Sunteți pe pagina 1din 2

In dulcele stil clasic de Nichita Stanescu: Dintr-un bolovan coboara Pasul tau de domnisoara.

Dintr-o frunza verde, pala Pasul tau de domnisoara. Dintr-o inserare-n seara Pasul tau de domnisoare Dintr-o pasare amara Pasul tau de domnisoara O secunda, o secunda Eu l-am fost zarit in unda El avea roscata funda Inima incet mi-afunda Mai ramai cu mersul tau Parka pe timpanul meu Blestemat si semizeu Caci imi este foarte rau Stau intins si lung si zic Domnisoara, mai nimic Pe sub soarele pitic Aurit si mozaic Pasul trece eu raman.

Neomodernismul este un curent literar care se manifesta dupa al doilea razboi mondial si vizeaza reactualizarea unor modele din trecut. Reprezentatii neomodernismului romanesc sunt Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Emil Botta si altii Poezia In dulcele stil clasic de Nichita Stanescu , asezata in fruntea volumului omonim, la prima vedere ia forma unei arte poetice dar la o analiza minutioasa observam ca ea trateaza problema existentei si a cunoasterii. In dulcele stil clasic depaseste cadrul unei arte poetice, autorul surprinzand clipa unica de revelatie a absolutului, iar pentru lectori se anunta o poezie care are simultan doua chei de lectura : poezie erotica si arta poetica. Pentru eul liric, iubirea si creatia apartin, in egala masura, planului existentei si planului cunoasterii. Discursul liric abunda de elemente neomoderniste cum ar fi : ambiguitatea planurilor si a limbajului, reprezentarea abstractiilor in forma concreta, insolitul imaginilor artistice, subtilitatea metaforei, noi sonoritati si semnificatii . Ipostaza dublata a eului liric, indragostitul si Creatorul, sustine transferul dintre concret si abstract. Lirismul subiectiv e redat la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii : alternarea persoanei I si a II-a a adjectivului posesiv meutau si a pronumele persoanl , eu. Titlul poeziei si al volumului sugereaza, prin sintagma stil clasic , intentia de reveniri la tiparele formale cunoscute (postmodernism). Antepunerea epitetului dulce aminteste de poezie pasoptistilor si de aceea eminesciana (celebra formula dulce minune ). Fiind in acelasi timp poezie erotica si arta poetica, tema poeziei apare si ea dublata. Iubirea e o calea de cunoastere, de atingere a abosolutului iar poezia e cea care suprinde starea de extaz a creatorului in clipa revelatiei. Poezia pare a avea o compozitie clasica, prin cele cinci catrene monorimice, cu ritm trohaic, fapt contrazis de prezenta versului final, izolat, cu valoare conclusiva : Pasul trece eu raman Strofele sunt dispuse in patru secvente poetice. In prima secventa poetica, laitmotivul pasul tau de domnisoara realizeaza dispunerea gradate a imaginarului poetic. Termenul domnisoara aminteste de limbajul din poezia gratios-romantica a secolului XIX-lea. Imaginarul poetic e reprezentat de lexemele: bolovan , frunza verde, pala inserare-n seara, pasare amara care sunt reprezentari ale abstractului in forma concreta. Simbolistica acestora indica sursele poeziei: duritatea regnului mineral, efemeritatea vietii si a regnului vegetal. Momentul zilei desemnat de sintagma insolita inserare-n seara sugereaza necunoasterea, misterul iar metafora socanta prin asocierea unor termini incompatibili pasare amara conoteaza mai degraba starea de suferinta a poetului decat un atribut al inspiratiei. Asadar limbajul folosit si simbolurile contradictorii contureaza o imagine tipic neomodernista, aceea a ambiguitatii. Folosita si la modernisti, reprezentativ in acest caz fiind ars poetica argheziana, Testament, estetica uratului si a frumosului e valorificata si in opera staniciana. Daca uratul apare sub sugestia bolovanului, frunzei pale, pasarii amare, frumosul ia forma metaforei revelatorii : pasul tau de domnisoara . A doua secventa surpinde momentul propriu-zis al creatiei. Efemeritatea clipei de revelatie e sugerata de repetie o secunda, o secunda . Creatia presupune reflectarea ideii artistice in constiinta poetului. El poate transfigura realitatea atribuind-i valoare estetica sugerata de metafora roscata funda . A treia secventa reda drama artistului ,imposibilitatea ancorarii in starea de gratie, prin folosirea invocatiei : Mai ramai cu mersul tau/parca pe timpanul meu . Poetul e redus la conditia de victima , iar corespondentul sau in plan simbolic e timpanul, organ al perceptiei cantecului poetic. Inspiratia e dusa la rangul de semizeu pentru ca e singura care poate permanetiza aceasta creatie. Ea insa nu il poate salva si pe creator care e condamnat la solitudine si care perce viata ca o stare de boala : Caci imi este foarte rau Ultima secventa poetica devine o meditatie pe tema trecerii timpului, dublata de sanctionarea neputintei omenesti. Mesajul strofei este acela ca, in afara clipei de iubire sau de inspiratie, existenta poetului nu-si are sensul., : si zic domnisoara mai nimic Finalul poate imbraca forma mortii, nu obligatoriu una trupeasca ci una simbolica, aceea a idealului neimplinit , al neputintei de atingere a aboslutului reprezentat de soare si de bogatiile acestuia : aurit zi mozaic . Versul final are valoare conclusiva, formularea lapidara intretindand ambiguitatea semnificatiei. Creatia si creatorul sunt puse sub semnul nemilos al trecerii timpului. Poezia In dulcele stil classic inglobeaza o serie de trasaturi ale operelor pasoptiste, moderniste, traditionaliste si nu numai, rezultand o opera neomodernista.