Vindecarea Traumei

VINDECAREA
TRAUMEI
O șansă unică de a învăța de la unii dintre cei mai

buni specialiști în traumă din lume!
Summitul Vindecarea Traumei îți oferă informații foarte valoroase și practice pe care le
poți aplica imediat, astfel încât să înveți să îți gestionezi și vindeca traumele. Aceste
tehnici și metode pot fi folosite în beneficiul tău sau pentru a-i ajuta pe alții, cum ar fi
clienții, pacienții sau prietenii tăi.
Ti-am pregătit un eveniment cu totul special, de practică și experiență în domeniul

traumei, psihoterapiei și psihiatriei, cu peste 25 de speakeri internaționali.
În cadrul acestui summit de 5 zile, vei explora învățături zilnice, interviuri exclusive cu
psihologi, formatori și specialiști în vindecarea traumei, micro-practici, întrebări și
răspunsuri - toate centrate pe puterea vindecarii.
Acești experți sunt aici pentru a-ți oferi GRATUIT cunoștințele, timpul, experiența și
expertiza lor, astfel încât să poți vindeca traumele care te opresc să trăiești viața pe care
ți-o dorești.
Eugen Popa
www.putereamintii.ro/vindecarea-traumei
Salut!
Sunt Eugen Popa și mă bucur să vă fiu gazda ta la Summitul Vindecarea Traumei!
De la o vârstă fragedă, am fost interesat de funcționarea minții și a inimii umane. Asta m-a făcut
să studiez tot pe ce puteam să pun mâna, într-un mediu în care informațiile erau extrem de
limitate. De-a lungul anilor am practicat Yoga și alte practici orientale și asta, împreună cu cele
mai recente descoperiri din lumea psihologiei, precum și tehnologia au contribuit la formarea
persoanei care sunt astăzi.
Există o constantă în viața mea: tot timpul sunt curios de cele mai recente descoperiri, studii și
cercetări în domeniile psihologiei, neurologiei, comunicării, hipnozei, iar asta mă ajută să cresc și
să evoluez atât personal cât și profesional.
Am vrut să învăț de la cei mai buni profesioniști din fiecare domeniu și asta însemna să caut pe
cei mai buni profesori și cele mai bune cursuri din întreaga lume. Studiile mele se întind de la
cursurile de psihologie de la Harvard până la cursuri de hipnoză și NLP, la retrageri de yoga și
multe altele.
Misiunea mea: Sa inspir către o atitudine pozitivă și o viata mai buna, daruind informatii
concrete, si practice.
Motto-ul meu: INVATA, CRESTE, DARUIESTE!

Eugen Popa
DE CE NU POȚI RATA SUMMITUL DE
VINDECARE A TRAUMEI?
Înveți de la experți cu peste 50 de ani de practică și experiență în

domeniul traumei, vindecării, psihoterapiei și psihiatriei
Înveți cum să vindeci trauma, cum funcționează și cum să o oprești

din a mai afecta viața ta sau viața clienților tăi
Intri în contact cu o comunitate de oameni cu interese similare care

sunt, ca și tine, dornici să învețe, să crească și să vindece trauma
Ai acces la experți care, împreună, au ajutat și vindecat milioane de

oameni din întreaga lume.
Te poți vindeca de TRAUMĂ
Traumele se formează în urma unor evenimente care reprezintă experiențe dureroase din punct
de vedere emoțional, ceea ce duce adesea la efecte mentale și fizice de durată. Experiențele
traumatice pot iniția emoții puternice și reacții fizice care vor persista mult după eveniment.
Deși pot părea că fac parte „din trecut”, traumele nu pot fi vindecate până când modul în care ne
trăim experiențele, simptomele și relațiile actuale sunt profund înțelese.
Un studiu realizat în 1998 de Centrul de Control și Prevenire a Bolii (CDC) a condus la o

schimbare de paradigmă în abordarea bolii de către comunitatea medicală. Acest studiu, care a
inclus peste 17.000 de americanii de clasă mijlocie a demonstrat foarte clar cum experiențele
adverse din copilărie (cunoscute acum ca ACE)contribuie în mod semnificativ la un adult
disfuncținal emoțional și/sau fizic. Rezultatele experiențelor traumelor din copilărie afectează
sănătatea mintală la mai mult de 60% dintre adulți.
Rezultatele acestui studiu au condus la o schimbare radicală în abordarea terapeutică a

problemelor emoționale și a traumelor din copilărie, modificând principala întrebare din „Ce-i cu
tine?” mai degrabă în "Ce ți s-a întâmplat?".
Uneori - ca în cazul abuzului fizic sau sexual - trauma este destul de evidentă.
Dar există multe tipuri de traume din copilărie pe care s-ar putea să nu le identifici
deloc ca experiențe traumatizante.
Neglijarea emoțională, lipsa iubirii, a armoniei în familie, la fel ca și pierderea unui părinte, o
boală gravă din copilărie, un handicap de învățare care te-a făcut să te îndoiești de tine, prea
mulți frați, un părinte detașat, indisponibil din punct de vedere emoțional sau anxios, duc la
unele dintre cele mai profunde traume cu rezultate în viața adultă.
Neglijarea în copilărie înseamnă că nevoile tale emoționale sau fizice nu au fost satisfăcute.
Acest lucru se poate datora faptului că părinții tăi au fost copleșiți și preocupați. Sau din cauza
propriilor traume a unuia sau a ambilor părinți – determinându-i să nu fie sensibili la nevoile
tale emoționale.
Un părinte detașat emoțional sau anxios a fost probabil și el traumatizat, și aici vorbim despre
trauma transgenerațională - pentru că ceea nu vindecăm la noi, vom transmite inconștient mai
departe copiilor noștri.
Dacă mama sau tatăl tău au avut o copilărie traumatizantă, și au rămas cu răni nevindecate,
nerezolvate, acestea se transmit de la părinte la copil, de la subconștient la subconștient. Asta
pentru că un părinte cu traume din copilărie, continua să trăiască sub infleunța lor în toate
relațiile adulte.
Pierderea unui părinte prin moarte sau abandon la începutul vieții este o traumă. Indiferent cât
de iubit și protejat ai fost de alte rude sau părintele tău rămas, acest tip de pierdere provoacă
traume profunde. Dacă tristețea ta nu a fost văzută, auzită sau permisă, atunci acea pierdere
trăiește și mai semnificativ în interiorul tău. Ai avut nevoie (sau poate încă ai nevoie) de o
șansă la doliu. Pentru că ai învățat mult prea devreme că o persoană dragă necesară poate
dispărea brusc, vei crește cu teama de abandon.
În timp ce un anumit stres în viață este normal - și chiar necesar pentru dezvoltare - tipul de
stres care rezultă atunci când un copil experimentează oricare dintre traumele copilăriei poate
deveni toxic atunci când există „activarea puternică, frecventă sau prelungită a sistemele de
răspuns la stres ale corpului în absenta protecției tampon a unui adult care susține relație. ”
Răspunsul biologic la acest stres toxic poate fi incredibil de distructiv și poate dura o viață
întreagă.
Cum te pot afecta la maturitate traumele copilăriei?
Cercetările arată că multe dintre cele mai comune probleme de sănătate care pun
viața în pericol, inclusiv obezitate, boli de inimă, alcoolismul și consumul de droguri sunt
direct legate de traumele copilăriei.
Un copil care a trăit traume în copilărie are șanse mai mari să dezvolte probleme de învățare și
de comportament, prezintă un risc mai mare de inițiere precoce a activității sexuale și sarcină în
adolescență. De asemenea este mai vulnerabil în a încerca diverse substanțe și a dezvolta vicii.
La nivel comportamental, vom recunoaște un adult cu traume din copilărie pentru că prezintă:
Furie și agresivitate
Anxietate
Dificultate în a avea încredere în ceilalți
Frică
Sentimente de izolare
Stimă de sine scăzută
Comportament autodistructiv
Probleme de atenție
Probleme de alimentație
Frică de moarte
Teama de abandon
Iritabilitate
Pierderea interesului pentru activități normale
Probleme de somn
Tristeţe, plictiseală
Probleme somatice frecvente, cum ar fi durerile de cap și durerile de stomac
Evenimentele traumatice pot afecta modul în care se dezvoltă creierul, având consecințe pe tot
parcursul vieții. Cu cât o persoană are mai multe experiențe traumatizante în copilărie, cu atât
mai mare este riscul să dezvolte probleme de sănătate mai târziu în viață.
Astm
Boli de inimă
Boli ale stomacului: gastrită, ulcer.
Depresie
Diabet
Accident vascular cerebral
Probabil locul în care se manifestă cu cea mai mare
putere traumele din copilărie, dar și spațiul în care le puteam
vedea, înțelege și vindeca cu cea mai mare ușurință sunt
relațiile intime.
Modul în care vom relaționa cu partenerul de viață reprezintă

modelul relației copilului cu îngrijitorii săi- indiferent dacă sunt
părinții, bunicii sau educatorii. Aceste relații și atașamentul îl
ajută pe cel mic să învețe să aibă încredere în ceilalți, să
gestioneze emoțiile și să interacționeze cu lumea din jur.
Cu toate acestea, atunci când un copil are o traumă din care

învață că nu poate avea încredere sau nu se poate baza pe acel
îngrijitor, este foarte probabil să ajungă să creadă că lumea din
jurul său este un loc înfricoșător și toți adulții sunt periculoși -
și asta face incredibil de dificilă formarea relațiilor încă din
copilărie și până la vârsta adultă.
Conflictele pot apărea chiar și în relații sigure, de încredere și

încurajatoare. Experiențele traumatice pot influența modul în
care răspundem la conflicte. Traumele ne pot face să avem cu
greu încredere în ceilalți. Ele pot contribui la conflicte chiar și în
relațiile sănătoase care par că ne susțin și ne ajută să creștem.
Experiențele traumatice ne pot face să nu credem în

capacitatea noastră de a rezolva conflictele care apar în
relațiile noastre.
Abordarea și vindecarea traumelor din copilărie este un proces

complex, dar necesar. Prin terapie, orice adult își poate depăși
traumele copilăriei, poate avea o familie fericită și o viață
împlinită.
DA, PUTEM!
Ne putem strădui să ne reangajăm în relațiile în
care trăim un conflict. Putem face primul pas și ne
putem asuma în mod deschis ceea ce trăim.
Ne putem modela speranța de a fi capabili să
ascultăm și să rezolvăm lucrurile. Putem prelua
controlul în momentele provocatoare ale vieții
noastre.
Singura cale de ieșire este cea a vindecării.
SUMMIT VINDECAREA TRAUMEI
Există multe modalități de a preveni dezvoltarea

traumei pe termen lung. Summitul Vindecarea Traumei
te va ajuta să dezvoltați abilități, intervenții și tehnici
care susțin vindecarea adevărată. Înveți cum să vindeci
trauma, cum funcționează și cum să o împiedici să-ți
afecteze viața ta sau viața clienților tăi.
Cu toții putem face din această lume un loc mai bun,

fără traume, începând cu noi înșine.
Vrei să înveți cum să vindeci traume de la unii dintre cei
mai buni specialiști din România si internaționali?
Pera Novacovici Angela Nuțu Marius Simion
Raluca Anton Pr. Constantin Necula Anca Maftei
Dr. Stephen Porges Arielle Schwartz, PhD Frank Anderson

Vrei să înveți cum să vindeci traume de la unii dintre cei

mai buni specialiști din România si internaționali?
Andreea Manolica Matei Georgescu Roxana Borz
Alexandru Pleșea Florentina Niculescu Horia Radu
Gina Veveriță Eugen Popa Camelia Păduraru

Importanta Conceptului
de Sine în Procesul de
Vindecare a Traumelor
Roxana Borz
Roxana Borz este autor, coach, trainer, practicant NLP și împreună cu Pera Novacovici a creat
și a fondat comunitatea" Vindecă-ţi traumele din copilărie", probabil cel mai puternic program
din România de vindecare a traumelor care a fost deja parcurs de peste 1.600 de oameni.
Roxana a absolvit Facultatea de Medicină și acum studiază psihologia la Facultatea de

Psihologie din București. Lucrează de peste 10 ani în domeniul vindecării traumelor, dorința ei
este să-i ajute pe oameni să iasă din automatismele, din crezurile și valorile care de-a lungul
anilor au creat sau au contribuit la aceste stări de trauma.
De ce avem traume care ne însoțesc toată viața? De ce nu pot, dacă sunt adult, să las trecutul
în trecut și să continui să-mi văd de viața mea ca și când nimic nu s-a întâmplat?
Trauma este o rană, ceva ce ție ți s-a întâmplat, cel mai probabil în copilăria ta sau chiar în
perioada intrauterină. S-a întâmplat ceva, o experiență, care te-a marcat profund, atât de
profund încât a lăsat urme adânci în ființa ta până la nivel de subconștient. Trauma este o rană
emoțională care nu rămâne doar la nivel de emoție ci și la nivel de povestea pe care mi-o spun
despre mine. Devine astfel identitate, devine cine sunt eu în urma a ceea ce mi s-a întâmplat.
Devine cine sunt eu în urma plecării tatălui meu, de exemplu. Cine sunt eu în urma abuzurilor.
Cine sunt eu în urma respingerilor. Cine sunt eu în urma faptului că, poate, copiii la școală nu s-
au jucat cu mine. Toate aceste experiențe pe care noi le-am trăit în copilăria noastră ajung să
își pună amprenta asupra noastră și să se transforme.
Conceptul de sine format în urma traumelor, în urma a ceea ce mi s-a întâmplat în copilăria
mea, îmi va defini apoi viața și devine lentila sa. Această lentilă care se pune pe ochii noștri și
cu care vedem lumea și realitatea din fața ochilor noștri. Poate că ești într-o relație toxică,
poate că repeți un tipar de parteneri abuzatori sau de partener dependent de alcool, de jocuri
de noroc. Poate că ai probleme financiare, poate că te lupți cu o boală cronică sau autoimună.
Toate acestea sunt efecte ale traumelor din copilărie.
Conceptul de sine este părerea mea despre mine pe care mi-o formez în urma traumelor din
copilărie. Conceptul de sine se formează predominant între 0-7 ani. Între 0-7 ani, îmi formez în
urma a ceea am trait și a modului în care am interpretat experiențele mele o poveste despre
mine.
Putem lua de exemplu trauma abandonului, foarte mulți oameni au traumă de abandon sau
traumă de respingere. O persoană cu traumă de abandon își va forma conceptul despre sine că
oamenii mă abandonează, relațiile nu sunt sigure, oamenii pleacă, nimic nu durează, tot ce este
frumos se termină la un moment dat. Sunt luat prin surprindere, pierd relațiile, pierd
atașamentul, ceva se întâmplă și pleacă pur și simplu. Poate e vina mea. Poate am făcut eu
ceva greșit şi a plecat. Acestea sunt gândurile inconștiente, fie ca ies sau nu în această formă la
nivel conștient.
Și poate te vei gândi: “dar eu aveam doi ani când a plecat tata. nu îmi amintesc.” Da, nu îți
amintești conștient, dar, în subconștientul tău se formează acest concept despre sine și va
deveni povestea pe care ţi-o vei spune toată viața ta dacă nu te vindeci.
“Mi-e frică să nu fiu abandonat” duce de multe ori la parteneri care mă abandonează, parteneri
care sunt indisponibili emoționali, parteneri care nu te bagă în seamă, care te țin la distanță,
care sunt peste mări și țări, care sunt blocați în muncă, orice, numai să nu fie lângă tine, pentru
că tu ai conceptul de sine că oamenii te abandonează, că oamenii pleacă, că nu poţi să primești
iubirea, că nu ești destul de bun.
Cineva cu o traumă de respingere are conceptul de sine: Sunt respins! Sunt respins pur și
simplu, sunt respins. Înseamnă că este ceva în neregulă cu mine și sunt respins. Adică, eu sunt
defect. Eu nu sunt suficient de bun, eu nu sunt destul, eu sunt greșit.
Acestea sunt ceea ce denumim convingeri limitative. Un gând repetat devine o convingere.
Asa arată conceptul de sine al unei persoane cu traume. Dar problema nu este atât de mult
trauma, deoarece de la un punct al vieții nu mai este despre mama sau tata, nici măcar nu mai
este despre care este trauma ta. Este despre cine devii tu în ochii tăi în urma a ceea ce ți s-a
întâmplat. Şi de cele mai multe ori devii o victimă a vieții tale. Adică, stau și gândesc despre
mine o poveste, rulez în mod inconștient.
E posibil conștient tu să crezi că îți dorești relaţii faine. Sau să vrei să faci bani. Sau să fii
sănătos.
Poate crezi că tu oferi iubirea partenerului meu, și cu toate acestea tu nu o primesți, tot te
abandonează, tot te respinge. Asta se întâmplă pentru că ai un concept de sine care rulează
inconștient despre tine că tu ești abandonat (ă) respins, dat la o parte, că nu ești suficient de
bun.
Partenerul meu pe care eu îl învinovățesc nu este deloc vinovat pentru cum eu îmi creez
relațiile cu conceptul meu de sine, cu realitatea pe care o creez cu gândurile mele. Așa că
întreabă-te ceea ce gândeai tu despre partener înainte ca relația să se strice. Pentru că foarte
mulți oameni au relații frumoase la început pe care le duc într-un final pe terenul pe care ei îl
cunosc cel mai bine. Ajung atât de mult să modeleze relația cu gândurile și cu fricile lor, până
ajung în starea care le este cea mai familială.
Asta pentru că deși noi am crede că în relație căutăm să fim fericiți, primordial pentru
subconștientul nostru este familarul, este trăirea în emoțiile care ne sunt cele mai cunoscute și
cu care ne-am obișnuit să trăim.
Descoperă întreaga prezentare a Roxanei Borz despre conceptul de sine și cum ne

influențează întreaga viață și procesul de vindecare la Summitul Vindecarea Traumei.
Iubirea e Lipiciul
Anca Maftei
Anca Maftei este psihoterapeut IFS, psihoterapeut sistemic, psihoterapeut integrativ, psiholog
clinician, hipnoterapeut, facilitator de constelații familiale și sistemice, creator și inventator al
metodei de transformare interioara Re-Generation. Anca are nenumărate formări atât în
România cât și internaționale care o ajută să poată oferi clienților săi cele mai bune metode
pentru vindecarea traumelor.
Și-a creat propria sa metodă Regeneration despre care ne va vorbi si la Summitul Vindecarea
Traumei. Programul său Transformation Regeneration a fost creat special pentru a ajuta
oamenii care suferă de depresie, anxietate sau de traumă.
Metoda Regeneration are la bază conceptul că facem parte dintr un sistem mai mare, un
ecosistem. Anca folosește imaginea unui copac care ne reprezintă pe noi și acest copac are
bineînțeles rădăcini foarte adânci, care reprezintă familia.
Așadar prima treaptă este pasul rădăcinilor. Adică cum mă poziționez eu ca ființă corect în
sistemul familiar. Și atunci începem cu această zonă pentru că ține de ceea ce s-a întâmplat în
viața mea, iar relația cu părinții este baza tuturor relațiilor. Următoarele relații vor fi
reprezentate de crengile copacului, iar frunzele vor fi emoțiile pe care le trăiești în fiecare dintre
ele.
Următorul pas este de a învăța cum să eliberezi toate aceste emoții care apar cu foarte multe
tehnici și metode.
Viziunea Ancăi este întotdeauna “Tu ești floarea vieții tale”. Deci tu reprezinți o floare cu multe,
multe petale care sunt părți din tine mici. Tu ești o ființă foarte complexă, extrem de frumoasă,
un giuvaier al vieții tale, însă abia după ce integrezi și reușești să gestionezi tot ceea ce apare
în acest copac al vieții tale, te poți ocupa în esență în mod real de tine și de fațetele
personalității tale, care sunt toate petalele florii care ești.
În cadrul programului înveți să desfaci petală cu petală, să vezi fiecare detaliu și aspect din
ființa ta, să te uiți la ele și pe măsură ce aceste petale se deschid,să răsară din ființa ta un soare
strălucitor. Un soare care arde foarte puternic.
Acest soare este chiar energia sinelui tău, ceea ce ești tu de fapt, este este esența ființei tale
care are puterea de a regenera. Odată ce ai adus această lumină în ființă ta îi poți sprijini
bineînțeles și pe ceilalți și să duci lumina aceasta imediat în familia ta, la colegii tăi, la prietenii
tăi. Oriunde tu ai această flacără aprinsă de lumina fiecare încăpere în care vei merge și viața ta
cu totul va curge mult mai lin.
Este foarte important să reținem că în orice sistem toată lumea are dreptul să aparțină în mod
egal acelui sistem. Asta pare ceva banal dar totodată dacă te uiți cu sinceritate în mintea ta o
să vezi cum excluzi elemente din sistem prin judecată. Noi suntem inclusiv cei mai aprigi
judecători ai ființei noastre. Și atunci de fiecare dată când tu excluzi aspecte ale ființei tale sau
ale altei persoane din sistem nu faci altceva decât să contrazici această lege a firii care spune
că toți au dreptul să aparțină.
Este necesar să acceptam 100% toate aceste elemente pentru ca ele să dispară. Vom vedea că
până când nu vom accepta pe de-a-ntregul anumite aspecte, ele vor fi cu noi în diferite moduri
din viața noastră sau ne putem uita lesne la relațiile noastre interumane. Tot am judecat
vreodată la părinții noștri va reapărea în partenerul nostru, în relațiile noastre colegiale în
diferite aspecte și dinamicii relaționale. Deci tot ceea ce excluzi în viața ta atragi înapoi în viața
ta.
Dacă simți că sunt aspecte din viața ta ce au nevoie să fie văzute și vindecate în profunzime,
abia aștept să descoperi mai multe despre acest minunat proces.
Metoda TRE® Pentru
Vindecarea Traumei
Andreea Manolica
Andreea Manolica este coach, trainer, hipnoterapeut și Facilitator Trauma and Tension Release,
maestru reiki, terapeut theta healing, instructor de yoga.
Andreea crede ca vindecarea si cresterea se fac la nivel holistic: minte, corp si suflet si acesta
este motivul pentru care a facut formari in toate aceste domenii pentru a favoriza armonizarea
cat mai rapida si usoara.
În ultimii ani s-a format și specializat ca facilitator de eliberare traume și ajută oamenii să se
elibereze de stres de tensiune să se simtă în siguranță, să își regăsească calmul interior și să se
reconecteze cu capacitatea lor relaxare și vindecare.
Ce este Trauma Release?
Trauma Release se referă la un set de exerciții pe care noi le facem cu corpul nostru și care au
rolul de a induce o mică activare - un mic tremur sau o vibrație- astfel încât corpul să își
producă și înceapă răspunsul natural de relaxare.
Este o procedură de lucru cu corpul și este o soluție excelentă și pentru cei care nu mai cred ca
au vreo sanșă să scape de anxietate, stres, permanentă suferință interioară. În astfel de situații
munca cu corpul poate fi soluția salvatoare.
Nu este o procedură care se face cu mintea ci este o procedură pe care o facem cu corpul. Un
exemplu relevant este să ne aducem aminte cum este când tremurăm de frig. În urma
disconfortului pe care îl simțim în corpul nostru se pornește acest tremurat. Această dârdâială de
frig este cunoscută și permisă și foarte mulți dintre noi la un moment dat chiar ajungem cu acest
mecanism de vibrație în zona maxilarelor, unde poate să apară și un clănțănit.
Acesta este un exemplu de mecanism pe care îl cunoaștem cu toții, nu există om pe suprafața

pământului să nu aibă acest mecanism de echilibrare. Din păcate cei mai mulți dintre noi nu
cunoaștem beneficiile lui și se întâmplă ca atunci când acest mecanism de eliberare - tremurul,
vibrația - apare în situații în care poate suntem emoționați (avem de vorbit cu șeful nostru și este
un disconfort major să facem asta; vrem să facem o prezentare în public și audiența ne sperie;
vreau să vorbesc cu soțul sau cu soția și știu sigur că este supărat) să încercăm să-l camuflăm.
De ce încercăm să-l ascundem?
Pentru că avem anumite credințe pe care le am luat de pe ici pe colo cum că a tremura înseamnă că
sunt fricos și slab. Dacă îmi tremură vocea sunt penibil. O să râdă lumea de mine. Insă acest
mecanism este natural și încercând să-l ascundem, o facem în detrimentul nostru pentru că noi nu
putem opri acest tremur doar contractând organismul.
Eu ca să opresc acest tremur va trebui să contract cumva musculatura și întregul organism ca să îl

opresc. Și acest lucru este complet în defavoarea și în detrimentul meu. Pentru că noi avem, de la
maimuță la om, aceste răspunsuri de apărare: luptă -fugi - îngheață și un răspuns de relaxare. Care
este tocmai acest tremurat. Această vibrație pe care o căprioară dacă se întâlnește de exemplu cu
un prădător în pădure, îi va da frâu liber pentru că tocmai acest tremur o va ajuta să scape cu viață
din această întâlnire.
În schimb noi oamenii preferăm să uităm cât mai repede acel eveniment, să nu ne mai gândim la el,
să băgăm scheletul în dulap, ca aruncăm gunoiul sub preș și să credem că totul este în regulă. Nu
adresăm în nici un fel acea contracție fizică ce a avut loc în țesuturile noastre. Încet încet vor apărea
tot felul de dureri în corpul nostru, poate să apară mai întâi o înțepenirea de gât, apoi poate să
înceapă o durere în zona lombară sau zona toracică începe să scârțâie. Procesul acesta de
inflamare începe să se generalizeze în tot corpul generând la un moment dat afecțiuni și boli din ce
în ce mai grave ale organelor.
Ne putem gândi la boli autoimune, la boli inflamatorii, sistem digestiv, sistem reproducător toată
gama de boli pe care o generează în general stresul. Pentru că noi nu știm cum funcționează
sistemul nervos și nu permitem răspunsul acesta de relaxare să se întâmple.
Iată de ce sunt atât de importante și benefice aceste exerciții pentru eliberarea traumelor.
TRE® sau Trauma and Tension Release Exercises este o practică somatică bazată pe lurul cu
corpul pentru persoanele care suferă de stres, anxietate, traumă sau PTSD. Nu este nevoie să
vorbești despre problema ta sau sentimentele, stările prin care treci, prin urmare depășește
barierele lingvistice care pot aduce un stres suplimentar în terapie.
TRE® include o serie de întinderi ușoare prin care folosești mușchii părții inferioare a corpului
până creezi vibrație și tremurături în picioare. Odată ce corpul tremură, te întinzi pe podea și
încurajezi aceste vibrații naturale să se miște prin corp, fără a încerca să le controlezi. Majoritatea
oamenilor se bucură de senzația de tremurat si raportează o eliberare fizică sau emoțională, fără a
fi copleșiți de proces.
TRE® este recomandat oricărei persoane care se simte stresată, anxioasă sau traumatizată
(inclusiv celor care au fost martorii traumei altor persoane). Îi ajută pe cei care suferă de durere,
inflamație în organism. De asemenea, poate ajuta persoanele care au probleme de sănătate,
financiare precum și dependență. Pe scurt, TRE® poate ajuta pe oricine s-ar putea afla într-un
moment al vieții în care stresul, copleșirea, anxietatea și durerea îi compromit sănătatea și
bunăstarea.
Trauma- între oameni și
Dumnezeu
Pr, Constantin Necula
Părintele Constantin Necula este o figură emblematică în spațiul ortodoxiei românești, preot și
profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, foarte cunoscut publicului
pentru numeroasele sale apariții la conferințe și dezbateri televizate. Este prodecan al Facultății
de Teologie Sfântul Andrei Șaguna din Sibiu, conferențiar universitar și director al Centrului de
Cercetare Teologică din cadrul acestei facultăți. A tradus mai multe cărți și a scris articole în
publicații din țară și străinătate. A semnat zeci de studii în limba română și în limbi străine -
franceză, italiană, germană - si numeroase recenzii.
Părintele Constantin Necula este și Președintele Asociației Crucea Albastră, unde vine în
ajutorul oamenilor cu dependențe. În calitatea sa de duhovnic, însoțește zi de zi oamenii în
căutarea drumului lor spre vindecare.
Parintele Necula definește trauma ca pe un nod de construcție și deconstrucție sufletească.

Aceste noduri ajung să fie definitorii pentru viața noastră.
Părintele consideră că a trăi în terapie cu un terapeut bun înseamnă a crede de fapt împreună
cu el în Cel care este terapeutul tuturor. Nu-l putem exclude pe Dumnezeu din vindecarea
noastră, această forță superioară, inteligență universală sau cum vrem să o denumim fiecare
dintre noi.
Doar la Dumnezeu găsim pacea din care se poate construi ieșirea din trauma
Apoi un alt aspect este cel pe care de obicei Biserica îl pune la îndemână cu mare ușurință și pe
care îl tot auzim de 2000 de ani. Mântuitorul Hristos a venit în această lume cu acest preaplin de
iertare, concept care astăzi este cercetat și adus în discuție de mai toți psihologii, psihoterapeuții,
trainerii fie că au sau nu credință în Hristos. Miraculoasa putere vindecătoare a iertării este un
medicament pentru suflet care astăzi cu greu mai poate fi combătut.
Poate o trauma să ne apropie de Dumnezeu?
Nu este unic necesar să trecem prin suferință pentru a putea să ne apropiem de Dumnezeu, există
multe alte moduri și chipuri, însă de-a lungul vremii am putut observa cum durerea, trauma,
suferința profundă, disperarea reușește să facă acel click în mintea și sufletul omului, care atunci
când nu mai găsești singur o cale de ieșire își aduce aminte că nu este niciodată singur. Că există
un Creator care l-a înzestrat cu tot ceea ce există în el, deci doar El poate să deschidă calea spre
vindecare. Dumnezeu este cel mai de nădejde partener în durere și suferință și cel care te scoate
din astfel de situații, așa că trauma îți poate oferi un prilej de a învăța cum să tratezi cu el.
Atunci când vorbim despre Traumă căutăm imediat vinovații. de cele mai multe ori vinovat se
face...Dumnezeu. În contextul în care un psihoterapeut își ia în serios profesia caută să iasă din
jocul periculos, cu mărgelele de sticlă ale vinovăției. Ceea ce propune Părintele Necula în cadrul
prezentării sale la Summitul Vindecarea Taumei este să aflăm soluția iertării, care este valabilă în
ambele registre: uman și dumnezeiesc. Teama de a avea curaj să fim anti-trauma prin iertare este
trauma lumii moderne. Să încercăm să aflăm ce putem face pentru ceilalți.
Vindecare Traume în 6
Practici
Alexandru Plesea
Alexandru Pleșea este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-

lingvistică. A studiat natura minții umane în trei sisteme educaționale diferite – Statele Unite
ale Americii, Marea Britanie și România și de peste 10 ani organizează cursuri și traininguri în
România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele
intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.
Alex Pleșea folosește în terapiile sale o combinație autentică între metode occidentale și
orientale. Terapia modernă și terapia antică au multe instrumente și multe practici prin care
putem să ne punem în valoare puterea condiției umane, pentru că știm cu toții că atunci când
ne dorim să ieșim dintr o situație reușim atunci când dăm mai mult din aripi, la fel și când vrem
să eliminăm acele drame sau traume sau momente tensionate cu foarte multă încărcătură din
trecut.
La bază traumele suferite sunt încărcături energetice care sunt în viața noastră fără voia
noastră de cele mai multe ori impuse sau conduse, ghidate de către mediul înconjurător. Și noi
avem de a face pe parcursul vieții cu ele. Ele se instalează în principal în copilărie și când
creștem și observăm și la cei mari că și aceștia au diferite frici, fobii sau temeri pe care și le
exprimă. Și credem că lumea este cea pe care noi o vedem la ei.
Aproximativ 70- 80% din populația planetei este cumva diagnosticată ca având o traumă pe care
a suferit-o în perioada copilăriei sau în perioada de creștere. Toate aceste cazuri cumva s-au
înscris în sistemul nervos al oamenilor cât și în sistemul neuronal și ele astăzi vin la suprafață așa
ca și cum încep să colcăie când un proces similar sau un proces apropiat de elementul trecut se
arată acum în prezent. Și atunci trauma vine la suprafață și omul va începe să plângă ori să
tremure ori să transpire ori să aibă câte o stare pe care nu și o poate controla din cauza supra
tensiunii energetică care este în trupul său atunci.
Această energie se poate oricând instala fără voia noastră. Când cineva din jur de exemplu ne
face un compliment sau un cadou special pe care noi îl admirăm foarte mult, atunci ne încărcăm și
ne simțim bine. Ne simțim încărcați la nivel hormonal. E o transformare. De asemenea când
profesorul ne pune nota trei la școală și noi suntem nemulțumiți, apare o încărcătură de frustrare,
respingere sau de anxietate că putem să rămânem corigenți. Și tu ești sau nu ești conștient că
accepți această energie.
Dacă atenția este doar pe ceea ce este în afară atunci suntem evident dispuși să plângem sau să
ne întristăm sau să cădem în apatie. De asemenea, dacă energia dacă atenția este la noi înșine
putem să mergem până într-acolo unde putem controla cum răspundem și cum putem să
reacționăm la ceea ce se întâmplă în afara noastră.
Iată și un extraordinar exercițiu de respirație care are la baza ceea ce s-a întâmplat în trecutul
vieții noastre planetare pe vremea când era clar că respirația ne susține existența. Un grup de
cercetători de la Stanford a luat niște foști soldați din Irak care aveau diferite traume datorită
războiului de acolo și i-au învățat cum să folosească această tehnică de patru șapte și opt
secunde. E un mic truc, un fel de exercițiu care durează cel mult 20 de secunde: se inspiră timp de
patru secunde, se ține aerul în plămâni timp de șapte secunde și se expiră timp de opt secunde.
Conexiunea care se întâmplă în această respirație între plămâni și suferința care este mai ales
emoțională și mentală înăuntrul omului începe să fie o detașare. Și plămânii oxigenează și
reîncarcă și desensibilizare acele traume.
În prezentarea sa de la summit, Alex Plesea prezintă solutii realizabile oricand si gratuite pe care
le vom oferi celor care vor disciplina autovindecarii si inca 6 Exercitii pentru cei care au disciplina
constanta si pe care sa le pot integra atat prin terapie, cat si prin autoterapie, incluzand tehnici din
terapii orientale, occidentale, alternative, nutriționale și holistice.
Un Nou Trup - Vindecarea
Traumei de Dezvoltare
Florentina Niculescu
Florentina Niculescu este psihoterapeut și psiholog clinician și este fondatoarea Asociației Pasi
Catre Tine. ApcT a luat fiinta pornind de la premisa ca fiecare persoana are capacitatea de a
produce schimbari pozitive in propria sa viata, cu fiecare pas pe care il face catre sine insasi.
Din 2017 este organizator și reprezentant Somatic Experiencing® în România. De asemenea

se ocupă cu organizarea de cursuri de pregătire pentru specialiștii care doresc să înțeleagă
probleme legate de stresul posttraumatic și consecințele acestuia și promovează o nouă
abordare a vindecării traumelor și creștere a rezilienței.
Florentina Niculescu se folosește mult de conceptul de traumă de dezvoltare, care are în spate
trauma emoțională și trauma relațională. În termeni psihologici trauma este de fapt amprenta
pe care evenimentele din trecutul nostru o lasă asupra corpului nostru și rămân ancorate în
minte, în emoții și mai ales în corp.
Am putea spune că esența oricărei relații sunt schimburile nonverbale timpurii. Noi așa
începem să relaționăm. Încă de mici prin aceste schimburi de mesaje pe care noi le primim de la
de la părinții noștri. Nu avem dezvoltat limbajul așa cum îl avem acum ca adulți, vorbim doar
prin ceea ce captăm prin neuroni în oglindă.
Așadar prin intermediul interacțiunii cu părinții săi, fie că este vorba despre o încărcătură pozitivă
sau negativă, copilul în primii ani de viață dobândește o cunoaștere relațională implicită. Astfel
copilul învață cum să reacționeze în diversele situații de relaționare și atunci când este alături de
ceilalți, învățând de fapt modul în care funcționează lumea noastră exterioară. Învățând cum să
relaționăm învățăm să ne formăm o identitate de sine.
Traumele de dezvoltare emoționale apar atunci când figurile de atașament reprezintă o sursă de
anxietate iar sistemul nostru autonom de apărare și atașamentul sunt deteriorate. Astfel mediul
exterior este perceput ca fiind ca fiind amenințător. Sistemul nervos autonom este înțelept și chiar
încă din primii ani de viață noi învățăm să generăm niște mecanisme de protecție care să ne ajute
în situațiile stresante și amenințătoare, să facem față la tot ceea ce vine ca stimuli către noi.
Iată de ce în creșterea copiilor, orice părinte trebuie să înțeleagă importanța limitelor. Putem da
exemplu o situație pe care mulți părinți nu și-o pot imagina ca fiind traumatizantă: un copil care
este sufocat de dragoste va dezvolta rezistență la tot ce vine către el și lumea lui va fi percepută
doar în acest mod de a fi iubit. În momentul în care va începe să fie refuzat, în care nu va primi
acelasi nivel de afecțiune, această lume a lui se va prăbuși și riscă să ajungă în depresie și
anxietate.
Întâlnim des la părinți acest fenomen al supracompensării. Îi dau copilului meu tot ce nu am avut
eu sau cred că meritam să primesc, fără să fiu curios să aflu despre adevărata structură a copilului
meu, despre nevoile reale ale copilului meu. Este nevoie ca părintele să producă această
individualizare, ieșire din fuziune, separare între ce vreau eu și ce vrea copilul meu.
Trauma de dezoltare este o traumă emoțională și relațională. Apare atunci când figurile de
atașament reprezintă o sursă de anxietate, iar sistemele noastre de apărare și atașamentul sunt
deteriorate și mediul exterior este perceput că fiind amenințător. Sistemul nervos autonom este
înțelept și încă din primii ani de viață generăm mecanisme de protectie ce ne ajută să ne apărăm
de ceea ce se întâmplă în mediul nostru. Vă puteți imagina aceste apărări precum un scut care ne
protejează în situații în care amenințarea a fost atât de mare sau de intensă încât am simțit că nu
putem face față acesteia.
Atunci când vorbim de trauma de dezvoltare vorbim despre situații care apar mult prea devreme
în viață noastră și cu cât suntem mai mici, cu atât avem mai puține instrumente pentru a ne apăra,
astfel că organismul nostru începe să experimenteze ceea ce se întâmplă în mediul exterior că
fiind o amenințare. Dacă acest lucru apare în mod repetat sau dacă trăirile sunt prea intense,
corpul generează strategii pentru a ieși din situație prin blocarea emoțiilor asociate. Suntem
împiedicați să ne dezvoltăm sănătos.
Situațiile cu potențial traumatice în copilărie, când vorbim despre traume de dezvoltare, sunt
situații de abuz sau neglijare în familie, tulburări mentale ale unuia sau ambilor părinți, abuzuri
sexuale repetate, decesul unuia dintre părinți, supraprotecție excesivă ori siuatii în care îngrijitorii
în mod consecvent nu erau disponibili fizic sau emoțional.
Simtomele pe care le întâlnim în traumele de dezvoltare pot fi: anxietate, dificultate în controlul
impulsurilor, depresie, șters crescut, neatenție, hipervigilență, obsesii, sentimente de neputință,
frică constanță de abandon, limite slabe în relații cu ceilalți, sindroame complexe – fibromialgie,
colon iritabil, dureri cronice până la tulburări de personalitate. Un aspect foarte important de
menționat este că aceste stări pot apărea după mulți ani de funcționare foarte bună, poate chiar la
vârstă mijlocie, poate după un accident minor sau un diagnostic cu impact puternic emoțional și
chiar după anumite inteventii chirurgicale. După astfel de situații simptomele apar pe deplin la
suprafață.
Traumele de dezvoltare ne deconectează de la simțurile noastre pierzând capacitatea de a evolua

în timp și rămânem ancorați într-un trecut emoțional. De aici dificultatea de a ne raporta la ceilalți,
de a ști ce este bine și ce nu. Trauma psihică este o leziune emoțională și ca orice leziune este
tratabilă. Este nevoie de timp pentru a o renegocia și pentru ca al nostru corp să organizeze și să
integreze experiențele și senzațiile simțite. Redobândim libertatea, claritatea și coerentă între
minte, emoții și corp.
Trauma - Un Portal Spre
Ceea ce Suntem
Prof. univ. dr.

Matei Georgescu
Prof. univ. dr. Matei Georgescu are studii aprofundate în psihopatologie fundamentală şi
psihanaliză, un master în antropologie, este doctor în filosofie, doctor în psihopatologie
fundamentală şi psihanaliză. Autor a 15 cărți, zeci de articole, realizator de emisiuni tv,
organizator de mese rotunde și manifestări științifice de profil.
Fiecare dintre noi se află într-o călătorie inițiatică, o călătorie a eroului. Mitologia și poveștile
inițiatice au rămas în inconștientul nostru colectiv, pentru că noi suntem în definitiv povestitor
iar ființa noastră este un corp de narațiune.
Poveștile noastre sunt povești remarcabile ale eroului. Noi ne-am pierdut cumva, ne-am
demitizat viașa,ne-am uscat-o în formă sa de rațiune pozitivă controlabilă. Neuroștiințele
acumatot văd ce e cu amigdala, cu centrul fricii care de fapt se pare că nu este chiar centrul
fricii, cu separarea emisferelor care se pare că de fapt nu sunt atât de specializate. Și pe
măsură ce trecem mai departe în cunoaștere ne dăm seama că toată enciclopedia de
cunoaștere pe care acum o deținem devine mâine o istorie a ignoranței.
Iată de ce este necesar să ne întâlnim cu noi înșine într o formă de smerenie metodologică.
Smerenie metodologică însemnând că viața în întregul ei va avea întotdeauna o zonă
importantă de necunoscut și mai ales imposibil de cunoscut.
Intotdeauna adevărul este o valoare relațională și relativă, un adevăr absolut probabil că apropo
de întâlnirea dintre Iisus și Pillat, când a fost întrebat ce este adevărul, Isus a tăcut. De ce a tăcut?
Pentru că adevărul nu era ceva de declarat ci ceva de existat. El era adevărul!
Prezentarea lui Matei Georgescu la Summit va fi un exercițiu de fluență ideatică în care teoria va
alterna cu meta-teoria pentru a iesi din cliseele comode.
Vom porni de la experiența inițială a lumii și la modul în care se produce sensul și semnificarea
universului, pentru a vedea mai bine ce este ființa umană în arhitecttura sa.
Vom explora limitele înțelegerii și funțiile înțelegerii în contextul fundamenelor afective ale ființei
umane. Vom explora ideologiile schimbării ca operații defensive în fața realității complexe și
reperele sau ceea ce este peren în re-conectarea ființei umane.
EMDR Centrat pe
Atașament: Vindecarea
Traumei Relaționale
Dr. Laurel Parnell
Dr. Laurel Parnell este fondator și director al Institutului Parnell pentru EMDR centrat pe
Atașament (Attachment Focused EMDR). Este psiholog clinician și co-director al organizației
non-profit Programul Internațional de Asistare în Traumă (Trauma Assistant Program
International).
Este unul dintre cei mai mari experți mondiali în desensibilizare prin mișcări oculare și
reprocesarea EMDR, fiind inițiatoarea Terapiilor Conexe EMDR, Attachment Focused EMDR și
Resource Tapping. Dr. Laurel Parnell predă EMDR din 1995, iar în 1991 a fost instruită chiar de
Francine Shapiro.
Dr. Parnell a făcut parte din facultatea de la California Institute for Integral Studies și John F.
Kennedy University. Folosește o abordare holistică a vindecării traumelor care se concentrează
pe integrarea corpului, a minții și a spiritului.
EMDR înseamnă Eye Movement Desensitization and Reprocessing ( Desensibilizare și

Reprocesare Prin mișcări oculare). Este o terapie pentru vindecarea traumelor care a fost
dezvoltată în anii '80 de către psihologul Francine Shapiro. Ceea ce facem cu EMDR este să
activăm rețeaua de memorie în care sunt păstrare traumele la care adăugăm stimularea
bilaterală alternantă. Poate fi vorba de mișcări ale ochilor, de înainte și înapoi. Poate fi vorba de
stimularea auditivă. Poate fi vorba de tobe, de bătăi.
Și ce se întâmplă este că se declanșează un efect rapid de procesare, un fel de procesare corp și
minte, în care trauma care a fost fragmentată și înghețată în timp se desprinde și începe să se
deplaseze foarte rapid prin sistemul nervos. Iar ceea ce se obține este un fel de procesare liberă
asociativă între corp și minte.
Tot ceea ce a fost înghețat în mod traumatic, gândurile tulburătoare, imaginile și suferința
emoțională, toate astea se mută afară. La sfârșitul unei ședințe EMDR, persoana are o perspectivă
mai largă asupra a ceea ce s-a întâmplat. Nu mai are suferință emoțională. Se simte ca și cum
ceea ce s-a întâmplat, s-a întâmplat în trecut. Este uimitor. A fost absolut revoluționară când a
apărut și am continuat s-o dezvolt.
La începuturile EMDR, am descoperit că dacă folosești imaginația și identifici ceva pozitiv pentru
tine însuți, apoi adaugi o mică cantitate, o cantitate scurtă de stimulare bilaterală, acest lucru
activează și ajută la integrarea resurselor pozitive. Spre exemplu, ai putea bate cu mâinile
încrucișate când pe umărul drept, când pe umărul stâng.
Am folosit acest exercițiu pentru a ajuta la stabilizare către ceea ce noi numim locul de liniște.
Începe de la întrebarea “Îți poți imagina un loc care să fie liniștit?” urmând ca apoi să creeze
imaginea locului liniștit. Am folosi o scurtă perioadă de simulare bilaterală. Ne concentrăm doar pe
aspectele pozitive.
Adăugăm o cantitate scurtă de stimulare bilaterală. Și ce se întâmplă este că sistemul nervos al

persoanei se calmează, se simte mai bine. În schimb, persoanele care au avut traume în copilărie,
traume extinse din copilărie, au nevoie de mai mult de o singură resursă. De cele mai multe ori, au
nevoie de mai mult decât de un loc liniștit. Așa că am început să adăugăm figuri de îngrijitori, de
protectori și de înțelepți. De fapt, am creat o întreagă echipă de resurse care oferă sprijin
persoanei înainte de a intra în munca de traumă.
Q&A cu Dr. Porges
Dr. Stephen Porges
Dr. Stephen Porges, care este un distins om de știință al Universității din Indiana, unde este
director fondator al Consorțiului de Cercetare a Stresului Traumatic din cadrul Institutului Kinsey.
El deține funcția de profesor de psihiatrie la Universitatea din Carolina de Nord și profesor emerit
de la Universitatea Illinois din Chicago și de la Universitatea din Maryland.
A fost președinte atât al Societății de Cercetări Psihofiziologice și Federația Asociațiilor în

Științele Comportamentale și ale Creierului, și este un fost laureat al premiului a Premiului de
dezvoltare a cercetătorilor științifice din cadrul Institutului Național de Sănătate Mintală. A
publicat peste 300 de articole de specialitate, lucrări științifice în mai multe discipline și a fost
citat în peste de 40 000 de ori în publicații revizuite de colegi. În 1994, Dr. Porges a propus
Teoria Polivagal ului, o teorie care face legătura între evoluția sistemului nervos autonom al
mamiferelor la comportamentul social și subliniază importanța stării fiziologice în exprimarea
problemelor de comportament și a tulburărilor psihiatrice.
Pentru a descrie Teoria Polivagala, vom începe cu primul punct, respectiv modul în care starea
noastră fiziologică afectează felul în care vedem lumea și cum reacționăm la ceilalți. Așadar,
putem fi în stări de diferite condiții fiziologice și avem practic un portofoliu diferit de
comportamente, din moment ce suntem oameni ușor diferiți pe baza stării noastre fiziologice.
Acesta este primul punct important.
Al doilea punct sunt stările fiziologice în care intrăm, care urmează regulile de bază ale evoluției
în sens invers. Astfel, atunci când suntem provocați, devenim, într-un sens, mai vechi în fiziologia
noastră, mai defensivi și ce facem în mod funcțional prin comportamentul nostru este să retrăim
într-adevărat evoluția narațiunii ca mamifere sociale care fac tranziția de la reptile sociale.
Așa că, într-un fel, când am devenit specii sociale, a trebuit să ne dezactivăm amenințările și cred
că acesta este cu adevărat un punct interesant în viață, atunci când sistemul nostru nervos este
calm și în siguranță și cu încredere în alții și când reacționează în alte stări de asediu sau de
amenințare?
Ei bine, există multe exerciții care ar putea fi explicate prin teoria lui Polyvagală, dar să nu le
numim exerciții polivagale. Am scris o prefață pentru cartea unui prieten despre yoga și acolo am
spus că yoga există de peste 4000 de ani, ori eu am venit cu teoria Polyvagală în anii '90 și asta
după mulți ani de încercări de a o pune cap la cap. Și am spus că e umilitor să realizezi că
structurile de bază despre care vorbește teoria Polyvagală, nu vorbește despre neurofiziologia
propriu-zisă, ci despre sistemele de secvențiere și ierarhizare.
Aceste noțiuni în yoga se numesc Pranayama yoga. Pranayama yoga este pentru yoga ceea ce în
teoria Polyvagală se numește sistemul de implicare socială. Dar sistemul de implicare socială a
evoluat din sau se bazează pe neuroanatomia a unei zone a trunchiului cerebral care controlează
mușchii feței și ai capului și respirația. Și aceasta este Pranayama yoga. Acum te întorci și spui, ei
bine, sistemul de implicare socială a fost articulat în cadrul teoriei Polyvagal abia în 1995, în
schimb aceste alte lucruri există de sute de ani, mii de ani.
Așadar există metode deja, care au evoluat pornind de la principii organizatorice diferite. Dar
aceste principii de organizare se aliniază cu ceea ce ne spune astăzi neuroștiința. Răspunsul este
că există metode de calmare și, intuitiv, știm care sunt acestea. Există lucruri precum a fi cu
prietenii, interacțiuni reciproce cu alții, cântatul, cântatul la instrumente muzicale, respirația și
toate acestea sunt respirație. Pentru că atunci când cântăm la instrumente, respirăm odată cu
ritmurile; și schimbările de postură care au făcut parte de ritualuri străvechi, chiar cu mult înainte
de a fi religii organizate. Toate acestea sunt exerciții vagale sau polivagale.
Schimbările de postură fac parte din acest lucru. Deci știm că în istoria omenirii au existat astfel
de instrumente. Iar teoria Polyvagală ne dă doar un limbaj modern, compatibil cu neuroștiința
contemporană, pentru a o descrie. Mai degrabă decât să te gândești la ea ca la yoga, putem vedea
căile neuronale care se formează cu teoria Polyvagală și astfel îi conferim o structură diferită
pentru a o interpreta.
Neuropsihoterapie:
Recuperarea după Traumă,
Reziliența și Creșterea Post-
Traumatică
Arielle Schwarz
Dr. Arielle Schwartz este psiholog și profesoară căutată la nivel internațional. Este instructor de
yoga și un lider voce în vindecarea PTSD-ului și a traumelor complexe. Arielle este și autoarea a
șase cărți, inclusiv The Complex PTSD Workbook, Terapia EMDR și psihologia somatică și Ghidul
de creștere post traumatică. Dr. Schwartz îl ghidează pe terapeut în aplicarea EMDR Psihologia
somatică părți ale terapiei de lucru și intervențiile bazate pe mindfulness pentru tratamentul
traumei. Ea are o înțelegere foarte profundă și plină de pasiune, bunătate, compasiune, bucurie și
un mod succint de a vorbi despre subiecte foarte complexe. Practic, ea ia lucruri foarte dificile pe
care le distilează astfel încât toată lumea să poată înțelege, chiar dacă nu sunteți un profesionist.
Ne luăm timp, din punct de vedere terapeutic, pentru a ne ajuta clienții să-și cunoască propriul
sistem nervos, să aibă un limbaj pentru a identifica care ce este starea sistemului meu nervos și
care sunt semnalele care îmi permit să știu dacă sunt în stare de reacție la o amenințare sau dacă
mă simt în siguranță. Cum se face această verificare a sistemului? Mă refer adesea la aceasta ca
la o verificare în cinci puncte. Este atât de simplu. Este ca și cum, dacă ai de gând să-ți iei mașina
și vrei să-ți verifici uleiul, va fi nevoie și de verificarea presiunii și a anvelopelor, iar tu va trebui să
faci toate astea.
Puncte de verificare sunt:

1. Care este starea minții tale?
2. Mintea ta se grăbește?
3. Sunt multe gânduri?
4. Există îngrijorări, sau simți că mintea ta este spațioasă și deschisă?
Din nou, când ne uităm la oricare dintre aceste aspecte ale sinelui, nu este o judecată corectă sau
greșită. Vrem doar să adunăm informații. Dacă venim să facem orice stare de spirit sau de corp să
fie greșită, pierdem esențialul.
Fiecare stare a sistemului nostru nervos, stare a minții noastre, doar ca purtător de informații, este
aici pentru a comunica ceva. Există inteligență acolo. Începem deci prin a observa calitatea minții,
și apoi observăm calitatea corpului. Unde este tensiunea lor? Unde există un sentiment de
prăbușire? O hiperexcitație sau o hipoexcitație, așa cum observăm asta în corp? Am umerii ridicați
până la urechi? Am maxilarul strâns? Simt cum mă prinde în gât? Există acolo fluturi sau
nervozitate în stomac? Da. Deci toate acestea sunt informații, și ajungem să știm ce se întâmplă în
corp, sau mă simt în largul meu? Îmi este ușor să mă odihnesc în spatele corpului și să mă sprijin
în scaun.
Și apoi ne uităm la care este tonul emoțional? Există multă greutate în emoții? Există anxietate?
Există un sentiment de teamă sau de furie? Sunt în gardă din punct de vedere emoțional? Mă simt
cu inima deschisă? Așadar, emoțiile noastre fac parte din partea a treia, emoțiile minte-corp, iar
noi observăm respirația. Partea a patra. Mă simt în largul meu cu respirația? Este ușor pentru mine
să fac acest oftat. Nu-i așa? Îți urmăresc umerii. Lasă-te jos. Dacă scoți sunetul ăsta, o să fac așa,
ca un mic pocnet. Nu-i așa? Sau respirația este atât de superficială încât îmi limitez de fapt
sentimentul de vivacitate?
Așadar, respirația este un alt sistem de feedback. Toate aceste emoții ale minții, ale corpului și ale
corpului, respirația. Sunt sisteme de feedback care ne dau informații despre starea sistemului
nostru nervos. Iar numărul cinci în cele cinci puncte de verificare este energia. Mă simt treaz, alert,
obosit, cu capul în ceață, amețit?
Da. Toate aceste calități energetice ne oferă feedback despre sistemul nostru nervos. Așa că
începem de acolo, iar eu îmi încep adesea orele de yoga cu această verificare. Voi începe o ședință
de psihoterapie cu acest control. Deci trebuie să știm ce aducem în cameră. Și apoi, dacă în orice
moment în cele cinci punctul de control, ne spunem, oh, există o tensiune fizică, sau există un
gând rumegător, sau respirația mea nu își găsește ritmul astăzi. Sau există această greutate a
unei emoții care poate deveni apoi punctul central al sesiunii. Aceasta ne permite să aprofundăm
ceea ce ar putea contribui la acest lucru. Ce s-a întâmplat recent care ar putea fi care se manifestă
în corpul sau în mintea ta în acest mod.
Transcenderea Traumei
Frank Anderson
Frank Anderson MD este autor, psihiatru, terapeut, speaker și specialist în traume, și în ultimele
trei decenii, a petrecut timp studiind neuroștiința și tratamentul traumelor. Misiunea lui este de a
vindeca traumele și de a aduce mai multă iubire, compasiune și unitate în lume. De asemenea, el
este foarte implicat în Sistemul Intern Familial (Internal Family System), și este formator și
consultant principal al institutului. Frank este consilier al Asociației Internaționale a
Profesioniștilor în Traume.
Sistemele familiale interne, sau așa cum este denumit mai frecvent, IFS, este într-adevăr un
model de terapie pe care Dick Schwartz, care este fondatorul, a creat acest model probabil acum
35 de ani sau cam așa ceva. Deja este un fel de terapie foarte populară.
Esența IFS este înrădăcinată în două lucruri de bază. Unul este gândirea sistemică. Noi, psihicul
nostru, suntem organizați în jurul unor sisteme diferite. Și motivul pentru care spun sisteme este
că acestea sunt organizate în jurul unor experiențe de viață traumatizante sau copleșitoare.
Există un sistem organizat în jurul intimidării, un sistem de părți care poate fi organizat în jurul
decesului soțului sau al soției sau al decesului unui părinte, sisteme care ar putea fi organizate în
jurul traumatizării. Așadar, o componentă importantă a IFS: sistemele sunt organizate și, uneori,
acestea funcționează fără probleme împreună, și, alteori, nu funcționează deloc bine împreună,
motiv pentru care oamenii vin la terapie, pentru a primi ajutor atunci când diferitele lor sisteme nu
funcționează foarte bine. Este ca o organizație sau o corporație. Poate funcționa fără probleme
împreună sau poate fi în conflict.
Cealaltă premisă principală de Sisteme familiale interne este că toți avem părți din noi înșine. Cu
toții avem aspecte ale personalității noastre. Și eu când eram tânăr în formare cu mult timp în
urmă, părțile erau considerate patologice. Deci, dacă oamenii ar avea părți, s-ar numi Tulburare de
personalitate multiplă și ar trebui să încercăm să le refacem.
Premisa IFS, care este foarte diferită este că toți avem părți din noi înșine, toți avem aspecte ale
personalității noastre. Ne-am născut cu ele și sunt normale. Nu încercăm să scăpăm de ele și sunt
aspecte normale ale ființei noastre. Aceasta este o mare diferență față de IFS. Celălalt lucru este
că noi toți avem această lucru pe care IFS îl numește Energie de Sine, care este oarecum diferită
de părți. Așadar, cu toții avem energie proprie. Unii oameni se referă la el ca fiind sufletul nostru,
înțelepciunea noastră interioară și energia Sinelui care are o capacitate de vindecare inerentă.
Clientul știe ce este mai bine în ceea ce privește vindecarea atunci când tu ca terapeut sau ca
antrenor sau asistent îi ajută să-și acceseze propria înțelepciune interioară. Aceasta este o altă
mare diferență. Nu Terapeutul sau Antrenorul este expertul, clientul este expertul, iar noi îl ajutăm
să acceseze înțelepciunea sa internă.
Părțile, pe de altă parte, sunt organizate în diferite categorii în funcție de rolul pe care îl joacă în
cadrul sistemului. Cu toții avem părți normale din noi înșine care nu au de-a face cu traume, ci
doar cu aspecte normale ale personalității noastre. Ne putem bucura de drumeții regulate. Da,
părțile obișnuite sunt mai bune decât cele normale. Deci doar părți care sunt doar aspecte ale
personalității noastre.
De asemenea, avem părți care se organizează în jurul traumelor și acestea vin sub diferite forme.
Una dintre ele ar fi piesele de protecție. Deci părți care lucrează din greu și care încearcă să ne
protejeze. O parte obișnuită ar prelua un rol de protecție dacă am fost răniți. Și există părți care își
vor asuma și ele să poarte răni sau să poarte durerea. Noi îi numim Exilați. Deci aceste sisteme
despre care vorbeam înainte de a se organiza în jurul unor părți de protecție pentru a încerca să-i
protejeze pe răniți, părți pe care le-am experimentat în situații de viață.
Vorbind cu vocile
Colin Ross
Vrem să vorbim cu vocile. Vrem să aflăm ce cred ele, ce vor? Ce se întâmplă cu ele? Și modul în
care facem asta este să pun o întrebare Vocii. Vocea răspunde în capul tău, iar tu îmi spui care
este răspunsul. Sună bine?
Sigur. Bine.
Și uneori persoana spune: „Este destul de ciudat”. Ei bine, acum cu toții suntem puțin ciudați pe
aici. Este doar angajarea oricărei ființe umane în terapie, mai ales dacă ești supărat. „Urăsc
figurile de autoritate, urăsc profesorii, urăsc poliția, urăsc pe toți adolescenții”. Nu vei spune
doar „Bună, vreau să fiu prietenul tău”. Trebuie să formezi o relație, să o construiești încet, să nu
fii șef. Același lucru aici. Încerci să construiești o relație, o alianță de tratament cu vocea.
Bine, deci prima întrebare pe care o am este „Este vocea aceea furioasă care i-a spus lui Jean să
se sinucidă?”
„Mi-ar plăcea doar să știu, vrei să-mi spui sau să mă întrebi ceva?” Și atunci răspunsul poate fi
„nu, nimic”. Sau ar putea spune: „Nu scapi de mine”. Sau a spus, „E al meu”, așa ceva. Sau ar
putea fi doar persoana care spune: „Nu pot să-ți spun ce tocmai a spus”. Ei bine, ai putea să-l
traduci puțin? Pentru că are mult limbaj rău în el, nu?
Uneori îmi spui că vocile s-au cam liniștit, dar medicamentele nu funcționează. Poate că trebuie
să renunțăm la asta și să facem o altă abordare. Așa că acum vorbesc cu vocea ta furioasă în
această abordare. Nu vrem să scăpăm de voci din câteva motive. Una este că nu avem nicio
modalitate de a face asta, așa că doar ne pierdem timpul și energia.
Doar urmați vocabularul lor. Unii vor spune „ceilalți ai mei”. Există tot felul de cuvinte diferite pe
care oamenii le folosesc sau doar „vocile mele”. Așa că „Vă văd pe voi, băieți, vocile, ca toate
părțile întregului, sunteți acolo cu un motiv. Faci parte din strategia de supraviețuire. Ai în mână
lucruri pe care Jean nu vrea să le cunoască sau să le simtă sau cu care nu se confruntă, ceea ce
este o treabă bună. Ai ajutat foarte mult cu asta. Și într-adevăr, scopul este să te implici mai mult
în tratament, să construiești o echipă, să încerci să faci brainstorming.”
Următoarea mea întrebare este, “Ei bine, din nou, orice vrei să-mi spui sau să mă întrebi.” Apoi
ultimul răspuns ar putea fi „Ești un idiot. Nu știi. Crezi că ești atât de deștept”. Sau ar putea fi,
„aceasta este prima dată când cineva vorbește cu mine”. Și deja avem un pic de mulțumire și un
pic de o linie de tratament.
„Deci, voce, știu că locuiești acolo și uite, tocmai te-am cunoscut. Nu te cunosc prea bine. Am ceva
experiență în lucrul cu oameni care aud voci, dar nu știu ce se întâmplă acolo. Ești expertul în ceea
ce se întâmplă înăuntru. Așa că ceea ce mi-aș dori este, în loc să mă duc, << Bine, Jean, o să
facem asta. Bine, Voce, o să facem asta >>. Prefer să merg, << Bine, Voce, ai toate aceste
cunoștințe despre ce se întâmplă acolo. Aș vrea să fii ca un consultant. Spune-mi ce să fac.>>
Pentru că dacă spun, <<o să facem asta.>> Probabil că oricum nu vei dori să o faci și s-ar putea
să greșesc complet și să ratez ideea. Deci, cu cât poți să-mi spui mai multe, << Nu, nu ar trebui să
facem asta.
Nu, nu vrem să facem asta>>, cu atât mai bine. Deci, totul face parte din încercarea de a construi
o echipă aici. Deci, Voce, ceva gânduri despre ce ți-ai dori în viață? Și atunci s-ar putea să spună
„Slujba mea este să-i spun să se sinucidă”. Bine, bine, asta e bine. Deci, modul în care văd
sinuciderea este că este într-adevăr un loc sigur. Și am învățat asta de la cineva cu care am vorbit
cu mult timp în urmă.
Făceam o ședință de terapie și dintr-o dată acest mic băiat de șase ani iese și spune: „Nu pot
vorbi cu tine, doctore Ross, pentru că sunt mort”. Și am spus: „Oh, mulțumesc. Înțeleg. A fi mort
este de fapt a fi într-un loc sigur”. Deci partea nu reprezenta un trup mort fizic. Partea însemna
„Am plecat departe înăuntru. Sunt într-un loc sigur. Sunt mort. Deci nimeni nu mă poate găsi.
Nimeni nu mă poate răni.” Un fel de v-ați ascunselea și deci locul suprem sigur este moartea
fizică. Deci, de cele mai multe ori, motivul pentru a fi mort este să scapi de durere, să fii în
siguranță, să nu mai fi abuzat. Înțeleg asta.
Întrebarea devine: „Ei bine, crezi că ar fi posibil ca Vocea să lucreze, astfel încât să simți că este
mai în siguranță, astfel încât lucrurile rele să fie în trecut?” Așa că încep să mă joc cu ideea de a
mă orienta către corp în prezent, doar să plantez sămânța ideii. „Deci ce crezi despre vocea aia?”
"Nu știu. Poate." În regulă, deci „Înțeleg că ai făcut o treabă importantă, care a ținut multă furie...”
și apoi s-ar putea să intru să explic pe scurt zborul și înghețul și biologia sau trauma.
Când un mic mamifer este încolțit și amenințat și prins în capcană din nou și din nou, vei obține o
combinație de luptă, fugă și îngheț. Dacă este un urs grizzly, vei avea o mulțime de lupte. Dacă
este o căprioară, vei alege fuga. Și există un animal în America de Nord numit opossum care are
tendința de a se ghemui și de a intra în modul de înghețare. Așa că ființele umane pot face mai
mult din una, mai puțin din cealaltă. Depinde de persoană. Dar toate ființele umane pot face o
combinație de luptă, fugă și îngheț.
Când erai copil și se întâmplau toate acele lucruri rele, corpul tău intra în modul luptă. Dar dacă ți-
ai exprimat orice supărare, pur și simplu te-ai înrăutățit. Așa că a trebuit să-ți îndesezi propria
furie. Propria ta mânie a devenit o amenințare pentru propria ta supraviețuire. În plus, ai învățat
din exterior furia ca fiind egală cu crimă, violență, haos. Deci ai o fobie de furie. „Așadar, Jean, l-ai
îndesat în această parte supărată pe care ai ținut-o pentru tine, ceea ce este o strategie grozavă
de supraviețuire.
Dar mă gândesc, Voce, Voce furioasă, ăsta nu este un mod foarte distractiv de a trăi viața. Ești
doar un tip care este supărat tot timpul și dacă nu se întâmplă nimic, nimeni nu are nevoie de tine
pentru nimic. Și apoi dintr-o dată apare o amenințare, iar acum ești chemat în față și te enervezi.
Foarte util. Autoapărarea este grozavă, dar nu pare prea distractiv. Există ceva ce ai vrea să faci în
viață? Poate vrei să mergi la o înghețată, să mergi la plimbare sau să mergi la un film?
25+ EXPERȚI DIN ROMÂNIA ȘI INTERNAȚIONALI ÎȚI
DEZVĂLUIE CELE MAI EFICIENTE TEHNICI DE
VINDECARE A TRAUMELOR
13 - 17 Iulie 2022
Înscrie-te pentru Pachetul Premium și primești:
Acces pe viață la peste 25 de înregistrări cu experți de la summit (valoare de 2.497

USD)
Peste 25 de ore înregistrări audio experți în format MP3 (valoare de 397 USD)
Bonusuri de la speakeri (valoare $2297 )
LIVE VIP Q&A (valoare $1197 )
ACCES PREMIUM

Vindecarea Traumei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vindecarea Traumei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VINDECAREA

O șansă unică de a învăța de la unii dintre cei mai

Ti-am pregătit un eveniment cu totul special, de practică și experiență în domeniul

Sunt Eugen Popa și mă bucur să vă fiu gazda ta la Summitul Vindecarea Traumei!

Motto-ul meu: INVATA, CRESTE, DARUIESTE!

Înveți de la experți cu peste 50 de ani de practică și experiență în

Înveți cum să vindeci trauma, cum funcționează și cum să o oprești

Intri în contact cu o comunitate de oameni cu interese similare care

Ai acces la experți care, împreună, au ajutat și vindecat milioane de

Un studiu realizat în 1998 de Centrul de Control și Prevenire a Bolii (CDC) a condus la o

Rezultatele acestui studiu au condus la o schimbare radicală în abordarea terapeutică a

Modul în care vom relaționa cu partenerul de viață reprezintă

Cu toate acestea, atunci când un copil are o traumă din care

Conflictele pot apărea chiar și în relații sigure, de încredere și

Experiențele traumatice ne pot face să nu credem în

Abordarea și vindecarea traumelor din copilărie este un proces

Singura cale de ieșire este cea a vindecării.

SUMMIT VINDECAREA TRAUMEI

Există multe modalități de a preveni dezvoltarea

Cu toții putem face din această lume un loc mai bun,

Pera Novacovici Angela Nuțu Marius Simion

Raluca Anton Pr. Constantin Necula Anca Maftei

Dr. Stephen Porges Arielle Schwartz, PhD Frank Anderson

Vrei să înveți cum să vindeci traume de la unii dintre cei

Andreea Manolica Matei Georgescu Roxana Borz

Alexandru Pleșea Florentina Niculescu Horia Radu

Gina Veveriță Eugen Popa Camelia Păduraru

Roxana a absolvit Facultatea de Medicină și acum studiază psihologia la Facultatea de

Descoperă întreaga prezentare a Roxanei Borz despre conceptul de sine și cum ne

Ce este Trauma Release?

Acesta este un exemplu de mecanism pe care îl cunoaștem cu toții, nu există om pe suprafața

De ce încercăm să-l ascundem?

Eu ca să opresc acest tremur va trebui să contract cumva musculatura și întregul organism ca să îl

Pr, Constantin Necula

Parintele Necula definește trauma ca pe un nod de construcție și deconstrucție sufletească.

Poate o trauma să ne apropie de Dumnezeu?

Alexandru Pleșea este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-

Din 2017 este organizator și reprezentant Somatic Experiencing® în România. De asemenea

Traumele de dezvoltare ne deconectează de la simțurile noastre pierzând capacitatea de a evolua

Prof. univ. dr.

Dr. Laurel Parnell

EMDR înseamnă Eye Movement Desensitization and Reprocessing ( Desensibilizare și

Adăugăm o cantitate scurtă de stimulare bilaterală. Și ce se întâmplă este că sistemul nervos al

Dr. Stephen Porges

A fost președinte atât al Societății de Cercetări Psihofiziologice și Federația Asociațiilor în

Puncte de verificare sunt:

Înscrie-te pentru Pachetul Premium și primești:

Acces pe viață la peste 25 de înregistrări cu experți de la summit (valoare de 2.497

Bonusuri de la speakeri (valoare $2297 )

LIVE VIP Q&A (valoare $1197 )

S-ar putea să vă placă și