Sunteți pe pagina 1din 311

Probleme de zica moderna

Emil Petrescu Daniela Buzatu


30 ianuarie 2005
Cuprins
1 ORIGINILE FIZICII CUANTICE 3
1.1 Energia si impulsul fotonului . . . . . . . . . 3
1.2 Radiat ia termica . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Efect fotoelectric . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.4 Efect Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.5 Comportarea ondulatorie a microparticulelor 31
1.6 Relat iile de incertitudine . . . . . . . . . . . . 39
1.7 Modelul Bohr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2 FIZIC

A CUANTIC

A 55
2.1 Operatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2 Ecuat ia Schr odinger . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.3 Oscilatorul cuantic . . . . . . . . . . . . . . . . 163
2.4 Modelul vectorial al atomului . . . . . . . . . 187
3 FIZICA SOLIDULUI 195
3.1 Vibrat iile ret elei cristaline . . . . . . . . . . . 195
3.2 Statistica purtatorilor de sarcina n metale
si semiconductori . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
3.3 Fenomene de transport . . . . . . . . . . . . . 228
3.4 Proprietat i magnetice . . . . . . . . . . . . . . 236
1
CUPRINS 2
4 FIZIC

A NUCLEAR

A 256
4.1 Structura nucleului . . . . . . . . . . . . . . . 256
4.2 React ii nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
4.3 Radioactivitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Capitolul 1
ORIGINILE FIZICII
CUANTICE
1.1 Energia si impulsul fotonului
1.1.1 Sa se determine energia si impulsul unui foton a carui lun-
gime de unda corespunde :
a. domeniului vizibil al spectrului ( = 0, 6 m)
b. radiat iei X cu lungimea de unda de 0, 1 nm
c. radiat iei cu lungimea de unda de 0, 001 nm
Solut ie
Utilizam formulele:
E = h = h
c

p =
h

3
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 4
Rezulta n cele trei cazuri:
E = 2, 07 eV p = 1, 1 10
27
kg m/s
E = 12, 4 keV p = 6, 62 10
24
kg m/s
E = 1, 24 MeV p = 6, 62 10
22
kg m/s
1.1.2 Sa se calculeze frecvent a unei radiat ii monocromatice a
carei putere este egala cu P = 3 10
2
W si corespunde la 10
14
fotoni /secunda.
Solut ie
Energia unui foton este h. Puterea este P = Nh. Rezulta:
=
P
Nh
=
3 10
2
10
14
6, 626 10
34
= 4, 53 10
17
Hz
1.1.3 Sa se determine presiunea exercitata de o radiat ie electro-
magnetica cu intensitatea I, masurat a n J/m
2
s ce cade normal
pe o suprafat a care o absoarbe n totalitate.
Solut ie
Vom determina legatura dintre intesitatea radiat iei I si con-
centrat ia n de fotoni din uxul luminos. Consideram un cilindru
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 5
t cD
c
S
Fig. 1.1
cu lungimea ct si sect iunea S n centrul uxului luminos (vezi
Fig. 1.1).
Numarul de fotoni care trec n timpul t prin S este egal cu
num arul de fotoni din cilindrul considerat:
N = nSct
Energia ce strabate sect iunea S n intervalul t este:
E = Nh = nScth
Atunci intensitatea I va :
I =
E
St
= nch
Astfel:
n =
I
ch
Variat ia impulsului unui foton ce este absorbit pe suprafat a
S este h/. Atunci, n intervalul de timp t variat ia impulsului
tuturor fotonilor ce sunt absorbit i de suprafat a S este:
P = N
h

= nSct
h

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 6


Fort a exercitata de acesti fotoni pe suprafat a S este:
F =
P
t
= nSc
h

Presiunea exercitata de fotoni este:


p =
F
S
= nc
h

=
I
c
1.1.4 Sa se determine presiunea exercitata de o radiat ie elec-
tromagnetica cu intensitatea I ce cade normal pe o suprafat a
care o reecta n totalitate.
Solut ie

In acest caz variat ia impulsului unui foton este egala cu 2h/


datorita faptului ca fotonul este reectat cu 180
o
. Atunci:
p = 2
I
c
1.1.5 Sa se determine presiunea exercitata de o radiat ie electro-
magnetica cu intensitatea I care cade pe o suprafat a care are
coecientul de reexie .
Solut ie
Aceasta nseamna ca presiunea este determinata n doua mo-
duri:
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 7
a. de fotonii care se reecta si care reprezint a fract ia din
totalitatea fotonilor. Astfel presiunea exercitata de acesti fotoni
este:
p
1
=
2I
c
b. de fotonii care sunt absorbit i si care reprezinta o fract ie
(1 ) din totalitatea fotonilor. Presiunea exercitata de acesti
fotoni este:
p
2
= (1 )
I
c
Rezulta presiunea totala:
p = p
1
+p
2
= (1 + )
I
c
1.1.6 Un fascicul paralel de lumina av and intensitatea I se re-
ecta pe o suprafat a plana care are coecientul de reexie . Sa
se calculeze presiunea normala exercitata de fascicul pe aceasta
suprafat a daca unghiul dintre normala la suprafat a si direct ia
fasciculului este .
Solut ie
Viteza normala pe suprafat a este c cos . Atunci numarul de
fotoni ce cad pe suprafat a S n timpul t este:
N

= nSc cos t
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 8
Daca fotonul este absorbit, atunci variat ia impulsului pe direct ia
normala este
h

cos , iar daca fotonul este reectat pe suprafat a


S atunci variat ia impulsului este
2h

cos . Variat ia totala a im-


pulsului fotonilor care se reecta este:
P = N

2h

cos = 2nSc
h

t cos
2

Fort a exercitata pe suprafat a S va :


F =
P
t
= 2nSc
h

cos
2

Presiunea exercitata de fotonii reectat i va avea expresia:


p
1
=
F
S
= 2nc
h

cos
2
=
2I
c
cos
2

In mod analog se obt ine si expresia pentru presiunea exerci-


tata de fotonii absorbit i:
p
2
= (1 )
I
c
cos
2

iar presiunea totala va :


p = p
1
+ p
2
= (1 + )
I
c
cos
2

1.1.7 Sa se arate, pe baza teoriei corpusculare, ca pentru radiat ia


termica de echilibru este valabil a relat ia: p = w/3 (p este pre-
siunea radiat iei iar w este densitatea volumic a de energie).
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 9
W d
q
q cos c
c
Fig. 1.2
Solut ie
Consideram radiat ia dintr-o incinta pe peret ii careia radiat ia
se reecta ( = 1) (vezi Fig. 1.2). Numarul de fotoni care cad
pe unitartea de suprafat a n timpul dt este:
dn

(c cos )
d
4
dt
unde
dn

=
dw

h
reprezint a concentrat ia fotonilor cu frecvent a cuprinsan interva-
lul (, +d), iar dw

este densitatea spectrala de energie, adica


energia fotonilor cu frecvent a n intervalul (, + d). Deoa-
rece variat ia impulsului unui foton ce se reecta este 2
h

cos ,
atunci variat ia impulsului tuturor fotonilor ce cad pe unitatea
de suprafat a n timpul dt va :
dP =
dw

h
c cos
d
4
dt
2h

cos
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 10
Presiunea devine:
dp = 2dw

cos
2

4
sin dd
Pentru a determina presiunea nala (totala) se face integra-
rea dupa toate frecvent ele. Deoarece se considera doar particu-
lele care se ndreapt a spre suprafat a respectiva integrarea dupa
se face ntre limitele 0 si , iar integrarea dupa se face ntre
limitele 0 si 2:
p = 2


0
dw

1
4


0
cos
2
sin d

2
o
d
Rezulta:
p =
w
3
1.2 Radiat ia termica
1.2.1 Se considera doua surse (corp negru) de radiat ie termica.
Una din ele are temperatura T
1
= 2500 K. Sa se determine tem-
peratura celeilalte surse daca lungimea de unda corespunzatoare
maximului puterii de emisie este cu = 0, 5 m mai mare ca
lungimea de unda corespunzatoare maximului sursei primare. Se
cunoaste constanta lui Wien A = 0, 2898 10
2
mK.
Solut ie
Se pun condit iile:
T
1
= ( + )T
2
= A
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 11
Din cele doua egalitat i rezulta:

A
T
1
+

T
2
= A
si
T
2
=
AT
1
A + T
1

= 1747
o
C
1.2.2 O bila cu diametrul d se aa ntr-un recipient vidat ai
carui peret i sunt ment inut i la o temperatura apropiata de zero
absolut. Temperatura init ial a a bilei este T
o
. Daca se asimileaza
suprafat a bilei cu un corp negru, se cere timpul n care tempe-
ratura scade de n ori. Se considera ca bila este confect ionat a
dintr-un material de densitate si cadur a specica c.
Solut ie
Puterea de emisie a unui corp negru este:
R(T) =
1
S

d
dt

= T
4
unde este energia interna a bilei, iar este constanta Stefan-
Boltzmann. T inand cont ca S = d
2
, energia emisa n unitatea
de timp este:
d
dt
= T
4
d
2
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 12
Dar, energia intern a a bilei poate exprimata n funct ie de
cadura sa specica prin relat ia:
= mcT =
4
3

d
2

3
cT
Daca vom deriva ultima relat ien raport cu timpul si vom t ine
cont de expresia energiei emise n unitatea de timp, se obt ine:
4
3

d
2

3
c
dT
dt
= T
4
d
2
Rezulta ecuat ia diferent iala:
dt =
dc
6
dT
T
4
care prin integrare

t
0
dt =
dc
6

T
o
/n
T
o
dT
T
4
conduce la:
t =
(n
3
1) dc
18T
3
o
1.2.3 Sa se calculeze lungimea de unda corespunzatoare inten-
sitat ii maxime din spectrul unui corp negru, stiind ca puterea de
emisie a acestuia este R = 5, 67 W/cm
2
. Se cunoaste constanta
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 13
Wien A = 0, 2898 10
2
mK si = 5, 67 10
8
Wm
2
K
4
Solut ie
Conform legii Stefan-Boltzmann:
R = T
4
rezulta temperatura
T =
4

= 10
3
K
Conform legii de deplasare a lui Wien:

m
T = A
rezulta lungimea de unda corespunzatoare intensit at ii maxime:

m
=
A
T
= 2, 89 10
6
m
1.2.4 Sa se arate ca pentru valori mici ale raportului /T for-
mula lui Planck se reduce la formula lui Rayleigh-Jeans, iar pen-
tru valori mari ale lui /T la formula lui Wien.
Solut ie
Utilizam formula lui Planck pentru densitatea spectrala a e-
nergiei electromagnetice:

(, T) = c
1

3
e
c
2
/T
1
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 14
unde c
1
si c
2
sunt constante.
a. Pentru valori mici ale lui /T dezvolt am exponent iala
exp c
2
/T n serie Taylor si ment inem doar primi doi termeni:
e
c
2
/T
1 + c
2

T
ceea ce conduce la urmatoarea expresie pentru formula Planck:

(, T) c
1

3
1 + c
2
/T 1
= c
2
T
b. Pentru valori mari ale lui /T vom avea:
e
c
2
/T
1
si densitatea spectrala devine:

(, T) c
1

3
e
c
2
/T
1.2.5 Sa se arate ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compa-
tibila cu legea Stefan-Boltzmann.
Solut ie
Densitatea w a energiei electromagnetice pentru ntreg spec-
trul este:
w =

(, T)d
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 15
unde

(, T) = c
2
T
Se obt ine:
w =


0
c
2
Td =
ceea ce ne arata ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compati-
bila cu legea Stefan-Boltzmann w = T
4
, ind valabil a doar n
domeniul frecvent elor mici.
1.2.6 Sa se stabileasca relat iile dintre densitatat ile spectrale de
energie a campului electromagnetic

(, T) si

(, T). Sa se
particularizeze pentru formula lui Planck.
Solut ie
Exprimam diferent iala densitat ii spectrale de energie:
dw =

(, T)d =

(, T)d
Atunci:

(, T) =

(, T)
d
d
Dar:
= 2 =
2c

si
d
d
=
2c

2
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 16
Atunci:

(, T) =
2c

(, T)
Pornind de la formula lui Planck:

(, T) = c
1

3
e
c
2
/T
1
cu =
2c

se obt ine:

(, T) =
2c

2
c
1

2c

3
e
c
2
2c

/T
1

(, T) = c

5
e
c

2
/(T)
1
1.2.7 Sa se stabileasca relat ia dintre temperatura si lungimea de
unda
m
pentru care

(, T) - densitatea spectrala de energie,


data de formula lui Planck, este maxima.
Solut ie
Consideram:

(, T) = c

5
e
c

2
/(T)
1
unde c

1
si c

2
sunt constante. Prin efectuarea substitut iei
=
c

2
T
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 17
va rezulta:
() = c

5
e

1
Punem condit ia de maxim a acestei funct ii:
d
d


5
e

= 0
5
4
(e

1) e

5
(e

1)
2
= 0
adica:
5(
5
1) e

= 0
Aceasta ultima ecuat ie este satisfacut a pentru 4, 96,
adica:
T = const
ceea ce reprezinta legea de deplasare Wien.
1.2.8 Daca se raceste un corp negru, lungimea de unda cores-
punzatoare maximului densitat ii spectrale energetice

(T) se
deplaseaza cu 3000

A. Se cere sa se determine cu cate grade
a scazut temperatura corpului daca temperatura init ial a a fost
1800
o
C. Se cunoaste constanta Wien A = 0, 2898 10
2
mK.
Solut ie
Considerand legea deplasarii Wien scrisa pentru cele doua
temperaturi T
o
si T
o
T:

o
T
o
= A
(
o
+ )(T
o
T) = A
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 18
rezulta:
T =
T
o

o
+
=
T
o

A
T
o
+
T = 366 K
1.3 Efect fotoelectric
1.3.1 Sa se arate, cu ajutorul legii conservarii impulsului si a
energiei, ca un electron liber nu poate absorbi un foton.
Solut ie
Presupunem ca fotonul este absorbit de electron. Atunci elec-
tronul se va pune n miscare cu viteza v, iar masa electronului
va deveni:
m =
m
o

1 v
2
/c
2
Impulsul si energia electronului vor avea expresiile:
p = mv =
m
o
v

1 v
2
/c
2
E = mc
2
=
m
o
c
2

1 v
2
/c
2
Vom scrie legile de conservare ale energiei si impulsului pen-
tru procesul de absorbt ie:
h =
m
o
c
2

1 v
2
/c
2
m
o
c
2
h
c
=
m
o
v

1 v
2
/c
2
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 19
adica, energia fotonului absorbit este egala cu energia cinetica a
electronului (care este diferent a dintre energia totala si energia
de repaus a acestuia). Din cele doua legi de conservare rezulta:
m
o
vc

1 v
2
/c
2
=
m
o
c
2

1 v
2
/c
2
m
o
c
2
Rezulta:
1
v
c
=

1 v
2
/c
2
Atunci:
v
c
= 0 sau
v
c
= 1
Nici una din aceste doua situat ii nu se poate obt ine din punct
de vedere zic, deoarece prin absorbt ia unui foton electronul nu
poate ramane n repaus si nici nu poate cap ata o viteza egala cu
viteza luminii.
1.3.2 O bila de cupru n stare electrica neutra, independent a
de alte corpuri, este iradiata cu lumina monocromatica av and
lungimea de unda = 0, 2 m. Pan a la ce potent ial maxim
se va ncarca bila pierzand fotoelectroni? Lucrul de extract ie al
cuprului este egal cu L
extr
= 4, 47 eV. (h = 6, 626 10
=34
Js)
Solut ie
Prin pierdere de fotoelectroni bila de cupru se ncarca la un
anumit potent ial. La limita, energia electronului necesara pen-
tru a nvinge fort a de atract ie electrostatica si a efectua lucrul
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 20
mecanic de extract ie este:
h
c

= L
extr
+ eU
Rezulta:
U =
hc


L
extr
e
= 1, 74 V
1.3.3 Pe o suprafat a de aluminiu cade un fascicul de fotoni cu
= 200 nm. Stiind ca lucrul de extract ie al aluminiului este
egal cu L
extr
= 4, 2 eV, sa se ae:
a. energia cinetica a celui mai rapid fotoelectron
b. tensiunea de stopare
c. lungimea de unda de prag pentru aluminiu
Solut ie
a. Legea de conservare a energiei pentru efectul fotoelectric
se scrie:
hc

= L
extr
+ E
c,max
Rezulta:
E
c,max
=
hc

L
extr
= 2 eV
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 21
b. Tensiunea electrica de stopare este tensiunea care anu-
leaza curentul fotoelectric:
eU
o
= E
c,max
Rezulta:
U
o
=
1
e

hc

L
extr

= 2 V
c. La pragul de absorbt ie:
h
p
= L
extr
sau
hc

p
= L
extr
Rezulta:

p
=
hc
L
extr
= 296 nm
1.3.4 Suprafat a unui metal oarecare este iluminata cu o radiat ie
av and lungimea de unda = 3500

A. Alegand o anumita diferent a
de potent ial, fotocurentul este anulat. Micsorand lungimea de
unda a radiat iei cu 500

A, diferent a de potent ial de franare a
trebuit sa e marita cu U = 0, 59 eV pentru a anula din nou
fotocurentul. Cunoscand constanta Planck h = 6, 626 10
34
Js, sa se determine sarcina electronului.
Solut ie

In cele doua situat ii, conservarea energiei este:


hc

= L
extr
+ eU
hc

= L
extr
+ e(U + U)
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 22
Rezulta:
e =
hc
( )U
= 1, 6 10
19
C
1.3.5 Lungimea de unda de prag pentru un metal oarecare este
egala cu
p
= 2700

A. Sa se determine:
a. lucrul de extract ie a unui electron din acel metal
b. viteza maxima a electronilor emisi din metalul bombardat cu
radiat ie electromagnetica cu = 1800

A
c. energia cinetica a acestor electroni
Se cunosc e = 1, 6 10
19
C si m
e
= 9, 1 10
31
kg.
Solut ie
a.
L
extr
=
hc

p
= 4, 6 eV
b.
h = L
extr
+ E
c,max
= L
extr
+
m
e
v
2
max
2
Rezulta:
v
max
=

2
m
e

hc

L
extr

= 9 10
5
m/s
c.
E
cin
=
1
2
mv
2
max
= 2, 3 eV
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 23
1.3.6 Iluminand succesiv suprafat a unui metal cu radiat iile elec-
tromagnetice
1
= 0, 35 m si
2
= 0, 54 m, se constata ca
viteza maxima a electronilor s-a micsorat de = 2 ori. Sa se
determine lucrul de extract ie din metal.
Solut ie
Legea de conservare a energiei n cele doua situat ii este:
mv
2
1
2
=
hc

1
L
extr
mv
2
2
2
=
hc

2
L
extr
Deoarece v
1
/v
2
= , atunci:
v
2
1
v
2
2
=

2
(hc L
extr

1
)

1
(hc L
extr

2
)
=
2
Rezulta:
L
extr
=
hc(
2

2
)
(
2
1)
1

2
= 1, 9 eV
1.3.7 Sa se calculeze viteza maxima a fotoelectronilor emisi de
o suprafat a argintat a, daca aceasta se iradiaza cu:
a. radiat ii ultraviolete (
1
= 0, 155 m)
b. radiat ii (
2
= 0, 01

A)
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 24
Se cunoat e lucrul de extract ie L
extr
= 4, 7 eV si masa de repaus
a electronului m
o
= 9, 1 10
31
kg
Solut ie
Consideram fenomenul din punct de vedere nerelativist. Relat ia
de conservare a energiei se scrie:
m
o
v
2
2
=
hc

L
extr
Rezulta:
v =

2
m
o

hc

L
extr

Daca =
1
= 0, 155 m atunci viteza este egala cu
v = 1, 08 10
6
m/s <3 10
8
m/s
ceea ce ne arata ca, pentru radiat ia ultravioleta, tratarea nere-
lativista este corecta.
Daca =
2
= 0, 01

A atunci, conform aceluiasi rat ionament,
viteza devine:
v = 4, 4 10
17
m/s > 3 10
8
m/s
ceea ce este imposibil, astfel ca este necesara o tratare relativista
a fenomenului. Legea de conservare a energiei se va scrie:
hc

2
L
extr
= E
c
=
m
o
c
2

1 v
2
/c
2
m
o
c
2
Rezulta:
v = c

1
m
2
o
c
4

hc

2
L
extr
+ m
o
c
2

2
= 2, 86 10
8
m/s
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 25
1.4 Efect Compton
1.4.1 Un fascicul de radiat ii X, cu lungimea de unda
o
= 0, 1
nm este mpr astiat pe un bloc de carbon. Sa se determine:
a. energia fotonilor incident i
b. lungimea de unda a radiat iei difuzate la = 90
o
fat a de
direct ia fotonului incident
c. energia cinetica a electronului de recul si unghiul facut de
direct ia sa de miscare cu direct ia fotonului incident
Solut ie
a. Energia fotonului incident este:
=
hc

o
= 12400 eV = 12, 4 keV
b.
= 2
h
m
o
c
sin
2

2
=
h
m
o
c
=
o
= 2, 43 10
12
m
Variat ia lungimii de unda pentru fotonul mprastiat este egala
cu lungimea de unda Compton.
c. Din legea conservarii energiei:
hc

o
+ m
o
c
2
=
hc

o
+
+ mc
2
energia cinetica este:
E
c
= mc
2
m
o
c
2
=
hc

hc

o
+
= 295 eV
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 26
1.4.2 Sa se arate ca energia fotonului mpr astiat la = 90
o
prin
efect Compton nu poate depasi energia de repaus a electronului
m
o
c
2
.
Solut ie
Din relat ia Compton:
=
h
m
o
c
(1 cos ) =
h
m
o
c
Energia radiat iei mprastiate la 90
o
este:
= h =
hc

=
hc

o
+
=
hc

o
+
h
m
o
c
Dupa cum se observa, aceasta energiei creste cu scaderea lui

o
. La limita:
lim

o
0
= lim

o
0
hc

o
+
h
m
o
c
= m
o
c
2
1.4.3 Sa se determine lungimea de unda a fotonului incident
daca se stie ca fotonul mpr astiat are energia egala cu energia
cinetica a electronului de recul si se misc a pe direct ii care fac
ntre ele un unghi de 90
o
. (Fig. 1.3)
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 27
mv
j
q
0
l
h
l
h
0
90
Fig. 1.3
Solut ie
Legea de conservare a energiei este:
hc

o
+ m
o
c
2
=
hc

+mc
2
Rezulta energia cinetica:
E
c
= mc
2
m
o
c
2
=
hc

hc

Punand condit ia:


E
c
=
hc

rezulta:
= 2
o
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 28
Din Fig. 1.3 se observa ca:
cos =
h/
h/
o
=

o

=
1
2
de unde, pentru = 60
o
rezulta:
=
o
= 2sin
2

2
= 1, 21 pm
1.4.4 Sa se determine unghiul sub care este mpr astiat electronul
de recul si energia acestuia (vezi Fig. 1.4) ntr-o experient a de
difuzie Compton.
Solut ie
Scriem conservarea impulsului pe o direct ie paralela cu direct ia
impulsului incident
m
o
v

1 (v/c)
2
cos =
h
o
c

h
c
cos
(1.1)
si pe o direct ie perpendiculara pe direct ia fascicolului incident
m
o
v

1 (v/c)
2
sin =
h
c
sin
Daca se mpart cele doua relat ii se obt ine:
tg =
sin

o
cos
=

o
sin

o
cos
=

o
sin

o
+
o
cos
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 29
mv
j
q
c
hn
c
h
0
n
Fig. 1.4
Atunci:
tg =
ctg

2
1 + /
o

In ultima relat ie de mai sus s-a t inut cont de formula Comp-


ton = 2sin
2
/2. Energia cinetica a electronului va :
E
c
= mc
2
m
o
c
2
= h

1.4.5 Un foton cu lungimea de unda


o
= 6 nm este difuzat sub
un unghi de 90
o
pe un electron aat n repaus. Sa se determine:
a. lungimea de unda a fotonului difuzat
b. energia cinetica a electronului de recul
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 30
Solut ie
a. Din relat ia Compton obt inem:
=
h
m
o
c
sin
2
/2 = 2, 43 10
12
m
Rezulta:
=
o
+ = 6, 00243 10
9
m
b. Din relat ia de conservare a energiei:
hc

o
+ m
o
c
2
=
hc

+mc
2
rezulta energia cinetica a electronului de recul:
E
c
=
hc

hc

o
+
= 1, 34 10
20
J = 0, 084 eV
1.4.6 Un fascicul de raze X monoenergetice cade pe un corp
mpr astietor. Lungimea de unda a radiat iilor mpr astiate sub
unghiurile
1
= 120
o
si
2
= 60
o
se aa n raportul = 2. Stiind
ca mpr astierea se face pe electroni liberi, sa se determine lungi-
mea de unda a radiat iilor incidente.
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 31
Solut ie
Lungimile de unda ale fotonilor mprastiat i sunt:

1
=
o
+ 2sin
2

1
/2

2
=
o
+ 2sin
2

2
/2
Dar:

2
=

o
+ 2sin
2

1
/2

o
+ 2sin
2

2
/2
=
Rezulta:

o
=
2(sin
2

2
/2 sin
2

1
/2)
1
= 0, 607 10
12
m
1.5 Comportarea ondulatorie a micro-
particulelor
1.5.1 Sa se determine lungimea de unda de Broglie:
a. pentru un neutron cu energia de 0, 025 eV
b. corespunzatoare vitezei termice a moleculelor de hidrogen a-
at la temperatura t = 20
o
C
Se cunosc masele protonului si neutronului m
p
m
n
1, 67
10
27
kg.
Solut ie
a. Lungimea de unda se calculeaza cu relat ia lui de Broglie:
=
h
p
unde p =

2mE
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 32
Astfel:
=
h

2m
n
E
= 1, 81

A
b.

In cazul moleculelor de hidrogen energia cinetica medie a
acestora este:
E
c
=
3kT
2
unde k = 1, 38 10
23
J/K
Atunci, lungimea de unda corespunzatoare va :
=
h

3m
p
kT
= 1, 47 10
10
m
1.5.2 T inand cont de dualismul unda-corpulscul, cum poate
interpretat a condit ia de cuanticare Bohr a momentului cinetic?
Solut ie
Condit ia de cuanticare Bohr a momentului cinetic este:
mvr = n h
Impulsul are expresia:
p = mv =
n h
r

h

si
n =
2r

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 33


Rezulta ca ntr-o orbita Bohr este cuprins un num ar ntreg
de lungimi de unda de Broglie.
1.5.3 Sa se determine dependent a dintre lungimea de unda ,
masuratan

A a undei asociate unui fascicul de electroni accelerat i
sub o tensiune U (cunoscuta) masurat a n volt i.
Solut ie
Lungimea de unda asociata particulei este:
=
h
p
unde p =

2mE
Deoarece E = eU rezulta pentru lungimea de unda:
=
h

2meU
=
12, 2

A
1.5.4 Pentru ce valoare a energiei cinetice eroarea relativa n
determinarea lungimii de unda de Broglie, va de 1%, atunci
cand problema este tratata nerelativist:
a. pentru un electron
b. pentru un neutron
Solut ie
Relat ia nerelativista pentru lungimea de Broglie este:

o
=
h

2m
o
E
c

In cazul relativist, energia cinetica are expresia:


E
c
= mc
2
m
o
c
2
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 34
si
m =
E
c
+m
o
c
2
c
2
=
E
c
c
2
+ m
o
Deoarece
m =
m
o

1 v
2
/c
2
atunci viteza si impulsul particulei se pot scrie:
v =
c

E
c
(2m
o
c
2
+ E
c
)
(E
c
+ m
o
c
2
)
p = mv =
E
c
+ m
o
c
2
c
2

c

E
c
(2m
o
c
2
+ E
c
)
(E
c
+ m
o
c
2
)
p =

2m
o
E
c

E
c
2m
o
c
2
+ 1
Atunci lungimea de unda, conform denit iei de Broglie va :
=
h

2m
o
E
c

E
c
2m
o
c
2
+ 1
=

o

E
c
2m
o
c
2
+ 1
unde
o
este lungimea de unda nerelativista.
Eroarea relativa este, conform denit iei:
=
[[

=

o

=

o

1
Astfel, pe baza relat iilor anterioare se poate exprima eroarea
relativa n funct ie de energia cinetica a particulei:
=

E
c
2m
o
c
2
+ 1
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 35
Rezulta:

2
+ 2 + 1 =
E
c
2m
o
c
2
+ 1
Daca = 0, 01, si neglijam termenul n
2
vom obt ine pentru
energia cinetica expresia:
E
c
= 4m
o
c
2

Astfel, pentru electron:
E
c
(eV) = 20, 475 keV
iar pentru neutron:
E
c
(eV ) = 37, 57 MeV
1.5.5

Intr-o experient a Davisson si Germer s-a trimis un fas-
cicul de electroni accelerat i sub o tensiune constant a de 15 V,
pe un sistem de plane atomice aate la distant a d = 0, 233 nm
unul fat a de celalalt, ale unui cristal de aluminiu. Sa se calculeze
unghiul sub care fasciculul este difractat pe suprafat a cristalului.
Solut ie
Condit ia de difract ie Bragg este:
2d sin = k k =ntreg
iar
=
h
p
=
h

2mE
=
h

2meU
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 36
Atunci:
sin
k
= k
h
2d

2meU
Pentru k = 1
sin
1
= 0, 68
Pentru k = 2 ar rezulta ca sin
2
> 1, ceea ce nseamn a ca
maximul de ordin doi nu poate observat.
1.5.6 Un fascicul monoenergetic de electroni cu energia cinetica
E
c
= 48 eV cade pe suprafat a unui monocristal de Ni. Primul
maxim de difract ie se obt ine pe diret ia = 18
o
fat a de normala
la cristal. Sa se calculeze lungimea de unda de Broglie asociata
electronilor:
a. teoretic cu ajutorul formulei de Broglie
b. experimental cu ajutorul formulei Bragg, stiind ca distant a
dintre planele cristaline este d = 0, 926

A.
Solut ie
a. Energia de repaus a electronului este E
o
= m
o
c
2
= 511
keV. Deoarece E
c
<E
o
, putem considera electronii ca ind par-
ticule nerelativiste. Atunci:
=
h
p
=
h

2mE
c
= 1, 77 10
10
m
b. Din formula Bragg:
2d sin = n
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 37
Pentru n = 1 se obt ine:
= 2d sin = 1, 76 10
10
m
1.5.7

In cazul unui fascicul de electroni emisi de un tun elec-
tronic, ce tensiuni de accelerare sunt necesare pentru a pune n
evident a comportarea ondulatorie a electronilor prin difract ie pe
un sistem de plane cristaline distant ate cu d = 0, 3 nm.
Solut ie
Pentru a pune n evident a comportarea ondulatorie a elec-
tronilor este necesar ca lungimea de unda sa e de ordinul de
marime a constantei ret elei cristaline:
d
Dar lungimea de unda o vom exprima conform relat iei lui de
Broglie:
=
h
p
unde p = mv
Daca electronii sunt accelerat i la o diferent a de potent ial U,
atunci:
mv
2
2
= eU
astfel ca viteza este:
v =

2eU
m
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 38
Impulsul poate exprimat astfel:
p =

2meU

Inlocuind cu d vom obt ine:


d =
h

2meU
Atunci:
U =
1
2me

h
d

2
16, 7 V
1.5.8 Un fascicul ngust de electroni monoenergetici cade sub
un unghi = 30
o
pe suprafat a unui monocristal de aluminiu.
Distant a dintre doua plane atomice ale acestui cristal este d =
0, 2 nm. Pentru o anumita tensiune de accelerare U
o
se observa
un maxim. Sa se determine tensiunea U
o
stiind ca maximul
urmator se produce cand tensiunea de accelerare se mareste de
= 2, 25 ori.
Solut ie
Condit iile de obt inere a celor doua maximen cele doua cazuri
sunt:
2d sin = k
h

2meU
o
2d sin = (k + 1)
h

2meU
o

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 39


Eliminand pe k ntre cele doua relat ii rezulta:
U
o
=
h
2
8med
2
sin
2
(

1)
2
= 150 V
1.6 Relat iile de incertitudine
1.6.1 Sa se determine, pornind de la relat iile de incertitudine,
o evaluare a marimii energiei potent iale medii a unui nucleon
ntr-un nucleu (consideram nucleul ca ind o sfera cu diametrul
d = 9 10
13
cm, iar masa nucleonului m
n
= 1, 67 10
27
kg).
Solut ie
Marimea impulsului nucleonului n interiorul nucleului este
de ordinul:
p
h
d
Deoarece energia cinetica E
c
= p
2
/2m, atunci:
E
c

1
2m
n

h
d

2
10 MeV
Deoarece nucleonul este legat n nucleu, energia potent iala
medie trebuie sa e negativa si n valoare absoluta mai mare
decat energia cinetica:
E
p
10 MeV
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 40
1.6.2 Un microscop foloseste electroni pentru a putea distinge
detalii de 1 m. Care este ordinul de marime al vitezei electro-
nilor.
Solut ie
Din relat ia de incertitudine:
p
h
x
unde x = 1 m
Deoarece p = mv rezulta:
v
h
mx
7 10
3
m/s
Astfel, ordinul de marime al vitezei este:
v 10
4
m/s
1.6.3 Sa se evalueze energia minima posibila a unui electronntr-
un atom de hidrogen, precum si raza regiunii n care electronul
se aa, plecand de la relat iile de incertitudine.
Solut ie
T inand cont de relat ia de incertitudine dintre impuls si pozit ie:
p p
h
r

h
r
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 41
Energia totala are expresia:
E =
p
2
2m

e
2
4
o
r
T inand cont de evaluarea impulsului, rezulta evaluarea pen-
tru energia totala:
E
h
2
2mr
2

e
2
4
o
r
Pentru determinarea energiei minime vom pune condit ia:
dE
dr
=
h
2
mr
3
+
e
2
4
o
r
2
= 0
Rezulta:
r =
h
2
4
o
me
2
= 0, 529 10
10
m
Astfel, energia minima este:
E
min
=
me
4
32
2

2
o
h
2
= 13, 6 eV
1.6.4 O particula de masa mse deplaseazantr-un camp potent ial
unidimensional astfel ca energia potent ial a este E
p
= kx
2
/2. Sa
se evalueze energia minima posibila a particulei n acest camp
pornind de la relat iile de incertitudine ale lui Heisenberg.
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 42
Solut ie
Consideram:
p p
h
x

h
x
Atunci, energia totala a particulei va :
E = E
c
+ E
p
=
p
2
2m
+
kx
2
2
E =
h
2
2mx
2
+
kx
2
2
Punem condit ia de minim a energiei:
dE
dx
= 0
h
2
mx
3
+kx = 0
Rezulta:
x
4
=
h
2
mk
Atunci energia minima este:
E = h

k
m
= h = h
Observat ie: Calculul exact realizat cu ajutorul mecanicii cuan-
tice conduce la o energie minima egala cu h/2.
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 43
1.7 Modelul Bohr
1.7.1 Sa se determine razele orbitelor Bohr pentru atomul de
hidrogen. Se cunosc: constanta Planck h = 6, 626 10
34
Js; sarcina electronului e = 1, 6 10
19
C si masa electronu-
lui m
e
= 9, 1 10
31
kg.
Solut ie

In sistemul de referint a legat de electronul care se roteste n


jurul nucleului, fort a centrifuga este egala cu fort a de atract ie
electrostatica:
m
e
v
2
r
=
e
2
4
o
r
2
Condit ia de cuanticare a momentului cinetic pentru electron
este:
pr = n h
Se obt ine urmatorul sistem de ecuat ii:
v
2
r =
e
2
4
o
m
e
rm
e
v = n
h
2
De aici rezulta:
v = n h
1
m
e
r
si
r
n
= n
2
4
o
h
2
m
e
e
2
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 44
Pentru cazul n = 1 se obt ine valoarea primei orbite Bohr din
atomul de hidrogen:
a
o
= r
1
=
4
o
h
2
m
e
e
2
= 0, 529 10
10
m
Cea de-a n-a orbita Bohr are raza:
r
n
= n
2
a
o
1.7.2 Sa se determine vitezele pe orbitele Bohr, pentru atomul
de hidrogen.
Solut ie
Vom t ine cont de rezultatul de la problema precedenta si vom
exprima vitezele v
n
:
v
n
= n h
1
m
e
r
n
=
e
2
2
o
h
1
n
=
v
1
n
unde:
v
1
=
e
2
2
o
h
= 2, 18 10
6
m/s
Vom exprima n continuare viteza n funct ie de raza primei
orbite Bohr a
o
:
v
n
= n
h
2
1
m
e
(a
o
n)
v
n
=
h
m
e
a
o
1
n
2
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 45
1.7.3 Sa se calculeze de cate ori se va mari raza orbitei electro-
nului unui atom de hidrogen care se gaseste n starea fundamen-
tala, daca este excitat cu o cuant a (foton) de energie E
f
= 12, 09
eV. Se cunoaste energia electronului aat pe prima orbita Bohr
E = 13, 6 eV.
Solut ie
Conform postulatului II al lui Bohr:
E
f
= E
n
E
1
Dar cum:
E
n
=
E
1
n
2
se obt ine:
E
f
= E
1

1
n
2
1

Rezulta:
n =
1

1 +
E
f
E
1

0, 1111
= 3
Dar raza orbitelor poate scrisa:
r
n
= n
2
r
1
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 46
Rezulta ca:
r
n
r
1
= n
2
= 9
Raza orbitei se va mari de 9 ori.
1.7.4 Sa se calculeze, n lungimi de unda, limitele spectrului si
intervalul spectral al seriei Balmer pentru atomul de hidrogen
(n = 2). Se cunoaste constanta Rydberg R = 1, 097 10
7
m
1
.
Solut ie
Vom utiliza formula Balmer pentru atomiul de hidrogen, n
cazul n = 2:
1

= R

1
2
2

1
m
2

Pentru cazul cand m , atunci ia valoarea minima:

=
4
R
= 3646

A
Pentru cazul cand m = 3, atunci ia valoarea maxima:

M
=
1
R

1
2
2

1
3
2
= 6563

A
Astfel:
=
M

= 2917

A
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 47
1.7.5 Un atom de hidrogen se aa ntr-o stare excitata carac-
terizata prin energia de legatur a W
leg
= 1, 51 eV. Atomul exe-
cuta o tranzit ie pe un nivel pentru care energia de excitare este
E
exc
= 10, 18 eV. Se cere energia fotonului emis.
Solut ie
Cunoasterea energiei de legatura duce la cunoasterea energiei
nivelului pe care se aa init ial atomul:
E
i
= W
leg
= 1, 51 eV
Energia de excitare este energia transmisa electronului aat
pe nivelul fundamental pentru a ajunge pe un nivel excitat. Ato-
mul ajunge n starea nala E
f
a carei valoare este:
E
f
= E
1
+ E
exc
iar energia fotonului emis E va :
E = W
leg
E
1
E
exc
= 1, 91 eV
1.7.6 Un atom de hidrogen, excitat prin emisia succesiva a doua
linii spectrale de lungimi de unda
1
= 1281, 8 nm si
2
= 102, 57
nm, ajunge n starea fundamental a. Sa se determine energia
starii excitate si num arul cuantic principal al acestei stari. Se
cunosc constanta lui Planck h = 6, 626 10
34
Js viteza luminii
c si energia de ionizare din starea fundamental a E
1
= 13, 6 eV.
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 48
Solut ie
Scriem postulatul II al lui Bohr pentru cele doua linii spec-
trale emise:
hc

1
= E
n
E
k
hc

2
= E
k
E
1
Expresia energiei nivelelor din atomul de hidrogen este data
de relat ia:
E
n
=
m
e
e
4
8h
2

2
o
n
2
T inand cont de aceasta ultima expresie, precum si de faptul
ca energia de legatura a electronului n atomul de hidrogen este
W
leg
= E
1
, rezulta:
hc

1
=
m
e
e
4
8h
2

2
o

1
k
2

1
n
2

hc

2
=
m
e
e
4
8h
2

2
o

1
1
k
2

Adunam cele doua ecuat ii de mai sus:


hc

1
+
1

= W
leg

1
1
n
2

Rezulta pentru numarul cuantic principal n, valoarea:


n =

W
leg
W
leg
hc

1
+
2

2
= 5
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 49
iar energia corespunzatoare va :
E
5
=
W
leg
25
= 0, 544 eV
1.7.7 Sa se calculeze variat ia lungimii de unda a fotonului emis
de un atom de hidrogen care apare datorita reculului pe care-l
sufera atomul n urma emisiei. Ce viteza va capata atomul de hi-
drogen datorita trecerii electronului de pe a doua orbita pe prima
orbita? Se da masa atomului de hidrogen M = 1, 68 10
27
kg
Solut ie
Aplicam legile de conservare ale energiei si impulsului pentru
emisia fotonului ntr-un sistemn care init ial atomul de hidrogen
este n repaus:
W
2
= W
1
+
Mv
2
2
+ h

0 = Mv
h

c
unde W
2
si W
1
reprezint a energiile electronului n atomul de
hidrogen inainte si dupa emisia cuantei de lumina:
W
2
W
1
= h
Utilizand cele trei ecuat ii rezulta:
h h

=
h
2

2
2c
2
M
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 50
sau
h

=
h
2

2
2c
2
M

1 +

h
2
2
2
M
Astfel, variat ia lungimii de unda este:
=
h
2Mc
6, 6 10
6

A
Pentru a aa viteza atomului de hidrogen vom utiliza legea
de conservare a impulsului:
Mv =
h

c

W
2
W
1
c
=
3W
1
4c
Rezulta:
v = 3, 2m/s
1.7.8 La observarea spectrului hidrogenului atomic, s-a obt inut
cu ajutorul unei ret ele de difract ie cu constanta l = 1, 95 m ca
una din liniile spectrale ale seriei Balmer de ordin k = 2 cores-
punde unghiului 30
o
. Sa se determine num arul cuantic al
nivelului energetic al atomului de pe care are loc tranzit ia.
Solut ie
Pentru determinarea lungimii de unda vom utiliza condit ia
de obt inere a unui maxim de difract ie:
l sin = k
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 51
Rezulta:
=
l sin
k
Dar, conform formulei Balmer scrisa pentru seria Balmer
(n = 2) avem:
=
1

= R

1
2
2

1
m
2

unde R = 1, 097677 10
7
m
1
este constanta Rydberg. Prin
urmare combin and cele doua expresii rezulta num arul cuantic
m:
m = 2

Rl sin
Rl sin 4k
= 4
1.7.9 De cate ori se mareste raza atomului de hidrogen aat
n stare fundamental a, daca este excitat cu un foton cu energia
egala cu E = 10, 2 eV?
Solut ie
Fie E
n
energia nivelului energetic pe care ajunge electronul
dupa absorbt ia fotonului cu energia E. Atunci:
E
n
= E
1
+ E
unde E
1
= 13, 6 eV este energia nivelului fundamental. Re-
zulta:
n =

E
1
E
1
+ E
= 3
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 52
Atunci, raza noii orbite Bohr devine:
r
n
= n
2
r
1
= 9r
1
unde r
1
este raza atomului de hidrogen aat n starea fundamen-
tala.
1.7.10 Care este cea mai mare valoare a lungimii de unda din
seria spectrala Lymann a hidrogenului.
Solut ie
Lungimile de unda ale seriei Lymann sunt date de formula:
1

= R

1
1

1
k
2

unde R este constanta Rydberg. Daca este maxima atunci 1/


va minima. Acest lucru se petrece pentru k = 2.
1

= R

1
1
4

=
3R
4
Rezulta:
=
4
3R
= 1215

A
1.7.11 Ce energie trebuie comunicat a atomilor de hidrogen pen-
tru ca spectrul de emisie al acestora sa cont ina doar doua linii
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 53
din seria Balmer?
Solut ie

In cazul seriei Balmer dezexcitarea are loc pe nivelul n = 2.


Pentru aceasta atomul trebuie excitat pe nivelul energetic n = 4,
pentru a obt ine prin dezexcitare doua linii spectrale. Atunci:
E
1
n
2
= E
1
+ E unde E
1
= 13, 6 eV
Rezulta:
E =
E
1
n
2
E
1
= E
1

1
n
2
1

= 12, 75 eV
1.7.12 Sa se calculeze lungimile de unda ale liniilor spectrale
emise de atomii de hidrogen excitat i cu un fascicul de electroni
monoenergetici cu energia E = 12, 09 eV. (R = 1.09767710
7
)
Solut ie
Prin excitare, electronii ajung pe nivelul energetic n. Atunci:
E
1
n
2
= E
1
+ E
Rezulta:
n =

E
1
E
1
+ E
= 3
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE 54
Tranzit iile pe care le pot efectua electronii sunt de pe nivelul
n = 3 pe nivelul k = 2, de pe nivelul n = 3 pe nivelul k = 1 si
de pe nivelul n = 2 pe nivelul k = 1. Lungimile de unda emise
sunt:
1

= R

1
k
2

1
n
2

a. n = 3; k = 1 = 1025

A
b. n = 3; k = 2 = 6559

A
c. n = 2; k = 1 = 1215

A
Capitolul 2
FIZIC

A CUANTIC

A
2.1 Operatori
2.1.1 Sa se gaseasca expresiile explicite ale operatorilor:
a.

A
1
= (d/dx + x)
2
b.

A
2
= (xd/dx)
2
Solut ie
a. Aplicam operatorii unei funct ii :

A
1
=

d
dx
+ x

2
=

d
dx
+ x

d
dx
+ x

A
1
=

d
dx
+ x

d
dx
+ x

A
1
=
d
2

dx
2
+ 2x
d
dx
+ x
2
+
55
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 56
Atunci, operatorul

A
1
are expresia:

A
1
=
d
2
dx
2
+ 2x
d
dx
+ x
2
+ 1
b.

A
2
=

x
d
dx

2
=

x
d
dx

x
d
dx

A
2
= x

d
dx
+ x
d
2

dx
2

A
2
= x
d
dx
+ x
2
d
2

dx
2
Atunci, operatorul

A
2
are expresia:

A
2
= x
2
d
2
dx
2
+ x
d
dx
2.1.2 Sa se gaseasc a expresia operatorului de translat ie care
transforma funct ia (x) n (x + a).
Solut ie
Fie

T operatorul cautat. Atunci:

T(x) = (x + a)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 57
Dezvoltam n serie Taylor funct ia (x + a) n jurul lui x:
(x +a) = (x) + a
d
dx
+
a
2
2!
d
2

dx
2
+ ....
(x +a) =

n=0
a
n
n!
d
n
dx
n
(x)
Astfel, operatorul

T va avea expresia:

T =

n=0
a
n
n!
d
n
dx
n
Daca vom t ine cont ca:

n=0
x
n
n!
= exp x
Rezulta:

T = exp

a
d
dx

2.1.3 Sa se determine operatorul adjunct operatorului:

A =
d
dx
Solut ie
Pentru determinarea operatorului adjunct se considera relat ia
de denit ie a acestuia:

,

A

A
+
,

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 58
Rezulta:

d
dx
dx =

A
+

dx
Dar:

d
dx
dx =

[
+

dx
dx
Deoarece funct ia (x) tinde la zero atunci cand x ,
atunci:

d
dx
dx =

d
dx

dx
Rezulta:

A
+
=
d
dx
adica

d
dx

+
=
d
dx
2.1.4 Sa se determine valorile proprii ale operatorilor:
a. d/dx
b. id/dx
Solut ie
a. Ecuat ia cu valori proprii pentru primul operator se va
scrie:
d
dx
=
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 59
Rezulta:
= e
x
Pentru ca funct ia sa e marginita la este necesar ca
= i, R.
b. Ecuat ia cu valori proprii este, n acest caz:
i
d
dx
= sau
d
dx
= i
Rezulta:
= e
ix
Din aceleasi motive ca mai sus, R.
2.1.5 Sa se gaseasc a funct iile si valorile proprii ale operatorului
d/d.
Solut ie
Vom aplica operatorul unei funct ii :
d
d
=
Rezulta:
= e

(funct iile proprii)


Vom impune condit ia de periodicitate:
() = ( + 2)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 60
Atunci:
e

= e
(+2)
De aici rezulta:
e
2
= 1
si valorile proprii sunt:
= im m = 0, 1, 2, 3, ....
2.1.6 Sa se determine valorile proprii si funct iile proprii cores-
punzatoare operatorului
d
2
dx
2
+
2
x
d
dx
Solut ie
Ecuat ia cu funct ii si valori proprii este:
d
2

dx
2
+
2
x
d
dx
=
Facem schimbarea de variabil a
u = x
=
u
x
si
d
dx
=
1
x
du
dx

u
x
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 61
d
2

dx
2
=
1
x
2
du
dx
+
1
x
d
2
u
dx
2
+
2u
x
3

1
x
2
du
dx
d
2

dx
2
=
2
x
2
du
dx
+
1
x
d
2
u
dx
2
+
2u
x
3
Atunci:
d
2

dx
2
+
2
x
d
dx
=
1
x
d
2
u
dx
2
=
u
x
Rezulta ecuat ia
d
2
u
dx
2
= u
Ea are solut iile
u
1
= c
1
e

x
si u
2
= c
2
e

x
Deoarece la ambele funct ii trebuie sa e nite este necesar
ca =
2
< 0, unde este un numar real.
Solut ia generala este o combinat ie liniara de u
1
si u
2
astfel
ca:
=
c
1
e
ix
+c
2
e
ix
x
Pentru ca sa e nita si n x = 0 este necesar ca:
c
1
+ c
2
= 0
Atunci:
c
1
= c
2
= c
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 62
si
=
c
x

e
ix
e
ix

= c

sin x
x
2.1.7 Sa se calculeze comutatorii dintre operatorii:
a. x si d/dx
b. / si f(r, , )
Solut ie
a.

x,
d
dx

= x
d
dx

d
dx
(x) =
Rezulta ca:

x,
d
dx

= 1
b.

, f(r, , )

(f) f

=
f

=
f

Rezulta:

, f(r, , )

=
f

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 63
2.1.8 Se dau operatorii

A,

B si

C. Sa se demonstreze urmatoa-
rele relat ii:
[

A

B,

C] =

A[

B,

C] + [

A,

C]

B
[

A,

B

C] =

B[

A,

C] + [

A,

B]

C
Solut ie
[

A

B,

C] = (

A

B)

C

C(

A

B) =

A

B

C

C

A

B +

A

C

B

A

C

B
=

A(

B

C)

A(

C

B) + (

A

C

C

A)

B =

A[

B,

C] + [

A,

C]

B
Analog se demonstreaza si cea de-a doua relat ie.
2.1.9 Sa se arate ca prin operat ii algebrice cu comutatori, co-
mutatorul sumelor este egal cu suma comutatorilor:

A
i
,

B
k

i,k

A
i
,

B
k

Solut ie

A
i
,

B
k

A
i

B
k

B
k

A
i

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 64

A
i
,

B
k

A
i

B
k

B
k

A
i

A
i
,

B
k

A
i

B
k


B
k

A
i

A
i
,

B
k

A
i
,

B
k

2.1.10 Sa se determine derivata temporala a produsului a doi


operatori.
Solut ie
Pentru rezolvare se t ine cont ca derivata totala la timp pen-
tru un operator este:
d

C
dt
=


C
t
+
1
i h

C,

H

unde

H este operatorul Hamilton. Rezulta:
d
dt

A

B

=

t

A

B

+
1
i h

A

B,

H

d
dt

A

B

=


A
t

B +

A


B
t
+
1
i h

B,

H

+
1
i h

A,

H


B
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 65
d
dt

A

B


A
t
+
1
i h

A,

H


B +

A


B
t
+
1
i h

B,

H

=
d

A
dt

B +

A
d

B
dt
2.1.11 Sa se gaseasca descompunerea operatorului

A

B

1
n funct ie de puterile lui , unde este un numar real mic.
Solut ie
Consideram ca operatorul

A

B

1
se dezvolt a n serie
astfel:

A

B

1
=

n

L
n
Aplicam la dreapta operatorul

A

B

. Obt inem:

I =

A

B


L
n

I =

A

L
0


B

L
0
+

A

L
1

2

B

L
2
+ ...

I =

A

L
0
+

n=1

A

L
n

L
n1

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 66
Prin identicare

I =

A

L
0
Rezulta:

L
0
=

A
1
Deasemenea:

O =

A

L
n

L
n1
si

A

L
n
=

B

L
n1
Rezulta:

L
n
=

A
1

B

L
n1
S-a gasit o relat ie de recurent a:

L
1
=

A
1

B

L
0
=

A
1

B

A
1

L
2
=

A
1

B

L
1
=

A
1

B

A
1

B

A
1
Rezulta:

A

B

1
=

A
1
+

A
1

B

A
1
+
2

A
1

B

A
1

B

A
1
+ ...
2.1.12 Daca se cunoaste ca operatorii

L si

M satisfac relat ia:

L

M

M

L =

I
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 67
sa se determine

L

M
2


M
2

L
Solut ie

L

M
2


M
2

L =

L

M
2

L

M +

M

L

M

M
2

L =

L

M
2


M
2

L =

L

M

M


M +

M

L

M

M

L

M
2


M
2

L = 2

M
2.1.13 Sa se gaseasc a conjugatul produsului operatorilor

A si

B.
Solut ie
Prin denit ie

A

B

2
dv =

A

B

dv
Sa consideram prima integrala:
Notam:

B
2
=
3
si introducem

A
+

A

B

2
dv =

A
3
dv =

A
+

dv
Introducem o noua funct ie
4
=

A
+

1
si deoarece
3
=

B
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 68

A
+

dv =

B
2

4
dv

A
+

dv =

B
2
dv =

B
+

dv

A
+

dv =

B
+

A
+

dv
Rezulta:

A

B

+
=

B
+

A
+
2.1.14 Sa se arate ca daca

L si

M sunt operatori hermitici,
operatorii:

F =
1
2

L

M +

M

si

f =
i
2

L

M

M

sunt hermitici.
Solut ie

F
+
=
1
2

L

M

+
+

F
+
=
1
2


M
+

L
+
+

L
+

M
+

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 69

F
+
=
1
2

L +

L

M

=

F

f
+
=
i
2

L

M

=
=
i
2


M
+

L
+


L
+

M
+

=
i
2

L

M

M

=

f
2.1.15 Stiind ca operatorii pozit iei si impulsului sunt denit i:
x = x y = y z = z
p
x
= i h

x
p
y
= i h

y
p
z
= i h

z
sa se calculeze comutatorii:
a. [ x, x], [ x, y], [ x, z]
b. [ x, p
x
], [ x, p
y
], [ x p
z
]
c. [ p
x
, p
x
], [ p
x
, p
y
], p
x
, p
z
]
Solut ie
a.
[ x, x] = xx xx = 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 70
[ x, y] = xy yx = 0
[ x, z] = xz zx = 0
b.
[ x, p
x
] = x

i h

+ i h

x
(x)
= i hx

x
+ i hx

x
+ i h
[ x, p
x
] = i h
[ x, p
y
] = x

i h

+ i h

y
(x) = 0
[ x, p
z
] = x

i h

+ i h

z
(x) = 0
c.
[ p
x
, p
x
] = (i h)
2

2
x
2
(i h)
2

x
2
= 0
[ p
x
, p
y
] = (i h)
2

2

xy
(i h)
2

2

yx
= 0
[ p
x
, p
z
] = (i h)
2

2

xz
(i h)
2

2

zx
= 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 71
2.1.16 Sa se demonstreze urmatoarele relat ii:
[

l
x
, x] = 0; [

l
x
, y] = i h z; [

l
x
, z] = i h y
[

l
x
, p
x
] = 0; [

l
x
, p
y
] = i h p
z
; [

l
x
, p
z
] = i h p
y
[

l
x
,

l
x
] = 0; [

l
x
,

l
y
] = i h

l
z
; [

l
x
,

l
z
] = i h

l
y
unde

l
x
,

l
y
si

l
z
sunt componentele momentului cinetic.
Solut ie
Vom folosi rezultatele de la problema precedent a, denit ia
momentului cinetic, precum si proprietat ile comutatorilor:
[

l
x
, x] = [ y p
z
z p
y
, x] = [ y p
z
, x] [ z p
y
, x]
= [ y, x] p
z
+ y[ p
z
, x] [ z, x] p
y
z[ p
y
, x] = 0
[

l
x
, y] = [ y p
z
z p
y
, y] = [ y p
z
, y] [ z p
y
, y]
= [ y, y] p
z
+ y[ p
z
, y] [ z, y] p
y
z[ p
y
, y] = i h z
[

l
x
, z] = [ y p
z
z p
y
, z] = [ y p
z
, z] [ z p
y
, z]
= [ y, z] p
z
+ y[ p
z
, z] [ z, z] p
y
z[ p
y
, z] = i h y
[

l
x
, p
x
] = [[ y p
z
z p
y
, p
x
] = [ y, p
x
] p
z
+ y[ p
z
, p
x
]
[ z, p
z
] p
y
z[ p
y
, p
z
] = 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 72
[

l
x
, p
y
] = [[ y p
z
z p
y
, p
y
] = [ y, p
y
] p
z
+ y[ p
z
, p
y
]
[ z, p
y
] p
y
z[ p
y
, p
y
] = i h p
z
[

l
x
, p
z
] = [ y p
z
z p
y
, p
z
] = [ y, p
z
] p
z
+ y[ p
z
, p
z
]
[ z, p
z
] p
y
z[ p
y
, p
z
] = i h p
y
[

l
x
,

l
y
] = [ y p
z
z p
y
, z p
x
x p
z
] = [ y p
z
, z p
x
] + [ z p
y
, x p
z
] = i h

l
z
[

l
x
,

l
z
] = [ y p
z
z p
y
, x p
y
y p
x
] = x[ y, p
y
] p
z
+ z[ p
y
, y] p
x
= i h( z p
x
x p
z
) = i h

l
y
Aceste relat ii precum si analoagele lor obt inute prin per-
mut ari circulare, se pot scrie sub forma condensata cu ajutorul
unui tensor antisimetric de ordin trei, l
ikl
, i, k, l = 1, 2, 3:
[

l
i
, x
k
] = i hl
ikl
x
l
[

l
i
, p
k
] = i hl
ikl
p
l
[

l
i
,

l
k
] = i hl
ikl

l
l
2.1.17 Sa se arate ca:
[

l
x
,

l
2
] = [

l
y
,

l
2
] = [

l
z
,

l
2
] = 0
unde

l
2
=

l
2
x
+

l
2
y
+

l
2
z
Solut ie
[

l
x
,

l
2
] = [

l
x
,

l
2
x
+

l
2
y
+

l
2
z
] = [

l
x
,

l
2
x
] + [

l
x
,

l
2
y
] + [

l
x
,

l
2
z
]
=

l
x
[

l
x
,

l
x
] + [

l
x
,

l
x
]

l
x
+

l
y
[

l
x
,

l
y
] + [

l
x
,

l
y
]

l
y
+

l
z
[

l
x
,

l
z
] + [

l
x
,

l
z
]

l
z
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 73
Se t ine cont ca:
[

l
x
,

l
x
] = 0 [

l
x
,

l
y
] = i h

l
z
[

l
y
,

l
z
] = i h

l
x
[

l
z
,

l
x
] = i h

l
y
Atunci:
[

l
x
,

l
2
] = i h

l
y

l
z
+i h

l
z

l
y
i h

l
z

l
y
i h

l
y

l
z
= 0
2.1.18 Se considera operatorii:

A =
1

x +
d
dx


B =
1

x
d
dx

Sa se calculeze [

A,

B].
Solut ie
Conform denit iei unui comutator:
[

A,

B] =

A

B

B

A =
1
2

x +
d
dx

x
d
dx

1
2

x
d
dx

x +
d
dx

=
1
2

x
2
x
d
dx
+ + x
d
dx

d
2

dx
2
x
2

x
d
dx
+ + x
d
dx
+
d
2

dx
2

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 74
[

A,

B] =
Rezulta:
[

A,

B] = I
2.1.19 Sa se determine operatorul conjugat cu operatorul:
exp

unde este un numar real.


Solut ie
Prin denit ie:
exp

n=0

n
n!
Deoarece operatorul conjugat operatorului

n

n
este (1)
n

n

n
atunci:

+
= (i)
n

n
=

n
Aceasta arata ca operatorul de mai sus este hermitic deoarece
=

, astfel ca:

e
i

+
= e
i

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 75
2.1.20 Sa se studieze daca operatorul
i
d
dx
este hermitic.
Solut ie

1
i
d
2
dx
dx =

i
d
dx

dx
i

1
d
2
dx
dx = i
1

2
[
+

2
d

1
dx
=

i
d
dx

dx
Atunci:

i
d
dx

+
= i
d
dx
astfel ca operatorul este unul hermitic.
2.2 Ecuat ia Schrodinger
2.2.1 La momentul t = 0 starea unei particule cuantice libere
este descrisa de funct ia de unda:
(x, 0) = Aexp

x
2
2a
+ ik
o
x

unde A, a, k
o
sunt constante. Sa se determine constanta de nor-
mare.
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 76
Solut ie

(x, 0)(x, 0) = A

Aexp

x
2
2a
ik
o
x

exp

x
2
2a
+ ik
o
x

Astfel:
[[
2
= [A[
2
exp

x
2
a

Condit ia de normare este:

[[
2
dx = [A[
2

x
2
a
dx = 1
Pentru calculul integralei facem schimbarea de variabila:
y =
x

a
Atunci, condit ia de normare se va scrie sub forma:

a[A[
2

e
y
2
dy = 1
Dar integrala anterioara este o integrala Poisson al carui re-
zultat este:

e
y
2
dy =

Rezulta:

a[A[
2
= 1
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 77
si
[A[ =
1
4

a
2.2.2 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei Schr odinger de-
pendent a de timp pentru o particula libera.
Solut ie
Cautam pentru ecuat ia Schr odinger temporala:
i h
(x, t)
t
=
h
2
2m

2
(x, t)
x
2
o solut ie de forma
(x, t) = u(x)(t)
Rezulta:
i h

d
dt
=
h
2
2mu
d
2
u
dx
2
= E
Deoarece u(x) trebuie sa e nita la [x[ , punem E > 0.
Notand cu k
2
=
2mE
h
2
, gasim
(t) = e

iEt
h
si
u(x) = e
ikx
O solut ie particulara este:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 78
= e

iEt
h
+ikx
Solut ia generala este o suprapunere de solut ii particulare
(x, t) =
+

c(k)e
ikx
iEt
h
dk
E =
h
2
k
2
2m
2.2.3 Sa se determine densitatea de curent de probabilitate pen-
tru particula libera care se deplaseaza n sensul axei Ox.
Solut ie
Densitatea curentului de probabilitate este
j =
h
2im

Deoarece
= u(x)e

iEt
h
rezulta densitatea curentului de probabilitaten funct ie de solut ia
u(x) a ecuat iei Schr odinger atemporala. Astfel:
j =
h
2im

du
dx
u
du

dx

Deoarece
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 79
u(x) = Ae
ikx
= Ae
i

2mE
h
x
= Ae
i
px
h
rezulta:
j =
p
m
[A[
2
= v [A[
2
Astfel densitatea de curent de probabilitate este proport ionala
cu viteza particulei.
2.2.4 Sa se determine funct iile proprii si spectrul de energii cores-
punzatoare pentru o particula ce se poate misca liber n groapa
de potent ial cu peret i innit i (vezi Fig. 2.1)
V (x) =

0, x (0, a)
+, x (, 0) (a, +)
Solut ie
Valoarea atribuita lui V (x) n afara intervalului (0, a) face
imposibila par asirea acestui interval.

In aceste condit ii, funct iile
proprii ale energiei sunt solut ii ale ecuat iei Schr odinger:

h
2
2m
d
2

dx
2
= E
cu proprietatea ca (x) = 0 cand x (, 0) (a, +) .

In
cazul ca E > 0 ecuat ia de mai sus se poate scrie:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 80
O
x a

V
Fig. 2.1
d
2

dx
2
+
2mE
h
2
= 0
Notand cu:
k =

2Em
h
2
ecuat ia devine:
d
2

dx
2
+ k
2
= 0
a carei solut ie este de forma:
(x) = Asin kx +Bcos kx , x (0, a)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 81
Deoarece n afara intervalului (0, a) valoarea lui este nula,
din condit ia de continuitate a lui :
(0) = 0
(a) = 0
Rezulta:
(0) = Asin 0 + Bcos 0 = 0 , adica B = 0
(a) = Asin ka = 0
Cazul k = 0 se elimina deoarece duce la solut ia (x) =
0 x (0, a). Atunci:
ka = n, n N`0
Rezulta ca ecuat ia Schrodinger este satisfacut a numai pentru
valorile parametrului de forma:
k
n
=
n
a
n N`0
Atunci, pentru energie rezulta valorile:
E
n
= n
2

2
h
2
2ma
2
n N`0
Spectrul energetic este discret.
Funct ia de unda corespunzatoare energiei E
n
este:

n
(x) = A
n
sin
n
a
x
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 82
Valoarea lui A
n
, sau mai precis modulul lui se determina din
condit ia de normare:
+

(x) (x) dx = 1

In situat ia noastra rezulta:

[A
n
[
2
sin
2
n
a
xdx = 1
Rezulta:
[A
n
[
2
=
2
a
de unde:
A
n
=

2
a
exp (i)
unde este un factor de faza pe care l vom alege zero. Atunci:

n
(x) =

2
a
sin
n
a
x

In cazul n care E = 0 ecuat ia Schr odinger devine:

h
2
2m
d
2

dx
2
= 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 83
si:
(x) = Ax + B
Condit iile de continuitate ale funct iei de stare suntndeplinite
numai daca A = 0 si B = 0 ceea ce nseamna ca E = 0 nu
apart ine spectrului de energii.

In cazul n care E < 0 vom nota cu:


k

2m[E[
h
2
si ecuat ia lui Schr odinger va deveni n acest caz:
+
d
2

dx
2
k

2
= 0
cu solut ia generala de forma:
(x) = Aexp

+k

+Aexp

Condit iile de continuitate ale funct iei sunt ndeplinite si n


acest caz numai daca A = 0 si B = 0, deci si n aceasta situat ie
nu exista valori proprii negative.
Observat ii
1.

In cazul acestei probleme nu am facut uz de condit ia generala
de continuitate a derivatei. Ea nu este ndeplinit a la capetele in-
tervalului aceasta ind legata de existent a saltului la innit pe
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 84
care-l sufera energia potent iala.
2. Se remarca deosebirea fat a de comportarea n condit ii ana-
loage a unei particule clasice. O astfel de particula poate executa
o miscare oscilatorie cu orice energie ntre cei doi peret i rigizi
sau poate n repaus cand E = 0.

In cadrul mecanicii cuantice
miscarea va avea loc numai pentru anumite valori ale energiei,
num arul lor ind .

In plus energia starii fundamentale E
i
este
diferita de zero, adica n interiorul gropii de potent ial particula
cuantic a nu poate n repaus. Aceasta concluzie poate privita
ca o consecint a a relat iilor de nedeterminare a lui Heisenberg.
2.2.5 Sa se determine valorile x = (< x
2
> < x >
2
)
1
2
si
p = (< p
2
> < p >
2
)
1
2
pentru o particula ntr-o groapa cu
peret i innit i de largime a.
Solut ie
Funct ia de stare pentru o particulan groapa cu peret i innit i
este:
(x) =

2
a
sin
n
a
x
Atunci:
< x >=
a

2
a
(sin
n
a
x) (x)

2
a
sin(
n
a
x)dx =
a
2
< x
2
>=
a

(x)x
2
(x)dx =
a
2
3

1
3
2
2
n
2

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 85
x = a

1
12

1
2
2
n
2
1
2
p
x
=
h
i
d
dx

2
a
sin
n
a
x

p
x
=
h
i

2
a
n
a
cos
n
a
x
< p
x
>=
+

p
x
=
h
i
2
a

n
a

cos
n
a
x

sin
n
a
x

dx = 0
p
2
x
= h
2

x
2
= h
2

x
2
= h
2

2
a
n
2

2
a
2
sin
n
a
x
< p
2
x
>= h
2
2
a
n
2

2
a
2
a

0
sin
2

n
a
2
x

dx = h
2
n
2

2
a
2
=
n
2
h
2
4a
2
p =
nh
2a
2.2.6

In problema 2.2.4 consideram particula n starea funda-
mental a. Sa se evalueze energia minima de excitare n cazurile:
a. a = 10
10
m si m = 9, 1 10
31
kg
b. a = 10
14
m si m = 1, 673 10
27
kg
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 86
Solut ie
Energia minima de excitare este:
E = E
2
E
1
=
4
2
h
2
2ma
2


2
h
2
2ma
2
=
3
2
h
2
2ma
2
Efectuand calculele rezulta:
E = 113 eV
E = 6, 15 MeV
Primul caz corespunde unui electron aat ntr-o regiune per-
misa ale carei dimensiuni sunt comparabile cu cele ale unui atom,
iar cel de-al doilea caz corespunde unui proton aat ntr-o regiune
permisa ale carei dimensiuni sunt comparabile cu cele ale unui
nucleu.
2.2.7 Un electron cu viteza v
0
= 10
6
m/s se misc a liber ntr-o
regiune din spat iu, patrunzand apoi ntr-o regiune unde exista
un camp cu energia potent ial a U
o
= 4 eV (vezi Fig. 2.2). Sa se
calculeze:
a. energia electronului n prima regiune (n eV)
b. distant a la care densitatea de probabilitate de localizare a
electronului n regiunea a doua scade de e ori
Solut ie
a. Pentru un electron nerelativist (cazul nostru), energia sa
cinetica este:
E
c
=
mv
2
o
2
= 2, 84 eV
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 87
O
x
I II
0
U
E
Fig. 2.2
b. Energia potent iala a are expresia (vezi Fig. 2.2):
U(x) =

0 x < 0
U
o
x 0

In regiunea n care x 0, ecuat ia Schr odinger este:

h
2
2m
d
2

II
dx
2
+ U
o

II
= E
II
sau
d
2

II
dx
2

2m
h
2
(U
o
E)
II
= 0
Notam cu:
k
2
2
=
2m
h
2
(U
o
E)
Astfel, ecuat ia Schr odinger se va scrie sub forma:
d
2

II
dx
2
k
2
2

II
= 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 88
Solut ia acestei ecuat ii este:

II
= A
2
e
k
2
x
+ B
2
e
k
2
x
Aceasta solut ie trebuie sa e marginita la innit. Atunci
A
2
= 0. Funct ia de unda devine:

II
= B
2
e
k
2
x
Densitatea de probabilitate de a gasi particula n regiunea a
doua este:
P
2
(x) =

II

II
= [B
2
[
2
e
2k
2
x
pentru x = 0 P
2
(0) = [B
2
[
2
pentru x = a P
2
(a) = [B
2
[
2
e
2k
2
a
Punem condit ia ceruta de problema:
P
2
(a) =
1
e
P
2
(0)
Rezulta:
a =
1
2k
2
=
1
2
h

2m(U
o
E)
100

A
2.2.8 O particula cuantica de masa m se aa ntr-o groapa de
potent ial bidimensionala cu peret ii impenetrabili de laturi a si
b (vezi Fig. 2.3). Sa se determine valorile proprii ale energiei
particulei si funct iile proprii corespunzatoare.
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 89
O
b
a
y
x
Fig. 2.3
Solut ie
Deoarece = (x, y) ecuat ia Schr odinger este:

h
2
2m

x
2
+

2

y
2

= E
Alegem funct ia de unda de forma:
(x, y) =
1
(x)
2
(y)
si ecuat ia Schrodinger se va scrie:

h
2
2m

2
(y)
d
2

1
(x)
dx
2
+
1
(x)
d
2

2
(y)
dy
2

= E
1
(x)
2
(y)
1

1
d
2

1
dx
2
+
1

2
d
2

2
dy
2
+
2mE
h
2
= 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 90
Se obt in ecuat iile:
1

1
d
2

1
dx
2
= k
2
1
1

2
d
2

2
dy
2
= k
2
2
unde k
2
1
+ k
2
2
=
2m
h
2
E
Solut iile acestor ecuat ii sunt:

1
= A
1
sin k
1
x + B
1
cos k
1
x 0 x a

2
= A
2
sin k
2
y + B
2
cos k
2
y 0 y b
Punem condit iile la limita:

1
(0) =
1
(a) = 0
Din

1
(0) = 0 rezulta B
1
cos 0 = 0 si B
1
= 0
Din

1
(a) = 0 rezulta A
1
sin k
1
a = 0 si k
1
=
n
1

a
unde n
1
= 1, 2, 3, ... Astfel:

1
(x) = B
1
sin
n
1

a
x cu n
1
= 1, 2, 3...

In mod analog vom obt ine si pentru solut ia


2
expresia:

2
(y) = B
2
sin
n
2

b
y
k
2
=
n
2

b
; n
2
= 1, 2, 3, ...
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 91
Atunci:
n
2
1

2
a
2
+ n
2
2

2
b
2
=
2mE
h
2
Valorile posibile ale energiei sunt:
E =
h
2

2
2m

n
2
1
a
2
+
n
2
2
b
2

Funct ia de unda va avea expresia:


(x, y) =
1
(x)
2
(y) = C sin
n
1

a
x sin
n
2

b
y
Pentru a determina constanta C vom impune condit ia de
normare a funct iei de unda:

a
0

b
0

dxdy = 1
[C[
2

a
0
sin
2

n
1

a
x

dx

b
0
sin
2

n
2

b
y

dy = 1
Rezulta:
[C[ =

4
ab
Atunci, funct ia de unda va avea forma nala:
(x, y) =

4
ab

sin
n
1

a
x

sin
n
2

b
y

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 92
2.2.9 Sa se demonstreze ca n cazul n care energia potent ial a
este funct ie para V (x) = V (x), funct ia proprie (x) cores-
punzatoare unei valori proprii nedegenerate E este e para, e
impara.
Solut ie
Fie o funct ie proprie (x) corespunzatoare valorii proprii E
ce satisface ecuat ia Schr odinger:

h
2
2m
d
2
(x)
dx
2
+ V (x)(x) = E(x)
Daca n ecuat ia de mai sus se schimb a x n x si t inem cont
de simetria energiei potent iale:

h
2
2m
d
2
(x)
dx
2
+ V (x)(x) = E(x)
Aceasta nseamna ca funct ia de unda (x) satisface aceeasi
ecuat ie ca si funct ia (x). Daca E este valoare proprie nedege-
nerata atunci avem:
(x) = (x)
unde este o constanta. Schimband n relat ia de mai sus pe x
cu x obt inem:
(x) = (x) =
2
(x)
Rezulta:

2
= 1 sau = 1
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 93
Solut ia (x) ind unica, vom avea:
(x) = (x) sau (x) = (x)
Observat ie: Daca E este o valoare proprie degenerata de ordin
doi, o solut ie (x) va n general lipsita de proprietat i de pari-
tate. Pornind de la o astfel de solut ie putem construi solut iile:

1
(x) = (x) + (x)

2
(x) = (x) (x)
care sunt respectiv funct ie para si funct ie impara. Funct iile
1
si
2
sunt liniar independente si ortogonale.
2.2.10 Sa se determine funct iile proprii ale energiei unei parti-
cule care se misc antr-un potent ial unidimensional de tip treapta
de potent ial
U (x) =

0 pentru x < 0
U
0
pentru x 0
pentru cazul cand energia E a particulei este mai mica decat
n alt imea treptei de potent ial.
Solut ie
Ecuat ia lui Schr odinger n regiunea I n care x < 0 este:
d
2

I
dx
2
+
2mE
h
2

I
= 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 94
si n regiunea II n care x > 0
d
2

II
dx
2
+
2m
h
2
(E U
0
)
II
= 0
Se efectueaza substitut iile:
k
2
1
=
2mE
h
2
si k
2
2
=
2m(U
0
E)
h
2
si ecuat iile de mai sus devin:
d
2

I
dx
2
+ k
2
1

I
= 0
si
d
2

II
dx
2
k
2
2

II
= 0
Solut iile acestor ecuat ii sunt:

I
= a
1
e
ik
1
x
+ a
2
e
ik
1
x
pentru x 0

II
= a
3
e
k
2
x
+ a
4
e
k
2
x
pentru x > 0
Funct iile proprii trebuie sa e funct ii de modul patrat in-
tegrabile. Din acest motiv ele nu trebuie sa tinda spre valori
innite. Atunci a
3
= 0 si

II
= a
4
e
k
2
x
Condit iile de continuitate pentru funct ie si derivata se pun
n punctul x = 0. Astfel:

I
(0) =
II
(0)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 95
d
I
dx

x=0
=
d
II
dx

x=0
Rezulta
a
1
+ a
2
= a
4
si
ik
1
a
1
ik
1
a
2
= k
2
a
4
de unde
a
2
=
k
1
ik
2
k
1
+ ik
2
a
1
si a
4
=
2k
1
k
1
+ ik
2
a
1
Notam
A

=
a
1
k
1
+ ik
2
Atunci funct ia proprie a energiei este:

I
(x) = A

[(k
1
+ ik
2
)e
ik
1
x
+ (k
1
ik
2
)e
ik
1
x
]

II
(x) = 2k
1
A

e
k
2
x
x > 0
Daca A

este num ar real solut ia este reala. Este convenabil


sa introducem unghiul denit prin:
= arg(k
1
+ ik
2
)
sin =
k
2

k
2
1
+ k
2
2
si cos =
k
1

k
2
1
+ k
2
2
=

E
U
0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 96
Atunci:

I
= 2A

k
2
1
+ k
2
2
cos(k
1
x +) pentru x < 0

II
= 2k
1
A

e
k
2
x
pentru x > 0
Notand:
2A

k
2
1
+ k
2
2
= C

I
= C cos(k
1
x + )

II
= C

E
U
0
e
k
2
x
Funct ia (x) nu este integrabila modul patrat. Constanta C
poate determinata dintr-o condit ie de normare n sens genera-
lizat.
2.2.11 Sa se determine spectrul de energii si funct iile proprii
corespunzatoare ale unei particule a carei energie potent iala este
(vezi Fig. 2.4):
V (x) =

0 [x[ < a
V
0
[x[ a
Sa se normeze funct iile proprii corespunzatoare la valori proprii
din spectrul discret.
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 97
O
0
V
V
a
a -
x
Fig. 2.4
Solut ie
Spectrul energiei este un spectru mixt: discret cand E < V
0
si continuu cand E > V
0
.
Notam funct ia proprie astfel:
(x) =

I
(x) , x a

II
(x), a < x < a

III
(x) , x a

I
(x) si
III
(x) sunt solut ii ale ecuat iei:

h
2
2m
d
2

dx
2
+ V
0
= E , [x[ a
iar
II
este o solut ie a ecuat iei:

h
2
2m
d
2

dx
2
= E, [x[ < a

In plus trebuiesc ndeplinite condit iile de continuitate pentru


CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 98
funct ie si derivat a n punctele x = a si x = a.

I
(a) =
II
(a)

I
(a) =

II
(a)

II
(a) =
III
(a)

II
(a) =

III
(a)
a. Cand E < V
0
spectrul de valori este discret.

In acest caz notam cu:


k
1
=

2mE
h
2
; k
2
=

2m(V
0
E)
h
2
Cu aceste notat ii ecuat ia Schrodinger pentru cazul [x[ a
devine:
d
2

dx
2
k
2
2
= 0
cu o solut ie generala de forma:
(x) = a exp (+k
2
x) + b exp (k
2
x)
iar ecuat ia Schrodinger pentru cazul [x[ < a devine:
d
2

dx
2
+ k
2
1
= 0, [x[ < a
cu o solut ie generala de forma:
(x) = a cos k
1
x + b sin k
1
x
Solut ia marginit a para este de forma:

I
(x) = Aexp (k
2
x)

II
(x) = Bcos k
1
x

III
(x) =
I
(x) = Aexp (k
2
x)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 99
Aceasta solut ie are o astfel de forma deoarece la +si
solut ia trebuie sa e nita. Din acest motiv la termenul ce
cont ine pe exp (k
2
x) nu trebuie sa existe, iar la + termenul
ce cont ine pe exp (k
2
x) nu trebuie sa existe.
Solut ia impara marginit a este de forma:

I
(x) = C exp (k
2
x)

II
(x) = Dsin k
1
x

III
(x) = C exp (k
2
x)

In cazul solut iei pare condit iile de continuitate pentru funct ie


si derivate n punctul x = a sunt:
Aexp (k
2
a) = Bcos k
1
a
k
2
Aexp (k
2
a) = Bk
1
sin k
1
a
Condit iile de continuitate pentru funct ie si derivate n punc-
tul x = a sunt identice cu acestea.
Sistemul de mai sus are solut ii daca:
k
1
tg k
1
a = k
2
Notand cu x = k
1
a si cu y = k
2
a, ecuat ia de mai sus devine:
y = xtg x

In plus x > 0, y > 0 si:


x
2
+ y
2
= k
2
1
a
2
+ k
2
2
a
2
=
2ma
2
h
2
V
0
Ultimele doua condit ii sunt ndeplinite simultan numai pen-
tru anumite valori ale energiei. Aceasta rezulta din rezolvarea
numeric a sau graca a acestor ecuat ii.
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 100
2 / p
p
2 / p 3
p 2
2 / p 5
y
x
x y tg = x y ctg - =
Fig. 2.5
Vom reprezenta funct ia y = xtg xn domeniilen care aceasta
este pozitiva ( curbele continuii din Fig. 2.5).
Curba x
2
+ y
2
=
2ma
2
h
2
V
0
este un sfert de cerc.

In cazul aces-
tei solut ii, spectrul de energii are cel put in o valoare proprie n
intervalul (0, V
0
) .

In cazul solut iei impare condit iile de continuitate pentru funct ie


si derivat a n punctul x = a sunt:
C exp (k
2
a) = Dsin k
1
a
Ck
2
exp (k
2
a) = Dk
1
cos k
1
a
Sistemul de mai sus are solut ii daca:
k
2
= k
1
ctg k
1
a
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 101
Utilizand aceleasi relat ii ca si n cazul anterioar obt inem
relat iile:
y = xctg x
x
2
+ y
2
=
2ma
2
h
2
V
0
Ecuat iile de mai sus sunt reprezentate n Fig. 2.5.
Pentru ca sa existe cel put in o solut ie este necesar ca:

2ma
2
h
2
V
0

1/2
>

2

In cazul ca:
N
2

2ma
2
h
2
V
0

1/2

N + 1
2

cu N = 0, 1, 2, ... numarul starilor legate este egal cu N + 1
(pentru N=0 semnul egalitat ii se exclude).
T inand cont de discut ia anterioar a, din relat iile de continui-
tate pentru funct ie si derivate, pentru solut ia para, rezulta:
B = A
exp (k
2
a)
cos k
1
a
Solut ia para este:

I
(x) = Aexp (k
2
x) x a

II
(x) =
Aexp (k
2
a)
cos k
1
a
cos k
1
x a < x < +a

III
(x) = Aexp (k
2
x) x a
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 102
Condit ia de normare se exprima prin relat ia:
+

[(x)[
2
dx = 1
Rezulta:
a

[
I
(x)[
2
dx +
a

a
[
II
(x)[
2
dx +
+

a
[
III
(x)[
2
dx = 1
sau:
[A[
2
a

exp(2k
2
x)dx +[A[
2
exp (2k
2
a)
cos
2
k
1
a
a

a
cos
2
k
1
xdx
+[A[
2
+

a
exp (2k
2
x) dx = 1
[A[
2

1
2k
2
exp (2k
2
a) +
exp (2k
2
a)
cos
2
k
1
a
a +
1
2k
2
exp (2k
2
a)

= 1
[A[
2

1
k
2
+
a
cos
2
k
1
a

exp(2k
2
a) = 1

In plus mai avem relat ia:


tg k
1
a =
k
2
k
1
1
cos
2
k
1
a
= tg
2
k
1
a + 1 =
k
2
2
k
2
1
+ 1
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 103
adica:
[A[
2
exp (2k
2
a)

1
k
2
+ a
k
2
1
+ k
2
2
k
2
1

= 1
si:
[A[
2
=
k
2
k
2
1
exp (2k
2
a)
k
2
1
+ ak
1
(k
2
2
+k
2
1
)

In mod analog pentru solut ia impara din relat iile de conti-


nuitate pentru funct ie si derivate rezulta :
D = C
exp (k
2
a)
sin k
1
a
Solut ia impara este:

I
(x) = C exp (k
2
x) x a

II
(x) = C
exp(k
2
a)
sin k
1
a
a < x < a

III
(x) = C exp (k
2
x) x a
Punand condit ia de normare pentru aceasta funct ie, rezulta:
[C[ = [A[
b. Cand E > V
0
spectrul este continuu:
Notam cu:
k

2
=

2m(E V
0
)
h
2
; k
1
=

2mE
h
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 104
Ecuat iile Schrodinger devin:
d
2

dx
2
+ k

2
2
= 0, pentru [x[ a
d
2

dx
2
+k
2
1
= 0, pentru [x[ < a
Solut ia para este:

I
= A
1
sin k

2
x + A
2
cos k

2
x x a

II
= Bcos k
1
x a < x < a

III
=
I
(x) = A
1
sin k

2
x + A
2
cos k

2
x x a
Condit iile de continuitate pentru funct ie si derivata n punc-
tul x = a sunt:
Bcos k
1
a = A
1
sin k

2
a + A
2
cos k

2
a
Bk
1
sin k
1
a = A
1
k

2
cos k

2
a A
2
k

2
cos k

2
a
Condit iile acestea pot ndeplinite pentru orice valoare a
energiei ( acesta este un sistem de 2 ecuat ii cu 3 necunoscute ).
Vom exprima A
1
si A
2
n funct ie de B. Rezulta:
A
1
=
Bk
1
sin k
1
a cos k

2
a Bk

2
cos k
1
a sin k

2
a
k

2
A
2
= B
k
1
sin k
1
a sin k

2
a + k

2
cos k
1
a cos k
2
a
k

2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 105
Solut ia para este:

I
(x) = B

cos k
1
a cos k

2
(x + a) +
k
1
k

2
sin k
1
a sin k

2
(x + a)

x a

II
(x) = Bcos k
1
a a < x < a

III
(x) = B

cos k
1
a cos k

2
(x a)
k
1
k

2
sin k
1
a sin k

2
(x a)

x a
Solut ia impara rezulta printr-un calcul analog celui anterior
ca ind:

I
(x) = C

sin k
1
a cos k

2
(x +a) +
k
1
k

2
cos k
1
a sin k

2
(x + a)

x a

II
(x) = C sin k
1
a a < x < a

III
(x) = C

sin k
1
a cos k

2
(x a) +
k
1
k

2
cos k
1
a sin k

2
(x a)

x a
2.2.12 Sa se calculeze valorile posibile ale energiei unei particule
n groapa de potent ial:
V (x) =

x < 0
0 0 < x < a
V
0
x > a
Sa se determine adancimea minima a gropii de potent ial V
0
pen-
tru ca sa existe stari legate (Fig. 2.6).
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 106
O
x
a

V
0
V
Fig. 2.6
Solut ie
Energiile starilor legate se vor ncadra n intervalul (0, V
0
).

In regiunea x < 0,
I
(x) = 0 ceea ce din punct de vedere zic
arata ca regiunea este inaccesibila particulei. Pentru celelalte
regiuni funct ia proprie a energiei o vom nota cu:
(x) =


II
(x) 0 < x < a

III
(x) x > a
unde
II
este o solut ie a ecuat iei:

h
2
2m
d
2

II
dx
2
= E
II
iar
III
este o solut ie a ecuat iei:

h
2
2m
d
2

III
dx
2
+ V
0

III
= E
III
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 107

In plus trebuiescndeplinite condit iile de continuitate a funct iei


n punctul x = 0 si de continuitate pentru funct ie si derivat a n
punctul x = a.

I
(0) =
II
(0)

II
(a) =
III
(a)

II
(a) =

III
(a)
Notam: k
1
=

2mE
h
2
si ecuat ia pentru
II
devine:
d
2

II
dx
2
+ k
2
1

II
= 0, 0 < x < a
Rezulta:

II
(x) = Aexp (ik
1
x) + Bexp (ik
1
x)
Notam cu:
k
2
=

2m(V
0
E)
h
2
Ecuat ia Schrodinger pentru
III
devine:
d
2

III
dx
2
k
2
2

III
= 0, pentru x > a
Rezulta:

III
= C exp (k
2
x) + Dexp (k
2
x)
Pentru ca solut ia sa e marginita la innit este necesar ca
C = 0.

III
= Dexp(k
2
x)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 108
Atunci condit iile de continuitate pentru funct ie si derivat a
devin:

A + B = 0
Aexp (ik
1
a) + Bexp (ik
1
a) = Dexp (k
2
a)
ik
1
Aexp (ik
1
a) ik
1
Bexp (ik
1
a) = k
2
Dexp (k
2
a)
Din prima ecuat ie: B = A. Sistemul de ecuat ii de mai sus
se reduce la:
A[exp (ik
1
a) exp (ik
1
a)] = Dexp (k
2
a)
ik
1
A[exp (ik
1
a) + exp (ik
1
a)] = k
2
Dexp (k
2
a)
sau:
2iAsin k
1
a = Dexp (k
2
a)
2iAk
1
cos k
1
a = k
2
Dexp (k
2
a)
Sistemul de mai sus are solut ii daca:
tg k
1
a =
k
1
k
2
Notand cu x = k
1
a si cu y = k
2
a, ecuat ia de mai sus se scrie
ca:
tg x =
x
y
sau:
y = xctg x

In plus x > 0, y > 0 si:


x
2
+ y
2
=
2mV
0
h
2
a
2
= k
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 109
2 / p
p
2 / p 3
p 2
y
x
ctg y x x = -
2 2 2
2
x y k + =
Fig. 2.7
Ultimele condit ii sunt ndeplinite simultan numai pentru anu-
mite valori ale energiei.

In Fig. 2.7 sunt reprezentate cele doua
ecuat ii.
Pentru a exista cel put in o solut ie este necesar ca :

2mV
0
h
2
a
2

1/2
>

2
sau:
a
2
V
0

h
2

2
8m
de unde:
V
0
>
h
2

2
8m
1
a
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 110
Funct ia de unda se determina din condit iile de continuitate
pentru funct ie si derivata.
D = 2iAsin k
1
a exp (k
2
a)

In plus A = B si atunci:

I
(x) = 0 x 0

II
(x) = 2Acos k
2
x 0 < x < a

III
(x) = 2iAsin k
1
a exp (k
2
a) exp (k
2
x) x a
Observam ca:
[
III
[
2
exp (2k
2
x)
adica n regiunea x > 0 probabilitatea de a gasi particula scade
exponent ial cu cresterea lui x.
2.2.13 Electronii de conduct ie din metale sunt ment inut i n in-
teriorul acestora de catre un potent ial care, ntr-un model sim-
plicat este (vezi Fig. 2.8):
V (x) =

V
o
x < 0
0 x 0
Sa se determine coecient ii de reexie si transmisie la suprafat a
metalului pentru electronii ce provin din interiorul metalului.
Solut ie
Considerand (x, t) funct ia de unda a particulei, atunci den-
sitatea de probabilitate de localizare este:
P(x, t) =

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 111
x O
V
0
V -
Fig. 2.8
si densitatea curentului probabilitat ii de localizare este:
j(x, t) =
h
2mi

Intr-o stare de energie bine determinata, funct ia de unda are


expresia:
(x, t) = u(x)e

i
h
Et
unde u(x) este funct ia proprie corespunzatoare energiei E.

Intr-o
astfel de stare, P si j nu depind de timp. Astfel:
P = u

u
j =
h
2mi

du
dx
u
du

dx

a. V
o
< E < 0
Notam funct ia proprie a energiei:
u(x) =

u
I
(x) x < 0
u
II
(x) x 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 112
cu condit iile de continuitate pentru funct ie si derivata n punctul
x = 0:
u
I
(0) = u
II
(0)
u

I
(0) = u

II
(0)
unde u
I
este o solut ie a ecuat iei:

h
2m
d
2
u
I
dx
2
V
o
u
I
= Eu
I
iar u
II
este o solut ie a ecuat iei:

h
2
2m
d
2
u
II
dx
2
= Eu
II
Notam
k
1
=

2m
h
2
(V
o
[E[)
Atunci, ecuat ia din prima regiune devine:
d
2
u
I
dx
2
+ k
2
1
u
I
= 0
Ea are solut ia:
u
I
(x) = Ae
ik
1
x
+ Be
ik
1
x
x < 0
Notam cu:
k
2
=

2m[E[
h
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 113
Atunci, ecuat ia din a doua regiune devine:
d
2
u
II
dx
2
k
2
2
u
II
= 0
cu solut ia:
u
II
(x) = Ce
k
2
x
+ De
k
2
x
x > 0
Din condit ia de marginire a funct iei rezulta C 0 si
u
II
(x) = De
k
2
x
Condit iile de continuitate pentru funct ie si derivata impuse
n punctul x = 0, conduc la urmatorul sistem:
A + B = D
ik
1
A ik
1
B = k
2
D
Atunci:
D = 2A
ik
1
ik
1
k
2
B = A
(ik
1
+ k
2
)
(ik
1
k
2
)
ceea ce nseamn a ca spectrul de energii este continuu si nedege-
nerat. Atunci, funct ia de stare va avea forma:
u(x) =

Ae
ik
1
x
+ Be
ik
1
x
x < 0
De
k
2
x
x 0
Calculand densitatea curentului de probabilitate obt inem,
pentru x < 0:
j =
h
2m
k
1
[(A

+ B

)(A B) (A + B)(A

+ B

)]
=
hk
1
m
[[A[
2
[B[
2
]
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 114
Daca t inem cont de relat ia dintre A si B obt inut a mai sus,
rezulta:
j = 0
Pentru a interpreta acest rezultat vom t ine cont de faptul
ca, pentru x < 0 termenul Ae
ik
1
x
din solut ia ecuat iei atemporale
Schr odinger descrie partea atemporala din unda ce se propaga
n sensul axei Ox. Pentru aceasta unda:
j
i
=
hk
1
m
[A[
2
reprezint a densitatea curentului incident. Termenul Be
ik
1
x
de-
scrie partea atemporala din unda ce se propaga n sens invers
axei Ox. Pentru aceasta unda
j
r
=
hk
1
m
[B[
2
reprezint a densitatea curentului reectat.
Cum [A[ = [B[ rezulta ca densitatea de localizare globala va
:
j = j
i
+ j
r
= 0

In aceasta situat ie, coecientul de reexie R denit ca:


R =
j
r
j
i
este:
R = 1
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 115
Pentru cazul x > 0 va rezulta j = 0, adica densitatea curen-
tului de probabilitate de localizare transmis n aceasta regiune
este nul a. Atunci coecientul de transmisie denit ca:
T =
j
t
j
i
= 0
Ca si n cazul clasic, electronul ce poseda energie cinetica mai
mica decat n alt imea treptei de potent ial se va reecta. Totusi,
spre deosebire de cazul clasic, exista o probabilitate de a gasi
electronul n regiunea x > 0 (n exteriorul metalului). Aceasta
este:
P = u
II
u

II
= D
2
e
2k
2
x
= 4[A[
2

V
o
[E[
V
o
e
2k
2
x
Fenomenul este analog cu cel al reexiei totale din optica.
Din punct de vedere al opticii geometrice, trecerea luminii dintr-
un mediu cu indice de refract ie mai mare ntr-un mediu cu indice
de refract ie mai mic, nu este posibila daca unghiul de incident a
depaseste unghiul limita.

In optica ondulatorie se arata ca, n
cazul acesta unda luminoasa (caracterizata prin

E) patrunde n
ce-l de-al doilea mediu, iar intensitatea ei descreste tot dupa o
lege exponent iala.
b. E > 0
Funct ia proprie a energiei o vom nota ca si n cazul prece-
dent prin u
I
si u
II
ndeplinind aceleasi condit iile de continuitate
pentru funct ie si derivata. Notam cu:
k
1
=

2m(E + V
o
)
h
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 116
iar ecuat ia Schrodinger devine:
d
2
u
I
dx
2
+ k
2
1
u
I
= 0 x < 0
cu solut ia:
u
I
(x) = Ae
ik
1
x
+ Be
ik
1
x
x < 0
Notam cu:
k
2
=

2mE
h
2
iar ecuat ia Schrodinger devine:
d
2
u
II
dx
2
+k
2
2
u
II
= 0 x 0
Ea are solut ia:
u
II
(x) = Ce
ik
2
x
+ De
ik
2
x
x > 0
Funct ia de unda se va scrie, pentru acest caz:
u(x) =

Ae
ik
1
x
+ Be
ik
1
x
x < 0
Ce
ik
2
x
+ De
ik
2
x
x > 0
Termenul ce cont ine pe A reprezint a partea atemporala a
undei plane ce soseste la treapta de potent ial (unda incident a);
termenul cu B reprezinta unda reectata, cel cu C unda trans-
misa iar cel cu D unda care soseste din exterior la suprafat a
metalului. Deoarece unda care trece de treapta de potent ial nu
mai ntalneste un alt obstacol, aceasta ultima unda nu exista si
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 117
din acest motiv consideram D = 0. Condit iile de continuitate
pentru funct ie si derivata conduc la sistemul:
A + B = C
k
1
(A B) = k
2
C
Rezulta:
B = A
k
1
k
2
k
1
+ k
2
C = A
2k
1
k
1
+k
2
Notam cu:
u
i
= Ae
ik
1
x
partea atemporala a undei incidente
u
r
= Be
ik
1
x
partea atemporala a undei reectate
u
t
= Ce
ik
2
x
partea atemporala a undei transmise
Vom obt ine pentru densitatea curentului de probabilitate de
localizare expresiile:
j
i
=
hk
1
m
[A[
2
j
r
=
hk
1
m
[B[
2
j
t
=
hk
2
m
[C[
2
Atunci coecient ii de reexie si respectiv de transmisie vor
:
R =
j
r
j
i
=
[B[
2
[A[
2
=

k
1
k
2
k
1
+ k
2

2
T =
j
t
j
i
=
[C[
2
[A[
2
=
4k
2
1
(k
1
+ k
2
)
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 118
T inand cont de expresiile pentru k
1
si k
2
, coecient ii R si T
vor avea forma:
R =

E + V
o

E + V
o
+

2
=
V
2
o
(

E + V
o
+

E)
4
T =
4

(E + V
o
)E
(

E + V
o
+

E)
2

In conformitate cu mecanica clasica, atunci cand E > 0, elec-


tronul nu poate reectat, adica acesta poseda sucient a energie
pentru a se elibera din interiorul metalului.

In cazul problemei tratata cuantic, rezulta existent a unei proba-


bilitat i de reexie diferita de zero (se elimina cazul banal V
o
= 0).
Daca E V
o
R
V
2
o
16E
2
adica, probabilitatea de reexie scade rapid cu cresterea energiei.
Daca E > 0 si E <V
o
, atunci coecientul de reexie va :
R =
1

E
V
o
+ 1 +

E
V
o

E
V
o

4
1 4

E
V
o
2.2.14 Sa se determine coecient ii de transmisie si de reexie
pentru o particula ce se misc a n sensul axei Ox si nt alneste
bariera de potent ial:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 119
a O
V
x
0
V
Fig. 2.9
V (x) =

0 x < 0
V
0
0 x a
0 x > a
n cazurile 0 < E < V
0
si E > 0 (vezi Fig. 2.9).
Solut ie:
a. 0 < E < V
0
Notam funct ia proprie a energiei cu:
u(x) =

u
I
(x) x < 0
u
II
(x) 0 x a
u
III
(x) x > 0
cu condit iile de continuitate pentru funct ie si derivate n punctul
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 120
x = 0 si x = a :
u
I
(0) = u
II
(0)
u

I
(0) = u

II
(0)
u
II
(a) = u
III
(a)
u

II
(a) = u

III
(a)
u
I
(x) este o solut ie a ecuat iei:

h
2
2m
d
2
u
I
dx
2
= Eu
I
x < 0
u
II
(x) este o solut ie a ecuat iei:

h
2
2m
d
2
u
II
dx
2
+V
0
u
II
= Eu
II
0 x a
u
III
(x) este o solut ie a ecuat iei:

h
2
2m
d
2
u
III
dx
2
= Eu
III
x > a
Notam cu:
k
1
=

2mE
h
2
si k
2
=

2m(V
0
E)
h
2
(2.1)
Ecuat iile Schrodinger pentru cele trei regiuni devin:
d
2
u
I
(x)
dx
2
+ k
2
1
u
I
(x) = 0, x < 0
d
2
u
II
(x)
dx
2
k
2
2
u
II
(x) = 0, 0 x a
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 121
d
2
u
III
(x)
dx
2
+ k
2
1
u
III
(x) = 0, x > a
Solut iile acestor ecuat ii sunt:
u
I
(x) = A
1
exp (ik
1
x) + B
1
exp (ik
1
x) , x < 0
u
II
(x) = A
2
exp (k
2
x) + B
2
exp (k
2
x) , 0 x a
u
III
(x) = A
3
exp (ik
1
x) + B
3
exp (ik
1
x) , x > a
Interpretarea acestora este urmatoarea:
Termenul A
1
exp (ik
1
x) reprezinta partea atemporala a undei
incidente ce se propaga n sensul axei Ox.
Termenul B
1
exp (ik
1
x) reprezint a partea atemporala a un-
dei reectate de bariera care se propaga n sens invers axei Ox.

In regiunea in care x > a se propaga numai unda transmisa


a carei parte atemporala este A
3
exp (ik
1
x) .
Cum n aceasta regiune nu exista unda care sa se propage n
sens invers axei Ox, B
3
0. T inand cont de rezultatele de la
problema precedent a, obt inem densitatea curentului de probabi-
litate de localizare incident:
j
i
=
hk
1
m
[A[
2
densitatea curentului de probabilitate de localizare reectat:
j
r
=
hk
1
m
[B
1
[
2
si densitatea curentului de localizare transmis:
j
t
=
hk
1
m
[A
3
[
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 122
Coecientul de transmisie este:
T =
j
t
j
i
=
[A
3
[
2
[A
1
[
2
iar cel de reexie este:
R =
j
r
j
i
=
[B
1
[
2
[A
1
[
2
Pentru a determina coecient ii A
1
, A
2
, A
3
, A
4
t inem cont de
relat iile de continuitate pentru funct ie si derivate. Rezulta:
A
1
+ B
1
= A
2
+ B
2
ik
1
A
1
ik
1
B
1
= k
2
A
2
k
2
B
2
A
2
exp (k
2
a) + B
2
exp (k
2
a) = A
3
exp (ik
1
a)
k
2
A
2
exp (k
2
a) k
2
B
2
exp (k
2
a) = ik
1
A
3
exp (ik
1
a)
Se obt ine:
A
3
A
1
=
4ik
1
k
2
(k
2
+ ik
1
)
2
exp(k
2
a) (k
2
ik
1
)
2
exp (k
2
a)
sau:
A
3
A
1
=
2ik
1
k
2
[k
2
2
k
2
1
]shk
2
a + 2ik
1
k
2
chk
2
a
Coecientul de transmisie este:
T =

A
3
A
1

2
=
4k
2
1
k
2
2
(k
2
2
k
2
1
)
2
sh
2
k
2
a + 4k
2
1
k
2
2
ch
2
k
2
a
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 123
ch
2
x = 1 + sh
2
x
Astfel:
T =

A
3
A
1

2
=
4k
2
1
k
2
2
(k
2
2
+ k
2
1
)
2
sh
2
k
2
a + 4k
2
1
k
2
2
Cum:
k
2
1
=
2mE
h
2
si k
2
=
2m
h
2
(V
0
E)
avem:
k
2
1
+ k
2
2
=
2mV
0
h
2
si k
2
1
k
2
2
=
4m
2
E (V
0
E)
h
4
Rezulta:
T =
4E (V
0
E)
V
2
0
sh
2
k
2
a + 4E (V
0
E)
Coecientul de reexie :
R = 1 T =
V
2
0
sh
2
k
2
a
V
2
0
sh
2
k
2
a + 4E (V
0
E)
Deoarece T = 0 particula trece prin bariera de potent ial cu
o anumit a probabilitate, chiar daca energie ei este insucienta
din punct de vedere clasic pentru aceasta. Aceasta se petrece
ca si cum n bariera de potent ial apare un tunel prin care par-
ticula penetreaza spre cealalta parte. Din acest motiv efectul se
numeste efect tunel.
Sa studiem coecientul de transmisie atunci cand E < V
0
.
Atunci:
T
4E
V
0
sh
2
k
1
a
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 124

In cazul cand:
k
2
a 1
putem aproxima:
sh
2
k
2
a
exp (2k
2
a)
4

In aceasta situat ie:


sh
2
k
2
a 1
Rezulta:
T 16
E (V
0
E)
V
2
0
exp (2k
2
a) <1
Daca alegemV
0
E = 5 MeV putem calcula factorul exponent ial
pentru diverse grosimi ale barierei. Rezultatele sunt prezentate
n tabelul de mai jos:
a(

A) 1 1,3 1,5 1,8 2 5 10


e
2k
2
a
0,1 0,04 0,03 0,016 0,008 5,5 10
7
1,4 10
12
b.

In cazul E > V
0
trecerea o putem face prin nlocuirea lui
k
2
cu ik

2
unde k

2
=

2m(EV
0
)
h
2
.

In acest caz, n rezultatul nal shk


2
a se nlocuieste cu sin k

2
a
si V
0
E cu E V
0
.
Atunci:
T =
4E (E V
0
)
V
2
0
sin
2
k

2
a + 4 (E V
0
) V
0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 125
R =
V
2
0
sin
2
k

2
a
V
2
0
sin
2
k

2
a + 4 (E V
0
) V
0

In acest ultim caz atunci cand:


sin k

2
a = 0, R = 0
adica bariera reecta particula. Rezulta:
k

2
a = n
k
2
2
a
2
= n
2

2
2m(E V
0
) a
2
h
2
= n
2

2
E V
0
= n
2

2
h
2
2ma
2
si prin urmare:
E
n
= V
0
+ n
2

2
h
2
2ma
2
Aceasta poarta numele de energie de rezonant a.
Pentru energii foarte mari (E V
0
)
T =
1
1 +
V
2
0
4(EV
0
)V
0
sin
2
k

2
a

1
1 +
V
0
4E
sin
2
k

2
2a
1
V
0
4E
sin
2
k

2
a
si practic particula nu se poate reecta.
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 126
1
x
2
x
) (x V
E
E
x
V
i
x D
Fig. 2.10
2.2.15 O particula de energie E, patrunde datorita efectului
tunel ntr-o bariera de potent ial V = V (x) n punctul de co-
ordonata x
1
si o paraseste n punctul de coordonata x
2
. Sa se
studieze coecientul de transmisie (vezi Fig. 2.10).
Solut ie:
Presupunem ca energia potent ial a V (x) este o funct ie ne-
teda.

Impart im domeniul [x
1
, x
2
] n intervale x
i
astfel ncat sa
consideram trecerea particulei printr-o succesiune de bariere de
potent ial. Vom alege n asa fel intervalele x
i
astfel ncat:

2m[V (x) E]
h
2
x
i
1
adica coecientul de transmisie pentru bariera de potent ial de
lat ime x
i
sa poata aproximata cu:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 127
T = 16
E [V (x) E]
V
2
0
(x)
exp

1
h

8m[V (x) E]

x
i

Oricum exponent iala este termenul predominant. Atunci pu-


tem sa consideram coecientul de transmisie:
T
i
exp

1
h

8m[V (x) E]

x
i

Coecientul de transmisie total este:


T = T
i
exp

1
h

8m[V (x) E]

x
i

T exp

1
h

8m[V (x) E]

x
i

Trec and la limita rezulta:


T = C exp

1
h
x
2

x
1

8m[V (x) E]dx

unde C este o constanta.


2.2.16 Se constata ca, sub inuent a unui camp electric puternic
electronii ncep sa par aseasca metalul la temperaturi oricat de
joase. Fenomenul a fost numit emisie la rece , iar curentul
obt inut, curent autoelectronic. Consideram ca electronii n afara
metalului au energia potent iala nul a, iar n interiorul metalului
se aa ntr-o groapa de potent ial V
0
pe nivele energetice astfel
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 128
nc at energia minima pentru a iesi din groapa este W (lucru de
extract ie).
a. Sa se calculeze n mod clasic intensitatea campului electric la
care ar trebui sa apara curentul autoelectronic.
b. Sa se calculeze (cuantic) dependent a curentului autoelectro-
nic de intensitatea campului electric aplicat.
Solut ie:
a. Consideram metalul ntr-un camp electric de intensitate
c. Forta care act ioneaza asupra unui electron se compune din
fort a ec cu care campul electric act ioneaza asupra electronului si
din fort a de imagine electrica. Aceasta din urma apare deoarece
nsusi electronul creaza pe suprafat a metalului, prin inuent a
sarcini electrice care-l atrag, ca si cum la o distant a egala cu
distant a electronului la metal, n interiorul metalului se aa o
sarcina +e. Atunci:
F = ec
e
2
16
0
x
2
unde cu x am notat distant a electronului fat a de suprafat a me-
talului. Energia electrostatica este:
V (x) =
x

0
F (x) dx =
x

0
ecdx +
e
2
16
0
x

0
dx
x
2
V (x) = ecx
e
2
16
0
1
x
Valoarea maxima a acestei energii potent iale se obt ine acolo
unde:
dV
dx
= 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 129
E ex -
E
O m
x
m
V
W
0
V
x
V
Fig. 2.11
Rezulta:
ec +
e
2
16
0
1
x
2
= 0
si:
x
m
=
1
4

0
c

1/2
Atunci:
V
m
= V (x
m
) =
1
2

e
3
c

1/2
Astfel, sub inuent a campului electric, adancimea gropii de
potent ial se micsoaraza cu valoarea (vezi Fig. 2.11):
V
m
=
1
2

e
3
c

1/2
Din punct de vedere clasic electronii cu energia E cuprinsa
n intervalul (V
0
, V
m
) nu pot iesi din interiorul metalului spre
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 130
deosebire de cei cu energia cuprinsa n intervalul (V
m
, 0)
Aceasta face ca lucrul mecanic de extract ie sa devina:
W

= W [V
m
[
Atunci curentul ar trebui sa apara cand W

= 0 adica:
W = [V
m
[ =
1
2

e
3
c

1/2
Rezulta:
c =
W
2
4
0
e
3
Considerand cazul wolframului pentru care W = 4, 9 eV rezulta:
c 2 10
8
V/cm
Cu toate acestea se obt in curent i neasteptat de mari chiar
pentru campuri de 4 10
6
V/cm.
b.

In tratarea cuantica trebuie sa se t in a seama de efec-
tul tunel. Probabilitatea de strapungere a barierei este data de
transparent a barierei:
T = c exp

1
h
x
2

x
1

8m[V (x) E]dx

In situat ia noastra:
V (x) = ecx
e
2
16
0
1
x
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 131
E ex -
O
E
2
x
0
V -
x
Fig. 2.12
Neglijand termenul datorat fort ei imagine energia potent ial a
va de forma din Fig. 2.12.
Punand [E[ = E obt inem:
T = c exp

1
h
x
2

x
1

8m([E[ ecx)dx

unde x
1
= 0 iar x
2
este punctul n care E = ecx
2
, adica:
x
2
=
[E[
ec
Integrala de la exponent devine:
I =
x
2

x
1

8m([E[ ecx)dx =

8m
ec
x
2

[E[ ecx(ecdx) =
I =

8m
ec
([E[ ecx)
3/2
3
2

x
2
0
=
2

8m
ec
[E[
3/2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 132
adica:
T = c exp

4
h

2m
3ec
[E[
3/2

Daca notam cu =
4
h

2m
3eE
[E[
3/2
:
T = c exp

Atunci densitatea de curent de probabilitate urmeaza apro-


ximativ aceiasi forma deci:
I = I exp

In tabelul de mai jos este reprezentat factorul exp

si
densitatea de curent pentru E = 2eV.
c (V/cm) exp

A/cm
2

5 10
6
8 10
15
1, 5 10
7
10
7
1, 3 10
6
100
2 10
7
0, 013 4 10
6
3 10
7
1 7 10
8
2.2.17 Denim , constanta de dezintegrare a unui nuclid ca
ind probabilitatea de dezintegrare a nucleului n unitatea de
timp. Sa se demonstreze ca n cazul nucleelor radioactive este
valabila legea aproximativa (Geiger-Nuttal):
ln = A
B

E
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 133
0
R
R
E
) (r V
r
Fig. 2.13
unde A, B = const iar E - este energia cinetica a particulei
atunci cand se aa foarte departe de nucleu. Se va considera un
model simplicat al nucleului n care V (r) = V
0
daca r < R
0
,
V (r) =
e
1
e
2
4
0
r
daca r > R
0
,( e
1
= Ze, e
2
= 2e ).

In plus se
va considera ca constanta de dezintegrare este proport ionala
cu coecientul de transmisie prin bariera de potent ial ( Energi-
ile particulelor sunt mult mai mici decat n alt imea barierei de
potent ial ).
Solut ie
Situat ia din problema este prezentat a n Fig. 2.13. Atunci coe-
cientul de transmisie se scrie ca:
T=c exp

8m
h
R

R
0

(V [r] E) dr

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 134

In relat ia anterioar a:
V (r) =
e
1
e
2
4
0
r
iar:
E =
e
1
e
2
4
0
R
Vom considera integrala:
I =
R

R
0

[V (r) E]dr =
R

R
0

e
1
e
2
4
0
r

e
1
e
2
4
0
R
dr
I =

e
1
e
2
4
0
R
R

R
0

R
r
1

dr =

E
R

R
0

R
r
1

dr
Efectuam schimbarea de variabila:
r = Rcos
2
x
Obt inem noile limite de integrare:
R = Rcos
2
x x
2
= 0
R
0
= Rcos
2
x x
1
= arccos

R
0
R

1/2
dr = 2Rcos x sin x
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 135
Atunci:
I =

E
0

x
1

1
cos
2
1 (2Rsin x cos x) dx = 2R

E
x
1

0
sin
2
xdx
I = 2

ER
x
1

(1 cos 2x)
2
dx
I = R

E [x
1
sin x
1
cos x
1
]
T inand cont de expresia lui x
1
obt inem:
I =

ER

arccos

R
0
R

1/2

R
0
R

1/2
sin(arccos

R
0
R

1/2

I =

ER

arccos

R
0
R

1/2

R
0
R

1/2

1
R
0
R

Deoarece E <V (R
0
),
e
1
e
2
4
0
R
<
e
1
e
2
4
0
R
0
rezulta: R R
0
si deci:
R
0
R
<1
Atunci:
arccos

R
0
R

1/2

R
0
R

1/2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 136

1
R
0
R
1
1
2
R
0
R
Rezulta:
I =

ER

R
0
R

1/2

R
0
R

1/2
+
1
2

R
0
R

3/2

Termenul

R
0
R

3/2
l neglijam:
I =

ER

2
2

R
0
R

1/2

T inem cont de expresia energiei E:


R =
e
1
e
2
4
0
1
E

ER =
e
1
e
2
4
0
1

E
Atunci:
I =
e
1
e
2

E4
0

2
2

4
0
e
1
e
2
E

1/2

I =

2
e
1
e
2
4
0
1

e
1
e
2
R
0
4
0

1/2
Factorul de transmisie devine:
T = c exp

8m
h

e
1
e
2
R
0
4
0

1/2

8m
h
e
1
e
2
8
0
1

El este proport ional cu probabilitatea de dezintegrare , adica


cu . Rezulta:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 137
= c

exp

8me
1
e
2
R
0
4
0
1
h

8m
h
e
1
e
2
8
0
1

Logaritmand:
ln = ln c

8me
1
e
2
R
0
4
0
1
h

8m
h
e
1
e
2
8
0
1

E
expresia de mai sus o putem pune sub forma:
ln = A
B

E
Observat ie:

In general nucleele - radioactive sunt nucleele cu
A > 200, deci raza nucleului R
0
nu este foarte diferita pentru
acestea. Ultima relat ie explica de ce masur atorile au aratat ca
energia particulelor emise de nucleele radioactive este cu-
prinsantr-un domeniu relativngust de energii ( 4 MeV-9 MeV),
iar este cuprins ntr-un domeniu foarte larg (10
10
10
7
) s
1
.
2.2.18 Sa se gaseasca funct iile de unda n starile stat ionare si ni-
velele de energie ale unui rotator plan care poseda momentul de
inert ie I. Analog cu cazul mecanicii clasice n mecanica cuantica
prin rotator spat ial se nt elege un sistem descris de hamiltonia-
nul:

H =
1
2I

L
2
unde L este momentul cinetic.
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 138
Solut ie:
Ecuatia Schrodinger este
1
2I

L
2
= E
unde

L
2
este operatorul moment cinetic. Deoarece avem de-a
face cu un rotator plan, consideram ca rotat ia are loc n jurul
axei Oz. Atunci:

L =

L
z
= i h
d
d
unde este unghiul de rotat ie n jurul axei Oz.
Atunci ecuat ia Schrodinger devine:

h
2
2I
d
2

d
2
= E
iar
= ()
d
2

d
2
+
2IE
h
2
= 0
Notam:

2
=
2EI
h
2
Atunci solut ia ecuat iei este:
= C exp (i)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 139
Punem condit ia
() = ( + 2)
Atunci:
exp (i) = exp[i( + 2)]
Rezulta:
= m , m Z
Atunci:
m =

2IE
h
2
si E
m
=
h
2
m
2
2I
Din condit ia de normare

2
0
d =[C[
2

2
0
d = 1
rezulta constanta C:
C =
1

2
Astfel n starile stat ionare funct ia de unda a rotatorului plan
are expresia:
=
1

2
exp (im)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 140
2.2.19 Sa se determine funct iile de unda n starile stat ionare si
nivelele de energie ale unui rotator spat ial care poseda momentul
de inert ie I.
Solut ie:
Ecuat ia Schrodinger este
1
2I

L
2
= E
unde exprimam pe

L
2
n coordonate sferice:

L
2
= h
2

1
sin

sin

+
1
sin
2

Ecuat ia Schrodinger devine:


1
sin

sin

+
1
sin
2

2
+
2EI
h
2
= 0
Ecuat ia are solut ii care satisfac condit iile de derivabilitate si
marginire daca:
2EI
h
2
= l(l + 1)
unde l = 0, 1, 2, 3... iar solut iile sunt funct iile sferice:
(, ) = Y
lm
(, ) = P
lm
(cos )
m
unde

m
= e
im
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 141
iar P
lm
(w) se numesc polinoame Legendre asociate si au expresia:
P
lm
(w) = (1)
m

2l + 1
2
(l m)!
(l + m)!
1
2
l
l!
(1 w
2
)
m
d
l+m
dw
l+m
(w
2
1)
l
pentru m = 0, 1, 2..., l. Pentru
n = l, l + 1, ..., 1
Y
l,m
(, ) = (1)
m
Y

lm
(, )
Energia nivelelor energetice este:
E
l
=
l(l + 1) h
2
2I
unde l = 0, 1, 2, 3....
2.2.20 Sa se determine valorile posibile ale momentului cinetic,
probabilitat ile de obt inere a acestor valori, precum si valoarea
medie n starile rotatorului plan descrise de funct ia de unda
= Acos
2

Solut ie
Funct iile de unda asociate starilor stat ionare pentru rotatorul
plan sunt:
=
1

2
e
im
m = 0, 1, 2, 3...
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 142
Acestora le corespunde marimea L
z
= m h pentru momentul
cinetic.
= Acos
2
= A
1 + cos 2
2
= A

1
2
+
1
4
e
i2
+
1
4
e
i2

Comform descompuneri funct iei de stare dupa funct iile de


unda asociate strarilor stat ionare rezulta ca valorile posibile ale
momentului cinetic sunt 0, 2 h si 2 h. Probabilitatea de aparit ie
a valorii zero este:
P (0) =
1
4
1
4
+
1
16
+
1
16
=
2
3
Pentru valorile 2 h si 2 h aceste probabilitat i sunt
P (2 h) = P (2 h) =
1
16
1
4
+
1
16
+
1
16
=
1
6
Valoarea medie a momentului cinetic este 'L
z
` =

L
z
P(L
z
)
unde P(L
z
) este probabilitatea de aparit ie a momentului L
z
.
'L
z
` = 0
2
3
+ 2 h
1
6
+ (2 h)
1
6
= 0
2.2.21 Sa se determine nivelele energetice si funct iile proprii co-
respunzatoare electronului din atomul de hidrogen.
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 143
Solut ie
Pentru electronul din atomul de hidrogen energia sa potent iala
este:
V (r) =
e
2
4
0
r
Deoarece atomul se considera stabil este necesar ca energia
totala a sistemului sa e negativa. Din acest motiv vom nota:
E = [E[
Deoarece campul de fort e n care se aa electronul este unul
central, solut ia ecuat iei Schrodinger atemporala

h
2
2m
e
+ V (r) = E
va de forma:
(r, , ) = R(r) Y (, )
unde Y (, ) sunt funct iile sferice, iar R(r) este partea radiala
a funct ei de unda. Rezulta:

h
2
2m
e

d
2
R
dr
2
+
2
r
dR
dr

l (l + 1)
r
2
R

e
2
4
0
r
R = [E[ R
Consideram
R(r) =
u (r)
r
Atunci:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 144
d
2
u(r)
dr
2
+
2m
e
h
2

[E[ +
e
2
4
0
r

l(l + 1)
r
h
2
2m
e

u(r) = 0
Se face schimbarea de variabil a
= 2kr
si ecuat ia anterioara devine:
d
2
u
d
2
+

m
e
[E[
2 h
2
k
2
+
e
2
m
e
4
0
r h
2
k

l(l + 1)

u = 0
Constanta k trebuie sa e n asa fel aleasa astfel nc at forma
ecuat iei sa e cat mai simpla. Daca punem
m
e
[E[
2 h
2
k
2
=
1
4
k este
k =

2m
e
[E[
h
Se noteaza
=
Ze
2
m
e
4
0
h
2
k
=
Ze
2
4
0
h

m
e
2 [E[
Atunci:
d
2
u
d
2
+

1
4
+


l(l + 1)

u = 0
Forma ecuat iei n zona asimptotica ( este foarte mare) este:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 145
d
2
u
d
2

1
4
u = 0
Solut ia ecuat iei este de forma:
u
a
= D
1
e

1
2

+ D
2
e
1
2

In cazul solut iei generale, D


1
si D
2
sunt funct ii de . Pentru
ca solut ia sa e marginit a, este nevoie ca D
2
= 0.
u
a
e

1
2

Din acest motiv, vom considera o solut ie de forma


u = fe

1
2

Se obt ine ecuat ia pentru f:


d
2
f
d
2

df
d
+


l(l + 1)

f = 0
Pe baza a ce s-a discutat anterior este nevoie ca
f
l+1
, > 0
Atunci:
f() =
l+1
g()
Ecuat ia satisfacut a de g este:

d
2
g
d
2
+ [2l + 2 ]
dg
d
+ [ l 1]g = 0
Alegem funct ia g de forma
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 146
g() =

k=0
C
k

k
= 0, C
0
= 0
care se nlocuieste n ecuat ia anterioara.

k=0

k(k 1)C
k

k1
+ (2l + 2 )kC
k

k1
+ ( l 1)C
k

= 0

k=0
[k(k + 1) + 2(l + 1)(k + 1)] C
k+1
+ ( l 1 k) C
k

k
= 0
Se obt ine o relat ie ntre coecient i sumei:
C
k+1
=
k + l + 1
(k + 1) (k + 2l + 2)
C
k
Pentru k sucient de mare raportul dintre doi coecient i suc-
cesivi este:
C
n+1
C
n

1
k + 1
Acest raport este acelasi cu cel al coeciant ilor sumei:
e

= 1 +
1
1!
+
1
2!

2
+ ... +
1
k!

k
+
1
(k + 1)!

k+1
+ ...
Astfel, pentru valori mari ale lui suma se comporta ca seria
e

. Atunci, n domeniul asimptotic:


u(r)
l+1
e

2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 147
fapt ce este inacceptabil, deoarece n acest caz partea radiala
devine nemarginit a.
Pentru ca u(r) sa e marginit a trebuie ca seria sa sentrerupa,
adica g() sa e un polinom. Fie n
r
puterea maxima a lui n
funct ia g().
n
r
+ l + 1 = 0
Numarul cunatic n
r
= 0, 1, 2, ... poarta numele de num ar
cuantic radial
= n
r
+l + 1
Introducem notat ia = n, unde n poarta numele de numar
cuantic principal. Deoarece n
r
= 0, 1, 2, ... si l = 0, 1, 2, ... atunci
n ia valoarile 1, 2, 3, ...
Din relat ia n = n
r
+ l + 1 obt inem
l = n n
r
1
adica
l n 1
Astfel cand n este xat, l poate lua valoarea 0, 1, 2, ..., n1.Odata
ce parametrul este xat si valorile proprii ale energiei sunt
determinate
e
2
4
0

0
h

m
e
2 [E[
= n
Rezulta:
E
n
=
m
e
2 h
2

e
2
4
0

2
1
n
2
, n = 1, 2, ...
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 148
Pentru determinarea funct iilor de unda se porneste de la
ecuat ia

d
2
g
d
2
+ [2l + 2 ]
dg
d
+ [ l 1]g = 0
care devine:
d
2
g
dz
2
+

c
z
1

dg
dz

a
z
g = 0
daca se pune z = , a = l + 1 , c = 2 (l + 1)
Coecient ii ecuat iei au poli de ordin unu. Solut iile ecuat iei
se pot exprima prin serii de puteri ale variabilei z, care cont in
cel mult un num ar nit de puteri negative.
g = z

k=0
c
k
z
k
=

k=0
c
k
z
k+

Inlocuind expresia lui g n ecuat ia anterioar a se obt ine:

k=0
c
k
( +k) ( + k 1 + c) z
k+2
=

k=0
c
k
( + k + a) z
k+1
sau
c
0
( 1 + c) z
2
+

k=0
c
k+1
( + k + 1) ( + k + c) z
k+1
=

k=0
c
k
( + k +a) z
k+1
Pentru ca aceasta egalitatea sa e adevarata este necesar ca:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 149
( 1 + c) = 0
c
k+1
( + k + 1) ( + k + c) = c
k
( +k + a)
Rezulta ca = 0, sau = 1 c. Exista doua solut ii liniar
independente ale ecuat iei corespunzatoare celor doua valori ale
lui .
g
1
(z) =

k=0
c
k
z
k
g
2
(z) = z
1c

k=0
c

k
z
k
Cele doua solut ii sunt liniar independente daca c este diferit
de un ntreg. Daca c = 1 cele doua solut ii coincid.

In cazul = 0 raportul coecient ilor este:


c
k+1
c
k
=
k + a
(k + 1) (k + c)
=
a + k
c + k
1
k + 1
Alegand c
0
= 1 atunci
c
1
=
a
c
c
2
=
a (a + 1)
c (c + 1)
1
2!
c
3
=
a (a + 1) (a + 2)
c (c + 1) (c + 2)
1
3!
c
k
=
a (a + 1) (a + 2) ... (a + k 1)
c (c + 1) (c + 2) ... (c + k 1)
1
k!
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 150
Astfel expresia lui g devine:
g
1
(z) = 1+

k=1
a (a + 1) (a + 2) ... (a + k 1)
c (c + 1) (c + 2) ... (c + k 1)
1
k!
z
k
=
1
F
1
(a, c, z)
1
F
1
(a, c, z) poata numele de funct ia hipergeometrica dege-
nerata.

In cazul = 1 c raportul coecient ilor seriei este:


c

k+1
c

k
=
(1 c + k + a)
(2 c + k+)

1
k + 1

Se face o analogie cu cazul raportului dintre coecient i cand


= 0, punand
a a + 1 c
c 2 c
Considerand c

0
= 1 se obt ine:
g
2
(z) = z
1
1
F
1
(a + 1 c, 2 c, z)
Daca c este ntreg doar una din solut iile g
1
si g
2
are sens.
Daca c nu este ntreg solut ia generala este
g (z) = z
1
A
1
F
1
(a, c, z) + A
2
z
1
1
F
1
(a + 1 c, 2 c, z)
Pentru a = N (N - ntreg) funct ia se reduce la un polinom
de gradul N. Se observa ca pentru k = N , c
k+1
= 0 iar restul
coecient ilor seriei sunt nuli.
Astfel se obt ine pentru g expresia:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 151
g () =
1
F
1
(l + 1 , 2l + 2, )
Pentru ca solut ia sa e acceptabila din punct de vedere zic
este necesar ca funct ia obt inuta sa se reduca la un polinom. Asa
cum am discutat mai sus este necesar ca
l + 1 = n
r
atunci:
= n
r
+ l + 1 = n

In acest caz funct ia hipergeometrica degenerata se reduce la


un poliniom:
g () = 1 +
nl1

k=1
(k + l n) (k 1 + l n) ... (1 + l n)
(k + 2l + 1) (k 1 + 2l + 1) ... (2 + 2l) k!

k
Astfel funct iile radiale au expresiile
R
nl
= N
nl
e
/2

l
1
F
1
(l + 1 n, 2l + 2, )
O alta modalitate de a exprima solut iile ecuat iei n este
aceea n care intervin termenii polinoamele Laguerre asociate.
Vom deni pentru nceput polinoamele Laguerre:
L
q
() = e

d
q
d
q

e
q
e

Ele pot obt inute pornind de la funct ia generatoare


U (, s) =
exp [s/ (l s)]
l s
=

q=1
L
q
()
q!
s
q
s < 1
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 152
Ecuat ia satisfacut a de aceste polinoame este:

d
2
d
2
+ (1 )
d
dq
+ q

L
q
() = 0
Polinoamele Laguerre asociate L
p
q
() se denesc prin relat ia
L
p
q
() =
d
p
d
p
L
q
()
Ecuat ia satisfacut a de aceste polinoame este :

d
2
d
2
+ (p + 1 )
d
d
+ (q p)

L
p
q
() = 0
Se observa ca pan a la o constant a multiplicativa solut ia g ()
a ecuat iei (cand = n) este L
2l+1
n+l
().
Expresia analitica a acestor polinoame este:
L
2l+1
n+l
() =
nl1

k=0
(1)
k+1
[(n + l)!]
2
(n l 1 k)! (2l + 1 + k)!

k
k!
Comparand expresia polinoamelor asociate cu solut ia n care
intervine funct ia hipergeometrica degenerata rezulta relat ia:
L
2l+1
n+1
() =
[(n +l)!]
2
(n l 1)! (2l + 1)!
1
F
1
(l + 1 n, 2l + 2, )
Funct iile proprii ale energiei au forma:
u(r, , ) = R
nl
(r) Y
lm
(, )
Ele trebuie sa indeplineasca condit ia de normare
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 153

[u[
2
dv = 1

2
0
R
nl
(r) Y
lm
(, ) r
2
sin dddr = 1
Daca se tine cont de relat ia care exprima condit ia de nor-
mare a funct iilor sferice si daca partea radiala a solut iilor este
exprimata cu ajutorul funct iei hipergeometrice degenerate re-
zulta constanta de normare:
N
nl
=
1
(2l + 1)!

(n + l)!
2n(n l 1)!

2
nr
0

3
unde
r
0
=
h
2
(4
0
)
m
e
e
2
= 0, 53 10
10
m
reprezint a raza primei orbite Bohr.
Putem exprima funct iile radiale n funct ie si de polinoamele
Laguerre asociate:
R
nl
=

2Z
nr
0

3
(n l 1)!
2n[(n +l)!]
2

1/2
e
/2

l
L
2l+1
n+1
()
Deoarece probabilitatea ca electronul sa se ae ntr-o regiune
a spat iului astfel ca r (r , r + dr), ( , + d),
( , + d) este
dP (r, , ) = R
2
nl
(r) [Y
lm
(, )[
2
r
2
sin dddr
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 154
prin integrare dupa si se poate determina probabilitatea ca
particula sa se aentr-o regiune a spat iului unde r (r , r + dr)
indiferent de si . Astfel t in andu-se cont de proprietatea de
normare a funct iilor sferice se obt ine:
dP (r) = R
2
nl
(r) r
2
dr
Expresiile primelor funct ii radiale ale atomului de hidrogen
sunt:
R
10
= 2

1
r
0

3/2
exp

r
r
0

R
20
= 2

1
2r
0

3/2

1
r
2r
0

exp

Zr
2r
0

R
21
=
1

1
2r
0

3/2

r
r
0

exp

Zr
2r
0

R
30
=

1
3r
0

3/2

1
2r
3r
0
+
2r
2
27r
2
o

exp

r
3r
0

R
31
=
4

2
9

1
3r
0

3/2

1
r
6r
0

r
r
0

exp

r
3r
0

R
31
=
4
27

10

1
3r
0

3/2

r
r
0

2
exp

r
3r
0

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 155
2.2.22 Starea fundamentala a atomului de hidrogen este descrisa
de funct ia de unda
u
100
(r) =
1

r
3
o
e

r
r
o
unde r
0
este raza primei orbite Bohr. Sa se determine valoarea
medie a distant ei electronului fat a de nucleu si valoarea cea mai
probabila a acestei distant e.
Solut ie
< r >=

100
ru
100
dv =
2

0
d

0
sin d

0
u

100
(r)ru
100
r
2
dr
< r >= 4

0
1
r
3
o
r
3
e

2r
r
0
dr =
4
r
3
o

0
r
3
e

2r
r
0
dr =
3
2
r
0
Densitatea de probabilitate de localizare a electronului n
aceasta stare este
(r) = r
2
u

u =
r
2
r
3
o
e

2r
r
0
Pentru determinarea valorii la care aceasta este maxima se
deriveaz a (r) la r si se egaleaza cu zero.
d(r)
dr
=
2r
r
3
o
e

2r
r
0

2r
2
r
4
o
e

2r
r
0
= 0
Rezulta r = r
0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 156
2.2.23 Sa se calculeze impulsul mediu al unei particule descrisa
de urmatoarele funct ii de unda
a) e
ikx
b) cos kx
c) e
x
2
unde n ecare caz x variaz a de la la +.
Solut ie
Operatorul impuls este
p
x
=
h
i
d
dx
Atunci
< p
x
>= [c[
2
+

p
x
udx
unde
[c[
2
=
1
+

udx
Rezulta:
< p
x
>=
h
i
1
+

udx

du
dx

dx
a) Pentru
u = e
ikx
si
du
dx
= iku
Rezulta:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 157
< p
x
>= k h
b) Pentru
u = cos kx si
du
dx
= k sin kx
Rezulta
< p
x
>= 0
c) Pentru
u = e
x
2
si
du
dx
= 2xe
x
2
Rezulta
< p
x
>= 0
2.2.24 Sa se determine nivelele energetice si funct iile proprii co-
respunzatoare n cazul unei particule care are energie potent ial a
V (r) =
e
2
r
+
c
r
2
unde c este o constant a pozitiva.
Solut ie
Deoarece energia potent ial a nu depinde de unghiurile si ,
solut ia ecuat iei Schrodinger atemporala este de forma:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 158
(r, , ) = u(r)Y
lm
(, )
Atunci ecuat ia satisfacut a de partea radiala a funct iei de
unda u(r) este:

h
2
2m

d
2
u
dr
2
+
2
r
du
dr

l(l + 1)
r
2

e
2
r

c
r
2

u = Eu
Introducem marimile adimensionale
=
r
a
unde a =
h
2
me
2
si
=
2E h
2
me
4
=
2
deoarece vom considera doar cazul spectrului discret de energie
E < 0.
Notam cu:
s(s + 1) = l(l + 1) +
2mc
h
2
Atunci ecuat ia pentru partea radiala devine:
d
2
u
d
2
+
2

du
d

s(s + 1)

2
u +

u = 0
Introducem funct ia = u. Ecuat ia satisfacuta de este:
d
2

d
2
+

s(s + 1)

= 0

In cazul ca:

= e

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 159

In cazul ca
0
0
=
+1
Substituind n ecuat ia anterioar a o solut ie de forma
() = e

s+1
f
gasim pentru funct ia f ecuat ia:

d
2
f
d
2
+ [2(s + 1) 2]
df
d
2[(s + 1) 1]f = 0
Caut am solut ia sub forma unei serii de puteri
f =

k=0
a
k

k
Egaland cu zero coecientul lui
k
gasim relat ia de recurent a:
a
k+1
= a
k
2 [(k + s + 1) 1]
(k + 1)(k + 2s + 2)
unde k = 0, 1, 2, ...
Deoarece pentru valori mari ale lui k
a
k+1
a
k
=
2
k
seria ar tinde catre e
2
si cand fapt ce ar determina ca
funct ia de unda sa tinda la innit n acest caz. Pentru a evita
acest lucru este necesar sa taiem seria de puteri, adica sa punem
(k + s + 1) 1 = 0. Gasim:
=

2 h
2
E
me
4
=
1
k + s + 1
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 160
Atunci nivelele de energie ale particulei sunt:
E
ks
=
me
4
2 h
2
(k + s + 1)
2
unde k = 0, 1, 2, .. iar
s =
1
2
+

l +
1
2

2
+
2mc
h
2
l +
mc
h
2

l +
1
2

daca
2mc
h
2
<l +
1
2
Introducem numarul cuantic principal
n = k + l + 1
Atunci expresia energiei devine
E
nl
=
me
4
2 h
2

n +
mc
h
2
(
l+
1
2
)

2
Astfel energia depinde de numerele cuantice n si l. Funct iile
proprii corespunzatoare sunt

nlm
(r, , ) = Y
lm
(, )e

s
k

p=0
a
p

p
Nivelul E
nl
este (2l + 1) degenerat.
2.2.25 Sa se rezolve ecuat ia Schrodinger pentru o particula aata
ntr-o groapa de potent ial de adancime innita cu simetrie sferica
denita de potent ialul:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 161
V (r) =

0 pentru r < R
pentru r R
Solut ie
Pentru o particula aata ntr-un camp centrul de fort e cu
simetrie sferica ecuat ia Schr odinger

h
2m
+ V (r) = E
are o solut ie de forma:
(r, , ) = Y
lm
(, )f(r)
unde Y
lm
(, ) sunt funct iile sferice iar f(r) este partea radiala
care satisface ecuat ia:
d
2
f
dr
2
+
2
r
df
dr
+

2mE
h
2

l(l + 1)
r
2

f = 0
pentru r < R. Pentru r > R, f = 0. Astfel din condit ia de
continuitate solut ia ecuat iei trebuie sa se anuleze pentru r = R,
adica f(R) = 0
Notam
k
2
=
2mE
h
2
si
(r) = r
1
2
f(r)
Atunci (r) satisface ecuat ia Bessel
d
2

dr
2
+
1
r
d
dr
+

k
2

l +
1
2

2
r
2

= 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 162
cu solut iile:
(r) = J
(l+
1
2
)
(kr)
Dar
J
(l+
1
2
)
(kr) r
(l+
1
2
)
cand r 0
Astfel singura solut ie care satisface condit ia de marginire
este:
J
(l+
1
2
)
(kr)
Daca l = 0 :
J1
2
(kr)
a

2
sin kr
Nivelele de energie care corespund acestor funct ii pot de-
terminate din condit ia de continuitate n r = R adica din ecuat ia
J
l+
1
2
(kR) = 0
Notam aceste solut ii cu b
(l)
n
. Atunci:
E
n
(l) =
h
2

b
(l)
n

2
2mR
2
Pentru l = 0
b
(0)
n
= n si E
n
(0) =
h
2
n
2

2
2mR
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 163
2.3 Oscilatorul cuantic
2.3.1 Sa se determine funct iile proprii si spectrul energetic al
unui oscilator liniar armonic.
Solut ie
Oscilatorul liniar armonic este un sistem ideal care consta
dintr-o particula de masa m si dimensiuni neglijabile ce se poate
deplasa sub inuent a unei fort e elastice dirijata.
F = kx (k > 0)
Pentru orice x fort a F este atractiva si provine dintr-o energie
potent ial a:
V (x) =
kx
2
2
Ecuat ia Schrodinger adimensionala este:

h
2
2m
d
2
u
dx
2
+
kx
2
2
u = Eu
T inand cont de relat ia k = m
2
, ecuat ia Schr odinger devine:

h
2
2m
d
2
u
dx
2
+
m
2
x
2
2
u = Eu
de unde:
d
2
u
dx
2
+
2m
h
2

E
m
2
x
2
2

u = 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 164
Vom efectua o schimbare de variabil a:
= x
du
dx
=
du
d
d
dx
=
du
d
d
2
u
dx
2
=
2
d
2
u
d
2
si atunci ecuat ia Schr odinger devine:
d
2
u
d
2
+
2m

2
h
2

E
m
2
2
2

2

u = 0
Punem condit ia ca valoarea coecientului lui
2
sa e 1:
m
2

2
h
2

4
= 1
adica:
=

m
h
Notam cu:
=
2mE
h
2

2
=
2mE h
h
2
m
=
2E
h
Ecuat ia Schrodinger devine:
d
2
u
d
2
+

u = 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 165
Constanta cont ine valoarea E necunoscuta. Ecuat ia Schro-
dinger are solut ii pentru orice num ar complex. Ne intereseaz a
ns a doar solut iile ce satisfac condit iile de regularitate.
Metoda pe care o vom aplica este metoda polinomiala. Facem
transformarea:

2
= v
du
d
=
du
dv
dv
d
= 2
du
dv
= 2

v
du
dv
d
2
u
d
2
= 2
du
dv
+ 4
2
d
2
u
dv
2
= 2
du
dv
+ 4v
d
2
u
dv
2
Ecuat ia Schrodinger devine:
4v
d
2
u
dv
2
+ 2
du
dv
+ ( v) u = 0
sau:
4
d
2
u
dv
2
+
2
v
du
dv
+

v
1

u = 0
Vom considera aceasta ecuat ie n regiunea asimtotica:
x , , v

In aceasta regiune ecuat ia devine:


4
d
2
u
dv
2
u = 0
ale carei solut ie este:
u (x) = Aexp

v
2

+ Bexp

v
2

CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 166
Deoarece solut ia trebuie sa e marginita la innit B 0 iar
solut ia n regiunea asimptotica este de forma:
u (x) = Aexp

v
2

= Aexp

2
2

Din acest motiv pentru ecuat ia Schrodinger vom cauta solut ii


de forma:
u() = H() exp

2
2

du
d
= exp

2
2

H() + exp

2
2

dH()
d
(2.2)
d
2
u
d
2
=

2
1

exp

2
2

H () 2 exp

2
2

dH ()
d
+exp

2
2

d
2
H ()
d
2
Ecuat ia Schrodinger devine dupa simplicarea exponent ialei
e

2
/2
:
d
2
H ()
d
2
2
dH ()
d
+ ( 1) H () = 0
Aceasta este o ecuat ie diferent ial a de ordin doi. Cautam o
solut ie de forma:
H () =
s

k=0
a
k

k
=

k=0
a
k

k+s
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 167
s 0 ( astfel funct ia ar deveni innita n origine). Exponentul
s este n asa fel ales ca a
0
= 0.
Derivand obt inem:
H

() =

k=0
a
k
(k + s)
k+s1
H

() =

k=0
a
k
(k + s) (k +s 1)
k+s2
Introducand rezultatele precedente n ecuat ia Schrodinger
scrisa n noile variabile, obt inem:

k=0
a
k
(k + s) (k + s 1)
k+s2

k=0
2a
k
(k +s)
k+s
+

k=0
( 1) a
k

k+s
= 0
adica:

k=0
a
k
(k + s) (k + s 1)
k+s2
=

k=0
[2a
k
(k +s) + (1 ) a
k
]
k+s
Ecuat ia s-a transformat ntr-o egaliatate a doua serii de pu-
teri ale lui . Egalitatea estendeplinita daca sunt egali coecient ii
acelorasi puteri ale lui din cele doua serii. Pentru a se vedea
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 168
mai clar acest lucru vom rescrie egalitatea astfel:
a
0
s (s 1) + a
1
(s + 1) s +

k=0
a
k+2
(k + 2 + s) (k + s + 1)
k+s
=

k=0
a
k
[(1 ) + 2(k + s)]
k+s
Rezulta condit iile:
a
0
s (s 1) = 0
a
1
s (s + 1) = 0
a
k+2
(k + 2 + s) (k + s + 1) = a
k
[(1 ) + 2(k + s)]
k = 1, 2, 3...
Astfel coecient ii se determina din 2 n 2: a
0
determina
coecient ii a
2
, a
4
, ...... iar a
1
determina coecient ii: a
3
, a
5
, ... ast-
fel ca putem separa H () = H
(0)
() + H
(1)
().
Din s (s 1) = 0 rezulta s = 0 si s = 1
Din s (s + 1) = 0 rezulta s = 0 si s = 1. Prima solut ie nu
aduce nimic nou iar s = 1 este nepotrivita deoarece seria ar
ncepe cu
1
si ar deveni innita.
Daca s = 0 a doua condit ie ar putea ndeplinita doar cand
a
1
= 0.
Exista doua situat ii:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 169
s = 0 a
1
= 0 sau a
1
= 0
s = 1 a
1
= 0

In plus:
a
k+2
a
k
=
(1 ) + 2 (k +s)
(k + s + 2) (k +s + 1)
Cand k ;
a
k+2
a
k
0 si deci pentru nit seria este con-
vergenta. Daca num arul de termeni ai seriei este innit, seriile
H
(0)
() si H
(1)
() se comporta ca exp
2
. Pentru aceasta vom
considera o argumentare intuitiv a.
Valoarea asimptotica a seriei este data de puterile superioare
ale acesteia. Atunci pentru valori mari ale lui k:
a
k+2
a
k
=
2
k
Iar:
exp

= 1 +

2
1!
+

4
2!
+

6
3!
+... +

k

k
2

!
+

k+2

k
2
+ 1

!
+ ....
Atunci pentru aceasta serie raportul coecient ilor lui
k+2
si

k
este:

k
2

k
2
+ 1

!
=
2
k + 2
Comportarea aseman atoare a coecient ilor a doua puteri suc-
cesive ale variabilei
2
, pentru valori mai mari ale indicelui jus-
tica faptul ca seriile H () si exp(
2
) se comporta aseman ator
cand . Pentru ca funct ia u() sa e marginit a la innit,
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 170
este necesar ca H () sa e un polinom.
Consideram cazul:
s = 0, a
1
= 0
Vom pune condit ia ca a
k
= 0 si a
k+2
= 0.
Consideram k = 2m numar par si atunci:
1 + 2(2m) = 0
= 1 + 4m
Consideram k = 2m + 1 num ar impar si atunci:
1 + 2 (2m + 1) = 0
= 3 + 4m
Aceasta nseamn a ca H
(0)
() si H
(1)
() nu pot reduse si-
multan la polinoame. Rezulta ca a
1
= 0.
Daca: a
1
= 0; H
(1)
() = 0 si ram ane decat condit ia ca
H
(0)
() sa se reduca la un polinom, = 1, 5, 9, ...

In cazul s = 1; a
1
= 0 si H
(0)
() = 0 condit ia ca seria H
(1)
()
sa se ntrerupa este ca:
2 (1 + 2m) + 1 = 0
deci:
= 4m + 3, adica = 3, 7, 11, ...
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 171

In aceasta situat ie solut ia:


u = exp

2
2

H ()
ramane marginita si n cazul ca . Astfel ecuat ia are solut ii
nite daca este impar = 2n + 1 si deoarece:
=
2E
n
h
rezulta:
E
n
= (2n + 1)
h
2
Nivelele de energie sunt echidistante:
E = E
n+1
E
n
= h
Oscilatorul liniar armonic nu poate avea orice energie, ci nu-
mai anumite energii, care formeaza un sir discret de nivele echi-
distante.
Energia starii fundamentale este E
0
=
1
2
h si ea este n
concordant a cu relat ia de nedeterminare Heisenberg.
2.3.2 Sa se rezolve ecuat ia Schr odinger tridimensionala pentru
un oscilator armonic a carui energie potent iala este
U(r) =
m
2
2
r
2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 172
Solut ie
Pentru o particula aatantr-un camp central de fort e ecuat ia
Schr odinger atemporala este:

h
2
2m
+ V (r) = E
Deoarece cmpul de fort e este central solut ia ecuat iei Schr odin-
ger este de forma
(r, , ) = Y
lm
(, )f(r)
unde Y
lm
(, ) sunt funct iile sferice. Astfel pentru componenta
radiala f(r) rezulta ecuat ia:

h
2
2m

d
2
f
dr
2
+
2
r
df
dr

l(l + 1)
r
2
f

+
m
2

2
r
2
f = Ef
Consideram schimbarea de variabila:
u = fr
Introducem notat iile:
= r

m
h
si
=
E
h
utilizate n problema legata de oscilatorul armonic liniar.
Ecuat ia va lua forma:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 173
d
2
u
d
2
+

2
l(l + 1)

2

2

u = 0
Cand ecuat ia devine
d
2
u
d
2

2
u = 0
Solut ia acestei ecuat ii este
u

= e

2
2
Cand 0 consideram u

si prin substitutie n ecuat ia


pentru u se obt ine:
( 1)
2
+ 2

l(l + 1)
2

+2
= 0

Impart im cu
2
si obt inem:
( 1) l(l + 1) + 2
2

4
= 0
Cand 0 ultimii doi termeni devin foarte mici si
( 1) = l(l + 1)
De aici
1
= l + 1 si
2
= l
Doar
1
= l + 1 face ca funct ia sa e nita n 0
Atunci funct ia u() va de forma
u() = e

2
2

l+1
()
Substituind n ecuat ia pentru u se obt ine:
d
2

d
2
+ 2
d
d

(l + 1)

+ 2

l
3
2

= 0
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 174
Consideram solut ia acestei ecuat ii ca ind o serie:
=

k=k
0
a
k

k
Egalam coecient ii puterilor lui cu zero si se obt ine relat ia
de recurent a:
a
k+2
= a
k
2

k +l +
3
2

(k + 2)(k + 2l + 3)
Cand k relat ia de mai sus devine:
a
k+2

2a
k
k
Determinam puterea celui mai mic exponent, k
0
egaland cu
zero coecientul puterii lui
k
0
. Rezulta:
k
0
(k
0
1) + 2(l + 1)k
0
= 0
de unde k
0
= 0. Acesta corespunde solut iei nite n origine,
deoarece n cazul
k
0
= 2l 1
n origine () va tinde la .
Din relat ia dintre coecient ii a
k+2
si a
k
din regiunea asimp-
totica rezulta ca atunci cand seria se apropie de e

2
si
u () e

2
2
care tinde la . Pentru a taia aceasta serie punem
condit ia:
k + l +
3
2
= 0
Atunci:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 175
= k +l +
3
2
Deoarece seria ncepe cu k
0
= 0, k trebuie sa e un numar
par k = 2n cu n = 0, 1, 2... Atunci:
= 2n + l +
3
2
astfel ca energia oscilatorului armonic tridimesional are forma:
E
nl
= h

2n +l +
3
2

Funct ia de unda corespunzatoare acestei energii este:

nlm
(r, , ) =
e

l+1

n
()

Y
lm
(, )
Fiecare nivel este degenerat. Cand N = 2n+l este par gasim
l = 0, 2, 4, .... Cand N este impar l = 1, 3, 5, ...

In plus ecare
nivel (pentru n si l xat i), adica pentru o energie bine determi-
nata, este (2l + 1) degenerat n raport cu m.
2.3.3 Cunoscand ca polinoamele Hermite sunt generate astfel:
H
n
() = (1)
n
e

2 d
2
(e

2
)
d
n
sa se demonstreze relat ia
H
n+1
() = 2H
n
() 2nH
n1
()
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 176
Solut ie
H
n+1
() = (1)
n+1
e

2 d
n+1
d
n+1

= (1)
n
e

2 d
n+1
d
n+1

d
n+1
d
n+1

=
d
n
d
n

d
d
e

2
d
n
d
n

unde:
d
n
d
n

=
d
n
d
n

+ n
d
n1
d
n1

Rezulta:
d
n+1
d
n+1

= 2

d
n
d
n

+ n
d
n1
d
n1

Atunci:
H
n+1
() = 2(1)
n
e

2 d
n
d
n

2n(1)
n

d
n1
d
n1

2
H
n+1
() = 2H
n
() 2nH
n1
()
2.3.4 Cunoscand ca funct iile proprii ale energiei pentru oscila-
torul armonic sunt date de formula
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 177
u(x) = N
n
e

2
x
2
2
H
n
(x)
unde =

m
h
si ca polinoamele Hermite pot determinate
pornind de la funct ia generatoare
S(s, ) = e
s
2
+2s
=

n=0
H
n
()
n!
s
n
sa se determine constanta de normare.
Solut ie
Condit ia de normare este:

[u
n
(x)[
2
dx = 1
Aceasta nseamna ca:
[N
n
[
2

2
H
2
n
()d = 1
Consideram doua funct ii generatoare ale polinoamelor Her-
mite
S(s, ) = e
s
2
+2s
=

n=0
s
n
n!
H
n
()
S(t, ) = e
t
2
+2t
=

m=0
t
m
m!
H
m
()
Se nmult esc relat iile de mai sus si se obt ine
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 178
S(s, )S(t, ) = e
s
2
+2s
e
t
2
+2t
=

n=0

m=0
s
n
n!
t
m
m!
H
n
()H
m
()
Se nmult este egalitatea cu e

2
si se integreaza intre si
.

2
S(s, )S(t, )d =

n=0

m=0
s
n
n!
t
m
m!

2
H
n
()H
m
()d
Integrala din stanga este:

2
S(s, )S(t, )d =

2
+2(s+t)(s+t)
2
e
2st
d

2
S(s, )S(t, )d = e
2st

e
(st)
2
d ( s t) = e
2st

2
S(s, )S(t, )d =

n=0
(2st)
n
n!
Astfel:

n=0
(2st)
n
n!
=

n=0

m=0
s
n
n!
t
m
m!

2
H
n
()H
m
()d
Rezulta:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 179

2
H
n
()H
m
()d = 0
daca n = m.

2
H
2
n
()d = 2
n
n!

Atunci:
N
n
=

2
n
n!
2.3.5 Sa se demonstreze relat ia de recurent a pentru funct iile
proprii ale energiei oscilatorului armonic u
n
(x)
xu
n
=

n + 1
2
u
n+1
(x) +

n
2
u
n1
(x)
Solut ie
Folosim relat iile
H
n+1
() = 2H
n
() 2nH
n1
()
care se scriu ca:
H
n+1
(x) = 2xH
n
(x) 2nH
n1
(x)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 180
si
u
n
(x) =

2
n
n!
e

2
x
2
2
H
n
(x)
Atunci

2
n+1
(n + 1)!

u
n+1
= 2x

2
n
n!

u
n
2n

2
n1
(n 1)!

u
n1

2n(n + 1)u
n+1
(x) = 2x

nu
n
(x) n

2u
n1
(x)
De aici rezulta
xu
n
(x) =

n + 1
2
u
n+1
(x) +

n
2
u
n1
(x)
2.3.6 Sa se calculeze < x >, < x
2
> pentru oscilatorul armonic
liniar n reprezentarea sistemului de funct ii proprii ale operato-
rului energie.
Solut ie
Utilizam relat ia demonstrata n problema anterioara:
xu
n
(x) =

n + 1
2
u
n+1
(x) +

n
2
u
n1
(x)
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 181

Inmult im cu u
n
(x) si integr am pe toata axa reala:

u
n
xu
n
=

n + 1
2
+

u
n
u
n+1
dx +

n
2
+

u
n
u
n1
dx = 0
Rezulta ca:
< x >= 0

Inmult im prima relat ie cu x

2
x
2
u
n
(x) =

n + 1
2
xu
n+1
(x) +

n
2
xu
n1
(x)
Atunci:

2
x
2
u
n
(x) =

n + 1
2

n + 2
2
u
n+2
(x) +

n + 1
2
xu
n1
(x)

n
2
u
n
(x) +

n 1
2
u
n2
(x)

n
2
adica

2
x
2
u
n
=

(n + 1)(n + 2)
2
u
n+2
+
2n + 1
2
u
n
+

n(n 1)
2
u
n2

Inmult im egalitatea cu u
n
si integr am ntre si +. Re-
zulta:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 182

2
< x
2
>=
2n + 1
2
< x
2
>=
2n + 1
2
2
=
2n + 1
2
h
m
2.3.7 Sa se determine nivelele de energie ale unui oscilator ar-
monic tridimensional a carui energie potent iala este:
U =
k
1
x
2
2
+
k
2
y
2
2
+
k
3
y
3
3
Solut ie
Ecuat ia lui Schr odinger n cazul oscilatorului armonic tridi-
mensional este:
h
2
2m
+

k
1
x
2
2
+
k
2
y
2
2
+
k
3
z
2
2

= E
Pentru rezolvarea ecuat iei utilizam metoda separarii variabi-
lelor. Alegem funct ia de forma:
(x, y, z) =
1
(x)
2
(y)
3
(z)

Inlocuimn ecuat ia Scrhodinger pe si apoi mpart im rezul-


tatul la
1
(x)
2
(y)
3
(z). Rezulta:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 183

1
h
2
2m
d
2

1
dx
2
+
m
2
1
2
x
2

2
h
2
2m
d
2

2
dy
2
+
m
2
2
2
y
2

+
+

3
h
2
2m
d
2

1
dz
2
+
m
2
3
2
z
2

= E
unde am notat:

2
i
=
k
i
m
(i = 1, 2, 3)
Deoarece x, y si z sunt variabile independente ecare paran-
teza trebuie sa e egala cu o constanta. Notam cu E
1
, E
2
, E
3
cele trei constante care trebuie sa ndeplineasc a condit ia:
E = E
1
+ E
2
+E
3
Problema se reduce la rezolvarea a trei ecuat ii diferent iale de
ordin doi, care sunt de tipul ecuat iei oscilatorului armonic liniar.

h
2
2m
d
2

1
dx
2
+
m
2
1
2
x
2

1
= E
1

h
2
2m
d
2

2
dy
2
+
m
2
2
2
y
2

2
= E
2

h
2
2m
d
2

3
dz
2
+
m
2
2
2
z
2

3
= E
3

3
Introducem variabilele unidimensionale
1
= x

m
1
h
,
2
=
y

m
2
h
,
3
= z

m
3
h
si utilizam rezultatul obt inut n cazul os-
cilatorului unidimensional. Obt inem:
E
n
1
n
2
n
3
=

n
1
+
1
2

h
1
+

n
2
+
1
2

h
2
+

n
3
+
1
2

h
3
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 184
Funct ia de unda este:
(x, y, z) =
4

m
3

3
h
3
H
n
1
(
1
)H(
2
)H(
3
)

2
n
1
n
2
n
3
n
1
!n
2
!n
3
!
e

2
1
+
2
2
+
2
3
2
2.3.8 Folosind rezultatele problemei (2.3.7) sa se calculeze ordi-
nul degenerarii unui nivel de energie al unui oscilator tridimen-
sional izotrop.
Solut ie
Pentru un oscilator izotrop k
1
= k
2
= k
3
si
1
=
2
=

3
astfel ncat nivelele de energie depind de un singur numar
cuantic:
N = n
1
+ n
2
+n
3
ind date de relat ia
E
N
=

N +
3
2

h
Funct iile proprii sunt:

n
1
n
2
n
3
(r) = N
n
1
n
2
n
3
e

1
2

2
r
2
H
n
1
(x)H
n
2
(y)H
n
2
(z)
unde
=

m
h
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 185
N
n
1
n
2
n
3
=
4

m
3

3
h
3

3
si
r
2
= x
2
+y
2
+z
2
Toate funct iile cu aceeasi valoare a lui n
1
+n
2
+n
3
corespund
la aceeasi energie. Deoarece aceste funct ii sunt liniar indepen-
dente ordinul degenerarii nivelului E
N
coincide cu num arul de
triplete (n
1
, n
2
, n
3
) caracteristice energiei E.
Pentru a calcula numarul de triplete xam valoarea num arului
n
3
. Atunci n
1
+n
2
= N n
3
.

In acest caz valoarea unui num ar
determina pe celalalt si num arul de posibilitat i este N n
3
+ 1
(se considera si valoarea zero). Apoi se considera toate valorile
lui n
3
compatibile cu N. Atunci gradul de degenerare este:
g
N
=
N

n
3
=0
(N n
3
+ 1) =
1
2
(N + 1)(N + 2)
Se observa ca pentru oscilatorul izotrop singurul nivel nede-
generat este N = 0.
2.3.9 Sa se determine funct iile si valorile proprii ale energiei pen-
tru un oscilator cu sarcina q aat ntr-un camp electric omogen
de intensitate c.
Solut ie

In acest caz ecuat ia Schrodinger este:


CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 186

h
2
2m
d
2

dx
2
+

m
2
2
x
2
ecx

= E
Efectuam schimbarea de variabila:
x
1
= x
ec
m
2
si introducem notat ia:
E
1
= E +
e
2
c
2
2m
2
d
dx
=
d
dx
1
dx
1
dx
=
d
dx
1
d
2

dx
2
=
d
2

dx
2
1
m
2
2
x
2
=
m
2
2

x
1
+
ec
m
2

2
m
2
2
x
2
=
m
2
2
x
2
1
+ ecx
1
+
e
2
c
2
2m
2
ecx = c(x
1
+
ec
m
2
) = ecx
1
+
e
2
c
2
m
2
T inand cont de acestea ecuat ia Schr odinger devine:

h
2
2m
d
2

dx
2
1
+
m
2
2
x
2
1
= E
1

Ecuat ia este analoaga cu cea a oscilatorului armonic liniar.


Funct iile de unda sunt:
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 187

n
=

m
h
1

2
n
n!
e

2
2
H
n
()
unde:
=

m
h
x
1
Valorile proprii sunt:
E
1
=

n +
1
2

h
De aici rezulta
E =

n +
1
2

h
e
2
c
2
2m
2
Spectrul de energie este discret si este deplasat n jos cu va-
loarea:
E =
e
2
c
2
2m
2
2.4 Modelul vectorial al atomului
2.4.1

Intr-un atom de heliu excitat, unul din electroni se gaseste


n starea p, iar celalalt n starea d. Sa se gaseasc a valorile posi-
bile ale num arului cuantic orbital L si valorile corespunzatoare
momentului cinetic orbital al atomului.
Solut ie
Electronul aat n starea p este caracterizat de num arul cuan-
tic orbital l
1
= 1 iar electronul aat n starea d este caracterizat
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 188
de num arul cuantic orbital l
2
= 2. Numarul cuantic L cores-
punzator momentului cinetic rezultant poate avea una din valo-
rile:
[l
2
l
1
[, [l
2
l
1
+ 1[........[l
2
+ l
1
[

In cazul nostru, L poate lua valorile 1, 2, 3, iar momentul


cinetic orbital poate lua valorile:
[

L[ =

L(L + 1) h
adica:
L = 1 [

L[ =

3 h
L = 2 [

L[ =

6 h
L = 3 [

L[ =

12 h
2.4.2 Care sunt valorile posibile ale momentului cinetic total al
unui electron care se gaseste n starea f.
Solut ie

In acest caz trebuie compus momentul cinetic orbital carac-


terizat prin num arul cuantic l = 3, si momentul cinetic de spin
caracterizat prin num arul cuantic de spin s = 1/2. Momentul
cinetic total va caracterizat de num arul cuantic j care poate
lua valorile:
j = l 1/2 = 5/2
j = l + 1/2 = 7/2
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 189
iar momentul cinetic total poate lua valorile:
j = 5/2 [

J[ =

j(j + 1) h =

35
2
h
j = 7/2 [

J[ =

63
2
h
2.4.3 Sa se gaseasc a tot i termenii spectrali posibili pentru o
combinat ie dintre doi electroni, unul ind n starea p, altul n
starea d, n cazul unui cuplaj de tip Russell-Saunders. Sa se in-
dice notat iile spectrale ale acestora.
Solut ie
Momentul cinetic total este rezultatul compunerii momentu-
lui cinetic total orbital si a momentului total de spin caracteri-
zate de numerele cuantice l
1
= 1, l
2
= 2 si respectiv s
1
= 1/2,
s
2
= 1/2. Rezulta ca L poate lua valorile 1, 2, 3.
Momentul de spin total poate caracterizat doar de numerele
cuantice de spin S = 0 si S = 1 (s
1
= 1/2, s
2
= 1/2).

In cazul
cuplajului

L

S, avem:

L =

l
1
+

l
2
;

S = s
1
+s
2
;

J =

L +

S
Valorile posibile ale numerelor cuantice orbital si de spin sunt:
L = l
1
+ l
2
; l
1
+ l
2
1; .......[l
1
l
2
[
S = s
1
+ s
2
; s
1
+ s
2
1; .....[s
1
s
2
[
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 190
iar valorile posibile ale lui J pentru L si S dat i, sunt:
J = L + S; L + S 1; ........[L S[

In cazul problemei noastre L = 1, 2, 3 iar S = 0, 1.


Daca L = 1, S = 0 atunci J = 1 iar starea este una de singlet
si se noteaza
1
P
1
. S-a t inut cont de notat ia termenilor spectrali
2S+1
L
J
Daca L = 1, S = 1 atunci J = 0, 1, 2 si vom avea o stare de
triplet care se noteaza:
J = 0
3
P
o
J = 1
3
P
1
J = 2
3
P
2
Daca L = 2, S = 0 atunci J = 2 iar starea este una de singlet
notata
1
D
2
.
Daca L = 2, S = 1, atunci num arul cuantic J poate lua
trei valori J = 1, 2, 3, iar starea corespunzatoare este o stare de
triplet care se noteaza:
J = 1
3
D
1
J = 2
3
D
2
J = 3
3
D
3
Daca L = 3, S = 0 atunci J = 3 iar starea este una de singlet
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 191
si se noteaza cu
1
F
3
.
Daca L = 3, S = 1 atunci J = 2, 3, 4 iar starea va una de
triplet notata prin:
J = 2
3
F
2
J = 3
3
F
3
J = 4
3
F
4
2.4.4 Sa se stabileasca multiplicitatea termenilor spectrali n ca-
zurile:
a. atomul are doi electroni de valent a
b. atomul are trei electroni de valent a
Solut ie
a. Pentru cei doi electroni de valent a numerele cuantice de
spin sunt s
1
= s
2
= 1/2; atunci S = 0, 1.

In cazul S = 0 multiplicitatea termenului este:


2S + 1 = 1

In cazul S = 1, multiplicitatea termenilor este:


2S + 1 = 3
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 192
b. Pentru trei electroni de valent a trebuie sa calculam numarul
cuantic S ce corespunde spinului total.
Pentru doi electroni S
1,2
ia valorile 0 si 1.
Daca S
1,2
= 0 si S
3
= 1/2, atunci S = 1/2 iar multiplicitatea
va 2.
Daca S
1,2
= 1 si S
3
= 1/2 atunci S = 1/2 cu multiplicitatea 2
si respectiv S = 3/2 cu multiplicitatea egala cu 4.
3.4.5 Un foton emis de un atom poarta cu el un anumit moment
cinetic. Cum se explica regula de select ie pentru num arul cuan-
tic ce caracterizeaza momentul cinetic total, n afara de cazurile
J = 0.
Solut ie
Trebuie avut n vedere ca la emisia unui foton momentul ci-
netic total al atomului variaz a atat ca direct ie cat si ca marime.

In cazul ca J = 1, momentul cinetic total variaza ca marime,


iar cand J = 0 momentul cinetic variaz a ca direct ie.
2.4.6 Un atom se gaseste n starea
1
F
o
. Sa se calculeze valori-
le posibile ale proiect iilor momentului magnetic pe direct ia unui
camp magnetic exterior.
Solut ie
Deoarece 2S+1 = 1, num arul cuantic corespunzator spinului
este S = 0. Pentru ca atomul se gaseste n starea F, atunci
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 193
num arul cuantic ce caracterizeaza momentul cinetic orbital este
L = 3. Numarul cuantic M ia valorile:
M : 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3
iar proiect ia
z
a momentului magnetic ia valorile:
3
B
, 2
B
,
B
, 0,
B
, 2
B
, 3
B
unde
B
este magnetonul Bohr-Procopiu
2.4.7 Sa se calculeze factorul lui Landee pentru atomi cu un sin-
gur electron de valent a aat i n starile S si P.
Solut ie
Expresia factorului Landee este:
g =
3
2
+
S(S + 1) L(L + 1)
2J(J + 1)
unde S este num arul cuantic corespunzator spinului total, L este
num arul cuantic corespunzator momentului cinetic orbital total
iar J este num arul cuantic corespunzator momentului cinetic
total.


In starea S numarul L = 0, num arul cuantic de spin este
S = 1/2, iar J = 1/2. Rezulta g = 2.

In starea P, L = 1, numarul cuantic de spin este S = 1/2, iar


J poate lua doua valori. Pentru J = 1/2, g = 2/3 iar pentru
J = 3/2, g = 4/3
CAPITOLUL 2. FIZIC

A CUANTIC

A 194
2.4.8 Sa se scrie termenul spectral pentru care se cunosc urmatoarele
marimi:
g = 6/7 S = 1/2 J = 5/2
Solut ie
Din formula factorului Landee:
g =
3
2
+
S(S + 1) L(L + 1)
2J(J + 1)
unde S = 1/2 si J = 5/2 rezulta L = 3, iar termenul spectral
este:
2
D
5/2
Capitolul 3
FIZICA SOLIDULUI
3.1 Vibrat iile ret elei cristaline
3.1.1 Sa se determine legile de dispersie ale frecvent elor de vibrat ie
n cazul unei ret ele unidimensionale a carei celula elementar a este
alcatuita din doua specii de atomi cu masele m
1
si m
2
(m
1
< m
2
).
Distant a dintre doi atomi alaturat i este a. Fort a de interact ie din-
tre doi atomi alaturat i este de forma F = (u
n
u
n1
) , unde
u
n
si u
n1
sunt deplasarile celor doi atomi fat a de pozit iile lor de
echilibru.
Solut ie
Consideram ca atomii cu masa m
1
ocupa pozit iile pare iar cei
cu masa m
2
ocupa pozit iile impare. Ecuat iile de miscare pentru
cele doua tipuri de atomi sunt:
m
1
u
2n
= (u
2n+1
u
2n
) (u
2n
u
2n1
)
195
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 196
m
1
u
2n+1
= (u
2n+2
u
2n+1
) (u
2n+1
u
2n
)
Pentru acest sistem de ecuat ii cautam solut ii de forma:
u
2n
= Aexp i (t + 2nqa)
u
2n+1
= Aexp [it + (2n + 1) qa]
Substituind aceste solut ii n ecuat iile de mai sus rezulta:

2 m
1

A (2 cos qa) B = 0
(2 cos qa) A +

2 m
2

B = 0
Sistemul de ecuat ii de mai sus este un sistem de ecuat ii omo-
gen. El admite solut ii daca determinantul sistemului este nul.

2 m
1

2
2 cos qa
2 cos qa 2 m
2

= 0
Rezulta ecuat ia bipatrat a:

4
2

1
m
1
+
1
m
2

2
+
4
2
sin
2
qa
m
1
m
2
= 0
care are doua solut ii:

2
1
=

m
r
+

1
m
2
r

4 sin
2
qa
m
1
m
2

1/2

2
2
=

m
r

1
m
2
r

4 sin
2
qa
m
1
m
2

1/2
unde
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 197
a 2
p
-
a 2
p
2 / 1
1
) / 2 ( m b
2 / 1
2
) / 2 ( m b
0
w
k
Fig. 3.1
1
m
r
=
1
m
1
+
1
m
2
iar [qa[ < /2

2
poarta numele de frecvent a ramurii optice n timp ce
1
poarta denumirea de frecvent a ramurii acustice. Forma ramurii
optice si acustice sunt aratate n gura 3.1
Discut ie
Vom considera cazul cand qa <1 (q 0) . Atunci:

2
m
r

2q
2
a
2
m
r
m
1
m
2

1/2
=

1
m
1
+
1
m
2

1/2

2
= 0

In cazul n care k = /2a

1
= (2/m
1
)
1/2

2
= (2/m
2
)
1/2
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 198
3.1.2 Sa se calculeze capacitatea calorica la volum constant a
unei substant e alcatuit a din N oscilatori armonici independent i.
Solut ie
Deoarece oscilatorii sunt independent i funct ia de partit ie Z
a sistemului depinde de funct ia de partit ie Z
i
a unui singur os-
cilator astfel:
Z = (Z
i
)
N
Pentru a calcula pe Z
i
se considera hamiltonianul unui singur
oscilator:
H
i
=
1
2m
p
2
i
+
1
2
m
2
x
2
i
Atunci
Z
i
=

[
1
2m
p
2
i
+
1
2
m
2
x
2
i
]
dp
i
dx
i
,
unde = 1/k
B
T.
Z
i
=

m
2

2
x
2
i
dx
i


2m
p
2
i
dp
i
Z
i
=

2
m
2
1
2

2m

1
2
=
2

=
2k
B
T

Rezulta:
Z = (Z
i
)
N
=

2k
B
T

N
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 199
Energia libera este:
F = k
B
T ln Z = k
B
TN ln
2k
B
T

iar entropia este:


S =
F
T
= k
B
N ln
2k
B
T

+ k
B
N
Energia interna este:
U = F +TS = Nk
B
T
iar capacitatea calorica a sistemului:
C =
U
T
= k
B
N
3.1.3 Sa se calculeze capacitatea calorica la volum constant
a unei substant e alcatuit a din N oscilatori armonici cuantici
independent i a caror spectru de energie este dat de expresia:

n
=

n +
1
2

h n = 1, 2...
Solut ie
Deoarece oscilatorii sunt independent i se calculeaza funct ia
de partit ie pentru un singur oscilator.
Z
0
=

n=0
e

(
n+
1
2
)
h
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 200
unde = 1/k
B
T. Se obt ine::
Z
0
= e

h
2

n=0
e
nh
=
e

h
2
1 e
h
Pentru ntreg sistemul funct ia de partit ie este::
Z = (Z
0
)
N
=
e

N h
2
(1 e
h
)
N
iar energia libera:
F = k
B
T ln Z = k
B
T ln
e

N h
2
(1 e
h
)
N
F = N

h
2
+ k
B
T ln

1 e
h

Entropia este:
S =
F
T
= Nk
B
ln

1 e
h

+
1
T

N h
1 e
h
e
h

S = N

h
T (e
h
1)
k
B
ln

1 e
h

iar energia interna:


U = F + TS = N

1
2
h +
h
e
h
1

Capacitatea calorica este:


C
p
= C
v
=
U
T
= Nk
B
( h)
2
e
h
(e
h
1)
2
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 201
3.1.4 Sa se determine expresiile capacitat ii calorice obt inut a n
problema precedentan cazul temperaturilor foarte mici si a tem-
peraturilor foarte mari.
Solut ie
Notam T
0
= h/k, aceasta marime avand dimensiunile unei
temperaturi. Se obt ine:
C
V
= Nk

T
0
T

2
exp

T
0
T

exp

T
0
T

2
Cand T <T
0
exp

T
0
T

1
si
C
V
= Nk

T
0
T

2
exp

T
0
T

Cand T T
0
exp
T
0
T
1 +
T
0
T
+
1
2

T
0
T

2
Atunci:
E =
exp

T
0
T

exp

T
0
T

2

1 +
T
0
T
+
1
2

T
0
T

T
0
T
+
1
2

T
0
T

2
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 202
E

T
0
T

1 +
T
0
T
+
1
2

T
0
T

1
T
0
T

T
0
T

1
1
2

T
0
T

Rezulta:
C
V
= Nk

1
1
2

T
0
T

3.1.5 Sa se calculeze coecientul de dilatare termica pentru un


solid pentru care energia potent iala a doi atomi care se gasesc
deplasat i cu distant a x fat a de pozit ia lor de echilibru este:
E
p
= a
1
x
2
a
2
x
3
a
3
x
4
unde a
1
, a
2
, a
3
sunt constante pozitive.
Solut ie
Dilatarea cristalului este data de valoarea medie a deplasarii
x. Marimea medie x se calculeaza cu ajutorul funct iei de distribut ie
Boltzmann
'x` =

x exp (E
p
) dx

exp (E
p
) dx
unde = 1/kT
Vom considera integrala de la numar ator:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 203
I
1
=

x exp

a
1
x
2
a
2
x
3
a
3
x
4

dx
I
1
=

x exp

a
1
x
2

exp

a
2
x
3
+ a
3
x
4

Deoarece putem face aproximat ia:


exp

a
2
x
3
+ a
3
x
4

= 1 + a
2
x
3
+ a
3
x
4
I
1
=

x + a
2
x
4
+ a
3
x
5

exp

a
1
x
2

dx
Expresia de mai sus cuprinde trei integrale:
I
11
=

x exp

a
1
x
2

dx = 0
I
12
= a
2

x
4
e
a
1
x
2
dx =
a
2
2a
1

x
3
e
a
1
x
2
d

a
1
x
2

I
12
=
3a
2
2a
1

x
2
exp

a
1
x
2

dx =
3a
2
4a
1

d
3
I
13
= a
3

x
5
exp

a
1
x
2

dx = 0
Integralele I
11
si I
13
sunt nule deoarece sunt integrale din
funct ii impare ntre limitele .
Pentru calculul integralei de la numitor se face aproximat ia:

exp (E
p
) dx

exp

a
1
x
2

dx =


a
1
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 204
Atunci:
'x` =
3a
2
4a
2
1
kT
Coecientul de dilatare se calculeaza cu relat ia:
=
1
x
0
'x`
T
=
1
x
0
3a
2
4a
2
1
k
unde x
0
este distant a de echilibru a atomilor. Ea se obt ine con-
siderand derivata energiei potent iale egala cu zero.
dE
p
dx
= 2a
1
x 3a
2
x
2
4a
2
x
3
= 0
Neglijand termenul ce cont ine pe x
3
rezulta:
x
0
=
2a
1
3a
2
Atunci:
=
9a
2
2
8a
3
1
k
3.1.6 Pentru un cristal n echilibru termic sa se determine concen-
trat ia de defecte Schottky. Defectele Schottky apar prin trece-
rea unui atom dintr-un nod al ret elei din interior spre un nod al
ret elei de pe suprafat a cristalului. Se cunoaste energia de acti-
vare E
i
necesara acestui proces.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 205
Solut ie
Notam cu n numarul de vacant e si cu N num arul de no-
duri. Energia necesara pentru a forma n vacant e este U = nE
i
.
Entropia sistemului este:
S = k ln P
unde P este numarul de microstari compatibile cu macrostarea
respectiva.
P = C
n
N
=
N!
n! (N n)!
Atunci:
S = k ln
N!
n! (N n)!
Energia libera a cristalului este data de relat ia:
F = U TS
F = nE
i
Tk ln
N!
n! (N n)!
Deoarece N, n, N n sunt numere mari utilizam formula lui
Stirling
ln x = x ln x x
Atunci:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 206
ln
N!
n! (N n)!
= N ln N nln n (N n) ln (N n)
si
F = nE
i
Tk [N ln N nln n (N n) ln (N n)]
Echilibrul se realizeaza cand energia libera este minima.
F
n
= 0
Rezulta:
E
i
Tk [ln n 1 + ln (N n) + 1] = 0
De aici:
n =
N
1 + exp

E
i
kT

3.1.7

In cazul unui cristal la echilibru termic, sa se calculeze
concentrat ia de defecte Frenkel. Defectele Frenkel se formeaza
prin deplasarea unui atom dintr-un nod al ret elei cristaline ntr-o
pozit ie situata ntre alte doua noduri (interstit iu). Se cunosc N
num arul de noduri ale ret elei cristaline, N
1
num arul de interstit ii
si energia de activare a acestui proces E
i
.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 207
Solut ie
Energia necesara transferului a n atomi n pozit ii interstit iale
este:
U = nE
i
Entropia sistemului este:
S = k ln P
unde P numarul de microstari compatibile cu macrostarea data
este:
P =
N!
(N n)!n!
N
1
!
(N
1
n) n!
Folosind formula lui Stirling:
ln P = N ln N nln n (N n) ln (N n)
+ N
1
ln N
1
nln n (N
1
n) ln (N
1
n)
Punem condit ia ca energia libera F = U TS sa e minima:
F
n
= 0
Rezulta:
E
i
kT
ln n + ln (N n) ln n + ln (N
1
n) = 0
Atunci:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 208
n
2
= (N n) (N
1
n) exp

E
i
kT

Daca n <N si n <N


1
:
n

NN
1
exp

E
i
2kT

3.1.8 Se considera un cristal format din N atomi. Se cunoaste


dN

num arul frecvent elor asociate oscilatorilor atomici din vo-


lumul V care sunt cuprinse n intervalul si + d
dN

= 4V
3
v
2
s

2
d
unde
3
v
2
s
=
1
v
2
l
+
1
v
2
t
iar
l
este viteza de propagare a undei longitudianale si
t
este vi-
teza de propagare a undei transversale. Sa se determine frecvent a
Debye
D.
Frecvent a Debye (
D
) este frecvent a maxima de vibrat ie
a ret elei cristaline.
Solut ie
Punem condit ia ca numarul total de moduri de vibrat ie sa
e 3N, deoarece numarul de grade de libertate a sistemului este
aproximativ 3N.

0
dN

= 3N
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 209
Atunci
12V
v
2
s

2
d = 3N
Rezulta:

D
=

3Nv
2
s
4V

1/3
3.1.9 Sa se determine pe baza modelui Debye capacitatea ca-
lorica a unui corp solid a) la temperaturi joase b) la tempera-
turi ridicate. Consideram ca fononii urmeaza distribut ia Bose-
Einstein.
Solut ie
Energia oscilatorilor care formeaza solidul este:
U =

0
h
exp

h
kT

1
dN

U =
12V
v
2
s

0
h
3
exp

h
kT

1
d
Notam cu
x =
h
kT
Atunci:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 210
=
kT
h
x si d =
kT
h
dx
Rezulta:
U =
12V h
v
2
s

kT
h


D
/T
0
x
3
e
x
1
dx
unde am notat cu

D
=
h
D
k
temperatura Debye. Atunci:
U =
12V
v
2
s

D
kT
4

3
D


D
/T
0
x
3
e
x
1
dx
Daca se t ine cont de expresia lui
D
determinata n problema
precedent a rezulta:
U = 9Nk
T
4

3
D


D
/T
0
x
3
e
x
1
dx
a) La temperaturi joase T <
D
iar
D
/T are o valoare relativ
mare, astfel ca integrala de mai sus se poate extinde la innit.
Putem scrie ca:
U = 9Nk
T
4

3
D


0
x
3
e
x
1
dx
Deoarece


0
x
3
e
x
1
dx =

4
15
rezulta:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 211
U =
3
4
5
Nk

3
D
T
4
si
C
V
=
U
T
=
12
4
5
Nk

3
b)

In cazul temperaturilor ridicate T
D
, iar x este mic
astfel ca:
x
3
e
x
1

x
3
1 + x +
x
2
2
1
x
2

1
x
2

x
2
Atunci:
U = 9Nk
T
4

3
D


D
/T
0
x
2
dx = 3NkT
Caldura specica este:
C
V
=
U
T
= 3Nk
Aceasta valoare este egala cu cea calculata pe baza zicii
clasice.
3.2 Statistica purtatorilor de sarcina
n metale si semiconductori
3.2.1 Sa se determine densitatea de stari pentru un gaz de fer-
mioni care ocupa un volum V. Se va considera ca volumul cores-
punzator unei stari energetice n spat iul fazelor este h
3
.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 212
Solut ie
Vom determina volumul din spat iul fazelor d = V d care
corespunde intervalului energetic E, E+dE , unde d corespunde
volumului din spat iul impulsului corespunzator intervalului ener-
getic considerat.
d = dp
x
dp
y
dp
z
Integrand pe toate unghiurile polare rezulta:
d = 4p
2
dp
Deoarece
E =
mv
2
2
=
p
2
2m
unde m este masa (efectiva) a fermionului
dE =
p
m
dp
Cum p =

2mE rezulta ca
d = 4m

2mEdE
Astfel
d = 4

2V m
3/2
E
1/2
dE
Volumul unei stari n spat iul fazelor corespunzatoare unei
stari energetice este h
3
. Atunci numarul de stari este:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 213
dN
s
= 2
d
h
3
=
1
2
2

2m
h

3/2
E
1/2
dE
unde factorul 2 provine din faptul ca o stare de energie data
poate ocupata de 2 electroni cu spini opusi.
Astfel densitatea de stari energetice este:
g (E) =
dN
s
dE
=
1
2
2

2m
h
2

3/2
E
1/2
3.2.2 Sa se determine energia Fermi E
F
a electronilor din metale
la temperatura T = 0 K. Energia Fermi la T = 0 K este energia
maxima pe care o poate avea un electron n metal.
Solut ie
La T = 0 K toate starile energetice sunt ocupate pan a la
nivelul E
F
. Atunci numarul de electroni din unitatea de volum
este:
n =

E
F
0
g (E) dE
n =

E
F
0
1
2
2

2m
h
2

3/2
E
1/2
dE
Rezulta
n =
1
3
2

2m
h
2

3/2
E
3/2
F
Astfel energia Fermi este:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 214
E
F
=
h
2
2m

3
2
n

2/3

In aceasta expresie m reprezint a masa efectiva a electronului.


3.2.3 Cunoscnd funct ia de distibut ie Fermi- Dirac
f (E) =
1
exp

E
kT

+ 1
sa se arate ca pentru o funct ie F (E) continu a si diferent iabil a
la E = , la temperaturi nu prea mari ca:


0
F (E) f (E) dE =


0
F (E) dE +

2
6
(kT)
2
F

()
Solut ie
Consideram integrala:
I =


0
F (E)
exp

E
kT

+ 1
dE
Efectuam substitut ia:
E = kTz
Atunci:
I = kT

/kT
F ( + kTz)
e
z
+ 1
dz
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 215
I = kT
/kT

0
F ( kTz)
e
z
+ 1
dz + kT

0
F ( + kTz)
e
z
+ 1
dz
Punem n prima integral a
1
e
z
+ 1
= 1
1
e
z
+ 1
Atunci
I =

/kT
0
F ( kTz) kTdz T

/kT
0
F ( kTz)
e
z
+ 1
kdz+
+ T

/kT
0
F ( + kTz)
e
z
+ 1
kdz

In cea de-a doua integrala facem limita superioara deoa-


rece la temperaturi joase /T 1. Atunci:
I =


0
F (E) dE + T


0
F ( +kTz) F ( kTz)
e
z
+ 1
kdz
Dezvoltam n serie Taylor dupa puterile lui kTz
F ( + kTz) = F () + F

() kTz + F

()
k
2
T
2
z
2
2
F ( kTz) = F () F

() kTz +F

()
k
2
T
2
z
2
2
Astfel
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 216


0
F ( + kTz) F ( kTz)
e
z
+ 1
dz = k
2
TF

()


0
z
e
z
+ 1
dz
Deoarece:


0
z
e
z
+ 1
dz =

2
6
Rezulta n nal ca:
I =


0
F (E) dE +

2
6
(kT)
2
F

()
3.2.4 Sa se se determine dependent a de temperatura a nivelului
Fermi la temperaturi joase (n apropiere de zero absolut) pentru
metale. Nivelul Fermi este dat de valoarea lui potent ialul
chimic.
Solut ie

In cazul metalelor concentrat ia de electroni variaz a foarte


put in cu temperatura T. Pentru a calcula concentrat ia de elec-
troni, t inem cont ca aceasta este egala cu suma numarului mediu
de electroni din toate starile de energie posibile.
n =


0
g (E) f (E) dE
unde g (E) este densitatea de stari energetice iar F (E) este
funct ia de distibut ie Fermi-Dirac. Pentru temperaturi mici aplicam
formula discutata anterior.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 217
n =


0
g (E) dE +

2
6
(kT)
2
g

()
Rezulta:
n =
1
2n
2

2m
h
2


0
E
1/2
dE +

2
6
k
2
T
2

2m
h
2

2
1

n =
1
3
2

2m
h
2

3/2

1 +

2
8

kT

Dar la T = 0 K
n =
1
3
2

2m
h
2

3/2
E
3/2
F
Rezulta:
E
2
F
=
3/2

1 +

2
8

kT

si
= E
F

1 +

2
8

kT

2/3

Intr-o prima aproximat ie putemnlocui n parantez a pe cu


E
F
si apoi dezvoltam dupa

kT
E
F

2
<1. Rezulta:
= E
F

1

2
12

kT
E
F

CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 218

In cazul metalelor rezulta ca modicarea pozit iei nivelului


Fermi este neglijabila.
3.2.5 Sa se calculeze energia medie a unui electron ntr-un me-
tal la temperatura T = 0 K si sa se stabileasca expresia energiei
unui gaz de fermioni la zero absolut.
Solut ie
Deoarece la 0 K toate starile sunt ocupate cu electroni pana
la nivelul Fermi energia medie se poate scrie ca
'E` =

E
F
0
Eg (E) dE

E
F
0
g (E) dE
unde g (E) este desitatea de stari. Se t ine cont de expresia lui
g (E) determinata n problema 3.2.1
g (E) =
1
2
2

2m
h
2

3/2
E
1/2
si se obt ine:
'E` =

E
F
0
E
3/2
dE

E
F
0
E
1/2
dE
=
3
5
E
F
Astfel energia gazului de femioni din unitatea de volum la 0
K este:
U = n'E` =
3n
5
E
F
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 219
3.2.6 Sa se calculeze energia medie pe unitatea de volum a elec-
tronilor dintr-un metal aat i la o temperatura T si sa se deter-
mine capacitatea calorica a acestora.
Solut ie

In acest caz
U =


0
Eg (E) f (E) dE
unde f (E) este funct ia de distribut ie Fermi Dirac. Pentru cal-
culul acestei integrale vom utiliza formula:


0
F (E) f (E) dE =


0
F (E) dE +

2
6
(kT)
2
F

()
unde:
F (E) = Eg (E)
Rezulta:
U =
1
2
2

2m
h
2

3/2


0
E
3/2
dE +

2
6
(kT)
2

3/2

U =
1
2
2

2m
h
2

3/2

2
5

5/2
+

2
6
(kT)
2
3
2

1/2

Cum
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 220
= E
F

1

2
12

kT
E
F

5/2
= E
5/2
F

1
5
2
24

kT
E
F

2
+
5
2
192

kT
E
F

1/2
= E
1/2
F

1

2
24

kT
E
F

rezulta:
U =
1
2
2

2m
h
2

3/2
E
5/2
F

2
5
+

2
6

kT
E
F


4
96

kT
E
F

Neglijam temenul la puterea a 4-a din parantez a deoarece


este foarte mic.
U =
1
2
2

2m
h
2

3/2
E
5/2
F

2
5
+

2
6

kT
E
F

Se t ine cont de expresia nivelului Fermi la 0 K


E
F
=
h
2
2m

3
2
n

2/3
Se obt ine:
U =
3
5
nE
F

1 +
5
2
12

kT
E
F

Capacitatea calorica volumica este:


CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 221
C
V
=

U
T

=

2
2
nk
kT
E
F
3.2.7 Sa se calculeze presiunea gazului electronic dintr-un metal
la o temperatura apropiata de 0 K.
Solut ie
Deoarece energia gazului de electroni pe unitatea de volum
este:
U
0
=
3n
5
E
F
energia gazului electronic din volumul V este:
U =
3n
5
E
F
V
cu
E
F
=
h
2
2m

3
2
n

2/3
Dar cum n = N/V unde N este num arul total de electroni
din volumul considerat, rezulta:
U =
3N
5
h
2
2m

3
2
N

2/3
V
2/3
Presiunea gazului de electroni este:
p =

U
V

T
=
(3)
2/3
5
h
2
2m
n
5/3
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 222
3.2.8 Sa se calculeze concentrat ia de electroni dintr-un semi-
conductor intrinsec nedegenerat n funct ie de temperatura, la
temperaturi nu prea mari. Se considera ca pentru electronii din
banda de conduct ie a semiconductorului este ndeplinita condit ia
E
kT
1
Solut ie

In acest caz funct ia de distribut ie Fermi-Dirac trece ntr-o


funct ie boltzmanniana
f (E) =
1
exp

E
kT

+ 1
exp

E
kT

Notam cu E
C
limita inferioara a benzii de conduct ie. Atunci:
n =


E
C
g
n
(E) f (E) dE
unde g
n
(E) este densitatea de stari.
p
2
2m
n
= E E
C
deoarecen cazul semiconductorilor trebuie t inut seama de limita
energetica inferioara E
C
a benzii de conduct ie. Am notat cu m
n
masa efectiva a electronilor.
Repetand rat ionamentul din problema 3.2.1 se obt ine:
g
n
(E) =
1
2
2

2m
n
h

3/2
(E E
C
)
1/2
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 223
Astfel
n =
1
2
2

2m
n
h
2

3/2


E
C
(E E
C
)
1/2
exp

E
kT

dE
Efectuam schimbarea de variabila:
x =
E E
C
kT
Se obt ine:
n =
1
2
2

2m
n
kT
h
2

3/2
exp

E
C

kT


0
x
1/2
e
x
dx
n =
1
4
3

2m
n
kT
h
2

3/2
exp

E
C

kT

= N
C
exp

E
C

kT

unde N
C
este concentrat ia efectiva de electroni
N
C
=
1
4
3

2m
n
kT
h
2

3/2

In mod analog se poate determina si concentrat ia golurilor:


p =
1
4
3

2m
p
kT
h
2

3/2
exp

E
V
kT

= N
V
exp

E
V
kT

unde m
p
este masa efectiva a golurilor iar N
V
este concentrat ia
efectiva de goluri.
N
V
=
1
4
3

2m
p
kT
h
2

3/2
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 224
3.2.9 T inand cont de rezultatele obt inute n problema prece-
dent a sa se determine variat ia cu temperatura a pozit iei nivelului
Fermi cu temperatura n cazul unui semiconductor intrinsec.
Solut ie
Pentru aceasta se pune condit ia de neutralitate a semicon-
ductorului, adica concentrat ia de goluri trebuie sa e egala cu
concentrat ia de electroni:
1
4
3

2m
n
kT
h
2

3/2
e

E
C

kT
=
1
4
3

2m
p
kT
h
2

3/2
e

E
V
kT
Rezulta:
(m
n
)
3/2
exp

E
C

kT

= (m
p
)
3/2
exp

E
V
kT

Se logaritmeaza expresia de mai sus si se obt ine:


E
C
kT
+
3
2
ln m
e
=
E
V

kT
+
3
2
ln m
p
Rezulta:
=
E
C
+ E
V
2
+
kT
2
ln

m
p
m
n

2
3.2.10 Sa se determine pozit ia nivelui Fermi ntr-un semicon-
ductor dopat cu impuritat i donoare. Se considera cunoscuta N
d
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 225
concentrat ia de atomi donori si numarul de impuritat i donoare
ionizate:
N
di
=
N
d
1 + 2 exp

E
D
kT

unde E
D
este energia nivelui donor.
Solut ie
Condit ia de neutralitate este:
n = p +N
di
Deoarece np = n
2
i
iar n este foarte mare concentrat ia de go-
luri este foarte mica. Vom considera ca p 0. Daca se considera
semiconductorul nedenegerat
n = N
C
exp

E
C

kT

Atunci:
N
C
exp

E
C

kT

=
N
d
1 + 2 exp

E
D
kT

De aici rezulta ecuat ia de gradul doi:

e

kT

2
+
1
2
e
E
D
kT
e

kT

1
2
N
d
N
C
e
E
D
+E
c
kT
= 0
Rezulta:
e

kT
=
1
4
e
E
D
kT

1 + 8
N
d
N
C
exp
E
C
E
D
kT

CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 226


La temperaturi joase:
8
N
d
N
C
exp
E
C
E
d
kT
1
Dezvoltand radicalul n serie se obt ine:
e

kT
=

N
d
2N
C
exp
E
C
+ E
d
kT
Astfel:
=
E
C
+E
d
2
+ kT ln
N
d
2N
C
cu
N
C
=
1
4
3

2m
n
kT
h
2

3/2
La temperaturi foarte joase (n particular la 0 K) nivelul
Fermi se gaseste la jumatatea distant ei dintre banda de conduct ie
si nivelul donor.
3.2.11 Sa se studieze dependent a de temperatura a concentrat iei
de electroni ntr-un conductor extrinsec dopat cu impuritat i do-
noare.
Solut ie
Concentrat ia electronilor n banda de conduct ie este:
n = N
C
exp

E
C

kT

CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 227

In cazul unui semiconductor dopat cu impuritat i donoare n


cazul ca:
8
N
d
N
C
exp
E
C
E
D
kT
1
nivelul Fermi este:
=
E
C
+ E
D
2
+
kT
2
ln
N
d
2N
C
Atunci concentrat ia electronilor se scrie ca:
n =

N
C
N
D
2
exp
E
D
E
C
2kT
Deoarece:
N
C
=
1
4
2

2m
n
kT
h
2

3/2
rezulta:
n = CT
3/4
exp
E
D
E
C
2kT
Atunci
ln
n
T
3/4
= const +
E
D
E
C
2kT
Notnd cu:
E
i
= E
D
E
C
energia de ionizare a donorului, rezulta:
ln
n
T
3/4
= const +
E
i
2kT
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 228
3.3 Fenomene de transport
3.3.1 Se considera un r de Cu cu lungimea l = 1 m la capetele
caruia se aplica tensiunea U = 10 mV . Concentrat ia de electroni
n cupru este n = 8, 43 10
28
electroni/m
3
. Cunoscand rezis-
tivitatea cuprului = 1, 55 10
8
m si sarcina electronului
e = 1, 6 10
19
C sa se determine:
a) mobilitatea electronilor
n
b) viteza de drift a electronilor
c) timpul n care un electron stabate distant a l
Solut ie
a)
= ne
n
=
1

n
=
1
en
= 4, 78 10
3
m
2
/Vs
b) viteza de drift este:
v =
n
E =
n
U
l
= 4, 78 10
5
m/s
c) timpul n care este parcurs conductorul este:
t =
l
v
= 20920 s
3.3.2 Sa se determine viteza de transport (drift) a electronilor
printr-un r de argint cu diametrul d = 0, 1 mm prin care trece
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 229
un curent I = 1 mA. Se stie ca ecare atom de argint contribuie
cu un electron n banda conduct ie. Se cunoaste masa molara
a argintului = 107, 87 kg/kmol, densitatea = 10, 4 10
3
kg/m
3
, num arul lui Avogadro N
A
= 6, 02310
26
molecule/kmol
si sarcina electronului e = 1, 6 10
19
C.
Solut ie
Scriem densitatea de curent
j =
I
S
=
4I
d
2
= nev
unde n este concentrat ia de atomi
n =

N
A
Atunci:
4I
d
2
=

N
A
ev
Rezulta:
v =
4I
N
A
ed
2
= 1, 37 10
5
m/s
3.3.3 Sa se calculeze rezistivitatea unui monocristal de Ge intrin-
sec si a unui cristal de Si intrinsec la temperatura T = 300 K. Se
cunosc pentru germaniu: concentrat ia intrinsec a a purtatorilor
de sarcina n
i
= p
i
= 2, 5 10
19
m
3
, mobilitatea electronilor

n
= 0, 36 m
2
/Vs si mobilitatea golurilor
p
= 0, 17 m
2
/Vs.
Se cunosc pentru siliciu: concentrat ia intrinsec a a purtatorilor
de sarcina n
i
= p
i
= 2 10
16
m
3
, mobilitatea electronilor
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 230

n
= 0, 12 m
2
/Vs si mobilitatea golurilor
p
= 0, 05 m
2
/Vs
Solut ie
Rezistivitatea unui semiconductor este:
=
1

=
1
e (n
n
+p
p
)

In cazul semiconductorului intrinsec


n = p = n
i
Rezulta:
=
1
en
i
(
n
+
p
)
Valorile numerice sunt:

Ge
= 0, 472 m

Si
= 1838 m
3.3.4 Sa se calculeze cu cate grade trebuie nc alzita o bara de
Ge intrinsec aata la temperatura T = 300 K pentru a-si reduce
la jumatate rezistent a, neglijand variat ia mobilitat ilor cu tem-
peratura. Se cunoaste largimea benzii interzise pentru germaniu
E
g
= E
C
E
V
= 0, 72 eV.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 231
Solut ie
Deoarece:
R =
l
S
pentru ca rezistent a sa scada de 2 ori este necesar ca rezistivita-
tea sa scada de 2 ori
=
1

=
1
en
i
(
n
+
p
)
Concentrat ia intrinseca este:
n
i
(T) =

N
V
N
C
exp

E
C
E
V
2kT

Daca
2
=
1
/2 rezulta ca
2
= 2
1
Atunci
e (
n
+
p
) n(T + T) = 2e (
n
+
p
) n(T)
si
exp

E
C
E
V
2k (T + T)

= 2 exp

E
C
E
V
2kT

Prin logaritmarea expresiei de mai sus rezulta:


T =
2kT
2
ln 2
E
g
2kT ln 2
= 15, 7

C
3.3.5 Variat ia rezistivitat ii electrice a metalelor este descrisa
prin formula lui Gr uneisen
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 232
(T) = AT
5

T
0
x
5
(e
x
1) (1 e
x
)
dx
unde
x =
h
kT
Sa se gaseasc a dependent a de temperatura a rezistivitat ii me-
talelor n domeniul temperaturilor nalte si joase.
Solut ie
La temperaturi nalte x <1, si exponent ialele se dezvolta n
serie:
(e
x
1)

1 e
x

(1 + x 1) (1 1 + x) = x
2
Atunci:
(T) = AT
5

T
0
x
3
dx =
A
4
4
T
Aceasta nseamn a ca la temperaturi ridicate rezistivitatea
creste liniar cu temperatura. La temperaturi scazute limita in-
tegralei poate considerata si integrala este o constanta.
Atunci:
(T) T
5
3.3.6 Sa se determine rezistivitatea maxima a unui semiconduc-
tor si sa se compare cu rezistivitatea germaniului. Se cunosc
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 233
pentru germaniu concentrat ia intrinseca a purtatorilor de sar-
cina n
i
= p
i
= 2, 510
19
m
3
, mobilitatea electronilor
n
= 0, 36
m
2
/Vs si mobilitatea golurilor
p
= 0, 17 m
2
/Vs
Solut ie
Rezistivitatea este:
=
1
e (n
n
+ p
p
)

In plus
np = n
2
i
si p =
n
2
i
n
Atunci:
=
1
e

n
n
+
n
2
i
n

p

Pentru a determina rezistivitatea maxima punem condit ia:


d
dn
=
1
e

n
2
i
n
2

n
n
+
n
2
i
n

p

2
= 0
Rezulta:
n = n
i

n
si
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 234
p = n
i

p
Atunci

max
=
1
2en
i

In cazul germaniului intrinsec n = p = n


i
si rezistivitatea
acestuia este:

i
=
1
en
i
(
n
+
p
)
Se observa ca:

max

i
=

n
+
p
2

n
Rezulta:

max
= 0, 50 m

i
= 0, 47 m
3.3.7 La temperatura T
1
= 300 K, concentrat ia purtatorilor de
sarcina ntr-un semiconductor este 2 10
19
m
3
. Cu cat creste
concentrat ia purtatorilor de sarcina cand temperatura creste cu
un grad? Se cunosc: largimea benzii interzise E
g
= 0, 67 eV si
constanta lui Boltzmann k = 1, 38 10
23
J/K.
Solut ie
Concentrat ia purtatorilor de sarcina ntr-un semiconductor
intrinsec este de forma:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 235
n
i
= CT
3/2
exp

E
g
2kT

Variat ia num arului de purtatori se scrie:


n = CT
3/2
2
exp

E
g
2kT
2

CT
3/2
1
exp

E
g
2kT
1

Deoarece T
2
= T
1
+ 1 atunci:
n CT
1
e

E
g
2kT
1

e
E
g
2k

1
T
1

1
T
2

Astfel:
n n
1

e
E
g
2k

1
T
1

1
T
2

= 0, 88 10
18
m
3
3.3.8

Intr-un semiconductor de tip n concentrat ia donorilor com-


plet ionizat i este N
d
= 8 10
20
m
3
iar concentrat ia intrinseca
a purtatorilor de sarcina este n
i
= 3 10
19
m
3
. Sa se calculeze
concentrat ia purtatorilor liberi.
Solut ie
Fie n si p concentrat iile de electroni si goluri. Condit ia de
neutralitate este:
n = N
d
+ p
Deoarece
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 236
np = n
2
i
rezulta:
p
2
+ pN
d
n
2
i
= 0
Ecuat ia are solut ia:
p =
N
d
2

1 +

2n
1
N
d

2
1

= 1, 12 10
18
m
3
Concentrat ia electronilor este:
n =
n
2
i
p
= 8.01 10
20
m
3
3.4 Proprietat i magnetice
3.4.1 Sa se arate ca daca se neglijeaza variat ia volumului la mag-
netizarea unei substant e magnetice omogene caldura specifica
este data de expresia
c
H
=

u
H

0
H

M
T

H
cand intensitatea campului magnetic este constant a. M este
densitatea de magnetizare, H este intensitatea campului mag-
netic, c
H
este caldura specifica a unitat ii de volum, u energia
intern a a unitat ii de volum, iar
0
permitivitatea vidului.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 237
Solut ie
Pentru unitatea de volum variat ia energiei interne a unei
substant e magnetice este:
du = Q +
0
HdM
sau
Q = du
0
HdM
Pentru u = u(T, H)
du =

u
T

H
dT +

u
H

T
dH
Pentru M = M(T, H)
dM =

M
T

H
dT +

M
H

T
dH
Se obt ine:
Q =

u
T

0
H

M
T

dT +

u
H

0
H

M
H

dH
si atunci:
c
H
=

Q
dT

H
=

u
T

o
H

M
T

H
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 238
3.4.2 Daca se neglijeaza variat ia volumului cand are loc magne-
tizarea sa se demonstreze ca pentru o substant a omogena are loc
relat ia:

S
=

c
M
c
H

T
(3.1)
unde

T
=

M
H

T
(3.2)
este susceptibilitatea magnetica izoterma iar

S
=

M
H

S
(3.3)
este susceptibilitatea magnetica adiabatica.

In relat iile de mai sus c


M
este caldura specifica a unitat ii de
volum la densitate de magnetizare constant a, iar c
H
este caldura
specifica a unitat ii de volum la intensitate constant a a campului
magnetic.
Solut ie
Starea sistemului este caracterizata de parametri T, H , M
care sunt legat i printr-o ecuat ie de stare. Atunci u = u(H, M)
unde u este energia interna a unitat ii de volum. Pentru unitatea
de volum principiul I al termodinamicii se scrie:
Q = du
0
HdM
Pentru o transformare adiabatica (Q = 0) se obt ine:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 239
du =
0
HdM
sau:

u
M

H
dM +

u
H

M
dH
0
HdM = 0
si regrupand termenii:

u
H

M
dH +

u
M

0
H

dM = 0
de unde:

S
=

M
H

S
=

u
H

u
M

0
H
Dar:

u
H

M
=

u
T

T
H

M
= c
M

T
H

M
si:

u
M

0
H =

u
T

0
H

M
T

H

T
M

H
Cum n problema precedent a am demostrat ca:
c
H
=

Q
dT

H
=

u
T

0
H

M
T

CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 240


Atunci:

u
M

0
H = c
H

T
M

H
Rezulta:

S
=
c
M

T
H

M
c
H

T
M

H
=
c
M
c
H

M
H

T
=
c
M
c
H

T
3.4.3 La o substant a paramagnetica ideala susceptibilitatea va-
riaza cu temperatura dupa o lege de forma = C/T unde C
este o constant a pozitiva. Sa se determine caldura schimbat a
de unitatea de volum a substant ei cu mediul extern cand tem-
peratura este ment inut a la valoarea T
1
iar intensitatea campului
magnetic creste de la 0 la H
1
. Variat ia volumului se va considera
neglijabila.
Solut ie
Se utilizeaza forma primului principiu al termodinamicii pen-
tru substant e magnetice (marimile se considera raportate la uni-
tatea de volum)
du = q pdv +
0
HdM
Cum T = const, v = const rezulta du = 0 astfel ca:
q =
0
HdM
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 241
Dar:
M = H =
CH
T
Atunci:
dM =
CdH
T
Cum T = T
1
din relat iile de mai sus rezulta:
q =
0
CH
T
1
dH
Se integreaza si se obt ine:
q =
H
1

0
CH
T
1
dH =

0
C
2T
1
H
2
1
3.4.4 Pentru o substant a s-a gasit ca densitatea de magnetizare
este funct ie de raportul H/T. Sa se arate ca energia interna a
unitat ii de volum este independenta de M si sa se determine ex-
presia entropiei (se va neglija variat ia volumului).
Solut ie
Aplicand primul principiu al termodinamicii pentru substant e
magnetice:
du = Tds +
0
HdM
rezulta:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 242
ds =
du
0
HdM
T
unde s, u se refera la entropia si energia unitat ii de volum.
Se considera u = u(T, M) si se arata ca

u
M

T
= 0

Intr-adevar:
du =

u
T

M
dT +

u
M

T
dM
Se obt ine:
ds =
1
T

u
T

M
dT +
1
T

u
M

0
H

dM
Deoarece ds este o diferent iala totala exacta:

1
T

u
T

T
=

T

1
T

u
M

0
H

M
sau:
1
T

2
u
MT
=
1
T
2

u
M

T
+
1
T

2
u
TM

0

H
T

M
de unde:

u
M

T
=
0
T
2

T

H
T

M
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 243
Cum M = f (H/T) si M = const rezulta ca H/T = const si:

u
M

T
= 0
Aceasta relat ie arata ca energia intern a a unitat ii de volum
este independenta de magnetizare.
Deoarece:
dM = f

H
T

H
T

se obt ine:
ds =
du(T)
T

0
H
T
f

H
T

H
T

Pentru x = H/T se obt ine:


s =

du (T)
T

0
H/T

0
xf

(x) dx
Integrand prin part i cel de-al doilea termen obt inem:
s =

du (T)
T

0
H
T
f

H
T

+
0
H/T

0
f (x) dx
3.4.5 Sa se calculeze aplicand statistica clasica, magnetizarea
unei substant e ai carei atomi au momentul magnetic n campul
magnetic B. Se cunoaste n num arul de atomi din unitatea de vo-
lum. Sa se arate ca pentru campuri mici magnetizarea este invers
proport ional a cu temperatura.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 244
Solut ie

In camp magnetic momentele magnetice se aliniaza aproxi-


mativ paralel cu acesta. Daca este unghiul pe care un moment
magnetic l face cu direct ia lui B atunci magnetizarea este:
M = n'cos `
unde 'cos ` este valoarea medie a cosinusului unghiului facut
de cu direct ia lui

B. Deoarece energia de interact ie a unui
moment magnetic cu campul magnetic este:
U =

B = Bcos
Media 'cos ` este:
'cos ` =

0
cos e
B cos
sin d

0
e
B cos
sin d
Pentru a efectua acest calcul facem schimbarea de variabila:
s = cos si ds = sin d
si notam cu
x = B =
B
kT
Atunci:
'cos ` =

1
1
se
sx
ds

1
1
e
sx
dx
=
d
ds
ln

1
1
e
sx
ds
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 245
'cos ` =
d
dx
ln
e
x
e
x
x
'cos ` =
e
x
+ e
x
e
x
e
x

1
x
= cthx
1
x
Funct ia
L(x) = cthx
1
x
poarta numele de funct ia lui Langevin.
Astfel magnetizarea se poate scrie ca:
M = nL(x) = nL

B
kT

In cazul campurilor magnetice mici


x =
B
kT
<1
astfel ca energia de interact ie dintre momentul magnetic si camp
este mult mai mica decat valoarea energiei de agitat ie termica.
Atunci:
e
x
+ e
x
e
x
e
x

1 + x +
x
2
2
+
x
3
6
+ 1 x +
x
2
2

x
3
6
1 + x +
x
2
2
+
x
3
6
1 + x
x
2
2
+
x
3
6
e
x
+ e
x
e
x
e
x

2 + x
2
2x +
x
3
3
Astfel:
L(x) =
2 + x
2
2x +
x
3
3

1
x
=
x
3 +
x
2
2

x
3
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 246
Rezulta magnetizarea:
M = n
B
3kT
=
n
2
B
3kT
3.4.6 Se considera un gaz n condit ii normale format din atomi
n starea
2
D
3/2.
Sa se determine magnetizarea si valoarea de
saturat ie a acesteia.
Solut ie

In acest caz tratarea problemei va una cuantic a. Vom t ine


cont de expresia momentului magnetic
= g
B
J
h
unde
B
este magnetonul Bohr, J este momentul cinetic iar g
este factorul Landee
g =
3
2
+
S (S + 1) L(L + 1)
2J (J + 1)

In cazul atomilor considerat i S = 1/2, L = 2 si J = 3/2.


Rezulta g =
4
5
Energia de interact ie cu cmpul magentic este:
U = g
B
J
z
h
B
unde J
z
= m
j
h si m
j
= J, J +1, ...., J. Deoarece m
j
ia valori
discrete funct ia de partit ie pentru un singur atom este:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 247
Z
0
=
J

m
j
=J
exp

g
B
Bm
j
kT

Astfel Z
0
este suma unei progresii geometrice
Z
0
= e
aJ
+ e
a(J1)
+ ... + e
a(J1)
+e
aJ
cu rat ia exp a, unde:
a =
g
B
B
kT
Atunci:
Z
0
= e
aJ
e
a(2J+1)
1
e
a
1
=
sh
(2J+1)a
2
sh
a
2
Funct ia de partit ie pentru ntreg sistemul este:
Z = (Z
0
)
n
unde n este numarul de atomi din unitatea de volum. Rezulta:
F = nkT

ln

sh
(2J + 1) a
2

ln

sh
a
2

Magnetizarea este:
M =
F
B
=
F
a
a
B
unde
a
B
=
g
B
kT
Rezulta:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 248
M =
ng
B
2

(2J + 1) cth
(2J + 1) a
2
cth
a
2

M = ng
B
J

2J + 1
2J
cth
(2J + 1)
2J
aJ
1
2J
cth
1
2J
aJ

Notam cu
x = aJ =
g
B
BJ
kT
Atunci:
B (J) =
2J + 1
2J
cth
(2J + 1)
2J
x
1
2J
cth
x
2J
Aceasta funct ie B (J) poarta numele de funct ia lui Brillouin.
Magnetizarea de saturat ie se obt ine pentru campuri mari
cand x . Atunci cthx 1. Rezulta:
M = ng
B
B
3.4.7 Cand o particula cu spinul
1
2
este plasata n campul mag-
netic B, nivelul energetic al acesteia se despican doua nivele B
si B, unde este momentul magnetic al particulei respective.
Se presupune ca un astfel de sistem care consta din N parti-
cule este ment inut ntr-un camp magnetic B la temperatura T.
Sa se gaseasca energia intern a, entropia si capacitatea calorica a
sistemului.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 249
Solut ie
Funct ia de partit ie pentru o particula este:
Z
i
= e
B
+ e
B
= 2ch

B
k
B
T

Deoarece spinii particulelor sunt independent i funct ia de partit ie


a sistemului este egala cu puterea a N-a a funct iei de partit ie
pentru o singura particula.
Atunci
Z = Z
N
i
= 2
N

ch

B
k
B
T

N
Energia libera este:
F = Nk
B
T ln

2ch

B
k
B
T

iar entropia sistemului este:


S =

F
T

= Nk
B
ln

2ch

B
k
B
T

BN
T
th

B
k
B
T

Energia interna a sistemului este:


U = F +TS = NBth

B
k
B
T

3.4.8 Sa se calculeze susceptibilitatea diamagnetica a hidroge-


nului aat n starea fundamentala caracterizata de funct ia de
unda:
(r) =

1
a
3
0
exp

r
a
0

CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 250


unde a
0
este raza primei orbite Bohr.
Solut ie
Cand este aplicat un camp magnetic apare un camp electric
conform legii induct ei:

Edl =

B
t
dS
Curba pe care se face integrala curbilinie este un cerc, E
are aceeasi valoare pe traiectroria circulara iar

B nu depinde de
coordonatele spat iale. Atunci:
2rE =
dB
dt
r
2
Rezulta:
E =
r
2
dB
dt
Conform legii a II-a a lui Newton electronul de masa m
e
este
accelerat cu fort a F = eE si:
m
e
dv
dt
= eE =
er
2
dB
dt
Integrand pe intervalul de timp t n care campul magnetic
creste de la valoarea 0 la B se obt ine:
v =
er
2m
e
B
Aceasta variat ie a vitezei determina aparit ia unui moment
magnetic n sens opus lui B
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 251
=
er
2
v =
e
2
r
2
4m
e

B
Datorita cresterii vitezei ar trebui sa se modice raza orbi-
tei, ns a acest lucru nu se petrece deoarece cresterea vitezei este
foarte mica.
Totusi planul orbitei nu este neaparat perpendicular pe vec-
torul

B. Atunci simultan cu miscarea electronului pe orbita,
apare o miscare de precesie n jurul direct ei campului magnetic.
Din acest motiv r
2
trebuie nlocuit cu x
2
+ y
2
. Atunci:
=
e
2
B
4m
e

x
2
+ y
2

Mediem aceasta relat ie si se obt ine:


'` =
e
2
B
4m
e

x
2

y
2

Dar cum:

x
2

y
2

z
2

=
'r
2
`
3
Rezulta:
'` =
e
2
B
6m
e

r
2

Magnetizarea este:
M = n'` = n
e
2
B
6m
e

r
2

Calculul mediei lui r


2
se face cu ajutorul funct iei de unda a
electronului din atomul de hidrogen:
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 252

r
2

(r) r
2
(r) dv

r
2

=
1
a
3
0


0
sin d

2
0
d


0
r
4
exp

2r
a
0

dr
Se t ine cont ca:


0
r
k
exp (r) dr =
k!

k1
Atunci:


0
r
4
exp

2r
a
0

=
3
4
a
5
0
si

r
2

= 3a
2
0
Rezulta
M = n'` = n
e
2
B
2m
e
a
2
o
= n
e
2

0
H
2m
e
a
2
o
= H
Rezulta ca:
=
n
0
e
2
2m
e
a
2
o
3.4.9 O substant a diamagentic a cont ine n ioni pe unitatea de
volum iar momentul magnetic al ecarui ion este
0.
Sa se deter-
mine n
1
n
2
daca substant a se introduce ntr-un camp magnetic

B. (n
1
este numarul de momente magnetice orientate n sensul
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 253
campului magnetic si n
2
reprezint a numarul de momente mag-
netice orientate n sens contrar campului magnetic).
Solut ie
Energia de interact ei dintre campul magnetic si momentele
magnetice este
0
B. Atunci raportul n
1
/n
2
se scrie:
n
1
n
2
=
exp [(E
0
B) /kT]
exp [(E +
0
B) /kT]
= exp
2
0
B
kT

In plus
n
1
+ n
2
= N
Atunci:
n
1
=
N
1 + exp

2
0
B
kT

si
n
2
=
N
1 + exp

2
0
B
kT

Rezulta:
n
1
n
2
= N
exp

2
0
B
kT

1
exp

2
0
B
kT

+ 1
3.4.10 Sa se calculeze magnetizarea paramagnetica pentru ga-
zul electronilor liberi de conduct ie la 0 K n cazul unor campuri
magnetice slabe.
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 254
F
E
B E
F
m -
B E
F
m +
E
E
k k
0 B 0 = B
0 0
Fig. 3.2
Solut ie

In prezent a campului magnetic energia electronului devine:


E =
h
2
k
2
2m
B
unde cu m s-a notat masa efectiva a electronului si cu momen-
tul magnetic al electronului. Notam cu n
1
concentrat ia de elec-
troni cu spinul orientat n sensul campului si cu n
2
concentrat ia
de electroni cu spinul orientat n sens contrar (Fig. 3.2).
Atunci:
h
2
k
2
F
1
2m
= E
F
B
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI 255
h
2
k
2
F
2
2m
= E
F
+ B
Astfel:
n
1
=
1
2
2

k
F
1
0
k
2
dk =
k
3
F
1
6
2
n
2
=
1
2
2

k
F
2
0
k
2
dk =
k
3
F
2
6
2
Magnetizarea este:
M =
B
(n
1
n
2
) =

B
6
2

k
3
F
1
k
3
F
2

M =

6
3/2

2m
h
2

2
(E
F
+ B)
3/2
(E
F
B)
3/2

Pentru campuri mici:


(E
F
B)
3/2
= E
3/2
F

1
3
2
B
E
F

In acest caz magnetizarea devine:


M =

2
2
2

2m
h
2

1/2
E
1/2
F
B
Capitolul 4
FIZIC

A NUCLEAR

A
4.1 Structura nucleului
4.1.1 Sa se calculeze raza nucleului
64
29
Cu. Se cunoaste R
o
=
1, 45 10
15
m.
Solut ie
R = R
o
3

A = 1, 45 10
15
3

64 = 5, 8 10
15
m
4.1.2 Sa se evalueze densitatea materiei nucleare stiind ca raza
nucleului se calculeaza cu formula R = R
o
A
1/3
cu R
o
= 1, 45
10
15
m.
Solut ie
Masa unui nucleu cu numarul de masa A este:
M = Au u = 1, 66 10
27
kg
256
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 257
unde u este unitatea atomica de masa. Volumul nucleului este:
V =
4R
3
3
=
4R
3
o
3
A
Atunci densitatea materiei nucleare va :
=
M
V
=
3
4
u
R
3
o
1, 3 10
8
t/cm
3
4.1.3 Sa se determine densitatea nuclear a cunoscand ca raza
nucleului este R = R
0
A
1/3
(R
0
= 1, 45 10
15
m) , energia me-
die de legatura a unui nucleon este B = 8, 5 MeV iar masa medie
a nucleonului exprimata n unitat i de energie este mc
2
= 938, 9
MeV. Se cunoaste c = 3 10
8
m/s.
Solut ie
Energia de legatura totala este:
BA = A

mc
2

Mc
2
unde M este masa totala a nucleului. Rezulta:
M =
A(B mc
2
)
c
2
Volumul nuclear este:
V =
4R
3
3
=
4r
3
0
A
3
Densitatea nucleara este:
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 258
=
M
V
=
3 (B mc
2
)
4r
3
0
c
2
= 1, 3 10
17
kg/m
3
4.1.4 Cu cat difera raza nucleului rezultat prin fuziunea a doua
nuclee de
8
4
Be fat a de raza nucleului de beriliu. Se cunoaste
R
o
= 1, 45 10
15
m.
Solut ie
Raza nucleului de Beriliu este:
R
1
= R
o
3

8 = 2R
o
Raza nucleului obt inut prin fuziune va :
R
2
= R
o
3

16 = 2
3

2R
o
Atunci rezulta:
R
2
R
1
= (2
3

2 2)R
o
= 7, 54 10
16
m
4.1.5 Sa se calculeze energia necesara pentru a descompune un
nucleu de
20
10
Ne n doua particule si un nucleu de
12
6
C cunoscand
energia de legatura pe nucleon B
Ne
= 8, 03 MeV/nucleon, B

=
7, 07 MeV/nucleon si B
C
= 7, 68 MeV/nucleon.
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 259
Solut ie
Energia de react ie este:
Q = [M
Ne
2M

M
C
]c
2
Doarece energia de legatur a are expresia:
W = AB = [Zm
p
+ (A Z)m
n
M]c
2
unde m
p
este masa protonului, atunci:
M = Zm
p
+ (A Z)m
n

AB
c
2
Dar:
M
Ne
= 10m
p
+ 10m
n

20B
Ne
c
2
M

= 2m
p
+ 2m
n

4B

c
2
M
C
= 6m
p
+ 6m
n

12B
C
c
2
Atunci:
Q = (8B

+ 12B
C
20B
Ne
) = 11, 88 MeV
iar energia necesara pentru descompunere va avea valoarea:
[Q[ = 11, 88 MeV
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 260
4.1.6 Sa se calculeze energia medie de legatur a pe nucleonn nu-
cleul de
16
8
O. Se dau: masa atomului de
16
8
O, M
O
= 15, 99491u,
masa neutronului m
n
= 1, 00867u si M
H
= 1, 00783u, unde u
este unitatea atomica de masa.
Solut ie
Energia de legatura este:
W = [ZM
H
+ (A Z)m
n
M
O
]c
2
Energia de legatura pe nucleon va :
B =
W
A
Pentru calculul numeric se t ine cont ca:
uc
2
= 931, 5 MeV
Rezulta:
B = 7, 98 MeV/nucleon
4.1.7 Sa se determine aproximativ, energia medie pe nucleon
(n MeV) pentru nucleele n care num arul de neutroni este egal
cu num arul de protoni N = Z. Se cunosc M
H
= 1, 00783u si
m
n
= 1, 00867u.
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 261
Solut ie
Energia de legatura va :
W = [ZM
H
+ (A Z)m
n
M(A, Z)]c
2
Consideram aproximativ ca:
M(A, Z) Au = 2Zu
Atunci:
W = [Z(M
H
+ m
n
) 2Zu]c
2
iar energia de legatura pe nucleon este:
B =
W
A
=
W
2Z
=
M
H
+ m
n
2u
2
c
2
= 7, 68 MeV
4.1.8 Sa se calculeze energia de legatur a a particulei n nu-
cleul de
11
5
B. Se dau: M

= 4, 002u, M
Li
= 7, 01601u si M
B
=
11, 0093u.
Solut ie
Nucleul care corespunde lui A = 11 4 = 7 si Z = 5 2 = 3
este nucleul de Litiu
7
3
Li.
W = [M

+ M
Li
M
B
]c
2
= 8, 11 MeV
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 262
4.1.9 Daca energia de interact ie internucleonica este indepen-
dent a de sarcina, nucleele oglinda
35
18
Ar si
35
17
Cl pot conside-
rate ca avand aceeasi structura nuclear a. Diferent a de energie
W = 5, 97 MeVntre starile lor fundamentale poate atribuita
diferent ei dintre energia potent iala electrostatica si diferent ei
dintre energiile de repaus ale protonului si neutronului. Presu-
punand ca nucleele sunt sfere nc arcate uniform, sa se determine
raza lor. Se cunosc m
n
= 1, 008665 si m
p
= 1, 007276u
Solut ie
Vom calcula energia potent iala a unei sfere de raza Rnc arcata
cu sarcina Q.
Lucrul mecanic necesar pentru a ncarca un strat de grosime dr
cu sarcina dq este:
dL =
q
4
o
r
dq
unde q este sarcina din sfera de raza r. Considerand densitatea
de sarcina, presupusa uniforma n tot nucleul:
q =
4r
3
3
si
dq = 4r
2
dr
Atunci:
dL =
4
3
0

2
r
4
dr
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 263
Calculul lucrului mecanic pentru a ncarca o sfera de raza R
cu o sarcina uniform distribuita este:
L =
4
3
o

R
0
r
4
dr =
4
2
3
o
R
5
5
Deoarece energia electrostatica W
e
este:
W
e
= L
si
Q =
4R
3
3

rezulta:
W
e
=
3Q
2
20
o
R
dar Q = Ze
Atunci:
W
e
=
3Z
2
e
2
20
o
R
Rezulta:
W
e
= W
Ar
W
Cl
=
3(Z
2
Ar
Z
2
Cl
)e
2
20
o
R
Diferent a de energie datorata diferent ei de masa dintre pro-
ton si neutron este:
W
m
= (m
p
m
n
)c
2
= (938, 272 939, 566) MeV
= 1, 29 MeV
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 264
Dar:
W = W
e
+ W
m
Rezulta:
R =
3(Z
2
A
Z
2
Cl
)e
2
20
0
(W W
m
)
= 4, 2 10
15
m
4.1.10 La bombardarea unei t inte subt iri de
208
Pb, cu densita-
tea de supeciala
d
= 20 mg/cm
2
, cu neutroni rapizi a caror
lungime de unda este mult mai mica decat raza nucleului, se ob-
serva o difuzie elastica izotropa a unei fract iuni f = 1, 4510
4
.
Sa se calculeze raza nucleului.
Solut ie
Raportul dintre numarul de particule difuzate si numarul de
particule din ux este egal cu raportul dintre aria ocupata de
nuclee si aria totala.
Numarul de nuclee corespunzatoare unitat ii de suprafat a (1 cm
2
)
este:
N =

d

N
A
unde = 208 g/mol iar N
A
este num arul lui Avogadro. Aria
ocupata de aceste nuclee este:
S = R
2
N
si f = S/S
o
unde S
o
= 1cm
2
. Astfel:
f = R
2
(
d
/)N
A
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 265
Rezulta:
R =

d
N
A
= 8, 9 10
15
m
4.1.11 Un fascicul de neutroni cade pe o folie de bor (densita-
tea borului este = 2, 5 10
3
kg/m
3
, masa molara
B
= 10, 8)
si f = 95% din ei sunt absorbit i. Daca sect iunea ecace de
absorbt ie este = 4000 b (1b=1 barn = 10
28
m
2
), sa se calcu-
leze grosimea l a foliei.
Solut ie
Numarul de atomi de bor dintr-o placa de suprafat a S si
grosime l este:
N =
lS

B
N
A
Suprafat a totala de absorbt ie este:
S
a
=
lSN
A

Dar
f =
S
a
S
=
lN
A

B
Atunci:
l =
f
B
N
A

= 17 m
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 266
0
U
W
R
Fig. 4.1
4.1.12 Energia potent iala de interact ie a nucleonilor n deuteron
are forma unei gropi de potent ial dreptunghiulara cu largimea
R si adancimea U
o
.
a. sa se determine funct ia de unda (r) a starii fundamentale
b. sa se determine valoarea lui U
o
stiind ca R = 2, 82 fm si
W = 2, 23 MeV (vezi Fig. 4.1).
Solut ie
a. Ecuat ia lui Schr odinger se va scrie:

h
2
2
U = W
unde este masa redusa:
=
m
n
m
p
m
p
+ m
n

m
p
2
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 267
Vom scrie aceasta ecuat ien coordonate sferice si t inem seama
ca n starea fundamental a nu depinde de si :

h
2
2
1
r
2
d
dr

r
2
d
dr

U = W

In plus:
U =

U
o
r R
0 r > R
Vom face substitut ia:
=
u
r
Pentru cazul cand r R, ecuat ia Schr odinger devine:
d
2
u
dr
2
+
2
h
2
(U
o
W)u = 0
Notam cu:
k
2
1
=
2
h
2
(U
o
W)
Solut ia ecuat iei va avea forma:
u
1
= Asin k
1
r +C cos k
1
r
si

1
= A
sin k
1
r
r
+ C
cos k
1
r
r
Deoarece cand r 0, sin (k
1
r)/r k
1
si cos (k
1
r)/r
este necesar sa consideram C = 0. Atunci:

1
=
Asin k
1
r
r
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 268

In cazul cand r > R ecuat ia Schrodinger devine:


d
2
u
dr
2

2
h
2
Wu = 0
Notand cu:
k
2
2
=
2
h
2
W
solut ia ecuat iei devine:
u
2
= De
k
2
r
+ Fe
k
2
r
Deoarece e
k
2
r
atunci cand r este necesar ca
F = 0. Atunci:
u
2
= De
k
2
r
si

2
= D
e
k
2
r
r
b. Impunem condit iile de continuitate pentru u si du/dr n
punctul r = R:
u
1
(R) = u
2
(R)
du
1
dr

r=R
=
du
2
dr

r=R
Rezulta:
Asin k
1
R = De
k
2
R
k
1
Acos k
1
R = k
2
De
k
2
R
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 269
Prin mpart irea celor doua relat ii rezulta:
tg k
1
R =
k
1
h

2W
Se considera = k
1
R si
tg =
h
R

W
Rezulta:
1, 9
Atunci:
1, 9 = R

2
h
2
(U
o
W)
Rezulta:
U
o
= 21 MeV
4.1.13 Plecand de la modelul de deuteron din problema prece-
dent a, sa se determine distant a cea mai probabila dintre neutron
si proton n starea fundamental a.
Solut ie
Probabilitatea ca o particula sa se ae la o distant a cuprinsa
n intervalul (r, r +dr) este:
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 270
a. cazul r < R
dW
1
(r) = 4r
2
(r)dr = 4A
2
sin
2
(k
1
r)dr
b. cazul r > R
dW
2
(r) = 4D
2
e
2k
2
r
dr
Densitat ile de probabilitate n cele doua regiuni sunt:

1
=
dW
1
dr
= 4A
2
sin
2
k
1
r r < R

2
=
dW
2
dr
= 4D
2
e
2k
2
r
r R
Impunem condit ia d/dr = 0. Se observa ca numai n cazul
r < R, derivata densitat ii de probabilitate se poate anula. Din
anularea ei rezulta:
cos k
1
r sin k
1
r = 0 k
1
r = /2
adica:
r

2(U
o
W)
h
2
= /2
Rezulta:
r =
h
2

2(U
o
W)
= 2, 33 fm
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 271
4.1.14 Daca hamiltonianul interact iei spin-orbita pentru un nu-
cleon este:
V
so
=
2
h
2

S
unde este o constant a,

L este momentul cinetic orbital,

S este
momentul cinetic de spin (s = 1/2), sa se determine diferent a de
energie dintre starile ce corespund lui j = 1/2.
Solut ie
Momentul cinetic total al nucleonului este:

J =

L +

S
Ridicam la patrat relat ia anterioara si va rezulta:

J
2
=

L
2
+

S
2
+ 2

S
Astfel:

S =

J
2

L
2


S
2
2
Deoarece valorile proprii ale lui

J
2
sunt j(j +1) h
2
, ale lui

L
2
sunt l(l + 1) h
2
si ale lui

S
2
sunt 1/2(1/2 + 1) h
2
, atunci valorile
proprii ale operatorului

L

S sunt:
h
2
2
[j(j + 1) l(l + 1) 1/2(1/2 + 1)]
Energiile celor doua stari vor :
E
1
= [(l + 1/2)(l + 3/2) l(l + 1) 3/4] j = l + 1/2
E
2
= [(l 1/2)(l + 1/2) l(l + 1) 3/4] j = l 1/2
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 272
iar diferent a de energie ceruta va avea expresia:
E = E
1
E
2
=
(2l + 1)
2
4.1.15 Sa se obt ina expresia care determina factorul giromag-
netic al nucleonului cu ajutorul lui g
s
si g
l
, factorii giromagnetici
de spin si orbital. Se pleaca de la relat ia:
= g
s
s + g
l

L
unde , momentul magnetic total al nucleonului este exprimat
n magnetoni nucleari.
Solut ie
Notam cu

J =

L +s momentul cinetic total, si:
= g

J
unde g este factorul cautat. Astfel putem scrie:
g

J = g
s
s +g
l

L
Multilicand relat ia cu

J obt inem:
g

J
2
= g
s
s

J + g
l

J
Deoarece:

J =

L +s
avem:
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 273
s =

J

L =

J s
Atunci:

J =

J
2
+

L
2
s
2
2
si
s

J =

J
2
+s
2

L
2
2
Rezulta:
g

J
2
=
1
2

g
l

J
2
+

L
2
s
2

+ g
s

J
2
+s
2

L
2

Relat ia anterioara este o relat ie ntre operatori.



Inlocuind cu
valorile proprii ale acestora se obt ine:

J
2
j (j + 1) h
2

L
2
l (l + 1) h
2
s
2
s (s + 1) h
2

In relat iile de mai sus j este num arul cuantic al momentului


cinetic total, l este num arul cuantic al momentului cinetic orbital
si s num arul cuantic de spin. Atunci
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 274
g =
1
2

g
l
+ g
s
+ (g
l
g
s
)
l (l + 1) s (s + 1)
j (j + 1)

4.1.16 Sa se deduca expresia momentului magnetic al protonu-


lui daca factorii giromagnetici pentru proton sunt g
s
= 5, 58 si
g
l
= 1. Sa se deduca si expresia momentului magnetic al neutro-
nului daca se cunosc factorii giromagnetici g
s
= 3, 82 si g
l
= 0.
Sa se particularizeze pentru starile s
1/2
, p
1/2
si p
3/2
.
Solut ie
Pentru protoni n cazul j = l + 1/2, l = j 1/2, avem:
g
p
=
1
2

g
l
+ g
s
+ (g
l
g
s
)
(j 1/2) (j + 1/2) 3/4
j (j + 1)

p
= j

g
l

1
2
(g
l
g
s
)
j

= j

1 +
2, 29
j

Pentru protoni n cazul j = l 1/2, l = j + 1/2, avem:


g
p
=
1
2

g
l
+ g
s
+ (g
l
g
s
)
(j + 3/4) (j + 1/2) 3/4
j (j + 1)

p
= j

g
l
+
1
2
(g
l
g
s
)
j + 1

= j

1
2, 29
j + 1

Pentru neutroni vom folosi tot relat iile de mai sus. Astfel
pentru j = l 1/2
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 275

n
= jg
n
= j
1, 91
j + 1
Pentru j = l + 1/2

n
= 1, 91
Starea s
1/2
este caracterizata de l = 0 si j = 1/2

p
=
1
2
[1 + 2 2, 29] = 2, 79

n
= 1, 91
Starea p
1/2
este caracterizata de l = 1 si s = 1/2 ; j = 11/2

p
=
1
2

1
2, 29 2
3

= 0, 26

n
=
1, 91
1 + 1/2
= 0, 64
Statea p
3/2
este caracterizata de l = 1 si s = 1/2; j = 1+1/2

p
=
3
2

1 +
2, 29 2
3

= 3, 79

n
= 1, 91
4.1.17 Sa se determine valoarea induct iei magnetice la care apare
absorbt ia de rezonant a a fotonilor de frecvent a n cazul unui
sistem de nuclee al caror moment cinetic total (spin) este j cand
se aa ntr-un camp magnetic local.
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 276
Solut ie
Energia de interact ie dintre momentul magnetic al nucleu-
lui si campul magnetic este:
W =

B =
z
B
Dar:

z
= m
N
g
j
unde
N
este magnetonul nuclear. Astfel
W
m
= m
N
Bg
j
W
m+1
= (m + 1)
N
Bg
j
Absorbt ia de rezonant a apare atunci cand:
W
m
W
m+1
= h
Deoarece regula de select ie este m = 1, rezulta

N
Bg
j
= h
si
=

N
Bg
J
h
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 277
4.1.18 Folosind principiul lui Pauli sa se determine momentele
magnetice ale nucleelor
3
H si
3
He ai caror nucleoni se aa n sta-
rea s (l = 0) . Se considera cunoscute momentele magnetice ale
protonului si neutronului.
Solut ie

In starea s a nucleului de
3
H spinii neutronilor sunt opusi
(conform principiului lui Pauli); astfel momentul magnetic este
determinat numai de momentul magnetic al protonului
(
p
= 2, 79
N
). Experimental s-a gasit
p
= 2, 98
N
.

In starea s a nucleului de
3
He ram ane necompensat numai
momentul magnetic al neutronului (
n
= 1, 91
N
). Experi-
mental s-a gasit (
n
= 2, 12
N
).
4.2 React ii nucleare
4.2.1 Sa se calculeze energia care se degaja per nucleonn react ia
termonuclear a:
6
3
Li +
2
1
D 2
4
2
He
Se dau: M
Li
= 6, 01513u, M
D
= 2, 0141u si M
He
= 4, 0026u.
Solut ie
Energia de react ie degajata este:
Q = (M
Li
+ M
D
2M
He
)c
2
= 22, 38 MeV
iar energia degajata per nucleon va :
W
1
=
Q
8
= 2, 79 MeV/nucleon
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 278
4.2.2 React iile nucleare din Soare pot studiate cu ajutorul
uxului de neutrini prin intermediul react iei:
+
37
17
Cl e

+
37
18
Ar
Sect iunea ecace de react ie este = 1, 3 10
42
cm
2
. Pre-
supunand ca Soarele emite pe Pamant N = 3 10
33
neutrini/
secunda, sa se determine cantitatea de CCl
4
necesara pentru a
produce n=100 de atomi de
37
18
Ar pe an. Izotopul
37
17
Cl reprezinta
f = 25% din amestecul natural de izotopi de Cl. Raza orbitei
Pamantului este R = 1, 5 10
8
km
Solut ie
Fluxul de neutrini ce cade pe Pamant este:
=
N
4R
2
Atunci num arul de atomi de
37
18
Ar produsi n timpul t = 1
an = 3,210
7
s este:
n = tN
Cl
Rezulta:
N
Cl
=
4R
2
n
Nt
Numarul total de atomi de clor necesari este:
N
1
=
N
Cl
f
=
4R
2
n
fNt
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 279
Numarul de molecule de CCl
4
este
N
2
=
N
4
Atunci masa de tetraclorura ce carbon este:
M =
N
2
N
A
=
R
2
n
fNt

N
A
= 610 tone
4.2.3 Ce cantitate de caldur a se degaja la formarea unui gram
de
4
2
He din
2
1
D? Se cunosc: M
He
= 4, 0026 u, M
D
= 2, 0141 u.
Solut ie
Caldura de react ie este:
Q = (2M
D
M
He
)c
2
= 23, 8 MeV
Numarul de nuclee dintr-un gram de He si num arul de react ii
nucleare este:
N =
M
He

He
N
A
Atunci, energia degajata de react ie va :
W =
M
He

He
N
A
Q = 57, 3 10
10
J
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 280
4.2.4 Sa se calculeze energia cinetica de prag a unei particule
pentru react ia nuclear a
7
3
Li(, n)
10
5
B. Se dau: M
Li
= 7, 01601 u,
M

= 4, 0026u, M
B
= 10, 01294u, m
n
= 1, 00867u, unde u este
unitatea atomica de masa.
Solut ie
Energia de react ie este:
Q = (M

+ M
Li
M
B
m
n
)c
2
= 2, 7945 MeV
iar energia cinetica de prag pentru ca particula sa determine
react ia nuclear a este:
E = [Q[
M

+ M
Li
M
Li
= 4, 39 MeV
4.2.5

In react ia
2
1
D +
6
3
Li 2
se elibereaza energia Q = 22, 37 MeV. Cunoscand masele M

=
4, 0026u, M
D
= 2, 0141u sa se calculeze masa nucleului de Li.
Solut ie
Energia de react ie este:
Q = [M
Li
+ M
D
2M

]c
2
M
Li
=
Q
c
2
+ 2M

M
D
Pentru exprimarea raportului Q/c
2
n unitat i de masa u se
t ine cont ca, daca Q este exprimat n MeV, atunci:
Q
c
2
=
Q
931, 5
u = 0, 0240u
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 281
Rezulta masa litilui:
M
Li
= 6, 0151 u
4.2.6 Sa se calculeze energia necesara descompunerii izotopu-
lui de
12
6
C n trei particule . Se cunosc: M
He
= 4, 0026u,
M
C
= 12u.
Solut ie
Energia va avea expresia:
W = [3M

M
C
]c
2
= 7, 265 MeV
4.2.7 Sa se determine energia de prag pentru react ia:
A + a = B + b
daca se cunosc energia de react ie Q si ca init ial nucleul A era n
repaus.
Solut ie
Energia de react ie este diferent a dintre energia de repaus a
particulelor init iale si energia de repaus n starea nala:
Q = [(m
a
+ M
A
) (m
b
+ M
B
)]c
2
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 282
Considerand E
a
energia cinetica a particulei a, E
b
si E
B
ener-
giile cinetice ale particulelor b si B ce rezulta din react ie, con-
servarea energiei se va scrie:
m
a
c
2
+ M
A
c
2
+ E
a
= M
B
c
2
+ E
B
+m
b
c
2
+ E
b
Atunci, din cele doua ecuat ii rezulta:
Q = E
B
+ E
b
E
a
Daca Q < 0, legea conservarii energiei cere ca, n sistemul
laboratorului, energia cinetica a particulei a sa e mai mare
decat [Q[ deoarece conservarea impulsului interzice ca produsii
de react ie n starea nala sa e n repaus.
Vom studia aceasta react ie n sistemul centrului de masa. Con-
form legii de conservare a impulsului:
m
a
v
a
+ M
A
v
A
= 0 v
A
=
m
a
M
A
v
a

In sistemul centrului de masa energia cinetica a celor doua


particule este:
E =
1
2
m
a
v
2
a
+
1
2
M
A
v
2
A
=
1
2
m
a
v
2
a

1 +
m
a
M
A

In sistemul laboratorului, nucleul t inta A este n repaus si


doar particula a se misca. Energia cinetica E
a
este:
E
a
=
1
2
m
a
v

2
a
unde v

a
este viteza relativa a particulei a fat a de nucleul A:
v

a
= v
a
v
A
= v
a

1 +
m
a
M
A

CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 283
ceea ce conduce la expresia energiei cinetice E
a
:
E
a
= E

1 +
m
a
M
A

Pentru ca react ia sa se produca, n sistemul centrului de masa


trebuie ca E > [Q[.

In acest sistem particulele care se obt in pot
n repaus daca impulsul init ial este nul. Rezulta:
E
a
> [Q[

1 +
m
a
M
A

Cantitatea [Q[ (1 + m
a
/M
A
) reprezinta energia de prag pen-
tru care are loc react ia nuclear a considerata.
4.2.8 Nucleul
32
15
P sufera o dezintegrare

care conduce la nu-


cleul de sulf n stare fundamental a.
32
15
P e

+ +
32
16
S
Sa se determine energia maxima a atomilor de sulf. Se cunosc:
M
P
= 31, 973908u, M
S
= 31, 972074u, m
e
= 0, 00054u.
Solut ie
Energia de react ie este:
Q = [M
P
M
S
m
e
]c
2
= 1, 20 MeV

In cazul n care electronul are energia maxima, energia neu-


trinului se neglijeaza. Conservarea impulsului n aceasta react ie
se scrie:
p
e
= p
S
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 284
Energia de react ie se distribuie electronului si atomului de
sulf:
Q = E
e
+ E
S
=
p
2
e
2m
e
+
p
2
S
2M
S
= p
2
S
(m
e
+ M
S
)
2m
e
M
S
Atunci:
p
2
S
=
2m
e
M
S
Q
(m
e
+ M
S
)
Astfel energia cinetica maxima a atomilor de sulf va :
E
e
=
p
2
S
2m
e
=
Qm
e
M
S
+ m
e
= 20 eV
4.2.9 Sa se determine energia cinetica a particulelor emise n
procesul:
232
92
U
228
90
Th +
Se cunosc: M
U
= 232, 1095u, M
Th
= 228, 0998u, M

= 4, 0039u.
Solut ie
Energia de react ie este:
Q = [M
U
M
Th
M

]c
2
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 285
Suma energiilor cinetice ale particulelor si Th este egala cu
energia de react ie:
E

+ E
Th
= Q sau
p
2

2M

+
p
2
Th
2M
Th
= Q
T inand cont de legea de conservare a impulsului:
p
Th
= p

rezulta:
p
2

2M

1 +
M

M
Th

= Q
Atunci:
E

1 +
M

M
Th

= Q
Rezulta:
E

=
QM
Th
M

+ M
Th
= 5, 30 MeV
4.2.10 Sa se calculeze energia totala eliberata la emisia unei
particule din nucleul de
213
Po stiind ca energia acesteia este
E

= 8, 3 MeV.
Solut ie
Notand cu M
r
= 209u masa nucleului de recul si cu v
r
viteza
acestuia, legea de conservare a impulsului se va scrie sub forma:
M

= M
r
v
r
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 286
Deoarece:
v

2E

/M

atunci viteza de recul a nucleului va :


v
r
=
M

M
r
=

2M

M
r
Energia cinetica de recul a nucleului va avea expresia:
E
r
=
M
r
v
2
r
2
=
M

M
r
E

Energia eliberata este suma dintre energia cinetica a particu-


lei si a nucleului de recul:
E = E

+ E
r
=

1 +
M

M
r

= 8, 46 MeV
4.2.11 O particula aata n repaus n sistemul laboratorului se
dezintegreaz a n doua fragmente de mase M
1
si M
2
. Sa se cal-
culeze energia cinetica a fragmentelor n funct ie de energia Q
degajata n react ie. Tratarea problemei se face nerelativist.
Solut ie
Deoarece init ial particula se aa n repaus impulsul total al
sistemului este nul adica:
0 = p
1
p
2
Energia de react ie este:
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 287
Q = E
c1
+ E
c2
=
p
2
1
2M
1
+
p
2
2
2M
2
=
p
2
1
2

1
M
1
+
1
M
2

Rezulta:
p
1
=

2QM
1
M
2
M
1
+ M
2
E
c1
=
p
2
1
2M
1
=
QM
2
M
1
+ M
2
E
c2
=
p
2
2
2M
2
=
QM
1
M
1
+ M
2
4.2.12 Sa se determine energia de react ie Qn procesul a+A
B +b n funct ie de masele nucleelor, energia cinetica E
a
a parti-
culei a, E
b
a particulei b si unghiul facut de direct ia particulei
incidente a cu cea a particulei emergente b. Relat ia dintre impuls
si energie este ceea din cazul nerelativist (vezi Fig. 4.2).
Solut ie
Utilizand legea de conservare a impulsului:
p
a
= p
b
+ p
B
rezulta:
p
2
B
= p
2
b
+ p
2
a
2p
a
p
b
cos
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 288
A
a
p
r
B
p
r
b
p
r
q
Fig. 4.2
Deoarece p
2
= 2mE, atunci:
M
B
E
B
= m
b
E
b
+ m
a
E
a
2

m
a
m
b
E
a
E
b
cos
Conform legii de conservare a energiei:
E
a
+Q = E
b
+ E
B
si Q = E
b
+E
B
E
a
Atunci:
E
B
=
m
b
M
B
E
b
+
m
a
M
B
E
a

m
a
m
b
E
a
E
b
M
B
cos
Energia de react ie va :
Q =

1 +
m
b
M
B

E
b

1
m
a
M
B

E
a

m
a
m
b
E
a
E
b
M
B
cos
4.2.13 Sa se calculeze masa unui atom al carui nucleu emite o
particula cu energia E

= 5, 3 MeV si care se transforman nu-


cleul
206
82
Pb. Se cunosc: M
He
= 4.00387u si M
Pb
= 206, 03859u.
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 289
Solut ie
Energia cinetica de recul a nucleului este:
E
r
=
M

M
Pb
E

Energia cinetica eliberata este:


E = E
r
+ E

1 +
M

M
Pb

Astfel, masa nucleului init ial este:


M = M
He
+ M
Pb
+
E
c
2
= 210, 048 u
Pentru determinarea efectiva a masei datorita energiei cine-
tice se t ine cont ca energia corespunzatoare unei unitat i atomice
de masa este:
uc
2
= 931, 5 MeV
E
c
2
=
E
931, 5
u = 0, 00569 u
4.2.14 Sa se estimeze energia cinetica a neutronului E
n
si a
nucleului
6
Li, E
L
produse prin fotodezintegrarea
7
Li. Fotonul
incident are energia E

= 15 MeV. Neutronul este emis nainte,


adica pe direct ia cuantei . Se cunosc M6
Li
= 6, 01703u, M7
Li
=
7, 01823u si m
n
= 1, 00867u
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 290
Solut ie
Aplicam legile de conservare ale energiei si impulsului
E

= E
L
+ E
n
Q
unde
Q = M7
Li
c
2

M6
Li
c
2
+m
n
c
2

c
= p
n
+ p
L
Considerand
E
L
=
p
2
L
2M6
Li
si E
n
=
p
2
n
2m
n
rezulta:
E

+ Q =
p
2
L
2M6
Li
+
p
2
n
2m
n
si

c
2
p
n

2
= p
2
L
Astfel:
E

+Q
p
2
n
2m
n
=
1
2M6
Li

c
2
p
n

2
Din aceasta relat ie se determina impusul p
n
si apoi energia
neutronului.
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 291
E
n
= 6 MeV

In mod analog se determina energia atomului de litiu E


L
1
MeV
4.2.15

In react ia nuclear a:
2
1
D +
2
1
D
3
1
H +
1
1
p
energia cinetica a deuteronului incident este de 1, 2 MeV. Pro-
tonul rezultat din react ie are energia cinetica 3, 3 MeV si este
deviat la 90
o
fat a de direct ia deuteronului incident. Sa se deter-
mine energia de react ie.
Solut ie
Energia de react ie este (vezi problema 4.2.12):
Q =

1 +
m
p
m
H

E
p

1
m
D
m
H

E
D
= 4 MeV
deoarece cos 90
o
= 0.
4.2.16

In react ia nuclear a
14
7
N +
4
2

17
8
O +
1
1
p
energia cinetica a particulelor este E

= 4 MeV si energia cine-


tica a protonilor emisi sub unghiul = 60
o
fat a de direct ia par-
ticulelor incidente este E
p
= 2, 09 MeV. Masele atomilor neutri
sunt: M
He
= 4, 0026u, M
H
= 1, 00783u, M
O
= 16, 99913u. Sa
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 292
se calculeze energia de react ie Q.
Solut ie
Pentru calculul masei nucleelor se scade masa electronilor
(m
e
= 0, 00055u) si se neglijeaza energia de legatura a electroni-
lor. Energia de react ie este (vezi problema 4.2.12):
Q =

1 +
M

p
M

E
p

1
M

p
E

E
p
M

o
cos
unde:
M

p
= M
H
m
e
M

O
= M
O
8m
e
M

= M

2m
e
Rezulta:
Q = 1, 2 MeV
4.2.17 Un nucleu de
11
6
C n repaus emite un pozitron cu ener-
gia maxima. Sa se calculeze energia cinetica a nucleului de re-
cul. Se cunosc: M
C
= 11, 011433u, m

= 0, 000548u, M
B
=
11, 009305u.
Solut ie
React ia nuclear a este:
11
6
C
11
5
B +
+
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 293
Legile de conservare ale impulsului si energiei sunt:
p

= p
B
Q = E

+E
B
unde E

si E
B
sunt energiile cinetice ale pozitronului si borului.
Energia E totala a particulei este:
E
2
= p
2

c
2
+m
2

c
4
De aici
p
2

c
2
= (E m

c
2
)(E + m

c
2
)
cu E = E

+ m

c
2
. Astfel:
p
2

c
2
= E

(E

+ 2m

c
2
)
Deoarece M
C
m
e
atunci energia de react ie este aproxima-
tiv egala cu energia cinetica a pozitronului. Deoarece energia
cinetica a borului este mica, atunci:
E
B
=
p
2
B
2M
B
=
p
2

2M
B
Deoarece:
p
2

=
E

(E

+ 2m

c
2
)
c
2

Q(Q + 3m

c
2
)
c
2
atunci:
E
B
=
1
2M
B
c
2
Q(Q + 2m

c
2
)
Cum energia de react ie este:
Q = [M
C
M
B
m

]c
2
= 1.4718 MeV
rezulta:
E
B
= 180 eV
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 294
4.3 Radioactivitate
4.3.1 Timpul de njum atat ire al uraniului
235
U este 8, 5 10
8
ani. Care este activitatea unui gram de substant a exprimata n
Ci. (1Ci= 3, 7 10
10
Bq).
Solut ie
Numarul de atomi de uraniu este:
N =
m

N
A
unde = 235 g/mol si N
A
= 6, 023 10
23
atomi/mol (1Ci=
3, 7 10
4
Bq).
Activitatea este:
= N =
mln 2
T
1/2

N
A

1
3, 7 10
4
= 1, 79 Ci
4.3.2 Un preparat de uraniu
238
92
U, av and masa de 1 g, emite
1, 24 10
4
particule/secunda. Sa se determine timpul de nju-
matat ire al izotopului.
Solut ie
Activitatea este:
= N
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 295
unde N =
m

N
A
, = 238 g/mol si N
A
= 6, 02310
23
atomi/mol.
Atunci:
=

N
=

mN
A
Timpul de njumat at ire va :
T
1/2
=
0, 693

4, 5 10
9
ani
4.3.3 Cate particule emite un gram de
232
90
Th ntr-o secunda,
daca timpul de njum atat ire este de 1, 34 10
10
ani.
Solut ie
Constanta de dezintegrare este:
=
ln 2
T
1/2
Legea dezintegrarii este:
N = N
o
e
t
= N
o
(1 t) deoarece t <1
Numarul de particule emise va atunci:
N = N
o
N = N
o
t =
m

N
A
t = 4, 25 10
3
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 296
4.3.4 Un minereu de uraniu
208
U are ca impuritate
206
Pb.
Acesta provine din dezintegrarea uraniului

T
1/2
= 4, 5 10
9
ani

.
Cunoscand ca n minereul de uraniu se gaseste 20% plumb sa se
determine varsta minereului.
Solut ie
Dupa timpul t numarul de nuclee de uraniu nedezintegrate
este:
N
U
= N
0
exp (t)
unde N
0
este numarul init ial de nuclee de uraniu. Numarul de
nuclee de plumb formate:
N
Pb
= N
0
N
U
= N
0
[1 exp (t)]
Masa de uraniu din minereu este:
M
U
=
N
U
N
A

U
Masa de plumb din minereu este:
M
Pb
=
N
Pb
N
A

Pb
Deoarece
M
Pb
M
U
+ M
Pb
= 0, 2
rezulta:
M
U
M
Pb
= 4
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 297
Astfel
N
U
N
Pb

Pb
= 4
si
exp (t)
1 exp (t)

Pb
= 4
Atunci:
t =
1

ln

1 +

U
4
Pb

=
T
1/2
ln 2
ln

1 +

U
4
Pb

= 1, 6 10
9
ani
4.3.5 Izotopul de uraniu
238
92
U are un timp de njumat at ire de
4, 51 10
9
ani si se dezintegreaza prin emisia de particule . Sa
se determine activitatea radioactiva a 3, 7 g de uraniu.
Solut ie
Activitatea exprimata n Bq este:
= N
o
=
ln 2
T
1/2
m

N
A
si exprimata n Ci va :
(Ci) =
(Bq)
3, 7 10
10
= 1, 23 Ci
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 298
4.3.6 Izotopul de poloniu
210
84
Po are timpul de njumat at ire de
140 zile. Cate nuclee vor ram ane nedezintegrate din 20 g de po-
loniu dupa 10 zile?
Solut ie
Conform legii dezintegr arii radioactive:
N = N
o
e
t
ln 2
T
1/2
=
m

N
A
e
t
ln 2
T
1/2
= 5, 46 10
22
nuclee
4.3.7 Izotopul de uraniu
238
92
U are un timp de njum atat ire de
4, 510
9
ani si se dezintegreaza prin emisia de particule . Care
este timpul mediu de viat a.
Solut ie
Constanta de dezintegrare este:
=
0, 693
T
1/2
iar timpul mediu:
=
1

=
T
1/2
0, 693
= 6, 5 10
9
ani
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 299
4.3.8 Care este num arul de particule emise n 131, 6 ore de
0, 222 g de radon. Se da T
1/2
= 3, 8 zile ( = 222 kg/kmol).
Solut ie
Constanta de dezintegrare este:
=
ln 2
T
1/2
Numarul de nuclee ramase nedezintegrate dupa timpul t este:
N = N
o
e
t

In acest timp se dezintegreaza un numar de nuclee:


N = N
o
N = N
o
(1 e
t
) =
m

N
A
(1 e
t
)
Numarul de particule emise este egal cu numarul de dezin-
tegrari. Rezulta:
N = 3, 8 10
20
particule
4.3.9 Sa se calculeze masa urmatoarelor surse care au activitatea
egala cu 1 Ci = 3, 7 10
10
Bq.
a)
238
92
U, care are timpul de njum atat ire T
1/2
= 4, 5 10
10
ani.
b)
32
15
P, care are timpul de njum atat ire T
1/2
= 14, 5 zile
Solut ie
= N =
ln 2
T
1/2
M

N
A
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 300
unde N
A
este numarul lui Avogadro. Rezulta:
M =
T
1/2
ln 2

N
A

Astfel:
M
U
= 29, 9 10
3
kg
M
P
= 3, 55 10
3
mg
4.3.10 Denim activitatea specica
s
ca ind activitatea unitat ii
de masa a unei probe. Sa se determine T
1/2
al izotopului
87
Rb
daca prin masurarea activitat ii unei probe de RbCl se gaseste

s
= 1000 dez/s gram. Abundent a izotopica a
87
Rb este 27,85%.
Masa molara a RbCl este = 120, 92 g/mol.
Solut ie
Un gram de RbCl cont ine:
N =
N
A

nuclee de Rb. Daca notam cu p = 27, 85% abundent a izotopica


a
87
Rb un gram de RbCl cont ine:
N
1
=
N
A

p
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 301
nuclee de Rb. Deoarece activitatea acestei cantit at i de Rb este
1000 dez/sec atunci:
N
1
=
s
Atunci:
=

s
N
1
=

s

N
A
p
= 7, 19 10
19
s
1
Timpul de njumat at ire al
87
Rb este
T
1/2
=
ln 2

= 6, 38 3, 05 10
10
ani
4.3.11 O mostra de carbune gasit a ntr-o grota cont ine 1/16 din
cantitatea de
14
6
C pe care o cont ine o cantitate egala de carbon
din materia vie. Sa se gaseasca varsta aproximativa a mostrei,
daca timpul de njum atat ire al
14
6
C este de 5568 ani.
Solut ie
Considerand ca la momentul init ial numarul de nuclee este
N
o
, la momentul t acesta devine:
N = N
o
e

tln2
T
1/2
Dar N = N
o
/16, atunci:
N
o
16
= N
o
e

tln2
T
1/2
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 302
Rezulta:
t = 4T
1/2
= 22272 ani
4.3.12 Numarul de impulsuri n nregistrate de un contor de
tip Geiger-M uler ntr-un interval de timp este proport ional cu
num arul de atomi dezintegrat i. Se nregistreaz a n
1
si n
2
im-
pulsuri n doua intervale de timp egale t
1
= t
2
= t. Interva-
lul de timp t
3
, mult mai mare decat celelalte este cronometrat
de la nceputul primei nregistrari pana la nceputul celei de-a
doua nregistrari. Sa se determine constanta de dezintegrare
(t
3
<1).
Solut ie
Fie
o
activitatea sursei la nceputul primei perioade de nre-
gistrare. Atunci:
n
1
= k
o
t
unde k este o constant a. Pentru determinarea activitat ii la
nceputul celei de-a doua perioade:
=
o
e
t
3

o
(1 t
3
)
Numarul de impulsuri n
2
va :
n
2
= kt = k
o
(1 t
3
)t
Rezulta:
n
1
n
2
=
1
1 t
3
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 303
=
(n
1
n
2
)
n
1
t
3
4.3.13 Din nucleul unui element A, prin dezintegrare, se for-
meaza nucleul unui alt element B radioactiv. Constanta radioac-
tiva a elementului A este
A
iar a elementului B,
B
. Care este
legea de variat ie n timp a num arului de nuclee din elementul
B, daca se stie ca init ial preparatul cont ine numai nuclee A,
num arul acestora ind N
o
.
Solut ie
Conform legii de dezintegrare:
N
A
= N
o
e

A
t
Variat ia numarului de nuclee B se datoreaza aparit iei lor prin
dezintegrarea nucleelor A,
A
N
A
si din dezintegrarea nucleelor
B,
B
N
B
. Atunci:
dN
B
dt
=
B
N
B
+
A
N
o
e

A
t
dN
B
dt
+
B
N
B
=
A
N
o
e

A
t
Ecuat ia omogena:
dN
B
dt
+
B
N
B
= 0
are solut ia:
N
B
= Ce

B
t
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 304
Pentru determinarea solut iei ecuat iei neomogene vom folosi
metoda variat iei constantei. Consideram ca C este o funct ie de
timp, atunci:
dC
dt
e

B
t

B
Ce

B
t
=
B
Ce

B
t
+
A
N
o
e

A
t
Rezulta:
dC
dt
=
A
N
o
e
(
B

A
)t
Ultima ecuat ie va admite solut ia:
C(t) = C
1
+

A
N
o
e
(
B

A
)t

A
unde C
1
este o constanta. Rezulta:
N
B
=

C
1
+

A
N
o
e
(
B

A
)t

B
t
Punand condit ia ca la momentul init ial sa nu existe nuclee
B, N
B
(0) = 0 rezulta:
C
1
=

A
N
o

A
Astfel:
N
B
=

A
N
o

A
t
e

B
t

CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 305
4.3.14 Daca se considera o succesiune de doua dezintegr ari A
B C si
A
<
B
, sa se arate ca dupa un interval de timp mult
mai mare decat timpul de njumat at ire al celor mai stabile nu-
clee, raportul dintre cantitat ile elementelor A si B ram ane con-
stant n timp.
Solut ie
T inem cont de rezultatul problemei precedente:
N
B
N
A
=

A

1 e
(
A

B
)t

Deoarece
A
<
B
, atunci, dupa un timp sucient de lung
e
(
A

B
)t
0. Astfel:
N
B
N
A
=

A

A
O astfel de stare se numeste echilibru secular.
4.3.15 Prin iradiere se formeaza nuclee radioactive cu viteza
constant a q. Cunoscand constanta de dezintegrare a nucleelor
radioactive, sa se determine num arul acestora n funct ie de timp.
Solut ie
Variat ia num arului de nuclee radioactive se datoreaza produ-
cerii cu viteza q si a dezintegr arii acestora (N n unitatea de
timp). Atunci:
dN
dt
= q N sau
dN
dt
+ N = q
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 306
Pentru rezolvarea acestei ecuat ii se utilizeaza metoda variat iei
constantei. Solut ia ecuat iei omogene este:
N = Ce
t
Consideram C - funct ie de timp si prin introducerea ei n
ecuat ia neomogena rezulta:
C(t) = C
1
+
q

e
t
Atunci:
N = C
1
e
t
+
q

unde C
1
este o constanta care se determina din condit ia ca la
t = 0, N(0) = 0. Atunci C
1
= q/ si rezulta:
N =
q

1 e
t

Cand t atunci N

= q/.
4.3.16 Viteza de formare a izotopului
45
Ca este q = 10
10
nu-
clee/s. Ce masa de
45
Ca se acumuleaza n timpul t = 48 zile.
Se cunoaste numarul lui Avogadro N
A
= 6, 023 10
23
mol
1
si
timpul de njum atat ire a izotopului T
1/2
= 152 zile.
Solut ie
Numarul de nuclee formate n timpul t este:
N (t) =
q

[1 exp (t)]
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 307
Masa de
45
Ca este:
M =
N
N
A
=
qT
1/2
N
A
ln 2

1 exp

t ln 2
T
1/2

= 2, 597 10
9
kg
4.3.17 Sa se deduca formulele care exprima numerele de atomi
N
1
, N
2
, N
3
la momentul t pentru lant ul de react ii
X
1
X
2
X
3
Constantele de dezintegrare sunt
1
pentru prima dezinte-
grare si
2
pentru cea de-a doua dezintegrare. Se considera ca la
t = 0 N
1
= N
10
, N
2
= N
20
si N
3
= N
30
. Izotopul X
3
este stabil.
Solut ie
Ecuat ia de bilant pentru nucleele X
1
este:
dN
1
dt
=
1
N
1
Rezulta:
N
1
= N
10
exp (
1
t)
care este chiar legea dezintegr arii radiactive.
La viteza de variat ie a numarului de nuclee X
2
contribuie
viteza de dezintegrare a nucleelor N
1
si viteza de disparit ie a
nucleelor X
2
prin dezintegrarea lor n nuclee de tip X
3
.
dN
2
dt
=
1
N
1

2
N
2
sau t in and cont de modul n care variaz a N
1
se obt ine:
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 308
dN
2
dt
+
2
N
2
=
1
N
10
exp (
1
t)
Ecuat ia este o ecuat ie neomogena si are solut ia (vezi pro-
blema 4.3.14):
N
2
=

C
1
+

1
N
10
exp [(
2

1
) t]

exp (
2
t)
Daca punem condit ia ca la t = 0, N
2
= N
20
se obt ine:
N
20
= C
1
+

1
N
10

1
si
N
2
=

1
N
10

1
[exp (
1
t) exp (
2
t)] + N
20
exp (
2
t)
Deoarece izotopul X
3
este stabil, la variat ia numarului de
nuclee X
3
contribuie doar transformarea nucleelor X
2
n nuclee
X
3
prin dezintegrare
dN
3
dt
=
2
N
2
Astfel
dN
3
dt
=
2

N
20


1
N
10

exp (
2
t) +

1

2
N
10

1
exp (
1
t)
Prin integrare rezulta:
N
3
=

N
20


1
N
10

exp (
2
t)

2
N
10

1
exp (
1
t) + C
CAPITOLUL 4. FIZIC

A NUCLEAR

A 309
Punem condit ia ca la t = 0, N
3
= N
30
rezulta ca:
C = N
10
+ N
20
+ N
30
iar
N
3
= N
10

1
exp (
1
t) +

1

1
exp (
2
t) + 1

+
+N
20
[1 exp (
2
t)] + N
30
Bibliograe
[1] Cornelia Motoc Fizica , Editura All. Bucuresti 1994
[2] I. Irodov, I. Saveliev, O. Zamcha Recueil de problemes de
physique generale, Edition Mir, Moscou, 1976
[3] L. Grechko, V. I. Sugakov, O. F. Tomasecich, A. M. Fedor-
chenko Problems in theoretical physics, Mir Publishers,
Moscow, 1977
[4] Cornelia Motoc, Mihai Badea, Luminit a Daniello, Alexan-
dru Lupascu Culegere de probleme de Fizica Solidului, Bu-
curesti 1974
[5] Mihai Razvan Mitroi, Constantin Rosu Culegere de pro-
bleme de zica materiei condensate, Editura Bren, Bu-
curesti, 2002
[6] I. Irodov Culegere de probleme de zica atomica, Editura
Tehnic a, Bucuret i, 1961
[7] S. Kozel, E. Rashda, S. Slavatinskii Collected problems in
Physics, Edition Mir, Moscou, 1986
310