CUVÎNTUL AUTORILOR

Prin lucrarea de faţă ne propunem să prezentăm po-

tenţialul turistic al oraşului Topliţa şi al împrejurimilor
sale, rccomandînd locurile pentru frumuseţile lor, pentru
vacanţele reconfortante şi instructive, pentru cura de aer
pe care o oferă tuturor vîrstelor, pentru băile în apa mezo-
termală a izvoarelor existente în regiune.
Ghidul nostru înfăţişează localitatea de pe cursul su-
perior al Mureşului sub raportul condiţiilor naturale do-
minante şi al celor mai reprezentative obiective turistice.
In consecinţă, primul capitol oferă date despre geologi'i,
relieful, clima, hidrologia, solurile, fauna şi flora melea-
gurilor topliţene.
Cel de-al doilea este consacrat evoluţiei istorice, cu
referiri la unele date statistice menite să ilustreze ritmul
alert al dezvoltării oraşului în ultimii ani. Paginile unui
alt capitol cuprind succinte informaţii referitoare la princi-
palii factori naturali de cură şi tratament, la clasificarea
şi utilizarea apelor minerale, la cele mai importante surse
existente în Topliţa şi în cîteva locuri din preajmă. Ulti -
mele capitole completează lucrarea cu date şi recomandări
privind destinaţiile turistice din oraş şi din împrejurimi,
căile de acces spre cărările munţilor, excursiile cu trenul
sau cele rutiere, capacităţile de cazare, adresele utile etc.
Amplasarea geografică şi baza materială turistică de
care dispune i-au asigurat Topliţei, cum e normal, locul

Jopliţa S
central în ghidul nostru. Imaginea sa ar rămine insă in-
completă (ară descrierea localităţilor din apropiere, Bil-
bor, Corbu şi Tulgheş, care pot ii considerate adevărate
microstaţiuni balneoclimatice şi cărora le-am consacrat
atenţia cuvenită în carte. Aceste localităţi au o vechime
cuprinsă între 400—500 de ani. De-a lungul vremii, ele s-au
dezvoltat continuu datorită economiei pastorale, mineri-
tului şi exploatării lemnului. In prezent, aici se conturează
o tot mai intensă activitate turistică la baza căreia stau,
cu prioritate, calităţile apelor minerale, asemănătoare cu
cele din staţiunea Borsec.
Fenomenul urbanizării şi creşterea ponderii celor ce
caută natura pentru virtuţile ei benefice vor conduce,
sîntem siguri, la amplificarea mişcării turistice din zona
Topliţei şi împrejurimi. Cu timpul, aceste locuri vor fi vi -
zitate de tot mai mulţi excursionişti, afluxul lor devenind
comparabil, poale, cu cel al altor zone de notorietate tu-
ristică din ţară. Dar ţi pînă atunci susurul odihnitor al
apelor de munte, verdele coniferelor, covorul moale al pa-
jiştilor alpine, calitatea apelor minerale şi ospitalitatea oa-
menilor de aici îşi aşteaptă vizitatorii.
Ne exprimăm speranţa că lucrarea noastră va deveni
o călăuză utilă pentru toţi cei ce se vor hotărî să-şi pe -
treacă vacanţele pe frumoasele meleaguri topliţene.
Lec-'tura cărţii şi, mai ales, decizia turiştilor de a urma re-
comandările din cuprinsul ei, de a bate cu piciorul tra -
seele propuse vor fi un cîştig incontestabil pentru ama -
torii de drumeţie din ţară, pentru toţi cei care îndrăgesc
natura, oamenii şi monumentele patriei. Ei se vor convinge,
o dată în plus, că renumele turistic al zonei nu este asi-
gurat numai de Borsec, ci şi de Topliţa cu împrejurimile
sale, adesea de o frumuseţe aparte.
Autorii
CADRUL NATURAL
AŞEZARE ŞI CAI DE ACCES
Oraşul Topliţa este situat în nordul Depresiunii Giur-
geu (Gheorgheni) din Carpaţii Răsăriteni, pe cursul supe-
rior al Mureşului. De aici apele rîului pătrund în Defileul
Topliţa-Deda de la poalele munţilor Gurghiului si Căli-
man.
Amplasată la locul de confluenţă a piriului Topliţa
cu Mureşul, aşezarea se află în nordul judeţului Harghita,
pe terasele şi în lunca Mureşului, prelungită pe cursul in-
ferior al pîrîului Topliţa, fiind încadrată de munţii Căli-
man, Giurgeului şi Gurghiului. în zona de nord, înălţimile
sînt dominate de Vîrful Tarniţa (l 046 m), care reprezintă
treapta intermediară de trecere spre crestele falnice ale
Călimanilor. Spre nord-est, văile pîraielor Secu şi Topliţa
separă Munţii Căliman de Munţii Giurgeului, asigurînd,
prin curmături largi, accesul spre două depresiuni intra-
montane de altitudine: Borsec şi Bilbor. La sud şi sud-
vest, în decorul împădurit al Munţilor Gurghiului se indi-
vidualizează culmile Preluca şi Zăpodea.
Pitorescul depresiunii este completat de albia Mureşu -
lui, rîul care-şi poartă apele, după ce depăşeşte Topliţa,
spre vest, către Podişul Transilvaniei prin Defileul Topliţa-
Deda.
M/c îndreptar turistic Topliţa
 Topliţa este cea de-a patra aşezare urbană a judeţului
Harghita, cu o populaţie de aproximativ 20 000 de locui -
tori. Dintre localităţile componente ale oraşului amintim:
Secu la nord-est, Moglăneşti la sud-est (pe DN 12), iar spre
vest Călimănel şi Vîgani (pe DN 15). Mare parte din te -
ritoriul oraşului (cel din stînga Mureşului) este ocupat de
cartierele: Zencani, Luncani şi Măgherus.
Traseele feroviare şi cele rutiere asigură Topliţei o
bună legătură cu restul ţării. Se poate spune chiar, pe
bună dreptate, că localitatea are o poziţie privilegiată din
acest punct de vedere, pe teritoriul ei intersectîndu-se DN
12 cu DN 15, în timp ce prin gară trec o mulţime de
trenuri.
Cei ce vin la Topliţa din sudul ţării, bucureştenii, de
exemplu, au de parcurs distanţa de aproximativ 350 km,
străbătută de trenurile accelerate în maximum şase ore,
călătorind pe Valea Prahovei şi pe cursurile superioare ale
Oltului şi Mureşului. Efectuat cu automobilul, acelaşi tra-
seu uneşte oraşele Bucureşti, Braşov, Sfîntu Gheorghe,
Miercurea Ciuc, Gheorgheni şi Topliţa, de-a lungul căilor
rutiere E 15, DN 11 şi DN 12. De la Braşov se poate pre -
fera o a doua variantă rutieră care leagă mai multe loca -
lităţi transilvănene avînd pe teritoriul lor numeroase mo-
numente medievale. Acest traseu totalizează 318 km, de-a
lungul căilor rutiere E 15, DN 13 şi DN 13 A trecînd prin
Feldioara, Rupea, în apropiere de Sighişoara, Cristuru Se-
cuiesc, Odorheiu Secuiesc şi Praid. Intre Praid şi Joseni,
deplasarea cu autobuzul se desfăşoară peste Pasul Bucin
(1287 m), şoseaua de asfalt bine întreţinută (DN 13 B) în-
dreptîndu-îe către Valea Mureşului, prin păduri de coni -
fere mărginite de frumoase poieni. De la Joseni pînă la
Topliţa mai sînt de străbătut 37 km pe DN 12, care înso-
ţeste valea superioară a Mureşului, în sezonul estival,
dinspre litoralul Mării Negre se poate ajunge la Topliţa
cu trenurile ce asigură legătura cu nordul ţării. Traseul
începe din Mangalia şi trece prin Feteşti, Ploieşti-vest, Bra -
şov, Sfîntu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorgheni. Depă-
şind Topliţa, trenurile îşi urmează ruta spre Baia Mare,
trecînd prin Defileul Mureşului.
Localităţile urbane aflate la o distanţă relativ mică de
Topliţa sînt, în ordine, următoarele: Borsec (26 km, spre
est, pe DN 15), Gheorgheni (37 km, spre sud, pe DN 12),
Bălan (58 km, pe DN 12 şi ramificaţia estică pînă la poa -
lele Hăşmaşului Mare), Reghin (70 km, spre vest, pe DN
15), Miercurea Ciuc, reşedinţa judeţului Harghita, situată pe
DN 12, spre sud, la o distanţă de 94 km.
Accesul dinspre Moldova spre Topliţa este asigurat, prin
Pasul Ghimeş, de calea ferată Adjud-Ciceu şi de şoseaua
care o secondează, DN 12 A, turiştii urmînd să străbată
apoi DN 12 sau călătorind pe calea ferată, în aceeaşi direc -
ţie, pînă la Topliţa. De altfel, turiştii automobilişti ce vin
de pe plaiuri moldoveneşti pot alege şi alte două trasee,
ambele avînd ca punct de plecare municipiul Piatra
Neamţ. Primul trece prin oraşul Bicaz, desfăşurîndu-se pe
DN 15 şi DN 12 C, prin Cheile Bicazului. Cel de al doilea,
de la Bicaz, se angajează spre nord, ocolind lacul de acu -
mulare de la Izvorul Mureşului pînă la limita sa nordică,
de unde traseul se îndreaptă, prin Pasul Tulghes, către
staţiunea Borsec, apoi peste Muntele Creanga (DN 15), prin
pădurile de molid, pînă la valea pinului Secu şi de aici
la Topliţa.
Turiştii ce se îndreaptă spre Topliţa din vestul ţării
trec prin municipiul Tîrgu Mureş. După ce străbat încă
102 km pe calea ferată sau pe şosea (DN 15) ajung în oraş.
Ambele căi de acces trec prin Reghin, cunoscut centru mun-
Mic îndreptar turistic
citoresc, şi traversează, începînd de la Deda, impozantul
defileu al Mureşului. Peisajul este minunat, indiferent de
anotimp.
Tot dinspre Tîrgu Mureş se poate ajunge la Topliţa pe
o rută ocolită. Ea este preferată de unii automobilisti care
rulează pe DN 13 A, 13 B şi 12. Pe acest traseu se pot
efectua popasuri prelungite, cu vizite instructive la mo-
numentele istorice din Tîrgu Mureş, la lacurile sărate de
la Sovata şi Praid, parcurgînd decorul oferit de Munţii
Gurghiului şi de valea superioară a Mureşului, între Jo -
seni şi Topliţa.
RELIEF ŞI CONSTITUŢIE GEOLOGICA
Depresiunea intercarpatică Giurgeu face parte din u-
lucul depresionar intern Giurgeu-Ciuc, desfăsurîndu-se în
lungul Mureşului, pe direcţia nord-sud. Din punct de ve -
dere genetic, ea are o origine mixtă-tectonică, de ero -
ziune şi de baraj vulcanic. Ne aflăm la contactul dintre
formaţiunile vulcanice neogene (pliocen-cuaternare) din
vest şi nord, formaţiunile mezozoice din est şi cuvertura
sedimentară din vatra depresiunii 1. Rama muntoasă a de-
presiunii este alcătuită din munţii Bistriţei, Giurgeu si
Hăsmaş în est (formaţiuni cristalino-mezozoice), Căliman,
Gurghiu şi Harghita în nord, vest şi sud — aparţinând lan -
ţului neoeruptiv al Carpaţilor Răsăriteni (andezite, ande-
zite bazaltoide şi aglomerate vulcanice).
Activitatea vulcanică recentă a acestei zone este sus-
ţinută si de apariţia unor fenomene postvulcanice — între
care prezenţa, în jurul zonei de eruptiv a unor ape hipo- si
mezotermale (Topliţa, 26°C), manifestări solfatariene si mo-
fetice. în sectorul în care Mureşul străbate depresiunea
există o zonă aproape continuă de apariţie naturală la zi
a CO2, care mineralizează apele freatice 1.
Bazinetul Topliţa este compartimentul nordic, cel mai
coborît, al Depresiunii Giurgeu, fiind închis de munţii Că-
liman (nord), Giurgeu (est) şi Gurghiu (vest). Avînd o al-
titudine medie de 650 m, Bazinetul Topliţei are un relief
colinar ce se întinde pe o suprafaţă de aproximativ
300 km2. Drenat de valea Mureşului, care curge dinspre sud
spre nord-vest, are un profil transversal în trepte, dato -
rită teraselor de 45,25 şi 15 m aflate de o parte şi de alta
a zonei de luncă. Bazinetul Topliţei are o structură geo -
logică distinctă: aglomerate andezitice alternînd cu sedi-
mente cuaternare (argile, nisipuri) între terasele de pe
stînga Mureşului şi iviri de andezite bazaltice pe dreapta
rîului. Rocile, în contact cu apa ce se infiltrează şi circulă
subteran, se mineralizează, produsul hidromineral fiind
afectat de manifestările postvulcanice de natură termică
(emanaţii de vapori şi gaze încălzite, de provenienţă ju -
venilă). Din punct de vedere morfologic, lunca Mureşului
este netedă, înclinată spre nord, iar din punct de vedere
al alcătuirii petrografice — din pietrişuri, bolovănisuri şi
din depozite argilo-nisipoase.
în relieful Bazinetului Topliţa se disting trei unităţi:
vatra depresiunii, lunca şi terasele Mureşului, versanţii
munţilor înconjurători.
Geneza Bazinetului Topliţa este strîns legată de cea a
Depresiunii Giurgeu (Gheorgheni). Geologii acceptă că,
anterior formării actualului lanţ vulcanic, întreaga regiune
 * Geografia României, voi. III, Carpaţii şi Depre- 1
Pricăjan, A., Apele minerale şi termale din Româ-
siunea Transilvaniei, Editura Academiei, Bucureşti, 1987. nia, Editura Tehnică, Bucureşti, 1972.
Mic îndreptar turistic 10 Topliţa 1
1
 fusese o cîmpie aluvionară, situată la extremitatea vestică
a zonei de piemont de lîngă şirul central al Carpaţilor
Orientali, respectiv cel cristalino-mezozoic, materialele pi-
roclastice s-au depus peste vechile depozite de pietrişuri
ale şesului aluvionar. A rezultat astfel o nouă structură vul -
canică (Munţii Căliman, Munţii Gurghiului), din perioada
pliocenului superior, ce a închis cu un baraj vulcanic o
arie depresionară, unde s-a format un lac intramontan, a
cărui oglindă s-a ridicat pină la 990 m.
La începutul cuaternarului, apa lacului amintit a fost
evacuată spre Podişul Transilvaniei, ca urmare a avan -
sării obîrşiei Mureşului transilvan prin eroziune şi care a
dat naştere Defileului Topliţa-Deda. La actuala înfăţişare
a depresiunii au contribuit, în cele din urmă, conurile de
dejecţie formate de afluenţii Mureşului cu materiale aduse
de pe munţii din jur, precum şi adîncirea apelor în aceste
depozite, fapt ce a dus la separarea unor dealuri piemon-
tane pe margini.
Fiind o unitate naturală distinctă, Bazinetul Topliţa
se desfăşoară la nord de localitatea Subcetate, avînd actua -
lul aspect de amfiteatru prin fragmentarea atît a zonei de
piemont din est cît si a structurii vulcano-sedimentare din
vest. Din cauza rezistenţei rocilor eruptive, albia Mureşu -
lui se îngustează în zona comunei Subcetate, pentru ca mai
apoi să se lăţească pină la intrarea în defileu, dînd astfel
naştere Bazinetului Topliţa.
Bazinetul este străjuit pe latura de nord-vest de culmea
Tarniţa, iar la sud de înălţimile Preluca şi Zăpodea, spre
sud-vcst se află terasa Măgherus de 90 m, iar spre nord
Dealul Mănăstirea şi Dealul Văii ce constituie etajele de
trecere spre zona montană a Giurgcului şi Călimanului prin
intermediul a numeroase platouri vulcanice. Culmea Săr-
maşului (l 399 m) domină depresiunea pe latura estică,
acolo unde apar roci calcaroase, depuse pe fundamentul
de cristalin. Munţii Căliman din latura de nord sînt alcă -
tuiţi din roci andezitice şi vulcano-sedimentare, erodate în
zona Topliţei de pîraiele Călimânel, Lomaş, Puturosul şi
Voivodeasa.
CONDIŢII CLIMATICE
Situat în cadrul etajului climatic de munte, Bazinetul
Topliţa se caracterizează printr-un topoclimat de depre -
siune intramontană, asupra căruia se resimt, în permanenţă,
influenţele muntelui. Principala caracteristică o constituie
contrastul termic dintre iarnă şi vară, dintre zi si noapte,
calmul atmosferic predominant şi prezenţa inversiunilor de
temperatură. Datorită acestui fapt, pe platourile montane
durata şi valoarea mare a radiaţiei solare devin compara -
bile, uneori, cu cele mai însorite zone din ţară. Contrar
aşteptărilor, perioadele răcoroase ale zilei sînt prezente,
mai ales, seara tîrziu şi dimineaţa devreme, ele fiind con-
secinţa circulaţiei atmosferice locale — sub forma vîntu-
rilor de munte-vale (brize). Direcţia dominantă a vîntului
este determinată de configuraţia terenului, viteza lui fiind
atenuată de barajul prografic. Datorită pădurilor de răsi-
noase, topoclimatul montan se caracterizează prin procese
de ozonificare şi ionizare a aerului.
Inversiunile termice din timpul iernii înăspresc, une -
ori, climatul local, generînd ceţuri frecvente în depresiune
şi scăderi puternice ale temperaturii aerului (—38°C la
data de 15 ianuarie 1985), apropiate de minima absolută a
ţării, în contrast cu scăderile de temperatură din depre -
siune, pe vîrfurile- munţilor Căliman, Giurgeu, Gurghiu se
înregistrează temperaturi mai ridicate.
Mic îndreptar turistic Jopliţa 1
12 3
 Comparativ cu celelalte depresiuni intramontane din
apropiere (Bilbor, Borsec, Corbu, Tulgheş), topoclimatul
Topliţei este mai rece şi mai umed. Fiind mai mici si mai
închise, în aceste depresiuni temperatura aerului este mai
ridicată decît la Topliţa, de unde se explică climatul lor
mai blînd, fapt observat de orice turist care, în drumul lui
spre Borsec, trece prin Topliţa.
Faţă de regiunile de şes sau podiş, este firesc ca To -
pliţa — oraş situat intr-o depresiune intramontană — să
contrasteze prin valorile mai scăzute ale temperaturii ae-
rului (temperatura medie anuală: -f-S^C; temperatura me-
die a lunii ianuarie: —9°C; temperatura medie a lunilor a-
prilie şi octombrie: +10°C; temperatura medie a lunii iu -
lie: circa 15°C; minima absolută: —38°C, la 11 ianuarie
1963 şi 15 ianuarie 1985; maxima absolută: +30,5°C, la 7
iulie 1929). Totuşi, din punct de vedere turistic, această
condiţie topoclimatică nu constituie un impediment, nu-
mărul zilelor însorite, perioadele îndelungate de calm at-
mosferic şi lipsa de poluare formează numai o parte din
factorii care favorizează desfăşurarea activităţilor recrea -
tive pe aceste meleaguri.
Datorită curenţilor de aer care se canalizează în lungul
culoarului Topliţa-Deda, în oraş se înregistrează, uneori,
perioade îndelungate mai reci. In unele zile ale lunii ia-
nuarie mercurul termometrului coboară mult sub 0°C, ceea
ce nu împiedică activităţile turistico-sportive ale locuito-
rilor aşezării — pe patinoarele naturale, în întrecerile
sportive şi plimbările de agrement.
O caracteristică importantă o prezintă şi regimul pre-
cipitaţiilor. In variaţiile neperiodice ale acestora s-au în-
registrat, în Bazinetul Topliţa, cantităţi anuale cuprinse
Intre 461 şi 813 mm. Maximul pluviometric se înregistrează
în luna iunie, totalizînd circa 90 mm. Datorită proceselor
de însorire de pe versanţii muntosi, uneori au loc averse
de ploaie. Intr-un an, numărul mediu al zilelor cu ploaie
este de 100, iar al zilelor cu îngheţ, de circa 160. Totuşi,
cerul este senin circa 1/3 din an, îndeosebi în intervalul iulie-
octombrie, cînd soarele străluceşte cel puţin 10— 14
zile pe lună.
Datorită inversiunilor de temperatură, prezente atît
vara cît şi iarna, umezeala relativă a aerului este ridicată,
cu valori medii anuale de peste 80%, iar în ianuarie de
circa 880/0-
Stratul de zăpadă se aşterne în unii ani chiar la în -
ceputul lunii noiembrie, atingînd grosimi maxime de 30—
50 cm în luna ianuarie, menţinîndu-se aproape continuu,
datorită temperaturilor scăzute, pînă către sfirşitul lunii
martie, cînd cunoaşte o diminuare treptată în depresiune,
respectiv în oraş, şi pe versantele cu orientare sudică. Per-
sistenţa stratului de zăpadă asigură condiţii optime an -
trenamentelor şi concursurilor sportive de sezon.
înşirate ca o barieră, culmile vestice ale munţilor adă-
postesc oraşul faţă de circulaţia atmosferică dominantă din
vest, resimţită mai ales pe înălţimi. Lovindu-se de creste
vînturile pătrund în depresiune cu viteze reduse. Defileul
din vecinătate imprimă, însă, o anumită orientare si, mai
ales, canalizarea circulaţiei aerului pe direcţia nord-vest—
sud-est.
In general, regimul eolian se caracterizează printr-o
pondere mai mare a vînturilor din sectorul nord-vestic şi sud-
vestic, ca expresie a acestei canalizări în lungul defileului
atingîndu-se viteze de 2—3 m/s. Rare sînt cazurile cînd
viteza vînturilor creste, fenomenul producîndu-se
primăvara sau toamna, cînd se schimbă sensul circulaţiei
generale a atmosferei si cînd în depresiune se resimt vîn-
turile de est şi de sud. Local, se remarcă şi fenomene de
Mic îndreptar turistic Jopliţa 1
5
foehnizare pe versantele cu expunere estică 1 . In serile de
vară vînturile de munte-valc aduc în oraş aerul ozonat
al pădurilor de conifere de pe versantele înconjurătoare.
Din datele prezentate rezultă că Topliţa şi aşezările
din împrejurimile sale, prin specificul lor climatic şi topo-
climatic, favorizează dezvoltarea turismului. Oraşul are un
grad redus de poluare, mult diminuat o dată cu electrifi -
carea transportului feroviar.
HIDROGRAHE ŞI HIDROGEOLOGIE
Topliţa şi împrejurimile sale sînt străbătute de o reţea
hidrografică tributară rîului Mureş. Pîraiele au, în gene -
ral, pante accentuate, apele lor repezi fiind una dintre
cauzele modelării reliefului din depresiune. Debitul de apă
înregistrează oscilaţii apreciabile, mai ales în urma topirii
zăpezilor şi a ploilor căzute pe masivele din jur.
Mureşul şi-a săpat albia în depozitele plioccne şi cua-
ternare friabile, avînd o pantă mai redusă a profilului lon-
gitudinal în comparaţie cu afluenţii săi din depresiune.
Debitul său mediu multianual la intrarea în defileu este de
11,7 mVs. Cele mai mari debite de apă se înregistrează în
luna aprilie, care are un debit mediu pe perioada de ob-
servaţii de 30,7 mVs şi cele mai mici în perioada mini -
melor de iarnă, în ianuarie, cînd se realizează un debit
mediu de 5,2 mVs. în general, pe acest sector, rîul trans-
portă zilnic o cantitate mică de aluviuni în suspensie. De
la un anotimp la altul, apa Mureşului înregistrează urmă-
1
Din contră, pe cele cu expunere vestică se produc
prăbuşiri ale maselor de aer suprarăcit din est, iar pe văi
pătrund ramificaţii ale Crivăţului, cunoscut sub denumirea
locală de Nemira.
toarele valori termice: 0,1—0,3°C iarna, 10—17°C vara şi
3—12°C toamna.
Spre deosebire de Mureş, care are o vale largă, afluen -
ţii săi au văi înguste, tinere, cu ape repezi. Cele mai im -
portante văi din stînga Mureşului sînt Gălăuţaş si Măghie-
ruş, iar cele din dreapta, Călimănel, Voievodeasa, Secu si
Topliţa, care drenează versantul sudic al Munţilor Căli-
mani.
Pe rîul Topliţa, care străbate localitatea cu acelaşi nume,
există şi o staţie hidrometrică la care se fac măsurători
de niveluri şi debite de apă. Pe baza acestora s-a calculat
un debit mediu multianual de 2,90 mVs — cu cele mai
mari valori în luna aprilie şi cele mai mici în ianuarie.
In apropierea Topliţei se află si Lacul Iezer, la poa -
lele Vîrfului Răchitiş din Munţii Călimani, la altitudinea
de l 750 m, care arc o adîncime de 3—5 m şi o suprafaţă
de l 300 m 2 , reprezentînd o atracţie turistică deosebită,
către el îndreptîndu-se traseul nr. 1.
Apele subterane din regiune, datorită particularită -
ţilor hidrologice, legate de vecinătatea munţilor vulcanici,
reprezintă una dintre cele mai preţioase bogăţii, la Topliţa
si împrejurimi aflîndu-se un număr însemnat de izvoare
minerale. In unele perioade istorice, aceste izvoare au avut
o importanţă deosebită pentru existenţa locuitorilor. Cu
secole în urmă, în vremuri de restrişte, păstorii urcau tur -
mele la munte, pentru a le feri din calea năvălitorilor.
Pe pajiştile montane, cornutele păşteau la adăpostul tai -
nic al codrilor, adăpîndu-se din apa minerală a izvoare -
lor, uşor cloruratc, care înlocuia, pentru o vreme, sarea
necesară rumegătoarelor. Mai apoi, topliţenii preferau
să-si potolească ;setea cu această apă plăcută la gust, fără
să bănuiască modul în care ea contribuie la sănătatea şi
M/c îndreptar turistic 16 Topliţa 1
7
longevitatea lor. Multă vreme, sursele de apă minerală de
aici au fost trecute pe plan secundar, fiind cvasinecunos-
cute de lumea din afara depresiunii. La sfîrsitul secolului al
XVII-lea apar studii complexe referitoare la proprietăţile
fizico-chimice şi terapeutice ale izvoarelor din Borsec. Prin
consolidarea renumelui acestei staţiuni, sursele minerale
de la Toplita şi împrejurimi au fost date uitării. Abia după
aproape un secol se semnala existenţa lor: „Intre Borsec,
Bilbor şi Toplita, în afara izvoarelor din perimetrul Bor-
secului mai există şi alte izvoare al căror număr trece
de 100. Dintre acestea, cel mai de seamă este ..Clocoti -
torul" (din Bilbor) care, după cum se spune, conţine mai
mult dioxid de carbon decît fîntîna centrală a Borsecului
şi este mai concentrat decît aceea. Un alt izvor de aici
avea o asemenea concentraţie, încît locuitorii 1-au ame -
najat cu un bazin avînd j. .reţii din scînduri şi folosit
pentru băi. Aceste izvoare încă n-au fost analizate chimic,
dar au aceleaşi caracteristici cu cele din Borsec. Pentru
omenire, aceste bogăţii naturale sînt prea puţin cunoscute
şi folosite"1.
Cu vremea, izvoarele mezotermale din Toplita au fost
captate într-un bazin amenajat, devenind tot mai renu -
mite pentru virtuţile lor curative. La începutul acestui
secol, pe baza cercetărilor hidrogeologice moderne, s-a
stabilit că bazinul topliţean posedă un important zăcă-
mînt de ape minerale carbogazoase mezotermale, prezen-
tînd un regim hidrogeologic de acumulare în şisturi cris-
taline şi calcare magneziene.
1
Vitos Mozses, Izvoarele minerale, în Caietele judeţului
Ciuc, 1894, manuscris aflat la Muzeul de Istorie al judeţului
Harghita, Miercurea Ciuc.
VEGETAŢIA
Vegetaţia bogată a meleagurilor topliţene este con -
secinţa directă a amplasării geografice a bazinetului, care
formează arealul unor specii variate, parte dintre ele con-
siderate monumente ale naturii. De altfel, această depre-
siune reprezintă şi o zonă de mare atracţie pentru natu-
ralişti, pescari şi vînători sportivi.
La peste 1800 m, cu precădere în Munţii Căliman,
în condiţii de umiditate ridicată şi temperatură scăzută,
etajul alpin cunoaşte o oarecare dezvoltare. Pe solurile
brune, podzolice, feriiluviale apare o vegetaţie reprezen -
tată de ierburi şi tufişuri scunde. Specific pajiştilor al -
pine, procesul redus de descompunere a materiilor orga -
nice şi respectiv de acumulare a humusului oferă con -
diţiile apariţiei unei vegetaţii ierboase de mici dimensiuni,
în rîndul căreia se deosebesc: păruşca (Festuca supina),
rugina (Juncus trifidus) si coarna (Carex curvula). In etajul
inferior, cuprins între l 600—l 800 m, caracterizat prin-tr-un
climat umed şi rece, pe solurile brune podzolice sau
feriiluviale, se dezvoltă pajişti alcătuite din iarba vîn-tului,
păruşca si unele graminee: firuţa (Poa medie) şi ţepoşica
(Nardus stricta). Intre tufişurile alpine şi subal-pine pot fi
întîlnite următoarele specii: ienupărul pitic (Juniperus
sibirica), jncapănul (Pinus montana) si salcia pitică (Sales
reticulata), (Salix herbacea). Alături de acestea, afinul
(Vaccinium myrtillus) şi smirdarul, numit si bujor de
munte (Rhododendron kotschyl), completează decorul
vegetal de 'altitudine din zona Topliţei. Sub acest etaj, pînă
la nivelul depresiunii se dezvoltă pădurile masive de
conifere, asigurînd un fond forestier cu supra faţa de 9
530 ha. Fiind unul dintre cei mai importanţi factori de
recreare, aceste păduri constituie totodată şi o resursă
economică deosebit de valoroasă. Admirîndu-le
Mic îndreptar turistic 18 Topliţa 1
9
frumuseţea, căutîndu-le liniştea şi răcoarea, turistul mo -
dern îşi reface forţele şi buna dispoziţie.
în arealul cuprins între 600—1600 m, solul brun şi brun-
cenusiu oferă condiţiile necesare dezvoltării întin selor
păduri de conifere. Cel mai răspîndit arbore al aces tor
păduri de răşinoase este molidul (Picea exceha), cu
vîrste şi dimensiuni diferite. Virsta medie a acestor ar -
bori este de 70 ani, atingînd dimensiuni de 20—30 m înăl-
ţime şi grosimi de 50—80 cm la baza tulpinei. In pădu -
rile Topliţei, molidul de rezonanţă dispune de condiţii
climatice stabile, în afara cărora nu şi-ar putea dezvolta
calităţile. Prelucrat în fabricile de la Reghin, acest lemn
de mare valoare şi-a făcut cunoscute calităţile dincolo
de graniţele ţării, prin intermediul produselor ce se obţin
din această materie primă.
In pădurile de pe versantele înconjurătoare mai creşte
mesteacănul (Betula t'errucosa) şi bradul (Abics alba).
Uneori poate fi întîlnit si arborele milenar de tisă (Taxus
baccata), specie foarte rară, care a fost declarată monu -
ment al naturii. Rădăcinile acestuia, renumite pentru du-
ritate şi frumoase nuanţe brun-roşcate, constituie unul
dintre materialele apreciate de sculptori.
Nu departe de Topliţa, pe Muntele Creanga, poate fi
întîlnit pinul de munte (Pinus montana), specie de ase-
menea rară, considerată monument al naturii. Versanţii
sudici şi de vest ai Munţilor Căliman prezintă o ciudă -
ţenie naturală. Contrar aşteptărilor, dincolo de localitatea
Lunca Bradului, din Defileul Mureşului, pădurile de co -
nifere se află la poalele muntelui, iar cele de foioase spre
vîrf. Această „inversiune" a vegetaţiei este determinată
direct de inversiunile termice din defileu, menţionate mai
sus.
Pe suprafeţele defrişate dintre păduri, ca şi în po -
ieni, a apărut o floră spontană, între exemplarele căreia
se disting: rogozul (Carex leporina), pfliuşul roşu (Fcstuca
rubra), sunătoarea (Hypericum rnaculatum), tufele de
zmeură (Rubus idaeus) şi o specie de plop ale cărui frunze
tremură la cea mai mică adiere a vintului (Populus tre-
mula).
O sursă economică deloc neglijabilă o reprezintă fruc-
tele de pădure. Fragii (Fragaria vesca), afinele (Vaccinium
myrtillus), zmeura (Rubus idaeus) şi murele (Rubus) sînt
des întilnite alături de unele ciuperci comestibile ca rîs-
covul (Lactarius deliciosus), hribul (Boletus cdulis) şi,
mai frecvent, gălbiori (Contharellus cibarius).
FAUNA
Deosebit de variată se prezintă şi fauna din împre -
jurimile Topliţei, brîul pădurilor montane de aici cunos-
cînd o răspîndire a mamiferelor, la fel ca şi în restul
munţilor patriei. Dintre acestea pot fi amintite: lupul
(Caniş lupus), cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus),
mistreţul (Sus scrofa), ursul carpatin (Ursus arctos), iepu-
rele (Lcpus europaeus), vulpea (Vulpes vulpcs) şi rîsul
(Lynx lynx). Arealul topliţean cunoaşte şi prezenţa ve -
veriţei (Lutra vulgaris) si dihorului (Mustcla putorius),
cărora li se alătură cîteva specii de reptile: vipera co -
mună (Vipera berus), şopîrla de munte (Laccrta vivipera),
tritonul de munte (Triturus alpeslris), salamandra (Sala-
mandra maculosa) şi altele. Intre păsări se remarcă co -
cosul de munte (Tetrao urogallus), alături de ruda sa, ie-
runca (Aquila chrysactos), forfecuţa (Loxia curviorostra),
şorecarul (Butito buteo), ciocănitoarea de munte (Picoides
Mic îndreptar turistic 20
Jopliţa 2
1
Iridactylus alpinus), alunarul (Nucifraga caryocatactes) şi
pitulicea (Phylloscopus collybita).
Pădurile înconjurătoare sînt străbătute de pîraie re -
pezi în a căror apă cristalină îşi găsesc mediul optim de
dezvoltare păstrăvul indigen (Salmo trutta fario) si boiş-
teanul (Phoxinus phoxinus),
O mare parte a acestor vieţuitoare alcătuiesc un im-
portant fond cinegetic, atracţia vinătorilor şi pescarilor
sportivi. Vînatul din munţii înconjurători este atît de bo -
gat, încît puţine locuri din ţară se pot mîndri cu aseme -
nea abundenţă. Neuitatele partide de vînătoare şi valoa -
rea trofeelor dobîndite în poienile de pe versantele din
jurul Topliţei au devenit celebre chiar dincolo de hota -
rele naţionale. La expoziţiile cinegetice de talie interna -
ţională, trofeele plaiurilor topliţenc au ocupat locuri pres-
tigioase; la Torino au obţinut cinci medalii de aur, iar
la Budapesta — 14 medalii de aceeaşi valoare.
între condiţiile naturale cu care a fost înzestrată De-
presiunea Topliţei, flora si fauna desăvîrşesc, cum se poate
constata, farmecul şi estetica ei.
SOLURILE
In arealul Topliţei, relieful dcpresionar, colinar şi
montan, alături de condiţiile bioclimatice, de reţeaua hi-
drografică şi alcătuirea geologică, determină existenţa unei
game variate de soluri. Din rîndul celor azonale, solu -
rile aluviale si de luncă secondează albia Mureşului. Aceste
soluri au provenit din dezagregarea rocilor transportate
şi depuse de albia Mureşului pe maluri (formînd aşa-zisele
terase) sau la revărsări, în zona de luncă. Aluviunile exis-
tente aici , constituie solul azonal, alcătuit, din particule
de nisip, pietriş şi mîl, peste care s-a sedimentat un strat
argilos de fixare pe roca de bază.
Pe asemenea soluri nu se poate dezvolta o vegetaţie
abundentă de plante rădăcinoase, ele facilitind în schimb
apariţia plantelor hidrofile.
Estul Bazinetului Topliţa conţine soluri silvestre brune
şi brune gălbui, care se suprapun orizontului alcătuit din
gresii, conglomerate, roci cristaline şi de eruptiv. Solul
silvestru este răspîndit în zona coniferelor şi a fagului,
caracteristică depresiunilor intramontane şi văilor din e-
ruptivul neogen Căliman—Harghita. Are fertilitate de tip
mijlociu, care facilitează cultivarea cu bune rezultate a
cartofului, în partea de nord-est a zonei, dintre solurile
silvestre face parte şi solul cenuşiu de pădure cu structură
glomerulară şi bogat în argilă de culoare brună cu struc -
tură prismatică. Acest sol se datorează acumulării car-
bonaţilor, specifici zonei eruptivului neogen, cu ape car-
bogazoase şi tuf calcaros (travertin). El asigură condiţii
de dezvoltare pădurilor de conifere şi fag.
Cele mai răspîndite sînt solurile brune si brune acide
(datorate degajărilor de dioxid de carbon) existente pe
munţii din preajmă. De altfel, solurile podzolice optimi-
zează dezvoltarea jnepenilor şi pădurilor de molid, decor
predominant la Topliţa. Aceste soluri au luat naştere sub
influenţa procesului de podzolire specific zonei forestiere
umede.
La Bilbor, Corbu, Borsec şi Tulgheş bahnele şi tur -
bele ocupă suprafeţe întinse, dovedind existenţa solurilor
humicogleice turboase. Dintre acestea, interesează în mod
deosebit turbele, al căror proces de maturare atinge ca-
racteristicile celor folosite în tratamentele balneare. Supra-
feţele întinse de turbă sînt cunoscute pe Valea Bistricioa-
rei şi a pîrîului Secu, la Bilbor în zona Vîlcănesti, la
Mic îndreptar turistic 22 Topliţa 2
3
 încărcare pozitivă sau negativă depinde de natura compo-
nentului ionizat. Aerul ozonat este un amestec de gaze,
dintre care ponderea majoră o au azotul şi oxigenul. Prin
urmare, fondul molecular al aerului permite apariţia io -
nilor negativi şi pozitivi.
Alte surse de ionizare sînt reprezentate prin:
— radiaţiile gama emise de elementele radioactive din
scoarţa terestră;
— pădurile cu vegetaţie verde, de regulă permanentă,
cum sînt speciile de răşinoase;
— cascadele de apă.
Stabilirea acţiunii pe care aerul ionizat o implică or-
ganismului a etalat avantajele majore pe care le pre -
zintă acroionizarea în ceea ce medicina numeşte cura de
aer. Astfel, după semnul încărcării aeroionizării, cura de
aer are o mare importanţă pentru organism. După cum
este ştiut, în localitatea Topliţa şi în cele învecinate (Bil-
bor, Corbu şi Tulgheş), condiţiile de mediu — climat, ve-
getaţie, perioadă de insolaţie, altitudine şi altele — favori-
zează apariţia cu frecvenţă şi pondere mai mare a ioni -
lor negativi.
In concluzie, se remarcă proprietatea densităţii cres -
cute a ionilor pozitivi în mediul acroionizat, care implică
intensificarea activităţii organismului la colerici, iar pre -
zenţa ionilor negativi stimulează activitatea organismului
la sangvini.
APELE MINERALE
Apele minerale posedă o compoziţie chimică variată
(avînd proprietăţi fizice şi chimice particulare) care le
deosebesc de celelalte ape naturale — fie ele potabile, in-
dustriale, destinate scopurilor agricole — precum şi de
soluţiile apoase de laborator.
Apele minerale de la Topliţa sînt rezultate din con -
tactul unei ape naturale subterane cu mineralele rocilor
din raza localităţii şi a zonei învecinate acesteia. Remar -
cabile sînt efectele fenomenelor postvulcanice, ce influen-
ţează pozitiv mineralizarea şi calităţile apelor naturale care
circulă prin scoarţa terestră. Particularitatea proceselor
de mineralizare a apelor naturale subterane este dată de
aportul acţiunii postvulcanismului din eruptivul neogen,
care se remarcă îndeosebi prin termalitatea izvoarelor ce
alimentează bazinele din Ştrandul Tineretului şi staţiunea
Bradul, cu 2fî°C şi respectiv 27°C, iar pentru cele din Bil-
bor, Corbu şi Tulgheş, prin dizolvarea dioxidului de car -
bon juvenil.
Apele minerale de la Topliţa posedă în marea lor ma-
joritate calităţile unor ape minerale folosite cu precădere
în cura internă, dar şi ca ape minerale de consum alimen -
tar sau „ape de masă".
Date recente precizează că oamenii au ştiut să pre-
ţuiască lichidul hidromineral pe care, din dorinţa de a-1
comercializa, 1-au supus îmbutelierii în diverse vase special
confecţionate. Aşa au fost cunoscute din vremuri de de -
mult calităţile apelor de la Tulgheş şi Bilbor, iar sursele
fiind localizate sub denumirea de „Piriul Borcutului".
In zona Topliţa există hidrostructuri cu mineralizări
specifice unuia din cele două tipuri genetice, conform cu
cele două formaţiuni geologice carbonatate şi şistoase. Com-
poziţia lor chimică a demonstrat încadrarea acestor ape
minerale în tipul carbonatat, fapt constatat, astăzi, prin
prexenţa componenţilor chimici HCO^— (hidrogencarbonatat),
Ca2+ (calciu), Mg 2+ (magneziu), CO 2 (dioxid de carbon).
Apele minerale de la Topliţa se caracterizează prin
prezenţa dioxidului de carbon liber (CO 2), dizolvat într-o
soluţie salină în care predomină cantitativ următorii ioni:
Mic îndreptar turistic
60
Jopliţa 6
1
 (hidrogencarbonatat), Ca2+ (calciu), Mg2+ (magneziu)
şi Na+ (sodiu).
Acumularea apelor minerale în calcarele cristaline din
zona oraşului determină apariţia unor izvoare cu depuneri
masive de travertin şi cu conţinut redus de fier. Feno -
menul depunerii tufului calcaros şi formarea travertinului
se datoresc unei degazeificări mai rapide a apei în mo -
mentul ivirii ei „la zi".
Mineralizarea totală, nivelul încărcării electrolitice şi
al dizolvării gazului carbonic (CO2), la care se adaugă com-
ponenta manifestării termice, reprezintă factorii care decid
utilizarea apelor minerale din Topliţa şi împrejurimi în ur-
mătoarele scopuri:
:I ape minerale terapeutice pentru cura interni sau
pentru cura externă;
II ape minerale îmbuteliatele, jie ca „apă de masă",
fie ca „apă, medicinală".
Prima categorie de apă poate fi utilizată în cura in -
ternă cu condiţia ca ea să posede o mineralizare totală si-
tuată sub nivelul de concentraţie al serului fiziologic sau
cel mult egal cu acesta, adică de 9,5 g % 0 Na CI (sau 9,5 g săruri
%o).
Cura externă este favorizată de factori termici şi gaze
dizolvate în apa minerală (cum ar fi CC>2). Ea se practică,
la Topliţa, sub forma unor băi în diferite afecţiuni ale
aparatului locomotor, boli de piele, afecţiuni ginecologice
ş.a. Asemenea ape minerale îndeplinesc condiţiile impuse
de ambele forme de tratament. Medicii balneologi au reu-
şit, de-a lungul anilor, să stabilească indicaţiile şi contra-
indicaţiile pentru Utilizarea apelor minerale. din Topliţa
şi localităţile învecinate.
L Ape.'minerale terapeutice:
— apa sursei care alimentează bazinul din Ştrandul
Tineretului de la Topliţa, atunci cînd este băută produce
efecte diuretice remarcabile, indicaţia terapeutică fiind de
terminată şi de temperatura apei de 26°C; construirea unui
bazin utilizat drept ştrand s-a datorat si efectului curativ
al apei, care sub formă de băi permite întrebuinţarea ei în
afecţiuni ale aparatului cardiovascular şi în sechelele după
reumatism acut;
— apa sursei acumulată în bazinul Bradul (cunoscut
şi sub numele de „Banffy") de la Topliţa este utilizată în
cura externă (aceleaşi afecţiuni) si în cea internă, în ca
zuri de gastrite acide sau hipoacide, în dispepsii gastro-
intestinale cronice, în hepato-colecistite cronice, în glico-
zuriile simple sau diabetice, precum si în curele de diu-
reză; toate indicaţiile de cură sînt susţinute şi de tempera
tura de 27° C;
II. Ape minerale îmbuteliabile:
— acestea pot fi întrebuinţate în consumul alimentar sau
ca ape medicinale prin imbuteliere. Ele sînt, în prezent,
captate în bazinele Tineretului şi Bradul. Conţinutul mic
în bromuri (Bi—) si ioduri (I—) conferă apelor şi calităţi
medicinale. Imbutelierea necesită însă găsirea unor posi-
bilitSţi tehnice de răcire, cunoscute fiind temperaturile de
26° şi, respectiv, 27°C ale acestor ape. De asemenea, este
necesar un debit optim de îmbuteliere a acestor ape mi
nerale, astfel încît aceasta să nu afecteze prea mult cota
de apă folosită la tratamentele balneoterapeutice.
Considerăm necesară prezentarea valorilor chimice ale
apelor minerale din Topliţa, precum şi ale celor existente în
localităţile Bilbor, Corbu, Capu Corbului şi Tulgheş în
scopul cunoaşterii chimismului şi valorificării unor surse cu
potenţial balneoterapeutic, neutilizate încă la valoarea lor
Mic îndreptar turistic 62 Topliţa 6
3