Sunteți pe pagina 1din 13

FACULTATEA DE TEOLOGIE LITERE SPECIALIZAREA TEOLOGIE ORTODOXA PASTORALA LUCRARE D SEMINAR Morala

Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie in viziune ortodoxa

INDRUMATOR : Pr. Prof. Dr. Stefan Florea SUSTINATOR : Alexandrescu George

TARGOVISTE 2007

Planul lucrarii

Introducere

I. Sfanta Scriptura acceptiuni generale


a) Lectura Sfintei Scripturi b)Unitatea Sfintei Scripturi c) Scriptura-judecator al cugetelor

II. Sfanta Traditie notiune si aspecte

III. Raportul dintre Scriptura si Traditie


a) Scriptura-Traditie-Biserica b) Invatatura lui Dumnezeu in lume

Concluzii

Introducere
Spiritul misionar al Ortodoxiei a fost determinat de circumstante istorice, adesea nefavorabile, in care aceasta a fost nevoita sa se restranga la pastoratie interna si cult, la protejarea membrilor sai, fara libertatea unei misiuni externe de anvergura.Biserica a recunoscut in profetii Revelatia pregatitoare pentru Hristos, atat in Vechiul Testament cat si in mesajul Apostolilor, identificand structura ei fundamentala si propriul organism, insasi expresia credintei pe care se sprijina existenta ei.1 In ultimul cuvant al Mantuitorului, adresat Apostolilor, Acesta ii numeste martorii Sai, intrucat aveau sa transmita in toata lumea, la toate poapoarele mesajul mantuirii: Voi veti fi martorii mei nu numai in Ierusalim, ci in toata Iudeea si Samaria si pana la marginea pamantului (Fap. 1.8) Intre cartile de valoare universala, nemuritoare, carti ce constituie mijloace majore de inaltare spirituala, Sfinta Scriptura, se situeaza pe primul loc. Ea exista de peste trei mii de ani, dar patina vremii nu i-a diminuat valoarea, utilitatea sau activitatea. Reinnoindu-si periodic vesmintul omenesc-limba-prin noi versiuni, ea isi vadeste de fiecare data fondul sublim, valorile sale imense culturale, pentru umanitate si cele mintuitoare pentru lumea crestina; caci ea contine deopotriva profunde valente spirituale omenesti, ca si un fond revelational absolut necesar pentru mintuirea crestinilor. Ca valoare spirituala ea reprezinta experienta religioasa a unui popor, a unor personalitati exceptionale, - viata sociala, morala, legislativa si istorica: revelind si viata comunitatilor primitive crestine a unui popor precum si experienta religioasa a apostolilor, si invatatura Domnului Hristos.2 Sa obisnuit si se obisnuieste, indeosebi astazi, cind se redescopera marile valori ale civilizatiilor apuse, a se face comparatie si a se pune pe acelasi plan Sfinta Scriptura cu marile carti ale religiilor ce au existat odinioara sau care inca mai exista si astazi. Mai intii, in religiile greaca, romana, egipteana, asiro-babiloniana n-au existat carti sfinte in adevaratul inteles al cuvintului, ci numai carti de ritual cu un cuprins inferior Sfintei Scripturi.3 Nici o alta opera profana sau religioasa nu cunoaste asemenea raspindire. Dante sau Shakespeare, Ghoethe sau Tolstoi nu pot fi tradusi in prea multe limbi - poate in citeva zeci sau chiar o suta de limbi - caci nu pot fi intelesi de multe popoare din cauza specificului lor propriu. Biblia, insa, este potrivita tuturor popoarelor de pe orice treapta de cultura. Oriunde patrunde ea devine cartea cea mai populara si cea mai raspindita. Alaturi de toate invataturile de o importanta fundamentala care s-au transmis prin viu grai, alcatuind Traditia, Scriptura ocupa o pozitie colosala in ceea ce priveste misiunea sfanta a Bisericiiaceea ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.

1 2 3

Prof. Dr. Nifon Mihaita, Misiologie crestina, Ed. A II-a, Edit. Asa, Bucuresti, 2005, p. 52 Ibidem, p. 53 Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria Religiilor, EIBMBOR, Bucuresti, 1991, p. 10

I. SFNTA SCRIPTUR
Sfinta Scriptur sau Biblia este cartea de cpatai a crestinilor. O numim si Cartea vietii, fiindc n ea se afl Cuvntul mntuiri (Fapte XIII, 26), Cuvntul vietii vesnice (Ioan VI, 63; Filip. II, 16). Ea cuprinde Cuvntul lui Dumnezeu (Luca III, 2; Fapte IV, 31 ; Efes. VI, 17). Invtturile Sfintei Scripturi sunt, pentru crestini, duh de viat (Ioan VI, 63) ; ele au puterea de a-i trezi la Viat nou (Fapte VI, 7). nvtturile Sfintei Scripturi nu se Invechesc; ele sunt vesnice si folositoare spre mntuire n toate timpurile si n toate locurile. Cerul si pmntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece, ne zice Domnul nostru Iisus Hristos (Matei XXIV, 35). In Sfnta Scriptur aflm descoperirea dumnezeiasc cea mai presus de fire. Cci: Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu si de folos spre nvttur, spre mustrare, spre ndreptare, spre nteleptirea cea ntru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu s fie desvarsit, bine pregtit pentru orice lucru bun (2 Tim;. III, 1617). Scripturile au fost create pentru a se implini in Hristos.4 Prin insuflare ntelegem lucrarea Duhului Sfnt asupra scriitorului bibilic pentru a primi si a scrie nvtturile mntuitoare, ferindu-l de greseli si rtciri de la adevrurile de credint, de la adevrul cel vesnic. Afirmam ca Sf. Scriptura a fost scrisa sub insuflarea Sf. Duh, in sensul ca Acesta a luminat mintea unor barbati alesi ca sa priceapa cuvantul lui Dumnezeu si i-a pazit sa nu greseasca in scrierile lor cand au infatisat dumnezeiestile invataturi. Sf. Apostol Pavel spune "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura" (II Tim. 3, 16).5 Cum c Sfnta Scriptur este nsuflat si cuprinde nvtturile descoperite de Duhul Sfnt avem multe mrturii att in Vechiul Testament, ct si n Noul Testament.

a) Lectura Sfintei Scripturi


Sfanta Scriptura se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: invatat sau neinvatat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde invataturi mantuitoare si folositoare, caci ne vorbeste despre Dumnezeu si despre mantuirea noastra in comuniune cu Dumnezeu prin Hristos, cu ajutorul harului Duhului Sfant. Iar scopul si rostul Sfintei Scripturi este, spune Sfantul Atanasie cel Mare, acea vestire indoita despre Mantuitorul: ca El a fost pururea Dumnezeu si Fiu, fiind Cuvantul si stralucirea si intelepciunea Tatalui; si ca pe urma, luand trup pentru noi din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, S-a facut om. Iar aceasta indoita vestire se poate afla, urmarind-o in toata Scriptura de Dumnezeu insuflata cum insusi Domnul a spus: Cercetati Scripturile, ca ele sunt cele ce marturisesc despre Mine" (Ioan 5, 39). Sfanta Scriptura spune numai adevarul, caci Duhul Sfant n-a inselat pe slujitorii Sai, proorocii19 (Sf. Ipolit, Comentarii la Daniil, 4, 6, CB 1, 1, col. 198; Fer. Augustin, Scrisoarea 28, 3, 3, Migne, P. L., XXXIII, col. 112). Oamenii nu puteau cunoaste prin firea si prin mintea lor lucruri asa de mari si de dumnezeiesti, ci numai printr-un dar coborat de sus asupra oamenilor sfinti.6

b)Unitatea Sfintei Scripturi


2) Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu dumnezeiesc se simte la citirea
4

Diac. Conf. Dr. Ioan Caraza, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie in Teologia patristica, Edit. Episcopiei Sloboziei si Calarasilor, 2004, p.192 5 Credinta Ortodoxa, Edit. Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1996, p. 27 6 Ibidem, p.28-29

tuturor cartilor ei, desi acestea sunt deosebite intre ele din punct de vedere al continutului si al formei de exprimare. Fiind data prin Sfantul Duh, Sfanta Scriptura cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa20 (Sf. Clement Romanul, Scrisoarea I catre Corinteni, 45, 2, 3, Migne, P. G., I, col. 300). Sfanta Scriptura nu se contrazice21 (Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Dialogul cu Iudeul Trifon, 65, 2, Migne, P. G., VI, col. 625; Sf. Epifanie, Contra ereziilor Panarion, 70, 7, Migne, P. G., XLII, col. 349), cum se contrazic invatatorii si scrierile pagane. Daca scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru ca toti au vorbit insuflati de un singur Duh, al lui.

c) Scriptura-judecator al cugetelor
Sfanta Scriptura are o putere covarsitoare, prin care a prefacut si preface nenumarate suflete pacatoase in sfinti. Sfantul Apostol Pavel zice despre deosebita putere a Sf. Scripturi: Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri si patrunde pana la despartitura sufletului si a duhului, dintre incheieturi si maduva, si este judecator cugetelor si gandurilor inimii" (Evr. 4, 12). Fericitul Ieronim, mare traducator si talcuitor al Sf. Scripturi, se pronunta astfel: Te rog spune-mi ce e mai Sfant ca acest cuvant (al lui Dumnezeu)? Ce e mai placut ca aceasta placere? Ce mancari, ce feluri de miere sunt mai dulci decat cunoasterea intelepciunii lui Dumnezeu, decat patrunderea in locurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului si la cuvintele Stapanului tau..., decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciune duhovniceasca, sa invete pe oameni! Aiba ceilalti averile lor, beie din cupe impodobite cu pietre pretioase, straluceasca in stofe de matase..., fie neputinciosi in a-si rapune bogatiile prin felurite placeri! Desfatarea noastra sa stea in a medita la legea Domnului ziua si noaptea, a bate la usa care ni-i deschisa, a primi painile Sf. Treimi si a merge pe valurile vietii, avand pe Domnul calauza Sfintii scriitori ai Bibliei au avut totdeauna convingerea c ei nu griesc si nu scriu de la ei, c nvttura lor este de la Dumnezeu. In multe locuri din Sfnta Scriptur citim cuvintele lor: Asa grieste Domnul, sau: Fost-a Cuvntul lui Dumnezeu ctre mine (Isaia VI, 5.9; Avacum III, 2 ; Marcu VII, 13), ei purtati fiind de Duhul Sfnt (2 Petru I,21 ) De aceea Sfnta Scriptur si este cartea dumnezeiasc pe care nimeni nu o poate desfiinta (Ioan X, 35). Sfanta Scriptur este cartea Bisericii. Biserica, sub ndrumarea Sfntului Duh, a ales si a statornicit crtile care formeaz cuprinsul Bibliei, n care se afl nvttura insuflat de Duhul Sfnt spre mntuire. Sfnta Scriptur este comoara de pret a Bisericii si numai Biserica o poate explica fr greseal.7 A citi ct mai des Scriptura (Fapte XVII, 2) este un lucru plcut lui Dumnezeu; dar a o tlmci fiecare dup a sa chibzuint este un pcat care duce la rtcire, asa cum vedem c rtcesc unii credinciosi care o tlmcesc dup cum li se pare lor, adeverindu-se prin aceasta nsesi cuvintele Scripturii: V rtciti, nestiind Scripturile si puterea lui Dumnezeu (Matei XXII, 29). Este bine s stim c n Sfnta Scriptur sunt prti usor de inteles, dar sunt si prti mai greu de nteles (Fapte VIII, 2635; 2 Petru III, 1617), pe care cei necunosctori n ale Bibliei le rstlmcesc, spre a lor pierzare si astfel se pot naste si nvtturi gresite.8 Iat ce spune despre aceasta sfntul apostol Petru : in epistolele sale (este vorba de epistolele sfntului apostol Pavel) sint unele lucruri cu anevoie de nteles, pe care cei nestiuton si neintriti le rstlmcesc, ca si pe celelalte Scripturi spre a lor pierzare (2 Petru III, 16). Sfnta Scriptur are dou prti : Vechiul Testament (sau Legea Veche) si Noul Testament (sau Legea Nou). Vechiul Testament cuprinde nvtturile descoperite de Dumnezeu oamenilor prin Moise si prooroci, brbati alesi cluziti de Duhul Sfnt, care au trit nainte de venirea n lume a Domnului
7

Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean, Dogmatica Ortodoxa, Edit. Renasterea, Cluj, 2000, p. 6768 8 Credinta Ortodoxa, Edit. Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1996, p. 28-29

nostru Iisus Hristos. Citim astfel c : Dumnezeu odinioar, n multe randuri si n multe chipuri, a vorbit printilor nostri prin prooroci (Evrei I, 1). Vechiul Testament cuprinde, n parte, istoria poporului Israel ca popor ales s pstreze nvttura despre Unul si Adevratul Dumnezeu, descoperit prin prooroci. In crtile Vechiului Testament ne sunt descrise artrile lui Dumnezeu (Iesire XXXIII, 1223) si lucrarea Lui n crearea si purtarea de grij a lumii. In Vechiul Testament gsim cele zece porunci date lui Moise pe muntele Sinai : Decalogul (Iesire XX, 1.17), scris pe cele dou Table ale Legii. Ele cuprind datoriile credinciosilor ctre Dumnezeu si ctre semenii lor. Despre aceste porunci, ca si despre cuvintele proorocilor Vechiului Testament ne grieste Mntuitorul: S nu socotiti c am venit s stric Legea sau proorocii; n-am venit s stric, ci s mplinesc (Matei V, 17). In afar de aceste crti numite canonice Sfnta Scriptur a Vechiului Testament mai cuprinde si alte crti, pe care Biserica Ortodox le socoteste bune de citit si ziditoare de suflet. Insemntatea deosebit a Vechiului Testament st n aceea c, prin el, Dumnezeu i-a pregtit pe oameni pentru primirea si ntelegerea Noului Testament, pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos ; i-a cluzit spre Legea Nou. De aceea, Vechiul Testament a fost, cum zice sfntul apostol Pavel, un pedagog sau nvttor ctre Hristos (Gal. III, 24), mai ales prin proorocirile privitoare la venirea lui MesiaHristos. In Hristos s-au mplinit toate proorociile si Scripturile. Noul Testament cuprinde un numr de 27 de crti si anume : Cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan ; Faptele Apostolilor; Epistolele sfntului apostol Pavel: Romani, 1 si 2 Corinteini, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, 1 si 2 Tesaloniceni, 1 si 2 Timotei, Tit, Filimon si Epistola ctre Evrei; Epistolele sobornicesti: Iacob, 1 si 2 Petru, 1, 2 si 3 Ioan, Iuda si, ultima carte, Apocalipsa sfntului apostol si evanghelist Ioan.9 Noul Testament cuprinde nvtturile descoperite prin Domnul nostru Iisus Hristos, cum limpede ni se arat, c in zilele acestea mai de pe urm Dumnezeu ne-a grit nou prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a fcut si veacurile (Evrei I, 2). Aceste nvtturi ni le-au transmis sfintii apostoli si urmasii lor pn n ziua de azi.10 Sfnta Scriptur este una din cele dou ci sau forme principale prin care n s-a transmis adevrul dumnezeiesc descoperit nou oamenilor de ctre nsusi Dumnezeu, prin Moise si proorocii Vechiului Testament si, mai apoi, n mod desvrsit, prin nsusi Fiul lui Dumnezeu fcut om, Domnul nostru Iisus Hristos.11 Ea are o mare nsemntate si valoare pentru mntuirea noastr. In Parabola semntorului ni se arat roadele pe care le poate aduce Cuvntul lui Dumnezeu n viata noastr (Matei XIII, 1.23), iar n Parabiola bogatului nemilostiv si sracului Lazr citim: Au pe Moise si pe prooroci, s asculte de ei (Luca XVI, 29). Mntuitorul nsusi a spus multimilor care Il urmau: Fenciti cei ce ascult cuvntul lui Dumnezeu si il pzesc pe el (Luca XI, 28). Sfnta Scriptur cuprinde, deci, nvtturile necesare mntuirii noastre, privind pe om n totalitatea fiintei sale, suflet si trup. Dar pentru ca aceste nvtturi s ne poat fi cu adevrat folositoare, trebuie s le ntelegem si s le urmm asa cum ni le tlcuieste Sfnta Biseric prin preotii ei.12 La toate slujbele noastre bisericesti auzim citiri din Sfnta Scriptur. Cnd intrm n biserio ne facem Sfnta Cruce, ne inchinm si srutm Sfnta Evanghelie, iar cnd ni se citeste din ea ngenunchem. Prin Sfnta Evanghelie si prin ntreaga Sfnt Scriptur ne vorbeste n Biseric si este prezent nsusi Domnul nostru Iisus Hristos, Care este cu noi pan la sfrsitul veacurilor. La Sfnta Liturghie se citeste si Apostolul, adic se citesc prti din scrisorile sfintilor apostoli, si Evanghelia, adic istorisirea despre viata, nvtturile si minunile Domnului nostru Iisus Hristos.

Credinta Ortodoxa, Edit. Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1996, p. 22-24 Prof. Dr. Nifon Mihaita, op. cit. p. 53-54 11 Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, EIBMBOR, Bucuresti, 2005, p.62 12 Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean, op. cit, p. 69-70
10

Bunii credinciosi citesc cu evlavie Psalmii, ca pe niste rugciuni si imne de preamrire a lui Dumnezeu. Drept aceea, cluziti de Sfnta Biseric, s ne apropiem cu pietate de bogtia duhovniceasc a Sfintei Scripturi, s ne hrnim si s ne ntrim prin cuvntul adevrului dumnezeiesc spre mntuirea noastr.

II. Sfanta Traditie


Sfintele Evanghelii si toate celelalte prti ale Noului Testament nu cuprind dect o parte din descoperirea dumnezeiasc pe care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, fcut om pentru a noastr mntuire, ne-a fcut-o prin viu grai in timpul petrecerii Sale pe pmnt. Acest lucru ni-l spune sfntul apostol si evanghelist Ioan prin cuvinitele: sunt si alte multe lucruri pe care le-a fcut Iisus si care, dac s-ar fi scris cu de-amnuntul, cred scrie el ca n lumea aceasta nu ar incpea crtile ce s-ar fi scris (Ioan XXI, 25) Acelasi sfnt apostol mai arat n una din epistolele sale : Multe avnd a v scrie, n-am voit s le scriu pe hirtie si cu cerneal, ci ndjduiesc s vin si sa v vorbesc gur ctre gur, ca bucuria noastr s fie deplin (2 Ioan I, 12). Mrturisirile acestea ne incredinteaz c multe din faptele si nvtturile Mintuitorului Iisus Hristos nu ni s-au pstrat In scris, ci c ele au fost nsusite si duse mai departe prin viu grai, de sfintii apostoli si de urmasii acestora, din veac in veac pn la noi. De asemenea, c acestea vor fi duse, cu intelesul lor adevrat, de adevratii credinciosi crestini, pn la sfrsitul veacurilor.13 Adic ni s-au pstrat si ni se fac cunoscute, n scopul mntuirii noastre, prin Sfnta Traditie. Prin Predarea Cuvantului si transmiterea invataturilor, viata Bisericii isi trage mereu puterea din izvorul Sfintei Treimi, Care Isi face locas in Biserica, pentru a inalta Biserica la viata de comuniune impersonala a Treimii.14 Sfnta Traditie este a doua cale sau form principal, cu nimic mai prejos dect Sfnta Scriptur, egal cu ea, prin care ni s-a transmis Descoperirea dumnezeiasc. Numai c aceast descoperire de la Dumnezeu a fost cuprins in scris mai trziu dect cea artat n Sfnta Scriptur. Iar Sfnta Traditie este viata Bisericii in Duhul Sfnt, este suflul viu al vietii Bisericii, un proces de comunicare intr-o forma mai apropiata a mesajului revelat.15 Intre Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie este o legtur att de strans, inct nici nu se poate face deosebire ntre adevrul cuprins n una si n cealalt. Mrturiile lor despre adevrul dumneizeiesc se sprijin unele pe altele. Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie sunt cele dou ci de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale. Ele transmit adevrul dumnezeiesc ncredintat Bisericii spre pstrare si propovduire. In timp, a fost mai nti Sfnta Traditie si apoi Sfnta Scriptur, fiindc Dumnezeu n ntelepciuneia Sa a voit ca adevrurile Descoperirii dumnezeiesti s fie date nti prin viu grai, spre a fi usor ntelese si primite. Dac nvttura dumnezeiasc s-ar fi dat de la nceput n scris, credinta nu s-ar fi rspndit cu aceeasi usurint si putere ca prin viul grai cu care e nzestrat tot omul. Credinta se dobndeste si se ntreste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai, cum limpede ne grieste apostolul: Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos (Rom. X, 17). Sfnta Traditie s-a fixat n parte nc de timpuriu si s-a pstrat fr schimbare pn azi, n hotrrile si canoanele sinoadelor ecumenice si locale, n simbolurile de credint, n scrierile sfintilor priinti, n Sfnta Liturghie si n crtile de slujb ale Sfintei Biserici. Sfnta Traditie ne vine de la sfintii apostoli si, dup ei, de la sfintii printi; ea st n cea mai strns legtur cu Sfnta Scriptur si
13 14

Prof. Dr. Nifon Mihaita, op. cit. p. 55 Pr. Lect. Dr. Petre Comsa, Relatia dintre Hristos si Biserica, in Teologia Ortodoxa si catolica, Edit. Asa, Buc, 2003, p.29 15 Prof. Dr. Nifon Mihaita, op. cit. p. 55

toti sfintii printi ai Bisericii dau mrturie de netgduit -despre adevr-ul cuprins si necesitatea ei n cele ale dreptei noastre credinte. Sfnta Traditie a fost si este pretuit n aceeasi msur ca si Sfnta Scriptur, de ntreaga Biseric Ortodox. Pe lng sfintii printi si vechii scriitori bisericesti dau mrturie despre valoarea si nsemntatea ei. Aluatul imparatiei lui Dumnezeu e amestecat cu framantatura omeneasca si ce e neschimbator sta la un loc cu ce e schimbator si trecator. Pazind ce trebuie, Biserica ramane de-a pururi aceeasi si viata ei in Duhul nu cunoaste adaugire sau micsorare. Traditia, fiind curentul de viata al Bisericii, sta in stransa legatura cu valorile si nazuintele spre desavarsire ale credinciosilor. Rolul Traditiei este si acela de a actualize dinamismul Scripturii, fara sa-l altereze, ramanand o explicitare continua a propriului ei continut.16 Credinta si morala crestina sunt neschimbatoare, ca roade ale Descoperirii dumnezeiesti, iar Biserica a lucrat continuu pentru desavarsirea sufleteasca a credinciosilor, asa cum ne-o dovedeste istoria Bisericii inca de la aparitia crestinismului. Prin urmare, Traditia, in intelesul crestin, nu inseamna incremenire in forme moarte omenesti, ci numai pastrarea nestricata a adevarului Descoperirii dumnezeiesti, izvor nesecat de desavarsire.

III. Raportul dintre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie


A) Traditie, Scriptura, Biserica
Adevarurile revelate si predate spre pastrare si marturisire Bisericii, care nu au fost fixate in Sfintele Scripturi, constituie Sfanta Traditie in intelesul cel mai strict al cuvantului. Sfanta Traditie, in intelesul ei mai larg, ca organ al intregii revelatii divine, se extinde si asupra celor continute in Sfanta Scriptura. Pentru ca atat Sfanta Scriptura cat si Sfanta Traditie sunt caile autentice de pastrare si de transmitere a revelatiei supranaturale, amandoua au in Biserica Ortodoxa aceeasi autoritate. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie au aceeasi autoritate dumnezeiasca, insa, Sfanta Scriptura se deosebeste in mod special de toate celelalte insemnari scrise sau nescrise, privitoare la adevarurile revelate de Dumnezeu si transmise de Biserica, deoarece numai ea este scrisa sub inspiratia Duhului Sfant. Apropierea de Sfanta Scriptura presupune credinta, care vine din auzire, iar auzirea din cuvantul lui Hristos.17 "Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant" (II Petru, 1, 21), si : "Cercetand in care si in ce fel de vreme le arata Duhul lui Hristos, Care era intru ei, cand le marturisea de mai inainte despre patimile lui Hristos si despre maririle cele de dupa ele, lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi, slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, intru Duhul Sfant trimis din cer, v-au propovaduit Evanghelia, spre care si ingerii doresc sa priveasca" (I Petru, 1, 11-12). Credinta adevarata inseamna astfel si o interpretare a Scripturii, prin cunoasterea pe care Dumnezeu ne-o face posibila prin Hristos.18I Gasim astfel doua lucruri exprimate : mai intii ca proorocia s-a facut prin Duhul lui Hristos, adica prin Duhul Sfant; si al doilea, ca si cei chemati a predica cuvantul lui Dumnezeu au puterea Duhului Sfant. Asadar, nu oricine are puterea si investirea, deci autoritatea de a predica cuvantul lui Dumnezeu.
16 17 18

Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, op. cit. p. 64 Diac. Conf. Dr. Ioan Caraza, op. cit. p.189 Ibidem, p.190

"Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu - spune sfantul apostol Pavel - si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun" (II Tim., 3, 16 si 17). Potrivit Printilor, Sfnta Traditie si Scriptura au acelasi mesaj, nu dou mesaje separate sau rivale. Amndou sunt una, la fel cum Hristos si Biserica sa sunt una, cum Hristos este una cu noi n taina mprtsaniei.19 Cuprinzand aceeasi Revelatie dumnezeiasca, intre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie este o legatura foarte stransa. Cele spuse si cuprinse in Sfanta Scriptura sunt confirmate si explicate in Sfanta Traditie, iar cele spuse incomplet, vag, implicit, virtual, sau cele ce se indica de departe si cu putine cuvinte, adeseori se intregesc isi se explica pe larg in Sfanta Traditie. Sfantul apostol Pavel subliniaza tesalonicenilor atat obligativitatea Scripturii cat si a Traditiei : "Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes., 2, 15). Fara marturia Sfintei Traditii, Sfanta Scriptura ar ajunge sa fie insuficient sau chiar rau inteleasa, in locurile in care ea se exprima prea scurt sau prea sumar. Sfantul apostol Petru insusi ne atrage atentia ca "in toate epistolele sfantului apostol Pavel sunt unele lucruri cu anevoie de inteles pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru, 3, 16). Traditia nu este ceva static, inchis, ci ceva dinamic, o putere vie, "neintrerupta si inepuizabila", este memoria vie a Bisericii. Traditia este lucrarea Duhului Sfant si a intregii Sfintei Treimi in Biserica si, prin Biserica, in lume. Mai mult, am putea spune ca Biserica este plina de Treime si radiaza prin Traditie.20 Aceasta constituie caracterul dinamic al Traditiei, pe langa cel statornic, care consta din credinta apostolica, aceeasi in toate timpurile si locurile. Prin dezvoltarea si adancirea Traditiei, deci, noi capatam o intelegere din ce in ce mai limpede a invataturilor descoperite de Dumnezeu. Aceste invataturi ajung a fi formulate de Biserica in mod solemn in Sinoadele ecumenice sau prin propovaduire con sfanta a acelorasi adevaruri dumnezeiesti, in Dogme, care sunt scurte formule de credinta, propovaduite in Biserica spre mantuirea noastra.21 Totodata nu putem vorbi despre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie independent de Biserica. Biserica este aceea care ne-a dat Sfanta Scriptura cu ajutorul Sfintei Traditii, fixand deci canonul cartilor Sfintei Scripturi in primele decenii ale secolului al IV-lea. In afara Bisericii, Sfanta Scriptura poate fi o simpla colectie de carti, o scriere obisnuita. In conditiile acestea, Biserica are un caracter tainic, nu poate fi cuprinsa, de fapt, pe deplin, poate doar descrisa si experiata.22 Insa, nu trebuie sa uitam ca Biserica sta pe temelia Scripturii, se reinnoieste pe baza Sfintei Scripturi si se articuleaza in revelatia divina supranaturala prin Scriptura, pe care o intelege si o aplica in contextul cel larg al Sfintei Traditii. La intrebarea Cine poate citi si interpreta Sf. Scriptura? Biserica a raspuns intotdeauna prompt, anume ca orice crestin are voie sa citeasca Sf. Scriptura deoarece ea cuprinde invataturile necesare man-tuirii noastre, privind pe om in totalitatea fiintei sale, suflet nemuritor si trup muritor. Dar pentru ca aceste invataturi sa ne poata fi cu adevarat fo- lositoare trebuie sa le intelegem si sa le urmam asa cum ni le talmaceste Sfanta Biserica prin Episcopii, preotii si teologii ei. Dar, nu oricine are dreptul de a invata, de a talmaci cuvintele Sfintei Scripturi, acest drept apartinand Bisericii. De ce? Pentru ca Sfanta. Scriptura are locuri mai usoare de inteles, dar si locuri deosebit de greu de inteles, unele adevaruri prezentate fiind mai presus de mintea omeneasca.23 Sf. Apostol Petru scrie despre Epistolele Sf. Apostol Pavel : "In toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoe de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru 3, 16). Insisi cei care au dreptul de a invata in Biserica 19 20

Prof. Dr. Nifon Mihaita, op. cit. p. 57-59 Pr. Prof. Dr. D. Popescu, Ecleziologie romano-catolica, apud. Pr. Lect. Dr. Petre Comsa, op. cit, p. 29 21 Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, op. cit. p. 63-64 22 Valer Bel, Unitatea Bisericii in teologia contemporana-Studiu interconfesional ecumenic, Edit. Limes, Cluj-Napoca, 2003, p. 7-8 23 Credinta Ortodoxa, Edit. Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1996, p. 29

Episcopii, preotii si teologii - trebuie sa invete ceea ce Biserica a invatat dintotdeauna. Deci, numai Biserica poate sa talmaceasca Sfanta. Scriptura fara greseala, pentru ca numai Bisericii i-a dat Mantuitorul fagaduinta Sa sfanta, prin Sfintii. Apostoli, ca va ramane cu ea pana la sfarsitul veacurilor, iar Sf. Duh, "care de la Tatal purcede" (In. 15, 26) si care a fost trimis de Domnul in Biserica, a pazito si-o va pazi de orice abatere. Cei care nu asculta invatatura Bisericii sunt osanditi chiar de cuvintele Scripturii care spune : "Nici o proorocire (invatatura) a Scripturii nu se talmaceste dupa socotinta fiecaruia" (II Petru 1, 20). Sf. Scriptura e rodul lucrarii Sfantului Duh, crescut in pomul Traditiei. Sf. Scriptura e punerea in scris numai a unei parti din toata invatatura data de Mantuitorul prin viu grai, adica din Traditie. Astfel, intre ele e o legatura atat de stransa, incat cu greu s-ar putea face o deosebire intre cuprinsul uneia si al celeilalte. Marturiile lor se sprijina unele pe altele si amandoua alcatuiesc comoara unuia si aceluiasi asezamant dumnezeiesc si omenesc: Biserica. Sf. Traditie intregeste Sf. Scriptura prin talcuirea adevarata. Numai talcuirea data de Sf. Traditie este adevarata, adica profetica si apostolica si primita de Biserica, pentru textul Sf. Scripturi. Sfanta Scriptura, ca si Sfanta Traditie nu este identical Revelatiei, fiind moduri de transmitere, marturii inspirate ale Acesteia.24 In al doilea rand, trebuie sa ne servim de Traditie, pentru ca nu toate pot fi luate din Dumnezeiasca Scriptura. Sf. Apostoli ne-au transmis invatatura Mantuitorului atat pe calea Sfintei Scripturi, cat si pe calea Traditiei Apostolice 48 (Sf. Epifaniu, Panarion, Contra Evreilor, 61, 6, Migne, P. G., XLI, col. 1047). 49. Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia la Scrisoarea II-a catre Tesaloniceni, 4, n.2, Migne, P. G., LXII, col. 488). Cuvintele Sf. Apostol Pavel: Asadar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra (II Tes. 2, 15), Sf. Ioan Gura de Aur le talcuieste astfel: De aci e limpede ca (Apostolul) nu le-a dat toate in scris, ci multe pe cale nescrisa. Si cele scrise si cele nescrise sunt deopotriva vrednice de credinta, incat socotim Traditia Bisericii vrednica de crezare. E traditia, nu cerceta mai mult. Pzitoarea, tlcuitoarea si propovaduitoarea fr gres a Sfintei Traditii, ca si a Sfintei Scripturi, este Sfnta Biseric. Biserica Ortodox pstreaz fr stirbire si nefalsificat tezaurul Descoperirii dumnezeiesti al credintei noastre crestine. Iar credinciosii si nsusesc spre mntuire adevrurile credintei noastre crestine, cuprinse n Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie, n snul Bisericii si participnd la viata si lucrarea Bisericii. Biblia este parte a Traditiei.25 n Biserica Ortodoxa, Scriptura este o parte a Traditiei, partea ei investita cu cea mai mare autoritate. Multi protestanti sau neoprotestanti cred n mod gresit ntr-o falsa alegere ntre Biblie si Traditie si li se pare ca ntre cele doua ei aleg Biblia, n timp ce ortodocsii aleg Traditia. Dar pentru un ortodox aceasta dilema nu exista. Biblia este parte a Traditiei. Nu numai att, dar toate nvataturile si practicile Bisericii dupa Apostoli sunt judecate n functie de Scriptura. Biserica a fost intemeiata de Mantuitorul Iisus Hristos prin Jertfa Sa mantuitoare, devenind realitate istorica si avand o pozitie centrala in lume;sta pe Traditia Apostolilor si o marturiseste ca aflandu-se pretutindeni, in viata ,si lucrarea ei. Prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora, Traditia se infatiseaza ca universala si neintrerupta.26 Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mantuitorul fagaduieste Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor si Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-1 apere nestirbit (Ioan 16, 13). De aceea Sf. Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a Bisericii. Traditia fiind viata Bisericii, Biserica e spatiul Traditiei. Relaia dintre Scriptur i Tradiie nu este, n istoria gndirii teologice ortodoxe, de mic importan. Din vremea apostolilor, nelegerea corect a Scripturii i Tradiiei a fost de o importan crucial pentru Biserica Cretin. De fapt, muli din ereticii timpurii, inclusiv Arie (cca 250-336), au
24

Pr. Prof. Vladimir Prelipceanu, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ca izvoare ale Revelatiei divine in cele trei mari confesiuni, in Mitropolia Moldovei si Sucevei, 1970, Nr. 3-6, p. 220 25 Ibidem, p. 221 26 Valer Bel, op. cit. p. 8-10

10

iniiat micrile lor grbite ctre eroare din cauza interpretrii greite a Scripturii i a desprinderii nenelepte de Tradiie. Tema asupra creia se concentreaz cartea, prin urmare, nu este una nou, i, cu siguran, nu-i propune s prezinte vreo relaie nou ntre Scriptur i Tradiie. Ea pur i simplu recunoate importana unei nelegeri corecte a Scripturii i a Tradiiei n viaa duhovniceasc, mrturisit de atenia pe care au acordat-o Prinii Bisericii acestei probleme serioase, i ncearc s ofere o prezentare accesibil a ceea ce au spus Prinii despre primirea Sfintei Scripturi i a obiceiurilor, practicilor i ideilor ce au ajuns pn la noi chiar de la apostoli.27

B) Invatatura lui Dumnezeu in lume


Intruparea lui Dumnezeu inseamna nu numai revelarea maxima a lui Dumnezeu, ci si revelarea Lui maxima prin om, in general, si prin aceasta punerea in lumina a valorii umanului in totalitatea sa. Sobornicitatea este concluzia rezultata din valoarea pe care o are fiecare om in fata lui Dumnezeu. Ecumenismul, asa cum apare el din sobornicitate sau din imbratisarea tuturor valorilor divine si umane, ori din actualizarea tuturor valorilor umane in lumina lui Hristos de catre fiecare crestin, intr-o unitate in varietate, trebuie sa fie deschis intregii omeniri, atat pe drumul lui spre tinta cautata, cat si dupa atingerea acesteia, intr-o masura care poate fi mereu sporita. Existenta Bisericilor nu inseamna ca Dumnezeu Si-a restrans lucrarea numai in cadrul lor. Biserica a fost zidita inainte de lume si lumea a fost creata pentru Ea.28 Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, asumand o natura umana care nu era inca Biserica. Astfel, Biserica este actul 5 al operei de mantuire, daca Intruparea, Rastignirea, Invierea si Inaltarea au fost celelalte 4. 29 Noul Testament istoriseste cazuri de lucrare a lui Dumnezeu asupra unor oameni in mod direct, fara mijlocirea predicii Apostolilor, adica a Bisericii. Sfantul Apostol Pavel si experienta generala confirma faptul ca Dumnezeu isi exercita judecata Sa si asupra celor ce nu fac parte din Biserica, atunci cand acestia nu implinesc voia Lui inscrisa in inima lor (Rom. 1,18-2). Dumnezeu lucreaza nu numai prin Biserica asupra oamenilor, ci si prin oameni, dinlauntrul sau din afara Bisericii, asupra Bisericii. De aceea, ea trebuie sa fie deschisa voii lui Dumnezeu, atat cand o trimite sa lucreze asupra oamenilor, cat si cand ii cere sa asculte si sa vada lucrarea Lui in oameni. Bisericile sunt legate de lume prin umanitatea comuna a membrilor lor si a celorlalti oameni, prin lucrarea comuna in care isi desfasoara viata, prin originea lor din actul creator al lui Dumnezeu, prin sistemul unitar al Ratiunii divine, care ii sustine si ii carmuieste in mod solidar, prin unirea ontologica a lui Hristos ca om cu toti oamenii, prin calauzirea intregii omeniri catre tintele superioare ale desavarsirii rationale si spirituale a tuturor.

27 28 29

Pr. Lect. Dr. Petre Comsa, op. cit. p. 13-14 Pr. Prof. Dr. Ioan Ghe. Coman, Patrologie, EIBMBOR, Buc, 1956, p.143 Pr. Lect. Dr. Petre Comsa, op. cit. p. 10

11

Concluzii
Toti crestinii accepta faptul ca avem multe surse de cunoastere si calauzire n viata crestina. Scriptura, sfatul unui prieten, un vis sau o impresie subiectiva, toate sunt mijloace prin care mi se poate revela voia Lui, dar nu toate se bucura de acelasi statut de autoritate. Biblia este investita cu o autoritate universal acceptata de crestini, poate cu exceptia teologilor liberali, care o pun la ndoiala. Pe de alta parte, un vis sau o impresie subiectiva nu pot fi folosite ca baza a unor doctrine n biserica. Numai n unele biserici harismatice viziunea sau profetia unui conducator devine nvatatura propovaduita de la amvon. Exist n Biserica Ortodox dou ci ale teologiei, dou nivele la care ar putea fi abordat adevrul dumnezeiesc. Primul dintre acestea, teologia esenial, se nate din duhul Bisericii, din trirea prinilor purttori de Dumnezeu, care, n scrierile i expunerile lor teologice, fac s nfloreasc floarea plin de parfum a vederii lor duhovniceti. i aceast floare este hrnit de nsui Vinul Credinei, izvort din aceeai vie unde sfinii, mucenicii i mrturisitorii au trudit vreme de nenumrate veacuri i au cldit pe fundaia sigur a adevrului nsui. O astfel de teologie nu este un domeniu de studiu propriu-zis, i nici preocuparea ultim a intelectului. Ea nu poate fi separat de viaa duhovniceasc nsi. A doua form de teologie, pe care ne-o permite Biserica, este teologia secundar, ce motenete n principal explicarea vieii duhovniceti, potrivit cu i consecvent fa de revelaia dumnezeiasc a teologiei eseniale. Aceast teologie conine procesul prin care noi ne nlm mintea ctre contemplaia mental a adevrului dumnezeiesc, prin care noi ncercm s ni-l apropiem pe Dumnezeu printr-o form de disciplin mental, trirea ultim a adevrului fiind desvrit numai prin luminarea harului Su. Prin urmare, este imperativ s nelegem atitudinea singular a Bisericii Ortodoxe.

12

Bibliografie

BIBLIA sau Sfanta Scriptura, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1999 Bel, Valer, Unitatea Bisericii in teologia contemporana-Studiu interconfesional ecumenic, Edit. Limes, Cluj-Napoca, 2003 Caraza, Diac. Conf. Dr. Ioan, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie in Teologia patristica, Edit. Episcopiei Sloboziei si Calarasilor, 2004 Coman, Pr. Prof. Dr. Ioan Ghe., Patrologie, EIBMBOR, Buc, 1956 Comsa, Pr. Lect. Dr. Petre, Relatia dintre Hristos si Biserica, in Teologia Ortodoxa si catolica, Edit. Asa, Buc, 2003 Nifon, Prof. Dr. Mihaita, Misiologie crestina, Ed. A II-a, Edit. Asa, Bucuresti, 2005 Popescu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, EIBMBOR, Bucuresti, 2005 Prelipceanu, Pr. Prof. Vladimir, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ca izvoare ale Revelatiei divine in cele trei mari confesiuni, in Mitropolia Moldovei si Sucevei, 1970, Nr. 3-6 Stan, Conf. Dr. Alexandru , Rus, Prof. Dr. Remus , Istoria Religiilor, EIBMBOR, Bucuresti, 1991 Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor, Zagrean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Dogmatica Ortodoxa, Edit. Renasterea, Cluj, 2000 XXX, Credinta Ortodoxa, Edit. Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1996

13