Madam Roza zicea că leoaicele sînt celebre pentru asta şi că mai degrabă s-ar lăsa ucise decît să

dea înapoi. Aşa-i legea junglei, iar dacă leoaica nu-şi apără puii, nimeni nu mai are încredere în
ea. O aduceam pe leoaica mea aproape în fiecare noapte. Intra, sărea pe pat şi ne lingea pe obraz,
că şi ceilalţi aveau nevoie de ea, iar eu eram cel mai mare, trebuia să am grijă de ei. Doar că leii
au o reputaţie proastă, fin’că trebuie totuşi să mănînce şi ei ca toată lumea şi cînd îi anunţam pe
ceilalţi că imediat va intra leoaica mea, se puneau cu toţii pe răcnit, inclusiv Banania, care
Dumnezeuştie că nu-i păsa de nimic din cauza bunei lui dispoziţii proverbiale.Ţineam mult la
Banania, care a fost luat de o familie de francezi ce aveau de toate şi-ntr-o zi o să mă duc să-l
văd. Până la urmă, Madam Roza a aflat că aduc în casă o leoaică în timp ce dormea. Știa că nu e
adevărat și că doar visez la legile naturii