Sunteți pe pagina 1din 317

giannijollys

GLADYS MORETON

Te vei
\ntoarce
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU

ALCRIS
Romance
giannijollys

Capitolul 1

Adrienne Tambrey se uit` \n jurul \nc`perii cu


ochii s`i alba[tri. Decorarea modern` contrasta cu
\nf`]i[area victorian` a vechii locuin]e [i se \ntreb`
cine era oare responsabil de aranjament. Tony Lane,
gazda lor [i so]ia sa Maureen, \[i uniser` probabil
eforturile, se gândi ea, urm`rind cu privirea frizele
de flori \mpletite care se \ntindeau \n jurul tavanului
\nalt. Picturi abstracte, multicolore, acopereau
pere]ii albi. Canapelele [i scaunele din piele mov, ca
[i m`su]ele joase din crom [i sticl` fumurie, erau

5
\mpinse pe o parte, pentru a elibera locul pentru
dans, pe parchetul dat cu cear`. Superbe plante
verzi, \n vase din por]elan alb, aduceau o not`
exotic`. Storurile fuseser` ridicate [i inscrip]ii
gravate le urau tuturor "La mul]i ani".
Adrienne \[i \ndrept` aten]ia spre vorbele
curtenitoare ale lui Tony Lane, agentul s`u englez.
Era un b`rbat amuzant, plinu], cu chelia \nconjurat`
de o cunun` de p`r negru, pres`rat` cu [uvi]e
c`runte.
|l \ntâlnise la San Francisco, dup` un concert,
când o felicitase c`lduros pentru talentul s`u. Acest
b`rbat, miliardar, f`cuse avere promovând trupe
rock americane \n Anglia. Era un parvenit, un
nou-\mbog`]it, care se mândrea cu reu[ita sa.
Observând neaten]ia Adriennei, o \ntreb`:
– Ei bine, la ce te gânde[ti?
– Iart`-m`, Tony, replic` acesata cu un zâmbet
luminos. |]i admiram casa.
O expresie \ncântat` se zugr`vi pe tr`s`turile lui
Tony.

6
giannijollys

– Mauren are talente extraordinare de


decoratoare. Te iert c` ai pierdut [irul conversa]iei.
– Este din cauza zgomotului. |mi este foarte greu
s` te aud.
Tony oft` bine dispus [i-[i strecur` un bra] \n
jurul taliei Adriennei.
– Ai avut un succes foarte mare \n timpul
turneului din sud! Nu-]i va fi greu s` cucere[ti nordul
[i Sco]ia. Toate biletele sunt deja vândute; s`lile
pline.
Backstreets, una dintre cele mai bune forma]ii
engleze, va asigura prima parte a spectacolului.
– Sper c` nu ne vor eclipsa, observ` Adrienne
ridicând din sprâncene [i eliberându-se \n grab`.
Tony scutur` din cap, p`strându-[i vârful
degetelor pe [oldurile sale.
– Nu-]i face griji. Nu sunt \nc` foarte populari [i le
lipse[te experien]a. Le va face o excelent` publicitate
s` se prezinte cu ni[te vedete interna]ionale.
– Mul]umesc pentru compliment, replic`
Adrienne, dându-se un pas \napoi.

7
giannijollys

O scânteie de mali]ie se aprinse \n adâncul


ochilor cenu[ii ai lui Tony.
– Nu fi atât de modest`. Cuno[ti punctul meu de
vedere: Radar este de departe cea mai bun` forma]ie
care exist` \n prezent. {i muzicienii n-au nici un
amestec. |ntreg succesul s-a cl`dit pe umerii t`i:
frumuse]ea, vocea sincer` [i inocent` [i u[or r`gu[it`
\n acela[i timp, plin` de pasiune st`pânit`.
|naintând din nou spre ea, ad`ug`:
– Hot`rât lucru, focul interior care mocne[te \n
tine m` atrage foarte mult.
Adrienne râse amuzat` [i-[i trecu un bra] delicat
\n jurul umerilor lui. Mai mic decât ea, era \n
dezavantaj [i n-o impresiona câtu[i de pu]in.
Respinsese avansuri toat` seara, dar cu Tony era
pu]in diferit. F`r` el, n-ar fi avut [ansa s` vin` \n
turneu \n Anglia, unde repurtase un adev`rat succes.
– Acum [tiu cine este responsabil de publicitatea
mea \n stil \mpodobit cu metafore, remarc` tân`ra
fat` cu un zâmbet. |n tot cazul, dac` o crezi cu
adev`rat, sunt fericit`, Tony.

8
C`l`toria aceasta este pur [i simplu fantastic`.
Tony \[i d`du limpede seama c` fusese \nvins.
Totu[i, nu ar`ta nici jen`, nici dezam`gire.
– {i eu sunt foarte fericit, draga mea. Nu e[ti
numai o femeie fascinant`, ci [i o excelent` textier`
[i chitarist`. Continu` s`-]i exploatezi aceste calit`]i,
Adrienne. E[ti pe drumul cel bun.
– |]i voi urma sfaturile.
|n clipa \n care se \ndep`rt`, Adrienne o v`zu pe
so]ia lui Tony care-i observa cu aten]ie din col]ul \n
care se \ntre]inea cu ni[te prieteni.
– S-ar spune c` e[ti chemat.
Tony arunc` o privire \n direc]ia lui Maureen.
– |ntr-adev`r.
Dac` vrei s` m` ier]i, draga mea...
– Te rog, \i r`spunse politicos, ascunzându-[i
u[urarea. {i transmite-i felicit`rile mele pentru
decorarea casei.
– Cu siguran]`. S` fii cuminte: p`streaz`-]i energia
pentru viitoarele spectacole.
– Lini[te[te-te, nu voi face nebunii.

9
|i adres` un ultim zâmbet, dar chipul i se \ntunec`
\ndat` ce Tony se \ndep`rt`. Tocmai sc`pase de un
nou pericol. To]i ace[ti oameni \i d`deau impresia c`
o pândesc, ca ni[te caracati]e. Evident, nimeni n-o
obligase s` participe la aceast` recep]ie. Dar oare
cine [i-ar fi dorit s` r`mân` \nchis \ntr-o camer` de
hotel de revelion?
|ncepu s` observe numeroasele persoane invitate.
Gurile se mi[cau, dar nu distingea cuvintele, din
cauza muzicii puternice care-i r`suna \n urechi.
B`rba]i [i femei \n toalete extravagante, \mbr`ca]i \n
culori tari, str`lucitoare, se \nvârteau [i gesticulau
f`r` \ncetare, râzând [i vorbind cu \nsufle]ire. To]i \[i
doreau [i sperau un an nou mai bun decât
precedentul. Pentru Adrienne, totul mersese cât se
poate de bine; era pe deplin mul]umit`. Ultimul
album al grupului Radar, pulverizase toate
recordurile de vânzare [i se men]inuser` pe primul
loc \ntre cele mai bune [lag`re, timp de [ase luni
consecutiv. Erau \nc` printre cei mai buni zece [i
tr`iau o perioad` extrem de stimulant`, ame]itoare.

10
Str`b`tuser` \n lung [i-n lat toat` America de Nord,
pentru a cânta \n fa]a unor s`li ticsite de admiratori.
Criticii elogio[i erau de aceea[i p`rere, ridicând \n
sl`vi atât pe Adrienne, cât [i compozi]iile muzicale pe
care le interpreta extraordinar.
Toat` lumea vorbea de un succes fulger`tor.
Totu[i, reu[ita nu venise \ntr-o zi. Timp de [ase ani,
Adrienne \ncercase \n zadar s` r`zbeasc`, s` se fac`
[tiut`. Ceilal]i membri ai forma]iei Radar se
produseser` chiar de mai mult timp. Anul trecut, \[i
\mpliniser` visul.
Acum, porniser` la cucerirea Angliei; [i poate a
Europei, dac` Tony reu[ea s` le ob]in` contracte. Dar
acest succes ame]itor \nsemna de asemenea [i multe
greut`]i [i dezavantaje.
De [apte ani, Adrienne renun]ase complet la via]a
sa personal`. Prins` de la vârsta de optsprezece ani
\ntr-un tumult vertiginos, de atunci nu \ncetase s` se
\nvârt`. Ritmul rapid, nest`pânit al vie]ii sale, o
\nsp`imânta uneori \n asemenea m`sur`, \ncât nu
mai [tia ce era cu ea.

11
Lyall Caine era punctul de sprijin al universului
s`u. Entuziast, plin de antren [i vitalitate, nu se
\ndoise niciodat` de talentele [i capacitatea de a
reu[i ale Adriennei. Datorit` lui, micu]a cânt`rea]` de
folk, care fredona zdr`ng`nind la chitar`, devenise o
vedet` rock and roll. |n sfâr[it, aproape.... se corect`
\n sinea sa. Radar nu ajunsese \nc` \n vârful sc`rii. Cu
oameni ca Tony Lane, care s` se ocupe de
publicitate, vor continua s` urce treptele
recunoa[terii mondiale. Vor deveni o legend` \n
lumea rockului. Adrienne z`ri nu departe de ea capul
cu p`r ondulat al lui Lyall. Haina sa din catifea de
culoare \nchis`, descheiat` peste o c`ma[` albastr`
ca caerul, \i accentua statura \nalt` [i suple]ea. |l
tachina deseori cu afec]iune \n leg`tur` cu
sub]irimea sa nervoas`.
|n timp ce discuta, o expresie animat` se \ntip`ri
pe tr`s`turile lui Lyall. Rareori \[i pierdea calmul [i
sângele-rece, dar \n acea clip` p`rea foarte \ncurcat,
ca [i când prezen]a interlocutorului s`u \l tulbura
[i-l enerva.

12
Ochii alba[tri ai Adriennei se a]intir` asupra
necunoscutului din fa]a lui. Avea ceva ciudat de
familiar. Poate \i v`zuse fotografia pe coperata unui
disc sau a unei reviste. Cu p`rul negru ca smoala, dat
spre spate, [i tenul mat, p`rea aproape nepotrivit
printre to]i acei englezi blonzi, cu pielea deschis` la
culoare. |l dep`[ea cu câ]iva centimetri pe Lyall,
totu[i foarte \nalt [i trupul s`u musculos, atletic, era
pus \n eviden]` de ni[te pantaloni strâm]i din piele
neagr`, ca [i cizmele. C`ma[a alb` din m`tase, l`sa s`
se vad` un medalion atârnat pe un l`n]i[or din aur.
Cine este oare? se \ntreb` Adrienne, intrigat`. Cu
siguran]`, era o personalitate important`, pentru a-l
impresiona \n asemenea m`sur` pe Lyall. F`r`
\ndoial` un actor, sau un muzician... Degaja foarte
mult dinamism...
Adrienne \l studie din nou. Avea un zâmbet
str`lucitor, foarte seduc`tor. Brusc, un gest al lui
Lyall \i atrase tinerei fete aten]ia. |i f`cea semn. O
clip`, se aplec` pentru a-i spune ceva \nso]itorului
s`u, apoi \naintar` \n direc]ia ei.

13
Necunoscutul se mi[ca non[alant, cu un fel de
gra]ie felin`, ca un animal s`lbatic la pând`. Lyall
\ntinse mâna spre el, pentru a-l prezenta.
– Adrienne Tambrey, din grupul Radar. Calvin
McQueen, fratele meu vitreg.
Adrienne tres`ri, surprins`. Marele muzician al
rockului, Calvin McQueen, se afla \n fa]a ei [i
apar]inea familiei lui Lyall!
– |ncântat, murmur` Cal McQueen cu vocea sa
frumoas` de bas, strângându-i energic mâna.
– Sunt \ncântat` s` v` cunosc, replic` Adrienne,
str`duindu-se s`-[i ascund` tulburarea. Visez asta de
mult, pentru c` v` admir.
– Adrienne este cea mai str`lucitoare stea a mea,
declar` Lyall, cu o oarecare aferare. A ajuns aproape
\n culmea gloriei.
Cal \i arunc` tinerei cânt`re]e o privire amuzat`.
– Sper c` asta nu i-a sucit capul?
Umorul [i perspicacitatea sa \i pl`cur` imediat
Adriennei, care r`spunse cu un zâmbet.
Succesul nu m-a r`sf`]at \nc` \ntru totul.

14
Maxilarul p`trat, voluntar al lui Cal era \mblânzit
de o gur` senzual`, cu buze c`rnoase. Ni[te ochi
adânci, de un c`prui catifelat, m`rgini]i de gene
lungi, negre, sclipeau deasupra pome]ilor
proeminen]i. Cal o privi \ndelung, dar f`r`
obr`znicie. Nici un am`nunt nu-i sc`p`. Contempl`
pielea sidefie perfect`, albastrul luminos al ochilor
mari, nasul mic [i cârn, obraznic, [i buzele fin
desenate. Inelele de argint atârnate la urechi,
contrastau cu p`rul negru strâns \n coc pe ceaf`.
Era \mbr`cat` \ntr-o salopet` din m`tase natural`,
violet aprins, care \i punea \n valoare formele
perfecte ale siluetei [i decoltat` pe pieptul catifelat.
Tocurile \nalte ale pantofilor negri din piele de
c`prioar`, \i accentuau lungimea picioarelor
frumoase, cu glezne sub]iri, elegante.
Adrienne ro[i brusc, dându-[i seama de degetele
care le strângeau \nc` pe ale sale [i-[i retrase repede
mâna. O tân`r` femeie ro[cat`, care-i ]inuse
companie lui Lyall o bun` parte a serii, se apropie de
el [i-[i strecur` cu familiaritate bra]ul sub al s`u.

15
– Ai s` m` prezin]i prietenilor t`i celebri?
Lyall se relax` u[or.
– Fire[te. Sandra Dalgleish, iat`-i pe Calvin
McQueen [i pe Adrienne Tambrey.
Sandra \i adres` un zâmbet u[or Adriennei, dar \[i
concentr` tot entuziasmul asupra lui Calvin.
– Sunt foarte onorat`, \i m`rturisi cu o voce u[or
voalat`. Am toate discurile dumneavoastr`, f`r`
excep]ie.
– A[adar, v` aminti]i de mine? Sunt foarte
mul]umit.
– Cum a]i putea fi uitat? r`spunse Sandra pe un
ton mieros, apropiindu-se de el.
Adrienne observ` aceast` scen` de seduc]ie cu un
dezgust instinctiv. Sandra se oferea cu neru[inare,
f`r` cea mai mic` pudoare. Oare \l va lua pe Cal cu ea
imediat, f`r` s` mai a[tepte s`rb`torirea anului nou?
Apoi, Adrienne \[i reveni repede. De ce oare se
formaliza atât de mult de aceast` atitudine?
Cu toate acestea, Lyall n-avea inten]ia de a se
recunoa[te \nvins.

16
Punând mâna pe um`rul gol al tinerei femei, \i
propuse cu o voce sugestiv`:
– Vrei s` dans`m?
Sandra ezit` scurt, ca [i când \[i evalua [ansele de
reu[it` cu Cal, apoi se cuib`ri cu senzualitate lâng`
Lyall.
– De acord.
|nainte de a se \ndep`rta, Lyall \i spuse fratelui s`u
vitreg:
– Invit-o pe Adrienne. Te va \nv`]a ultimele
ritmuri la mod`.
|n timp ce Lyall [i Sandra se amestecau \n
mul]ime, Cal observ` cu umor:
– Lyall nu s-a schimbat. Este un adev`rat donjuan!
– |n spatele aparen]elor, ascunde multe lucruri,
replic` Adrienne zâmbind.
– |l cunoa[te]i bine?
– Este impresarul meu de [apte ani.
– Ah, da...
– Nu v` apreciez deloc tonul \nc`rcat de
sub\n]elesuri, domnule McQueen.

17
Oare de ce se ar`ta atât de dur` cu el? |nc` din
prima clip`, se sim]ise \ncordat`, crispat`.
– Nici mie nu-mi place modul dumneavoastr` de
a-mi vorbi, spuse Cal, aplecându-se u[or. Nu v` acuz
c` ave]i o leg`tur` cu Lyall. |ncercam pur [i simplu
s`-mi imaginez situa]ia.
– Ei bine, gândi]i \n t`cere, v` rog, nu m`
intereseaz` câtu[i de pu]in supozi]iile
dumneavoastr`.
N-ar fi trebuit s` se arate niciodat` atât de
virulent` fa]` de Calvin McQueen... |n definitiv,
fusese unul dintre cele mai mari nume din rock,
\nainte de dispari]ia sa misterioas`. Talentele sale de
cânt`re], chitarist [i compozitor duseser` grupul s`u,
McQueen, la glorie.
– Calma]i-v`, draga mea. Nu ]in s` m` cert cu
dumneavoastr`.
– |mi pare r`u... Sunt foarte enervat`. Oamenii
m-au asaltat toat` seara. Pentru c` sunt o persoan`
public`, to]i \[i imagineaz` c` au ni[te drepturi
asupra mea.

18
– Presupun c` vre]i s` spune]i b`rba]ii?
Adrienne d`du din cap, \ntrebându-se de ce oare
\i f`cea confiden]e.
– {apte ani? relu` Cal, comp`timitor.
Evident, nimic nu sc`pa perspicacit`]ii sale [i-i
\n]elegea perfect reac]iile. Oare de ce p`r`sise lumea
spectacolului? |n acea perioad`, Adrienne era tân`r`
[i prea preocupat` de propria carier` pentru a
acorda aten]ie celei a altora.
– Fi]i atent` s` nu v` l`sa]i distrus`, murmur`
\ncet Cal. Dori]i s` dansa]i?
– De ce nu?
Cu acest b`rbat, va fi \n siguran]`. I-o spunea
instinctul.
Cal o lu` cu fermitate de bra] pentru a o conduce
spre ring. Când se \ntoarse cu fa]a spre el, Adrienne
fu str`b`tut` de un fior la atingerea degetelor sale pe
talia ei.
– |mi pare r`u c` v` strâng astfel lâng` mine, dar
\mi este imposibil s` fac altfel. Este atât de mult`
lume...

19
– N-are nici o importan]`, min]i tân`ra fat`.
Sim]ea o tulburare [i o confuzie intense.
Materialul u[or al ]inutei n-o ap`ra \mpotriva c`ldurii
acelui corp energic [i toat` fiin]a sa se \nfl`c`ra, f`r`
s` vrea, sub ap`sarea mâinilor lui Cal. Muzica
asurzitoare \i acoperi [i Adrienne sim]i o emo]ie
ciudat` mirosind parfumul de mosc al apei de toalet`
masculin`. Incon[tient, degetele i se crispar` pe
umerii s`i.
Oare ce i se \ntâmplase? Nici un b`rbat nu trezise
vreodat` \n ea asemenea reac]ii. Oricum, cei care
reu[iser` s`-i str`pung` zidurile de ap`rare o
decep]ionaser` \ntotdeauna, \nc` din prima clip`...
O pereche \i lovi [i Cal fu proiectat brusc spre ea.
O clip`, Adrienne sim]i dorin]a de a se cuib`ri lâng`
el. Alunec` un deget care-i mângâie ceafa, \n timp ce
cealalt` mân` i se afund` \n p`rul des.
B`rbatul se aplec` imperceptibil, ca pentru a
consolida leg`tura sub]ire care-i unea [i tân`ra fat` se
decise s` rup` vraja. |ndep`rtându-se cu hot`râre, \l
privi [i-l \ntreb`:

20
– De ce a]i abandonat cariera?
Cal schi]` un zâmbet.
– Nu prea doresc s` m` explic aici. Este o poveste
lung`.
– |n]eleg.
B`rbatul se aplec` spre ea.
– Este Anul Nou. Am presupus c` ne distr`m.
– {i nu este a[a?
Gura lui \i atinse u[or obrazul.
– Acum, da.
Oare ce \nsemna acest r`spuns enigmatic? |[i
dorea s` petreac` restul serii \n compania sa? F`r`
\ndoial`, tremurul Adriennei \i d`duse false
speran]e... Era timpul s` l`mureasc` situa]ia, pentru
a risipi orice echivoc.
– Explica]i-v`, domnule McQueen. Nu sunt sigur`
c` am \n]eles bine sensul vorbelor dumneavoastr`.
– Ba da, replic` acesta cu un zâmbet. {i spune-mi
Cal, te rog.
– De acord, Cal, consim]i Adrienne, \n timp ce el
râdea \ncet.

21
Continuând s` danseze, tân`ra fat` percepu o
schimbare ciudat` \n atmosfer`, care n-avea nimic
de-a face cu dezordinea propriilor sentimente. Nu
\n]elese imediat ce se \ntâmpla. Apoi, priviri curioase
[i murmure \i atraser` aten]ia. Fusese remarcat`
prezen]a lui Cal [i toat` lumea \l privea.
Oare \i f`cea pl`cere s` declan[eze astfel de
reac]ii, s` devin` centrul interesului general? se
\ntreb` brusc Adrienne. Desigur, cuno[tea [i ea pu]in
be]ia gloriei, pentru c` fusese aclamat` pe scen`, dar
era departe de a fi adulat` de toat` lumea, de a fi
intrat \n legend`. Dac` nu va scoate un nou disc,
lumea o va uita \n câteva luni. |n timp ce amintirea
lui Cal, \n ciuda unei t`ceri de mai mul]i ani,
r`mânea \nc` vie \n memoria oamenilor.
Cal \[i schimb` pozi]ia, f`r` s` sl`beasc` \ns`
\mbr`]i[area. Agita]ia pe care o provoca nu p`rea
s`-l tulbure câtu[i de pu]in. Totu[i, Adrienne avu
impresia c` ghice[te o oarecare tensiune.
– Nu treci neobservat, remarc` tân`ra fat`,
umezindu-[i buzele uscate.

22
– E[ti sigur` c` nu e[ti la originea acestei agita]ii?
Adrienne râse u[or.
– Da. Am fost remarcat` când am sosit, dar n-am
produs o asemenea anima]ie.
– N-a[ fi vrut \n nici un caz s` vin, morm`i Cal.
Dar doream foarte mult s`-l v`d pe Lyall...
– Nu [tiam de leg`turile voastre de familie.
– Tata s-a c`s`torit cu mama sa când eram \nc`
adolescen]i. Am locuit \mpreun` doar câ]iva ani,
pân` la moartea tat`lui meu. Apoi, am luat direc]ii
diferite. Nu ne-am mai v`zut de mult.
– Nu sunte]i foarte apropia]i?
Cal ridic` din umeri.
– Nu chiar. |n tot cazul, Lyall nu se l`udase
niciodat` c` este fratele vitreg al lui Cal, cum ar fi
f`cut-o oricine \n locul s`u. Era un om cinstit,
muncitor, care-[i datora reu[ita doar lui \nsu[i.
– Este aproape miezul nop]ii, \i [opti Cal la
ureche.
Adrienne tres`ri. Pu]in dup` aceea, muzica se opri
[i toat` lumea se s`ruta \n timp ce r`sunau strig`te de

23
bucurie. Cal \i prinse b`rbia \ntre degetul mare [i cel
ar`t`tor, obligând-o s` ridice capul [i o s`rut` ap`sat
pe buze.
Adrienne se \ncord`. Apoi treptat, se relax`
involuntar [i \ncet` s`-i refuze \mbr`]i[area. Inima \i
b`tea nebune[te [i o dorin]` incontrolabil`, de
nest`pânit, puse st`pânire pe ea. Ar fi vrut s`
prelungeasc` acea clip` la infinit.
Cal o re]inu prizonier`, cu toate c` gura lui o
p`r`si pe a sa f`r` tragere de inim`. O lic`rire
ciudat`, greu de definit, \i str`lucea \n adâncul
ochilor.
– La mul]i ani! murmur` cu o voce r`gu[it`.
– La mul]i ani, replic` Adrienne cu o [oapt`
aproape neauzit`.
I-ar fi pl`cut s` uite mul]imea zgomotoas`, s`
dispar` cu Cal \ntr-un loc ascuns, pentru a prelungi
vraja aceastei clipe minunate.
Consternat` de turnura gândurilor sale, \ntoarse
capul.
– Ce-ai spune s` fugi cu mine?

24
Adrienne tres`ri la sunetul acelei voci frumoase
de bas, atât de tulbur`toare. Observându-i ezitarea,
Cal, relu`:
– Ne vom \ntoarce \nainte de sfâr[itul recep]iei.
Nimeni nu-[i va da seama de absen]a noastr`. S`
mergem, spune da, este Anul Nou.
– Nu totul este permis pentru asta, obiect` tân`ra
fat` cercetându-i fa]a.
– Desigur, dar de ce s` ne interzicem câteva clipe
pl`cute de singur`tate, departe de acest vacarm?
Oricum, \]i promit s` fii \napoi \n dou` ore [i
jum`tate, pentru c` vin s` m` ia atunci.
– Ei bine, de acord.
– Perfect. Te invit s` bem o cafea \ntr-un loc
lini[tit.
– Nimic nu mi-ar face mai mult` pl`cere.
– Oh? Adev`rat?
|n ceea ce m` prive[te, \mi pot imagina o mul]ime
de lucruri infinit mai captivante.
Adrienne \ncepu s` flirteze cu cochet`rie, pentru
a nu-[i pierde capul.

25
– Ei bine, \ntocme[te o list` \n timp ce caut
vestiarul.
– De acord. Le vei bifa pe m`sura apari]iei lor.
– Dac` totu[i vor ap`rea, domnule McQueen.
– S` nu te \ndoie[ti de asta, o asigur` cu un
zâmbet dezarmant.
"Cu condi]ia s` fiu vigilent`", gândi Adrienne
plecând. |[i g`si mantoul \ntr-o camer`, \l \mbr`c`
[i-[i examin` imaginea \n oglind`. Avea obrajii roz [i
ochii str`lucitori. Ie[ind, \l c`ut` \n zadar pe Lyall
pentru a-l anun]a, apoi i se al`tur` lui Cal, care st`tea
cu coatele rezemate de balustrada vestibulului. Avea
un aer \ntru totul modern, \n costumul de piele.
Totu[i, p`rea c` se simte \n largul s`u \n aceast`
locuin]` victorian` aristocratic`. Tân`rul b`rbat care
f`cuse avere \n lumea rock and rollului se
maturizase, devenise sigur de el [i de pozi]ia sa
social`.
|i puse un deget pe buze pentru a-i impune t`cere
[i o lu` de talie pentru a o conduce afar`. Când se
\nchise u[a, coborâr` \n fug` treptele de la intrare.

26
– Suntem liberi! strig` Cal râzând. Ce bucurie!
– De cine fugi! \l \ntreb` Adrienne, cu inima
u[oar`.
– Am g`rzi de corp \n toate col]urile, r`spunse
b`rbatul vârând mâna Adriennei \n buzunarul hainei
sale.
– Cu siguran]` \]i vor remarca plecarea.
– Sper c` au b`ut to]i prea mult, sau c` se ocup`
de altceva.
|ncepu s` tremure [i-[i ridic` zgribulit gulerul.
– Ce frig este \n ora[ul `sta, observ` strângând
degetele \nso]itoarei sale.
– Nu locuie[ti la Londra?
– Nu. Locuiesc pe o insul`, \n Bahamas.
– Nu e[ti american?
– Ba da. M-am n`scut \n Florida. Dar cu toate
c`l`toriile, nu m` mai simt cu adev`rat acas` \n
Statele Unite. Dar tu?
– Sunt originar` din Pennsylvania. Dar acum,
locuiesc la New York.
– Biata de tine! S` nu te \n[eli, ador New Yorkul.

27
Am chiar un apartament acolo. Dar am nevoie de
insula mea.
– Este a ta?
– Da. Este foarte mic`, s` [tii. O str`ba]i pe jos
\ntr-o singur` zi.
– Pare absolut fascinant, medit` Adrienne.
– Pare c` plute[te permanent pe mare.
"Mi-ar pl`cea mult s-o v`d", gândi \n sinea sa
Adrienne. Era gata s` rosteasc` aceste cuvinte cu
voce tare, dar se st`pâni \n ultima clip`. Oricum, nu
se va \ntâmpla niciodat`. Cât de u[or era s` stai de
vorb` cu acest b`rbat... |i p`rea c`-l cuno[tea
dintotdeauna. De fapt, nu-i era complet str`in,
deoarece avea câteva din albumele sale, pe care le
cump`rase dup` ce-l v`zuse \ntr-un concert la
televizor. Spectacolul o fermecase pur [i simplu [i-[i
amintea asta cu exactitate. Cal era \mbr`cat \n negru,
\n timp ce muzicienii s`i erau \n alb. Acest ritual, care
se repeta la fiecare reprezenta]ie a forma]iei lui
McQueen, \i impresionase imagina]ia.
– Ai un apartament? o \ntreb` Cal.

28
– Da. Dar m` gândesc tot mai mult s`-mi cump`r
o cas` la ]ar`.
– |ntr-o regiune anume?
– |n Pennsylvania, recunoscu Adrienne cu un
zâmbet.
– }i-e dor de regiunea natal`?
– Uneori.
Cal \i strânse mâna \ntre degetele sale.
– Totu[i, nu e[ti \nc` zdrobit` de oboseal`?
– Nu. Nu chiar, \i r`spunse \ncet.
Oare cum s`-i explice singur`tatea sentimental` a
existen]ei sale, \n timp ce o mul]ime de oameni o
\nconjurau permanent pentru a o stimula?
– Atunci, ce problem` te fr`mânt`?
– Am deseori o senza]ie de gol, ca [i când \mi
lipse[te mereu ceva, \i m`rturisi ea dup` o scurt`
ezitare.
Ochii s`i alba[tri cer[eau un r`spuns, dar Cal nu
avu s`-i dea nici unul. Nici el nu avea decât \ntreb`ri.

29
Capitolul 2

– M` doare, Cal, spuse Adrienne dup` o clip`.


– |mi pare r`u, replic` acesta sl`bind strânsoarea
degetelor pe mâna sa.
|ncepur` s` mearg` din nou, \n t`cere. Lumina
felinarelor str`pungea la intervale regulate
\ntunericul nop]ii. Casele victoriene din c`r`mid`
ro[ie se \n`l]au de fiecare parte a str`zii, neclar. Din
când \n când, farurile unei ma[ini se reflectau \n
ferestre, formând pete de lumin` galben`. Pa[ii
Adriennei [i ai lui Cal r`sunau \n caden]` pe trotuar.

30
– Iat` restaurantul, anun]` Cal, conducându-[i
\nso]itoarea \n interiorul unei s`li frumos decorate.
Pe mesele mici, acoperite cu fe]e de mas` \n
carouri ro[ii [i albe, fuseser` aprinse lumân`ri.
Domnea o atmosfer` pl`cut` [i prietenoas`.
Adrienne tres`ri imperceptibil; \i puse mâinile pe
umeri pentru a o ajuta s`-[i scoat` mantoul. Când se
a[ezar`, o tân`r` fat` blond`, \mbr`cat` \ntr-o rochie
lung` verde, se apropie pentru a le da lista de bucate.
– La mul]i ani! le spuse zâmbind.
Dac` \i recunoscuse, nu d`du nici un semn. Ca [i
când citea gândurile Adriennei, Cal spuse:
– Aici, sunt \ntotdeauna foarte discre]i; au o
foarte bun` reputa]ie.
– {tiu cine e[ti?
– Fire[te. Ce iei?
– Un expresso.
– |]i recomand pr`jitura cu ciocolat`. Este
delicioas`.
– De acord. Ador patiseria englez`. Observându-l
pe ascuns pe b`rbatul a[ezat \n fa]a sa, Adrienne \[i

31
netezea nervoas` o [uvi]` a p`rului negru. |i
acceptase atât de u[or invita]ia... Fusese \ncântat` s`
scape de la recep]ia zgomotoas`, iar el o atr`gea
enorm. Degaja din el un magnetism straniu, foarte
puternic. Sufletele lor p`reau s` vibreze la unison.
"Dumnezeule!" se gândri Adrienne brusc. "Devin
melodramatic`". Oare cum se putea sim]i aproape de
el, \n timp ce o barier` invizibil` \l proteja, ca un fel
de zid? Subit, i se p`ru foarte impozant. Trebuia s`
aib` aproape patruzeci de ani [i ridurile de pe fa]` \i
sporeau [i mai mult farmecul. Maturitatea \i d`dea o
t`rie de caracter pe care probabil n-o avusese \n
tinere]e.
– E[ti foarte t`cut`, observ` Cal, aplecându-se
u[or.
– Trecerea de la un an la altul m` face
\ntotdeauna gânditoare.
– Ai via]a \naintea ta, r`spunse b`rbatul cu un
zâmbet u[or melancolic, de parc` avea o durere
tainic` de ascuns. Succesul, gloria, te a[teapt`...
– De ce le-ai abandonat de bun`voie?

32
Cal \i evit` cu abilitate \ntrebarea [i se \ntoarse
pentru a o \ntâmpina pe chelneri]a care sosea cu
tava. |ncepându-[i pr`jitura cu ciocolat`, Adrienne se
\ntreb` dac` era c`s`torit. Acest gând nu-i venise mai
\nainte. Totu[i se ab]inu s`-i pun` \ntrebarea.
Evident, ]inea s`-[i apere intimitatea vie]ii particulare
[i-l \n]elegea perfect.
– Nu pot s`-]i vorbesc aici, \i spuse \n cele din
urm`, \ntrerupându-i cursul gândurilor. Nu este
foarte \mbucur`tor de auzit.
– {i nu dore[ti s` faci confiden]e unei str`ine,
nu-i a[a?
– Te \n[eli. Am impresia c` te cunosc
dintotdeauna.
A[adar, sim]ea [i el aceea[i atrac]ie inexplicabil`...
Stânjenit`, Adrienne ridic` din umeri.
– Asta este cu siguran]` din cauza meseriei
noastre. Muzica [i cuvintele cântecelor noastre ne
dezv`luie \n \ntregime. Cal oft`.
– Iart`-m`, dar am \ncetat s` m` interesez de
muzica modern`, de \nceputul rock punkului. Nu

33
te-am ascultat niciodat`. Ar trebui s` m` pui pu]in la
curent cu munca [i cu gusturile tale.
– M` crezi oare o prad` u[oar` pentru c` m`
afi[ez cu insolen]` pe scen`? \l \ntreb` cu o urm` de
am`r`ciune.
– Nu spune asemenea lucruri! o admonest`
b`rbatul cu severitate. Se poate foarte bine s`-]i plac`
s` apari \n public.
Nu este nimic ru[inos \n asta.
Adrienne se lini[ti pu]in.
– Ador asta, m`rturisesc. Muzica este toat` via]a
mea [i am nevoie de adularea spectatorilor. Dar \n
afara scenei, redevin pur [i simplu eu \ns`mi. Nu
sunt o p`pu[` pe care o mânuie[ti dup` bunul plac.
Se \ntrerupse, clipind pentru a-[i st`pâni lacrimile
care-i umpluser` ochii frumo[i.
– {tiu exact ce sim]i, \i spuse Cal. Ducem o via]`
foarte grea. |ntotdeauna trebuie s` te dep`[e[ti pe
tine \nsu]i pentru a p`stra adora]ia admiratorilor.
Este ca [i când am fi permanent \n c`utarea
inaccesibilului.

34
– Exact, \ncuviin]` Adrienne, \ncântat` s` g`seasc`
\n sfâr[it pe cineva care s`-i \mp`rt`[easc`
sentimentul. Dar \mi iubesc meseria. Dac` a[ avea de
ales, n-a[ face altceva.
– Cel mai greu este s`-]i p`strezi \n acela[i timp o
via]` personal`. Din nefericire, pân` la urm` arti[tii
pierd \ntotdeauna. Pentru a ne experimenta talentul,
trebuie s` intr`m \n angrenajul sistemului.
Marketingul ne strive[te, impunându-ne un anumit
stil care nu ni se potrive[te neap`rat. Iar dac`
refuz`m, nu vom reu[i niciodat` s` r`zbim. Vom
r`mâne necunoscu]i publicului.
– Te-ai gândit foarte mult la asta.
Cal ridic` din umeri.
– M-am luptat permanent.
– Ai g`sit solu]ia?
– Nu. Pur [i simplu mi-am risipit toat` energia.
– Ai atins un anumit echilibru \n via]a ta
particular`? \l \ntreb` cu curiozitate, gândindu-se cât
de greu \i era ei.
– Nu. Era prea târziu, declar` el brusc.

35
Apoi \i adres` un zâmbet [i Adrienne sim]i din
nou o barier` ridicându-se \ntre ei.
– Haide, renun]` la aerul `sta trist! o \ncuraj` Cal.
Vorbe[te-mi despre muzica ta. Cu ce seam`n`?
– M` situez \ntre hard rock [i country.
– Serios? Mi se spunea exact acela[i lucru.
– Am auzit \ntr-o zi un grup pe care criticii \l
compar` cu McQueen.
– Ah da? exclam` Cal cu uimire. A[adar, m`
cunosc \nc`? Uneori mi-e greu s` cred asta.
– Sunte]i transmi[i mereu la radio.
O expresie ciudat` trecu peste fa]a lui Cal, ca [i
când aceast` informa]ie \i displ`cea enorm.
Terminându-[i cafeaua, Adrienne \l \ntreb` de ce se
afla \n acel moment \n Anglia.
– Pentru afaceri, o inform` b`rbatul. Vin \n
general o dat` sau de dou` ori pe an.
– Probabil c` Londra n-are secrete pentru tine.
– Este adev`rat. Dar pentru tine?
– Este primul meu sejur \n acest ora[. |nainte, am
fost \n turneu pe coasta de sud. Peisajele sunt minunate.

36
– Ai vizitat deja capitala? o \ntreb`.
– Nu \nc`. Am fost foarte ocupat`. De altfel,
probabil nu voi avea mult timp pentru turism.
Dup`-amiaz` plec`m \n nord.
Cal nu f`cu nici un comentariu [i-i privi gura
c`rnoas`, f`când-o pe Adrienne s` tresar` u[or.
– {i tu? \l \ntreb`.
– Eu plec mâine diminea]`... |ndat`, se corect`,
aruncându-[i o privire la ceas.
O u[oar` dezam`gire o cople[i pe Adrienne. Oare
ce sperase? S`-[i petreac` ziua cu el?
– Te duc s` vizitezi Londra, o anun]` Cal,
pândindu-i cu aten]ie reac]iile.
– Acum? Glume[ti!
– Câtu[i de pu]in.
Adrienne ar fi trebuit s` se \ntoarc` la recep]ie,
deoarece Lyall nu [tia unde era. Dar poate era prea
captivat de Londra pentru a-i fi remarcat absen]a... |n
timp ce-l studia vis`toare pe Cal, \i veni un gând
ciudat: era primul b`rbat care-i inspira ceva mai mult
decât prietenie.

37
Dorea s` profite de prezen]a lui cât mai mult
posibil.
– Ei bine, de acord! exclam` zâmbind.
|i cuprinse gerul p`trunz`tor al nop]ii. Cal o lu`
de talie, a[teptând la marginea trotuarului sosirea
unui taxi [i \ncepu s`-i priveasc` atent profilul. Pân`
\n acea zi, nu auzise niciodat` vorbindu-se de
Adrienne Tambrey, dar acum, parfumul ei \l \nv`luia,
ca un miros persistent. Era fericit [i trist \n acela[i
timp c` acceptase dintr-un impuls invita]ia lui Tony
Lane. Meseria tinerei femei \l indispunea. Renun]ând
la cariera muzical`, \i repugnau oamenii care
apar]ineau acestui mediu. |n plus, ea f`cea un turneu
\n Anglia, ceea ce nu-i \nlesnea alte \ntâlniri.
Nu-i l`s` bra]ul când fur` a[eza]i pe bancheta din
spate a taxiului, ca [i când se temea s` n-o piard`.
– Duce]i-ne \ntr-o vizit` turistic`, \i spuse Cal
[oferului.
B`rbatul se sc`rpin` \n cap aruncându-le o privire
uluit`, ca [i când gândea: "Americanii `[tia sunt
nebuni!"

38
– Vom vedea totul foarte rapid, spuse Cal
Adriennei. Când vei reveni, vei avea timp s` te plimbi
ziua pe jos.
Tân`ra femeie \i cerceta tr`s`turile familiare [i
ciudate \n acela[i timp. Aceast` escapad` va r`mâne
\ntip`rit` pentru totdeauna \n memoria sa. |n
oglinda retrovizoare, \ntâlni privirea [oferului, care
se \ntreba unde \i mai v`zuse.
– S` vedem dac` va reu[i s` asocieze numele cu
chipurile noastre, [opti Cal.
– Cu siguran]` te va recunoa[te [i-]i va cere un
autograf.
– Pretizând c` este pentru fiul s`u...
Adrienne \[i \n`bu[i râsul, afundându-[i capul \n
um`rul s`u.
– Haide, prive[te peisajul, o cert` Cal cu
amabilitate. Iat` Hyde Park Corner.
Rular` mult, admirând monumentele celebre. Din
când \n când, [oferul \i amintea lui Cal cât \l va costa
aceast` mic` nebunie. Dezinvoltura clientului s`u \i
\nt`ri b`nuielile: era vorba de o persoan` foarte

39
celebr`, cu siguran]`. Trecur` prin fa]a palatului
Buckingham, a catedralei Westminster, a Big
Benului, a casei Parlamentului, \nainte de a str`bate
Flect Street [i a \nconjura vechea pia]` Coven
Garden. Erau \nc` mul]i gur`-casc` \n Trafalgar
Square.
– Par s` se distreze bine, observ` Adrienne la
vederea a doi tineri uzi pân` la piele. Probabil au
f`cut baie \n fântân`.
– Ce curaj, pe frigul `sta glacial...
Sporindu-[i strânsoarea degetelor pe um`rul s`u,
Cal ad`ug`:
– Este trecut de ora dou`.
– Este timpul s` ne \ntoarcem, spuse Adrienne,
str`duindu-se s`-[i ascund` regretul.
Poate nu-l va mai vedea niciodat`... Aceast` idee \i
era aproape insuportabil`.
Luându-i b`rbia \ntre degete, Cal murmur`:
– {i eu \mi doresc s` prelungesc aceste clipe cât
mai mult posibil.
Adrienne \[i rezem` obrazul de haina de piele.

40
Mirosul apei sale de colonie \i amintea parfumul
ame]itor al nop]ilor tropicale din Florida, unde
fusese anul trecut.
Cal \ncepu s`-i mângâie p`rul.
– Alt` dat`, poate.... |n alt loc...
– Da, r`spunse Adrienne cu pref`cut` non[alan]`.
|n timp ce Cal \i cerea [oferului s`-i duc` la
Kensington, tân`ra femeie trebui s` fac` un efort
supraomenesc pentru a rezista dorin]ei de a-l atinge.
Cât de mult voia s` simt` \nc` o dat` atingerea
buzelor lui peste ale sale... Revenindu-[i imediat, se
eliber` cu un fior, dar Cal o strânse din nou lâng`
um`rul s`u.
– De ce te \ndep`rtezi de mine?
Adrienne se \mbujor`, incapabil` s` articuleze un
r`spuns.
– R`mân doar dou` locuri pe lista mea, \i spuse
Cal râzând. Toate celelalte dorin]e mi le-ai \ndeplinit.
– Serios? Care sunt ultimele dou`?
B`rbatul ridic` din umeri.
– Nu [tiu dac` trebuie s` ]i le m`rturisesc.

41
Dar sunt foarte nevinovate. A[ putea... s`-]i desfac
pur [i simplu p`rul negru frumos, sau s`-]i acop`r cu
s`rut`ri trupul suav. Un fior de nest`pânit o str`b`tu
\n timp ce el ad`ug`:
– Revino s` te rezemi de mine, s`-mi ]ii de cald.
|l ascult` [i Cal o s`rut` pe fa]` [i pe gât. Imediat,
Adrienne \nchise pleoapele [i se pierdu \n vraja
acelor clipe minunate. Nici un b`rbat nu avea
dreptul s-o tulbure astfel. Totu[i, era atât de
\ncânt`tor... Ascultând de un impuls subit, \i mângâie
p`rul de pe ceaf`, \n timp ce el \i scotea delicat acele
de p`r din coc.
– Ce frumoas` e[ti! exclam` Cal afundându-[i
degetele \n p`rul des [i m`t`sos.
Apoi o s`rut` pe vârful nasului [i tân`ra femeie
izbucni \n râs.
– Ce este atât de nostim? \ntreb` Cal,
pref`cându-se jignit.
– Tu. Te credeai cople[it de pasiune. |n loc de
asta, aduni cu meticulozitate acele mele de p`r;
trebuie s` le arunci neglijent pe jos!

42
– Mai este timp! declar` Cal, pref`cându-se c` o
face.
Adrienne i le lu` râzând din mâini [i le puse \n
buzunar. Cu ochii a]inti]i \n ai s`i, b`rbatul continu`:
– Dac` m-a[ l`sa prad` dorin]ei, n-ai mai vedea
lumina zilei cel pu]in o lun`.
– Nu cred o vorb` din frumoasele tale promisiuni,
r`spunse Adrienne, \ncercând s` dea o \ntors`tur`
u[oar` discu]iei. Mi-ai permite s` m`nânc?
– Nu. Am tr`i cu dragoste [i cu ap` rece.
– N-ai mai spus asta \ntr-unul din cântecele tale?
S` duci o femeie pe o insul`, unde s-o ]ii prizonier`
lâng` tine, pentru totdeauna.
– Ai o memorie excelent`.
Se aplecar` unul spre cel`lalt, dar se oprir` \n
aceea[i clip`.
– Cuvintele erau cam mieroase, dar muzica era
dur`, relu` Adrienne cu pref`cut` dezinvoltur`. Ca [i
când voiai s` treci emo]ia \n spatele zgomotului.
Judecând dup` expresia sa, tân`ra femeie ghicise
exact, dar Cal r`spunse simplu:

43
– Conversa]ia devine prea personal`...
O s`rut` din nou pe nas, tocmai când taxiul opri
\n fa]a casei. Toate ferestrele erau \nc` luminate [i
zgomotul petrecerii nu se domolise.
Cal o ajut` pe Adrienne s` coboare \nainte de a-i
pl`ti [oferului, dându-i un bac[i[ generos.
– Nu sunte]i, din \ntâmplare, Calvin McQueen? \l
\ntreb` acesta din urm` pe un ton conspirativ.
O lic`rire de amuzament se aprinse \n ochii lui
Cal.
– |i sem`n?
– Pu]in. Sunt sigur c` l-am avut \ntr-o zi client pe
Rod Stewart, dar n-am \ndr`znit s`-i pun \ntrebarea.
Fiul meu a fost furios. |n orice caz, i-ar pl`cea mai
mult s` aib` un autograf de la Calvin McQueen.
Cal \i f`cu cu ochiul Adriennei, mâzg`lind o
semn`tur`, apoi \i \ntinse [oferului hârtia [i stiloul,
spunând:
– Nu v-a]i \n[elat. {i ea este Adrienne Tambrey.
Dar s` fi]i discret, v` rog.
Chipul [oferului se lumin`.

44
– Mul]umesc foarte mult. {i "La mul]i ani" la
amândoi.
– {i dumneavoastr`.
Cal lu` mâna Adriennei [i cobor\ câteva trepte la
nivelul inferior.
– Trebuie s` recunosc c` am avut mult noroc s`
fiu cu tine, coment`.
– Adev`rat? replic` tân`ra femeie, cu un râs jenat.
– Da. E[ti atât de frumoas` [i str`lucitoare...
R`maser` s` se priveasc` \ndelung, f`r` s` se
mi[te, apoi Cal o \mbr`]i[` [i Adrienne se prinse de
umerii lui.
De ce oare trebuia s`-l p`r`seasc` atât de repede
pe acest b`rbat, care o atr`gea a[a de mult? Vântul [i
gerul iernii \i va desp`r]i definitiv.
Cal o ]inu strâns` lâng` el o ve[nicie. Când se
\ndep`rt`, \n ochii Adriennei str`luceau lacrimi.
– Nu trebuie s` plângi, murmur` b`rbatul
s`rutându-i genele, \nainte de a-i s`ruta buzele.
Doresc s` te ]in lâng` mine pentru totdeauna.
– Da, Cal.

45
|mbr`]i[area sa deveni mai puternic` [i mai
pasionat`. Picioarele Adriennei se muiar` [i se
rezem` de perete, \n timp ce Cal \i \ntredeschise
mantoul pentru a o mângâia prin materialul m`t`sos.
Adrienne scoase un geam`t u[or, pe care nu [i-l putu
st`pâni, dar b`rbatul i-l \n`bu[i cu un s`rut [i ea se
pierdu \n \ncântarea de o clip`, p`rându-i r`u c` n-o
putea prelungi mai mult. O lacrim` i se rostogoli pe
obraz [i murmur` cu o voce frânt` de emo]ie:
– De ce? Cal oft`.
– Asta este. Trebuie s` plec, [i tu de asemenea.
Adrienne se \ntreb` din nou dac` era vreo femeie
\n via]a lui, dar nu \ndr`zni s`-i pun` \ntrebarea.
Oricum, nu era momentul.
– Chiar e[ti obligat s` te \ntorci? \l implor`.
– Da. |mi pare r`u.
Tân`ra femeie se \ncord` [i se \ndep`rt` de Cal,
care o ajut` s`-[i \ncheie mantoul, cu un amestec de
triste]e [i blânde]e.
– Am p`r`sit lumea \n care te mi[ti, Adrienne.
Nu vreau s` intru din nou \n ea.

46
O mânie brusc` puse st`pânire pe ea.
– Atunci, de ce m-ai luat cu tine?
– Nu m-am putut st`pâni. Nu fi sup`rat`.
Tonul vocii sale o calm`. {i el p`rea foarte
vulnerabil... Adrienne inspir` profund.
– Ne-am \ntâlnit ca dou` vapoare \n noapte, iar
drumurile noastre vor fi \ntotdeauna paralele... Nu-i
a[a? Cal d`du din cap cu oboseal` [i desf`cu
fermoarul hainei pentru a scoate medalionul s`u pe
care-l trecu \n jurul gâtului Adriennei.
– {i acele dorin]e pe care voiai s` le realizezi?
\ntreb` tân`ra femeie prinzându-se de bra]ul s`u,
\ntr-un ultim efort de a-l re]ine.
Cal \i lu` b`rbia \ntre degete.
– N-ar ajunge câteva ore. Mi-ar trebui toat` via]a.
F`cu o pauz` [i ad`ug`:
– S` nu m` ui]i, Adrienne.
Apoi se \ndep`rt`. Zgomotul pa[ilor s`i pe trepte,
r`sun` \n noapte. |n acea clip`, doi b`rba]i ie[ir` din
cas` [i-i vorbir`. Curând, un Rolls Royce gri parc`
de-a lungul trotuarului [i to]i trei intrar` \n`untru.

47
Capitolul 3

Adrienne \ntârzie o clip`, privind ma[ina care


disp`rea \n noapte. |ntâlnirea cu Cal va r`mâne
\ntip`rit` \n memoria sa, ca imaginea unei oaze
pierdute, izolat` de via]a cotidian`.
Cu degetele tremurând, \[i d`du spre spate p`rul
des, ciufulit. Avea \nc` pe buze gustul s`rut`rilor lui
Cal [i lacrimile \i \nce]o[au ochii alba[tri. La lumina
unui felinar, privi medalionul ag`]at la gâtul ei. Era o
bucat` rotund` de piele, \mpodobit` cu un desen \n
form` de diamant [i care avea pe dos ini]ialele C.M.

48
Talentele lui Calvin nu se limitau la muzic`.
Luptând cu o nepl`cut` senza]ie de gol, Adrienne
urc` treptele locuin]ei victoriene [i \mpinse u[a grea.
|n vestibul, \[i scoase mantoul [i-l atârn` pe
balustrada sc`rii.
Câteva perechi dansau \nc`. Lyall o p`r`sise pe
Sandra; era singur. Se apropie de el [i-i puse mâna
pe mânec`.
– Unde naiba ai disp`rut? exclam` Lyall.
– Am fost cu Cal.
– B`nuiam, replic` b`rbatul privindu-i p`rul
desf`cut.
Stânjenit`, Adrienne \i explic` pe scurt:
– Am ie[it s` bem o cafea [i ne-am plimbat cu
taxiul prin Londra.
– Asta este tot?
– Da. Oricum, ce importan]` are pentru tine?
– Ai un contract de respectat. Nu doresc s` te v`d
plecând cu oricine.
– Cal McQueen nu este oricine. |n plus, am sim]it
o dorin]` puternic` s` fiu cu el.

49
– De când faci ce-]i trece prin cap?
Se certau deseori pe acest subiect, de un timp...
– Nu-]i apar]in, Lyall, \l avertiz` t`ios Adrienne.
B`rbatul f`cu un gest lini[titor.
– Iart`-m`, dar am fost \ngrijorat. Iar Cal nu
trebuia s` te r`peasc` astfel.
Adrienne oft`.
– Sim]eam nevoia s` fim \mpreun`. El m`
\n]elege.
– {i presupun c` eu nu?
– Sincer, nu.
F`cu o pauz` \nainte de a ad`uga:
– Te rog, Lyall. S` nu ne cert`m. S` nu \ncepem
anul astfel.
– Nu m` cert. Pur [i simplu \mi fac griji pentru
tine.
– Sunt destul de mare s` am grij` de mine. De
fapt, de ce nu mi-ai vorbit niciodat` de leg`turile tale
de familie cu Cal McQueen?
– N-a fost niciodat` necesar. N-am tras foloase din
celebritatea lui pentru a reu[i. Fiecare \n parte ne-am

50
f`cut drumul nostru. |n plus, n-am fost niciodat`
foarte apropia]i. Acum, c` te-ai \ntors, ai putea s` m`
s`ru]i [i s`-mi urezi "La mul]i ani".
Adrienne se supuse docil`, dar f`r` s` simt` nimic,
decât afec]iune [i amintirea pasiunii \mp`rt`[ite cu
Cal \i strânse inima.
– N-ar trebui s` fugi astfel niciodat`, relu` Lyall. Ai
putea fi r`pit` [i s` se cear` recompens`.
– M-a[ odihni! \l tachin` Adrienne. Oricum, Cal a
vegheat asupra mea.
– Nu m` \ndoiesc. El ]i-a oferit `sta? o \ntreb`
examinând medalionul \ntre degete.
Tân`ra femeie d`du din cap, \n timp ce Lyall
continu`:
– |ntotdeauna i-a pl`cut s` lucreze pielea.
– Mi-a spus c` a]i locuit un timp \mpreun`.
– Acum mult timp... E[ti obosit`?
– Da, mi-ar pl`cea s` ne \ntoarcem.
– {i mie. N-are rost s` \ntârziem mai mult.
Oricum, l-ai cucerit pe Tony.
– Sunt \ncântat`.

51
A fost pu]in cam \ndr`zne] [i a trebuit s`-l
\ndep`rtez.
Lyall \ncepu s` râd`.
– Se va \mp`ca. Hot`rât lucru, produci acela[i
efect asupra tuturor b`rba]ilor. Haide, vino, probabil
limuzina ne a[teapt`. Dup` ce-[i \mbr`car`
mantourile, coborâr` treptele de la intrare [i urcar` \n
Rolls Royceul negru, parcat de-a lungul trotuarului
– Cal [i cu tine ar`ta]i chiar bine \mpreun`,
observ` Lyall când demarar`.
– Da.
Adrienne nu dorea s`-[i deschid` inima. Nu avea
obiceiul s` cad` atât de u[or \n bra]ele unui b`rbat [i
avea nevoie de pu]in timp s`-[i analizeze reac]iile.
– Ce s-a \ntâmplat cu Sandra? \l \ntreb` curioas`.
Lyall oft`.
– Nu [tiu. |mi place mult. Totu[i... Copiii mei [i
Patty \mi lipsesc \ngrozitor.
Adrienne sim]i un subit acces de compasiune fa]`
de el. Avea doi fii cu fosta sa so]ie, Patty Long [i
regreta mereu c` nu le consacra mai mult timp.

52
– De ce oare nu telefonezi familiei tale? \i suger`.
La urma urmei, este Anul Nou.
– O voi face. McQueen are inten]ia s` te revad`?
– Nu cred. Pleac` din Londra ast`zi. Nu este foarte
u[or...
– Existen]a noastr` nu favorizeaz` rela]iile stabile
[i durabile. Am crezut c` voi putea rezista [i am
stricat totul. Ar fi trebuit s` aleg \ntre meserie [i Patty.
– Bietul Lyall.... \i spuse Adrienne b`tându-l u[or
pe mân`. {i Cal? Ce urm`re[te \n via]`?
– |nainte de orice, voia s`-[i cânte muzica pentru
un num`r cât mai mare posibil de oameni.
– Atunci, de ce a renun]at la tot?
– Probabil a considerat sistemul ca fiind
responsabil de moartea Valeriei, \n mod indirect.
– Cine era Valerie?
– So]ia sa. Aveau doi fii, ni[te gemeni adorabili.
R`pu[i [i ei \n acela[i accident de ma[in`...
– Oh, Lyall! exclam` Adrienne, cu un nod \n gât.
– S-a \ntâmplat acum mai mult de [apte ani. Cal
are prea mult talent pentru a nu-l exploata. Pentru

53
un cânt`re] ca el, este o crim` s` nu mai urce pe
scen`.
– Aceast` \ncercare l-a distrus probabil, suger`
Adrienne.
– Da. M` \ntreb dac`-[i va dep`[i \ntr-o zi durerea
[i vinov`]ia.
– Ce vrei s` spui?
– Când s-a \ntâmplat accidentul, era cu o alt`
femeie.
{ocat` [i tulburat` de aceast` dezv`luire,
Adrienne nu mai rosti nici o vorb` tot restul
drumului. Când Lyall o l`s` \n fa]a u[ii, se sim]i
u[urat` s` fie \n sfâr[it singur`.
Se rezem` de perete [i \nchise ochii. |n spatele
pleoapelor \nchise, ap`ru imediat chipul lui Cal [i
strânse convulsiv medalionul de piele \ntre degete.
Auzise lucruri mult mai rele [i n-ar fi trebuit s` fie
scandalizat`. Totu[i nu se putea st`pâni. F`r` s`-[i
dea m`car seama, \l a[ezase pe Cal McQueen pe un
piedestal. Poate se rec`s`torise, sau tr`ia cu o alt`
femeie.

54
Totu[i, i s-ar fi d`ruit f`r` ezitare, dac` i-ar fi
cerut-o. Slav` Domnului, providen]a hot`râse altfel...
|[i scoase l`n]i[orul prins de gât. Oare câte astfel
de amintiri distribuise Cal McQueen, \ntâlnirilor sale
\ntâmpl`toare? Cu toate acestea, i se p`ruse sincer...
Dar tocmai \[i \n[ela so]ia când aceasta murise
\mpreun` cu copiii s`i. Un b`rbat ca el, nu era demn
de \ncredere.
Se dezbr`c` repede, \nainte de a se \ndrepta spre
baie, unde \[i studie imaginea \n oglind`. Avea
impresia c` goliciunea \i sporea vulnerabilitatea. Nu
trebuia s`-l judece pe Cal, nici s`-l condamne. |n
lumea aceasta artificial`, toat` lumea era vinovat` c`
se preface. Dar avea atât de mult` nevoie s` cread` \n
el...
|nainte de a se \ntoarce \n camer`, se demachie [i
se sp`l` pe din]i, apoi se strecur` \nfrigurat` sub
p`turi. Se suci [i se r`suci mult timp \n pat, f`r` s`
reu[easc` s` adoarm`. Cu fa]a \nfundat` \n pern`,
\ncepu s` se gândeasc` la via]a sa. |ncepea un nou
an. Era pe cale s` devin` bogat` [i celebr` [i se

55
presupunea c` este fericit`. Cariera o pasiona.
Totu[i, \ndat` ce se oprea câteva zile, cum o f`cuse
pentru serb`rile de Cr`ciun, o cople[ea o teribil`
senza]ie de gol. |ntâlnirea cu Calvin McQueen \i
sporise impresia de singur`tate. Avea nevoie s`-[i
\mpart` via]a cu cineva. Lyall era un prieten sigur,
afectuos, dar prea multe femei \ncercau s`-i atrag`
aten]ia. Adrienne r`mase pasiv` \n fa]a situa]iei, nu
dorea s` aprofundeze rela]iile lor.
N-avea nici o fiin]` drag` al`turi. Evident, a[a cum
\i spusese Lyall, moartea mamei sale, când avea zece
ani, o \nzestrase cu o t`rie de caracter [i un spirit de
independen]` pu]in obi[nuite. Totu[i, asta nu-i
diminua suferin]a [i mâhnirea.
Pân` la acel eveniment, via]a i se desf`[urase f`r`
lovituri. Grace [i Ray, p`rin]ii s`i, formau o pereche
foarte potrivit`. Grace era o femeie \nalt` [i supl`,
plin` de siguran]` [i directoare de liceu. O boal` o
ucisese \n câteva luni.
Dup` moartea sa, Ray nu mai fusese acela[i [i
\ncepuse s` bea. Adrienne nu-i mai suporta prezen]a

56
\n cas` [i devenise foarte \nchis` [i introvertit`. |[i
petrecea ore \ntregi \n camera sa, scriind poeme [i
cântece.
Starea tat`lui s`u continuase s` se \nr`ut`]easc`.
Uneori, noaptea, \ngrozit`, \l auzea plângând pe el,
singura persoan` de care depindea [i care i-ar fi
putut servi de \ndrum`tor.
Când Adrienne avusese doisprezece ani, Roy
Tambrey vându casa pentru a merge s` se stabileasc`
la Philadelphia, la sora sa Jane [i cumnatul Rob.
Condi]iile nu fuseser` ideale, deoarece Adrienne
nu-[i iubea prea mult m`tu[a, prea autoritar` dup`
gustul s`u. Dar tat`l s`u \ncetase s` bea [i \[i g`sise
de lucru, iar ea se \n]elegea de minune cu Doug,
v`rul s`u de cincisprezece ani.
Doug, un adolescent \nalt, blond, de[irat, avea o
chitar` care o fascina pe Adrienne. |l asculta cântând
\n fiecare sear`, f`cându-[i temele. Cântecul [i
muzica o atr`seser` dintotdeauna. Prindea foarte
repede ritmurile [i asculta permanent radioul. O
dat`, \i ceruse tat`lui s`u s`-i ofere lec]ii de pian, dar

57
acesta o refuzase, considerându-le absolut inutile. De
atunci, nu mai \ndr`znise s` repete cererea. La sosirea
sa, m`tu[a Jane \i pusese \ntreb`ri despre misterioasa
sa cutie plin` cu foi scrise de mân` [i cu carnete.
– Sunt poemele mele, r`spunsese timid Adrienne.
Voi face cântece, pentru a deveni o vedet` rock.
Unchiul Rob izbucnise \n râs, \n timp ce tat`l
Adriennei ro[ise, stânjenit.
– B`rba]ii sunt cei mai buni cânt`re]i, declarase
Doug pe un ton plin de siguran]`. |n lumea rockului,
femeile nu sunt niciodat` vedete.
|ntr-o zi, Adrienne se \ntorsese de la [coal`
\naintea lui Doug [i intrase \n camera v`rului s`u,
pentru a-i \ncerca instrumentul. Complet absorbit`
\n exerci]iu, nu-l auzise sosind.
– Unde ai \nv`]at asta? o \ntrebase.
– Nu [tiu. Mi-a venit de la sine.
– E[ti talentat`. Ar trebui s` iei lec]ii.
– Ai accepta s`-mi dai?
Doug consim]ise cu entuziasm s`-[i ini]ieze
veri[oara. O f`cuse s` asculte toate discurile [i-i

58
\mprumutase c`r]i de solfegii. Exersau cu
regularitate \mpreun`, timp de o jum`tate de or`
zilnic, dup` [coal`.
Dar concertele de rock la care o dusese Doug
constituiser` cele mai marcante fapte din via]a
Adriennei. |[i dorea atât de mult s` urce pe scen`,
\ncât aproape o \mboln`vea fizic. |l \ndemnase pe
Doug s` formeze o trup`, dar el considera acest gen
de aspira]ie complet irealizabil [i pl`nuia s` practice
mai târziu o meserie mult mai respectabil`.
Cea mai bun` prieten` a Adriennei era Gina Paul,
o tân`r` fat` \nalt`, blond` [i supl`, care visa s` fie
actri]`. |ntr-o duminic` dup`-amiaz`, \n timp ce
discutau despre viitorul lor, Adrienne declarase:
– Vreau s` devin o vedet` rock and roll.
– Nu este deloc feminin! o ironiz` Gina. De ce
n-ai deveni actri]` cu mine?
– |mi place prea mult muzica. Voi reu[i, sunt
sigur`.
Brusc \nsufle]it`, Adrienne ad`ugase:
– Gina, de ce n-am pleca \mpreun` la New York?

59
– P`rin]ii mei nu mi-ar permite niciodat`.
Oricum, o lic`rire de revolt` str`lucea \n adâncul
ochilor lor [i, pu]in dup` aceea, \ncepuse lupta. La
\nceput, tat`l Adriennei refuzase categoric acest
proiect, invocând ca motiv delincven]a care f`cea
ravagii \n acel ora[. Dar apoi \ntâlnise o femeie [i
plecarea fiicei sale \i servise de scuz` pentru a se
muta la ea. Adrienne era liber`.
Fusese cu totul altfel cu p`rin]ii Ginei, care nu se
l`saser` atât de u[or convin[i. Dar cum o iubeau
mult pe Adrienne, mama Ginei aranj` cu o prieten`
care accept` s` le primeasc` \n apartamentul s`u.
Domnul [i doamna Paul fuseser` convin[i c` cele
dou` tinere fete se vor \ntoarce poc`ite, \n câteva
luni.
La New York, Adrienne [i Gina nu \ntârziar` s` se
mute, pentru a se instala cu o ceat` de prieteni,
viitori actori [i muzicieni. N-aveau mult spa]iu vital,
dar Adrienne, hot`rât` s` mearg` \nainte, \[i b`tea
joc de asta nebune[te. |[i luase o slujb` de chelneri]`
[i f`cuse economii pentru a-[i cump`ra propria

60
chitar`. Apoi d`duse audi]ii \n mai multe cluburi,
\nainte de a g`si \n sfâr[it de lucru.
|n acest prim club, cântase mai mult de un an.
Banii pe care-i câ[tigase, \i ajunseser` din plin s`
pl`teasc` chiria [i mâncarea, iar reprezenta]iile
zilnice se ad`ugau la experien]a sa muzical`. Vocea
sa r`gu[it`, pu]in voalat`, pl`cuse mult clien]ilor
cabaretului [i cuvintele cântecelor sale avuseser` de
asemenea un succes enorm.
Apoi, \ntr-o sear`, \n antract, \l \ntâlnise pe Lyall
Caine.
Un b`rbat cu p`rul negru, ondulat, o observase cu
aten]ie de-a lungul reprezenta]iei. Adrienne \i
r`spunsese timid la zâmbet, apoi \l ignorase
inten]ionat, deoarece era atent` s` nu simpatizeze
niciodat` cu clien]ii clubului. Ron, un actor care
locuia \n apartamentul vecin cu al s`u, venea de
obicei s-o ia la sfâr[itul spectacolului, pentru a o
conduce.
|n ciuda rezervei ar`tate de Adrienne, b`rbatul
insistase [i se apropiase de masa sa.

61
– Pot s` v` ofer un pahar?
– Nu beau, r`spunse Adrienne cu r`ceal`.
– Un suc de portocale?
Se a[ezase \n sfâr[it [i reu[ise s` \nving`
ne\ncrederea Adriennei, care nu [tiuse cum s` scape
de el. |mbr`cat \n blugi [i cu o tunic` brodat`, p`ruse
foarte amabil.
– M` numesc Lyall Caine, \i spusese \ntinzându-i
o carte de vizit` profesional`. V` studiez de mai
multe s`pt`mâni.
– |ncântat`.
Adrienne nu renun]ase la pruden]`. I se f`cuser`
deja prea multe oferte \ndoielnice. Cu toate acestea,
mai spera s`-[i vad` visurile concretizându-se...
Lyall mersese drept la ]int`.
– Ave]i talent. Conduc o agen]ie artistic`, dar
mi-ar pl`cea s` m` ocup personal de lansarea carierei
dumneavoastr`.
|ncepând din acea zi, via]a Adriennei devenise un
adev`rat vârtej. Se mutase pentru a se instala \ntr-un
apartament luxos, \ntr-un cartier elegant. Lyall o

62
prezentase altor muzicieni [i semnase un contract cu
Disques Amark. P`trunzând pentru prima dat` \n
studiourile de \nregistrare, Adrienne sim]ise o clip`
de panic`. Toate acele echipamente moderne,
sofisticate \n cel mai \nalt grad, o impresionaser` [i o
speriaser`. Dar reu[ise s`-[i st`pâneasc` temerile [i
scosese un album care cunoscuse un succes
onorabil. Al doilea se vânduse ceva mai bine. Apoi,
formaser` grupul Radar [i \ncepuser` o serie de
turnee prin Statele Unite. Str`b`teau statele \n lung
[i-n lat de [ase ani, când izbucnise succesul.
Adrienne lovi perna cu pumnul [i se \ntoarse pe
spate. Cum trecuse timpul... Anii, anivers`rile, se
succedaser`, f`r` s`-i lase amintiri marcante \n
memorie.
Radar [i mai ales Brian Tait, primul s`u chitarist,
fusese singurul s`u punct de sprijin. Brian o
sus]inuse \ntotdeauna \n clipele grele, când \[i
pierduse curajul [i se sim]ise cedând. Acum,
\n]elegea mai bine de ce atâ]ia oameni beau sau se
drogau, \n aceast` meserie, dar ea nu cedase

63
niciodat`. Era destul de rezistent` pentru a dep`[i
\ncerc`rile care i se ridicau \n drum [i alcoolismul
tat`lui s`u o dezgustase pentru totdeauna de aceste
tenta]ii periculoase. Când ritmul trepidant al
existen]ei sale o obosea prea mult, pleca s` se
odihneasc` la ]ar` câteva zile.
N-avea cu adev`rat o familie. Tat`l murise cu doi
ani mai \nainte, de o criz` cardiac`. M`tu[a Jane [i
unchiul Rob \[i schimbaser` complet atitudinea fa]`
de ea, de când reu[ise, iar Adrienne detesta aceast`
ipocrizie. Doar v`rul Doug \i r`m`sese prieten. Se
c`s`torise [i lucra \n calitate de contabil. El [i so]ia sa
Mary aveau acum o feti]` numit` Joan. Adriennei \i
pl`cea s`-i viziteze \n c`su]a lor de la periferia
Philadelphiei. Doug cânta \nc` la chitar`, dar
niciodat` nu avusese ambi]ia s` fac` o carier` din
asta, ca veri[oara sa.
Gândurile Adriennei revenir` la Cal McQueen [i
\ncepu s` se agite nervoas` \n pat. Avea o for]` pe care
o \ntâlnise rareori la un b`rbat [i care o atr`gea \n
mod absurd. Se \ntreb` despre femeile din via]a lui.

64
"Oricine te-ar crede geloas`", \[i spuse. {i era
teribil de geloas`. |[i dorea s`-l cucereasc` [i s`-l
p`streze doar pentru ea.
Dar un asemenea vis era imposibil. Adrienne
\nchise ochii [i strânse pleoapele pentru a-[i st`pâni
lacrimile. Cal disp`ruse pentru totdeauna din via]a
sa. Nu se vor mai vedea niciodat`. Oricum, chiar dac`
\l va \ntâlni din nou, \mprejur`rile nu vor fi
schimbate. Ea avea o carier` care o acapara complet
[i el nu voia s` revin` iar \n aceast` lume.

***

Avu impresia c` de-abia a]ipise când o trezi s-


oneria insistent` a telefonului. Era Lyall.
– Ce vrei? \l \ntreb` cu o voce iritat`.
– |]i aduc ziarele [i cafeaua, \i spuse impresarul,
indiferent la proasta sa dispozi]ie. Au publicat o [tire
de senza]ie, care te prive[te.

65
– Ce or` este?
– Prânzul.
|nf`[urat` \ntr-un capot din lân` albastru-deschis,
Adrienne citi rapid diferitele articole. Titlurile scrise
cu litere mari variau u[or, dar fotografia era de
fiecare dat` aceea[i, [i o ar`ta \n bra]ele lui Cal,
dansând la recep]ie.
"Calvin McQueen a ie[it din umbr`", scrisese un
ziarist. "Tony Lane, directorul Agen]iei Rock Lane,
care l-a primit acas`, a refuzat s` se pronun]e asupra
eventualei sale \ntoarceri pe scen`. Totu[i, dac`
McQueen se hot`r`[te, ar fi \ncântat s`-i fie
impresar...."
Adrienne oft` \ndelung.
– Nu-i va pl`cea deloc lui Cal.
Lyall scutur` din cap.
– Nu. Dar dac` voia s` r`mân` anonim, nu trebuia
s` se afi[eze astfel.
– Probabil fotografia a fost f`cut` de un invitat, cu
un polaroid. Este o poz` foarte proast`. Personal,
mi-e egal, dar \mi pare r`u pentru Cal. Este atât de

66
important pentru el s` scape de curiozitatea [i de
indiscre]ia reporterilor...
– Ei bine, de data aceasta n-a reu[it s`-i evite. De
diminea]`, a fost asaltat la aeroport.
– Bietul Cal.
– Oricum, asta \]i face o excelent` publicitate.
Adrienne Tambrey [i Calvin McQueen. Nu este
formidabil?
– Absolut! replic` tân`ra femeie cu o grimas`. Nu
insista, Lyall. Las`-m` \n pace. |n câteva zile, aceste
cancanuri vor fi uitate [i Cal va putea tr`i din nou
lini[tit.
– Nu dore[ti s`-l revezi?
– Nu, dac` nu \mp`rt`[e[te [i el aceast` dorin]`.
Acum, las`-m` singur`; trebuie s` m` preg`tesc.
Dup` aceea, mi-ar pl`cea s` vizitez Londra cu tine.
Ne r`mâne numai o zi.
R`sturnat cu non[alan]` pe pat, Lyall se ridic`
\mpotriva voin]ei sale [i adun` ziarele.
– Voi decupa aceste articole. Ma[ina va fi jos
\ntr-o or`.

67
– Lyall, d`-mi una din acele fotografii, \i ceru
brusc Adrienne.
B`rbatul rupse o pagin`, remarcând:
– S` nu te \ndr`goste[ti de el. Trebuie s` r`mâi \n
form` [i s` nu-]i pierzi dinamismul.
– Promit.
Dar \ndat` ce u[a se \nchise dup` el, oft` \ndelung
[i \mp`turi cu grij` foaia de ziar, pentru a o a[eza la
fundul valizei. Aceasta va fi cea mai frumoas`
amintire din Anglia.
Oricum, \n acea dup`-amiaz`, rev`zând locurile
unde o dusese Cal noaptea trecut`, avu impresia c`
visase. Vraja se rupsese. Se sim]ea \n mod ciudat
decep]ionat` [i dezam`git`, iar acea vizit` \n Londra
i se p`ru monoton` [i lipsit` de interes.
Când se \ntoarse la hotel, \i g`si pe muzicienii
grupului instala]i \ntr-o camer`, privind la televizor.
Lipsiser` câteva zile, fiind invita]i de Brian Tait, care
era englez, \n casa sa familial` din Sussex.
Adrienne sim]ea pentru ei o mare afec]iune.
Bateristul Peter Davis, era un californian cu tenul

68
mat; so]ia [i cele dou` fete ale lor, Janey [i Carla, \l
\nso]eau \n c`l`torie. Danny Farmer, pianistul, era
ro[cat, pu]in filozof [i originar din Texas. So]ia sa
participase la \nceputul turneului, dar plecase foarte
repede \napoi, incapabil` s` suporte tensiunea
zilnic`. Ray Lane, chitar` bas, era nou \n orchestr`.
Foarte calm [i studios, avea p`rul negru lung [i
barb`.
Dar Brian, cu buclele sale blonde, zâmbetul
mali]ios [i ochii alba[tri, r`mânea preferatul
Adriennei. Avea peste treizeci de ani, dar ar`ta cu
zece mai pu]in [i era mereu gata s` râd` [i s`
glumeasc`. Datorit` lui, clipele de descurajare sau de
nostalgie nu durau niciodat` foarte mult \n grup.
Un larg zâmbet \i lumin` fa]a la vederea
Adriennei.
– Ce faci? La mul]i ani!
Tân`ra femeie râse bucuroas` când o strânse \n
bra]e pentru a o s`ruta sonor pe obraji.
– Cum ]i-ai petrecut vacan]a?
– Foarte bine. P`rin]ii mei au fost \ncânta]i.

69
– {i Jenny?
– Am discutat \ndelung. Vrea s` ne desp`r]im.
– Oh, \mi pare r`u.
– O \n]eleg. Asta nu este via]`, remarc` Brian cu
un tremur u[or \n voce. Dar s` vorbim pu]in despre
tine. Se pare c` te-ai afi[at cu elita rock and rollului?
– Calvin McQueen \n persoan`, ad`ug` Danny.
– L-am \ntâlnit la Tony Lane, replic` Adrienne
ridicând din umeri cu non[alan]`.
– Are inten]ia s`-[i reia cariera?
– |n nici un caz nu vrea s` \nceap` s` frecventeze
din nou acest mediu, spuse cânt`rea]a, str`duindu-se
s`-[i ascund` am`r`ciunea.
Brian scoase un oftat lung, teatral.
– Asta este tot? Dup` ce am citit toate titlurile cu
litere mari din pres`, m` a[teptam la o poveste mai
pasionant`.
– |mi pare r`u.
Instalându-se pe canapea, Adrienne schimb`
repede subiectul [i \ntreb`, ar`tând ecranul
televizorului.

70
– La ce v` uita]i?
– Un meci de fotbal, r`spunse Brian. Aici,
partidele nu sunt \ntrerupte de publicitate.
– Atunci, de ce nu r`mâi s` tr`ie[ti \n Anglia? \l
tachin` Pete, care se amuza de ne\ncetatele sale
compara]ii dintre Statele Unite [i ]ara sa natal`.
– Acum, am ales America, \i spuse Brian.
Adrienne \ncepu s`-l observe. |n ciuda \nf`]i[`rii
sale degajate, cu cercel \n ureche, c`ma[` neagr` din
satin [i blugi, pe chipul s`u frumos se vedea
vulnerabilitatea.
"Se fac din noi eroi, idoli", se gândi cu melancolie.
"Dar suntem oameni obi[nui]i, ca toat` lumea.
Acest mod de via]` pretinde prea multe sacrificii.
Nu-l condamn pe Calvin McQueen c` a renun]at la
tot..."
Brian se a[ez` lâng` ea, fluturând dou` reviste.
Citea \ntotdeauna toate criticile.
– Ascult` asta, \i spuse. "Radar arunc` scântei. M`
a[teptam la un spectacol fad [i am fost pl`cut
surprins s` aud un hard rock de calitate. Brian Tait se

71
dep`[e[te pe sine la chitar`. Danny Farmer [i Pete
Davis au un uimitor sim] al ritmului, iar Ray Love, din
fostul grup "Metal", este foarte competent".
Brian se \ntrerupse cu un morm`it, \nainte de a
continua:
– Dar Adrienne Tambrey este absolut fantastic`,
extraordinar`. Stilul s`u punk este \n acela[i timp
violent [i plin de inocen]`. Cerin]ele cântecelor sale
sunt foarte emo]ionante [i muzica sa vr`je[te.
– Ce altceva spune? \ntreb` Adrienne, flatat` de
aceast` avalan[` de complimente.
Brian schimb` revista.
– "Radar cânt` un rock and roll foarte original.
Acompaniat` de un grup serios, Adrienne Tambrey
este atrac]ia principal` a spectacolului. Este superb`
[i cuvintele sale merg drept la inima celor care o
ascult`".
– Taci, Brian, ordon` Pete râzând. |i vei da
complexe de superioritate [i se va crede un star.
Adrienne \i arunc` o pern` pentru a-l tachina [i \[i
\ndrept` din nou aten]ia spre ecranul televizorului.

72
Era ora informa]iilor [i asculta distrat` nout`]ile,
pân` \n clipa \n care chipul lui Cal \i ap`ru \n fa]a
ochilor. Imediat, Danny d`du sonorul mai tare.
|mbr`cat \ntr-o hain` neagr` din piele [i \n blugi,
Cal str`b`tea cu pa[i mari holul aeroportului din
Heathrow, \n compania a doi b`rba]i solizi, cu
siguran]` g`rzile sale de corp.
– Aceast` c`l`torie la Londra \nseamn` oare o
\ntoarcere la muzic`? lans` un ziarist.
– Nu! r`spunse Cal direct, cu o voce furioas`.
– Totu[i, v-a]i petrecut seara cu Adrienne
Tambrey. Cal \l fulger` cu r`utate pe reporter.
– Asta nu v` prive[te.
– Ve]i pleca \n turneu cu ea?
– Vi se pare verosimil?
– Nu, m`rturisi interlocutorul s`u.
– Ei bine, nu o tip`ri]i! strig` Cal \ndep`rtându-se.
Brian izbucni \n râs, \n timp ce jurnalul televizat
continua, cu un alt reportaj.
– Foarte bun` replic`! Ace[ti jurnali[ti pun mereu
\ntreb`ri stupide.

73
Adrienne de-abia \l auzea. Chipul lui Cal era \nc`
\n fa]a ochilor s`i... Morm`ind o scuz` confuz`, se
retrase \n camera sa. Observa]iile iritate ale lui Cal \i
confirmaser` cuvintele din ajun. Nu va mai avea
niciodat` nimic de-a face cu lumea spectacolului. Nu
mai avea decât s`-[i alunge din minte visurile
nes`buite.
Din fericire, preg`tirile de plecare o \mpiedicar`
s` fie dezam`git`.
Camionul care le transporta echipamentele [i cele
trei limuzine pornir` curând la drum \n direc]ia
nord. |n Statele Unite, c`l`toreau \n general \n
autobuz, dar de data aceasta Lyall preferase ma[inile,
mai confortabile, pentru a acoperi micile distan]e
britanice.
Prima etap` fu Birmingham. Aici, oamenii vorbeau
o englez` bolov`noas`, foarte aspr`, iar casele din
c`r`mid` ro[ie p`reau c` se \nghesuie una lâng` alta
pentru a se ap`ra de frig [i de cea]`.
Repeti]ia general` dur` foarte mult, deoarece
nimeni nu era \n ton [i uitaser` toate ritmurile. Din

74
fericire, totul reintr` repede \n normal [i \nc` de la
primul spectacol \[i reg`sir` antrenul [i dinamismul.
Toate spectacolele, pân` \n Sco]ia, repurtar` un
succes extraordinar. Backstreets, grupul care \i
\nso]ea, ad`uga un interes suplimentar c`l`toriei [i
debordau de entuziasm. Spre sfâr[itul turneului,
când mai r`m`seser` doar trei concerte, Adriennei \i
fu frig, r`ci [i o duru \n gât. Lyall era gata s` anuleze
totul, dar tân`ra femeie se \mpotrivi viteje[te, pentru
a nu-[i dezam`gi publicul. De altfel, durerile [i
migrenele disp`reau \n mod miraculos când urca pe
scen`.
Aceste mici necazuri de s`n`tate proveneau cu
siguran]` din starea de sl`biciune datorat`
insomniilor pe care le avea de la \ntâlnirea cu Cal.
Noaptea, \[i petrecea ore lungi gândindu-se la el, f`r`
s` reu[easc` s` adoarm`. Amintirea ochilor de
culoare \nchis` [i a zâmbetului s`u o obseda [i
rememora gustul s`rut`rilor lui, care \i treziser` \n
adâncul fiin]ei dorin]a [i nostalgia dragostei pe care
n-o cunoscuse niciodat`.

75
Adrienne nu-[i d`du seama c` melancolia [i
pasiunea ad`ugau o nou` dimensiune talentului s`u.
Când interpreta un cântec de dragoste, durerea sa se
transmitea spectatorilor, care adorau s` vibreze cu
ea, s`-i \mp`rt`[easc` triste]ea [i durerea.
|n ultima sear`, la Glasgow, Adrienne trebui s`
fac` apel la tot curajul s`u pentru a nu renun]a.
|mbr`cat` \ntr-o tunic` de m`tase albastru intens [i
\n blugi, m`sura nervoas` cabina, când Brian cioc`ni
la u[`.
– Cum te sim]i?
– Am vocea dogit`, replic` tân`ra femeie bând o
\nghi]itur` de ceai. {i este atât de frig, \n ]ara asta!
– Vei fi mul]umit` s` te \ntorci, nu-i a[a?
– Oh da! exclam` Adrienne \mbr`când o jachet`
tricotat` cu mâneci lungi.
– Turneul acesta a fost totu[i un succes.
– Este adev`rat, consim]i cânt`rea]a. N-am fi
putut visa mai mult. Tony Lane se bucur` [i-[i freac`
mâinile, preg`tind noi contracte.
Brian \ncepu s` râd`.

76
– Este ascensiunea spre glorie.
F`cu o pauz` [i ad`ug`:
– Adrienne, când ne vom \ntoarce \n Statele
Unite, vei accepta s` ie[i cu mine?
Pu]in descump`nit` de \ntrebare, \l \ntreb`:
– Chiar s-a terminat cu Jenny?
– Are un nou iubit, care nu apar]ine lumii muzicii,
ceea ce o bucur`. Adrienne oft`.
– Vom avea un program foarte \nc`rcat.
– {tiu. Dar asta nu ne \mpiedic` s` avem o via]`
personal`. Lyall \ntredeschise chiar atunci u[a.
– Cum se prezint` vocea ta?
– Este mai degrab` r`gu[it`...
Impresarul \i f`cu cu ochiul.
– Nu te \ngrijora, totul va fi bine. {i mâine sear`,
vei fi lini[tit` \n patul t`u.
– Sau al meu, ad`ug` mali]ios Brian. Ce de
invidio[i a[ face!
– E[ti gata s` te lauzi, sau s`-]i faci speran]e
complet iluzorii, declar` ferm Adrienne, dar cu un
zâmbet amuzat.

77
Adrienne \l urm` pe Brian pe scen`. To]i ceilal]i
\[i ocupaser` deja locurile. Tân`ra femeie verific`
microfoanele, f`când eforturi supraomene[ti pentru
a-[i dep`[i nervozitatea [i teama. Apoi \i arunc` o
privire lui Brian, aparent foarte calm, dar mistuit [i el
de trac.
Observ` apoi rândurile de spectatori \n sala
\ntunecat`, amintindu-[i pasiunea sa de adolescent`
pentru concertele rock. Sim]ea \ntotdeauna o
puternic` emo]ie \nainte de apari]ia vedetei [i chiar
gelozie, atât de mult visa s` fie \n locul s`u... Acum,
\[i realizase ambi]iile.
Scena \i apar]inea.
Un zâmbet i se \ntip`ri pe fa]` \n timp ce r`sun`
un ropot de aplauze. Magia se va produce, ca \n
fiecare sear`.
– Bun` seara, \ncepu Adrienne, cu vocea sa pu]in
voalat`. Mi-ar pl`cea s` vorbesc cu voi despre
superbele peisaje sco]iene, dar a]i fi decep]iona]i. A]i
venit aici pentru muzic`, nu pentru o lec]ie de
geografie.

78
Mul]imea izbucni \n râs. Brian atac` un acord de
chitar` [i Pete \ncepu un ritm la baterie. Imediat, din
public se ridicar` strig`te de bucurie.
Adrienne se propti cu fermitate pe cizmele din
piele neagr` [i-[i aranj` chitara pe um`r, pentru a
interpreta primul cântec de dragoste. |l compusese
deja de un anumit timp, dar \ntâlnirea sa cu Cal
McQueen \l f`cea mai adev`rat, mai profund.
Vocea Adriennei \ncepu s` vibreze [i s` r`sune \n
sal`, \n timp ce trupul suplu i se mi[ca gra]ios,
b`tând m`sura. Proiectoarele aruncau scântei peste
p`rul s`u negru ca smoala.
Treptat, ritmul deveni mai rapid. Brian \i zâmbi [i
toat` nervozitatea [i oboseala disp`rur` ca prin
farmec. Adrienne Tambrey [i trupa Radar erau gata s`
ofere la Glasgow ultimul [i cel mai bun spectacol din
tot turneul lor \n Anglia.

79
Capitolul 4

Turneul \n Anglia se terminase. |n timp ce avionul


lua altitudine, Adrienne se instal` confortabil
\ntinzându-[i picioarele. Mai avea de scris câteva
cântece pentru viitorul album [i inten]iona s` profite
de orele lungi ale c`l`toriei, pentru a lucra. Când \i
venea inspira]ia, era \n stare s` scrie oriunde. Nu
departe de ea, Brian \i adres` un zâmbet complice.
– Am reu[it totu[i s` plec`m! exclam` el, f`când
aluzie la un grup de admiratori entuzia[ti, care \i
asaltase la aeroport.

80
– Adori asta! \l tachin` Adrienne.
Toate acele fete tinere \nnebunite dup` tine \]i
succes min]ile.
– Este adev`rat.
Brian se aplec` spre ea [i ad`ug`:
– Dar nu te uit doar pentru atât. Te-ai gândit la
propunerea mea?
– Este o obsesie! protest` tân`ra femeie cu
pref`cut` dezinvoltur`.
|l cuno[tea pe Brian de [apte ani [i nu se
\ndr`gostise niciodat` de el... |n plus, Cal McQueen
\i bântuia \nc` gândurile.
– D`-mi r`spunsul, insist` Brian, hot`rât s` nu
renun]e la subiect. Vei ie[i cu mine?
– De acord, r`spunse Adrienne pe un ton pref`cut
resemnat. Pentru c` altfel, nu voi mai avea lini[te...
Dar te avertizez: vreau trandafiri [i [ampanie \n
fiecare zi.
Brian izbucni \n râs, dar \[i reg`si brusc
seriozitatea pentru a o \ntreba:
– {i Cal McQueen?

81
– Ce are el de-a face cu noi? replic` pu]in prea
repede tân`ra femeie.
– Idila ta de revelion...
– Simple cancanuri, dragul meu, afirm` Adrienne
degajat`.
Dar vorbind, se juca distrat` cu medalionul prins
la gât.
Gestul nu-i sc`p` lui Brian.
– Cine ]i-a dat `la?
– Cal, admise tân`ra femeie.
– Crezi c`-l vei revedea?
– Nu [tiu. Nu insista, Brian, \l avertiz` cu
fermitate.
Brian se adânci \n fotoliul lui.
– |n orice caz, dac` te po]i mul]umi cu un umil
chitarist, \]i promit s` \ncerc s` te fac fericit`.

***

82
La New York, p`r`sir` aeroportul printr-o ie[ire
deschis`, unde \i a[teptau mai multe limuzine.
– Totul este \n ordine? \ntreb` Lyall, ]inându-i
portiera.
– Detest s` m` ascund permanent, replic`
Adrienne cu ciud`.
– Ei bine, \ntoarce-te \n cabaretul t`u sordid,
r`spunse impresarul, jignit de atitudinea sa. Am
consacrat foarte mult timp grupului Radar, n-ar
trebui s` ui]i asta [i s` te ar`]i ceva mai
recunosc`toare.
– S` nu ne cert`m, Lyall. Sunt pur [i simplu
obosit`.
– Vei fi acas` \ntr-o or` [i vei avea o s`pt`mân`
\ntreag` s` te odihne[ti, \nainte de \nregistrarea
viitorului album.
– Voi petrece opt ore pe zi dormind! exclam`
tân`ra femeie, rezemându-[i ceafa de sp`tarul
capitonat.
Lyall o b`tu u[or pe mân`. Tocmai când era gata
s` a]ipeasc`, limuzina devie brusc de la direc]ie.

83
– Ce se \ntâmpl`? url` Lyall, aruncat \n fa]` de
frâna brusc` a [oferului.
Pneurile scrâ[nir` pe [osea [i un [oc brutal,
\nso]it de un zgomot de metal strivit, \i zdruncin`.

***

Calvin McQueen se \nvârtea ca un leu \n cu[c` \n


apartamentul lui din Manhattan. Afar`, cea]a
ascundea zgârie-norii care se conturau la orizont.
Prim`vara p`rea mai \ndep`rtat` [i mai inaccesibil`
ca oricând...
Trecându-[i mâna peste obrajii prost b`rbieri]i,
aprinse o havan` scurt` [i arunc` o privire \n jurul
\nc`perii.
Toate mobilele [i bibelourile care-i pl`cuser`
fuseser` transportate \n casa sa din Bahamas. Dar
apartamentul r`m`sese pl`cut [i confortabil.
Canapele tapisate cu catifea cafeniu-\nchis,

84
\mpodobite cu perne \n culori intense se aflau de-a
lungul a dou` p`r]i de perete. Mocheta crem punea
\n eviden]` lemnul bine lustruit al mobilelor.
Buc`t`ria mic`, baia [i camera, erau decorate \n
acelea[i tonuri.
Avea aceast` locuin]` de zece ani. |n salon, era
ag`]at` singura amintire a carierei sale muzicale,
prima chitar` f`cut` pe m`sur`. O p`stra acolo ca
pentru a nu uita vreodat` c` renun]ase definitiv.
|[i privi imaginea \n oglind` [i se sperie de aerul
r`t`cit [i \nf`]i[area dezordonat`. Blugii vechi,
presp`la]i, c`deau ca o zdrean]` [i cearc`ne
\ntunecate i se s`paser` sub ochi. Comportamentul
apatic, indiferent dura de la sfâr[itul sejurului s`u la
Londra. Slav` Domnului, mâine pleca \napoi pe
insula sa.
Se \ncord` auzind cheia r`sucindu-se \n broasc` [i
stinse ]igara. Era Bob Tomlinson, fostul s`u
organizator de turnee, care lucra acum la biroul s`u
din New York. Bob era un b`rbat bine cl`dit, cu o
fa]` pl`cut` [i cu barb`. Nepl`cându-i s` se

85
\nconjoare de g`rzi de corp care sem`nau prea mult
cu poli]i[tii, Cal \[i alesese prietenii. Dup` ultimul
incident survenit la Londra, \[i dublase pruden]a.
– Am ziarele, declar` Bob aruncând un teanc de
cotidiene pe masa joas`. |mi voi face o cafea, dac`-mi
permi]i.
– Te rog.
Cal se a[ez` pe canapea, pentru a citi nout`]ile.
Totul era mereu la fel, se gândi citind titlurile scrise
cu litere mari. R`zboaie, dezastre, o economie
nesigur`... |ntorcând brusc pagina, un articol \i
atrase aten]ia [i scoase o puternic` exclama]ie,
devenind brusc livid.
– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Bob revenind din
buc`t`rie. Valorile la burs` au c`zut?
– Nu.
Cal termin` povestea redat` de jurnalist [i ridic`
ochii. Surprins de paloarea sa, Bob \l \ntreb`:
– Ce ai? E[ti bolnav?
– Nu, m` simt bine.
Apoi \i \ntinse ziarul [i ad`ug`:

86
– Caut` \n ce spital se afl` Adrienne Tambrey [i
comand` o duzin` de trandafiri ro[ii. Voi semna o
carte de vizit`.
– Foarte bine.
Privind o clip` fotografia cânt`re]ei, Bob observ`:
– Este formidabil`.
So]ia mea, Marianne, a cump`rat unul din
discurile sale.
– Ai putea s`-mi procuri unul? \l \ntreb` Cal, cu
inima palpitând sub efectul [ocului.
– Cu siguran]`.
Bob era gata s` adauge o glum` asupra acestei
dorin]e bru[te de a asculta muzic` rock, dup` atâ]ia
ani, dar se st`pâni \n ultima clip`, deoarece Cal p`rea
\ntr-adev`r tulburat.
– {i nu uita s` trimi]i florile acelea Adriennei.
Biata micu]`...
– Voi avea grij`, \l asigur` Bob. Unde ai \ntâlnit-o?
– La Londra. M` vei ]ine la curent cu starea sa de
s`n`tate.
– Bine\n]eles. Ce vom face pentru cin`, disear`?

87
– Trimite o ma[in` s` m` ia. Voi merge la
restaurant, cu tine [i cu John. Inten]ionam s` ne
\ntoarcem mâine, dar acum, nu mai sunt atât de sigur
c` vreau s` plec.
Bob \[i ridic` sprâncenele zbârlite.
– Ea are a[adar atâta importan]` pentru tine?
– Nici Val nu mi-a inspirat vreodat` sentimente
atât de puternice, admise Cal.
– Oh! |]i voi cump`ra discul acela [i m` voi ocupa
de trandafiri.
Când u[a se \nchise \n urma lui Bob, Cal aprinse
o alt` havan` [i \nchise ochii. Adrienne... Nu \ncetase
s` se gândeasc` la ea, din noaptea \n care o \ntâlnise
la Londra.
|l fermecase \ntru totul, fizic [i sentimental. Oare
era grav r`nit`? Reporterul nu vorbea despre starea
sa [i preferase s` se ocupe \ndelung de desf`[urarea
carierei sale. Acest accident \i amintea lui Cal altul
[i-l duse cu mai mul]i ani \n urm`. Ocupan]ii ma[inii
nu avuseser` atâta noroc, de acea dat`. |n adâncul
inimii sale, durerea era \nc` vie. Sim]ea mai ales o

88
imens` suferin]` c` nu avusese timp s`-[i creasc` fiii,
s` râd` cu ei....
Cal se ridic` brusc, pentru a evita s` z`boveasc`
asupra acestui subiect. Totu[i, dac` va lega rela]ii cu
Adrienne, durerea va re\nvia. Va reg`si lumea muzicii
[i va dori s` urce din nou pe scen`. Dar \n nici un caz
nu voia asta. Reu[ise s`-[i dep`[easc` disperarea,
pentru a tr`i lini[tit. Nu se punea problema s`-[i vad`
via]a dat` peste cap. Oare de ce-i scosese destinul \n
drum o femeie pe care nu va reu[i s-o uite niciodat`?

***

Adrienne \[i rec`p`t` cuno[tin]a \ntr-o camer` de


spital. Mirosul de antiseptic \i f`cu grea]`, dar se
str`dui s` inspire profund, \n ciuda bandajelor care-i
strângeau cutia toracic`. Avea bra]ul drept \n ghips,
dar \[i putea mi[ca f`r` probleme picioarele [i
degetele de la picioare.

89
Lumina soarelui se rev`rsa prin fereastr` [i lumina
pere]ii albi, cât [i nenum`ratele buchete de flori care
se \nghesuiau \n \nc`pere. Un superb buchet de
trandafiri ro[ii, \ntr-o vaz` de cristal pus` pe
noptier`, \i atrase aten]ia \n mod special Adriennei. |l
\nso]ea un plic mic alb, dar tân`ra femeie nu se sim]i
capabil` s` \ntind` bra]ul.
Se cioc`ni la u[` [i capul lui Lyall ap`ru \n
deschiz`tur`.
– Te-ai trezit? o \ntreb` cu pruden]`,
observându-i paloarea tenului, care contrasta cu
p`rul s`u lung [i negru.
– Da, r`spunse slab Adrienne, regretând c` nu se
putea a[eza.
Ce s-a \ntâmplat?
– Limuzina s-a lovit de un camion.
– Ai fost r`nit? \l \ntreb` cercetându-i ochii
\ncerc`na]i [i congestiona]i.
– Am avut câteva coaste rupte, dar nimic grav. Cel
pu]in pot s` merg. Tu ai avut o lovitur` la cap. Eram
nebun de \ngrijorare.

90
– {i [oferul? \l \ntreb` când se a[ez` pe un scaun
la c`p`tâiul s`u.
– Are un picior rupt [i mai multe contuzii, dar din
fericire, toat` lumea a sc`pat cu via]`, inclusiv [oferul
camionului.
– Cu atât mai bine.
– |mi pare \ntr-adev`r r`u...
– Nu este vina ta, \l lini[ti Adrienne. Am avut
dreptul la prima pagin`?
– Doar la a doua, replic` Lyall cu un zâmbet mai
relaxat.
Am anulat toate emisiunile la radio [i televiziune
[i am renun]at la data \nregistr`rii. }i-ai fracturat un
os al \ncheieturii mâinii [i hemoragiile interne au
necesitat mai multe transfuzii.
Adrienne \ncerc` o clip` de panic`.
– Voi putea s` mai cânt la chitar`?
– Fire[te. Este o ran` lipsit` de urm`ri grave, nu
te nelini[ti.
Sub efectul [ocului, ochii Adriennei se umplur`
de lacrimi.

91
– N-a[ putea suporta, dac` nu m` voi mai putea
folosi de instrumentul meu preferat.
Lyall o b`tu u[or, \ncurajator, pe um`r.
– {tiu. Lini[te[te-te; te vei vindeca repede.
– Lyall, de ce m-a lovit soarta astfel? se lament`
tân`ra femeie, incapabil` s` se controleze.
Impresarul se str`dui s-o lini[teasc`.
– Nu-i nimic, Adrienne. Nu te fr`mânta. Totul va
fi bine.
– {i orchestra?
– A[teapt` cu ner`bdare ve[ti de la tine [i te vor
vizita \ndat` ce le vei permite. Ai v`zut trandafirii
`[tia?
– Da, sunt superbi. Cine i-a trimis?
Lyall desf`cu plicul [i-i \ntinse cartea de vizit`
Adriennei.
– "Sper c` nu ]i-ai distrus adorabilul n`suc. Cal",
citi ea. Cal... Oare cum aflase?
– Presupun c` din ziare. De la biroul s`u s-a luat
leg`tura cu mine, pentru a afla \n ce spital e[ti.
– Trebuie s`-i mul]umesc, Lyall.

92
Aruncând o privire enervat` spre bra]ul s`u drept
imobilizat, ad`ug`:
– Scrie-i ceva din partea mea.
– De acord. Ce? o \ntreb` impresarul, luând un
carnet [i un stilou.
– Spune-i c` nasul meu este \n perfect` stare [i
semneaz` cu numele meu.
– Presupun c` este o glum` \ntre voi?
Adrienne confirm` din cap [i tres`ri de durere.
Zvâcniturile repetate din tâmple \i r`sunar` \n urechi
cu zgomotul unui ciocan pneumatic.
– }i-am adus câteva c`r]i [i reviste, relu` Lyall. |]i
dore[ti un magnetofon?
– Da, mi-ar face pl`cere. Ai putea s`-mi procuri
ni[te casete ale grupului McQueen?
– Desigur. {i mai cine?
– |mi cuno[ti gusturile. Oh, ia leg`tura cu v`rul
Doug, cu unchiul [i cu m`tu[a mea, pentru cazul \n
care-[i fac griji \n ce m` prive[te.
– S-a f`cut. Doug va \ncerca s` vin` s` te vad`.
– A[ fi \ncântat`.

93
Lyall se ridic`.
– Bine, acum plec. M` simt mult mai bine [i mai
u[urat, dup` ce am vorbit pu]in cu tine. Dac` ai
nevoie de ceva, sunt la birou.
– Mul]umesc, Lyall. Ai grij` de tine.
– {i tu.
Dup` plecarea sa, Adrienne \ntoarse privirea spre
cartea de vizit` rezemat` de vaza de cristal. Cal n-o
uitase.

***

|n timpul celor dou` zile care urmar`, Adrienne


\[i rec`p`t` for]ele. |n fiecare diminea]` sosea un
buchet de trandafiri proaspe]i cu câteva rânduri de la
Cal [i aceste aten]ii \i gr`bir` convalescen]a. O vizit`
a lui Cal i-ar fi f`cut o mare pl`cere, dar [tia cât \i
putea fi asta de greu. Celebrit`]ile ca el, nu erau
libere \n fapte [i gesturi. Ea \ns`[i primea o mul]ime

94
de mesaje de la admiratori [i \nv`]ase s` semneze
autografe cu mâna stâng`.
Cadourile soseau \n num`r mare [i trebui s`
ofere fructe [i dulciuri celorlal]i bolnavi, ca [i
medicilor [i infirmierelor. Brian \i oferise un enorm
urs de plu[.
Doug veni \n vizit` \ntr-o dup`-amiaz` [i-i aduse
pr`jituri f`cute de Mary. O s`rut` cu afec]iune,
\ncercând s`-[i ascund` \ngrijorarea \n spatele unui
zâmbet.
– Mary [i Joan \]i trimit multe s`rut`ri. Tata [i
mama de asemenea.
Adrienne era foarte fericit` s`-[i revad` v`rul. Avea
cu doar trei ani mai mult, dar responsabilit`]ile sale
de cap de familie \l maturizaser` [i se \ngr`[ase
pu]in.
– Fac jogging \n fiecare diminea]`, \i spuse Doug.
|ntr-o zi, l-am v`zut pe Mick Jagger \n concert [i
aproape am regretat c` nu m-am lansat \n rock and
roll. Poate a[ fi r`mas slab.
Adrienne izbucni \n râs.

95
– Un cet`]ean respectabil ca tine, nu asist` la
spectacole cu Rolling Stones.
– Nu sunt atât de b`trân.
Cu o expresie complice, Adrienne declar`:
– Ghice[te pe cine am \ntâlnit la Londra.
– Nu [tiu, r`spunse Doug, cu o lic`rire de
curiozitate \n ochi.
– Calvin McQueen.
– Incredibil! exclam` Doug, evident foarte
impresionant. Cum este?
– Este o persoan` foarte bine.
Mai discutar` peste o or`. Adrienne \l sf`tui pe
Doug s` se duc` s`-l vad` pe Lyall, pentru a-i cere
câteva bilete gratuite la concert, apoi v`rul s`u trebui
s` plece.
Cum \i promisese, Lyall \i trimise un casetofon [i
c`[ti, cu o saco[` din piele, plin` cu casete.
|nregistrase toate discurile grupului McQueen [i le
aranjase \n ordine cronologic`.
Ner`bd`toare s`-l asculte pe Cal, Adrienne puse
prima caset` [i vocea lui Lyall \i r`sun` \n urechi.

96
– Iat`-l pe Cal, solo, \nainte de formarea grupului
McQueen. |]i doresc clipe pl`cute \n compania sa.
Dar s` nu te \ndr`goste[ti de el. Este un adev`rat
seduc`tor.
Adrienne schi]` un zâmbet [i-[i aranj` c`[tile.
Vocea cald` [i grav` a lui Calvin o tulbur`. Primul s`u
disc era departe de a fi perfect, din punct de vedere
muzical, dar erau acolo, \n principiu, toate calit`]ile
care-l vor duce mai târziu pe culmea gloriei. Din
nefericire, Calvin McQueen alesese s` se retrag` din
cântec. Ce prostie! gândi Adrienne, cu o urm` de
ranchiun`. Aproape dori s`-l sune pe Lyall pentru a-i
cere s` fac` presiuni asupra fratelui s`u vitreg,
pentru a-l convinge s`-[i reia cariera \ntrerupt`.
Trecu la al doilea album, mai recent. Muzica rock,
mult mai dur` [i mai violent`, o surprinse [i
intona]iile lui Cal, mai r`gu[ite [i sacadate, o
tulburar` puternic.
|l descoperi din piese la \ntâmplare. Calvin
McQueen era o persoan` foarte enigmatic`. Adrienne
\i cuno[tea deja muzica, dar f`r` s`-i analizeze

97
am`nun]it cuvintele. Putea percepe momentele \n
care era \ndr`gostit, ca \n "Femeia care este cu mine
\n seara asta"; cele \n care era decep]ionat de
meserie, \n "Eroii rock and rollului"; sau \n perioade
de criz` ale con[tiin]ei sale morale, ca \n "Jocurile
r`zboiului". Pe de alt` parte, când era mânios, valuri
de cuvinte asaltau auditoriul, \n timp ce muzica \l
exalta.
Nu-l putea clasa \n nici o categorie bine stabilit`.
Totu[i, fiecare pies` purta incontestabil pecetea
Calvin McQueen. Acompaniamentul era admirabil
compus; nu era nici o not` \n plus. Textele erau
foarte poetice [i se raportau toate la titlurile
albumelor, conferind o unitate de sens, care se
ad`uga la for]a mesajului. Calvin McQueen \[i
controla perfect talentul.
Oare cum \[i ocupa acum timpul? Amintise vag de
ni[te afaceri. F`r` \ndoial`, investise ca [i ea banii
agonisi]i. Oare tr`ia cu o alt` femeie pe insula sa? |i
lipsea compunerea muzicii, sau \i ajungeau alte
activit`]i pentru a da un sens vie]ii sale?

98
Personal, Adrienne nu-[i imagina o existen]` f`r`
muzic`.
Se cioc`ni la u[` [i tân`ra femeie tres`ri violent la
vederea lui Cal, \n picioare \n pragul u[ii.
– Cal! exclam` ea. Dar... Nu este ora de vizite!
– {tiu. Prefer s` m` deplasez incognito. Ei bine,
cum te sim]i? Vei supravie]ui?
– A[a cred.
Adrienne nu reu[ea s`-[i dep`[easc` uimirea. Cal
se comporta ca [i când nu era nimic mai normal
decât prezen]a sa \n acea camer`. |i privea silueta
\nalt`, \mbr`cat` \n blugi [i un pulover gri-antracit,
sub o hain` din piele neagr`. P`rul negru [i des,
piept`nat spre spate, \i degaja fa]a bronzat`.
– Nu te [tiam la New York, spuse Adrienne,
continuând s`-l m`soare cu aviditate.
– Da. }i-am trimis flori.
– Oh, da... Mul]umesc. Sunt foarte frumoase, Cal.
– M-am fr`mântat pu]in \n leg`tur` cu tine.
Poveste[te-mi ce s-a \ntâmplat.
Cât` pl`cere \i f`ceau aceste cuvinte Adriennei...

99
– Venind de la aeroport, limuzina s-a ciocnit cu
un camion. Eu am o fractur` a \ncheieturii mâinii [i
ni[te coaste rupte. Am suferit de asemenea o lovitur`
la cap [i importante hemoragii.
– }i-a r`mas un hematom aici, murmur` Cal
aplecându-se pentru a-i mângâia blând tâmpla. Cât
timp vei r`mâne aici?
– Nu [tiu. Cum am avut un traumatism, medicii
vor s` fie siguri c` au \ndep`rtat orice pericol de
complica]ii.
– Ce ai s` faci când ie[i?
– Oricum, cu \ncheietura mea, nu voi putea lucra
imediat.
Cal o privi gânditor.
– Cu siguran]`, vei g`si propunerea mea pu]in
nes`buit`. Dar s` nu ezi]i s`-mi spui dac` nu dore[ti
s-o accep]i. Ce-ai zice s`-]i petreci convalescen]a pe
insula mea?
Adrienne \l privi cu un aer n`ucit. Oare avea
halucina]ii? Cum nu r`spunse imediat, Cal relu`:
– Invita]ia \]i pare absurd`, nu-i a[a?

100
– I-ai vorbit lui Lyall despre asta? \l \ntreb` tân`ra
femeie \n cele din urm`.
– Este paznicul t`u? replic` b`rbatul cu o urm` de
iritare.
– Se ocup` de afacerile mele, spuse ferm
Adrienne.
Cal oft`.
– {tiu. Am discutat cu Lyall. Consider` ideea
excelent`, deoarece ai nevoie de odihn`. Dar,
bine\n]eles, tu hot`r`[ti.
Adrienne se gândi \n t`cere. Visul s`u devenea
realitate. Era deja pe jum`tate \ndr`gostit` de Cal...
Dar \[i dorea cu adev`rat s` se implice mai mult? S-ar
putea s` sufere...
– Vrei un timp de gândire?
– Poate. Nu vreau s` am necazuri.
Cal se ridic` [i-[i \mpinse scaunul.
– Mi-am asumat ni[te riscuri, venind s` te v`d.
Asta nu m-a f`cut s` dau \napoi.
Gura Adriennei \ncepu s` tremure \n timp ce \[i
blestema \n sinea sa sl`biciunea.

101
– Sunt fericit` pentru asta.
– {i eu.
Se a[ez` pe marginea patului [i ad`ug`:
– Sper c` nu-mi vei mai provoca asemenea
spaime. Dac` aveam câ]iva ani \n plus [i o s`n`tate
mai [ubred`, a[ fi avut cu siguran]` o criz` cardiac`.
|i puse palma pe obraz [i Adrienne se sprijini de
acea mân` cald` ca pentru a lua de acolo puteri noi.
Visase atât de mult la ziua \n care se vor reg`si...
– Când \mi vei da r`spunsul? o \ntreb` Cal,
mângâindu-i p`rul.
Era gata s`-i spun` da imediat, dar se st`pâni \n
ultima clip`. Prefera s` discute mai \ntâi cu Lyall [i s`
stabileasc` planuri precise cu orchestra. |n plus, nu
voia s` par` prea ner`bd`toare. Cal s-ar fi putut
\n[ela asupra motiva]iilor sale. Aventurile f`r` viitor
n-o interesau [i poate Cal nu avea nimic altceva s`-i
propun`... Oricum, cine [tie dac` nu va accepta o
scurt` idil` de câteva zile cu el?
– Te-ar sup`ra s` a[tep]i o zi sau dou`?
– Deloc, r`spunse b`rbatul.

102
Dar intona]ia sa mai aspr` \l tr`d`. Evident, nu
aprecia aceast` ezitare. Jucându-se distrat cu bordura
de dantel` a c`m`[ii ei de noapte, Cal murmur`,
a]intindu-[i privirea \n a sa:
– Cum faci s` fii atât de frumoas`?
– M` tachinezi. Probabil am o min` \ngrozitoare.
– Nu. |n tine arde focul vie]ii. Asta este cel mai
important.
Gândindu-se brusc la moartea so]iei [i a copiilor
s`i, Adrienne se \ntreb` dac` acest accident \i
adusese \n minte amintiri penibile [i o umbr` \i voal`
privirea.
– Ce ai? o \ntreb` imediat Cal. Oare am spus ceva
nepotrivit?
– Nu, deloc.
Era foarte intuitiv [i perspicace. Oare \i citise
gândurile? se \ntreb` tân`ra femeie cu \ngrijorare.
– Acum, trebuie s` plec, o anun]`.
Incapabil` s` reziste impulsului, Adrienne \i oferi
fa]a [i Cal \i s`rut` scurt buzele, strângându-i um`rul
cu degetele.

103
– Totul este \n ordine? o \ntreb` \ndreptându-se.
– Nu.
|i \mbr`]i[` cu stâng`cie gâtul, pentru a-l atrage
pu]in mai aproape. Nu-l putea l`sa s` plece astfel, \n
timp ce sperase atât de mult s` tr`iasc` aceast` clip`
minunat`... Se s`rutar` cu pasiune, pân` când
ame]ir`.
– Totu[i, nu pot s` iau locul ursului t`u din plu[,
murmur` Cal cu o voce schimbat`, \ndep`rtându-se
\n sfâr[it. Ar fi gelos. Cine naiba ]i-a f`cut un astfel de
cadou?
– Brian Tait, primul meu chitarist. Are uneori idei
ciudate.
– {i de asemenea mult talent. }i-am ascultat
ultimul album.
– Serios? exclam` Adrienne, cu inima palpitând.
Ce crezi despre el?
– Ei bine... \ncepu Cal afundându-[i mâinile \n
p`rul negru [i des. Fotografia era extrem de sexy.
De-abia te-am recunoscut \n pantaloni negri din
piele [i bluz` ro[ie din satin.

104
Tân`ra femeie se \mbujor` u[or, \nainte de a
\ntreba:
– {i muzica?
El oft`, ridicându-se.
– E[ti fantastic`. De fapt, ai totul pentru a reu[i.
|]i compui propriile cântece; ai un director artistic
competent [i o orchestr` excelent` care te
acompaniaz`. E[ti pe cale s` devii o mare vedet`.
Adrienne sim]i un nod \n gât.
– Este adev`rat?
– Nu mint. Dac` nu mi-ai fi pl`cut, ]i-a[ fi spus-o.
– Mul]umesc.
O clip` dup` aceea, Cal plecase. Adrienne \[i
rezem` capul de perne, umezindu-[i buzele pe care
persista gustul s`rut`rilor sale. Apoi, ochii \i devenir`
vis`tori, \n timp ce se \ntreba dac` ar fi \n]elept s`-l
\nso]easc` pe insula sa...
|[i petrecu restul zilei gândindu-se la propunere.
Emo]iile pe care Cal le declan[a \n ea o tulburau
foarte mult. O leg`tur` scurt` \ntre ei putea avea un
efect dezastruos asupra echilibrului s`u. Fire[te,

105
putea [i s` viseze la o lung` poveste de dragoste
pasionat`, care va dura toat` via]a, dar nu credea \n
basme.
Seara, \i telefon` lui Lyall, pentru a-i cere p`rerea.
– Oricum, ai nevoie de odihn` [i de vacan]`. Vei
avea nevoie [i de [edin]e de recuperare pentru a-]i
\nt`ri articula]ia pumnului, \nainte de a-]i relua
chitara. Restul grupului va preg`ti aranjamentele
muzicale \n studio.
Adrienne oft`.
– Cât timp v` ve]i putea lipsi de mine?
– O lun`, sau [ase s`pt`mâni. Trebuie \ntr-adev`r
s` te menajezi. Dup` un asemenea traumatism, dac`
nu e[ti atent`, ri[ti o c`dere.
– {tiu, \ncuviin]` tân`ra femeie.
Percepându-i ezitarea, Lyall relu`:
– Nu-]i dore[ti s` pleci cu Cal?
– Cum tr`ie[te pe insula aceea?
|n]elegând imediat sensul \ntreb`rii, Lyall explic`:
– Este acolo o pereche, instalat` \ntr-o c`su]`.
John Reith, fost baterist al lui Cal [i so]ia sa Joana.

106
John piloteaz` avionul lui Cal, iar Joana se ocup` de
treburile casnice. |n perioada \n care John Reith a
p`r`sit grupul McQueen, erau amândoi f`r` un ban.
Cal i-a ajutat astfel s` ias` din \ncurc`tur`.
– Cal are propria cas`, presupun?
– Da. Ar trebui s` accep]i. Este exact ce-]i trebuie
\n aceast` clip`. Soarele [i aerul curat \]i vor face cel
mai mare bine. La fel [i compania lui Cal. |n ultimii
ani, ai sacrificat multe lucruri. Te-ai consacrat \n
\ntregime publicului [i carierei tale. Este timpul s` te
gânde[ti pu]in [i la tine. |n ultimul timp erai
nervoas`, obosit`. Profit` de aceast` pauz`.
Lyall fusese \ntotdeauna cinstit cu ea, dar
niciodat` pe un plan atât de personal.
– Foarte bine, spuse Adrienne. Po]i s` iei leg`tura
cu biroul lui McQueen [i s` iei toate m`surile
necesare pentru plecarea mea?
– Cu pl`cere. M` voi ocupa de tot.
Pentru a nu insista prea mult asupra consecin]elor
deciziei sale, Adrienne porni casetofonul, \[i puse
c`[tile [i m`ri volumul sonorului.

107
***

Orchestra sosi \n mas`, a doua zi dup`-amiaz`.


– Cum te sim]i? \ntreb` Brian, luând-o \n bra]e.
|n timp ce ceilal]i p`trundeau \n urma sa \n
camer`, ad`ug`, [optindu-i de-abia auzit:
– {tiu c` ideea de a ie[i cu mine nu te
entuziasmeaz` deloc. Dar nu trebuia s` recurgi la
asemenea situa]ii limit`!
Adrienne \ncepu s` râd` [i-i f`cu cu ochiul.
– Când m` voi sim]i mai bine, de acord?
Grupul sporov`i vesel mai multe ore. Brian
improviz` cântece nostime, complet tr`snite, la
chitar`. Lori, so]ia lui Pete, adusese delicioase
produse de patiserie. |n clipa plec`rii, Adrienne o
umplu de bucurie oferindu-i un buchet enorm de
trandafiri ro[ii.
Brian plec` ultimul.

108
– McQueen te-a invitat pe insula sa, nu-i a[a?
spuse cu triste]e.
– Da, [i am acceptat.
– Asta \]i va face cu siguran]` foarte bine. Dar nu
mai am multe speran]e...
– |mi pare r`u, Brian. Vom mai vorbi despre asta
la \ntoarcerea mea.
– Poate.
Apoi \i zâmbi, reg`sindu-[i umorul obi[nuit.
– Distrac]ie pl`cut`, gra]ioas` Adrienne. Pe
curând.
Când plec`, tân`ra cânt`rea]` avea lacrimi \n ochi.
Trebuia neap`rat s`-[i revin` [i s`-[i reg`seasc` iar
controlul asupra emo]iilor.
|n câteva zile, va reg`si lumea [i realitatea
exterioar`.

***

109
|ncheietura mâinii Adriennei era \nc` \n ghips
când ie[i din spital. Trebuia s` a[tepte s`-l scoat` [i
s` \nve]e mi[c`rile de recuperare, \nainte de a pleca
\n Bahamas.
Trandafirii de la Cal fuseser` transfera]i \n
apartamentul ei [i parfumul lor \nmiresma aerul.
Adrienne \l decorase ea \ns`[i. Alesese o mochet` de
un roz elegant, pere]i albi [i o canapea tapi]at` cu
catifea gri.
Camera fusese amenajat` \n acelea[i tonuri, cu o
cuvertur` asortat` cu covorul [i draperiile de la
ferestre. Postere cu Radar aduceau pete vii de
culoare.
Servitorii \i despachetaser` deja valizele [i
aranjaser` lucrurile \n dulapuri. |nainte de a o suna
pe Gina Paul, pentru a-[i recupera pisica, Adrienne
scotoci \n colec]ia sa de discuri pentru a g`si albumul
lui McQueen. Silueta lui Cal, \mbr`cat \n pantaloni
negri din piele [i c`ma[`, se deta[a pe un fond negru
[i alb. Adrienne regreta c` nu-l v`zuse niciodat` \n
concert. Puse discul \n combina muzical`. Ritmul

110
varia de la pies` la pies`, dar vocea frumoas` de bas
a lui Cal, provoca mereu aceea[i emo]ie.
Tân`ra femeie se instal` pe canapea, pentru a o
suna pe Gina. Prietena sa nu reu[ise s` se afirme
\nc`, dar ob]inuse un rol interesant \ntr-o mic`
produc]ie.
Gina sosi curând, punându-i \n bra]e un ghem de
blan` alb`.
– Oh, Z`pad`, cât sunt de fericit` c` te v`d!
exclam` Adrienne mângâind cu afec]iune pisica.
– Cum te sim]i? \ntreb` Gina. Din fericire, ar`]i
mai bine decât la spital. Dar ai sl`bit. M` duc s`-]i
preg`tesc o cafea bun` cu biscui]i. Trebuie s` te
\ngra[i pu]in.
Cele dou` prietene \ncepur` s` sporov`iasc`
vesel, povestind tot ce intervenise \n via]a lor \n
timpul ultimelor s`pt`mâni. Când Adrienne \i vorbi
despre Calvin McQueen, Gina f`cu ochii mari de
uimire.
– Hot`rât lucru, ai toate [ansele! Nu numai c` ai
talent, dar \n plus, seduci b`rba]ii cei mai frumo[i [i

111
mai interesan]i de pe p`mânt! De fapt, nu este ceva
misterios \n leg`tur` cu el? O femeie, sau un
accident...
– Poate... replic` evaziv Adrienne, ridicând din
umeri.
Acest col] de umbr` din via]a lui Cal o nelini[tise
pu]in. Oare era \n]elept c`-i acceptase invita]ia? Gina
arunc` o privire la ceas [i se ridic`:
– Trebuie s` plec la repeti]ie. Pe curând.
R`mas` singur`, Adrienne puse din nou discul lui
Cal [i sc`zu lumina, \n timp ce muzica umplea
salonul. F`cut ghem la picioarele sale, Z`pad` se
\ntinse [i s`ri pe perne pentru a se instala mai
confortabil.
Adrienne izbucni \n râs, trecându-[i mâna peste
blana m`t`soas`.
– E[ti mul]umit c` te-ai \ntors acas`, nu-i a[a? {i
eu.

112
Capitolul 5

Timpul trecea greu pentru Adrienne, care se


gr`bea s` plece pe insul`. I se scoase ghipsul, dar
[edin]ele de recuperare se dovedir` foarte
obositoare. Se nelini[tea foarte mult pentru degetele
sale care-[i pierduser` for]a [i agilitatea, [i se temea
c` nu va mai putea cânta la chitar`.
Era foarte palid` [i tr`s`turile trase reflectau
starea sa de epuizare total`. Lyall avea mereu tot felul
de probleme de rezolvat [i asta devenea plictisitor [i
enervant.

113
|ntr-o sear`, \n timp ce asculta muzica lui Cal,
\ntins` pe canapea \n compania lui Z`pad`, telefonul
\ncepu s` sune. Se ridic` prompt [i \ncerc` s` reduc`
volumul combinei stereo \n timp ce ridica receptorul
[i se rostogoli pe mochet` cu receptorul \n mân`.
– Alo? r`spunse, gâfâind pu]in.
– De unde venea acest zgomot? \ntreb` o voce
b`rb`teasc`, u[or amuzat`.
Adriennei \i tres`ri inima \n piept.
– Cal?
– El \nsu[i. Sper c` nu te deranjez?
– Nu, deloc. Dar a trebuit s` fac ni[te acroba]ii
pentru a ajunge la combin`, r`spunse ea râzând.
– Ai sc`pat \n sfâr[it de ghips?
– Da. Nu mai credeam. De unde suni?
– Din Miami. M` \ntorc acas` pentru a-]i preg`ti
vizita. Acum, cred c` nu va \ntârzia.
– Asta depinde de Lyall, r`spunse Adrienne cu un
amestec de triste]e [i dezam`gire.
– D`-l naibii, strig` Cal dup` o scurt` t`cere.
– Este responsabil de cariera mea, Cal.

114
– Deocamdat`, mult mai important` este
s`n`tatea ta. Nu-l l`sa s` se \mpotriveasc`, Adrienne.
Gânde[te-te pu]in la tine. Erai deja surmentat`, la
Londra.
– {tiu...
– Oricum, nu te-am sunat s`-]i ]in predici. Voaim
doar s`-]i spun cât sunt de \ncântat de apropiata ta
venire.
– Sunt foarte ner`bd`toare, \l asigur` tân`ra
femeie. Voi vorbi cu Lyall chiar mâine, pentru a pune
la punct ultimele preg`tiri.
– Perfect. Te a[tept.
|nchise brusc, f`r` s`-i lase timp s` adauge ceva.
Mângâindu-l distrat` pe Z`pad`, Adrienne murmur`
vis`toare: "Este departe de a fi indiferent..." Apoi,
\nchizând pleoapele, se l`s` captivat` de cântecele
sale.

***

115
A doua zi, Adrienne \l oblig` pe Lyall s` stabileasc`
data definitiv` pentru plecarea sa. Spre marea
bucurie a cânt`re]ei, c`zur` de acord pentru
miercurea urm`toare. Lyall o va \nso]i, va petrece o
noapte pe insul` [i va lua apoi avionul spre New
York.
– E[ti nebun` dup` el, remarc` Lyall,
observându-i ochii str`lucitori.
– Nu chiar, r`spunse Adrienne, str`duindu-se
s`-[i domoleasc` entuziasmul.
– Haide, n-are rost s` negi! Nu te-am v`zut \nc`
niciodat` atât de agitat` din cauza unui b`rbat.
Oricum, asta \]i va face bine.
– Nu e[ti sup`rat? \l \ntreb` cu cochet`rie.
– De ce a[ fi?
– |n orice caz, este de preferat s` men]inem rela]ii
strict profesionale. }i-am promis s` nu profit de
pozi]ia mea; mi-am ]inut cuvântul.
|i zâmbi glume] [i ad`ug`:
– Acum, te sf`tuiesc s` m` la[i \n pace. Ocup`-te
mai degrab` de Cal McQueen.

116
{i, cine [tie, poate \l vei convinge s` \nceap` s`
cânte din nou.
– M` \ndoiesc de asta! exclam` Adrienne. Lyall,
refuz s` particip la o astfel de conspira]ie.
– Nu exagera. Este vorba doar s` tatonezi terenul.
– Ei bine, s` nu te a[tep]i la minuni. Cred c` este
absolut hot`rât s` r`mân` \n afara circuitului.
– |ncearc` totu[i s` discu]i cu el. Asta nu-i poate
face r`u.
– Sper.
Oricum, Adrienne r`mânea sceptic`. Nu voia s`-l
contrarieze pe Cal, nici s` pun` \n pericol fragila lor
rela]ie. Deocamdat`, nu dorea nici m`car s` se
\ntrebe despre motivele acestei invita]ii nesperate.

***

Miercurea urm`toare decolar` de la New York


spre Miami, unde \i a[tepta John Raith, pilotul lui

117
Cal. |n vârst` de aproximativ patruzeci de ani, John
avea pielea t`b`cit` de soare [i ochi verzi str`lucind
de mali]ie. Vorbea cu un puternic acces din sud,
chiar mai pronun]at decât al lui Cal, avea p`rul [aten
deschis, pu]in ciufulit [i era \mbr`cat \n blugi [i o
c`ma[` \n carouri, care-i puneau \n eviden]` statura
\nalt` [i umerii largi.
– Am abandonat muzica pentru a deveni pilot
comercial, le spuse Adriennei [i lui Lyall, punându-le
bagajele \n bunc`r. Acum, conduc aceast` mic`
minune, absolut oriunde. V` va pl`cea foarte mult pe
insul`. Este un adev`rat paradis.
– Sunt foarte ner`bd`toare, replic` Adrienne,
acceptându-i mâna pentru a sui treptele.
John \i \ntinse cutia chitarei.
– Cu siguran]`, ve]i vrea s` v` ]ine]i instrumentul
\n siguran]`, cu dumneavoastr`.
– Mul]umesc, \ncuviin]` Adrienne cu un zâmbet
|[i promisese s` exerseze pu]in \n fiecare zi, chiar
dac` obiectivul principal era s` se odihneasc`.
Interiorul avionului sem`na cu un salon, decorat

118
\ntr-o armonie de gri \nchis [i argintiu. Lyall p`rea
absolut fascinat de tot acest lux.
– Mi l-am imaginat \ntotdeauna pe Cal izolat \n
adâncul unei p`duri, \ntr-o caban` din trunchiuri de
copaci, \i spuse a[ezându-se lâng` Adrienne. Nu m`
a[teptam la un asemenea confort.
– Cu siguran]`, a f`cut avere.
– {i continu` s` câ[tige mul]i bani, f`r` nici o
\ndoial`. |ncaseaz` multe drepturi de autor [i a [tiut
s` investeasc` \n mod \n]elept. Cal a ac]ionat
\ntotdeauna cu enorm` pruden]`. La doisprezece
ani, distribuia ziare de dou` ori pe zi, pentru a-[i
cump`ra prima chitar`. Avea deja inten]ia ferm` s`
devin` muzician rock.
Adrienne \ncepu s` râd`.
– To]i tinerii \[i fac aceste visuri, nu-i a[a?
– Desigur, dar unii au mai mult talent decât al]ii.
|n ceea ce m` prive[te, a trebuit s` m` mul]umesc s`
fiu director artistic.
– Nu te subestima. Excelezi \n aceast` treab`. To]i
avem de jucat rolul nostru.

119
John sui pe scaunul pilotului [i \ncuie carlinga.
– Sunte]i gata de plecare? Vom decola dintr-o
clip` \n alta.
– Sper c` nu mânui]i aceast` ma[in`rie cu tot
atâta ardoare ca bateria, glumi Lyall cu pu]in` team`.
– N-ave]i de ce v` teme.
Totu[i, ]ine]i-v` bine!
– Ar fi trebuit s` c`l`tore[ti cu vaporul, observ`
Adrienne \n fa]a minei ab`tute a lui Lyall.
– Din nefericire, n-aveam timp, replic` impresarul
foarte serios.
Spre deosebire de Lyall, Adrienne adora avionul.
|[i petrecea tot timpul travers`rii contemplând
oceanul, sub spuma alb` de nori vaporo[i. De
ner`bdare, avea un nod \n stomac. Brusc, sim]ind
altitudinea sc`zând, \l b`tu pe bra] pe Lyall, care se
str`duia s`-[i uite temerile, adâncindu-se \n lectura
unui roman.
– Prive[te! exclam` tân`ra femeie ar`tând cu
degetul o mic` insul` verde, m`rginit` de plaje albe,
\n mijlocul \ntinderii de smarald.

120
– Oare \n sfâr[it ajungem? \ntreb` Lyall, f`r` s`
\ndr`zneasc` s` ridice ochii. Prefer de mii de ori
liniile regulate.
– Lyall, e[ti un fricos, \l dojeni Adrienne cu un
zâmbet.
Hai, vom ateriza!
|n timp ce se \nvârteau \n jurul insulei, tân`ra
femeie privi cu aviditate prin hublou. Aterizar` nu
departe de o cl`dire alb`, pe o pist` de-a lungul m`rii
cristaline.
– A fost chiar atât de \ngrozitor? \l \ntreb` John pe
Lyall, deschizând carlinga.
– Nu, totul este \n regul`, \l asigur` \nso]itorul
Adriennei, gr`bindu-se s` coboare.
Un soare str`lucitor, r`corit de o briz`
semitropical`, \i \ntâmpin` afar`. Cal \i a[tepta \n
picioare lâng` un pâlc de palmieri. Când se apropie
cu mersul s`u suplu de felin`, Adrienne tres`ri [i
genunchii i se muiar` u[or.
– Nu-]i pierde capul astfel! \i [opti Lyall. Este doar
un b`rbat!

121
"|n tot cazul, este frumos ca un zeu", se gândi
tân`ra femeie, hipnotizat` de zâmbetul s`u minunat.
– Sunt foarte fericit s` v` rev`d pe amândoi, le
spuse Cal, strângându-le cu c`ldur` mâna.
Dup` ce se interes` \n mod special de s`n`tatea
Adriennei, \i ur` bun venit, iar ea \i mul]umi cu un
nod \n gât, \n timp ce Lyall \[i punea pe um`r
cureaua gen]ii sale.
– Acum, cum vom ajunge acas` la tine, Cal?
– Pe jos. John se va ocupa de bagajele voastre. Am
doar o motociclet`, deoarece nu sunt [osele pe
insul`.
Casa este chiar \n spatele arborilor.
Urmar` un drum nisipos, m`rginit de vi]` [i
palmieri. Adrienne nu reu[ea s`-[i desprind` privirea
de la silueta impozant` a lui Cal; tricoul alb \i punea
\n valoare pielea bronzat` [i bustul musculos. Inima
tinerei femei b`tea s`-i sparg` pieptul [i nu mai
reu[ea s`-[i controleze respira]ia. Nici un b`rbat nu
produsese vreodat` asupra ei un asemenea efect
devastator.

122
Ajunser` curând \ntr-un lumini[ mare, unde
cre[tea iarba. Locuin]a lui Cal, la acela[i nivel, era
construit` \n jurul a dou` cur]i interioare, p`trate.
Flori tropicale \n culori vii, galbene [i ro[ii, aruncau
pete de culoare peste pere]ii din stuc alb. |n spate, se
z`rea o plaj` splendid` cu nisip auriu, ad`postit` de
o mic` falez` [i valurile oceanului, m`rginite de
spum`.
– Am impresia c` visez, murmur` Adrienne
râzând. Este splendid, Cal.
– Sunt mul]umit c`-]i place.
|i conduse pe sub o arcad`, de-a lungul unui fel
de culoar sub cerul liber. |n prima curte, \n mijlocul
unei gr`dini luxuriante, murmura o fântân`. |n a
doua, se afla o piscin`, \nvecinat` cu un patio pavat
cu dale ro[ii.
– Este foarte pl`cut, Cal, declar` Lyall, pe un ton
admirativ.
– John \]i va ar`ta camera, Lyall, \i spuse Cal. Pe
Adrienne o duc eu \n a sa.

123
Tân`ra femeie se \nfior` când \i puse mâna pe
talie pentru a o conduce spre un vestibul prev`zut cu
aer condi]ionat.
– Iat` \nc`perea pe care ]i-am destinat-o, o anun]`
Cal deschizând o u[`.
Adrienne o privi \ndelung, str`duindu-se s`-[i
ascund` tulburarea care o cuprinsese la atingerea lui
Cal. Draperiile albastru-deschis, asortate cu partea de
deasupra din m`tase a patului, \ncadrau fereastra [i
covorul din lân` alb` acoperea parchetul cerat. Albul
pere]ilor punea \n valoare nuan]a \nchis` a
mobilierului [i se z`rea o baie \nvecinat`, prev`zut`
cu tot confortul modern.
– |]i place? o \ntreb` Cal, dup` un timp.
– Enorm, r`spunse Adrienne cu un zâmbet timid.
|n timp ce Cal o privea cu aten]ie, se sim]i
topindu-se sub privirea lui.
– Cum te sim]i acum? o \ntreb`. Ar`]i mai bine
decât la spital.
– M` simt foarte bine. Am nevoie de soare [i de
aer curat, m`rturisesc.

124
– |n acest caz, nu puteai alege un loc mai bun
pentru a-]i petrece convalescen]a. Te las câteva clipe,
pentru a discuta pu]in cu Lyall. I-am recomandat s`
fie discret. N-are rost s` alerteze mass-media, dup`
toate zvonurile ap`rute de la \ntâlnirea noastr` de
Anul Nou.
– Am fost foarte nel`murit`. Oare ziari[tii [tiu
unde locuie[ti?
– Când apare la orizont un vapor str`in, John se
ocup` prompt s`-l \ndep`rteze, r`spunse Cal cu
non[alan]`. De fapt, n-am avut niciodat` necazuri. |n
afar` de casul când dansez cu vedete superbe ca tine.
– Ei bine, nu vom asista la nici o recep]ie, spuse
Adrienne, cu un u[or tremur \n voce.
– Aici, nu avem de ce ne teme. Pe curând.
R`mas` singur`, Adrienne sim]i o ciudat`
dezam`gire, \mbinat` cu regret. Oare ce sperase? O
declara]ie de dragoste? Un s`rut pasionat? Nu.
Evident, Cal nu dorea s` se implice, s` se angajeze.
Totu[i, \n acela[i timp, nu se putea \mpiedica s` se
abandoneze tainicei sale \nclina]ii... Adrienne schi]`

125
un zâmbet deschizând u[ile care scâr]âiau ale
vechiului dulap. |i pl`cea mult acea \mbinare de
stiluri vechi [i modern, ca acas` la Tony Lane. Oare
ce turnur` ar fi luat via]a sa, dac` nu l-ar fi \ntâlnit pe
Cal?
Sosirea lui John Reith \i \ntrerupse gândurile.
– Iat` bagajele. Cina va fi gata \ntr-o or`.
– Mul]umesc. John, de cât timp \l cuno[ti pe Cal?
B`rbatul ridic` din umeri.
– Acum, sunt mai mult de dou`zeci de ani.
Suntem prieteni vechi.
– Ai cântat cu McQueen, nu-i a[a?
– Doar câ]iva ani. Suportam greu via]a aceea
trepidant`, care \mi consuma toat` energia.
– Nu regre]i niciodat` c` ai renun]at?
– Continuu s` fac muzic`, \n fiecare diminea]`.
Sper s` nu te deranjez prea mult cu bateria [i tobele
mele.
Adrienne \i adres` un zâmbet.
– Dimpotriv`, voi fi \ncântat` s` te aud. Mânca]i
cu noi?

126
– |n seara asta, nu. Prefer`m s` v` l`s`m pe to]i
trei, singuri.
– Atunci, pe mâine, cu siguran]`.
Dup` plecarea sa, Adrienne scoase din valiz` o
rochie lung` de plaj` [i f`cu un du[ \nainte de a o
\mbr`ca. Apoi \[i perie energic p`rul negru [i-l l`s` s`
fluture peste umerii goi.
Dup` aceea, se hot`r\ s` ias`. De-a lungul
culoarului, \i atraser` aten]ia picturile atârnate pe
pere]i. Toate aceste opere originale fuseser` alese cu
un gust foarte sigur. Tablourile abstracte, \n ulei sau
emulsie acrilic`, aveau un ritm aproape muzical, \n
timp ce pânzele realiste reflectau scene din via]a
cotidian`, cu caracter social.
Mirosuri delicioase o incitar` s`-[i vâre capul pe
u[a buc`t`riei, prev`zut` cu cele mai sofisticate
echipamente. O femeie blond` [i supl`, de
aproximativ treizeci [i opt de ani, \i adres` un zâmbet
prietenos.
– Bun` ziua. Probabil e[ti Adrienne.
– Da. {i dumneata Joana.

127
– |ntr-adev`r. E[ti mai frumoas` decât \n
fotografii.
– Mul]umesc. Petreci mult timp g`tind pentru
Cal?
– Nu. |n general, \[i prepar` singur mânc`rurile.
Dar m` simt obligat` s` fac ni[te eforturi când
prime[te invita]i. Este atât de amabil [i de generos cu
noi!
– E[ti englezoaic`? remarc` Adrienne, surprins`
de accentul s`u.
– Da. Dar am ales Statele Unite [i insulele
Bahamas.
– Este o insul` minunat`, \ncuviin]` Adrienne.
Po]i s`-mi ar`]i sufrageria?
– Fire[te. A doua u[` la stânga, din vestibul.
Trebuie s` str`ba]i salonul.
– Mul]umesc.
Salonul era absolut \ncânt`tor. Covoare bej [i de
culoarea ciocolatei, ]esute de mân`, acopereau pe
jum`tate parchetul ceruit, iar canapeaua [i fotoliile,
de culoarea zah`rului ars, erau a[ezate \n jurul unui

128
[emineu superb, din piatr`. Etajere \nc`rcate cu c`r]i
acopereau o parte din perete. De cealalt` parte, erau
a[ezate discuri [i benzi magnetice, lâng` o combin`
stereo. Adrienne fu surprins` s` descopere
numeroase lucr`ri de muzic` clasic`.
Dou` sclupturi \n lemn negru, reprezentând un
b`rbat [i o femeie, decorând fiecare col] al
[emineului, o intrigar` \n mod special.
– La ce te gânde[ti? \ntreb` Cal din u[`.
Adrienne tres`ri, surprins`. Absorbit` \n
contemplare, nu-l auzise sosind. Se schimbase [i
\mbr`case o c`ma[` din m`tase alb`; la gât avea un
l`n]i[or de aur.
– Reu[esc s` se \ntâlneasc` vreodat`? replic`
tân`ra femeie \n loc de r`spuns.
– Poate când nu sunt aici. |]i plac?
– Par pu]in tri[ti. De ce i-ai a[ezat a[a?
Cal o privi gânditor.
– |i despart simbolul focului, nu-i a[a? Sau \i
une[te... Dar n-am f`cut-o inten]ionat.
– Oricum, te-ai gândit la asta.

129
– Aparent...
Privirile li se \ntâlnir` [i Adrienne sim]i un curent
trecând \ntre ei. |n acea clip`, avu impresia c` la
sfâr[itul sejurului va cunoa[te fie o mare suferin]`, fie
o imens` fericire.
Cal rupse primul vraja [i spuse, adulmecând
aerul:
– }i-ai g`sit apa de toalet`. Am cump`rat-o de la
New York special pentru tine. }i se potrive[te
perfect.
– Miroase foarte bine, se \nvoi Adrienne, m`gulit`
de aceast` delicat` aten]ie.
– Pot s`-]i ofer ceva de b`ut?
– Un suc de fructe.
– Du-te lâng` Lyall; ]i-l aduc imediat.
Adrienne ie[i prin u[a-fereastr` pentru a se
\ndrepta spre o balustrad` din lemn. Faleza
stâncoas` cobora spre plaja care str`lucea \n soare [i
unde veneau s` moar`, dup` un balans regulat,
valurile verzi ale oceanului.

130
– Ce frumos este! exclam` tân`ra femeie
apropiindu-se de Lyall.
– Da. Nu m` mir de lunga t`cere a lui Cal.
– Totul este atât de lini[tit aici!
Cal sosi \n acea clip` cu paharele.
– Ia loc. Trebuie s` fii obosit`.
– Nu-]i face griji pentru mine, poveste[te-ne cum
ai descoperit acest paradis.
– L-am cump`rat acum zece ani de la o persoan`
care se numea Gregory. Locuia pe aceast` insul` cu
familia [i a botezat-o Gregory, ca pe el.
– Folosea avionul ca mijloc de transport?
– Nu. Eu am amenajat pista, când m-am instalat
aici. |mi place singur`tatea, dar uneori trebuie s` m`
deplasez rapid, pentru afaceri.
– Dac` a[ locui aici, n-a[ mai dori s` plec
niciodat`, murmur` Adrienne, contemplând peisajul
iluminat de str`lucirea apusului.
Aruncând o privire pe furi[, \n direc]ia lui Cal,
\ntreb`:
– Pe aceast` plaj` se poate \nota foarte departe?

131
– Este mai bine s` mergi de cealalt` parte a
insulei, pentru a face baie \n deplin` siguran]`.
Desigur, mai este [i piscina.
– V` ve]i distra bine amândoi, observ` Lyall cu o
urm` de invidie.
– Evident, \l asigur` Cal, adresându-i un zâmbet
Adriennei.
Aceasta \i zâmbi timid la rândul s`u, \ntrebându-se
de ce oare simpla sa vedere o tulbura atât de mult.
Joanna Raith ie[i \n acea clip` pentru a pune masa [i
a aduce mânc`rurile care miroseau delicios.
– Ve]i cina cu noi, Jo? o \ntreb` Cal.
– Nu. John are alte planuri pentru aceast` sear`.
M` duce cu vaporul s` v`d apusul soarelui. Este
prima noastr` ie[ire de \ndr`gosti]i de la \ntoarcerea
sa, dup` o lung` lun` de desp`r]ire.
– Ai r`mas complet singur` aici, \n lipsa lor? o
\ntreb` Adrienne.
– Nu. Sora mea a venit s` petreac` cincisprezece
zile cu mine. Apoi a \nlocuit-o o prieten`. De fapt,
acest loc este foarte populat [i frecventat, s` [tii.

132
Observa]iile Joannei aruncau o lumin` nou`
asupra personalit`]ii lui Cal. Nu tr`ia ca un pustnic,
cum crezuse, ci continua s` se \nconjoare de prieteni
fideli, ale[i cu grij`.
Degustând crabul cu cartofi dulci, g`tit de Joanna,
Adrienne studia rela]iile dintre Cal [i Lyall. Lyall
p`rea pu]in jignit [i contrariat c` nu fusese niciodat`
invitat de fratele s`u vitreg. Cu toate acestea, \n
timpul mesei, ajuta]i [i de vin, cei doi b`rba]i se
relaxar` destul de mult pentru a se aprecia la justa
lor valoare.
Când Joanna se \ntoarse pentru a strânge masa,
dup` desertul delicios din ananas proasp`t, Adrienne
o ajut` s` duc` vasele la buc`t`rie.
– M` voi mul]umi s` pun toate astea \n ma[ina de
sp`lat vase, spuse Joanna. Voi termina mâine. N-ar
trebui s` te agi]i astfel, \n loc de te odihne[ti. Cal nu
va fi deloc mul]umit.
– Cu atât mai r`u. }ineam s` te felicit pentru cin`
[i voiam de asemenea, s`-i las singuri pe amândoi.
– Se \n]eleg bine?

133
– Pân` acum, da. Voi fi foarte fericit` dac` vor
deveni cu adev`rat prieteni.
– Este ceva serios \ntre tine [i Cal? \ntreb` Joanna,
dup` o clip`, cu dezinvoltur`.
– Nu [tiu foarte bine, replic` \ncet Adrienne.
– Cal a suferit foarte mult. Este precaut.
– Mi-am dat seama. Caut` permanent s` se apere.
|l cuno[ti de mult?
– De destul de mult pentru a o fi cunoscut pe Val
[i a suporta teribilele \ncerc`ri pe care le-a suferit el.
Lui John [i mie mi-ar pl`cea s`-l vedem \ntru totul
restabilit.
– Pare \mp`cat cu el \nsu[i.
– Aici este \ntr-adev`r lini[tit [i destins. Nimeni
nu-l h`r]uie[te. La New York, nu trece o zi f`r` ca un
ziarist s` sune la biroul s`u pentru a cere un interviu
[i a \ntreba când inten]ioneaz` s` se \ntoarc` la
muzic`.
– {i evident, le stimuleaz` curiozitatea refuzând
orice declara]ie.
– Exact. Evident, cuno[ti bine acest mediu.

134
Adrienne \ndep`rt` o lung` [uvi]` de p`r cu
mâna, [ov`ind.
– Acum, ar fi mai bine s` m` duc la ei.
– Nu ezita s` for]ezi pu]in lucrurile. La \nceput,
John nici m`car nu-mi d`dea aten]ie. Acum, form`m
cel mai fericit cuplu din lume.
– |mi voi aminti de sfatul t`u. Mul]umesc.
Adrienne se \ntoarse \n patio. Se auzea clipocitul
valurilor \n noapte [i lumina unui vapor str`lucea la
orizont.
Dup` vacarmul din New York, aceast` lini[te
perfect` era frapant`.
– Am ratat ceva important? \ntreb` reluându-[i
locul.
– Nu cred, r`spunse Cal. Lyall mi-a povestit toate
evenimentele din anii \n care nu ne-am v`zut.
– Cu siguran]`, ]i-a dezv`luit [i toate secretele
mele, oft` Adrienne.
Lyall se ridic` zâmbind [i se \ntinse.
– M` duc s` m` culc, anun]` c`scând. Mâine
diminea]` plec devreme.

135
Aplecându-se pentru a o s`ruta pe obraz pe
Adrienne, ad`ug`:
– Ai grij` de tine [i mai ales odihne[te-te.
Tân`ra femeie \i strânse mâna \ntre degetele sale.
– }inem leg`tura.
– De acord.
Apoi se \ntoarse spre fratele s`u vitreg.
– Mul]umesc, Cal. |]i voi spune la revedere mâine
diminea]`.
Dup` plecarea sa, Cal spuse:
– Mi-a vorbit despre divor]ul s`u cu Patty.
– O iube[te \nc`.
– Nu m` \ndoiesc.
|nc` din liceu, nu \nceteaz` s` se despart` [i s` se
\mpace.
– Se cunosc a[adar de atât de mult timp! observ`
Adrienne cu uimire.
– Oh da. Lyall s-a c`s`torit cu Patty când am
p`r`sit casa familial`.
– Ce s-a \ntâmplat cu mama lui Lyall?
– A murit la doi ani dup` tat`l meu.

136
– Nu este niciodat` prea vorb`re] \n leg`tur` cu
familia sa, spuse Adrienne. Pân` la revelion, n-am
[tiut nimic de existen]a ta. Este ca [i când voia s` dea
impresia unui mare singuratic.
– Este adev`rat. Totul merge bine când are de
lansat un star. Patty \i datoreaz` totul; acum, se
ocup` de tine.
– M`rturise[te c` este mult prea preten]ios fa]` de
via]`.
– Oare nu to]i suntem?
– Ba da, evident, \ncuviin]` Adrienne zâmbind
trist.
Ea cerea doar muzic` [i compania lui Cal. Oare
era prea mult? Ridicându-se brusc, se \ndrept` spre
balustrad`.
– {i mama ta, Cal? Ce s-a \ntâmplat cu ea?
– L-a p`r`sit pe tata pentru un alt b`rbat, când
aveam cinci ani. Tr`ie[te \nc`.
– O vezi?
– Numai când are nevoie de bani, replic` b`rbatul
cu o expresie dezam`git`. Am suferit mult când ne-a

137
p`r`sit. M-am sim]it tr`dat [i nu i-am iertat-o complet
niciodat`. Cu ea, r`mân \n defensiv`; nu m` pot
st`pâni.
– Cum a reac]ionat tat`l t`u, \n acea perioad`?
– Era un b`rbat greu de \n]eles. Avocat specializat
\n afaceri criminale. Când am devenit pasionat de
rock, era convins c` voi ajunge un delincvent.
Aceste confiden]e o flatar` pe Adrienne, care nu
sc`p` ocazia s` descopere punctele care-i apropiau:
amândoi fuseser` crescu]i de ta]i [i suferiser` de
absen]a mamelor.
– A cunoscut succesul t`u fantastic? \l \ntreb`, \n
timp ce arunca spre spate o [uvi]` a p`rului s`u
negru.
– Nu. N-a tr`it atât de mult. Dar tu, \mi vei povesti
secretele familiei tale?
Adrienne ridic` din umeri.
– Nu-i nimic interesant. Mama a murit când aveam
zece ani. Tata a murit acum doi ani. Sunt singur` pe
lume.
– El te-a v`zut reu[ind?

138
– Da, dar nu m-a aprobat. Vizitele mele \l
stânjeneau. La \nmormântarea sa, toat` lumea voia s`
m` vad` [i s`-mi vorbeasc`. Oamenii erau mândri de
mine, dar el nu. Dup` moartea mamei, \ncepuse s`
bea [i nu [i-a revenit niciodat` complet. N-am fost
apropia]i vreodat`. M` credea pu]in nebun`, pentru
c` scriam poezie.
– Ai fra]i [i surori?
– Nu. Dar tu?
– Sora mea, Fiana tr`ie[te \n California. Este
c`s`torit` [i este foarte fericit`.
I-am cump`rat casa visurilor; este pe deplin
mul]umit`.
Cu un zâmbet \nduio[at, Cal ad`ug`:
– Este admiratoarea mea num`rul unu.
– Atunci eu sunt a doua, declar` Adrienne.
Cal \[i trecu un bra] \n jurul umerilor s`i.
– Mai vorbe[te-mi. Mor de ner`bdare s` aflu mai
multe despre tine.
– Adev`rat? replic` Adrienne cu cochet`rie,
tulburat` de r`suflarea sa fierbinte pe obrazul ei.

139
– Mai am de realizat o dorin]` cu tine, \i [opti
b`rbatul.
– Taci! \l cert` Adrienne cu dr`g`l`[enie. S`
vorbim mai degrab` de Bahamas. Ce \nseamn` acest
nume?
– Este o deformare englezeasc` a spaniolului
"baja mor", care \nseamn` mare pu]in adânc`.
– Ce altceva ar trebui s` [tiu?
– S` fii atent` la iguane.
– Asta este tot?
– Poate [i la locuitori. Mai ales la unul dintre ei,
care se simte foarte singur.
– Oh...
Tân`ra femeie \ncerc` s` se elibereze, dar Cal o
re]inu cu fermitate [i-[i aplec` fa]a spre a sa.
– Se gânde[te permanent la o femeie pe care a
\ntâlnit-o la Londra.
|n fiecare zi se blesteam` c` a p`r`sit-o f`r` s-o
iubeasc` m`car o dat`.
Degetele Adriennei se crispar` pe balustrad`, \n
timp ce un zâmbet ezitant i se contur` pe buze.

140
Afundându-[i mâinile \n p`rul ei bogat [i m`t`sos,
Cal o \ntreb`:
– Oare ai fi acceptat?
– Poate, r`spunse ea evaziv.
– Ce motiv te-ar fi oprit?
Era prea perspicace...
– Nu [tiam dac` erai c`s`torit.
– Nu sunt. {i n-am nici o leg`tur` stabil`.
Aceast` m`rturisire o u[ur`. Când o lu` de umeri
pentru a o obliga s`-l priveasc` \n fa]`, Adrienne [tiu
c` o va s`ruta. Tremurând, ridic` fa]a pentru a-i oferi
buzele.
– }i-e frig?
– Nu.
Când gurile li se \ntâlnir`, tân`ra femeie se cuib`ri
lâng` el, pentru a g`si amintirea trupului s`u
energic.
Totul reveni brusc, cu o mare claritate. Anul Nou,
frigul puternic [i p`trunz`tor din Anglia...
|nconjurându-i gâtul, \l trase mai aproape.
– Mmm, murmur` Cal lâng` buzele sale.

141
Nu te deranjeaz` s` r`mâi singur` cu mine pe
aceast` insul`?
– John [i Joanna vor fi de asemenea aici.
– Ei locuiesc pe cealalt` coast`, o inform`
s`rutând-o pe tâmple, pe pome]ii obrajilor, pe
pleoapele \nchise.
Adrienne \[i afund` degetele \n p`rul de pe ceafa
lui.
– N-am nevoie de doamn` de companie.
– Nu?
Tân`ra femeie se \nfior` când \ncepu s-o mângâie,
sub pânza fin` de bumbac a rochiei [i se prinse cu
toat` puterea de umerii lui, \n timp ce b`t`ile
inimilor se amestecar`, r`sunându-i \n urechi.
– Adrienne, gemu Cal, desprinzându-se de
dulcea]a buzelor sale pentru a-[i ascunde fa]a \n
p`rul ei.
Frisoane de dorin]` o str`b`tur` \n timp ce-i
mângâia pieptul musculos [i umerii la]i. {i el p`rea
s` simt` o atrac]ie de necontrolat, o pasiune
\nfl`c`rat` [i plin` de ardoare. Se strânse [i mai mult

142
lâng` el, pentru a-i ar`ta c`-i \mp`rt`[ea ner`bdarea
impulsiv`.
Mâinile lui Cal \i coborâr` pe [olduri. Apoi, subit,
\i d`du drumul. Adrienne tres`ri uimit`, dar \n]elese
repede motivul acestui gest, auzind vocea Joannei.
– Ierta]i-m`. Plec, Cal. Voiam doar s` te anun].
– Mul]umesc pentru tot, Jo. Cina a fost excelent`.
– Complimentele \mi fac mare pl`cere. Pe mâine.
Cu aceste cuvinte, Joanna se \ntoarse [i disp`ru
discret. Cal \i adres` Adriennei un zâmbet mali]ios [i
complice, dar vraja fusese rupt`.
– |mi pare r`u, spuse b`rbatul \ndreptându-se
spre mas` pentru a-[i aprinde o havan` mic`.
– N-are importan]`. Cum se \ntoarce Joanna?
– Pe biciclet`. Sunt \n garaj, dac` dore[ti s` te
plimbi.
– Mi-ar pl`cea foarte mult.
N-am mai mers pe biciclet` de când eram
adolescent`.
– Ei bine, profit`. Vrei s` bei ceva?
– Este o idee bun`.

143
Cal disp`ru câteva minute [i reap`ru cu dou`
pahare cu coniac.
– Cât de pl`cut este s` ai companie.
– |i ai pe John [i Joanna.
– Ei fac aproape parte din decor.
– |l cuno[ti de mult pe John, nu-i a[a?
– |n copil`rie, eram vecini [i cântam \n garaj.
– Cum a \ntâlnit-o pe Joanna?
– Mul]i ani mai târziu, \ntr-un turneu \n Anglia.
– Lumea rock and rollului nu pare s`-i lipseasc`
mult.
– Avionul este adev`rata lui pasiune.
– {i tu? }i se \ntâmpl` s`-]i regre]i via]a de
cânt`re]?
– |n general, reu[esc s` m` st`pânesc, r`spunse
Cal dup` o ezitare. Dar acum, mi-ar pl`cea s` nu mai
discut`m despre asta, Adrienne.
Când se ridic` [i se duse s` se sprijine cu coatele
de balustrad`, tân`ra femeie \l imit`.
– |]i vine greu s` m` \n]elegi, pentru c` muzica
este toat` via]a ta, oft` Cal.

144
– Ai abandonat din cauza mor]ii so]iei tale? insist`
Adrienne, \n ciuda reticen]elor.
– Cine ]i-a vorbit despre asta?
– Lyall.
– |n parte, admise. Am continuat timp de un an
dup` accident, pentru a-mi \ndeplini obliga]iile, s`
scot un disc [i s`-mi onorez contractele de turnee.
Adrienne \[i puse mâna pe bra]ul s`u.
– Cal. |]i \n]eleg perfect nevoia de a fugi.
– {tiu. F`r` \ndoial`, de asta te-am invitat.
Stingându-[i brusc ]igara, o \mbr`]i[` [i-[i adânci
privirea \n a sa. Apari]ia Joannei nu stinsese focul
care-i mistuia. Pasiunea reveni subit [i Adrienne \[i
strecur` degetele sub c`ma[a lui Cal, \n timp ce
buzele li se \ntâlnir` \ntr-un s`rut pasionat.
– E[ti cea mai frumoas` femeie pe care am
\ntâlnit-o vreodat`, spuse b`rbatul \ndep`rtându-se.
Te doresc atât de mult... Eram mort de \ngrijorare \n
timpul intern`rii tale \n spital. A trebuit s` te v`d,
pentru a m` asigura c` nu erai un miraj.
– Sunt foarte real`, \l asigur` cu un zâmbet.

145
Se s`rutar` din nou. Un foc mistuitor \ncepu s`
curg` prin venele Adriennei, care murmur` numele
lui Cal \ntr-un geam`t nearticulat, \n timp ce acesta \i
mângâia cu voluptate gâtul. F`cu s` alunece o bretea
care re]inea corsajul rochiei [i gura \i cobor\ \ncet
spre piept.
Oare o va dezbr`ca de tot [i o va iubi aici, pe
teras`? se \ntreb` Adrienne, cuprins` de ame]eal`.
Când se \ntoarse pentru a \ncerca s` se elibereze, Cal
\i d`du drumul \mpotriva voin]ei sale. Tân`ra femeie
\[i puse imediat ordine \n ]inut` [i inspir` profund,
pentru a-[i umple pl`mânii cu aer rece [i curat.
– Ce ai? o \ntreb` Cal pe un ton plin de aten]ie.
– M-a surprins un acces de sl`biciune, declar`
Adrienne, incapabil` s`-[i justifice reac]ia. F`r`
\ndoial`, din cauza accidentului.
– Desigur. Du-te s` te culci. Mâine, dup` plecarea
lui Lyall te voi duce s` vezi insula.
O s`rut` pe frunte [i se gr`bi s` adauge,
mângâindu-i p`rul m`t`sos:
– Pleac` repede. Te rog...

146
– De acord, accept` prompt tân`ra femeie.
Mul]umesc pentru tot [i noapte bun`.
– Noapte bun`.
Imaginea lui Cal disp`rând \n obscuritatea
apusului, \i juca \nc` \n fa]a ochilor, când ajunse \n
camer`. Mâine, va fi singur` cu el. Complet. Acest
gând o speria [i o incita \n acela[i timp.
Culcat` \ntre cear[afurile de m`tase, \[i aminti
s`rut`rile lui Cal, blânde]ea catifelat` a privirilor sale,
for]a b`rb`teasc` pe care o degaja... Se gândi de
asemenea la conversa]ia cu Joanna Reith. Cal se ]inea
cu pruden]` \n defensiv`, dar era incapabil s` reziste
violen]ei dorin]ei sale. F`r` \ndoial`, de aceea
\ntrerupsese brusc Adrienne scena lor de dragoste
pasionat`. Dar nu era singurul motiv. Cal McQueen
conta mult mai mult decât orice b`rbat. Nu trebuia s`
gr`beasc` lucrurile. Desigur, dorea s`-i aline
triste]ile, s`-i panseze r`nile, dar nu va fi u[or. Sub
aspectul lui fermec`tor, Cal ascundea o via]` \ntreag`
de suferin]`.

147
Capitolul 6

– Adrienne.
Vocea lui Lyall o trezi blând din somn.
– Cât este ceasul? morm`i ea, frecându-[i ochii.
– Este ora [ase. Plec \n câteva minute. Voiam s`-]i
spun la revedere.
Adrienne se \ndrept`, ridicându-[i pudic cear[aful
sub b`rbie.
– De ce pleci atât de devreme?
– Am o \ntâlnire dup`-mas`, la New York. S` m`
anun]i când vei fi complet restabilit`.

148
Nu uita exerci]iile zilnice, pentru \ncheietur`.
– Le voi face \n fiecare zi, \i promise Adrienne. {i
contez s` profit de aceast` vacan]` pentru a m`
relaxa [i a m` distra.
– Sunt mul]umit. |mi vei lipsi, ad`ug` Lyall
s`rutând-o.
– {i tu mie.
|n acea clip`, Cal b`tu la u[`.
– Lyall, John este gata.
– Sosesc imediat.
Adrienne \l privi plecând. P`rea pierdut [i
dezam`git \n acela[i timp. Expresia sa o amintea pe
cea a lui Brian, la Londra, câteva s`pt`mâni mai
\nainte.
Se l`s` pe perne, dar f`r` s` reu[easc` s` mai
adoarm`. Mintea agitat`, nu reu[ea s`-l alunge pe Cal
din gânduri.
Se ridic` pentru a face un du[ [i \mbr`c` un [ort
alb [i un tricou bleumarin. Hot`rând s` renun]e la
machiaj, se mul]umi s` aplice o crem` pe fa]` [i ie[i
\n patio. Sus pe cer, avionul nu mai era decât un

149
punct la orizont. Cuprins` de o inexplicabil` triste]e,
clipi pentru a-[i st`pâni lacrimile. Se sim]ea pu]in
descump`nit` f`r` Lyall.
O briz` u[oar` \i mângâie obrajii. Inspir` profund,
apoi se \ntoarse \n interior, pentru a cerceta restul
casei. Erau patru camere.
Cea \n care dormise Lyall era decorat` \n stil
marin, cu h`r]i vechi ag`]ate pe pere]i. O armonie de
tonuri de verde se degaja din \nc`perea care se afla
\n fa]a celei a Adriennei, iar ultima \i apar]inea,
evident, lui Cal.
Cuvertura maro, era \ndoit`.
Ni[te sandale [i ni[te blugi presp`la]i erau
arunca]i gr`mad` pe un covor frumos, ]esut manual,
[i dou` chitare acustice erau atârnate de fiecare parte
a ferestrei. A[adar,
Cal nu renun]ase complet la muzic`, se gândi
Adrienne mângâind lemnul lustruit al
instrumentelor. Ca [i \n salon, numeroase c`r]i erau
aranjate pe etajere [i una se afla pe noptier`. Mirosul
parfumului lui Cal plutea \nc` \n aer.

150
Sim]indu-se pu]in indiscret`, Adrienne se \ntoarse
pe culoar [i ajunse \ntr-un birou \nc`rcat cu tot felul
de hârtii [i echipat cu material radio care \nlocuia
probabil telefonul pe insul`.
Ultima \nc`pere, chiar \n cap`tul vestibulului, o
intrig` mult pe tân`ra femeie. Era un studio de
\nregistrare, complet izolat fonic, f`r` ferestre. Pe
pere]i erau etalate numeroase amintiri: discuri de
aur [i de platin`, fotografii \nr`mate, unele cu
dedica]ii, afi[e ale grupului McQueen.
Cal dispunea de o veritabil` orchestr`, cu un pian,
o colec]ie de chitare electrice [i acustice, un
sintetizor [i o baterie.
Pu]in ru[inat` c` se amesteca astfel \n secretele lui
Cal, Adrienne r`sfoi totu[i un album a[ezat pe mas`.
V`zu acolo fotografii ale lui Cal copil, apoi
adolescent, \n compania lui John Reit. Toat` via]a \i
era rezumat` acolo. O fotografie \l prezenta semnând
primul s`u contract; \n altele era pe scen`, \mbr`cat
\n piele neagr`, sau \n aeroporturi interna]ionale.
|ntr-o t`ietur` dintr-un ziar, era \nso]it de o tân`r`

151
femeie blond`, \ncânt`toare; "McQueen [i Valerie la
Amsterdam", spunea legenda.
Spre sfâr[itul albumului, Adrienne descoperi
fotografia a doi b`ie]ei adorabili, \mbr`ca]i \n blugi [i
c`m`[i roz, din m`tase. Pozaser` zâmbind larg,
]inând o chitar` mult prea mare pentru ei [i jos era
mâzg`lit "Craig [i Roy".
Cu un nod \n gât, tân`ra femeie ie[i repede [i
r`mase o clip` cu spatele rezemat de u[`, cu inima
palpitând, teribil de jenat` c` for]ase astfel secretele
lui Cal.
Se \ndrept` spre fereastr` [i se \ntinse languros la
soare. Cal era deja acolo, lucrând o bucat` de piele.
Era cu spatele \ntors [i n-o auzise venind. Totu[i,
dup` un timp, \i sim]i prezen]a [i-i adres` o privire
tensionat`, pu]in crispat`.
– Bun` ziua, spuse Adrienne, stânjenit`. Lyall a
plecat?
– {tii bine, replic` b`rbatul sec.
Adrienne se \ncrunt`. Oare ce f`cuse de-l
sup`rase?

152
Cu siguran]`, n-o v`zuse intrând \n studio...
– Ce ai? \ntreb` cu pruden]`.
– Nimic, \i r`spunse ridicându-se.
Vrei cafea?
– Nu \nainte de a cunoa[te cauza proastei tale
dispozi]ii.
Nu \n]elegea nimic din comportamentul s`u.
Seara, \n ajun, se desp`r]iser` \n termeni buni. Oare
\i repro[a c` nu petrecuse noaptea cu el? Totu[i, nu
insistase foarte mult...
Ignorându-i remarca, b`rbatul \i \ntinse o cea[c`.
– Te-ai trezit foarte de diminea]`.
– N-am putut s` mai dorm dup` plecarea lui Lyall.
– |]i lipse[te deja! observ` Cal, ironic. Diminea]`,
am \ntrerupt o scen` foartepasionat`.
A[adar, asta era. Adrienne nu-[i credea urechilor.
Oare Lyall l`sase inten]ionat aceast` impresie, sau
doar Cal interpretase gre[it situa]ia? Ultima ipotez`
p`rea cea bun`, deoarece Lyall nu se ar`tase vreodat`
echivoc.

153
– Cal, \ncepu tân`ra femeie apropiindu-se. Lyall [i
cu mine suntem doar buni prieteni [i asocia]i \n
afaceri, crede-m`.
– V`zându-v` \mpreun`, am presupus altceva,
declar` b`rbatul cinic.
– |mi este ca un frate, Cal! Am acelea[i rela]ii [i cu
muzicienii din orchestr`.
– Nu m` \ndoiesc!
Nu-mi fac nici o iluzie despre aceast` lume,
Adrienne; cunosc totul pe dinafar`.
– Dar Cal, niciodat` n-am...
– N-are importan]`, o \ntrerupse brutal.
– Nu sunt de acord! replic` Adrienne. Grupul
McQueen poate era complet imoral, dar eu nu sunt
a[a. Lyall \mi este prieten, nimic mai mult.
– Oamenii care formau cu mine grupul McQueen,
nu erau deprava]i.
– N-am spus asta. |]i cer doar s` nu m` judeci
dup` modelul altora.
– |]i petreci cea mai mare parte a timpului cu
Lyall, \i spuse cu fermitate.

154
Este absolut normal s` ai o leg`tur` cu el.
– Totu[i nu s-a \ntâmplat asta. De altfel, Lyall
prefer` ro[catele.
Cal izbucni \n râs.
– Nici m`car nu s-a \ndr`gostit de tine?
– Ba da, dac` vrei s` [tii, exclam` Adrienne cu
mânie. Dar n-am avut niciodat` inten]ia s`-i cedez.
– Curând, vei sus]ine c` n-ai avut niciodat` un
iubit.
– Nu, dar n-am avut rela]ii amoroase cu Lyall. Nici
\n noaptea aceasta, nici alt` dat`.
Intona]ia sa \l cucerise f`r` \ndoial`, deoarece se
\mblânzi [i scoase un lung oftat.
– Foarte bine, te cred.
N-ar fi trebuit s` reac]ionez atât de ]âfnos, dar
chiar eram furios, mai ales dup` s`rut`rile tale
pasionate de asear`.
– Lyall a venit s` m` trezeasc` doar pentru a-mi
spune la revedere, explic` Adrienne cu o voce
moderat`.
O expresie poc`it` se \ntip`ri pe fa]a lui Cal.

155
– Vrei fructe [i pâine pr`jit` la micul dejun?
– Cu pl`cere.
|n timp ce el se ducea \n buc`t`rie, Adrienne se
rezem` cu coatele de balustrad`, pentru a contempla
marea. Cal fusese oare gelos pe Lyall, sau doar
\nciudat s`-l vad` \n camera sa, \n timp ce el se
st`pânise \n ajun?
– Nu vreau s` te \mpiedic s` munce[ti, observ`
tân`ra femeie când Cal se \ntoarse [i se a[ez` \n fa]a
ei.
– Nu sunt gr`bit. Ai p`strat medalionul pe care ]i
l-am oferit?
– Fire[te.
Cal o privi \ndelung, \nainte de a continua:
– Lyall mi-a recomandat s` am grij` de tine.
– Este exagerat. M` simt minunat.
– Chiar \mi pare r`u c` am fost atât de nesuferit,
adineauri.
– Cred c` erai cu siguran]` prost dispus de
diminea]`.
– L-a[ fi strâns de gât cu pl`cere pe Lyall!

156
{i dac` \mi d`deam ascultare, te-a[ fi trimis
imediat \napoi cu el.
– M-a[ fi \mpotrivit! protest` râzând Adrienne. De
fapt, am vizitat casa.
Sper c` nu mi-o repro[ezi? Am descoperit [i
studioul.
– Nu-l folosesc prea des, declar` Cal cu o
dezinvoltur` nefireasc`, \n ciuda unei anumite
tensiuni.
– Pot s` m` folosesc de el pentru a cânta la
chitar`? \l \ntreb`, u[urat` c` nu-l ofensase indiscre]ia
sa.
– Desigur.
Apoi, schimbând brusc subiectul, o anun]`:
– Te duc cu motocicleta s` faci un tur al insulei.
Du-te [i pune-]i ni[te blugi [i teni[i. Ia-]i [i un costum
de baie.
– Fantastic!
Adrienne se supuse imediat. Când i se al`tur` din
nou, Cal, suit pe un superb BMW negru cu argintiu,
\i \ntinse o casc`.

157
– Este de preferat s` te protejezi; nu se [tie
niciodat`...
– Este un adev`rat monstru! exclam` Adrienne
instalându-se \n spatele lui, cu mâinile prinse ferm
de talia sa.
– Nu voi merge prea repede, \]i promit.
C`r`rile nisipoase, m`rginite de vie [i palmieri, se
afundau uneori \n marginea p`durilor luxuriante, cu
vegeta]ie tropical`. Adrienne f`cu ochii mari de
uimire [i se cuib`ri lâng` spatele lat [i lini[titor al lui
Cal.
B`rbatul \ncetini pu]in trecând prin fa]a unei
c`su]e cu obloane albastre, \nconjurat` de o gr`din`
cu flori tropicale. Curtea cobora \n pant` lin` pân` la
plaj` [i un vapor ro[u cu alb se leg`na u[or pe valuri.
– John [i Joanna locuiesc acolo, \i spuse Cal
ridicând vocea pentru a acoperi zgomotul motorului.
– Este o cas` adorabil`! Exista deja când ai
cump`rat insula?
– Nu. Am construit-o \mpreun`, \n timp ce ei
locuiau la mine. John [i Jo formeaz` un cuplu foarte

158
unit, dar dragostea lor are nevoie de singur`tate
pentru a se dezvolta. Uneori, când e[ti cu ei, ai
impresia c`-i deranjezi.
– Asta te sup`r`?
– Câteodat`, v`zându-i cât de bine se \n]eleg, m`
simt teribil de singur.
Ab]inându-se de la orice comentariu, Adrienne se
mul]umi s` strâng` mai tare degetele pe talia sa.
Continuar` drumul pân` la ]`rmul oceanului.
Coborând de pe motociclet`, tân`ra femeie se cl`tin`
pu]in pe picioare; trepida]iile ma[in`riei [i
apropierea lui Cal \i provocaser` o u[oar` ame]eal`.
Plaja era un adev`rat paradis. Palmierii fo[neau \n
briz`; dincolo de nisipul auriu, apa verde, cristalin`,
se \ntindea cât vedeai cu ochii, str`lucind sub soarele
c`lduros.
– Ce pl`cut este! exclam` Adrienne
desc`l]ându-se pentru a-[i afunda picioarele \n
nisipul galben.
– Este golful broa[telor ]estoase, o anun]` Cal
sco]ându-[i [i el cizmele din piele.

159
– De ce?
– |ntr-o zi, am g`sit aici o broasc` ]estoas`. Una
singur`, de altfel.
Izbucnir` \n râs, dar se \ntrerupser` brusc când
privirile li se \ntâlnir`. Punându-[i mâna pe ceafa
tinerei femei, Cal \i trase fa]a spre el [i-i s`rut`
buzele.
– Insula aceasta este f`cut` pentru \ndr`gosti]i, \i
[opti.
– Este foarte frumoas`, consim]i Adrienne cu voce
tremur`toare, s`rutându-i pielea neted` a obrajilor,
cu u[or parfum de mosc. Trebuie s` facem baie?
– Da.
|i d`du drumul repede, pentru a se dezbr`ca.
Apoi, cum ea r`m`sese nemi[cat`, privindu-l, \i
spuse, revoltându-se:
– Haide, nu fi atât de timid`!
O impresiona mult, dar reu[i totu[i s` se
st`pâneasc` pentru a se dezbr`ca [i a ap`rea \n fa]a
lui \n costum de baie. F`r` o vorb`, Cal o contempl`
cu o expresie admirativ`, apoi \i lu` mâna pentru a o

160
conduce spre valuri. Adrienne avu impresia c`
plute[te pe un nor, pân` \n clipa \n care r`ceala apei
o aduse la realitate.
Oceanul era limpede [i calm. Cal \not` spre larg [i
Adrienne \l urm` câteva clipe, \nainte de a se
\ntoarce, epuizat`, spre plaj`. Respirând greu, se
\ntinse pe spate pentru a contempla norii parc`
f`cu]i din fulgi, care treceau pe cer. Apoi \nchise
ochii, pentru a asculta mai bine zgomotul valurilor [i
al pesc`ru[ilor.
Când deschise pleoapele, Cal era \n picioare \n
fa]a ei, privind-o. Nu v`zuse vreodat` un b`rbat atât
de frumos.
Avea picioare lungi [i musculoase, umerii la]i [i
impozan]i.
Pic`turi de ap` [iroiau pe pielea bronzat`,
str`lucind ca diamantele.
– Totul este \n ordine? o \ntreb` cu o voce
\ngrijorat`.
– Da, \l asigur` Adrienne, extrem de tulburat` de
aten]ia sa.

161
– |n nici un caz s` nu te obose[ti, relu` Cal
a[ezându-se al`turi.
– Nu te fr`mânta pentru mine. Mi-am pierdut
pu]in respira]ia. |n Statele Unite este \nc` iarn`, nu
uita. Este prima mea ie[ire la mare.
– Uneori, nici m`car nu-mi amintesc c` \n alt`
parte este z`pad` [i ghea]`, observ` b`rbatul
zâmbind.
– E[ti rupt de realitate.
Cal se sprijini pe un cot, apropiindu-se.
– Nu. Plaja asta [i cu tine reprezenta]i singura
realitate interesant`.
|[i ap`s` un picior pe al ei [i-i desf`cu bretelele
costumului de baie, pentru a-i gusta pielea s`rat`.
Imediat, uimit` de propria \ndr`zneal`, Adrienne \l
imit`, atingând u[or umerii \nc` reci dup` baie.
– Adrienne, murmur` b`rbatul.
Aceasta \[i dorea atât de mult s`-l ]in` \n bra]e, s`
se piard` \n s`rut`rile sale... Mânat` parc` de propria
lor voin]`, degetele \ncepur` s`-i exploreze trupul
energic [i musculos.

162
Pe mijlocul spatelui, sim]i o cicatrice [i se opri
brusc.
– De unde ai asta? \l \ntreb`.
Cal \[i ridic` fa]a [i [i-o afund` lâng` gâtul ei.
– Din accident.
– Nu erai \n alt` parte \n acea clip`?
– |ntr-adev`r, aparen]ele a[a trebuie s` fi fost.
– Poveste[te-mi totul, Cal.
|nainte de a ceda dorin]ei care o \ndrepta spre el,
dorea s` cunoasc` mai mult [i s` l`mureasc` misterul
care \nconjura acea perioad` a existen]ei sale.
Cal se rostogoli pe spate, dar f`r` s`-[i retrag`
bra]ul.
– N-am vorbit niciodat`, nim`nui, despre asta.
– Poate ai gre[it, replic` Adrienne mângâindu-i
mâna.
B`rbatul oft`.
– Totul s-a \ntâmplat \n mod atât de stupid...
Valerie – so]ia mea – [i cu mine, hot`râsem s`
petrecem pu]in timp \mpreun`. |ncercam s` ne
salv`m c`snicia. F`r` \ndoial`, sunt foarte idealist...

163
Dup` o pauz`, continu`:
– |nchiriasem o ma[in` pentru a nu fi obliga]i s`
c`l`torim \n autobuz, cu ceilal]i. Val conducea. Copiii
erau cu ea, pe bancheta din fa]`. Aveam doi fii...
– Le-am v`zut fotografia \n album. Continu`, \l
\ndemn`, strângându-[i degetele \ntre ale sale.
– Ei bine, eu eram pe scaunul din spate, complet
sleit de puteri. Eram pe drumuri, \n turnee, de dou`
luni. Dup` Huston, ne a[teptau statele de pe coast`.
Am adormit. Când m-am trezit, Craig urla, Roy era
mort, la fel [i Valerie.
Adrienne se \nfior` [i ochii i se \nce]o[ar` de
lacrimi.
– Ce-ai f`cut? \l \ntreb` dup` o ve[nicie.
– Craig \nc` tr`ia, relu` Cal cu o voce gâtuit` de
emo]ie. Nu voiam s`-l mi[c, deoarece pierdea mult
sânge. Ma[ina se ciocnise de un camion, al c`rui
[ofer, aruncat de [oc, z`cea pe marginea drumului.
Cum nu aveam nimic, nici m`car o zgârietur`, l-am
bandajat cum am putut mai bine [i i-am promis c`-i
anun] so]ia. Cineva s-a oprit s` m` ajute [i o alt`

164
persoan` s-a dus s` telefoneze. Am a[teptat. Craig [i
[oferul camionului au murit \n ambulan]`.
– Mi s-a spus c` erai cu alt` femeie.
– Nu. Ie[ind din spital, m-am dus la domiciliul
camionagiului, apoi la sora lui Val, Linda. Voiam s`
ajung \naintea poli]iei. Dar blestema]ii de ziari[ti
erau deja acolo. Eram bolnav, disperat. Totu[i,
agentul meu de pres`, nemilos, a decis s` dea
propria sa versiune faptelor, f`r` s` m` consulte.
Dup` el, era mai bine s` nu fiu implicat \n acel
accident regretabil, pentru a nu d`una imaginii mele.
|n acea perioad`, nu-mi p`sa câtu[i de pu]in de
publicitate.
|ntotdeauna am dezmin]it zvonurile, dar din
nefericire, publicul acord` mai mult credit ziari[tilor
din presa de scandal.
– {i spatele t`u?
– M-am crezut teaf`r, dar durerile au \nceput
dup` circa [ase zile. Am suferit dou` interven]ii
chirurgicale, dar m` mai doare \nc`, din când \n
când.

165
Cal respira greu. Cu siguran]`, aceste confiden]e
\l costaser` foarte scump.
– Când ]i-ai abandonat cariera?
– Dup` opera]ii, existen]a mea mi-a ap`rut ca o
confuzie \ngrozitoare. |mi pierdusem so]ia [i copiii.
|mi adoram b`ie]ii... Aveam impresia c` stilul meu de
via]`, cu toate acele c`l`torii, \i ucisese. Dac` am fi
fost ni[te oameni obi[nui]i, Val n-ar fi trebuit s`
str`bat` Texasul pe o zi torid`.
– Val era muzician`?
– Nu.
Dup` o contrac]ie nervoas`, \ncheie:
– Acesta este sfâr[itul pove[tii.
– Este adev`rat, acest gen de tragedii este din
nefericire mai frecvent \n profesiunea noastr`,
observ` trist` Adrienne.
– {i tu ai avut un accident.
– Dar atât de u[or, \n compara]ie cu al t`u...
– Oamenii au crezut c` am p`r`sit scena ca s`-mi
plâng de mil`. Dar nu era cazul. Sim]eam nevoia s`
m` reg`sesc, s` v`d mai limpede.

166
Adrienne se rostogoli pe o parte pentru a-l privi.
Ochii \i str`luceau de lacrimi [i-[i aminti de perioada
\n care condamnase sl`biciunea tat`lui s`u care-[i
petrecea zilele plângând moartea so]iei sale. Nu
\n]elesese niciodat` cât de nefericit fusese...
– Ai ajuns la vreun rezultat?
– Da. Am analizat bine lucrurile. Acum, \n adâncul
sufletului meu, totul este rânduit cu grij`.
– {i eu te-am for]at s` dezgropi totul... |mi pare
r`u. Sper c` n-am stricat complet ziua aceasta
frumoas`?
– Nu chiar. Oricum, trebuia s` vorbim amândoi.
Mai ales c` ai dat crezare zvonurilor care au circulat
pe acest subiect...
Adrienne \i zâmbi [i declar` pentru a \ncerca s`
destind` atmosfera:
– Cu siguran]`, asta a contribuit la \nt`rirea
reputa]iei tale legendare de cuceritor.
– De unde ai scos asta?
– Am citit mai multe articole despre tine [i
copertele discurilor tale. E[ti senzual, str`lucitor;

167
culoarea preferat` este albastrul; e[ti de asemenea
teribil de sexy [i-]i plac femeile la nebunie. Dac` este
s` dau crezare reporterilor!
|mbr`]i[ându-i brusc talia, Cal \[i aplec` fa]a peste
a sa.
– Ce crezi cu adev`rat despre mine? \i [opti
s`rutându-i u[or buzele.
– A[tept s`-mi formez o opinie personal`, \i
r`spunse cu o voce tremur`toare.
O r`sturn` pe nisipul cald [i termin` s`-i scoat`
costumul de baie, pentru a o mângâia cu
senzualitate.
– Cal, [opti tân`ra femeie arcuindu-se spre el.
– E[ti foarte frumoas`, spuse acesta cu o emo]ie
greu de st`pânit. Nu-mi vine s` cred \n norocul de a
te avea aici.
Ochii i se \nchiser` la culoare, devenind aproape
negri.
– Nu te-a deranjat prea tare s` evoci aceste
amintiri vechi [i dureroase? \l \ntreb` Adrienne
plimbându-[i mâna pe bustul bronzat.

168
– |ntotdeauna m` r`scole[te mult, dar tu m`
tulburi [i mai mult.
|n timp ce vorbea, degetele \i alunecau pe pielea
m`t`soas` [i gura \i cobor\ de-a lungul gâtului.
Adrienne se sim]i imediat topindu-se de dorin]` \n
bra]ele sale. F`r` s`-[i dea m`car seama, se prinse de
el cu toat` puterea, \nfundându-[i unghiile \n carnea
sa.
Cal o acoperi cu s`rut`ri p`tima[e, trezind \n
adâncul fiin]ei sale senza]ii de o intensitate
uimitoare. Era ca [i când lumea \ncetase brusc s`
existe. Nu mai existau decât Cal [i c`ldura trupului
s`u, sub soarele torid al tropicelor. Totu[i, \n ciuda
letargiei \n care se adâncea, Adrienne percepu brusc
un zgomot ciudat \n spatele palmierilor. Deschizând
ochii, v`zu avionul lui Cal descriind un cerc \n jurul
insulei.
– S-a \ntors John, spuse Cal f`r` s` se mi[te.
F`r` s` vrea, Adrienne se \mbujor`.
– Oare ne poate vedea?
B`rbatul \i f`cu [treng`re[te cu ochiul.

169
– Cine [tie?
Apoi, ca pentru a sc`dea tensiunea, ad`ug`:
– Dac` ne-am \ntoarce acas`?
Probabil ]i-e foame. Joanna preg`te[te ni[te ou`
cu bacon extraordinare.
Se \mbr`c` \nainte de a ajunge la motociclet`. |n
timpul drumului, Cal r`mase t`cut. Desigur, vuietul
motorului nu facilita deloc conversa]ia, dar Adrienne
\i b`nuia sentimentele. |mbr`]i[ându-i talia, \[i puse
obrazul pe spatele s`u, pentru a-l \ncuraja cât mai
bine.
|n timp ce Adrienne mânca bine, \ncântat`, Cal
\ncepu s` lucreze bucata sa de piele.
– Ai talente artistice, \l tachin` tân`ra femeie.
– Am f`cut asta toat` via]a.
– Ai ezitat mult \ntre artizanat [i muzic`?
– Nu. M-am hot`rât \n ziua \n care l-am auzit
prima dat` pe Elvis.
Adriennei i-ar fi pl`cut s`-i pun` [i alte \ntreb`ri
asupra carierei sale, dar teama de a-l deranja o
re]inu.

170
– Te superi dac` m` retrag pu]in \n camera mea
pentru a-mi face exerci]iile de recuperare? \l \ntreb`,
r`sucindu-se.
– Simte-te ca acas`, te rog.
– Mul]umesc.
Rezistând dorin]ei de a-[i plimba mâinile pe
spatele s`u, tân`ra femeie disp`ru \n interior. {i el
avea nevoie s` fie singur. Adrienne avea inima grea,
ca [i când Cal i-ar fi transmis triste]ea sa. Se dezbr`c`
[i se vâr\ \n pat. Dup` ce se trezise atât de devreme,
soarele [i exerci]iile fizice o epuizaser`.
Se gândi la Cal, la b`ie]ii s`i gemeni, la so]ia sa
blond`, la aceast` insul` minunat`. Nu-l condamna
c` p`r`sise lumea rock and rollului. Acum, cuno[tea
cauza cicatricelor sale [i a barierelor de ap`rare pe
care le ridicase cu grij` pentru a se proteja.

171
Capitolul 7

Adrienne se trezi \ntr-o \nc`pere \ntunecat`. Casa


era t`cut` [i se sim]i ciudat de lini[tit`. Nu mai
sim]ise o asemenea tihn` din copil`rie, se gândi
ascultând zgomotul vântului prin palmieri.
Probabil dormise mult, deoarece se \nnoptase. |i
era foame. Dup` ce f`cu un du[, \mbr`c` o rochie
lung` din pânz` alb` de bumbac, sus]inut` pe umeri
de bretele. Apoi \[i leg` p`rul cu o panglic` mov din
m`tase [i se \ndrept` descul]` spre buc`t`rie,
str`b`tând patioul cu flori parfumate.

172
Cal era a[ezat pe teras`, cu spatele u[or \ncovoiat.
Tres`ri la apropierea sa.
– M-ai speriat! exclam` râzând. Cum te sim]i?
– Foarte odihnit`. Am ratat cina?
– Nu. Joanna a l`sat mâncarea \n buc`t`rie. Te-am
a[teptat.
– N-ar fi trebuit.
Dar \mi face pl`cere.
Se \nfior` când Cal \i lu` mân` [i o s`rut` pe
frunte. Puser` \mpreun` masa \n patio [i aduser` o
serie de salate, carne rece [i pe[te.
– Mmm! Pare delicios! exclam` Adrienne
a[ezându-se.
– Serve[te-te, \i spuse Cal, aprinzând un lampion.
Tân`ra femeie \l ascult` imediat [i-[i umplu
copios farfuria.
– Mul]umesc c` m-ai a[teptat. Nu-mi place s`
m`nânc singur`.
– Nici mie.
Chiar a[ fi fost stupid s` m` privez de
\ncânt`toarea ta prezen]`, draga mea.

173
Adrienne tres`ri imperceptibil [i c`ut` cu
disperare un subiect de conversa]ie suficient de
neutru pentru a nu-i spori tulburarea.
– Vorbe[te-mi despre afacerile tale, \i suger` \n
cele din urm`.
Cal \i adres` un zâmbet mali]ios.
– Ce vrei s` [tii?
– Orice.
– De fapt, nu este mare lucru de spus, oft` Cal.
Am investit \n domeniul imobiliar [i am un lan] de
magazine de discuri.
– Ce f`ceai la Londra?
– Acolo se afl` sediul firmei mele comerciale.
Tocmai am lansat o nou` \ntreprindere de discuri.
Voi deschide curând o sucursal` la New York.
– A[adar, te intereseaz` \nc` muzica?
– Doar sub aspect financiar. Iat`. Ai aflat ceva.
– De ce refuzi s` dezvol]i acest subiect?
– Pentru c` doresc s` vorbim despre noi.
Cum Adrienne \ntoarse ochii f`r` s` r`spund`, o
\ntreb`:

174
– Oare ai inten]ia s` p`strezi t`cerea asupra
subiectului? De ce te-ai \mbr`cat \n alb feciorelnic?
Pentru a-mi descuraja gândurile lascive?
– Sau pe ale mele, r`spunse ea, cu toat`
sinceritatea.
– Adrienne, oricum, vom tr`i \mpreun` câteva
s`pt`mâni, declar` b`rbatul foarte serios.
– Pe durata sejurului meu aici?
– Cât vei g`si cu cale.
Tân`ra femeie se ridic` [i se rezem` cu coatele de
balustrad`. Brusc, nu-i mai era foame [i-i era foarte
cald, \n ciuda brizei r`coroase.
– De ce s` decid eu?
– Pentru c` ai via]a ta, departe de aceast` insul`.
Adrienne [tia exact ce voia s` spun`. Nu-[i dorea
deloc s` se implice \nc` o dat` \n lumea muzicii.
Dup` ce-i auzise povestea, \i \n]elegea perfect
motivele [i nu dorea s`-i tulbure existen]a. Era
alegerea ei. Putea s`-i fie amant pe durata vacan]ei,
sau s` nu aib` nici o leg`tur` cu el [i s` p`streze,
poate, ni[te regrete.

175
Oricum, el nu va p`r`si niciodat` insula pentru a
o urma.
Imperturbabile, valurile oceanului se sp`rgeau pe
plaj` cu un ritm regulat, aruncând jerbe de spum`
alb`. Adrienne se \ntoarse spre Cal, aureolat \ntr-o
lumin` galben`.
|[i aminti expresia sa gânditoare, din taxi, de la
Londra. Atunci, n-ar fi visat \n nici un caz o asemenea
evolu]ie. Totu[i...
– Nu este drept! exclam`.
– Nu, admise b`rbatul. {i eu m` simt \mp`r]it.
Este ca [i când mintea dezaprob` ceva ce trupul meu
dore[te.
– Atunci, de ce m-ai invitat?
– Nu m-am putut st`pâni, ca la revelion, ca la New
York, dup` accidentul t`u.
Adrienne râse sec.
– Trebuie s` fie dificil pentru marele Cal
McQueen s` nu poat` controla mersul
evenimentelor! Cine [tie dac` nu-]i distrugi via]a aici!
Te-ai gândit vreodat` la asta?

176
– Nu fi dur`, Adrienne.
– Face parte din caracterul meu. Am \nv`]at s` m`
bat, pentru a ajunge unde sunt ast`zi.
Cal o cercet` \ndelung, \nainte de a o \ntreba:
– Vei lupta \mpotriva mea?
Tân`ra femeie ridic` din umeri. Oricum, era
suficient un singur s`rut pentru a o face s` se
topeasc` de dorin]`.
– |n tot cazul, nu-mi voi aduce un prejudiciu \n
mod deliberat. Nu-mi voi p`r`si munca mea, Cal.
– Ei bine, consider` aceast` \ntâmplare ca o
simpl` aventur`, o scurt` leg`tur`.
– N-ar fi trebuit s` vin niciodat` aici. Nu sunt la fel
cu femeile pe care ai obiceiul s` le frecventezi.
Cal o lu` \n bra]e pentru a o atrage lâng` el [i
tân`ra femeie \nchise pleoapele, \nfl`c`rându-se la
atingerea sa.
– Cum po]i s` [tii? o \ntreb` \ncet.
– |mi imaginez.
– Am cunoscut multe femei, m`rturisesc. Pe unele
chiar le-am iubit...

177
– Cât` sinceritate! \l ironiz` Adrienne.
– Adrienne, nu m` provoca. Valerie n-a fost
prima, dar de la moartea sa, am fost prea nefericit
pentru a m` angaja serios. Eram prea instabil
emo]ional. Totu[i, cu tine este altceva. Dac` nu vrei
s` \ncepi nimic cu mine, spune-o cu toat`
sinceritatea. Oricum, vei putea s` r`mâi aici, sau s`
pleci, cum vei dori.
|i d`du drumul [i continu`:
– E[ti liber`. Nu pretind nimic de la tine. Cu atât
mai r`u dac` n-ai nimic s`-mi oferi. Poate m-am
\n[elat, la Londra.
– |ntr-adev`r, min]i Adrienne.
Cal se \ntoarse spre mas`, pentru a-[i aprinde o
havan`. O clip`, flac`ra brichetei \i lumin` puternic
tr`s`turile. Apoi spuse:
– Am fost cinstit cu tine. Fii sincer`.
– M` dore[ti, dar \n acela[i timp \mi respingi
cariera?
– A[a este, consim]i Cal f`r` s` ezite.
Imediat, ochii Adriennei se umplur` de lacrimi.

178
– Nu fi proast`, \i spuse b`rbatul. |n lumea \n care
evoluezi, oamenii nu dau nici o aten]ie personalit`]ii
tale. Se ata[eaz` doar de aparen]e, de ceea ce
reprezin]i. Probabil ]i-ai dat seama, cu ceilal]i
b`rba]i?
Fuseser` atât de pu]ini...
– Nu, nu m-a frapat asta vreodat`...
– Ai noroc... Dac` am termina cina?
Adrienne se a[ez` din nou, dar \i fu foarte greu s`
mai m`nânce câteva \nghi]ituri de salat` de fructe.
Când terminar`, strânser` masa [i Cal propuse o
plimbare pe plaj`. Când \i c`ut` mâna, Adrienne se
eschiv` inten]ionat [i continu` s` mearg` \n t`cere, la
câ]iva pa[i de el.
– Nu face pe feti]a \mbufnat`, Adrienne.
– Iar tu, nu-]i bate joc de mine. Poate e[ti cel mai
celebru star de rock and roll, dar asta nu-]i d` nici un
drept asupra mea.
– Nu te sup`ra, spuse Cal pe un ton conciliant.
– Foarte bine. S` facem pace, accept` tân`ra
femeie \ntinzând mâna.

179
Cal se opri la câ]iva centimetri \n fa]a ei. Subjugat`
de impresia de putere [i de energie pe care o degaja,
Adrienne nu rezist` mult dorin]ei de a-l atinge.
– Uneori, cuvintele nu ]i se potrivesc, remarc`
b`rbatul, \nl`n]uindu-i degetele cu ale sale.
– Lucrând cu b`rba]ii, cu siguran]` am \nv`]at s`
m` ap`r.
– |n acest caz, nu te condamn.
Se aplec` [i-i s`rut` um`rul gol.
– E[ti atât de frumoas`...
Apoi, punându-i mâinile pe [olduri, o strânse
lâng` trupul s`u [i gura urc` \ncet de-a lungul
gâtului, spre buzele \ntredeschise.
Pe Adrienne o cuprinse o ame]eal`, \n timp ce
toat` fiin]a i se \nfl`c`r` brusc. Trebui s` se aga]e de
umerii lui Cal pentru a nu se cl`tina pe picioare.
S`rutul s`u pasionat, \nfl`c`rat, trezea \n sinea ei
senza]ii a c`ror existen]` nici m`car n-o b`nuia. O
simpl` aventur`! protest` vocea con[tiin]ei sale.
Oricum, incapabil` s` reac]ioneze, se abandon`
complet \ncânt`toarei pl`ceri a clipei.

180
– Dac` nu m-a[ st`pâni, ai fi deja culcat` pe nisip,
murmur` Cal cu o voce schimbat`. De altfel, o
conducea deja spre cas`.
– Nu vreau s` gr`besc lucrurile, relu`. Ar fi p`cat.
{i ea \[i dorea s` savureze \ncet emo]iile care o
cople[eau.
Aceste câteva s`pt`mâni vor r`mâne cu siguran]`
\ntip`rite pentru totdeauna \n memoria sa. Voia s`
p`streze cea mai frumoas` amintire posibil`.
– Puterea dorin]ei mele este aproape de
nesuportat, [opti Cal, ajutând-o s` urce duna de
nisip.
Ajunser` curând pe drumul care \nconjura
locuin]a [i o l`s` \n fa]a u[ii de la patio.
– Noapte bun`, \i spuse, s`rutându-i buzele.
Apoi plec`, f`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze.
Adrienne r`mase câteva secunde \ncremenit`
locului, ascultând zgomotul pa[ilor s`i, apoi se
preg`ti de noapte. Era epuizat`. |n timpul zilei,
fusese gata de dou` ori s` i se ofere \ntru totul lui
Cal. Dar de fiecare dat` ceva \mpiedicase inevitabilul

181
s` se produc`. |n tot cazul, era u[urat` de acest
r`gaz. |i trebuia timp pentru a-[i reveni, pentru a se
gândi. |i spusese adev`rul lui Cal: nu-[i va abandona
niciodat` cariera. Muncise prea dur pentru a ob]ine
acest succes extraordinar. Iar Cal, nu-[i va p`r`si
niciodat` insula sa de vis. Se afla \ntr-un impas.
Alternativa era simpl`: o scurt` aventur`, sau absolut
nimic.
Refuzând o leg`tur` cu el, se \ntorcea \n punctul
\n care se afla \nainte de a-l \ntâlni. Va fi din nou o
c`utare ne\ncetat`, nemul]umire.
Totu[i, o poveste f`r` viitor ar echivala cu acela[i
lucru. Oricum, \i vor r`mâne amintiri minunate. Ar fi
fost timp de câteva s`pt`mâni amanta lui Cal
McQueen.
Se strecur` \ntre cear[afurile albastre [i-[i afund`
capul \n perna moale.
Cât \l dorea....
De fapt, nu avea deloc de ales. Se va arunca, pe
deplin lucid`, \ntr-una dintre acele aventuri care \i
displ`ceau atât de mult.

182
***

A doua zi, \n ciuda unei nop]i agitate, Adrienne se


trezi proasp`t` [i bine dispus`. S`rind imediat jos din
pat, f`cu un du[, \[i sp`l` [i-[i usc` p`rul [i \mbr`c`
un [ort din blugi [i un tricou roz. Apoi se hot`r\ s`
exploreze interiorul casei.
Se \ndrept` spre curtea unde se afla o fântân`. Era
un loc r`coros [i pl`cut, umbrit de superbe plante
tropicale. Dup` ce hoin`ri un timp, ascultând
murmurul lini[titor al apei, merse pân` la piscin`, a
c`rei ap` albastr` str`lucea \n soare.
Cal o precedase acolo.
– Bun`! exclam` el punând un cot pe margine. Vii
s` te scalzi?
– N-am costum de baie, replic` Adrienne cu o
urm` de regret.
– |]i promit s` nu m` uit, o tachin` b`rbatul.

183
– N-am nici o \ncredere \n tine!
– Sper s` nu-]i ofensez pudoarea ie[ind, relu` Cal
mali]ios. Sunt complet gol. Nu te a[teptam atât de
devreme.
– {i Joanna?
– Nu va sosi \nainte de o jum`tate de or`.
– Ei bine... Dac` voi face o cafea \n timp ce te
\mbraci? \i suger` Adrienne.
– De acord.
Cum Cal se urca pe margine, Adrienne se \ntoarse
brusc pentru a se duce la buc`t`rie. Cal i se al`tur`
aproape imediat, \mbr`cat \n bermude [i cu un
prosop pe um`r. Când se aplec` s-o s`rute pe ceaf`,
din p`r \i picur` ap` pe gâtul s`u [i Adrienne
protest`, plângându-se:
– E[ti ud tot!
– Acum [i tu. Miro[i atât de bine...
– Venisem s` fac cafea, Cal.
Dup` gândurile care o fr`mântaser` toat`
noaptea, cea mai mic` scânteie putea s` declan[eze
un acces de pasiune incontrolabil...

184
Cal \i d`du drumul [i f`cu un pas \napoi.
– Foarte bine. Pe curând, pe teras`.
|l jignise... Cu atât mai r`u, \[i spuse Adrienne
sco]ând cafetiera. |i mai trebuia pu]in timp pentru a
se obi[nui cu compania acestui b`rbat, c`ruia \i era
suficient un gest, o privire, pentru a o tulbura.
– Te-ai sup`rat? \l \ntreb` câteva minute mai
târziu, \ntinzându-i o cea[c`.
– Deloc. Nu mai sunt un copil, Adrienne. |]i
\mp`rt`[esc ezit`rile [i nu \ncep o leg`tur` cu cineva
f`r` team`. Nu [tiu ce ai aflat despre Val. N-am avut
o via]` u[oar` cu ea. Nu era fidel`, dar pentru copii,
m` \mp`cam de fiecare dat` când se \ntorcea din
escapadele sale. De atunci, sunt extrem de prudent.
– |]i \n]eleg mai bine furia de ieri, din cauza lui
Lyall.
Cal d`du din cap.
– Rela]iile tale platonice cu el m` mir` mult.
– La \nceput, a \ncercat s` m` seduc`, spuse
Adrienne. Dar aveam doar optsprezece ani [i el,
aproape de dou` ori vârsta mea.

185
N-a insistat. Oricum, nu sunt destul de naiv`
pentru a-l crede complet indiferent.
– {i muzicienii din orchestr`?
– N-am avut niciodat` vreo aventur` cu nici unul
dintre ei. Doi sunt c`s`tori]i; ceilal]i nu mi-au f`cut
niciodat` probleme.
– A[adar, \]i alegi iubi]ii din afara profesiei?
– Când am timp pentru o via]` personal`...
– Sunt gelos pe fiecare dintre ei.
F`cându-[i curaj, Adrienne \[i a[ez` mâinile pe
balustrad`, al`turi de ale lui [i-l s`rut` pe um`r.
– {i eu sunt geloas` pe orice femeie din via]a ta,
murmur`, mirosindu-i parfumul b`rb`tesc.
Cal \ncepu s`-i mângâie tandru p`rul.
– Dac` Joanna n-ar trebui s` soseasc` dintr-o clip`
\n alta, te-a[ iubi chiar aici. D`-mi puterea s` m`
st`pânesc.
Tân`ra femeie se \ndep`rt` tremurând. Când
privirile li se \ntâlnir` din nou, citi \n adâncul ochilor
de culoare \nchis`, o pasiune de nestins.
– Ce vom face ast`zi? \l \ntreb` cu o voce nesigur`.

186
Trebuie s`-mi rezerv pu]in timp pentru a cânta la
chitar`.
– Bine\n]eles. Dup` micul dejun, de exemplu. {i
eu am de lucru, \n birou. Dup`-amiaz`, vom \nota \n
piscin`.
Nu trebuie s` te obose[ti.

***

F`cur` acela[i program [i pentru zilele urm`toare.


Dup` prânz, Cal o duse pe Adrienne s` se plimbe pe
insul`, pe jos sau cu motocicleta.
Soarele [i aerul curat redar` repede vioiciunea [i
puterile tinerei femei, care f`cea din ce \n ce mai
mult exerci]iu fizic.
Cal se str`duia s` se familiarizeze treptat, dar
Adrienne g`sea tot mai greu de suportat tensiunea
dintre ei. Era suficient ca el s-o ating` accidental,
pentru a o cuprinde o ame]eal` de necontrolat, iar

187
zâmbetul din privirea lui Cal trezea \n adâncul inimii
sale o puternic` tulburare, de nest`pânit.
Diminea]a, tân`ra femeie \[i f`cea exerci]iile de
recuperare [i cânta la chitar` \n studio. Cal nu veni
s-o asculte nici m`car o dat` [i nici nu-i puse
\ntreb`ri despre practica sa muzical`.
Se \nchidea cel pu]in dou` ore pe zi \n biroul lui,
pentru a lucra. |n acest timp, Adrienne citea.
Resursele bibliotecii p`reau inepuizabile.
– Cump`r toate c`r]ile recomandate de criticii din
"New York Times", o anun]` gazda sa, când \l \ntreb`
despre uimitoarea sa colec]ie. Etajerele din
apartamentul din New York amenin]` s` se
pr`bu[easc`.
Adrienne izbucni \n râs. Ca de obicei, \[i
petreceau seara pe plaj`, contemplând apusul de
soare care incendia oceanul. Tân`ra femeie a[tepta
mereu cu ner`bdare aceast` clip`. Atunci discutau
f`r` rezerve sau re]ineri, descoperindu-[i o mul]ime
de idei \n comun. Practic, \mp`rt`[eau aceea[i
filozofie a existen]ei. Totu[i, uneori Cal d`dea

188
impresia c` nu se dezv`luia complet. {i \n acea sear`,
p`rea foarte distrat.
– E[ti foarte t`cut, observ` Adrienne.
– Iart`-m`, m` gândeam.
– La ce?
– La noi.
Dup` o scurt` pauz`, ad`ug` zâmbind:
– Rezist`m din toate puterile, nu-i a[a?
Cum ea d`du afirmativ din cap, continu` luând-o
de umeri:
– |mi placi atât de mult... Te doresc nebune[te.
Puse st`pânire cu autoritate pe gura sa, \n timp c`
mâinile \i ridicar` tricoul, pentru a-i mângâia pielea
m`t`soas`. Se rostogolir` pe nisip, cu picioarele
\nl`n]uite. Frisoane de nest`pânit o str`b`tur` pe
Adrienne pe spate [i se arcui lâng` Cal, sco]ând un
geam`t de pl`cere.
– {tiu, [opti b`rbatul. Simt exact acela[i lucru.
Totu[i, refuzând s` cedeze pasiunii, se \ndep`rt`
[i se \ntinse pe spate.
Adrienne \ncepu s` contemple trist` stelele.

189
Se sim]ea neglijat`, p`r`sit`, [i un val de
ranchiun` o cople[i.
– La[ule, murmur` brusc.
Cal \[i st`pâni o exclama]ie ironic`.
– {tii \ntr-adev`r \n ce te vâri? Este teribil s` fii
respins de cineva pe care-l iube[ti, Adrienne. Nu
vreau s` tr`iesc din nou asta cu tine.
– }i-e team` s` nu suferi? \l \ntreb` cu un nod \n
gât.
– Da.
– Ar trebui s` ai mai mult` \ncredere \n mine, \i
declar` tân`ra femeie cu r`ceal`. |n tot cazul, nu-]i
voi putea oferi nimic mai mult niciodat`.
Se ridic` [i-l privi \n timp ce-[i punea ordine \n
]inut`. Trupul energic, debordând de for]` [i
vitalitate, avea puterea de a o emo]iona intens.
|nainte de a ceda, Adrienne se \ntoarse [i se duse \n
cas`. Cum \i era imposibil s` doarm`, se \nchise \n
studio cu chitara sa.
Când termin` de cântat, degetele o dureau [i o
cuprinsese triste]ea. Nu [tia dac` se \ntorsese Cal,

190
dar nici nu dorea s` afle. Dorea doar s` r`mân`
singur`.
|n camera sa, se dezbr`c` [i f`cu un du[. Apoi
r`mase mult timp culcat`, f`r` s` reu[easc` s`
adoarm`. Pân` acum, imputase \ncetineala
evenimentelor propriei sale hot`râri, dar se \n[elase.
Cal nu trecuse peste e[ecul c`sniciei sale [i peste
durerea pricinuit` de tragicul accident. De ce-[i
imaginase oare lucrurile cu o simplitate
fermec`toare? Cum ar fi suportat ea aceast` povar`?
Nu se mai mira c` nu se angajase vreodat` serios
\ntr-o rela]ie. Totul era mereu mult prea complicat.
Se gândi la Brian [i Jenny, la Lyall [i Patty, chiar la
Pete [i Lori. Oare era [i pentru ei, mereu la fel de
greu? Adrienne oft`, ascunzându-[i fa]a \n pern`. Cât
de mult regreta c`-l \ntâlnise pe Cal McQueen...
Desigur, mai \nainte se sim]ise teribil de singur`. Dar
cel pu]in era liber`.

***

191
A doua zi diminea]`, Adrienne avea o cumplit`
migren`, care refuza s` dispar` chiar dup` o baie \n
piscin`.
Cal era dr`gu] [i amabil, ca de obicei, dar doar la
suprafa]`. Sub calmul aparent, tân`ra femeie b`nuia
o furtun` interioar`.
Dup` prânz, Adrienne se duse s` se a[eze lâng`
fântân` cu o can` \n mân`, dar f`r` s` reu[easc` s`-[i
concentreze aten]ia asupra lecturii.
Avea ochii pierdu]i \n gol când Cal se apropie,
descul].
– }i-ai dori o plimbare cu motocicleta?
Adrienne tres`ri puternic [i era gata s` cad`
prinzând cartea, spre marele amuzament al lui Cal,
care râdea \n hohote.
– Dac` vrei, \i r`spunse când el repet` \ntrebarea.
– Nu este o obliga]ie, remarc` b`rbatul.
– Ideea este acceptabil`.
Sco]ând brusc un lung oftat, Cal renun]` la tonul
hazliu.
– Sincer, \mi pare r`u pentru asear`.

192
Nu m` a[teptam la acel gen de reac]ie din partea
ta.
– M-ai respins.
– Nu. {tii bine c` te doresc. Dar unele obstacole
din via]a ta, ca [i a mea, ar duce cu siguran]` la o
leg`tur` precar` [i de scurt` durat`. Nu vreau s`-]i fac
r`u.
– {i tu? }i-e team` s` nu suferi de asemenea, nu-i
a[a?
– Este adev`rat, accept` Cal.
– Cal, m` \ndurerezi mult mai mult ignorându-m`
permanent, spuse Adrienne. Sunt gata s` accept
toate consecin]ele. Dar vreau s` cunosc dragostea cu
tine.
B`rbatul \i privi p`rul negru frumos [i picioarele
lungi, bronzate. Cât de mult dorea s-o strâng` \n
bra]e... Dorin]a \l \nnebunea.
– Ei bine? \l \ntreb` tân`ra femeie, v`zându-l c`
tace.
|[i adânci ochii alba[tri \n ai s`i, cu o expresie de
sfidare. Joanna o avertizase \nc` din prima zi: poate

193
va trebui s` se lupte s`-[i ating` scopurile. |n tot
cazul, ea nu sem`na cu sculptura din lemn de lâng`
[emineu, care-[i pierduse speran]a de a se al`tura
dragostei sale.
Acceptase invita]ia lui Cal \n deplin` cuno[tin]`
de cauz`.
Rare fuseser` ocaziile din via]a ei \n care d`duse
speriat` \napoi. |n general, lupta pentru a-[i atinge
scopurile.
Dar \nc` nu trebuise s` se lupte niciodat` pentru
a câ[tiga favorurile unui b`rbat. |n orice caz, se va
mul]umi cu ceea ce-i va oferi el. Poate se va
\ndr`gosti? |i apropiau atâtea lucruri... Deocamdat`,
Adrienne refuza s`-[i interpreteze emo]iile drept
dragoste.
Prefera s` a[tepte \ntâlnirea fizic` a celor dou`
fiin]e.
– Ei bine? repet`, provocatoare.
– S` mergem s` ne plimb`m, r`spunse Cal pe un
ton pref`cut dezinvolt. B`rba]ilor le place s` aib`
impresia c` iau ini]iativa.

194
***

Adrienne \l strânse pe Cal de talie, \n timp ce


BMW-ul alerga cu toat` viteza pe drumuri. Se
afundar` \n interior [i se oprir` \ntr-un loc \nc`
necunoscut tinerei femei. Se auzea un zgomot de
ap`, \n spatele perdelei de copaci. Cal \i lu` mâna
pentru a o conduce.
Ajunser` \n fa]a unei cascade superbe, care
cobora stâncile \ntr-un zgomot asurzitor.
– Oh, Cal, este splendid`! exclam` Adrienne,
uimit`.
– Putem face baie acolo, spuse b`rbatul
indicându-i un mic baraj, la ad`postul arborilor.
– N-am costum de baie.
Cal se \ncrunt`.
– Chiar este important?
– Nu.

195
Voia s`-i arate, s` i se d`ruiasc`. Se dezbr`car` \n
grab`. Cal o privi o clip` cu o expresie admirativ`, \n
timp ce ea r`mase \n fa]a sa f`r` s` se mi[te,
hipnotizat` de frumuse]ea trupului s`u b`rb`tesc.
Luând mâna pe care i-o \ntinse Cal, Adrienne \l urm`
[i plonj` \n apa \ncânt`tor de cald`, râzând de pl`cere.
Se stropir` veseli, apoi Cal o \mbr`]i[` pentru a-i
s`ruta cu aviditate buzele. Se lipi imediat de el,
pentru a-i \napoia s`rutul cu aceea[i \nfl`c`rare.
Sim]ind c` alunec` brusc, d`du din bra]e pentru a se
elibera, dar picioarele \i r`maser` \ncurcate printre
cele ale lui Cal.
– Nu-]i fie team`, murmur` acesta cu o voce u[or
gâtuit`.
– Era gata s` m` \nec.
– |n dorin]`, sper.
|i d`du drumul dup` ce o s`rut` \nc` o dat` [i
Adrienne pluti pe spate, contemplând cerul albastru,
printre frunzele copacilor.
Când ajunse la mal [i se c`]`r` pe stâncile cu
mu[chi, Cal i se al`tur` imediat.

196
Atra[i de o for]` irezistibil`, c`zur` unul \n bra]ele
celuilalt. Aruncându-i spre spate p`rul lung, ud, Cal
\ncepu s`-i s`rute fa]a [i gâtul.
– Las`-m` s` te iubesc, \i [opti.
|nchizând pleoapele, tân`ra femeie se pierdu \n
pl`cerea ame]itoare a mângâierilor sale. Cu un
geam`t, \[i afund` degetele \n p`rul de pe ceafa sa,
pentru a-l strânge [i mai mult lâng` trupul ei
\nfierbântat.
B`rbatul \[i plimb` mâna peste spatele s`u, peste
[olduri, peste coapse, \n timp ce gura \[i urma
explorarea senzual`. Ochii alba[tri ai Adriennei
p`reau [i mai lumino[i \n penumbra p`durii
tropicale [i, o clip`, Cal avu impresia c` se pierde \n
adâncimea lor.
Adrienne se sim]ea topindu-se de dorin]`. Un fel
de vârtej o \nghi]i \n \ntregime, \n timp ce o
cuprindea o dulce letargie.
Se culcar` \mpreun` pe mu[chiul primitor.
Prinzându-se cu toat` puterea de umerii lui Cal,
tân`ra femeie \l implora \n t`cere, iar b`rbatul d`du

197
aproape imperceptibil din cap. Apoi gura sa alunec`
spre abdomen, trezindu-i \n trup senza]ii delicioase.
Curând, Adrienne \nchise pleoapele, \n timp ce
strig`te u[oare \i sc`par` de pe buze.
Apoi Cal se \ntinse asupra ei, cu nesfâr[it`
delicate]e. |n jurul lor, nu se auzea decât fo[netul
frunzelor \n briz` [i zgomotul c`derii de ap`. Mirosul
subit al mu[chiului [i al florilor tropicale umplea
n`rile. Când o penetr`, Adrienne sim]i o imens`
bucurie [i o vie recuno[tin]`.
– A[teptam aceast` clip` de mult, morm`i Cal
lâng` buzele sale.
Fur` cuprin[i de acela[i elan [i du[i \ntr-o
\nfl`c`rare [i o pasiune de nedescris.
B`t`ile inimilor li se contopir`, \ntr-un crescendo
asurzitor. Nu mai exista nimic, decât muzica
misterioas`, impalpabil`, care \i unea tainic. |n
culmea extazului, Adrienne strig` numele lui Cal.
Apoi un zâmbet de fericire [i mul]umire i se contur`
pe buzele tremurânde.

198
Capitolul 8

Parfumul vegeta]iei tropicale se \mbina cu


zgomotele naturii pentru a celebra magia acelei clipe
minunate.
– Vorbe[te-mi, murmur` Cal, s`rutând-o pe gât.
Adrienne \l s`rut` pe vârful nasului.
– A fost pur [i simplu extraordinar! declar` cu
pref`cut` siguran]`.
Cal \i adres` un zâmbet mali]ios.
– }i-ai uitat complet timiditatea.
Cum ea ro[i de pl`cere, ad`ug`:

199
– |mi place inocen]a. |mi d` impresia c` am
cucerit ceva.
– Vechile mituri masculine nu sunt pe cale de
dispari]ie, explic` Adrienne rezemându-se \ntr-un
cot, pentru a contempla mai bine tr`s`turile acum
familiare.
Urm` cu vârful degetului conturul fe]ei sale [i se
juc` o clip` cu l`n]i[orul de aur care-i atârna la gât.
– De unde \l ai?
– Mi l-au oferit fiii mei la aniversare.
Dar probabil so]ia sa \l alesese, se gândi tân`ra
femeie, dându-[i seama brusc de pr`pastia care-i
desp`r]ea. Avea atât de pu]in` experien]` \n
compara]ie cu el. Se sim]ea teribil de tân`r` [i naiv`.
– Hei! Nu lua aerul `sta trist, exclam` Cal
atr`gând-o lâng` el [i s`rutând-o. S` ne mai iubim.
Asta \]i va reda voio[ia.
Adrienne puse o mân` [ov`itoare pe bustul s`u
musculos. Atingându-l, o str`b`tu un fior. Va reu[i
oare s` se obi[nuiasc` vreodat` cu el?
– Te impresionez? o ironiz` Cal cu delicate]e.

200
Hot`rât` s` nu-[i piard` demnitatea, strâmb` din
nas, intensificându-[i mângâierile. Imediat, fur`
amândoi \nfl`c`ra]i de aceea[i pasiune.
– S`rut`-m`, \i ordon` blând b`rbatul.
Se supuse tremurând [i se \mbr`]i[ar` cu
aviditate, ca [i când pasiunea pe care o \mp`rt`[iser`
nu reu[ise s`-i lini[teasc`.
Adrienne \nchise ochii, pentru a se concentra mai
bine asupra senza]iilor care \i cople[iser` toat` fiin]a.
I se p`rea c` nu tr`ise decât \n a[teptarea acestei
clipe. Când Cal scoase un strig`t [i o duse spre noi
extazuri, \ncântarea sa fu f`r` margini.

***

Soarele coborâse pe cer când se \ntoarser` acas`.


Joanna le l`sase cina cald` \n cuptor [i Adrienne \[i
aduse o contribu]ie personal` preg`tind o salat` cu
portocale [i migdale.

201
– Este delicioas`, coment` Cal degustând o
\mbuc`tur`.
– |mi place foarte mult s` g`tesc. Din nefericire,
n-am deloc timp s` m` consacru acestor ocupa]ii.
– Dup` toate aparen]ele, modul t`u de via]` nu-]i
prea las` practic timp liber, spuse Cal cu
mali]iozitate.
– |n]eleg perfect la ce faci aluzie. Crede-m`, nu
dorin]a \mi lipse[te, dar duc o existen]` mult prea
trepidant`, replic` revoltat` Adrienne.
B`rbatul \[i puse picioarele goale peste ale sale.
– Mic` neru[inat`! Va trebui s` schimb`m asta.
– Oh, serios? A[adar, nu mai ai inten]ia s` m`
ignori?
Cal lu` un aer poc`it.
– Nu. De altfel, dac` m` pref`ceam c` te neglijez,
era numai pentru c` eram speriat de for]a dorin]ei
mele.
Adrienne \[i aminti exaltarea care-i cuprinsese pe
amândoi. Slav` Domnului, toate inhibi]iile
disp`ruser`. Temerile nu-i mai desp`r]eau.

202
Dup` cin`, Cal o ajut` s` strâng` masa [i s` spele
vasele. P`rea s` se simt` foarte bine \n buc`t`rie.
– |ntotdeauna mi-a pl`cut s` fac treburi casnice, \i
spuse b`rbatul. Asta m-a obligat s` r`mân cu
picioarele pe p`mânt.
– Cu siguran]`, [i eu am nevoie de asta, observ`
Adrienne. Sunt prea cu capul \n nori. Vacan]ele \mi
fac mult bine.
– |n tot cazul, ar`]i mai bine. La sosirea aici, erai
palid` [i mai slab`.
De atunci, ai \nflorit.
Adrienne r`mase \n loc pentru a contempla bustul
musculos al lui Cal [i picioarele lungi. B`rbatul
acesta avea puterea s-o duc` \ntr-un univers pe care
de-abia \ncepuse s`-l exploreze...
– A[adar, \]i plac? exclam` cu insolen]`.
Imediat, \n ochii lui Cal se aprinse flac`ra dorin]ei
[i-i \mbr`]i[` talia pentru a o conduce spre camera
sa.
– Oh, Cal! protest` tân`ra femeie când o \mpinse
f`r` menajamente spre pat.

203
– Nu sunt provocat f`r` urm`ri, glumi b`rbatul,
sc`pând-o repede de haine.
Adrienne capitul` cu pl`cere [i r`spunse cu
pasiune s`rut`rilor sale. Se sim]ea atât de bine cu
el...
Oare cum putuse tr`i f`r` el pân` acum?
Singur`tatea, nemul]umirea, o p`r`siser` \n sfâr[it. O
\ncânt`toare senza]ie de c`ldur` o cuprinse \n timp
ce Cal \i mângâia pielea goal`. Dac` m`car asta ar
putea dura mereu....
Hot`rât` s` nu se gândeasc` la viitor, se strânse
toat` lâng` el, cuprins` de dorin]`.
– Cal, am nevoie de tine.
Se iubir` \ncet, f`r` grab`, cu o nou` \ndr`zneal`,
murmurându-[i cuvinte tandre, \nso]ite de gemete
u[oare de pl`cere.
– Oare de ce am pierdut atâta timp? morm`i Cal.
De ce?
Adrienne scutur` din cap, cu ochii a]inti]i \n ai s`i.
Afundându-[i mâinile \n p`rul lung, negru ca
smoala, b`rbatul \i pecetlui buzele cu un s`rut

204
pasionat, \n timp ce extazul \i ducea spre o fericire
ame]itoare, \nc` neegalat`.

***

Lumina ro[ie a soarelui de apus invad` \nc`perea.


Adrienne se cuib`ri cu ging`[ie lâng` Cal [i-l s`rut`
pe gât.
– La ce te gânde[ti? o \ntreb` el.
– Oare unde ai fost \n to]i ace[ti ani?
– Probabil te c`utam.
– {i Val?
O s`rut` pe vârful nasului.
– S`-i l`s`m pe ceilal]i. S` vorbim mai degrab`
despre noi.
– Nu, s` ne iubim.
Cum o ploaie de s`rut`ri se ab`tu asupra lui, Cal
gemu râzând.
– Am treisprezece ani mai mult decât tine.

205
N-am s` reu[esc vreodat` s` sus]in ritmul acesta
exagerat.
Adrienne \[i trecu senzual un picior peste al s`u.
– Ba da. Nu vei \ndr`zni totu[i s` m`
decep]ionezi.
Era târziu când adormir`. Totu[i, dorin]a \i trezi
iar \n mijlocul nop]ii [i se iubir` \nc` o dat`, cu o
pasiune la fel de puternic`. Cum se odihneau \n
t`cere al`turi, Cal o \ntreb` \ncet pe Adrienne:
– Oare am s`rutat fiecare centimetru din trupul
t`u, f`r` s` uit nimic?
– Cred c` da, r`spunse tân`ra femeie cu o voce
obosit`. Dar eu, ]i-am \napoiat oare toate
mângâierile?
– F`r` nici o \ndoial`... Acum, trebuie s` dormim,
draga mea.
Cuib`rindu-se lâng` el, Adrienne adormi imediat,
profund.

***

206
Când Adrienne se trezi, soarele invadase
\nc`perea. Auzind-o pe Joanna mergând de colo-colo
prin cas`, sim]i brusc o jen` absurd` [i hot`r\ s` se
ridice din pat. Dar o mân` o re]inu cu fermitate.
– Unde pleci?
– Joanna este aici, replic` ea jalnic.
– {i ce? Rela]iile noastre n-au nimic secret.
– Este adev`rat... Dar doresc totu[i s` m` ridic.
– S` mergem s` facem un du[, suger` el
\ntinzându-se. De mult nu m-am mai sim]it atât de
bine...
Se s`punir` reciproc, mirându-se amândoi c` se
g`seau atât de frumo[i. Brusc, pe negândite, Cal o
strânse cu voluptate lâng` el, [optindu-i la ureche:
– M` mir eu \nsumi de for]a dorin]ei care m`
\ndeamn` spre tine, f`r` \ncetare.

***

207
O jum`tate de or` mai târziu, Adrienne se duse \n
camera sa pentru a \mbr`ca haine curate [i a-[i usca
p`rul. |ncepu s` fredoneze vesel`. Se sim]ea atât de
\ndr`gostit`, \ncât nu-[i g`sea locul [i deja murea de
ner`bdare s` i se al`ture lui Cal. Ce fericire c`-l
\ntâlnise! Dar oare cât timp va dura aceast` poveste?
Se str`dui s`-[i alunge aceste gânduri din minte.
Trebuia s` tr`iasc` prezentul, f`r` s` se gândeasc` la
viitor.
Totu[i aceast` \ntrebare o fr`mânta [i dispozi]ia i
se schimb` \ncet-\ncet. |n câteva s`pt`mâni, va p`r`si
aceast` insul` de vis pentru a-[i reg`si via]a
trepidant` din Manhattan [i din lumea rock and
rollului. |n acest univers nu va mai fi loc pentru Cal.
De altfel, nu va accepta niciodat` s-o urmeze acolo.
Cariera sa nu-l interesa, o prevenise. N-ar fi trebuit
s`-l iubeasc` niciodat`....
Totu[i, cum ar fi putut refuza aceast` veritabil`
bijuterie, acest diamant rar, care str`lucea \n mii de
sclipiri? Muzica \i era indispensabil`, dar nu mai mult
decât Cal.

208
Opri furioas` usc`torul de p`r. Avea nevoie de Cal
pentru a-[i umple singur`tatea, dar \i p`rea imposibil
s` renun]e la satisfac]iile pe care i le oferea munca sa.
|[i examin` imaginea din oglind`. De acum,
trupul s`u nu va mai fi niciodat` acela[i. P`r`si
\nc`perea cu un bomb`nit de frustrare.
Cal o a[tepta pe teras`, degustându-[i cafeaua.
Hot`rât` s` se comporte normal, f`r` s`-[i tr`deze
temerile, \l s`rut` pe ceaf`.
– Z`resc un fir de p`r alb.
Cal izbucni \n râs.
– Probabil l-am c`p`tat \n timpul acestei nop]i
nebune.
La vederea micului dejun servit pe mas`, \l
\ntreb`:
– Joanna ]i-a spus ceva?
– Nu. S-a mul]umit s`-mi fac` doar cu ochiul,
\nainte de a disp`rea discret.
Adrienne \ncepu s` ron]`ie o felie de pâine
pr`jit`. O mul]ime de \ntreb`ri \i veneau pe buze.
"Oare ce se va \ntâmpla acum, Cal?

209
Când voi pleca, te voi pierde, nu-i a[a?"
|n fa]a minei sale preocupate, Cal ridic` o
sprâncean`.
– Oare te gânde[ti deja la urmarea micului nostru
joc?
– Chiar este un joc, Cal? \l \ntreb` Adrienne pe un
ton t`ios, punându-[i pâinea pr`jit` pe farfurie.
– Nu, o [tii. {i amândoi cunoa[tem perfect
consecin]ele.
– |n afar` de faptul dac` abdic [i m` supun ca o
femeie inactiv` [i ascult`toare.
Cal \ncepu s` râd`.
– Asta m-ar surprinde foarte mult din partea ta!
Adrienne, profit` de fiecare minut, de fiecare or`, de
fiecare zi care trece, f`r` s` te gânde[ti la viitor. Nu-]i
pot oferi nimic mai mult.
Tân`ra femeie \i cercet` cu aten]ie tr`s`turile.
– {i eu, oare ce s`-]i dau?
– Pl`cere, mul]umesc. |n plus, m` aju]i s`-mi uit
singur`tatea. Adrienne se ridic` atât de brusc, \ncât
scaunul c`zu pe jos.

210
– Te folose[ti de mine pentru a-]i domoli durerea,
pentru a-]i alunga triste]ea, atâta tot.
– N-am vrut s` spun asta, replic` b`rbatul,
ridicându-se \n picioare.
– Te exprimi foarte limpede \ntotdeauna, Cal
McQueen. M` folose[ti, am sesizat bine. {i când nu
vei mai avea nevoie de mine pentru a lupta \mpotriva
fantasmelor trecutului, m` vei respinge.
– Adrienne, te \n[eli, o \ntrerupse b`rbatul. Am
exorcizat de mult ace[ti demoni vechi.
– Mincinosule! Dac` acesta era adev`rul, n-ai fi
renun]at complet la muzic`. Dar pun pariu c` n-ai
nici m`car curajul s` p`trunzi \ntr-un studio de
\nregistrare.
– Probabil ai dreptate.
Reac]ia nea[teptat` a lui Cal o descump`ni pe
Adrienne [i-i calm` imediat mânia. Nu se putea certa
cu un b`rbat trist, care se [tia \nvins...
– |mi pare r`u, spuse tân`ra femeie plecând
capul. N-ar fi trebuit s` fac observa]ii atât de
r`ut`cioase. Ai motivele tale.

211
Ridicându-se, citi pe tr`s`turile lui Cal aceea[i
expresie pe care o observase de mai multe ori la
Londra: \[i ascundea cu greu melancolia \n spatele
unui biet zâmbet for]at.
– S` ne prefacem a[adar c` nu suferim, \ncheie
Adrienne.
Cal ridic` din umeri.
– |mi pare r`u c` n-am nimic mai mult s`-]i ofer.
Dar dac` dore[ti, te pot duce la plaj`.
Cum nu folosea la nimic s` continue aceast`
discu]ie, tân`ra femeie accept` cu amabilitate aceast`
idee.
– Acest proiect mi se pare pe deplin acceptabil, pe
un soare atât de str`lucitor.

***

Zilele trecur` ca \ntr-un vis. Dup` \ncânt`toare


nop]i de dragoste, Adrienne [i Cal \[i petreceau

212
timpul sc`ldându-se \n ocean sau \n piscin`, sau
bronzându-se pe plaj`. Uneori plecau s` se plimbe cu
motocicleta sau cu bicicleta pe c`r`rile insulei. Când
\[i doreau mai mult` lini[te, citeau, sau Adrienne
cânta la chitar` \n studio, \n timp ce Cal lucra \n
birou.
Cal nu-[i manifestase niciodat` dorin]a de a
asculta muzica Adriennei [i asta o jignea [i o sup`ra
pu]in. |n tot cazul, \i \n]elegea rezervele. Se str`duia
s` p`streze distan]a, din team` de a nu deveni prea
dependent... Tân`ra femeie spera c`-i alinase
triste]ea, [tiind totu[i c` nu va uita vreodat` complet
tragedia vie]ii sale.
|n ciuda atmosferei idilice din sejurul s`u,
Adrienne era din ce \n ce mai pu]in lini[tit` [i sigur`.
Oare ce se va \ntâmpla dup` plecarea sa? Probabil nu
se vor mai vedea timp de luni de zile. Scurta lor
aventur` va fi repede dat` uit`rii.
|[i interzicea s` se gândeasc` la c`s`torie, sau
chiar s` viseze la dragoste. |nsu[i Cal nu rostise
vreodat` aceste cuvinte. Poate avea pur [i simplu

213
inten]ia s` se despart` \n ziua \n care Adrienne va
pleca.
|ncercarea desp`r]irii se apropia tot mai mult.
Adrienne \[i revenise complet dup` accident. Cu
bronzul s`u auriu [i formele mai rotunde, respira
s`n`tate [i degaja o senzualitate pe care nu o avusese
mai \nainte. Nu b`nuise niciodat` cât de pl`cut era s`
se trezeasc` \n fiecare diminea]` lâng` un b`rbat, s`
\mpart` cu el pl`cerile unei vie]i simple, plin` de o
bucurie curat` [i fireasc`. Joanna le g`tea uneori, dar
\n cea mai mare parte a timpului \i l`sa singuri, cu
discre]ie, pentru a nu le tulbura acea minunat`
perioad` de descoperire. Adrienne percepu o
anumit` schimbare la Cal. Era mult mai destins [i mai
senin. Amândoi savurau cu \ncântare ofranda acelei
fericiri fragile.
|ntr-o diminea]`, la micul dejun, Cal o \ntreb`:
– }i-ar pl`cea s` mergi la pescuit cu John [i cu
Joanna?
– Cu vaporul?
– Desigur. Va fi foarte amuzant, vei vedea.

214
{i ne va face bine s` avem pu]in` companie.
|narma]i cu prosoape [i costume de baie, se
gr`bir` s` li se al`ture lui John [i Joannei \nainte de
ora plec`rii. Tân`ra femeie preg`tise un picnic [i
tocmai \l aranja \n cabin`.
– Bun venit la bord! exclam` vesel`.
Fu o zi minunat`. Dup` ce aruncar` ancora
\ntr-un mic golf \ncânt`tor, se sc`ldar` to]i patru [i
f`cur` plonj`ri pentru a observa splendorile fundului
oceanului, populat cu pe[ti exotici [i corali. Joanna
adusese un adev`rat festin din pui, pe[te [i salat`.
Din fericire, deoarece nu mu[c` nimic.
John \[i petrecu timpul b`tând toba cu vârful
degetelor pe marginea de la coc`, \n loc s`-[i
concentreze aten]ia asupra dopului care plutea la
suprafa]`.
– Hei, Reith! exclam` Cal. Dac` am conta doar pe
pe[te pentru a ne hr`ni, ar trebui s` caut pe altcineva
pentru a te \nlocui.
John zâmbi, \n timp ce so]ia sa \i arunc` o privire
afectuoas`.

215
– |i lipse[te bateria. |ntr-o sear`, ar trebui s`
improviz`m un mic concert, to]i patru, spuse Joanna
pândindu-le reac]iile.
– Ar fi foarte distractiv, \ncuviin]` John. Asta ]i-ar
permite s`-]i testezi coardele vocale, Jo.
– Adrienne [i cu mine vom face un duet, suger`
Joanna râzând.
– Cân]i? o \ntreb` Adrienne.
– Evident. Am fost ani de zile corist`.
Cum Cal r`mase t`cut, Adrienne se \ntoarse spre
el.
– Ce crezi despre asta?
– Ideea nu m` atrage deloc.
– Cal! protest` Joanna, cu o sinceritate brutal`,
care o surprinse pe Adrienne. Nu po]i s` \ncetezi s`
tr`ie[ti la nesfâr[it, din cauza lui Val. Acum, e[ti cu
Adrienne. Dar el se \nc`p`]ân`.
– Nu m` intereseaz`.
– Jo are dreptate, interveni John. }i-ar face bine.
De altfel, cu Adrienne, vei fi obligat s` te adânce[ti
din nou \n aceast` lume.

216
– Nu, r`spunse Cal cu fermitate. {i am avut grij`
s-o previn.
Jo se ridic`, aruncând o privire discret` \n direc]ia
Adriennei, care o urm` \n`untru cu resturile de
mâncare.
– Nu merit` osteneala s` insi[ti, declar`
cânt`rea]a ajutând-o pe Joanna s` prepare cafeaua. |i
folosesc studioul \n fiecare zi de când am sosit [i n-a
ar`tat cel mai mic interes.
– Ei bine, a gre[it! exclam` Joanna, iritat`. Teribila
tragedie care i-a luat pe Val [i pe copii merit` toat`
simpatia [i compasiunea. Am fost tulbura]i de aceast`
dram`. Dar el te-a invitat pe aceast` insul`. Este
prima femeie care a stat aici cu el. |i placi foarte mult,
Adrienne. Din nefericire, prejudec`]ile sale stupide [i
teama sa distruge totul.
– Poate nu ]ine destul la mine, suger` \ncet
Adrienne.
– Oh, ba da. Cal este hipersensibil. {i-a tr`it ora sa
de glorie, când succesul i-a sucit capul. Toate femeile
\i c`deau la picioare, dar asta nu-i aducea nici o

217
satisfac]ie. Când a \ntâlnit-o pe Val, a r`mas cu ea, \n
ciuda tuturor infidelit`]ilor sale. Are nevoie de o
rela]ie stabil`, durabil`. Este un b`rbat extraordinar,
Adrienne; nu vei g`si niciodat` ceva mai bun. Dar
pari atât de vulnerabil`...
Adrienne schi]` un zâmbet slab.
– |l iubesc, ar fi trebuit s`-]i dai seama. Dar am de
asemenea munca mea, care m` acapareaz` complet.
M` aflu \n fa]a unei alegeri.
– {tiu cât de greu este s` \ntre]ii ni[te rela]ii
durabile \n aceast` meserie. John [i cu mine am dus
o via]` de nomazi. Suntem foarte uni]i, dar dragostea
noastr` n-a fost niciodat` atât de tare ca aici, când
ne-am instalat pe aceast` insul` singuri, \nainte de
sosirea definitiv` a lui Cal. Trebuie cânt`rite bine
toate elementele jocului.
– Nu-mi voi abandona niciodat` cariera, declar`
Adrienne.
– Cal n-ar pretinde niciodat` un asemenea
sacrificiu. Ar fi de preferat s` se \ntoarc` el \n
universul pe care-l iube[te atât de mult.

218
Pentru voi doi, ar fi o solu]ie ideal`.
Adrienne oft`.
– Va trebui ca el s` ia aceast` decizie. Atât de rar
pe po]i angaja cu certitudine. Din nefericire,
cuplurile ca tine [i John sunt foarte rare.
Joanna scutur` din cap.
– N-a fost \ntotdeauna a[a. Am fost c`s`torit`
\nainte s`-l \ntâlnesc pe John. Am o fat` de
[aptesprezece ani. Tr`ie[te cu tat`l ei \n Anglia,
exceptând când este la pension. }i-am spus, la
\nceput John nu-mi d`dea aten]ie. Succesul sucise
capul tuturor muzicienilor din McQueen, care
mergeau din cucerire \n cucerire, \ntr-un fel de be]ie
de necontrolat. Când s-a \ndr`gostit \n sfâr[it de
mine, ne-am c`s`torit. Voiam copii. Din nefericire,
n-am putut avea. John este steril. Aceast` descoperire
l-a distrus, Adrienne. John este o fiin]` foarte
sensibil` [i dr`gu]`, dar [i extrem de mândr` de
virilitatea sa. |n ceea ce m` prive[te, nu m-am
\ntristat peste m`sur`. Eram deja atât de fericit` c`
eram cu el. Am dep`[it \mpreun` aceast` \ncercare.

219
Nimic nu este vreodat` cunoscut dinainte. Trebuie s`
te adaptezi permanent, s` faci compromisuri,
concesii.
Adrienne d`du din cap.
– |mi voi aminti asta.
– Nu caut s`-]i fac moral`; doar s`-]i transmit ce
am \nv`]at eu.
– Apreciez mult acest semn de prietenie.
Luând tava, Adrienne ad`ug`:
– Acum, dac` am duce cafeaua afar`?
Când urcar` din nou pe punte, cei doi b`rba]i
p`reau absorbi]i \n gândurile lor, supraveghindu-[i
undi]ele.
Nimeni nu mai vorbi despre muzic`, dar Cal
r`mase distant, preocupat, tot restul
dup`-amiezii.
Dup` ce ajunser` pe uscat, Cal [i Adrienne \[i
luar` f`r` \ntârziere motocicleta, pentru a se
\ntoarce. |n timpul drumului, tân`ra femeie se gândi
la sfaturile Joannei [i decise s` for]eze m`surile de
ap`rare ale lui Cal.

220
– De ce nu vrei s` organizezi un mic concert cu
John [i Joanna? \l \ntreb` când p`trunser` \n cas`. Ar
fi foarte distractiv.
– S` nu mai vorbim despre asta, r`spunse Cal
t`ios.
– Vreau s` discut`m, insist` cu hot`râre tân`ra
femeie. So]ia [i copiii t`i au murit pe [osea,
\nso]indu-te \n turneu. Fie. Este \ngrozitor, Cal, sunt
de acord.
Dar nu este un motiv pentru a pierde definitiv
contactul cu muzica.
– Adrienne, nu te ocupa de asta. Aceast`
problem` nu te prive[te.
– Ba da! protest` ea energic. Sunt aici, cu tine;
\mp`r]im nop]ile.
– Asta nu-]i d` dreptul s`-mi conduci via]a,
declar` Cal \ndep`rtându-se repede.
Adrienne ie[i pe teras` [i cobor\ treptele care
duceau spre plaj`. Dup` ce parcurse câ]iva zeci de
metri, se l`s` jos pe nisip [i-[i afund` fa]a \n mâini.
Câte evenimente se \ntâmplaser` de la revelion!

221
Acum, via]a sa i se p`rea \n mod complicat legat` de
cea a lui Cal McQueen.
– Sincer, \mi pare r`u.
La sunetul acelei voci frumoase de bas, Adrienne
\n`l]` capul. Cal st`tea \n fa]a sa, \n lumina alb` a
lunii.
– De ce? \ntreb` tân`ra femeie.
– Regret c` ]i-am f`cut r`u. Ai dreptul s`-mi
cuno[ti sentimentele.
– Care sunt, Cal?
– Ador muzica, o [tii. Scriu poeme [i melodii \nc`
din copil`rie. La [aptesprezece ani, John [i cu mine
am plecat la New York, cu chitarele. Cântam
oarecum \n stilul Simon [i Garfunkel. Apoi, cu al]i
muzicieni, am format McQueen. S-a ocupat de noi un
impresar. Am \nregistrat discuri, am semnat
contracte... Asta a continuat zece ani, \ntr-un fel de
frenezie. Incapabil s` suporte acest ritm de via]`,
John s-a oprit. Când a avut loc accidentul, eram
epuizat. Duceam aceast` via]` trepidant` de prea
mult timp. Aveam nevoie de odihn`.

222
– Dar de ce ]ii s` stai la distan]` de muzic`?
– Pentru c` am \nv`]at s` m` lipsesc de ea,
r`spunse simplu Cal. |mi place calmul [i lini[tea
acestei insule. Este un adev`rat paradis.
Adrienne se ridic` pentru a-l urma spre malul
apei.
– Nimeni nu ]i-a cerut s` p`r`se[ti acest loc.
Voiam doar s` cânt`m. S` ne distr`m pu]in.
– Asta mi-ar da foarte repede dorin]a s-o iau de la
\nceput, Adrienne, m`rturisi b`rbatul. Uneori,
aceast` lume \mi lipse[te teribil.
– Ei bine, \ncearc` m`car, Cal. Doar cu mine, f`r`
ceilal]i. Vino s` m` ascul]i \n studio.
|[i puse mâna pe bra]ul s`u, dar el o \ndep`rt`.
– A[ fi atât de fericit`! insist` Adrienne, f`r` s` se
lase descurajat`. {i tu la fel. De ce s` nu \mp`r]im
amândoi ceva la care ]inem atât de mult? Gânde[te-te
la asta, te rog.
– Poate....
Adrienne nu \ndr`zni s` insiste mai mult asupra
subiectului. Pentru \nceput, progresase deja foarte

223
mult... Cal \[i \n`bu[ise durerea [i suferin]a \n
adâncul s`u. Ar fi vrut s`-l vindece definitiv.
Când cânta la chitar`, Adrienne \ncepu s` lase
deschis` u[a studioului, \n speran]a s`-l atrag` pe Cal
\n curs`. |ntr-o zi, \mprumut` una din chitarele sale
electrice. Dup` ce o acordase, compuse o melodie
nou` [i cuvintele \i venir` spontan \n minte. Le not`
rapid, cântând ultimele note. Era un cântec de
dragoste, prima sa compozi]ie dup` accident. |l
intitul` pur [i simplu "Cântec de dragoste", pentru c`
vorbea despre sentimentele sale pentru Cal.
Tocmai \l repeta, aducând ici [i colo câteva
modific`ri, când Cal ap`ru brusc \n u[`.
– Bun` ziua! exclam` Adrienne cu pref`cut`
dezinvoltur`. Tocmai am scris un cântec. Dore[ti s`-l
ascul]i?
– De ce nu?
Cal \nchise u[a dup` el [i se rezem` de perete, cu
bra]ele \ncruci[ate. Adrienne se sim]i mai \ntâi timid`
[i nesigur`. Talentul lui Cal o impresion` mult. Dar,
treptat, c`p`t` siguran]` [i-[i interpret` cântecul cu o

224
emo]ie impresionant`. Cal era vizibil foarte
admirativ.
– |mi place enorm, declar` \n sfâr[it, cu evident`
tulburare.
Adrienne continu` cu câteva acorduri.
– Am impresia c`-i lipse[te o voce masculin`
pentru acompaniament. Evident, am c`p`tat acest
vechi obicei din cauza lui Brian.
– Este oare o invita]ie? o \ntreb` b`rbatul.
– Numai dac` dore[ti, replic` Adrienne ]inându-[i
respira]ia
Nehot`rât, Cal p`ru aproape gata s` fug`. Apoi
reu[i s` se st`pâneasc` [i desprinse o chitar` argintie
ag`]at` de perete.
– Trebuie cu siguran]` acordat`. Iar eu sunt
probabil anchilozat.
M` voi face de ru[ine.
Adrienne \l observ` f`r` s` spun` o vorb`, pu]in
speriat`. Câteva minute mai târziu, cu partitura \n
fa]a ochilor, Cal \ncepu s` cânte la chitar` [i cu
vocea.

225
– Ar trebui un acord suplimentar aici, declar`
brusc. Ce crezi?
Cântecul Adriennei se transforma u[or sub
degetele sale [i devenea mai ritmat, dar [i mai trist \n
acela[i timp. La sfâr[it, un frison u[or str`b`tu
spatele tinerei femei.
– }i-ai p`strat talentul intact. De ce nu te-ai
\ntoarce la New York cu mine?
Cal o cercet` \ndelung.
– Este o propunere de afaceri, sau ai doar nevoie
de compania mea?
Tân`ra femeie ridic` din umeri.
– Nu [tiu.
– Ei bine, va trebui s` te gânde[ti la asta. Haide,
s`-l cânt`m \mpreun`, \nainte de a-l \nregistra.
Apoi ascultar` banda. Vocile \[i r`spundeau ca un
ecou, \n timp ce evocau triste]ea unei desp`r]iri
iminente.
– Ai inten]ia s` incluzi aceast` compozi]ie \ntr-un
viitor album? \ntreb` Cal, rupând primul t`cerea.
– Nu [tiu.

226
Ar fi atât de diferit, f`r` Cal... Brian avea talent,
dar vocea sa nu avea profunzimea celei a lui Cal.
– Ar face un excelent patruzeci [i cinci de tura]ii,
\i suger`.
Sunt gata s`-]i propun un contract. }i-am vorbit
de casa mea de discuri, nu-i a[a?
Adrienne se str`dui s`-[i st`pâneasc` tulburarea.
– Va trebui s` discu]i cu Lyall, \i spuse. Ne
gândeam chiar s` creem o firm` a noastr`.
– M` voi gândi la asta. S` continu`m s` lucr`m
pu]in.
Deschise o map` plin` cu poeme, toate de o
triste]e sfâ[ietoare. |[i d`dea sufletul \n vileag. Unul
dintre ele, dup` toate aparen]ele foarte recent,
vorbea despre un b`rbat pierdut \ntr-un pustiu de
singur`tate, mergând ne\ncetat \n c`utarea soarelui;
\l g`sea \n cele din urm`, dar [tiind c`-l va pierde
curând, inevitabil.
Ochii Adriennei se umplur` de lacrimi. Oare \l
scrisese gândindu-se la ea?
– Acesta? \i suger` tân`ra femeie.

227
Cal privi cântecul, apoi contempl` \ndelung
tr`s`turile tinerei femei. Poemul \i era dedicat.
B`nuia asta, intuitiv.
– De acord. De ce nu?
Câteva ore mai târziu, muzica era compus` [i
cântecul \nregistrat. |ncântarea lui Cal sporea rapid.
Vocile li se armonizau extrem de bine; rezultatul era
uluitor.
Cum erau amândoi obosi]i [i \nfometa]i, Cal
propuse s` se duc` s` preg`teasc` ceva de mâncare [i
Adrienne \ntârzie pentru a se aranja pu]in. Dar
profit` de aceste câteva clipe, pentru a asculta din
nou, neobosit`, \nregistr`rile. Nu-[i credea urechilor.
Adrienne Tambrey [i Cal McQueen, \mpreun`!
Dup` cin`, plimbându-se pe plaj`, tân`ra femeie \i
mul]umi c`-[i uitase prejudec`]ile [i temerile pentru
a lucra cu el.
– Mi-a pl`cut mult, admise Cal. Pân` la urm` nu
s-a declan[at nici o reac]ie dureroas`, dar nu sunt
sigur c` vreau s` dau \n vileag publicului aceast`
munc`.

228
– A fost minunat, \l asigur` Adrienne.
– Poate ar trebui s` invit câ]iva dintre prietenii
mei...
N-am mai v`zut pe nimeni de mult timp [i asta \]i
va aduce o mic` schimbare fa]` de compania mea.
– Dac` vrei.
Cal o lu` \n bra]e [i tân`ra femeie \[i afund` fa]a
\n um`rul s`u, pentru a-i mirosi parfumul de mosc
pe care-l degaja pielea lui.
Apoi, Cal \i descheie bluza albastr`, marcând
fiecare din gesturile sale cu s`rut`ri tandre [i arunc`
ve[mântul pe nisip.
– Ar trebui s` scriu un cântec despre tine, declar`
b`rbatul contemplând-o cu o privire \nfl`c`rat`.
Doresc s` vorbesc despre incredibila ta frumuse]e.
Adrienne \ntinse mâna pentru a \ndep`rta cele
dou` p`r]i ale c`m`[ii [i a-i mângâia bustul
musculos.
|ncet, cu nesfâr[it` delicate]e, terminar` s` se
dezbrace, apoi r`maser` o clip` nemi[ca]i unul \n
fa]a celuilalt.

229
Câteva secunde mai târziu, f`r` m`car s` [tie cum,
erau culca]i pe plaj`.
Se iubir` f`r` grab`, cu o pasiune [i o tandre]e
mereu nou`. |n acea noapte, un fel de urgen]` se
\mbina cu dorin]a. Ritmul muzicii lor p`rea c` le
contaminase trupurile. |n culmea pl`cerii, acela[i
strig`t, lansat pe o singur` not`, le sc`p` de pe buze.

230
Capitolul 9

John p`r`si insula pentru dou` zile [i se \ntoarse


cu un avion plin de vizitatori. Erau acolo, un b`rbat
cu o statur` uria[` [i cu p`rul zbârlit, Bob Tomlinson
[i so]ia sa, Marianne.
– Bob a fost organizatorul turneelor noastre, \i
explic` Adriennei, Cal. Acum lucreaz` \n biroul meu
din New York, cu Marianne.
– Sunt \ncântat` s` v` cunosc, le spuse Adrienne
strângându-le cu c`ldur` mâinile.
– {i noi, r`spunse Marianne.

231
Ne place la nebunie muzica ta.
Alt invitat era un star celebru al rock and rollului,
Ross Denton. |nalt [i suplu, cu fa]a scofâlcit`, avea
p`rul blond, cu [uvi]e decolorate [i purta blugi negri
foarte strân[i, asorta]i cu un tricou ro[u pe care se
etala inscrip]ia "Ross Denton", cu litere aurii.
Cântase la sintetizor [i la pian cu McQueen, \nainte
de a-[i crea propriul grup. Excelent muzician, Ross
Denton avea o voce puternic` [i o extraordinar`
prezen]` pe scen`. Adrienne \i admira munc`.
Cal [i Ross p`rur` foarte ferici]i s` se revad`.
– Pari \n plin` form`, McQueen! exclam` Ross
râzând. Poate mi-a[ lua [i eu o vacan]` mare, dac` a[
fi sigur c` ob]in acela[i rezultat. |n plus, ai norocul
s-o prime[ti la tine pe Adrienne Tambrey!
|ntorcându-se spre tân`ra femeie, ad`ug`:
– Voiam de mult s` te cunosc. |mi plac mult
cântecele tale.
Cum Cal \[i trecu posesiv un bra] \n jurul
umerilor Adriennei, Ross ad`ug` zâmbind:
– Nu te \ngrijora, Cal. Nu voi \ncerca s` ]i-o fur.

232
N-am jucat niciodat` cu tine acest mic joc.
Adrienne avu subit impresia c` f`cea aluzie la
Valerie. Expresia lui Ross devenise brusc foarte
serioas`. Desigur, tân`ra femeie [tia pu]ine lucruri
despre so]ia lui Cal, dar dup` toate aparen]ele,
avusese moravuri foarte u[uratice [i-[i \n[elase foarte
des so]ul.
Evident, Bob [i Marianne mai veniser` pe insul`.
Se instalar` \n camera verde [i se sim]eau perfect \n
largul lor \n cas`. |n acela[i timp, Ross, nu cuno[tea
\nc` locul de retragere al lui Cal [i nu \nceta cu
elogiile.
|n picioare pe teras`, se extazia asupra peisajului,
apoi o \ntreb` pe Adrienne:
– Oare n-ai avut un accident?
– Ba da, venind de la aeroportul Kennedy. Am
avut \ncheietura mâinii fracturat` [i mi-a fost
imposibil s` cânt la chitar`.
– Unde l-ai \ntâlnit pe McQueen?
– La Londra. Grupul Radar era \n turneu \n Anglia,
iar Cal se afla acolo pentru afaceri.

233
– Tipul `sta are un tupeu \ngrozitor! Se \ngroap`
\ntr-un col] uitat de lume aproape f`r` s` dea vreo
veste, dar apare din nou la momentul potrivit pentru
a cuceri [i a acapara cele mai frumoase femei.
– Nu s-a \ntâmplat deloc a[a, declar` Cal
\ntinzându-i un pahar. Dup` accident, Adrienne avea
nevoie de odihn`.
– Pare complet ref`cut`.
– Practic, este gata s`-[i reia cariera.
Ochii lui Cal \i \ntâlnir` pe ai Adriennei \n acea
clip` [i se privir` atent câteva clipe, cu o expresie
solemn`. Lumea exterioar` nu va [ti niciodat` nimic
din durerea care \i sfâ[ia \n tain`, la perspectiva
desp`r]irii inevitabile.

***

Acea zi c`p`t` un aer de s`rb`toare. John [i


Joanna fur` invita]i s` se al`ture micului grup.

234
Cal era perfect \n largul lui [i destins cu prietenii
[i \n special cu Bob Tomlinson, care evident \i inspira
un profund respect.
|notar` \n piscin`, jucar` volei pe plaj` [i se
bronzar` la soare discutând despre orice, de la
politic` [i pân` la spectacol, la \ntâmplare. Totu[i, de
fiecare dat` când se aborda subiectul muzic`, gazda
devenea complet t`cut`.
– Pentru viitorul meu album, m` gândesc s`
renun] la chitar` \n favoarea sintetizorului, declar`
Ross. Ce crezi despre asta, Cal?
– E[ti singurul judec`tor.
– Nout`]ile tehnice moderne deschid posibilit`]i
extraordinare, relu` Ross.
Dar \n fa]a atitudinii \nchise a lui Cal, se
\ntrerupse brusc [i vorbi despre altceva.
Cina avu loc pe teras` [i se prelungi târziu \n
noapte. Dup` mas`, Marianne [i Adrienne o ajutar`
pe Joanna s` strâng` masa.
– M-am ars pe umeri, se lament` Marianne. Chiar
n-am noroc. Am pielea fragil`.

235
Mi-ar pl`cea atât de mult s` fiu bronzat` ca voi
dou`.
– Pentru asta, ar trebui s` tr`ie[ti \n permanen]`
\n aer liber, declar` Joanna, umplând ma[ina de
sp`lat vase.
– Sau s` ai pielea mat` ca tine [i Cal, continu`
Marianne, \ntorcându-se spre Adrienne. Forma]i
amândoi un cuplu atât de frumos! Ca [i când a]i fi
\ntr-adev`r f`cu]i unul pentru altul. N-am \n]eles
niciodat` ce l-a atras pe Cal la Valerie. P`rea mereu
atât de palid` [i fragil`.
– Aparen]ele sunt uneori \n[el`toare, declar`
Joanna cu un zâmbet u[or ironic.
– Este adev`rat. Era neobosit`, pentru
nenum`ratele sale aventuri. I-a sedus pe rând pe to]i
muzicienii din orchestr`, cu excep]ia lui Bob [i a lui
Ross, bine\n]eles.
– De ce i-a l`sat deoparte? \ntreb` Adrienne cu
r`ceal`. De fapt, aceste informa]ii nu aveau nimic
uimitor, dar tân`ra femeie suferea \ngrozitor aflând
prin câte \ncerc`ri trecuse Cal.

236
– Pur [i simplu pentru c` ei \i respinseser`
probabil avansurile, spuse Joanna. Bob i-a fost
\ntotdeauna fidel Mariannei, iar Ross este o persoan`
foarte dreapt` [i cinstit`.
– A fost vreodat` c`s`torit? \ntreb` Adrienne.
Joanna d`du din cap.
– A[a cred. Dar acum mult timp. Eu l-am cunoscut
mereu cu un lung [ir de admiratoare la picioare.
– Dar \n acea clip` nu avea o iubit` anume?
– Nu. Muzica \l acapara aproape complet.
Când femeile se \ntoarser` pe teras`, John [i
Joanna spuser` la revedere la toat` lumea, pentru a
se \ntoarce acas`. Apoi Bob se retrase cu Marianne.
Ross \[i termin` paharul de vin [i-[i st`pâni un
c`scat.
– M` duc [i eu s` m` culc.
Ridicându-se, \i f`cu mali]ios cu ochiul Adriennei.
– Cal este foarte nervos... |n tot cazul, mul]umesc
mult pentru invita]ie, McQueen. Aceast` escapad`
\mi va face foarte bine. Avem uneori nevoie de pu]in`
odihn`.

237
– Prezen]a ta \mi face mare pl`cere, \i spuse sincer
Cal.
Dup` plecarea lui Ross, Cal [i Adrienne r`maser`
câteva clipe t`cu]i.
– Vii s` te culci? \ntreb` Cal \n cele din urm`.
Adrienne r`mase gânditoare.
– Oare nu este pu]in jenant, fa]` de ceilal]i?
– Mai degrab` i-ar surprinde contrariul. Oricum,
nu le pas` câtu[i de pu]in de via]a mea personal`.
– Nici de a mea.
Brusc, Adrienne se ridic` [i se \ndrept` spre
camera lui Cal. |[i adusese acolo toate lucrurile,
pentru a locui cu el.
– }i-ai schimbat p`rerea? o \ntreb` Cal \n u[`.
– Da, \ngrijor`rile mele erau pu]in ridicole.
B`rbatul \nchise u[a, \[i scoase tricoul negru [i
blugii, apoi se duse \n baie s` se spele pe din]i.
Câteva minute mai târziu, era \ntins pe pat, cu
mâinile \ncruci[ate sub ceaf`.
– Nu vii lâng` mine? \i spuse Adriennei.
Aceasta p`rea \nc` nesigur`.

238
– |mi plac mult prietenii t`i, declar`.
– Chiar [i Denton? o \ntreb` Cal zâmbind.
– Da. Chiar [i el, \ncuviin]` tân`ra femeie.
– Acum, culc`-te.
F`r` s`-i dea timp s` protesteze, s`ri pentru a o
lua \n bra]e [i \ncepu s-o dezbrace, s`rutând-o.
– Cal, se lament` Adrienne, r`sucindu-se furioas`.
Indiferent, acesta termin` s-o dezbrace [i o arunc`
pe pat, unde o re]inu cu fermitate prizonier` \n
\mbr`]i[area sa.
Tân`ra femeie \ntoarse hot`rât` capul. Nu voia s`
fie dominat` astfel.
Dorea s` fie puternic`...
B`rbatul \ndep`rt` blând p`rul care-i c`dea pe
fa]`.
– Hei, Adrienne...
Gura \i alunec` \ncet de-a lungul gâtului, trasând
o linie de foc pe pielea \nfiorat`.
– Cal, pentru Dumnezeu...
Cuvintele \i murir` pe buze. Nu-i putea rezista. |l
iubea prea mult pentru a se refuza mângâierilor lui.

239
***

A doua zi, fu extrem de cald. Marianne prefer` s`


r`mân` \n interior pentru a se feri de soare, \n timp
ce Cal \l duse pe Bob cu motocicleta s` viziteze
insula.
|ntins pe un [ezlong, Ross se uit` pe furi[ spre
Adrienne, care r`sfoia o revist` pe marginea piscinei.
– Dac` nu erai cu McQueen, ]i-a[ fi f`cut curte.
– Nu-i apar]in, declar` lini[tit` tân`ra femeie.
– Ce vrei s` spui?
– Nimeni nu apar]ine nim`nui.
– Dar tr`i]i amândoi ceva foarte intens.
– Da, \ncuviin]` Adrienne. Ceva absolut
extraordinar.
– Sunt foarte mul]umit pentru tine [i pentru
McQueen. Ultima dat` când l-am v`zut, suferea
teribil. Din fericire, nu s-a drogat niciodat`. Asta i-ar

240
fi fost cu siguran]` fatal. |n tot cazul, acum pare
\ntr-o form` minunat`.
Adrienne \[i d`du spre spate p`rul lung.
– Ce s-a \ntâmplat, dup` accident?
– Ne-am continuat turneul. Am fost stupefiat.
Oricine altcineva ar fi abandonat imediat totul. Dar
nu McQueen. Ne-am onorat contractele pân` la
ultimul [i chiar am \nregistrat albumul prev`zut. Dar
nu mi s-a p`rut foarte bun vreodat`; nici criticilor.
Cal era epuizat, la cap`tul puterilor
– Pare foarte perfec]ionist, nu-i a[a?
– Chiar prea mult. Uneori era \nnebunitor,
repeti]iile nu se mai terminau, replic` Ross cu un
zâmbet, rememorându-[i amintirile. Dar am f`cut o
treab` bun` [i am devenit boga]i. Foarte boga]i.
|i ar`t` cu un gest plaja [i oceanul, apoi schimb`
brusc subiectul.
– Cum se prezint` orchestra ta?
– Bine, presupun.
– Nu te-ai gândit niciodat` s` cân]i cu un alt grup?
– Nu chiar.

241
– O forma]ie mai grea?
– Dac` vorbe[ti despre a ta, n-are rost s` insi[ti.
N-am o voce destul de puternic`.
– Nu [tiu... Te-am v`zut la Madison Square
Garden [i la Los Angeles.
Deocamdat`, Adrienne n-avea nevoie de
complica]ii \n via]a sa.
– Ross, acum sunt foarte fericit` a[a. Oricum,
mul]umesc pentru propunere.
– Cum vrei. |ncerci s`-l convingi pe Cal s` se
\ntoarc` pe scen`?
Tân`ra femeie se \nfurie imediat.
– Nu neap`rat.
Ross oft` [i-[i [terse fruntea.
– Este atât de cald! Ce-ai zice de o mic` baie?
Când Bob [i Cal se \ntoarser` din plimbare,
Adrienne [i Ross se jucau cu mingea \n piscin`.
Observând \ndat` mina \ncruntat` a lui Cal, Adrienne
ie[i aproape imediat.
– Te-ai distrat bine? o \ntreb` Cal, plantându-se \n
fa]a sa.

242
– Da. {i tu?
– Am f`cut cu Bob o vizit` pe insul`.
– Iar eu i-am ar`tat piscina lui Ross.
Degetele lui Cal \i strânser` bra]ul.
– Atâta tot?
– Ce vrei s` spui?
– O [tii foarte bine.
Adrienne oft`.
– Cal, nu sunt Valerie. Cu atât mai r`u pentru tine
dac` nu m` crezi. Trebuie s`-mi acorzi \ncredere.
Sim]ind o u[oar` indispozi]ie, Ross ie[i din ap` [i
spuse trecând prin fa]a lor:
– Nu-]i face probleme, Cal. N-a f`cut nimic de
condamnat [i s-a ar`tat \ntru totul corect`.
Când Ross disp`ru \n interiorul casei, Adrienne \[i
adânci privirea \n cea a lui Cal, unde se citea o
expresie mâhnit`, dureroas`.
– L-ai auzit? \l \ntreb`.
– Da.
|i d`du drumul. Incapabil` s` suporte mai mult
mina sa \ntristat`, Adrienne, \nc` ud`, \l \mbr`]i[`

243
[i-[i puse fa]a pe um`rul lui. Cal r`mase un timp
crispat, apoi o \mbr`]i[` la rândul s`u, cu patim`. O
s`rut` pe p`r, pe pleoape [i pe buze.
Când se desp`r]ir`, Adrienne \l \ntreb` cu o
u[oar` provocare \n glas:
– Ei bine?
– Am \ncredere \n tine, [opti Cal.
– Nu-]i voi face niciodat` inten]ionat vreun r`u,
spuse \ncet tân`ra femeie.
|n ochii catifela]i ai lui Cal era o mare triste]e...
Adrienne \l p`r`si brusc, pentru a fugi s` se refugieze
\n camer`. Acolo plânse pu]in, dar \[i reveni repede
[i se decise s` fac` un du[, u[urat` \n sfâr[it de
tensiunea care o cuprinsese.
|mbr`cat` \ntr-o rochie alb`, cu p`rul r`sucit
\ntr-un coc, li se al`tur` celorlal]i pe teras`, pentru
cin`.
Cal veni s` se a[eze al`turi [i-i lu` mâna pe sub
as`, murmurând \n [oapt`:
– |mi pare r`u.
– |n]eleg, r`spunse Adrienne.

244
Dup` o mas` delicioas` cu sup` de creve]i [i
fructe de mare, \nso]i]i de ni[te tuberculi comestibili,
Ross suger` s` \ncheie seara \n studio.
– Mor de dorin]a de a \ncerca pianul, declar`.
Adrienne \[i ]inu respira]ia, pândind reac]ia lui
Cal.
Spre marea sa uimire, acesta accept` propunerea
f`r` s` clipeasc` [i toat` lumea se afl` curând \n
\nc`perea \nc`rcat` de amintiri.
– Ei! exclam` Ross r`sfoind un album. Chiar
aveam p`rul atât de lung?
– |ntotdeauna ai fost excentric.
– |nchide albumul, \l sf`tui Marianne. N-am venit
aici s` evoc`m trecutul.
John se a[ez` curând \n spatele bateriei [i \ncepu
un num`r, \n aplauzele Joannei [i Mariannei.
– Noi vom forma publicul, declar` Joana.
– Iar eu, v` voi ajuta s` preg`ti]i echipamentul, se
hot`r\ Bob. Dar nu conta]i pe mine pentru altceva;
nu sunt muzician.
– Bine, a[adar, suntem patru, observ` Cal.

245
John va fi la baterie, Denton la pian; Adrienne [i
cu mine vom cânta [i ne vom acompania la chitar`.
Adrienne nu-[i credea ochilor. Cal luase
conducerea opera]iunilor ca [i când era vorba de cel
mai firesc lucru din lume! Scoase chiar ultima sa
compozi]ie "Cântec de dragoste".
– O crea]ie original` a Adriennei, anun]` el
solemn.
La \nceput, Adrienne se sim]i pu]in intimidat`, dar
temerile o p`r`sir` foarte repede, ca de fiecare dat`
când urca pe scen`. Vocea i se acorda perfect cu a lui
Cal, punând \n eviden]` timbrul s`u mai cald, mai
grav. Concertul improvizat se prelungi. Interpretar`
succese ale grupului Radar, dar [i piese vechi ale lui
McQueen. Ross cânta din când \n când f`r` s`
p`r`seasc` pianul. Cu permanentele sale bufonerii,
sem`na mult cu Brian.
La sfâr[it, cei trei spectatori aplaudar` cu
entuziasm.
– M` duc s` aduc ni[te r`coritoare, anun]`
Joanna.

246
Ochii Mariannei str`luceau.
– Iat` de ce m-am c`s`torit cu Bob. Datorit` lui,
asist la o mul]ime de concerte gratuit.
Ross \[i scoase tricoul complet ud de transpira]ie
[i-i spuse Adriennei:
– Ai o voce formidabil`.
|n cazul \n care Cal nu are planuri precise cu tine,
te voi subtiliza, chiar dac`-mi consideri orchestra
prea greoaie.
– Sunt foarte fericit` cum sunt, replic` tân`ra
femeie.
Nu voia nici o problem` cu Cal. Zilele care le mai
r`m`seser` de \mp`r]it pe insul` erau prea pre]ioase.

***

Când toat` lumea se desp`r]i pentru noapte,


Adrienne \l preced` pe Cal \n baie pentru a face un
du[, apoi se culc` \n timp ce el o imit`.

247
– Te-ai distrat bine? o \ntreb` b`rbatul
\ntorcându-se \n camer`.
– Da. Experien]a s-a dovedit foarte interesant`.
|i privi \n t`cere fa]a fin desenat` [i ochii negri.
Maxilarul i se contracta u[or, [i-[i arunc` prosopul
pe un scaun. Apoi, \n loc s` se apropie de pat, \[i
\mbr`c` blugii.
– Nu te superi dac` nu m` culc imediat? o \ntreb`.
Nu mi-e somn.
– Nu, min]i Adrienne privindu-l plecând.
R`mas` singur`, \ncepu s` tremure, \nfrigurat`.
Oare acest concert mic, improvizat, \l afectase pe Cal
mai mult decât credea?
Stinse lumina [i r`mase cu ochii deschi[i, \n
\ntuneric, pândind \ntoarcerea lui Cal. Auzind u[a
deschizându-se, \[i afund` fa]a \n pern`,
pref`cându-se c` doarme. Dac` \ncepea s` vorbeasc`
acum, va \ncepe o discu]ie nesfâr[it`...

***

248
A doua zi diminea]`, Cal era deja \mbr`cat când
Adrienne se trezi.
– John a[teapt` \n avion. Toat` lumea pleac`, o
anun]`.
Tân`ra femeie s`ri jos din pat, evitându-i privirea.
– M` duc s` le spun la revedere.
– |[i termin` micul dejun.
Adrienne se gr`bi s` se \mbrace pentru a li se
al`tura pe teras` [i a-i \nso]i pe pista de decolare.
– |mi pare r`u c` trebuie s` plec`m atât de
repede, \i spuse Marianne. Arsurile mi s-au vindecat.
– Ar`]i superb, r`spunse Adrienne. |ndat` ce m`
voi \ntoarce la New York, te voi suna.
– Mi-ar face mare pl`cere. Telefoneaz` la biroul
lui Cal.
Sunt foarte des acolo.
Ross urc` ultimul la bord.
– Cu siguran]` ne vom mai vedea, spuse
\ntorcându-se spre Adrienne. Mult noroc.
Pu]in dup` aceea, avionul decol` \n direc]ia
Statelor Unite.

249
– Insula ne va p`rea foarte lini[tit` f`r` ei, observ`
Adrienne \ntorcându-se spre cas` cu Cal.
Acesta se mul]umi s` dea din cap, f`r` s` spun` o
vorb`. Oare de ce p`rea atât de trist? Se gândea [i el
la apropiata lor desp`r]ire?
Cal se \nchise \n birou, iar Adrienne hoin`ri f`r`
]int`, plictisit`. |n cele din urm` se instal` \n salon,
cu o revist` de mod` l`sat` de Marianne. |n
apropierea [emineului, cele dou` statui \ncercau
\nc` s` se \ntâlneasc`, f`r` rezultat, [i tân`ra femeie
era gata s` le apropie.
Cu un oftat, se adânci \n gândurile sale.
Convalescen]a i se terminase. Curând, \l va p`r`si pe
Cal... Cu lacrimi \n ochi, ie[i pe teras` pentru a privi
oceanul. Când Cal i se al`tur` pu]in dup` aceea, \l
\ntreb`:
– }i-ai terminat treaba? B`rbatul \i observ` curios
obrajii ro[ii [i ochii alba[tri \nc` umezi.
– E[ti sup`rat`?
– De asear`, ai un comportament ciudat, declar`
Adrienne.

250
Era mai bine s` spun` tot. Cu excep]ia celor mai
importante cuvinte, desigur. Nu-[i vor m`rturisi
niciodat` dragostea. Asta i-ar duce mult prea
departe...
Cal ridic` din umeri.
– Am avut un [oc, admise.
– Bun sau r`u?
– Depinde... replic` b`rbatul cu o voce crispat`.
– E[ti mul]umit c` ai cântat cu prietenii t`i, dar
trist c` nu mai apar]ii aceleia[i lumi. Nu-]i vei relua
cariera, nu-i a[a?
– Ghice[ti foarte multe lucruri.
– |n general, arti[tii sunt foarte intuitivi.
– Da. |mi pare r`u, Adrienne. Dar a[a este.
Totul se sfâr[ise. O [tiuse \nc` de la \nceput.
Totu[i, o speran]` slab` se men]inuse pân` la cap`t
\n adâncul sufletului s`u...
– M-ai prevenit, nu m` pot plânge! exclam` cu un
râs u[or silit.
Cal p`rea \ngrozitor de nefericit, dar nu-l putea
consola. Era prea disperat` pentru a se ocupa de el.

251
Se \ntoarse brusc [i fugi s` se ascund` \n camera
sa.

***

Ie[i la ora cinei, \mbr`cat` \n alb, cu fa]a crispat`.


Plânsese pân` \i secaser` lacrimile [i se sim]ea
\ngrozitor de disperat`, sfâ[iat` \ntre Cal [i cariera sa.
Cal lucra o bucat` de piele. Adrienne era gata s`-i
smulg` cu]itul din mân`, dar se st`pâni \n ultima
clip` [i-[i adun` toate puterile pentru a \ntreba cu un
zâmbet slab:
– Cina este gata?
– Jo te a[tepta. M` duc s-o anun].
Schimbar` câteva banalit`]i, apoi mâncar` \n
t`cere.
Dup` mas`, Cal, de obicei atât de guraliv, \[i
aprinse o havan` [i fum` f`r` s` spun` o vorb`, cu o
expresie posomorât` \ncremenit` pe fa]`.

252
Când Adrienne se ridic` pentru a merge la
culcare, spre marea sa uimire, o urm`, iar tân`ra
femeie, \n loc s` se refugieze \n camera sa, cum
prev`zuse, se \ndrept` spre a lor.
– De ce s` suferi \nainte de vreme? o \ntreb` Cal
\ncet.
"}ie nu-]i va fi la fel de greu ca mie", gândi
Adrienne sco]ându-[i rochia.
Cal \i \nl`n]ui talia, pentru a o \mpinge spre pat.
|n acea sear` p`rea distant`, indiferent`. O mângâie,
o s`rut` cu r`bdare, pentru a-i trezi dorin]a. Curând,
cople[it` de pasiune, Adrienne nu se mai gândi decât
c` dac` \i va apar]ine total, nu va mai avea puterea
s`-l p`r`seasc`...
Cal se \ndep`rt` o clip` pentru a se dezbr`ca, apoi
se \ntinse asupra ei pentru a o lua \ncet, delicat.
Inexplicabil iritat` de blânde]ea sa, Adrienne \i
zgârâie spatele cu unghiile. Dorea s` se certe, s` se
bat` cu el.
B`rbatul se \ndep`rt` imediat, cu o lic`rire
ciudat` \n adâncul ochilor.

253
– Calmeaz`-te, Adrienne. Relaxeaz`-te.
|i s`rut` din nou buzele, cu pasiune. |nvins`,
tân`ra femeie scoase gemete u[oare de pl`cere,
lipindu-se de el [i \nchizând pleoapele, ca pentru a
gusta mai bine savoarea \ncânt`toare a posesiei sale
[i ajunser` \mpreun` la punctul culminant al
extazului.
John se \ntoarse a doua zi dup`-amiaz`, \n
mijlocul unei adev`rate furtuni. Adrienne
zdr`ng`nea distrat` la ghitar` când Cal ap`ru \n u[`,
cu p`rul [iroind de ap`.
– |nc` plou`, remarc` tân`ra femeie.
– John a adus coresponden]a, spuse b`rbatul
\ntinzându-i un plic.
Adrienne recunoscu imediat scrisul lui Lyall.
– Nu-l deschizi?
– |i cunosc dinainte con]inutul.
Cal strânse nervos pumnii.
– Fire[te, po]i r`mâne aici, \i spuse cu greu,
c`utându-[i cuvintele. Dar nu-]i pot pretinde un
asemenea sacrificiu.

254
Ai cariera ta. Ai de asemenea dreptul la succes.
– Desigur.
"Mi-ai luat inima", \i strig` \n sinea sa. Dar nu era
adev`rat; ea i-o oferise cu sinceritate, \n deplin`
cuno[tin]` de cauz`.
Acum, sunase ora desp`r]irii...
– M` vei vizita? \l \ntreb`.
– Dac` vrei. {i dac` e[ti acolo.
– Dac`... \mi anun]i venirea cu destul timp
\nainte, voi \ncerca s`-mi aranjez programul.
Cal o privi \ndelung, apoi se \ntoarse [i o l`s`
singur`.
Adrienne deschise scrisoarea lui Lyall. |i scria c`
\ncepuse s`-i lipseasc` [i c` orchestra o cerea. Brian
\[i pierduse r`bdarea [i se producea solo. Nu trebuia
s` \ntârzie s` se \ntoarc`, deoarece publicul,
inconstant, o va uita repede.
Adrienne \[i \nfund` fa]a \n mâini. De ce s` nu
r`mân` aici cu Cal? Va disp`rea brusc de pe scen`, la
fel ca el... Nu, nu va face asta niciodat`. Cariera avea
mult prea mult` importan]` pentru ea. Aceast`

255
sfâ[iere \ntre dragoste [i munc` o supunea unui
supliciu. |l iubea pe Cal, dar [i muzica, la fel de
intens.
Vârând scrisoarea lui Lyall \n buzunar, puse mâna
pe chitar` [i \ncepu s` cânte o pies` trist`, cu note
stridente, p`trunz`toare.

256
Capitolul 10

Câteva zile mai târziu, Cal o inform` c` John pleca


la New York cu Joanna [i-l va aduce pe Lyall.
– |]i convine? o \ntreb`.
– |ntru totul.
|n timpul ultimei s`pt`mâni, devenise rece [i
dur`. Dormeau \nc` \mpreun`, dar scenele de
dragoste erau tot mai rare. Veselia [i jovialitatea de la
\nceput cedaser` treptat locul dezam`girii.
Vineri, când sosi Lyall, Cal n-o \nso]i pe Adrienne
pe pist` pentru a-l \ntâmpina. Tân`ra femeie r`mase

257
o clip` la ad`postul copacilor, \nainte de a se
apropia, sub privirea \ntreb`toare [i \n acela[i timp
admirativ` a lui Lyall. Acesta \i privi \ndelung
picioarele bronzate, apoi ochii mari alba[tyri care-i
luminau fa]a bronzat`.
– Bun`, Adrienne.
– Bun`, Lyall.
Impresarul \i \ntinse bra]ele.
– Nu m` s`ru]i?
– Ba da, bine\n]eles.
Adrienne r`mase complet pasiv` \n timp ce o
strângea lâng` el, apoi se \ntoarse. Venise s-o ia, iar
ea nu dorea s` plece. |ndreptându-se cu el spre cas`,
\[i aminti cu cât` ner`bdare [i \ncântare sosise aici.
Ce repede trecuse timpul...
Cal \i a[tepta pe teras`. |l \ntâmpin` pe Lyall cu
mult` c`ldur` [i se comport` ca o gazd` perfect`.
Orice urm` de tensiune disp`ruse din atitudinea sa.
– Sper c` e[ti preg`tit` s` te \ntorci, spuse Lyall
Adriennei, \n timpul prânzului. Am \nchiriat studioul
de \nregistr`ri Karma, pentru mar]i diminea]`. A[a

258
cum ]i-am scris, Brian s-a produs de mai multe ori
solo. Am adus casete video, pentru a ]i le ar`ta.
Dup` mas`, Adrienne \i l`s` pe Lyall [i pe Cal [i
plec` s` se plimbe pe plaj`. Mergând descul]` prin
valuri, recapitul` ultimele evenimente din via]a sa, cu
lacrimi \n ochi.
Se \ndr`gostise de Cal [i ambi]ia sa artistic` se
bucura \n tain` de asta. Experien]a \i \nt`rea
caracterul, dându-i profunzime personalit`]ii.
Schimbarea era deja perceptibil` \n maniera de a
lucra [i se gr`bea s` \nceap` iar s` cânte [i s`
compun`. |n plus, toat` lumea a[tepta cu ner`bdare
\ntoarcerea sa. N-avea dreptul s`-i dezam`geasc` pe
Lyall, grupul Radar [i pe admiratorii s`i.
Nu. Trebuia s` se \ntoarc` la New York [i la
cariera sa. Nu avea o alt` solu]ie. Cal era liber s`
r`mân` aici, pe insula sa. |i respecta intimitatea [i
dorin]ele. |ntr-o zi, poate, se va \ntoarce, dac` o
iubea. Era foarte ata[at de ea, dar nu amintise
niciodat` natura [i profunzimea sentimentelor sale.
Poate se vor revedea la New York, dar nimic nu era

259
mai pu]in sigur. Se vor \ndep`rta treptat [i nu vor
mai [ti unul de altul. Se sim]ea incapabil` s`
continue o aventur` cu el, având doar rela]ii
ocazionale. |l iubea prea mult pentru asta.
Când li se al`tur` b`rba]ilor \n salon, Lyall vru
s`-i arate \nregistr`rile video din spectacolul lui
Brian. V`zând echipamentul minunat din studio,
scoase o exclama]ie de surpriz`:
– Ce instala]ie superb`!
– John nu ]i-a vorbit despre asta? \ntreb` Cal cu
un zâmbet bine dispus.
– Ba da, admise Lyall. Dar totu[i nu m` a[teptam
s` v`d material a[a de sofisticat.
Se a[ezar` \n \ntuneric, pentru a se uita la Brian.
Toate cântecele erau compuse de el [i Radar \l punea
perfect \n valoare. |n clipa \n care disp`ru de pe
ecran, Adrienne \l \nlocui.
– Concertul acesta a fost filmat \n Anglia.
Adrienne, mereu la pând` pentru \mbun`t`]iri
posibile, se privi cu un ochi foarte critic, dup` cum
avea obiceiul. Dar brusc, ap`ru Cal [i tân`ra femeie

260
\[i ]inu respira]ia. Ce f`cea Lyall? De ce oare prezenta
acea veche \nregistrare a lui McQueen \n concert?
Pe ecran, Cal, \mbr`cat complet \n piele neagr`,
punea mâna pe microfon.
– Sper c` mai crede]i \n pace [i dragoste, \n San
Francisco, acest ora[ frumos.
Continu` s` vorbeasc` mul]imii câteva clipe [i se
dezl`n]ui un ropot de aplauze [i aclama]ii. Apoi
\ncepu concertul cu "Eroii rock and rollului", \n care
se vorbea despre duritatea profesiei. Degaja din el un
magnetism puternic, iar publicul era parc`
hipnotizat. Cal era când blând [i fermec`tor, când
violent [i agresiv, dup` situa]ie. |ntre piese, se adresa
spectatorilor cu umor. |n sal` domnea o atmosfer`
extraordinar`. Când i se rupse o coard` de la chitar`,
Cal arunc` instrumentul \n culise, râzând, [i d`du un
num`r de rythme and blues uluitor. A[ezat` pe
marginea scaunului lui, Adrienne nu pierdu nici
m`car o clip` din aceast` presta]ie str`lucit`. Nu
v`zuse niciodat` o reprezenta]ie atât de lung` a lui
McQueen [i se sim]ea complet tulburat`.

261
Când Cal \[i recuper` chitara, \ncepu s` cânte la
ea cu o agilitate [i un talent surprinz`toare.
Orchestra era fantastic`. Ross Denton, la org`, i se
al`tura frecvent, pentru p`r]ile vocale [i, dup` ce-l
v`zuse \n carne [i oase, Adrienne fu fascinat` de
prezen]a sa pe scen`.
Entuziasmul mul]imii fu delirant, \ncât avur` loc
numeroase bisuri [i rechem`ri. |n ciuda epuiz`rii
evidente, Cal, [iroind de transpira]ie, continu`
reprezenta]ia pân` la limita extrem` a for]elor sale.
P`rea c` are incredibile rezerve de energie.
Chiar \nainte de sfâr[itul filmului, Adrienne auzi
pocnetul sec al brichetei sale [i aroma havanei umplu
\nc`perea. Atunci, \[i d`du seama c` fuma doar \n
clipele de jen` sau de stânjeneal`. Renun]ase
aproape complet la acest obicei \n timpul \ntregii
perioade \n care fuseser` ferici]i \mpreun`.
Când ultima imagine disp`ru de pe ecran, se l`s`
o t`cere ap`s`toare.
– Faci produc]ii excelente, coment` \n sfâr[it
Lyall.

262
– Ce idee ]i-a venit? \l \ntreb` Cal, cu r`ceal`.
– G`sind aceast` \nregistrare veche a ta \n arhivele
mele, m-am gândit c` Adrienne va fi fericit` s-o vad`.
– Probabil a fost \ncântat`.
Ridicându-se, ad`ug`:
– Acum, dac` binevoi]i, scuza]i-m`...
Adrienne scoase un lung oftat când u[a se \nchise
dup` el.
– De ce ai f`cut asta?
– Pentru c` are nevoie s` fie \mpins, stimulat. Nu
poate continua s` se izoleze aici tot restul vie]ii. N-a
pierdut nimic din talent; mi-a spus-o Ross Denton.
– Este o mare diferen]` \ntre a cânta aici, cu
prietenii [i \nregistrarea unui disc \n studio.
– |[i distruge via]a pe insula aceasta, Adrienne. Nu
\ncerca s`-l aperi, o [tii ca [i mine.
– Sunt de acord cu tine, dar nu folose[te la nimic
s` \ncerci s`-l convingi. Mi-a trebuit un anumit timp
pentru a \nnoda o rela]ie cu el [i mai mult pentru
a-l face s` cânte din nou. Acum, nu va merge mai
departe. |n acest loc retras, se simte \n siguran]`. A

263
suferit foarte mult, Lyall. |n clipa accidentului, nu a
fost deloc cu alt` femeie, ci pe bancheta din spate a
ma[inii. Valerie [i copiii au murit sub ochii s`i.
Lyall p`li.
– Dumnezeule! N-am [tiut asta niciodat`... Oare
i-am f`cut r`u, ar`tându-i aceast` \nregistrare?
– Nu cred. F`r` \ndoial`, a fost pu]in [ocat, dar
accept` trecutul, f`r` s` renege nimic.
– Prezint`-i scuze din partea mea. M` simt
\ngrozitor de stânjenit...
|n timp ce Lyall aranja materialul, Adrienne i se
al`tur` lui Cal pe teras`. Joanna punea masa [i nu-i
putu vorbi imediat. Dar \ndat` ce fur` singuri, tân`ra
femeie spuse:
– Lui Lyall i-a p`rut r`u c-a f`cut asta.
– N-are importan]`. Avea acest drept, pentru c`
m-am produs \n public.
– A fost un spectacol excelent.
– Da. La San Francisco, oamenii au fost mereu
foarte calzi [i entuziasma]i.
Exista ceva \n aer.

264
– Unele seri, sunt ca asta, câ[tigate dinainte,
observ` Adrienne. Dar \n alte d`]i, nimic nu merge [i
trebuie s` te for]ezi chiar s` urci pe scen`.
– |n acea sear`, la San Francisco, doream s`
renun] la tot, m`rturisi Cal.
– Concertul a fost totu[i extraordinar.
– Desigur, dar via]a mea personal` era \ngrozitor
de confuz`. Ie[ind din scen`, mi-am g`sit so]ia \n
cabina mea, cu un alt b`rbat. Lyall a ales o band`
bun`. Seara aceea a \nsemnat sfâr[itul c`sniciei mele.
– Nu putea s` [tie asta, spuse Adrienne. Cal, nu
mai trebuie s` te fr`mân]i din cauza trecutului. Lyall
nu [tia tot adev`rul.
– Nu-l condamn. Dar dup` seara aceea, n-am mai
fost acela[i. Am`r`ciunea [i dezam`girea au pus
st`pânire pe mine, chiar dac` publicul nu-[i d`dea
seama.
– |mi pare r`u.
Adrienne nu mai [tia ce s` spun`. |n]elegea
perfect de ce-[i abandonase Cal cariera, dar era prea
distant pentru a adera la punctul s`u de vedere.

265
Cal \[i adânci privirea \n a sa.
– Dup` ce am lucrat cu tine [i te-am v`zut \n
concert, sunt sigur c` e[ti pe drumul spre glorie. S`
nu renun]i \nainte de a atinge culmea. O vei regreta
pân` la sfâr[itul zilelor tale.
– {i dac` nu voi ajunge acolo niciodat`? \ntreb`
tân`ra femeie, cu lacrimi \n ochi.
Cal ridic` din umeri.
– Vei avea cel pu]in mul]umirea c` ai \ncercat.
|[i dori s`-l \ntrebe: "M` vei mai lua lâng` tine,
când totul se va termina?" Dar nici un sunet nu-i ie[i
din gur`.

***

|n ciuda incidentului de la \nceput, weekendul se


desf`[ur` pl`cut. Cal \l duse pe Lyall cu motocicleta
pentru a vizita insula [i merser` to]i trei s`
pescuiasc` \mpreun` cu John [i Joanna. Totu[i, sub

266
lini[tea aparent`, Adrienne ascundea o tensiune care
sporea.
Sâmb`t`, \ncepând s`-[i fac` bagajele, \[i aminti
de benzile \nregistrate cu Cal [i se hot`r\ s` le ia,
pentru a p`stra o urm` palpabil` a fericirii sale pe
aceast` insul`. Nu va cânta "Cântec de dragoste" cu
Brian; ar fi un adev`rat sacrilegiu. {i \n cazul \n care
Cal va vrea s` editeze un disc, va trebui s` ia leg`tura
cu ea. Va d`inui cel pu]in aceast` leg`tur`, chiar
sub]ire, \ntre ei.
Duminic` seara, \n ajunul plec`rii, Adrienne avu o
migren` greu de suportat [i trebui s` se retrag` \n
camera sa devreme. F`cu un du[ [i \[i termin` de
aranjat valizele \nainte de a se culca, \ngrozitor de
crispat`. |nc` nu reu[ise s` adoarm` când i se al`tur`
Cal.
– Cum te sim]i? o \ntreb`.
– R`u.
Nu se putea preface; era peste puterile ei. Cal se
dezbr`c` [i se vâr\ \n pat. Apoi, subit, \ncepu s`-i
vorbeasc`.

267
– Dac` m-a[ a[eza \n genunchi \n fa]a ta pentru a
te ruga s` r`mâi, ai refuza. Nu eu te trimit \napoi;
\nceteaz` s` te por]i ca o martir`. Ai ni[te
responsabilit`]i de onorat fa]` de Lyall [i fa]` de
multe alte persoane.
– A fost acela[i lucru [i pentru tine.
– Nu. Noi atinsesem de mult punctul maxim al
posibilit`]ilor noastre. Grupul era demodat, obosit,
oricum trebuia re\nnoit, \ntr-un fel sau altul.
– Cu toate acestea, dore[ti s-o iei de la \nceput.
Lup]i cu tine \nsu]i, McQueen.
– Victorios, pân` acum.
"{i eu am pierdut totul", se gândi Adrienne,
ghemuindu-se \n col]ul s`u. R`mase mult treaz`, \n
timp ce Cal dormea. Apoi, când lini[tea deveni prea
ap`s`toare, se \nf`[ur` \ntr-un halat [i ie[i \n patio.
Noaptea era cald`; palmierii fo[neau \ncet \n
briz`. Mâine, la aceast` or`, va fi departe de Cal,
complet singur` \n patul s`u. Din nefericire, nu
exista o solu]ie la problema sa.
Tres`ri brusc, auzind vocea lui Cal \n spatele s`u.

268
– Dore[ti s` stai de vorb`?
– Oare mai este ceva de ad`ugat? murmur`
Adrienne.
– Probabil c` nu. Adrienne, nu-mi doresc deloc s`
te v`d plecând, dar nu-]i pot cere s` r`mâi. Cum nici
tu nu m` po]i obliga s` particip la via]a ta.
– |nceteaz`! strig` tân`ra femeie. Faci lucrurile [i
mai cumplite.
– {i ce altceva sugerezi? Ar trebui s` te urmez ca
un admirator fidel \n timpul turneelor? Sau s` cânt
cu tine? Ce propui?
– Nimic.
– Haide, nu fi atât de disperat`. Ne vom revedea.
– Nu va fi acela[i lucru.
– Nimic nu va mai fi vreodat` la fel, observ` Cal cu
am`r`ciune. Ascult`, când eram \n turneu, so]ia mea
m` \n[ela pentru c` nu-i d`deam suficient` aten]ie.
Munca mea m` pasiona [i m` acapara complet. |n
mod stupid, m-am \mp`cat cu Valerie de fiecare dat`.
Abordasem problema divor]ului, \n ziua \n care a
murit.

269
– Te rog, Cal, \l \ntrerupse Adrienne.
– Vrei adev`rul? De ce ]i-a[ ascunde motivele care
m` \mpiedic` s` te urmez?
– Nu-]i cer s` renun]i la stilul t`u de via]`, replic`
tân`ra femeie, \ntorcându-se spre u[`. Cal o urm` \n
camer` [i o duse spre pat, sco]ându-i halatul.
– Ce frumoa[` e[ti! \i [opti s`rutând-o. Nu voi uita
niciodat` tot ce mi-ai oferit.
Lacrimile inundar` fa]a Adriennei, iar b`rbatul i le
culese cu buzele, una câte una. Dar curând,
suspinele tinerei femei se intensificar` [i tân`ra
femeie se \ndoi de durere. Cal o ]inu \ndelung strâns
lâng` el. Apoi, când se lini[ti, \ncepu s-o mângâie [i
s-o s`rute. Adrienne [i se d`rui cu o disperare
\nver[unat`, care-i duse pe amândoi \ntr-un vârtej
ame]itor. Pu]in mai târziu, adormind \n bra]ele lui
Cal, tinerei femei i se p`ru c`-l aude murmurând
"adio".

***

270
A doua zi diminea]`, se trezi singur`. F`r` s`-[i
pun` \ntreb`ri, \[i puse costumul de baie pentru a
\nota pu]in \n piscin`. Apoi se \ntoarse pentru a se
preg`ti [i-[i trecu \n jurul gâtului medalionul oferit
de Cal la revelion.
Lyall lua micul dejun pe teras`.
– Unde este Cal? \ntreb` Adrienne a[ezându-se.
– A plecat s` se plimbe cu motocicleta.
Tân`ra femeie \[i turn` o cea[c` de cafea, cu
pref`cut` non[alan]`.
– Ei bine, unde au ajuns lucrurile cu Patty?
– A fost foarte cooperant` [i m-a l`sat s` v`d copiii
\n toate weekendurile.
– Sunt foarte mul]umit` pentru tine, Lyall.
Când John veni s` le ia bagajele, Cal nu se
\ntorsese \nc`. Ducându-se \n camer` pentru a vedea
dac` nu uitase nimic, Adrienne se \ntâlni cu Joanna
[i-[i st`pâni lacrimile pentru a-i spune la revedere.
– Voi veni s` te v`d la New York, promise Joanna.
Nu fi atât de trist`. {i Cal te va vizita.
– Nu va fi la fel...

271
– Bine\n]eles, insula aceasta este absolut
excep]ional`, replic` Joanna pe un ton lini[titor. S`
ai grij` de tine [i mult noroc.
|ndreptându-se cu Lyall spre pista de decolare,
Adrienne auzi brusc motocicleta lui Cal [i se \ntoarse.
B`rbatul s`ri repede jos, pentru a-i ajunge.
– Totul este gata? \ntreb` cu non[alan]`.
Iritat` de acest ton dezinvolt [i indiferent,
Adrienne ascult` t`cut`. Lyall \i mul]umi lui Cal
pentru ospitalitate. Apoi urc` la bord, l`sându-i
singuri.
– |ntoarce-te când vrei, \i spuse Cal, pip`indu-i
nervos medalionul ce-i atârna la gât.
– |mi voi aminti de aceast` invita]ie, r`spunse
tân`ra femeie f`când eforturi supraomene[ti pentru
a nu se pr`bu[i. Dac` \ntr-o zi dore[ti s` cân]i cu
mine, [tii unde s` m` g`se[ti.
– Ne acord`m minunat, nu-i a[a? |ntr-o armonie
perfect`.
O s`rut` u[or pe obraz, apoi se d`du \napoi
repede [i se \ndep`rt` cu pa[i mari. Adrienne era

272
gata s` alerge dup` el, pentru a-l implora s` g`seasc`
o solu]ie. Trebuia s` se vad` cu orice pre], foarte
curând, indiferent sub ce pretext.
– Adrienne? strig` Lyall. John vrea s` decoleze.
Lu` mâna \ntins` de Lyall pentru a urca la bord [i
se pr`bu[i \ntr-un fotoliu, \nghi]indu-[i lacrimile.
– Haide, pu]in curaj, \l vei revedea, \i spuse blând
Lyall.
Adrienne strânse convulsiv degetele, ca pentru a
g`si ceva de care s` se aga]e.
– Sper doar ca succesul s` merite...
– Nu este doar din cauza lui, nu-i a[a? Oricum,
n-ai fi r`mas.
– Vreau s` am totul \n acela[i timp, spuse cu greu
tân`ra femeie.
– {tii la ce visez? o \ntreb` Lyall gânditor. Mi-ar
pl`cea s` v` v`d pe amândoi reuni]i pe scen`. Ar fi
fantastic...
Când insula disp`ru \n spatele norilor parc` f`cu]i
din fulgi, Adrienne se gândi cu ironie [i dezam`gire:
"Continu` s` visezi, Lyall..."

273
Luni seara, la sosirea sa, Gina o invit` la cin` [i
Adrienne accept` cu drag` inim`. Ce u[urare s` nu
stea singur` [i s` m`soare nervoas` apartamentul!
Dup` mai multe \ncerc`ri f`r` rezultat, reu[ise totu[i
s`-i scrie lui Cal o scrisoare de mul]umire, foarte rece
[i lipsit` de emo]ie. La urma urmei, dup` plecarea sa,
poate era foarte mul]umit [i lini[tit.
Dup` o noapte agitat`, plin` de co[maruri, mar]i
diminea]` Adrienne se trezi \ntr-o atmosfer` cald` [i
umed` [i se duse imediat \n studiourile de
\nregistrare. To]i cei din orchestr` \i salutar` cu
bucurie \ntoarcerea.
– E[ti str`lucitoare! exclam` Brian, privind
frumoasa culoare ar`mie a bra]elor [i a decolteului.
Sper c` McQueen nu va mai fi singurul beneficiar al
favorurilor tale.
A[adar, toat` lumea era la curent cu aventura sa
cu Cal...
– N-are nici un drept asupra mea, min]i cu
neru[inare.
– Foarte bine.

274
Vei putea s`-]i \ndepline[ti promisiunea pe care
mi-ai f`cut-o la \ntoarcerea din Sco]ia.
– De acord, replic` tân`ra femeie distrat`, de
nevoie.
|i arunc` o privire lui Lyall, care tocmai discuta cu
Don Brown, produc`torul.
– Doresc s` \ncepem, \i spuse lui Brian. O or` de
studio cost` foarte scump, [tii asta.
{edin]a se desf`[ur` anevoie. Adrienne avea
mintea aiurea \n ciuda bun`voin]ei sale, iar Brian
p`rea complet lipsit de str`lucire. Ca de obicei, când
Adrienne \l \ntreb` dac` avea probleme, evit`
\ntrebarea [i r`spunse cu o glum`.
– Ne trebuie cântece noi, declar` Lyall \n timpul
pauzei.
– Astea sunt toate recente! protest` Adrienne.
– {tiu. Dar mi-ar pl`cea ceva mai [ocant [i
original. Vezi ce po]i face.
Mi-ar pl`cea s` selec]ionezi trei cântece din
album, pentru a le scoate pe patruzeci [i cinci de
tura]ii.

275
– Ce trebuie s` scriu, Lyall? exclam` tân`ra
femeie. Piese de succes sau muzic` bun`?
– Nu sunt neap`rat \n contradic]ie.
|n acea clip`, \i \ntrerupse Don Brown.
– Lyall, unele dintre aceste cântece sunt
excelente. Este suficient` pu]in` munc`. Adrienne
are nevoie s` se readapteze, iar lui Brian \i lipse[te
concentrarea.
– El ne-a p`r`sit deja, \l corect` Lyall.
Adrienne \i arunc` o privire surprins`. Oricum,
dup` ce v`zuse filmele video, g`sea asta inevitabil.
– De ce este aici? \ntreb`.
– Pentru c` se simte obligat fa]` de tine. A[ face
bine s`-l \nlocuiesc imediat. Altfel, va strica totul.
– M` \ns`rcinez s`-i vorbesc, spuse Adrienne.
– |l vei aduce pe McQueen aici? \ntreb` Don cu
pref`cut` dezinvoltur`.
Tân`ra femeie f`cu ochii mari de uimire.
– McQueen?
Apoi, \ntorcându-se spre Lyall, ad`ug`:
– Oare ce i-ai spus?

276
– C` ar fi o excelent` opera]iune pentru a lansa
\ntoarcerea lui Cal.
Adrienne râse cu cinism.
– Cal nu are nevoie de un suport comercial.
– Publicul este nestatornic, declar` Don. Dac` a]i
face ceva \mpreun`, a]i beneficia de un impact
fantastic.
Adrienne se ridic`.
– Refuz s` folosesc drept intermediar. Dar \i voi
vorbi lui Brian.
{edin]a de dup`-amiaz` fu ceva mai bun` [i seara,
Adrienne f`cu \n a[a fel s` ias` cu Brian.
Se duser` s` cineze \ntr-o patiserie din Manhattan.
Dup` ce comandar`, Adrienne se aplec` spre el [i-l
\ntreb` pe un ton tainic:
– Te produci solo, se pare?
– Iat` de ce mi-ai acordat atât de repede o
\ntâlnire, remarc` Brian, ridicând sprâncenele.
– Nu chiar, Brian.
Voiam s` discut singur` cu tine, \naintea unei
izbucniri a lui Lyall.

277
– Am \nregistrat câteva din compozi]iile mele pe
band` video. Credeam c` le-ai v`zut.
– Da. Te consider excelent. Nu ezita, Brian. Vei
reu[i.
– Nu-mi repro[ezi? Tân`ra femeie oft`.
– Ba da, pu]in. Dar nu pot s` te re]in dac` te sim]i
sufocat. Ce altceva s-a \ntâmplat?
Adrienne sim]ea intuitiv c` nu era doar asta.
– Jenny este la New York.
– Ai v`zut-o?
– Nu. Nu mi-a acceptat niciodat` cariera. De ce a[
accepta s-o v`d de fiecare dat` când m` cheam`?
Conflictul care-i desp`r]ea pe Brian [i pe Jenny
sem`na bizar cu cel dintre Adrienne [i Cal. Jenny voia
s` tr`iasc` lini[tit` \n Anglia, \n timp ce Brian dorea
s` str`bat` lumea, urmându-[i visul.
Dup` cin`, se \ntoarser` \n apartamentul
Adriennei [i Brian se juc` pe covor cu Z`pad`, \n
timp ce tân`ra femeie prepara cafea.
– Cineva m` iube[te, declar` Brian mângâind
pisoiul care torcea de pl`cere.

278
– Poate Jenny este \nc` \ndr`gostit` de tine.
– Când am v`zut-o de Cr`ciun, exista altcineva \n
via]a ei.
Adrienne se \ntreb` cum ar reac]iona ea, \n ziua \n
care ar afla acela[i lucru despre Cal...
Se uitar` la o comedie la televizor. Brian se amuza
mult, dar \nso]itoarea sa, distrat`, nu reu[ea s`-[i
concentreze aten]ia asupra ecranului. Dup` plecarea
de pe insul`, era pierdut`, dezorientat`. F`r` Cal,
p`rea c` nu mai func]ioneaz` normal.
|n penumbr`, Brian \[i strecur` bra]ul \n jurul
umerilor s`i.
– De ce nu cedezi dorin]ei? \i [opti la ureche.
Asocierea noastr` muzical` nu trebuie...
– Nu! strig` Adrienne tres`rind, \n timp ce o
mul]ime de amintiri dureroase o cople[i.
Brian ridic` din umeri.
– Bun, nu-]i plac. Cu atât mai r`u. Nu-]i face griji,
nu voi \ncerca s` m` impun cu for]a.
– Iart`-m` Brian, spuse Adrienne venindu-[i \n
fire.

279
Acesta o privi \ndelung.
– Te-ai \ndr`gostit de McQueen?
– Nu chiar, min]i tân`ra femeie, mul]umind
\ntunericului care-i ascundea \mbujorarea.
– Haide, Adrienne, nu m` \n[el. Diminea]`, când
ai intrat \n studio, m-am gândit: "Cum s-a schimbat!
A cunoscut dragostea!" Ea schi]` un zâmbet slab.
– Dar este ca pentru tine [i Jenny. Nu va merge
niciodat`.
– Atunci, de ce nu te \ndrept]i spre mine? Suntem
\n aceea[i situa]ie.
Adrienne scutur` din cap.
– Am nevoie s` iubesc, Brian. {i nu sunt
\ndr`gostit` de tine.
– Mul]umesc, o tachin` el, f`r` ranchiun`.
Spune-mi, cum este McQueen?
– |n calitate de cânt`re], a meritat gloria. Dar \n
calitate de b`rbat, n-a avut noroc.
Perplex, Brian o \ntreb`:
– Faci aluzie la accidentul \n care i-a murit so]ia?
Din cauza asta a abandonat?

280
– Doar \n parte. Avea de asemenea nevoie s`
reflecteze asupra sensului existen]ei sale.
– Va reveni \ntr-o zi?
– M` \ndoiesc.
|n ciuda dorin]ei de a izbucni \n plâns, Adrienne
]inu mândr` capul sus când plec` Brian.
– Noapte bun`, Adrienne. Mâine diminea]`, \l voi
anun]a oficial pe Lyall de plecarea mea din Radar.
– Ai s`-mi lipse[ti.
– Nu te \ngrijora. Ne vom mai revedea. {i nu-]i
l`sa sufletul cuprins de nelini[te.
Dup` plecarea sa, Adrienne r`mase nemi[cat`,
descump`nit`, \ntrebându-se despre motivele
prezen]ei lui Jenny Tait la New York. Apoi scoase un
lung oftat. |i erau de-ajuns problemele ei...
Z`pad` o urm` \n camer` [i se f`cu ghem pe
p`tur`. De obicei, nu-i permitea motanului s`
doarm` \n pat, dar \n acea sear`, perspectiva unei
nop]i lungi f`r` Cal era prea greu de suportat. Oare
de ce aceste b`rbat \i distrusese pentru totdeauna
echilibrul [i lini[tea sufletului?

281
Capitolul 11

Restul s`pt`mânii, Adrienne [i orchestra sa


repetar` \n vederea preg`tirii viitorului album. Brian
le lipsea [i trebuia g`sit de urgen]` un chitarist bun,
pentru a-l \nlocui. Adrienne se sim]ea permanent
frânt` de oboseal`. De la \ntoarcerea sa, dormea
foarte prost, iar Cal nu catadicsise s`-i r`spund` la
scrisoare... Totul se terminase \ntre ei.
Vineri seara, Lyall o conduse cu ma[ina.
– De ce n-ai veni cu mine la Patty, \n acest
weekend?

282
– Evident, nu-[i dore[te s` m` vad`.
– D` un spectacol la Las Vegas [i nu va fi acolo
– Ai nevoie de ajutor pentru a te ocupa de copii?
– De ce nu? Schimbarea aerului \]i va face bine,
]i-ai pierdut deja culorile.
– Ei bine, de acord. Te-ai gândit la cineva anume,
pentru a-l \nlocui pe Brian?
– Nu-]i face probleme, caut. Vom g`si repede un
succesor.
– Sper c` nu va fi vreun concert \nainte de ie[irea
discului.
– Nu \nainte de toamn`. Ce-ai spune de un turneu
nord-american?
– Dac` trebuie....
Ridic` din umeri. Totu[i, la ideea acestei c`l`torii,
\ncerc` subit o imens` oboseal`.

***

283
Escapada acas` la Patty, \n Jaguarul ro[ul al lui
Lyall, se dovedi foarte pl`cut` [i Adrienne \[i promise
s`-[i cumpere o ma[in` sport, la \ntoarcerea la New
York.
Patty Long locuia \ntr-o cas` imens`, \n mijlocul
unui parc. Lyall \i pl`tea o pensie confortabil` [i ea
\ns`[i câ[tiga foarte mul]i bani. B`ie]ii, David [i
Justin, \n vârst` de zece [i doisprezece ani, erau
\ncânta]i s`-[i vad` tat`l, deoarece \n absen]a mamei,
erau p`zi]i de o bon` cu aspect foarte sever.
Adrienne se sim]i pu]in stânjenit` s` ocupe
camer` \n casa lui Patty, dar Lyall o asigur` c` aceasta
[tia. |n ciuda acestui lucru, tân`ra femeie avea unele
temeri. Pân` atunci, nu se aflase niciodat` complet
singur` cu Lyall. Oare avea ceva \n minte? Conta s`-i
câ[tige favorurile?
Alungându-[i temerile din minte, Adrienne \[i
puse valiza pe mocheta veche roz. Un splendid pat
cu baldachin ocupa col]ul camerei, iar \n baia
al`turat` era o imens` cad` din marmur` gri. O clip`,
imaginea lui Cal \i ap`ru \n fa]`, dar o alung` cu

284
energie. Trebuia s`-l uite cu orice pre], pentru a-[i
p`stra echilibrul interior. Poate ar trebui s` i se
d`ruiasc` lui Lyall sau lui Brian. De ce ar fi Cal
singurul s`u amant? Totu[i, nici un alt b`rbat nu [tia
s-o emo]ioneze [i s-o tulbure ca el. Se completau
perfect pe toate planurile. {i Cal \[i d`duse seama de
asta. Din nefericire, refuza orice angajament. Cât era
de greu s` accepte aceast` decizie care-i sfâ[ia inima.
Proprietatea lui Patty se \ntindea cât vezi cu ochii,
mai departe de arborii parcului. Avea o piscin` de
var`, \n centrul unei peluze [i una de iarn`, \ntr-un
fel de patio. Acest loc costase probabil o avere, se
gândi Adrienne, al`turându-se celorlal]i \n gr`din`.
Se a[ez` pe iarb` pentru a-i privi jucându-se cu
mingea, gândindu-se cu triste]e la gemenii lui Cal.
Subit, sim]i o dorin]` de nest`pânit de a-i d`rui lui
Cal al]i copii, pentru a [terge definitiv durerea de
a-[i fi pierdut familia. Dar cu cariera sa, o asemenea
dorin]` era absolut irealizabil`. Era suficient s`-l
observe pe Lyall pentru a-[i da seama de mul]imea de
probleme. De-abia \[i vedea fiii. Cu toate acestea,

285
Adrienne ar fi sacrificat cu pl`cere câteva
angajamente profesionale pentru a cre[te un
bebelu[...
Când mingea ateriz` la picioarele sale, tân`ra
femeie se ridic` pentru a participa la partid`.
Copiii lui Lyall \i pl`ceau mult. Amândoi aveau
p`rul ondulat [i o minte ager`. Aveau toate discurile
Adriennei, care consim]i s` le cânte un cântec,
acompaniindu-se la chitar`, spre marea lor bucurie.
Dup` cin`, tân`ra femeie r`mase \n patio, \n timp
ce Lyall se ocupa s` culce b`ie]ii.
– E[ti mul]umit` c` ai venit? o \ntreb` impresarul,
al`turându-i-se pu]in dup` aceea.
– Da, \ncântat`. Copiii t`i sunt adorabili.
Lyall \i servi un cocteil din votc` [i suc de fructe,
foarte rece.
– Este delicios.... O cuno[ti pe Patty de foarte
mult timp, nu-i a[a?
– Da, de dou`zeci [i [apte de ani.
– Ce s-a \ntâmplat?
B`rbatul ridic` din umeri.

286
– Nu eram prezent niciodat`. De altfel, nici Patty.
Nimeni n-a reu[it s` m` g`seasc` la na[terea lui
Justin. Din acea zi, n-am mai putut comunica
vreodat`, f`r` s` ne cert`m.
– F`r` \ndoial`, avea]i aspira]ii diferite.
– Ar fi trebuit s` facem mai multe eforturi, s` ne
ar`t`m mai toleran]i. Trebuie s` \nve]i s` d`ruie[ti,
Adrienne. Am aflat asta prea târziu.
Adrienne oft`.
– Ce trebuie s` fac? S` renun] la tot pentru a duce
o via]` de sihastru pe insula aceea pierdut`?
– Nu exist` alt` solu]ie?
– Cal nu va renun]a niciodat` la izolarea sa, Lyall.
– Ei bine! uit`-l. Eu sunt aici, \i spuse luându-i
mâna.
– Lyall, nu. Cal este mult prea important pentru
mine...
– Speram doar s` te pot ajuta.
– Mul]umesc, spuse Adrienne ridicându-se. Acum,
m` duc s` m` culc.
Copiii t`i m-au epuizat.

287
Lyall o privi \ndelung \nainte de a se ridica \n
picioare. Buzele sale atinser` u[or p`rul Adriennei,
apoi, brusc, o lu` \n bra]e pentru a-i s`ruta buzele.
Fulger`tor, tân`ra femeie se \ntreb` dac` nu avea
dreptate. Dar \n loc s`-i trezeasc` dorin]e, s`rutul lui
Lyall produse efectul invers. Cal \i lipsea atât de
mult...
Se eliber` brusc, cu lacrimi \n ochi.
– Lyall, am spus nu, declar` tremurând.
– Credeam...
– Ei bine, te-ai \n[elat. |l iubesc pe Cal. Nu vreau
alt amant.
|ndemnându-se s` fie curajoas`, \[i interzisese s`
verse vreo lacrim` de la plecarea de pe insul`. Totu[i,
incapabil` s`-[i mai st`pâneasc` disperarea, izbucni
brusc \n plâns [i-l l`s` pe Lyall s-o strâng` lâng` el,
pentru a o \ncuraja.
– Nu mi-am imaginat profunzimea ata[amentului
t`u, [opti blând impresarul. |mi pare r`u c` te-am
bruscat pu]in, dar poate aveai nevoie de asta pentru
a te desc`rca. Plângi, \]i va face bine.

288
Când \n sfâr[it disperarea i se domoli, Lyall o
conduse \n camera sa, apoi se duse s` caute o sticl`
cu ap` mineral` \n timp ce ea se culca.
– Te sim]i bine? o \ntreb` cu amabilitate.
– Da.
Când u[a fu \nchis`, Adrienne b`u un pahar mare
cu ap` [i se ghemui \n pat. Pentru prima dat` de la
plecarea de pe insul`, c`zu imediat \ntr-un somn
adânc.

***

A doua zi se desf`[ur` lini[tit [i Lyall se ar`t`


foarte amabil. Luni, sosi la studio cu un nou chitarist,
Nick Crawford. Totu[i, treaba nu progres` deloc.
Cântecele scrise de Adrienne \nainte de \ntâlnirea cu
Cal p`reau f`r` con]inut, superficiale.
Poate Lyall avea dreptate: trebuia s` compun`
unele noi.

289
A[adar, Adrienne \[i \ncepu treaba [i tumultul
emo]iilor sale se dezl`n]ui din nou, dureros. Câteva
zile mai târziu, mul]umit` de rezultat, se preg`tea s`
urce \n limuzin` ie[ind din studio, când o strig`
cineva:
– Adrienne.
|ntorcându-se, cânt`rea]a z`ri o femeie tân`r`, cu
fa]a \n form` de inim`, \mbr`cat` \n blugi [i cu o
tunic` ce-i ascundea u[or sarcina.
– Sunt Jenny Tait, spuse femeia \n fa]a expresiei
sale \ntreb`toare.
Adrienne \i zâmbi larg.
– Bine\n]eles! Iart`-m`, Jenny! Sunt teribil de
distrat` \n ultimul timp.
– Pot s`-]i vorbesc?
– Fire[te. S` mergem acas` la mine.
– L-ai v`zut pe Brian? \ntreb` Jenny imediat ce
ma[ina demar`.
– De câteva s`pt`mâni, nu. Cred c` \n acea
perioad` \ncercai s`-l g`se[ti.
– |nc` \ncerc. Dar refuz` s` m` vad`.

290
– N-a gre[it \ntru totul, deoarece l-ai p`r`sit
pentru altul.
– Nu este adev`rat! protest` Jenny. Am inventat
orice, de Cr`ciun, pentru a \ncerca s`-l ating \n
nem`suratul s`u orgoliu. Crede c`-i este permis orice
cu mine [i m` consider` la dispozi]ia sa. Trebuia s`
m` ap`r. |l iubesc.
– Bebelu[ul este al s`u? \ntreb` surprins`
Adrienne.
– Normal. Ne-am petrecut toat` vacan]a
\mpreun`, acas` la p`rin]ii lui, ca [i când nu se
\ntâmplase nimic, pentru a nu tulbura atmosfera de
s`rb`toare.
Trebuie s`-i vorbesc neap`rat. I-am telefonat
ne\ncetat, dar \nchide sistematic.
– Nu-]i face probleme, vom g`si un mijloc, declar`
Adrienne cu o siguran]` pe care era departe de a o
sim]i.
Oare putea \ntr-adev`r s` g`seasc` o solu]ie
problemelor altora, \n timp ce \n propria sa via]` se
ridicau atâtea dificult`]i?

291
Ajungând \n apartamentul s`u, \i oferi lui Jenny,
foarte palid` [i agitat`, o cea[c` de ceai [i ascult` cu
r`bdare povestea vie]ii ei. Jenny \l \ntâlnise pe Brian
când acesta cânta la chitar` \ntr-un mic grup din
ora[ul s`u natal.
– |i cuno[team ambi]iile, oft` ea. Voia s` devin` la
fel de celebru ca Beatles. Treptat, [i-a f`cut drumul
s`u. Am plecat o dat` \n turneu cu el, dar aceast`
via]` nu este pentru mine.
– De ce te-ai c`s`torit cu el?
– |l iubeam. Era mai bine s`-l am din când \n
când, decât deloc. Era un ra]ionament stupid, nu-i
a[a?
– Nu.
– |n orice caz, nu mi-a fost foarte benefic. Nu [tiu
nici m`car dac` m` iube[te.
– Nu-]i pot r`spunde cu certitudine, \i spuse
Adrienne cu toat` sinceritatea. Dar \]i promit s`
discut cu el.
De ce n-ai locui aici, \n loc s` r`mâi la hotel? Voi
trimite pe cineva s`-]i ia bagajele.

292
Jenny accept` cu pl`cere propunerea Adriennei,
care se bucura s` aib` companie.
Chiar a doua zi, cânt`rea]a lu` leg`tura cu Brian
prin intermediul lui Lyall [i-i d`du \ntâlnire la ora
prânzului. P`rea \n plin` form` [i debordând de
vitalitate.
– Am adunat o orchestr`, o inform`. Dar nu i-am
dat \nc` un nume.
– Inten]ionezi s`-]i \nregistrezi toate compozi]iile?
– Da. Am mai multe contracte \n vedere.
– Sunt foarte mul]umit` pentru tine...
Apoi se hot`r\ s` atace:
– Am v`zut-o pe Jenny.
– Ah, acesta este motivul apelului t`u!
– Nu po]i fugi la nesfâr[it de realitate, Brian, \i
spuse Adrienne cu severitate.
– Sunt gata s` \nfrunt lucrurile \n fa]`. Dac` Jenny
vrea divor]ul, nimic mai simplu.
– Asta este dorin]a ta?
– Dorin]ele mele nu conteaz`, replic` Brian pe un
ton iritat. Nu mi-a acceptat niciodat` meseria.

293
Uimit` de atâta am`r`ciune, Adrienne \l \ntreb`:
– O iube[ti?
– De ce ]i-a[ spune asta?
– Nimic nu te oblig`. A]i dormit \mpreun` \n
timpul vacan]ei de Cr`ciun?
– E[ti foarte indiscret`... Da.
– Brian, Jenny este \ns`rcinat` \n [ase luni.
Trebuie s-o vezi neap`rat.
– |mi poart` copilul?
– Da.
– E[ti sigur`? insist` ne\ncrez`tor.
– Da. Jenny n-a avut nicicând o alt` persoan` \n
via]a sa. |ncerca pur [i simplu s` u[ureze desp`r]irea.
– Nu voi fi niciodat` capabil s`-mi asum o
familie.... Va trebui, Brian. |n câteva luni, vei fi tat`.
Jenny accept` s` tr`iasc` aici cu tine. {i-a dat seama
de gre[elile trecutului.
– {i eu am f`cut prostii, admise Brian.
Slav` Domnului, accepta acel copil ca fiind al s`u
[i nu punea la \ndoial` onestitatea so]iei sale, gândi
Adrienne, u[urat`.

294
– Te a[teapt` acas` la mine.
– Merg imediat acolo. N-are rost s` mai fug de
responsabilit`]i.

***

John Reith \naint` pe teras` [i se a[ez` al`turi de


Cal. Soarele apusese [i oceanul, dincolo de valurile
albe, se pierdea \n obscuritatea nop]ii.
– L-am v`zut pe Lyall Caine la New York, a[a cum
am convenit, spuse.
– Ce ve[ti ]i-a dat despre Adrienne?
John \[i sc`rpin` gâtul, nervos. Cal era \ntr-o
dispozi]ie execrabil`, de la plecarea Adriennei. Era
mai bine s` fie prudent.
– Ei bine? Ce face?
– Munca sa suport` consecin]ele lipsei ei de
entuziasm.
Cal scutur` scrumul ]ig`rii.

295
– Se poate \ntoarce aici, dac` are nevoie de
odihn`.
– Cal! Are nevoie de tine acolo. De ce nu te duci
la New York s`-i vorbe[ti? Gre[e[ti stricând totul din
\nc`p`]ânare.
– Aminte[te-]i ce s-a \ntâmplat cu Val. Nu vreau
s-o iau de la \nceput.
– Adrienne nu este Val.
Nu e[ti obligat s` \ncepi s` cân]i din nou, pentru
c` iube[ti o cânt`rea]`.
Cal se ridic` brusc.
– Totu[i, \mi doresc asta. Lupt \mpotriva acestei
dorin]e [i \n acela[i timp \mpotriva dragostei pentru
Adrienne.
– De ce?
– Era gata s` fiu deja distrus. Dac` m` \ntorc spre
Adrienne, voi face indiscutabil parte din via]a sa. Ai
ascultat-o ca [i mine. Are totul pentru a deveni un
star extraordinar.
– Sper c` nu-[i va pierde dorin]a de a reu[i...
– Ce vrei s` spui?

296
– |n aceast` clip`, tatoneaz`. Brian Tait chitaristul,
a p`r`sit-o. De atunci, nimic nu mai merge. Lyall \[i
smulge pur [i simplu p`rul.
– Poate era \ndr`gostit` de Brian? Mi-a trimis un
bilet foarte sec.
John \ncepu s` râd` [i se \ndrept` spre scar`.
– |]i las grija de a-]i r`spunde singur la aceast`
\ntrebare.
Cal se sprijini cu coatele de balustrad`, inspirând
profund. Observa]iile lui John \i sporir` nervozitatea.
|n timpul ultimelor s`pt`mâni \[i pierduse somnul.
Totul \l plictisea, chiar [i lansarea noii sale firme de
discuri. F`r` Adrienne, via]a nu mai avea nici o
savoare.
Pe punctul s`-[i aprind` o havan`, se r`zgândi
brusc. Fuma prea mult. Cobor\ pe plaj`, unde \l
asalt` o mul]ime de amintiri. Nu se mai gândise de
mult la Valerie, doar la fiii s`i.
Aceast` nostalgie, cu siguran]` nu va disp`rea
niciodat`, dar Adrienne reu[ise s` alunge fantoma
Valeriei.

297
Alte amintiri \l obsedau. |n minte \i r`suna o
muzic` strident`. Pieptul \i ardea [i transpira]ia \i
picura de-a lungul trupului. Era un star, adulat de
mul]imea de spectatori. Era suficient s` apar` pe
scen` pentru a declan[a un tumult de aplauze. Apoi,
toat` lumea t`cea [i-l asculta. Avea muzica \n sânge.
Acele câteva [edin]e cu Adrienne \i reaprinseser`
focul mistuitor.
Se imagin` pe cale s` \nregistreze un disc cu
Adrienne. Ea avea un talent rar s` compun` cântece
[i o voce extraordinar`.
Se opri din mers pentru a se a[eza pe nisip, cu
b`rbia sprijinit` pe genunchi. Oare era prea b`trân
pentru a-[i relua cariera? Evident, nu. Mai avea câ]iva
ani de activitate intens` \naintea lui. Apoi, se va
ocupa de lansarea grupurilor mai tinere. Acest aspect
al profesiunii \l interesa enorm. Va fi cu Adrienne.
Brian Tait l`sase un loc liber. De ce n-ar profita de
asta? Oare nu era un semn al destinului?
Dar o r`nise. Desigur, invitase [i alteori femei pe
insul`, pentru o scurt` aventur`. Dar cu Adrienne

298
fusese altceva. Se \ndr`gostise din nou, atunci când
nu mai credea.
Se \ntinse pe spate, contemplând stelele. Se vedea
deja pe scen`, al`turi de Adrienne. Se acordau
perfect. Val nu-i \mp`rt`[ise niciodat` gusturile [i
nu-i \n]elegea temperamentul artistic. Era interesat`
numai de bani [i de celebritate. Nu avuseser` nimic
\n comun, cu excep]ia copiilor care sosiser` oarecum
din \ntâmplare, deoarece Val uitase \ntr-o sear` s`-[i
ia precau]iile.
Na[terea gemenilor \l \ngrozise, dar \l [i amuzase
foarte mult pe Cal. Val fusese pedepsit` pentru
egoismul s`u. |n loc s` se gândeasc` doar la ea,
trebuia pe viitor s` se ocupe de doi copii.
Cal se \ndrept`, regretând c` nu-[i luase ]ig`rile
cu el. Oare ce va face? Trebuia neap`rat s-o revad` pe
Adrienne, dar f`r` o propunere referitoare la viitorul
rela]iei lor. Fusese atât de nedrept s-o invite pe
insul`, dându-[i seama \nc` de la \nceput de
puternica atrac]ie pe care o sim]eau unul pentru
cel`lalt... Dar cine oare putea rezista dragostei?

299
Cal se ridic` [i se \ntoarse din drum. Adrienne era
ca lumina care str`lucea pe teras`. |l hipnotiza, iar el
nu avea decât s` se lase c`l`uzit.

***

|ntorcându-se acas` \n acea sear`, Adrienne g`si


un bilet de la Brian: "Jenny este acas` la mine. Fat`
sau b`iat, \i vom da numele t`u".
Tân`ra femeie schi]` un zâmbet slab. M`car cineva
era fericit...
A doua zi, ziari[tii \[i petrecur` ziua cu ea, pentru
un reportaj \ntr-o revist` important`. |i puser` o
mul]ime de \ntreb`ri \ntre repeti]ii [i \nregistr`ri. Din
fericire, se ab]inur` s-o \ntrebe despre via]a sa
personal`. N-ar fi suportat [i ar fi fost nefericit`.
Aproximativ o s`pt`mân` mai târziu, Lyall o invit`
la cin` la restaurant. Se a[tepta s` primeasc`
repro[uri, deoarece munca nu \naintase deloc, dar

300
Lyall se ab]inu de la orice judecat` de valoare [i-i
anun]` \mp`carea sa cu Patty.
– Toamna aceasta joac` \ntr-o comedie muzical`
pe Broadway. Poate de data aceasta lucrurile vor
merge mai bine \ntre noi.
– Sunt foarte mul]umit` pentru tine, Lyall, spuse
Adrienne foarte sincer.
Totul p`rea s` se aranjeze pentru toat` lumea, \n
afar` de ea. Cal nu-i d`duse ve[ti. Acum, probabil nu
va mai c`uta s-o vad`... La desert, Lyall lans` totu[i
bomba:
– Cal vine la New York.
Adrienne p`li.
– Ai inten]ia s`-l \ntâlne[ti? spuse slab.
– Desigur. Nu-]i face griji, \l vei vedea [i tu.
Ochii tinerei femei se umplur` de lacrimi [i l`s`
capul \n jos pentru a-[i ascunde expresia.
|n noaptea aceea, se suci [i r`suci \n pat, f`r` s`
reu[easc` s` adoarm`. Ce-i va spune lui Cal? |n tot
cazul, n-avea rost s` preg`teasc` o lung` tirad`. |n
prezen]a sa, \[i pierdea complet controlul emo]iilor.

301
A doua zi se preg`ti \n grab` [i \mbr`c` o tunic`
alb` [i ni[te blugi asorta]i cu o vest` din piele ro[ie
cu galoane. Apoi \[i prinse o fund` ro[ie \n p`r [i
ad`ug` o umbr` de fard pe pleoape.
Nu era \n stare s` lucreze [i se ar`t` nervoas` cu
muzicienii, [i chiar cu Don. Brusc, z`rindu-l pe Cal
p`trunzând \n cabin`, era gata s` se sufoce de
emo]ie. Oare era o halucina]ie? Nu se putea opri din
cântat chiar \n mijlocul unui cântec. Din fericire,
Nick Crawford scoase o not` fals` [i Adriennei \i veni
s`-l s`rute când Don suspend`, [edin]a spunând:
– Mai bine ne oprim aici pentru ast`zi. Nimeni nu
este \n form`.
Adrienne \[i scoase c`[tile, \[i aranj` chitara [i se
preg`ti s` p`r`seasc` studioul.

302
Capitolul 12

U[a cabinei se deschise dup` ce trecu [i ni[te pa[i


o urmar` pe culoar.
– Adrienne.
Era gata s` se opreasc`, dar se str`dui s` mearg`
mai departe. Doar o privire [i se va face ridicol`,
c`zându-i \n bra]e.
Cal o ajunse repede din urm`.
– Vreau s` te v`d.
– Las`-m`, Cal, \i ordon` cu r`ceal`, \ncercând
s`-[i ascund` suferin]a.

303
Afar`, limuzina nu sosise [i tân`ra femeie strânse
pumnii furioas` când Cal deschise portiera unui
Lincoln gri metalizat.
– Trebuie s` vorbim, spuse b`rbatul.
Neavând de ales, Adrienne urc` \n ma[in`, iar Cal
se a[ez` lâng` ea, pe bancheta din spate. Era
\mbr`cat cu pantaloni [i hain` din piele neagr`, peste
o c`ma[` gri, de m`tase. Era la fel de bronzat, dar
avea tr`s`turile trase [i ochii \ncerc`na]i.
– Vrei s` mergi s` cin`m?
Tân`ra femeie vru s` refuze, dar nu reu[i nici
m`car s` deschid` gura. Luându-i t`cerea drept
acceptare, b`rbatul d`du [oferului adresa unui
restaurant.
Adrienne \ntoarse fa]a [i se absorbi \n
contemplarea spectacolului str`zii. Ce n-ar fi dat
pentru a fi una dintre acele femei foarte obi[nuite, cu
o via]` normal`. Oare de ce se \ndr`gostise de Calvin
McQueen? Era de-ajuns doar apropierea sa pentru a
o tulbura. Când picioarele li se atinser` u[or, se d`du
repede \napoi.

304
– Draga mea! o admonest` el, cu amabilitate.
– S` nu-mi spui astfel! Ochii lui Cal se voalar` [i
expresia i se posomor\. Adrienne putea s`-i fac` r`u.
Insistând, i-ar putea provoca oare o durere la fel de
sfâ[ietoare ca a sa? Subit, \i veni s` \nceap` s` strige,
[i scrâ[ni din din]i pentru a se st`pâni. Observând
grimasa lui Cal, \l \ntreb`:
– E[ti nervos?
– Nu ]i se potrive[te aceast` fals` duritate.
– Cu atât mai r`u, r`spunse tân`ra femeie
sprijinindu-[i capul de sp`tarul capitonat. Oh, de ce?
– Vom vorbi mai târziu, cu stomacul plin.
Cu un zâmbet silit pe buze, Cal scoase o revist`
dintr-o serviet` pentru documente [i i-o \ntinse.
– E[ti pe copert`.
– Foarte bine.
– Nu-]i face pl`cere? Când "Rock and roll" a fost
primul reportaj despre mine, am s`rit \n sus de
bucurie o s`pt`mân`.
– Este o fotografie bun`, spuse Adrienne f`r`
intona]ie.

305
– Nu g`se[ti nimic altceva de spus?
Când privirile li se \ntâlnir`, \n ochii lui Cal se
citea o mare nelini[te.
– Iart`-m`, dar n-am prea fost plin` de voio[ie, \n
acest timp.
Cal \i puse o mân` lini[titoare pe genunchi [i
pu]in dup` aceea, ajunser` la restaurant.
– Domnule McQueen, \i salut` [eful de sal` cu
respect, \nainte de a-i conduce spre un mic separeu,
la ad`post de priviri.
Adrienne \[i scoase funda ro[ie care-i strângea
p`rul negru bogat [i \ncepu s` priveasc` lista de
bucate.
– Ce vrei s` m`nânci? \l \ntreb`.
– Un biftec. Mor de foame. N-am mâncat nimic de
diminea]`, de când am plecat din Miami.
– Presupun c` te gr`beai s` m` vezi? \l ironiz`
Adrienne.
– Da. Ce iei?
Nu-i v`zuse niciodat` o expresie atât de sever` [i
de autoritar`.

306
Dup` ce alese o salat` din fructe de mare, tân`ra
femeie spuse:
– }i-ai fi putut da osteneala s` m` anun]i.
– L-am avertizat pe Lyall.
Adrienne \nchise pleoapele pentru a-[i st`pâni
lacrimile care-i ardeau ochii.
– Oare de ce nu putem tr`i ca toat` lumea?
– Pentru c` nu suntem oameni obi[nui]i. Noi am
vrut asta.
– Mi-am imaginat \ntotdeauna lucrurile cu totul
altfel...
– Asta se va aranja, o asigur` Cal, \n timp ce
chelnerul le aducea mâncarea.
Mâncar` \n t`cere. Apoi, s`tul, Cal o \ntreb`:
– Ce se \ntâmpl` cu grupul t`u?
– Brian a plecat [i-l \nlocuie[te Nick Crawford.
Oh, Cal, s` plec`m de aici, te rog!
B`rbatul \i scurt` cu aten]ie tr`s`turile trase [i
ochii mari alba[tri \ncerc`na]i. Cât suferise din cauza
lui!
– Foarte bine, s` mergem, spuse ridicându-se.

307
|i d`du [oferului adresa Adriennei. Portarul
imobilului \i salut` cu un zâmbet, când se \ndreptar`
spre ascensor. Nici unul, nici cel`lalt nu deschise
gura [i Adrienne evit` cu grij` privirea lui Cal.
P`trunzând \n apartament, Cal se opri \n fa]a
fotografiei unui afi[, aceea \n care Adrienne era
\mbr`cat` \n pantaloni negri din piele [i o tunic`
ro[ie din satin.
– Mai cred c` e[ti femeia cea mai sexy pe care am
\ntâlnit-o vreodat`, spuse \ncet.
Incapabil` s` schi]eze un zâmbet, Adrienne \[i vâr\
mâinile \n buzunarele vestei.
– Vrei ceai, sau cafea? \l \ntreb`, uimit` c` nu se
bâlbâie.
– Nu, mul]umesc.
– Un cocteil, atunci?
Cum se \ndrepta spre buc`t`rie, Cal o re]inu cu
fermitate de bra]. O clip` dup` aceea, f`r` s` [tie
cum, Adrienne se afl` \n bra]ele lui, \n timp ce
b`rbatul o s`ruta cu o pasiune devorant`. Acum, era
prea târziu; nu va mai rezista [i va deveni complet

308
docil`, maleabil` \ntre degetele sale. |[i strecur`
mâinile sub haina lui Cal pentru a-i sim]i c`ldura [i
imediat o cople[i o dorin]` nebun`.
F`r` s` \nceteze s-o s`rute, Cal o dezbr`c`
tremurând [i un fior de nest`pânit \l scutur` la
vederea frumuse]ii sale. Pielea Adriennei se
\nfierbânt` sub s`rut`rile lui.
Nu vorbea nici unul, nici cel`lalt. Fu o declara]ie
t`cut` a pasiunii lor, prea mult timp t`g`duit`. |n fa]a
expresiei \ncânt`tor de tulburate a ochilor catifela]i,
Adrienne, cu un tremur, \ncepu s`-l dezbrace de
haine.
Fericirea de a fi cu Cal, de a-l atinge, aproape c`
era prea mare. |[i puse capul pe pieptul s`u, pentru
a mirosi parfumul de mosc. |n timp ce b`rbatul o
strângea cu toat` puterea lâng` el, adâncindu-[i
privirea \n a sa, Adrienne fu cuprins` de un fel de
be]ie. Crezuse c`-l pierduse pentru totdeauna [i era
acolo! Se abandon` f`r` s` se mai gândeasc`
\nfl`c`r`rii sale febrile.
|n cele din urm`, Cal o \ntreb`:

309
– Unde este camera ta?
|l conduse acolo cu o ner`bdare egal` cu a sa. |[i
dorise atât de mult s`-l ating`, s`-l mângâie, s` se
contopeasc` \n el... |n clipele care urmar`, uitar`
restul lumii, pentru a se pierde \n pl`cerea trupurilor
reunite.
|n clipa \n care sim]i \n interiorul ei c`ldura lui
Cal, Adrienne scoase un strig`t de fericire [i b`rbatul
murmur`:
– Draga mea, draga mea...
– Cal, te iubesc, declar` tân`ra femeie, f`r` s` se
mai poat` st`pâni.
– {i eu te iubesc, Adrienne. Mi-ai lipsit \ngrozitor.
Adrienne nu avea nevoie s` [tie mai mult. Era a
lui, f`r` rezerve.
|i unea aceea[i dorin]`. Curând, \mb`ta]i de
muzica iubirii lor, formar` doar o fiin]`. |n culmea
extazului, scoaser` \n acela[i timp un strig`t, \nainte
de a c`dea \ntr-o delicioas` letargie.
R`maser` t`cu]i o ve[nicie. Apoi, Cal, cu
picioarele \nc` \nl`n]uite cu ale sale, se ridic` \ntr-un

310
cot [i \ndep`rt` o [uvi]` umed` de p`r, pentru a-i
s`ruta fruntea.
– Ne acord`m \ntotdeauna \ntr-o armonie
perfect`. Mi-ai spus s` vin s` te caut, când voi dori s`
cânt cu tine. Adrienne schi]` un zâmbet.
– Vorbeam de muzic`.
– Serios? |mi pare r`u.
– De ce? Mi-a f`cut mult` pl`cere!
Cal \i scrut` cu aten]ie chipul.
– Nu-]i mai suportam absen]a [i eram \ngrijorat
pentru c` aveai probleme.
Tân`ra femeie \[i mu[c` buza.
– Nu m` descurc prea r`u, \l min]i. Nu trebuia s`
vii.
– Nu-]i doreai asta?
Adrienne se \ndep`rt` u[or [i \ntoarse privirea.
– Simt o dorin]` fizic`, dar pot tr`i foarte bine f`r`
tine.
La urma urmei, nu era decât un r`gaz de scurt`
durat`, cu siguran]`. |n câteva zile, Cal se va \ntoarce
pe insula sa, iar ea va fi din nou singur`.

311
giannijollys

– Cu alte cuvinte, n-ar fi trebuit s`-mi dau


osteneala s` m` deplasez?
Adrienne se ridic` prompt [i \mbr`c` un halat.
– Chiar m` \ntreb de ce ai f`cut-o. Acum, vrei un
cocteil?
– Nu! exclam` Cal cu putere, prinzând-o de umeri
pentru a o scutura. De ce e[ti a[a?
– Pentru c` nu-mi place s` suf`r, Cal. Dac` nu
putem tr`i \mpreun`, este de preferat s` ne spunem
adio.
|n acea clip`, sun` telefonul.
– Nu r`spunde, ordon` Cal.
Totu[i, ea ridic` receptorul.
– Unde naiba ai plecat? strig` Lyall la cap`tul
firului.
– M-am \ntors acas`, r`spunse Adrienne cât mai
calm posibil.
– Dar cum? {oferul a \nnebunit de \ngrijorare.
– Sunt cu Cal.
– Ah! Aveam \ntâlnire cu el [i a disp`rut cu tine!
– Totul este \n ordine, Lyall.

312
giannijollys

Te vom suna mai târziu. La revedere.


|nchizând, arunc` o privire \n direc]ia lui Cal.
– Era Lyall. Trebuia s`-l vezi.
– {tiu. Dar nimic nu m` gr`be[te. |mi pari mult
mai important`.
Adrienne \i ar`t` cu un gest u[a.
– Ei bine, acum po]i pleca la Lyall.
Cal o fulger` cu privirea.
– De ce e[ti atât de r`ut`cioas` cu mine? Am venit
special pentru tine; ]i-am m`rturisit dragostea mea.
De ani de zile n-am spus aceste cuvinte unei femei [i
sunt sincer. Credeam c` m` pot dispensa de tine. |mi
refuzam sentimentele. Speram s` m` plictisesc de
tine.
– Ai reu[it?
– Nu, o [tii. F`r` tine, via]a nu m` mai intereseaz`.
– |n acest caz, ce propui?
|ntins pe cear[af, Cal \[i \ncruci[` mâinile \n
spatele cefei.
– Ei bine, m-am gândit mai \ntâi s` dau o audi]ie
pentru locul de chitarist din grupul t`u.

313
– Cal! protest` Adrienne scuturând din cap. Nu
po]i face un asemenea lucru! Vei fi permanent
frustrat.
– Dimpotriv`. Dup` o atât de lung` absen]`, ar fi
un excelent mod de a-mi face reintrarea. Apoi, \mi
voi depune candidatura la postul de so].
Tân`ra femeie crezu mai \ntâi c` \n]elesese gre[it.
– Cum?
– Ai \n]eles perfect, r`spunse Cal cu un zâmbet.
Adrienne se apropie câ]iva pa[i.
– Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?
B`rbatul \i \ntinse bra]ele.
– Via]a este prea trist` f`r` tine.
Tân`ra femeie se repezi \n bra]ele lui,
acoperindu-i fa]a cu s`rut`ri.
– Cal, te iubesc.
Da, m` voi c`s`tori cu tine, dac` e[ti sigur c` o
vrei.
– N-am fost niciodat` mai sigur, \n via]a mea.
|n timp ce b`rbatul \i scotea ner`bd`tor halatul,
Adrienne \i spuse:

314
– N-am \ndr`znit niciodat` s` visez o asemenea
fericire. De acum, aceasta va fi mereu \ntre noi.
– A fost mereu.
– De când?
– De la revelion... |n tot cazul, din seara \n care ai
debarcat pe insul`. P`reai atât de frumoas`, atât de
inocent`...
S`rutându-i buzele pline, Cal ad`ug`:
– Dar ]i-ai pierdut acea candoare. Adrienne
\ncepu s`-i mângâie trupul cald, lini[titor.
– |]i aminte[ti de prima noastr` \ntâlnire? M-ai
\ntrebat ce-mi lipsea \n via]`. Privindu-te, am [tiut
imediat c` erai tu... [i dragostea.
– |n acea noapte, mi-ai r`pit inima. Din nefericire,
nu puteam s`-]i ofer ce c`utai. Nu eram preg`tit.
– Acum, e[ti mai preg`tit?
– Mi-ai tulburat existen]a. Nu numai c` m-am
\ndr`gostit, dar am cântat din nou cu Denton [i cu
John, f`r` s` suf`r prea mult. Adrienne...
Luându-i b`rbia \ntre degete, o oblig` s`-l
priveasc` \n ochi.

315
– De acum, Val a disp`rut complet din memoria
mea. Cu toate acestea, copiii.... Nu-i voi uita
niciodat`. Va fi dur pentru mine s`-mi reiau cariera.
Voi avea nevoie de tine.
– Voi fi acolo, \l asigur` ea urm`rindu-i cu vârful
degetelor linia maxilarului.
– Nu mai sunt foarte tân`r. De acum \n câ]iva ani,
m` voi limita poate la activit`]i de produc`tor.
– Cal, chiar e[ti sigur c` vei suporta [ocul?
– Este ca [i când a[ pune sare peste o ran`, pentru
a vedea dac` mai este deschis`, nu-i a[a? Oh, \nc`
suf`r, draga mea. Nu sunt complet vindecat, dar te
voi avea al`turi. Te iubesc. |n perioada \n care am
renun]at, am fost cel mai trist b`rbat din lume. Nu
m-am gândit vreodat` c` voi putea iubi din nou, sau
s` simt m`car o emo]ie oarecare. Am fost complet
cople[it de suferin]`.
Adrienne \[i mas` umerii contracta]i.
– Sper s` fiu destul de puternic` pentru a te face
fericit.
– Vom fi \mpreun`.

316
N-am \mp`r]it niciodat` totul cu o alt` femeie. Val
[i cu mine eram prea diferi]i. Am fost mereu singur.
– Te iubesc, [opti Adrienne. Vreau s` am totul
dintr-o lovitur`, pe tine [i muzica noastr`.
Cal ridic` sprâncenele cu un aer \ntreb`tor:
– De fapt, ai adus \nregistr`rile noastre \n bagajele
tale?
Cum Adrienne d`du din cap zâmbind u[or,
continu`:
– "Cântec de dragoste" va fi primul mare succes al
casei mele de discuri. Ce spui despre asta?
– Este \ncoronarea carierei mele.
Brusc, Cal s`ri jos din pat pentru a scotoci \n
buzunarul pantalonilor, de unde scoase o cutiu]`.
Inima Adriennei tres`ri la vederea inelului montat
\n diamante.
– Oh, Cal, este magnific!
– |ncearc`-l. |n timp ce tân`ra femeie [i-l punea
pe deget, Cal declar` lini[tit:
– Am deja impresia c` sunt c`s`torit cu tine.
Sejurul t`u pe insul`, a fost luna noastr` de miere.

317
Dar dac` Lyall ne acord` o vacan]` suplimentar`, te
voi duce la Londra, pentru a te face s` vizitezi corect
toate monumentele.
– Ar fi minunat! exclam` Adrienne, cu lacrimi \n
ochi.
– Te iubesc, murmur` Cal.
– {i eu.
– {i nu glumeam adineaori. Presa [i criticii vor fi
foarte severi cu mine. Iar tu vei fi, f`r` \ndoial`,
permanent deranjat`.
– Mi-e egal. Tot ce are importan]` e[ti tu.
Se prinse de gâtul lui pentru a-l strânge mai mult
lâng` ea, dar Cal tres`ri [i scoase un strig`t.
Z`rindu-l pe Z`pad` strecurându-se \ntre ei,
Adrienne izbucni \n râs.
– Este Z`pad`, declar` tân`ra femeie.
Pisoiul torcea deja, lâng` fa]a lui Cal.
– |i placi, observ` Adrienne pe un ton mul]umit.
Cal \i f`cu mali]ios cu ochiul.
– {i dac` i-a[ fi displ`cut?
– Te-a[ fi dat afar`. Are o judecat` foarte sigur`.

318
Uitând animalul, Cal o \mbr`]i[` [i-i \n`bu[i
cuvintele pe buze. Cu mintea eliberat` \n sfâr[it de
grijile [i temerile din ultimele s`pt`mâni, tân`ra
femeie i se d`rui f`r` rezerve. Va deveni camarada lui
dintotdeauna, pentru toat` via]a.

Sfâr[it

giannijollys

319

S-ar putea să vă placă și