru-
:a
lui", tâlcuiesc Sfinii Calisi i Ignatie XanlhopoU sau i: împria ceruri-

lor.
1
"' 1
de ale crei bunti sfinit se bucur în parte înc de aici, de pe p-
mânt. Câtigul blândeii, scrie Sfântul Grigorie de Nyssa, este „fericirea t
n llJ ''"
motenirea pmântului ceresc. în Hristos ltsus \ într-adevr, prin aceasta
virtute omul &e face asemenea lui Hristos/'* Cmyc este blândee desvârii:'!
(cf. Mt. 1 1 , 29; 21, 5l 2 Cor. 10, 1).

Adeseori Prinii pun alturi de blândee rbdarea, care are aceeai putere de a

se împotrivi mâniei i a teri sufletul de ea. Astfel, Sfântul loan Gur de Aur
spune: „Mânia este foc* vâlvtaie care cuprinde sufletul, îl aprinde sî-l mistuie,

S-o atingem prin blândee i rbdare",

1
** Iar Sfanul loan Scrarul înva aa: „S8
fie legata, de aci înainte, tirana mânie în ctunele blândeii. i lovit de

"*
Ilmltmi, XXIV, 4.
w Cf, Sf. Iohh Settand,.'^ana, XXTV. 4 („în sufletul lin
Scrisorii 3& Cf. 41. vafncdpea
cuvântul InLdttpcuiniL, Sufletele celor blânzi ac vor îmbogi întru cunotina");
*J
loan ScrusiruL. Scam, XXIV, 2.
SF.
,Jh
ihidrm.
ihiâem.
'

"

Cf. Sf. iotm Qi&ian. gmâfitri dutwvniwtti, XII, 6,

fi

Sf. loial Scrarul Scara. XXIV. I.

""'
.

KIP
Cf. Sf, Qiigorie ti? Kvssa, Etesptt „l'e.ridd", LI. Sf. loan Seurul, Smm, XXV, 10.
1
" Cf. Sf. lotui Qurâ de Aur. Otmtit L Matei, LXI, 5.
;

;l
'

Cetr im de capete,,., 11,

Cf, Sf, Grigorie wNyiM. Despre „Fericiri", II.
v'x
lhuh»t>.
AK
CI Sf. loan ScîimniL, Srtim, XXIV, 2.
'"'
(huiii h Evrei, XXTl. 3.

53K
 7'ârmJdithea /ttâni^î

mddimgrt-rabd^ ^ Sfântul
vede i el în aceste doua virtn^j moduri de Maxim
kmve i de tenie de patimi pe care e bine
ca omul s
le fofe^eascfi împreuna:
„Sum unele leacuri care opresc patimile
din micarea lor i nu Ie las
>pm«4 m cretere (...y\ Pentru mânie sunt potrivite g
„îndelunga tWaw. j
blande^a. care o opresc sin-o las sâ O0MM7," în ceea ce-I
privete, Sfântul
ta Cmm practic Je socotete ca unul i acelai leac: „E limpede
ca rbdarea
este un leac pnetok inimii porrivit cuvintelor Eui
Salomon: Brbatul blând este
totor dup ce arat rbdarea stinge deopotriv mânia i
ai inimif. Iar
alte
c
patimi, spune: .Cine este blajin si
linitit nu se aprinde de
tulburarea mâniei ( )
a drept se spune: «Este mui bun ce]
I
rbdtor decât cel puternic i cel ce-i
eqaneta mama decât cel ce cucerete o cetate»
(Pilde 16, 13)" ll "' IX- aceea
Sfântul printe smolete rbdarea
ca virtutea oare se împotrivete cu cea
mai
multa putere mâniei: dac .mânia
nimicete rbdarea *
atunci, în ens invers '.

rbdare, alunga mania, pentru c: .atunci

când ptffrmk Vor f] jnvm.ede poporul
tui [ml adic de virtui,

I va na rbdarea" |
care lupta împotriva fer»' Jocul pe care-i
.
1 ' J
ocupase furia ^
11
fiabdarea' consta în a suferi în Linite relele oaie
ne vin de la înuîmplâri-
le vieii sau de la semeni i. în acest din urm
«z, mai ales a suporta (ar nici
o tulburare emieiJe, ofensele,
cuvintele insulttoare," 1 Sfântul Maxim ci defi-
nete „îndelunga rbdare (înseamna).v. a sta
astfel;
neclintit în imprejururi
aspre* a rabd relele: a atepta sfâritul
încercrii i a nu da drumul iutimi,
fa nnamplare; a „ u Vorbi cuvant
înelept, nici a gândi ceva din cele ce nu
se eu vm unui închintor al Jui
Durmiezeir. - Iar Sfântul Casian spune:
1

km
h oi tim <£ rbdarea înseamn suportarea
l

suferinelor i de aceea este sirur

ca mmem nu poate afirma este rbdtor tn afar de acela cai-e c
suprare necazurile care i-au fost pricinuite'. 111
suporta fr
Sfântul loan Gura de Aur

j^H
*''»«, VIIL29.
"| Capei. dttifHhK rimate,
II, 47
Cottvtftbtri duhovnict^L XI!, 6
"
Lf* 'Sintm ittU •
n lânâsi ir<>\ ti , X | \ . 3
_
< tmvorhlri âuhmmic^ssi, \\ 23

Im^S S^îi 3**!£ ^° Sebir (fe

^F*1 * «*«*>**.
j
aM e"»" M putem da

;,:"
ratei. SV™*
Sfinii | "S-f-'T
scriitori te
?W
kuiba
ta ** ""n™ CFl virtute ca*e se împotrivete uiiect
greac folosea dciul cuvinte pentru li efe^nm

CS
JmcjiQwfj
N,bi3l '"e
Insftun ™
?»J curSnJ suporturi «sosurile, de onl.n
'

te*ea*mS „pttimnttp*, altfel spus capacit****

d« a tfuee CJJ | LL ^ c I l
m£&
cîîre
patre rf de u uteptn clup ImiMU ceea c* înt^zic $S SC petreci!
in

. ,
Lf.
I;
M. loitn Sdtarnl
Ctfw^jWft duhmmicc&, XV\\l n-]4
^w
IV, 2. Sf rqan Ca S j.-,t»,
^«M^/MM
ww^ VII
vii,

('nm-orhhi difhm'triwxti. XVII}, ]3,

539
 Tmduirea jvfimilari dohfmdi/vn virtuilor

arata i el rbdtor duce povara necazului tura a se lsa

ca „omul cu adevrat
36
doborât de ea'V „omul rbdtor alearg la rbdare ca la un port în care îi
illii linitea cea mai deplin; paguba pe care i-o pricinuie^ii
nu poate mica
11
stânca pe care st; jignirile tale nu pot drâma turnul în care sa suit".
Virtutea riibdrii se câtiga înainte de toate prin dragostea de Dumnezeu,
1

care-1 face pe om stf~L ia drept pilda în tot ce tace pe Iisus. Cate, „rspltit cu
nerecunotina i cu hul, » purta cu îndelung rbdare; btut i omorât de
IK
ei, rbda, nemvinuind pe cineva' V „Ce] ce a dobândit în sine dragostea
dumnezeiasca BU ostenete urmând Domnului Dumnezeului su, asemenea
dumnezeiescului leremia {XVII. 7), ei sufer cu vitejie orice osteneal,
batjocur i ocar, neluând în seam câtui de puin rul, de la niineniV
5

111
Rbdarea se nate, de asemenea, i din iubirea aproapelui, '
dar mai ales
din smerenie. De aceea. Sfântul loan Casian spune c rbdrii mi
H virtutea

izvorte din nimic altceva decât din umilina h

care... îndur cu mrinimie
orice jignire venit de la alii" i

Rbdarea este una dintre virtuile de cel mai num folos pentru mântuirea
omului. „Prin rbdarea voastr vei dobândi sufletele voastre înva li sus 1

(Le. 21 19). Ea se vdete a ti un leac potrivii pentru toate bolile sufletu-

,
1
J::
i nu numai pentru mânie. „Rbdarea este un leac prielnic inimii
",
lui,

scrie Sfanul loan Casian. - De asemenea, ea are o mare putere de ferire a

1

omului de patimi- „Nu numai c

prin ea pstrm cele ce ne sunt de folos: dar
1

ea ne apar de cele care ne sunt contrare' aralft Sfântul Ciprian Iar Sfârv '
,

iul loan Gur de Aur spune c

ea „scoate duhurile rele din suflet i-l fe-
1
'

** 1 1

rete de sgetrile lor.

Dar rbdarea nu mumii c-l izbvete sil ferete pe om de ru, dar este
ai
totodat i „izvor al lururor buntilor". Astfel, ea este de cel maa mare

folos pentru restabilirea sntii sufleteti.

Mai întâide toate, rbdarea d

sufletului puterea de a lupta i de a se

nevoi în
n
vederea sporirii duhovniceti. * „Ea o putere de neînvinsa arat d

Otmlii ia Fapt», VI, 4.

1

'

|JT
Omiiu ia 1 Corint eni, XXXIII, J-
liH
S£ Maxim fcSffiffisitorul, Capei? ctespm <Im$m* IV. 55. Cf, Sf. loan Gur de
Aur. Oitriiii ta tatm, LX XXIV, 1.
118
Capete despre itntgtmî.**, [.28.
liu
Cf Sf. Joun Garftde Aur. (huiii tu i t'orinuwi. XXXIII. I.
111
Afeîâffdrtieie tumwsfireti, VIL 31 .
Cf. TV. 32, 9.
lK
Cf, Sf. Ciiriim, Q&sprvokml nihdâni. 20,
iiA
Cttuvt'rfiin iitdwrimt'.'Hi, XII, 6.
' iÂ
Dmpw fotoxitl mxidtiii 14.

-Omit la t^ia.LXXXlV, ].

'^ Cf, Otaiiit ta l Corintenii XXXIR, 1.

l3M
Cf. Sf. Cipriim, Dtspri folosul rMârii, 17. Cf. 14.

540
 Tmduirea mamei

La&aatas este pricjjuntonre a nejiumrarfl wmrtJiJU*j

Mprih6nirii.»= Rl face
'"'""""j W^SÎÎ'SSfci
Rbdarea este
'
1
* ""^
Oaete pe oameni întreohto „ril virtutea care-i

1- uwu.tej Duhului, intru legfi-

tura pcii (Efcs. 4, 2)

"»"*. e S e™ c am primi( ,„ S£SSSSSS

mare ca gândurile de bucurie SfiSEK*!
'''k^' ' mS1
ce 5 e ivesc î„ HS?**

*ta*£âl^ PU
u-
" hltre iubire
* rabdan> «W ° fepturf foarte

£ dM* ^^<S^^g^«£Jf^1
rit»
.3. 4, La
g L nKEPJ lîW^ „Fiindc are puterea
anuare raa ele el, jj s 5 jndure cele ce- vin
de !a el ( 1 Avtnrf.i i.

Sla SfSnti] Crprian, tfilcurnd

nu
-*£
cuvântul de mai sus
s,atora!c ?i rare aecar dac" "^
; ,| Anostol..

ffli
H H*^ „uneori. eS tt^^^S
i;

i-d
£{ ^* ftaW-tfpwaift Prolog.

Cf. Sf [oaji Scriiml, &» TO , Vni 29

541
 Tdmdduiiva patimilor i tUtlumtlirea virtuilor

flacra în sufletele aprinse de mânie" i „aduce ur i

ranchiun".^ ceea ce
ne îndreptete sa spunem „rbdarea lipsita c de mrinimie este de-a drep-
14 "
tul un cusur". De aceea - spune SfantuJ Printe -, Apostolul, dup ce zice:
„ Dragostea îndelung rabd5", adaug: „dragostea este binevoitoare'* i; „dra-
zm îndemnând: „îngduii -v
1

goste li nu pi li ieste '

( Cor. 13, 4), unii pe alii
1
în iubire "
(Efes. 4, 2).
tar pentru a ajunge la o asemenea, iubire fa de
temeni, calea cea mai si-
gur este rugciunea pentru el. „i -a venit vreo ispita de la tratele i sup-
rarea te-a dus Eu ura ? Nu te lsa biruit de ura, ci învinge ura cu dragostea. i
vei învinge în chipul acesta: mgiindu-te pentru el cu adevrat lui Dumne-
zeu".
'""
i toi H
1

înva': „Daca îi aminteti râul de la cineva, roag-te pentru

UJ
el i patima din micare".
vei opri Iar în alt parte, spune; „Pentru inerea

de minte a rului, roag-te pentru cel ce te-a suprat i te vei izbvi". 143
Cât priveie natura i roadele iubirii, vom vorbi despre ele la vremea
cuvenit, când vom prezenta aceast virtute sub toate aspectele ei.

Omilii la f Corinteni, XXXUI. 1

'"
tindem.
11,1
< 'apele despre dragest^ IV, 22.
1
tindem > IJI H 90. Cf. Evagrie n Ctre monahi, 14. Avva Dorold, hwâtâtmi 8$ sufle!
folosiîtiaUs. VlE b 6.
1
'

C'owte dexpiv dragoste, 1H, 13.

542
 Tmduirea fricii. Frica de Dumnezeu

Frica i strile legare de ea, ca tea m a, nelinitea, Spaima, anxietatea, an-

goasa, sunt fundamental legate, aa cum am vzut, de alipirea de bunurile
materiale, Omul nu se poate beci tmdui de ele decât desprJnzfindu-se de
lumea aceasta 1

i aruncând toat jrrija la Dumnezeu, cu ndejdea tare c prin

[ironia Sa va primi toate ceie ce-i sunt de trebuin, lisus însui ne înva:
„Nu ducei grij, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, oii cu ce ne vom
îmbrca 7 C
dup toate acestea se strduiesc neamurile; tie doar Tatl vos-
tru Cel ceresc c
avei nevoie de ele, Cutai mai întâi împria lui Dum-
nezeu i dreptatea Lui, i toate acestea se vor aduga voul Nu îngrijii de v
Ziua de mâine" 6, 31-34), (M
în lumina acestei învturi, SfânhiUsaac
irul spune: .
3
De crezi c Dumnezeu poart grij de tine, pentru ce te îngri-
jeti de ceie vremelnice i de trebuinele trupului ta li ? (...) Arunc grija ta
asupra Domnutui, i
va hrni (Pilde 3, 25),
El te
nu te vei înfricoa de i
spaima ce vine asupra ta";- „apropie-te, zice. ca ndjduieti întru Mine, i s
te vei odihni de orice lucru si de orice team 3 f

V
Cea dintâi pricin a fricii este, aa cum am
vzul, lipsa de credin. De
aici urmeaz ca în sufletul celui cu credin
puternic în Dumne^m frica
nu-$i luai are locul „Credina neclintit - spune Evagrie -
nu primete bSn-
tuielile fricii"'" Cel care crede cu trie în Dumnezeu i în
purtarea Sa de grija
are sigurana c
va primi de la El în orice împrejurare ajutor i aprare, si
deci n-are a se teme de nimic, nici de întâmplrile vieii^
nici de dumnia
oamenilor, nici chiar de moarte. Sfântul Pavel amintete
„însumi Dumne- c
zeu a zis; Nu te voi lsa, nici nu te voi prsi"; pentru aceea,
putem zice cu
Credin tare: „Domnul este într- ajutorul meu; nu voi teme T (Evr. 13,
5-6 K Iar PsaimistuJ spune; „Domnul este luminarea mea i mântuirea mea;
m
de cine m voi teme 7 Domnul este aprtorul vieii mele; de cine m voi
înfricoa? (...) De s~ar râu du împotriva
i mea otire, nu se va înfricoa inima
mea (...)' (Ps, 26, \-2, 5); M C de voi i umbla în mijlocul morii, nu m voi
teme de rele; c Tu cu mine eti" (Ps, 22, 4).
'
Cf. f. foan Gur de Aur, Omilii fa Mat ui. XVIII, 4.

1
i 'btvirtle despre rwvoin, 5.
Ibidem, 5S.
1
Capete gnostic* IV, 48. ,

543
 / 1 ti luta'tf/ f .-n i
hi?i mih > i t < ii ihâtt di 'fa I
{ f!i t li fol

Nu credina sa scap
de fric, ci ajutorul lui Dumnezeu, care-i
îl pe om
vine ca rspuns la credina tn El i-I sprijin i-1 întrete.' Astfel, Sfântul
Jsaac irul spune; „Când vede (omul) inima lui nu are linite din partea c
fricii i va cunoate cil aceasta frica îi arat
tremuratului, va Înelege i c
este lipsit de altcineva, care s-l ajute. Cci inima diî mrturie prin frica ce-
jpas i o rzboiete înuntru c-i lipsete cineva, £„) Cci ajutorul lui Dum-
iir/t-iL csk\ zice, cel ce r&âBtui&e^.

Iar acest ajutor omul trebuie s-l ceara prin mulii rugciune cu credina t c
Dumnezeu i-l poate da i cu ndejdea c-l va primi Leacul cel mai puternic
împotriva fricii i a celorlalte patimi eare-i stau în preajm - nelinitea^
,b
angoasa - este îndeosebi „rugciunea lui Iisus Sfântul ioan Scraiu]
anxietatea, .

învei! u$a .jLovefte-i i biruîete pe vrjmai cu numele lui lisus, cci nu e în cer
r 1

i pe pil m; ni sima mai tare. Izbvit de boal, preamrete pe Cel ce te- a izbvit,
i

Cci mulum induci, te va acoperi în veci'\ s Iar Evagrie scrie: „Cel ce are grija de
rugciunea curat va patimi de ta draci ocri, loviri, strigte i vtmri. Dar nu
Va cdea, nici nu -i va prsi gândul, zicând ctre Dumnezeu: «Nu voi teme m
de rele, cci Tu cu mine eti» i cele asemenea", * Toi el arat „este firesc ca c
cel a crui minte este întotdeauna îndreptata spre Dumnezeu, având în partea
mânioas deplina aducere-aminte de El, iar partea poftitoare cu totul întins spre
El. s nu se- team de cei care umbla rcnind în jurul trupurilor, adic de duhurile
razvrlite, care ne dumnesc". J
într-adevr, prin rugciunea inimii omul se aflu
tot timpul unii cu Dumnezeu, primind ajutorul Lui neîncelat, astfel c nici o
pricin de teama nu i se poate strecura în suflet. „Un btrân a zis: Fie c dormi,
fie di veghezi
ce faci S&-L ai i în tot pe Dumnezeu înaintea ochilor, i nu va
puica vrjmaul sa te înspimânte. Daca gândul tau rmâne aintit ia Dumnezeu,
11
puterea Lui rmâne i ea în ine". Cu cât rugciunea este mai curat, cu atl
piere frica. „Semnul c s-a ajuns la (rugciunea adevrat) este c omul nu se mai
tulburii Lumei întreaga s-ar pomi împotriva lui"\ scrie Sfântul
chiar daca
13
Varsanufie. La stingerea fricii i a patimilor iscate de ea se alunge, in acest caz,
datorit prezenei continue a puterii dumnezei^i in sufletul omului, adusa de i

rugciunea neîncetat. Dar omul se poate izbvi de frica i rugându-se anume lui
Dumnezeu pentru aceasta. Astfel, Awa oun din Singurtate spune; „Dac
cerem de h Domnul, El ne putere \ ne ajut sa" scpm de fric". d
Iar im
1 -
1

cuvânt al btrânilor ne spune câ: ,,£ntrebat-a oarecine pe awa Theodor: De se va

'

Ct Si VrULsajuifie i Ioan, Scrisori duhavnices.fi\ 131. Kf. I^hluc Sinii, Ctvinte fttt,sptv
nevoiftfa, fi

b
Cttvintr (Af.v/jns tm'bifîd. 21.
'

CI. ibhlrtn.
1
Suim. XX, 6.
"
J

Cuvânt dr.str*' niiyirnttte; 97

"'
Capete gnostici'. JV, 7.1
" Apoftegme, N377.
•
Si. Varsiiniitle i Tpan. Scrisori duhovniceti, J50.
'
Dttdog despre .suflef i {xitimik âtfMVMftf, sd. Huu&herr p. 94.
 d
Tânifiduhcfi fricii

* fac cineva rw vn tP .
ina j„ *„«, *
i»irednj, „Le trebuie

^r^t J52 s swii sari ± S 3

11
Urmând acestora, Sfântul foan Scfiremil «,-tta a£
TT
I" 4, 18), J '

aiat Ca î
pul de iubire" este fr - Ce| ce s "« um-
Tar tnca
L fricn a' ,
Aceasta
'

w este adevrat în ceea ce

flrf i , nri veste iiihî

P*»*
supuse
^*
toata,
e
nimic „„.i D01ii.
LK-Ufei,
fZ.
£"
"'
J^ ™ r^T
""" -^
,° °
llml cu Cel ti)l,,l: > " suni

de «b de l»mii^ e ele d f^lf S , "' Dt,m " eleu

J
se '"Cineaz

..Câta .reme.^i cu „ii. SSJffi^ÎH!!! £?*£ la «L

tuMfc vânturilor mmurtih P r,m d ,l-,r ,î^i 1 — ?' '* ^ " V la M*

|;
^n,/; Pentn. Avv fl TfieocJc-r af Fermei, 23
Wrfft»j duhffvmcr.ii. 150.
Mu*
!

'
C despre ntvoinfd 2 I

Jjj
Scara, XXX. 4.

'"a ^r 2f C niil 0n, "'***» l1

*w*|* 58-

545
 Tmduirea ptitimtfor i dvtiâniUrm virtuilor

Omul cu adevrat trebuie s se tmduirea de frica, îns el nu trebuie s

1
lepede din suflet orice de team, cci nu orice fricii este patim*
fel .
3
." Exîs-
i;i. ,»:; cum ani vzut, o fric virtuoas, pe tare Dumnezeu L-a dat-o omului
1

ca mijloc de mântuire i pe care Prinii o numesc „fric mântuitoare", ^neli-

nite mântuitoare" i în aJte feluri asemntoare. Aceast frici este numita" de
1

tradiia ascetica „frica deDumnezeu Fricii |h'iiinia.:i uvbuie nimicit pentru '

a Tace ioc temerii de Dumnezeu. în fapt, ambele forme de fric se întemeiaz

'"
pt tendina fireasca omului de Numui
L
ml- n-inc
,i prima Bfi \svi\ din
;i c;;i

piiciny lumii acesteia i nu se îndreapt, aa cum se cuviue naturii ei, spre

Dumnezeu, Ca ^i în cazul celorlalte patimi, trebuie deci ca omul s-o conver-
teasc, s-o întoarc spre Dumnezeu. Bazau du- se pe una i aceeai tendinla a
exclud una pe alta. De aceea unui dintre remediile funda-
sufletului, ele se
mentate în cazul fricii este tocmai frica de Dumnezeu, care, pe ce msur
sporete în inima omului, micoreaz frica pricinuit de lume i îi ia locul.
„Cel care se teme de Domnul n-are team de nimic i nu tremur" (înt,. Sir.
34, 14), Iar Sfântul loim Scrnrul, vorbind despre teama de Dumnezeu, spu-
ne c frica aceasta „alungi toat frica",
14
Toi. el spune; „Cei ce s-a fcut rob
Domnii h nu se va teme decât numai de Stpânul su. Dar cel care nu se te-
ii

me iuc de Acesta se teme i de umbra sa". 2 * Avva Serapion arat dac c ri

omul ia aminte înaintea lui Dumnezeu cu frica în tot ceasul, nimic dintr-ale
3 ".'"
vrjmaului nu pot sa'-l în grozeasc SEntul S neon Noul Teolog spune
ii i
el c ,>eel ce se teme de Domnul nu are frica de asaltul dracilor, nici de nepu-
tincioasele lor atacuri dar nici de p ameninrile oamenilor ri
h

V T

Frica de Dumnezeu poate

socotir în toate privinele ca o virtute funda-
fi

mentala în tiutele Scripturi sunt numeroase textele în care este vorba de-
2
spre ea, * iar Prinii o prezint ca pe o condiie a mântuirii/^ Sfântul latin
Casian apune: „începutul mântuirii noastre i al priceperii este, dup Scrip-
tura, frica de Dumnezeu (Pilde 9, t0)",
,:
'
lai Sfântul Varsanufie serie: , h
Dac
nu dovedim prin fapte amintirea fricii de Dumnezeu i strpunge rea pricinui-

-'
Clement Alexandrinul,. SrimniU', II. 8, 40.
1

Geea ce îi fuce pe muli Prini sti înrtenine: „S ne temem de Donuutl ca de fi urc.

Aceasta câmpuri ii e este folosita de doi dintre murii învl&ori ai sflnteloi nevoine: Sf.
Macarle EgipteEinul {Apoftegme, Eth. Pat. 417) $i Sfântul lo:in Sciratful iSrum. I. 2b).
'"'
St-iiytu VT, 10.
'"
Ihulriti, XX, CI. Evagric, Cuvâtii despre ntgcinnt\ IOD,
10.
i'itfmivtd., Pentru Avva Sciupion, 3.
'
Cete 225 de capela.... 68. Cf 69 {,CeT ce umblu
n întru frica de Dumnezeu, ehun
h
claca petrece în mijlocul omeni lor r;1i, nu se teme' ),
* Cur privete Noul Testament, a se vedea: Le, 18. 2. 4; 23. 40; Fapre %3\: 10, "2, 22;
B, 16, 26; ftom 3, IS; 2 Cor. 5, 11; 7< 1; Efes. 5, 21; Filip, 2. 12; Pî. I, I 17; 2. 17;
Apoc. 14.7; 1^5.
"*
A se vedea, de pild, i'utericuL Pentru AVVS Evprepie, 6.
w AseZttmittit'Je rnâitîstintU, IV 43. L

546
 Tmdui rea ffirii
'. 51
1
ta de aceasta ne osândim în ceea ce-1 privete, Sfântul Isaac irul spune
i cil r „Frica de Dumnezeu este începutul vieii celei adevrate a omu]uî". 3î

Exist dou forme ale fricii

3*
de Dumnezeu P corespunztoare celor dou
trepte ale acestei virtui,
Pe treapta de jos st frica de judecata lui Dumnezeu, în aceast via1
a)

sau în veacul ce va
37
s
vina," i de ameninarea chinurilor, pe care Prinii
Je numesc „pedeaps '.
1
Am
artat în nltZi parte ca acest termen nu trebuie
3 "'

îneles In sensul ca un Dumnezeu rzbuntor i crud i-ar pedepsi pe cel care

iiitalcfi poruncile Sale, ci ca suferin a sufletului înstrinat de Dumnezeu i

lipsit de buntile duhovniceti care-i fuseser menite i pe care singur omul

i -o aduce prin pcat, judecata lui Dumnezeu netacând altceva decât sâ-i
descopere dreapta msur.
3 ''

Aceast fric este frica ,. începtoare", cea pe care o cunosc „începto-

4 1

rii". "
Cci scris este: „începutul înelepciunii este frica de Domnul' (Ps.
110, iOicf. Pilde i,7;9 p 10).
Trei sunt pricinile - spun Prinii -pentru care poate pârsi omul riiul i
care - fac sa se alipeasc de Dumnezeu: frica de pedeaps, ndejdea bunti-
1

Primele dou „sunt proprii acelor

11
lor viitoare i iubirea tui Dumnezeu.*
oameni care tind
411
s
înainteze în virtui", dar care se afl înc foi starea robi-
lor (cf. Gal. 4, ); a treia este a celor desvârii, câci ,,este a lui Dumnezeu i
]

a acelora care au primit în ei chipul i asemnarea lui Dumnezeu '/- a celor

Scrisori duhovniceti* .197.

(
'tiviui? tl?spte rwmittti, I

CF, Sf. Maxim Mrturisitorul, Cap&te despre dragoste, 1. 81. 82. Sf. loan CasiLLii,
Convorbiri duhovniceti, XI , Avva Dorotei. învaturi de
6, 7, 13. tuftei [ofas'Uore*
IV, I (..Sunt doua frici. Urm începtotuie i una desvâririi").
_l

*Cf. loan Qman, far. rit. Sf. Popotei, fac, cit. Awn
3
Cf. Sf. loan SciUluii^ Scâncit Vii, % m
:

'Cf. fiUfrir/tf, Pentru Awi

II ie, I: „Zis-a iwa ilie; Eu fia- trei lucruri tem: c&nd
va vre-u s
ibisâ sufletul meu din [rup. când voi vrea 'întâmpin pe DiLiiiiiezciL i când s
va fi $& iasu hotarne asupra meii*.
Cf .Sf Maxim Mrturisitorul. Capete despre dtvgoste* I h Bl. 82 SI ltmii Casian,
Convorbiri duhovniceti, XX 6, 13. Avva DoroteL învturi de mjfcf fofasintiir?, |V<
I, Sf- Je NysiiLi, Ticuir? amnunit in Vtlrthtrt'u CftuUtrilar, I („Unii
Gi'ipurie
dobândesc mântuirea i prin Mc, atunci când. gâm3irnlu-,st la ameninarea chinurilor
lin gheen, .ie despart de ru"). Sf. loan Scrarul, Srata, Vil. 12; XXVIL 34.
1

t'eotnMw hviii (trad. rom."), Sibiu, 1997, p. 32-33.

A &C vedea, cu privire. ]a acest subiect. Clement Alexandrinii. Pdctg&gttl, VIII, 69.
1 . Ly ortului. Centrii ttrezjihr, V. 27, 2: 2ît, [.
Sf. Irineu al
'
;|

loan Caninn, Com'orhiri dttftovntetifth XI, 13. Avva Dotatei,

Sf. învturi de mjh-t
jtilftsihKtft IV. Sf. Vasile ce] Mar. R?>utile uniri, 4.
1
-. | ,

"*
Cf. Sf. Vasile cel Cuvânt înainte. Sf. loan Casian. Convorbiri tdtov-
Marc, ioc. cif. h

riceti, Xl 6. Avvti Dorotei. învturi, de suflet fhhsitonre, IV. 2.

H

*'."Sf. loan Cuaian, Convorbii duhovniceti, XI, 6.

IbMem

547
 Tmdui trti paf Uni Iov fi dobândirea virtui ior

care aumai sunt robi, ci fii i motenitori ai Si (of. Gal. 4, 7). „Dariî tinde
aadar cineva ctre desvârire - scrie Sfântul loan Casîan -, de la acea pri-
itultreapt de team, despre care am spus ca în mod propriii este o stare de
robie (,.,), înaintând de pe o treapt pe alia, se va urca pe aceeti a speranei
(....), ctre a treia treapt, a fiilor (,„.), treapta dragostei (<,,). De aceea, sa ne
strduiii sa ne ridicm cu desvârit ardoare a minii de la aceast team la
speran, iar de la speran la dragostea de Dumnezeu i de virtui". 44
Atunci când Pilrinii spun c
prima form a fricii este a celor începtori,
îneleg prin aceasta pe cei care n-au atins desvârirea, pe cei care nu suni
înc sfini. Deci, aceast fiic o au i se i cuvine s-o aib chiar cei sporii
diihovnîcete/15 Avva Dorotei nu se ferete spun! monahilor: „Frica înce- s
4G
ptoare ine de alctuirea noastra'\
Totui omul estechemat s-i sting aceasta Fric i treac dineojo de s
ea, alungând Ja iubirea desvârita, aa cum înva ApostoiuIIoan; Jn iubire
nu este fric, ci iubirea desvârit alung frica, penlru c frica are cu sine
pedeapsa iar cel ce se teme nu este desvârit în iubire" (1 loan 4» ÎS).
Urmând acest cuvânt, Sfântul Maxim Mrturisitorul scrie: „Prima temere
este scoas afar de dragostea desvârit a sufletului (1 Jn 4, 18), pe care a
dobândit- o i care nu se mai teme de chinuri"/ De aceea. Sfântul Antonie 17

cel Mft poate spune: „Eu nu m mai tem de Dumnezeu, ci îl iubesc pe El.
C dragostea scoale afara frica
1
'." N
1

Se cuvine s artm îns c, aa cum o spun cu dinadinsul Apostolul loan

i toi Prinii, numai iubirea desvârita face frica cu totul nefolositoare.
Atâta vreme îns cât omul nu este cu totul curit de patimi i n-a atins starea
de nepal îmi re i deplintatea iubirii, frica are toate motivele sS struie i este
preioas pentru mântuirea lui. Sfanul D iad oh a3 FcTÎceei spune limpede:
„Frica ea le starea proprie drepilor care înc se curesc, fund împreunat pe
jumtate cu dragoste. laT dragostea desvârit este proprie drepilor curii
deplin. în care nu mai este fric. «Clei dragostea desvârita, zice, scoate
afar frica» (1 In 4. ]8) (,„) r De «Temei -v
aceea ii ce Scriptura într-un loc:
de Dumnezeu toi sfinii Lui*> (Ps. 33, 9); iar în alt loc; «Iubii pe Domnul
lou cuvios ii Lui» (Ps. 30, 25). Prin acesta învam limpede c frica de Dum-
nezeii este proprie drepilor care se curesc înc, fiind împreunat, cum s-a
zis, pe jumtate cu dragoste; iar dragostea desvârit e proprie drepilor cu-

i-âiji, în care nu mai este gândul vreunei temeri, ci o ardere neîncetat i o

jij
alipire a sufletului de Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfan"/

- 14
thhknu 7,

SI h.niii Stiharul spune aceusla în repeta» rfinduri i în Termenii cei mai tari. A se
vcdan 'Scar, VII
Jn
I2.L XXVII. 34; XXVII], 7, 31; XXX, 5.
învturi de sufita fîrltMitttttrt*, JV, .V
^7
Capete d&pte dmgost, I. 82. Cf. Sf. loan ScâraruL Scam. XXX, 4,
M
Patericul* Pentru Awa Aniujiic, 34;
"^
Cmwtf mcefir în 100 4* * ipete, 16.

548
 T
Tmduirea fricii

cur*»
rfepicat,
-, omul nu
^S^^SS^k^SSf
ce-cmU^S» T^?^ ?'"'
artând cil ea este rf
'
Silîlc
° imUmit
° s P [,ne

apiro dumnezeu, ne înecam inmarea cea iau jiiiiuaiLua-

n-3
Pnoi-Ut.
rocîijnfa *
, mirositoi),
i^ .
este comhia 1

fi-îm ^rprS,«.^;..i
cârmaciul
niveiesc''
"'
sf-Wi? £ e,; dragostea sfe iiin;,nul dum-

» —cii n ™ Boanta* /U* toSS-ffi: stâl^S*y ;

sa

pul rfMlin
mintea
daca nu va pftrs toate criiile im™»,; «-«„i
i'.i li linkr. »™,ri - Sni lumeti. Cact jiuiniu cîind a
unse
. rTi
1 Unlte .mnU i la negrya, o
1 i
'
sttamtoienz frica de Dumnezeu eurl
nJ-o ,nlru sunrre mulul de
loatagr„sin„-a pâmânte*^
b tWR» dragoste a buntii lui DtînrnewuV* »«SffiJS
Si încheie aTlfd fl£2
Mântui Gngone i el
^-^«K*
Pnhrnia arata rostul pedagocic sj LrStitor -,l fiLi .,
co, " 1 de ,rebllin
3S££ T'V"
"> mb.m, ,
jlocituare a 1
dec, a însi vederii tui Dumnezeu' Ciirlttre h umfU
tulii, are ca începtoare frica de Dumnezeu H*S* frf Pild-TT
«lor evanghel.ee.
.mplm,™
, reîmpcându-* omul cu
portiuoilo, frfca Se preschimb in nibir^ kr
DunS 1
î d^r;
SK e" d
"
vre

rSMq S,rul înva î fl

" «C
Te"e L -1 . l' f , 5*5? I» el fi este condi-

"'
f Wfîte ,7r-.v/j,T- nevoin, 72.

tf.ntiwri. 17.
rH*fc,j« i.7.

549
 Tdmaduitwa patimil&ri tiobânâti& virtuilor

merge iari frica. Tot cel ce zice cu neruinare c se pot câtiga cele din
urm înainte, de lucrarea celor dintâi a pus în sufletul su cea dintâi temelie a
pierzrii, Cci aceasta este ca ba Domnului: cele din urm se nasc din cele
dintâi ',*
1

* fl
b) A
doua form de fric ine de iubirea desâv ari, Ea se rtate din
iubirea lui Dumnezeu, care o izgonete pe cea dintâi. Este frica de a nu li
desprit sau în s Erai nat de Dumnezeu, frica de a fi lipsit de „îndrzneala dra-
gosteiV Dup cum spune cu mult dreptate Clement Alexandrinul, „nu te
temi de Dumnezeu, ci te temi s nu cazi din harul lui Dumnezeu".
11
„Cel '

care are iubireaadevrat - spune Avva Dorotei -, pe care Sfântul (Apostol

loan) o numete desvârit, aceast iubire îl duce pe el la frica desvârit.
Cci se teme i pzete voia lui Dumnezeu (....) pentru c, aa cum am spus f

a gUStal di du ceaa de a fi împreun cu Dumnezeu i îi este fric s nu cad

ti 3

din ea, îi este fric s nu fie lipsit

1

de ea' .™ Iar Sfântul loan Ca 9 ian, care de-

scrie pe larg aceast team pi in 3 de mreie, citând si textele din Sfânta

Scriptur în care se vorbete despre ea, spune: M Ce! ce va fi des-

întrit în
vârirea dragostei, trebuie s se ridice pe o treapta mai înalta, i anume la
Lîcea sublim team a dragostei, pe care n-o zmislete aici frica de pedeaps,
nici dorina de rsplat, ci mftreia iubirii, prin care fiu! îl respecta pe prea
îngduitorul su tat, sau fratele pe frate, sau prietenul pe prieten, sau soia
pe so, cu simmânt deplin, de vreme ce aceasta noi de cearta i de btaia lui
se re ne, ci de o uoar slbire a afeciunii, simmânt pornit dintr-un devota-
ment întotdeauna curat, manifestai nu numai în vorbe, ci i în toate faptele,
cu grija ca nu cumva s
se ofUeasc ctftui de puin floarea dragostei lui '/'
1 1

0i
Fricii ace ast li este „frica desvârit ,
,,a celor sfini i desvârii, a ce-
6*
lor care au ajuns la msura iubirii". Sfinii, spune Avva Dorotei, „nu mai
fac voia lui Dumnezeu de frica chinurilor (./.), ci, pentru c îl iubesc [...), se
tem s fac ceva contrar voii Celui iubit
mai fac voia Lui (.„), Cci sfinii nu
din fric, ci se tem pentru c-L iubesc Sfântul loan Casian urat i el
1 '^"1
c
„la aceast team ei, aadar sunt poftii nu pctoii, ci sfinii, precum spune în
h

cuvinte profetice Psalmistul: «Temei-vâ de Dumnezeu toi sfinii Lut, fiind-

'
Cuvinte despr ttt'i'ftiiiti t 44.
r
Cf. Sf. loan troian, Convorbiri diiitovnk-^sti. XI, 13, Sf, Mjisiiu Mrfurisitorul, Giffîftt
11
despre dntgmt€) J. 81, 82 {,A doua temere este împreunat pururea... ca dragostea ).
''
Sf. Masirn Mrfuri si imn], Capete <ie.s/r& dragoste, LSI.
"y
Sfr< minte, 11, 8 40.
t

învturi de xujlet faioritimrt*, IV, I .

" <wi vorbiri dithnvniceti, XI. 13.

f

hl
A se vedea Awa Dorotei (Invdâiuri de sujiet fotwitmtve, IV, 2 i 3), a ciirui
învlaiurfi pe SC*Mt ternii este întru totul Asemntoare cu cea a Sf. loan Casian.
'Urniri. IV, 1,C(M
Mjhtdt'tu, IV, 2.

550
 Tdttxtditirm ftizii

câ nimic nu ie lipsete celor ce se tem de El» (Ps. 33, 9). Este sigur c nimic
nu-j lipsete celui ce seteme de Dumnezeu cu aceast team. (...) Despre
aceasta team vorbete profetul când spline Duhul Sfânt s-a coborât în
h
c
apte forme asupra Qmului-Dumnezeu, la n^terea Sa în trup. ^Se va odihni,
spune el, asupra Sa Duhul Domnului: duhul înelepciunii, duhul înelegerii,
duhul chibzuinei i al puterii, duhu] tiinei i aJ evlaviei» (îs. ll t 2),
adugând ca pe ceva de cpetenie: «i-L va umple duhul temerii de Dom-
n ui* (Ts. 1 1 , 3). în aceste cuvinte din mare aten- urm trebuie s observm cu
ie c
n-it zis: «i se va odihni asupra Lui duhul temerii de Dotimub, cum

spusese despre celelalte, ci «îl va umple duhul temerii de Domnul». Atac de

mare este puterea virtuii sale, încât celui pe care 1-a stpânit odat pentru
virtutea sa îi ocup nu numai o parte, ci Loatâ mintea sa. pe bun dreptate, i 1

fiindc pe cel care nu se desparte niciodat de dragostea Lui aceasta dragoste

nu numai ca-1 umple, dar chiar îl stpânete întrerupere si pentru totdea- fr
una (..,). Aceasta este aadar teama desvâririi, de care se spune câ a fost
umplut Omul- Dumnezeu, care a venit nu numai pentru a rscumpra neamul
omenesc, dar chiar pentru a-i drui o form de desvârire i pild de
64
virtui".
insS nimeni nu poate ajunge la aceast fric daca n-a cunoseut-o înainte
pe prima: ,.Nu e cu putin s ajung cineva la aceasta dac nu o are mai întâi
6*
spune Avva Dorotei, „cci aice: «Frica de Domnul e
1

pe cea începtoare ',

începutul înelepciunii» fPs. 10, 10), i iari: ^Frica de Dumnezeu e înce-

1

&6
putul ^LsfHt^itul^ (Pilde 1,7; 9, 10; 22, 4f.
De aceea, celui care nu pe deplin i n-a ajuns la neptimire,
sa tmduit
nici n-a atins deplintatea iubirii i se cuvine caute a dobândi frica cea în- s
eci putoare. Cci, spre deosebire de frica ptima, teama de Dumnezeu nu se

ivete, de la sine, ci este o virtute pe care omul trebuie s se strduiasc s-o

câtige cu ajutorul lui Dumnezeu, De aceea ea i este o porunc pentru om:
, Teme- te de Dumnezeu Acesta este Iu cm cuvenit fiecrui om" (Etici.
(,„},

12, 13); „cu fric si cu cutremur lucrai mântuirea voastr" (Filip. 2, 12);

:
>petrecei în frica zilele v^meluîcîei voastre" (I Pt. 1, 17). Omul nu poate
înainta pe calea fptuirii (praxis) aceast stare luntric^ dup cum aratfr
în chip figurat Sfanul Varsanufie; ,.Când voiete cint:v;i sil cltoreasc, îi

i;i în picioare înclminte ( ...).Când deci se tie cineva pe sine c are s fac
mii lucru, trebuie s
îneleag prin pregtirea trupeasc pe cea duhovniceasca
i sâ-i ia înelminlele duhovniceti, adic pregtirea prin frica de Dumne-
zeu i s cugete c
toate trebuie s le fac cu frica lui Dumnezeu i s-sj pre-
gteasc inima s
cheme pe Dumnezeu, ca s-î drulasc africa Lui"/'
1

Convorbiri duhevtdce.ti, XL 13.

14

* învtuti de au fief folosii mi re, IV, 3.

" Ibid'nn.
™ Scrisori th(Jwviirceii< 393,

551
 Tihtiiiuireu patimilor si thtlHttuUmi virtuilor

Dar cum se poate dobândi frici de Dumnezeu ?

Ea „este rodul credinei 6* Pe de alt parte, ea este nemijlocit legalii de
1
'.

lucrarea poruncilor/'' dup cum spune PsulmisluL „Fericit brbatul care se

teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi toarte" (Ps. III, ]), „Fericii toi
cei ce se tem de Domnul, care umbl în cile Lui
1

(Ps, 127, ]) i Bcclesias* '

tul: .Teme-te de Dumnezeu i pzete poruncile Lui I" (Eccl. 12. 13), Leg-

turii dintre ele este atât de puternic, încât adesea Prinii îneleg prin frica de

Dumnezeu însi împlinirea porunci lof. 7D Cci nu poate omul sa arate ci are
cu adevrat aceast virtute decât dac se supune voii lui Dumnezeu, cuprins
în poruncile Sale, Pentru c, altfel, i diavolii se tern de Dumnezeu, dar nu cu

o fric virtuoas, cci recunoaterea atotputerniciei i mreiei Sale nu o

însoesc de împlinirea voii Lui.
Dezlipirea de lume i neglija duhovniceasca de cele pmânteti duc i ele
la frica desvârit de Dumnezeu.
71 7:
Aducerea-arninte de moarte i de cele
74
de pe urmat Pa i însingurarea, care sunt legate de cele pomenite mai sus,
înlesnesc i cuvioas. Tot aa, cercetarea densa a contiinei " recu-
ele frica
noaterea propriei pctoenii, întristarea 77 si lacrimile 7 * o zmislesc pe ea,
7(l

De Eisemenea, Prinii îi îndeamn pe cei care voiesc s-o câtige stea în s

preajma unui om duhovnicesc care are aceast virtute. 7 ''1

Sî nu uitam lotui c, fiind o virtute, frica de Dumnezeu este o manifesta-

re a hatului, i nu este numai rod al strdaniei omeneti, ci un dar al Lui, care
trebuie cerut prin rugciune.^ Mai ales prin rugciune primete omul cur afla
1

"
Sr\ tsaacSkul, Cwrint* despre. nevQtnfâ I, Cf, ES {^Credina prodjee în noi fri-
1

ca... Sf. Sirncon Noul. Teolog. Cele 22S tU <apt>ir..^ 1, 5 {^Cel ce nu se Eeme de
').

Domnul, nu crede ca exist Dumncz&U. Dur cel ce crede ci exist se teme (le EL."}.
''
Cf, Sf. loan GuriUle Aut, Tisfnure la Psalmul Ui, L Tâtculre Ut Pslmui 127, L
3
M
A se vedeu. de pild. .St'. Maxim tuluri aitorul. Rspunstai ctre 7'ttlmi.f, 48 (, .Mintea
tulit... pe Domnul. Dai' nu oricum, ci in frica Domnului, adic prin împlinirea poruncitor"!
Cf. idem. Cmrhit ascetic* 18 (.JNejîria deplin de cele pm&Jiteîi... aduce sufleiul Ift fiica
1

lui Dumnezeu "), -St". Dfcidoh ui Foticcei. Cuvânt ascetic in 100 de vnM**. 16 <,.Nu va veni

cinevEi Iu temerea de Dumnezeu în chipul aratal dac iui wi pilisi [Date grijile; lumeti. Cci
numiJt cflnd ajunge mintea la... negrij o stramtorcaza Frica de Dumnezeu").
?I
CF, Sf. loan Scorului, Svtrm Vil, H. AvvuDonotej. fnwitîtîtti tk> iwjkt jbtwitonrv, IV, G
t

„Prinii uu spus
x
c
omul dobândete frica de Dumnezeu având amintirea morii...").
Cf. Sf. îsauc Sîiui, Cuviniv despre rwvttinâ, L Avvh Donotei, ktv. cit.
'4
Cf. Sf. taaac Sirttl, ('minte tifjpne ncwtitf, 56.
11
Cf. Awa Dorotei, fmâfâtuA de suflet folositoare, IV, 6.
''
Cf. Sf. lotui Scrarul, Srtrm. XXV. 2H („Cel ce g-a cunoscut pe sine a cunoscut în
sine grindul fricii de Domnul")
'

Cf. Sf. Vursunufie. i lottn, Scrisori duhovniceti, 96 (.J^r necaz i întristam nu este
înaintare in fiica lui Dumnczcif")
l*
Cf. Sf. tottn Scriirul. Soim. VII, J4i
3
Cf. Avva Dorotei, învturi tk
nflet fokttttQitrt, ÎV. 6 f,.Ce voi face. printe, ca s
uiei tem de Dumnezeu de an om cure se teme de Dumnezeu, i din
? Mergi, aii peste- ic
frica lui de Dumnezeu fnvaâ si tu sS te temi de Dumnezeu").
Cf. Sf. Diiidoh al Foliccei, Cuvânt twvrth in IW dt capete, 17. Sf, tsaac Sinii,
|:

Cuvinte depm rtevâin, 56. Sf. Varsiuiufm si ioan^ Scrisuri tiulm-vni ceti, 193,

552
 / 1 !ftn k/ut rea fricii

care-l fiice s simt frica de Dumnezeu; cci atâta vreme cât este supus pati-
milor, el mi are nici frica cea mai de jos. De
aceea, chiar „frica începtoare"
presupune o anumita sporire duhovniceasc, ea nefiind propriu-zis o virtute a
„înce putorilor", ci mai curând a ceior imbun attii. Astfel, Sf^ntuJ Dîadaru
Folosmdu-se de un limbaj medical, scrie; „RSnile primite de trup, dacn s-au
însprit i s-au umplut de murdrie, nu simt lucrarea leacului; dar dup ce
sunt curite, simt lucrarea tui, ajungând prin ei la tmduire deplin, i Aa
sufletul: cat vreme e neîngrijit i acoperit în întregime de lepra pcatelor, nu
dumnezeu, chiar dac i-ar vesti cineva neîncetat judecata
poale simi frica lui
înfricoat i aspr a lui Dumnezeu. Dar când începe sâ se curaeasca cu
mult luare-amînte la rugciune, simte frica lui Dumnezeu cli pe un leac
adevrul al vieii, care, musr.rundu-1, îl arde ca într-un foc fr durere". Hl

Roadelede Dumnezeu/ 2 care este cu adevrat temei i condiie a

fricii

vieii duhovniceti, sunt atât de mari i numeroase, încâl Sfanul loan Gura
de Aur apune: A vei o comoara nepreuit, mai presus de toate bogiile
b,

61 1

(...); frica de Dumnezeu' .

Mai întâi, ea îl întoarce*" pe om de la rau dup cum înva Solomon 1

(Pilde 14, 27; cf. S r 13). Ea îl cur pe om de tot pcatul i de toat patima.' 1 *

1,Sfi
vdi ndu-se astfel ca un Jeach bun la toate, Sfântul lonn Casian o numete
cruce pe care se pironea te nevoitorul pentru a muri lumii " Iar Sfântul Dia-
doh uf Fotkeei, subliniind rostul ei tmduitor, spune: „ca un leac adevrat al
11
vieii , ea „arde (sufletul) ca într-un foc (..,.). A$a, curindu-se treprat, ajun-
11
ge la curirea desvârit /"
1

Sfanul Gri^orle vede in ea „tncepatoarea tu- 1

'

,r L/
rnurii sufletul ui ,' care „scoate toata întinciunea i-l netezesc (...), fac an-
du I o se menea unei tblie gala s primeasc înl i pari rea harurilor Duhului".
'

Frica de Dumnezeu îl tmduiete pe om

mai ales de patimile care îi "u>
grauneazJS suflecai i-l împiedic siî sporeasc în viaa duhovniceasc: akedia

" < 'uvihii ascetic hi 100 de rtipatp, 17,

J
ce armeni ne vom referi îndeosebi hi efectele cetei dintfti forme de frici
fn cele
pniim ca cea de-a doua depae&te cadrai fptuirii (prads).
Omilie Ui Cttî&ide^ 3.
4
Cf. Sf. lorm CjsJLin, Convarhiti duhovniceti, XI, 6, Avvn Doiotei, învturi de.
n$et folositoare, IV, 6 Cdîn fiica de Domnul fi cetire se abate de la ru").
15
pur Aur. (Mii fii ia .vnmii, XV, I. Sf. loan Scararul, Scans, XX VIU,
de
Cf. SF. foim
14. Cf. Avva Donatei, kn. rit. („negreit unde nu etftc frictl de Dumnezeu, acolo este
1
toata patima" ).
'
Tenii finul este- folosit de Sf. loun Gur de Aur Iov. &, 2. Sf Diadoti al Foliced h
-

.pane si ci cil teama de Dumnezeu este „leac iidevrat al vieii" (Cuvimi a.sretîr hi f()0
ifi> J il}>i'ttf, 17),
'
Aez&mînmtt! tn/mtisfi.r^ti. IV, 35 („Crucea noastr este frica de Doi unul"),
?! Cuvânt ascetic hi 100 âe capete, 17,
Bl
Triade, I, 1,7.
ifrtdem,

$55
 . .

Tmduirea patimi for i dobândirea nrtttifor

(,. nitnic nu poate alunga aa de mult trândvii ca frica", spune Sfftniul loan
Scrarul"'
1

), uitarea i negrija.,"- lipsa de curaj a sufletului i moleeala/^ în-

4
vârto^area inimii,-' în sensul ascetic al cuvântului, adic nesimirea
sufleteasc.
De asemenea, frica cur sufletul de poftele trupeti,^ de gândurile re1e'
JtJ

i nlucirile''
17
necurate. i scoându-le din suflet, ea îl fenete pe om de în-

toarcerea Mare spune: „Frica îndeprteaz ispitele p-

lor. Sfântul Va sile cel
ctoase (...). Acolo unde se afl frica de Dumnezeu, întinciunea si murdria
patimii este tears dui cugetul nostru'*,** Sfântul loan Gur de Aur spune i
el: „Acolo unde este frica, poftele rele sunt. împiedicate* dezlnuirea patimi-
lor alungat; i dup cum de casa care este întotdeauna pzit de soldai nu
îndrznesc s se apropie rufctor.,
nici tâlharii, nici ucigaii, nici vreun alt

rol asa atunci când frica stpânete sufletul nici o patim irecu venit nu p-

trunde în el. toate fug i dau înapoi, alungate din toate prile de puterea de
1 JfJ

nebiruit a fricii celei mân tui toane \' De asemenea, frica îndeprteaz din su-
100
flet grija i preocuprile lumeti.

Frica de Dumnezeu este astfel de mare folos pentru paza inimii, de fr

care nu se poate ajunge la rugciunea curat, la iubirea desvârit i la vede-
rea lui Dumnezeu. Origen spune ca „nimic nu pzete inima mai bine decar
101
teama de Dumnezeu *. Iar Sfanul Varsanufie vorbete despre „cei des-
1

vârii, care pot s- i cârmuiasc mintea i o pot ine în frica de Dumnezeu,

ca s
nu porneasc în toate laturile i se scufunde în cea mai adânc îm- s
105
prgtier-e i în tot felul de închipuiri".

iiica de Dumnezeu „nu numai alung din inim patimile, ea i aduce c

în ea mulimea virtuilor".'" Avva lacov spune aa: Precum fclia în came- ,.

ra întunecoas lumineaz, aa i frica lui Dumnezeu, când vine în inima

" Scam, XXVTT, 14.

" :
Cf. SJf, Varsanufie i loan, Scrisuri duhmnuceti\ 226 Jnclaete-i inima(
în frica
lui Dumnezeu, trezind-u din sotnnuJ spiritual al celor dou cumplite putinii pomenitei
uitarea i negri j O.
:th
Cf ibidsm, 140 („Suntem iipsiu" de curaj i ne moleim. De unde vine geattt 5 De
1

ticolo cil trup uri te noastre n-nu fost strpunse de (Vi ca Lui' ).
w CF. ihidem, 6O0.
w Cf. Sf. loan Gur de Aur, Omilii la statui, XV, 1, Sf. loan Scraiul, St:am, XXVJTT, 34.
"'
Cf. Sf. loan Guriide Aur, loc. ciL Sf. loan Scfti tuuL Scara, XXVIE. 34,
g7
Cf. Sf. Varsanufîe i loan. Scrisori dahovinceti, 431
C.m'ânt despe facerea oimdm, 11, 11. CF. Avva Dotatei, învaturi dv
1

suflet

folositoare, IV, 3.
"'
OmiUl fa statui, XV, ].
"*'
Cf. Sf. loan Scfirarul, S<:.am, XXVI FI. 34.
J0L
Tâteuirt la Psalmul 140, 3, PG 12, 1666A.
m Scrisori duhovnie&Hi 431, Cf. Sf. Isaac Sinii, Cuvinte despre rirvoind. I.
""'
Sf. loan Gur de Aur, Omilii la stas ni, XV, 1

554
 Tt'itiuitfuirett fricii

omului, îl lumineas i-1 înva toata faptele cele bune i poruncile lui Dum-
nezeu". IW Jar Sfântul loan de Aur aratei Gur ci „nimic nu face creasc i s
si înfloreasc virtutea ca simirea necontenit a fricii de Dumnezeu" \ lDÎ
Fiica de Dumnezeu este începtoare a vieii virtuoase nci i condiia ei esen- 1

ial. Mai nimme de lucrarea virtuilor st frica de Dumnezeu, i toate virtuile din
ea se nasc, aa
ea nu-i este cu putina omuluic fr le dobândeasc pe s
J0?
acestea, spune limpede Sfanul Isaac irul. Tot aa spune i Sfântul loan Gur
de Aur; „Dup cum, daca n-ai simirea fricii, eti departe- de a face binele, tot aa,
iiiiiriui teama de Dumnezeu, te îndeprtezi de la ru". lim
când ai în suflet

Abâ'îundu-I pe om de la ru i curtindu-1 de toata rutatea, eu îl aduce la

faptiuiea binelui, dup cum spune Sfântul Paveî atunci când înva: „S ne
curim pe noi de toat întinarea trupului i a duhului, desvârind sfinenia
în frica lui (2 Cor. 7, Dumnezeu"
j, adic la împlinirea poruncilor^ ^Feri- I

citbrbatul care se teme de Domnul (Ps, L, I). De ce ? Pentru „se str-

1
'
1 I
c
duiete cu toata râvna s
împlineasc poruncile ', rspunde Sfântul Vasile tal- 1

CLtînd cuvintele care urmeaz, din aceiai verset; „întru poruncile Lui va voi
foarte \lbhkm). „Pentru
11
c nu este propriu celor ce se tem dispreuiasc s
vreo porunc pe care au primit-o sau s-o Împlineasc cu neglijen". ^ 1

Frica de Dumnezeu întrete credina " din care purcede 1

j cart' este temeiul

însui al bieii duhovniceti, împreunat cu credina, ea ti omului puterea „sa d
le împlineasc pe toate, chiar i pe cele ce par grele
i cu neputin ceJor
rnLiOr*/
1
- îl tace tare i de nebiruit pe cale t m
„întrete cele dinluntru ale ini-
mii","" dar mai ales îl face s~i pun ndejdea în Dumnezeu. '* Iar de aici omul 1

capt
1

statornicie i brbie sufleteasc, atât în h\\& necazurilor i tulburrilor din

.uv;i. i;i i
faa vrjmailor cu care are a se rzboi pe calea nevoinei;
viat, cât în
în vreme ce, ditc a prsit frica, dimpotriv, se arat nevolnic,
supus împrtierii
i schimbrii lucru riEor din lume i înstrinat de bine. 1£ 1

înlesnit de pocin, de întristarea inimii i de lacrimi, frica este totodat

izvor ni acestor stri de cin ale sufletului, sporindu-le i TntTindu-le." 7

IU»
Pattdctd, Pentru Avvîi Iiicov, 3.
M
Loc. cit.
:
|''
Ci . Gtiriî de Aur, Omilii ia statui. 1. Sf.
Sf, loan Istiue Sinii, Cuvinte despre nuvoin-
fa. I de Dumnezeu e&re începutul vi mirii").
(„Frica
n
Cuvinte despre tievoin, 44.
'*
\
Omilii in statui, XV f
I.

Ct Sf Vaailaoc] Mare, Rvgtttite mari, Cuvânt înainte Sf, Cimotie Palatt^ Triada.
.1,7 i'iiferiait. PenUu Awa lucov, 3.
111
ihidem.
||'
l-ivugri*. Irufufu! prwctic. Prolog, 8 („Credina se întrete cu frica de Duiiuie/eni
-
m lbidem. Sf Simecm Noul Tcoloc, Cth 275 dx capete... L &9.
&L laan Cuii un, Ajtzdminfak tnrliulviireti. VI, J3.
J
''
Cf. St'. Murim Mfcrturisiioiul. t ape/e rfvsptv lm?,t>\w. t I, 51 .

'

Cf, Sf. lduc Sinii, Cuvinte despre nevointi, 1.

7
Cf. ibidem. 11. 13. Sf. Vrirsantifie t loan, Seris&H duhovnuerti, 397. Sf loan Gur
de Aur. Omilii fa nfatui, XV. L; Omitii In Fitipcnl, III, 4.

U3
 Tmdui mt patimilor pi dnhâmh'rea virtuilor

Fricu de Dumnezeu înlesnete rugciunea i o face plina de râvn i fier^

binte." Ea face s
rodeasc rugciunea de cerere: „E o mare bucurie s
ceara cineva un Lucru cu frica lui Dumnezeu. Acesta va îndrzni
1
cread s c
cererea lui se va împlini' , scrie Sfântul Varsanufie.' •''
Din ea izVbrfcse i ru-
gaciunea de laud, dup cum at
,Ludaii pe Domnul nostru toate scris: t

slugile Lui, cei ce va temei de El, mici i mari" {Apoc. 19,

§}; „Temei- de v
Dumnezeu i dai slav Lui" (Apoc. [4, 7). Tot frica de Dumnezeu nate i
„rugciunea neîncetat capre Dumnezeu întru durerea inimii ,L cum ai ai , fi

Staulul Grigorie Palama. l2ci Ea face orice rugciune curat, pentru ea c

aduce trezvia sufletului. * 1 1

îns, frica de Dumnezeu este izvorul smereniei. 122 De

tn chip deosebit
aceea, ini re bat de un frate: M Cum vine omul a smerita cugetare?' Avva 3
1

IYonie îi rspunde: „Prin frica lui Dumnezeu". 131

i toi plin ea ajunge omul, asa cum am vzut, la iubire, care este cununa
IS ''
tuturor virtui lor.
curirea de patimi, neplimlren, împlinirea poruncilor i lucrarea vir-
iar
nn.ilor, a cror culme este iubirea, fl duc pe- om ta cunoaterea duhovniceas-

c. De aceea, se poate spune cS fr de Dumnezeu nu ponte ajunge

frica
omul la aceast cunoatere i nici la prima ei treapt care estt înelepciunea.
r

Astfel, în multe rânduri

11
cilini în Sfintele Scripturi c „începutul înelepciunii
este frica de Dumnezeu (Pa t 10, 10, Pilde 1
,
7; 9. 10), iar Psalmicul spune
si el: „înelegere bun este tuturor celor ce o Fac pe ca" (Ps. 110, 10).
Urmând acestei învaturi, Sfântul foan Gurde Aur spune rspicat: „Omul
îmbuntit i temtor Dumnezeu
de este cel mai înelept dintre oameni'", i
iari: ce se„ce! teme de Dumnezeu este plin de toata înelepciunea". 1 ^
Slanrul Grigorie Paianta socotete frica de Dumnezeu nu numai început aj
înelepciunii, ci i a| Sfanul Isaac irul ne arat
vederii dumnezeieti,'"^' Iar
limpede, pas cu pas felul in care frica duce la cunoatere: „Din credina se
H

nate frica de Dumnezeu. i

când va urma ei prin fapte si se va urca puin
prin lucrare, se ivete cunotina duhovniceasc (,..). Credina produce în noi
fiica, i frica ne silete ne pocaim i s
lucrm cele bune. prin aceasta s i
se da omului cunotina duhovniceasca, care este simirea tainelor i nate,
credina din vederea (contemplaia) adevrata. Nu din credina singur i

*
Cf. St. Ia±m Gura de Aur, Omilii fa sîuîm. XV, I.
'
Scrisori duhovniceti, 262.
;' Tnttdr.l. 1.7
1

Si. Majtitn Vliijluiî se torul. Cuvânt ascetic. 18 [„Fricn lui Dumnezeu aduce trezvia
ateniei"').
12
Cf. Sf. lotm Cu&ian. At'iiiminteU* numiiath'^ii, II, 3, 4.
"
1
Patericul, Pentru Awa Cronie, 3,
Cf Sf ban XXV, 28 {„Cel ce c&lftorcte cu gândul
ScfiraniL, Scara, fricii de
Dannttl, ajunge h poaita iubirii"); XXX, 12 („Cuetcitu fricii pune început iubirii").
Sf. Tshhc Sirui, Cuvinte despm tie\-omfa 44, 72. ,

13
Omi/it fa twm. XLI, 3.
n " Triade
A, 1. A
556
 Tmduirea fricii

simpl se nate cunotina duhovniceasc, ci credina nate frica, i din frica

de Dumnezeu, când ne învrednicim s
lucrm prin ea, adic din lucrarea fri-
cii de Dumnezeu în noi, y.r nate cunotina duhovniceasc.
Cci a spus
Sfântul loan Gura de Aur c, atunci când dobândete cineva o voin ce
ascult! de frica lui Dumnezeu i de dreapta cugetare, primete curând desco-
perirea celor ascunse, Iar prin descoperirea celor ascunse înelege cunotina
duhovniceasc". 127 Iar Sfântul loan Casian aralc frica de Dumnezeu nu fo-
losete numai pentru a ajunge ia cunoatere, ci i pentru a o paste „Mreia
fricii de Dumnezeu a artat-o minunat unul dintre prooroci: «Bogia
mân-
ui irii, a spus el, sunt înelepciunea i tiina; teama de Dumnezeu îi este
co-
moara» (îsak 33, 61 N-a putut s
exprime mai limpede vrednicia i meritul
acestei temeri altfel decât spunând c
bogia mântuirii noastre, care con stei
în adevrata înelepciune i cunoatere a lui Dumnezeu, poate fi pstrat nu-

mai prin teama de Domnul'*/*8

Sigur c aceast cunoatere duhovniceasc nu este un rod direct al fricii
de Dumnezeu, ci este darul nepreuit al lui Dumnezeu ca rspuns la rugciu-
ne j ta nevoinele omului, lucrri în care frica are un rol esenial. De aceea
Sfântul Isaac irul are grij s
spun: „Nu frica de Dumnezeu nate aceast
cunotina duhovniceasc (,,,), ci cunotina aceasta se da ca un dar lucrrii
din frica lui Dumnezeu". "
1

Toate cele de mai sus ne fac s înelegem de ce Prinii socotesc frica de

Dumnezeu ca pricin de bucurie duhovniceasca pentru om. Urmând Psaîmis-
Oilui, care exclam: „Fericit brbatul care se teme de Domnul' (Ps, III, l), 1

SI autul loan Gur de Aur spune: „Cu adevrat fericit este numai omul care
11
se teme du Domnul" "; „cel care se teme de Dumnezeu (...) cunoate ferici-
111
rea adevrata i trainic''' „adevrata fericire st în frica de Dumnezeu 11 332
; .

'

Cuviui? despre nev(rind 13. t

'

K
Com/orbiti duhovniceti,. XI, 13.
'
i 'tivirtte despre Hevuitifel* 18.
''
( htekezti btiptiynutie, II, 3

[Tâlcuim fa f'wlmut 127. i.

Vitli-uin- fa F.salmui iii, I,
 8

Tmduirea slavei dearte i a mândriei. Smerenia

I . Tmduirea slavei dearte

Atunci când am vorbit despre slava deart, &m artat este o patima c
deo lebil de subtilii, grai di- si>i/,at, care poate sil ia formele efcle mat diu-T-u.
atacând u-l pe om din toate Ititurile. De aceea. Sfântul loan 5 crrui o
socotete „o capcan greu de ocolit i foarte prime jdioas \ h

Lucrarea de tmduire a acestei boli sufleteti este deci dintru începui

df.nsrbii de delicata, cu aît mai umil cu ci ea se hrnete din însei lucrurile
prin care se împotrivete omul t se întrete chiar atunci când este înfrânt,
i

dup cum arat Sfântul loan Casîan: „Toate picatele, odat biruite, încep aS
se ofileasc ^i, dup înfrângere, mai slabe, Iar cu vremea le
devin din zi în zi

*cade puterea i îi înceteaz fierberea (...).. Insa aceast boal, o dat ce a

fost doborât, mai cu înverunare se ridic [a lupt i tocmai când crezi ca" a
fost stins, atunci se scoal din moarte i mai puternic. Cele J alte pcate îi

atac de obicei doar pe cei biruii în lupt, acesta îns" îi urmrete mai
înverunat pe biruitorii lui, si cu ci a fost mai puternic strivit, cu atât mai
1

când se mândresc cu izbânda lor Astfel slava deart

1
'.
aprig îi ataca chiar
Ji în sa ta mai cumplit pe cei neprevztori fr ca ueeu'a se atepte \- s 1

Ccl care vrea s

se vindece de slava deart trebuie de aceea^ de la început
i pân la sfârit, s
dea dovad de mare discernmânt duhovnicesc- i de
1

4
neîncetat trezvie.
Ferirea de aceast patim, ca i tmduirea ei se încep prin cunoaterea ei
în amnunime; cci are multe i felurite fete, este plin de iretlicuri i
presar cursele cele mai viclene. De asemenea trebuie cunoscute dinainte
mijloacele prin care pot fi zdrnicite toate aceste înelciuni. De aceea.
Prinii au socotit de trebuin s le arate pe toate acesta celor care merg pe
cale: „Aa cum cei mai încercai dintre doctori se ocup vindece nu numai s
bolile prezente, ba, prin îneleapt lor experien, le preîntâmpine chiar pe s

'
Afztimifiîi'jf mritirisiiteti, XI. 7.
"
Ibidrm, 9,
'

CT. ibiilffn. 4.
4
Cf. ibithm, 39. Sf. loan ScâftiruJ, Scara, IV, 75. St". Vatitinufie si lo,in. St.riwn
thtiu>\-nur,(î, 124,

558
 !iinuidiii.tvtt .slavei dearte i tt tttthrfriei

cele ce se vor ivi prin sfaturi sau medicamente, tot astfel

aceti adevrai si

doctori ai sufletelor, înlturând prin convorbiri duhovniceti, ca printr-un

remediu ceresc, bolile sufletului care s-ar ivi, nu îngduie acestora si prind
rdcini în minile tinerilor, descoperi ndu- le totodat i cauzele patimilor ce-i
amenin, i leacurile de însntoire". 5 „Pu nandu- Le ta amgirile tuturor fa
patimilor la care sunt expui tinerii i
cu duhul, vor cunoate cei fierbini
asainziurile acestor asalturi i, vzndu~le ca îiltr-0 oglind, vor gâsi i
cauzele viciilor de care sunt zguduii, i leacurile. Apoi, prevenii i asupra
luptelor viitoare mai înainte de ivirea lor, vor ti cum trebuie sa ia msuri de
prevedere, cum le înlâmpine is se lupte '.
6
s 1

Cunoscând de la început cât de primejdioas i viclean este aceast pati-

m i mai ales c
din pricina ei poate fi pierdut rodul tuturor strdaniilor i
7
ne voinelor, i toate virtuile dobândite, uni ui înelege trebuie lupte îm- c s
potriva ^i din toate puterile. Cci, facSndu-E s piard tot binele, îi primejdu-
iete însi fiina sa r
dup cuvântul Psalmistului care spune: ,
dumnezeu a ri-

ipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. 52, 7). reducându-t hi nimicnicie.
De aceea, pentru biruireaei omul trebuie înceap prin cugetarea la judeca- s
ii dumnezeiasc i teama de osânda în aceasta viat ca i în cea ce va s fie/

cunoscând c. dup cum ne descoper cuvântul Domnului; „Oricine se înal

1
pe sine se va smeri '
(Le. 14, I I).

i pentru c aceasta patim este cutare a slavei omeneti, lumeasc i p-

mânteasc, cel care vrea s- o biruiasc trebuie îneleag ci este ea de de- s
art, tie s c
se sprijin pe ceva cu totul nestatornic si urmrete nimi- c
cul i umbra, dup cum, in nenumrate rânduri, arat Sfinii Prini." Moartea
este cea care-i descoper omului cât de amgitoare este slava lumii i cât de
lipsite de pre i trectoare sunt lucrurile omeneti dup care alearg mânat

de ea. De- aceea, aducerea -am in te de moarte, ceasul înfricotor si de neocolit

când omul vine la judecat înaintea lui Dumnezeu, este de mare folos in
10
lupta impoiriva uccsU'-i patimi.
i tot aa, pentru c ea este cutare
ctre semeni, a faimei,a cinstirii de
demnitilor, vazei si locurilor de frunte, se cuvine ea omul se lepede dir s
tot ceea ce poate fi pricin sau prilej pentru acestea; sa" fuga" de cei care suni

robii de ea i care sunt astfel o rea pild pentru el; nu primeasc nici o s
slujb înalt, care-i d
putere asupra altora i-l face cunoscut de muli, se s

Aeâmintite rnâttâstirett, XL 17.

'
tbidem, 17.
7
Cf. ihidefn, 19.
H
Cf ibfderru Sf. loan Satrsmjl. Scara, XXI, 41 . Sf, MacaHe Egipteanul, Ornitri thiftov-
nicrtfi (Cal. li), LV, 4.
' Cf. .Sf. lonn Gur de Aur, Omilii fa Evrei, IX, 5; Omitfa kt t:\tvhu r.fa: f,Ml v te*
fiirti... ", l, MtiWi, LXV. 5; Tâfauire fa Psalmul 4. ti,
t: f huiii fa
" Cf, Sf. lotui ScraruL Seat», XXI, 32,
1

Cf. Sf, Eseuc irul, Cttvintf iir.sM** tfâvtdttui, 5 <.,Lte te-ai scârbit de slava dt^artâ,
fugi de «j Ce o vâneaz p* ea"].

559
 TdttuUtitiiVft }xitimi.lar i dobândirea virtuilor
]2
fereasc" de orice i-ar putea atrage admiraiei oamenilor i i nudele lor, Iar
pentru c slava deart mai este i dorin de a fi vzut de cei] ali , trebuie ca
omul sa se fereasc în cuvintele, faptele i modul de a se purta^ de orice l-ar
putea deosebi de semenii si. Cel care nu vrea
13
scad prad slavei dearte
(rebuie sâ fac în aa fel încât
14
netiut de oameni; la aceasta este s rmân
ajutat de alegerea unei condiii sociale de rând i de cutare ei singurtii.
Am vzut îns împinge pe om
ca" slava se mândreasc nu-
deart nu-l s
mai cu bun ini le materiale pe care le posed ci si se laude, în faa semeni- ii, s
lor sau în sine, cu bunurile duhovniceti, cu nevoi ni u i virtuile sale. Aceasta

este o formii subtil a patimi i, cea mai de temut, care-1 amenin încetate fr
pe omul duhovnicesc i împotriva creia trebuie lupte în multe chipuri. s
Se cuvine mai întâi s-$i ascund dinaintea oamenilor, de la care patima îl
s
man atepte cinstire i laude, nevoina i laptele sale bune, Astfel, Sfanlul !(l

Maxim scrie: „Slava deart este alungata de fptuirea într- ascuns",

17
înc: i
„Nu mic lupt se cere pentru a te izbvi de siava deart"; i se izbvete ci-
neva de aceasta prin lucrarea ascunii a virtuilor (...r, * Trebuie ca omul
1
s
st: îngrijeasc s nu-i vdeasc, nici prin cuvinte, nici prin purtri, starea
luntric i s nu-i descopere lucrarea duhovniceasc. A sa sftuiete Sfântul
loan Scrarul: „Fii sârguincios cu sufletul, neartând aceasta nicidecum prin
crup: nici prin înfiare, nici prin vreun cuvânt deschis, nici prin vreun
V}
cuvânt cu subîneles" \ „Oriunde te vei duce, ascunde-i vieuirea taft* în
1

aitfi pane spune iari; „începutul necutrii slavei dearte c piizireii gurii"/
Cu atât mai mult, omul duhovnicesc trebuie s se fereasc de a-i înva pe
.iliii i chiar de a vesti cuvântul dumnezeiesc, dup cum arat Sfântul Maca*

vii- Egipteanul Xel care este rugat s le vorbeasc frailor i sa le spun

cu vani de mântuire, se cuvine s se întristeze pentru aceasta i s fug ca de

foc, îndeprtând de la el gândul, pentru ca scape de ispit i s nu cad în s
22 1 1

slava deart din pricina vorbelor El amintete-' de Moise care, îndemnat '.

de Dumnezeu s vesteasc cuvintele Sale lui Israel, sa rugai fie iertat, s

spunând: Gj Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorb" (le. 2, IOT', i
tl

de leremia, cam tot aa s-a ferit, zicând: „O, Doamne. Dumnezeule, eu nu

:
Ci Sf. loan Ctisiiui, Atzfrwtrdt tttântairvti. XI, IS. Sf. laim Scrarul, Stum, XXI, B.
H mnstireti 19. Sf, lotm Sctowul. Scarn, IV, 15
Cf. Sf. loan Ca&ian, Awzwtriutete
( .
Jii «ratate hi line însui cflntl te afli ca fraii i nu te grbi s£i re ari nicidecum mai

di-ept ai ci în ceva").
lv
Cf. Sf. Macsu-îe Egipteanul OntiUi duhavnUvil (Col. III), XXI. X 2.
'-
Ci". Sf. lumi Scamrnl. Scuri, XI, 6.
(n
Cf. Sf. Io un Gur de Aur, Omilii Itt Matei, XrX r 2
'

Capete dff.vpr dragoste, 111. 62 r

,;;
Ihittmu IV, 43.
" J
Seam* IV. 76.
:,
'Ihi£letH,XXI 29. Cf. 26. t

;|
Itmlrw, 30,
'
2
Onufii iltjfrormvi'ftf. (Col. 11), LV. 2.
'

Ihicfam.

560
 i'âmdttirra xlvtd deart i a ntâiuiiiei

mi s vorbesc, pentru c£ sunt înc tajir' (Ier, 1, 1

6), i de Apostolul Pavel.

eare sene: „fr
voie (vestesc Evangheliar (1 Cor 9, 17). în Pateric aflam
nenumrate pilde de prini care s-au ferit s
rosteasc cuvânt, i numai cu
muil greutate i dup
lungi rugmini primeau rspund cetor s care-î între-
bau de cele duhovniceti.
Pe de alta parte cel ce voiete
p s
biruiasc slava deart trebuie sai ves-
teasc greelile înaintea celorlali, firete cu condiia ca
aceasta nu-î vat- s
me sufletete. Sfântul loan Scrarul spune in acest sens; Nu-ti ascunde
M rui-
nea ta dm socotina de a nu da pricin de sminteal.
Dar nu trebuie s se fo-
loseasc acelai plasture pentru orice ran, ci potrivit cu felul
ei"," întotdea-
una, leacul de cpetenie împotriva slavei dearte
este primirea necinstirii i
chiar cutarea celor care aduc dispreul semenilor.
Culmea „necutarii slavei
dearte - spune Sfântul loan Scrarul - este a face ni chip
nesimit înaintea
mulimii cele ce aduc necinsti rea". ** De aceea, un Btrân înva
astfel: dac
cumva cu înlarea, fa i tu un lucru oarecare, prin care s te
dracul „te însala
necinsteasc" oamenii; cci s tii c de nimic nu se scârbete,
nu se necjete
i nu se topete Satana mai mult cade aceasta, când dorete însui omul i
îi
iubete i umilina",*
necinstea Iar Sfântul
Scrarul spune loan c
„Dumnezeu Se bucur vzându-ne c
alergm spre necinstiri, ca sa strâmte^
ram, s
lovim i s
pierdem închipuirea deart de sine>\" Tot e! arat unii c
piston sau prini duhovniceti porunceau lucruri de
necinste pentru cei care
nu se smereau pe ei înii, pentru a-i tmdui de slava deart:
„Doftorii, ba-
gflnd de seam c
unii dintre acetia erau iubitori de a se arta la venirea
în
mnstire a mirenilor, îi acopereau în faa acelora cu ocri i cu slujiri mai
puin cinstite". 211 Chiar Dumnezeu folosete leacul acesta, i cu
acelai rost,
dup cum arat acelai Sfânt Printe; ,De multe ori Domnul îi aduce "pe cei
iubitori de slavi deart Iu lipsa de slav, prin
necinstirea ce li se întâmpl".* 9
Pentru aceasta, omul trebuie s vad în de îndurat -
umilinele pe care le are
dispre, ocar, batjocura i altele de acest fel - leacuri ale proniei dumnezeieti,
iar m cel care 1-a întristat în vreun fel sau 1-a batjocorit, sau
h 1-a nedreptit cu
ceva, un adevrat tmduitor al bolii sale, io descoper si-i
care i doctoriad
trebuincioas, ca s se vindece. Astfel, un Pclrinte înva: „Derivei aduce aminte
de cel ce te-a necjit sau te-a necinstit sau te-a pgubit, dator eti s-i aduci
aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos i s-1 ai
pe el ca un fctor de
Iun-:-, c3 însui necazul tu
însemneaz c-i bolete sufletul. de nu boleai, nu C
ptimeai, Deci dator eti s
mulumeti fratelui i s
te rogi pentru dansul, prin c
el cunoti boala ta i vei primi cele de la el ca pe
nite doctorii trimise de la lisus.
M de te scârbeti asupra fratelui, zici ca i tui lisus:
Nu voiesc primesc s
]]Sram, XXLU.
Ibidem.
* Ptift'rinif, Cap. ÎL Pentru umilina, 23.
37
Jcsm XXVV4l.
t
1
tindem, IV, 2B.
Ww, XXI. 29.
561
 IVuiuuhiirra patimilor i dobâtuiii'eit t'itlufUor

doctoriile Tale, ci voiesc s putrezesc întru rnile mele"? Iar mai departe; ,4>eci
cel ce voiete s se vindece de rnile cele sufleteti dator este s sufere cele ce
sunt aduse de doctor, în orice chip ar fi. Cci ce bolete trupete nu^i
nici celui
pane bine sa se taie sau s se ard, sau sa ia curenie, ci cu greaa îi aduce
ftmintB de acestea. însâ încredinat fiind ca este cu neputin în ah chip a se
t

izbvi e| de boal decât prin acestea, ]e sufer tu vitejie, mulumind doctorului i

tiind c
prin grea se va izbvi din îndelungata boal. Fier arztor de ran al lui
lisus este cel ce te necinstete sau te ocârate. dar te izbvete de slava deart", n
i tot el spune c, în ceea ce-l privete: hl Eu nu-i îti vinovatele pe cei care

ocrsc,
m
ci~i numesc fctori de bine ut mei, i primesc pe doctorul inimilor, chit
d pentru necurata i mândria sufletuiui meu leacul umilinei".- 12

Când omul sufer fr m s necinstit îmi tea oamenilor/' nu

tihni re fie in
ine minte râul i nu pstreaz ur în suflet fa de cel care Ui dispivuiit hliu
la defimat £n vreun fel/ 4 ci, dimpotriv, îi mulumete ca unui binefctor
aJ su, este semn c s-a tmduit de slava deart. într-o asemenea lumin.
putem înelege de ce Sfântul Maxim spune c „dragostea faa de aproapele
(îl face pe om) s
dispreuiasc slava '.
1

Primind i chiar cutând necinstirile se tmduiete omul de slav în m-

sura în care ea este dorin de slav lumeasc, nevoie de admiraie i stim
de la ceilali. Dar slava deart ii face pe om se stimeze, se admire i s s s
se cinsteasc pe sine, i s
se înale în propriii si ochi. Pentru a o birui când
se arat sub aceast form, omul trebuie s-i nesocoteasc propria nevoina
i propriile virtui, s
ascund faa de sine însui ceea ce are bun în el i fap-
tele saEe bune.
36
Sfântul loan Gur de aur arata c Hristos, dup ce prin felu-
rite pilde îndeamn pe oameni s
deprteze de siava deart, „îndreapt
se
yandul celor care uier de aceast boal poruncind: „S nu tie stânga ta
1

,
'
l ;

ce face dreapta ta" (Ml. 6, 3).

Chiar dac ar împlini deplin voia Iui Dumnezeu, se cuvine ca, aa cum
înva Mântuitorul (La 17, 10.), omul sase socoteasc pe sine sluga nemer-
nica, care u-a fcut decât ceea ce era dator fac; acesta este unul dintre s
mijloacele pe care le recomand Prinii pentru a ne feri de slava deart/"
Firete c
pan a ajunge la o asemenea în l ii mc omul trebuie s- i cerce-
teze mai contiina i
întâi s
vad cât de departe este de svârirea desvâr-
it a poruncilor, ™ Tot aa, se cuvine sa-si aminteasc pcatele sale i se s
"
Puii'iiiui, Cup. XVII], Pentru îndelung rbdare i nepoiiienircai du. ru, 22.
" Ihidtm,
u Ibidrm
VH
C£ Sf. loan iicilranil, Satm, XXI, *0.
a
Cf, Sf. Mriîtim Mrturisi loi N I. t 'ipete- despre dragoste, IV, 43,
" Ihîdem, 75.
,fi
Cf. Sf. loan Gur de Aur. Omîtii hi Matei. XIX. 2>
"'
Ihide.m.

* Ibidem,

562
 TâtoKiduirtiti xlavei dttarie i a rfuiiulriei
întristez* pentru ele,ceea ce va tia de la e! înlarea, atât în propriii si ochi
cât i înaintea celorlali, „Dac vom avea mereu în faa
ochilor pcatele noas-
tre, nu ne vom semei în inima noastr
cu cele pe care le avem. Avuiile,
puterea, deimitâilfl i mririle nu vor însemna nimic
pentru noi", spune
Staul loan Gura de Aur, 4 " Iar Sfântul loan Scraru] inv-uii: „Când laud**
ni, mai bine
&
amgitorii, încep sa ne laude, sa ne aducem aminte de muli-
mea frdelegilor noastre, i ne vom afla nevrednici de cele spuse sau fcute
spre cinstirea noastr". Ai
Sa artm, în sfârit, rostul esenial pe care-t are rugciunea în
2
tmduirea
de aceasta patim/ i
de oricare alta. Prin rugciune, omul primete aju-
ca
torul lui Dumnezeu, fr
de care este cu totul neputincios în a birui vreo pati-
m, in cazul slavei dearte îns, primete in plus discernmântul subire,
prin
care_ zdrnicete cursele ei viclene. De asemenea, rugciunea ii ajut s se
dezlipeasc de aceasta lume care i hrnete prin lucrurile din ea slava
deart
i s| se lipeasc de Dumnezeu i numai pe El iubeasc i s-L slveasc, si
recunoscând M Lui c
I se cuvine toat slava, cinstea i
închinciunea".

Slava care vine de la oameni i slava de Iu Dumnezeu

sunt cu totul opuse
una alteia, i una o scoate pe cealalt din sufletul omului. Omul
trebuie se s
lepede de orice slavi lumeasca ca ajung la slava dumnezeiasc, pentru s
care este menit prin natura sa; atâta vreme cat rmâne
alipit de slava pamân-
teasel, el nu poate gusta din slava cereasc, „Precum
Focul nu riate zpada,
aa nici cel ce caut
cinstea aici nu se va bucura de cea de acolo", spune
Sfântul loan Scrarul.'H De aceea, numai prin smerenie
ajunge omul se s
înipartueasc din slava dumnezeiasc, cum înva un Btrân: „Dac va- Aa
fei s$ Fii cunoscut de Dumnezeu, rmâi netiut de oameni' .* Am
Trebuie. sA 1 1

viizui c
omul rinde spre slava prin însi firea sa, îns numai slava de la
Dumnezeu este cea care i se cuvine cu adevrat, i numai în Domnul s se
laude, aa cum spune Apostolul: „ne ludm mim
1-
Hristos lisus sj mi ne bi-
zuim pe trup (Filip. 3, j potrivit fgduinei
resc pe cei ce M preaslavesc
.1),
1

Jaudei dup rrup" '

(| Regi
lui

2, 30). ni
Dumnezeu: „Eu pream-
locul
(2 Cor. II,
1
1 3} se cuvine s fie cutat
.slava care vine de la unicul Dumne- ,

zeu (in 5, 44), Origen îndeamn astfel; „Trebuie

'

fugim de orice, mrire s

care vine de la oameni, chiar dac se pare ea este adus pentru ceva fru- c
mos, si s
cutm singura mrire adevrat, dal de Singurul Care pream-
rite cu adevrat pe cel vrednic de mrite i intr un fel cu
mult mai mult
11 41
decât vrednicia lui .

*
Scara. XXI, Bi Cf. 31
J*Gf. ihitlem, 32. Sf Mim im Mrturisitorul, Capete despre dmgcx/te. IV. 34,
XXV'!. Cuprinsul pE
Setiiii. scurt.... 24.
*Apqft*gm*, Arm tt, 250,
* Di'Nprr rugciune,
19.

563
 Tmduirea xtovei ti^tirt? i « tfiâitdtitti

.Vom putea fi îns cum s „e punem

prevenii adpost de veninul foarte Iei

pnmeidios al festei boli dac vom cerceta cauzele i

originea cderii însei "

®ef*m, niciodat nu vor putea fi tratate bolile,

gasindu^se luciri p enm]
OfiHime, mai înainte de a aflu printr-o atenta
cercetare originile i cauzele

Cunoaterea în general a bolii îi d omului posibilitatea de a recunoate c

infera de ea, aceast patima putând uor s român netiuta
i uitata, l pen
tru cucei care nu tie c
este bolnav mi va cuta s ae vindece,
negreit recu-
noaterea bolti este începutul tmduirii de
ea. Sfântul loan Scrarul spune
cS este „mica ndejde de mântuire
pentru cei ce bolesc de patima aceasta"
rara s tie c o au, 3

Trczvia i discernmantui duhovnicesc sunt ceJe care-l fac pe om s-i

vad boala de la primele ei manifestri, ferindu-se astfel de mteirea
rea ei
i întri-
care o tace aproape de nevindecat,
Astfel, Sfântul loan Casian scrie
.Boala aceasta ucigtoare va putea fi
ocolita sigur dac împotriva asalturilor
ei violente i primejdioase
se vor lua msuri nu târziu, când
pana pe noi, ci cnd recunoscndu-i
deja a ajuna «»
h Mite înaintate de lupt, ca zic aa îi s
vom iei inamte cu fin i prevztor discernmânt
k" Pân la o anumit limi-
1

ta a bolii, tmduirea ei se
poale face prin strduina omului, care
Trebuie si
se îndrepte in mai multe direcii.
-Mai întâi, dac va cunoate omul c
mândria, ca i slava deart face de-
arte toate strdaniile duhovniceti
fi lipsite de orice pre virtuile noastre-
,k,ca înelege cat de aspr va
fi judecata dumnezeiasc
pentru cei mândri
cate chinuri si suferine îi ateapt
i c
mândria îl lipsete pe om de harul lui
Dumnezeu, atunci va lupt, md
cu râvna îabiruirea ei.* 3 Astfel, fa întrebarea
„Uim se vindec (cel mândruj 7\ Sfanul Vasile cel Mar
rspunde- Se
«atei daca cred* în |udecata celui care
a spus: «Domnul celor mândri le
sa împotriva, ,ar celor smerii le d har» (lac. 4, )« spus dacii se *.
altfel
me do iiitteeata la oare va fi spnrf mândria." 17
Mântuitorul însui vorbete
despre urmrile nenorocite ale mândriei, spunând
în repetate rânduri'
..Oricine se înal pe sine se va 1
smeri (Mt. 2\ 12; Le, 14, '

): iar prin pilda 1 1

vameului , a fariseului arat ca [a nimic nu-i

folosesc omului virtuile dac
se mândrete cu de (cf. Le. ÎS,
9-14).
Dar, aa cum
spune Sfântul Vasile cel Mare, numai frica
de ,udecat
mm de ajun. pentru a-j tmdui pe om de mndrie, pentru mândria nu i c
in înlarea de sine înaintea
st
celorlali i fa de Dumnezeu, omul nu
^e poate

*Scam,Xm, 14.
\ ve&frninttte mânwiireri\ XTJ, 29,

r
ihidem,

5o.i
 Tmduirea ptuîmilar fi dobândirea virtuilor

tmdui de ea decât ferindu-se în orice împrejurare de a se înâJîj pe sine, ni-

micind obinuina $&&
prin renunarea încetul cu încetul la manifestrile ei
ptimae, ceea ce implic trezvie luntric neîncetat i, de asemenea ferirea
de oamenii care se afl în chip vdit sub stpânirea acestei patimi. De aceea,
Sfântul Vîtsile cel Mare adaug: „Nu poate cineva
se vindece de boala s
daca nu s-a lepdat mai înainte de toate strdaniile lui pentru înlare; aa
cum nu poate cineva s
uite o limba strin sau o oarecare meserie dac nu
înceteaz cu totul nu numai s
fac sau sa spun ceva în legaturi cu acea
meserie, ci chiar dac nu înceteaz sâ aud pe cei care vorbesc i sâ vad pe
cei care lucreaz
1
',^

Ca i în cazul slavei
dearte, de mare ajutor este înelegerea deertciunii
i nimicniciei lucrurilor pe care se întemeiaz omul supus acestui patimi, cci
cele omeneti sunt nestatornice, mrirea si bogia trec, omul însui este
slab
i neputincios, supus în aceasta lume bolii, btrâneii i morii, i ca f
fr
Dumnezeu, nu este decât „ranâ i cenui umbr i fum"/' 1

Mândria se vdete prin anumite atitudini: încrederea în sine, mulumirea de

sine, semeit uidrzneala, credina c le tii pe toate, încrederea în propria jude-
cata, convingerea c
avut dreptate, îndreptirea de sine, imput ri vi rea în cuvânt,
ai

voina de a-i înva pe alii, de a porunci, nesupunerea. La acest nivel, omul poate
luptei contra mândriei adoptând atitudini cu tom! opuse acestora, adic:
urarea
voii propriii neîncrederea în propria înelepciune/' lepdarea îndreptirii de 1

;inc i, dimpotriv, învinovirea de sine/* lepdarea împotrivirii m cu vai ir,

ferir<w de a înva si de a porunci altora, care, toate, se împlinesc prin ascultarea*' 3
'

de piiutcle duhovnicesc, prin care, cum arat Avvu Dororei, poate omul
,# se
"1
regsi pe sine si a reveni la ceea ce e. du pli re' 1

PfctttHj a se feri de prima fomiiS

de mândrie, care st în n re socoti mai pre-
sus de ceilali oameni, sau cel puin faade unii, i ai dispreui, omul trebuie
s se strduiasc sâ vad numai ceea ce este bun i frumos în semenul su i
sft-i întoarc privirea de ta defectele i greelile lui/* Aceshi i-ste înelesul
cuvintelor Sfântului Maxim Mrturisitorul: „dragostea împrtie. închipui-
rea de sine'V* Se cuvine ca omul s mearg pana la a se socoti pe sine însui
mai prejos decât toi, cum înva Avva Dorotej: „A se socoti mai prejos de
toj se opune mândriei celei dintâi Cci cum se poate socoti pe sine mai

w fhrtfcm
,J

Cf. St.
Cfctfl Aur. Omilii
loiiii & h
f-a/jf^ XXX. V Omilii in 2 frwUmwtmi, I 2
Omilii (Kva. IV. 4; Omilii fa loan. XXXIII, 3.
tu
w
h|
Avvji Dorotei.
'
învhm
de suflet folositoare!, I, IO.
Fbittem,
hi
Cf, Hmtt'in. St\ loan Sc&aral, Sraiv, XXT1, 2S.
11
Cf. Sf. toau Seinn4, Satm, XXII, 14, 28,
'
htvfâtwi da suflet fi/hsitaam, f. 10.
A ie veciei de pild. SF. Jgîui Gar de Aur, Omilii ta 2 Tesafomteni, l. 2.
r.'.

Cupet* dcspiv amgtNtte, IV, 6J,

566
 Tmduirea \Ifivei dearte i a tudiidriei

mare decât fratele sâu\ sau înla în ceva, sau defima, sau dispreul pe
socotete pe sine mai prejos de toi '."
cineva, cel ce se
1

Aducerea- aminte de pcatele sale îndeprteaz înlarea de sine, prin ea

ajungând omul s-i vad propria ticloie i srcia duJjovniceascL\/' K înal; i

rea de sine se regsete într-o msur i mal mic dac amintirea greelilor
i defimarea de sine, 70
''

e&re însoit de zdrobirea inimii

1

Primirea ai chiar cutarea necinstirilor înlesnesc, de asemenea, vindecarea

de aceast patim. Awa Dorotei scrie: „Crede c necinstirile si defimrile
sunt leacuri tmduitoare ale mândriei sufletului tu i roag-te pentru cei ce
71
te batjocoresc ca pentru nite doctori adevrai ai ti",
Tot aa, a tri netiut de oameni si în întristare ajut la tmduirea de
mândria ,.cea vzut", dup cum arat Sfanul loan Scranit^ 3
Patima aceasta mai este biruit i printr-Q „vieuire îngreuiat i supus
necinsLirilor
1 ',' 1

Cci, aa cum am vzut ui capitolul dedicai nevoinei tru-

psli, sufletulsurer H în t-o anumita msur cele pe care le
-<\
are de înduri
irupuJ, i feJui de a vieui al omului îi afecteaz starea luntric. De aceea,
necazurile i suferinele trupeti, ca i încercrile pe care omul le sufer tui
mi pi IJ cu rae se de aceast patim, pentru
îl prin ele omul ajunge s-i c
cunoasc neputina i slbiciunea, i-t piere amgitoarei! mulumire de sine
idii&i de nindrie.
Arunci când mândria îl face pe om s se trufeasc cu însuirile sale natu-
rale, lecuirea st în recunoaterea c tot bindu vine de la Dumnezeu i orice
e bun ui om îi are izvorul în Ziditorul firii Se cuvine
noastre. atunci s cu-
getm la cuvintele Apostolului: „Cci cine te deosebete pe tine ? i ce ai, pe
care ^3 nu-l Fi primit ? Iar dac E-ai primit, de ce te fleti, ca i cum nu l-ai fi

primit T (1 Cor. 4, 7 ). La tel, Evagrie îi spune mândru: ..Tu eti fptura

celui
lui Dumnezeu, nu te lepda de Cel ce te- a creat "? A
Iar Staulul loan Scara tul
zice: .,Enebunia cea mai de pe urm se fleasc cineva, prin închipuirea s
de sine, cu darurile lui Dumnezeu... Cele de dup natere, ca $i naterea
însi, Dumnezeu i Ie-a dat "." i
tot el spune, în alt parte: „eind gândul nu
se mai flete cu darurile fireti, e semn a începui sa se însntoeze".™ c

H
Aduceiea- umilite Jc pcate aste unul dina* remediile principiile pe cure Ic recomandii
I- '.ugric îiri potriva mândriei (cf, Tmiaiitt jmtriic. 33; .Aminteau" de... vechile tale CîV

den.,. GAutluri mugc-Huu... nu Tngiiduî* sil se strecoare în minte, demonul tmfici"),

P'C£ Sf lottn Scfnanil, &com< XXII 28.
Ct Ibidtm, Avvu Donatei, fnwââtuti de .-vtijlft folositoare* \> 10.
1

Epistole B, 4. >

'-
S<:ani, XXVI, Purtau a Fll-n. Cuprinsul pe scurt..., 5.
" WAbi&m* XXft 14,
''
Derpra dv opt duhuri, ufr mulaii,
< 17,
"'
Vwrrr/, XXII, 15,
1* Iblttatr, XXV, 22.

m
 Tmduirea patirtrifor i dobândirea virtui far

Mândria îns st îndeosebi, pentru omul duhovnicesc, în ludarea cu

vir-
mile sale. Pentru aceasta, leacul este aducerea aminte de greelile
i cderile
din trecut, despre cure am vorbit deja, i dac într-adevr este virtuos, va ve-
dea uor cât de mic i neînsemnat este nevoina sa fa de desvârirea
sfinilor, '
mai stingând
patima sa. De mare folos este i citirea
astfel din
deas, cu [un re- aminti: a Vieilor Prinilor celoi îmbuntii. ?H
Leacul esenial sta nis în a înelege omu] „toat darea cea bun i tor c
durul desvârit de sus este, pogorându-se de la Printele
luminilor" (lac, 1,
17) i a pune pe seama lui Dumnezeu lot binele pe care s-a învrednicit s-i
fac, virtuile sale i toat fapta bun i orice gând curat aduse de
ele,
7"
din i
nou este de folos s
cugetam Ia cuvintele Apostolului pe care le-am amintii
mal sus dup cum înva Sfântul loan Scrarul, care
r
într~un fel le parat"ni
zeaia; „Ce ai ce nu ai luat în dar, sau de la Dumnezeu, sau
din împreun- lu-
crarea i rugciunea altora?",** Tot aa spune i Evagrie:
„Nu ai nimic care
snu fi primit de la Dumnezeu (...). Cunoate câ de la El ai
primit, i nu te
înla cu âiinia {,..). Dumnezeu este ajutorul tu, nu te lepda de
bmefcata-
m| tu 1

Iar Sfântul loan C as ian înva: .,Vom putea scpa

' '

de laul celui
mai ticlos duh dac Ja fiecare virtute în care simim am c sporit vom spune
acest cuvânt al Apostolului: «Nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mi-
ne» ( I Cor 15» 10) i: «prin harut lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt» ( I Cor.
15, 10)*' f însei puterile sufleteti i trupeti prin care împlinim nevoina
noastr i lucrarea virtuilor, toi ale lui Dumnezeu sunt. De
aceea, Sfântul
loan Scrarul spune cu ironie: „Numai virtuile ce le ai
înfptuit fr minte
sunt ale tale, Cci mintea i-a druita Dumnezeu. Arat ne voinele purtate
f™ trup, numai din srguina ta, cci trupul nu e lu, ci al Jui Dumne^
al
zeu" Foia care mic aceste puteri, principiul însui al luturor faptelor
noastre bune este de ]a Dumnezeu, dup cum înva Apostolul: „Cci Dum-
nezeu este Cel ce lucreaz în voi ca sâ voii i ca s svârii dup a Lui
bunvoin 1
'
(Filip. 2, 13).
aa, leac bun este
Tot. cunoasc omul c numai pria harul Dumne- s fui
zeu poate spori duhovnicete; priceap c fr ajutorul Lui nu poate face s
ncmic care s se cheme bun i nu poate strui în virtute;" s
îneleag c de-
4

™î ^_J
KX\L
!°^ &nvm* A *™ fjittft,fe t»&wxrtreri. XII. 15. Sf. loan ScumruL Scam,
nu încetm de a cerceta... pe lumintorii piîrinri dittafatfa de
(,.i»u
noi i 1

atunci vorn vedea c

au unihltu In chip amnunit pe armele vieuirii ]ai, nici'nu
pzim in chip cuvios fgduina ). h

'"
Sf, iotm Scrumul, Scam, XXII, 21, 14,
_' Cf, Sf. Maxim Mrturi si torul, Capete despre dw&arie, HI, 62.
111

Scara,XV, 75
\ Dvspr* ctk <tpi duhuri ah mutrii. 17.
'-
Afe?£mtnlek ttuhiu.fii teii, XU, i c

v cam. XXII, 16.

J
Cf, Evagrie, Tmtfittif practic, 3$, Dexpm cefe opt duhuri ah. mmdii. 17,

568
 Tâmdâmtt xlavei dearte t <t mândri fi

svârirea nu poate fi atins cu nici un pre tar nevoinele i strduinele

sale, dar c
numai eîe nu sunt de ajuna, ca toate ne sunt druite de Dumne-
zeu, iar fr harul lui suntem cu totul neputincioi în a face bine le '** fie s
pururea contient c" „nu este nici de la cel care voiete, nici de la cel ce
alearg, ci de la Dumnezeu Care mtluiete" (Rom. 9, 61 i „De n-ar zidi 1 c
Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de fr-ai pzi Domnul ceta-
tea, în zadar ar priveghea cel ce o pzete" (Ps. 126, I), Sfântul loan Casian
înva ca „în tot ce svârim, aa cum spune Autorul mântuirii noastre, se
cuvine nu numai s simim, dar chiar
mrturisim: «Lu nu pot fac, zice, s s
de la Mine nimic» (In $, 30), ci «Tatl, Care rmâne în Mine, face lucrurile
Lui» (In 14, 10)*VM i
tot aa, leac bun este înelegem ca ajutorul lui s fr
Dumnezeu, care s
ne scape de lucrarea celui ru, ne- am îneca în marea
putimilor i am cdea sub loviturile cu care în tot ceasul ne lovesc dumanii
7
mântuirii noastre/ Sfântul loan Casian înva astfel: „Dandu-ne seama în
orice lucrare ai de slbiciunea noastr, si de ajutorul Lui. l învm s
strigam zilnic împreun cu sfinii: tfimpingndu-m m-au împins cad, dar s
Domnul m-u sprijinii . Tria mea si lauda mea este Domnul i mi-a fost mie
h
spre izbvire» (Ps. 1 17, 13-I4y\*
îndeosebi rugciunea neîncetat este de cel mai mare folos pentru tmduirea
mândriei. Cci. atunci cnd se roag, omut cere
Dumnezeu, ca sa-1 ajutorul lui
scape i sâ-J pzeasc de tot rul i sâ-l ajute
împlineasc binele; i aa s
cunoate c jiu prin puterile sale, nici dup viednicia sa primete cele cerute în
rugciune, ci din mila lui Dumnezeu, ca dar al Lui, De asemenea, rugciunea
prin care se cere harul lui Dumnezeu este i ea de folos pentru birui rea patimii;
dacii st.- tace cil o inim zdrobit i întristaii, iar nu în chip fariseic, îndat
cunoate omul c nu el ci Dumnezeu este începutul i sfâritul a fot binele din el,
NJ
i se socotete doar un nevrednic iconom al lor. Acest lucru H arat Awa
Dorotei, spunând: „Rugciunea neîncetat e vdit se împotrivete celei de a c
doua mândrii. („.) Cel ce se roag totdeauna lui Dumnezeu, de se învrednicete
$3 izbuteasc în ceva, tie de unde i-a venit ajutorul ca s izbuteasc i m se
poate mândri, nici nu -i pune cele izbândite pe seama puterii ale, ci le pune pe
seama lui Dumnezeu i Lui îi mulumete puni rea i pe El îl roag pururea,
tremurând s nu cad de la ajutorul Lui i s se arate slbiciunea i neputina
W* Firete c omul poate cere prin rugciune ajutorul lui Dumnezeu special
pentru a scpa de mândrie, care mai mult decât oricare alr patim nu se las
b imit de strdania omeneasc, dup cum arat în J^petate rânduri Sfanul loan

15
Sf, lemn Casian dezvolt pe larg aceastft idee {Ayezaniiifit'h' ntânt'sMtinwti XiL 9-15).

1,7
Cf. Evagiie, Tmiaiid practic, 33.
SH
AtîZfinUrilete ittânâ.stireif, XII, 1
7.
w
loan Casian, Aeztiuutttele rntfruhiiiYjfti. XII.
Cf. SIL I ti
n Imvifturi
de sujlei ftitositaaw, LI, 13,

569
 Tâmadstirtxt nitîmîhri dobândirea vlrtuifor

Scrarul: Mândria
tl
nevzui o tmduiete Cel dinainte de veacuri nevzut";"
„pe cei neînfrânai poate ca-i vor tmdui oamenii; pe cei vicleni, îngerii; iar pe
Dumnezeu". ^
1

cei mândri, singur

Cele mai multe dintre mijloacele de lecuire a mândriei artate mai sus sunt în
acelai timp, aa cum vom vedea în continuare, chipuri în care se poate câtiga
smerenia. Cci smerenia este mare leac ai mândriei, cci ea este virtutea care se i

împotrivete i care vine s£-i ia tocul în sufletul omului, Sfântul Grigorie de

Nyssa arat c
„smerita cugetare va mistui îngâmfarea; simplitatea va lâmadui
Sfântul Varsamifi^ scrie: „Marele i cerescul nostru Doctor
3 1
'
boala mândriei"
ne-a dat leacurile i cataplasmele (.„). Înainte de toate, ne- a dat smerenia, care
a".'J4
alunga din noi toat mfindri tn acelai sens, Sfântul loan Casian spune:
„Dumnezeu, Ziditorul a toata fptura i medicul ei, tiind cfj semeia esie cauza i
rdcina bolilor, sa îngrijit s vindece cele contrare prin contrariile lor, astfel
V' s
încât pe cei czui pentru trufie s-i ridice piin umilina' iar în alt parte zice:

„Dac de viciu partea raionat, va da natere la slava deart,

este infectat
trufie, mândrie, înfumurare (...). De aceea... trebuie îngrijii prin dreapta s
judecat' a discern amantului i prin virtutea umilinei acel mdular infectat, ca s
zic an, al sufletului („0-'* Avva Doroteî folosete aceiai termeni, spunând:
Stpânul nostru, Hristos, ,ne arata pricina de unde vine cineva la dispreuirea i
s

neascultarea poruncilor lui Dumnezeu. i astfel ne druiete i leacul acesteia, ca

sa putem sS ascultam i s
ne mâmuim- Care esfe deci leacul acesta si care e
pricina dispreuirii ? Auzii ce zice Domnul nostru: «învai de la Mine sunt c
blând i smerit cu inima i vei afla odihn sufletelor voastre» (Mt. 1, 28). latfi 1

cum ne-a învat aici pe scurt, prîntr-un singur cuvânt, rdcina i pricina în (urm

relelor si leacul ei în vederea iiiluior buntilor: ne-a artat c mândria e cea care
ne- a doborât i c este- cu neputin
5' 7
s fim miluii altfel decât prin ceea ce este
contrar ei: prin smerita cugetare".

3. Smerenia

Smerenia (ictîteivoftpQtruuri) .se opune în acelai timp slavei dearte i

mândriei. i dup cum sunt dou forme de mândrie, putem deosebi dou

'''

Snini. XXVI, Purtea n IJI-u, Cuprinsul p6 fiurt..,, 5.

n Ibidm, XXVI, Partea a H-Ji 62. b Cf XXII 10. 28.
"
&£SpF£ Ri4gclUft£â doruneu&'t'â IV.
14
Scrisori duhovniceti* 6l r

"'
Ar&muruef<r im}ntl\itn:.\-ti. Xlî 8. h

H Convorbiri duhovniceti XXIV, 15- î&

99
Imviitiiri de stjfet folositoare l 7. A vedei, de tatsstm^ 5f. loan Scrarul, Smm, m
XXD\ 28 („Slava âs^iiiiii c calul pe care clite mândria, Dar cuvioasa smerenie >î
ocarfirea de ^ine vor rade de cal i da clreul lai'"): XV. 75, Sf. Maxim Mrturisitorul,
Copite despre dmgoste, I, SO (Srtiercnîîi slobozete mintea (le fumul mândriei,.."),

570
 Tâtnâduiren sfavei dearte i a numdtiei

** JoSESSl
inv^. «.^
erii-1
5 aJ . ,
T ^\î%X EV**!
„
P Astfel Sfanii] Varsantif « are
*'

îi a oamenilor ar Sfanul
I oatl Casiaa
.
întrete acest
|
adevr smmând ,-s
.nimeni mi poate atinge
SÎ,»
iipnr chiar
Sil
telul final al desSvr, ri
"un* prmtr-o umilin adevrat,
pe care o
Dumnezeu". 13 "
lui

spunem de Ia bun început c,

2'S f i "~£f5 | c
fa ! de fratT
a(1 *

în general, umilina st în recunoatere»

O^lflJT PB
?* l£ prEzil " sra ™' 'OM Scrarui.™

Smerenia nu const îns numai în a

recunoate o neputin si o nutint^te
ne yirtu i. 3 mlC oreze pe
se
™
Ja» fc chip voit ttcesta es(e adevS .

,
sl
^«"Wta
** TOren**)»**,.'-' dup cum arat
Sftotal Printe, „ s « în a
Sftnta]
te soco,, c I
h. SwfS In-
c celdît
u, J"^

u™i

tte tesoft
«ta
tesmereti, te umileti".- La
cuget este, cu adevrat, cel c e a
fel zice

re î„ ascuns ceva vred

i Sfân .] to™
" c d"
ci
nu K alesrc, a socotete aceea în gând! „na cu pmântul'- ' «
l'

W^r^ZZ^T '"'?* tetottteaafta *"** H ™i mic decât

f
urma

Avv
pctos ., chwf u vand bogie de ^^ se orede ^^ ^
'» Doiotci. iin-i,l,un d- mfletfoiwitoare, |.
» c
"it'rtjton
'

7 i g
rllillril'iiirefli, 101 . ,

'

^•'"'""'f mOnitotinftl, XVI. 23, Cf. 32,

In
M EPP«e«niiT, Omilii Julx.v»L
UV
li w, "°Sî IV i (Col. II). fi

' rr w iL.„ s -i ,
3l, ' ,, kl,
.
,'
fle " el
' Sf Isaac Smil,
-
Cwimtdesfm! tuvotns 21

^
Snmj. XXV, 3
- -ri-w/r tlfwpne navoittfâ.
73,
C?tt^/ri /d Fittp&tf, VI, 2.

|
împvtriw memeifar, V, 6.
^;jj/h /« ^ac^B, XXXJII, 5.
J t'm-irttr despn ru>vt
'

tir iii, 20.

,
PWttKut, Cp. II. Pcnini nuatraj^ 26 « 36
,,
' Cf. Pamiterf, Pentru Avvtt Picnen, 79
«h S.l'
.SI. Isîuie Sin ti, Cuvinte
destin*, nwaitifi, 20,

57 J
 iimuithtirwt pai iniilor i dalttittdi rm virtuiitar

dispre U4 Iar Sfântul Tozm Scârarul spune

1
',
„smerita cugetare este adâncul c
113
f?ua fund liI nesocotirii de sine i puintii noastre",
Semnul smereniei este asud ar „ne preuirea de sine în toat fapta". JJ *
Aceast necinstire i lepdare de sine o arat omul prin tierea voii proptii" 7
pana Mr-atât încât sa" ajung s-o urasc;"* Sfinii Pftrinli arat/t tgduirea voii c '

1 ] J
este însuirea cea mai de pre a smereniei si definitorie pentru ea,
De asemenea» smerenia se face vdit prin aceeEi ca omul nu se încrede în
llD
sine i judecat, însuire care se înrudete cu cea de mai sus,
în propria sa
adeseori ele fiind puse alturi una de alta. i din care izvorte deplina ascul-
" 1
tare tat de printe je duhovnicesc; iar în raporturile cu cei uii ea se arat
1

prin lepdarea îndreptirii de sine i a voii de a birui in cuvânt, — ferirea de 1

ceart i de duhul împotrivirii în cuvânt, ^ de prirea împotriv

12 "

i chiar de 1 1

orice vorba,
2!i
'

pstrând mai întotdeauna tcerea, l3h

Pentru mai ales- înain- c
tea printelui duhovnicesc se cuvine omul aib asemenea ahtudini, " 7 ele s 1

viidesc nu numai umilin în faa oamenilor, ci i fa de Dumnezeu, al Crui

marlOT este duhovnicul i a Crui voie el o aduce I;l cunotina iului su
duhovnicesc.
Gât priveze purtarea fa de aproapele, smerenia const» spre deosebire de
prima forma de mândrie, jiu numai în a nu se socoti omul mai presus de cei-
lali.
1
"*
ci chiar a-i privi pe toi ca superiori lui. Aa înva Sfanul Apostol Payei,
spunând: „cu smerenie unul pe altul socoteasc- mai de cinste decât el însui''
1

i I'ilip. 2. 3), Firete c Prinii au preluat aceast învtur. Astfel, la întrebarea:

„Ce este smerenia?", Sfanul Vasile cel Maro spune dintru început; „Smerenia

Ilfl
Sf. Vtu'sajiutie i
duhovniceti, 278.
kiiiin 'Scrisori
IP
Cf. Sf. Iotui Cushtn, A$e?ânmiteie mfrm'islirefi, IV, 39. Sf. Var&ftnufie i Ican, Scri-
sori duhovniceti. 379.
u"
Cf, Sf. Joun Scrarul, Scurtr, XXV, 49 i 50. Avva Donatei, hivâlttri de suflet J'n-
iositottre, I, 10,
"v
Cf Sf, loun SciplfUl-, Stutti. XXV, 3 (..Smerita cu gel uri' este... tgdui ren voii pro
+
prii 'K Sf Viir&tmufit $3 losux Scriitori duhovnicetii 27 S i 462 („Smerenia st în & ti»
1

în Eoiite voia proprie" ).

i: "
Cf. Sf. Iotul Scnvrul, Scara, XXV. 3. Avva Dprotei. învturi de suflet folastiofr
re. \. Cuhuui, Aeifîmiiifi'le rttândsf ieti, IV, 39 (,,Smcmiiii *c vdete
|0, Sf, loiui
ciin urmâtoLU'tle semne... sS nu te bizui fai nici o privina pe propria ta chibzuin").
Sf. loan Gasiarii toe. cir. (,,... toate s
le hii Iu judecata bananului i cit sete i pl-
cere
1 '''
s asculi a ('unirile tui"). Sf. Ioluu Scrami Stm. XXV, S.
Avvti DoiolcL învclf(intri de suflet fvh>sfnrtre. I, 10.
w Cf, Sf. lom SciiriuiL], Scara, xxif 7. Patericul* Pentru Avva Muioi. j i .

Cf. Sf. knm SdliLirul, Scnni, XXV. 9 i 46.

J

;
" Cf. Pateriatî. Pentru Avvtt Mutoi, Ihiâ&m, Cap. X, Pentm multe gnuuri...
] I .
P 20.
"'

CI" Sf loun Casituv Aczcmtinteie. itjânelstireti, TV, 39.

"7
L
A se vedea de pild, Sf. [otin Cnsiun. lor. cit.
llii
Cf. Sf, Muxim Mrturisitorul, Gapett despre dnigoste, 1. 87.

572
 Tmdtdma slavei dearte i a iuâiulrieî
este sâ socoteti pe toi oamenii mai presus decât tine, dup cuvântul Apostolii -
l?
lui \ '
Avva Dorotei înva- „Smerenia cea dintâi rtfl în ii socoti cineva pe fratele
sau mai înelept decar pe sine i întreeându-1 pe e] în toate i, simplu grind, asa
cum ei zis sfanul acela,
pe sine mai prejos de toi".
în a se socoti Sfântul Toan
1
""
1

Gur de Aur spune: „ Adevrata smerenie este atunci ciad tcut celor care dm
par mai mici decât noi, când dm
cinste celor pe eare-i socotim a fi cu mult mai
prejos de noi. Dac în sa suntem cu mintea luminata, nu socotim pe
nimeni mal
prejos decât noi, ci pe toi oamenii superiori noua 7' Iar Sfanul loan Scrarul, '

m capitolul închinat „proaînaltei smerite-cugetri 1

',
serie: „dac vom socoti întru
simirea iui mii pe aproapele ca ne întrece în toate, aproape ne este mila", adic
smerita cugetare, 1 "
Dar chiar i atunci când omul îi vede pe ceilali ca întrecându^l în virtui,
dac îns se socotete pe sine ca mare. rmâne în mândrie, De aceea, Prinii,
urmând învtura Mântuitorului (cf. Mc. 9 35), spun smerenia înseamn t
c
sate socoteti mai prejos decât toi i cei mai de pe om. " Pe o treapta urm 1

mai înalt, omul ajunge s

se priveasc pe sine nu doar mai prejos de fa
semenii si, ci fa
de orice fptur a lui Dumnezeu. m
vreme ce omul mândru, pretuindu-se pe sine, îi dispreuiete pe ceilali,
Iji

cel smerit, dimpotriv, vzând u -se mai prejos de toi, se socotete

singurul
vrednic de dispre i primete fr întristare i fr se tulbure orice ocar i s
RBGJ nsiire din partea fratelui. " Sfântul loan Casian sftuiete: „Judecau -
1

du-ne pe noi înine ca fiind mai prejos decât toi, toate câte am suferit, oricât
de nedrepte ar fi fost, sau triste i pgubitoare, le vom suporta cu mult
rb-
dare, C0 fundu-ne aduse de cei mai presus ca noi'V u iar în alt pajte arat '

c
unul dintre semnele dup
recunoscut smerenia este M
care poate nu te fi s
doar i s nu te întristeze (nedreptatea) suferita de la altul' 177 1

„Primirea defimrii încearc inima ; urata Sfântul loan Scrarul: 13 * cci 1

se poate ca omul s
se smereasc în gndul su, dar mimai lipsa tulburrii în
vremea ispitirii vdete adevrata smerenie.
Semn al desvâritei umiline este primirea cu bucurie a necinstirilor, " 1

'**
Regulile mitii, 198.
Învturi
1

'
tiv sujlfi folrwitvare, II, B.
'

anulate Facere, XXXIU, 5.

13
Smm. XXV, 30.
'
Ihtâvm, 3. A v via DoroieL Imvifturi de wjlt'.i plositoxire, n. S. Sf. loan Ctisian, Ajw#î-
mi/tfele mânâsti.wsîi, IV, 39; XII, 33. Sf. latin Gurii de Aur, Omilii b F«*ftf. XXXIII, 5;
Ptspre smerenie^ 2.
* Patericul. kw» jsae. 13 {,xom ticni este sâ te vezi pe tine aub toEitil sîdheM
Pentru ]
,,
3

Cf. Sf. Vareanufte t lom. Scrisori 4uk#mic*ti, 27S. PatemzitL Ciip XVIII, l'entru
Indalungii rbdare...* 22.
''
Asi'zimunude mBO\SlttitWfii% XH, 32.

W-Scam* XXV, 33,

m Ibtâitn, XXV. i

573
 Tâmtuiut rva patimilor i dnhândirvfi virtuUot

De altfel, cel smerit ou sufer în nici un chip iau da de la semeni i nu

numai c3 primete cu bucurie defimarea, dar c- i caut. Astfel, Sfântul loan
Scrarul scrie; „Dac firea i raiunea i chipul celei mai de pe urmi mândrii
este fârim, de dragul slavei, virtui pe care nu le avem în n cri, apoi sern-
nuj celei mai adânci smerite cugetri este ne înfiam ca vinovai pentru s
pcate ce nu suni ale noastre, de dragul dispreuirii". 140
A primi fr
tulburare necinstirea înseamn a nu ne mania si a nu pstra
ranchiun raa de cel care ne- a adus -o. Sfântul loan Scararul arat astfel
1, li
o c
însuire a smereniei este „pierderea a toat iutimea „Smerenia nu se mâ- .
"

141
nie si nu duce la manie'', spune un Btrân. Iar un altui spune: ^Smerenia
'

este prsirea mâniei". 14 3

Avva Isaia zice: „Umilina... are pace cu toi
,
,
,, 144
oamenii .

Omul smerit iart cu uurin pe cel carc-l dispreuiete sau îl jignete,

„L-au întrebat fraii pe un Btrân: Ce este smerenia? a rspuns: Cstnd îi i
greete fratele i -l ieri mai înainte de a veni s- i cear ie clare.". '" Cu ade- 1

vrat smerit este „cel ce ocnirât fiind de altul nu-i micoreaz dragostea t fa
de acestei \
l4i
i
iari; întrebat fiind un Btrân ce este umilina, acesta a
rspuns cu inc i mai mare iubire: „S faci bine celor care-i fac ru
1
1
*1
*.

Cel smerit se arat supus i asculttor lat de toi. se face sluga tuturor,
14 *'

urmând lui Hristos i cuvintdur Lui: „Dac cineva vrea fie întâiul, fie s s
cel din urm dintre toi i slujitor tuturor" (Mc. 9, 35); „care va vrea fie s
mare între voi, s
fie slujitor al vostru. i tare va vrea s fie întâi între voi, s

fie tuturor slug. C

i Fiul Omului n-a venit ca 1 se slujeasc, ci ca El s s
slujeasc,.," (Mc. I0 43-45; cf. Mt, 20, 26-28; Le, 22, 26-27).
n

Fa de Dumnezeu, smerenia st c este pctos.

în mrturisirea faptului
14 ''

Avva Doroteî în învtura sa despre smerita cugetare spune c cu cât se „sfinii,

"
apropie ma\ mult dt- Dumiiiveu, cu atât se vd pe ei mai pctoi"; :

Smerenia

'*"
Ihhh^u 40.
141 '%
Mdmn, B, Cf, 5;
112
AlMflegnii^ N 115.
m Ibu'htn, LLh. Pat. 43S.
144
ihid<>nu\ 716.
L
**
Ihtilefu, N 304. Cf. de aseniMiea,
h -Sf. loan Sci'tinil, Scam, XXV, 3 {„Smerenia este... li

lua înainte, amapelui oifirid se. înrâmpld ftupiri i a,dt;£le£ii ce) dintâi mânia").
w i'fM, XXI, 1

15,
|q7
Apoftegme, P 263.
|4S
Cf. Sf. loan Gurfl de A ar, împotriva ntiomeifor, V îi 1 : 6. ParajrmA m 150 de capete
k\ Mtjcfirie ligîpteurud* 86,
u*
Cf. Sf. Isaac irul, Cuvinte devptv nev&tn, 20.
Iîn
învturi de suflet folosi'toun\ II, 8. P&ttiad, Penrni A.vvei Mafoi 2 { Zicea ia- h Hf

sai: Pe cât se apropie amu] de Dumnezeu, pe titât se vede pe sine pctoa* câci proo-
ivl-iiI ] sili ii. vAzlukI pâ- Dumnezeu, se fcea li calo;; i necum l pe sine ,r),

574
 /fttwMnea sfavei dearte i a mândriei
este chiar mai pctos decât toi oamenii' spune Avva Isaia. ^
,j± te socoti 1

1
1

..Smermi cugetare este... a se socoti pe sine cel mai

de pe urm i mai pctos
dintre toi", spune, la fel, Sfântul loan
Scararul, atunci când însiruie definiiile
Unte de Prini acestei virtui. " în chip firesc, 1

recunoaterea sterii de pctoenie

"

este însoit de învinuirea i osândirea de sine. 35 3

Smerenia este apoi uitarea faptelor bune, odat împlinite, i

'
nesocotirea vir-
1 4
tuilor dobândite. Prin smerenie se ajunge
o stare de despuiere si goliciune Ea
luntric. De aceea, aproape de
dat când vorbete despre aceasta virtute,fiecare
Sfântul toan Garf de Aur o socotite lot una cu
srcia duhovniceasc, pe care
Manmitoiul o pune cea dinti Intre Fericiri: „Fericii cei
sraci cu duhul a c lor
este împria cerurilor 1
'
fMl. 5, 3). „Cine sunt «cei sraci cu duhul» ? Cei smerii
<...f spune Sfântul Printe. " Iar Sfântul
}

smerenie desvârit voiete „sâ fie ca unul ce nu se

Sinii arat
J

cel ajuns te c la
afl în zidire i n^a venit la
existeni i nu e cunoscut nicidecum, nici chiar de 36 1

sufletul sau ?
Sfaimil loan Scararul, vorbind despie treptele
smereniei, arat „înaintând c
aceast împrteas a virtuilor odat cu vârsta duhovniceasc,
in suflet,socotim
ca nimic, toate faptele bune svârite de noi". * 7 Omul smerit 1

se socotete slug
x
netrebnic. dup cuvântul Domnului: .,c3nd vei face toate cele poruncite vou,
1

s citei: Suntem am fcut ceea ce

slugi netrebnice, pentru
datori s c mm
facem"' {Le. 17, 10). Se numete pe sine lucrtor ru i nevolnic"" si mai vârtos
se socotete „pururea tar de nici o fapt
bun i plcut [ui Dumnezeu".' 60
Prin urmare, cel smerit cuget c nu merit buntile
primite^' care sunt mai
1

presus de vrednicia sa, * 2 i întotdeauna se socotete

dator lui Dumnezeu. M
1

Ajungem aici la o aJt definiie patristica a smereniei, cea mai mare i cuhnea
celorlalte: ea este „cunoaterea harului i 11 **
milei Dumnezeu
Ini
1
adic
recunoaterea raptului c fr ajutor si sprijin de ia Dumnezeu emu] nu
,

poate si

lJ
Apo$$me, XV, 26.

Cf. Avva Dorotei, împui de sujlrt fatasirvare. I, 10, & loan Scfruml. S&
VW. H i 51. Sf. Varsanutle i lutm. Scrisori duhovnicetii 41
K
1

f Sf Gli de Aur °fim ta '**&& I!l *; &*spr* whimtowt

/
<>.
£
M. V
l
?
loan SeSaniJ, Scem,
-

XXV,
mmiuL <

3 („Smerita cugetare
IV,
este... uitarea deplin a fcm^
m ^miUikMat€Î,tV. 1.
m Curinh' dfs-pw nevomâ. 81.
" Scww, XXV, 5, Cf. S [, A tria
M
treapta preafrumoasa a ei este neîncrederea credin-
cioasa in butitUule agonisire... ).

Z S ft [ tm Gl,rd* Anr
r
i

CasJHn, fet&ttbttefe tr&ffâ&tirejî, IV., 3$«

*%«*
x-hunlmrw twtnclm, IV, 6l OtmiU kt Matei, HI. 5.

Patericul, Cap. X, Pentru... smerenie. 21.

Cf. Sf, loan Cu&ian, Aezâminiete mâtixtirwstL IV.
m _

Cf. Sf. loan Scrarul, Scam, V 34

39
XXV
l
?/4fcfem.
m lbktem,XXV. £

m
 Tmduirea jitift ini far fi daftândima vimtfîfor

nici nu Vii putea vreodat s fac binele,

1 w c^ tot ce avem bun, de orice fel, vine
de la El, iar nu de la noi, ca sporirea i înaintarea noastr se fac prin hanii Lui, iar
virtuile pe care le avem sunt Jaruri ale Sale i n-au fost dobândite prin vredniciu
nu pot fi pstrare fr ajutem! Lui de toat vremea. ** Smerenie
i 1
noastr, nici
este astfel a pune pe seama lui Dumnezeu tot ceea ce avem bun în noi si tot
"" : 11
binale pe cane-l facem. Aceasta este smerenia desvârita a sfinilor serje
, *

Avva Dorotei.
1 ' 1 *1
Iar Sfântul Varsanufie sftuiete: „De i se întâmpl s Taci

vreun bine, trebuie s tii c acesta este un dar al lui Dumnezeu» din pricina
bunâtiiii Lui'\
16i '
Manii ii M acari e Egipteanul descrie astfel aceasta purtare a
omului smerit; „Sufletul iubitor de Dumnezeu are obiceiul» chiar dac ar face
toate faptele bune. sa nu-i pun seama Lui, (...)
nimic pe. seama sa, ci pe. toiite în

Cci ai avuiile i toate aceste bunuri» prin cane fiecare poate fac bine» suni ale s
Lui, pmântul i toate cele de pe el, trupul însumi $i sufletul însui. Nu numai atât,
dar însui faptul c
este om, îl are fiecare prin har. Deci, ce-i mai rmâne propriu
lui» care sa-i întemeieze prerea de sine sau s-i dovedeasc drept? Cu toate

acestea. Dumnezeul primete de la oameni ca cel mai mare prinos, cel mai plcut
din toate câte I se aduc, faptul c sufletul recunoate cum stan lucrurile i ca,

oricâte fapte bune face i le rabd penui] Dumnezeu» le înelege i le cu-

si lucruri
1711
noate, |c pune numai în scama lui Dumnezeu i rotite le închin Lui"'.
Vedem aici c
smerenia nu poate fi desprit de rugciune. Mai întâi, de
rugciunea de cerere, cci prin ea omu] arat nu se încrede nicidecum în c
puterile sale. îi recunoate neputina de a face el cele pe care le cere lui
Dumnezeu, i mrturisete c
numai de la Dumnezeu ateapt tot binele; c
nu poate lucra nimic bun i nici pstra vreo virtute ajutorul i aprarea fr
lui Dumnezeu. Jar dac rugciunea lui este de toat vremea, înelege tot c
ceea ce primete, de la El primete, ca rspuns ai milei Lui la rugciunea sa,
nu pentru vrednicia Iul ci ca dar. Astfel, Sfântul Maxim spune: „Smerita cu-
getare este o rugciune neîntrerupt, împreunat cu lacrimi i cu durere. Cci
aceasta, chemând pururea pe Dumnezeu îutr- ajutor, nu las pe om se în- s
|7L
cread nebunete în puterea i înelepciunea proprie (...)". în acelai sens,
Avva Dorotei zice: „E vdit c
cel smerit, cel evlavios, cunoscând nu poa- c
te dobândi nici un bine în suflet fr
ajutorul i acopermântul lui Dumne-
zeu, un înceteaz s
se roage necontenit lui Dumnezeu, ca s- l fac mil cu
el i cel ce se roag totdeauna lui Dumnezeu, de se învrednicete izbu- s
teasc in ceva, tie de unde i-a venit ajutorul ca izbuteasc si nu se poate s

Cf. SJ'. lutiTi Cuisitui, Aez-âminTefe mânâxti resfir XII, 23.

m Cf. ibidem, 33,
LffT
Cf. Avvli Dorotei. hivâiuii de mjîeî folositoare, H; 8.
itM
Jhidf>m.
m Scrisori duhovniceti, 412,
r!l>
Parafraza In Macctne Bgipteanui, 123.
71
Cuwe thwpiv thviitxstt-, III ST". .

576
 Tmduirea slavei dearte i a mândria

—
mândri, nici
-urna

» i.
smerete, pe
d
Ul
nu-i pune cele izbândite pe seama
Dumnez*,
Ui îi mulumete pururi "«¥«25
sa nu cad de b ajutoml
,|

Lui i sS se mite ^bicrunea

p^reT
an prm smerenie se roag i prin rugfeffli» ft smerete Z^lî
«* e ajutat
înainteaz prin si
pllterii sale

smerita Cugetare"
"
ci

fneS
j
| e

P
nune „.

Baraneitaua se însoete mai ales cu rugciunea

de mulumire orin care
duin, .„«pur omu mrturisete
ca fiind ale lui Dumnezeu
|

toaTfaetele 12
+SSSZSR
Z TP
£
de orice nat,,r3 •» care
*•
P " n Ba SC " rat recunosc Stor faj de Dumnezeu
pentru
' 5*2225
KMM, Ii
II laud
S si-
L slavei ca pe singurul izvor „ tot. binele "'
l

ia artam, in sfârit, smerenia nu po ilte fi desprita de c

întristarea ini-

ea înseamn mai ales recunoatere - a superioritii celorlali,

mi, a stm de pctoenie p^oualâ, , neplllintKJ
a orooriei
[|e ; , U J£Z™
ni

Damnau ca unicul principiu al binelui a.m.d. oi nu avem de u « Jc

i

?W
'

10a?tere
IZ
anume a unei numi zdrobite
' a flivelul
**» ci de ° *«««*. a in mii
i
cure
«ctaui
vorbete PsaJmistul fftfc TO I8Î
,„,„.:, i -
adese,, smerenia ,.
^ Si
*'
„inima înfrânt ej ameritrZt^
oentni
P'-
•
,Un- ,1
«i
minatarea immii ca una i aceeai.""
Srinn
P
Pannti socotesc
Sfântul îoan Se^rn
.
întristate,

.
1
i?- T
ml det,ne t, smerenia ca
„simirea sufletului zdrobit-' T
kuind vSÎ , i

^2M
noastr ,
"?
""
Iar in alta parte,
"
ip
°; * ""™- ° >™renie •"« ^Itâ, «sfrâmarea»
intrebându-se cine sunt „cei sraci
cu duhul" ne
care-,

aunt nura.te
fericete Domnul,
«duh» sufletul i voina liber".'"
rspunde, „Cei amerip cu i
&?£££?&
I ar mai departe ar^ Li
sss^t
" 355
dtodu
r «,!
ca pild
,te
^j*** -uia 25H&K5S
«*.***« <** «™a o laud si fericitul profet David
smerema... care ne zdrobete desvârit,
tu. Duma^u: duhul umilit: ini™ înfrunta i
sp[1 „ a „ d .

3££
smerit Dumne^t, nu o va

învaturi da mflrt johsiioure.'

li 13

Awa M««. ehE i

" pLirHÎ Cl ^^a poruncilor, nici veni Iel vreun bine cam a a**»

(,le - CL - P nr J«<*i«a intum pnnicte cinevu

,,. ,,„ ,. - . oorimciie w aha
'•.'
-li: xx v *r
tt ,se? ' Ev,ni,!ile ''
<fc*^***C3SK fw
Omifâ fa Mad, xv H j,

577
 Tamarini ren tiiîttmlttr ?i tUtitthnlin-0 viritiih»

urgisi» (Ps, 50, 18)'\ ne Jar Sfântul loan Scârarul numai la începtori arat cil

pocina, zdrobirea inimii i smerenia pot Fi deosebite una de alta; în cei

sporii, „adu nandu -se ca într-o singura putere i lucrare, cele trei sunt ca un
lan preatuvioS sau ca un curcubeu care are aceleai însuiri, i semnul
17 *
uneia... se face i semnul celorlalte".

Modalitile prin care se câtig smerenia suni aproape aceleai cu cele

pun care se lucreaz tmduirea slavei dearte i a mândriei. Am vaz-ut c, în
generat mic ora rea unei patimi presupune dobândirea virtuii care se împo- i

trivete, i invers. Prinii vorbesc când despre mijloacele de hiplii împotriv

patimilor, când despre cum se pot câtiga virtuile; într-adevr, aa cum am
vzut, în procesele de natur duhovniceasc se por di.;t)Krbi doua momente,
unul negativ, iar altul pozitiv, dup cuvântul Psalmistului; „Deprteaz- te de
la ru i fa binele" Dar modul în care se împlinesc fiecare dintre ele este
practic unul i ace J ai, cele dou momente petrecându-se simultan.
De aceea, pentru a ajunge la smerenie, Prinii statujesc îndeosebi: s nu ia
s ^ c s-i
omul ummEc la greelile aproapelui i nu- 1 judece; '

arate iubirea aa de
el jn orice împrejurare;
m
socoteasc pe semenul su mai mare ca eL lhj dar
sâ-1 -

mai ales s
se priveasc pe sine ca fiind mai prejos decât fratele, oricare ar fi el. " 3

Cel care vrea sil se smerea&ca înc trebuie s-i ascund de ceilali *i chiar de sine
* 1
însui virtuile i faptele cele bune,
1

sa-i mrturiseasc neputina i slîlbiciu-

l!o
nea, s ia aminte la greelile sale,
1
*''
s-gi aduc aminte întotdeauna de cderile
i pcatele lui,
|K7
s
învinoveasc j s 52 osândeasc pe. sine. * De aici se
se
1 11

vede c mai ales prin zdrobirea inimii i cu ajutorul kt iniilor ajunge omul la li

smerenie,""' Peste toate, se cuvine ca omul s se obinuiasc s îndure din partea

|7H
Ibittem. 2.
|T
; Stm, XXV. 7
'" B
Cf. Pateficui< Cap. XV, Pcnlru cu ro ne pzim &S nu judcciim, [% Sf. baac irul,
$£, loau Scârrrrul. Scote, XXV, 17; 27.
(
'uvititr dtipre ntvtfnfâ 8 1

'"'
1

Cf. i Maxim Mfiii nrisi torul, Ctipete deapre dragoste, III, 14.
Cf. Sf. Isihie Si nai tul, CitV&Ttl despw fwîxir.... I, 64,
I! '

'
Cf. PtttrrintL Pentru Awa
Sioe, 13; Cuvânt pentru Awti Tithoe, 7. Sf. lumtc Stn.il.
Curtnff despre nevomt'L 5. $f. Isihie Si nai elj I. Cuvânt despre tretvie..., T, 64. Sf. Si-
ni con Nou Teolog, tmnt', V, 13-14.
iu
''
O
Sf. Joan Scrarul, Scont, XXV, 62,
Ci. Sf. r&Eiuc Sinii, Cuvinte despr* nevainâi 16.
"
Patericul, Oip, IV, Pentru smerenie ..., 3. 7, 14.
'
Cf. Evagrie, Tratatul practic, $% Sf. loan Scrurul, Sntm, XXII, p („Aducerea
iinvinte de greeli e prici nuîtonrcu smeritei tiiEerâri"); XXV. n,.Piin ^renlele lor, M
urii doboiiEii întîlLirea lor"). Sf. Isihie Sinetul, OmltU despre imfike^,, I, 64. Sf. Rftft
Si ral, Cuvinte despre nevoitif, 20; 81. Sf. loan Gurii de Aur, Omilii h tiv/vi. IX, 4.
m Cf. Sf. loan Scuarul. Smm, XXV, 57.
Cf, Sf. Isuac irul,. Cminîe despre ne\'oind, 21; 37; 49. Sf". Simeon Mdii] Teolog,
Câie 22Sde capete...., W, 23 („Fr de beri mi suflehi] nostru nu va dobândi stneie-

57K
 . ,

Ti umuh mi ti s-ittvri dearte i a mândri #i

celorlali dispreuirea, ocrii, batjocura i

f;|
orice tel de necinstire/™ i chiar sâ le
aa
1

caute. bine tiind ca se câtig smerita cugetare. Tor. aa, omul poate do-
hâridi aceasta virane prin lepdarea voii proprii
1 * 7
i prin ascultare,
1 w
care sunt
de cei mai mare folos, Ostenelile trupei, încercrile de tot felul,
"*
cei si
m 1

înstrinarea de lume, neîubirea vieii vremelnice, '* ne agonisirea/^ 1

starea
srccioasa/'" voia de a nu fi vzut i cunoscut de oameni, |N,J
pstrarea
01
tcerii/
!

însingurarea/ toate înlesnesc si ele câtigarea smereniei. La ea

duc j virtui ca: înfrânarea/ :

blândeea.™ frica de Dumnezeu^ |j iubi-

rea/ Firete c
cel mai mare folos vine de la rugciune,^ de vreme ce
smerenia se arata" a fi un dar al lui Dumnezeu, o virtute care numai
de la El
poate dup cum spune însui Mântuitorul; „învuri-vn de la
rl învata,
Mine, ca suni blând i smerit cu inima (Ml. 29}.-
nT
Pentru acea^la Prin-
1-
J ,
1

ii îndeamn s lum pilda de la sfini, * ca unii 21

care au urmat cuvintelor

nu vam izbuti
nie. nici ne facem smerii"). s Sf bau Sclarul, Scam, XXV. 7 Sf
bun Guri de Aur. Omilii fa Evwi, IX, 4.
''
Cf, .Sf. Varsiinufie lom, S&isvri duhovniceti, 150
f. jn uceusta sfîi smeri tu cuecdire: în
$i
a crta ocri i osândiri i cute le-a ptimit Inviitromî nostru IfouOl 278-
307 (,jCeJ ce
voiete smerenia... daca nu suferii necinstiri, nu popte s-o dobândeasc' 1
). Sf. £wac SimJ.
Cuvmtef^nfrtefMa^, 37. Sf. bun Ca^4f*g**^^^^ît^ XI r. 32.
Ci Sf. Isane Sini], Cuvint defpr ncvobij, 5.
:
Cf. Pactizai Pentru Avva Pimen, 158 {„Nu împlini
'

voin tu. cci mai vfirtos este de

trebuina a te Hbbîi pe tine fratelui tu"). Sf. Varsuriufic si bun. Srrimri duhovniceti.
150. A
vv* Dqrotei, Epistola vtttiv /ratate..., 2.
U.
1

Pah'.rititt. Pentru Maic Singlilichia, 16 ,ffi afegera ascultare;, unii mult decfii
nevoiiux- cci ea înva smeriii cugetare"). Sf. letona Sinii Ofwfcte
SI. Sf. ban
d-^ nevtdnf,
Cnsibirii, Afezâminiele mânâstlveti, XI J, 32, Sf. \%sanufic i Eoftn îcru".
jwri rtuhtrvm'ct\vti, 278. Sf. loiui Sejmtil, XXV, 59, %m,
Cf Avva Doiotci.
1

învturi ntfte folMaarv, \L

ife 14. Sf. ban Scaran.il, &«ra,
'"J
XXV. 39. Sf- 1 satir. irul, Cuviatf tfasptv nrvoinf. 2 1

" Cf, Sf. Isullc Sinii, Ctti'hiff dezpr* mtvmn,

.-.
2J 37 ;

îbLdem, S i
Sf. toan Casiun, Afe&âtotofcfe mnstireti, XII, 31
i
I .

Cf, Sf. lom Scranil.^'fjm. XXV, 62. Sf. bitn Casian, fot: t:ii
31. t

Cf. Sf. bun ScLu-m-ul, Ififttet, XXV, 62. Sf. baac irul,
'""
qmints d^tpre tievoinâ, Rl.
Ct. .St. Isaiic Sinii, /ot. tîf,
i r
fyf^rm. Sf. ban
Scrarul, Sccm, XXV. 62.
CJ ban Scrarul. lot;, cil. Sf. hanc Simt, Cuvinte despre nevoinil Bl.
St'
'"'
CF. Ptifrtinih Penrru Avvh Tithoe, 7.
"^ Cf, Sf. biin Ciisimi, Ae&'twintrlr mânâstiwti, XTL 3 I .

,-C£ Sf. Miixirn Mfirturiaiionit, Capete tfayttv timgtutte, I, 48 („Cd ce se teme de

poinTiiil iire pururea ca tovatSS nierenisfl.
Cf. ibidem, III, 14 LLuinziint3u-te ihip^i ponmca
1
diago-stet, te ridici hi înlimea
aroeritei tugetri "),
W -Cf. PateriwiL Pentru Awa Tithoe, 7.
|;'^ Cf. Sf. bun Scai'nnil, Smm, XXV, 3 i 63. Sf. T&mc Sinii, CuvirHe ttapn* nn-oitiftl 20.
Cf, Sf. Viu'sanufie i bun, Scrlwti duhovniceti, ()2. Sf. bun Cusiun. Axs?wniiitetv
mâftdstlmt., XII. 32,

579
 Tâtwhiuh'w fKttimifor i dohfmdirvn virtuilor

Lui, i s
ne apropiem de cei care au câtigat aceast virtute. 21 Dar mai ales ''

Hrisros sâ fie pilda noastr, cci El, prin venirea Sa în trup, prin primirea
unei vieli srace j umUe, prin rbdarea în tcere a ocrilor i batjocurii în
vremea patimii Sale, prin deplina ascultare de Tatl, ne-adat pild <Je smere-
nie desvârit. 210 Credincios cuvintelor Lui: „învarJ-vâ de Ia Mine". Sfân-
tul Isaac Sinii îndeamn: „Privii pe Cel ce a spus acesta i pe Cel ce a druit
harisma p
cum a dobândit- o, i ta- te asemenea Lui i o vei afla'",
211

In lucrarea sfintelor nevoi ne>

smerenia are un loc fundamental. Alturi de
iubire, ea este virtutea cretin prin excelent. Astfel, Sfântul loan Ginit de
Aur spune limpede: „Temelia filosofici noastre este smerenia 11 - Cu adev- 4
',

rul, pe ea se întemeiaz edificiul duhovnicesc pe care omul are datoria

s-l
1

zideasc,- ea este principiul fundamental al vieij sale duhovniceti, [ar

aceasta se înelege mai bine dac ne gândim mândria este cea care tii Ni c
originea cderii omului, c
ea este principiul vieii pctoase. De aceea, omul
nu poare ndjdui c- i va restaura fiina dac nu pune ca început al vieii
celei noismerenia, care este leac împotriva mândriei, i deci început al îns-
ntoirii i izvor necurmat de sntate. Astfel, Sfântul loan Ginii de Aur spu-
ne: Pentru câ cele mal mari rele care au pângrii lumea au venii din pricina
,

mândriei (.,/), pentru c

ea este unul dintre cele mai mari pcate, rdcin i
izvor al oricrui pcat, Domnul a du acestei boli leacul t cel potrivit: smere-
nia; apus mai întâi aceasta lege vieuirii cretine, ca
o lemetie puternic si de
nezdruncinat. Odat pus aceast temelie, poi cldi pe ea tutui, dar firi ea^
de-ai atinge cerurile cu vieuirea ta, totul se uor...".
214
Avva Doroteî drâm
învatjl tot aa: Hristos ,,ne arat pricina de unde vine cineva chiar |a dispre-
!.
ui re u i Dumnezeu. i astfel ne druiete i lea-
neascultarea poruncilor lui

cul acesteia, ca putem s s

ascultm i s ne mântui mu Care este deci leacut
acesta si care e pricina dispreuirii 7 Auzii ce zice Domnul nostru: «învai

* Cf, St. Isauc

irul, Cmniite despre Mfvvinfd, 5 („Petrece cu cei ce au smerenie, i
vei deprinde purtrile lor").
8
CC Sf. Varsftnufîe i
duhovnicii, 150, Sf loanCasian, Â*??/imintele
loan, Scrisori
Pamfmrfi a Moarte Egiptramtl. 86 i..Ghndert&*te cum
mtmoiirti$fi< XIF, 8, 32, Sf.
Dumnezeu $i împratul râu i Fiul lui Dumnezeu. S-a micorat pe Sine, chip' de rob Iu-
nd. cum a srcit, cum s-a socotit cu tei nM
de cinste, cum a puii mit..."). Sf. Joan
Gur efe Aur, Omilii ta 2 Tewfamvem, £, % Sf. Iqhd Scraml, Scara, XXV. 34.
IL2
Etâpre smerenie. 2: Omim ta 4&tfwf, XV. I i 2. cf. t lown Scwanil, Sowtt, XXV,
43 („în aceasta vor cunoate toi c suntem ucenicii
lui Dunuiezeu..., cri numele noas-
tre s-iui scris în cerul Simeon Kcul Teolog, Careheztt, XX (..Virtui
smereniei"), Sf.
cuprinzfUoure numim smerenia, cuie uWnneaz patimile i ttduce nepEltimireei cereas-
c $j îngereasc, si iubirea...
,n

).
* Cf. Sf, Isauc irul. Cuvinte despre nevoln. 21. Sf. loan Gura de Aur, Omilii ia
Wj. XXXIII, 3.
'"ttmitii fttMntri.XV, 2.

5S0
 Tâmfhfairea jfavti dkttrt* if t niâtuhiei

de la Mine, c sunt blând

i smerit cu inima, si vei afla odihn sufletelor
voastre" (Mt. 28) latfi cum ne-a învat aici pe scurt, printr-un singur cu-
1 1
,

vânt, |-;idcina *i pricina tuturor relelor i leacul ei in

vederea tuturor bunt-
ilor; nfe-a<firfttai C3 mândria e cea care ne-a doborât
i el este cu neputin sa
Mm miluii altfel decât prin ceea ce e contrar ei: prin smerita cugetare". =JS i
de vreme ce mândria se dovedete a pricina cderii, smerenia, care-i sia
fi
împotriva poate fi pricinuitoarea mântuirii. Astfel, Sfântul loan Scârurul
spune: „Dacft unul a etaut din ceruri numni prin aceasta parimn, faiâ alta,
N- 'I mi ie dac nu cumva se întâmpl ca cineva sa se suie la cer numai
vzut
prin smerenie, fara alt virtute ? * Oricum, fr ea omul nu se 1 1

poate mân-
tui:- H
Jfa$ smerenie nimeni nu va intra în cmara de nunta spune Sfântul ,

11
loan Scrarul, numind-o, n alta parte, poarta împriei''.-"
'
ea nu Fr
numai ca este cu neputina ca omuJ ajung la desvârire -'
dar rmâne cu s
r,l,ul înstrinat de Dumnezeu,
dup cum spune rspicat Sfântul Macarie cel
Mare: „Acolo unde nu este smerenie, nu este nici Dumnezeu'." 11
Iar Avva
foaia înva: „înainte de toate, de smerenie are omul
trebuin' 221
Cci 1
. fr
ea nu se poate câtiga cu adevrat nici o virtute," 1 i
nici o virtute nu poate
4
Strui în suflet, fanl ea." De Avva Teodor
aceea, spune: „Cine n-are
smerenie, rwi împlinit nici o porunc, Cci fr umilin nici virtute nu este
ic|>Nicut înaintea lui Hristos, Primitorul lor'." 1
In.
Staulul loan Gur de Aur
zice: „S punem ca temelie faptelor noastre bune smerenia, ca s zidim cu
trinicie virtutea {...). Omul care pune virtuii aceast temelie, poate Mita
cldirea virtuii la 33 "
orice înlime vrea 1
'.
în acelai sens înva i Sfântul
Isuac irul: ,.De lucrezi cele ale unei virtui mari
nu simi gustul rspltirii i
ei, s nu te miri. Cci pân nu se smerete omul, nu ia plata lucrrii sale. kir

^ Imtifaturi de <ruj?et fata.itfrxtre, l, 7,

Sctou, XXII, 12 Cf Sf. Tsaac SiruL Ctfvime fexpm twvoitifl 49. Avva Eteratei.
învturi <lr suflet fot&st&att, 1J, 3 („Cci chUir i numai smerenia &u)gtirf poale s
pe chsefi înuntru '. adic în împria cerurilor).
Sf [dan Gur de Aur, OmUi la MateL XLVII, 4 (..S râvnim i noi... nun miill
decât rame smerenia..., f/a de c:ire nu ne putem mântui")
" :

'
.Sr,rm, XXV, 47,
; ' tbtdem, 2 ). l

10
Cf. Sf. tanc irul, Cuvinte dtspr* nevoinfâ. %\ („Cel ce mi- si cunoate- slbiciunea
-

sa e lipa.it ele smerenie. Iar cel lipsit de aceasta e lipsit si de

m Apoftegme, Arm desvârire")
II. 279,
:
Cuvânt ascet ir, H [, I.

Cf. sf. loan Casiao, A&tâmhifok mânââtireti, Xil, 32. Sf. [oan Gur de Aur, Oim
(« ta Matei. XV. 2. Avv u Dorotei. fttit^fitttri tte .ittJJeffnffMÎfOflW, LI, Njci frica de 1
[ lt
Dumnezeu. nicF milosteniu. nici credina, nici în frânarea, nici oricare aha dimie virtui
mi se poate dobândi frâ smerita cugetare").
* Cf. Sf, loan Gur de Aur, Despre smerenie, 1-. Avvel DorofeL im/âtuturi de mîlet
btpfltvnn!, II. 5.
to
Apoftegme, Anii ir, 319.
* Omilii h Facere. XXXV. 7 Cf, Despre whimhnreti numelui, IV, 6,
.

581
 Tfimâtluhvit jiafioiifari dtilitmdirnt viriuifar

rsplata nu se da lucrrii, ci smereniei. Cel ce o nesocotete pe .1 doua, a pier-

duUo pe cea dintâi. (...) se da harul. Deci rsplata nu se di virtu-
Smereniei i

ii, nici ostenelii pentru ea, ci smereniei care se nate din ele. aceasta Dac
„Faptele fM smerenie sunt nefolosi-
h
2- 7
lipsete, în deert se fac cele dintâT ;

toare (...) Iar tar de ea, toate faptde noastre sunt dearte, cu i (cate virtuile
i Lom te ne voinele". 118 „Osteneala adevrata nu este fr smerenie " ,™ i fS^â
umilina nici o virtute nu este cu adevrat virtute," Putem spune, deci, o
data cu Sfântul Grigore cel Mare c
„temelia virtuii este smerenia"." 1

i pu-
tem înelege de ce Sfinii Prini socotesc smerenia temelie, dar i cap, i
232
maic, i pricinuitoare a tuturor virtuilor,

RoEliI smereniei în lucrarea de însntoire a omului este esenial,

I ai;i ea* „e cu neputin s se izbveasc cineva de pcat 33 Dimpotriv,
1
', '

prin eu, mai mult decât prin oricare alt mijloc, omul se poate tmdui de
toate relele.
2 ^ Cu privire la aceasta, Sfântul loan Cur de Ani" ne d drepi
pild pe Mânase: „Mânase pctuit ca nici un altul dintre- oameni {IV Regi
a.

20, 24) (...). De-ar fi postit toat lumea pentru el, nimic nu ar fi putui aduce
in schimb deopotriv cu pcatut lui. Dar smerenia a izbutit sa trnduiaâe în
233
el i cele de nevindecat ale Iui
1

Ea este unul dintre leacurile date noua de

'.

Însui Mântuitorul, pentru vindecarea bolilor sufletului nostru. Astfel, Uffi

Printe înva: „S ne adunm leacuri pentru suflet, adic... smerenia. Cci
napele doctor Dumnezeul nostru, este aproape i vrea
al sufleteior, Hristos,

s ne tâmadiiiasc, S
nu ne întoarcem de la Ei*.3 ^ într-adevr, smerenia
aduce iertarea greelilor, curirea de pcate 137 i izbvirea de patimi 23 * Ast-

I 'uvinfer (înspre nevoin. 37.

™ Ibuk-m, 49.
J
Sf. Vurawiiufie i îoiin,Scns&ri rjufwvnitvjfti. 277.
;l

Sf. Loun Gui de, Aur. Omilii fa Fawre, XXXV. 7 („Atunci e tidevrirtit" virtute,
-:icitl
«
virtutea este ani tcu srniiricniii").
"
Cmeniariatalow XXVII, 46.
'

i T Sf loan Gur de Aar, Omit k Mat& III. Si XLVII. \ Onttfa fa b'rtîwu, V, 2;

Cât re mghifie Axcttul, f. 9.
*. Awti Porotei. hwulîun de suflat folositoare ^
1, 10.
4
Cf. Sf. Isihie SifiJjjruJ, Cuvânt despre trezvit?..., I, 63 („Bunul smereniei... e- pieiTri-
ioi aproape al tuturor relelor ursite de Dumnezeu i aMtoora în noi").
Srtiru. XXV. %1,
*
lonn Mashu. Uvada dtt!uivuir.t>tisc$i 144.
Uîmc irul. Cuvintr 4e$pr$ nrvom, 49, Sf. loan Gurii de Aur. Omilii fa \
1

Cf, Bf.
Cvrinimi* I. 2, 5f, Isihie Sinnilul, Cuvimi despre trrzvie..., I. 75 {„SnierenÎEL.. slobp-
zete de tot pcatul... i tu ie (limile sufletului"). f, Maxim MHi lini Croiul. Cep&e
dfspn' dwg&te. I, 76. 5f, fonn Scftraml, Svam* XXV, 9.
lh
Ci'. $f. Maxim Mfotnrisitanii jfoe, cit. St Simeon Noul Teolog. Qx(e?i£&, XX Si. lojm

Si LUlirLil, Stare XXV, 7. Sfi Varsanufîe i loftru Scrisori duhovniceti, 226 L-Agonisere-n'

.•.uiereflie desvâririi i iisrultarea în roate. Cci acestea sunt ede ce iltjr.khicintwii ruaie

5B2
 " 1

fel, Sfanul loan Scararul spune; )f

Nimicitaarea de cpetenie a tuturor patimi-
1

lor este smerita cugetare, Citei cei ce au câtigat-o pe ea, aii biruit tonte".'

Dar fr ca, omul nu ponte birui nici Uaft'£

N Lipsit de ea, nu poate ajunge la
11
curie."'
Smerenia este singura virtute prin cane poL fi învini diavolul %\ duhurile
*2 21
reteîn rftzboiul cel duhovnicesc. într-adevr, ea este singura virtute pe care
au o pot. fri (dracii
J" U
Astfel, în Patent: citim c diavolul i-a spus Sfân-
m
).

tului Maearie; „lat, orice faci, fac i eu, [...) Numai una este cu care
4*
bîrciefti: (...) smerenia". Iar pentru aceasta, ea poate fi socotit singura
5
virtute eare-l poate mântui pe om?* Prin ea strbate omul împletiturile si

I, irurile cele amgitoare ale vicleanului, prin ea se împotrivete ispitelor, prin

ca turuie atacurile vrjmailor Sfanul Antonie spune: „Am vzut Toate

unsele vrjmaului întinse pe pmânt si suspînâjid am zis: Oare cine poate
\:\ le i am auzit
un glas fcicaiidu-mr smerenia",
treac pe acestea ? Sfântul
2* 1 t(

loan Scararul, pomenind cuvintele PsulmistuLuL arata puterea de a feti i pzi

iiacestei virtuii .,Snierit.a cugetare este «turn de trie în fea vrjmaului»
tPs. 60, 3). ^Nici un vrjma nu va izbuti împotriva lui i a fudul lui, adic"
gândul nelegiuirii, nu-î va mai face ru. i-i va tia pe vrjmaii si de la faa
1,1

lai pune pe fug pe cei ce-l ursc pe el» (Ps. 8S, 2Z-23 l'V" La fel
i-i vh
spune i un alt Printe: „Daci ne smerim. Domnul îl va alunga de la noi pe
s
'
41
Iar Avva Do-
1 1

vrjma i ne va ajuta ne pzim inima în toat vremea' .-

tatei zice: M Ea acoper sufletul faa de orice patim. îl acoper i fa de

orice ispit. (...) Cu adevrat, nimic nu c mai tare ca smerita cugetare. Nimic
nn binuV*.^ „Cel smerit zace jos; iar cel ce Zace jos, unde mai poate ei
iso
dea T. spune Sfântul Varsanufie.

patimii**
1

)! 239 (H Ond vei unge Iu smerenia, sa vor aide roate patimile din
a] tine"). Sf.

kihie Sintiitul, i&C. tif. Sf. loan G lua de Aur, Despre schimhfuv^ ^unU'iui, IV, 6.
!W
Scoto, XXVI. 2$
:4:|
CF. Sf. Isaac irul. Cuvinte despre nrvmtHii. 46 i ,î-Tii :i smerita cugeture s inimii nu
poate surpa cinevji zidul acestor rele.,,")<
"' Cf. Sf. loan Casam. AetâtâMefc mâtttfireti, XII, 23 („Nimeni na poate uringe telul

I ii i:i| al [îesvfulfii, adic turaiei, decât numai printr-o umilina adevrata..."),

al
341
Cf. Patericul\ Pentru Avva Macarie,. El* Sf. Varsamifie si loan. Scrisuri duhavni-
ct'ifti, 229 („Agonisete smerenia, in nnv hi- md iliatii""i
a Cf '

Sf. loun Se urmul, Scam, XXV. 17 (Smerenia „este singura virtute cure nu poate
ii dlaci'Y
umilirii <k-
UÂ
PateH&tl, Pentru Avva M acari e. 1 .

** Cf. ihidem Pentru Maica Teodora, 7 („Nicr nevoita, nici privegherea, okî tor felul
t

de osteneai! nu ni intuiete, fdru nuni ai smerir cugetare ceu tkdeviuntUT'l,

2ih
Pfiirricift. Pentru Avva Antonie. 9,
w Scoto, XXV,
25,
** Apoftegme Erh. Pat t
r.79i
'""
învturi tfo- s\tf]ei ft>ii>.\itihirt\ II. 5.
"" :

Scrisuri <hi}uivttif<*.\ii, 70.

583
 Tâtutiduirect patimilor xi dobândiri virtuilor
I

i pentru c smerenia cur pe om de toate patimile i-l pzete nevt-

îl

mat de loviturile vrjmaului, pentru c ,,tanc inimii" luF i, supunân-

1

da"

du-i sufletul lui supune pe toate/'* ea îJ tace pe om

Dumnezeu, i le fric fr
i netulburat, aducându-i pacea sufleteasc^ Astfel, Sfântul Isaac irul
scrie: ,,CeJ smerit nu este niciodat întei U grbit i tulburat. în el au sunt
gânduri înfierbântate i uuratice. în toat vremea se afl într-o odihn lipsita
de încordare. De s-ar ciocni cerul cu pmântul, el nu s-ar teme. Dar nu tot cel
linitit este i smerit în cugetare- îns tot cel smerit cu cugetul este i linitit,

( Cel smerit cu cugetul este în toat vremea în odihn, pentru

...) nu e ceva c
2 *'
Smerenia îl face pe om
1

cane sâ-1 tulbure sau s-i înspimânte cugetarea".

s primeasc fr nici o tulburare orice încercare i orice necaz-." " 2

lat c
smerenia se arat a fi maica nepti mirii /" care, aa cum vom ve-
dea, nu înseamn numai lipsa patimilor, ci este mulimea i bogia tuturor
virtuilor. Or, smerenia este pricinuitoare de virtui i cea care le face fie s
cu adevrat virtui; ea nu este numai temelie pentiu împlinirea br, ci, alturi
de iubire, este cheia de bolt a zidirii duhovniceti, Avva Teodor scrie: „îm-
plinirea porunci ior este smerenia, în care Se odihnete Dumnezeu (cf. Is. 66,
iV
2); cei care a ajuns tu smerenie, împlinete toate poruncile" '

Sar Sfântul

Isuac irul araLil c ea „pe toate le cuprinde '; ,,de aceea nu poate socoti ci-

neva pe orice om. la întâmplare, smerit la cuget' \ cci ea ,este o putere taini-
desvârii dup desvârirea
1

ca pe care o primesc sfinii întregii lor vieuiri"

i nu se d
decât numai celor desvârii în virtute, prLn putere u harului".
,.
21

Tmaduindu-I pe om de toate patimile si cuprinzând plintatea virtuilor,

smerenia îl readuce pe om la starea sa duuru început, îl face s£ redevin cu
adevrat ora, Aa cum spune avva Dorotei, „prin aceasta se învrednicete
Ms
omul a se Tegsi pe sine si a reveni la ceea ce e dup fire*\ Adic îl readu-
ce la sntatea sa dinii. Sfântul loan Gur de Aur spune ca „prin smerenie
MD
sufletul se face sntos",

iil
Si. Isuac irul. Cuvinte deapre nevmn, SI
fhirfem, 16 (,.Cel ce supune pe sine lui Dumnezeu s-a apropiat de putere u de &>j su-
1

pune lui toaLe* ).

*" S2 („De pe line de nimic, vei avea
Cf Patariad, Pentru Avvli Hiincu, te vei spcori

uLtihn.l. arj în ce loc te vei nflti")

" 4 Cuvinte despre nnvrrinfî. S]
,,s
-
Cf. ibid&n- Sf Sirneon Nctut Teolog, Cflttfer&t, XXXI (. .în orice încercare ticloasa, de
ocskr.% necinste i dispre... cel ce a dobândi r aceasta virtute u smereniei siipoit toate ffif
1

innistdiie.i împovniiie, nefi inel înepat în inutiti lui tic? ctfvudia cele petrecute" }.
***
Cf. Sf. loan Scraml, Scam, XXI, 25 („smerenia este maieu nepiii inii iii ia culme"):
XXV. 9 is* Sf Sim&on Noul Teolog, Ctatefasg* XX („Smerenia... aduce nepRtknirea
:

cerenseti si îngereasc").
w Apoftegme, Arm. 11, 3 ÎS.
21S
Cuvinte despre nevoinâ, 20,
159
învturi de, suflet foiasilrxtre, 1, 10.
* OtmiitlaFittpem.Wn,5.
a

584
 7'mâduiiva nlavei departe fi a tiiâttdrivi

J^EJSfâ Smerenia este, aa clJm «, ^fe^

rdflcina
'

hvot de
hran ' me,ie i leEtL,a eare tine

?T* £******. ^ ^ebux m£

]inj

Z™*
fl
V,U,
ÎS
Ba Je moarte t » bpsme de oria bucurie.™ Smerenia
de mândrie
a !,*[,« om Z?X ™ k
cm, dup cum vom vede,, es te culmea sfintB or nevoirl(e ££*£
, .

ajunge la

smerenie d eS avar5 ,tâ

CWyPC duhovniceasc.- Sfântul
,,, intrac ta tainele [Limror fijntelor
, saflc
&3££HE2
si?!^duhovnic^

^~
?«UKl nimic. De aceea
(...) (,« spus fa dumnezeiasca Scriptur c tainele se des

* L P™*"»
W*-»»^ ca «aeani»
.„buininil lor cei

i*^ ,merii cu inima. Si de aceea

sufltt[ul în VBdtirile Jum|)a .
f!L rt
EKT
.
w Ja
Pn " """
A !

ft

iotomon. care spune: „de ~

«^ * *™ ^ ^^ OdSw*S
UnE Pf' n smerelne

*
* W«a
cirste are
înlime, omul «pariaz
dumnezeiasc.-
hniiina

;"
ta* K„-
SEmi:„r P# ™ ™° ^ 38
r ?, '
*?
!Wt>l0
?i ve vetka
'
-
slava
sjî

lui
u Du
DumnezeLj-,-'" Aceasta este
**

Radele smereniei sunt atât de mari si bogate pentru c ea este una dintre
pricuia lipsirii
de dar. Cci spune Pwlmistul:
„inima înfran( si sn]E|
sirenra
it
, .

Dumnezeu iui
im u
o vn ureist" rp
va urgisi s sn i»> „j;-* .. .
(rs, ao, 8), adic n-o va bpsi de harul
Su
, .
]
In
SUS) Dumnezeu, pun
prin surii
tura jui isaia zice. „Spre „
lui î«aia ,
ln
unu ca acejtia .îmi îndrept rW 1™ . •

S|, lo.m Gur

«"**. 21 („temelie, râdci n

v
tic Aiij-, Ottafit hi bant*
, nC eL S
YYy % np
ba^UTsf
*t i o-

V
i

'
*
fl^ft^
uil "r:^;:s
,iev^ ;™'™
.-
» sunetului s,ln s învee smeiita
,
:1
ciiceiaie st vn vedea eî in ea .ci.

Cf. Sf Mus im Muituri sitoni!, Capete desore

c/jhp/k/, rv ^h \ n«\

Cf. Sf. foftd ScsituruL Scow, XXV, 26,

Avva Corolei, b&muri d* juffa folmittxtre.
1M X
f rti'ifjin drsprr nvvvinift ^
J 8

mii
de Aar. «mi/ii i„ 2
«saassaste g^»
?SW ^ST*
» r^ Te^ri^i I I to ^?v
Sf
J°
im Ua ™
sa
 Tnwfitnreft mlimltof i tiolxauiirffi virtuilor

privi ren Mea: spre cei smerii, cu duhul umilit '

(h. 66, 2J. T, Dumnezeu celor
smerili ta rffi har", spun într-un glas Sfinii Petru (1 Pentru. 5, 5) i Iacov
(Iac, 4, 6), urmând cuvântul din Pilde (3, M).
i pentru c, aa cum am vzut, smerenia este cea care face preioasa

orice virtute. Sfântul Isaac irul spune limpede; „smereniei i se da hamrV''

i înc: „înaintea harului pete smerenia
1 '."71
Aceasta pentiu ca smerenia
G&& tu ari uri sire. de ctre om a slbiciunii i nimicniciei sale, i totodaEa <i

atotputerniciei lui Dumnezeu. Prin smerenie omul se leapd de voia sa, i se

3asa cu totul în voia lui Dumnezeu; se leapd de sine, i se face vas pentru
revrsarea harului pe care-l cere în rugciune i de care- se strduiete Bl se
învredniceasc prin împlinirea poruncilor dumnezeieti- Sfântul Mac arie
spune in acest sens: „Sufletul iubitor de Dumnezeu are obiceiul chiar de-ar
face toate faptele bune^ s
nu -si pun nimic pe seama sa. ci pe toate în seama
lui Dumnezeu. în felul acesta i Dumnezeu, la rândul Su, luând aminte Iu

înelegerea i cunotina dreapt i sntoas a acestui suflet. îi socotete,

dimpotriv» lui toate i-i msoar rsplata
1

.
- ,J

Pentru aceasta, alturi de iubire, smerenia este virtutea care-l unete cel
2,
mai mu Ir pe om cu Dumnezeu.
*

tm Cuvinte
.
dttpm ftkvoifci 37.
'^[.Ihtdnrt. 13,
"•
Pamjfiaâ kt Motorie Egîp&an&k 1-3.
11
Cf. Awii Dorotei, îuvcMtutil.cfe ntfot fctosltoare^ I. II i„o|i dinii s-tiu gritfeit prin
'

lumii purtarea lor smeriii stl se uneasc pe ei cu Dumnezeu") Sf. [ssyc Sinii, i'wintr
despre rtâvaln, 48; 20 („Fericii cel ce a cistigata pe aceasta, în touti dipa târiiiii aiinul c
lui lima î-L iirihrSieflzri"). Pwtfmz kt Macini* EgiptmmtL 86 („Dumnezeu se bucurii

mult Lk? sufletul smerit -i se odihnete în el pentru smeienia lui").

5H6
 Partea a vi*a

Redobândirea sntii
 NekîlimiFM

Neptimirea

cm
Cci

uiv*
prin împlinirea poruncilor,

mlui, dcv ca o stare a

decurge dm dobândirea
vorbtm despre ea, s avem în
mintea se

sufletului lipsit
tuturor virtuilor. Se cuvine
vedere ambele aspecte
dezbrac de patimi"4

de orice patim ci S,
dedanjuci
'
3si Imbr.

'
cL
**

S -° :^^
0W*fe d
.«1^™ uni! Sal f alus " ere
neptimire de nepti-
prl st,,,
« Primilor, rmânând msâ,
falsa

S rt ',r«^
Ur n £TS
salie, supui slavei
S ?
dearte j mândriei,

S
piard.

Pfî
"^reL, "
su|k,,u
?

««.
u

de
,
{
ufi »'
Drapotrivâ, adevrata neptimire „este

P«»
*W« mowtea
însoit de smerenie
*«
nemrginit dup Dumncz^rec
Si
care-i

celorlali demoni",
am&esc cu ori vin»

p.mru ca s-l
si srri
m
h

* tvn pwntru ta (duhovnicesc) iar msur*' Pe o

™'maTZ
. s

%$»*>+ B^gi crezându-se neprimitor, pentru simplu

raman m *«e J cTl ,m
pentru c
î
Wie n
sesc cele ce prilejuiesc vdirea oi
lip '

b PWe;
1 T , ,
când
? f™ CaiKi llpsesc lucmrilc
ins se arat îndat lucrurile,
> bucurându-se de o neptimire
rpesc patimile mintea Nn

'
tindem.
Capete d&tpr* dmgosie, rv. 53.
Wwtf^w, 54.

5S9
 I } Adevraii neptimire const mai pcatului cu întâi în desfiinarea
lucrul i fundamental in stingerea oricrei patimi, a oricrei porniri, dorine
sau gând, a amintirii pcatului, a închipuirilor pi mase ca i a oricrei ,

1
'
reprezentri care-J alipete pe om de lume i-l înstrineaz de Dumnezeu.
Ne pi mi ren nu înseamn c omul
nu mai este ispitit de ru. Ajuns la
aceasta stare, el continu s
fie momit de diavoli, i înc ului mult decât
10
înainte, i va H supus ispitei pan la moarte. Numai c<1 el primete prin ha-
rul lui Dumnezeu puterea de a se împotrivi, de a o birui i de a nu fi
i

nicicum atins de ea. Aslld. Sfântul Diadoh al Foticeei scrie: „Neparimirea nu

înseamn a nu fi rzboii de draci, cci atunci ar trebui sa ieim, dup
Apostol, din lume (.1 Cot, 3, 10), ci, rzboii fiind de ei. sa rmânem nebi-
ruii", dup cum i „lupttorii îmbrcai în armur sunt inta sgeilor trimise
de vrjmai i aud sunetul sgeilor i vd sgeile trimise, dar nu sunt rnii
1 11
dc ele, pentru tria im brac amin ii de rzboi '; pentru omul cel duhovnicesc,
o astfel de îmbrcminte sunt virtuile (cf, Efes. 6, 13-17). Eva^rie spune:
„Virtuile nu-i împiedic pe- draci sa" se npusteasc asupra noastr, dat
M 12
mcar ne pstreaz ne stricat . într-adevr, ei n-au putere asupra omului
decât in msura în care afl în el pofta prin care pot sH-l momeasc (fac. 1,

14-15); or; nevoina stinge încetul cu încetul pofta, iar la sfdit o nimicete,
dup cum arat Sfântul Maxim; „Dracii slbesc când prin împlinirea porun-
cilor ye micoreaz patimile în noi i pier ctlnd sunt stinse cu totul prin nep-
tifflirea sufletului,nemaiaflandu-le pe acelea prin oare intrau în suflet si îl

râzboiau, Aceasta trebuie s

fie ceea ce s-a spus; «Vor slabi i vor pieri de la
M
uita t*» (Ps- 9. 4)", Atunci când omul a atins desvârirea nepatimirii, el

na mai are. in fu pi, a Se lupta cu dracii, cci chiar dac acetia continua s -l
N
atace, în privete ci .,i-a biruit desvârit, i-a supus i i-a omorât".
ceea ce-1
Nqiiitîmirea, pe cei care au ajuns la ea, „ii pzete nevtmai (...'), neatini i
liberi de toi vrjmaii {,,0 si de neapropiat pentru potrivnicii lor'"." se Aa
M
face c
cel ne pat imit or ,. socotete ca vrednice de râs uneltirile dracilor dup ,

Evngrie, Trafatut pmetir, 62; D&rpr* feliaift'fr gânduri uU> mutfii. 15. Sf
g
Cf.
Va sile cel Mare, ci Im iri i Wf ICO dt pp#W
n1e lui Cal Ui st Ignaric Xunthupol, B6. Sf.
MiL.viinMrturisitorul, Capeh- despre drrtfvsft', lî, î; Rmpmmiri etiire Ttthm#, 55, PG
90, 544C; 565BC. Sf. Nichiai StiihutuL Cefe 380 de captfe,,, I, 89. Sf. vSmieon Noul
Teu log. Cete 225 dt- eapeie*,., 131. 33^ 87; TrxiUitde etice, tv VI. ;

" Cf. Evagrie, Tratatul pmciic* 36. Sf. Maxim M

sul uiiai torul, i'ujn-n- <h^pre dragoste,

II, 67, Cf. Patericul* Cllvint pentlli AW Antonie, 0,

1

( 'tivmif <i.\ii<rn t/i KK) de capete, 98.

Iniuitut p mc tic, 77.
''

( 'ticsit thwjtrf dragoste, II, 22.

1,1
Sf 3 im eon Noul Teolog. Discursuri elice. IV. Ev;igjie, Tratam/ practic, 60
(„NepilriEuire.LL desvârit apnje în suflet dup biruirea tuturor demonilor care se
împotrivesc nevointei"),
,â
Sf. Siiiiccm Noul TecJog, hr eii,

590
 1 .

NnjfâiiHiirm

«in spuneSfântul loan ScârarLlJ

"
1B
Tot el
° tferf m „j.«
"""*
desvârit, omul „ u mai ia , e
jurul sS* „An, înviat ok
adevrat: «Abtându-se cel
ma

T Lnmul
P"*- *i
ÎS
f
sf „ e "
oda,a

Z2£*?f
st
Depttt ntn
«J»""

'"
"'

•
** * iiepâtimta
,il

cu
"

ElSm £Sm^ «*
i ,

Wna venit, J*? "T* *

1 fPs '
l00
G5£ SSffiî
'

«cetea, fi,„d ta »W* C SUnl

'
" reS tt*8to f«t de
spune j SUiSK ^nuTt**' CUm ™"'" " ?i P Tot «*.

fi ttbfau*»* sus, si nu le parf de rfcb oi '« " * îmbfaCi,(, CU pU,erea

Nejp3fimb« nu înseamn câ omul nu poate fia*. ni,.j ,.i .»

f»«pj
Tiv rîuinue.
ip» el, p,n,n, c& grija de oele
K^nr ™'/o ,d' £? T P'™-
°^5"
'"'

sim spune c
iar „inutile 1-j,,,

afebOtimiiM »oi. „
f3c Ut orh fa s d e
p
i .
pS'" '
A 1?
Astfsl .
J
Sfânta Mi-

..Mintea nuplimifoure
est ,*Z* 2Z
B
*'
. 5
b
PT**
16 cu ,omI

pricii*. mu " e Primi, din

or si feluritelo] vimti
l (e |
.
^^ f"" 111
'^ C1 ,n il '

(Iii
SXtad
unii pare au S | bit
'tXlT^' "* C
T
m *"* »"
J ° b&1 l£ - !,U

* -

potrivn
Când
duur-o dat din apropierea
sufletului.

LrTSa h W * * m * *"*
(...) mX^!??^
&S^S '- l

Mintea
s-W
Ite

apropiat de
i
ceL
patimile
wS
SS"f!
râmân ncluorlin-^
*„'„ h^
4 "' "r^
Iu, Du ™' e
=*». -
1

,
""^ m
fe " Citljl
' mlni "
Mareu <******>
fiiptafe virtuilor
"***&!»

tf

de ban,, iubirii de p L^'n

I- -i.lloa.ele prin
™ ^
Z ^pL^lu^St ti
nce

C™\ ^
"^^
tpi,tlmlle
^
e
& e
l"**™ 6 "***
™»'n«w!.
poftei,

'
01T1 j j

s.l nu-i fie supusa ^o ™i~ , wd * u ™ s a

puterii . i
mintea iar

presus J,el e ^- Ceh enti.lTnrl'r;

cetnepatimuo '^ ™^tarea 1
mai
reite. dup cum spune
'

Sfântul toan Scrurul

; a»»»», xxix. i

lliidfm, 14,

vi^u,
puilor
« odih^^i
sii
î ( C ^ ld
d.^nnmii curoru m
în Domn,,!"*).
,2SiSS tini™
u> B
«Jn^
**"*l
e
u ÎL*!
( -
l<^^
Pff^ ^ "f
)
™ "
XLVIL
W*i|
!«*»«««"
siîlV|[
«|
-
l

5*01*

^»â^ d« Dumn,^,
de

,/ T. Pateticul, dtp.' XXVlk

'
r(/ffrf>tfl , ffli ,
ffxfc tep£ m£ mvmt!i t \.

591
 Redobândirea sndiafii

25
„ca un împrat peste Acelai lucru îl spune i Sfântul loau Gura
in imn sa".

de Aur, artând c; ^Adevratul împrat este cel care poruncete patimilor,

cel care pe toate le supune legilor dumnezeieti, care-i pstreaz duhul
2*
nesupus de mutate, i nu las iubirea de plcere sa-j tiranizeze sufletul'
1 .'

Astfel, mai potrivit ar fi s

spunem c, dac nepât unirea im înseamn
7
moartfta patimilor, ea este cu adevrat tttoartea omului falii dr patimi- Este '

1*
ceea ce Pâr iuii numesc a fi mori lumii" care se împlinete prin urcarea pe
(i

crjce prin sfânta nev oi nf ii, fr de care nu poate omul sa se mântuiasc.

2*

Sfanul Simeon Noul Teolog se întreab: „Cel ce u murit pentru lume, cci
acest lucru înseamn crucea (...), cel ce i-a omorât mdularele cele de pe
pmânt.,,. încât s se fac ne prta la orice patim i orice pofta rea t cum -
spune ! -, chiar dac ar primi vreo simire a unei patimi, ar suferi o micare a
M .' U
plcerii sau s-ar cltina cu inima ?

Moartea tut de lume este nepsare (ttSic^qpto;) fa de lucrurile din lu-

me, o deplina lips de grij (&u,€piu.utaL) i o totala lipsa de simire (vaia*
Orptoc cu privire la ele; toi aceti termeni, în sensul lor pozitiv/ suni ade-
1

1
sea folosii de Sfinii Prini, desemnând stri apropiate de neptimirea Pen-
tru cel nepatimitor, ocara se face ca lauda, defimarea ca cinstirea, srcia ca
34 3
bogia* lipsa ca îndestularea/ durerea, desftare, tristeea bucurie. Cele
1

'
,

1
trupeti îi sunt cu totul strine. " Dar neptimirea nu este nes iui re sau i

nepsare fa de aproapele," cci aceasta este un p;îcai Aa cum vom vedea,

dimpotriv, neptimirea este izvorul iubirii desvârite. Tot aa, ea nu este
lips de simire fafl de lumea în sine, creaie a ]ui Dumnezeu, cci ea îl duce
pe om în chip nemijlocit la contemplaia natural, adic la vederea raiunilor
duhovniceti (hgoî) ale celor ce sunt în lume. într-adevr, prin nepâtimire

",Smra. VIL 40
^Loc. £.**., 2.
7
Cf. Sf. Uaac Sinii, Crtvrnie despre twvvin. 49.
w Cf. Sf. Simeon Nou Teolog, TUssumuri etice, VI („unii suni Wi se l'uc itiori pentru
lume").
A se vedem tic pild, Pare tind, Pentru Avva Muchie, 22 C +rDe voleti sa te

iiiiinluicgLi, fsi-te mort.... cu cej mori aâ fîî si poi sil te TtmhtuÎBH").

k

'"'
iV.scursuri etice, VL
Aceste atitudini au sunt v un io u se decât dac se îridreuptâ spre cele hmieti. FaS de
1

îl

Dumnezeu sau fa
de aproapele, ele sunt patimi.
v '

Cu privin* \\ iipKipîeceîJ dintre AufipuiLau i imiflELCi, a se vedea 1. Hausherr,

ifc-, wfuwHif w m
*'}'?, Roma, 1966, p, 166;; 216-221,

" Cf. Pateriad, Pentru Avva Mncurie, 20.

Cf. Sf. Maxim Mrturisi tanil, Rduiimmiri câtre Tuiasitu ProLog, PG 90. 260D. SF,
1,4

NichitiL SliUiauJ, CeteSOUde cupele..., 1, 92.

|
'I f N idu ta Stiî hatul, hr cit.
"'
t'T, SI Maxim Mârlan sitarul, tac. cu
IT
Cf. Murcu Ascetul, Despre cred cd ît îfîdwpteazp din foue. 132 („Nu zice ci
v*l ne
cel izbvit de patimi nu nun poate «vea necazuri. Câci chiar dac mi peotm el. e dator
louisi sâ alba necazuri pentru aproapele").

592
 "

Neptîrtmirea

omul nu înceteaz a vedea lucrurile, dar atunci c&nd le privete nu se mic

ptima spre ele. nu se alipete de ele, ci este cu totul neatins i netulburat la
vederea lor. „Semn de neptimire este ca mintea
3
priveasc lucrurile ne- S
schimbat \ * spune Evagrie. „Aa cum o oglind nu se pteaz de imaginile
1

celor ce se privesc în ea tot aa sufletul nepatfma nu se pteaz de lucrurile

t

r VJ
piîmânte![ \ Omul neptima nu este tulburat nici de lucruri^ dar nici de
mumii re a lor. De aceea, Sfântul Maxim Mrturisitorul spune: „Nu socoti c
ui ajuns la neptimirea desvârit cât vreme lipsete lucrul. Când se arat

îns i te las nemicat aiat lucrul, cât i amintirea lui de dup aceea, s tii
câai intrat în hotarele ei'. 4Q La fel scrie i Ev agi ie: „Un suflet dobândit ne- li

ptimirea atunci când nu e încercat de patim nu doar în faa lucrurilor, ci

rmâne nepstor chiar i în faa amintirii lor 1

Dar nici închipuirea ior nul '.'11

mic pe cel neptima^- fie c-i apar în stane de veghe, fie în somn, imagi-
nile lucrurilor sunt. ou tom] „curate i nu-i pricinuiesc tujbtff^rjef ?
3
A fi nepa-
lului or, deci, nu înseamn
de orice legturii cu lucrurile sau repre-
a fi lipsit

zentrile lor (stare la ca re se ajunge doar în rugciunea curat i In vederea

curat a lui Dumnezeul, ci a avea cu ele o relaie lipsit de orice pornire pati-
mu, reprezentrile lor tund simple i curate,* 4 adic netrezind vreo pofta
sau dorin, sau simmânt, sau micare de natur trupeasc. Artând câ
„mintea iubitoare de Dumnezeu nu lupt împotriva lucrurilor, nici împotriva
înelesurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu înelesurile", 4 *
SfântulMasim spune c „semnul celei mai depline ne ptimiri st în aceea c
lotdeauna se urc la inim numai înelesurile simple ale lucrurilor, fie în vre-
mea de veghe a trupului, fie în vreme de somn", , Cat privete somnul, unul
dintre semnele neptimirii depline este lipsa viselor care aib un coninut s
ptima, de orice natur; iar dac lucrurile nu stau aa, atunci „înseamn partea c
cu pricina este bolnav i... trebuie
7
s
ne îngrijim*." Astfel, visele care la aâ
desftare arata c partea poftitoare a sufletului nu este deplin vindecat, iar cele
care produc fric i temere indic boala prii ptimae;^ trebuie deci sâ
continum s cutm „leacurile despre care am vorbit mai înainte". ,J

în general,

s
f'raftffitf practic, 64.
" Idem. {'ttj'rtt: firtantice, V, 64.
40
C&p&tt cfcspre. dmgtnti*, IV. 54,
1

Tratatul pmctte, 67.

'

d Sf Macini Mrturisitorul, Caiete tfexpn? dragoste, I, 91.

ihidrrtL 89. G£ Evagrie, Tratatul practic, 56 ,.Vom recunoate astfel semnele
Q*pt±mirii: ziua, dup gânduri; noaptea, dup vise").
" Cf. Sf, Maxi ni Mrturisitorul, Capete despre, dm^oite, 1, 97 f „Mintea curala
petrece... în înelesurile simple ale lucruri ar omeneti"). 9

*mdmum, 40. Cf. 53.

**
fbidem, h 93.
"'
Evagrie, Tratatul practic 34.
4fl
fhidew.
"''
thith'tti,

593
 Redobândirea sntii
„semn de neptimire este ca mintea, „ sa rmân linitita în fain nlucirii or
din vis" w
Faptul c are numai reprezentri ne pi uriae ale lucrurilor arat c omul a
ajuns s fac deosebire lor: ,,Tot rzboiul
între patimi, lucruri i înelesurile
monahului împotriva dracilor urmrete sa despart patimile de înelesuri (de
chipuri). Cci altfel nu poate privi lucrurile patim"; 11 „îneles ptima fr
este gândul compus din patim i îneles, desprim patima de îneles i S
vn rmâne gândul simplu' /' Un grad mai mare de neptimire se vdete în a
1 1

H lipsit de patim nu numai fa

de lucruri, ci chiar fa de reprezentrile
or,

Dar treapta cea mai înalt a ne ptimirii este, dup cum arat Sfamul
Maxim Mrturisitorii^ „curirea deplin chiar i de închipuirea simpl"/' 5

„mintea curat chiar i de închipuirea simpl" a lucrurilor " Lucrul acesta ar

putea prea lipsit de temei, de vreme ce gândurile simple nu sunt cugetri
ptimae, ci lipsite de orice pcat, i, în sine, nu se opun strii de neptimire
3
in înelesul strict al cuvântului» * Dar nu este deloc aa: gândurile, fie ele

simple, l deci lipsite de rutate, întrein legtura omului cu lumea i 5 mu

prin urmare o stavil în unirea desvârita cu Dumnezeu/""' De altfel, aceast
treapt înalt de neplimire se afl dincolo de orice ne voin i lucrare, ea
1
fiind începutul cunoaterii lui Dumnezeu/ neptimirea desvârit a celor
desvârii. Ce] care a atins- o t-a înlat mintea deasupra zidirii '/^ s*a
Ph
1

desprit de cele vzute si supuse simurilor-^ Aceasta este mai ales starea
rugciunii curate care. aa cum vom vedea în continuare, constituie mijlocul
cu totul minunai prin care se împlinete contemplaia; aceasta este starea în
careomul ajunge s lepede cu totul iubirea i alipirea de lume, gând ui ik
ptimae care duc la înstrinarea de Dumnezeu i chiar orice gând simplu

1(1
ttridew, 64, A se vedea, de i&enienea, Clement Alexandrin ui, $romp$ IV, 22 (158,
%

J; 139, 4; 142, 4). Sf, Tidasie, Dtajctnt drtgotq, in frânare i perrewfa cea dup
minte, I, 54 (,Minlea sloboziri de patitni vede gândurile simple, atâi când vegheaz
mi pul, ett i în somn")
( ttptfle despre dragoste* IN. 41.
w fhidrm, TU. 4 I
fbidem, L 91 („Mare lucru este su nu fii cuprins de patimi) fa de lucruri. Dar cu
'

mult mai nitire este

u Rspunsuri ctre Talnsit*. 55, ?G
s
rata i rari patimi i faa de nlucirile lucruri tar"}-
90, 544C,
!i
Ibidem.
^ A se vedea, de pild, Evagrie, Cuvânt rfesjsre rugciune* 55.
A 5c vede ti mai jos.
* Cf Muxiui Mrturisitorul, Rxjmnxuri cttv Tufaxie, 55, PG 90, 544C („Aceasta
. Sf.
neptimire o aflm în eei ce i-au Rlciit mintea, prin cunotin i conteniplrtie,
oglind curat i strvezie a lui Dumnezeu"). Cf. Sf. Niehitft Stimatul Cele JQU de
cnjirte..., I, 1; 89.
*"
Sf. Scraml. AW.m. XXIX, 2.
loun
80
Cf. Sf._Sin.Ma Noul Teolog, CWf 22> de Ctipet* ... TU. &. Evagric, Datului
pructtc, 66 („Gnoza a nmulge ctre cele de deasupra &i o taie de Itime sensibil').

594
 Nepâtintireei

m ** * **•
de lini** «ft,
Mrturisitorul S e
ÂiXSlTS^?
cH
Bm « "W**?**
cf^f J" "f™. * Maxim
" ,
tleP
-
,JT,it
.
?
r
î 1l
aU
Sfântul
»•

material si
dMtattittf^
fr
form.' W d oSZ,
k
asiste £?*"
'

' maSWa
;,i

nePâ
««**
<™™
pini-M ne -
îi a dragostei
s nu-ti mai
ciunti
.si,

wKLf^
în

SS ^Qi ^ f* ^
ÎS" h
*,'***'* *» vmnea mg- ,

** » hotarele
afli

&S«pt« i neptimjrii se
stS $L£Z*£mpI W "* mai &>*« *
sfl
** «S »*
itod h«
„ ifflie
Ptimi,™ desvâri* nu
Zmt BK*£ftE
„S Vf
e si
l'
""
f
,nrf
*," min,e "''"«"râma.
iS Sp,lnern «* la
'

<*
«te AM înceta» goalg de
Maxim Mrturisiri -
S^
£&£
wttm^™
W, ^
1
*** adevarn[ 2- «**» mintea
"?#*

^
» ltfel ***»>
si eSt
îndeprtarea gândurilor se '" "^ciunea curat. Cfici

»** în n «i în
chip Mclms M ™* P*"n* vor continua s viefu-
'

"1' ° r sS rertmintim <* "*-

Ptimirea srfl ttâb de C
oaret Ireâ^,
%C*t * **& ** ^su «
'
-,
«>i« E a micat de iuhire,
d e D mn «*u lle "
cu ul nimicite pemn, toK^JL^T^ ?P
si
B1, si prin care

Ptimae dtn nfl£* tomStuZ&ff*'- P T"^ dorintde $ ^^tele

ucrurilorei, W
de o patima oarecare
de limanul (neptimirii)" s «upeascâ sau sufleteasca,
'
* * '
sunt departe
ti ISS, ΣZ~\ ^
««pa cum „bolta cereaS c aTc^tSS '° 1U
VS ^ «** ca,

ftptfe drspr* Japntire

ft ®mt**pteto | Ss
a Gfl&fi^ndni&M, IV. 42

Cuvânt ,rrfh-
i(
& im <k f w f "5s %
m
r ^ ^ 2 Vede^ de P'Wil
1
' Sf. Dindch al AM
tMxvursuri vHn\ IV

595
 .

Redobândiri xdtKijîi
ys
t înc: „Neptimire are sufletul care asa de mult s-a ptruns de virtui,
ks";
ca tei ptimai de patimi"/'7 Iar In alt parte acrie; „Nu se desvârete nepa-
timirea de vom nesocoti fie i numai o singuri virtute' \* K Aa cum um vzui,
convertirea omului, prin care se lucreaz tmduirea sufletului su, cere nu
mimai ferirea de ru ci i împlinirea a tot binele. De aceea, lucrarea virtuilor
r

este pandunEul stingerii patimilor, Sffitiltil loan Scâraml, de altfel, socotete

nepal mi rea care i st
boghiu virtuilor mai presus de cea care înseamn
în
lipsa patimilor: „Unul poate fi ne pim itcr, dar altul e mai neprimitor decât
nepâtimitoruL Cel dintâi urte cu trie cele rele. cel de-aJ doilea se
îmbogete fr s se sature în virtui".^ „Una este nemicarea mdularelor
trupului i chiar a primilor sufletului, i altceva este dobândirea virtuilor;
scrie în acelai sens Sfanul S inie ou Noul Teolog.' Sfântul Printe arat pe
1
'

l#rg marea deosebire care exista între împlinirea desvârit a virtuilor i

simpla ferire de pcate."
Pe de alt parte îns, de vneme ce virtuile- alung patimile, lund tocul
acestora în sullelul omului, putem spune nepatimirea, ca lips a patimilor c
i ca nesimire a lor, este un rod al virtuilor/- spune Sfanul Maxim: Aa
„Rsplâile ostenelilor pentru virtute sunt nepatimirea (i cunotina') \ 73 Cci h

numai dobândind deplintatea virtuilor, omul nu se mai n

spre nm i mic
spre cele ale lumii, i rmâne neatins de atacurile demonilor." „Virtuile sunr
cele care despart mintea de patimi", 1 * i numai ele sufletul" i-l „cur
pstreaz neprihnit"

Faptul c3 virtuile izvorsc nepatimirea i suni însi esena ei ne arat c

aceasta nu este o realitate pur negativ, nici, aa cum arat Sfântul Grigorie
o stare pasiv a sufletului, care presupune „omorârea laturii
Pal ama, i- pim
8
toare" a acestuia/ i nici o lips de mioare a puterilor si fneulinilor sale.
Nepatimirea este în fapt starea în care omul a ajuns la deplina înstrinare de
aceast lume, n torcând u-i de la ea puterile sufletului. încetând
a
se mai fo- s
loseasc de ele in chip trupesc, nemaiJucrâiut râul, ci. d impari v, îndreptat
du -le cu totul spre Dumnezeu, pentru u se folosi de ele duhovnicete, spre
împlinirea doar ei binelui. Astfel, nepatimirea nu înseamn omorârea prii

*6
£mm, XXIX, L
* Ibidem,
6,
îbidetu, 16,
1

thirfetn, 4,
'
fJisntfntm elice, IV. A se vedei, de ttâcmenca. Cat 225 de capete. ., [, 87; 94,
'
Discursuri plice, IV.
:
Cf, BvaiTie, Tnmulpmc&, 57; 62, Sf. Iwm Gur de Aur. Tlndrc fa Pmhmd 4\ ii
Cap fir dr.sfw dragoste, II, 34.
'*
Cf. Eviigrie, Cttpate gnostica, VI, 21
'"'
Cf. ktenri, 'i'njfiiftt! juiirfic. 77.
H Meu im
Sf. Mrturisitorii], Cap04 despre dm^avte, III. 44.
7
Cf. Evbtprie, tmtmtd practic, S.'î,
74
Triade* II, 2, 2 1

5%
 Neptftimîreo

poftitoare i a celei mânioase,

7' 1

ci doar c ele mor pentru lume si, fiind

întoarse ctre Dumnezeu, îl fac pe om s duc o vuit nou, închinat numai
i mmî ini Dumnezeu. Acest lucru îl spune limpede si m reperate rânduri
Sfântul Grigorie Paiama, care arata c trebuie s omoram pari mi Te cele rele h

„iar nu lucrrile Duhului svârite- prîîi trapv nici ptimirile (afectele)

dumnezeieti i fericite, nici puterile sufletului creale în vederea acestora
rtSccotesc, deci n c s-a artat îndeajuns c cei neprimitori pstreaz latura
l^.xiunala a sufletului vie i lucrtoare, i 1
nu o mortific \ adaug eL HI !ar în
alt parte, explic pe larg: „Neptjmirea nu e omorârea laturii ptimitoare,
ci
mutarea ei de Ja cele mai rele la cele mai bune si lucrarea ei îndreptata, prin
deprindere, spre cele dumnezeieti, dup
ce sa întors cu totul de la cete rele
i sa îndreptat spre cele bune. i
pentru noi neparima este cel ee a pierdui
deprinderile rele t
s-a îmbogit în cele bune, «cel ce s^a întiprit de virtui,
cum cei împtimii se întipresc de plcerile rele» {cum zice St, Joan
Scrarul), cel care i-a supus iuimea i pofta - care alctuiesc împreun par-
teaptimjtoare a sufletului - puterii cunosctoare, judectoare i raionale a
sufletului, aa cum cei împtinui i-au supus puterea
raional laturii pa-
sionale. Cci reaua întrebuinare a puterilor sufletului e cea
care diî natere
patimilor vrednice de dezaprobare (,„), Iar dac cineva se folosete
bine de
acestea (_), prin latura primitoare a sufletului, când se pentru ceea ce mic
a fost fcut de Dumnezeu, lucreaz virtuile corespunztoare:
prin poft
dobândete inima iubirea, iar prin iuime, agonisete rbdarea. Nu ce] ce
în
i-a omorât, aadar» aceasta latur - cci în acest caz ar fi nemicat i
nduertor chiar i spre deprinderile, afectele i dispoziiile dumnezeieti - ci
cel care i-a supus-o, ca prin ascultarea de minte, care prin fire
a primit con-
ducerea de la Dumnezeu, fiind condus cum trebuie, s tinda...
1
la
I
nmnezeu",' " Astfel, neptimirea înseamn pentru om moarte fa de lume,
1
pentru a putea avea via Duh;" ea este lipsa de simire a lucrurilor din ln-
în
iii'\ ca s poat fi simite cele duhovniceti i dumnezeieti. De aceea, Eva-
grie spune rspicat; „Simirea duhovniceasc este neptimirea sufletului
raional pricinuit de harul lui Dumnezeu",'" Iar cel neptimitor s-a 1

desprit
de lume, ca s
fie „în întregime unit cu Dumnezeu;^ nu mai triete el,
pentru ca sâ triasc Hristos în el (cf. Gal. 2, 20).* Toate facultile, toate
puterile, toat energia i fora sa sunt desprinse de lume, pentru
a fi cu totul
legate de Dumnezeu, pentru a se supune voinei Sale. „Cel
ce s>a învrednicit

Evugrie Stajtflrâete ucest punct de vedere. A ac vede.ii, A. i C. GuilInuraonL

Introducuon îi lîvagre, Tnrife pmtiqut* a. 106 t
*"
Triade. lh 2. 22.
1,1
thidem, 24
'''
ihuiem. 19.
"Cf. Sf, Si i neon Noul Teolog, Discuituri eri™, V]
4
Ctlp&ti gnostic?. , t. 37.

"
aflatul loiinScflnuuL Swm, XXIX, 14.
'Cf. fkittem, ]_V Sf. Simeon Noul Teolog, Discttmtri etice, IV: VI.

597
 Hetiohtidi/va sftâfdfif

de o astfel de stare, fiind el înc în trup, ti are pe Dumnezeu drept cârmaci,

slluit în sine, în toate cuvintele, fapte i gfmdurile". spune Sfântul loan
ScramJ. 5
Iar Sfântul Nichita StUhatul arat c prin neptimire, Hristos
„împrtete în toate puterile sufletului nostru (.. .), si voia Lui se face i pe
pmânt", adic în noi, „ca i în cer"." 8

Nepoi mi rea este deci punctul culminant duhovniceti prin

al convertirii
oare se face întoarcerea lui de la boala la sntate. De aceea, Prinii socotesc
m- pa ti mi rea cu sntate a omului. „Sntatea sufletului este neptimirea'\
scrie Evagrie;*'' tot aa spune i Sfântul Talasie: „Sntatea sufletului este ne
ptimirea...",^ Iar Sfanul Maxim arat c, atunci când ajunge la neptimire.
„sufletul începe s-i simt sntatea proprie /" 11

Neptimirea înseamn sntate sufleteasca pentru ca este starea în care

omul este slobod de patimi, adic tmduit de bolile sale sufleteti, si plin de
toate virtuile, care, aa cum am
vâzm, sunt sntatea sufletului su. De
asemenea, ea este sntate sufleteasc pentru toate facultile si toate pute-c
rile sufletului nu mai lucreaz în chip ptima, ci i-au regsit prin
împlinirea
virtuilor lucrarea care li se cuvine potrivit adevratei lor meniri i naturii lor.
Neptimirea se vdete astfel a fi starea în care omul îi redobândete firej
cea adevrat, iese din înstrinare i se regsete pe sine, redevine fiin
adovrat, cci aa a fost creat de Dumnezeu dintru început: neptimitor prin
fire i virtuos." Astfel, Avva Dorotei arata c „unii s-au fcut iubitori de
Dumnezeu, cei care dup
Botez nu numai sfântul
au tiat lucrrile pati- c
milor ci au voit s
biruiasc i patimile însei i se fac ncpfltimai. (...) s
Având acetia ca scop s
se curaeascS pe ei înii, cum zice Apostolul, de
„toat întinciunea trupului si a duhului" (2 Cor. 7, 1), au cunoscut su- c
fletul curete
se pzirea poruncilor. Cci mintea însi se cureste
... prin
prin aceasta i vede
din nou i se întoarce la starea cea dup fire".'' Iar Sfân- 1

tul Origorie de Nyssa spune si el: „Cei care au ajuns înc din viaa
aceasta s
se cureasca" prin baia Botezului" îi redobândesc „firea... întreag i
neprihnit "; „Cel ce sa curit ajunge s
fie prta la starea de neptimire",
cci „neptimirea este strns legat de curie" ,*4 „Mintea lucreaz dup fire 1

când i-,a supus pakrmle", scrie Sfanul Maxima artând sufletul „lucrea- c
z dup fire atunci când puterile lui ptimitoare, adic iui mea i pofta, ra-
mau fr patim în întâlnirea cu lucrurile i cu înelesurile (chipurile) lor",
'

" XXIX, 15.

Srarti.
TCeteJQQifcatp&e*., II. 9 1,
Tratatul practic, 36. Cf. 55.
'''
iJfxprtt dniRoste.... II, 2.
1

Ccpeie dsiprw dragoste* L 89.

~
Cf, Sf. IsEiac Si ml, Cuvinte dt?$prr nevoind, 82; 83.
" învturi rf<* suflet jblmiUxn-e. î. II
,

""
Marele cuvânt ctireheiic, 35,
''5
Capete despre dragoste. IV, 45.
 Neifâtimirea

1
pe de o parte, i, pe de alta, sunt în întregime îndreptate spre Dumnezeu.*
Sfântul Nichita S timarul, la rândul sau, arat ca neptimireLi „mic puterile
9S
sufletului spreceea ce e potrivit cu firea" r

Putem spune aadar c

prin nepâtimire omul redobândete desvârirea
DHtUlU sale orif inare, ajungând la starea brbatului desvârit în Hristos (cf.
Efes. 4 L»7 Cci „sufletul desvârit este cel a crui putere ptimitoare
r
J

1w adic,
lucreaz potrivit firii", scrie Evagrie; aa cum spune mai explicit
Sfântul Maxim: „Suflet desvârit este acela a crui putere pasional înclina
|n|
cm tonii spre Dumnezeu". Aceast formulare este reluat cuvânt cu cuvânt
de Sfinii Calist i Ignat ie Xanthopol
™ 1

Prin nepâtimire (imul îi recâtigi libertatea; cci nu numai cy este slobod de

m
patimi nesupus vreunei porniri sau pofte sau cugetri ptimae/
i dar se i
îndreapt lesne i de la sine ctre bine, lucru în care st, aa cum am vzut,
adevrata libertate. Astfel, âvvev Darotei arat ca prin nepâtimire t ,ne izbvim sj
btM h

ne eliberam cu desvâri re' Sfântul Sirneon Noul Teolog spune ca cel

.

neptimitor „se bucur de libertatea duhului de la Dumnezeu". *" Libertatea este

1

tnlr-cHLil legata de nepatimire, încât muli Prini folosesc adesea cuvântul

„libertate (fekeuEtepltt) pentru a numi nepâtimîrea, ™ iar unii traductori nu se
1 1
'

feresc s redea cuvântul titfftttteia prin sintagma „libertate luntrica"/

Pe lâng aduce omului pacea luntric, fcând
libertate , nepti mire-a îi s
împrteasc în sufletul lui pacea lui Dumnezeu (cf. Col. %f (5). Linitea
(ticrv^ta) si odihna ivdncixxnc,) cea duhovniceasc sunt cu adevrat însu-
iri eseniale ale neptimirii $i de aceea i ele sunt adesea folosite drept nume
ale ei, * Evagric definete neptimirea ca „starea de linite a sufletului ra-
1

1
Cf. St Maxim Mrturisitorul, Vttptte despre dragos-ie, l\\, 9S. Evugrîe, Tratatul
practic, 87; Capete gnirstice, IV, 73.
ele 100 de capete* 189.
'

â
Ct Sf. Sirneon Noul Teolog, Discursuri etice, JV.
" Capete gnostice, III, 16,

( fpet despre dragoste, 111, 9S.

''

m Cele fOO de cupele..., 66 („Surlei desvârit este acela a cânii putere pasionala
înclin li In întregime spre Dumnezeu").
m Cf. -St. loan Giuu de Aur, Comparaie între împml pi monah, \;2.
m învUfri de. suflet folositoare, I, 19.
ia
Discursuri etice, IV.
" A de pild, Sf. Nichita Stimatul. Cete
ac vedea, de capete... I l. Sf. Simeon M)
Noul Teolog. Discursuri etice, IV; VI.
ltf?
îndeosebi .1. Pegjion, în traducercti Capetelor despre dragoste ale Sf. Mftxim
MamirLsiK>nillSC9)
"* Cf. Evagiie, Tnttotui practic, Capete gnostice, IV, 44. Sf. loan Cusiati, caic,
73;
iih cum
mai spus, nu folosete nici cuvântul âpatkeia, nici impassibiiitas,
ani
milizeaz Mfe&tf expresia tirmcjtdffifas menits* Dar pentru câ pacea, cnlirina, linitirea
mi sunt singurele însuiri ale neptimirii Sf. loan Casian red acesî termen prin multe
h

uite expre&ii mai ales prin ptfritâs tnfUiS* Aceasta precizare este necesar, pentru c&
oiiuil poale ajunge la u staie de linite luntrica" (cart, firete, nu este adevfirâta pace)

prinU-o anumita tehnicTi mental, fMi sa. fie eu adevrat 6.îVaBi%, ffirEl fie înti-a.rte- s
vSi' virtuos. De altfel, trebuie sil spunem ticu^ta cunoute toni ie i trepte diferite. c
599
 .

Redobândirea xdtwtrffiî

fiorui]"; '"^Sfanul Maxim Mrturisi romi, ca; &tare panic a sufletului";

l|!l

Nichita StithLilul, ca: vede sntatea adus de

„pace a minii",
m De
P1

aici se c
jiepSiimire este legat în buna parte de aceast stare de odihna, de linite i
pace, Astfel, Evtigrie scrie: „Dup cum cel holnav se întoarce la sntate, aa
i sufletul revine Iii odihn"; 117 iar Sfântul Isaac irul, la rândul su, spune:
„Pacea e sntatea desvârit a minii' " într-adevr, cel neptimitor i-a 1

.
1

kj

fcut partea ptimitoare a sufletului netulburat", linitit; 11 " „privete...

11
fr
patim (cu linite) nlucirile necurate'
1

,
"
sufletul su nefiind supus tulbur-
rilor ptimae
aduse de ele. Pe de alt parte, neptimirea, ca nimicire a pati-
milor, înseamn sfârim! rzboirii i al tuturor sfâierilor luntrice; iar prin
bogia virtuilor, statornicete în suflet pacea si armonia care izvorsc din
ele „Nimic nu obinuiete dea atâta pace s
spune Sfântul loan Gur de
Aur - ca virtutea, care scoate din inima patimile i tulburrile iscate de ele
i-l împiedic pe om s *
se rzboiasc cu sine însus]", 11 Nepitmirea, dup
cum spune Sfântul Nîehita Stithatul, „supune i împac cele rzvrtite", 117 i
le reunific\ punând capt împririi i nestatorniciei gândurilor, dorinelor i

simirilor omeneti, i dezbinfii ii puterilor sufleteti înstrinate prin patimi în

pmântul trupului. lh Prin virtui, ea le aduna din risipire i le înmnuncheat
1

pe toate; i supunfîndu-le lui Dumnezeu, pe toate le unete prin Cel Care sin-
gur este inta i menirea lor. Neptimirea esie sfâritul rtcirii în lume a
minii: „Când e ptima, minte cutreier, cutând sn-î împlineasc' muli li

mea poftelor; dar leapd rtcirea atunci când devenit ne pim itoare". Ei

Astfel, ea se adun i se statornicete în cugetarea la cele duhovniceti i se

inloarce în inim, de care fl-a înstrinat prin patimi. Sfanul ioan De aceea,
Scrarul^spune: „N-am învat s fie neptimirea altceva decât cerul minii în
llii
inim", inim care, ea însi a ajuns prin curirea de patimi i primirea
virtuilor, loc i lca al întâlnirii omului cu Dumnezeu,

Câtigând neptimirea, omul unei însuiri dumnezeieti. se face prta al

De aceea Sfântul loan Scrarul intituleaz treapta a XXlX-ti a Scrii sale:

.^Despre dumnezeiasca neptimke, prin care se face omul urmtor al lui
Dumnezeu" (Pr. Stniloae: „Despre neptîmire sau ceru] pmântesc", m tri

cto&eior. corespunzând tr&ptei cî celei nitti înalte (ti se vecleu I. HiLUsheir, H&ycka&U
tfpriVi Rome, E9&6, p, 163 .ll).
Cft'

ttdjlexiew, ed, Muykkirnuns, p. 38.

'"
Capete despre dragoste, I, 3-6; 44.
' '
Crlr J00 de capete, \,m.
Taladre ta Psalmul 114, 7.
'
Cuvinte th-ine nevoii/a, 58,
< apatedtspre dntgmîe, 11,93.
'

"Ulmiem. 87.
m Tâkttlrp.aPwltMl4 t
J I.
7
Cele SOQ de exipete.
1 '

. , \ I, 9 1 ,

'|*Cf Sf. Maturi c EgipteaaaL OmitiL duhovniceti (Qol M'), XXXI, 6.

•
Evagrie, Capete gnwtic, I. S5,
'

IÎP
W*i,XXJX> I

600
 Nepârlmirtn.!

Prin neptimire, omul ajunge Ia asemnarea pe cât este cu putina cu Dumne-

zeu;
121
în fapt, el poate ajunge neptimitor pentru c are nepâtiminea sdit în
firea Dumnezeu î-a
pe care dat-o alunei când dup chipul i
Iu fcut
asemnarea Sa/' i pentru 3
c este menit s devin dumnezeu dup har. 123
însuirile nepâtimirii care-l fac pe om asemenea lui Dumnezeu sunt nu nu-
de orice îm pi mire faa de cele sensibile
'*
mai lipsa 1 1

i deplintatea virru ii-

lor, ci i libertatea j nemicarea, tls
Astfel. Sfântul Maxim Mrturisitorul
;uat ciî cel neptimitor „$i-a ancorat toat puterea sufletului în slobozenij
{NbertaîeaJ dumnezeiasc tea nemicat", 1
'"
i „s-a tcut Mt&$ slujitor al
Binelui ce persist permanent i e mereu Ili rel h rmânând împreun cu El cu
1 1 - 7
totul nemicat' .

Prîn neptimire, in tine, omul ajunge la iubirea desvârit, Evngric spune

ca aceasta este vlstarul neptimirii. [ar Sfanul Maxim scrie: „Din nep-
urnire nate dragostea desvârit"; 121 „ce| care a ajuns la culmea
se
ne patimii' ei este desvârit în iubire". 110
Nepiitimirea îl urc pe om la contemplaie (flecopia) i cunoatere
iyuwcriQ) duhovniceasca; meii întâi la contemplaia natural (EMuplot rucii-
Ktp. care este cunoatere a raiunilor duhovniceti (X6yoi) ale fpturilor, iar
111
apoi la cunoaterea lut Dumnezeu fâfiaiXaryta).
Nepatimirea este condiia sine qtm nan a acestei neasemuite i tainice
3 1
Astfel, Sfântul Maxim Mrturisitorul spune: „Calea spre cu-
-L

cunoateri.
ikitin esle neptimirea (,.,),
111
de care nimeni nu va vedea pe Dom- fr
nul' imr-adevr, pentru a cunoate realitile duhovniceti, i cu ag! mai
.
'

mui pe însui Dumnezeu, omul trebuie fie cu lotul curat (cf, ML 5 8); s h

m Cf. Clement Alexandrinul, Srtvmiat, II, 2Q, 103, I.

* Cf. Sf. Isiiae irul, Cuvint? despre nevmnil. 82 (,jSbi credem câ Dumnezeu l-u
fHctit pe cel dup?i chipul Snu nepEih'niîtar").
9
Cf. Sf, SiiTicon Noul Teoiog, Dhmn-iu-i etive* VX
Cf. tbidsm,

136
Tâkmre tu Tatii t tuwnt, VG 90, 38BA.
" ftâspwtiu/i câtr* Tetesî^ Prolog, PO 90, 2fâC, A se vedea, de asemenea, Wadre
fa Totiihiosiru, PG 90, 885D-88SA.
Cf. Oglinda mottahihr, G7: TmtfUtd praetic. Prolog. 8; 81 (Jubireu este piunc al
nepLi(irnirîi").
19
Capele despre drugaste, IV, 9L CfJ. 2 („Dragostea este nscut de neptimire"),
nv
ni
ihuît>nt,l\, W a IV, 42; 02
Cf Sf Nichitîi Stithîitul. Cete 3(X) de capei* L I UNepariiriiieii Mtfletuhii care a
irimnlul... 3a contemplarea niLturalS n zidirii, i de ucolo a intrat în întunericul
Liina.Unei lut Dumnezeu "). Sf. Grigorie Palamii, 7'midti, IJ. 1, fc
?
Cf. Clement Alexandrinul, Sirvmate, HI, 5, 43. I (.Nu este cu puin $ sj aib
ciinourereit lui Dunuiciseticei cure sunt de putinii"). condui incii
Capete de.vpiv drq£0&*> IV, 58. Cf. I. E5 ( „Mintea care u-a dobândit neptirnirea,
duc» vieusfi zboare, spre cunotina celor cereti, e trtiMîS hi pumunt de patimi"); 86
;..</;'md minteu s-ti eliberat desvârit de putinu\ îmiinteuzii... în contemplarea lucruri-

loi, spre cunotina Sfintei Treimi").

601
„captul desvârit al neprihnirii e pricina a cunoaterii lui Dumnezeu $3 a
134
cuvântrii de Dumnezeu (a teologiei)", Or» numai neptimirea duce hi
deplina curie. Dur neptimirea izvorte cunoaterea duhovniceasca i pen-
iru faptul e este bogie a virtuilor, i numai prin împlinirea tuturor vir-
luliJor poate cunoate pe Dumnezeu.
omul îl cum spune Sfântul Ma-Dup
135
xim: „RspliJe osteneli] or pentru virtute sunt neptimirea i cunotina",
Totui neptimirea nu duce singur i nemijlocit [a cunoatere. Cu ade-
,

vrat, numai din iubire izvorte cunoaterea caplul doririlor si al nevoin-

ei. Neptimirea este numai
1

Jrloarea nevoinei \ rodul i sfâritul ei este îns

iubirea.

|
'*
Sf,foan ScArarul, Scam t XXX, 12,
'
Capete despn dragoste. 11, 34,
 2

Iubirea

Iubirea (yn^ writas, dliectiof - iubire de

Dumnezeu i de aproapele
aci
l::»l! sunt de ned^parir - este esena vieii creliner iar aceasta pen t m c'
a^a cum i s^a descoperit de ctre Sflntui Quh
Apostolului locui, „Dtimnezsu
11
este iubire (I Muli - scrie Sfantu!
Ir, 4, 8, ]fi). ,
Maxim - lui spus mujte
despre dragoste, Dar numai cutând-o între ucenicii lui Hristos
o vei afin
Cci numai au avut Dragostea adevrata ca învtor al
ei
dragostei, Ei
ziceau despre ea: «De^a avea darul
prooreciei j de-a cunoate toate
*m*.p toata cunotina {,..), iar dragoste nu am, nimic nu sunt» (1 Cor
13, 2) Iar Sfântul Grigorîe de Nazianz spune: „Dacii am fi întrebaii La ce
va închinai voi si pe cine slvii ?, am rspunde: iubirea, cci
«Dumnezeul
nostru este iubire» (1 In 4, S)' V"
în iubire este cuprins se împlinete întreaga i
cretineasc. Ea este via
prima i cea mai marc
(Ml. 22, 36*40; Mc. 12, porunc
mtetnciaza 1 în care se cuprind Legea si proorocii
2&-3U* pe care se
7
(Mt. 22, 4G), însumarea
tuturor, poruncilor/ „împliniri Legii"
(Rom. 13, 8) în esena* si totalitatea

'Termenul îndeobte folosit de Prinii gnej este

dy^i. Mn||i dintre ei ins folosesc
ipur Cil ^nonim penHTl ace , f t l(vAnt d .
.:
)U 1|tVia Uiicorj im ^c
ard0J,re ''? ™™n-» mai alea I;l iubirea tui Dumnezeu, *i
c[e

mai puin
nlEnJijr
Im ce» *
d

K2Î2X ^ Tf ÎSJSPSP le d " e ™*^ î" ** «gal pe «trfblS Dî 0fd 3 i c

* t!?"* ?iS£" ^ .
* "
ceait;i * inailime
(&**?«* a*wfr dmm*3*i*$tL IV
*W«*e
i

«jZ-
înarTSfinii ««iPi Dumnezeu, sinonime cuvintele #x£ i dtydrcrf; ifrufew.
covântwvda descoperind tainele cele dumnezeieti, se
|

""' LC ,u z/ tsTe llclln, (w 3» cea mai simpl i

»WUi
eJasJc
;

fa (t vedea,
.
de
«.?
pilda.
JS ' ' -

Clement Alexandrinul, Stn^i rv ]8 111 f

Ace^tu este dregoatfca: s iubeti pe Dumnezeu i pe jjproupete" Sf QriEcre'cel
1
I
Simeori Nou] Teolog, €$teh£z£ \
In 13, 35. Sf.
*<"'*!>&# despre dmgojrre, fV, 100.
(wâtuâri, XXII. 4,

ÎS!" ^
*f: G orie de Nflziara
Cf r ttvânttin, XIV, 5; XXII, 4.
^0^#
7 XrV, 5. Pamfmtf ia ,
* Jl ton* M^t
O. Sf. Vusile cef Mart. Regulile nm, 2 („Dei este o singurii
simplii virtute, iubitea
Uiimnezet, prin putere e, ae i^plmeste i se
i»i
? cuprinde orice poruncii")' «i Sf aM
lutul Guth de Aur, fMspw flmgaiteu dexâv&riiâ. I .

SMiincu uJ LyonuJui, Atfvgtms tew/WAT, V. 12 I.

T

603
 Ri'iiabâtitiireti sanattiU

sq
ei, i Cel care împlinete porunca iubirii, împlinete toate
sfâritul Legii.
poruncile," cci ea le cuprinde pe toate celelalte, „iubirea - spune Sfântul
Maxim - îi adun pe cei împri ti în raiunea general a poruncilor i, cu-
priii/âudu-i pe mi ui chip unitar prin bunâvoire, e puterea din cure pornesc
2
roti în purtrile lor diferite prin iconomie'V
Iar pentru C lucrarea poruncilor are drept scop dobândirea virtuilor, îm-
plinind porunca iubirii câtigam prima între virtuile de cpetenie (cf\ Cor. 1

13 j4
13, 13) i culme a celorlalte, i desvârirea ]or. cap al brbatului desvâr-
it în Hristos, al „trupului" virtuilor,^ i început, temelie
11
'
i cuprinztoare a
tuturor virtuilor," adic le câtigm pe toate.
înelegemde ce iubirea apare ca oelul nevoinei" i sfâritul ei.'*
astfel
Iubirea apare ca rod al neptirnirii, pentru la ea se ajunge prin bogia c
virtuilor i lipsa oricrei pniimi- Cci, dup cum vom vedea, omul nu-L
poate iubi cu adevrat pe Dumnezeu i pe aproapele su ca pe sine însui,
atâta vreme cât mai este m vreun fel alipit în chip ptima de lume sau de
inele egoist.
Faptul c iubirea vine înurma nepatirmrii nu înseamn totui omul c
im-L poate iubi nicidecum pe Dumnezeu i pe aproapele aâu înainte de a
ajunge cu toiul neptimitor, stare greu i arareori atins i pstrata. Keptiini-
rea este condiia iubirii desvârite. Iar iubirea desvârit este desvârirea
vieii duhovniceti. însii iubitorul de nevoin are de împlinit de la bun
1
'

început datoria iubirii; aceasta înseamn ea este de asemenea i cea dintâi c

porunc, Iar faptul câ iubirea cuprinde toate poruncite i toate virtuile arat
c, în sens invers, lucrarea oricrei porunci i împlinirea uneî virtui are în-
totdeauna în ea o msur de iubire, Ordinea pe care am adoptat-o în studiul
nostru i care ne face s prezentm iubirea ca o culme a celor! alte virtui i
mai presus de neptimire, nu trebuie s ne fac s uitm c exist msuri

" Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, I.

" Sf. Muk im Mrturisitorul. Cuvânt ascetic, 6,
-'
Epî-\tfuc, 2 (Despre iubire),
n Sf Ioeui Damaschin. Omilii* ia Schittthansa
S crrui, Scara, XJOC, 18.
Cf. Sf, lotai
ia tad< L0 PG%, 360B h l
Maxim Mrfuri ai torul < "ctpete deXph timjttwir, IV, 74
Cf. Avv Dorotei. învturi tic .ttffc? Jalmitvurr. XIV. * (..Acoperi sul - casei
14

sufletului - aste iubirea, care este desvârirea virtuilor, precum i acoperiul

Mt&
desâvrjrea casei").
'*
Cf. Sf. Strneon No al
Teolog, Discursuri etica, IV.
f * Sf. loan Gurii de Aur, Omitti Ut 2 Turnuri, Vil, 3
Cf. Sf. îoan ScraniL Scara, XXVL 43
17

EvAgrie. Tratatul practic, 84. Cf. Sf. Tahi&ie, [texpre dragoste, LV. 57 (Jnceputul
|N
1

fptuirii este credina în Hristos. iar sfâritul ei. [fasgttgfta lui Hriutos
')-

Cf. Origen, Omilii ia facere. VII. 4. Sf. Vfii^t cel Marc, Tfilrmn* kt Psalmul 32.
11

PG 2^ 37, Sf Diadoh ni Fotjceeî, Cuvânt wtcette m îUO da Cfiprfr, 16-17. SF.

'.ihiAie, Dfxprr dragaair., IV, 79, El ie Ecdicul, Exkfr** din wmtmfrk

I
mei^pfUor, 1, 2

t. începutul
virtuilor este frica de Dumnezeu, iar sfârsital, dragostea LuP'V

604
 -

titbtrem

fefurrte aJe iubirii 30 d *a - j-

** ZSJmî* ^Z "3? "f

rt
a
E3 e
*!***** omul
£f'f 2
E a T'
'^ hlrS
3 S dobândea'
fiecrei patimi cu **>**«
P™
n '"

"^ i
w,
care
«e «mt Botitt sg
C bAnw.
*
îndreapt

esIe
fcfcEwîSSST!f^2f*
i„cL
ucreîe
S?ita««*S ™^f:
p"
"
suflete
Z7 °- po,r,vil
a lerl,or
firii ' Ani <***.
mijIocui
prid
S»
Wttuta« puterii mtatos».

r-iedi,,] tadanwnttS *5o*

S^ Von
^"^
ffi?"
*** "**,
de cu " oa?rere
'
^ *ci

™*
I- Iubirea duhovniceasc
de sine

ii), ..cu
pe nne însuti" Inhiwi
Dar acest fel de ^* ^ *••.«< J
-'
V
?
'
***"* de
' '
Mc -

sine:
' 2 3 'i
'

<^™
L<= 10,

* tom. Cci în timp ce tSSSSm^ST*' P ? îmP °triVe?te '

tmpesc i narcisist,
pentru ce™ r* »Z " în a se luhl Dm »l chin . ? »'
.*Wia duhovniceasca" tT^ TV\T '"^ !" af" ra D"«>"*<£ lui

•le
^mn«eU
noi înine..,
.
statul
nll vom
S ££
^ înceta «TzS»?™
™«rf
P
!
ca "P nn
" DL " mt yt-U
i,Ce « a£ S
"

V
?i (KOtn)
'»*fte bunii
Oe
«*»! a se
altfti

EfemneM», duce
iubirea

KSÎ-SKXS?'* I.
de K In
rafala! ne^el
f ^J™»**»"*
!m
* chip L
™ «pune
P™™"
^
Sa
1 ,1
" lj

de

'
"nin«wi
Si " e Se -t-P-incJ una pe
«i
'»' Antonie cei Ma re t?^, 7 ?^ i* ***
i
, era '
C!
Sfiin-

***. 0m " dC pr°P " FlfH "

de u„ eu închK î^L t,
, i
ri * a «"divi-
, S
ae orice re.,J,tate si de adevrat, via,
(fentia v^

P* tXîn^^; illbim 5i ^^J ^3^

Jllm " c
^» eWp taurii uni »â cl iubind
605
 RerfvbftnfUrtw stinfitâit

luoasa este, dimpotriv, deplina deschidere fa de Dumnezeu, transparent

pentru energiile Sale necreate. Daca" prin filautia emul. ptima fr s-i
dea .seum-a, „se umple împotriva sa de iubirea trupeasc de sine", dupâ cum
spune Sfântul Maximi prin iubirea bun i duhovniceasca el se iubete cu
adevrat, aa cum se cuvine, ca ceea ce este în. realitatea lui profund i esen-
iala, cea a firii sale adevrat a crei cauz i finalitate este Dumnezeu, în
vreme ce fii au ti a ptima
II înstrineaz pe om, fi Iau ti a virtuoas ÎJ duce la

regsirea de sine însui, în Dumnezeu, i la redobândirea adevratei vieii, pe

c-ire pierduse. Cea dintâi îl âra în pcat i ntea ta el mulimea patimilor;
adoua îl face s urasc pcatul uciga i s caute curirea de patimile care-
îmbolnvesc fiina i-1 duc la moarte, i sa lucreze virtuile, care-1 fac s fie

ceea ce este cu adevrat, potrivit adevratei sale naturi. Dac, aa cum spun
Prinii, prin virtui se face omul asemntor lui Dumnezeu, trecând prin
lucrarea lor de la virtualitatea chipului la împlinirea asemnrii, iubirea de
sine ca fiin care are a înainta duhovniceti presupune i implic din partea
omului iubirea virtuilor," sau mai precis iubirea lui Dumnezeu prin
împlinirea virtuilor. Astfel. Sfântul Maxim spune: „Primind în locul iubirii
celei relede noi înine pe cea bun i duhovniceasc U..L nu vom înceta s
slujim lui Dumnezeu prin aceast iubire bun de noi înine, cutând pururea
s ne susinem suffeul prin Dumnezeu. Cci aceasta este adevraii slujire i
prin ea îngrijim cum trebuie i în chip plcut lui Dumnezeu de sufletul
24
nostru, prin virtui".
De altfel, duhovniceasca este cheie pentru iubirea aproapelui,
filautia
dup cuvântul tui lîsus; „Sa iubeti pe aproapele tu cap* tine însui*' (Mt.
22. 39; Mc. 12, 31; Le. 10, 27). Doar în msura în care omul se iubete cu
adevrat pe sine, în ceea ce este el în chip fundamental, în Dumnezeu i pen-
tru Dumnezeu, numai aa îl poale iubi duh tiv ni ceste pe semenul su, cu o
iubire care nu are nimic ptima sau trupesc; numai aa ti iubete ca pe o
persoan creata ca i el dup chipul lui Dumnezeu i chemat, ca i el, la
asemnarea cu El; îl iubete astfel ca pe unul de- o fire cu el, fiu i acesta al
Aceluiai Printe i frate al su în Hristos. Sfântul Antonie cel Mare spune;
„Cine se cunoate pe sîne cunoate i celelalte fpturi (,„). Cine se iubete
h

pe sine, îi iubete i pe ceilali";" Dar iubirea aproapelui duce i ea la buna

iubire de sine; ca s
te poi cu adevrat iubi pe tine, trebuie s-i iubeli
fratele, spune Sfântul loan Gur de Aur.'
(>

în orice caz este limpede c, în timp ce filautia ptima divide natura ome-
(

neasc i o împinge s
se rzboiasc cu sine însi* fcând din oameni indivizi
izolai de cellalt, potrivnici unul altuia
unul i vrjmai între ei h
lîlautia

duhovniceasc conduce la re-unlrea firii omeneti în sine i cu Dumnezeu.

w Cf. Sf. Issmc irul. Cuvin/f drspn* twvointh 4.

24
KtUptfftxtifi uâtre tikurîii, Prolog.
a Epistole. IV. 7.
''
<hniUn t2Twtoti>i,V\\
t r I.

fi06
 . .

k Mii rât lucru îns este

I c
filautia virtuoasa jiu poale lua locul filauiîei p-
timae sau, mai precis, iubirea de sine trupeasca" nu se poate schimba în iubi-
27
re de- sine duhovniceasc daca omul nu se dezlipete de eul su czut, altfel
spus duca nu taie patimile. De aceea, la desvârita iubire duhovniceasc de
sine se ajunge numai prin neptimire,

2» Iubirea de aproapele

fa
de aproapele poate fi pe scurt definit ca iubire a tuturor
Iubirea
oamenilor deopotriv i fr
nici o deosebire.. Porunca de a ne iubi vrjmaii
(ML 5. 43-44; Le, 6 27-36) urat caracterul universal al iubirii, care nu
h

trebuie s fac deosebire între om i om. Aceasta este trstura specifica a

iubirii cretine (cf. Mt. 5^ 43); In timp ce pctoii aleg pe cine sa iubeasc, i
1

pe cine nu (Le. 6 32-35) i „iubesc pe cei ce îi iubesc " (Le. 6, .32)^ „prietenii
h

2
lui Hristos iubesc din inim pe toi", * „Nu ni s-a spus numai pentru un om,

ei tot omul este aproapele nostn/'. amintete Sfântul loan de Gaza/''

„Milostiv este cel ce nu deosebete cu cugetarea pe unul de altul, ci are mila

3
de toT, spune Sfanul Isaac irul; " i înc: „Cel ce iubete pe loti deopotri-
v, cu mila i rar de deosebire, a ajuns la desvârire 11 „Silete- te pe cat
1
'.

poi s iubeti pe tot amul", îndeamn Sfântul Maxima numind iubirea

„simirea plin de bunvoina fa de întreg neamul omenesc**;3* el exclama:
Feri cit este cel care poate sa iubeasc pe tot omul la fel",
'.,
14
Tot el spune c
nu poate avea dragoste desvârit „cel ce nu iubete pe toi oamenii la
fel"." i precizeaz „Dragostea desvârit nu sfâie firea cea unic a
1

oamenilor^ Iu an du -se dup prerile i înclinrile felurite ale voii lor. Ci

iubete pe toi oamenii la fel; pe cei buni i strada Iniei ca pe prieteni, iar pe
cei lenei ca pe dumani, facându-le bine, rbdând îndelung i suferind cele
ce-i vit; de la ei. Ea nu ia în seam câtui de puin rul de la acetia, ci chiar

sufer pentru ei, dac vremea o &sttn <

luntrea desvârit;! îl face pe om nu numai se poarte întotdeauna în s

acelai fel cu toi oamenii, dar si fa de fiecare om în parte are o aceeai
atitudine egal, neschimbând u-se de la o clipa la a] ta: Juca nu are dragoste
desvârit cel ce e
mai ia dup purtrile oamenilor, de pild pe unul iubin-

!7
Cf, f, Maxim MiîuristtcruL tidspunxuri câire Taiasie. Prolog
* Idein,
Capete despre dmgtisit?, IV. 9,
" Scdxori duhovniceti, 33')
1
( iMnte dexpw ntvtrtrtf4; 56.
'

'
(biderm 43,
i 'iifte despre dmgoste, 1 V t 82
" Epistole. 2.
(
'npfte despre dragoste. I. 17.
^/fefdbff.âl.
"thidem.l\.

607
du-l, iar pe altul urându-l, pentru pricina acesta sau aceea; sau pe acelai o
'. 37
1

dat iubindu-l, alrji data urându-l pentru aceleai pricini

A-i iubi pe toi oamenii deopotriv înseamn nu numai u nu Itisa deoparte
pe nici unul, ci i u-i iubi pe toi întotdeauna i cu aceeai trie. Astfel
s

Sfântul Maxim scrie: ,,Dac pe unii îi urti, pe alii nici nu-i iubeti, nici
nu-i urti; pe iari, îi iubeti, dar potrivit; i, în sfârit, pe alii îi
alii,

iubeti foarte tare; din aceast neegalitate cunoate eti departe de dragos-
,H
c
tea desvârit, care cere sa iubeti pe Tot omul deQpotrivâ V De aceea ,

4 1
Sfântul Printe îndeamn: „S3 iubim pe tot omul din suflet *, * i arat c, în
timp ce „prietenii lumii nici nu iubesc pe toi, nici nu sunr iubii de toi...,
4Q L

prietenii lui HristOB pstreaz dragostei necurmaii pân Va sfarit" .

Iubirea de aproapele, care prin natura sa este una i aceeai faa de toi,
are totui multe felurite chipuri, i
i chiar, cum 41
aa am spus, „cuprinde
%41
lucrarea tuturor virtuile f Astfel, Sfâniul Psvel scrie: ,, Dragostea îndelung
rabd; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmu ieste, nu se laud, nu
se tru feste. Dragostea nu se poart cu necuviin, nu caut ette sale, nu se
aprinde de manie, nu gândete râul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucur
de adevr. Toate le suferii, toate le crede, toate le ndjduiete, toate le rab-
d" (î Cor. 13, 4-7y Iubirea se manifest îndeosebi prin bunvoin, bun-
tate, blândee, îndelung- rbdare, împreuna- pi mi re, facere de bine.

Pentru c, potrivit poruncii Mântuitorului (Mt. 22, 38; Mc 12, 31; Le. 10,
41
27), se cuvine s-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înine, mulimea
lucrrilor iubirii se cuprinde în aceste doua sfaturi: sa nu faci semenului tu
nimic din ceea ce n- ai voi s i se fac; i s-i faci tot ceea ce voie ti s i .se
44
fac ie.
Primul dintre ele, formulat negativ, îl aflm în Vechiul Testament, i este

dat de dreptul Tobit: „Ceea ce urti ni însui, aceea nimnui s nu faci"

fTob, 4, 15). La Sfântul Pavel îl gsim prezentat astfel: „Iubirea mi face ru
iubirea este deci împlinirea Legii tKom. 13, 10). De altfel» el
1

aproapelui* ;

reia acest sfat urma lui - iar în i Prinii - în multe dintre îndrumrile gale,
prin care îndeamn nu numai la ferirea de orice fapt sau cuvânt care ar

JT
mâm< 70.
IhldemM 10.
vi
Ihidem, IV, 95.
'"
(bidem, 98.
X. 6 Sf. Simean Noul Teolog, £ '.ateheze, î
1

Sf. GligQre cel Mare, Cifittt'jtuinu fu iov,

UMuIec numele iubirii, multe friptele

sunt ei, mui ni ui re înc semnele, i înti $'i nisi

urnite însuirile ei dumnezeieti, ihu firea ei cate urm i asemenea,.,"),

Ai
Ijfidem
41
Ounl de Aur, Despre imgasteo d*3&fâr$ii& L
Cf. Sf, loan Sf. VbiiKiinufie p Ickui,

Sfri.-wri duhovniceti, 33Q

**
Cf. Sf. Grigort cet Mwe. < 'ufmUariu ta Im\ X, 6.

60M
 litiu rttl

putea fate ru aproapelui, fie chiar nurmii în tri stând u-l /^ ci i de orice gflnd
sau intenie rea împotriva de orice atitudine, fie vzut, fie lui ,
luntric, care
s fie din punci de vedere duhovnicesc rea i viclean. Astfel, de pilda,
iubirea nu cunoate pizmuirea aproapelui/ ' dispreuirea* 7 i judecarea 4S 1

luî;
cel care iubete cu adevrat nu se bucurfi pentru nenorocirea
sau cderea
4
frate lui, i nici uu-i dorete ru],* i nici nu se întristeaz de binele îtii SJ .,,
"'

Vedem i de aici c
iubirea vine ca rod al neptimirii, cci numai neptirnirea
nimicite toate patimile, care, sub o forma sau aJta i într-o mâsuTâ mai mare
sau mai mica îl împing pe cei înrobit de ele sa se poarte ru sau
s-
priveasc cu rutate pe semenul lor.
Al doilea
formuEat pozitiv, este dat de Mântuitorul însui, în Noul
sfat,

Testament: „Toate câte voii

-1
fac vou oamenii asemenea i voi facei sv
lor (Mi. 7, 12; Lc r 6, 31 ). Aceasta înseamn" mai aies a simi solidar cu
te
roti oamenii si a le veni în ajutor, dup cum îndeamn Apostolul; „Purtai- vâ
sarcinile unii aitoT i aa vei împlini legea lui Hristos" (Gal, 6, 2), i a te face
slujitorul lor (cf. Gal. 5, 13). Acest ajutor dat din iubire trebuie s
împlineasc toate trebuinele aproapelui: cele Irupeti, prin milostenie/ 1 iar
cele sufleteti, prin aducerea lui la Dumnezeu, dac s-a îndeprtat
de E!.^
iijutându-l sl-i tmdui iisczi sufletul sfia,^ îngrijirtdu-ne de sporirea
lui du-
hovniceasc i de mântuiren sa," ajutor care se prin cuvânt, *'
slujire'" i d
Cf, AW» Dorotei, îm-âtâtttri dr sujlrt JitlrMtvttr*, III. 5 [„FHil de aproapele sa mi
facsl cineva nimic de care. trie câ neca^ste fSU
rnete pe aproapele, fie cu lucrul, fie
cu cuvâfltol, fie cu înfiarea* fîe cu privi rea.. /), Sf. Maxim Mrturisitorul.
Cupvtr
tbxptv dragmte, I, 41 („Cel ce iubite pe Dumnezeu nu intrisieaz pe nimeni...").
Cf. Cor. 13, 4. Sf. Maxim Mrturisitorul, tigp&* despre dmRvsie, I,
I

5,
I

Cf. f. V ursari u fie i loari. Siri.wri duhtivnirt'ii, 342.

II

CI I Cor. B. S, Sf Maxim Mân uri si torul. Capele despre dm&rte, L 42; 57.
w
Cf. I Cor. 13. 6, Sf. Maxim Mrturisitorul, fee, cit.. I, .16.
•Cf. Sf. Maxim Mrturisitorul, loc. cil.
" Cf. ibidem, 55.
K Cf. 2 Cor. 8, 14. Sf. Maxim Mrturisitorul, loc. cit,, 26.
'
Mare, Re^dite. mici, I7fi („Fiindc omul este alctuit din trup i
Cf. Sf, Vhisite. cel
suflet, în ce privete sufletul s-i iubim... mustrliodu-i i sftui
ruiu-î ia îiuteninfiridiM în
«ioc chip spre întoarcere: iat în ce privete trupul, s& je facem bine, când mi U'cbuin
,h
Ut- cele neceatiie pentru viiir ).
14
IoanGur&de Aur, Omilii ht Wj, LV11I, 7. S£ Muxiin Mrturisitorul €<&&*
Cf. Sf,
ttt:\'ittv dmger&t, L 25; IV, 83. Sf. Vars^riufic
i toari, .Scrisori dufa?vmc^ti 315, .

Cf Evsgri*, CuyâM despre ntgânww, \J2 („Fericit este monahul care

socotete
mântuire i
înaintari tuturor ca pe a ia"). Sf. Muxim Mrturisitorul, Capete despre
(fctfMto, I, 13 („Cel ce iubete pe toi omul cu pe sine însui ..., când vede întoarcerea
l mitre pm ren iui se bucura cu bucurie mare i negriii"). Sf. Siraean Noul Teolog
'ttfrlii-^, V\U
(I St'. Maxim Mrturisitorul, Capete despre dmgoste. [, 26. SF. Macurie
Ji^ipteLinal, Omilii duhovniceti (Col. ][), XL. 6.
n
Cf, Sf. Maxim Mrturisi torni, Capete despre dragoste, |, 2n.

609
 Redobândirea sntii
mai a le 5 prin rugciune/*" Iubirea mai înseamn i s avem o aceeai simire
cu aproapele, sil ptimim împreun
cu «1 adic (
s
ne bucurm pentru binele
lui j s ne întristm pentru suferinele j necazurile sale, mângâi ndu-1 i
S(J

întri nJu -l vreme de nevoie, 60

la

Sspunem, în sfârit, c
a-l iubi pe aproapele ca pe tine însui înseamn a
te simi legai i unit cu el. Putem spune, o data cu Evagrie, desvârit c
iubire are „cel ce se socotete pe sine una cu toi» deoarece
61
se pare se i c
vodc pe sine necontenit în fiecare".

Cel dintâi temei al iubirii aproapelui este imitarea lui Dumnezeu pe cât
este cu putin pentru om: Jntru aceasta a fost desvârit iubirea Lui fa de
noi..., fiindc precum este Acela, aa suntem i noi, în lumea aceasta' (1 In 4 h

17). Aceasta înseamn ca omul trebuie s-i conformeze atitudinea faa de

cei de -o fire cu el dup modelul relaiilor existente între Cele Trei Persoane

ale Prea Sfintei Treimi, Hristos însui S-a dat pe Sine drept pild de iubire:
„Precum M-a iubit pe Mine Tatl, aa v-am iubit i Eu pe voi (In 15, 9).
f1
i h

de asemenea, s-L urmeze pe Dumnezeu în iubirea Acestuia fa de oameui t

adic s 1

urmeze:
- iubirea Tatlui, care a mers pân la jertfirea singurului Sau Fiu pentru
ei: „Cci Dumnezeu aa a iubit lumea, încât pe Fiul Su Cel Unul-Nscut

La dat ca oricine crede în El sa nu piar, ci aib via venic â M (In % 16); s

Jntru aceasta s-a artat dragostea lui Dumnezeu ctre noi, pe Fiul Su Cel c
Unul-Nscut L-a trimis Dumnezeu în lume, ea prin El via avem. în s
aceasta este dragostea, nu fiindc noi am iubii pe Dumnezeu ci fiindc El t

ne- a iubit pe noi i a trimis pe Fiul Sau jertf de ispire pentru pcatele
noastre. Iubiilor, dac Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, i noi datori
suntem s ne iubim unul pe altul" (In 4, 9-11);
- iubirea Fiului, Care de bunvoie S-a întrupat, S-a rstignit, a ptimii i
S-a îngropat. Astfel. Sfântul Maxim Mrturisitorul spune c , .Dumnezeu,
Care a tacul firea noastr,,., din iubirea cea pentru noi... S-a fcut întreg ca
1

nor /* Jubirea L-a fcut pe Fiul cel preaiubit al lui Dumnezeu coboare s
printre noi \ spune tot aa Sfanul loan Gur de Aur.° Iar Apostolul scrie:
n J

M Dumnezeu îi arat dragostea Lui fa

de noi prin aceea ci pentru noi,
I Iristos a murit când noi eram înc pctoi" (Rom. 5t S), Hristos însui

5R
Cf Mt 5,44.
" Cf. Sf. lottn
Gllfâ de Aui; Despre dragostea dcsâ\>arit, 31 loiin Scnrttrlil, Stxira,.
I .

IV, 40 („De voiete cineva Rit tie c

are iubirea de frai i dnigosten adevrat, se va
IncTedmu Lle&pis eu când se va vedea pe 3 ine plfrigîlntf penmi greoaiele fritetaj i
vesel imlu-sr de înaintrile i dttnirile lui"). Si Vikrsimafic i loan, Scrisori
duhovniretii, SJ9,
M
Cf. Sf. Varsanufie i loun, SctisoH duhovniceti 3I5< t

b
C 'uvdnf despre rugciune., 125,
63
tyiMok* 2.
*'
Despre dragostea desvârit, 1.

Gin
 fuhirtxi

H! am lub,t P6
M
™' ^ ?• v °' «3 v iubii unul pe altul" (I„ 1 }

* p^ **£»$
t
sfl a iubiti unu pe
eu-' «KTiSraFSr
. i,
fcl, jubjre,
întru
' *'
?!
•
T cuvin ^r
,eme,ui
'

Lui. Apostolul
tf

umb
Umbla
"* înva'
precum i Hristos ne-a iubit pe noi" "
(fifes 5 2V
iubirea Sfântului Duh, Cei Care revars
în oameni iubirii dumunu»*.*

tt g?**2
m
fire Terneiul
*£**«
V^v
«*
n^m^m iubirea H*" oameni a .1
***** «'""or oamenilor deopotriv
l.;
lui
ft>
Dumnezeu,
k +jv " ..
L
i^j.

- -
^nâ 1

a unul
i

,
-J
fr nici o deosebire. Iubii pe vrjmaii ^5
care-i cLmrinrie

nB
r*»

^u3
mii

2£5
ploaie peste cei !
raS S"'a SOarale
drepi i
.

peste cei nedrerjti"

P este cei râi
(Mr
V PWte *l
S <nv
buni
-s c i .
si nmlte
trimite
'

2TMttel tTc 11
-™te aCeSte tademnuri ale
KM s tfe tdlcuile £f 23-
de ifiimu! Maxim: „«Iubii pe vrjmaii 1
Mântuitorului
votri facei Z
ce a powncrt Domnul acestea ? Ca sa te slobozeasc ne L de IÂ' rit

care s se fac pe sine vrednic fie de slav, fi, de

oamL^'e^^'™ **
draS ° Steil Cârtit
toi oamenu. este ca
l°U oamenii sunt. în
gS ^
» «"Prinde deopotriv pe
"^ * fiE "

esen, cu toii egali i de aceeai fi»

^ CUSpLne° drag0sle ***#**,

Sece M™« &££&"""- sens
wfo
"dr^osteade.
1
"' acela?i ca;
Sfântul
riv£hî nu "Stata fi™ '
-

Sff±«â ®* !nl 5 Ra «-sat

M adun pe toi în
pt«.|ud at a> , ,i
ea prin pmerea cea
$£[$£$$ PC"| ,

^irfoA, [V H 9.
J*

61]
 . ,

RedvbâtKtireit xânâiâii

desvârit în iubire (...} - mai spune - nu mai cunoate deosebirea între

el
sine i altul, sau între rob i slobod, sau întie hrbat i femeie; (...) ci...
cutând cea una a oamenilor, privete pe toi la fel i are faa de toi
la firea
69
aceeai dragoste". BJ d
drept pild în aceasta privina pe Avraam, care prin
dragoste s-a înlat pân la Dumnezeu, „prsind particularitatea celor
divizai si care divide, ne mai socotind pe celalalt om ca pe altul decât sine, ci
711
cunoscând pe toi ca pe unul, i pe unul ca toi". De altfel, penlru aceasta ne
sunt pildS toi sfinii, care, aa cum arat Sfântul loan Gur de Aur, se poart
71
„ca i cum tot neamul omenesc ar fi formai, dinu -o singur persoan'- De
aceea, Simeon Noul Teolog înva
Sfântul pe toi credincioii, noi, c P1

credincioii trebuie s-i vedem ca pe unul",

t

De vreme ce toi oamenii au aceeai „fire duhovniceasc", spune Sfântul

Antonie cel Mitre, ,,cel care greete fa de aproapele, greete fa de sine;
cel care face ru i -l nedreptete pe semenul su, siei îi face ru; iar ceJ ce
4

face bine fratelui, siei îi face bine '-;

i, iari: „cei care se iubete pe sine, îi
71
iubete i pe ceilali', i invers. Acelai sens îl are spusa lui Evagrie* citat
mai sus: „Monah este cel ce se socotete pe sine una cu toi, deoarece se i

pare c
se vede pe sine necontenit In fiecare".
74

Aceast natura duhovniceasc, pe care se întemeiaz unitatea neamului

omenesc, este chipul Iul Dumnezeu în om, cari' constituie i definete în chip
fundamental natura omeneasc, regsindu-se în fiecare dintre noi. De aceea,
al iubi pe aproapele înseamn a-L iubi pe Dumnezeu prezent în el prin
chipul Su imprimai tn acela. Astfel, imediat dup ce a spus efi „cu toii
1

suntem de aceeai fire ', Sfântul Antonie adaug: „De aceea se cuvine ne s
iubim unii pe alii cu o dragoste desvârit. Cu adevrat, cel care-i va iubi
aproapele, TI va iubi pe Dumnezeu, i cine ti iubete pe Dumnezeu, se iube-
te pe sine".™ Vorbind despre dragoste, Sfântul Isaac irul spune ca Dumne-
zeu „Se bucura când vede pe cineva odihnete chipul Lui i-l cinstete pe c
acesta penlru ET\ într-o aceeai perspectiva, Evagrie scrie ca „rostul dra-
gostei e s
se druiasc fiecrei imagini a lui Dumnezeu aproape în aceeai
msur în care s-ar drui Prototipului" 77 i fericete pe „monahul care soco-
tete pe toi oamenii ca Dumnezeu, dup Dumnezeu'

Toate aceste temeiuri pe care le-am prezentat, arat limpede câ iubirea

fa de aproapele este profund legat de iubirea lui Dumnezeu; într-adevr,

'"
( 'tifietf despre drctgosîe t
\i h 30.
'"
foijtoie. 1.
" iiUcitirrtul'mhmttV, B.
7:
Csk 22S de capete..., m, 3.
"EpivoleAV.l.
* Cuvânt dâxpre rugciune, 125.
"
Eptitofa IV, 9.
5
Cuvinte despre nevc*înd< 5.
1
Trufatui pmt tic. 89.
x
Cuv&tt despre, mgciune, 121

ol2
 Iubirea

ea consta în a-1 iubi pe semen

pentru Dumnezeu", .în numele Su", a-J
1K

cinsti pentru valoarea pe care o are în ochii lui Dumnezeu, ca persoan dup
chipul Lui i în care este sdit asemnarea cu El, Iubirea st a^l iubi pe m
nproapeJe în Dumnezeu i pe Dumnezeu în aproapele. Acesta este înelesul
cuvintelor lui Jisus când,
vorbind despre faptele de milostenie CMt. 25,
3 -46), &pune: „Adevrat zic voua\ întrucât ai fcut unuia dintr-aceti frai ai
1

Mei, prea mici, Mie Mi -ai fcut', l; „întrucât nu ajj fcut miuia dintre aceti
prea miei, nici mie nu MJ-arj fcut" (Mt. 25, 40 i 45). Altfel spus, tâlcuiete
S fim Lui Vas Ie cel Mare, Domnul „socotete binefacerea (ctre aproapele) ca
i

i L'um l-ar II fost fcut Lui însui '* De aceea, în alt parte, îndeamn ,.s
1
'.

Slujim frailor ca i cum am aducea slujirea Însui Domnului". WJ Awa

Apollo „spunea pentru primirea frailor: Trebuie s ne închinm fira^oi celor
ce vin ta noi; Dumnezeu ne închinm. Cci se zice c daca
cci nu lor, ci lui
ai vzui, pe fratele tu,
ai vzut pe Domnul Dumnezeu] tu".* Jar Sfanul
1

Simeog Noul Teolog, dup ce spune cil trebuie s-i vedem pe toi oamenii ca
pe unul singur, adaug: în fiecare dintre ei trebuie s vedem pe Hristos", 11
P1

dmidu-J drept pild pe Sfântul Simeon Studjtul, care „pe toi cei botezai îi
** ?
pr v aca pe Hfistos? n ceea ce- 1 privete, Sfântul Maxim Mrturisitorul,
! ?
agitând c „cel desvârit} în
.
iubire...nu mai cunoate deosebirea între sine i
altul, între rob
slobod, sau întrei brbat i femeie", încheie cu acest citai din
Epistola ctre Galatenî: „în toi este Hristos" (3, 28),
Aceasta înseamn c
iubirea de aproapele capt pre numai dac sta în
legâtur eu iubirea lui Dumnezeu. Jntru aceasta cunoatem c iubim pe fiii
lui Dumnezeu, dac iubim pe Dumnezeu si împlinim poruncile Lui" {1 In 5.
2), Aceasta înseamn, de ademenea, ea trebuie c
fie întotdeauna subordo- s
nat dragostei de Dumnezeu, Printre motivele pentru care oamenii se iubesc
unii pe alii, pe care le enumera Sfântul Maxim, unul singur este cu adevrat
vrednic de laud, atunci când iubim pentru dragostea lui Dumnezeu". M Aa SP

cum in vata Jisus, iubirea lui Dumnezeu este „marea i întâia porunc" (Mi
22, 38), iar iubirea de aproapele vine în urma ei (Mt, 22, 39; Mc. 12,
31).
Prinii, am in ud
aceasta rânduial,^ atrag atenia asupra
fi
de a nu ine ispitei
seama de ea, împlinind faptele de iubire ctre- aproapele a ne îngriji de fr
iubirea de Dumnezeu, Aceast preîntâmpinare este necesar, cci, aa cum
spune Origen, râlcuind un verset din Cântarea Cântrilor (2,4), în timp ce
„iubirea sfinilor este bine rânduit", PJde ce multe ori lucrrile dragostei (la
ceilali oameni) sunt în nerânduial. Ceea ce trebuie cinsteasc mai întâi, s
J
Hegifiile tfKtti, 3.
11

ttri'iiiUe mici, l&O.

11
Patericul, Pentru Awa
Apollo, 3
' Cale 225 de capote.;,, IU. 3, Cf. ibidem. 9$ ..vzând pe fratele i pe Apiutipele su
ca pe Dumnezeul shi,..".
M J>ww.XV,2Q9,
f apta despre.
'"
dFOgQ&tt. 11,9,
M Ct. Sf, Vasilc cel Mare. HagidiU ttmri, I

613
 Redobândirea sntii
ei cinstesc în rândul d doilea, i ceea ce trebuie s cinsteasc în rândul al
116
doilea, ei cinstesc în rândul întâia spune i el câ Sfântul Isaac irul
,.frumoas i vrednic de lauda" este iubirea aproapelui, când grija ei nu ne
desface de iubirea de Dumnezeu" i *,dulce este în ral ni rea cu fra|ii notri
duhovniceti, când putem pzi împreun cu ea i pe cea cu Du ni ne zeu" \ KT Iar
Sfântul Macarie Egipteanul scrie $i mai limpede omul Trebuie „s c
urmreasc înainte de toate i întotdeauna frica lui Dumnezeu si sfânta iubire
ctre El, cane e cea dintâi i cea mai mare porunc, (...) din aceasta se i
poate uor doua porunc, adic iubirea ctre aproapele. Cci cele
împlini a
dintâi trebuie puse înaintea celorlalte i pentru ele trebuie ne strduim mai s
mult. i aa, dup3 cele dintâi vor urma ce]e de- al doilea. Dar daca cineva nu
se sârguiete pentru porunca aceasta dintâi i mai mare, adic pentru
dragostea ctre Dumnezeu (...), ci voiete s- i închine numai grija din afar
slujirii celei de-a doua, îi va fi cu neputin o împlineasc pe cea dintâi în s
chip sntos i curat"'.**
Aceasta nu înseamn îns c
iubirea aproapelui trebuie cumva absorbit i
stinsa în iubirea lui Dumnezeu - ceea ce ne-ar putea face s credem, în
ultim instan, c este de ajuns s-L iubim pe Dumnezeu, iar de iubirea de
semeni ne putem lipsi. Aa cum vom vedea îns, nu-L putem iubi pe Dum-
nezeu dac nu-t iubim pe oameni, aceste doua feluri de iubire fiind de nedes-
prit. i dup cum dragostea de Dumnezeu nu poate fi redus la simpla
iubire a fratelui, tot aa nu se poate împlini doar prin iubirea
iubirea acestuia
lui Dumnezeu, pentru c
aproapele nostru are, în calitatea sa de persoan, o
autonomie i o trire menite nu se sting în Dumnezeu, ci s se manifeste s
i s se îrnplineascâ în EI, prin har, pentru venicie; aa încât, iubirea aproa-
pelui, ca i dragostea de Dumnezeu, nu va avea sfârit (cf, 1 Cor, 13, 8); în
una, ca i în cealalt, „înaintând, niciodat nu njungem la sfârit, nici în
11 11 "
veacul acesta, nici în cel viitor .

De dragostea este fundamental una, dup natura, originea i telul ei:

fapt,
exist o unic iubire, care îi are izvorul în Dumnezeu, i în El îi afl sfâri-
tul. Astfel, Sfanul Mugim scrie despre ea „nu o împarirn ca pe alta si c
alta, între Dumnezeu i aproapele, ci una i aceeai se îndreapt întreag spre
Dumnezeu ca datorat Lui 1
*

* Omiifi la Cutarea Cânta nlur> 11, 7.

T
Cuvinte despre nevoinâ, 73,
'
i\imfmi hi Macari* tîgipteanul, I I .

" fonn Scflffantf, Searxr, XXVI, 38. Cf. Sf, Maxim Mrturisirotul, Capete dinspre
Sf.

dmgm-tt*. TJJ, 100 („iubirea siipnurnindu-&e pentru veacuri nemrginite cu Cel nemr-
ginit, rmâne pururea, crescând mereu mai sus de eu").
R Episîvfr, 2,

614
 iiihifvn

3, Iubirea de Dumnezeu

Iubirea de Dumnezeu nu poate fi redus la un simplu sentiment, Cu oale

c ea pune In micare m
primul rând facultile afective ale omului, puterea
lui de a dori (fcmeuuxTLKOV) i de a iubi (gpomioi Storaja),* 1
nu se Jimi-
leaz In acestea, c\'\ mic întreaga fiin pune în lucrare toate puterile,
i-i
Hristos spune limpede: „S iubeti pe Domnul Dumnezeul tu, cu toat mi-
ma la, cu tot sufletul tu i cu tot cugetul
Domnul Dumnezeul tu din toalii inima ta, din tot sufletul tu, din tot cugetul
tu 1
'
(Ml. 22, 37); lh S iubeti pe
tu i din toat puterea ta" (Mc, 12, 30; cf Le. 10, 27), Aa cum am vzut
mai înainte, iubirea este legat de toate virtuile, i deci de folosirea fireasc
a tuturor „puterilor" sau facultilor omului.
Citind im
p e Prini, de la bun început vei ton stata cu surprindere ei c
vorbesc puin despre dragoste. Un prim motiv ar fi iubirea nu st în vorbe, c
ci mai ales în fapte - luntrice sau exterioare. Un al doilea, faptul
fie ele acte
c „iubirea de Dumnezeu nu se poate înva",* 2 Al treilea, iubirea, în c
formele ej cele mai înalte, este inefabil. Al patrulea motiv este c iubirea de
Dumnezeu st în esen în împlinirea voii Sale " deci în lucrarea poruncilor. p

De aceea, a vorbi de împlinirea poruncilor, de lupta împotriva patimilor

i de
câtigarea virtuilor - aa cum fac învtorii sfintelor nevointe - înseamn a
vorbi despre iubire, centrul i axul vieuirii ascetice,
Domnul ne înva
însui c
dragostea de Dumnezeu st în împlinirea po-
runcitor Lui; „De M
iubii, pzii poruncile Mele" (In 14, 15); „Cel ce are
poruncile Mele i le pzete, acela este care
M iubete" (Jn 14, 21); „Dac
iubete cineva, va pzi cuvântul Meu" (in 14 23); „Rmânei întru iubi-
M
s

rea Mea. Dac pzii poruncile Mele, vei

rmâne întru iubirea Mea, dup
cum i Eu am pzit poruncile Tatlui Meu i rmân întru Iubirea Lui" (In
15,
9-10). Apostolul loan spune: „Cine pzete cuvântul Lui, întru acela, cu
adevrat, dragostea Dumnezeu este desvârit" (I In 2, 5), i, înc i mai
lui
limpede: „Dragostea de Dumnezeu aceasta este: pzim poruncile Lui" M S
lu\3;cf. 5, 2\
Dragostea de Dumnezeu st în împlinirea tuturor poruncilor Sale, fr
b
lsa vreuna deoparte, dar mai întâi de toate în cea a iubirii de aproapele, cci
aceasta este cea de-a doua porunc dat de Mântuitorul (Mt.
22, 39; 12, Mc
31 J i cea mai mare dup porunca iubirii lui Dumnezeu (Mc,
12, 31). Dup

A se vedea, de
pild, Sf Simeon Noul Teolog, Ditinttmtri etic?, IV. Sf ban
Starul, Scara, V, 6. Sf, Va&ile cel Mare, Reguhfr mari, 2.
Sf, V uile cel Mate, Regulile rnari^
|| %
Ct idem, Regulii? miri* 157; 21 („Care este msura dragostei1
ctre Dumnezeu?
Lupta «întrerupi a sufletului peste puterile lui. ca «S fnc& voia lui
Dumnezeu )" Sf
Maxim Miu-hirisitarul, Capete despre dragoste, \\l. 10 („Dacii iubete cineva
ne Dum-
nezeu, acela se si grbete s
fac cele plcute Lui"). Orieen, 0mtitt fa f ânfarm Cân-
runfar, l
J
G 13, 164.

615
 Redobândi rva smuîtttfii

cum dragostea de semeni este de nedesprit de iubirea lui Dumnezeu i nu

poate fi adevrata fr
iubirea Lui, tot aa nu-L putem iubi pe Dumnezeu
frâ al iubi pe aproapele nostm. „Dac zice cineva: iubesc pe dumnezeu, iar
|v fratele su îlurte, mincinos este Pentru cel ce nu iubete pe fratele
! c
su, pe oare l-a vzut, pe Dumnezeu, pe Cra nu Ua vzut, nu poate sâ-L
iubeasc- i aceast porunca avem de la EL cane iubete pe Dumnezeu s
iubeasc i pe fratele su (1 In 4 t 20-21). Iubirea semenului apare astfel ca
h
"

urmare i împlinire a iubirii de Dumnezeu/ 4 „Cel ce iubete pe Dumnezeu

nu poate sfl nu iubeasc i pe tot omul ca pe sine însumi"; ,,CeJ ce iubete pe
Dumnezeu cu siguran iubete i pe aproapele", spune Sfiinîul Maxim
5
Mrturisitorul.' Dar, în acelai timp, dragostea de Dumnezeu apare i ea ca
urmare a iubirii fratelui, Wj de vreme ce aceea nu poate exista dac nu exista
mai întâi aceasta.*" Sfântul Maxim Mrturisitorul limpezete aceasta, spu-
nând: „Domnul zice: «Cel ce MS iubete pe Mine, va pzi poruncile Mele»
(In 14, 23). «Iar porunca Mea aceasta este, va iubii unii pe alii» (In 5 s I

12). Cel ce nu iubete, aadar, pe aproapele, nu pzete porunca Iar cel ce nu

pzete porunca, nici pe Domnul nu -L poate iubi* ;* i nu se ferete arate
1

s
ca cel ce vede In inima sa vreo urm de ur faa de vreun om oarecare,
, f

pentru vreo anumit greeal, e cu totul strin de iubirea de Dumnezeu' ,'

:

Dovada dragostei de Dumnezeu este iubirea aproapelui. Laa

Aceste înalte forme ale iubirii sunt deci ^nedesprit legate una de alta, ca
LLE
zalele unui ]an'', Ele se pricinuiesc una pe alta, i una se cuprinde în cea-
lalt. Avva Dorotei prezint o imagine care ne Face sa ptrundem înelesul
lucrurilor; „Presupunei c este un cerc (...). Socotii c acest cerc este lumea,
c mijlocul cercului este Dumnezeu, iar liniile care duc de hi marginile lui La
mijloc suni cile sau vieuirile omeneti, Deci cu cât intr sfinii mai mult
spre cele dinluntru, in dorina de a se apropia de Dumnezeu» pe msura
ptrunderii ajung mai aproape de Dumnezeu i întreolaM, Cu cât se
lor,

apropie mai mult de Dumnezeu, se apropie întreolalt; i cu cât se apropie

mai mult întreolalt, f>e apropie mai muh de Dumnezeu. La fel cugetai i
despre desprire. Cci, când se despart de Dumnezeu si se întorc la cele din
afar, e vdit c, cu cat ies i se deprteaz mai mult de Dumnezeu, cu att se

* cd Mume. Ru%ttlite nutri, !; 3.

Sf. Vtissile
( despre dmgosîe^ I. 3; 23.
itpvre 1

M Cf. Sf, Va&iie cel Miue, Re&dik urni,

7
X
Cf. Sf, lonn ScaViiml, Soim, XXX, 15. Sf. Murim Mnrrurisri torul, Cuvânt asmfc* 1
(„Iubirea tntr&olallii Tnlcmeiazâ iubirea de Dumnezeu, care este plînirci toutâ it

porunca lui Dumnezeu"),

( 'ofteft' despre dragoste, T, 6. I

""ikUlvtn, 15
" St Scara. XXX, 15 (,,Cfrl ce iubete pe Demnul, a iubii iiijj înlui |>e
loiin Scfrurul.

Dovada primului luciu este cel de-aJ doilea")- Sf. Muxim Mfirmiisitonil, Cuvâm
fratele stkj,
mc&iii, 7 („Iubire* de orice om... este somnul iubirii de Dumntreii,.."' ). Kpixtok 2 1

Ml
&
ItHLn Gurii de Aur. Ondiii hi fewn, LXXV1I, I

616
 iubirea

deprteaz mai mult urni de alii; i cu cât se deprteaz mai mult unii de
alii, cu atât se deprteaz in ni mult de Dumnezeu. Acesta este firea iubiii.

în msura în care suntem în afar j nu iubim pe Dumnezeu, în aceeai

msur nedeprtat aflm de aproapele. Iar de iubim pe
fiecare fa
Dumnezeu, cu cât ne apropiem de El prin iubirea faa de El cu atât ne unim t

mai mult, prin iubire, cu aproapele; i cu cat ne unim mai mult cu aproapele,
cu atât ne unim mai mult cu Dumnezeu", vpa

De vreme ce dragostea de Dumnezeu st în esena în împlinirea voii Sale

j în tuci a re a poruncilor Lui, este de la sine îneles c omul dobândete
103
iubirea con formând u- se învaturilor dumnezeieti; ea este elul lucrrii
10 *
poruncilor, prin care se cura"^ omul de patimi i câtig virtuile. La
începutul ejtpunerii noastre am artat c între iubire si celelalte virtui exista
o legtur fim da mental, pus evidena de Sfântul Apostol Pavel atunci în

uiiiul acrie deapre iubire (cf. 1 Cor. 13, 4-7).

tQ
Tot aa exist legtur între -

iubire i lipsa patimilor, pe care de asemenea o arata Apostolul în versetele + 1

J0t
de mai sus. De aceea, Prinii prezint în mod constant neprihanirea i ne
ptimirea - de care atârn dobândirea desvâririi virtuilor - drept condiie
esenialii a iubirii. Iubirea omului sporete pe msura curiei i neplimirii
gale, i el ajunge la iubirea desvârit atunci când wi fcu! pe si ne cu totul
' 7
curatei nepâtimitor. Astfel Sfanul loan Scfuarul spune: „Dragostea este,
propriu -zis, le p udarea a tot cugetul potrivnic, dac dragostea nu gândete
lfl
rul < I Cor. 1 3, 5)'\ * Iar Sfântul Diadoh
„Dragostea de-s- al l-'otieeei zice:
v ari Mie proprie drepilor curii deplin
1 l
"' J
„Iubirea este prunc al nepti- ',

„prin nepali mire ai câtigat iubirea", scrie EvagrieJ 11 Tot aa

1

niirii'V "

.spune i Sfântul Maxim Mrturisitorul: „Dragostea este nscuta de neptimi-

h' " Iar Sfanul loan Scrarul spune chiar „dragostea i neptimirea se
m
c
deosebesc numai prin numiri".

m tmââlurtde rufîeî Jittositartre,'Vl. 10.

9
Cf.Vtafle 0*1 Mane, Refiitlih ittfiri, 5. Sf. Mactirie Rgiprermu], Ofnitii <Uthvvni
NI' 1

Qtti (Col. II). V. b; IX., 10 Sf. Siiueon Noul Teolog. M\rttrxttri t-tin-, IV.
" Pentm
acest în an iui punct, a se %-edea St' Maxim MfLiiurititonil. Cupide d&spft.
* 3

ilmgoittiii I, J 1.
s
„DnigoMea îndelung nibdâi dra^n&tea bucur de adevr. cfile binevoitoare.^ se
Toate le suferii, toule te crede, tottfe 1<* ndjduiete, loate k ftibdâ">
* „Dragostea rui pizmiiiete, nn se land, nu se trufe^e,.., nu se aprinde de
mânie, nu
e&ndete rul, im se bucuri de nedreptate../'.
'
Cf Apvjhfgmx, Anii IE, 3£3 (33)
.

Scana, XXX. 4. A se vedea, de a&emcneiL, Sf. Nichila Sti tiuitul, Ctle J(H) U- t

aiwtr. ., fi. ].
"" Ciirtiur
vxretic itt i(X) (te captft\ 16,
"G
Evagrie, Tratatul pmetic. Sil. Cf. ihid&n, Prolog.
'
Eptstofe, 61. Cf. Cvtw Bvfohte monahul. 2 1
;
Capete despre (tmgaxit*, 1, 2, CF. II, 30 („Cel desagi t în iubire a ajuns la culmea
ne-piili mirii../'): IV, 91.
"
'brarv* XXX. 4.

617
 Redobândirea sntii
Dat fiind c
toate patimile izvorsc din îndeprtarea omului de Dumnezeu
i alipirea de sine i de lume, fiind moduri ale acestei alipiri, este limpede c
omul ajunge la adevrata iubire, care este aipire de Dumnezeu, numai
curindu-se de paMmi i înstri nandu- se de lume i lepdandu-se de sine,
Câcî am Dumnezeu i iubirea mii nu pot sta împreun,
artat: dragostea de I li

ti una o îndeprteaz pe cealalt. „Nu poate cineva dobândi dragostea de

Dumnezeu o dat cu poftireii lumii", scrie Sfântul Tsciae irul. uA Dragostea

de Dumnezeu presupune, deci, renunarea la tot ce înseamn alipire de lume
i iubire de sine." „Nu este alt crare spre dragostea cea duhovniceasc
1 11
,

spune Sfântul lsaac SirtilJ 16 Cu privire la faptuJ c omul trebuie s se lepede

de sine, Sfântul D iad oh al Foticeei spune: „Cel ce se iubete pe sine, nu
poate iubi pe Dumnezeu, Dar cel ce nu se iubete pe sine... îl iubete pe
Dumnezeu 1
'. 1 n Iar Sfântul Maxim Mrturisitorul înva: „Nu fi iubitor de
Dumnezeu ?
1
impui tâu, i vej fi iubitor de
1 1

Iar în ceea ce privete iubirea

lumii - care, de altfel, cuprinde i iubirea ptima de sine - Evagrie scrie:
Jubirea lumii acesteia este vrjmaa lui Dumnezeu (cf. fac. 4 P 4). Dac, aa
cum a scris (J In 4, 8), Dumnezeul nostru este iubire, dragostea acestei
lumi rele este vrjmaa iubirii. Nu putin s câtigam iubirea
este deci cu
cu neputin s ajung la deprinderea
9
dac nu urâm lumea"," „EsEe
dragostei cel ce e împtimit de ceva din cele pmânteti", scrie Sfanul
Maxim Mrturisitorul; 130 i, în alt parte: „Cel ce nu s-a desfcut.., de
împtimi re a dup cele materiale, nu poate iubeasc cu adevrat nici pe s
Dumnezeu, nici ne aproapele. Cci este cu neputina ca cineva sâ se lipeasc
i de cele materiale i s
iubeasc i pe Dumnezeu. Aceasta este ceea ce zice
1

Domnul: «Nimeni nu poate slujeasc la doi domni» (Mt, 6, 24)'V 2! s i

chiar spune rspicat: T1 rtu iubete pe Dumnezeu cel ce are mintea legata de
ceva din cele pmânteti".
111
Sfântul Macarie Egipteanul arat c sfinii

t
,doresc cu mult ardoare dragostea împratului ceresc i numai pe El îl au
înaintea ochilor'
1

i „de dragul Lui se dezleag de toat dragostea lumii i

4
Cuvinte despre nevoind 4, A se %'et!ca de asemenea. Ori gen. Omilii kt loan, XIX, 21
h
In
Cf. Sf. Vasile ce[ Mare, Regulile mari. 8. Sf, lsaac SiruL i'm'ime despre nevoind.
I < „Nimeni nu poate t
se apropie de Dumnezeu decât dac se deprteaz de lum& ,. t r

adicS de lucrurile lumii*); 73; 8Î. Sf. Straeon Noul Teolog, Disrurstfri etice, IV
(„mat iubire fa
de El prin tgdui rea de sine i a Întregii lunii-..")- Sf. Niciita
StîttiaUlJ, Cete SOf) de cupele.. .< II; I {„începui al dragostei de Dumnezeu câte
dispreuirea lucruri lor vzute t omeneti
1
").
Lo
1

Cuvinte despre nevnin, I ,

Cmvmt ascetic in fOOttt capele. |2,

IL>i
Ctpete despre dragoste. TV, 37,
H>1
Kpisioie, 60.
m < 'ttpele despre dragate, I, 1 l Cf. 72; 75.
1:1
Cuvâta ascetici ft,
115
Capele despre dragoste ^ II t I .

61
 •

Iubirea

arunca orice legtur pmânteasca pentru ca s poat avea totdeauna numai

i s nu-L amestece cu ni inie altceva". 1 "" 1

acea dragoste întru inimile lor tar

daca cineva rmâne în afara împriei, aceasta se întâmpl pentru câ, „atras
de bunvoie de ceva,,, se leag cu iubirea de acel lucru si nu o mai arata în-
treag lui Dumnezeu (,..), nu se leapd de sine i nu iubete mai presus de
orice pe de bunvoie se las înctuat cu legturi pmânteti de
Domnul ci . . .

IH H
dragostea de |ume „Pe cnd sufletul care este atras i iubete pe
.

Dumnezeu, se leag de El cu toat puterea (...), se leapd de sine i nu d

ascultare sfatului minii sale,,., ci mai degrab se las în seama cuvântului
Domnului, se dezleag, pe cât îi este cu putin, de orice lan vzut i se
113
pred 3 Domnului". Adevrata iubire fat de Dumnezeu o au cei care,
1

,,dezlegandu-se de iubirea oricrui lucru din Eu mea aceasta' ,11 iubesc pe ,

Ihi iu ne zeu mai presus de orice".

Deplina lepdare de sine i de lume nu este numai condiie a iubirii lui

]21
Dumnezeu, ci i a iubirii de aproapele. i, la fel ca iubirea lui Dumnezeu,
11 "
dragostea de frate cere i ea neptimirea Cu adevrat numai am noi când
s-a curit de orice patim, poate omul sl-l iubeasc pe semenul su cu
dragoste duhovniceasc, pentru c, daca este înc ptima, îl va iubi cu
dragoste trupeasc, mânat de una dintre patimile sale, fie tie aceasta, fie c
efi n-o tie, Cci numeroase sunt pricinile iubirii, iar cele mai multe dintre ele

sunt „ptimae i strine, de adevrata iubire.

1
* "'
Cât vreme n-a ajuna la 1

nepâtimire, omuJ nu poate s-1 vad pe semenul sau în adevrata lui realitate,
nn
cci „patimile care-i zac în suflet i-au orbit înelegerea numai când , b;

ajunge cu iotul neptima vede ca ceea ce este acela la Dumnezeu si poate

îl

s intre într-o legturi duhovniceasc cu el, lipsit de orice dorin sau cuget
sau simmânt trupesc (în înelesul larg al acestui cuvânt).

Faptul c iubirea st în împlinirea poruncilor i c este fundamental legata

demulimea virtuilor; faptul cere lepdare de sine i de lume> iar ca s
c
ajung pe treapta cea mai înalt are nevoie de nepâtimire, toate acestea ne
arata de ce Prinii socotesc iubirea ca sfâritul nevoinei, rodul vieuirii
ascetice si al strdaniilor pe care le face omul, cu toat fiina sa i de-a lungul

'
V,
m ihidem,duhovniceti
(hui Ui (Col, II), 6.
6.
' Ihidem.
"'
ihidt'm.
,ÎT
Cf. Sf. Mrturisitorul, Capete despre dtafctâ, U. 30; IV, 37 Ulub&ste pe
Maxim
toi oamenii cel ce nu iubete nimic omenesc"). Sf\ Isuelc SimL Cuvinte despre
nevoînâ, 81 i,.Nu pot dobândi iubirea de oameni cei ce iubesc lumea siceastsf).
7
Ci Evafrie, Epistt>lt 60, Sf. Mluuiti Mslrturî si torul Capete despte rftâgortt; II.
'
t

^0; IV, 92.

^Cf. St'. Miutiin M Luturi ai torul, (.'apele despre drtigtwfe. II, 9.
-'
fl^hwt), IV. 92,

619
 RvrUtbimtiin't) stitn~iui{ii

vieii lui» pentru a se desprinde de lume iDamneze u. Vedem

ei se întoarce la
de aici c omul nu poate ajunge îndat s-L iubeasc pe Dumnezeu i pe
aproapele su dup cum
spune Sfântul Malarie Egipteanul, printr-o
ci,

lunga lupt,
1
11
-
S
nu uitm însâ câ dragostea, culme j cunun a tuturor virtu-
ilor, este, ca orice virtute, un dar a] lui Dumnezeu, un har dai de Sfântui
Duh"- Dragostea, spune Sfântul Apostol loan, „este fief>e) de la Dumnezeu
1

{ta %ov> ecou)' (1 In 4, 7}. ,M este pricii™ i, într-un anume fel, fctorul i
rtunislitorul ei" t arata Sfântul Dionisie Pseudo-Areopaguu|. m Sfânta] CJe-
meni Romanul spune ca nimeni au ..este în stare a se gsi în dragoste decât
numai acela pe carel învrednicete Dumnezeu V 3d îns pentru primi ace si
1

ii

dar, omul trebuie sal caute cu toat fiina 1ui se osteneasc pentru el, sa k s
se fac pe sine vrednic de a-J dobândi; altfel spus, s-i cureasc inima
i
mintea prin nevoi niî ropic. De aceea, se cade sa spunem despre dra-
r rarii

goste, ca despre orice virtute, este rod al conlucrrii harului dumnezeiesc c

cu strdania omeneasca. Aceasta dialectic este limpede artata de Sfanul
Mcar ie, care spune: „Prin Struin i încordare, prin grija fa lupta devenim
puternici în a câtiga iubirea cea ctre Dumnezeu, care ia chip în noi prin
Li *
harul i darul lui Hristos' \
aceast nevoinâ, prin care omul se. in toarce ta Dumnezeu, se
în toata
îndreapt ctre El se curaeste i se deschide cu totul harului Su, rugciunea
are un rol esenial. Am artat aceasta atunci când am vorbii despre felul in
care se dobândi virtuile, dar. când este vorba despre iubire, acest lucru
pot.

se cere sublinia!. „Toate virtuile ajut mintea câtige dragostea dumne- s

zeia.sc;"i. Dar mai mult ca toate, rugciunea curat
1

\ arat Sffintul Maxim

-'

Mrturisitorul. Omul primete darul dumnezeiesc al iubirii ca rspuns la

1 B

rugciune* sa curat i fierbinte, însoit de lucrarea tuturor celorlalte po^

runci, Prinrugciune i în rugciune se descoper omului ruina iubirii; i cu j

câî rugciunea lui este mai curat, cu atât mai mult ptrunde în adâncurile ei.
„Iubirea aceasta o primete monahul in sine prin harul rugciunii', spune
Sfanul Macarie Egipteanul; 117 iar în alt parte: „Datorit s'u cei vrednici (...)

Parafraz i Macarie Egipt&mul, n („Iubirea fu de Dumnezeu ae dobândete...

prin nevoinii multu i prin ostenelii usciuisu...").
'
Cf, Rom. 15. 30; 2 Trni. I, 7. Sf. Dijidoh ni Fotiorci. Cuvânt asreftc m ffl tk
capete, 12. Sf. Mnxi.ni urni torul, EpUtofa, 2. IVfiirT
1
D?.spre NmeteditmnettsittjiL JV, \4, ?G 3. 71 2C.
1
u
Epistola ciitre Contribui, 50. 2.
"K
h
I

'
ram/ram
Macarie Egipt gatud, J, Cf. 13; Omilii dulwnkeri (Col. II), V, 12 |

(„Duiar este fiecare dintre noi s;l se nevoi asc, se trudeasc i si &e sârgutase îp u s
avâfj virtuile, l si3 cread i sa cear de la Domnul... cu sufletul si se uiipfata>caj»cu
de sfinenia Duhului...").
:

'
( \tjtete despre dmgo&te* 1,11.
""'
Omilii LVI.
tii(tjm'itici>£lt{C£i\. II). 4.

620
 luhirm

* unesc gândul for cu Demnul

negrit" !W „Rugciunea (se într-o iubire
tace) pentru ca sa
dobândim dragoste de Dumnezeu. Cci în ea
aflm prici-
n.Je cari iubim pe Dmmma*
scrie Sfântul Isaac Siru!, adugând'
dragon
tea e dm rugciune", din „rugciunea
curata se nate dragostea de Dumne-
zeu „de nu struie (omul) în tciune
;
i... în îndeletnicirea cu Dumne-
va ajunge la simirea dragostei' 1

; „Deci dragostea de Du ninezeu

vme din convorbi, cu rugciune)".^ Prin rugciune sporete
El (în
totaiu* dragostea faa de Dumnezeu f

i de aproapele. De «fee», Sfântul

Hmw Egipteanuf înva ca omul trebuie „s o
cear pe aceasta (sfânta
iubire) de Ja Domnul neîncetat,
ca se întipreasc în inima li.j si apoi
prin
s
pomenirea neîncetata a lui Dumnezeu o câtige tot mai mult. înaintând
în
s
n C
Z \r ??™ S »porind-o prin har".'* Pnn rugciune,
mtr-adt vdita lub.rea. 141 încât se poate
spune
iari. se face
iubirea este rugciunea cu- c
rataneîncetata. Jubirefi este
i
S struina înaintea Ini Dumnezei, prin ndnee-
tuta lucrare a harului", spune
Awa Ifcfc£j? iar Sfântul Maxim Mn.turisifoml
scrie: Cel ce iubete cu adevrat pe Dumnezeu, acela se i roag cu torul
rieimprasTiaL i col ce se roag cu totul neîmprtiat, aceia si iubete pe
Dumnezeu cu adevaraT;^ iar , ne împrtiat"
totul goaft de ence cuget strin
înseamn mintea este cu c
de rugciune, si inima curat de orice împti-
nme In rugciunea curat omuj
se afl desprins de iubirea
lunui j poate sa se alipeasc cu
ptima a
torul de Dumnezeu, dintre toate
virtuile ru^
FMiunea tund modu[ cel mai intim de legaturi
i unire cu Dumnezeu Pe
ue alta parte, numai prin rugciunea
neîncetat iubirea seslluite pururea
în suflet i
nu se mai stinge niciodat/* iar
noi putem „rf ne îndreptm
neîncetat cu gândul ctre Ej, cum
se îndreapt copiii spre mamele lor V* lata

IM

^/^™
|

XL, 2. i încS: „Acela cure stfruie zilnic în moliciune, se finele de iuhm-

ji doi dup:i Dumnezeu P " "

? i printre hunH Duhnim...-),

.

'
Parqfta Marutit' i-^iptfattid, J I
fa .
i

Cf. Sf. Mii ca rit Egi pic unul. QmiUL

'

'
duhovniceti (Col NI LVI 3
ApoftgTrm, Aitn IT. 165(33).
t ipete rfvsprr
drag&sfc, n.

^
I
ni .

C M Um
, h ?J 't"
a ™ '7i™* f*™ 1 ' 13 dc <**» d ™ paii.nili.-sin; II. 17 ( Cine

^ Cuvine'despre wvum, 35.

Cf. Sf, Issiac Sini],

di»
OUI J ^7™' S**"
dcs " vl it ** «***»*=* si neschimbat
ea u dispoziie permaneni ? accezi. ceea ce fa«
ti sufletului, o a|£llc
shl biia utlC) Cf Sf Vaaili J\

fii™, au."
Clemer. A Sf.V*
«uiuJnnul.
P™ lnl ^> «f nid nesuferit din,,* lotta re B , e | -). Sf
At/tWOM, VI, 7; |V, 22; VII, 12, Sf. Diad-I,
«1 Foliceei r«X

021
 Reifobtuniirva xfitiuini

c rugciunea semnul iubirii. „Iubirea clugrului fa de

se vdete a fi

Dumnezeu o arat vremea rugciunii i starea la rugciune"; „Cuptorul de

foc încearc auruh iar starea Iu rugciune, sâtguina i dragostea de Dumne-
1 14
zeu a clugri lor scrie Sfântul loan Scrarul. " Iar Sfântul Isaac irul spu-
',

ne câ desvârirea cunoate dup neîncetata aducere- aminte de

iubirii se
I4J
Dumnezeu în rugciune, însoit de îmbelugarea lacrimilor.

Iubi ren, dar al harului, putere dumnezeiasc izvorât de ki Dumnezeu

Tatl i împrtit oamenilor prin lisus Hristos în Duhul Sfânt, este totui,
ch toate virtuile, o dispoziie fireasc pentru omul aflat în starea de sntate
originar, care a fost pervertit prin pcat, dar care struie totui m el ca
potenta.
1
™ ea fiind o însuire constitutiv a chipului Dumnezeu din om,
lui

dup care acesta a fost creat. Astfel, Sfântul Antonie cel Mare vorbete de-
spre ,,iegea dragostei sdit în firea (omului)" i despre
„buntatea dintru
început de care sa împrtit firea lui în starea cea dintâi,
la prima lui face-
LS1
re". „Sufletul are râvna de a iubi potrivii Urii saJe pe care a primit-o de Ja
Dumnezeu la facere spune. In acelai sens. Sfântul Macarie Hgipteanu], 111
1
",

Iar Sfanul Vasilc scrie; jn mod natural i învtur ia natere în sufle-

, fr
tul sntos o asemenea bun dispoziie sufleteasc", adic dragostea.
" 1

Dumnezeu fiind iubire (1 In 4, B, 16), este cu totul Unesc ca omul creat dup
chipul Sau sa poarte în sine aceast virtute, ca o însuire care-i definete pro-
pria minunezi când spun
natur, „Pentru ce a fi iubitor si milostiv
te c
înseamn a fi om ? Spun înc ceva mai mult: A iubi înseamn a fi Dumne-
11 154
zeu Nevoina ascetic i harul împreuna lucrtoare readuc aceast dis-
.

poziie a omului Ja starea dintru început, când ea se îndrepta numai spre

Dumnezeu, i refac în toata strlucirea sa chipul lui Dumnezeu în om, cci,
dup cum spune Sfanul Maxim Mrturisitorul, „ea singur arat pe om ca
chipul lui Dumnezeu
1
'. L55
i tot ele fac smâna ei s creasc i s sporeasc,
ajung and la rodul însutit al desvâritei iubiri, Sfântul Vasile cel Mare spune
limpede; de Dumnezeu nu vine din afar; ci deodat cu
„învarea iubirii

în tocmirea vieii, adic a omului, ni s-a împlântat oarecare raiune cu smân-

, care are de la sine înclinarea (facultatea) de a- i însui iubirea. Aceast

smân... cei care înva s
împlineasc poruncile lui Dumnezeu, prin harul

"*
1
"
te XXVB1,
(
'tivtme d&spFâ
38; xym, ?.
rirvoinffî, S5.
m Cu privire I ll toate acesta, a se vedea Sf Vasile
Mure, Rrgutii? mari, 2 i cel 3. Cf.
loan ScararuL Stare, XXVI, 41 ( „Iubirea este o virtute fireasc m noi ').
1
Sf.
t5J
Epistole* 1,1.
'" Omilii iiutimtriwrti (Cal. II), LVI, 5.
"'fagtililrmiri, 212.
fM
QmilH ki Matei* LS, 5,
Li *
hffifole, 2.

0i4
 Lui devin în stare s-o cultive cu
sârgumu, s^o dezvolte cu înelepciune &i s-o
1,v
duca la desvârire [ar Sfântul Isaae irul spune ajuns la desvârire c
dragostei, omul îi regsete firea dintâi, în care,
fiind zidit dupii chipul lui
Dumnezeu, în chip natural tindea i se strduia s| ajung la asemnarea
cu
Ei: „Urmrete
milostivire^" 7 care, când se va aflu mluntrul tu, ia în tine
chipul acelei Sfinte Frumusei cu care te-ai fcut
asemene a". ™ Sfântul J

Diadoh al Foticeei arat tot aa c

în iubirea desvârit „chipul e ridicat cu
totul ta frumuseea asemnrii". " 1

întoarcerea omului la firea sa dintâi, iubitoare în chip fÎTesc

i sntos
iubitoare, se face prin ascez teantropicâ, în cadrul
unui proces de convertire,
prin care omui îi întoarce facultile poftitoare i toat puterea sa de a iubi
de la lume. spre care leu mânat pcatul, perverti ndu- le,
i le îndreapt ctre
Dumnezeu, Cel care a fost dintru îuceput inta sa fireasc. * Astfel, 1

Sfântul
loan Scrarul ypune câ dragostea trupeasca (rebuîe „întoars"
i „schimbat 11

Inl
în dragoste de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mrturisite ml arat ca sufletul
se folosete de puterea sa de a pofti, „pretac3nd o în plcere curat i în
atracie neprihnit pentru dragostea dumnezeiasc 1
". 1 ""
De asemenea, el spu-
ne c patimile i gândurile se cuvin „întoarse spre cele dumnezeieti'?"
i
numete sfânta iubire „fericit patim", m i arat cum stau lucrurile: „Pati-
ma de ocar a dragostei ocup mintea cu lucrurile materiale; iar patima de
laud n dragostei o leag de cele dumnezeieti. Cci în care lucruri
zbovete
mintea, în acelea se i lrgete, Si cu lucrurile cu care se
lrgete, cu acelea
îi nutrete pofta,
&i si iubirea, fie cu cele dumnezeieti i
i mtebgibi-
proprii
Jtf fie cu lucrurile i
cu patimile trupului". Apoi,
|f,?
înva c, dac omul se
deprinde cu înfrânarea de plceri i cu îndeletnicirea cu cele
dumnezeieti,
într-un sfârii „îi mut tot dorul spre Dumnezeu'"."'''
Se cuvine s adugm
c, de vreme ce omul iubee cu toat fiina sa. iubirea duce
ta convertirea
iiilujor facultilor i puterilor lui. se face dup cum arat SfanulAa c h

"
RtguUfa nutri, 2.
Aeeat
este numele pa care Sf, Isaat- Siml II dft iubirii.
|JJ
Cuvinte f/?xprffnwoinn.
Curant a&cetir în W
(^r^osteatlithovnicea^il,,, zugrvete chipul Ti&v&ut")
de Caf/tite. 89.
I

A se vedei, în ufara textelor pe care le vom cita în continuare: Sf. Macaric

"'

egiptea-
nul, thmki tiuhmwtU^fi. {Col, ii), V. 9-
Sf. Maxnn Mrturisitorul, Cttpw despre dm-
gifm 8; Rfapuwim câiH Tafasi*. Prolog. Sf. Grigorie de Nyafia,
} .

OntiM la Eecte-
.tuixr. \\\\
Storci,V, 6. Cf. XV, 2; XXVI, 31 („Dragostea tni puri lor $§*{! fie chip al drttfostel
fc
tie Di mineze li"}: XXX, I.
Husjmnxun «&ne Tahsin, 55, PG 90, 544 A.
''"
( upete despw dragoste, III, 68.
lU
fhidem, 67.

m Ibidem, 72.

623
 Retiubâmltrett sntii
Maxim Mrturisitorul sufletul preface pofta „In plcere curat si în atracie
neprihnit pentru dragostea dumnezeiasc", iar mânia, în „ardoare duhovni-
1

ceasc, în statornicie înfocat prin care apra i pstreaz în suflet iubirea

1
',

167
lui Dumnezeu. Pentru cit sft poat omul ajunge la iubire, i mintea lui tre-
buie s
se întoarc la Dumnezeu, s tind spre cunoaterea Lui, si si s
lbH
dobândeasc aceasta, cunoatere, pe cat îi este omului cu putina, Astfel,
,>prin adunarea i unirea în jurul celor dumnezeieti a puterilor sufleteti,

adic a celei raionale, impulsive ai poftitoare, se nate iubirea"."''' Dup ce

£ rat ca, „prrn reaua întrebuinare a puterilor proprii, adic a raiunii, a poftei

i a iutii-nii se întresc i capt „consisten patimile de cpetenie. Sfântul

11 11

Maxim Mrturisitorul arat limpede felul în oare are Ioc întoarcerea lor
deplin de la lucrarea pcatului, la Dumnezeu, în urma creia rsare în
sufletul omului iubirea: „Prin raiune omul trebuie s ocoleasc netiina i s
se mite numai spre Dumnezeu prin cunotin; cu ajutorul cutrii prin
dorin, curit de patima iubirii de sine, s se lase purtat num iii de dorina
spre Dumnezeu: despârindu-se de tiranie (fa de cel înrudit
iar prin intime,

dup fire, care rsare din iubirea de sine), &e strduiasc se apropie s s
numai de Dumnezeu. i
din acestea i pentru acestea dea natere fericitei s
iubiri '.' 71
1

Reamintim c
aceast convertire se realizeaz prin urmarea tuturor
171
poruncilor,, ea fiind în fapt unul dintre elurile lucrrii lor.
Vedem de aici c drumul pe care-l strbate omul ca s ajung la iubire

este calea tmduirii Lui duhovniceti, i anume în toate laturile, pentru c

iubirii mic i cuprinde întreaga lui fiin.
Astfel, iubirea este leacul cel mai potrivir pentru vindecarea prii polii
toane a- sufletului si* deci, a patimilor care sunt. legate de ea,
l?:
dup cum am
vzut de aJtfel atunci cud am vortiit despre fiecare dintre aceste patimi ÎU

parte; alturi de în frânare, ea este virtutea esenial a acestei puteri a

"
sufletului.
1

Prin iubire, omul red faculti a sufletului su i „ pu-

acestei
1

ie r ii iile de a iubi '

finalitatea lor fireasc, se folosete de ele potrivit naturi]
lor, adic le readuce sntatea,
De asemenea, prin ea se tmduiete partea mânioas, Sfântul Maxim arat c
1*
„Domnul a dat porunca dragostei ca o doctorie mai tare împotriva „patimilor

lftt
RâspurmH ctre afasi** 55, PG 90, 544A.
^ QÎf Sf, Maxim Mrturisitorul, Capete despre, dixtgaste. II, 25 (^Cunotina nate
drego&tea c£trc Dumnezeu'"),
!,J
Rspunsuri ctrr i'tila.sif, 49, PG 90, 449 A.
* Kp&tottfi 2.
'

' Celalalt fiind, biii clicii vom

cunoatere Ini Dumnezeu.
Vetjen, ll

173
Cf. Sf. Maxim MumirisitoruE, Capete de.spne dmgmle, IV 75 („Dragostea de Dumnezeu h

ie împotrivete îndupleca mintea sS se înfrâneze de la piston.

poftei, aici
'
Cf. Evugrie, Troiatul pmrtu.\ S9 „Virtutea cure se uflil in parten poftitoare .ve

ries-te cumpâttje, dragoste i înfrânare").

624
 .

Iubirea

174 175
iuirnii", lucru pe crps-I spune i Ev^grie. în tegturri cu aceasta, iubirea se
vadeEe virtutea de cpetenie a prii mânioase, care prin ea ajunge $â fie folosita
aa cum se cuvine, 17* firesc, normal i sntos. Sfânml Maxim Mrturisitorul
lTT
arat cft prin iubire i se dau sufletului cele vrednice de el.

Iubirea este deci Eeac întru totul potrivit pentru tmduirea tuturor patimi
lor sufletului, i
pcatelor prin care acestea îi arat lucrarea rutii
a tuturor
lor. Lucrul acesta îl spune Apostolul Petru, scriind: ..dragostea acoper mul-

(1 Pr. 4, S) iar Sfanul loan O ur de Aur o spune limpede:

1

ii ne de pcate N

,£a este leacul greelilor noastre". 878 „Patimile sufletului se reteaz prin
1
]d0 1

di ;tg(»at' duhovniceasca scrie Hvagrie;" ' toi aba spune i Sfântul Maxim,
,

care adaug; „De vom iubi pe Dumnezeu cu adevrat, vom lepda patimile
prin însi aceast iubire"." Acelai lucru se poate spune i despre iubirea
11

aproapelui. „Devenind Iubitor de oameni, vei terge cu totul patima din

112
suflet", spune Sfântul Printe. Iar Sfântul Isaac irul scrie: „Omul milostiv
este doctor al sufletului sau, pentru c
alung numericul patimilor dinlun- i

tru l su ca printr-o suflare puternic". lH3

Cea
patima vindecat prin dragostea duhovniceasc este iubirea p-
dintâi
tima de sine, cea care se împotrivete nemijlocit acestei virtui. cum Aa
am vzuta Sfinii Prini socotesc filautia maica tuturor patimi Sar i a tuturor
rutilor. De aceea, iubirea, care i ea poate fi numit maica tuturor virtui-
lor, tmdutnd sufletul de dragostea ptima de sine. îl vindec de toate
patimile care zac în el, dup cum arat Sfanul Maxim Mrturisitorul: ^Nimi-
cind prin iubire (dragostea egoist de sine), cel care se arat vrednic de
Dumnezeu a nimicii prin ea i toat mulimea de patimi care nu mai au dup
*4
ea alt temelie sau cauz a existenei'
1

,
1

m Capete ilespn> dmgmte. I. 66, Cf. [[, 47; 70; FV\ 22; 75; 80; Cuvânt ascetir. 30, Evagiie.
'Tratatul practic, 38 („Parreu ptima a sufletului mie nevoie de mai multe leacuri (Secii
ptuteti poftitoare, de uceea e i numit iubirea «.mare», întrucât înfrâneaz partea ptiup-
j"); < 'ipete gtu/stice, Ut, 35. Sf. Ta|Li5ie L Dfpre dmgaxfe..., I, 66.
' A de a&etuenca, Scrisori. \9: Tratatul practic. 38.
se vede*,
m Sf. Maxim Mrturisitorul. Capete despre dmgoti^ IV, 15.
Ihidem, 44 („D fiecrei pri din tine... cele de ctue este vrednic... iulniii.
7
rîâ-i
iliugoslc duhovniceasc").
178
Omilii la Ttf, VI. 3 Cf, Orttilii ia 2 Timoteî, VIL
m watut pmclfc, 35,
1

(
"
'apele despre dragostei l, 64 („Dragostea des Fiineaz patimile sufleteti"). Cf, 65;
III, 3° 43; IV, 57, 61, 79, E6( „Iubirea i înfiânaren slqbqzesc .MiflefuJ de patimi");
h

Rspunsuri ctre '/'almie. Prolog. Sf. Talasie, Despre rimgnxt*„., I, 11, 93; III, 37.
Capete despre dragoste, UI. 50. Cf. Cuvânt foarie de folos despre Awe Fitiman.
11

apele, despre dragoste, UI 90. Cf.

( f
Talasie. Despri dmgost* .„ Q, 39 (,.Ncvo-
r

ir.^tc-re sa iubeti pe tot omul deopotriv i vd iilungu dc-a valma toate patimile"), Cf.

1,
11
14 („De vrei &
birui, gândurile ptimae, câtig... dragostea fa de aproapele"),
Cîtviiiir dspre nevoin, 34.
* tipia tute* 2. Cf. Capete, despre dragoste. TI. S lepdat de la sine pe maieu
(„Cel ce i
patimilor, adîcâ iubirea rmpeuscâ de sine, uaor leapd, cu ajutorul lui Dumnezeu, i

625
 \

Redobândirea sâtiâk'i ii

Când ajunge omul sa câtige iubirea desvârit, nu se mai afM în el nici

o pali m, cci, aa cum am vzut, ea nu poate sta alturi de pofta lumii i de
iubirea de sine T spre care-1 mân patimile, Toate puterile i facultile sale
fiind puse numai i numai în slujba lui Dumnezeu, nimic nun mai rmâne
pentru nimic altceva. „Dac iubeti cu adevral pe Dumnezeu i ramai în
iubirea Lui (In 15. 9) - scrie Sfântul Simeon Noul Teolog - nu vei fi stpâ-
nit niciodat de vreo patim, aici nu vei fi dominat de vreo nevoie a trupului.

Cci precum trupul nu poate fi pus în micare spre nimic fr suflet, tot aa
nici sufletul unit prin iubire eu Dumnezeu nu poate s fie tarat spre poftele si
dorinele trupului, si nici spre alte pofte ale lucrurilor i patimilor vzute sau
nevzute, fiindc pornirea inimii lui sau mai degrab toat înclinarea voinei
11 11
iui e legat de dulcea iubire a Iui Dumnezeu La fel spune i Sfântul .
1 *

Maxim Mrturisitorul; „Când patimile stpânesc mintea, o leag de lucrurile

materiale i, despart in d- o de Dumnezeu, o fac se ocupe cu acelea. Când o s
stpânete iubirea de Dumnezeu, o dezleag de legturile lor(...V * Astfel, l ( '

dac, pe- de o parte, fr

ne pi mire nu se poate ajunge la iubirea desvârit.
pe de alt parte, pe cele din! in trepte ale ei, iubirea este cea care f| duce pe
om la aceea, putând fi socotit din aceast pricina maic a neptimîrii.
1 *7

Legat de aceasta, putem spune c, dup cum la deplintatea iubirii se

ajunge prin câtigarea tuturor virtuilor, pe treptele de jos ea este cea care le
sdete în om. l!!K Je chip i le susine, w d 1

i
pentru de asemenea, ea lec funitate
1J0
d
i valoare, 191 si le face de-
svârite^ de bolt a zidirii omului duhovnicesc; prin ea
iubirea este cheia
omul atinge msura vârstei deplintii în Hristos. Ea este capul brbatului
'1
desvârit; 1

iar ce Jeluite virtui, care sunt mdularele sale, prin ea suni

pe cdc Iulie..."); 59; HI, 57 („începutul tuturor patimilor este iubirea rnipeitscâ de
sine Cine <b tÎEit-o pe aceasta, a tiuat deodat toaic patimile care se nasc din ca11 )
lsa
Cateheze, XXV.
"**
Capete despre dmgosîe, li, 3 Cf, 58 ( DiagOi[ca ctre Dtiimiezeu înduplec pe
r hl cel
ce se s
împrtete de ea dispreuiasc toat plcerea trecutqare..."),
IHf
Cf. Awa
Amraona, htvââiuri. IV, 60 Sf Maxim Mrturisitorul, Amhlguk 83*,
P<j >l, J273C. Sf Siraeon Noul Teolog, Catelteze, XX-
Sf, Joan Gura de Aut,, Despre dragostea desavtirsitâ, l. Sf. Maxim Mrturisitorul,
*'

Epistole, 2.
E
* loan
Sf, Gur de Aur, Omilii la lwm LXXVU,
x 1.
'
"'Cf. Co], 3, 14. Sf. Sitneon Noul Teolog, Discursuri etice, JV. Sf. Maxim Mflrrurisî-
Lorul, Epistola. 2.
Jl
CI t Cor. 13, 1-3. Sf. Irineu de Lyon, Coturn ereziilor, V, 12, l. Sf. Maxim Mrtu-
risitorul, Capete âispr* dragaste* I. 54,
1
Cf. Col. 3, 14. Pam/raz la Macarie Egipteanul, ., 13 („Toat cununa cea frumoasa
a virtuilor Ti primete desvârirea din unica i singura i pdma porunca, a iubirii fli
1
de DiiTiineseu" ! Sf. Simeoii NouJ Teolog, Discursuri etice JV.
1

Cf. Sf. Si ni eon Noul Teolog, Discumtri etice, IV („S nu lism nedesftvSrsir.S m-
sura vârstei lui Hristos, &
punem peste ea ca un ndevrat cap sfânta iubire.,."!.

626
 Iubirea

,:,puse cap la cap si potrivite i legate între ele";

3 J,a
ea este cea care d viaa
acestui trup;
1
'*
în fine, ea, aa cum spune Sfântul Maxim Mrturisitorul,
„adun pe cele divizate i face pe om iari o singura raiune si un singur
™
mod de vieuire",
1 5

Se cuvine s artm c iubirea îi exerciii funcia unificatoare nu numai în

fiecare dintre persoanele cane au dobândit aceasta virtute, ci i în întreagu
comunitate omeneasc, însntoind astfel relaiile dintre membrii ei. Patimile, i
îti primul rând dragostea de sine, sfie natura umana, facându-j pe oameni s se
vrjmâseascâ i s se împotriveasc unii altora, nimicind astfel, in natura
omeneasca i în fiecare om N
armonia voit de Dumnezeu; în vreme ce iubirea
pune cap( tuturor certurilor, neînelegerilor, dezbinrilor, rivalitilor,
177
dumniilor, vrajbei, invidiei, geloziei, silniciilor de tot felul, restabilind
"'*
armonia i aducând pacea 1
fntr- adevr» „dorul întins întreg spre Dumnezeu
v
leag pe cei cel yu cu Dumnezeu i întreolaltiT i „face din top oamenii un 1
'

singur trup".
1 ™ „Scopul Proniei dumnezeieti este s uneasc, prin dreapta cre-
din i 1

dragoste duhovniceasca pe cei pe care î-a dezbinat rutatea în tot felul",

,

201
spune Sfântul Maxim Mrturisitorul. Prin iubire,„precum avem o unic fire,
aa putem avea i o singur socotin i o singura voina cu Dumnezeu i între
ÎDÎ
noi, neavând nici o deprtare de Dumnezeu i între ftbi
,

\ In vreme ce, mânat

de patimi, omul nu are ailu grij decât s- i afirme individualitatea i s-si
impun aa- zisa [ui faa de ceilali, prin iubire
superioritate prin împotrivire s
aa
cum arat Sfântul Mas im Mrturisitorul, omul M se desface de sine prin
desprirea de raiunile înelese individual prin proprie socotin i de cele ce-i
sunt proprii lui prin socotina sa i se adun în unica simplitate- i identitate, prin
care nimerii nu este prin nimic desprit de ceea ce e obtesc, ci fiecare- e al
fiecruia i toi ai tuturor i mai degrab ai lui Dumnezeu decât unii altora"^ Se
cuvine s artm c, dei iubirea „aduce la egalitate i netezete toat inegalitatea
si deosebirea' V 04 aceasta nu înseamn desfiinarea personalitii fiecruia.
Dimpotriv, iubirea egoist de sine i patimileT care-i dau omului iluzia afirmrii
de sine i a împlinirii, sunt cele care îl distrug. Cci omul nu se poate împlini cu
adevrat decât prtntr-o relaie iubitoare cu cellalt, întemeiat |)e iubirea lui

'"'
Ibidem.
m ihide.m.
'"'
Epistole* 2.
"" A w vfcdsa, tic pild, Sf. [cian Gur de Aur. Omitii Ia fii. IV Tâfcuhr fa Pxtihml
2: [42.
m Cf. 5f. loun Gur de
Aur, Omilii ia 2 Timotei, Vn, l;
r

Tlcuir* h Pmlmut 142.

a
Sf. Tul asie, [înspre dragoxtV..,, 1, 1, Sf, Maxim Mrturisitorul, iUpistfttf, 2.
loan Gur de. Aur, Despre rfragosieu ilesâvârit, 2.
ffi
Sf.
îGI
Capete despre dwgwte, IV, 17.
"'
Epistole. 2.
m Ibtdem.
* ik
iHâem,

627
 Redobândi r?ft sntii
Dumnezeu. Numai încetând s
se afirme ca individ i ieind, astfel., din starea de
împotrivire faa de semeni i fa de Dumnezeu, poate omul sa se afirme cu
adevrat ca persoan, sau mai bine zis sâ fie primit i preuit de semenul sau, în
iubire, care-i leag i-i unete. Sfântul Maxim aratâ sfflnta iubire este cea care c
„mica în chip cuvenit spre o inegalitate ludabil, prin care fiecare atrage cu
voia pe aproapele |a sine i- cinstete cu
1 atât mai mult pe acela ca pe sine, cu cât
înainte îl respingea i râvnea s fie el înaintea aceluia 1
'. 105

Iubirea egoist de sine nate necunoaterea i chiar ignorarea aproapelui,

reducându-l cel mai adesea la un simplu obiect, fie vrednic de râvnit, fie vrednic
de lepdat. Ea duce o cunoatere superficial, aproximativ i cu totul exterioa-
la

r a oamenilor, i chiar, aa cum am vzut, falsa i de-a dreptul halucinanii.

Dimpotriv, prin iubire fiecare persoan este cunoscuta în realitatea ei cea mai
profund. Relaiile dintre oameni îi regsesc în iubire adevrata semnificaie i
deplina profunzime. Astfel, pe oamenii dezbinai i înstri nai prin iubirea pti-
ma de sine p
iubirea îi reapropie unul de cellalt; iubirea este cea care face din
cellalt cu adevrat aproapele nostru. Sfântul Maxim Mrturisitorul spune astfel
c „având - prin vieuirea în iubire - un suflet îi cunosc unii allora inimile.. .,
10 *
trind fiecare în sine simirea aproapelui^

înelegem astfel, în tot acest ansamblu, c pe orice treapt i în toate for-

me le ei, iubirea este pentru om norm pentru sntatea lui, dup cum spune
117
Sfântul Vasile cel Mare." De aceea Prinii o socotesc doctorie a sufletului.

Sfântul Varsanufie scrie c Hristos ne*a dat ,,ca cea mai mare cataplasma,
care strnge toate mdularele i tmduiete toat boala i toatl neputina
(ML 4, 23), ne- a dat. iubirea asemenea celei a Lui'V^ Avva Ammona spune
c „iubirea d sntatea sufletului",™ iar Avva Filimon: „dragostea izbve-
21
te sufletul Mie Ecdicul înva: „S nu nesocoteti boala ta.,., ci
de boir. *

prin leacurile ostenelii - ale rugciunii i ale iubirii - izbvete-te de ea, tu»
111
cel ce pori grij de sntatea sufletului'*, Clement Alexandrinul vede în
iubire una dintre H feele cele de nedezlegat ale sntii i mânluirii". in
Iar
Fericitul Augusrin arat c
cel care are plintatea dragostei este cu totul sn-
tos: ^La desvârirea dreptii se va ajunge când va avea omul sntate

deplin; iar sntatea va fi deplin când iubirea va fi desvârit' \ zu

" ihtdm.
:|

2M
ibidem. 25.
Wfa^tiktmci 172.
H
A'crisoh ditltmmicgtL 6 1 .

Wfl
învaturi duhovniceti, IV. H)
"
i uvfmt fburic de folos despre- Avvo Fitirtiun
1

Culegere din iettfneU ujp&pilar, ?>2.

2
Care bogat st va mântui ? 29. r
"'''
Dspn df.vtivâ fjiirea dreptii untului, Ml, S,
62
 iubirea

Omul simte aceast sntate din pacea pe care i-o aduce în suflet iubi-
31 * 21
rea si din bucuria care- o însoete.
'

Iubirea este pentru de adevrat via.

om iz. ,»Ce putere
vor adânc i nesecat 1

poale fi aceea care mic

pe oamenii cu adevrat vii dîrora Dumnezeu le este t

într- adevr Dumnezeu, i anume al viilor, si nu al morilor, dac nu cumva

dragostea T\ spune Nicolae Cabasila.

717
însui Domnul» dupfl ce porunca
1
d
iubirii lui Dumnezeu i a aproapelui, înva: ]}Fâ coasta i vei trai '
(Le. 10, 2S)<
Cci, i din acest punct de vedere» porunca iubirii semenului este la fd de mare
ca cea dintâi porunc: „Noi tim c am trecu E din moarte la via, pentru ca iubim
pe frai; cine nu iubete pe fratele su rmâne moarte" spune limpede Apos-
îft ,

tolul loan nu e vorba aici

(I In X 14). i despre viaa cea Trectoare, ci despre
1*
viaa venic pe care ne-o dâ iubirea?
31
Iubirea este gu adevml începutul si sfâritul™ tuturor buntilor.
-'

Urmând cuvântul Sfanului Pavel Col 3, 14), Prinii spun în iubire îi c

221
afl omul desvârirea la care i se cuvine sa ajung, ea este cea care-]
14 2
'

unete pe om cil Dumnezeu i face din el Bala al Prea Sfintei Treimi."

iU alfabetic. Pentru Avva Moiw, 17, Sf. sauc irul, Episroir, 4

C.Apoftegrw, seriLt
(..îndat ce c&ag&rul pierde dnigasLesi* inimii lui pierde pucea..,"). Sf. lom de Cur
Am; Despre ilragontea 2. Sf. tkvârW,
Nichitti StirtiAfti], Cete MiO du capete..,, Q,
2, St", Maxim MarturisitoruJ, Capete di&prc dtagaste, IV, 36.

Cf Epistol (tis a\ hu flanuibci I, 6 ^dragostea, mrturie a bucuriei i îi vese-

''
'
t

li«.i..." ). Sf loanSctli'tuiil. Scam, XXX. 10: 11,

n
Jsaac irul, Gvwnt;d$spr* nevnm S
fii. 72 [AcesUi cjraf^m-^r*^
y y' y~Y y y £ y y x*x y~y ^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^f'î'î'î'î'î'
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
f"

yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy-.y.-. x
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
 Cunoaterea

natural, dup cuvântul Sfanului Isaac irul, ca „simirea tainelor ascunse In

lucruri i pricini".
60

Astfet vzut i cunoscut ih taina ei, lumea sensibil nu mai apare ca

opac, mrginit la sine; fpturile i
întreaga zidire devin transparente pentnj
realitatea lor profunda, raional, inteligibil
i duhovniceasc/-'' aa încât 1

lumea material este contemplat în lumea înelesurilor, iar lumea

înele-
surilor, în cea material, dupâ cum tâlcuieste scoliastul
Rspunsurilor ctre
Tatasie: nl Cel ce înelege lumea
vzut, contempl pe cea inteligibil. Cci
îiiehipuindu-i cele inteligibile le modeleaz prin simire (le îmbrac
in figuri
prin simuri) i schematizeaz în minte raiuni Je vzute.
El strmut in faa
unturilor in chip felurit fiina lumii spirituale, i în faa minii compoziia
felurit a lumii sensibile. El înelege lumea sensibil prin cea
inteligibil,
transferând raiuni simirea în minte, i pe cea inteligibil prin cea
prin
sensibila, împletind mintea cu simire în vreme ce contempl
figurile \
& 1

Sfântul Maxim, artând c

pentru cel ajuns la cunoaterea/contemplarea na-
tural întreaga lume sensibil devine un simbol al lumii inteligibile,
fiecare
dintre lucrurile ei 61
descoperindu-i-o pe aceea, spune direct t}i simplu: JnLreg
cosmosul inteligibil se arat în întreg cosmosul sensibil în chip (amic,
prin
formele simbolice, celor ce pot s vad; i întreg cel sensibil exist în cel
inteligibil, simplificat sensurile minii. în acela se
ît;
afl acesta, prin îne-
lesuri; iar în acesta, acela, prin figuri. Iar lucrarea lor este una, cum ar fi «o
roat roat», zice minunatul vztor al lucrurilor muri, lezechiel. vorbind.
in

cred, d-spre cele dou lumi (I, |6)> Iar dumnezeiescul

Apostol zice, la
rândul s:ui- «Cele nevzute de tui Dumnezeu se vd de la
întemeierea lumii,
Tnelegându^se din fpturi» (Rom. 3, 20). Iar dac prin cele ce se vd,
se pri-
vesc cele ce nu se vd, cum sa scris, cu mult mai vârtos vor fj înelese prin
cele ce nu se vd cele ce se vd, de ctre cei dedai contemplaiei duhovni-
ceti. De
contemplaia simbolic acelor inteligibile prin cele vzute este
fapt,
tiin si înelegere duhovniceasca acelor vzute prin cele nevzute 4 1
',''

Vedem de aici deosebirea dintre felul in care percepe realitatea cel care
s-ri in vrednicit de cunoaterea/contemplarea nattirai, i modul în care o vede
omul ptima. Cci, vreme cât se afla în robia patimilor, ci rmâne
atâta
închis în realitatea sensibil i numai pe ea o vede i-o cunoate. Atunci când

teteiilm de ctre om este numit i ea tot „înelepciune"; lM atunci când acest cuvânt
«te fasotfi tîe ywSoi, indic El cu rioti tercu lut Duium vvu
i 'uvirtte dp.xjfre nevoittâ, 30.
"'
Cf. Evagrie. Catete gnoxtii:?, V, 51.
& pi msi i ti i <if,-r 1 b fcwte, 63 Scolia 47 PG 90, 629 0693 A
™
1 1
1 .
.

tJfn^'d*
fCoLm.Ifflp f?
15.
Vd<lea - ^ MEin H Sf Mfl*a*« Egiptean jj.
' md® duhovnicii
iA
ML<:ia%vgiti r 2,

639
 iubirea

uuuranezunau-i , aa prul ulb]re amu[

.
,
î mpSrt 1eg[
.
d
7»* dn MM. dup cum spune StoW SKhaSSl?
virril ,i ]e ,

e
»f*fî4
..postea ne eaga sufletul de îl1sei
|

*** Sfântu| Ma^»n

b^tile , ui 0uira ^îV F°"Cee '

Mrturisitorul îi încheie Epixtola sa

,?. (2) înc H
nezelt cu *"W ,ndu
^a TluL\T
K*btf
S ?
sau un lucru deopotriv,
lucru,
Prin
a v luda pe voi i
i
l-"i ea: „Mi se pare c e
virtutea ri a ore»

e^pbar. inuiurtnd trsturile omenii * Eh aceiai

pri " coborsrea
timp
w ^^ "om
*K ^ °
es f„r
este ^t^,
eu putina omului, a
* p^
însuirilor dumnezeieti".
P

LH
" Mn,
rf ' lTÎ"' OtCttttt tu i(X>
de capele, 1
 3

Cunoaterea

1. Introducere

Iubirea desvârita este în mod tradiional socotiri ca sfâritul fptuirii.

Iar fptuirii îi urmeaz cunoaterea (vcoai) i contemplarea (Gempiot)
duhovniceasc,
Cunoaterea/contemplarea st 1

captul nevoinei; voia lui Dumnezeu fund,

la
dup cuvântul Apostolului, „ca Toi oamenii se mântuiasc i la cunotina s
adevrului s
vin" (] Tim. 2, 4). Sfântul Macarie Egipteanul arat „toata c
osteneala i lucrarea Prinilor ca i a Domnului însui pentru aceasta s-au fcut:
ca Dumnezeu s
se cunoasc de ctre oameni".' La fel apune i Evagrie, toate c
câte s-au creat s-au tcut pentru cunoaterea lui Dumnezeul
Pentru tmduirea duhovniceasc omului, cunoaterea/contemplarea
a
apare ca i complementul absolut necesar a] vieuirii ascetice. JUicrarea
poruncilor nu este de ajuns pentru a vindeca deplin puterile sufletului, dac
dup ele nu urmeaz, în intelect, i contemplaiile corespunztoare lor".
4

Cci, dac „fptuirea este metoda duhovniceasc prin care se curete partea
pasionala ti
5
sufletului'', este cu totul de trebuin i se adauge contem^ s
plaia, care, dup cum vom vedea, tmduiete partea raional a sufletului
(Xcyt<mK&v), slobozind- o de uitare- i de netiin/'

Asimilm
Gatapla cu Ytt&o; clc
tiici M
primit în cadrul Spiritualitii cretine
sensuri aproape echivatenle {a se vedea eu privire la acest subiect, .1. Lcmaître
/pseudonim :il lui |, Haiiahcn;/, „Contemplat ion chez Ies orientau* chieliens \
Dirfianmtipc de spiritualii, t. J, !953> col I7&2 $, u.). Pentru exist, dup cum c
vom vedea, tnai multe trepte ale ciLnOEiterii/cDntemplaieu &unlem silii perj mi ,

LiurtirdEi înelegerii, s le distingem folosiri du- ne de termeni diferii, De altfel, Pftfbip'L

fiecare în felul su, un procedat la feJ schemele h lor in aceasta privin fiind felurite,
dur corespunzând unu cu alta.
J
< hmhi (hihtrvnieti.pi (Col. II) LUI, 4. t
1

tip&t Mttttic*, 1, 50; B7.

(

''
Tratatulpractic 79. i
3
Ihidem, 7*.
6
Cf. Sf, Maxim Mrturisi tonii, Capete despre dniga&te, II, 5 („Nu ajunge fptuirea
morgii pentru el se slobozi minteti cu desvârire de patimii, dacEÎ nu vin în eu, unde
dup niele, conte mp] n[ ii le duhovniceti..., care o izbvesc de uitare i de netiina).
632
 *
Ctmvnterev

Sfc
este
fptuirea
* rata Cil contern P'^^
pentru contpmnlat;..-
«te iot atât
f.i
de necesara pentru «pan*
'"F<-"uu upiuire, pe Jk
cat T

sebeso înrni **™u j -i

^uiiofmifa rar hipta jili se deu-

«J-JV J» fiecare Îd^ SSSSSS S 1

iarSa^f 2W eStE
**W ' UCrrii
' "«P*** « Svâri™ ei

satears 5^^J*3S. s*ss?

P^jdohltal, cuno^toa duhovniceasc, învatf Sftal S Lan No"l TeoL

^^^^^Origen, Omiliile fa
mpwavn
ISym^Uadup4 U«:a j£
fapt, CSd «* se mamite „in
^^
,

rai». Jhltuie, fiî. Seotla

32, PO 90. 6B9D-fi9">A
Mmawui câtft TaSaie, 63. Pa 90, 681A

dst/W* rufScime, N'chifoi din .Sitijj.iniiaie, (;„,.,;„,

PG 147. 948 a.
riii'râUfln" wccHct, XX.
jj 1 2.
•
Hasiiiimim ctre alatie, 48.
PCj 90 440A
Ctltî254*ceptU!..., n, 10.
C*. Clement Alexamlrimil, \r„„ w.,„.
||( 5
( <j/j«f
ualogiet, I, 22.
" fte^re ,:« ce crerf cu j*
tndmpteaai ,li„ fuple, V,

633
 ,

Redaitândirea sntii
CUHOtina (este orb ai) va auzi; «fpe Dumnezeu mrturisesc c-L tiu, dar prin
tgduiesc»* n
fapte îl (Ti t I. \6T
hiplul c aceast cu noaste re/contemplare se întemeiat pe lucrare, ine de
caracterul cu totul deosebit ftl cunoaterii duhovniceti, care nu are nimic
comun form
de cunoatere lumeasca de orice natura ar fi ea, fie
cu nici o
chiar „înelepciunea înelepilor i tiina celor învai" (cf, 1 Cor. 1, 19-25),
Deosebirea radicala dintre cunoaterea duhovniceasca" i înelepciunea lumii
este subliniat de Sfanul Pavel (cf I Cor. L 19-25; 2, 4-13; 8, 2) i de
Sfinii Prini omul trebuie s se fereasc
1
* care înva c
nu fie cumva s
amgit i s
ia drept cunoatere duhovniceasc simpla cunotin (XâtfO
1
'

LJ
Vito), cum o numesc ei. Ei arat muli dintre cretini, i chiar teologi, c
fie ei sporii duhovnicete, s-au înelat, crezând c au dobândit aceast înalt
cunoatere, ei neajungand de Fapt decât la o pseud o- cunoatere (\y£\;6oi? fyjacj
J

yvasa^ ymjor^ îue'o&frv weuSo^oJata), o cunoatere închipuit, 11 i 21" 1

rmânând netiutori i necunosctori ai tiinei celei adevrate/- Tot aa,

muli cred c au ajuns la adevrata contemplaie. în vreme ce
nu au decât o ei
vedere în Telul diavolilor," iar viziunile lor nu sunt doar nluciri pe care ei
înii le-au iscat i cugetri zmislite de propria lor minte. 24 Cunoaterea
duhovniceasc st la antipodul iscodirilor minii care caut sa-i împlineasc
curiozitatea/'* Ea nu este nici rod al învrii îndelungate, nici al studiului,
nici al cercetrii, i nu se nate nici din speculaia intelectual. Ea nu este rod

al cugetrii. Nu este conceptual i nici teoretic. Sfântul Simeon Noul

Teolog, de pild, pe d a
„prostia" i orbirea" celor care, în chip „lipsit de
minte', socotesc drept cunoatere duhovniceasc „însi plsmuirea înelesu-
?1

+1
rilor în gândurile lor .'* Cunoaterea duhovniceasc nu numai nu are ni- c
mic comun cu nici una dintre formele de cunoatere a]e lumii, dar chiar cere

7
Capete de ntângâiere. 17.
h
Cf. Sf. Isuiic Sinii, Cuvinte detprff fKsv&inâ, ]; 19, Sf. Simeon Nou Teolog Dismr*
mu ti teologice, Evagiie. Cftpete gnostice, VI, 1.
I,
V1
Cf Clement Alexandrinul. Strtmiaie. TI], 5 (,,Nu spunem cil simplul cuvânt este cu-
noatere a lui Dumnezeu, ci tiinfn mcccli dumnezeiasc i lumina care vine în suflet în
uniiLi ascultrii de porunci"). Sf. Maxim Mrturisitorul, Rspwisim ctre Tetlasie, 3\
c
r

PCi 90, 372A. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred st îndreplem din fapte, 7; 1 1

" Cf
Tim. 6. 20. Evagrie, Ctre rw/mifu, 43. Sf, feme irul, Epistok, 4. Sf. Simeon
I

Noul Teolog, Dismrwi tt&fogtfte, I; Discursuri etic* I, Sf. Grigoric Palama, Triade.
I. L2; 12,
SJ
Cf. Sf. lsauc Siml, Epiatele, 4.
:J
Bvagrie, Eptst&fo, 62.
"'
Cf. Evagrie, Capete gnostice, VI, %.
C& Sf. Isaac Siml, Epistole. 4
(„oamenii deeri... ni&rmriscsc închipuirile
i-.-ik>liai ili-i lor i le numesc pe ele vederi duhovniceti"; ei se flesc >ncu umbra lucifuii
LliLitular ce li «
Lutuu lor": descoperirile lor sunE „umbre iile mingii îmbtate de
mfitulrie t rnite de lucrarea dracilor').
* Cf, Sf, loan Scraral, ftww, XXVI. 74.
-'
lUsninairi etice., IX. Cf. Ceh 225 de capete. 1, 100.

634
 Cunoaterea

renunarea cu i
Lepdarea deplhâ de înelepciunea acestei lumi. 21 Ast-
totul
tt Sfântul Isanc irul scrie: „Poate socoteri
I,
acea cunotin duhovni- c
ceasc o primete cineva în cunotina sufleteasc (lumeasc) ? Dar nu
e nu-
mai cu neputin s primeasc cineva acea cunotina duhovniceasca în
cunotina suflcleascâ ci nu o poate nici mcar simi cineva cu simirea
h
(..,),
Astfe], dac ujiii dintre ei voiesc sâ se apropie de
acea cunotina a Duhului,
nu se pot apropia de ea câtui de puin, pân3 ce nu o
prsesc pe cea
SUfletCfl*c£ i tonta îndeletnicirea cu subirimile ei i cu meteugul
ei foarte
împletit (complicat) i nu se vor întoarce de prunci. Pentru
la sufletul lor c
mult piedic le viiie lor din obinuirea cu ea, pana ce mj o vor înltura
puin
câte puin. Cunotina duhovniceasc este simpl (...). Pân ce nu se va
elibera cugetarea de ideile cele multe i nu va veni la simplitatea curiei, nu
va putea simi cunotina Duhului ', 28 1

Înelegemde ce o asemenea cunoatere nu presupune nici o calificare

astfel
intelectual special i nu este nici rezervat câtorva iniiaU'; 1 "
pentru a ajunge la
ea. nu este nevoie nici de „înelepciunea
înelepilor", nici de „tiina celor
1

învai" care se dovedesc cu lotul nefolositoare i lipsite de rost (cf, 1 Cor.

,
1,19
.u). Cunoaterea aceasta poate fi dobândiii de oameni tar 10
carte, adesea mai
api s
ajung la ea decât cei care, mândri de capacitile lor intelectuale, si
amgii de ele, rmân blocai în strâmta i sraca lor pseudchcunoatere, pe care o
socotesc subtil i profund, Cci ea se descoper numai celor care, împlinind cu
frica lui Dumnezeu poruncile i vieuind în nevoin,
ajung la smerenia, simpli-
11
tatea i curia inimii De altfel, între cunoatere/contemplare duhovniceasca i
smerenie exist o strâns legtura, în vreme ce, dimpotriv,
pseudo-cunoasteren
este unit cu mândria, din care izvorte î pe care o
face creasc i sM se s
întreasc (cf. Cor, 8, 1)." I

Cf, Sf.
renuni ?i
Maearîe Egipteanul, OmUii duhovnicii (Col. |), XVII, 15 [,.Se cuvine
sa secoteti ca de nimic orice achiziie în înelepciunea
s
acesrei lumi. în cu-
nuatere i în elocin..,").
s
Cuvinte tte.ipre nevomftL 19,
'Clement Alexandrinul spune: „în însui Cuviuiliil, nu sunt unii gnostici, iar idpi
psi-
hici, ci to[i c(i au lepd al poftele trupeti sune
ejFiilî ai duhovniceti în Domnul'
tgedagB&d, I. VI, 31.2). Cf, ibîdem, 1% %.
'
AHflegjtw, seria alfabetic. Pentru Avva Arsenic* 6 („întrebând avva Arsenie
Ci'.

ourecfrnd pe im btrân egiptean pentru gândurile saJe. al nit, vzându-l pe el, a fcîs: Awa.
tuni atâta învturii latineasc i elineasc având, înlrebi pe
acest ran pentni gândurile
tale ? iar el a zis ctre dansul: înviâtura latineasca
o am, cu adevrat, dar alfabetul acestui
ârun înc mi l-am învat' 1

). Sf. Iustin Martirul si Filosoful Apohgia întâi, LX („poi

meîege lucrurile acestea chiar si cei care nu cunosc semnele literelor .... dnr caic sunt
înelepi credincioi în ceea ce privete mintea..."). Sf, Niehita Stimatul, Viaa
Ntml Teolog,
*i
Sf. ®tmm
135. Amintim c, în cartea Faptelor, despre Sfinii Apostoli
Petiu si loan se
ipune c erau ..oameni fr
carte i simpli (Fapte 4, 3).
1
"
1

t'f SI Simeon Noul îfcoogi Crir 22> dftwpvte^ ML 22

CC Idem, Qiscumtrileoioice, J; Discumtri etice. I, 12.

635
 Redobândirea sânât&ii

Orice om poate aprioric sa ajung la cunoatere/contemplaie, pentru c

ea nu depinde de capacitile lui intelectuale, ci este, in msuri diferite, dup
cum vom vedea durul lui Dumnezeu, descoperire a Sfântului
M
Duh. îns
p

darul acesta nu-l primesc decât cei care se fac vrednici de et prin ascez
teantropic, cci Duhul nu Se descoper decât inimilor celor curate. ^ Di:
aceea, omul nu se poate înla la cunoatere/contemplaie fum s fi ajuns mai
întâi |y nepali mi re." Legat de aceasta, este limpede c ea h
cunoaterea, cere
bogia virtuilor (al cror rod si este, dup cum spune Evagrie™) i mai întâi

dcloiiri' inhikM. t';ir de omul mi pomi; <i|nii£<"

c;iie. iiirai. i-a.'' l:i

înelegem acum c ea nu poate nicidecum o cunoatere teoretic, ci este

t'i

una experimental, 3 * i nu numai fi melc § este o cunoatere intuitiv, care-1

puae pe om în contact direct cu ceea ce cunoate, dar i pentru c este
întemeiat pe întreaga experien duhovniceasca a omului,
K i îndeosebi
40
pentru cft in ea omul ex periat harul dumnezeiesc ce o inspir i care, pe
treapta cea mai înalt, este însi substana acestei cunoateri.

într-adevr, exist grade diferite de cunoatere/contemplare, dintre care

dou principale: gradul interior, al contemplrii naturale (iJrtxTiKri GetoploO, i
cel superior, al contemplrii/cunoatere a lui Dumnezeu (adeseori numim

'

Cf. Eviigrie, gmwticr, IV. -10. Kpismi?, 62. Sf Isaac Sinii, Cuvinle despre
Cup&t
rtfvoitid* 37. Patxifraz fa Moathe £$iptemd> SO; 10!. Sf. Grigorie de Nuzianz, Cu-
vânlfi, III, 1. Sf Iustin Martirul i Filosoful, Apwfogtft întâi, 60, Cf. I Cor. 2. 4-5. Sf.
Maxitn Marti ui iroiul, Rspunsuri ctre 7 a taste, 54, PG 90. 51 1 B; 65, PG 90. 737 A.
u
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, llfaeww" teologice, L: Dlscuntwi etice, l, 12. Sf. Ata-
nasie cel Mare, 7 ratai despne întruparea Ctirt'miuhtL 37. Sf. Isaac Sinii, divinie
despre nevoi/i) 13,
n
Cf. Sf. Maxim Mrturisi îoml. Cupru* despre dragoste, 1. 85 i S6.
'.*Tmtatut pmclie, 90 (, irodul seminelor suni snopii, cel al virtuilor, gnoia"}.
fl
Cf Cor. 2, 9. Evagrie, Tratatul pimtic. Prolog; Epistole* 62, Sf M»xim Mrturisi-
I

torul. Capei? cfajtprv dmgaste, I+ 12, 46 k 47.

3K
Cf. Sf. Mrturisitorul, Capete teologice, I, 22 (XtrnosrLnur este doua feluri.
Maxim
Una are ttuaclci de tiina*,., Iar cetluit este practic i liiciiitotire, procurândn-nc prin
oqnîiienrsi lucrurilor însui înelegerea lor adevrat'*}. Sf. Mac arie Egipteanul, Omilii
duhovniceti (Col. II'J, LIII. 4; Parafraza UiSf MaCarUt figiplnmid, B0i („Fericii 1 E

cu adevrat., sunt aceia care... au primii prin cxpcrien|a i simite cunotina tainelor
cereti ale Duhului") Sf. Isaac irul, Cuvinte dpxprp rievoind. 1 {„Fr& cercarea lucru-
rilor, înelepciunea nu tie s-^i împodobeasc cuvintele ei i vorbeasc ude v firul, s
penrru câ im-] cunoate pe acesta. Nici au poate &fi descopere cineva virtutea, daca el
uimii nu a fileu niciodat expeiicnni eî""J, Sf, Diutbh al Ftiticeei, Cuvânt asceii- itt
t

ÎQO de capete, y {Cunotina IcagEi pe ori] de Dumnezeu prin experien"). Sf. Simeon
NpuI Teolog, Ceie 225 de capete. .,,1, 100 („Cel ce a doMndit experiena acestora prin
srguina cea mui bunii, vis cunoate înelesul celor spuse..,,, înelesul duhovnicesc").
"
Sf Mantrie Egipteanul 80: 101: Sf.
:

Cf. Sf, Isaac St ml. hr. cil, Pamfraui la

M ticuri b Egipteanul, Omilii duhovniceti (Col, IU LIII, 4, Sf. Diadch al Roticei, fa<
rit. Sf, Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete..,. I. 100.
*rj

Cf- Sf. Mucuri c Egipteanul, Omilii duhovniceti (Col. II) LIII. 4. P

636
 Cunoaterea

eeoXo^ia, termenul „teologie" având aici un sens cu totul diferit de

cel care i

s-a tM te Apus).
41
Petifou ca s
itfînga omul acest aT doilea grad a] cunoate-
rii, de o natura cu mult diferit de a
celui dintâi i cu Lotu] mai presus de
iK-v.hi. uvmiir l,i s
U dolMiidif prin -isc™ te-antr^picLi cum de iiltfej arr
nevoie de aceasta i pentru a ajunge la primul grad - curiii nepâtimirii i
bogai ti virtuilor, îndeosebi iubirea, diir toate acestea în chipu] cel mai înalt
i totodat cel mai profund, altfel spus, trebuie ca omul sâ fi ajuns în înain-
tarea sa spre unirea cu Dumnezeu pe cea mai înalt treapta a desvâririi,

2. Contemplarea natural

Dobândind iubirea, dup ce sa Ucut mai întâi, prin mult osteneal, nep-
omul ajunge de- a dreptu] la cun rastere/contemplare natural (yvtooi
rtinitor,
43
fytewst tyvcntf) tapta), Aceasta este cunoaterea/contemplarea tuturor fiine-
43
lor din natur, adic a creaturilor. Aceasta are dou
trepte: pe cea de joa stâ cu-
insiterea/contemplajiea fpturilor trupeti, iar pe cea mai înalt,
cunoaterea/con-
tampiarai fpturilor nevzute, netrupeti i inteligibile w
Se poate distinge i o a treia treapt, cunoaterea/contemplarea „iconomiei
dumnezeieti", " a Proniei i judecii lui Dumnezeu artate în zidirea
1

ca i
a înelesului adânc i ascuns a] Scripturii/ 7

Amintim, cu acestprilej, definii ei lui Evagrie: ^Cretinismul este învturii

Mântuitoru-
luinostru 1t9us Riistoa, alctuirii din practica tbt&M \ teologie' (Tmitimt h

pttirtic, 1). Tot el

spune, în uit parte: ,>Sriuit4 mântuirii noastre este romiatf din
aceste* trei" (tapete gnmti-
cr, I, Aceast împrire, pe-cane o aflam deja Ia Clement Alotwitlrtmi! (Sthmvte, I, 28)
10).
i Qrigen Cântar™ Cmtrihr, Prolog), u fost reluat de Sf. Maxim Marturiiiico-
{OrrdUi fa
nil, devenind ciisiciî în spii iuialitatca ortodox Un mure mimar de sciîeii ascetice poftrtS
îl.

titlul tEe iO suta &'} tapete practic?

(sau etice), kfae i lealogin* (sau gnostice). Pbirivil
eiftBffearii fcuta de Evagrie, (fructncti i e^oXoyia {«iu frxzud] *i eecAoyiicn)
UEînpla
constituie împreun Uflorucf) Tmiatul practic, Prolog), ceea ne trimite la schema
(Cf,
bipartit npd§L£ tsau npatfwffl i flfiWplo; (sau ywoic;), de ademenea
ajunsa clasicii
(Fttoca&i a reia în chiitr titlul ei). Qi privire ia toate acestea, a se vedea introducerea
lui A
gC Ouillaumont \n Lvatue Le Pontique, mtti pmtique. SC 170, p. 38 ,u
CI Evagrie, Tnitaiul prortic. Prolog; Jubileu este poarta cunoaterii naturale"
1

Cf. Evagrie. Coj!»te g, ltxvtit:^ I 10; V. 30; V|, 1, Sf. Maini Mrturisi
n tonii. Capete
despre dntSMte. I, 87. Sf. I&aac Sim, Epistole, 4. Sf. Giigorie de NVut, V1o?a
ki
Mente, II. Ba arc diferite numiri- yvta& iuoigri, yiwcn »v
6irct5v fhu. Soi 7 17)
vsapisx tojv ovtuiu, eecopte w
v ytyovtfwsv.
* Cf. Evagrie,
Capete gnostice, I, 27; 74, Sf. Maxim Mrturisitorul. Capete despre
dragat. \, 94: II, 26. Sf, Lsaac Sinii, Episiole, 4 („Vederea este vederea minii ^i
consta în a le uimi de iconuaniu lui Dumnezeu îu tot neamul i neamul").
Si. IriHtic Sinii. inr. rit.
''
Ct Evagrie, Capete gnosticei î> 27: Tâlcuim ta Psafoii, PG 12. 1661 C. Sf Maxim
Mrturisitorul, Capete despre dragoste, L 9fi-9°.
7
Cf. Sf. Uaac irul Epistole, 4. Sf. Maxim Mrturisi torul. Rspunsuri
rtrr Ttthwie
%% PG 90, 172BC; 65, PG 90, 745D
S37
 Redobândirea srutiâîf

Omul urc la înelesuri toL mai innlte pe msura curirii i desvâririi

sale în virtute prin ostenelile i pe fiecare treapta. Dumnezeu
nevoinei.
4H
îi

d cunoaterea cuvenit, proprie acesteia, fr ca el s se atepte i fr ca

s-o caute.
Pe toate aceste cunoaterea/contemplarea natural este cunoate-
trepte,
rea/contemplarea logoi-loi fpturilor^ adic a raiunilor lor duhovniceti
i
1

a&tujise^ a firii lor duhovniceti,*' a principiului cauzei lor" si a sfâritu-

4
lui lor în Dumnezeu/ a semnificaiei lor duhovniceti^ a legturii lor cu
Dumnezeu, a energiilor dumnezeieti de care se împrtesc ele,™ a urmei
lsale de Ziditorul lor în ele." De aceti iogoi ai fiinelor create vorbete
Sfântul Apostol Pavet atunci când scrie despre ,,cele nevzute" ale lui Dum-
nezeu, despre „venica Lui putere*' i
despre „dumnezeirea" Sa, care „se vd
de la facerea lumii". „înelegându se din fpturi" (Rom. I, 20); prin ele omul
dcp-pîimit vede pe Dumnezeu în zidirea Sa.'" Tot la ei se refer Fivagrie,
îl
1
arunci când vorbete despre înelepciunea cea de multe feluri (Bfes. 3, 10)
,
'

pe care Dumnezeu a sdit-o în fpturi. 59 De aceea, putem defini cunoaterea

**
Cf, 51 Miiaim Mrturisitorul, foc. cit., PG 90, 737 A-
47; 65,
w Cf. Idem. Capete teologice, 1, 16 (, CeJ ce pzete poruncile
se curtieste: cel te s-m
f

curit ie lumineaz"; iar cel ce a-a luminat se învrednicete se vili^tuiLwii în s

eitiani tainelor cu Mirele-Cuvntid"); Capete despre dragate, l, 95 <,,Soarele
dreptii, rsrind minii curate, se w^t si pe -Sine dar aratEi >i raiunile tuturor celor
ce au fost fcute sau vor fi fcute de El"),
Cf. Evagrie, Capete gnostice, l. 10; IV, 40, Sf. Maxim Mrturisitorul. ( Vj;w» despre
dragoste, I. 98-99. Sf. Smieon Nou] Teolog, Discursuri teologice, L Sf. Nituita
SîitrmtuJ, Cefe 300 de capele, II, 67: TU, 43 („Treapta luminatoare este a acelora ce mi
înaintat de la luptele sfinite la ceti dintâi nepatimire. Propti u ei este cunotina lucru-
rilor, vetleren sau con tâmpi urca raiunilor zidirii...").

Cf. Sf. Maxim Mirt urî sitarul, Ambigua, 13, PG 91, t6Q; Rspunsuri ctre 1 1

Fafasi&i 32, PG 90, 7>72BC („ptrunzând prin cile minii... afla raiunea divinii
perfect, ascuns în fiecare,,.").
h Adugam de duhovniceti" ", pentru ca, aa cum arat Sf. Maxim
fiecare dat ,,

Mrturisitorii], aceti iugm sunt de o alt naturii decât cea a ^raiunilor togoi) dup
1
fne' alt lucrurilor - care in de In velinul de dinafar" a] lucrurilor -, de o alt esen,
,

i în alt fel definii, i de o altft romi , în sensul aristotelic al termenului {Rspunsuri

eâîr& lofasie, 65. 744D-745D).
1

Maxim Mrturisi torul,

Cf. Sf. Capele despre dragoste, 1, 98-99; Rfispnnsuri twtre
TakUi ]% PG 90, 29.1D-296A.,
34
Cf. idem, Rspunsuri cât re. Taiaxie, 13; 32, PG 90. 372 BC
15
Cf. idem, ( \tpete despre dragoste, \, 9Q.
*6
Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Fericiri, VI.
7
Cf. idem. Cuvânt apologetic kt Hexiâtnerun^ PG 44. 73 A.
ÎR
Cf. Sf. Atttflasie cel Mare, Tnttot despre întruparea Cu\>ntithii 12. l

CJ. Ev ugric, Capele gnosfice-, ÎV, 7, In acest fel, cel mai tidesea. vorbesc Prinii de-
spre logoi; astfel Sf. Maxim spune, leferindn-se la ei, c ^Fctorul celor vzute a
semnat în fire în chip natural ra|iuni duhovniceti cle-ale înelepciunii" Sale; cunoas-
 Cunoaterea

natural, dup cuvântul Sfanului Isaac irul, ca „simirea tainelor ascunse In

lucruri i pricini".
60

Astfet vzut i cunoscut ih taina ei, lumea sensibil nu mai apare ca

opac, mrginit la sine; fpturile i
întreaga zidire devin transparente pentnj
realitatea lor profunda, raional, inteligibil
i duhovniceasc/-'' aa încât 1

lumea material este contemplat în lumea înelesurilor, iar lumea

înele-
surilor, în cea material, dupâ cum tâlcuieste scoliastul
Rspunsurilor ctre
Tatasie: nl Cel ce înelege lumea
vzut, contempl pe cea inteligibil. Cci
îiiehipuindu-i cele inteligibile le modeleaz prin simire (le îmbrac
in figuri
prin simuri) i schematizeaz în minte raiuni Je vzute.
El strmut in faa
unturilor in chip felurit fiina lumii spirituale, i în faa minii compoziia
felurit a lumii sensibile. El înelege lumea sensibil prin cea
inteligibil,
transferând raiuni simirea în minte, i pe cea inteligibil prin cea
prin
sensibila, împletind mintea cu simire în vreme ce contempl
figurile \
& 1

Sfântul Maxim, artând c

pentru cel ajuns la cunoaterea/contemplarea na-
tural întreaga lume sensibil devine un simbol al lumii inteligibile,
fiecare
dintre lucrurile ei 61
descoperindu-i-o pe aceea, spune direct t}i simplu: JnLreg
cosmosul inteligibil se arat în întreg cosmosul sensibil în chip (amic,
prin
formele simbolice, celor ce pot s vad; i întreg cel sensibil exist în cel
inteligibil, simplificat sensurile minii. în acela se
ît;
afl acesta, prin îne-
lesuri; iar în acesta, acela, prin figuri. Iar lucrarea lor este una, cum ar fi «o
roat roat», zice minunatul vztor al lucrurilor muri, lezechiel. vorbind.
in

cred, d-spre cele dou lumi (I, |6)> Iar dumnezeiescul

Apostol zice, la
rândul s:ui- «Cele nevzute de tui Dumnezeu se vd de la
întemeierea lumii,
Tnelegându^se din fpturi» (Rom. 3, 20). Iar dac prin cele ce se vd,
se pri-
vesc cele ce nu se vd, cum sa scris, cu mult mai vârtos vor fj înelese prin
cele ce nu se vd cele ce se vd, de ctre cei dedai contemplaiei duhovni-
ceti. De
contemplaia simbolic acelor inteligibile prin cele vzute este
fapt,
tiin si înelegere duhovniceasca acelor vzute prin cele nevzute 4 1
',''

Vedem de aici deosebirea dintre felul in care percepe realitatea cel care
s-ri in vrednicit de cunoaterea/contemplarea nattirai, i modul în care o vede
omul ptima. Cci, vreme cât se afla în robia patimilor, ci rmâne
atâta
închis în realitatea sensibil i numai pe ea o vede i-o cunoate. Atunci când

teteiilm de ctre om este numit i ea tot „înelepciune"; lM atunci când acest cuvânt
«te fasotfi tîe ywSoi, indic El cu rioti tercu lut Duium vvu
i 'uvirtte dp.xjfre nevoittâ, 30.
"'
Cf. Evagrie. Catete gnoxtii:?, V, 51.
& pi msi i ti i <if,-r 1 b fcwte, 63 Scolia 47 PG 90, 629 0693 A
™
1 1
1 .
.

tJfn^'d*
fCoLm.Ifflp f?
15.
Vd<lea - ^ MEin H Sf Mfl*a*« Egiptean jj.
' md® duhovnicii
iA
ML<:ia%vgiti r 2,

639
 Rettobândif&a sntii
am vorbit despre patimi, am
artat ca, stpânit de ele. omul nu numai
65
se c
oprete la înfirile lucrurilor vzute, vizând lumea ca pe o realitate
mrginit în sine, dincolo de care nu se mai afl nimic, dar chiar si despre
aceast lume vazutfi tine o cunoatere cu totul fals i, a$a cum am artat, de
multe urî de-a dreptul delirant. Atâta vreme cât nu s-a curaii de patimi,
omul vede i cunoate fpturile în chip ptima; el intr în legtur cu ele
mArtat de poftele i dorinele sale, privindu-le ca simple obiecte ale plcerilor
lui, Tâlcuind cuvântul Sfântului Grigorîe de Nazianz: „trupul este nour i
M
;icopermâ'nt Sfanul Maxim Mrturisitorul spune: „Nour este, pentru par-
,

tea conductoare a sufletului, patima trupeasc care o întunec, iar acoper-

mânt este înelciunea senzaiilor care leag sufletul de suprafeele lucrurilor

sensibile i împiedic trecerea lui la cele inteligibile. Prin aceasta, uitând de
buntile naturale, îi întoarce spre lucrurile sensibile toat lucrarea sa,

nscocind prin acestea trezirea poftelor i plceri necu venite".** Omul nepa-
timitor a desfiinat aceast stavil, care împiedica „lucrarea raional (a minii
sale) s strbat prin mijlocirea simirii spre realitile inteligibile"*'7 i-i
orbea ochiul duhovnicesc, nemaiputnd vad în s adâncul fpturilor ener-
giile dumnezeieti de care ele se împrtesc i -l
întuiau de „înfirile
lucrurilor vzute" .'^ Neptimirea pune capt relaiilor pervertite pe care, ast-
fel, omul le avea cu toat fptura. Cei care, prin nep Admire, au ajuns la acest

grad de cunoatere/contemplare natural, „au lepdat cu desvârire din

dispoziia lor simirea fa
de cele sensibile prin relaia activ (cu ele)";'"
adic simirea i legtura ptima cu ele.
omul nu mai vede în fpturi
Astfel,
nici pricini de desftare ptima, nici pricini de durere i suferin, aa cum
ii îndemnau ptimite s le socoteasc, ci are „fa de toate lucrurile numai
7u
gânduri cu rate". El nu se oprete la latura lor vzut, material, de su-
prafa/ ci ptrunde în realitatea i semnificaia lor profund, pe care le^o
1

acord legtura lor cu Dumnezeu. „Slobozit de toate cele ce-l rtcesc", 7I

omul ajunge la o cunoatere adevrat a tuturor fpturilor, care-i descoper o
întreag lume nou, cu totul deosebit de lumea închipuii de patimile sale.
..Minteii carr s-a dezbrcat de patimi i care ptrunde înelesurile fiinelor nu
pritiii-lt- ca suk'varaLe aparentele cuie i suni ;tr;irair de simuri: ci, piui
7-
cunoatere, oarecum i- a creat o alt lume", spune Evagrie, „Cel care caut

3
Cf. Sf, Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri câire Talasie, 49. PG 9G, 452AB,
**•
Ambigua* 11,PG9I. IJ12AB,
,v
Ulem, Rspunsuri cMi* Tahislr. 49. PG 90. 452B.
,,K
Ibidem.
vt
Anihilai. Ij4, PG91. 191D.
I

|;

71
f Mac arie Egipteanul. Omilii duhovniceti (Col. FI), l-FIL 15
Cf. SE Maxim Mrturisi toni], Miipum-un ctre Taltmc, SL PG 90. 372BC
T-
Thhton,
''
Capete grimtire, V, 12,

640
în chip adevrul din lucruri prin contemplarea natural", sene
neptima, afla
7
sco istul Rspunsurilor ctre Talasie; * însui Sfântul Maxi in spune
li c
acesta cunoate „raiunile adevrate ale lucrurilor ',™ vzndu-le + ,ui chip
1

natural", adic aa cum sunt ele dup firea lor.

7 'J
Evagrie definete într-un
mod asemntor aceast etapa a urcuului duhovnicesc, ca: „nepâtimireu
'

1
.'7 7
sufletului însoita de cunoaterea adevrat a fiinelor' Stpân pe aceast
1

cunoatere, preuind „raiunile lucrurilor, ascunse mai mult în înfiri '

omul are de- acum purtarea cuvenit fa de

7
decâi „înfirile lor vzute", *

rapturi, ca i fade Dumnezeu. „Cel cure li dobândit virtuile J?i 5-a

îmbogit în cunotina* privind de aici înainte lucrurile în chip n mural, pe
toate le face i le spune dup dreapta judecat, nealunecâud nicidecum de ia
7 '
J

aceasta", scrie Sfântul Maxim.

Prin vederea tuturor celor create ca fiind legate de Creatorul lor, omul
capt o înelegere cuprinztoare a realitii, pe care pân atunci n-o vedea
decât trunchiata desprins de cauza i scopul ei, i o viziune unitar asupra
lumii, care înainte aprea divizat în multe chipuri.* >Î astfel, dup cum
ti
1

urata Sfântul Maxim, omul ajunge s-i împlineasc rostul pentru care a fost
ciVi>t, ndie s aduc în el. unit cu Dumnezeu, la unire cu Dumnezeu întreaga
2
creaie, IHond „zidirea sensibila una i neîmp iit";* i, pe lâng acestea. N>

iunind cele inteligibile i cele sensibile..., face întreaga creaie o singur

)

creaie, nedesprit pentru el din punct de vedere al cunoaterii i necunoa-

terii. Cci a dobândit o tiin cunosctoare (gnostic} a raiunilor (fagot) in
lucruri, liber de orice lipsuri, întocmai ca aîngeri1or
1,
.
M

Cunoaterea/contemplare a celor sensibile îl urci pe om la contemplarea

4
celor nevzute i inteligibile." Aceasta cuprinde, pe de o parte, cunoate-
Hî
rea/contemplarea îngerilor i vederea demoni tor, iar pe de alt parte cu-

noaterea fiinelor omeneti în realitatea lor duhovniceasc inteligibil- Omul

ajunge astfel la adevrata cunoatere a aproapelui su/'' i mai ales se

"
Rspunsuri v.trm Ttikmte. 59, Scolia 2.
* tbidem* 4$,
"
a apele despre dttig&sl&i I, 92.
Tnamui pmafic 2.
T<
'
Cf. Sf. Mila im Murluiîsi torul. Rspunsuri eâtre Takisie l
49, PG 90, 460 A.
'
i itjh'tf despre tirttgast? t t„ 92.
""
Cf, Evagrie, Capete gnostice, D, 2fl.
*
Cf, Sf. Maxim MSI mnsitoi ui, Râspumuri ctitre 7hlm-ir, 32. PG 90, 372BC
H \d<*tn. Ambiguu, 106. PG9I, I3U5D-1303A.

"Vtâtan, J10SA.
Rspunsuri ctn Taktsie.
H4
Sf. Maxim Martini si torul. 5S. PG 90, 579A,
IS
Cf. Sf Istuic irul, Cuvinte despre nevmnf, 67.
1

Cf, îhidem l, .sufletele se vii uncie pe ultelc* ),

641
 Redobândirea stidtâ{ii

cunoate cu adevrat pe sine, K Sfântul Nichita Stimatul arat îns

'
fr c
cunoaterea raiunilor celor create omul nu poate atinge cunoaterea de sine,
un re se poate dobândi numai pe aceast treapt: „Cel ce sa sltat de la cu-
riecunotina lucrurilor,
la s-a cunoscut pe sine (...), Iar cel ce a ajuns Ia
cunotina raiunilor zidirii i dumnezeieti i omeneti a curios-
a lucrurilor
cutcele din jurul lui i cele din afara de eL dar pe sine însui înc nu",™ Dar,
în acelai timp, dup cum arat Prinii, cunoaterea de sine este cheia
cunoaterii tuturor celorlalte, KJ având, de aceea un rol esenial f

Cunoaterea adevrat de sine la care ajunge omul pe aceast treapta este

cunoaterea a „ceea ce este el dup firea sa cea duhovniceasc",^ adic a
esenei sale spirituale," chipul lui Dumnezeu din el/ care este temeiul firii
sale; pe de alt parte. îi cunoate nimic ti ici a sa de fptura creat, de om su-
pus pcatului i fristoiinat de Dumnezeu. Prinii insist îndeosebi asupra
acestui din urma aspect - de pild, Sfanul loan Gur de Aur spune: ,j\ce*
^ 3

la mai cu seam se cunoate pe sine, care socotete nu e nimic"'* -, ar- c

ii ud ca fr
pocin i smerenie desvârita nu se poale omul înalii în nici
un chip pe aceste înalte trepte ale cunoaterii de silica Având astfel „dreapta
cunotina a strii sale" omul Bfi
poate cunoate i „celelalte creaturi aduse de
,ii7
Dumnezeu la fiin din «imic' si, de asemenea, „iconumiii mântuirii lucrat
de Ziditorul lor, i toate pe care le face pentru fpturile Sale
1 '/'*

Dup cum este cheia cunoaterii de sine,

cunoaterea celor ce sunt des-
chide ua cunoaterii lui Dumnezeu „Cel ce se cunoate pe sine, îl cunoate
pe Dumnezeu", sene Sfântul Antonie cel Mare JJ într-adevr, ajungând se s
cunoasc pe sine ca fptur creat dup chipul lui Dumnezeu, omul vine Iu

*7
Cf. Sf. Nichitu Stifoiiml, Cele JQtide capete, II. .16.
xi
tbuiem.
•vi
Cf. Sf. Tean Quiu de Am. QmtU fa Matei, XXV. 4 (,.Cel ce se cimotii te pe sine
cunniLLc pe toate"), Sf. Istiac SiruL Cttvmte despre nevom. 16 („Celui ce sa cunoate
pe sine, i s-a dai cunotina tuturor").
Sf. Antonie cel Mare. Epistole, I. I .

gi
Cf. ibidem, IV. 7.
n Sf. Nichita Cele 300 de capete N, 37.
StiEtititul»
''
JSOde capete denpre cunotina natural, ttmoa^tereu li ti
Cf. Sf. Grigorîe Pîituma,
Dumnezeu,, despre viaa t ut mi hi i despre fptuire, 29. PG 150, l I40C. Sf. loan Scara-
nai. Scom, XXV, 37. Sf. Nicliim Sthhatul, Cele J00 de capete, U, 35; 39, Cf.
Sf. Si-
ni cun Noul Teolog. Discursuri elice, IX.
M
1
Omilii fa Matei, A. XXV
Cf. Sf. Simeon Nou! Teolog, Discursuri te&taefce, (omul trebuie „s urce spre înlimea
I

L urt0?(in|ei duhovniceti plin smerenie i prini -ci vieuire raire imita pe

L

HrisioO;
Dimtnnti rtke, IX. Sf. Nichita Sti [hatul, Cele MMUle capele. II. 35; 38; 39.
'*'
Sf. Antonie cel Mare, Epistole, I, 4.
* îhidem, IV, 7.
**Ibidem.\, \\4.
99
tUdeui, VII.

642
 Cun/tfttftVfi

cunoatere CmmM su i Sm # im
*~ SK
, Proniei , n(el

TUSSH t
,

E d
nrea cu care '-
* " Pri
,f cmcscându.i
'
se ndumneze, prm har;
bine slbiciunea, neputina
,j
BtoCfflica duhovniceasca, fi recunoate
astfel ca Mântuitor al su

J^wf"^ î ^^
Pe,° m *™<*^*«<*^»* W
mSi CUrând decât cea a «f-wilor.
JL,ce repede i
SR u
Sfântul v
Vmle
DumoMBu, dup cum arat
cel Mare: „Cel ce se cerceteaz cu pricepere
pe sine îns US j

cat , d,n alcaturrea proprie,

noastre firi, precum splwe ,j prooroC u| : 4^
uwdu-ma pe mine, am clmoscl] , covâritoarea Ta înelepciune" '» rci eu
SSS f" 5P! CreatL" a fCU,a dUpS chipul
Dumnezeu, Min W
°r
ne tU
Hetu t\cI SYr
ni. Sfântul Ongone
(
',
a|
e
L
a,,Jnee
Nyssei.
eliberat „de pornirile
se
!i '" " semâ ""™ cu Dumnezeu. Su-
(pise)
ntource in sme „ se vede limpede în sine de ce
natura este. privtoS'in!

ram început Iar tn alt parte, expbc: „omul dinluntru, pe care Dom-
nul numete m.rna când se terge pata ruginoas.1
mm
,|

ru, ,, recapt i«rf»i «««&«« cu

înflorit pe el ca un 2-
modelul feu a rheupul>.,. Deci cel
ese pr.ve,, pe Slne vede în sine pe Cel dorit.
de aceea cel cura. «, Tnima i
e fenett pentru c. privind la
ce p.vese soarele

u A
tf oglind,

tel, ,1
curia sa. vede în chip modelul E

vo,
priveasc int spre cer

B h„ r Jac!î nu
fr s
ave f pu|erea s ved ,
vi h
^cum™
S
Li Hol ch.pulu, ifidu în voi de la început, avei în voi pe Cel cutat"'-

Cunoaterea/contemplare lla[urai;1 îl duce p e om la cunoaterea deplin a

lor - i Tet SSS 1

si scap de
tamdUie?te de
falsa cunoatere, delirant,
produs de pcat i patimi
** h ~nmei cauzei la "uri

I ar
«fcviru. cunoatere îl însntoete, cci. aa cum spune Bvagne
m o-
urtorul. ,. Precuni se rilpo|teaz s& . . .

t l(e b etl ,i t o are or

vi«^'toarelor...,
tot aa se raporteaz... cuno, t i„, a ,j ne?tiin , a la minte
.. £ P"' |

'
(hirilii !,i Hexatmtrm. IX. 6,
Biologul âexpre .lujhi i irnien*
Despris ..Ffririn'\ VI,
'
(
I.

Cf; Sf. Miijcim Mrturisitorul,

l!U
r
Râx^msuti câtre Taiaste T> Pa on iiior
IU.1
"
Capt despre dmgajttr, TV, 4b.

643
 Rtidahâmiirea ânfifU

Se însntoesc astfel însei facultile sale de cunoatere, care fuseser

pervertite i rtcite prin cunoaterea mincinoas a lumii, redus la cele ce
cad sub simuri, i cu totul supuse patimilor. Aa
cum arata Evagrie: în vre-
me ce „iubirea (vindec) partea mânioasa a sufletului, iar castitatea partea
poftitoare", „cunoaterea vindeca intelectul"; 101 Intelectul (ugucj omului îi
'

recapt:! sntatea atunci când prin contemplaia natural se întoarce la

Dumnezeu, fiind folosit potrivit menirii sale fireti, csre este s-L cunoasc
i *m bucure de vederea lui Dumnezeu; într-adevar, prin contemplaia
natural mintea omului fi vede pe Dumnezeu in fpturi, i fpturile, aa cum
sunt ele dup Dumnezeu. Acestui stadiu i se poate aplica, dei în parte, afir-
maia lui Evagrie: nCând firea raional primete contemplarea cuvenit ei,
atunci mintea este sntoasa". 101
Astfel, omul revine i la un alt rost firesc al su, acela de a-L slvi pe
Dumnezeu în toate fpturile Sale. Cci acesta este elul principal al cunoate^
r ii/con tem pi arii naturale, dup cum arat Aposlolul (Rom. I,
21 ), i, în urma
10
lui. Sfântul Maximi * „Chiar dac sfinii au fost micai uneori spre vederea
lucrurilor, n-au fost micai s
Ee priveasc i s le cunoasc în mod principul

pe acelea însele, în chip material, ca noi, ci ca &£ laude în chip felurit pe

Dumnezeu, Care este i Se arat prin toate i in toate t
i s-i adune lor multa
putere de minunare i pricin de slavoslovie".
1 ""
Astfel, „prin mijlocirea
minfii" ,. în cu nunate cum se cuvine cu virtute i cunotina", omul aduce ea
ll °
daruri lui Dumnezeu „raiunile duhovniceti" aliate în zidire,
Aceasta ne îngduie s spunem c, de Fapt, pent.ni cunoaterea lui Dum-
nr/rii a lost rânduit LOiilniip|.ir<"i natural, i dt- au.VM, ut loe de eontem-
plare a naturii i fpturilor, e mai potrivit s-o numim „vedere a lui Dumnezeu
prin mijlocirea firii i a fpturilor", Cunoaterea/contemplarea naturala are
drept ultim scop cunoaterea/contemplarea lui Dumnezeu, ducând în mod
ILI
firesc la ea.
Firete îns c a-L cunoate pe Dumnezeu nu se oprete cunoaterea aici. Prin
natural, care este în principal o cunoatere u fpturilor, se dobândete o oarecare
cunoatere a lui Dumnezeu, de vreme ce ea vede aceste fpturi în Dumnezeu, i
 firtlabndirerJ xdnâtdfii

ccllal teste kic-n.il mâinilor Lui, Nu este nimic de obte între firea unuia i firea
81
celuilalt" Dar chiar aa, omul este deplin unii eu Dumnezeu i în mod reni
'

îndumnezeit, cci dac Dumnezeu întreg nu Se arat i nu Se împrtete în

ceea ce este El în fiina Sa, El Se arat întreg i întreg Se împrtete în ceea ce
privete energiile Sale:'
1
*
^Dumnezeu întreg este prezent în fiecare dintre
21
energiile dumnezeieti", ''
„fiecare putere i fiecare energie este însui
1 117
Dumnezeu' . „în temeiul puterii Sate mai presus de fire, Dumnezeu rmâne
inireg în Sine, dar totodat locuiete deplin în noi; i ne împrtete nu din fiina
proprie, ci din slava i strlucirea proprie'", scrie Sfanul Grîgorie Pulama/^ Iar
Sfanul Maxim b pus bine în cuvinte acest fapt, anume c omul îndumnezeit,
rmânând om deplin, totui întreg se face deplin dumnezeu: „Rmânând îi ir re «i

om dup suflet i trup din pricina firii i facftndu-se întreg dumnezeu du pa suflet
si trup, din pricina harului i a strlucirii dumnezeieti a fericitei slave ce o are de
peurmu Lui".-'
1

Pe Ulng. aceasta, se cuvine remarcm caracterul personal al unirii cu s

Dumnezeu, dat de faptul c
cea care se unete cu Dumnezeu este o persoana
umaua\ iai aceasta persoanii uman nu se unete cu o zeitate impersonal sau
suprapensonall ci cu Persoana iui Dumnezeu Celui Viu.-'-' Sfiiiilul Nmieon Noul
Teolog, afirmând cu trie caracterul transcendent al modului în care- Dumnezeu i

Se arat omului, subliniaz tolui acest caracter personaj; ,Cel fam chip i fam T

înfiare nu mai vine ca înainte tar chip i fr înfiare, nici venirea i

prezena luminii Lui la noi nu se mai face în tcere. Dar cum anume ? f ntr-o
fonn oarecare, firete a lui Dumnezeu; desigur, Dumnezeu nu Se arat mtr-o
figura sauam>o întiprir, ci luând chip într-o lumin neîneleas, neapropiittfi :i
-
tar chip cci nu putem spune sau exprima mai mult -, dar Cel nevzut Se arat
în chipartat i Se face cunoscut în chip foarte cunoscut i se vede ni chip foarte
limpede, Cs\ prin fire Dumnezeu vorbete i ascult în chip nevzut i griete ca
un prieten cu prietenul su, faa ctre taBu cu cei nscui dîn El dup har"." 1

Spunând c" omul se alia astfel unii cu Persoana lui Dumnezeu^ spunem el este c
unit cu Tatl, cu Fiul i cu SI aurul Duh, Fiecare energie dumnezeiasca, ieind din
firea dumnezeiasc, care este comuna Celor Trei Persoane dumnezeieti, este o
manifestare a Prea Sfintei Treimi. Potrivit teologiei ortodoxe, firea dumnezeiasc

n * OmiUî XL1X,
dukwuttlti (Goi, II). 4.
s
St". Grigoric Palania, Dujpnr (luroriletiumrwzrieii i imfmrtthin'tt ii?, effi,

;'Mtlmi. -triiutr, III, 2.7.

r
Ldenl, Epistola ctre Gctbras.
'^Trifuh*, I, 3,23.
'^Ambismi. 7i. PG9I. iOSEC,
* :iitie1crlll pe cure o vede am ui îndumnezeit este limpede v.idil
personal ll! Eu iii inii
de reluifirile Sfântului Sinieon Noul Teolog cu privire Iii viziunile sule. A se vedea, în
ticeaut privina, fucrureu Arhiepiscopului B;isi]e Kxi veche ine, Dnns iu ImmUn. iu
Christ. fitfiftt SytHiOft te NmiPeait '}hi?ftttigitm Chevetogne, 1980, p. 229-255,, în care t

porii mIIlUl- |?iincip:ilele mrturii jde Sf. Simenri cu plivite hi itcesl subiect.
Mulumi?* O) efitrr- ilumtieZeti.
 C \moat*rea

nu e&îe nici anterioar, nici superioar i|H stasurilor, i nu poale fi privit ca

independenta de eJe. Lumina necreat este „strluci ren neeruit ti firii celei unu în
trei ipostasuri", arata Sfântul Grigorie Palan»;
5 *3
ea este, dup cum precizeaz
223
Sfântul Maxim Mrturisitorul, „lumina Sfintei Treimi" Aceast lumina este
comun celor Trei Persoane dumnezeieti
aparine fiecreia dintre Ele. i
„Lumin este Tatl luminei Fiul, lumin Sfanul Duh, (.,.) Cei Trei sunt o singur
lumina, unic, nedesprita, ci unit în Trei Persoane, tar amestecare" arata
24
Sfântul Simeon Noul Teolog." Energiile divine i Lumina care le manifest
purced din Tatl i sunt împrtite omului de Fiul în Duhul Sfânt; de aceea
adeseori harul dumnezeiesc, Lumina, este identificat cu Stlntui Duh. in Lumina
dumneeiasc, Sfântul Duh arat omului îndumnezeit Persoana Cuvântului
întrupat, aDumnezeu-Omului, Cel ce, în aceast lumin care este i lumina Sa, i

lumina Tatlui, arat pe Tutl, dupâ cuvântul Sfântului Apostol loan: „Pe
îl

Dumnezeu nimeni nu L-a vzut vreodat; Fiul cel Unul-Nascut, Care este în
sânul TatM, Acela L-a fcut cunoscut" (Ln 18). 1 ,

S
mai remarcm i c
modul unirii i telul în care omul îl vede pe
Dumnezeu în lumin i prin ea Ei rmân „de neîneles i de netâlcult","
Totui este vorba despre o stare contient:"^' omul, „unit în lumini cu
lumina, vede în deplin cunotin tot ceea ce rmâne ascuns celor care n-au
7
primit harul", arata Sfântul Grigorie Palama." Prin Duhul care este în el.
ajunge Ia o asemenea înlime a cunoaterii, încât în lumin se vede pe sine
2-
în Dumnezeu, vzând u-L în acelai timp numai
J

însui*** si întreaga lume

Qmtftti 35.
despre dragoste.
djtrtti 1, 97.
m $tm*iXXXm,
(.

t-io.
-
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete.,., 11, 13. Cf. Sf. loan Scraml, Scara,
VII. GO (..Luni intuia este lucrare, negrita, îneleas în chip netiut i v Tizi tu în chip
3

nev ii/ut'"). Sf, Isaae Sinii, Cuvinte despre tîe,voinâ 66 (Cunoaterea care se .produce
s ,

în planul dumnezeiesc... e mai degrab necunoscut i mai presus de cunoatere"). Sf.

Simeon Noul Teolog, Dî.irur.mri elice, l, 12 („Lumina întreit-ipastaitic este ncgiuitâ,
1

nerostit..., mai presus de gând si de cuvânt' ); VD, 60: Mulumire (l) cutie Duiftuazeit
1
(„lumin neîneleasa '} Sf. Gri furie Palfuna, Triade, L 3, 4; 17.
A e vedea, de pild, Sf. Simeon Noul Teolog, Mulumire (îi 2)
:
"
trâîre Dumtie^.eu:
€ateh*ze, XV,
^ Qmihe !o a Maicii Drmmutui.
ftttttitv.fi în bisericii
^ Propriu-zia nu este vorba ;iiej de o f urinai ere de sine, câci pe aceasta* treapt omul
w aflu dincolo de orice cunoatere. Din acest punct de vedere, dup cum atâta SfTuiîuL
Simeon, omul uit cu lotuE de sine {Cele 225 de capete..,, 11, I8).s
w Cf St Simeon Noul Teolog, Cateheze, XVI; Mulumire (lj ctre Dumnezeu. Sf.
Grigore cel Mare, Viaa Sf BenttUet, 35: t .Vzu o luminii (....'. în aceast vedere (...)
lumeu întreag, Irnbraiiita ca de o slngutl îHiîi a soarelui duhovnicesc, îi fu pus
inai n tea ochilor". Se cuvine sa remarcm i în acest caz ca" nu este vorbii despre o
cunoLiteje propriu zj ^il a lumii, stadiul acesta fiind depit; astfel câ omul, din acest
punct de vedere, nu cunoate de fapt nimic (cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Geb 225 de
caprie. ti, 17 („mintea ramar- iu abisul luminii dumnezeieti, nemaLmgEUIuindu-<i-e
.

i| pti^eaic nicidecum în afar"); 38.

657
 Cunoaterea

SfiSnlul Grigorie Palama, 129 urmând Sfântului Dionkie AreopagituI t

m ca i
altor mu in Prini^ ea apa/e „atunci când a încetat orice activitate
1

1
a minii '.
Aceasta nu înseamn insa c
lipsa oricrei cunoateri este în sine cunoa-
tere a fui Dumnezeu. „Simpla negaie -
spune Sfântul Grigorie Palama - nu-i
este de ajuns minit (îarâ) pentru a ajunge
la cele mai presus de minte; înl-
area pnn negaie (...) nu este decâî un chip aJ acestei
vederi de nespus i al
desvâririi minii ajunse la contemplare; dar nu este
ea însi aceast des^
u
varire' „Dumnezeu nu numai ca este mai prepus de orice cunotin,
dar
este mai presus i de netiina", 13 * tot
aa cum El Se afl nu numai dincolo de
teH, dar i dincolo de nefiin, 114 „Cei ce propovduiesc numai o contem-
plare pnn negaie, i dincolo de aceasta nu
mai admit o lucrare sau o vedere
(...J, W vd i nu cunosc nimic în sens propriu, i sunt lipsii de cunotin
i
de vedere". „Contemplarea nu este deci numai lepdare a toate si negaie-
ea este unirea i îndumnezeireacare le
urmeaz acestora \ ™ 1 J

Dac omul poate totui s-L cunoasc pe Dumnezeu, dar nici prin puterea
minu sale, i
prsirea oricrei cunotine - care nu este decât o
nici prin
condiie i singurul mijloc de a ajunge la o
asemenea înalta cunoatere - este
pentru ca Dumnezeu însui binevoiete s i Se
descopere, El fiind izvorul i
pricinuitorul acestei cunoateri. Pentru c
„Dumnezeu Cel nevzut de
râtua, nu este lipsit de a se vedea pe Sine"; 117
acest lucru îl arata Aposto-
lul, atunci când spune, în încheierea versetului citai
mai sus: „atunci voi cu-
noate pe deplin, precum am Fost cunoscut i eu 11 (] Cor.
parte, i mai limpede: „Cci cine a
13, 12), în alt m
cunoscut gândul (vovq) Domnului, ca
sa*L învee pe Bl" Noi îns avem gândul lui
Hristos" (1 Cor. 2, 16). Iar îna-
intede aceasta zice: T ,Cele ce ochiul n -a vzut i urechea
1
n-a auzit i la inima
omului nu s-au suie pe care „le-a gtit Dumnezeu
,
celor ce-L iubesc pe EV
„nou ni te^a descoperit Dumnezeu prin Duhul Su, fiindc
Duhul toate le
cerceteaz, chiar i adâncurile lui Dumnezeu"
(I Cor. 2, 9-10). Celor duhov-

'" Cf.
Despot Numele dumnezei?^ J, 5> PG 3. 593RC.
Sf. Maxim Mrturisi lord, de pild, scrie c cel c# voiete s se uneasc cu Dumne-
zeu. M C» e mai presus da toat raiunea si cunotina., va trece fiîra relaie peste
WC cele sensibile Sl iitteligibife <...). dezbraeândii-se
m chip supriifiresc de toat
lucrarea simim, a raiunii i a mintii
", ajungând
dobândeasc „în chip negrit » s
necuimcul desvârirea dutnnezehisc cea mai presua de
latiune j de minte"
(^bistm, 40, PO 91, LS3BC), A se vedem, de asemenea,
13, PG 9] II HB
I
7R
9l l237D; 8U 124|AB; Stop™*™ ™tr*> r«i«H>, 22. PG 90 ^2\\-
il^Pt!®
H PG 90, 504C: 60, PG 90, 62I-G24A; CaJt, Uvtegic*, <*4
"

L 5* 2
m Ibîm, 4.
A se vecina, de pild, Sf. Dionisje Areopag tul Tcotogia mistica
j
J*" I j

fttacte, II, 3. .53.

'"'iw/™, J n 3. 17,
1
" thjrftfm,
37,

647
 Rcdolvltuiitpa swwtriii

nj ceti i vrednici de ea, curai cu inima i care-L iubesc desvârit pe

Dumnezeu, cu noatcrea/ vederea Lai Je rsare în chip tainic, minunat i
negrit, prin harul lui Dumnezeu", 11 * cci ,Je vreme ce lucrarea minii (or a
încetat cum altfel decât prin puterea Duhului L-ar putei ei vedea pe Dum-
nezeu T\ spune Sfanul Grtgork- Pulamn, înelegem deci Ea cunoate-
13 -"

c
rea/vederea lui Dumnezeu se ajunge prin însei puterea dnrnniv.eiiiscâ, 140
ttoeasti ejno&&re fiind dar al harului dumnezeiesc, .descoperi re a taine- ,

N|
tor' pe care omul o primete de la Dumnezeu, în Hrisios, prin Duhul
n

14*'
Sfânt, sau prin Hristos, în Duhul.
Este adevrat ca i
cunoaterea/c ontemplareii naturala (adeseori numit
.înelepciune*' pentru ol este cunoatere/contemplare
, înelepciunii lui li

Dumnezeu din fpturi i din huna întocmire a lumii) este de asemenea reve-
lat. Cci, dup cum citim în cartea Pildelor, Dumnezeu este Cel ce „d îne-
lepciune; din gura [.ui izvorte liina i prevederea'
1

(Pilde 2, 6). i Sfânta

Scriptur, a PSrinii, vorbind despre aceste dou forme de eunon:
tere/contemplare, spun c amândou le sunt date oamenilor prin harul lui

Dumnezeu/ 43
Duhul Siluit.
în Hristos, prin
m „Este cu nepulina sâ cunoasc
cineva tainele i înelepciunea lui Dumnezeu, fie bogat ta har. Iar Dom- s
arat Sfântul Macarie cel Mare. HS [ar
11
nul lisus i lucrarea puterii divine ,

M.-intui DiLidoh al H'oticeej spune: „Atât înelepciunea^ cit i cunotina...

sunt ale unuia i aceluiai Duh Sfânt
1- l4tl

Toi ui intre cunoaterea/contemplarea natural i cunoatere a/con temple

km lui Dumnezeu exist o deosebire fundamentul^ în cea dintâi, omu]
ciiiiOiigle prin puterea minii sale, luminat de Sfanul Duh; în cea de-a doua,
omului mi-i mai este de folos nici una dintre fuciiJtâile sate de cunoatere,

138
IbUem. 11.
m Ibufcm t 18.
Ki: "
Cf. Sf IjkIjii Martirul 5" Filosoful, Apologia întâi. LX.
m Sf. Isaii.c SiiruJ, Cuvinte demn nfv&în. 37. Cf 66. Sf. Sitmson Noul Teolog, Cote-
ke&, XXIV
"'
Cf. t'amfrdz/l in Mactitic Egipte/tiUiL, 101. Sf. Macarie Egipteanul. Umilii dtthwm
u (Col, II), IX. 7: XVIII, ^ St". Simeon Noul Teolog, Cateheze. XXXIII Lîvagrie,
Capta gnostice, II, 20. t Maxim M rturisi tonii, Cuwte dexpr* dni$<Mtr. îl. 2&: R&
punsuri tâfTB Tniasie, 59. PG 90, (MJ4BC. Sf liaac Sinii. (
'uvini* despre ne\r>ftj(d. 66:
Eptewte* 4. Sf Grigoi ie Palnnia, Triade, t, 3, 17.
L
Cf, Bvagrie. Gnosticul, 107. Sf. foaac Sin.ll, Ciivi-tUr despic tiavointî, 66.
w Cf Efex. |, 17 („Cd Dumnezeul Domnului nofni Iî&us Hristos. ftUîll slavei, sv
ileii vou't duhul înelepciunii
descoperirii spre deplina Lui cunoatere"). Sf. fsaac
?i dl

Sinii, Epistole, 4. Sf. Meu im

Mrturisitorul, R&sptw&urt câtrr Tctfajtfe, 59, PG 90,
605B: o3, PG 90, G73C. Sf Nithila Stiihuuij. CW* JG6 de capete, II; 67; 111, 46. Sf,
In. ui Seraml, Ctre Pastor. XV. Sf. Grigorîe dt Niiiinnz, CuvnUhi, B\ 39. Sf,
.Siriicon Nou[ Teolog. DiscumtH eiice V; h Catttht'ze. XXXIII. Sf. Macarie Egipteanul.
OrwlUduiurvmce.H (Col. IU), XVI, %
lAi
Ortti fii duhovniceti (Col. III XVII. 10,
" Cuvânt ascetic în ÎOl) de capete, 9.

648
care se vdesc cu totul inadecvate pentru ea, ci el cimotie prin harul Duhu-
lui arat limpede aceast deosebire: „Stl în puterea minii sâ
Sfânt. Evagrie
cunoasc fpturile, dar s
cunoasc Treimea nu este al ei, ci un har peste m-
sur de bogat a] lui Dumnezeu ul în al doilea caz, ,,omul nu vede nici prin
1 '

1
minte (WoC), nici prin trup, ci prin Duhul' spune Sfanul Grigorie ,

Patama,
l4H
adugând înc: ..Ese limpede aceasta lumimne întrece .,.) ori- c f

ce cunoatere, chiar dac o numim „cunoatere" £YU*fiCFt£) i „înelegere"

(VOt|cTt), pentru ca Duhul este Cel care o minii (ucrâcj Cel care este d 1,
.
J,q,jl

„Sfinii vd în Du-
hlJ
vzut, adic Dumnezeu, este Cel care o druiete.'
hul." Sta mul Apostol Pa vel arata limpede aceast deosebire dintre cele
doua moduri de cunoatere: „Cci cine dintre oameni tie cele ale omului,
decât duhul omului, care este în el ? A$a i cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu
Ie-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu" (1 Cor. 2 II). Reterindu-se la t

acest verset, Stan tul Macarie Egipteanul spune cel care se învrednicete c
de cunoaterea lui Dumnezeu se face prta de „înelepciunea, care nu este
din lumea aceasta i de aceea M se deosebete întru iotul de toi oamenii care
41

au duhul Lumii acesteia, de aa- ziii înelepi i pricepui"'. '" Iar Sfântul
Maxim arat câ cele dou grade de cunoatere se deosebesc prin originea lor:
„Puterile de Cutare i cercetare a lucrurilor dumnezeieti sunt sdite în firea
oamenilor, fiinjal de ctre Fctor, prin însi aducerea ei în existen. Iar
descoperirile lucrurilor dumnezeieli le împrtete prin har puterea Prea
•Sfanului Duh când vine i se slluiete în noi".
11
în prima fWrn de
'
1

cunoate^ omul rmâne în afara lui Dumnezeu si-L cunoate nuiu'.u indi-
rect în cea de- a doua, îl cunoate pe Dumnezeu direct, prin Dumnezeu Care
;

Se afla în el: n4 „Domnul (...) eoborându-Se în mintea însi, aaz.'i m ea cu-

notina celor ce vrea", scrie Evagrie. " Sfântul Grigorie Pa! ama, cu privire
1

fu aceasta, spune: „Dac omul are simire ai minte, ca puteri naturale de cu-

noatere, cum vom cunoate prin ele pe Dumnezeu, Care nu e cu putina de

cunoscut nici prin simuri, nici prin minte 7 Desigur nu altfel decât din faptu-
nle sensibile i inteligibile. Cci cunotinele l'iind cunotine ale fpturilor i
oprindu-se la marginea fpturilor, din acestea îi arat ele pe Dumnezeu. Dar

7
Capete gnostice. V, 79.

m lbidcm,$l.
,:
"
[btdem,
''
Idem. Ctmim iui Af.fiîtitlrit,IV, 36.
''''
Omilii dukamkitti (Col. II), IX, 1.
;' Rthpttmun ctre Takme, 59, PG 90, 6D4BC
"
Cf, Sf. Grigorie FttliuTia, Tiiatte, iu-L mui deduce prin iiseuiLlniine., ci
II, 3, 16 (, h

L-uiKMk- ,i iiif in sine pe Dumnezeu printr-Q vedere iidcvuiiila i mai presus de tonte.
1
fpturile "). Sf. M;ixini Mrturisitorul, Rspunsuri trire Ihtann, 63, PQ 90, 673C
(„Mintea dobândete gg&Ut asemn iiie ca Dumnezeu, încât din ea poate fi cunoscut
Dumnezeu.,,").
'
L'uvtiiit dtisptv ntgciune\ 63. Cf. Cttpelti gnostice, II, 20,

649
 Rtfil&hânirva sntii
cei ce nu au numai puterile simurilor t ale minii, ci s-au împrtit i de
harul duhovnicesc i mai presus de fire, mu vor mai cunoate numai din
fpturi pe Dumnezeu, ci i duhovnicete* ca pe Unu] ce e Duh, adic în chi
mai presus de simire i de minte, ca unii ce
6
m
devenii întregi dumnezei ffi
cunosc pe Dumnezeu în Dumnezeu *."
1

Sufletul II vede deci pe Dumnezeu cu ajutorul unui alt ochi, deosebit de cel
prin care îi cunoate i-L contempla în creaturi.
a
Pe aceast treapt Înalt de cu-
1

'

iHiiisiiTL-Airiiil^jiipUiv, ,i:i uim .iiau SI;"mUil Sîmeon Noul Teolog, „câtigm

|SH
mintea lui Hristos (1 Cor. 2, 16), i prin ea vedem pe Dumnezeu". Iar Sfântul
G rigori e Pa iama spune c cei care au ajuns Li aceasta înlime primesc,. îh chip
5J
neîneles Duhul, i aud i le îneleg*'.
toate prin El ie vad, le
1

„învtura tainic despre Dumnezeu o druiete numai înelepciunea

dumnezeiasca
1

spune scoliastul Rspunsurilor ctre Talasie.

',
lTX>
nici nu i
poate fi altfel, de vreme ce toate facultile omului, chiar i cea mai înalt
dintre ele, mintea (nou), fiind create i inând de domeniul creatului nu au
capacitatea de a înelege cele ce depesc natura creat, dup cum arat
Sfântul Maxim Mrturisitorul; ajuni pe aceast treapt, „vom lsa se s
odihneasc deodat cu cete mrginite prin lire» i puterile noastre, dobândind
aceea ce nu poate dobândi nicidecum puterea cea dup fire, deoarece firea nu
arc puterea de a cuprinde ceea ce este mai presus de fire. Cci nimic din ceea
ce este fcut nu este prin fire fctor de îndumtiezeire, o data ce nici nu poate
cuprinde pe Dumnezeu. Pentru ca numai harului dumnezeiesc îi este propriu
s hrzeasc fiinelor create îndumnezeirea pe msura lor si numai el
strlumineaz firea cu Lumina cea mai presus de fire i o ridica deasupra
lcl
hotarelor ei prin covârirea s la vei' \ Numai prin darul lui Dumnezeu omul,
fptur creat, poate ajunge s
cunoasc cele necreate, spune, în acelai sens T
Sfântul Simeon Noul Teolog; „Cum - spune - vor putea cunoate cele f

create pe Creatorul, cele ce au fost fcute pe Cel ce este pururea, cele fcute
pe Cel nefcut! i pe cel tar de început, cele care si- au primit e si atenta de la
El, cum vor putea, deci, pe de- a întregul cunoate ee cât i cum s*a nscut ? h

Nicidecum, decât negreit pe cât însui Fctorul, aa cum fiecreia dintre d

fpturile fcute de El suflare i via> suflet minte si cuvânt, tot aa le va
drui i iubire de oameni i, pe cât le e de folos, i cunotina privitoare la El.
Altminteri, cum ai putea spune c
ceea ce a fost fcut de Dumnezeu îi
recunoate Fctorul ? A face acesE lucru în alt chip e cu desvârire cu
neputina, pentru toi i toate V^
h

in
Triade. ÎL 3, &8. Cf. 16.
" Ihuiem, 16
M Catrhete, XXIV Aceeai afirmaie o «Ham i la Sf Nichira SmhaUil, Câtt SiHl âe
mpete, ni, 46.
W'MaikîlX 18
J6°
PG
m Rspunsuri ctre eksfy
Rspmutri câttv 63, Scolia 17,
Jaiasifi, 22.
90, 6S9A,

*
Discursuri teologice. 1.

650
 Cunoaterea

Atunci când omul ajunge sâ-L cunoasc pe Dumnezeu Duhul h

este Cel care
cunoate în el, iar nu puterea lui de cunoatere, nu mintea sa. Trebuie totui s
admitem ca facultile sale de cunoatere particip intr-un anume te! la aceast
cunoatere, cci altfel nu s-ar putea spune eJ este cel care cunoate, fiind astfel c
Giireciim exclus din aceast cunoatere, care s-ar produce de ctre Dumnezeu,
independent de om. Sfanul Maxim. Mrturisi torni arata, pe de o parte ca Duhul t

Sfânt nu cunoate „pentru Sine", .fiindc e Dumnezeu i mai presus de orice

cunotin", ci pentiu noi;'*j3 iar, pe de ajt parte, „harul dumnezeiesc nu c
produce iluminrile cunotinei dac nu e cineva în stare primeasc iluminarea s
prin puterea fireasc V
având grij sa precizeze
*5
1

i„sfinii... n-au primit c

cunotina adevrata a lucrurilor (dumnezeieti) numai cutând-o prin puterea
tii, Duhului Sfan", eJ adaug totui
rarii harul „nu este îngduit zicem c s c
numai harul de sine lucreaz in sfmi cunotinele tainelor, iir-i puterile care
prinsese prin fire cunotina". *' Trebuie deci precizm 1
omul primete s c
aceast cunoatere în propriile sale organe, în primul rând i mai ales în minte
(Itâ&)/ i în tot sufletul su, 1 '' 1'

i chiar în tnip.
l!l11
Numai c el nu cunoate prin
singur puterea dumnezeiasc. [bV Sfântul
puterea proprie organelor sale, ci prin
Maxim spune foarte limpede: „Mintea lui Hristos pe care o primesc sfinii (,..) nu
vine în noi când Lipsete puterea noastr mintal, nici ca întregeasc mintea s
noastr, ci ca s lumineze, prin calitatea ci, puterea minii noastre i s o duc la
'
;"
.njiTusr puiule .i lucrare cu a Lui"
Aceasta cunoatere/contemplare, care Lranscende toate modalitile de
cunoatere omeneasc, care depete „puterile simurilor i ale minii" 171 i
tare e „mai presus de minte (vouq) i de cunotin (Yvtoai,cj'\ in în chip cu
lotul nepotrivit este numit deci cunoatere, simire (ato^noiq) sau înelege-

re (verigi*;}. " Sfanul Grigorie Palama scrie mai ales: „Noi nu numim aceas-
1

ta vedere cunotin (7W>o~i) (...). Vederea aceasta nu este cunotin. (...)

Nu trebuie s
o socotim i s-o numim cunotin [...), dect doar prin abuz,
avfind numai numele comun. (...) Aadar, nu numai nu trebuie socotit c
'"
B&punsurt ctre Tatwie, 59. ?G 90, 608 B.
w
thidenu Sepii» I. PG 90 T 6|7B.
Rspunsuri cal re Ta taste, 59. PG 90, 605B.
:
'

"
CF, Sf. Grigorie Pahuuu, Triade. I X 33; 35. Hf Grigorie d> Nafcian*. Cuvântai, XLV,
3. Sf. Suneori Noul Teolog, htm*. XXXIII, 63-64; 6 1-62: Cbfefe», XV. XXXIX,
''
Ct Sf. Maxim Mrturisitorul. Capet feofagice, II, 88 St Giigorie Pa] anin. Triade,
I i, 37 Sf. Simeon Nou] Teolog, Cateheze, XV i XVI: httn^ XXV, 61.
m CI Sf. Grigorie Pnlamu, triade, 3 + 33; 37. Sf. Maxim Mutui Stocul, Capete
l,

leohgice, IL 88. Sf. Simt ou Noul Teolog, Cateheza, XV; Mulumire {1} rdtre Dwtwe*
teujmnti XXV. 61.
'* ff. Sf, Maxim Mrtuiiaitonil. Capete teologice. ÎI, 83; SB.
l7
" Capw leoio$tct, 11, 63-
1,1
Grigorie Prtlama, Triade, 3. 39.
m Sf.
Ihidern, 68.
II,

$ Cf. ibidem, I. 3, 18: 33: 52; H. 3, 17: 39; 47; III, 2, 14.

651
 Redobândirea stmcttfii

aceasta dar trebuie socotita cu mntt mai presus de orice cuno-

cunotina
tina i de orice vedere prin cunotina
11 17
Duc îns continuam s-i dam nu- .
'1

mele de „ cunotina" sau „înelegere' o facem „folosind metafora i iden-

1

de ntime' ^ Mai potrivit ar fi termenul „vedere" (âpacn), dar chiar

4
1

titatea ,

i atunci când ne folosim de el, o facem tot într-un mod care nu este întru
totul potrivit, de vreme ce nu este vorba aici nici de o vedere sensibila, nici
'*'
pentru c£ aici omul nu vede nici cu simurile, nici cu
1

de una inteligibila,
mintea (tf0u£),
iT5
ei este o vedere duhovniceasc (rtiJ£ L4UX'q.KfV) pentru J

1
l7K
c
vede în Duhul,
17 '
1,

iar aceasta vedere este de o natur cu neputina de îneles i

lsy
se face într-un fel care nu poate fi exprimat.

Ceea ce vede omul atunci cnd spunem - în chip impropriu - eâ-L vede pe
Dumnezeu, este o Lumin, în care Acesta manifesta i comunica energiile Sale.
Omul nu -L poate cunoate pe Dumnezeu decât din aceste energii^ fiina divin
1

în sine fiind absolut inaccesibila^* Dumnezeu în Sine rmâne nevzut; " cel care
2 1

se înal pe treapta cea mai înalta" a cunoaterii îl vede pe Dumnezeu numai

14
reveleaz într-un mod potrivit Siei '," adicS vede Lumii ui
1

întrucât El însui P ,se

dumnezeiasca necreat în care se- arat slava lui Dumnezeu, „Dumnezeu este
1

lumin (1 In I, 5h i vederea Lui este ca o lumin* scrie Sfântul Simeon Noul ,

Teologi „este o lumina a cunotinei întrucât lumina produce în noi cunotina;

''•'

ibUrm. II, 3 17.

t

''

tbidrm, 3ft
•''•
Cf Sf. Grîgoiie Palumy. Triada I. \2\ : II, 7, 31
177
f bit f< r/r
m :Ci. ibidtm, l 3,21:30.
-<T ^r/Piff, U, 3.31.
J
"°Cf./WrA™, 1.3.21.
m 'Cf, ibidenu IU, 2, 14, Sf. Vacile cel Mare, fybtate, 234, PG 32, 869AB Sf. Maxim
MtturiflitOTuT, < apete despre dmgoste, 1, 100; D, 27; IV, 7. Cu privire Ui divinei in ortodox
in ut 1
esenm -.\ energiile lui Dumnezeu, a se vedeu VI. Los&ky, thmtttgi.c mystiquc da
I'tigfisr d'Om'iiî, Paris, 1944. p. 65-86. Acea&ttt distincie, operata în mod explicit de cei
mai muli Prini greci (îndeosebi de. Sfinii Vasile cel Mare. Grigorie de Nysa, Dionisie
Arecptipitul, Maxim
Miartmisitonil. kian PunuLschin), ti fosl formulaii ele o manjer foarte
piecis de Sf. Grigorie Pal ui] ia (A se vedea J. Meyendorf, IntToâwM<m â l'&iide de
Grfgmtv Paiamaw Paris, 1959, p. 179 .iX. Aici wiimtiin dom; cll energiile sunt purcedsru
puteri i lucrri prin care Dumnezeu Se rnunilesUî i Se comunica' Tu afara fiinei Sale. ftir
ca El sa se afle cumva împrit sau micorat prin aceasta)
m A se vedei, Intre alii: Sf. Vasile cel Mure, Eptetofc, 234, LPG 32, 8G9AB. .Sf.
Grigorie de Nazianz. Cimmtâri, XXVIII, 4. Sf. loati Damasehin. Dffgumtiai^ I. 10. Sf.
Maxim MSrtwlsitOflll. CupUlt d&spf dmgaxtF, 1, 96' 100; II, 27; !V. 7, Sf. Grigorie
Pilania. Triade, III, 2, 14.

Sf. Grigorie Fatumi, t/imh-. 1, 3. 9.

*?

m
îbid^n. 4.
fUsL-ursitii etice, V t 276. Cf. Discursuri, teologice, III. Uurrmezfiu, spune iari SI'
111
'

S uneori, „El îusui este &W

lumina", în El „nu exist ... vreo urnia" a nopii, nici un vaj
de întuneric, absolut nici Linul" {7mm\ XII, 54-56). în cadrul cunoaterii lui Durane-

652
câci nu poate cunoate cineva pe Dumnezeu altfel decât prin vederea luminii care
tradifizâ din Ei".
"6
Acelai Sfânt Printe spune înc' ,,Noi
1

mrturie dm c
Dumnezeu este lumin, i toi cei ce s-au învrednicit &a-L vad, L-au vzut ca
lumin, i cei ce L-au primit, L-au primit ca lumin; înaintea Lui merge c
lumina slavei Lui i ca este cu neputinii ca E\ s Se amie Iar lumina, i cei ce c
n-au vzut lumina Lui nu L-au vzut nici pe. EL pentru El este lumina, iar cei c
ce rt-au primit înc lumina Lui, n- au primit hanii Lui, cci cei ce au primi! harul
17
au primit o lumin a lui Dumnezeu i pe Dumnezeu înst^r." Aceast Lumina
este harul dumnezeiesc'^ care se descoper i se. comunic omului, dar i harul

$m puterea prin caie el ÎJ cunoate pe Dumnezeu. Lucrul acesta îl arat

1

p^ifrnisml când zice: „întru lumina Ta vom vedea lumin' (Ps. 35, 9), l, de
nsemenea, i Apostolul: „Dumnezeu, Care a zis: «StrJuceasc din întuneric, f

lumina» - El a strlucit în inimile noastre, ca s strluceasc cunotina slavei Ini

Dumuezeu pe faa iui Hristos" (2 Cor, 4, 6), Iar Sfântul Grigorie palama scrie:
„Lumina duhovniceasc nu este numai ceea ce se vede, ci este si cea cane ne face
*
s vedem";
||N
procurar
Jumiiiu uinot-inijei... este de lumina ritmului
1
". 1

" ''
1
AceastLi lumina nu este nici sensibilii, ea este o lumin
1 1 1

nici [[HeligibiJ;

necreatâ de natur duhovniceasc; ^ 1

de aceasta, ea nu este deci „nici

legat
simire, nici înelegere, ci putere a Duhului, deosebita, în transcendena ei, de
1 1 ,J,:
facultile cognitive create' . Cei care cunoate prin aceast lumina, nu cunoa-
te nici potrivit simurilor, nici potrivit minii: i tomi, aa cum spus, toate f'aeiil-

ifiliJe sale participa la aceast cunoatere, aa încât el cunoate mai întâi de toate

Îku, „în tineri luI"

l lepre caie vorbete Scripturii, Pa. 17. 13; cf. lei- I9-20), ca i unii
i

Prini, se referii III om. iar nu Isi Dumnezeu. El poate fi interpretat în multe feluri dur
exprim în princip»] cunoaterea apofatica a lui Dumnezeu. Adeseori indic negura ti

nefiinei. Cuvintele. „Si-a pus întunericul acopermânt arat El locuiete acolo ,, c

unde cunoate rea omeneasca nu poate ptrunde. (Cf. VI. Lo&sky, „Tenebre" et Xunii-
ere" dans la conmiissance de Die-u", în. A ffima§& eJ ti ia ressembtmuT de Ftieu, Paris.
1944. p. 21-41). Lumina dumnezeiasca poate fi vzut de cel ciliuin se iinit, fti chip i

paadoxBl, ,,ln întuneric" (cele dou realiti fiind adeseori puse Jaolrdi, de pildiî de
St Diouisie Areopiigitul, Teologia mistic* I, l) Prin ace&! întuneric, Dumnezeu îl r

piLjtefeiiz pe om de strlucirea orbitoare a Luminii Sale (cf. Sf: Simeon Noul Teolog.
Dixfitr.Mti iftii-f, I, 12; Sf- Grigorie Palamq, Ottritit.^ 34). „El a aezat întunericul Care
nu-L învluie pe El, ci pe noi" (S£ Simeon Koul Teolog, toc. nit,),
t'Usiiir.mrî etice, V.
'''

"* CiiU'lwzi*. XXVIII.

*
Sf. Grigorie Pal u mu, 150 de capete despre i'urtvtma naturala, cutfaatei^ea Uri
QttrtVîeieu, viafa înviata i fptuire, 6Q', 95.
w Triade, III, 2. I
I

N|:
tbidmn,
3T I, î
lgl
Cf. Sf. Grigorie Palania, Tmmtl a\hiorith\ PG 150, 1233D; Omiiu, 34. Sf. Simeon
Noul Teolog, Imne, XXXIII, 43-46; 53-57.
'''
Cf. SF. Grigorie PttJama, toe. e&
m Cf, ibidem, Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântri, XL, 6.
I? "
Sf. Grigorie Pahuna. Triadr, IU, 2, 14.

653
 Redobândirii sntii
i mai ales cu mintea (wrîi). dar i cu .sutien j1 i 19
cu trupul, * vzând cu ochii si
lumina. Acest lucru este posibil pentru c în clipa aceea ornuJ întreg, cu toate
facultile sale t estE transfigurat prin har, prin însi lumina aceasta, prin puterea
Sfântului Duh, adus la starea m care poate sa vad lumina, iar prin ea ajunge
i s
vad într-un chip mai presus de fire. voi da inim nou i duh nou „V voi v
da", spune Domnul (Iez. 36, 26). Sfinii, spune Sfântul Grigorîe Palama, sunt
„preschimbai prin puterea Duhului; ei primesc o putere pe care n-o aveau irmi
înainte, devin duh i vd în Duhori"- Sfântul Maxim Mrturisitorul arat, în
acelai sens, cft ,,nu se mai vede decât Dumnezeu, atât prin suflet, cât i prin trup,
'''
însuirile fireti fiind biruite de covârirea slavei". 1

hir Sfântul Simeon Noul

Teolog I se adreseaz astfel lui Dumnezeu: ,,Cine s
dup ce Te- a vzut, dup ce -a
fost. luminat în chip simit de slava Ta, de lumina Ta dumnezeiasc, nu si -a

schimbat cugetul su, sufletul inima Im. i nu n dobândit, o. Mântuitorule, darul

nespus de vedea i de a Înelege într-un chip osebit ? Cci mintea cufundat în
ti

lumina Ta se face luminoas, ea sa preschimbat în lumin, asemenea slavei

Tale, s ajung la aceast
ea se numete mintea Ta; acela care a fost învrednicit
stare, da, atunci este vrednic s aib mintea Ta, el ajunge s fie cu Tine în chip
el

Toate facultile omului, prin lucrarea Duhului, ajung s ptrund

19 *
nedesprit".
într-un alt mod
de existen; ele devin faculti di vino- umane. Sfântul Macarie
Egipteanul înva aa: t ,Se cuvine deci ca sufletele noastre s3 se schimbe i s
treac de la starea actual, la alta, ia o stare divin, m i, s M devin noi (,.),
Pentru aceasta a venit Domnul, ca s schimbe i s rezideasc sufletele noastre,
pentru a le face, dup cum s-a scris (2 Pt. 1, 4), prtae la firea dumnezeiasc,
pentru a da sufletului nostru un suflet ceresc, adic Duhul Dumnezeirii (...),
pentru ca s putem tri viaa venic ™ 1 " 2

Pentru c aceasE lumin a harului 11 201

îl umple pe om în întregime, iar nu în
parte,„omul devine întreg lumin ,
i întreg cunoate prin ea. Atunci, „cel
ce vu vedea nu numai prin sufletul nostru, ci, o, minune i prin trup, este !,

Dumnezeu* i bineîneles c
atunci vom vedea limpede i prin organele
trupeti lumina dumnezeiasc i neapvo pia", exclam Sfântul Grigorie
101
Palama, De aceea omul este, tot aa, în întregime îndumnezeit. Cci prin
aceast lumin omul se afla desvârit unit cu Dumnezeu i prin ea i se d
harul mdumenezeitor. Pentru acesta Sfanul G rigori e Pal ama, ca i Sfântul

!î
A se vedea Trimiterile de mai sus.
,r

tafttru Ini Achinditi, IV, 16. Cf Sf, Sjmeon Noul Teolog, Cele 225 de capete.,., H,
-

3 („Domnul care ne ctftmiete noua cele mai presus de simire, ne i o alt simire d
miii presus de simire prin Duhul S;iu. ca s
simim în chip mat presus de fine dorurile
i lutfistntlt Lui mai presus de simire, prin tonte simurile, în chip clar i curat").
tapte ttologte, II 88. Citat de Sf. Crigorie Fjihuiiu în Triade, 1. 3, 37,
m htw. XXXIX,
h

56^66.
iq

Vom vedea ulterior cina Trebuie îne IchaS aceast expresie.

" dahm>mcepi
Omilii [Co]. TI), XLIV, 8-9.
11
Sf. Grigorîe Palama, OmiUL 5%
M]i
Triade. 1. 3> T 37.

654
 Cunoaterea

Diomsie ArjMBgnuJ» prefer s-o numeasc mai curând unire

decal
«moaten^ într-adevr, omul se face cu ceea ce vede i prin mmma
care vede. „Cel ce se face prta al harului dumnezeiesc,
devine el însui
în chip mmumit lumin", Sânii! Grigorie Palama;™ iar devenind în
scrie
.[ilregrme lumina, omul se face asemntor Celui pe care-L vede
si se unesie
cu bl rar amestecare.^ „Prin har. Dumnezeu însui
ptrunde întreg în cei
vrednici întregi, i sfinii ptrund întregi în Dumnezeu întreg", mai spune
• Aa se face ca, dup cum
spune acelai Sfânt Printe, urmând Sfântului
Maxim Mrturisitorul,
„Dumnezeu i gfln|îi au o unic i singur lucrare" »»
Maurul Simeon Noul Teolog arat aceasta
unire îndumnezeitoare a omului
întreg cu Dumnezeu întreg în astfel
de cuvinte: „O, minune I, omul se unete
dLihuvmcctc si trupete cu Dumnezeu, fiindc
sufletul nu se desparte de
minte (VoJ*;), nici trupul de suflet, ci
printr-o unire în chip fiinial, omul se
Tace pnn har un dumnezeu prin aezare/înfiere (Sfcmc) fScur
intreit-ipostatic,
dm trup, suflet i Duhul dumnezeiesc de care se
împrtete, i aa se
împlinesc cele spuse de proorocul David:
«Eu am zis dumnezei suntei toi si V *
fu ar Celm Preaînalt» (Ps. 81, 6)", 2St > *

Se cuvine totui sa subliniem faptul ca aceasta

unire nu înseamn confundare
Omul este cu adevrat unit cu Dumnezeu, dar prin
energiile Sale, iar nu cu fiina
5>& Omul are in comun cu Dumnezeu harul, iar nu
firea dumnezeiasc - ]1 Sfinii
BJ*a Grigone Palamn prin vedere se fac prtai ai împriei,
-
a tottfcskrm
mreia i strlucirea ei, se împrtesc de lumina
cea negrit i de hanii
dumnezeiesc, m
nu de firea iui Dumnezeu'.-' 2 în aceasta
unire omul devine
dumnezeu prin har; se face, dup cuvântul Sfântului Apostol Peuu prta
dumnezeietii firi" (2 Pi. 1, 4), potrivit lucrrii. Iar
nu se nu dup fire--" d
identifica cu Dumnezeu. Vorbind despre
sufletul unit cu Dumnezeu, Sfanul
Macine arata deosebirea absoluta care exist între cele dou
naturi: Unul
(Duhul) este Dumnezeu; celalalt (sufletul nu
) este Dumnezeu; unul este Domn
celalalt este slug; unul esrc
Ziditor, cellalt este zidire; unul este metrul'

Z ^3*^^20**^ dumnczetejlL VII, \,?G\ J365C; IV, 1 1. 7QSD

Cf Sf Cîti ^oric Palarria, Triade.
U. 3, 36.
*Z
.
OmiUe Intrarea în hinericti a Mintii fionmnfuf
(a
Idem, Contra tui Arhrmtht, IV. 16.
'*;" Tomul tigM< tt -ttfc PG 150, I229D.
t

PrA
f
'i
N
u^ R r ^^' i
' °^ nih ****» I. PG 91, 13; £*&; AmMgm, 7c.

uiauâ concepie a Sf Maxim. * 8t vedea studiul no3tnJ : /., divmhutitm de i'hwmîe

Mion Snwt Mmim te Confeyxeur, Paris, 1996. p <m s j

^'' cf. Sf Grigorie Pitlfcini-T r?Mji7//. 35.

Ihidam.
m GÎ,tifi4*m
m
 firtlabndirerJ xdnâtdfii

ccllal teste kic-n.il mâinilor Lui, Nu este nimic de obte între firea unuia i firea
81
celuilalt" Dar chiar aa, omul este deplin unii eu Dumnezeu i în mod reni
'

îndumnezeit, cci dac Dumnezeu întreg nu Se arat i nu Se împrtete în

ceea ce este El în fiina Sa, El Se arat întreg i întreg Se împrtete în ceea ce
privete energiile Sale:'
1
*
^Dumnezeu întreg este prezent în fiecare dintre
21
energiile dumnezeieti", ''
„fiecare putere i fiecare energie este însui
1 117
Dumnezeu' . „în temeiul puterii Sate mai presus de fire, Dumnezeu rmâne
inireg în Sine, dar totodat locuiete deplin în noi; i ne împrtete nu din fiina
proprie, ci din slava i strlucirea proprie'", scrie Sfanul Grîgorie Pulama/^ Iar
Sfanul Maxim b pus bine în cuvinte acest fapt, anume c omul îndumnezeit,
rmânând om deplin, totui întreg se face deplin dumnezeu: „Rmânând îi ir re «i

om dup suflet i trup din pricina firii i facftndu-se întreg dumnezeu du pa suflet
si trup, din pricina harului i a strlucirii dumnezeieti a fericitei slave ce o are de
peurmu Lui".-'
1

Pe Ulng. aceasta, se cuvine remarcm caracterul personal al unirii cu s

Dumnezeu, dat de faptul c
cea care se unete cu Dumnezeu este o persoana
umaua\ iai aceasta persoanii uman nu se unete cu o zeitate impersonal sau
suprapensonall ci cu Persoana iui Dumnezeu Celui Viu.-'-' Sfiiiilul Nmieon Noul
Teolog, afirmând cu trie caracterul transcendent al modului în care- Dumnezeu i

Se arat omului, subliniaz tolui acest caracter personaj; ,Cel fam chip i fam T

înfiare nu mai vine ca înainte tar chip i fr înfiare, nici venirea i

prezena luminii Lui la noi nu se mai face în tcere. Dar cum anume ? f ntr-o
fonn oarecare, firete a lui Dumnezeu; desigur, Dumnezeu nu Se arat mtr-o
figura sauam>o întiprir, ci luând chip într-o lumin neîneleas, neapropiittfi :i
-
tar chip cci nu putem spune sau exprima mai mult -, dar Cel nevzut Se arat
în chipartat i Se face cunoscut în chip foarte cunoscut i se vede ni chip foarte
limpede, Cs\ prin fire Dumnezeu vorbete i ascult în chip nevzut i griete ca
un prieten cu prietenul su, faa ctre taBu cu cei nscui dîn El dup har"." 1

Spunând c" omul se alia astfel unii cu Persoana lui Dumnezeu^ spunem el este c
unit cu Tatl, cu Fiul i cu SI aurul Duh, Fiecare energie dumnezeiasca, ieind din
firea dumnezeiasc, care este comuna Celor Trei Persoane dumnezeieti, este o
manifestare a Prea Sfintei Treimi. Potrivit teologiei ortodoxe, firea dumnezeiasc

n * OmiUî XL1X,
dukwuttlti (Goi, II). 4.
s
St". Grigoric Palania, Dujpnr (luroriletiumrwzrieii i imfmrtthin'tt ii?, effi,

;'Mtlmi. -triiutr, III, 2.7.

r
Ldenl, Epistola ctre Gctbras.
'^Trifuh*, I, 3,23.
'^Ambismi. 7i. PG9I. iOSEC,
* :iitie1crlll pe cure o vede am ui îndumnezeit este limpede v.idil
personal ll! Eu iii inii
de reluifirile Sfântului Sinieon Noul Teolog cu privire Iii viziunile sule. A se vedea, în
ticeaut privina, fucrureu Arhiepiscopului B;isi]e Kxi veche ine, Dnns iu ImmUn. iu
Christ. fitfiftt SytHiOft te NmiPeait '}hi?ftttigitm Chevetogne, 1980, p. 229-255,, în care t

porii mIIlUl- |?iincip:ilele mrturii jde Sf. Simenri cu plivite hi itcesl subiect.
Mulumi?* O) efitrr- ilumtieZeti.
 C \moat*rea

nu e&îe nici anterioar, nici superioar i|H stasurilor, i nu poale fi privit ca

independenta de eJe. Lumina necreat este „strluci ren neeruit ti firii celei unu în
trei ipostasuri", arata Sfântul Grigorie Palan»;
5 *3
ea este, dup cum precizeaz
223
Sfântul Maxim Mrturisitorul, „lumina Sfintei Treimi" Aceast lumina este
comun celor Trei Persoane dumnezeieti
aparine fiecreia dintre Ele. i
„Lumin este Tatl luminei Fiul, lumin Sfanul Duh, (.,.) Cei Trei sunt o singur
lumina, unic, nedesprita, ci unit în Trei Persoane, tar amestecare" arata
24
Sfântul Simeon Noul Teolog." Energiile divine i Lumina care le manifest
purced din Tatl i sunt împrtite omului de Fiul în Duhul Sfânt; de aceea
adeseori harul dumnezeiesc, Lumina, este identificat cu Stlntui Duh. in Lumina
dumneeiasc, Sfântul Duh arat omului îndumnezeit Persoana Cuvântului
întrupat, aDumnezeu-Omului, Cel ce, în aceast lumin care este i lumina Sa, i

lumina Tatlui, arat pe Tutl, dupâ cuvântul Sfântului Apostol loan: „Pe
îl

Dumnezeu nimeni nu L-a vzut vreodat; Fiul cel Unul-Nascut, Care este în
sânul TatM, Acela L-a fcut cunoscut" (Ln 18). 1 ,

S
mai remarcm i c
modul unirii i telul în care omul îl vede pe
Dumnezeu în lumin i prin ea Ei rmân „de neîneles i de netâlcult","
Totui este vorba despre o stare contient:"^' omul, „unit în lumini cu
lumina, vede în deplin cunotin tot ceea ce rmâne ascuns celor care n-au
7
primit harul", arata Sfântul Grigorie Palama." Prin Duhul care este în el.
ajunge Ia o asemenea înlime a cunoaterii, încât în lumin se vede pe sine
2-
în Dumnezeu, vzând u-L în acelai timp numai
J

însui*** si întreaga lume

Qmtftti 35.
despre dragoste.
djtrtti 1, 97.
m $tm*iXXXm,
(.

t-io.
-
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete.,., 11, 13. Cf. Sf. loan Scraml, Scara,
VII. GO (..Luni intuia este lucrare, negrita, îneleas în chip netiut i v Tizi tu în chip
3

nev ii/ut'"). Sf, Isaae Sinii, Cuvinte despre tîe,voinâ 66 (Cunoaterea care se .produce
s ,

în planul dumnezeiesc... e mai degrab necunoscut i mai presus de cunoatere"). Sf.

Simeon Noul Teolog, Dî.irur.mri elice, l, 12 („Lumina întreit-ipastaitic este ncgiuitâ,
1

nerostit..., mai presus de gând si de cuvânt' ); VD, 60: Mulumire (l) cutie Duiftuazeit
1
(„lumin neîneleasa '} Sf. Gri furie Palfuna, Triade, L 3, 4; 17.
A e vedea, de pild, Sf. Simeon Noul Teolog, Mulumire (îi 2)
:
"
trâîre Dumtie^.eu:
€ateh*ze, XV,
^ Qmihe !o a Maicii Drmmutui.
ftttttitv.fi în bisericii
^ Propriu-zia nu este vorba ;iiej de o f urinai ere de sine, câci pe aceasta* treapt omul
w aflu dincolo de orice cunoatere. Din acest punct de vedere, dup cum atâta SfTuiîuL
Simeon, omul uit cu lotuE de sine {Cele 225 de capete..,, 11, I8).s
w Cf St Simeon Noul Teolog, Cateheze, XVI; Mulumire (lj ctre Dumnezeu. Sf.
Grigore cel Mare, Viaa Sf BenttUet, 35: t .Vzu o luminii (....'. în aceast vedere (...)
lumeu întreag, Irnbraiiita ca de o slngutl îHiîi a soarelui duhovnicesc, îi fu pus
inai n tea ochilor". Se cuvine sa remarcm i în acest caz ca" nu este vorbii despre o
cunoLiteje propriu zj ^il a lumii, stadiul acesta fiind depit; astfel câ omul, din acest
punct de vedere, nu cunoate de fapt nimic (cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Geb 225 de
caprie. ti, 17 („mintea ramar- iu abisul luminii dumnezeieti, nemaLmgEUIuindu-<i-e
.

i| pti^eaic nicidecum în afar"); 38.

657
 Redobândirea sntii
J

i numai pe Dumnezeu." Astfel, LSt §n1u1 Simeon Noul Teolog scrie: „Cel ce
vede pe Unul, prin Uruil se vede i pe sine i pe toi i pe toate. Dar fiind
ascuns în El, nu vede nimic din toate V ,,cel ce vede pe Unul are vederea
1 111

tuturor. EI se retine de la Vederea tuturor* dar aTe vederea tuturor, fiind în

afara de cele vzute. Fiind astfel în Unul le vede pe toate. fiind în toate i h

nu vede nimic din toate" r v i

dac cei ce vd lumina au o înelegere a ceea
'

^*
ce vd, o au „în chip neîneles", arat Sfântul Grigorie Pal ama.
Iar când ajunge omul sa cunoasc prezena tui Dumnezeu în el, când

cunoate c
s-a imit cu Dumnezeu i
234
este una cu El, capt totodat c
cunotina mrginirii sale i a absolutei transcendene a lui Dumnezeu,
Aceasta pentru c, aa cum am artat mai înainte, cu toate Dumnezeu se c i

comunic întreg i în chip real omului prin energiile Sale, El rmâne totui
incomunicabil i absolut transcendent în fiina Sa,
Vederea lui Dumnezeu la care poate ajunge omul aici pe pmânt nu este
nicî deplin, nici necontenit, „Cci n-a vzut cineva vreodat totul din
frumuseea aceea (...); cci nu o vede cât este, ci în msura în care s-a fcut
pe sine în stare s
primeasc puterea Duhului dumnezeiesc","^ Aceast
„simire dumnezeiasc se i

21
d
fiecruia dup msura sa, i poate fi mai mult
sau mai pu ui mare, potrivit vredniciei omului".
- ' 1

Pe de alt parte, vederea

lui Dumnezeu la care ajunge omul în viaa pmânteasc nu este decât o

arvun i pregustare a celei la care este menit ajung în viaa cereasc, la s

înviere. Vederea desvârit i neîncetat a lui Dumnezeu în lumina cea
neapropîat ine de veacul ce va fie.
13 7
s

4. Legtura dintre cunoaterea/vederea lut Dumnezeu si praxis

Lumina vede pe Dumnezeu i se unete cu El este numai

prin care omul îl

i numai un dar al lui Dumnezeu, pe care El îl

:3 *
cui voiete, când d
binevoiete i în felul în cate voiete, iar nu road a voinei omului $i a
strduinei sale de a ajunge la ea.

230
Cf. Sf. Simeon Noul Tec log, Cete 225 de capete,,, îl, 17; 18 (,,Cci nu m privete
atunci pe nlnc, ci pe cel mai preaua, de slav.,.'"); 25.
'
" fhirfetn, 52.
1,
* 33
Ibîdem, 5 1
'

" Tti&de, 1,3, 17.

JU
Cf. Sf. Srnueon Noul Teolog, G3fcfte2#, XVI; hm* t
XIII, 1- 2.
triede, l 2, 17.
2,rj
Idem. Omilie ta Sdambatw iu ItyriE, PG 150, S23. Cf. tmtde4 1 X 4. Sf. friiieii de
LvdtIh Cnir avezîiîor, V, 36 t 1.
'
Cf. Sf. Grigorie Pîilama, Omilii, 34. Sf. Sime-nn Noul Teolog, Discursuri elice, X.
'
Cf. Sf, Irineu tie Lyon, Contra erezMhr. IV, 20, & Evitgrie, Epistole, 29. Sf.
Grigorie Falarna, Triade, 11, 3, 17.

65a
 Cunoaterea

Dar Dumnezeu nu d
harul acesta decât celor care se învrednicesc s~l
primeasc, sî-l d
pe msurii, vredniciei lor™ Omul îl vede pe Dumnezeu i
L-stt- îndumnezeit numai „în mii sura în care s-a fcut pe sine capabil pri- s
140
measc puterea Duhului dumnezeiesc' Se rnai poate spune ca în aceast
1

lumin i prin aceast lumin Dumnezeu Se unete cu cei care sunt unii cu
HI Astfel, de pilda, Sfântul Maxim Mrturisitorul scrie: ,£te harul cunotin-
ei de Dumnezeu se va învrednici (omul) atunci când.., ajunge în Dumne-
zeu' cum spune Sfanul Grigorie Palama, cei care îl
1
.-'11
Sau, cunosc pe Dum-
nezeu, ajung s-L cunoasc M pentru c, fiind unii cu El, au câtigat
asemnarea cu El", 34î Sfântul Grigorie de Nyssa scrie i mai limpede: „Nu se
11 345
poale uni cu lumina niciodat cel ce nu se Lumineaz de lumina aceea .

Or, numai cei ce i- a curaii sufletul de patimi se învrednicete de pri-

mirea Sfântului Duh; i numai prin bogia asemnarea cu
virtuilor ajunge la
2 *4
Dumnezeu i se unete cu El. i, dup cum am vzut, curia nepâtimirii i
bogia dobândesc prin împlinirea poruncilor. Vederea lui
virtuilor se
Dumnezeu i îndumnezeirea omului se dovedesc astfel strâns legate si ne-
desprite de sfintele nevoine, de vieuirea ascetic, de rzboiul cel nevzut,
545
<Je multele sale sudori i necazuri, Artând limpede caracterul sinergetic al
unirii omului cu Dumnezeu, în care Dumnezeu druiete belugul harului, iar
omul, osteneala pentru a se face vrednic de primirea lui, Sfântul M acari e
„Lucrarea harului lui Dumnezeu în om i darul Duhului Sfânt, pe care
scrie:
se învrednicete a-l primi sufletul credincios, se face cu mare lupta i cu
inde lung ei- rabd are, prin încercri i ispite, libertatea voinei omeneti fiind
încercat prin multe strâmtorri. Atunci când un astfel de om prin nimic nu
întristeaz pe Duhul ci, dimpotriv, este în acord cu El prin împlinirea

A w vedei, de pild, S£ Maxim Mrturisitorul., Rvfjunsuri ctre lahish'., 63, PG

90, 679C. Sf Grigorie Pahuna, Triade* 1E\ I, 2S; Contra itsi AfMttdin, III. 6.
:|

Sf. Grigorie Pularua, Triada. 1, .1. ]?.

J*
',.'!-
t
,v de&prti drtigosfe, 11, 26.
w Trimit*, LUA 12. @f, Sf. Grigorie de Mazianz, Cuviirutiri* XLV, 3.
De.tfiw aiiuhtitihi rea difMf l J'ttttnft.eu a vieii i despre nr voina rea adevâraU'',
344
Ibuif'tn („Voia cea desvârita JJ lui Dumnezeu este Sil->î curate sufletul prin hui" de
toat îni]nachiiie.a r .. i
sa4 udnc Jui Dumnezeu curat, doritor i în. stare sH yttdâ liceu
lumin duhovniceasc i negrit": i „s $e fac. dup putere, asemenea frumuseii
lui llrifrroa, pi'în virtute").
ia
Cf. SF. Simeon Noul Teolog, Ceie 225 d? rapw..,.22 {„Pe cât voiete II, 10; UI;
I Jiimiiivcu
xil Sc Iac cunoscui de noi, pe atâta Se i descoper. i pe cSt Se
descoper, pe titatu e vzut si cunoscut de cei vrednici Dar nu e ca putina s
pu Urneasc cineva si s
vad aa ceva, ducii uu s-a un ir rnai întâi cu Prea Sfântul Duh,
dup ce a dobândii prin dureri i sudori o inima smeri tB, curat, simpl i zdrobit". în
aceste câteva cuvinte este cuprins întreaga dialectic u vieii cretine: osteneal, i
L'splata ostenelii prin revrsarea harului, potrivit bunvoinei Jui Dumnezeu)- Sf.
Macurie Egipteanul Omilii duhovniceti (Col. II), XVII, 4 (..Mintea cu desvârire
c arai tâ vede totdeauna slava luminii lui Hristos... Oamenii nu ajung îns deodat la
astfel de trepte ak desvâririi, ci numai prin osteneli, necaz i mult lupta' ).
1

659
 simplitate i - la care, de altfel, pot ajunge i începtorii
aceasta golire"'
1

prinlr-o simpli tehnica mental" -, ele nu surit de ajuns pentru a ajunge hi

J,&
vederea cea mai presus de fire-

Mai înainte îns, omul trebuie s se cureasc de patimi, aceasta fiind

1

curaii care într- adevr „desface efectiv mintea de toate".''^ în piua. aceast
curie se aplica ml regii fiine a omului. Este vorba deci de curirea ,. tuturor
2 " rJ
dispoziiilor i a tuturor puterilor sufletului i trupul ui". Numai astfel
mintea va li cu adevrat curata i vrednica de a ti sla ti] harului, dup cum
vor fi i sufletul, i
vzut, simt împreun chemate
trupul, care, aa cum am s
se împrteasc de vederea tui Dumnezeu si fie îndumnezeite ptiu har. s
De aceea Sfinii Prini, atunci când vorbesc despre vederea lui Dumnezeu,
arata" c
este cu neputina
1

s
ajung omul la ea dac nu s-a fcut pe sine cu
261
totul nepârimitor.

Dar curia ne pi mirii este road lucrrii poruncilor. Tata deci c între
« iinoasterea (ui Dumnezeu i urmarea poruncilor este o legtur direct»
aceasta din urma condiie a ei. Hrislo, Lu-
fiind, alturi de neplimire, o alta
mina cea adevrat (In 1,9), Care spune despre Sine este Adevrul (In 14, c
bl i Care le fgduiete trimiterea Duhului Adevrului de In Tatl fin 14.
17: 15, 26; 16, 13), i Care-I spune Tatlui: „Aceasta este viaa venic: S
Te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat" (In 17, 3)* El însui
înva: „Duca vei rmâne în cuvântul Meu, suntei cu adevrat ucenici ai
Mei; i vei cunoate adevrul" (tn 8, 31-32), iari spune: „Dac
iubete cineva, va pzi cuvântul Meu, i Tatl Meu îl va iubi, i vom veni k
i M
el i vom eP in 14, 23). Sfântul Apostol loan arat i el aceast
face loca în
legtur: „i intru aceasta tim ca L-am cunoscut, dac pzim poruncile Lui,
Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le plete, mincinos este i
In 2, 3-4). Tot aa spune i Psalm istul,
,fc

întru tu adevrul nu se afl (I

strigând ctre Dumnezeu: „înva- m... cunotina, c în poruncile Tale am

crezut" (Ps 11&, 66); ,DJn poruncile Tale m-am fcut pricepui" (v, 104).
T

Sfinii Pari i ri insist în chip deosebii asupra acestei strânse legturi.

i iii

Sfanul Macarîe Egipteanul arat ca noi nu-L cunoatem pe Dumnezeu,

adie 5. altfel spus, nu experiem lucrarea harului din pricina greelilor si
pcatelor noastre, cci „El a spus Se aria celor care pzesc poruncite c
Sate
1-
<cf. In 14, 23)/
f;
Sfântul Isaac irul scrie c „din pzirea poruncilor se
I f. Ibtdtfm, 19; Eptetfr,4l\ 5$. Sf. Simeon Noul Teolog, ( 4*22$ (tetftpeîe..., H, 17.
Grigorie Mtaxat, Trtedi, III. V 12.
'
Cf. st'.

C\ ihitirm, I, X 19; DX % 12.

m Ibid*m.mi$: 12
M]
Capent gnostica, V, 75; VI, B3. Sf. Isaac Sinii, Epistole, IV. Sf Joiin
Cf, Evagrie,
Sl Smm. XXVII. 26 St Maxim Mfii'iin imNii n|. Cap&i despre âmf&Ste, 1.
fumul.
85-86; III, 70, Sf. NicMfca Stithatal, O/** $QQ de copai*,,. \, 89; n, 91. Sf, Oii porii- <

PllIlliiill. J'riut U\ II. V II.

m Omitu duhovniceti (Col. II), LTH, 4. Cf. LIV, 5; «.

661
 Ht'iiabândîrva sntii
învrednicete mintea de harul vederii celei de tain i de descoperirea
cunotinei Duhului'V' * „de voie ti vederea taine lor
1

1
lucrea7.il prin fapte
2'^
poruncile întru tine". Acesta este laitmotivul învturii Sfântului Sirneon
Noul Teolog; Domnul, spune el, „ti Fericete pe cei... ce s^au învrednicit mai
întâi, prin lucrarea poruncilor, vad i privesc în ei înii lumina Duhului,
265
s
ce lumineaz t scânteiaz"; „prin plinirea poruncilor.., ni se deschide ua
Mfi
cunotinei" cel ce „a fost ridicat la înlimea vederii duhovniceti prin
cunoate fr rtcire pe Dumnezeu"' 2h7 jnu este cu
lucrarea poruncilor t

putina a-L vedea (pe Dumnezeu) altfel decât prin pzirea întocmai a
poruncilor Lui, atunci când lucrarea lor nu este vtmat nicidecum în nimic
prin nepsare i dispre, pzit i
lucrat cu purtare de grija i râvn. Prin
ci e

urmare, „toi câi se vor ine de dreptarul acesta" (Gal. 6 16), .nu se vor gsi h

departe de împria cerurilor" (Mc. 12, 34), i pe msura râvnei i a lucrrii

k>i\.., vor primi fie mai degrab, fie mai târziu, fie mai mult, fie mai puin,

plata vederii lui Dumnezeu i se vor tace prtai ai dumnezeietii firi (2 Ei I,

4) i dumnezei prin înfiere i fii ai lui Dumnezeu în H rid tos lisus, Domnul
nostru'';
2
™
„acolo unde este pzirea întocmai a poruncilor» acolo este si
artarea Mântuitorului' ^ Tot asa, Sfântul Grigorie Pa] am a spune în
1 1

repetate rânduri: „Numai prin pzirea poruncilor vine adevrata cunotina i

unirea i asemnarea cu Dumnezeu"; 2 ™ „numai pzirea poruncilor... ne
învrednicete, potrivit fgduinei lui Dumnezeu, de prezena, de sJiuirea

i de amlarea Lui în noi ;"

n „crezând Celui care a luai natura noastr i nea
f,

druit slava naturii Lui s3 cercetam cum se dobândete aceasta i cum o

t

poate vedea cineva. Deci cum ? Prin pzirea poruncilor";' 77 M deci poruncile
lui Dumnezeu procur cunotin, îns nu numai cunotina, ci i
171
îndumnezeit*'*.
Când e vorba despre vederea Dumnezeu, una dintre porunci se arat p lut

fi cea mai de pre., i lisus o amintete în repetate rânduri: pocina. Sfântul

In; mc irul spune ci prin pocina „i se omului cunotina duhovniceas- d

ca"/" Sfântul Sîmeoji Noul Teolog arat în mod constant 2 "^ legtura dintre.

Jhl
Kpistvte, IV.
iM
Mdem.
2K
Cele 225 de capete.... L, 4.
™ Carrheztt. XXÎV,
™ Cele 225 de capele.... 11, fi.
:r' H
Discursuri teutonice, II-
{hscursttri elice, V.
770
Tritide, H, 3 75.
r

^ Mdem.X II,
- T1
tbidem, 3, 16.
"'
Ihideitt.X 17.
4
"
t "m'inte despre nm>ainfi. ] 8.
™ A se vedea, îmre altele: lume, XV, 257-251; Ceh 225 de capete..., UI, 22;
Di $c ursim leotogire, I; Discursuri, etice, IX.

662
 dittvt^tareti

" £ ne?,1 nt3 i «^ cun

deT™ no
despre „ot
'
i L ?
despre cele ale i
'

ncaslre, «poi despre cele

mai cudotmu
°îti'H«: în.âi
mai presus de noi i 5

LI,
unete cu o™ i ,
în ™-
9 dupa Cllm am *«*'* ™>i
'

sura r„ care iicesta se

igS
înainte, Dumnezeu Se

s,sa ati ssssî SjS»

wmBw cue ascuns *k împriei cerurilor înainte de lucrarea coiuncilnr rf X

Sfatul Sim eon No,. Teolog

le îlKK!^^ ^ ^
irmmm practic, 90. Cf. Cop*** gnostice, V, 66
C (nwi/tf f/tu-p/p tirvuinâ, 44.
Ptrmfmz in Mttvarit* Egipteanul, ]0J .

Cviehe?^ XXIV,

" Omilii. M. u '™™'^ ni Domnea;,,, mn-egindii-ie Mafa

Duhului").
184
Cf, dieheze, XX. ftww. V. 24.

6â7!
 Redobândirea sntii
„Adevrata smerenie nate cunotina", sene Sfanul Isaac irul.
1SS
„Qi-
nostima Dumnezeu înseamn
lui c
cel întrit în aceasta prin smerita cuge-
tare,., a fost cunoscut de Dumnezeu i s-a îmbogit de la Dumnezeu cu

cunotina tainelor Lui mai presus de fire", arat Sfanul Nichita Stithatul. m
Ou adevrat, numai dac s-a golit pe sine, poate primi omuJ revrsarea
Duhului Sfnt, prin Care-L cunoate pe Dumnezeu; numai dac se socotete
pe sine nimic înaintea lui Dumnezeii, poate primi puterea Lui prin care se
unete cu EL „Cel ce nu fcut astfel, nu se poate uni cu Duhul ce] Sfan.
s-a
iar cel ce nu s-a unit cu Duhuf acesta prin curie, nu poate ajung la s
vederea i cunotina lui Dumnezeu, nefiind vrednic se învee lainic s
11
virtuile smereniei /^ Sfântul Printe arai de altfel omu] înainteaz în c
cunoatere pe msura smereniei sale, cunoaterea cea mai înalt i smerenia
cea mai adânca suprapunandu-se: „Atunci când ajunge ]a msura vârstei pli-
ntii cunotinei Iui Hristos i dobândete pe Hristos însui i mintea lui
Hristos, atunci se socotete ca unul care nu tie sau nu are nimic, i ca un rob
netrebnic i ci os " i
ti chiar „socotete
ÎRh
c nu este o mai mic sau mai pctos
decât el în toat lumea".
Rolul iubirii e înc i mai important. Suma i culme a virtuilor, iubirea
desvârit nate cunoaterea desvârit, cci prin ea se lucreaz unirea cu
Dumnezeu, în care omul primete de la El puterea de a cunoate în chip
desvârit, Legtura nestricata' dintre iubire, rod al împlinirii poruncilor, i
cunoatere este limpede artat de însui Domnul Hristos: ,,Cei ce are porun-
cile Mele i le pzete, aceia este care M iubete; iar cel ce M iubete pe
Mine, va fi

21). Apostolul loan

iubit de Tatl Meu i-1 voj

spune i
iubi l Eu i M voi arta lui
11
(In 14,
nscut din Dumnezeu i
el; .,oridne iubete este
cunoate pe Dumnezeu. Cel ce nu iubete na cunoscut pe Dumnezeu (J hi 1
'

4, 7-8). Acelai lucru îl arat i Sfântul PaveJ, scriind „înelepciunea de c

tainil a lui Dumnezeu, ascuns, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de

veci spre slava noastr" a fost gtita „celor ce-L iubesc pe El" { Cor. 2, 7 i
: l

9), Sfinii Prini vorbesc i ei cu mult struin despre aceast legtur/

Astfel, Sfanul Maxim scrie c: „ea este ua prin care cel ce într ajunge în
S fanta Sfintelor i se face vrednic s fie vztor al neapropialei frumusei a

'
Cuvinte despre jievoîn, 16.
2* b
:-;
Cel? W} de capete III, 80
Cele 225 de capete..., UI. 23. Cf, ihidem, 22.se 84 („Tot cel ce socotete învj- m
JaC»,.T jiu se va învrednici vreodat s
priveasc i sil cunoasc tEiinele lui Dumnezeu,
panii ce nu va voj mstt întâi s
ae smereasc-..").
**
Discursuri ?tk-e> IX,
1
Cf, Evagrie, liptetote* 27; 62; Tratând prm-tic. Prolog. Sf. loan Scara ni I, S<um t

XXX, {% 18. Sf. teanc irul, Iipisi<>It\ 2; 4, ptiSiim: Cuvinte despre nvvomel. 73. Sf,
Maxim MairitiisitoruL Capete despre dmgoste, l. 31; [V, 55, 56, 59. 60-62, Sf. lotin
DiLinu&chin. Omilie la Schimfoirea kt f-afd, 10, PG 96, 560D.

664
 . a

2yo 1

Sfintei i împrtetii „Din dragoste se nate lumina cunotinei ',

Treimi"
2
scrie Sfântul Taiasie,
*'
Iar Sfanul Nichita Stithatul: „Cel te iubete pe

Dumnezeu i nu socotete nimic mai de pre decâi iubirea de Dumnezeu i a

aproapelui, a cunoscut i adâncurile dumnezeieti i tainele împriei Lui,

cum trebuie s le cunoasc cel micat de Duhul dumnezeiesc

1
'/ 3
''

Sfanul
Simeon Noul Teolog înva la fel: „(Hristos) Se arata în chip recunoscut
celor care- i arat iubirea fa de El prin pzirea poruncilor, precum a spus
El însui; i însui Duhul Sfan e druit lor prin artarea sa iar prin Duhul h

S tiuit, El însui i Tatl rmân în chip nedesprit împreun cu er .™ Iar

1

Sfântul Grigorie Palama lmurete astfel: „pe Dumnezeu îl vei avea în tine
cu adevrat atunci când vei avea în sufletul tai deprinderea dumnezeiasc.
Iar deprinderea eu adevrat dumnezeiasc este dragostea fa de Dumnezeu,
i aceasta vine prin lucrarea sfânta a poruncilor dumnezeieti Cci dei
dragostea acesta e de Ja începutul lor, ea e si la mijloc i la sfârit. Fiindc
dragostea este Dumnezeu (cf. In 4, 8, 16), care numai în aceasta i-
1

fgduit venirea i salluirea i artarea Lm". !9 *

tiind c
iubirea zmislete cunoaterea, Iar aceasta din urma fiind captul
iubirii, nu se cuvine sâ credem c
iubirea este desfiinat prin cunoatere.
Cci, dup cum spune Apostolul: „iubirea nu cade niciodat (I Cor. 13, 8).
1
*

Trebuie s
observm, in sens invers, c
i cu mierea nate iubirea, sau mai
precis o sporete, nMfel c din acest punct de vedere iubirea apare ca sfârit
al cunotinei. Astfel c, pe rând, când cunoaterea* când iubirea apar una
mai presus de cealalt. Dar Apostolul spune: dac ^tainele toate le-a cu-
noate i orice tiin (...), iar dragoste rtu am, nimic nu sunt" Cor. 13, 2). I

Iar Sfflnhj] Isaac Si rut arat cunoaterea iui Dumnezeu ca pricinuitoare a

iubirii Lui: ,De nu cunoti pe Dumnezeu, nu se poate mica în tine dragostea

Lui. i nu poi iubi pe Dumnezeu, de nu-L vezi pe Bl'

/' Sfanul Simeon
1 1 *

Noul Teolog arat tot aa, c

„nu poate dobândi cineva altfel iubirea des-
vârit i neclintit de msura cunotinei duhovniceti".-''''
Dumnezeu decât pe
Iar în alt parte spune: „dup artarea (Mântuitorului), vine i iubirea desvâr-
2 7 ''

it"; cât vreme nu S-a artat, „nu putem... aici sa-L iubim aa cum trebuie".
Sfântul Macarie Egipteanul arat c, „luminat de DuhuL., sufletul vede în chip
spiritual frumuseea cea mult dorit i de negrit, este rnit de dragostea divin...

" hphiote. 2.
~ M
V.ai&fe dexpnet dragoste,.,, IV. 60.
*? €ele MX) de capete.„, I1L 80.
"''
Dixitttwuri efice, V. Cf, îhiderti, IV,
- M
Tnaât* II. % 77.
'"

i'uviute tle.HplT iU'Vahiti, 16.

ty Cele 225 de capele.. „ I, 33.
Discursuri etice, V-

665
 ReâoiHindi rea sntii
t dobândete o iubire nemrginit i neistovit fa de Domnul* V™ Sfântul Tsaac
irul spune c „dragostea este fiica cunotinei ™ Tar 1

Sfântul Maxim Mrturi-

aa: „Cunotina (nate) dragostea ctre Dumnezeu"/ 00 La rândul
sitorul, tot

su, Clement Alexandrinii scrie: „S-n spus; «Celui ce are se va adaug*

l i

(Mt. 25, 29); ... cunotinei (gnozsi) se va aduga dragostea' i înc: i

1

„cunotina (gnoza) îsi arc sfârit ut ei în dragoste". JUI

în fapt, cele dou perspective, pe care Prinii

prezint pe rând, sunt le
complementare. Putem vorbi despre o dialectic a iubirii i a cunoaterii lui
Dumnezeu, în care sporirea i
una dintre ele este izvor de
înaintarea în
cretere necontenita a celeilalte, iar acest urcu nu înceteaz niciodat i nu
are sfârit. Iar Dumneaeu fiind nemrginit i neajuns j cu neputina de cu-
noscut în fiina Sa, oricât de mult ar spori omul în cunoaterea Lui i în
dragostea de El, întotdeauna va avea de înaintat i mai mult i fr
încetare.™ i
tot aa se întâmpl când e vorba de virtui/ 03

5- Rolul rugd unii curate

Se cuvine, în sfârit, sa artm relaia esenial dintre cunoaterea/ vederea

lui Dumnezeu l rugciune,
Fr rugciune nu se poate vorbi despre o via duhovniceasc. Prin ea se
întoarce omul ctre Dumnezeu, i fr ea nu poate s fac nimic (In 15, 5)-
prin rugciune cere el ajutorul lui Dumnezeu, se deschide harului i se unete

*" Omtm tfohtrvrridtti (Col. II), XXVIII, 5

Cuvintt d&spre uevmn. \H
"ii
'
Capete tie/tprvf drugiute, II, 25,
""
Stmmap VU, 10, PG 9. 4E0A: 48 IA. L-am putea citai pe Grigen. care scrie iubirea c
crete tanti sporete cunotina {Despre principii, I, 3, 8, FG II, ]55l A rc vedea, de
asemenea, Sf Diadoh al FoticecL potrivit cruia iubirea cfe&avfl*îâ vine în tutna luminrii
prin lumina Prea SfiiiitiilLit Duh {Cuvimt o.wtrtk- in ÎQO de capete, 89 i 90)
c
Cf. Fii. \ de Nyssa, Qtmli! hi Cfwmrea Cântri!^ I. PG 44,77B-D;
12-14. Sf. Grigorie
S, PG44, 876BC: S5.SD-S88A; S, PG 44, 940D-941C; 12, PG44, I037BQ Vitifit titi Afotw,
FI Sf. Macarie Egiptenii]. Ontilii duhmmcfifi. (Col. U), X; XV, 37; XXV], 17. Sf. Grigorie
de Muzianit. Cmtftitâri. II, 76 Sf. Foan ScararuL Sctim. XXX, 18 („Spune-mi mie celui ce f

inrreb. cum este urcuul acesta ? i care c*lc chipul i sama trepldor lui. pe
care cel ce te
iubete le~u pus ca sucuri în inima lui ? (...) Urcai, frailor, urcai, punând cu râvna suiuri
în inima..."). Sf. Isaac Shul, Cuvântai despre uci'mn, B5
(„Este cu nepurintâ sa ujiingiî
cineva in înaintarea lui lauri astfel ele hotar... Cltori a înelepciunii nu are sfârii,, .t acesta
este semnul
ei: ca înelegerea ei este fr margine, Pentiu ca uitetepciunea este Dumnezeu
însui"). Sf. Sîiueon Nou] Teolog, Cale 225 & capete.... 1, 7 („Nepiitfaul mintea sJl afle o
niiiigtne i un sfârit a] Cetuî dorit, nu poate fHUie nici dorinei i iubirii sale vreo margine,
ci silindu-se s ating i s dobândeasc captul iar sfârit, poat în sine pururea dorina
4
nesfârit ^i iubirea nesul urata" ); /imu, V1I1 T 39.
ir
" Cf. Sf, Grigorie de Nyssa, Viaa iui Moine, Prefaa.

666
 Cunotiiett'tt

cu El, Rugciunea, ai cum am vzut, este condiia cu neputin de ocolit a

lucrrii poruncilor, a nimicirii patimilor %\ a împlinirii tuturor virtuilor, i
îndeosebi a iubirii, care duc la unirea cu Dumnezeu.
304
Pentru toate aceste pricini, i în speciaJ datorit legturii ei cu iubirea,
rugciunea apare ca cea care îl urc pe om la cunoaterea/ vederea lui
Dumnezeu.
Dar între ele exist i o legtura mai directa.™' Sfântul Maxim spune câ
c
„starea de rugciune înfieaz (mintea) lui Dumnezeu însuiV statorni- '

ci ud-o în EL Iar Sfântul Gtigorie Palama lmurete astfel: .Prtaia la virtui*

prin asemnarea (cu Dumnezeu) pe care o aduce în om, îl face capabil pe

jceyta su-L primeasc pe Dumnezeu. Iar primirea Lui se lucreaz prin pu-
KJ7 3 ""
terea rugciumr\ Sfanul Pâri n le mai spune ca rugciunea este cheia
cunoaterii lui Dumnezeu, c
ea „aduce aceast fericita vedere b lui Dum-
1
'

nezeu.
M|J
Legtura de intim, încât Prinii spun
lor este atât darul cunoa- c
i ui vederii lui
terii Dumnezeu se d
numai adâncului rugciunii desâvariU\
nu mil i „rugciunea curat
11
/
1 '
1

în care, dup cumarat Sfântul Isaac irul,

1

„îi afl sfâritul" toate „telurile i chipurile rugciumi". " Evagrie spune
chiar c rugciunea i cunoaterea sunt una i aceeai lucrare-,
3 1_
îndeosebi în
bine cunoscuta sa formul: „Dac eti teolog, te vei ruga cu adevrat; i dac
313
te rogi cu adevrat eti teolog" (teolog fiind cel ajuns la theoiogid, în îne-
lesul vechi al cu van tu Iu i, adic la contemplarea Dumnezeu). Sfântul Isafcc
lui

irul arat c, în orice caz, harul acestei cunotine, dobândit prin. Duhul
Sfânt, ,.se d celor vrednici în vremea rugciunii i îi ia prilejul din rugciu-

" h|
Cf, RviLgric, Cuvânt ifefprfc fiigâchatc* 52 TVolipi al Filtidelfiei. Cuvâiif despre
htrntfrti t'titl tl.Sf.Uiuâ Ttltnt IllistO!?, 3.
IU
-
Cf. Sf. Lsatic irul. Cwvtnîe desprx nevoinâ, 13 ( h ,Faiâ rugciunea neîncetat nu te

poi apropia de Dumnezeu"); 21.

™ Capete despre dragoste IV, 86. Cf. III. 44.
m Trei twpefe, I.
,

m &£. Tried*, I, 1,20.

Jte
Omilii, 34,
32, Sf. Grigorie Pnknin, Trindg,
:i

Cf. Sf Is-utu: Cuvinte desprv

Sinii. rtrvvirtttt, 31 : l,

1.7; 2. 2. Sf. NichîluStithLLHil, Cele M) de Mpi**,,.; III. 80.

''
('w/m *
dasptt fit&em& 32.
Cf. Capele gnostic*, Pseudo- supliment, 30: Ctivâni despre, rugfiaww, 86 („Cuno-
:

tina este... Împreun lucrtoare a iiigciunii"). A se vedei comentariul lui I. Hausiherr,

p. 121-122, la ediia sa a 'f'mKttidai tfenpre nigiirfune. A se vedea, de asemenea ). Le-
4

maîtne {= I. Knusherr), „ContemplaLion' Dicfioutjwrr de xpititmiUte, t- 3. 953, col. , 3

1783-1784. Sf. Maxim Mrturisi romi. Cvpete despre dragoste, IV, 64, folosire în pa-
1

mici termenii de „eunoastete ii lui Dumnezeu"' i ..n.i»î1riune Sf. lsatic SiruL in Cu- ".

vinttle sule desprt tiwaifttâ. 32 (intitulat „Despre rugciunea curat") spune- „Unii
(dintre Prini) numesc aceast rugciune cale, alii, cunotina, si alii vedere
inu'k^aLuLLre'".
11 '

Cuvânt despre rugciune* 60.

667
 Redohittulireii xmititdti.

ne. Aceasta slvit stare nu are alt timp de sllui re, ci timpul acesta, dup
martin 'ia Prinilor. De aceea e numit cu numele de rugcmii: pentru
.
c
mintea e condus din rugciune spre acea fericire i pentru rugciunea e c
pricina ei, i cum arat scrierile Prinilor 1|4
în alte timpuri nu are loc,
1
'.

De aceea, ei socotesc c întreaga nevoin ascetic trebuie s tind spre

dobândirea ei, 3 cci ea este un dar i o harism.^ Prin rugciune, mai ales,
' 3

jjiirige omul la neptimire i la bogia virtuilor, tar nepâtimirea

si virtuile -
7
îndeosebi iubirea^ - odat slluite în fiina omului, ii duc la rugciunea
JK
curatl/
Intr-adevâr rugciunea curat se definete mai întâi de toate ca rugciunea
omului curit de patimi i
de orice reprezentare (imagine sau gând) rea
p
n,J
necurat. Aceasta este rugciunea despre care vorbete Apostolul, atunci când
îndeamn s se roage omul „în tot locul, ridicând mâini sfinte, de mânie" i fr
Iar rutate (1 Ti m 2, 81. Curirea de pErtimi se realizeaz prin ascez, iar cea a
gândurilor, îndeosebi prin „rzboiul nevzut', cel luntric, în care trezvia
i
Iu arca- aminte, unite cu rugciunea, au un rol esenial, 1
care este paza inimii '. +1

Astfel, curia inimii apare ca cea dintâi ?i nelipsit condiie a ajungerii la

cunoaterea/vederea lui Dumnezeu, care marginea doririlor Acest lucru ti
este
spune Sfanul Pilotei Sinaitul, scriind; „N-am primii porunca de a ne curai inima
pentru altceva, ci numai penuu ca. dup ieirea norilor rutii din vzduhul
mimii si dup risipirea lor prin necontenita atenie, s
putem vedea, ca într-un
vzduh senin, Soarele dreptii, pe Ijsus u.r.- i:
Iar Sfanul Isihie Sinnitul arat,
în acelai sens, c trezvia, care „izbvete pe om cu totuJ de gnduri i cuvinte
primase, i de fapte rele", daca „este uimrit cu râvn (,.,) druiete apoi
cunotina sigur a lui Dumnezeu Cel necuprins, atât cât e cu putin, i
'

dezlegarea tainelor dumnezeieti &i ascunse", 21

1

Totui, aceasta condiie primordial nu este de ajuns; curia inimii ferit de

gânduri ptimae nu împiedic risipirea minii în gândurile simple", adic în
gândurile lipsite de patim/ 22 Dup
cum arat Evagrie, „cel ce a atins neptimi-

>N
C'wvytfc despm rievobtfd, 32,
^C£ loan Casian, Comvtrbki duhavtmvxti. IX,
Sf. 2.
* Cf. Evagric. Cuvânt despre rugciune, 87,
"' Cf.
Sf. Maxim Mrturisi toni I, i'apet*- despre, dragoste. II, I; 7.
Cf. Si', loiin OisitUl. Conwrbiri duhovniceti, IX. 2-3. livjigiie, Otf^le desptr deosebi-
rty patimilor fi a gânduri hr, versiunea lunga, 39; i 'mviti? d&pm ntgticiwie;
J
7 1 .

Cf, $f, Maxim Mrturisi tont L Gap&t despre dragoste H\ . 7; 100; IV. 51. Evagric,
Cuvânt despre. nt^âchme, 4; 71: Tmtatui practic, 42.
1

( 'Opett despre ireiyie, S.

^. Cuvânt dexpre îrezi'ie. I. Cf,

TI, 3.

Despre deosebirea dintre gândurile ptimae ai cete simple, a se vedea f. Maxiin

Mr-
turisitorul CujxHr despre dragam, II, 84; III. 43 (, Jnries piitiintt esfr gândul
compus din
purima i înftJs. Su (Jespfr[im patima rle îneles si va rm&rie gftnduJ simplu").

668
 Cunoaterea

rea înc nu se Cci ponte sa unriareasca niscai cugetri

i roag cu idevral,.
313
simple i sa fie rpit de înelesurile lor, i sâ fie departe de Dumnezeu",
1

O data izbvii <k- put ni, curit i ferit de gânduri i închipuiri rele, pen-
ii

tru a se uni cu Dumnezeu în rugciune curata, îi mai rmâne omului - i aici

avem celEalt îneles ui acestei numiri - s se fereasc chiar i de gândurile

4 1 '
simple, facandu-î mintea goai cum spun Pruiii, de orice reprezentare,
p

oricare fir ti ea, chip sau cugetare, fie ek nici bune, nici rele, fie chiar bu-

ne."
1
-"
Astfel, Sfântul Grigore Sinaitul sftuiete s nu se primeasc în suflet

la vremea rugciunii, nici „din cele supuse simurilor, nici din cele gândite cu
mintea'V
311
„chiar dac i se mat înelesuri bune de ale lucrurilor, nu le bga
în seam 1
.-- 7
Iar Sfanul Isihie Si nai tul îndeamn tot aa: Jn scama s nu ni
niciodat un gând. nici neraional, nici raionai"," P i; „col ce
in inima ta nici

se lupt înluntru... sa i fac inima pururea fr nici un gând, chiur bun dac
ar prea",™ „Precum trupul murind se desparte de toate lucrurile vieii, la fel
i mintea, murind când ajunge la culmea rugciunii, se desparte de toate cu-
getrile lumii", scrie Sfântul Maxim Mrturisitorul.
1
™ Evagrie acelai d
sfat: „Lupt-te s-i ii mintea în vremea rugciunii surd i mut, i te vei
putea ruga"/"
1

Trebuie eliminate chiar reprezentrile sensibile sau in (eligibi-

le proprii contemplrii naturale. Cu privire la aceasta, Evagrie spune: „Când

mintea zbovete în ideile simple ale lucrurilor, înc n-a ajuns la locul rugciunii,
Gci poate s se afle necontenit în contemplaia lucrurilor, i s cugete la înele-
surile lor. care, dei sunt idei simple, dar exprimftnd vederi debile lucrurilor, dau
1
minii forma si chipul lor i o duc departe de Dumnezeu"," [ntr-un cuvânt,

^rugciunea este lepdarea gândurilor (out68e£îl£ ixnpdtttvf " golirea minii J

' Cuvânt dnjpi* mgâduw^ $5.

"^ Expresie folosit adeseori de Evagrie. O regsim inssi l la Sf Muftiul Mrturisito-
rul [cf. Cutitotl ascetic; 19: „desface mintea de roate înelesurile si o înfiUie-azii goalft

lui Dumnezeu) sau laSf. Grigorie Palarua,

Capete gnostice. Pseudo-uplirncnt, 29. Sf. Diadoh al Foticeei. Omânt
'"
Cf. Evagrie,
ascetic ht MX) de capete. 6S. Sf. Maxim MUrtijiisironsl. Capete, despre dragoste, UT,
49. .Sf. Isihie S înaltul. Cuvânt despre trezvie, 11, 2.
3M
Despre linitire si despre cele dauti Jeturi ale rugur'nmii 10. A se vedei, de useme- t

Tiea, i Despre Jetul cum trehuie

:?
s ad
h FUgtfciumt cei re se tînistesc, 4. ?
Despre tinisfire fi despre vele doua feluri ale rugciunii, 2.
'

,,JH
i 'intuit despre trezvi** 49.
'"
ibtdtm, 20,
m i \\pete despre dm^ste, 17, 62, Cf. Evagrie, Capete despre demehtreo patimilor si

& gânduri far. versiunea lun^a, 39.

'"
Cuvm despre rugciune El.
m
,

Ihidr/tt, ,^6. CI". 57 Capete despre deosebirea patimilor i a #ântluiitor versiunea

t

Iun pa, 39,

iJ
"
Evagrie, Cuvânt despre rugciune. 70. Cf. 69 Epistolia 58; 6] •,
. Sf. Maxi] ti Martuti-
&îtorUl, Capete despre dragoste, IV, 42,
 RedtohilTidi rea smîtii

de toate înelesuri le }** Numai celui care se roag astfel, Dumnezeu se i

face cunoscut," cci în „vederea Iui Dumnezeu nu se cunoate ceva care

5

s întipreasc vreo form în minte (vouc,)' spune Evagrie," amintind

1

,
'

c Dumnezeu este dincolo de orice chip.

337
„Luminarea strlucete minii
curate, care s-a eliberat de orice reprezentare i de orice form", spune i
Sfântul Grigorie PaJama,"* Sfântul Printe struie în a afirma, pe linia
întregii Tradiii, c Dumnezeu este absolut transcendent fa de orice fp-
tur i cu neputin de cunoscut prin facultile de cunoatere ome-
iKi," Sfântul Nicodim Aghioritul recomand, pe aceast linie, deplina
,J

luare- aminte în rugciune, pentru ca ea si rmân „fr chipuri, sau for-

me, s
nu-i nluceasc i s
nu gândeasc* nimic, fie sensibil, fie inteli-
gibil, din afar, sau dinluntru chiar dac este ceva bun. Cci Dumnezeu
t

este in afar de toate cele simite i de cele gândite, i mai presus de ele:
mintea, deci, care vrea s
se uneasc cu Dumnezeu în rugciune, se cu-
vine s
ias din simuri i din cugete i s treac dincolo de ele pentru a
4
dobândi unirea cea dumnezeiasc".- " Este de la sine îneles se cu vine- c
te limin ai y chiar i
reprezentarea realitilor duhovniceti, îndeosebi pen-
tru a îndeprta primejdia amgirii care-1 pândete pe nevoitor. De aceea.
Sfanul Grigorie Si naltul înva aa: „Dac voim deci sa aflm i cu- s
noatem adevrul fr amgire, sa cutm s avem numai lucrarea din
inim cu totul fr chip i fr forma i s nu oglindim în noi, prin nlu-
cire, nici o form i
un chip socotite sfinte, nici
nici privim lumini - s
cci amgirea obinuiete mai ales la început sa înele miniea celor
MJ
necercai cu asemenea nluciri mincinoase" i înc: „Dac te liniteti
bine, ateptând fii cu Dumnezeu,s s
nu primeti niciodat orice ai ve-
dea cu simurile sau cu mintea, sau în afar, sau înuntru, fie chiar chipul
lui Hristos, sau al vreunui înger, zice-se, sau al vreunui sfânt, sau s-i
nluceti, sau s
întipreti vreo lumin în mintea a";* în (r- adevr, la
42

vremea rugciunii se pot ivi unele forme strine ciudate, care sunt iscate

Mn&im Mmiri si torul, Cuvni Feu*

'
,A
Cf. Sf. ttsceiit; 19. Evagrie, Capete gnostice,
do-supJimenL, 29.
''"
Cf Evagfia, Epistole 58. H

""'
fhiitetn, 39. Cf. Cuvânt despre rugciune, 66 („Rugându-te, s£ nu dai vreun chip lui
Dumnezeu în tine, nici sS nil îngilchii minii tale s se modeleze dupu vrett formft, ci
apropie-îe în chip ne material de Cel nemateriul i vet 'înelege'').
1,7
Cuvânt despre rugciune:. 67.
JlK
Duklogt Cais! 99, fol. 40 v.

A Cuvânt despre huntre

1

se vedeit, de asemenea. Teolipt al Filudrlfici. teftS

ascunsa inttu Hristtw.

" tlm'Mridfon, 10,
Ul
ftvtifaiftrft tMvftw linitire i rugciune.
MJ xtldâ h tttgchmt rut 3* linitete.
{'h'.iprf fehtt Citm trebuie fttf

670
 Cunoaterea

de diavolii sau felurite fi pur iii luminoase, de alt nai ur decât lumina
aecreata a harului în care Se descoper Dumnezeu, i de Ctire cel ce se
roag ponte Fi înelat, „apucând - cum zice Evagrie - fum în loc de
lumina". îndeprtarea oricrei forme, reinerea de la orice reprezentare,
de orice natur ar fi ea. constituie cea mai bun 3 pzi împotriva unor
astfel de amgiri.
Acesta este un al doilea rost al trezvîei: deptina „ lepdare a gânduri-
lor", golirea de orice reprezentare, i la el &e refer Sfântul Apostol Petru

atunci când înva: „privegheai în rugciuni" (1 Pt. 4, 7), Trezvia este

344
aici, pe de o parte, „paza simurilor". ferind de orice senzaie, care du-
ce apoî la reprezentri „materiale i dearte", prin care mintea este „fura-
t" 14 i care, chiar daca nu sunt ptimae, îl \\n totui pe om alipit de
^

lume sil împiedica s

fie îndreptat cu totul spre Dumnezeu; iar pe de h

alt parte, ea este „paza minii'\ 346 eliminând orice închipuire, orice
147
amintire, orice concept, orice cugetare, de orice natur. Paza minii se
face La fel ca paza inimii, despre care am vorbit anterior, adic" îndepr-
tând orice reprezentare de la cea dintâi apariie a ei, nelsand-o adaste s
i sa se dezvolte, Pe aceast treapt, „convorbirea
11
cu gândurile este cu
loiul exclus. Cât privete paza simurilor, ea nu se poate realiza decât
prin însingurare, în loc linitit i neluminat, aa cum am artat atunci
ciind am vorbit despre rugciunea lui lisus.
Acest al doilea aspect al rostului trezviei îi completeaz pe cel dintâi, dar
d în sine nu este de ajuns,
1
"
primul fiind întotdeauna absolut necesar, Cci
omul poate ajunge la golirea minii de orice reprezentare, printr-o tehnic pur
34 *
mentala, lucru uor de împlinit chiar de cei începtori, dupfi turn arata
nLl
Sfântul Grigorie Pa lama. Dar ea singur nu este de nici un folos i nu duce
la cunoaterea lui Dumnezeu si nici la unirea cu El, La aceste lucruri înalte
ajunge, prin harul lui Dumnezeu, numai daca mai înainte a fost curit inima

MJ
Cf, Evagrie, Cuvânt despre rugciune, 67; 58; 7
* M Isihie Simtitul, Cuvânt despre trez\it\
Cf, Sf, 1, 53. Sf Pilotei Sinaitiu, Capete r

despre trezvie, 27.

''''
Cf. Sf. Isihie 3 in a irul. Cupeu» despre trezvte, 53. Apoftegme, acria iiltiibeiic. Maica
Singiitichiu, J7. Evagrie, Capeie gnostice, PsEado-siipliment, |8.
*h
Cf. Sf, Isihie SinaiUil, Capete despnn trvzvte. 3: II. 7; 9; 55, fi(a: 69. Sf. Toan
Scâraral, Scara, XXVI. 50. Sf. Diadoh al Foticeei, Cuvânt ascetic in HKI de capele,
mai este numiii i
1
97. Paza mintii «,pti£Li inimii ', denumire rruii puin adecvat la acest
context,
3 *T
A ae vedea, între sil ne texte, Cete I0Q de capete tde lui Catist fi Ignaîir Xtmihopal,
20; 25; 45.
IT
*a St. Grigoric Pal uni li. Triade, III , 1. 12.
^.Cf Sf. îsaiLc Sinii. ( iiviate tfospra nevainâ, 83.
:m
\#c. Hi.

671
 "
Redobândirea jsdndtâfii

111
i „toate puterile sufletului i ale trupului", Sfântul Grijroi ie Palama arata

c, ini r- adevr, „lucrarea (tvtpytia) minii poate fi uor pus în rânduiala i

curiii" dac se înltur orice cugetare, dar „puterea (fruvauA) care nate
lucrarea ei nu este curaii decât atunci când sunt curate toate celelalte puteri,
Cîiei firea sufletului are multe puteri, iar dac e ceva ru într-un din ele, se
îiiTii]i*j*?,a roi sliIIl-Ul], pentru tâ toate luuvii/ii i etnii unica inti o deplina
unitate. Deoarece fiecare dintre puterile sufletului are o lucrare a sa proprie,
printr-o struin anume se poate ca, pentru un timp, o anumit lucrare s fie
curit; dar puterea în sine nu poate fi curit» cci» comunicând cu celelalte
3*2
(care n-au fost înc curite), ea este mai degrab necurat". Altfel spus,

atonei când mintea este curit de orice reprezentare, daca celelalte faculti
ale sufletului nu sunt i
de patimi, necurai» lor ae întinde la întreg
ele curate
sufletul, acesta aflându-se întinat de patimile lor Or, dup cum arata Sfanul
Grîgorie Palama, „mintea împtimit nu poale ndjdui ia unirea dumneze-
iasc. Cât vreme mintea se roag într-o asemenea stare, ea nu poate primi
Altfel spus, pentru unirea cu Dumnezeu o condiie de
s

mila dumnezeiasc".
nelipsit este neptimirea, care vine, aa cum am vzut, din impfiuirea porun-
cilor dumnezeieti i din vieuirea imbunât&jti^ fr d& care, dup cmn
spune, de asemenea, Sfântul Grigorie Palam omul nu-J poate primi pe 1,

4
Dumnezeu." Sfântul Simeon Noul Teolog arat limpede sporirea omului c
se fac numai respect nd aceast ordine, urcând treapt cu treapt scara
dumnezeiescului urcu. ^ punând mai întâi temeliile zidirii duhovniceti, iar
apoi acoperiul, ™ care, oricât de bine întocmit, se prbuete dac temelia
3

n-a fost bine pus.

îndeprtând din inim i din minte toate cugetele, trezvia îi aduce omului
pacea i linirtea (în înelesul cel mai mult al cuvântului) gândurilor i a

*' îbidem:
11 ;
7'^/ cttpete despre rugciune yî curia inimii. 3;

'-'/W^n, l,
J5±
ibidrm.
|LS
Mc iada sfintei iiigâcium i eitenîii („Cei ce vor sil peasc
pe Ecar, nu calc de
sus în jos, ci de jos în siim i întâi pun piciorul pe prima treapt. apoi pe ceti de dup ea
i aa mai departe, pe oale. Att se poate rifJicu cineva de la pmânt i înl|a ia cer,
(.,,} Acestea fiind astfel orânduite i
hotrâte de Duhul, nu e cu putin copilului si se
tata barbut i s3 urce hi atâtea btrânul ai ui bit, altfel decut începând de la prima
iveupt... ea, pind bine prin celelalte, sa se înalp la desv înire").
^ Ibidem (., întâi ne pzim inimii i ne micorm patimile din ea. i prin aceasta
punem ternelia duhovniceasc a casei. Apoi respingem suflarea duhurilor rele, râscoli-
tl prin simurile din afar, prin a doua luare-aminte, i aa, scpând repede de rzboi,
ridicam zidurile peste temeliile casei duhovniceti, Apoi prin nintiren noastr desvâr-
it .spre Dumnezeu... punem acoperiul casei i aa dcsTurârim oasa duhovniceasc în
Hristos lisus Domnul nostru").

672
 tuturor puterilor sufletului, pe care Prinii o numesc „isihie"/" în adâncul
creia omul primete cunoaterea. 158

într-adevr, cu naterea/vederea lui Dumnezeu este dincolo de

modurile
de cunoatere omeneasca; ea consta dintr-o vedere mai presus de
simuri i
diiiEr-o cunoatere meu presus de orice înelegere,
pe care o lucreaz Sfanul
Duh. tolosindu-se de facultile omului, transfigurate prin har i
conformate
pentru lucrarea Lui prin ele. Pentru aceasta omul trebuie
resping orice s
senzaie i s
renune [a Toate modalitile de înelegere proprii, oricare ar fi
de. Sfinii, scrie Sfântul Grigorie Pal ama, „depind prin rugciune strui-
toare i nemateriafa' orice cunotin, se învrednicesc de vederea iui Dumne-
zeu' \ m Sfântul Maxim
Mrturisitorul spune, în acelai sens: „HaruE rugciu-
nii unete mintea cu Dumnezeu. Iar unind-o
eu Dumnezeu, o desface de
toate înelesurile. Atunci mintea, vorbind cu
Dumnezeu dezbrcat de toate,
ajunge s
ia form dumnezeiasca"^ Jar Sfântul Isaac
irul spune înc i
mai limpede: „Când prin lucrarea Duhului sufletul e micat spre cele
dumne-
zeieti, ne sunt de prisos simurile i lucrrile
prin ele. Tot aa puterile su^
liftului sunt de prisos lucrrii duhovniceti
atunci când sufletul se face ase-
menea Dumnezeirii prin unirea neîneleas si se lumineaz de raza
luminii
"
celei înalte în micrile La rândul su Sfântul Isihie Sinaitul arat
lui".
1 1

rostul tjez viei, care-l duce pe om, în rugciune, la vederea luminii dumne-
lr L
zeieti „Paza minii poate numit
:
fi în chip cuvenit i pe dreptate nasc-
(oare de lumin, nsctoare de fulger, arunctoare de lumin i purttoare de
foc. (...) De aceea aceast virtute trebuie numita cu numele cinstite de mai
înainte, pentru luminile strlucitoare ce se nasc din ea (...) cei care se te-
dmgostesc de ea (...) pot contempla i teologhisi cele tainice.
Iar faeandu^se
^/runn, înoat în aceast lumin preacurat i nesfârit, se
ptrund de ea cu
pâirunderi negrajte si locuiesc împreun cu ea, frindc.au
,£Uâiat i au vzut
c bun este DomnulV 63 Sfântul Filotei Sinaitul arat i el puterea
pe care o

Ct. hihe Srnuituî, C&WH ttespft tmtie J\, 2 („linite» necontenit a

cupetfri \")
t

13 Uicite ft* iiillucirn. Si Grigai-fe Sinuihil, Despre tingire fi detpr* t^U dou
feluri ute rugciunii, 9 („Linitea - isihia - este lepdarea gânduri Ea i
..,"). Cf Ev agi
Cuvânt dxprv mcfm*, 69, uncie cw?touJ t^pXa este folosit în acslasi sena,
Cf Sf. Oiadoh ni FoliceeL Cuvânt aveetic in ttXi de capele, 9. Sf. Uihic Sinaiud
Cuvânt despre trr-zviej\ 1 0,
ii
-
l'tiitt^ II, X \\.
^Cuvânt (isretîd 24,
11

Cuvinte dexp/v ttrvoinâ, 32.

" Referitei la itceu subiect, ii se vedea, de asemenea, Sf. Pilotei Sinaitul, gW*
(
'avânt deqm rrewie,
II. 69. Cf. n, 64 („Celor întfu-if în
Hristos ... întâi ni & c arat j

in minte ca un sfesaje,^ pe Urm, ca o lun atoli urniri

oral, icrindii-se im ^crul inimii
iiuu apoi ni &e ara$ ca soare lisus însumi,
împrtiind râs»..., adic arrrtfldu-Se ne Sine
^i pe ale Sule canide lumini
atotstihicitoarestle vederilor).

673
 iiedobânâirea xruifâfii

au trezvia i rugciunea, de a-1 urca pe om ia

Luarea- am in te, unite cu
înlimea vederii: ,,Luare a- aminte i rugciunea, întovrite în flecare ai, se
mica asemenea cruei de foc a Iui II ie, fcând uor i ducând pe cel ce se
împrtete de ele în înlimea cerului (...), Cel ce a dobândit trezvia $w se
strduiete SS o dobândeasc s-a fcut,, cer gândit (inteligibil) cu soare, luna
si iele, i încpere a [ui Dumnezeu Cel necuprins. în temeiul vederii i al

urcuului lainic"* 364

Cu adevrat, omul nu poate experia cunoaterea/vederea lui Dumnezeu
decât urmând rând pe rând cele pe care le-am amintit, i îndeosebi printr-o
desvâriii trezvie i luare-aminte. Dar nimeni nu trebuie cread lor le s c
mineaz de la sine aceast cunoatere, ca rezultat al aplicrii unei tehnici. Ea
este întotdeauna un dar pe care Dumnezeu îl face celui ce s-a fcut vrednic
s-l primeasc, prin sfintele ne voine duhovniceti, Sfântul Isihie Sinaitnl
apune limpede: „Lumina fericit a Dumnezeirii va lumina mintea atunci când
aceasta se va odihni de toate i va prsi orice form ce vine din acestea
(gânduri i închipuiri ale lucrurilor sensibile). Cci strlucirea aceasta se
arat mintii curate '.^ învând, în alt parte, c virtutea ateniei „înmulete
tot binele în inim", ducându-1 pe om „s vad limpede cu mintea pe
Hristos,.,, împreun cu Printele Su Cel de o fiin, si cu Duhul Sfânt, Cel
1

vrednic de închinare' . Sfântul Isihie SinaituE adaug: „mai bine Domnul

zis,

lisus Hristos fr
de Care nu putem face nimic îi va da ace&tea'\
lW
Mat '

mult. Prinii spun c

nu se tie dinainte ceasul în care se da harul vederii lui

Dumnezeu. încredinând astfel» odat mai mult, ea este dar al Lui, Sfântul c
GrigorieSinaituI amintete acest cuvântai Sfântului fsaac irul: „Cele ale lui
Dumnezeu vin de la sine, fr s tii Iu vremea".^ 7
Dar rostul truzviei i al ateniei nu este numai de a goli mintea de gânduri,
ci, legat de aceasta, si de a înlesni adunarea puterii de cugetare într-un singur
gând. cel al rugciunii, omul ajungând astfe]
o rugciune curat de orice la

gând strin de Dumnezeu;^* pentru aceasta rugciunea curat este numit de

Prini „rugciune neîmp rsti ata (drtepiOTKJEOTto)"- 1 Astfel, Sfanul Isaac '
'

irul, artând c multe sunt chipurile rugciunii,

numai aceasta este scrie c
curat; i le putem deosebi tiind c
„lipsa de curie a rugciunii este acesta:
când, în clipa în care mintea se (roag) se amestec în ea vreun gând strin
sau vreo abatere spre altceva, atunci rugciunea nu este curata \™ i
1
între-

:
" 1

Capeit despre trezyît\ 11

w Cuvânt tlrxjjtr tnyi*, 89.
'"
lb$dm> II. \5
''
tSmspre linitire i despre eete doufeturi ah ntfgacitttui, 10.
,H
Cf. St". Viksiliî ceE Mere, Regu&le uttui, 5. Sf. Joan Casiib, Convorbiri duhovniceti.
XXIV. 6, & Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capele..., EH, 32.
Ifl

Cf, Sf, Maxim

Mrturisitorul, Capete despre dragoste, N, !; 5,
'''
Cuvinte despre nen'oina. 32,

674
 Cunoaterea

bându-se pentru ce îi este dat omului harul negrit al vederii lui Dumnezeu în
vremea rugciunii, el rspunde; „Pentru c în timpul acesta e mai pregtit
omul decât în orice alt timp i e tidunal în sine, încât poate lua aminte Iii

Dumnezeu i
dorete i ateapt mila Lui. (...) în vremea rugciunii, privi ren
minii ia aminte numai la Dumnezeu f?i spre El îi întinde toate micrile ei i
Lui aduce cererile din inim cu strduin i cu cldur neîncetata.
li de i
aceea, în aceast vreme, în cure sufletul nu are decât aceast singura grij, se
cuvine s
izvorasc din Dumnezeu bunvoina dumnezeiasc''. 171 De aceea.
.j'jli cum îndeamn" Prinii, omul trebuie fie cu luare-a minte la rugciu- s
3
ne, cci rugciunea curat
nate i din atenia minii. 573 Aid lua-
se
rea-aminte ia forma desvâritei atenii ia Dumnezeu, iartrezvia se manifest
ca grij de a-L avea pururea numai pe El înaintea ochi lor. Menirea Lor este
m
s" aduc mintea In o reculegere desvârit™ i, înc i rUai mult, s foca-
lizeze toate facultile omului spre Dumnezeu în rugciune, Am vzut,
ii c una dintre roadele „metodei de rugciune isihasiiV este unirea
hi- adevr,
minii cu inima în rugciune, în aa încât s ajung S* se roage curat omul
fel

în înircgimt? - cu toate puterile sale sufleteti i trupeti - i s devin toî i

cu totul rugciune curat-
Alunei când Prinii spun c vederea lui Dumnezeu îi este dat omului
care e ajuns La starea de rugciune curat, ei îneleg prin aceasta, pe de o
parte, starea celui care se roag cu o inim curat de patimi i cu o minte
curai de orice de gând, iar, pe de alt parte, starea celui care ia aminte în
17 ''
chip desvârit numai Dumnezeu; acesta nu numai mintea o are adunat
la

iu rugciune i, prin
ea. la Dumnezeu, ci întreaga lui fiin - prin inim,
central ei de iradiere, i cu care mintea s-a unit - a devenit rugciune, Astfel
omul întreg poate s primeasc aceast vedere/contemplare i poate fi
îndumnezeit prin ea in întregime- minte, suflet j trup.
Numai în aceste condiii sufletul, „siujindu-se de rugciune ca de o descuie-
îoitfe - cum spune Sfântul Grigorie Palama -. ptrunde tainele pe care ochiul nu

,T|

i Ibidmn
A se vedeik, d* pilUfL Apcfîegme, XI, 8 7, SI. Isihie Si na irul. Cuvânt ihxpre trezvn\
89; 93,
'
Cf. Evagric, Cuvânt despre mâciimt, 149 („Atenia minii eftutfiiid rugciune, va
aflai n igâei une; cci rugciune» îi umWfiZE Htenfiei mui iiiitM ea oii ce altceva^),
'4
Cf. Sf. Viirsumifie i loan, Serisori thihm*iui:eiK 4: 1\ 106. Sf. kttfi Gui de Aur.
Omilii fa F#cm< XXX, i
Omilii- ia Sptmâna Mare, 5; Otniiit in Matei XIX. 2, SF.
Miicatie Egipteanul, Ortriiii duimvitireti (Col. II), IX, II. Sf. Dkdoh al Peticeei,
Cwâtti ascetic în 100 de tapete, 5b, Sf. Maxim Mrturisi tonii. Capete despre
dmgvste. I. fi; 50-5 L Sf. Isihie SinaituL Cuvânt despre
IT1, trezvid, 98.
* Cf, Sf, loaii Scrarul. $cam, XXVIII. 33,
1

Astfel Ni chiftii' dia Singurtate scrie: ..LiNirta-tuiiinte e&ie începutul vederii

Sf.
I conici iiphi iei), mai bine zis cate temelia contemplai el'").

675
 Rgdvbrtilirea sntii
le-a vzut (.,.), i pe care singur Duhul le descoperi celor care sunt vrednici de
ele" .^ Dou sunt strile cele mai înalte ale rugciunii curate, spune Sfântul
Maxim Mrturisitorul; Semnele,., celei dintâi sunt mintea cate se aduna din
toate ideile lumii î--si face rugciunea neîrnprtiat i netulburat de parc în-
sui Dumnezeu ar fi în faa ei, precum sî este"." K Când cel ajuns la aceast stare
este socotit de Dumnezeu vrednic, el o atinge pe cea de-a doua> care este darul
Vfcderii lui Dumnezeu
lumina necreat, pecare-l primete pe neateptate, când
in

nici nu se gândete. „.Semnele celei de-a doua stau în aceea mintea este rpit c
in avântul rugciunii de lumina dumnezeiasc i nemrginita, si nu se mai sini li-
niei pe sine, nici altceva dintre cele ce sunt, decât numai pe Cel ce lucreaz în ea
"
3 5'
prin dragoste aceasta hi mi nare*',

fu Cunoaterea Ini Dumnezeu i sntatea sufleteasc

Cunoaterea/vedere a Lui Dumnezeu este culmea urcuului duhovnicesc

început de om prin convertirea sa duhovniceasc; prin ascez teantropic,
omul începe mai întâi s-si desprind puterile fiinei sale bolnave din lumea
în care se afundaser urmând patimilor; apoi, într-un a[ doilea timp al ace-

leiai micri, el le îndreapt spre Dumnezeu, pu nandu -le lucreze virtuile; s

i aa el le reduce te rostul lor firesc, al firii lor dintâi, i astfel le red
sntatea, fcându4e apte s primeasc, în Duhul Sfânt, hanii vederii depline
a luminii îndumnezeiloare.
Sfântul Maxim arat
limpede ca harul cunoaterii, ca dar al Sfanului Duh, nu
poate fi primii decât dac puterile omului sunt pregtite s! primeasc, iar
aceasta înseamn tocmai aceast întoarcere a lor la starea primordial, la firea lor
diutru început: „Puterile de cutare i cercetare a lucruri lor dumnezeieti sunt
sdite în de dStre Fctor, prin însi aducerea ei hi
firea oamenilor, lîinial,
existen. Iar descoperirile neutri tor dumnezeieti le împrtete prin har pute-
I

rea Prea Sfântului Duh. Dai fiind ins cel viclean a intuit în urma pcatului c
aceste puteri la început de firea celor vzute,
11
i „nu mai era cine s îneleag i s
caute pe Dumnezeu (Ps. I3 t 2), tntsucât toi cei puasi tic firea omeneasc îi
mrgineau puterea irdnii si raiunii la în tai surea lucrurilor sensibile i nu ntai
aveau o înelegere pentru cele mai presus de simuri, pe drept cuvânt hanii
nici

Preasfânt ui ui Duh a restabilit puterea celor ce n-au im luri sat rtcirea cu inten-
iile i
cu toat inima, dezlipind-o de cele materiale. Deci, reprimind-o curit
prin har, acetia au cerut întâi (în rugciune) si au încercat s^ afle, apoi au cutat
cu stm iat. i au cercetat cu de-amnuntul tainele dumnezeieti prin acelai har

™ Triade, \< ], 20,

H
(''up+>?e desert* dragoste. II. 6,
\hitU*m t Ct. Sf. lotin ScîîrjiruL S&m. XXVIII. 20r .,DesaviU>iiiea. (rugiduaii) este
i;lj)!Ic-;i I;i Dumnezeu"

676
 ui Domnului?* i ali Prini unita, tot asa, c facultilor omeneti, i îndeosebi
minii, trebuie s li se redea curia sj s fie lutoase la starea lor fireasc, altfel
spus sntatea dintâi pentru ea s poat primi lucrarea Sfântului Duh curei
In

duce pe om Iu cunoate rea/ vederea lui Dumnezeu. „Precum lumina soarelui nins
^e ochjul sntos, aa \ cunotina lui Dumnezeu atrage spre sine în chip firesc
mi n toi uurit prin dragoste", sicrie Sfanul Maxim.?*. Sfântul VasjJe
1
cel Marc
spune în chip asemntor: „Ceea ce este ia ochiul sntos puterea de a vedea,
3113
acelai lucru este lucrarea Duhului îii sufletul curat". Iar Sfântul Istiac irul
scrie c „vederea 1J
tainic... se descoper min|ii dup ce (omul) a dobândit snâ-
tatea sufleLuLui'"
,

:
" i: „mintea vztoare a tainelor ascunse ale Duhului, de se
,3H4
afl în sntatea firii ei, vede slava lui Hristos"
Prini] amintesc adesea pregtete pe om pentm c sntatea sufletului care-t
primirea darului cunoateriilui Dumnezeu este rqd al uevoineL „Cunotina este
fiica sntii sufletului. i sntatea sufletului este puterea ce se nate din multa
1

rbdare' a încercrilor i ispitelor, spune Sfanul Isaac ™- Iar Sfântul Grigorie

Puluma. „tim c împlinirea poruncilor lui Dumnezeu aduce i cunotin, i înc
adevrat cunotin. Cci doar prin ea singur {prin împlinirea poruncilor) vine
sntatea sufletului", 38* La rândul su, Bvagrie tede: „Cine este cel care cunoate
puterea poruncilor lui Dumnezeu si înelege care sunt puterile sufletului, si curn
acelea le vindec pe acestea i le aduc la adevrata cunoatere "."3-3
i nu numai mintea, ochiul inimii, ci inima întreag, adic omul cel luntric, i
tot omul, trup i suflet, trebuie fie s sntos, iar aceasta pentru c sntatea
minii este data de sntatea inimii. Dar. de asemenea, i pentru ca omul în
întregimea sa este chemai uneasc cu Dumnezeu i s se împrteasc din s se
cunoaterea divin a lui Dumnezeu i sa pi'îineasc luminarea harului, iar prin
aceasta omu] întreg, cu toat fiina lui - minte, i suflet, i trup s poat fi
transfigurat i îndumnezeit prin har. Sfântul Grigorie PaJmna ane grij s arate c
însui trupul omenesc trebuie s fie pregtii pentru „strile; duhovniceti
'!.'
1

V
HH
i
vorbete despre „lucrrile Duhului svârite prin trup' ,"
1

1,11

Mtpumtui ti$H Tfasiti 59. PG 90, G04B,

1
(
'apea denprt tfor^f/e, [, 32. Imaginea ochiului care trebuie sa fie cunu, deci sn&tos,
penini vedea luiiiiriiL este folosit i de Sf. Mucuri* Egfotett&tU, Otuifii tfaUm-tuceti (Col
ll

llL XVII. 4 {„Dupil cum ochiul trupesc, cuntf fiind, vede totdeauna clar soarele, Iu tel \i
mirata, cu [ksftvrite curii vede- totdeauna sluvn luminii lui hlrîstos")
":
Desfw
-
SfStrui
'
Duh, XXVL
i t 1

IM
îhiifaf/t.
"
Cuvirit* dexptB ntsvoinâ, ^S.
;;'

lB7
Triade, 17. LX
Capete ndfticei 11, 9.
" Tofimt aghioritiCt PG 150, I233BD (trupul „se îiripiirrfieîe, dup putere, de nurul
druit in negru ir de Dumnezeu minii curite
chip tainic si i-i însuete i el cele
d umiieze ieti, potrivit cu sine (...) se sfinesc l îmi in firi le siIneri le trupului (...)
mintea. impîrtîkesre i trupului... buntatea sa").
.

^Triade, II, 2, >2

G77
 Redvhilndifed nemiluiii

Sntatea tuturor puterilor omeneti, pricinuitoarea cunoaterii/ vedere a

lui Dumnezeu, este ea însi, pe o treapt mai înalta, un rod al acestei cu-
noateri. Am vzut la începutul studiului nostru c toate relele pe care le

sufer omul ca urmare a pcatului strmoesc au drept prima cauz necu-

noaterea lui Dumnezeu, pentru c
omul, creat ca s-L contemple si sâ-L
cunoasc pe Dumnezeu, i-a întors mintea de \w El, Aceast netiina este cea
dintâi i cea mai rea boala a omului, dupâ cum cunoaEeneu lui Dumnezeu
este sntatea lui, aa cum arat Sfântul Maxim. „Precum se raporteaz
sntatea i boala Iu trup,, cot aa se raporteaz .„ cunotina i netiina la
r|

35
minte". " înnoit în Hristos st prin Hristos, omul are puterea de a scap de
aceasta netiina prin credina, care este pregustare i arvun a cunoaterii
nemijlocite a lui Dumnezeu. Dar numai prin vederile duhovniceti'" „partea .,

11
raional a sufletului (\c7ktti.k6v) este pus într-adeva'r $i nemijlocit în
prezena celor „de care este vrednic" 3 - adicii cele care corespund menirii
'''
1

1 "1
sale fireti -, ajungând astfel sa lucreze din nou în chip raional. Tmdui-
rea ei se svârete pe o primi treapt prin contemplarea natural, " care
1

scoate mintea din necunoaterea lui Dumnezeu, privitor !a lupi uri Ie create.
Apoi, ea devine tmduire deplin prin cunoaterea/ vederea lui Dumnezeu.
1,M
Astfel Evagrie scrie: „Cunoaterea vindec mintea (vouc;.r;
f
„atunci când
firea raional va primi contemplaia care este lucrarea sa fireasc, atunci

boal puterea minii va fi sntoas \ M5 Sfanul Maxim. în ali termeni, arat

1

i el c „mintea de svârit este aceea care {.,,) a supracunoscul în chip

supranetiut pe Cel supranecurioscut
aceast cunoatere,
1
"^ Ajuns la
mintea îi regsete cu adevrat menirea sa fireasc i -i împlinete în chip
desvârit lucrarea care îi este proprie, potrivit proniei d um ne ze ieti: adic,
cunoaterea i contemplarea Prea Sfintei Treimi, Dup cum arat Prinii,
aceasta nu înseamn îns c mintea uisi este capabil de o asemenea
cunoatere, care, aa cum ani vlj/lil, depete puie rea ei fireasca; la ea se
ajunge, în chip netiut i de neînetes 1
prin pute ren Sfântului Duh. Mintea
1 '
{venX), spune Evagrie. este âerciicoc, de contemplarea Prea Sfintei Treimi;-
oekt:i.kd^. adic „capabila s primeasc, iar nu s produc sau s-i însuseas-

Capele despre, dinj&.yte, IV. 4§.

3f. Maxim Mi1rrLiri5iton.il. Capete despre dmgmte,
1

l"V b 44.
^Ibidsm, 15.
** Cf. Ev tigri ft, Cnpeie gnosiice, VI, 35. Sf, Mtixim Mrturisitorul, Capeff despre
dragoste tt 5,
m Copist* gnostice, ,

LII, 35.
'•'•

ihidem, II, 15.

Capete dmspr* dmostet Tll, 99 Cf. I, 33 („Minte curaii este aceea care s-a
'

de&pirit de netiin i este luminaii de lumina damneze! usca").

J. Lemaîue {-l. Hausherr), „Conte mp] acion chez; ]e orientim* chi£tîei»'~. Du-
tiîfimmre. th spirit tHitîie, 1. 1. 1953. ctjj, @45. I

678
 Cunoaterea

câ, în sensul strict al cuvântului".

11 '*
Cum precizeaz Evagrie: „Din faptul ca
suntem \n stare s
primim ceva, nu urmeaz deloc cî am aven i puterea
1 5 "*

(fiibvowuq) (de a primi)'', Sfântul Isaac irul spune i el ca „mintea noastr

are o putere nai ura 15 de â se mica spre contemplarea (vederea) dumneze-
iasca' dar nu i pu teren de a ajunge la ea prii] ea înii, penf.ru
1

, aceasta c
„este lucru strin prin fire î minii omeneti i îngereti" i „nu se micH (în
KKI
«nu dup fire, ci prin har"-'
într- adevr, mintea este cea din fiii care primete aceast tmduire prin

cunoatere potrivit însuirilor firii stde si tocului preeminent pe care-l are în

,

fptura omeneasca, compus din suflet i trup; dar nu numai ea, ci sufletul în
întregime se însntoete, dup cum arat Evagrie, care numete cunoate-
rea „sntatea sufletului"/
01
i Sfanul TaLasie, care spune: „Sntatea su-
fletului este-, cunotina",* Astfel, mai general vorbind, Sfântul Grigorie
1" :

Pulama spune c
de la „unirea suprafireasca cu lumina atctstrlucitoare...
provine în noi putina.,, de a se mica potrivit cu firea puterile sufletului i
401
ale trupului". i, de asemenea, în primul rând mintea este cea care- i
regsete firea ei cea adevrata, revenind prin cunoatere la rostul ei dat
Dumnezeu/
04
cunoasc i seUL contemple pe
care tocmai acesta este: s L
El; dar omul întreg, suflet î trup, a fost hrzit acestei cunoateri, care este

revrsarea harului Duhului Sfânt în toat fiina sa, prin care se face onvdum-
nezeu asemenea Dumnezeu-Omului.
Prin luminarea i în lumina Duhului se svârete în chip desvârit asema-
tiarea cu Dumnezeu care i-a fost menit omului prin creaie, î pe care prin virtui
omul \i-o împlinete decât în parte. „Sfântul har al lui Dumnezeu - spune Sfântul
Diadoh al Foticeei - când ne vede dorind cu toat hotrârea frumuseea *asem-
n;"nii.» (...), înflorete o virtute prin alt virtute i înalt chipul sufletului din str-

lucire în strlucire, drui ndu-i pecetea asemnrii (.v;)j dar desvârirea asemna-
4 *"
i ii o vom cunoate abia din luminate". Iar Sfântul Simenii Noul Teolog spune
i el; „Aa se împlinesc cete spuse de proorocul David: «Eu am zis dumnezei
suntei toi i fii ai Celui Preaînalt» (Ps, Bl, 6), adic fii ai Celui Preaînall dup
chipul i asemnarea (Fac, 1 . 26) Celui Preaînalt, odrasle dumnezeieti din Duhul
40*'
Cel dumnezeiesc". Aceasta ne înva însui Sfântul Apostol loan, scriind:

* tbutem<&L 1846.
''
Epistola 43, Bd. Frankenberg, p. 5S5.
1
" ( levinît ttexprr tiwvitifa, S4.
411
t 'apele gnostice, ll H S.
1
''"
f '{tjfif desp ff intit o\ii\ II. 2.
m Ttîade, I, 3. 15.
lLJ
<f Sf. Gtigorit Pahmiu. Omilii > 3, 14-15, PG $50, 40 li
in
i uvihii ttscetir în fOd iie capete, 59.

679
 I

tiedobârutitva mnlâii

„tim c dac El Se va arata, noi vom fi asemenea Lui, fiindc fi vom vedea cum
eate°<] In 3, 2).

Se cuvine spunemin sfârit, sâ c

la cunoaterea Prea Sfintei Treimi, la
vederea îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, care se svârete prin puterea
Duhuiui dumnezeiesc, prin harul lumintor al lui Dumnezeu, împrtit
omului prin Kristos în Duhul Sfânt, îi este cu putin omului s ajungi numai
iitru c Hristos Domnul nostru, a binevoit s svâreasc
! h
Eucrarea mântui*
rii noastre si în Persoana Sa a îndumnezeit firea
omeneasc. „Contemplarea
cu mintea,,, i vederea celor cereti nu cm în puterea (omului) înainte de
venirea lui Hristos în trup", scrie Sfanul fsaac Siru],* rj7 actâugfmd, in uliii

partei„Vederea adevrat... a Sfintei Treimi în^âi o primim în descoperirea

cea întru Hristos, pe care a învata i a artat- o oamenilor când a adus
prima dat înnoirea firii omeneti în ipostasul Lui i ne a deschis caJea în
Sine pentru a strbate, prin poruncile Lui de viaii fctoare, spre adevr". 4 ™

(
'
'i/vifift> despre FltfVOind, 84.
g,w
Idem, llpistttle. 4.
 Conclu/ii

Ajuni
captul acestui studiu, ndjduim
la am reuit artm nu c s
numai importana - pentru întreaga Tradiie a Bisericii Ortodoxe -. dar i
pertinena a ceea ce am denumit „imaginea medicala'; pentru a exprima în
sedai timp de boala a omenirii deczute i modu] în care poate ea
.sEnrea l'i

mântuit, potrivit iconomiei Prea Sfintei Treimi; i, în acelai timp, pentru .1

arata faptul c
ascetica ortodox este o adevraii tiina a tmduirii omului
bolnav din punct de vedere duhovnicesc, capabil, prin harul lui Dumnezeu,
sâ-i ofere acestuia mijloacele necesare pentru a-i recpta sntatea.

însi
natura acestui studiu a impus o prezentare analitic, adic separând
i uneori chiar izolând prile componente ale unei rea ti tai vii, care,
de fapt,
nul organic legate,
dependente unele de altele i într-o neîncetaii interfe-
rena. Ndjduim totui c
am reuit s- atenuam acest defect prin unele re-
petiii, sau mai curând prin reveniri asupra unor teme,
procedeu caracteristic
de fel pentru modul .circul ar" de abordare a realitii duhovniceti,
;i li
t de tare
s-au folosit chiar Sfinii Prini.
Asemenea reluri sunt cu atât inai necesare cu cât viaa duhovniceasca
care este un îndehi ogat proces de cretere, are numeroase trepte si se poate
manifesta si pe cea mai joasa dintre ele, ca i pe cea mai înalta, iar pe fiecare
dintre aceste trepte toate modal ittJe ei de a fi coexista i se
întreptrund.
Lucrul acesta este adevrat îndeosebi cu privire ia atitudinile duhovniceti
lundumentale - credina, pocina, rugciunea -, care, oricât di> firave, sunt
necesare înc de la începutul cii duhovniceti i sunt întotdeauna prezente.
în chip desvârit, ia captul ei,
l.iui unul motivele pentru care este greu de spus în care moment
dintre-
anume al ne voinei sale ascetice omul ajunge siVaj recapete sntatea
sufleteasc.
I
'

ii este c Botezul restabilete desvârit aceast sntate, pentru c-l face

pe cm prta deplin la harul mântuitor druit omenirii de Dumnezeu-omuL
Daram vzut t harul Botezului nu devine lucrator în cel botezat decât pe
msura ne voinei sale ascetice de a se deschide harului i d<: a fi conform cu
el Pentru a rspunde întrebrii de mai sus - când anume îi recapt omul
sntatea cuvine deci
? -, se mai adugm cevn s
c
Am artat starea de boal în care ZEice omul czut, sub toate formele ei,
este în mod esenial pricinuit de faptul c
omul s^a înstrinat de Dumnezeu,
peivertindu-i astfel toate facultile sale, care, prin însi firea lor, erau
îndreptate spre El, i schiiodindu^î fiina, crear pentru a^i afla în
El i prin

681
 Tertip fia iar hoit for tf>hiîtuth>

El desvârirea. De aceea, putem spune c

omul îi redobândete sntatea
înc de la începuturile vieuirii sale duhovniceti; de îndat ce se întoarce
spre Dumnezeu, de îndat ce începe s-si îndrepte spre El loate puterile
fiinei sale.
Dup cum, dac struie in alipirea de lume, omul rmâne în stare de

boal, dacii se desparte de ea i se alipete de Dumnezeu, se scoal din boala

i : i recapt sntate ei.

însntoirii, un moment hotrâtor este atingerea

în înaintarea sa pe calea
nepmnirii. stare la care puini pot sa ajung, e drept, dar la care toi suntem
chemai, Ne pi mii ea este starea duhovniceasc în care eu adevrat se poate
spune c
omul prin harul lui Dumnezeu, se afl cu totul vindecat de patimi,
aceste boli ale sufletului, în locul lor rsrind virtuile alungate de acelea.

Virtuile ii readuc pe om laadevrata sa natur, redau tuturor facultilor si

puterilor sale cuvenita lor rânduial i dreapta lor folosire, cele care cores-
pund elului lor firesc. Iar aceasta înseamn pentru om însntoire i
vindecare.
înseamn „Cel ce i-a eliberat mdularele
1

Mepatimirea deja „sfinenie".

sale din robia patimilor i le-a înfiat spre slujirea dreptii sa apropiat de
spune Sfanul Ni chita Sti (hatul/ De aceea este
11
sfinirea întru Duhul Sfânt ,

1
cu totul îndreptit stabilirea unei paralele între sntate i sfinenie. Se
poate spune c
sfanul este deplin sntos pentru c
prin nevoina sa teantro-

pic a ajuns întru totul conform cu firea omeneasca aa cum a fost ea ere nu

m voita de Dumnezeu, pentru c a restabilit frumuseea dintâi a chipului lui

IMimnezeu din el i, mai mult, a dus-o la asemnarea cu modelul ei

dumnezeiesc.
Cel care, prin darul lui Dumnezeu, a avut parte de întâlnirea cu un sfânt
iui se poate s
nu fi vaui limpede C
înaintea sa sta cel în care natura ome-
neasc a ajuns la plintate, un adevrat om, un om desvârit; i aceasta pen-
tru c în faa &a nu se mai afl un om czut, cu firea schilodit, lipsit de tot

ce e mai bun, ci un om îndumnezeit, purttor de Duh, devenit prin har

om-dumnezeu dupachipu! lui Dumnezeu-Omul.
Dar dac* aa cum aral îndeosebi Sfanul Isaac SiruL emisia $i trepte ale
desvsirii, putem spune c
o snataic înc i mai deplin ^^v^v?^?'^-
Eli

yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyi
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyi
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyi
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyi
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyi
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyi
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy:
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
 BibliDfîtnih'

Scuti d tâfctthv a mgciutdi TtiSdt nost eu. PG

S72-W19 i ..Corpus Chri*tianorum Serios
W),
Oejlclji", nr, 2-3- Tr Ir *ic A Kiou. în t^ manda ni VEU** aâitm -toitu Mfutimn ît>
Cprfomw, Puri^ 3 973, i .1, Touraillu. ni PhîU&iti* ife* JW* ticptitfttr.\, 2, Paris; 1995. i.

/tapate cu fy/*w*, PQ41, 2fi**353,

Zrtr copuff* 1
(mGp&te <teipre tnuhgîe i irvnwme, III. 16-25} . Tr, fr de J. Tourailie, tn
Philvcoti* df.v Pt'tw nt0iqu*î, t. 2, Paris, L995.
t^tisuiif. FG91, 364-649. Tr. fr.de E. Ponaoye. Pori*, 1999,
My&ktgttîa. VG 01; 657^18; ed «fltfcl do C. G. SoLiropoulo*, Atena, 19% Tr. fr. de M.
Lpt-Borodine, tn-nikon. ÎS, 1936; 14, J37: 15. 3938, tcUitml în Umiiafmn chritiem^ 1
L

„Utirct ihiV-i.iennoN", Pert*. 1965.

fJpttirttli* tmctevfit e i
fr, do E. Fou&oyc, Parii.. 1997;
ptiltmite: PG 91. 9-285. Tr.
Qj^/âtcf^^ ff 4tibi#, „Cnrpiis 'lînMsanoruin Serios Gratia", nr. 10, (

RâxpuuMtiî ctit Tafotie. PG 90; 244-7H5 i .jEoifpufi rhriMianonj.ni Serie* Orturi", nr, 7,
22. Tr. fir. de E. Ponee-vu, Pwî.H-Surcstnîs, 1992.
< im faprez*v# oap*iei PO Xj. 177-1 185 (= Cay?fc dsapy tn&faf i fc&H&hrx III,
L
1 l-'î'S).
IV, Ir. de J. TouraUlc In Phi focali t d*& Piti ntptftputs, t. 2. Parfe, 1995,
H

AVrjJ/r" Diantefo AfeopgfcuL PG 4, 29-37ti.

!a
In i-i.riu, marea majoritate a acestor lun-ari s-c regsesc tn vo], SJ", Maxim VlaiiiînmUirul.
Sciâri. Partea I i II, PSB, 80 i Bl, EIBMO, Biuunifrti. 19ff3 i, respectiv, 1990; în
„Filocalia", 2 > &, Sifefct, 1947 i, respectiv, 194H, rtedlt Huifliuiitas. 1999J în voi. &t i
MiLxim MibluriHiLorul, My-itogeila, EIBMO. BuCWOfti, 2(HJll |

Mi:H>I>UJ DE OLI.V1P. Bftgprt Dtrie?* r^ifiVi^vrJ. Tujti etiibtlft de G. N. Benwetscli,

\tt'iiMt!itt.\ v&n Olympw. Erlnngen, Ili L>l.
Barictu-ritt {mu <h>sprr rotfimie}, Text stabilit lJc II Musurillo. lt. tr, Je V.-ll, DdbidGtîr,

„Souroc^l ch3*60enn('!i". nr. *J^. P:ir is-, |%S. în nmu anibulu hi^rjlri suni pn^cnaninte în col.
PSB, 10. Bucurau, IlIHMU.

Mril|[.-()K liEN SINGURTATE, CttvAnt <Uspr* ir^vie ^ ptîrta mwu. Tcjfl gr. in
rh/fokfdiu tat> fatum mptiken, t, 4. Am* 1976 fi PG 147. 945-966 'fr. fr. hIl- J. Timniillu,
In Phifocotit dej Phm mptimt*, t 2, Paris, 1995. Tn rom,, cu HM ui Cuvârt dmm
rugmme* în ^tocaila^ 7, EIBMO, Bucureti» IfJ77.
"ih 'I II I A S'l l'l NA n fL, f.>^' .tVO (ir ccippif dr.vptf fupSititY, &UpF4 flrv .fi dfxpr* CUftOftitt.
r«tgr. în Phihkttlitt trtt Urcm naptihm x
i. 4. Atti no, 147 d i PG12H, H52-10II9. Tr. fr. dti
J. TouraUki. în Philomiu- *,«t IVm neptituH, t 2. Pnn^, |
l
)
£
>5 în nw , in „[^'iloailiir', 6.
I'ÎBMO. Buijuni^ti, 19.77,
Dtfpns iu/hi. Text .mi tr. Ir. dt J.DKntm*4»< „$tmrGtt cfrr^iiînric&M nr. HI. Pmis, I964, .

Viaa Sf, Stmeon Noul Tt>nlr?$ H

. 'h-n\ si Ir, fr. do I. Mauahern ..Griertaliîi C!taisttmaii nr 4f
Roma, L928
MCGDIM A( ilIHmfrlil.. BtchMdlan, TcKt Sehmnas. Voios, [95l, Tr. ctp, Iii
edilul iln S. N.
de I JliitKtit'jT, m vn lui no le: I. ILLU.Hhurr, //( mfoîmd* d'oral&m h4^/tfkm^ ..Oriental ia
f "hi isi 1:111:1", nr. 3fi, Rotea, L927 j J. Godllfird, P#/if* phlkk&tk d? ia priâr* du toâvr,
1968; tr. altetf p&tajc de ,A, Argyrinw, în Spii-iiu#lx fl4a-|r*cy, .ixs L'crhsdes saJDK".
fttrit,
Vinjitir, 1967; în rnrrj., /^q c? Im- vinci vimttn'. liiliturti Buna Vr^tire, Bacu,. ZtMJK).
Nh.:oi..AE CABASILA, Tâitnuna tbatme&fattl Utttrgkii. Text l tr, fr. Je S. SdaviUc. R.
Bonton, -L G^uiltord IV IMnchum. „Source* chrctiennos'V nr. 4 IrU, Puris, |9fi7. Fu rom., ed.
I, B ocureni, t997 si cd. ti UI-o, EISMO, 2&0Q;
|y4ti, ud. a li -a. EIBMO
O ,-.'< M.jjfcj r>j Htinto* T'trjd i tr, tr. de M,-l-E, Gorigourdeau ..Souixtvs cttt&taftttâi^ nr. H

355, 561, Paris. JOft), l'JW). în foni., ed. Sibiu, 1946, ed. a ll-a, Kll^MO, Bucurai, 1997. I
t

N[|. Al, ANCIRLI (ASCETUL), Cuvfat mcetk. Text gr, în Ph&tkoUa ton t*tm nnptikan. i.
4,
Atena, I97<, m Pf 120. 352-1009. Tr. fr. de J. Tottfftille, in PMtteaU* A™ IVrv.v ntpiiquex,
i

t. 2, Parii» 1995. In rom,, in J-'iLncalLt". 1, Sîhin, 1947i

PO"79, «1-581,
Epteitti*.
ORIGEN. CottMi tui CâUms* Text ji tr, fr, de M. Borrai. , tSOaPKa iihreticnnca" nf 132
\M\ L47, 15C, Paria, 1967,1969, |.9CiH f

( othentarhi la Cântar Cânt&rikfr. Toxt si tr. fr. de Br(5.s;ml, II. CrtîUiel, M, Borret. U
„ânureoji Lhnettennc.'i", nr 375, 376, Paris. 1991, 1992,
Cvru-nuiriu iu Pxahnl PG 12, laSS-lfiRd i Pitra, AnaUcta .^;j'a r |] i III.

695
 n

I'fftipi'itfifd htitihff .xpi rimate

]e-a druit, i s triasc deplin în Dumnezeu, fiind el însui îndumnezeit

prin har.

Exprimarea mântuirii cu însntoire-, folosind termeni din medicina care

se aplica hi trupul i psihicul omenesc, are i ea unele lipsuri, Ca orice
exprimare simbolicii, este adecvat obiectului la care se refer, dar are i o
parte de in adecvare care, în cazul de fa, tine de natura cu totul special fi ;i

trâmului duhovnicesc.
Dei am asupra caracterului sistematic, uneori chiar tehnic al asce-
insistat
ticii ortodoxe i asupra importanei fundamentale a strduinei omeneti în

vederea mântuirii, ndjduim am lsat c s

se vad limpede deosebirea
dintre tmduirea de natur duhovniceasc i simplele tehnici de tmduire
omeneti,,
Reamintim aici c este vorba de o tmduire cu adevrat divjno-umanâ, in

tare radu iuta omului, oricât de bine i-ar fî definite felurile ai mijloacele,
st

este doar un element - cu totul necesar, dar mi suficient - a! sinergiei prin

care se împlinete aceast tmduire,*
Sirâduiita omeneasc, dea unele roade, dar
în afara harului, poate s
acestea nu pol fi dedii rtedepline i trectoare i cu totul dearte, de vreme ce
elul fia.il ni nevoinei esu* participarea depîkl a omului hi vuia ftrea .SI iuta
Treimi,
Valoarea [amduiru pe care o primete omul prin credina cretin, ca i
cea a scopului ei sunt dale de faptul c
sntatea \ desvârirea au drept
norm omeaitatea ajuns la deplintate, aa cum ne-a dezvluit-o în Persoana
Sa Cuvântul întrupat, Jisus Hristos, Mântuitorul nostru.
Puterea tmduitoare a credinei cretine se întemeiaz întru Totul pe harul

mântuitor i îndumnezeitor pe care a bine vuit Dumnezeu Tatl s-l druiasc

oamenilor prin întruparea i lucrarea mântuitoare a Fiului Su, prin care
fiecare om, unit cu El în Biserica, care este trupul Su, poare sâ primeasc
Sfântul Duh. dac voiete cu adevrat, cu toat Hiaa sa, sa se întoarc la
Dumnezeu,

+Dtun textul M-miUor. citai în Picloage, pentru ci ^pri j i ll taurul Picf. Liirchet. luniinimdurl.

u^i cluh numui isfinui Prini pet s. o fac: Unde puteri, rulicii, sunt di*, la noi, iar altele sa
,,

hm QDil de sus, de Iii Dumnezeu, Pe. efit ne curim prin osteneli sfinite, pe at&tn ne
i

hm mii; n cu luminii umilinei. i pe cftî ne luminm, ne curim cu luai mile. Unu. adiei
11

aducând-o de voie, iar peo primim, diuidu-nî-c de sus, l jide este smeirniii
ceulalrfi

utlftnc, acolo sunt bmd

din destul, i unde sunf acestea, acolo este i venirea Sfântului
Duh. Iar venind Acesta, prin ajutorul cel de hi DoniniiL se face tonii curii i «Hnenji^'
{Cuvânt al Sfântului Sinicon c&t Nou, l'wkxig*. voi. 2 p. 97£). H

6S4
 BIbHografte

Slâcilu Scripturi

Vechiul Twmm }
™j«i, ea de (wft Kte vc fe versiuni- *$*$ a ^««îp^ tex( &
* Ij-rwit* pentru Piinnu grea #, fcd
p ast*j r puninj BiîeriHJ OrL^x. Tem «Silit de A
Noul^uuneiif test p™ .ubiJk de E. Ncsili* K. Atomi, fl,™ t&m&tm Qjwe*
fj Scuttg*n
Pentru tr. rom. nc-uii foirii di- ultima ediie n fl/WiW sinoiak, FÎIHMO. Bucurai,
1997)
i

TL'xU'sJmfmJJc*.-

' tJ

p^k !'i,
rfU N "
^^ ^f^ * V
*' te/« ttjltftyti mtim<* >wM>mm.
MANsr (.r, D.j, Sacmn&t cenaitîoram noWa «f umpli^httu rotl^-tin. 1'lu.unJ*, I 759 s,

1937 UvJHe». fim, Ottva&gia*, U* file*

M 1953; mobila. ni CV an 8
, .

i te , |<J48; //Jfrv
teXte * W|frfc* în HM^riEc efej de .lujbii. cu: U„ ^r,
ir kfl£ cS
i/YttH|V pilEl'lslici'

«
\uîl^r W
AAWKuZlE, /y
.<J flbfe*. T*Xfc PI
rttrrtfttfi rfavartf la

14, 731-756. Ti
'grgwftiei-osw, „Laani phtitiBiinw". rvr 6, Pari*. 1962
i^"
[ FurK 1980
fr, 4c l^ui hcncdterini du li Culm,,- j . "^ fc

VT VV "
,
'.
,•'.'';-'J
J

-' rext rea ^

J?'****:
l<:xt
'

F** *' tt fr * r Nun. P'atralagtii OHmtetfa XL, 4

itttbtlll d<- K N':hi, ftitofcjfo
OrlmutUf, XI. 4. Tr fr Miri HmMc
-
l

*wrf. ,
( SpiritU4iliti orltfltele'*, i, r , 42, Hllcfomainc 1905
'

ANASTASIE
«awg#*
JNAlUU O^g» « ^™^ ™ ^ ^«. T, ?
y rK , Nl[lhj(u lJc Ai au Ml M
s ,
-
.

darcktrtty* * tthlstoirw, 67, 1955, p. 2l?.Z5g; Tr, Cr. du-

M. Couil* iu Dmn

întrebri i r$spun<iuri y
PCI H<>, 329-t24
ANDRH rKITl-ANLIl, G™«d ^ Afsw;
Text grec m TV^W fe^iM^, Atfim, 19tî0,
tr. Ir. anonim*. Pun*. 19?9, în min. lealul ft «gtocte în TTnW.

685
 Tempe-titicn botitor spitittalâ

Omilia 7, fa Schimbat** la f'ufâ. PG W, 932-957, Tr. fr. de Dinu IM. Clujul', in loir <k ia
,n
Trttnflptmiitm d'apria. fa Pe™* ,1'Orterii, .^Spiritual no ^ri<:ju.jik . nr. 39> Ilullel'ontaine,
1085.
ANONIM, Catrr Uiegnut, Text grec l tr. fr. da H.-T. Marrou, „Soureca ehrctmine*". nr. 33,
Puiis, 1951 în renii.: Epistola cât** Diaittat, In voi. Scrierii* PriniUir apovuAiri* PiîH, 1,
FI li MO, Hueurai?LL, 1979.
f
QTUriituiile apfrtfottc*. de M. Metaer, „Smiretts dhrfiHninrs". nr, 320
Text i>i Ir. Ir.

(Cfirilfl l-IX), 329 (GfeUe lll-VL 336 (Ofrife vri-VHH, Pirita I.9B5 t J9S4. tg87.
1

Didahia. Text stabilit de Jl Ununcr. G. Oger i A. Uurail» „.rîenimfif et Leja/ Puriv

I ,

|$26 Tr, Ir cje F. Rcfbu!£, în tof rfrviia rfe.v **#»»* apvstctiqu*$, .,Chi^1it:nH tic lous le*
[witp*'", nr. L. Puri*. 19*3. în rom.; a relrtr D&tsp&Ufti* Âpaseiti, vnl învtur m
V, rerU Prinilor apwrioUct. l'St*. I, EZBMO, Bmmreni, t97ft
Gtvdftf faurii foimltor efefjtr* Ava Fîtimun. In Philekalia ton tr&n neptihon. i. 2, Alerta,

i'i/Ci, p. 241-252, Tr. fr de ,1, Tnunullt', fu Fhifacatit des Heptiqvex, t. 1 tâm , Pferti, 199$,
p^G04r614.
fxtorta mttuaUUnr bt
A.-.l. Fsitiljifcpk Sutmdia Hagiutraphica, 34,
Egipt* Tdrt grec de
Ti. Ir, l!c A. -L Btftugitae, în £«a
l'>i.l. pain»! d'Orient, L TV/1, Furi. I%4. In rom., in
yol. 1'iuioui Alexandrinul, f&âria monahilor din Egipt, km iiMa cretinii. Bacurcftl^ 1^6.
- Tâtrtfirr1 la ..Kvrif ffpixtvr". Text grec. în Phikikutta tvn irmn rrpptîkrm. i. 5, Alena. 1976,
p. #y-72. Tr. fr. de J. Tfluruiilt. în PhiUtcal'u! dus nfptUjttw. t. 2. Ante, l')95. pu BOI- P^w
«03.
Jâh-nîif ta t:uvittit4t' ttumnftitii ru^ciuri: „Doamne Iixu.m f&iâiwtav, /"<W toi
Dumne&H, mihntt-tnâ {pe mîiw pâctaiul) !". ttxi gree tu Phltokalta ton Uron ntpiikcn,
i 5. Anim, 1 J76
L
H p, 63-6S. Tr. Ir. de J, Teurftille, In Phikvalif dea Pireu nrptiqn*\ t 2 t

Paris, |
(
W5 r
L
p. 7 >[i-fiLK).
(TittjT ,S/ Atamak Atmitttl, Text stabilit de L Pcin, Auafattu HoUatidita\a, 25. LSnjsctlc*,
]L]0ti.Tr. fr. d&D. O. R.. dievLlo^nc I9fi3,
Viaa Sf. Dîinill Stâlpnicut Twl MQlt de \* r Ilelehnyt; în i>J #afnjta. siytitrv. Bruxelles,
1923. Tr, fr, de A.-J, Feslu^ierc, in t*$Mii&* d'Qrl*itf l i. II. l^-u-îs. I9ril

Wa/u -Vi f'uhntuif. l'ext sLubillt de Pocherul! Vhm

lliilkin. ifoncli H murat, Bmnellus*,
h>U, de A.-.T. Tr. fr. Featufiere, în /^.v mn/we * tp&tifrii, t IV/2. Pari*,
I9fi.^.

ANTONIE CEL MARI-:, Jg^tafofe, VeraiuneA latini: PG 40. 977-ltnHh vcniunea îMJfjIenS
&»biilî dte 0. (iJkrttiL, Cotpuji Scriptorum CkriitirMrim Orientelitmu 148 (-taxtul) j 149
ilt, lut.); vemimeu iritici tlipjfltota întâi K editk F, Nan, Rtvmdi VOrimt tlnUtieti, 14. p.

2M2 2')7. Tr. fr. ie nininihii de '"• Mont Jes fnis. „S^ntUAtftif orîcRtolft", nr l
l
J,

li. l!i.'lori1iiLllL. [9?is

ftMtUrt ih'sprr cum .ttt t?HVÎr>£ omtiliii va .vr1 piUirts .vi dttfpiv viaa wii'fwidvâ. în Philnkatia

&n Atena* 1976^ p, +-27. Tr. fr. de J. owalUe, în Pbitqoati* dtf Ptrev
ii'itm ftpttft&n* t I,

tupilq&>& [, PariR, 1995, p. 44-64. In rom., în JlIoL-ulin", I, Sihiu,

t 1
M7. l
L

ANTOS'îi: lSTI.'DITUU Scrieri. Teul. gret dditat de A. P^ptidnptmJw-KcTiLtiieus. lerusjilini,

IVII 15,

AI'OFrEGMCLi:: pAKINTIH JK. CpleCîifl ftllabcuioa! PG $5, 71-440. ootupletatH .1e .1 i T ( iny.

.,KL:elierehe !fjr la inaJliicm ,grt;n|uc dea ApaphtegiiKiiu Putniin", Skbsidifi Hagte£ziphteii,

Tf], Hrnxellcs, iy6.2, p. 19-36. Tr. fr, d$ ii) J ^1. Cluy, Ut apophîegm^ d& Pirm du
n
.u-'.-r-n, Siri alphtfrtilqtw, „Spirituellt QricrntJjUe , nr. 1, Belkfantein«, 19^, p. 3 7-31 V b)

tîoiLL L, R^EUtul^ L&y wnientta iei Pht du drf\*, rt. CoRcctlvn alpliahfitiotit', Solescnus.
I 'JS ] hi acest VLiluin s-ll folosit [iutuc-rui;in:Li lui J--CJ. Ouj'.
iinoniit. Text ^ret stabilii iiV I'. Nku, S^^wc dt> VUritttl fhtrtU'n, 12-14: 17-18
rnU'L'liL-
[1907*3913)'. Tr. I'r. de Dora. L. RcEnuult. Le? i*ttf*f*c« £trwt rfjj ^vcii. S
merymsi StTksiEHîK, ] JH5 (cipo'tegjM ntmwotaJb; de Ip N 133 la N î39). Tabct sk
L
^a d^ 1

^
swrroftponiJenfi m
Guy în />* xt'itirntws dea P'$ri& du Ma*&
j
iuniw ruiaixa Iul J.-GI, t

Troislfeme ruLueîK Solesmcs, 1976, p. 234-266,

Cokeie Bdsteiiiiilii'i'i: versiuncn latin a lui Pelajhi^ fi Ili;iii. ?L 73, B5l-t052. Tr. fr. de J.
I
j si ii QUfy, t*-? senten*:** 4tJt P$r?s du d^fit, Solq^meA, 1966. T«l eivc t tr fr, a
. ,ip. [-IX Jl J.-Gl. Guy. Lc.v apGphtegMM d#a Pim r^r ^«/t, Coltecîwtt tffitimtâm, I,

.„ScHirce-s ehrt-tiL'iincs", im JB7. Puris, 1933.

Mfi
 getoo^i 'tîven^cj a} Apoftegme inedite saj puin e#fâ«3Ufc tftfeaa si nrazem-iK- fe n™. i

m
^
^oiu m^hu &
pal, ,
fBentii de la Scoate**, £#* mr^m rf™ «rff7<& J»-h

rrr »*
^::Uv **mîi ****** *** a ^ ui *c •— 2&isfasi
inS
ARM
l|

NIL. tatfuft
T Sfj-Wg^SW
,L
'
W *a™ fla&wtad, AII*
din $cw kmn de Don,
re în luliu. IB93
Tr, fr.
E 5. Outticr, b j£f«v *fa ***«fc ^ j*™,.j

TâhttU? ta Pmlmi* PG 27, iîMWfi

Pan*. JW. to«wa.»lB>¥oL«ît i .piirtWtt<feiiii r PSB 1 Io, iy S ft

'

rmfc/ (UySpre iHtrifmiYti Cuvântului Tesl ti tr R- i,. /- l-

*i«tt \fwiiuf ui Antoni*!. Text irw

si tr l'r ik< t; T W ft«*,«-i,
^ **"***"•* * e
400, P*i*.
ALtjLJS I FN.
IM.
în rom., fa v^.ciL,
rcnautl £* fa du metise*
p^*^* '

t'L 40. *73-ttKi. Tr, Ir. ,ta I < lin v kiLiJtiUM h 1 ,

X Philt^atmtmm
Al Al >( Ploi |
IL,

tuptUm. l
Q^pn, J//firw
4, Amu,
<ft 6WWÎi«fiw
|J?6, P 4--A ,
^ fi ^PG
@
twttmplttthit T«c arce
147 Ki ^fl hi
t

.Jîlocalia", 8, vod, cf,

P«f-w* * ^ WK, i;^, p. 732-7B7, în rfj,n.. iu

< A1.I.J.MC OS, Vip dlivualioM TcJtl oriri*; ki ir F^ i.V #- i

f M
i> t,
S,ateto
?7 JTO. »,

lin-liiri.ii.-.K-. „r . IW'Panî i 1971

' '
^ «*»»nffl
CHTO Al AI.|.XANJ>K||:J, W^", ,,/, fM T^r .„ „, |,, (: .y , fw
-lin-iu-iiiii-.!,
lE , l1 J'ui.iini. SuiJrvi „
.>iLicxrh
1
. nr. 97, pailf, 1964.
(
f.'rrifijfiin'rc ^ Romani P('î 74 775^K*i6

ârs^» ^- ^ ^ui
1 r
7S
fr
f
de G-^ ^ Du ™^ *»«* **h*« -. nr 23 1.
QLttMC).

OK?
 i'erciUfttUtit hoi tor xpiriitiate

Krptit.tiiîim dea. tâttffttfft, Test stabilit Jc P. E. Pusey, voi. 5 din (feuvre.v comptetex (7 voi.},

Oxfnrtl, ISfiS-1877.
Glafire te trftre, Pt i 69, 485-537 ^i Giq/îw ia Facere. PG 6!?, 13-3S5. în rom.. în voi. uit.,

]uuleu duna, PRB, 39< Bucureti. 1992.

li

CHtMLAL 1ERUSAUMULUI. Cathm* kaptemk. Kî 33, 332*2o57. Tr. fr. de J, HimveL

„Les dcriln des saints". Naiiwr, 1962- în rom., In voi. Catehezele. „I/voarelu Ortodoxiei", fi
si Bucurai, 19*i»
7,
i'IIIKIL DE SCYTIIOPOI.ES. Vtafa Sf. Avraam. Ttftt siUililliL de E, Schwart/., F*«W t»d
VnUrtuchmierK XLDC I Ldfn£& 1939, Tr. de A.-J- FGaluatfit, în Le.% mmnw 4'Ortm,
111/3, Paris, 1963.
ttydlp S/i Text stabilit de E. Schwart*. 7V*/* tmd Untevaurluw&mu XLlX 2
Etttimie, h H

Lc4$£ig, 1939. Tr. de A.-J. Fwnw^ie, în />* m&friatf d'Oriânt. UT/1, Parii, 196 1.
- Mufa SjT /caw Sihastrul. Test slabilil de E. SfiftwartX, Ifetfl M«J Untenurtntftgm. XIÂX, 2,
1Bip5îi|, L939. Tt, de A.-J. fcttug&, In Uxitiuinex d'Orient, \l\f\ paris, 1963,
- Viau Sf Chiria*;, Tuxt stabilii de E. Scbwwcz, r^-w Ihfarsuekukm, XLTX, 2. mâ
I ipdg, L>39, Tr, de
. A-J. Festujjiefe, în jLgvmpims d'Orient. Jll/3, Paris, 19*3'
Fra^ A/ Sara. Test stabilii de TI- Schwiirt?, Textt uita UrtgmtchmgiPU X1JX, 2, Leipiiîg.
t999. Tr. ikA.-J. l-ustugierc, m Usmaitus d'0ritmt< 111/2, Paris. 196},
Viafa iyi Tmâviit. Tffltf stabilit lIjq E. 5cbwn,rt?, /W/e pftd Urâarsmhuii^n. XI JX, 2,
L&ipgigi 1939, 'r. de A -J pe.fLuyi&re. tu L*.v mmnes d'Orhnt. EU/3, huriis,
J
1963',

Vfofâ A/ ftogisfa Teist Jrtabilit lIc E. Seb^arlz. 7>jr/(? Hftd UntersuctrHmtni XIJX. 2.

Lcipjf.ii;, I93& Ir. dlc A 1. EcstugLurc tn #s muin^ dVriml, 11173. Parto |9(i'3.

C1PKIAN, Epiecoptt] Caitaginci, De.ypre cei czui ek te t.redinf (De tapate}, Text latin in

Cotpu* Scripforum Eccitti&rticentm lMtitwnm\ v 3. Tr. 8r, du U. Gorct, în Soint Cyprien,

„Ix* âtrits de« saints", Nroiiuc, 19158,
Osaw* jWo*Mi rbdrii \De h^na p&katitmh Tojy liHin In c:«#r^H4- Sfripsorum
EccUslast&tmm Lortfttmmt* 3. Tr. Ir- da n. GDrcc H în Sairtt €yprien> ..txa sicriu des
s:imt s". \ainur J95E-
H

tfepm Mpmerva tieftFA k toperte {De muH utilate). PL 4, 5S&-6CJ2, Tt. fr. de M. H r

sih'i.L-. în CypTÎCG-Amitfel«e, Z^ chrâUtn devieit h mvH. H Len Pere* ilftn* la foi", Paris,

1980.
CLEMLN1 ALEXANDRINI H,. Car* b&£ot ie va m&ttui f*, PG 9, <i03-G51. Tr, fr: de F. Qy6r6-
JaulmtA, în RtehfJ? i't b Paris,
puuvre.x dans i'rlvli.ic littfientie. „l.xiXrc^ crirâijunnes", nr. h

1962.
fWfljojbi. Cntea I: J'l^i si tr. Ir. d* M
HJifl, ,£awau L'hr^ricnnqs", ttf, 70, P«*S, L^S3.

Cârteau H-a: Ttxi i tr. tr. Lk C. Mondesert, ..Souix«s i;lii^tiennes", nr. HW. I'ilms, 1991.
Csirtea ii ULai Text i tr. tr. de C
Mond<Esert gi C. Malray, „oîffCai ehr^tknnes". nr, 158,
Pariat, L970.
- Pwarqftticul {Cuwînî d* îndemn ctre elini}. T«a i Ir. tr. tfta C hîonwra, h3pw»
ultr^ttennes", nr. 2, Pjiti.h. 1976
tornwar*. TcXL! l^ M, 9-W)Ll O. Siahlin, Xî(V gfi&cftltrite christlkhâ
(i«5-13HI j PO 9,
S4hrijl#tâkr4*r*r3t0i Jtâ0mâ#rt*> 19S0, Strpmsî* l. Texi, n ir. dti M. Gastpr.
lîerîtn.
.SMinvtJi ^;hn:nennes' nr, 30. Piins,
r
19SL.
ti: Text, tr. fr. de C, Motakiscri,,ttomm
.,Suurc.LiJi thnilienncs". nr. 3H. L aris, 1954. Slrvmaie V: Text stabilit de A- Le BouIIuliu, ir.
]

fr. ile P. Voulel, ,,Sourees ohr*ti*mws'\ nr. 27S, Paris, l')8l Im ruin., taats ucesit: serted ^l-

rc^aesc în Vttl Cleaoettt Aiusundrinul, Sciiett partcn l H PSIi, 4; i |j;irîuii ,i doua. PSH, f>,

E1BMO, lli^ui^ii, 1982,

("Li Ml ni K« imanUL, EjpWfo
cit/w G?nM*n^ T«?ci »' tJ d ^ A. hubert „Soureus -
- ^
chiAtiwwies". nr. 167, Pmis, L97I. fn ranu, tn vrM, Scrkrik PvHnfilar upuMvlirt, PSI3, I,
EIUMQ. ButuTEsti, 1979.

D1ADOH AL EOTICEEI. Cuvânt ttfemk tfi df wpete.. Te*t fî tr. EV. de E, ded Places,
t(H)
„Sluji lcs chreticnnesi", nr. 5 ier, Paris, 1966. fa rom., în J^lL^uHa", 1. Sibiu. 1947.
Cttvânt te înlarea Domnului, Te*l m ir. fr. de & des Pltwcs, „Sourocs flircticniKM", nr. "i

krJWis, 196S
Vedenie. TeMi tr. fr, ik Fi, des Plfleca, „Sounx!.-* fhreticnncJi", nt- .* tw, Paris. 1966.

f)KS
 ftibtiftgmjie

I JIOMSTJ: AREOPAGITUL (PSEUDO}, Ierarhia rrreaxcd. Te*£ stabilii de O. Heil, tr. fr. de
M. de Gandillne. .„Sourccs ehretiennes", nr. 5Rbi\, P;iris.. I97rj,
Ierarhia bt»riG*mG& PG 3, 396-569, Tr. fr. fa M. de Gundillac. Octtvrex tnmpfetes d ti

P$aitd&-D4nySi Pari*, 1QBCP.

- l>evpre numele diviftr. PG 3>» 58.V9H4. Tr, t'r, de M, de GandUlao, Oeuuprs completei du
P.veiid^liftrys, Paris, I9KH,
- Tfwhjiia mimic, PG 3, 907-IU4B. Tr. 0, de M- de rmndillae, OftfVM t?otnptit?.\ du
P.veuda-Dmys, Paris* 1980 Toate uceslc luerilri nu ro-it traduse în Iu, rom,, primele doufl,
hil. CkUsm RotjalrietKg, WQ2 (reedit Ed. Institutul l-iuropeun. lii, 1904); n*r celelalte
I'^ili. [ai, 1936 (reedit. Institutul European, la^i. 1993-, iii in v»l. SF, Piotiitlc Arcupygitul.

Opere cmnpl#t*< Ed. Paideia. HucureLi, 1996.

Epui&le, PG 3. K)tâ-M2a Tr. fr. de M. de Gandillac, Orm-ms .vjmpisi*\v ^rr r^jwfo-
0««y.v, Piitin, |9S0.
IxiKfH'lil 1.31: (i.-\/,A CAVVA), învturi de
wflet fytedtotm \\V. :,j li. h d.- Pomi I.
Keeimult i J. „Snurces chrelicnncs". nr. S& Paris, 19S$3.
de PiirvîIJd.

Eptâ&i*. Text i tr. Jt- de Dluu L- Rcgnaull i J. de Prtiville, „SLmrctm ebretieniies",, ru\ 92,
tV™, I9(j3, în rom, prii na tuerare i doua cp iutile, în ,,E 'docili a", 9. EFBMG. Bucureti,
1'iHO.
\frtiitifr. Text i tr. fr. de Pom L- R%[iault *i J. de Pnîvilta, „Sc-ureeî; ehre.tie.nnej", nr, 92,
Pans, 1H63.

EFREM IRUL, Opere complete. Text siriac, gree <d latin, editai de J.-S. Asscniani, fi val.,
Reaua, 1732-174G'. în rom&neste, /mra?ie învierii Domtuttiti. Dtisi«, Sibiu. 1099; /w.*^.'
NttHtrM fi Ardtdrii Dtvmttthti, DcisLs, Sibiu H 20(]().
EUSEBIU DE CEZAREEA, fa*&i K*w«»o,ieflt, Teii m tr. Ir. de G. Baniy, „Se-urecs
chrtficimcj.", nr. 3], 41, 55, Furi, lOflfi, 1991. 1995, fa ram., în voi. Eiwebiu ic CeairtBa,
Mui Pflfiv» îrtfiî. PSB, 15, EIBMG, bueure&ti 1987,
l'.VAGRIE PONTICUU A/itiretifui. Versiunea siriacâ editate cu retroversiunea greac de W.
Prflnkcnbcrg, Ettagriux Jttmilciix, Bei-] in. 1012,
Ctre a fecioar Oglinda ferfoareifl/: Text editat de H. Gresii riiinn, N&tttMmipiegtl und
Matit:ksspit;get da\ Euagriw; Pvtiiikos-, iu Texte und t'nief.vuchifttseii^ XXXIX, 4-, Ixipzia,
im
Ctre c&us&rii eon io&tfa&G tn chinnviî - Ogtintla cluarilor. Text editai do H-
Gressuioim. Noiuwiuipitr$*t atui M$nchxtpi*gât tt** i-MupriGs Pontlka*, In 7«rfr und
UttUtrtHchimni XXXIX. 4, Leipzig, 1^13, în ram.* Schi wftnuliicranv4, ut cant arat m
•.mu trtbttk mi wtrurmm yi â
ru Uni^im, in „Pîlocalia". 1. Sibiu, 1947.
CopttM ywiic*, \\-\\ sifiiu: fi tr. de A. Guilluuinoni. Patr$fe£i6 QrimttMi, XXVtfl, |,

Parii*. |)5»,
rakuir* ia rmlmi. PG 12, 10S3-16S5: PG 27. fiU-MJ; J.-li Pilrn, Anoiicte^^l. 11 i 111.
l-'-lnfiUA potrivit unei rearjuijiiri propasc de M. Rondeaa. în Orientativ ChTixtianu
l'rrindi C.a,?h. I
%l t.

iHupra c*ltf tipi gânduri nl*< PG 79, 1 14941^4.

jWfirf?a xertisvare ctre Metania cea, Btrân, IT. TcSl ^iriw.: i tr. de G. Vitestaru. Scriptu
mfn&ra, Lund, 1964,
,,
GnoMirul. Text i ir. fr, de A. Guiiluraont, ,? Soure^jî chrelicnnL-.H !
nr, 356 r PariN, 1^89. în
nun., alnturi tic Tratatul practic^ iu voi. CLittLL ile PoliKatL, Iii, 1907.
TgTHgîuril* vteii mfmahale. 'l'cjft: PG 40„ 1252 12W i I'hifottiliîtt Um hran neptîkfm. L. 1,
ALenu,. l J7b. Tr. fr. de i. TcTuraille, in Phiincaiir r/^v /Vrr-.v uriitiqm>\, \, |. Puns, fc$&5
J :
,

Epirttitt, Textul versiunii siriaue eu reutiversiutim gresie, de W. FnuikcLibi rg, Et&gîiu&

h

Psmisus, Berlin. (91 &

Ptaisneticuli Textul VersJiuaU shiaee eu reimversiuiieii ^re-acfc (Je W. rninki-nherji.. Eitagriua
Potâtaa, BdtHti, 1912.
&ff/d la BvcktiaiL Text i tr. Ir. de P. fi^hin, „Sounxîi cbreliimnes"> nr. 397, i'ans. 1993.
Si'fAit ta Cartea Fitdefor. Test i tr. M
fir. rtc P. G*hin, „Smiih-.s cittiil3eitttWi , nr. 340. Paria,
I9H7,
CJ/rtr mcUtM^i t'-tdohie. ra 79, 1093-1140; Tr. tr. dfl M. A. Jourdai^fiueyer, iu Iam^tIe,
[>r hx ixieu- ,i iu perfeetitm, ..I^e^Petea danN \» fin"> Piui.%. \-i v )2.

6S9
 Terapeutica bolihr spltimtlfe

Cm'nt despre rugciune. PG 7<J h '1165-120G. Tr. fr. âs l. I luu&lien-, fj-f. /i^ri.i, ri'im

contemplai/. Le Trite de l'araitt» d'Evagre le Ptmti^ut, Paris. 3960. Atest tratat ic

reg&,esie< fljb auiimte Sf. Nit în Fhilrtkalia ton usron mptfktm, i. L, Alena, 1*36; tr. J'r. de
,[, Tcniruillc:. In PhîiiKvli* 4ss Peren neptuptt4< t. I, Paris. IW5. în rom.. t-m'drtf ata/«v

rof&imfcr, m ,.l
;
iliK:;il!ii", I. Sibiu, 19*7.
D^pre diferite PG 79. 1301M233: PG4G, 124EH244. în iviru., Capete de.\prr
gânduri rvlr.
patimtt&t fi a gândurilor, în »FilociJia" I.Jiihiu, LU47.
dp.rtxnhhv.il <

Treiaiid jraitic. Tuxt, tr. tr. i nUr ck A- si C< G ui II «umorii. „Smiruis chniLLtînnesi". nr
17 Paris, 1971. in mm., împreun cu Grto&tt&d, veai tffpiB, vnl. «(,
1
,

Cuvtri l^Skemmata). Tc-Xt wliwt de I, MuykientMmi, Sva£?ion»j Paris, 193 E

- .SVn infe. PG 4U
t 264- 269 PG 79, 1236-J 264. , L 1 i

în rom,, Srhip MatWtktGtOSCÂ Capele despre dwuftbirea gândurilor ^ Capele despre

trezvie în J iLx:aliu n
7
, I , Sibiu. 1947,

FILON ALEXANDRINI JE, Depm viaa amttmpl&lvd T«&gr, sfeMtttcta Cobii i Weinllutal,
de IV Mftqwfc întrebi, i noie 4c
:

Osvlaul de F, Daumu& fi P, Mu^ui:!. Tr. ii', 1 . I^;luciills.

Piirifl. 1963.
FILOTEl SINAITI'I., (40 de) Capete despre trezvie. Text £nee fn Phi'UAalia ttm îerem
neptlktm, L, 2. Atena, 1976, Tr. fr. de 7. Touraille., fa Plislocalie des Pir** nepliqtwi. t. 2.
riiri.s, 1995, tu rota,, în „FiEocalia", 4, Sihiu, 1948, cil. a [Iu. Iljinanit4â, tiueurebli, 2000.

UklGOTUE DE NA2IANZ (TEOLOGUL). Cat^rar/k J-J. Text i ir. Pr. de J. fterciardi.

„.Sources chrâtiennes", nr. 247, Pari*, 1978.

,,
Cifr&iftfri7f V t ffixt si tr. fr. de J. Rernardi, „Source-f ,

i .hrelienike* 309, Paris. 19S3.

1 ar.
Cuvântrii* ti 12. Text sa r. Fr. ck VI.- A. (.'.'.nivel, „isourct^ fhritienncfi", nr. 405, Pari*.
L£95,
Cuvântrile 20-23. TeJtt si tr l'r dt J. Vks&sav B ©, EtfOfltainâj „Slwci;* chr£Licnncs'\ nr,
2-7U, Pmh4. iutii i.

I n\'ânlriif 24-26. Teatt i tr. l'r. de J. MâMSy st G. I JnfefltslBfe „Sourcw chrOlipnnEiH", tir.

2K4, Puris, 19SI.

< jjvârt/JiJier 2/-.U. Text i tr. fr. de P. Gjuluy. ^Sotucei crireticfines''. nr. 25\.K Paris. 1978.
Cuvântrii* n-37. TttU itibiîil tie C. Mimisunim. Tr. I"r. de P. dfellsy* .^ouncesi
ihniticrinci", nr. 31&, P«ri.4 h 1985.
Cuvântrii* 3&41, Text stabilii de C. Mmeiwhini. Tr. ir, de P. t'iollay, .^oureo
,,
Bhrvi«-niiL-!i 1 nr, 33&, Paii.s, iy«4
Cuvântrile 42-43 . T«0t( i tr, r"r. lI*î J, liuriiiu-di. „Si>Lirct!i chjv lini nes", nr, 3H4. PafU, M' l '.J .

hi napi., Ciiuâittatra 4$ &e regsete în V^L SjT. GttffOfte «fa NLi7.ianz, Apolfljfia mm
rjjvwr/flr^u fW ca« £ira/a motivele care t-au îndemnat s fvgd de preoie i Jj&llui
M-.-uiului Vaule., lini, I93L.
Cuv^Jârfffl 45. PG 36, 624-6'6l. IV. fr. de E, Devoldcr» „Lcs cerils des snmin", Nw
im. ,
- EpixiMe. 'lent |j tr, fr. de P. Giillay, „Colleidion ilcs Llniversiles ile T'^bl[;t^.' , 2 voi., Paris-,
1964, I^fi7.
Epistole Jerdogimr. Text ^i ir, fr. de P, GalSa^ „SLiLirtL'.N dirctiennes",. nr. 2f)S 4 Parii. 1974-
dsmate*. PG 37 3 4J7^22.
Ptwiie H

'wmentw-aU.FU 37. 522-%Sj

In rom., Sf, Gfijc*ifl Je Nn/i.in/. f 'irv^/âr/ teMtjgire, Henild, Bucuresii.
QkKjOIiili CEL MARE. TMatiir la Im: PL 75-76. tf. pariali tfc k. Wasselynk, .Ies euriln
dus hiinus'
1

, Nunur. 1^64. tdiue critica i tr. fr,: Cirlilc l-TI, Je R. Uuiilet si A. de

Gaudetitiiris, ir ScHurcefl chretiecine^, ar. 32 bis, CarLu.- XI-XIV. ,1c A B.oiegn&ao, ^o*0«l
uhreticniu:!»", nr. 212. Paris. 1974: XV-XV']. dt /\. Htjeogciano, .,S<3urM?i cbrâlietum**** nr.
212, Puris, 1975.
WflTfl Sf,Btrwdici - Diafan uri, '! PE 66, 25-204. E

OR1GQR1E DE NYSSA, Cuvintele vntiretiee contra iui Em&mie. PG 45, 23S-1 22. 1

Marele cuvânt calehetir. Tcjtl ji tr. l'r. de Meridiur. „Hl:i miiilt fi lx-|iiy' Paris. L9Q8. Tr. L h
.

ilulI nu;ent:i dtf A. MM^nan, âatStMie de la/ri, „Ij«i PercN \\w$ Ja ftu". Paris. 197^. în

Mi.)
^!^*lmSS^BtSS&-SSSS£& PSB -
'" L,BM0 - *****
!« wi. cit,
TO>
" "" Tr fr li= J>
'
" te*** i' aris. I *H mm
fci

•SS^ '*T. ™* w " "**"" ***** *» «4 * » «Mk fe mm po 46

.'
 Terttpeutkv botilnr piritwdr

- Omilii ta Schimbam* la Fa, m

151, 424-449. Tr. ir. ât M. Cwtw. in /^i ia
Bellcfontinne,
Dom &
7>iifl$wstf*« r/W"** Jar Ftr*s dVrietil. „Spifitualite oiienriiie". nr. 39,
i9S5.
Wtilnflttt lui r«»/art*j rrf T*>rtitnw. PCI 150,
909-960. _
J7h, fr. de
™ tm iurvn 4. Atenu.
L
rupiikm* l J.
7™ r ui mhivriiic
Text grec în Pluîvkalia l

„FlIociiIih
fir.

7,
Tourwlle. In Pfti focala A-v Z
1
neptiqwx. t 2. Pa**. 1995. In rom., iii ,

l'JHMQ» Bucurai. 1977.

7>*< i:qp*fc d**pr* grec în Fhilakalia ton it*an n*ptit&n, t,
rugciuw ft twfia inimii, Teul.

4 A (crin 1^76- Tr. fe de J. ToursLÎHe. în Phtfea&* *t

n*piup*t> t. 2, hins. 1995 Fim
< JKN î( ÎRI£ SIN AITU1 f
t, 4. Aton*
W
te tf&arliftikMttoaT*), Text grec în Phi fotoliu fon
ienm fitptWm,
Î97^i*1 FG 150, 124»- 131 10. 'IV. ft. de .1. TcimuHc, în Philwulk' dan fttra
nrplitfttrw t. 2, Paris, 1995.
Wff *^P*« (a& welMtii). Text firet în rhifokalia km ntran tmpukan, l- 4, Attu, ]97 |1

h 150. 1300-1304. Tr, Ir. de

î
.1. Touruilte, în Piulmialitt tie.s Pew mptiqntx. I. 2. Pam.
(995,
fevÂdl JtfflJ <fea*N tfflj>f(V* Jff raf^im». Text gra în Phfotolh u* (iran n*ptlkim X 4, t

Ttmiaiilc, tq Wîocti** efe* Fim

:

rtie™. lt)7iS j FU 150. 13GH3U. Tr. fit de I.

mytUftwx, L. '2> Pari*» 1995,

/W>v tfwWira *j dW*e« Mi* dmtAMitri ale ntgfrUwdl, lexl gre*-! fa PtnU^ha ttm iertm
n^aihm. 4. Amft i PO 150, 1313-132^. Tr. fr.
1 vm
J. Tartrwifc, în fttiforâ&» fas &
0tw£y cm tmtette .«a jad fem^/whi» p*J e* ** tte^tfW. rext grec ta
de
Hufotoha
Writo,
taJtein «triton, l. 4, Atei». 1976 "i PG 130. 1329.1345. Tr. Ir. J. ...

Firma tusptiqutt, i. 2, Paris, 1995. In rom., toafe aceste

Iik-i:iii se regale in
PHliatk 'th*
„HlocaliA". 7, tilBMO, FJueure^ti, 1977 -
_^ J .

TAUMATUBQUL, Ctfvdnrart m^wwf?* (iidresate lui Origen). l«t f] tr. rr. (»

GRÎCJORIE rffl

II. i"nni/A'l, ..Sm.r^s chiiHu'.niHîs"; rr. 148, Paris, 1969,

I ll-KMA F&tt&mi: IVxl i Jb R. Joly, «Soun** thrddenii^", nr. 53. Paris. UNtf. fa KWfc;
tr. fr,

11, v.,,1 V'jj.'H-cir Prinilor apoAtaliri. FSB, I. IÎIBMO, BiKiir^U, 197^.

HOIUIL). £^.v^'. Tem ^ de P. Th. Ci.iiiehn,

|[ ^ATffi Al. ANTIDMII'I
11
I
l'l '

1969, în rom., în vul. Scrierik Pirtâfifr upeten&ik

>r. fr,
-£^f
PW -

I;.
.lii.-iu'iînn.s . nr. 10. Furia. ,

\l\\iMO. Bucureti, 1979.

\**on neptlkaru l. 2, Atana, 1976 i FU
II JP ECDICUL, faUtegU*.. Textpec în Phitobtlw Hm
129-114» Tr. Fr. da J. Tounulte, în Phiirmuiie tfcs Fh*x n&tif&fi
l |1|inH )q:i ] - l '

127 1
- '

Aicnn. 1971 ti 1^ 299

Csp«f< fwprtîCT; Text gree In Phifokatia. tan t*rvh rmptlkan. I 2,
.114 f FG Vil, 1484176. Tr. Ir. de .1. Tuartulle, in PhlitM'alif des Pirts tHtptîqv** . l

1
i

Parii \WS. In roilU, Cuiere fim Mtitiirrl* întetepifor tftâddtiteU în JFilocdî£, 4,

Sibiu, !94H (real Mutnanitw, Buw^ti, 2000),
in >^ poprind i Lapettl* despre mt
C untfihnt (f uostirf).
A
,

rnlukaUft ton irtvn

IOAN CARPAT1UL, O *«ta rf«f ttWN mdrtjf^iViw. îaxl s^c în

ntpikm, U McrjT, t. 1971. Tr. fr. de J. Touraillc, In PltiUatt* tfox P&nt n*i>t^"™> >- A
P*rfa 1995.
Atenîi. iy71. Tr. ftv4e J.
Cftv» OHîitto Text greu in Pltitoketia ion ieron ntptUm* l
I

wu
.

aintelc Inerri s C
i,„„ „lk- im Phihxtâk de* F*r*x n*pta*tXi l 2, Paria. 19^5, In
;

11 Tl-u, HuinanilEis. Bucureti. 2WQ,

regtew în „Bhwalift", 4, ed. 1. Sibiu, 194S j «$.
rOANCASIAN, dmwbiri duhovnicul Text i tr. I. 4- 1,-C. fiuy. „SourLt:?, obrt*lBiine< ,

ne. 42,54, Ui iPMÎfr, I9S5,

AawMiI^ HiAifttifVjtf.
l
L
?5K, 19S9,
Text |1 tr. ir, dr L-C. GuV. „Sourees
^
dvtaM -
jSr. .«a
1'W.

rom,, ambele sunt cuprins*- In col, PSB, 57, P1PM(.1, Bucurai.

p „i : : :. 196* Eri lu^rîiri

1 990,
er*di*ft>i wtridaxr. Texl: PG 94, 7fr> 2?H i in c4in,i
|( )AS hAMVil HIN. &xpim*ri exact & I

rff.r lobmne* vm 0o»t4a*, II.

„Patthfltchsn T«te
critici iui ,. li. Kotter Wt&hrifiru

<k l'.. I^usc-yt-, hiris -Sunwn^, 1992. în rum., sub

tlLlul
dni -.i.n-,n". nr. 12. Tr. Tr
>

tE-S, Seripu», BueureMi, l«93. i ITHVM.

li^ureti, 201 H.
Dagmatic* s4 ..

no:
 Bibliograf/f

CttVWIt (i« xnft.r.t fnlrjx'ttrtr = L>r.\ptf Virtui i pdt.-aej, TeJU |*M iii PUHukuthi ton ir.rtm

mplilort, l. 2. tem* 1976 »i PG M, 8S-97. Tr. fr. de J- T&umttle, în PhfoceH* de.v P*ns»
fii'^jwj, t. 2, Pari», 1995. In rom.. în „Fiinat ia
1
',
4, cd. L Sibiu, 1943 *j ei ji $-*
lluiuaniujs r Bucureti, 2000.
Fuf. E'G 96, 545-576. Tr. fr. cfc K. Rd&mfeftt în Joie tft Iu
Ctatâfr iu Srhii»hu}-<>a iu
TrwtHfiRwuiioti d'apr&x li* f'rtex d'Qrimf* „SpirilwilLIt: yn^rvuUc", Fir. 39, RelltfoiUiiincs,
ms
IOAN DE GAZA, Smsetrt Test Vcnci*. IftLo; reed, Tcsalcudc, editat de Niccdtin AjdijcrituL
|')K4. 'Tr, fr. Lanaire ^ B, OuLtiur. în Earsanuphe i .Icnii de Gaza,
de Dom L. Regniinlt, P.
Carr?f*pondai&îi SuIsbiucs. L972, Ani folosit niimcmlsiren *lin itiirJuceps, In mm., Sfinii
VnrsFiruifk $i loiun. Scrisori duhovniceti, fa „Filocalia'", M, Ed, Epietifii^i RtimanuLui si

Httilw» Bucureti, 1990.

IOAN HRISOSTOM, Opere ampicte, PG 47-64. Tr. fr. sub cnriduct-rea lui M Jeantiin. I 1

Ilar- le-Duc, 18KMS&7,

vi.i| .

Text si Ir. fr. de

Tttitcttfr* ia [soia, îi Duuiortier, „Sutirecs crmtierniuii", nr. 304, Paris, 19*3.
Opt cot*h*& hapihmuU'. Tem i tr. fr. tic A. Wenter. „Sbutcgi ihuHuniius", ur. 50 bis,

Pari:*. I'i72,

fi'-.iptY re^tertKi t&pttler-, Tcjxi i u. fr. de A.-.V1. Malingrcy, .JSources

staw dr&rtâ fi
chp&iefin,«r< nr. 188, Paria, 1972.
In rom., parte din opera Sf. loan Gtui de Aur s= regfeefte in ^e!e Lrti votase* intltuLube
.SVnVri, P5B, 21 22 41 23, EIBMO, Bucureti, 1987, 1959 i 1994. fn afara aeeNtd colacii.
,

jlu foni Inii in ne: Desprv ftcforfo, Câtr* nfemti* tâmetfâ vditvd. Apaingia vi fi ii munafraie.

Cuvfwit de ^ftuirt- ctre Teodor cei ctttul, D&#pre v/aru dtr.ya/td i tr?$ir*a copiile?}',
I UI VIO, Bucureti, $00t, în curs de apariie, Iu aceeai editurii, CWdTtfâri ta praznice
ÎJtiptîrfefti i ia x-Jhtfi.

IOAN MOSHli, Pâfurtea d*homte*<iW& PQ 8T, 2S51-311* li', ir. deîvî.-J, Roucl Jc Inumel.
.^ouri'tis Lihrâtitinncfi'", nr, 12, Puns, I94fî,
loAN SCRARULn Seara iriumtwitit'.scuUti uvrrrvj, Tei! rditsu Me Ptw&îitul Sofrnmc,
Ctiiihiariliriupul, 1KH3, inedit. ALena, l L/;9, Tr. fr. de Pftrintelc P. Placide Dcicillc,
T i
Spirituali ori«i«ile ', nr. 24. FtelltimiLurLu, 1 ;?H.
CMr* Ps/w. Jdmu. rum., ambeli] ttStt Mfflt ^uprirthc in ..Filocalîa'*, l
în
l
Ifucurc^tj,
I
XBMQ,19*0, O L i iul u L-t-it: recent n Scrii s. fcut Î.P.S. Nieoluc al Ardealului.

IOAN IUN SINGL^ATATE, Cuvânt ttftprr miflft i patimile exftettfti. '['nul. ilin siriacftdt: I.
Haysherr, fccnw, mo £
>,

AL ROMEL
h

LI'LJlJ'f Tradiia qpcstotiâSL Text \t. fr. de B. tîcitte. „Sourees cm^ticnncs' , nr, 1

l
hi*. Pi" in, l .'B4.

[R1NLI Dl' LYON tl-LiGDUM'Mj. Goniw ermiUf/r (Mvariu* ha*r*m}. Text .^nhilii dr A.
K4IUSSL-Î1U j C. IXuitrelcau. „Sourcei eta^tteiikâf, cu 2*4", 2 LH, 211, 210, 100. 153, Tr. fr,
de A. Roussiiitui, Paris, 1984.
Dfmon\t rafia pixipav&4ulrH apostolic*. TcxL i tr, fr. de A, Rf>n,ssenii. „Suurti .

rhn'Mi^nne^", nr. 40d, Psiris. E'995, î« ri>jn., fia voS, cu acc-taii lillj, lilli.MO, Bucureti, 200i.
ISA AC IRUL NTNTVE). Cuvinte dwpre nevain, Taxiul veraiumli greceti filit;nâ de N.
(ilc

'rhtutnki, Ltfip^ig, 177[>, reedit. de J. Spetsieris, Atena, 1985; Tr. fr. lK- J. Tuur;uUL\ parifl.
1
L
J8L Nfi: VcfanneiL yrvsicil a fml prc-fcmL tun tal ai original ir iac, întrucât lexlul ci a fost .s

primit de todl inoruUriL £reci. ini:e|>.înil un *l:c. IX.

EpiMolf. Iili-m în rom.. C)i-r-ini*le tspre nrivinfa :-i patrii apiiLole Ste regsesc in

LdBMO, BLiciircti, 1^1.

.J-ilociilia-. in.

[SAIA PUSTNICUL, CuL'gttu wetîki, Text editat de Ansti^iinfH, I crru^-uliti i,

1'J1 1. preluat ife

S. N. Scbcnciitt. Voios, 1962- Tr, ir. fiiicutn dt moiiihii te 1 ll S^.i]csrrjcs. „Spiritualiie

i-i n-iiUilc", ar. 7, Bclldonluira:. 197(J. în rom., QGtiâ$&d i mut d« cmim*, ta ..Kiloailia",
12, Harisiua> Bucurau, 1WI, %\ D^xprv paza minfii. în ..Pilocilltit", l, Sihju. 1947,
ISIHIE SI VAI Ll. 1. Mf VATOS) f
Capr-if da.-.ptv trtzvh w' rict/Hr Text gree în Phifokattti ton
it'tott iteptifrw.î.A, AU:na, J
L
17<i $i PG 93, 14ftn-l544. Tr. fr, . TounuJIe, In PhîlocaU*
ile 1.
1
de.v t'et-fx Hi'piiqm^, L 2, Psu-is, 1993, în rern., ia „Pilncaliîi ",
4, Sibiu, MKfl; n-vA.
i-
I lu.iiLLLiLÎbLs, l-:in ui -\\. 2i. n: ni

M 'STIN MARTI F^l H- ^

PILOSOFI T. Apeiogfa mii [hi ftivttarttt rrriivitor). Test si ir. I'r. d«
L. Pantipny, „Mennner el Ijcjuy". Pârlit î'W. Tr. rt:vi/uitii de A, lituitrnan, l'nris, ly5B.

693
 Terujwutiftt bltim sf/intttule

— Apologia a doua... \dz\n.

Dialogul fu iudeul Tryfm, Text de U. Archamhiiuh, Jir u ci Lujay", hiris.
fi ir, ir.
19H9. Tr. rovinuitii de A. Hamman, Paris. 1958, A«#to uxi Lucrri au fnst traduse în 1b.
rom,, în voi. Apatv&vî de limb greaua. 983,2, EIBMO, Bucureti, l*)S(>.
t)e.\pre înviere. Text stabilit de K. Mnll, Tifla itnd Uniei-Miihuntien. N. V 2, Lcipzic 1'-".,

IK9fJ.

J.l.ON't'Jb: Dfcv NI APOJJ-, t4eg $ .V/mm* c*i ji*6jct pentru UriMAS. TexL si tr. fr. de A.-J.
Fcstugtere. Paris. 1974.

MACAJUL BGIPTBANUfc (CEI. MARE. PSEUBO), ti -64). Tw* •(atfUi de H,

Omilii, Col. I
Iterthold, JMc EriaKhitelns chrirtliche SdiriFuiEJterdercrsLen JahrfmtJdi-ne". lierJin. 1973.
UrniV/j; Cui. II (1-50), Text stabilit de 11. JXime». E. KJostiaii Latin, M, Kfflcgca-, Dir 50
xettflifht'n ilnmitim dea Mafau-iotu „Putristisehe Texte und Studien'\ nr. 4, Berlin, 1964.
Tr. da P&riuLele P, Qcsrilte. ..Spiritualile orientale", nr, 4i\ Bellcftmtaine. JH4.
fif, ]
L

Omiliile 51-57 (Suplinind l.i Col. 11). Text abilii de Ci. L. MumuLl. Macarii Anecdote,
Seyen UttfmhliiUe.fi Hrwiiliei; of Macarius, .Uarvurd Theoiogkia] Studie»", nr. 5,
CELtubhd^u, y\ma.. 1918. Tr. fr, de Prinlele P. DcseLk, „Spiritualii orientalii", nr. 4U.
Bellrfbntaine, 10*4. Omiliile din eel II pfatt ceje 7 umilii din Supliment jiu fiisi inului in
limba rom;, în vvl. Sfântul Maearie Lgipteanul, Scrieri. Omilii duhovniceti. PSU, 14
LîlUMO, BimircU, 1992.
OmUti. Col. HI (lr2S). T«xt ii ir. Fr. & V. Despre/, „ScUTMI ehretitnnes", nr. 27i, Paris,
|9ft0,
EiiauAa ctre fiii .ti duhoi/nicefli. Text grec stabilit de W. SLimbinaun. Wiesbaden. 198 I
;

text laLin cilileit de A, WilmarL, Revue d'as?Mquâ el cit- myttique, l, 1920. l"r v LTsiunu
gr,
i IttL de Dom A. Lnuf, îr\ .Lettres den Ferea du flM*#*T, „Spirituali t£ orientale", nr, 42,
GdfcfontuEnt, l J85. Tr. rut II- In ^ol,
L
cil.

Qupete parqfrm&te de Simetttt M&afraetut, tjtf grec în PhifakttUâ tpn teran rupHkait, t. X
Atena, 97fî: ediie cmiun di: II FJmhiild, in MakariosH/SymeEHi, /te.rf«j/f itnd tiriefe, „ n
]
i t-

ujicHihinchc ehrÎRifcrtw SebifiMalls der ersien .fani-|mndn-ir", Berlin. 1971. Tr. fr. de .1

Tmiraille. în PltiUtcaiie de* Ptreti nepttquejt, i. 2. 3 iiriH. 1991 în rom.. Tn jFiloca^", 5. ]

lilUMO, liucuc^u, 97 fi, sub ut Iul Parafraza în 1.50 4* atptit a Sf. Simson MetafraMui ia
1

ce{* 50 de vuvint* ale Sf. Atacaii Bgipte&wL

VIARl'U ASCETUL (MONAHUL), De*iw Botez. PO 65, 9S5-1G2I. Tr. fr. di- Munahm C-A,
7Âmhcbi ^Spiritualii*: oriftIltAk" nr. 41, Bellelontimn:, E9B5. în rou.j„ H
H in ..['iU)c;ili;i , 1 h
l
Sibiu, l J47,
Disputa tu ,in MViktxtic. Pti 65 t 1072-1 ]0], Tr. I'r., idem.
DfaUqpti minii cu .tifltittil. PG 65, IfH-l LOp, Tr, fr.. idn I
n.
Dtipmctics credea fr bi4rt*pt*ar. din fapte, PCJ 654 aj9-%5, Tr, tV-, Idem, fn rom., în
v
..l iJ, «^iiljii". I.Sihin. 1947.
Dtiprt kRtra duhovnicea.^. PCi M P 905-929, Tr. ir., idem. In cota., în ..Filocalia^ ].
Sibiu, 1947.
fyihfold ctre Nicaleuf Monahal. PC! 65, L&28495& Tr. I'r.. idem. în rom., in J-ilocalia", L
Sih\i\, 1**47 1
Dfipre ptM:in& PG G. 9b5' J84. Tr, fr.. idem. L

Qtipr* unirea ipe?ittatk-â. TtiW itabilit de J. Kun^r, MafksH Eremiîa, Leipiig, 1B95. Tt, fr.,
; -Ii-mi

V1AXIM MÂRnikrsiTORUL, Ambigua. VQ 91. I06JA-141 7C. Tr. fr. Jc li. Ponfiaye, Parrâ-
Suresne?;, |9y4.
i\wu»\t ascetic ?Q rintck FLacuJc Desciile, în EmagUe mt M$*rt<
W», 9J2-96.'j. Tr. ir. de i
]

r
..("fu^iiens de Lous \m tempa nr, 10, Puri*, \9(*5. '.

Capete despre dr&azte. PG 90, 5*60-1080; ediie oritioâ jikîUuita de A. Cercs-Gu^talNlii.

l-iiiuja, HW3. Tr, fr. de J. Pegnon, „SourctiJi chiriiicntics", nr. 9, Paris, 1945. fi de J
Tounullcrm Pfiitfjt-aiix de* Pere* neptitjue.^ t. 2. Puri*, 1995.
Cele rtftitâ sutr de rapete despre i-imm-tinfa de Dmtieteu #i incmnrniu ininpârii (MIJ. I'( I

90, IHM-t-l 173 i PhLUfvaiia hm ietvn neptiktm, t. 2. A*M, J7fi- Tr. i'r, de J. louraitiL, în 1
L

Pftilurulif de.t Perej /ii'fjtiiftiex, t. 2. Pnris. 1995.

694
 BibliDfîtnih'

Scuti d tâfctthv a mgciutdi TtiSdt nost eu. PG

S72-W19 i ..Corpus Chri*tianorum Serios
W),
Oejlclji", nr, 2-3- Tr Ir *ic A Kiou. în t^ manda ni VEU** aâitm -toitu Mfutimn ît>
Cprfomw, Puri^ 3 973, i .1, Touraillu. ni PhîU&iti* ife* JW* ticptitfttr.\, 2, Paris; 1995. i.

/tapate cu fy/*w*, PQ41, 2fi**353,

Zrtr copuff* 1
(mGp&te <teipre tnuhgîe i irvnwme, III. 16-25} . Tr, fr de J. Tourailie, tn
Philvcoti* df.v Pt'tw nt0iqu*î, t. 2, Paris, L995.
t^tisuiif. FG91, 364-649. Tr. fr.de E. Ponaoye. Pori*, 1999,
My&ktgttîa. VG 01; 657^18; ed «fltfcl do C. G. SoLiropoulo*, Atena, 19% Tr. fr. de M.
Lpt-Borodine, tn-nikon. ÎS, 1936; 14, J37: 15. 3938, tcUitml în Umiiafmn chritiem^ 1
L

„Utirct ihiV-i.iennoN", Pert*. 1965.

fJpttirttli* tmctevfit e i
fr, do E. Fou&oyc, Parii.. 1997;
ptiltmite: PG 91. 9-285. Tr.
Qj^/âtcf^^ ff 4tibi#, „Cnrpiis 'lînMsanoruin Serios Gratia", nr. 10, (

RâxpuuMtiî ctit Tafotie. PG 90; 244-7H5 i .jEoifpufi rhriMianonj.ni Serie* Orturi", nr, 7,
22. Tr. fir. de E. Ponee-vu, Pwî.H-Surcstnîs, 1992.
< im faprez*v# oap*iei PO Xj. 177-1 185 (= Cay?fc dsapy tn&faf i fc&H&hrx III,
L
1 l-'î'S).
IV, Ir. de J. TouraUlc In Phi focali t d*& Piti ntptftputs, t. 2. Parfe, 1995,
H

AVrjJ/r" Diantefo AfeopgfcuL PG 4, 29-37ti.

!a
In i-i.riu, marea majoritate a acestor lun-ari s-c regsesc tn vo], SJ", Maxim VlaiiiînmUirul.
Sciâri. Partea I i II, PSB, 80 i Bl, EIBMO, Biuunifrti. 19ff3 i, respectiv, 1990; în
„Filocalia", 2 > &, Sifefct, 1947 i, respectiv, 194H, rtedlt Huifliuiitas. 1999J în voi. &t i
MiLxim MibluriHiLorul, My-itogeila, EIBMO. BuCWOfti, 2(HJll |

Mi:H>I>UJ DE OLI.V1P. Bftgprt Dtrie?* r^ifiVi^vrJ. Tujti etiibtlft de G. N. Benwetscli,

\tt'iiMt!itt.\ v&n Olympw. Erlnngen, Ili L>l.
Barictu-ritt {mu <h>sprr rotfimie}, Text stabilit lJc II Musurillo. lt. tr, Je V.-ll, DdbidGtîr,

„Souroc^l ch3*60enn('!i". nr. *J^. P:ir is-, |%S. în nmu anibulu hi^rjlri suni pn^cnaninte în col.
PSB, 10. Bucurau, IlIHMU.

Mril|[.-()K liEN SINGURTATE, CttvAnt <Uspr* ir^vie ^ ptîrta mwu. Tcjfl gr. in
rh/fokfdiu tat> fatum mptiken, t, 4. Am* 1976 fi PG 147. 945-966 'fr. fr. hIl- J. Timniillu,
In Phifocotit dej Phm mptimt*, t 2, Paris, 1995. Tn rom,, cu HM ui Cuvârt dmm
rugmme* în ^tocaila^ 7, EIBMO, Bucureti» IfJ77.
"ih 'I II I A S'l l'l NA n fL, f.>^' .tVO (ir ccippif dr.vptf fupSititY, &UpF4 flrv .fi dfxpr* CUftOftitt.
r«tgr. în Phihkttlitt trtt Urcm naptihm x
i. 4. Atti no, 147 d i PG12H, H52-10II9. Tr. fr. dti
J. TouraUki. în Philomiu- *,«t IVm neptituH, t 2. Pnn^, |
l
)
£
>5 în nw , in „[^'iloailiir', 6.
I'ÎBMO. Buijuni^ti, 19.77,
Dtfpns iu/hi. Text .mi tr. Ir. dt J.DKntm*4»< „$tmrGtt cfrr^iiînric&M nr. HI. Pmis, I964, .

Viaa Sf, Stmeon Noul Tt>nlr?$ H

. 'h-n\ si Ir, fr. do I. Mauahern ..Griertaliîi C!taisttmaii nr 4f
Roma, L928
MCGDIM A( ilIHmfrlil.. BtchMdlan, TcKt Sehmnas. Voios, [95l, Tr. ctp, Iii
edilul iln S. N.
de I JliitKtit'jT, m vn lui no le: I. ILLU.Hhurr, //( mfoîmd* d'oral&m h4^/tfkm^ ..Oriental ia
f "hi isi 1:111:1", nr. 3fi, Rotea, L927 j J. Godllfird, P#/if* phlkk&tk d? ia priâr* du toâvr,
1968; tr. altetf p&tajc de ,A, Argyrinw, în Spii-iiu#lx fl4a-|r*cy, .ixs L'crhsdes saJDK".
fttrit,
Vinjitir, 1967; în rnrrj., /^q c? Im- vinci vimttn'. liiliturti Buna Vr^tire, Bacu,. ZtMJK).
Nh.:oi..AE CABASILA, Tâitnuna tbatme&fattl Utttrgkii. Text l tr, fr. Je S. SdaviUc. R.
Bonton, -L G^uiltord IV IMnchum. „Source* chrctiennos'V nr. 4 IrU, Puris, |9fi7. Fu rom., ed.
I, B ocureni, t997 si cd. ti UI-o, EISMO, 2&0Q;
|y4ti, ud. a li -a. EIBMO
O ,-.'< M.jjfcj r>j Htinto* T'trjd i tr, tr. de M,-l-E, Gorigourdeau ..Souixtvs cttt&taftttâi^ nr. H

355, 561, Paris. JOft), l'JW). în foni., ed. Sibiu, 1946, ed. a ll-a, Kll^MO, Bucurai, 1997. I
t

N[|. Al, ANCIRLI (ASCETUL), Cuvfat mcetk. Text gr, în Ph&tkoUa ton t*tm nnptikan. i.
4,
Atena, I97<, m Pf 120. 352-1009. Tr. fr. de J. Tottfftille, in PMtteaU* A™ IVrv.v ntpiiquex,
i

t. 2, Parii» 1995. In rom,, in J-'iLncalLt". 1, Sîhin, 1947i

PO"79, «1-581,
Epteitti*.
ORIGEN. CottMi tui CâUms* Text ji tr, fr, de M. Borrai. , tSOaPKa iihreticnnca" nf 132
\M\ L47, 15C, Paria, 1967,1969, |.9CiH f

( othentarhi la Cântar Cânt&rikfr. Toxt si tr. fr. de Br(5.s;ml, II. CrtîUiel, M, Borret. U
„ânureoji Lhnettennc.'i", nr 375, 376, Paris. 1991, 1992,
Cvru-nuiriu iu Pxahnl PG 12, laSS-lfiRd i Pitra, AnaUcta .^;j'a r |] i III.

695
 Terapeutica bolilor spiritual?

Comentariu la Evanghelia dupd îaan, Text i ir. fh de C, Blanc. .„Svurces chrftiannas", nr.
\HK L57, 222, 29<>, 35 Puri*, 1966, $70, J7?i. ]9H2, 1993. b l
L

Comentariu ia Epistola câire Romanii yG 14 Hj^7-I292. \

r

Wrpr/Wj fa Cd^a;wfl Cântrilor. Trai i ir. Ir. de O. Roui&enu, „Souraes thr^iKnnesi". nr. 37
l
'iv. Pari?*, lyftfi

j tr, fr.
Omilii iu /«yfo*. 'ian dti M, BorreL, „Snurcen chrtlicnncjT, nr. 321 r Fmu, 1985.
Pm^i /a UtwchUi Ten i tr. fr. de M Bârnei, „SmirtL-s ehrâlicnnes", nr. 352, Pari*. 19*9
Omifll /fl Canea Facerii, Text i tr. tr, de L, Dintre Icau, .^uniei, ehrfrtennes", nr. 7 Na,
Paris, I9â&,
toiHj ia Zis/a Text In ..Pi* grica-chischen ulLtuiilchen StfanCistcIlcr der crcten
,

.I4brhunderte \ VIII, Herlin-I.cip^ig, PJ25. Tr. fr. tic I, Mi Hei, halt nxpltquA par Us Pervt,
Jjcs Pfcw* daci In foi*** Paris, 19tt3.
GWjUi fe Uvtilc. T«tt ii tr, ir. tie M, tkirrcf, „Sources crnrtlLiennes". nr. 286. 287" Ptiris
&Sl
Omilii iu Ca.tie.a\ NwutriL Text in „Die gries-ehi^hen thriitilLliL-.it Su-hritlslcllcr der nrslcn
Juhrhumferte", VE, Berlin -Le îpiig, 1921. Tr. fr. de A. Mehat, „Shutcimi tihreEtenjitis", nr.
2$ Pjins. 1951,
Qtafffj laEvanghelia $f. Luxa $i Fragment*. Trai ir. Ir. de H. Crouzel, !'. IWnier, P.
Perichon, ..Smitc» chrtiicniics", tir. 87, P/tris, 1962.
Dtsprt fttcutrt*. PG 1, 416-56]. Tr. fr, de A. G. Iliuiumm. JLci Pcrcs dan»
1
la. fni'\Fîiri',
1077.
în rom., parte din aceste lujurari. in Origen, Snieri ale.se. Partea I H II, 111 i IV, FSB 6 7 8
9, E1BMG, Bucurai, EM1, 1982, 1984.

l'-M.AIiIE. fctwfe tumiac. Tcjil grec de C. Butler. ..Text*. Jind Studii»", nr. 6, Cambridge,
l
I
-Ki2.
A, LucOt. ..HcniTiicr el Lejay", parii;. 1912. r. fr. de Surorile f'^rmclitc dft In
si

MuilLe, „Lfs Pcrea dans la foi", P+uis, I9BI. In.rom., liitiMO, Btiaixett, t993>,
PETRU DA.MASCHLN, £«?** (Ml). Twtt grec în Pkikkati& um mt»i tn<ut>kori, i. % Atena,
tS*7<k Tr. fr. de
Tuundlle, In Fhitocatit* th$ Pîtr.y ntptiqtaii l l. Pitfta, I9U5. fn rom., Tn
J.
..mnmlia",.'). I3ITÎMC, fcSueurujti, tSTtfc

SIRAPION Dl 7. THMUIS, Epktal ctre motwht, PG 40, 92S-y4]. Tr. fr, de Sura A C
ZimhekL In Lettivx d$ P^rei d« ijlwri, „Spiriiijalttd orientaie ,r ni. 42. Bdkfbntaine f

I5MUU
si.vîkon V(Jl)L TEOLOG, F&cim* d* mulumire. Text uritk i note de Mgr lia^ite
Kri vof.heine. tr. fr, du J. Psinaticlle, „Source^ chreLiertnt-K", 1 1 3, Pnn.s, 1965.
Caittie-ze. Trat critic (i nott de Mgr B««ilc KriuochciiiL 1

, tr. i'r. de I, Pju-«Tiiel]e H H Sourccs

cjtfitt«ai**'\ nr. % ?
l(J4, 133, Puhs, 19^3, t964, i«€5. fn nmu in .SI, iii i tu VmJ
Teolog, 5c^*dt n, Sihiu, Dcisis, I99&
!>/* 22j Jr- ^ife frohgtre i
ptvcfcr. Text i ir, t'r. do J. Dwriwfcs. „Saurecs
,
Lihrc^iennes", nr. SI. Pari^. 19SU In ram.. în „F&D*Jift' 6. EIBMO, Bticuresii. 1077. l

TmtfUfU flirt'. Tra.i .l ir. Ir. de J. DsrraBzAs, .ioatw chrcLienncs", nr. 122. }29, Prais,
l'WiG,, I9fi7. In rotu., în voi. cil. h farkrl I (DtMciIr&urr lealogice i etice), Sibiu, Deteis,

Inme. 1-15: Text Eabillt de Kudtr, tr. j, fr. i note ici FWaindle, „St?jree& ehrdtietmeii",
nr. 174, Puri*, V)7\: 4S-5K; Text Ntahiltt Lie X Koder, tr fr. de J. Paramullr m L N^ynnd.
„Sourcfl^ chr^tieniies", nr. lOd. Puris. l
l
J73. înrom, trrnl de prof. dr. D. Stfirtiloafl, în
de teologie dL\L:iii;iiK-;i in-diilwuT.
..Sti.niii Crairva, lWd, pp, 437-453,
Metoda xjtntri rugâr.ium $i asmuii. Text î tr, I'r, de [, Haasherr, (JTien talia ehnstimiiL".
, h nr.
3*. KuiJia. 1927, în ronu în Jnls^aJia". a, EIBMO, Gueure^i. 3^70.
Tnitutels teologice. Text i tr fr. de J Darrouîe^. „SoUTcfi!
f carelienjics", nr. 122, Paris,
l<->ri(i. In Snieril. Sibin, Dsfii», >fi«,
rom,, voi, cil, J
L

SLMION ALTIiSALONlCULUI, Dtspn Sfmte.lrTam?. PO 155, 17^-237.

- Drxprf tj'ânta rugâriumt cea nfiufimfzeîloatv. Test gwc în Phiiokaiiu Um iernii neptikon t.
%

5, AWO», 1'HfN. Tr. fr. dt J. Touraiiiti. In Philt^nti* de* Pe;ev ri*ptiqtM.s L 2, Furi. FîW- r

SOPRONTB AL IERUSALIMULUI, Omilie te Susov&llre. PG K7. 32l7-32fiB.

r
CAflF jTj> /«e /flwi Boteztorul. PG 87. 3221-3353.

696
 . .

Bibliografie

Epistola u/tadold. PG 87. 3 148-3200

htvritt minuni for Sf. Chir.yifoan. PG 87. 3424<-3676<

TALASIE (LIBIANUL. AFKICAM'I.), f) B.<tptv dragoste, îufritare i peirxww ff*d dup

mntt, L-Kt grec în Pkiltjkaiv tf»\ ieron neptikon, i. 2, Atena, CJ76 i PG 91, 3427-1470.
'li, fr. de I. Tu umil Le. în PUifocalie de* PAjt Heptrijitpx. t, 2, Ptiriii, 3
L
.)95. în rom., în
„3 lUKiiiliii". 4, Sibiu, 1948, td. ull-u, Bucureti, llmnanitas, 2000-
TI-OWtK AL EDESSEI (CEL MARE), O sul de captfe. Test gret Phifokaf.ia ton terori
tteuikm, l L, Alt nu, 1971. Tr. fr. de J. Tourai]le jn Piu focala fa.v Peret tmrtiques, t. 2,
h

Paris, 1995.
C#v<5ftf rfp.Tprf wmfrmplatit;. Text grec Ptutnkuliti um ieron nepîikon, i. L Atena, 1971. Tr,
li. de J. Toufnille, în Phifoatfre 4eJ tVrvv n^ptifft-tfS. t. 2, Parik, IWi
în roui.. arabele lucrri ia regâseic % „Filocaliti", 4, Sihiu, |948, cd. a Un h Bucureti,
I U JJJUl EtLLH ^l'KJH.
J I
,

TEODOR STUDTTUL. Antireftcul PG 9$ 328-43rt.

CvSchei.*i<> muri. Texi itabititck A. hipaticpojlos-K^iiiineiJ!;. Swnt-PeteMtrtyuj'g, 1904.
- Epiaioi*. PG 9& 904- J 6ti i J

Gbfcfa&fr miiU. JisUi stabilit de Auvray, p^», I89L Tr. fr. de A.-M. Muhr. „Lcs Pere&
dans lafci'.', Pari&, 1993;
[EODOR DE PETRA, Vi'Hfa Sfântului Teodo.iir. Texi stahiliL Je H. Vwwiw Dm twifixe
Titeodoxivn-. Srltfîfif/) /it!\ Thtpdorat tmd fCyrilfo.v, Leipzig, 1890. Tr. tr. de A.-.l.
IrsiiiiiiSrt:, Leu .mtiines d'Oriertf, Pari*, 1961.
tBDDORET
Nwtirin
A CIRULUI, Tâlanr?
ah' eretici for pt stwrk în
III.vi.

la Epistola
fr.:
cite Rumâni. PG 82, 43-225.
Compendium H*s J'uhWt he'retiquttx, PG K3 335- S

Cvyfat dmpre Providena. PG |$ 556-773. Tr. Ir. de Y. Azenw. £&*& 1354. tn planu] col.
PSH.
- Istoria rrr. Text i tr, fr. de P, Cunivut i A- Lcroy-fvîoSinghen, „Sourcem
'iwiiufor din Siria,
257, Paris, 1977, 1979, în mm., în vot. Peticim! Teodorei. Bpiwcpul
chuBtieuiitUi", tu: 234,
Cirului, VfciU sfinilor pttafttfoi din Siria, EU3MQ. Bucureti, 2rjK 1 î

Trtit&nentîti bvfifor elinn-vti, TtKl pi ir. fr. de P, C'anivct. ,^ources f.hrtLJfiuies", jir 57;
Paris, V)5.
!T:u(lNO^T, Dt'spir fptttirv t euiiirntpluip l preoi?. T'e^t îji Phifo&alia ton f*™ »
ttepikon, !. 2, Atcnn, l J7(i. Tr. fr.
l
de J, T<mniilk. in Philocm* 4sm Pftv.v H^pii^m, L. 2,
Wi l^-^ W nj&M ta ^PîU^lk", 4, Sibiu, 194S, ed 1I-:l. Buuur^ti, HuManitn^ 200,
;i

lEUI'AN DE VATOPED, tyfa Sfântului Maxim CavwaUvind. KxIj-îls din toxtul gr. în
Phifokalia ton imm neptihm, t, 5, Alena, fcfitffi, Tr. tr. de J. Tpuroilltf, în Philocalie <£&•
Per?*. tiffÂiqtivx, t. 2. Pîii'is, I995i fn rom., un extras pi'ivilur l;i rugjWiuitfa minii, în
>

ri -FilOG*lt^ . S, I-1IÎMO, Bucureti, 1 979.

I'I.CJKAN CLUGRUL CSCRARI 't.j. &u»« dmm*&i*t&& haruri. Text gr. PhiiokaUti. um
iwoH nuptlhjn, l. 2, Ateiiii, 1976. Tr, fr,--d> J, Tonraillu. in Ci/iforalii' des Pirex Ttrptiqoes,
i
L Paris, 1999
TEOFiL AL ANTIOIIira, (Tt*î <ri\ 0&Pt Aitialiv. Text Htab-ilil de Otto. „Corpus
^poloeclanira ", tr. 7, lena, IH7L Tr.
1
di: I. SihuVt, .„Sojreci cKreiiennc-s", 2CJ, Paris, r'r. m
l<> in in ri>rii în voi. Apologei d# limba greaca, PSB, 2, EtBMO, Bu^uriiti, 1980.
.

TI-OHLACr AL Ht]|,GAR[PT. Tâfcuhv la fymvlacâtr* Rnmanl PG 124, 336-560. în rom..

in voi, Cflf jMMtsfitvzetv EpixtutiL. al*... Apastnlulm Pteivl, Bucureti, Tipogrufiacfitjtor
biserii^ci, M>l l-l

rr.OLIPT AL P'ILAbld.l'll'l. Dwpre lucrarea cea ascunii în tiristtK. T«Kt gr. în Phifokidui
im ieran rmptikfm, L. Aluna,
4, 176 fii PG 343. 381-400 Tr. fr.de .1. TouriiiLIu.. bl
Phîforuli? dtti Hm neptiqutw, t. 2, P^i&, 1955. în rmu., In „Pilota] ia". 7. E3BMQ,
Bucoreii, 19'H,
.W'itd \apeti\ T«l gr, în PhifokaUa tort irm neptikm\ f
L |. Atena, 1571 i PG 143, 400-
404. IV. fr. de J. Toumillc, în Phifocalie dea F#rn,v TfeptiqttM, l. L Pjitis, 199%,
lliKTULIAN. Apologeticul, Text i ir. fr, .Ic 1,-P. WaliKing, ..Coll&ctjon des Uni^'trsi^B de
France" Paris, 1971, ,

Corre jf^itf. Texi .i ir. r'r. de C, îVliinier, ..Sources chrtticnncs". nr. 273, Paris, 1960.

697
 Tenfwitiicu boUtor spirituale

Dfijjv Bfttez {Dr flafiiixmo). Tenet i Ir. fr. de R Rerbult:, Sraim;c;&

., L ehHUicnW, nr. 35 1

Paris. [9&L
împotriva iui Marriott (Adverxux MtArnirmem}. Texi stabdit de A. IteilTcr-KdkJtd i O.
WlaaCrWfl, „Gnrpuif Seripictrmu Ewîctlutiâefffifl LalincrTiim". nr. 47. ]S9I).
Ctaipra înfiat (D* tmima). Tcxi stabilit de J. II, Wwnduk, Am^le-ntoi. ] S347 . in rom., în voi.
Apekgwi 4* (intim latin, PSB, EIBMO, Hucur^ti, Ufll.
î. |

Onsprt rbdar? iDe patimtiti). Text i Lr. ir. de P. i!e Labrfotlft, Paris, 19U6. îti ruin,, îti voi,
dt
DfSpn îm-it-it-a t'fuptit-iiVip- fflfc rRTurrw&i&nt famis).
"

I de .T. G. BorlufYs,
t-xl »t; lKi i I i 1

TtfutttfiujT/ Operti, TunihouL 1954. 'IV. n tfc M. [Vfcfctu, JLe§ Pfert* dana hi foi". Put\k
M)HO.
Sifjpitirr. Text stabilit de A. Eeiffef*dteid i & Wissnwa. „Corpus Seripitm-iJici Rwltanw-
tîeaiitq] Ijilinoniin", nr, 20. ]H9n

VARS MIRE, Srriwr,It de N'k'odini Aghioritul, VeneiUL, iMIti; rcwlii-

"fcsl firet; unirii
I'i:.sa| unu.. ISH4. Tr. tr. Dom L
RegnauLt, P. Lamuri? ii H. Omtkr, in HARSAMJPHE i
du
JEA.N DE GA7A, <>?TTP..<<pf?ri4vm-t*. Solcsruc-î, 1972. In ixuru.: ST. Viirsimufie l Tonn,
S'nisftyi dntwnirt'îi, în „FiUnHilia"* voi. L, tidit. Epihgnpid Romi.inuhi l Huilor. 19 ;0. 1
L

VASÎLE AI, ANCIREL rk&pn advâmto cttrfte în fiviarirf, ?C, 3ft, 6ft^7S0. Tr. fr. de CI
Comircau, Sainl-Benoit, *JB 1 I .

VAS11.E TEL MARH

Episcopul CfliiMfWi, Tlruitr fa haiu. PG 30, 17-tfi,
h 1

CtmsMtfiiie ««wtfe*. P£î 11, 1321A-1428C. Tr. fr, de J,-M. BafUtmard, în /)tmt /„
nxdithnbtutfUermtt, „Spirituali te oriuiiiule". nr. i8. IteJkfontaîne, KW-237. l^'k
fojatft meri, Hj 31, BSSIOSZ Tr. fr. de L. Lebc. Salut Ratile, L™ rij&i rtmnttstitftt^
M-iLredfloiii!,, 1 OfiSJ.

ff*£«4#4 »W, PG 3| p 1O80-Î3M, Tr. fr. de L- LBhe. Saini Basile. /*.t ft^tV* Mârtftftfgiutf,
MH&feous, I9(i9.
«vgulit* morale. PG 31, 653-Btf9. Tr. fr. de L. Ube, SWat Bastte, £*ff Kgfe* moraim,
MiuiNlscvLisi. 19â9,
0*0$, PO H', "fi^-fi]«?i 142^1514.
Opwj'/a fa îrxavmrrvn. Tt?(( ^i tr. fr. de S. frici. „SmifL^Ji ehriîtîeitneit", nr. Î4 his, Puri 1
:.

Omilii dtkpr* otfgtrua fmuhd ^Omiliile Xi XI Jm H«xwaeitupi Text i lr. fr. de A. tfnwt»
si .M. V.in J^hJMjL-L-.k, „Snunctjsi chrOliennes". nr. 160, PÎirl*', l'J/fl.

Epitfoi* \i-.\t u] tr, fr, de Y. Cnurtonne, „Col Leu Li un (feM t'nivcr&iLts de l'rariet" Piu-eh
i
c
j57(i. m\
(tip, i9W'<i, ut).
i).

Q&prâ Botâi, Tett i lr. fr. de J. DucitUÎOfl, ...Sourte;; chr*îkîtnt*" nr. 357. PnriH. ]d«y. r

ht'\»r Sfânftti Duh. Iest i tr. fr. de B. r^jche. nSotir«i chrt;tit]irtes lh nr. 17 hls, Piirls, f

în rom., rmtre purtu din lucrrile citate ilv. autor se regsesc in vo|. Sf. Vfetfte tel Mare,
erftfi partea 1. PSI1, 17. l'm(>L pnrtui li lin. I'SH, 18. hIS'l; p:irU-:i :i lll-.i PSH. I .
J
. l
L
J>iS.

TliXtl: Ule iiihi.iImI-.i ritl

ANONIM, Rerit.t d'jtn pihtin m.v.vf. Tr. fr. de J. Luloy. uPaint^ *,tges£e'' Paris, 147S. In rom.. 1

Pelerinul rus, EJ. Sophin, Bucime^ti, l^S,

L* ptfcntt rusM Twi.n 1
. ricitt in4dit\, Tr. fr. tic c&ac un coleotiv^ lF Pnint!i watsst", Parin.
1979,
IGXATT1- HRJAN'K^IANINOV, totwthtcttm â iu tnulUitm awitiqw dr VElh-e d'Orimt,
SiMLiTLin. 1978.
Apprmhcs d? Ut priit* i* Hms\ ..SpirituuHte Piienttile", nr. 35. BeLlufEinuiinu, 19(13.
Ml. OKSKV, Qewrtu <tomptbfc t ,,Spiritualitc orbn'Udc". nr. 32. BcMefonuiinc, 1^80, în
iun,., in Vfj]. Sf. Setifim de Snnov fi Sfi Nil SoMC&i, Cuvinte duhmmiceti, .1 IVI^nmil I

RcmQ; Onideii, f.a.

SfiRAFTM DE SAUov. Bnirvtlm fitwc 1

Motoviiow, în 1. GcfainOv, SHopftim th Satvv. Pj*ri&,
1979. In fi.un.. vul. ^ii. mai sus.

698
 Bfbtwxmfte

SILOUANIi HF: L'ATHOS, Qet&nu rvmtpletmt* în ArtihinittndrJU- Stjfînmnv, $ttJ*f; Silauwu;

Mohwthi Sfont-Athm, Pum -Sincron, 1974. în pom,, fjofu Sf. SiluanAîfwnitirl, Kd. St Hi iul
rom&ncse Luuii, Sf. Munte Alt™, 2001.

Studii (hiliofimfle ickctivB)

BEHR-SIQE1 „La pri£re de J^sus ou Le my^ere de In spirituala &tfKtt*%Ua tjrthndnxe'*.

CB.),
Dirti 194?, reluat tu La doui&ur*HM fom, „SpirLluîJLiti urK-nudc", nr. 14.
VivtutTy H.
Bdlefontainti, 1974. în rom., m vu|. frWcifa bttr&ttaro, EIPMO, Hut-Lir^^li IW7
F3OUL0AKQV (S,J, l.'Onhadoxi^ Furi. lpKU.
CLEMENT (O.), Qwxtiom turl'hamtn*, Parte, 1972.
C'OLLECTIF, ta muld}* mort du chiftim <v ia
ia litutgir, ConfenstionH Saint-Ssrgfc, dam
Paris, 1974, BibLioffccGa „Hplieni«ri(ics lliurgkjic", „Subiidsa", Rmiui, [-975-,
DLSEJ] I E : AnhjiJi.iJNiriU: Placide), Nau.s km te i-mir iumim. La vir qyom m<ma.<ttique .voh t

€$prh f! mt t^tififf/ttiJam0/nattx Lagsunn.e 1990. t r

Dt 'MV.H i| (f.i.K ,.M-;-. Uni (t* ChriiiL)", Divtiwvtahv tktSpMtetditâ,

.
t. JO. uni. 89J-9UI

UVDOKJMOVd 1
.).t:(>tiha ( }n.u>. Neuchatd, 1965. In rom., LIUMO, Fî iuh-cv^I j. Mjm :
.

&a* %e* dr la vie spiriumlte. De* P&rv* ia dAwn â nos jauril, Paris, I9d4. în rom,,
Vârstele viaii .spiritual?. Bucureti Christiuriu, I3S3,
,.Ln «auStaUl .bus La Iradition de Ciulise orthodoniT, Contaotx, 11*74.
10] .

flL.'fl.t.ALiMO.Vf (A.}, titimil u«etc j oorm;ritnriu Iu raiM praiiqnt d^va^m

I
Ic Porii ljii. .

„Siuirces chrtikMincs". nr. 170, 171. Puri*, l i;7l (în (ftla&orait aiC.
CîuiNimnioiU).
Am
tuigiu^ du mettacbiftig uiuttien „Spiritualii pri niii k- " ut Mi.
HdkfiwtaiiWi 197'J.t c: .

Fii rom . Originile vîcUm&n&halc, Bmuurc^Li,

Aiuiflaiia. J'WK.
&i«dw vfjf- fa ipitthtuiiî*' d* l'Oytf'ru cht4thn, „SpiriluiiliU' orientale", nr. 6ft n 13eL]«fi.intiunu.
L
J96.

W
I

IIAR.NACK [A.)* ..Mediuinisches au* dar ullestcn Kktiraretdkfett^ fta* Unierwchnn^

gen, VIU, 4, [E92,
IJAUSllLkll Comentariu Vnraistm d'Evagre
(I.), Ici 7>hfJi* rf* le Pundtpit, în I. Itaherr, Lm
frpiuit rf'gfl conimtyli!iij\ Paris. 1961).
..( \>niciuplnLiaii cj» Ies gTWs d autrti cnienhiuK". Dktkxmîf* da apirhuaiii^, t. 2, 1953,
l-.li|. I7d2 1S7? îmi!. pM-udoiiiuiLil .1. Lemrftre),
_
Dim-thm xpiriutrlfe et\ OrUim uutrtfoii, ..Orienudia CliriKtiami Aa«lccui\ ur. 144, Roniu,
t93S. In roin.. Patetnjtiieo i Mnwwnja dW^M/iifirf**^ w Rds&rtiut cretin. Deasih
Sihiu, 1<»J.
fUfyckm* €t pr&tv, „C)ri«nl«li* ChriaUunLi Aiuilwîia", nj
1

. 176, Eboiot, I9(ifi,

X'b^sychBSmc, Btodfl sfiiri1yttlitc'\ Orientuia Chrtstwui Fertedica, 2X I9$, reluat în
..Li'

llf"ivrhit\?n? h prfâm.
Wesuu du C7^xv/ *^ Mcjjj? d'vmtuitu HOrientatiLL Lin isiuruL AnaLciLa", nr, 157. Roma,
|9W,
- Pentium, /ja doct/im dt fa c<mtp&ictk>a dam t&rîmti cktftlm, „Orieiiuiliji
GltrUtiaii
ArtiLlucui". nr, 132, Roma, 1944.
i'i/iiantit% D*' ia tetitlfe.KHf pour mi ia rhatW. wtrM .mint Maurn? ir Cpa/e^eur,
.Urii-ii-.iliii i
linslisiii.i AllilU'i'Eîi". nr l37 Rqnia* \'^.'.
K

.IANKM i.), „I,ji jwiuiieiK'LL iuLiJiciniLl desele la Didflicaiia Jij*uhtnlnriini a 5an Orag«rto de
Nt*". Rtvirtatipaimia de Tfidfe^i, 7, 1947.
i.u Âmropohgh
y ia fcftdtcUtap&Miamt fie Sau Gngorie de Nim,. M;kLmlI, fJM,6,
JfcVTIC CHifirouwinc Aihanasu), faun &w>âtîqut> EflltiOjI .,k Thiologîc (JrLhodoxc
S;iinc-
StTge, Paris, 971 -1972,67 p (liloaniliat)
L

Etudes MsycHatftes, IjiiiHimne, 1995.

KRIVOCEFEIINL fArtricvetHie Bas de). rmixxJucere ii note ]a C&&tâte« de «Sainl Syitieun Ic
Nmivr.ftu Tlu'.nlnL-L^n, ^Soar^es ciirttieiaiia*", nr. 9^, IJ, Pwi*, 1963, 1964, ]y*5.
|)4v 1

flam. ia faflft^t ./m C&rtj, ^fl^fw ip Nmtvvan rittafogien, 949-1022.

5ffifnJ Vi*\ miritu-
iiif, Chevctagnu, 1980. tnrom.. ffl lumina tui ttrixiw..., EIBMO, Buciitri!
rtwtri/ffi.

Jji .ipJriuudiLd nrthoiloise", MeAta^r de Vixarchat drt PatHarchn misa mt Europe

occidtmtaht, 53, 19*66.
LAJ.V EKTRALGO fp.), Mfafo §i vidMbilirf, IWh. I97IJ,

699
 Ttttvtpeitfitw bolilor \pi rituale

EARCHET (J.-C3.J, 1T .Uigetncrri du prorhairc ci jiijieineiit du sui jfâfaâ Ies P&temT, Le Âf*SE*flf»r
***<*&**, 110, Î9S9,
/,# fiivinisQtîfin dt* Vhomme .arian ieshfavf Maxime te Crjnfa&.wuf, Faris, 1906.
- „I c biiptefiie icjoa saint Maxime Le GafifcKMasr", &VH* ^> .it-js/ima-
religieu-wi. 65, 199 I
,

„Niiiurc el faotttaa da Ia ftâotogic negative aekm Deny» l'ArtopugiEe", Li? Musxager

ortkodext^ Ui, 1991. I

..SiiIiil ui guiSiison nclon l'Ecriture el ]es Pferes grecs", Bsdleiin A- l'In.vtinti de.i M&noto

rdtltfetl&sH-t de Nttni.y, 1994.

- „Suiui-, Tnwkulif.F ol guâftron spirituelIcR wlmi Ies Peren ^tecfi", Cn/mW-vranci? rf** f#n» de
t'EgU*«> 52. ktiXM rtlmd îri Citristu^ 1*8 (ta afara seriei), 195&
Tksfologk Hr ia mUadi*. Purta 1991; ediia a U-a, 1994, în rom., Twfajia boUU Ed
Ontica Domnul ui. Sibiu, 1997.
- Th^rapftfUijuf des maladie v mentale*. Purta 1992,. Iii rotii., Tnrapeiitica tmltlor mi/Halt,
Hartane, BuciM^tl; IW,
1.1-fJN -DLIh'OURfX.J, Dirjirmtiairr cit! Ntrtnrau Tt>Mattt?US Purif»-. 1975. ,

1X>S5KY (V.), A i'tmagtf ti la rexwniblnce de Diett, Paris, 19&J. în ruin.. Dup chipul ?i
it\'i*miaiarv# lui Diinrtfzm, Hutiitini tas, Qucureiii, M>9fl
Es.vj.' Jttl ta IhiGfogfa mystltiitf de l'Egliip d'Orient. Parii, 18*4. în rota.. Tenlo^ia mtutk'd

a Bisericii elf Rtlirit. Attiut&i&i BueurclJ, frfc

- „Theologic dogruHLique"'. M*&3&g*i d$ iVxarvhat du Patriarrhr t'tti&t «fi Europe
wHdentaU, 4CM7, I964i 48, WfÂy4% lfcG5: 50, 1965.
„Im tfiealagie ndgutiut; dans In iloulrine de Denya VAreopajiilr", Jte.vn* des xcietitam
philexapfdquts et îhfotagitiH.t, 2H. 1934J.
~ VWon Jc Wru H NeucMlel, 1961 VWerjva iul Ottmrt«irtt, FJRMO, Bucureti, 1995.
în rom..
U3T-BOROI>lNH (M..). Ld ddifirattan de Vhomme S*fem ta docfrinf rei Pere.\ j^rv?f.v, Pan.s.
l^J.
,.Lu iiiyistcre du iJon <bs IsiMiiisr. <ians 1'OriuU t.hr^livn". Sltppltmml â In Vin spirituale,

l^fi, rduui hv /.u rLwfatirrtix: joie, „Spirnualiic orientale" nr. 14. Belisfontsltte, 1974. \n
n>m., in voL Ftricita întristare, EEBMO, Rueuriiti. W7. 1

.VTAI.tNf'ikJ'iY (A.-M-), ,J?Miajt&phi£*\ fertfite rf'wi gr&ufm da moi dtm.s la UttprutHrp £rpt:t]ii<>
des Prtsricrstiqut.v an fV-# s. eprââ J. -C, Pflris,
c
>fiJ I

Î4BVBNOORFF (1), hdtiatkm fa thfytegii hyzantittfi, Pttîs, 1?7*. Tji mm., Teologia
bizantin, F.IVtMO, tiDCjn;(jLi, IWfr.
rumvtC iAtv:liii]iiini1rilL* Justin}, .Thrjoru' dt: l;i utHitiais-saJicc vi conums^anir dto Dieuche?.
i(rintl*««2 ii: Svn«Ti". CmMcM, ^ 1970L 70, 19TO,
âam
KAlKWIf (Ev&jue Amplii kii|in:), ..l.'liuinmt- spiritud La vie de 1'HslJW*". 'Cintoi'/A. S7,
t974.
„Dd L'heR.yt:luwinc «Httnie congoie de Pwpttoe ini^rieur", l* Mninâi' orthorfoSct, S(f,

i
j
JS2.
ItUMANIDhS aj, Ujrfrftt origmiti, Atemi, 1957 (fe Ih. gr.).
f.r.

SI-'Et' ii: (Stgroftiodsky, Afchevtque, furtur Pairi urchc), ^

durtritw srrth&dtrxa fiu .valul. &iitt-
ptftctMKiufji, L9l0(bi Ih. rufitt).
soi'llkONV lAreliHriarii Irite), ..Pv b n^ee.sstt6 des irois re&Oflecemefftft Ch&i Kitint Cassien Ic
Hiniiiuri i-l iiiml Jlliii ClîiiiHt|LikV'. .Studia Pcirri,\tirc.u 5, Berlin, 1962.
J3em fbndtenvcflla lIc L'iisefese orthndosc", Mpx.iaycr de Vexmvhat du Ptiiriarcht ritkie eu
Bttrop «rridfttfvip. 17. 19M; !8, 1954.
>"/4. în rom.. Viaa
SfareU StlvuitHc, M&im âu Mimt-Alhos, PariB-SifiLerfra. Sf. Sihwn
l
l

Atironitul, fid. Schilul RiJmAitfitc l-pcu. Sf, Munte Athos, 20Gt,

 Cuprins

Prefaa ,
«

Introducere ' ' >

7

Partea I; Premise antropologice. Sntatea primordiala

si originea bolilor
Sntatea primordial a omului
(
M n
1
„. „ tli 15
2 Cauza Ce* dintâi a bolilor. Pcatul strmoesc i„^33
3 Patologia omului czut, ,
, 41
Patologia cunoaterii
3
s iiiii4 I

ti) Pervertirea i decderea cunoaterii i a organelor sale...., 4J

b) Râul ca irealitate.
Naterea unei cunoateri fantasmatice.
Perceperea delirant ti realitii, la omul czut 48
2. Patologia dorinei i a plcerii
.54
a) Devierea dorinei i pervertirea plcerii
54
b) konomia dorinei 59
c) Patologia dorinei i a plcerii, Ja omul czut., 62
3. Patologia agresivitii... , , 7]
4. Patologia libertii r , 77
5. Patologia memoriei
g4
6. Patologia im agi lULiei t 92
7. Patologia simurilor i a funciunilor trupeti ]00

Partea a Descrierea, manifestrile

II «a: i telul în care se produc
linliie spirituale. Patimile im
I Patimile, boli spirituale „. M , log
* - r r '
w^" ' * t, r r „ ]24
3 Gastrimarghia , !2o
4 Desfrânarea i _
|36
5 Arghirofilia si pleonex ia..,. . 14<v
6 Tristeea .,„. | 5S
7 A ^edia .,,.. 1 , I67
JJH4th „ ,, r 174
'' J
* > • n , , , ..ii..!,,,,.,,,, 186
^-nenouoxia ..,„„,, „ -

ti p
ig^
II Mândria ,; 20â
I
_ 1 raMmftema bolilor spirituale în umanitatea deczut , 224
Pm-tca a llf-a: Condiiile generale iile tmdui rii -.*«...• 231
i rirts'uH - i amau lj 1 1 oru Fi)iHHHiiHii<iiHH<<«i><Hthti ^-jij

2 Tmduirea prin Sfintele Taine 254

I i I I I I WU kr-Vnl %r- >> l j | | in | j j . i | | | | | | | hKhihriliia HH14H4
,

l j£ *J*T

2. Bonzul , 255
3. Mirungerea b ,„ 260
4. Mrturisirea (Pocina) t 262
5. Euharistia,., , 270
"rr J. * l vvâir «J I r r i i i i a .

pfFPFFPIIIIIIIIIIIIII^i 14 1 1 iLiiiiiiiiiiinji — -
f _ r

3 Condiiile subiective ale tmduirii i sntatea în Hristos 276

Voina de a fi vindecat
1 .
; ,, .., 276
2. Leacul credinei , , ,„ 283
3. Leacul pocinei . , 239
4. Leacul rugciunii 302
a) Rolul rugciunii i efectele ei tmduitoare 302
b) Metoda de rugciune isihast 315
5. LeacjJ poruncitor. 325
Leacul ndejdii.,
6. . 336
4 Procesul tmduirii: convertirea luntric 344

Partea» lV~a: int'nptuirea tmduirii 357

1 Dubla micare a convertirii interioare. Practica.... 359
2 înfptuirea virtuilor generice, început al tmduirii puterilor
sufleteti fundamentale , , 37
U Introducere.... « 371
2. Cumptarea (înfrnarea) , 372
J D Uu^ICl
LLI j j i i i
rrF'iiiiii-Ht l^hlhllhililiiiiii'iiiui kâkiliiiiiiriii'iiiii _* / J

^Ti L-UirCII-'LITilJltC . l .L tB y i
p HiBfc -* i , i , HH ^ Hll , tl i. rprpprrp linii _*Bta

3 Roiul terapeutic al printelui duhovnicesc ,,,, 387

4 Artarea gândurilor , 41)9
5 LupU împotriva gânduri lor , 420
E m LII £J L LI I LiLI 1 J LE IC Li j . p p "IHHH III lrrrrrri-> aaBaa > aa >i. jjj. *T+_ "_J

2, Dubla origine a gândurilor , , 423

3. Mecanismul ispitirii ,. 428
4. Strategia duhovniceEisc Veghea i luarea- aminte , 430
5, Alungarea gândurilor rele 435
6. rbdrii
Rolul rugciunii i al , 439
7, Efectele tmduitoare. „ , 443
6 Ne voina trupeasc, RostuE ei ajuttor în tmduirea sufletului 451

Partea a V-ar Tmduirea patimilor i dobândirea virtuilor 463

1 Tmduirea gastri mar gh iei. fnfrânarea, 465
1 Tmduirea desfrânrii Abstinen i castitate, . , 473
 h

I . LîiSti I utea mo riiih ei I a. + h t „ rr 474

*- ^ilSLlIXlLCd L'Ull |
LI^t t-LItl MH 4 H H 4 4 H 4 4 4 1 4 4 1 4 4 4 4 4 1 4 4 I 1 i li I II I li i ii i I rrri-BBBBBB T"0^jj

3 Tmduirea fi larg hiri ei i a pico nex iei. N «agonisirea

2rl XLIII L'ijlC- E | J U Luncii
l | I-ii.-i.-i.-- q T-i^i-i iii i i i i i -l i rrrrrrrraaBBBB "TU T

I. Srcia de bunvoie (neagonisirea) , 491

4M IVI \ | LJ SIL I I p bJ . | | k r t- r • I II M 444444 44444 * 411 I 144 I I I 4 i 4 4 4 4 4 I 4 4 1 4 4 4 4 • 4 d i a a "l/iu

4 Tmduirea tristeii, Lacrimile, strpunge rea inimii i bucuria 501

_
1°
L tlJ L ItlU LI II \eih uA-GULEJ qMi^M-l4H4 4HH4 4HMH4 444 444 444 4H4 4q4 4H4 4H4 4H4 4 4-l l l l l l II III III li-l r ra b aJ ab 1

b Tmduirea mâniei, Blândeea §i rbdarea 529

7 Tmduirea fricii. Frica de Dumnezeu...., 543
8 Tmduirea slavei dearte i a mândriei. Smerenia 558
Tmduirea slavei dearte
I . 558
in I ii II IlLuU I lt.il IIIlLIILI] IC[ n.f fufiiv^v-yf i-f-if jpip-*pi ZIOt-

^ ' Jll. IC-lCIJItl ..-- >il M1MMM4I1 III Ihhhhhh" <J / M

Partea a VJ-u: Redobândirea sntii ... 587

Nepal unirea
I 5S9
J-i I UUI tU I iLaBBBaaaj^iii | | | | r h I- r>l.l ---4444444444441411 I r. .........i 603
1. Iubirea duhovniceasc de sine \
605
2. Iubirea de aproapele... iM<H44inni>i- OU /

3. Iubirea de Dumnezeu ,, 615

3 Cunoaterea. ............ b-hiii 1 1 1
1 1 1 «J J 1

1. Introducere 632
2. Contemplarea ruituralK 4lllllilll^lhlhrP Pfl IIIIIIMl4i444 444 II I I I I W"*' T

3. Cunoaterea/vederea lui Dumnezeu. 44-1441 I I I I I II hiri>Brr*BBBB-irai 645

4. Legtura dintre cunoaterea/vederea lui Dumnezeu i praxis 658
3 Rolul rugciunii curate
6. Cunoaterea lui Dumnezeu i sntatea sufleteasc 676

Concluzii I I I L L ! J J J
hK
U tj I
I

Bibliografie I
i i | hi KbpPP""b«"" 'Z 685