Hollywood Scandal Louise Bay Compress

Machine Translated by Google

SCANDAL DE LA HOLLYWOOD
LOUISE BAY
Publicat de Louise Bay 2017
Copyright © 2017 Louise Bay. Toate drepturile rezervate
Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, afacerile, locurile, evenimentele și incidentele sunt fie produse ale
imaginației autorului, fie folosite într-o manieră fictivă. Orice asemănare cu persoane reale, vii sau morți, sau cu evenimente reale este
pur întâmplătoare. Autorul recunoaște statutul mărcii comerciale și proprietarii mărcilor comerciale la care se face referire în această
lucrare de ficțiune, care au fost folosite fără permisiune. Publicarea/utilizarea acestor mărci comerciale nu este autorizată, asociată
sau sponsorizată de proprietarii mărcii comerciale.
ISBN – 978-1-910747-47-6
CUPRINS
Cărți de Louise Bay
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26
Capitolul 27
Capitolul 28
Epilog
Alte cărți de Louise Bay
Păstrăm legătura!
Mulțumiri
CĂRȚI DE LOUISE BAY
Scandal de la Hollywood
Duce de Manhattan
Park Avenue Prince
Regele Wall Street-ului
Dragoste neașteptată
Nopți Indigo
Nopți promise
Nopți pariziene
Seria Empire State
plină de speranță
Credincios
Înscrieți-vă pe lista de corespondență Louise
Bay www.louisebay.com/newsletter
Citiți mai multe pe www.louisebay.com

UNU
Lana
În adolescență, abia așteptam să scap de Worthington, Maine, dar în timp ce mă oprim pentru a respira
ultimul liliac al domnului Graham, nu-mi puteam imagina de ce. Am fost incredibil de norocos să fi crescut
într-un loc atât de frumos.
Aveam brațele pline de cumpărături, așa că i-am făcut pe jumătate semn lui Polly Larch în timp ce
traversa Main Street vizavi de oficiul poștal, trăgând de lesa pisicii ei. Chiar dacă părea că Polly era la
conducere, eram destul de sigur că o urmărea oriunde rătăcea pisica.
Mi-am împins ochelarii de soare în vârful capului și am urcat treptele spre veranda doamnei Wells.
Am bătut și m-am îndreptat direct înăuntru. „Dna. Wells, sunt Lana.” Pe lângă faptul că era o auto-
proclamată psihică, doamna Wells era cea mai în vârstă rezidentă din Worthington și unii dintre noi ne-am
lăsat pe rând să-și lase cumpărăturile.
Televizorul a tăcut când am închis ușa în urma mea.
"Salut dragă." Doamna Wells s-a întors să-mi facă semn cu mâna în timp ce eu zâmbeam înainte să mă îndrept spre
bucătărie.
„Voi despacheta aceste alimente și voi ajunge imediat”, i-am răspuns. Am pus punga de hârtie maro
pe tejghea, alături de geanta de pânză care purta logo-ul meu nou proiectat pentru bijuterii Kelly. Am
zâmbit în timp ce l-am îndreptat, astfel încât să pot vedea rozul zmeură așezat pe albastrul ouă de rață.
Petrecusem săptămâni întregi proiectând-o, comandasem un semn de vitrină pictat și, în cele din urmă,
aveam să recuperez scaunele scaunelor din magazinul meu cu aceleași culori și poate îmi voi picta unghiile
în aceeași nuanță de roz. Totul se apropia.
Am golit tote-ul, l-am rulat și l-am închis în geanta mea de covor imitație de epocă.
"Tanar si nelinistit?" am întrebat, verificând la ce telenovelă se uita doamna Wells.

„Nu dragă, este Spitalul General de ieri. Mulțumesc că mi-ai lăsat cumpărăturile, acum vino și
stai aici.” Ea a scos de pe scaunul de lângă ea o pilota mozaică decolorată și a mângâiat perna. „Nu
te-am văzut de câteva săptămâni. Spune-mi ce s-a întâmplat.”
Mi-am netezit spatele fustei înainte de a lua loc. „Sunt sigur că știi mult mai multe decât mine.”
Doamna Wells se născuse în acest oraș și nu era nimic despre care să nu știe nici înainte să se
întâmple, nici cel mai târziu, în clipa de după. Și nu avea nimic de-a face cu capacitatea ei psihică.
— Ai auzit de filmul pe care îl fac de-a lungul coastei? ea a intrebat.
„Este chiar adevărat?” Mai mult de o persoană menționase că filmul a fost filmat chiar între aici
și Portland, dar erau o mulțime de plaje în California. De ce ar veni în Maine?
„Bree Kendall a trecut ieri pe la întoarcere din Portland. Ea a spus că a văzut o sută de camioane
trăgând prin oraș.” Întrucât casa doamnei Wells se afla chiar la capătul străzii principale și își petrecea
aproape la fel de mult timp pe verandă ca și uitându-se la televizor, ea a avut o vedere de pasăre
asupra celei mai multe acțiuni care au avut loc în Worthington și trecătorii. i-a spus vestea din afara
orașului.
Nu că ar fi fost multe, ceea ce mi-a plăcut mie.
„Am auzit că întregul Portland este plin de tipuri de Hollywood și toate hotelurile sunt rezervate”,
mi-a spus ea.
„Ei bine, asta e bine pentru afacerile locale”, am spus, uitându-mă la televizor, încercând să-mi
dau seama dacă am văzut-o pe femeia de pe ecran în altceva. Aveam o memorie groaznică pentru
nume și chipuri. Un alt motiv pentru care să rămân în același loc în care am crescut a fost o idee atât
de bună pentru mine. În afară de turiști, puțini oameni noi au venit în oraș.
„Ar putea fi bine și pentru tine. Poate că ar trebui să scoți un anunț în Portland Press Herald.
"Poate." Eram destul de sigur că, dacă o echipă de filmare se afla în Portland, nu ar avea nici
timpul și nici înclinația să viziteze un magazin de bijuterii la treizeci și cinci de minute nord de locul
unde stăteau.
„Ar trebui să te gândești la asta. Se întâmplă o mulțime de lucruri pentru tine în această vară.”
Mi-am dat seama după vocea ei sigură că nu vorbea doar. Avea informații.
Sau cel puțin a crezut că a făcut-o. Deși doamna Wells s-a retras de mult de la lecturi turiștilor care
trec pe plajă, se pare că spiritele nu erau atât de dornice să se retragă și tot ea a transmis ceea ce i-
au spus oricărui rezident din Worthington care
a întrebat. Dar nu am întrebat. Și nu am vrut să știu.
Mi-a scos eșarfa mea galbenă de mătase de unde era adăpostită lângă ea. Deci acolo a dispărut.
Nu mai văzusem de săptămâni. Ar fi trebuit sa stiu. — Trebuie să fi lăsat-o când ai fost ultima dată
aici, draga mea.
Încerca să pară nonșală, dar sclipirea din ochii ei mi-a spus că este
explodând la cusături ca să-mi spună orice lectură avea pe eșarfă.
— Ți-am mai spus, doamnă Wells, că nu mă interesează să știu ce îmi rezervă viitorul.
Vreau să văd asta pentru mine.” Din păcate, doamna Wells nu a fost una dintre acele ghicitoare care
tocmai ți-au spus lucruri bune. Când am fost s-o văd despre alegerile universitare, disperată să-mi
spună că școala de artă din New York îmi va împlini toate visele, am fost devastată că mi-a spus că
mutarea nu-mi va aduce decât durere. . O ignorasem, presupunând că lectura ei negativă reflecta
doar faptul că era o femeie dintr-un oraș mic, speriată de orașul mare.
Am urât că a avut dreptate și nu am mai întrebat-o niciodată ce au spus spiritele. De când mă

întorsesem în Worthington, lucrasem din greu pentru a menține lucrurile stabile, mă asigurasem că
am controlul propriului meu destin. Am vrut să-mi păstrez viața așa cum era. Am fost fericit.
„Trebuie să te pregătești, draga mea. Vara asta vine o furtună

cale. Multe schimbări.”
Stomacul mi s-a răsturnat. Nu am făcut furtuni. Nu exista nicio modalitate de a-mi dezechilibra
lumea – mă asigurasem de asta. Am clătinat din cap. „Ei bine, mi-am protejat viața.” Magazinul meu
de bijuterii avea un profit mic, îmi înființasem o vitrină online și făcusem mai mult din ultimele trei
luni de vânzări pe internet decât am avut în tot anul trecut.
Aveam cabana pe plajă și prieteni buni și vecini. Nu era nimic care să poată schimba ceva din toate
acestea.
„Este imposibil de evitat. Este destinul tău. Poți rezista la ceea ce vine, dar lucrurile se vor
schimba. Furtunile pot fi distructive, dar pot curăța aerul, gata pentru un nou început. Un nou
început, spuse ea, privindu-mă atent.
— Vă rog, doamnă Wells. Chiar nu vreau să mai aud nimic.” Mi-am răsucit eșarfa galbenă în jurul
degetelor. Am muncit foarte mult pentru o mare calmă în ultimii ani și nu am vrut să mă gândesc la
nimic care să deranjeze asta. Și nu aveam nevoie de un nou început. M-am gândit asta despre
facultate și unde m-a adus asta?
Mi-a bătut mâna. — Ți-ai închiriat cabana de alături pentru vară?
Eram recunoscător că a schimbat subiectul. „De fapt, a fost rezervat cu luni în urmă pentru șase
săptămâni. O familie din Boston a sosit ieri. Nu i-am întâlnit încă, dar mașina lor este înăuntru
Soseaua." Cel mai bun prieten al meu, Ruby, și cu mine am închiriat o casă pe care o deținem în comun, care
era o copie a căsuței mele. Când a murit tatăl meu, nu mă puteam decide să locuiesc în casa copilăriei mele,
așa că am decis să vând acea casă și să reinvestesc în două căsuțe din tablă una lângă alta, pe plajă, la mai
puțin de zece minute de mers pe jos de unde. Cresisem mare.
Tatăl meu ar fi aprobat. Întotdeauna a fost un mare credincios în veniturile din cărămidă și mortar.
„Este o veste grozavă, dragă. Vezi, vor fi multe lucruri bune în tulburările.”
Am oftat. Mi-aș fi dorit să-l renunțe. Viața mea nu era frământată și m-aș asigura că nu va fi niciodată. Și
nu a fost o surpriză în privința căsuței de închiriat. De fapt, casa era populară și era închiriată bine pe tot
parcursul anului, dar șase săptămâni erau o perioadă lungă de timp, mai ales pentru banii pe care Ruby
reușise să-i asigure. Ea s-a ocupat de rezervările din casa ei din New York, iar eu m-am ocupat de lucrurile de
pe teren — coș de bun venit, serviciu săptămânal de menajeră și, în general, organizarea oricărei întrețineri
necesare. Adesea, nici măcar nu am întâlnit chiriași. Majoritatea oamenilor își petreceau zilele explorând
coasta.
„Ei bine, aștept cu nerăbdare o vară grozavă pentru noi toți”, am spus în timp ce mă ridicam și îmi
îndreptam fusta.
„Cu tot ce vine în viața ta, va deveni interesant pentru tine. Asta pentru
sigur. Nu va fi totul rău. Dar va trebui să-ți asculți inima.”
"D-na. Wells!” Am certat, încercând să nu bat cu piciorul ca un copil de trei ani. N-aș fi putut fi mai clar că
nu am vrut să aud predicțiile ei. Și știam foarte bine că să-mi ascult inima este ultimul lucru pe care trebuia să-
l fac. Asta nu mi-a dat decât probleme.
„Ți-am mai spus că sunt perfect fericit cu viața mea așa cum este. Nu fac frământări. Și nu vreau să mai aud.”
Ea clar nu a putut rezista. — Îmi pare rău, spuse ea, apăsându-și palma pe piept. „Vreau să găsești pe
cineva care să te iubească așa cum m-a iubit domnul Wells pe mine. Și când am primit acel mesaj de la eșarfa
ta despre bărbatul frumos din viitorul tău, pur și simplu nu am putut să-l rețin.”
"Un barbat?" Previziunea ei se înrăutățise. Ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost un bărbat.
Învățasem că nu pot avea încredere în bărbați. Și nu puteam avea încredere în judecata mea asupra bărbaților.
A fost o soluție ușoară – doar le-am evitat. Nu că ar fi fost mulți bărbați singuri sub treizeci și cinci de ani în
Worthington. Acesta a fost exact motivul pentru care acest loc era atât de perfect.
Mi-am iubit viața aici – liliacurile, furtunile și oceanul pe care le vedeam de fiecare dată când mă uitam pe
fereastră. Era acasă – un port al fericirii, al familiarității și al adăpostului. S-ar putea să fi fost puțin singur din
când în când într-o sâmbătă seara, dar Netflix și sunetul valurilor care se loveau de plajă chiar dincolo de
cabana mea au astupat cea mai mare parte a
decalaj. Aveam ce aveam nevoie. Viața era bună.
— Bine, doamnă Wells, trebuie să mă întorc la magazin. M-am ridicat din nou. Aș fi pus anunțul închis
în timp ce i-am livrat cumpărăturile doamnei Wells și nu am vrut să ratez oamenii în drum spre casă de la
serviciu.
„Foarte bine, dar asigură-te că ai o umbrelă. O să plouă.”
m-am încruntat. — Este o zi frumoasă, doamnă Wells. Nu am nevoie de umbrelă.” Mi-am luat
po etă i a ie it.
Dacă nici măcar nu reușea vremea potrivită, sperăm că doamna Wells își pierdea atingerea. eu
avea nevoie ca viața mea să rămână așa cum era. Bărbații frumoși nu mi-au ieșit niciodată bine.
DOUĂ
Matt
Trecuseră douăzeci și șapte de ore, zece minute și aproximativ patruzeci și cinci de secunde de când
sosisem în Worthington, Maine, din LA. Ceea ce însemna că trecuseră douăzeci și șapte de ore, zece
minute și aproximativ cincizeci și cinci de secunde de când fusesem recunoscut ultima dată.
Pulsul meu era de 132 și mușchii coapselor începuseră să-mi ardă, dar am continuat să alerg, luând
aerul proaspăt al mării. Nu-mi aminteam când am fugit ultima dată afară. De cele mai multe ori era prea
al naibii de cald în Los Angeles, deși căldura nemaipomenită a fost cea mai mică dintre problemele mele.
A fi urmărit de fani, sau mai rău, de paparazzi, a fost problema mai mare.
Dar, se pare că nimeni din Maine nu a mers la film.
Ar fi trebuit să fiu recunoscător. La urma urmei, faima a fost pur și simplu un produs secundar al a
fi un actor de succes de la Hollywood, deși unele vedete le -a plăcut atenția. I-au ținut pe paparazzi pe
apelare rapidă și i-au anunțat ori de câte ori ieșeau la o excursie.
Pentru mine, faima a venit odată cu teritoriul și am suportat-o pentru că inversul l-a depășit pe jos. Mi-a
plăcut că pot alerga aici, dar anonimatul nu a meritat să renunț la succes. Faima a fost un preț pe care
eram dispus să-l plătesc.
Am tremurat când un nor uriaș cenușiu a alunecat pe cer ca un avion extraterestră direct din Ziua
Independenței. La dracu. Asta părea de rău augur.
Am trasat un traseu înainte de a pleca, așa că am traversat strada și m-am îndreptat către parcul despre
care știam că era o scurtătură înapoi la închirierea mea. Când am trecut de poarta de intrare, mobila mi-a vibrat
în buzunar. La naiba, agentul meu. Am încetinit la o plimbare și am răspuns.
— Hei, Brian, am spus, tunetul de sus aproape mă îneca.
„Unde dracu ești?” a întrebat Brian.
Picături mari și grase de ploaie au început să împroșcească poteca care ducea prin parc. Eram pe
cale să mă ud. „Într-o furtună. Ce faci?"
Am scanat parcul și am văzut un mic foișor alb. M-am îndreptat spre ea, sperând că voi fi
capabil să termin conversația fără ca celula mea să se înfunde.
„Așadar, am primit un telefon de la Anthony Scott. Te-a iubit în Vanity Fair. Voiam să știu
cum arăta programul tău peste optsprezece luni.
Wow. Anthony Scott avea un mod de a transforma lucrurile în aur de box office. Nu aș putea
spune că i-au plăcut filmele, dar un film cu Anthony Scott ar fi următorul pas înainte – un regizor bine
respectat, un succes sigur. „La ce proiect se gândește?”
„Cui dracu îi pasă? Dacă Anthony Scott te vrea, asta e tot ce trebuie să știi. Aceasta este dovada
că reputația ta începe să revină de la indiscrețiile din trecut și că ești pe drumul cel bun.”
Indiscreții. Dreapta. Bine din partea lui Brian să spună atât de delicat, când am știut amândoi că
mi-am pierdut din vedere obiectivul când mi-am încheiat al treilea rol principal și am încasat salariul
uriaș corespunzător. Am petrecut prea tare. Beat prea mult, cunoscut mult prea multe femei. Era
aproape ca și cum uitasem cine sunt și de unde vin.
Tatăl meu și Brian m-au tras înapoi chiar înainte să reușesc să stric o carieră și un viitor strălucit.
În ultimele optsprezece luni îmi redescoperisem concentrarea și lucrasem non-stop. Am avut două
filme de succes și o coperta Vanity Fair. Totul se apropia. Indiscrețiile mele , așa cum Brian a numit
discret acea perioadă întunecată, fuseseră o denivelare în drumul pe care știam că am terminat, deși
mai trebuia să-i conving pe toți ceilalți că nu aveam de gând să mă întorc acolo din nou.
„Asta ar putea fi șansa ta la o franciză”, a spus Brian. „Nu știi niciodată cum acestea
lucrurile vor merge.”
Franciza — cele două silabe mi-au dat un fior pe șira spinării. Sfântul Graal de la Hollywood.
Punerea în pungă ar arăta că nu m-am încurcat complet și că am ajuns. In cele din urma.
Practic îmi simțeam mâinile scufundându-se în cimentul umed din fața Teatrului Chinezesc Grauman.
O serie de filme de studio de succes, cu buget mare, ar însemna contracte multiple, ceea ce înseamnă
siguranța locului de muncă și, cel mai important, o zi de plată mare. Nu ar trebui să-mi mai fac
niciodată griji pentru bani. Și nici familia mea. Aș fi realizat tot ce mi-am dorit când am plecat din
Gary, Indiana, acum zece ani, hotărât să reușesc. Părinții mei și frații mei ar putea avea viețile la care
au visat întotdeauna, mai degrabă decât cele care au fost împărțite la naștere. Banii au cumpărat
libertate pentru mine și familia mea.
— M-ai auzit, Matt?
"Te-am auzit." Urcând treptele chioșului de trupă, am aruncat o privire peste ocean. Cerul
acoperit de nori, apa părea mai întunecată decât o văzusem înainte. Mai periculos.
„Este o veste grozavă.”
„Ești sigur că totul este în regulă? Ce faci afară așa de dimineață?”
„Ies la alergat.”
Brian era încă suspicios că eram pe cale să ies din nou de pe șine în orice moment. Nu avea să se
întâmple. Îmi învățasem lecția. Fusese în discuții cu un mare producător în numele meu, care a ajuns să-și
retragă oferta odată ce au auzit că am ajuns beat pe platoul de filmare. Am pierdut un potențial blockbuster
și aproape că fusesem concediat din filmul pe care îl filmam. Dar ceea ce a fost mai rău a fost că tatăl meu a
venit în vizită în mijlocul tuturor.
Rușinea fusese insuportabilă. A surprins expresia de dezamăgire din ochii tatălui meu a fost tot ce a fost
nevoie. Mi-am curățat actul. Și nu m-aș mai întoarce niciodată. Vreodată. „Tocmai mă întorc. Nu te mai
îngrijora. Nu există nicio ispită în acest oraș.”
"Bine dacă zici așa."
Mi-am băgat degetul în ureche pentru a stinge sunetul cuiva care strigă în depărtare.
"Fac. Deci, Anthony va trimite un scenariu sau un tratament sau ceva?
"Nu știu. Este doar deschiderea discuțiilor. Dar i-am spus că îți vei elibera
programează-te să lucrezi cu el.”
Țipetele au devenit mai puternice.
"Sună bine." M-am întors și am găsit o femeie care mărșăluia spre mine. Atât pentru a nu fi recunoscut.
Mi-am împins părul umed de pe față și am respirat, gata să zâmbesc dulce când mi-am cerut un autograf.
Pe măsură ce se apropia, hainele ei umede scoteau în evidență corpul unei vedete de film din anii
cincizeci – toate cu talie mică și picioare grozave. Cămașa ei, îngreunată de ploaie, îi accentua sânii periculos
de tentanți. Părul lung, întunecat și umed se agăța de pielea de alabastru. Fusta ei înmuiată m-a oferit cu o
vedere a coapselor ferme și a conturului dantelat al chiloților ei.
La naiba, parcă vremea voia să-i văd păsărică.
Nu mi-am dracu fanii – era regula mea numărul unu. Dar în acest moment, nu m-am dracu cu nimeni.
Prietena mea actuală era o cascadoră de relații publice și, de când Brian mă pusese să angajez un publicist
— Sinclair Evans — pentru a-mi curăța imaginea, mă descurcam cu pumnul meu și cu un vechi prieten
ocazional din New York. Au fost doi foști iubiți pe care i-am văzut încă. Eram sigur că pot avea încredere în ei
și publicistul meu i-a pus să semneze non-dezvăluiri pentru un nivel suplimentar de securitate.
Fără fani. Gata cu modelele aleatorii. Gata cu aventurile proaste de o noapte.
Dar pumnul meu pur și simplu nu mă zgâria mâncărimea, iar femeia din fața mea era
ispita pe un bă .
Poate aș putea scăpa de a mă răsfăț cu un fan doar de data aceasta? Nu. Acum nu era momentul să
cedezi ispitei.
"Mă pute i auzi?" a întrebat Brian, dar am fost prea hipnotizată de vânătorul de autografe care se
îndrepta spre mine ca să fiu atent, chiar dacă vorbea despre un film cu Anthony Scott.
„Da, totuși linia e proastă. Nu sunt-"
"Ce faci, nebunule?" a strigat fata cu ochi căprui, călcând în picioare

scarile de lemn ale chioșului de orchestra.
"Ce?" strigă Brian peste zgomotul tunetului.
Înainte să-mi dau seama ce se întâmplă, fata mă prinsese de încheietura mâinii cu degetele și încerca
să mă tragă afară în ploaie.
„Brian, te sun înapoi.”
„Ești cea mai proastă persoană de pe planetă?” țipă ea, smucindu-mă în jos pe trepte
din chioșc înainte de a mă lăsa în sfârșit să plec.
Oare am aterizat un stalker? Dacă da, să o tragi cu siguranță nu mi s-a părut o idee atât de bună.
„Uite, iubito, dacă ai un pix, îți dau un autograf, dar nu pozez pentru un selfie pe vremea asta.”
Ea făcu o pauză, cu o încruntătură cuprinsă de față. „Ești un idiot? Cine naiba adăpostește într-o
chioșc cu acoperiș metalic, pe un deal, în mijlocul unei furtuni cu fulgere?
Mi-am trecut mâna prin păr și am ridicat din umeri. „Îmi pare rău.”
Ea și-a dat ochii peste cap și s-a întors pe călcâie. — De necrezut, mormăi ea. „Nu te adăposti nici sub
copaci.” Ea a început să plece. „Nu avem nevoie de vreun turist prost care să fie lovit de fulger și să ne
distrugă sezonul de vizitatori.”
Ei bine, oricine ar fi fost fata, ea nu era vreun urmăritor care m-a urmărit din Los Angeles. Nici măcar
nu părea să mă recunoască.
Ea nu s-a uitat înapoi, dar m-a înfrumusețat cu cea mai delicioasă vedere a fundului ei în timp ce se
îndepărta.
Doamne, am vrut să-mi înfund dinții în fundul ăla. Nu am avut o femeie care să-mi vorbească așa de la
liceu. Erau prea ocupați să chicotească, să gâfâie sau să flirteze. În timp ce o priveam pe femeia udă
îndepărtându-se de mine, mi-am dat seama că cucerirea u oară îmbătrânise cam.
Mi-am băgat telefonul înapoi în buzunar și am început să mă întorc spre cabana închiriată. Poate mâine
aș face din nou un ocol prin parc. Nu m-ar deranja să fiu
abordat din nou de frumusețea aceea cu ochi căprui.

TREI
Lana
Am ieșit din apă într-o baie plină de aburi. După ce am tras prosopul de pe șină, m-am învelit în
bumbac pufos. Toată după-amiaza am visat la dușul meu. Doamna Wells avusese dreptate în privința
ploii. m-am udat. Din fericire, am avut haine de schimb la magazin, dar mi s-a simțit lipicios și rece
pentru tot restul zilei. Dacă acel turist nebun nu s-ar fi ascuns în chioșc, încercând să fie lovit de fulger,
s-ar putea să nu fi fost atât de ud până în oase. Dar nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Mi-am răsucit picioarele pe covorașul moale din spumă cu memorie și am oftat. Eram atât de
îmbibat de furtună încât am fost tentat să mă întorc și să-mi iau după-amiaza liberă, dar aveam o
mulțime de comenzi de completat și au venit câțiva turiști, așa că a fost la fel de bine că nu nu eliberat
în ziua respectivă.
Mi-am înfășurat părul într-un prosop, am intrat în dormitorul meu și m-am întins ca o stea de
mare pe pat. Era încă destul de devreme ca să pot lucra câteva ore la noua colecție de bijuterii la care
lucrasem dacă îmi puneam fundul în viteză.
M-am uscat, m-am pus pe niște pantaloni de yoga și un tricou moale și am început să-mi usuc
părul cu prosopul în timp ce mă așezam pe marginea patului cu fața la fereastră. Alături, o mașină era
parcata pe alee. Avea aspectul zdrobit al unei mașini sport scumpe și scumpe. Părea cam ciudat pentru
o mașină de familie, dar poate că aduseseră două?
Le-am lăsat un pachet de bun venit cu numărul meu dacă au avut o problemă. De obicei nu le
spuneam oaspeților că locuiesc chiar alături. După primii câțiva chiriași, am aflat că, dacă aș face-o, aș
avea un flux constant de „Care este din nou codul Wi-Fi?” sau „Unde e bun pentru cină?”
Mi-am aruncat prosopul și am început să-mi perie încurcăturile.
Lumina era aprinsă în bucătăria de alături; silueta cuiva afișată ca o

păpușă de umbră prin jaluzelele albe de voile. Părea că cineva dansa. Un tip.
Tatăl, poate? Doar că nu părea ca tata dansând. Se putea mișca. Am râs, apoi mi-am acoperit gura.
Nu ar trebui să râd. El plătea chirie. Și cu siguranță nu ar trebui să mă uit.
Jaluzelul s-a ondulat și două mâini s-au scufundat sub voal și au început să se joace cu prinderea.
Mi-am tras patul jos. Eram destul de sigur că nu mă va putea vedea. Eram departe de fereastră și
luminile mele nu erau aprinse, dar nu voiam să risc. Jaluba se ridică, dezvăluind un trunchi perfect –
piele aurie cu mușchi clar definiți. Tipul ăsta a fost construit. Volul era doar parțial sus, așa că nu am
putut vedea dacă fața se potrivea cu corpul, dar, băiete, dacă se potrivește? Noul meu vecin ar putea
fi cel mai frumos bărbat pe care l-am întâlnit vreodată.
Abdominalii s-au încordat și s-au relaxat când mâinile lui mari au găsit zăvorul pe geam și a
împins-o. Am înghețat. Cumva, lipsa acelui geam de sticlă dintre noi m-a lăsat pe scurt. Trebuia să
nu mă mai uit.
Soția lui a fost o femeie norocoasă.
Celula mea a sunat pe noptieră. L-am luat și i-am răspuns.
„Hei, Ruby”, am spus, în timp ce țineam telefonul între ureche și umăr și îmi traseam draperiile.
Asta m-ar împiedica să fiu un voyeur. „Cum este Marele Măr?” Am visat amândoi să părăsim
Worthington în oraș, de când eram destul de mari încât să înțelegem că în afara Maine-ului există o
lume. Împreună, am mers la o facultate în New York. Ea nu plecase niciodată. Nu mă așteptam
niciodată să mă întorc. Dar aici eram.
Și am fost fericit.
„Bine, deși ar fi mai bine dacă ai fi aici. Cum merge noua colecție?”
Am proiectat toate bijuteriile din magazinul meu, dar le-am trimis unui producător din
Massachusetts pentru producție. A menținut costurile scăzute și a însemnat că puteam ține pasul
cu comenzile care vin online. Nu aveam cum să le fac pe toate manual și oricum ar însemna că ar fi
prea scump pentru piața turistică. De fapt, nu am mai făcut nimic manual de la facultate.
Noile modele la care lucram probabil nu vor fi realizate niciodată. „Gulerul pe care îl proiectez este
cu adevărat minunat. O să fac o poză și ți-o trimit.” Colierul gros a fost preferatul meu din colecție
de până acum. A fost proiectat pentru a fi făcut din aur și s-a inspirat din Egiptul antic. L-am desenat
în formă de semilună, cu panglici de filigran de aur stratificate într-un model asimetric. Mi-am dat
cu degetele la claviculă în timp ce vorbeam.
„Ai lucrat la asta de luni de zile. Încă nu ai terminat?”

Eu și Ruby am avut această conversație de fiecare dată când am vorbit despre desenele mele.
Întotdeauna proiectam lucruri noi, dar colecția mea Bastet, numită după zeița egipteană a protecției,
nu era ceva ce aș preda pentru a fi fabricat în Massachusetts. Aceste piese erau speciale și trebuiau
realizate manual.
„Este aproape acolo. Dar nu e nicio grabă.”
Tăcerea domnea la celălalt capăt al telefonului. Ruby mă încurajase întotdeauna să mă întorc la

fabricarea de bijuterii. Dar fusesem prea ocupat cu amenajarea magazinului, proiectarea stocului,
găsirea producătorului. Erau o mie de lucruri la care să te gândești. A fost o vreme în care piesele
unice, exclusive erau ceea ce credeam că vreau să fac, dar era mai dificil să fac asta în Worthington
când toți cumpărătorii și casele de modă erau la New York. Așa că abandonasem această ambiție
când am părăsit orașul, iar acum mă mulțumisem cu micul meu magazin. Eram încă în afacerea cu
bijuterii și asta conta. A fost visul meu de când tata mi-a dat cutia de bijuterii a mamei mele când
aveam cinci ani, imediat după ce a murit.
Bijuteriile pe care le-am proiectat și vândut în magazin nu erau ieftine, dar nu erau atât de
exclusiviste încât un turist să nu cumpere din impuls un colier, un inel sau o pereche de cercei.
Lucrurile mergeau destul de bine.
„Cred că ar fi bine să te întorci în atelier. Îmi amintesc cum

mult ai iubit-o mereu.”
„Am făcut-o, dar viața e ocupată. Magazinul îmi ia mult timp și apoi este proprietatea de alături.
Apropo, știi câți ani au copiii în această familie?” Cadavrul tatălui ar sugera că sunt mici, dar nu
auzisem niciun țipăt sau țipăt.
"Nu știu. De ce?"
„Fără motiv, doar mă întreb.” Am aruncat o privire prin marginea perdelei când am terminat de
periat părul. Mașina sport argintie încă stătea singură pe drum.
„Am e-mailul chiar aici. Este o familie?” ea a intrebat.
„Uh-huh.” Fereastra bucătăriei era încă deschisă, dar abdomenele dispăruseră și

show-ul se terminase. Am eliberat perdeaua și m-am îndreptat spre biroul meu de acasă.
„Spune aici pe formular că este o rezervare corporativă — Lakeside Limited”, a spus Ruby.
M-am oprit în prag. — Credeam că ai spus că e o familie?
„Există familia din Boston care va veni mai târziu în sezon. Oricum, există vreo problemă? Plata
lor a mers bine.”
"Nici o problemă. Probabil că m-am încurcat este tot.” Aș pune urși de gumă în lor
coș de bun venit. Mi-a plăcut să le personalizez pe fiecare, astfel încât să fie mai personal. Bănuiesc
că un oaspete corporatist se umplea cu zahăr.
"Nu am nici o idee. Detaliile rezervării nici măcar nu spun câți oaspeți. Atâta timp cât este
nu o grămadă de băieți de frați, nu?
Atunci poate că au fost doar un cuplu? Asta ar explica mașina sport. Poate că au fost
gay. Cu siguranță cineva cu un corp la fel de fierbinte ca cel pe care îl văzusem nu ar putea fi niciodată hetero.
„Deci ce mai face Chas?” am întrebat în timp ce stăteam deasupra biroului meu, întinzând desenele pe care le-aș fi făcut
realizat din colectia Bastet.
„Ne-am certat”, a răspuns ea cu o expirație. Ruby lupta cu Chas nu a fost

neobișnuit. Nu eram sigur de ce l-a suportat. Păreau să lupte în mod constant.
„Sigur că sexul bun nu merită prin ce te face?”
Ruby făcu o pauză înainte de a spune: „Problema este că nu vreau nimic serios, doar
vreau să fiu serios ocazional.”
am chicotit. „Știi că nu ai niciun sens, nu?” Am mutat desenele, încercând să le pun în ordinea în
care am vrut să le pictez în acuarelă. Am început deja la guler.
„Am sens. Nu vreau un tip pe care trebuie să-l văd tot timpul – de două ori pe săptămână lucrează
pentru mine. Și nu trebuie să-și declare dragostea nemuritoare sau să-mi cumpere flori, trebuie doar
să apară dacă am gătit cina.”
am tresărit. „Nu a apărut aseară?” I-am vorbit despre rețeta mea pentru creveții mei
marinată, așa că am știut că va depune ceva efort.
"Nu. Nici măcar nu a sunat. A apărut cu o oră în urmă și mi-a spus că și-a pierdut noțiunea
timpului în Hamptons pentru că era într-o plimbare cu băieții. Nici măcar nu părea să-i pară rău.”
„Știe că nu este la facultate, nu?” Aveam aceleași discuții vechi despre Chas de când îl cunoscuse
ea. Cu siguranță ar putea găsi pe cineva mai matur. A fi pe cont propriu trebuia să fie mai bine decât
a fi cu Chas.
„Nu sunt sigur că o face. Dar prietenii lui sunt la fel acum ca atunci, așa că fac aceleași lucruri.
Weekend-urile sunt centrale ale petrecerilor. Acum că a închiriat această parte din casa Hamptons
pentru vară, s-a înrăutățit.”
„Se pare că trebuie să mergi mai departe.” Am tras un deget de-a lungul liniilor curbe ale cerceilor
candelabru cu care am început noaptea trecută. Am decis să lucrez la acestea și să pun restul
desenelor într-o grămadă pe biroul meu.
„Dar îmi place sexul. Chiar da”, s-a scâncit ea.
„Niciun prost nu merită să suporte lipsa lui de respect. Ești într-un oraș care nu doarme niciodată.
Trebuie să fie o mulțime de penis în acel loc.”
„Încep să cred că s-ar putea să ai dreptate. Poate ar trebui să fiu ca tine și să-mi las vaginul să se zgâie
și să moară.”
„Hei, vaginul meu este încă în viață și bat.” Glumele ei despre vaginul meu uscător îmbătrâneau.
"Daca spui tu. Ce altceva e nou? S-au spălat vreun bărbat îndrăzneț pe plajă?
Am gemut când mi-am adus aminte de predicția doamnei Wells. „Am văzut-o pe doamna Wells mai
devreme. Ea mi-a spus că viața era pe cale să devină dificilă pentru mine, se pregătește o furtună sau așa ceva.
Aparent, un bărbat este pe cale să apară și să provoace o grămadă de probleme.” Așa formulase ea?
"Un barbat?" întrebă ea, decibelii care coborau pe telefon înmulțindu-se brusc cu o sută.
„Este departe. Acesta este Worthington. Viața mea nu poate aluneca în frământări dacă nu o las.
Știi că chiar mi-a furat eșarfa galbenă? Ceea ce mi-a reamintit că trebuia să-mi iau geanta de covor udă de
unde o lăsasem să se usuce pe verandă. „Deci ce ai de gând să faci cu Chas?” M-am îndreptat afară și mi-am
găsit geanta acolo unde am lăsat-o. Mi-am scos eșarfa și am atârnat-o peste balustrada de lemn și am
aranjat sacul încă umed astfel încât să primească cât mai mult aer posibil.
"D-na. Wells a fost întotdeauna complet la punct ori de câte ori mi-a dat o lectură.”
spuse Ruby.
Mi-aș fi dorit să nu fi adus în discuție. Nu aveam de gând să aud niciodată sfârșitul. Și n-am vrut să mă
gândesc nici o clipă că ar putea avea dreptate.
„Ce a mai spus ea?” întrebă Ruby.
Am aruncat o privire spre cabana închiriată. Lumina din bucătărie se stinsese. "Nimic.
Ruby, vorbeam despre Chas.
"Nu, noi nu am fost. Spune-mi mai multe despre acest om misterios. Locuiește în Worthington?”
"Mă îndoiesc de asta. Îi cunosc pe toți cei opt sute treizeci și doi de oameni din acest oraș.”
„Așadar, a văzut călătoriile în viitorul tău. Interesant. Poate că în sfârșit o să-ți bagi fundul aici jos pentru
o vizită.”
Mi-am dat ochii peste cap. Nu mă întorsesem la New York de când am plecat devreme de la
facultate, cu suficient credit pentru a-mi duce absolvirea. Și nu aveam de gând să mă întorc. A
păstrat prea multe amintiri neplăcute. "Serios. Ne putem întoarce la Chas?”
— Dacă promiți să-mi spui când omul acesta intră în oraș provocând haos.
"Afacere." Orice furtună care a lovit Worthington, aș urmări din verandă sub o pătură.
Nu ar fi nimic de spus.
PATRU
Matt
De atunci nu am mai spălat vase . . . Ei bine, nu-mi aminteam să fi făcut vasele vreodată. Chiar și
când eram la New York la început, am mâncat mâncare la pachet tocmai pentru a nu trebui. Dar m-am
simțit destul de bine în privința rezultatelor când am împăturit șervețele și l-am așezat pe blat. Se
simțea normal. Brian încercase să mă convingă să-mi aduc asistentul în Maine, ca să poată să-mi ia și
să-mi ducă. Dar îmi plăcea să am ceva timp pentru mine. Întors în Los Angeles, am lucrat de cele mai
multe ori. Chiar și atunci când nu eram pe platou, citeam scenarii, mergeam la petreceri din industrie
pentru a face rețea sau făceam strategii cu Brian și Sinclair.
Brian și Sinclair nu au vrut să rămân în Portland cu restul distribuției și al echipei. Au crezut că ar

fi prea multă ispită. Și am fost de acord cu sugestia lor de a închiria undeva pe coastă. Dar din diferite
motive. Știam că sunt pe drumul cel bun și mă concentrez. Nu se mai putea întoarce la zilele mele de
petrecere. Dar așteptam cu nerăbdare să plec din Los Angeles. A fost bine să am în sfârșit niște timpi
liberi, să scap de toată presiunea care a venit odată cu starea în LA și pe care am pus-o asupra mea.
Trecuse furtuna și se încălzea din nou. Maine era mai fierbinte decât mă așteptam, dar o adiere
plăcută trecea prin cabană acum că reușisem să deschid fereastra bucătăriei. Eram pe punctul de a
pleca pentru a-mi face rutina zilnică de flotări și strângeri, când mi-a sunat mobila. L-am luat de pe
masa consolei.
„Hei, Audrey.” Nu mă așteptam să sune așa-zisa mea prietenă.
„Bună, iubitule”, a răspuns ea.
am chicotit. „Dacă aș fi fost destul de norocos să te cunosc înainte de Peter.”
— Tot nu te-aș fi atins cu un stâlp de trei picioare, spuse ea. „Ești mult prea fierbinte,
și asta înseamnă întotdeauna probleme.”
„Păi, mulțumesc. Slavă Domnului că ești prietena mea sau aș putea fi jignit. Ce pot sa fac
Pentru dumneavoastră?" Eu și Audrey vorbim rar la telefon. În cele șase luni de când am semnat
contracte și ne-am început „relația”, am ieșit la cină, am participat la ceremonii de premiere și la alte
evenimente pe covorul roșu, dar nu ne-am petrecut decât dacă cineva ne privea. La fel ca multe
romane de la Hollywood, nu a existat nimic sexual între noi. Audrey se întâlnea cu iubitul ei, Peter,
din când în când de la liceu.
„Ei bine, am vrut să vorbesc cu tine despre contractul nostru. Agentul meu nu știe că te sun.”
Asta suna serios.
„Putem să păstrăm asta între noi?” ea a intrebat.
— Sigur, am spus, deschizând ușa și ieșind pe verandă. Acest loc a avut o

leagăn și tot.
"Imi pare rau. Nici nu am întrebat cum merg filmările. Cum se numeste? Perfect
Crimă?"
„Valul perfect”. M-am așezat pe leagăn cu fața spre ocean. „Începem luni,
dar Maine e frumoasă.”
— Stai în Portland? ea a intrebat.
„Nu, restul distribuției și al echipei sunt acolo, dar sunt puțin în nord, într-un oraș mic. Este
superb, dar un pic nebunesc. Am văzut o femeie care își ducea pisica la plimbare azi dimineață. O
avea în lesă, dacă îți vine să crezi.”
„Sună ca ceva ce ai vedea pe Venice Beach.”
Am chicotit, întinzându-mi picioarele în fața mea. „Da, poate că nu e atât de departe de

LA. Oricum, destulă stagnare, ce e?
Audrey respiră adânc la celălalt capăt al telefonului. „Știu că mai avem încă unsprezece luni de
derulat cu contractul nostru, dar mă întrebam cum te-ai simți când ai terminat lucrurile după
premieră.”
Am filmat împreună un film în urmă cu șase luni și urma să fie lansat imediat după
filmările s-au încheiat la filmul pe care urma să încep să-l filmez.
„Mă renunți?” Am râs. Dar nu a fost amuzant. Lucrurile mergeau bine pentru mine,
iar acum mă suna Anthony Scott — nu voiam să mă întorc.
„O, Doamne, te rog să nu-i spui agentului meu că avem această conversație.”
„Hei, serios, asta nu este mare lucru.” Nu am vrut să se simtă rău. Ea îmi făcuse o favoare. Cu
siguranță am obținut mai mult din aranjamentul nostru decât ea. Mă apropiam
și mai aproape de visul meu de franciză. Dar timpul ei a fost nasol. — Crezi că agentul tău va avea o
problemă?
Audrey nu avea o reputație de salvat, spre deosebire de mine. Echipa ei mi-a spus da, deoarece vedeta
mea era în creștere și i-ar oferi o coloană suplimentară de centimetri. Publicitatea fusese un factor secundar
în ceea ce mă privea.
„Omule, niciunuia dintre agenții noștri nu o să-i placă asta”, a spus ea. „M-am gândit că ne putem
despărți după premiera filmului nostru, astfel studioul va fi bine. O despărțire imediat după lansare ar putea
oferi filmului puțin mai multă publicitate oricum.”
„Sigur, orice vrei.”
„Da, acum poți să te întorci la modurile tale de curvie”.
„Cred că Brian ar prefera să fiu doar castrată.”
— Sau căsătorită, spuse ea.
„Nu este același lucru?” Părinții mei erau simbolul unui cuplu fericit, dar aveau o relație atât de specială,
nici nu avea rost să mă gândesc că aș putea avea așa ceva. Nu eram cine eram. Eram totul despre muncă și
să ajung în vârf.
„Sper că nu, pentru că de aceea sun. Peter mi-a cerut în căsătorie și nu-mi pasă dacă e rău pentru
cariera mea. Îl iubesc pe bărbat de când aveam șaisprezece ani. M-am săturat să mă prefac că sunt cineva
care nu sunt.”
— Felicitări, am spus, uitându-mă peste ocean. „Sunt atât de fericit pentru tine. Știu cât de mult
înseamnă el pentru tine.” L-am întâlnit pe Peter de mai multe ori înainte să ne semnăm contractul pentru a-
l asigura că nu eram de fapt interesat de Audrey. Părea un tip grozav.
„Ai fost cel mai bun iubit fals. Sunt sigur că îți vei găsi o altă iubită falsă în cel mai scurt timp. Mai ales
că se zvonește că Anthony Scott te vrea în următorul său lungmetraj.”
„Ai auzit despre asta?” Doamne, nu trecuseră decât câteva ore de când Brian a făcut-o
m- a sunat despre oportunitate.
„Ești o chestie tare, o chestie tare. Toată lumea vorbește despre tine în acest oraș. Știi cum este
Hollywood-ul.”
"Cred. Nimic nu este încă oficial, totuși.” Până la semnarea contractelor, nu am deschis șampania. „Deci
vrei să-i spun lui Brian că nu te mai pot suporta o clipă și că vreau să ne rup contractul?”
„Ai face asta pentru mine?”

"Nu e mare lucru. Sunt obișnuit să iau căldură de la echipa mea. Și nu ar trebui să fii pedepsit pentru
că ești îndrăgostit.” Hollywood a fost un nenorocit de tanc de rechini. Și femeile păreau să se simtă mai
rău decât bărbații. Dacă o actriță ar fi făcut jumătate din ceea ce făcusem eu, cariera ei s-ar fi încheiat.
„Este foarte drăguț din partea ta, dar nu. Trebuie să-mi pun chiloții de fetiță și să înfrunt asta
eu insumi. Peter merită atât de mult de la mine.”
„Ei bine, dacă te răzgândești, strigă. Crezi că ne despărțim în aproximativ trei luni, nu? Știam că, de
îndată ce ea a spus echipei ei și au vorbit cu ai mei, publicistul meu va fi pe mine să găsesc pe cineva nou.
Audrey fusese grozavă. Întreținere redusă și răcit. Dar auzisem de niște prietene de la Hollywood care
au cauzat probleme reale. Un actor pe care îl știam și-a lăsat însărcinată prietena contractată pentru că
fusese suficient de prost încât să o ia dracu.
„Da, trei luni sună bine. Și ar trebui să-ți ofere suficient timp pentru a alinia pe altcineva.”
Ar trebui să găsesc pe cineva rapid. Nu puteam fi singură prea mult timp.
„Cred că așa voi merge. Totuși, nu îmi pot imagina că aș avea pe cineva mai bun decât tine.” eu
mi-am împins picioarele pe pământ și am început să mă legănesc înainte și înapoi pe leagăn.
„Oprește-te, mă faci să roșesc.” Ea a râs. „Nu știi niciodată, Matt, s-ar putea să obții pe cineva care se
transformă în ceva mai mult decât o cascadorie publicitară.”
am chicotit. „Da, nu cred, dar mulțumesc.”
„Bine, bine, ne vedem la începutul junkets”.
"Sigur. Salută-l pe Peter pentru mine.” Am închis și mi-am pus telefonul pe scaunul de lângă mine.
Cât va dura până când Sinclair va începe să arunce în aer CV-urile aspiranților și starletelor în ascensiune?
Ar trebui să trec prin întâlniri secrete, apoi un număr nesfârșit de cine.
Am oftat și am stat. E timpul pentru câteva crăjituri. Asta mi-ar lua mintea de la lucruri. eu
mi-am tras tricoul peste cap și am lovit puntea verandei. Aș face orice ar fi nevoie.
Îmi doream cariera despre care știam că este posibilă.
Am vrut să demonstrez că nu sunt un alt nenorocit de la Hollywood și am vrut să-l fac pe tatăl meu
mândru.
Lana
Furtuna de ploaie se limpezise, mocimea revenise, așa că am deschis toate ușile și ferestrele cabanei mele
pentru a prinde orice briză care trecea prin Worthington. Hotărâsem să lucrez afară la cerceii colecției Bastet.
Nu mă așteptam să fiu atât de distrasă de vecina mea temporară de alături
tot afară pe veranda lui.
Exercițiul în public cu cămașa jos, dacă ești un tip cu un pachet de șase, nu că aș fi numărat, ar trebui să
fie interzis. Eram destul de sigur că nu și-a dat seama că are un public sau nu ar fi mormăit ca un animal.
Mi-am strâns ochii pentru o clipă și am încercat să-mi resetez creierul. Ar trebui să intru, să aprind
televizorul, dar mi-a plăcut oarecum spectacolul în aer liber însoțit de zgomotul valurilor pe plajă.
M-am uitat la blocul meu, încercând să-mi țin ochii pe munca mea. Poate că Ruby avusese dreptate și era
timpul să-mi despachetez uneltele și să-mi înființez atelierul. Îmi aminteam de o perioadă în care m-am rătăcit
în ultimul meu proiect și orele zburau fără ca eu să bag în seamă. Dar încă de la facultate, nu am suportat să
rămân mult timp singură cu gândurile mele. Tocmai am ajuns să mă concentrez pe motivul pentru care nu
făceam piese exclusiviste de ultimă generație, de ce nu eram în New York. Și acesta a fost ultimul lucru la care
voiam să mă gândesc.
„Hei”, a strigat un bărbat din stânga mea.
La dracu. Știam că ar fi trebuit să intru când am avut ocazia. M-am uitat peste el pentru a găsi bărbatul
transpirat și dur pe care încercasem să-l ignor venind spre mine, făcându-mi cu mâna. Pe măsură ce se apropia,
părea oarecum familiar și, în timp ce își trecea mâna prin părul umed, a apărut recunoașterea. Era idiotul
nebun de la chioșc.
— Credeam că ești tu, spuse el.
Mi-am lăsat picioarele de pe masa laterală pe care le-am sprijinit și m-am ridicat. Nu observasem cât de
fierbinte era când strigam la el. Din moment ce era prost ca nisipul, am bănuit că era corect să fie frumos. Am
mers până la jumătatea treptei de pe verandă, așa că nu am părut nepoliticos. „Mă bucur că ai reușit să
supraviețuiești furtunii fără să fii electrocutat”, am spus, ferindu-mi ochii de soarele cețos.
„Speram să ne întâlnim din nou, ca să-ți mulțumesc. Se pare că sunt masochist”, a răspuns el, arătând un
zâmbet alb strălucitor.
El a crezut clar că eu sunt cel nebun. „Îmi pare rău că am țipat la tine mai devreme.” Eu nu am fost asta
scuze, dar mi s-a părut corect de spus.

„CRED că te pot iert.”
Nu ar trebui să-mi pese într-un fel sau altul, dar din anumite motive eram mulțumit că nu merge
să țină ranchiună. Mi-am pus palma pe piept. „Sunt atât de ușurat.”
El a chicotit. „Și pentru referință ulterioară, nu trebuie să creați o astfel de dramatică

scuză să mă lovești.” Și-a înclinat capul de parcă ar fi așteptat reacția mea.
Chiar am sperat că glumea. În timp ce îmi ținea privirea, sprâncenele lui pulsau în sus,
convingându-mă că doar tachina în același timp cu care îmi făcea stomacul să se răstoarne.
— Corect, am spus, dând din cap. „Pentru că înjurul bărbaților este tehnica mea preferată de flirt.”
El a chicotit. — Chiar crezi că am fost în pericol?
— Crezi că în general țip la străini?
„E bine să știu că m-ai ales pentru o atenție specială.” Privirea lui a alunecat de la mine
ochii la gura mea și înapoi.
„Pareți destul de bun în a atrage atenția greșită.” Mi-am încrucișat brațele.
El a ridicat din umeri. „E clar că am locuit în LA prea mult timp și am uitat cum este vremea reală.”
Ah, California suna cam corect. Avea trupul și fața pentru asta. Probabil că „lucea să intre în afacere”,
ceea ce însemna într-adevăr că se străduia să se îmbată în fiecare noapte și să doarmă toată ziua. M-am
întâlnit cu un tip ca ăsta de câteva săptămâni la New York. Chiar nu puteam avea încredere în inima mea.
„Deci, ești vecinul meu”, a spus el.
"Asa se pare. Ești aici în vacanță?”
S-a oprit o secundă și nu mi-am putut da seama dacă era pentru că nu voia
să-mi spună adevărul, sau pentru că nu era un împărtășitor. „Afaceri și plăcere.”
Sclipirea ochilor lui mi-a spus tot ce trebuia să știu. Acest bărbat cu siguranță nu era gay. Nu în felul în
care mi-a făcut interiorul să pâlpâie. Expresia lui arăta clar că era obișnuit să leșină fetele. Am dat doar din
cap, rugându-mă să nu înroșesc sub atenția lui.
„Nu mi-ai spus numele tău mai devreme.” Și-a măturat ochii în sus și în jos pe corpul meu și apoi m-a
fixat cu privirea lui. Felul în care se uita la mine făcea ca tot ceea ce spunea să pară atât de revoltător de
cochet, de parcă m-ar imagina gol.
„Lana.” Am încercat să par practic, de parcă prezența lui nu m-ar afecta deloc, de parcă n-aș simți
această atracție spre el. Am vrut să-l elimin ca fiind un băiat drăguț, dar ceva despre el m-a făcut să vreau
să mă apropii puțin.
„Ca la Turner? Frumos, spuse el, cu ochii orbitori. "Ți se potrivește."
„Lana Kelly. Dar multumesc." Am așteptat să-mi spună numele lui, încercând tot timpul să nu
să se uite la pieptul lui tare, maro auriu.
„Oh”, a spus el când și-a dat seama că aștept. „Eu sunt Matt.”
„Ei bine, mă bucur să te cunosc, Matt. Sunt coproprietar cabana în care stai, așa că dacă ai nevoie
orice, anunță-mă.”
Își smuci capul înapoi spre casă de parcă s-ar fi așteptat să fi dispărut de când trecuse. S-a întors
spre mine. „Mi-ai lăsat urșii de gumă?” întrebă el zâmbind.
M-am rezemat de balustradă. "Da scuze. M-am amestecat și am crezut că rămâne o familie.”
A zâmbit de parcă ar fi aflat un secret despre care nu mi-a spus încă. „Nu am ocazia să mănânc
așa ceva foarte des, așa că mulțumesc.” S-a uitat la mine atât de intens încât m-am uitat spre ocean.
„Acestea sunt două lucruri pentru care îți sunt dator.”
„Deci locuiești aici?” a întrebat el, iar eu l-am înfruntat din nou. Ochii lui s-au fixat asupra mea,
ținându-mă la fața locului. Părea să ocupe mai mult spațiu decât majoritatea oamenilor, de parcă ar
fi controlat aerul din jurul său. Poate că era doar pentru că părea atât de sigur pe sine.
„Da. Am fost în Worthington toată viața, dar am avut acest loc de câțiva ani.”
Și-a băgat mâinile în buzunare, a rupt contactul vizual cu mine, apoi a ridicat privirea la mine
de sub genele lui cu o privire care îmi făcea să tremure tot corpul și pielea mea să se strângă.
Omul acesta era periculos.
„De fapt, ai putea face ceva pentru mine.” Sprâncenele îi pulsau în sus și
mi-a zâmbit pe jumătate.
Dumnezeu știa ce-și imagina el că aș putea face. Pun pariu că acest bărbat a cochetat cu propria
sa mamă. "Ce-i asta?" am întrebat, încercând să-mi păstrez tonul neutru. Nu m-am putut decide dacă
încrederea lui revoltătoare în sine era enervantă sau justificată. Poate doar justificat enervant.
„Am vrut să aprind arzătorul, dar nu am găsit nicio potrivire. Ai niste?"
Oare bărbații ca el nu aveau în mod normal sobe care se aprindeau magic pentru ei? "Imi pare
rau. Ar fi trebuit furnizate.” M-am întors și am urcat treptele înapoi pe punte. „Mă duc să le iau”, am
strigat peste umăr.
Ușa cu ecran a scârțâit și s-a închis în spatele meu. De ce a fost când am întâlnit un bărbat
la fel de frumos și aproape gol ca Matt, purtam pantaloni de yoga și fără machiaj?
Nu că ar conta. Oricum nu eram interesat să-l impresionez. De fapt, tocmai invers.
Am găsit chibriturile și am plecat înapoi. Matt se îndreptase spre verandă și stătea sprijinit de
balustradă, cu fața la ușă, cu brațele încrucișate pe piept. Acum că eram la același nivel, era clar cât de
înalt era. Mult peste șase picioare.
Lumina care se stingea s-a prins în părul lui dezordonat, blond-murdar, și mi-am mușcat interiorul
obrazului, încercând să opresc focurile de artificii să se aprindă în mine. Am ieșit afară și mi-am întins mâna.
Fără să rupă contactul vizual, a întins mâna să ia chibriturile.
"Mulțumiri." Făcu o pauză, dar părea că mai avea ceva de spus. „Ar trebui să bem un pahar de vin
într-o noapte”, a sugerat el. "Se pare . . . vecină.”
„Da?” am întrebat, înclinând capul într-o parte.
„Într-un oraș ca acesta? Așa cred." S-a împins de pe balustradă și deodată a fost prea aproape pentru
un străin. „Adu un prieten dacă vrei. Iubit. Iubita. Orice îți plutește barca.”
Am clătinat din cap. Bărbații ca el erau incorigibili. Au presupus că ar putea avea tot ce și-au dorit
fără să lucreze pentru asta. Nu puteam admite că sunt singură. Ar lua asta de parcă i-aș returna avansurile.
Ceea ce nu am fost.
„Mulțumesc”, am spus și el s-a îndepărtat, briza făcându-mă conștient de decalajul dintre ele
ne. A alergat pe scări.
„Sunt aici singur.” El a dat din cap. „Și să mă relaxez singură tot weekendul dacă vrei să treci pe acolo.”
„Voi ține cont de asta.” Mi-am lipit buzele, încercând să nu zâmbesc.
Mi-am luat tava cu rechizite de artă și l-am văzut cum Matt se întorcea cu pași mari spre cabană.
Probabil pentru un duș – nu că mi-aș fi imaginat asta sau ceva.
Am oftat și am tras stângaci ușa cu ecranul deschis cu piciorul înainte de a intra. Lumina se stingea
și patul meu striga.
Un pic de televizor înainte de culcare mi-ar ține mintea departe de vecinul meu. A fost frumos să fii
flirtat cu. Măgulitor să fii observat de un bărbat ca Matt. Nu însemna că doamna Wells avusese dreptate.
Tocmai închiriase cabana de alături, iar furtuna din seara asta trecuse.
CINCI
Matt
Ora cinci dimineața era prea devreme. Dar am vrut să mă încadrez într-o alergare înainte să vină mașina la
șase. Când am ajuns la intrarea în parc, m-am uitat la chioșc și am zâmbit.
Cine ar fi crezut că fata frumoasă și tentantă pe care am confundat-o ca fiind o urmăritoare nu numai că nu
părea să aibă habar cine sunt, dar va sfârși prin a fi vecina mea în timp ce eram în Maine?
Acesta era într-adevăr un oraș mic.
Lana era superbă, fără îndoială, și mi-a plăcut un pic prea mult pe punte. Era o femeie care putea dărui
cât de bine a primit și asta a fost o adevărată întorsătură. Așa că ar trebui să o evit.
Îmi petrecusem weekendul învățând replici, așa că nu am mai văzut-o. Am fost programată biologic să
flirt cu femei la fel de frumoase ca Lana. Pur și simplu nu m-am putut abține. S-ar putea să nu fiu într-o relație
reală cu Audrey, dar să fiu prins înșelând-o ar putea pune în pericol reabilitarea imaginii mele. Un scandal de
înșelăciune nu a fost modalitatea de a arăta studiourilor că ești de încredere.
Când am ieșit din celălalt capăt al parcului, am avut o vedere neîntreruptă asupra oceanului.
Crescând în nordul Indianei, întotdeauna mi-a plăcut să fac o plimbare cu bicicleta departe de lac.
Când aveam în jur de șapte ani, venisem în Maine cu bunicul meu. Când am văzut oceanul pentru prima
dată, am fost dezamăgit că nu se simțea mai diferit de Lacul Michigan. Dar fiind aici în Worthington de data
aceasta, a fost frumos să nu mă simți atât de departe de casă.
Mi-am verificat ceasul. Aveam douăzeci de minute înainte ca mașina mea să ajungă aici. Dușul meu ar
trebui să fie rapid. Aveam o reputație de susținut, până la urmă. Am venit la timp, îmi cunoșteam replicile și
nu m-am drogat. Vreodată. Chiar și în timpul scurt în care am fost la Hollywood, am văzut oameni care erau
înfierbântați încetând să primească scenarii pentru că au început să-și creadă propriul hype și
s-a comportat în consecință. Aproape că eram unul dintre ei. În cazul meu, nu a fost că aș fi crezut în propria
mea publicitate. Pur și simplu credeam că am ajuns și eram puțin îngrijorat că nu era acolo unde îmi doream să
fiu. Dar acum aveam ochii pe jocul lung.
M-am oprit chiar dacă nu trec de pașii spre puntea cabanei și m-am aplecat în față, cu mâinile lipite de
genunchi, în timp ce încercam să-mi trag răsuflarea.
Ușa cu ecran a Lanei s-a trântit și mi-am întors capul într-o parte. La naiba. A apărut în echipament de
alergare care i se potrivea ca pe o a doua piele. Isuse, ea avea trupul unei femei adevărate. Atât de multe vedete
de film arătau bine când le vedeai într-un film, dar în persoană erau doar o pungă de oase. Lana avea fundul
unei femei căreia îi plăcea un burger, dar s-a antrenat și ea.
Mi s-a părut combinația perfectă.
„Hei”, am strigat.
Și-a rupt capul de la ocean, a făcut cu mâna, apoi a coborât treptele spre mine. Sânii îi erau împinși în sus,
de parcă ar fi încercat să scape de vârful ei. Pentru o secundă, mi-am imaginat că îmi trec limba de-a lungul liniei
decolteului ei și apoi mi-am șters imaginea din creier în timp ce mă ridic. — Te-ai trezit devreme, a spus ea,
uitându-se la mine.
Era mult mai scundă decât mine, ceea ce era drăguț.
„Da, trebuie să plec la serviciu la șase și am vrut să mă încadrez într-o alergare.”
Și-a mutat greutatea de pe un picior pe altul, legănându-și ușor șoldurile. Am vrut să întind mâna și să o
trag spre mine. — Ar trebui să te las să pleci, spuse ea.
Ea nu m-a întrebat ce fac sau unde lucrez. Nu aveam nevoie de ea să știe că sunt o vedetă de cinema. Nu
chiar. Dacă ar fi întrebat, i-aș fi spus — nu am fost un mincinos.
Dar nu eram pe cale să ofer informația voluntar. Îmi plăcea să fiu doar un alt tip pentru ea. Un bărbat care știa
la fel de multe despre ea precum știa ea despre mine.
„Te duci la alergat?” am întrebat, nu gata să plece încă. Știam că voi cheltui
majoritatea orelor mele de veghe pe platourile de filmare în săptămânile următoare și s-ar putea să nu o mai văd.
Ceea ce era un lucru bun, pentru că trebuia să evit ispita.
— Te-ai îmbrăcat așa? Și-a trecut o mână pe corp. „Nu, plec la vânătoare de urși.”
Am făcut o pauză și ea a izbucnit într-un rânjet. „Bineînțeles că mă duc să alerg.”
am chicotit. Mi-a plăcut foarte mult această fată. „Trebuie să iei acel spectacol în turneu”, am spus. "Și
asigurați-vă că porți echipamentul de alergare. Va fi vândut.”
Și-a rostogolit buzele ca și cum ar fi încercat să nu zâmbească. "Multumesc pentru sfat."
„Oricand.” Mi-am netezit mâna peste bărbie în timp ce mi-am imaginat cum s-ar simți pielea moale a
coapselor ei interioare pe palmele mele. „Nu te-am văzut în weekend”, am spus,

chiar dacă eu fusesem cel care o evitase. „Tu și iubitul tău nu ai trecut pe aici pentru acel pahar de vin.”
Nu văzusem nicio dovadă a unei persoane semnificative, dar nu îmi puteam imagina că o femeie ca
ea ar putea fi singură. Colțurile gurii ei generoase s-au zvâcnit – ea a înțeles că încercam să stabilesc dacă
era sau nu singură. Majoritatea femeilor ar fi căzut peste ele pentru a mă anunța că sunt interesate. Nu
Lana. A făcut-o cu atât mai intrigantă.
„Trebuia să lucrez”, a spus ea.
"Ce faci?" Aceste picioare ar arăta bine într-o uniformă de asistentă sau într-un negru strâmt
fusta unui angajat de birou sexy. La naiba, picioarele ei arătau bine, indiferent ce făcea.
„Proiectez bijuterii. Am un magazin în oraș.” Aruncă o privire spre ocean de parcă ar fi vrut să-și
continue alergarea. Am întârziat la duș, dar am vrut ca conversația noastră să continue.
Mi-a atras atenția și nu doar pentru că arăta atât de incredibil, ci și pentru că voiam să aflu mai multe
despre lumea ei în care părea atât de încrezătoare. Părea atât de departe de viața pe care o duceam.
„Deci lucrezi pentru tine?” Am întrebat. „Sună grozav.”
Ea mi-a zâmbit strâns și a dat din cap. Mă așteptam să mă întrebe ce am făcut, dar nu a făcut-o. Nu
eram sigur dacă a fost pentru că nu-i păsa sau pentru că credea că este nepoliticos să învețe. „Îmi pare
atât de rău, dar va trebui să plec dacă vreau să mă încadrez în alergarea mea”, a spus ea.
"Nici o problemă. Totuși, voi fi pe aici în seara asta. Poate ne vedem atunci.” Voiam să aflu mai multe
despre ea, să cunosc pe cineva care nu și-a format deja o viziune asupra tipului de persoană care sunt sau
ce ar putea obține dintr-o conversație cu mine.
„Poate o vei face.” A fugit pe poteca dintre casele noastre spre plajă. Am privit-o coada de cal maro
lucioasă sărindu-se. Era pur și simplu uluitoare. Genul de fată de alături despre care au făcut filme.
Când a dispărut din vedere, m-am uitat la ceas. La dracu. Zece minute. Am sprintat înapoi în casă,
aruncându-mi adidașii, pantalonii scurți și șosetele pe un traseu în spatele meu, în timp ce mă îndreptam
spre duș.
Tot ce trebuia să fac era să mă curăț și să-mi pun niște haine. Pe platou, păr și machiaj
ar rezolva restul.
Mașina sa oprit când îmi smulgeam blugii. Mi-am frecat părul cu prosopul și am trecut un pieptene
prin el înainte de a lua un tricou. Telefonul meu a sunat din patul meu și Sinclair a fulgerat pe ecran. La
dracu. Probabil că auzise de la publicistul lui Audrey despre despărțire. Mi-am luat portofelul și l-am
îndesat în buzunar înainte să răspund la telefon.
„Ești pe cale să apari?” întrebă Sinclair fără măcar să salută.
„Tocmai mă îndrept spre mașină.”
„Nu vrei să întârzii.”
Mi-am dat ochii peste cap. „Nu voi întârzia. Am ajuns la timp.”
„Și o ții în pantaloni. Fără petrecere.”
Am oftat în timp ce încuiam ușa din față. Eram destul de sigur că l-aș fi putut lăsa larg deschis și
ar fi bine în acest oraș.
„Pantalonii mei sunt în siguranță.”
— Pot aranja ca Catherine să zboare pentru câteva nopți în următoarea zi liberă, dacă vrei?
Isuse, a vrut el să sune la fel de sordid ca? Catherine a fost unul dintre cele două modele pe care le-am
văzut dezinvolt. Dar eram prieteni vechi care păcăleau. Nu era o prostituată și nu era de gardă pentru mine.
Sinclair, la fel ca majoritatea oamenilor de la Hollywood, credea că cu cât erai mai faimos sau cu cât o
persoană pentru care lucrai era mai faimoasă, cu atât aveai mai multă putere. Și așa funcționau oamenii.
Dar nu eu. Nu mi-a păsat faima sau banii când era vorba de felul în care am tratat oamenii. Oamenii erau
oameni, indiferent de ce a câștigat ultimul lor film.
„Așteaptă”, am spus în timp ce apăsam telefonul de umărul meu și întingeam o mână spre el
conducător auto. „Eu sunt Matt. Imi pare bine ca te-am intalnit."
Mi-a strâns mâna cu o strângere fermă, lucru pe care l-am apreciat. „Dimineața, domnule. Sunt Jed și
îmi face plăcere să te conduc cât timp ești în Maine.”
Am alunecat în mașină și Jed a închis ușa în urma mea.
„Nu am nevoie să aranjezi întâlniri pentru mine. Mulțumesc, am spus la telefon.
„Ei bine, despre asta. Cred că va trebui să schimbăm lucrurile. Audrey vrea
retrageți-vă devreme din înțelegere și nu se pare că am putea-o opri.”
Chiar dacă am fi putut-o opri, n-aveam cum să aș fi făcut-o. Ea făcea bine

lucru. "Suna-ma. Sunt bine cu asta. Ea nu vrea să se despartă decât după premier.”
„Da, deci până atunci studioului nu-i va păsa deloc. Și te putem conecta cu altcineva destul de repede.”
Nu am spus nimic. Știam că o altă iubită contractuală este lucrul potrivit pentru cariera mea, dar la un
moment dat mi-aș dori o șansă de a trăi o viață normală și de a fi un bărbat de treizeci de ani - să întâlnesc
o fată nouă, să flirt, să ia dracu și să repet.
Am vrut doar o pauză. Un pumn de umanitate.
Am oftat. „Bine, trimite-mi câteva detalii.”
„Nu pari atât de sigur. Nu te îndulci cu mine, nu-i așa? Pentru asta mă plătești. Aceste ultime
optsprezece luni au decurs bine – dragostea adevărată ți-a salvat sufletul în ceea ce privește Hollywood-ul.
Dacă totul este bine, în viitorul apropiat vă veți înregistra în filmul Anthony Scott, care s-ar putea dovedi a
fi prima dvs. franciză. Trebuie să fim fără scandal.”
„Nu suntem de acord.” Mi-am înclinat capul înapoi pe tetieră. El a avut dreptate. „Dar lucrurile trebuie
să se relaxeze dacă semnez cu Anthony Scott.” L-am plătit pe Sinclair să facă ceea ce aveam nevoie, adică
să-mi salveze cariera. Dar uneori uita cine era responsabil.
„Cred că îți va fi mult mai ușor să începi să-ți faci drum prin modelele Victoria’s Secret atunci când te
înscrii pentru a avea o franciză importantă de studio. Dar, în general, dacă vrei să rămâi cu succes, vei feri
de necazuri.”
Nu eram sigur că vreau să dorm cu o bandă rulantă de femei. Dar Sinclair trebuia să vadă că lucrurile
s-au schimbat. Nu eram pe cale să mă întorc. Am vrut doar să-mi iau puțin controlul înapoi în viața mea.
Mi-ar plăcea să-mi trec limba peste claviculă Lanei, să-i trag gura, să o fac să geme în timp ce am alunecat
în ea. Aș dori doar opțiunea.
„Da, mi-am învățat lecția.”
„Deci, voi trimite câteva CV-uri în seara asta. Aseară am auzit contractul lui Renee Bromley
tocmai sa încheiat, așa că îi voi chema oamenii.”
Mi-am frecat fruntea. Renee Bromley? „S-a tras cu fiecare tip de la Hollywood. Nu poți
Găsiți-mi o lesbiană închisă?”
„M-am gândit că ți-ar plăcea cineva care ți-a oferit opțiuni.”
„Renee Bromley nu-mi oferă opțiuni. E doar o nenorocită de vedete.”
„Este o vedetă. Nu poți fi un nenorocit de vedete dacă ești o vedetă. Iar o relație cu ea ți-ar aduce
multă publicitate.”
„Cu siguranță este vorba despre a arăta fiabil, bancar și fără scandal. Publicitatea este un factor
secundar.”
„Dar este încă important”, a spus Sinclair. „Îți oferă dublu bani pentru bani.”
Ultimul lucru pe care mi-am dorit a fost să repet dezastrul Affleck/Lopez. Nu am vrut coloană tabloid
centimetri. Îmi doream franciza, succesul și banii și libertatea pe care mi-ar aduce. „Ce zici de un civil?
Cineva care nu este faimos.”
— Niciodată, a bubuit Sinclair. „Nu voi mai face asta niciodată. Vrem o femeie cu la fel de mult de
pierdut ca tine. Avem nevoie de o stea în ascensiune cu un management bun. Cineva ambițios care
înțelege jocul.”
Întreaga mea viață părea un joc în care toți ceilalți luând un loc pe tablă. S-ar putea să-i sparg
mingile, dar tipul era cel mai bun din afacere. "Bine. Punct luat. Trimite-mi ce ai, dar nu Renee.
"Afacere. Dar vreau să se înscrie cineva înainte să te despărți de Audrey. Nu am convenit încă asupra
poveștii, dar nu poți fi văzut ca fiind slab și cu inima frântă. Trebuie să mergi mai departe, dar nu atât de
repede încât să arăți ca un nemernic.”
"Am în eles. Mai bine te apuci de treabă.”
„Lucrez mereu. De aceea mă trezesc în miezul nopții să-mi sun favoritul

client în prima zi la un nou film.”
Am râs. Era Dumnezeu știa la ce oră în LA. S-ar putea să mă chinui despre cât am plătit
el, dar dacă aș lua această franciză, și-ar fi câștigat banii.
"Mulțumiri. Acum, du-te și adu-mi franciza.”
Am apăsat pe Anulare pe telefon și m-am uitat la ocean în timp ce continuam de-a lungul drumului
de coastă spre Portland. Am văzut o frumusețe brunetă alergând pe nisip.
Nu exista nicio modalitate de a greși corpul ispititor al Lanei.
Era important pentru mine că Brian și Sinclair nu aveau nici cea mai mică îngrijorare pentru mine și
încrederea mea. Ei nu au înțeles că, în ciuda greșelilor mele anterioare, au fost puțini actori care au avut
aceeași dorință de a reuși ca și mine. M-am apucat de fiecare treaptă a scării de îndată ce a apărut și nu
am lăsat-o. Am avut un apel de trezire. Nu aș avea nevoie de altul.
ASE
Lana
Am răsturnat semnul pentru a deschide și am sprijinit ușa magazinului întredeschisă cu o piatră pe care o
găsisem pe plajă vara trecută.
Turiștii nu au început să apară decât după zece dimineața, dar oricum schimbam mereu semnul la nouă.
Lunia era în general lentă, dar a fost ziua în care am alocat-o pentru hârțoage și pentru a ajunge din urmă cu
ceea ce s-a întâmplat în weekend. Am angajat pe cineva să acopere sâmbăta și duminica. Dar chiar dacă nu eram
în magazin, de obicei proiectam sau mă ocupam de comenzile online. Niciodată nu m-am gândit că conducerea
propriei mele afaceri va dura atât de mult timp și de concentrare.
Am ridicat semnul de pe podea și l-am scos pe stradă.
„Hei, Lana.”
Mi-am ridicat privirea și l-am găsit pe domnul Butcher stând în fața mea, purtându-și pufosul câine
pomeranian. Dacă m-am lovit de el și de doamna Wells în câteva zile, am fost prins cu totul de bârfele nu doar
despre Worthington, ci și despre întreg statul.
„Bună dimineața, domnule măcelar. Văd că Posey are o ținută nouă.” Am tras de gulerul
haina lui de pomeranian.
„Are o garderobă complet nouă pentru vară”, a spus el.
„Cu siguranță este mai îmbrăcată decât mine.”
„Prostii, draga mea. Stilul tău New York este irosit într-un oraș ca acesta.”
„Nu vrei să spui asta.” Domnul Butcher se retrăsese în orașul natal după o petrecere plină de farmec
carieră în industria modei din New York. I-a plăcut aici și amândoi știam asta.
„Există părți din acest oraș pe care le iubesc, dar stilul oamenilor nu este unul dintre ele. Tu ești excepția,
draga mea fata. Tu și bijuteriile tale frumoase. Mi-aș dori doar să mă lași
să vă prezint unora dintre prietenii mei. Te-aș fi făcut faimos până acum dacă aș fi fost încă în industrie.”
Nu mă puteam gândi la nimic mai rău decât să fiu faimos în lume. O bucată de notorietate în
campusul meu universitar fusese un pas prea departe și mă făcuse să fug acasă. Nici măcar nu am
încercat să-mi extind linia de bijuterii în magazinele altora. Pentru mine, mic și discret era exact ceea ce
îmi doream. Atâta timp cât puteam să-mi plătesc facturile și să îmi răsfăț obiceiul pantofilor din când în
când, eram fericit. „Ei bine, ți-am spus că comenzile online merg bine, nu-i așa? La urma urmei, s-ar
putea să cuceresc puțin din piața globală.”
„Ești foarte talentat. Sunt sigur că Saks ar cădea peste ei înșiși să-ți vadă munca.
„Mă cunoașteți, domnule măcelar. Îmi place ceea ce fac și să fiu în Worthington funcționează pentru
mine.”
„Există o lume mare acolo – Paris, Roma, Londra. Nu vrei să explorezi? Nu vrei ca cele mai mari
vedete din lume să poarte modelele tale?”
Acesta fusese visul. O singura data. Înainte să-mi dau seama ce fel de succes a fost
ar însemna să renunț. Intimitatea, controlul, capacitatea de a supraveghea toate detaliile asigura

calitatea. „Unii oameni trăiesc fericiți în vise de orașe mici.”
„Oh, bine, trebuie să-ți urmezi propriul drum. Doar că ai atât de mult potențial. Acum spune-mi. Ai
auzit de filmul care se filmează în apropiere?” a întrebat el, ochii i s-au luminat de emoție într-o imitație
exactă a privirii pe care mi-a dat-o câinele lui de fiecare dată când scoteam un biscuit.
"Domnul. Măcelar, sunt dezamăgit. Este o veste veche. La ce a venit lumea când
îmi spui bârfe pe care le-am auzit deja?”
Umerii domnului Butcher se ridicară conspirativ. „Ai văzut pe cineva în oraș?

Cineva l-a văzut pe George Clooney făcând antichități în Portland în weekend.
— Ei bine, mă îndoiesc că va veni cineva la Worthington. Orașul era mai degrabă pitoresc decât plin
de farmec.
— Poate că vei întâlni acel bărbat pe care doamna Wells a spus că este pe cale să apară în viața ta.
Am îndreptat semnul, asigurându-mă că era ascuns de perete pentru a oferi un mic adăpost de
briza oceanului care ar putea să treacă de nicăieri pe aici. „Sunt sigur că este menit să existe ceva
sacrosfânt între ghicitoare și client. Doamna.
Wells nu ar trebui să răspândească astfel de zvonuri sălbatice.”
„Oh, este doar între noi. E atât de încântată pentru tine.”
M-am străduit din răsputeri să nu-mi dau ochii peste cap. „Ei bine, vă pot asigura că nu este absolut nimic de făcut
fii entuziasmat de. Îmi plac picioarele ferm pe pământ. Nu am nicio dorință să fiu măturat de vreun fel de furtună.
Îți tot spun, sunt fericit cu viața mea aici.”
Domnul Butcher i-a dat lui Posey un sărut pe nas de parcă n-ar fi ascultat niciun cuvânt din mine, ceea ce
probabil că nu era.
— Am niște documente de făcut, așa că vă rog să mă scuzați, domnule măcelar.
"Desigur dragă. Posey și cu mine mergem doar pe promenada noastră de dimineață.
„Toți ochii vor fi ațintiți asupra voastră amândoi, sunt sigur.” Îmbrăcat într-un costum crem, la două piept și
o pălărie trilby, domnul Butcher nu a putut să nu atragă privirea. Nimeni nu avea să-i fie dor de el.
Îl văzusem de câteva ori pozând cu turiștii. Îi plăcea atenția.
„Ești o fată atât de fermecătoare. Vei cuceri lumea într-una din zilele astea.”
M-am aplecat în față și i-am sărutat Posey între urechi. „O zi bună să aveți, voi doi.”
Soarele era fierbinte și strălucitor în timp ce îi priveam pe domnul Butcher și Posey coborând spre mare
față. Sperăm că vremea bună a însemnat că turiștii vor fi aici și gata să facă cumpărături.
Am tras scaunul spre tejghea și m-am conectat la laptop. Primul meu loc de muncă a fost
întotdeauna pentru a verifica vânzările și a plasa orice comenzi necesare din Massachusetts.
Când am început să trec prin vânzări, mi-a sunat telefonul.
„Hei”, am răspuns când am văzut numele lui Ruby. „Cum a fost weekendul tău?”
„Eu și Chas ne-am despărțit.” Vocea ei suna departe de parcă ar fi fost prea mult efort să vorbesc mai tare.
Am respirat înainte să răspund. Nu voiam să par la fel de u urat ca eram. „O, Doamne, Ruby. Imi pare rau."
„Da, mi-a spus că nu vrea să fie legat.”
„Dar am crezut că a fost casual?”
Ea a oftat. "Si eu am crezut la fel. Bănuiesc că nici măcar nu pot deveni ocazional”.
„Hei, acesta nu ești tu. Este un bărbat-copil. Trebuie să te găsești un adult.”
„Sau ar trebui să-mi retrag vaginul.”
Am râs. Ea a fost întotdeauna atât de dramatică. "Ia o pauza."
„Nu poți să cobori și să petreci weekendul la New York? Vreau o seară de fete.
Poate că amândoi vom întâlni pe cineva.”
"Nu pot." Mai important, ea știa că nu o voi face. „Am magazinul și casa este închiriată. Trebuie să fiu aici.”
Imaginile lui Matt cu pieptul gol mi-au fulgerat în cap. A făcut vreodată
purtați o cămașă? Am presupus că cu pieptul pe care îl avea, a vrut să-l arate. Pielea lui de dimineață arăta
fierbinte și îmi doream atât de mult să întind mâna și să-mi apăs vârful degetului pe umărul lui, doar pentru
a verifica dacă a ars.
„Nu ești în magazin în weekend, iar chiriașul de alături nu are nevoie să fii acolo.”
Am apăsat pe print pe lista comenzilor primite. „De ce nu te întorci aici pentru weekend?”
Ruby oftă. „Trebuie să flirt pentru a ieși din mizerie. Cu cine am de gând să flirtez
Worthington? domnule măcelar?”
am chicotit. „Posey ar deveni gelos.”
„Totuși, ce se întâmplă acolo? Vreo veste despre profeția doamnei Wells? Vreun bărbat s-a spălat pe
mal?
Unu. Alături. Era prea înalt. Prea frumos. Prea aproape. De obicei, chiriașii veneau și plecau și nu i-am
văzut niciodată. Din anumite motive, am continuat să dau de Matt, ca și cum tiparul nostru zilnic s-ar fi
încurcat.
Am scos primele două coli de comenzi de la imprimantă. „Cunoști acest loc. Aceeasi varsta,
aceeasi varsta."
„Așa că vino la New York”, a rugat ea, scoțând vocalele ca un copil de cinci ani.
"Nu pot."
Tăcerea domnea la celălalt capăt al telefonului.
„Nu e ca și cum a fost la facultate, știi. Sunt opt milioane de oameni în orașul ăsta, niciunuia nu le pasă
de tine. Întoarce-te doar pentru o vizită.”
Nu am vrut să am această conversație. N-avea rost să aduc în discuție trecutul. S-a terminat și nu am
vrut să mă gândesc la fostul meu iubit de neîncredere și la felul în care mi-a distrus facultatea, trimițându-
mă acasă la Worthington, visele mele în bucăți. „Am un client. Va trebui să plec.”
„Nu am auzit sunetul soneriei.”
Am zâmbit. Ea mă cunoștea mult prea bine. "Ușa e deschisă. Încearcă să nu te obsedezi de Chas.
O sa vorbesc cu tine mai târziu."
Am închis și m-am uitat spre ocean. Acest loc a fost frumos. Sigur. Eram înconjurat de oameni care mă
cunoșteau toată viața și știau cine sunt cu adevărat. De ce aș vrea să plec vreodată?
ȘAPTE
Matt
Dacă azi era ceva de treabă, The Perfect Wave avea să-l lovească din parc. Regizorul a fost un mare
comunicator care părea să-și respecte distribuția și echipa. Am avut numeroase conversații în ultimele
luni despre modul în care am văzut acest personaj și am fost complet aliniați. Părea să-i placă ceea ce
făcusem în pregătire și, evident, fusese ușurat când îmi cunoșteam replicile. Din fericire pentru mine,
colegul meu de vedetă a fost la fel de concentrat și profesionist. Trecusem prin lucruri mai repede
decât mă așteptam, iar pe la șase mă întorceam acasă.
Am zâmbit când îmi aminteam de glumele de la echipaj, care era întotdeauna semnul unui set
fericit. Nu că târful nu ar începe mai târziu, dar cel puțin acum nu a existat tensiune și nefericire care să
secătuiască de toată creativitatea din producție.
Eram psihic. Următoarele șase săptămâni aveau să fie grozave.
Am oprit în fața căsuței mele și înainte ca Jed să aibă ocazia să-mi deschidă ușa, am sărit afară. —
Ne vedem mâine la șapte. Ora mea de apel este variată, dar au fost multe dimineți devreme. Am trântit
ușa.
„Sigur ai niște plimbări fanteziste”, a strigat o femeie din spatele meu.
Am zâmbit chiar înainte să mă întorc. „Cum a fost alergarea ta?” Am întrebat-o pe Lana, care era
afară, pe verandă, un pahar de vin pe masă în fața ei.
"Bine multumesc. Ai fost undeva drăguț?” a întrebat ea, ceea ce m-a surprins. Ea nu inițiase
conversațiile noastre înainte. Nu fusese niciodată nepoliticos, doar concis cu răspunsurile ei.
Și-a dat seama cine sunt?
„Da, pe coastă. Pentru muncă, am spus.
Nu era nicio licărire de recunoaștere pe chipul ei, nici un zâmbet înțelegător. Ea doar a dat din cap
în timp ce urcam încet treptele de la veranda ei.
O felie de aer rece curgea pe spatele meu în timp ce mă întorceam spre ocean. Cerul se
înnegrise. Cu doar câteva minute în urmă fusese o după-amiază frumoasă.
„O să plouă”, a spus ea când am ajuns în vârful treptelor, însoțită de un bubuit

de tunet. Ea a ridicat din sprâncene și a zâmbit, evident încântată de perspectiva.
„Credeam că nu-ți place ploaia?”
„Nu, nu-mi place proștii din afara orașului care încearcă să se electrocuteze.” Ea a zâmbit și a
luat o înghițitură din pahar. „Nu există nimic ca să privești o furtună din Maine de sub o pătură pe
verandă.”
M-am uitat înapoi la marea care se transforma în melasă în timp ce cerul mârâia din nou.
„Pot să-ți aduc niște vin?” ea a intrebat.
Ar trebui să spun că nu. Mergeți acasă, citiți rândurile de mâine și parcurgeți CV-urile
potențialelor noi iubite. Ar trebui să. Dar nu am vrut.
„Mulțumesc, dar lasă-mă. Tu stai acolo.”
Ea a dat din cap. „Sticlă este pe tejghea. Sticla este în dulapul de deasupra aparatului de cafea.”
Ușa cu ecran s-a închis în spatele meu când am pășit în cabana Lanei. Amenajarea era aceeași
cu cea a locuinței mele - aerisit și deschis, cu un bar de mic dejun care formează o barieră între
bucătărie și zona de luat masa. Lângă masă era un scaun încorporat la fereastră și pe blat o vază
cu flori viu colorate. Cumva, locul Lanei părea mai cald decât al meu, deși semăna atât de mult.
Până și scaunele de bar erau la fel. Poate au fost toate fotografiile. Erau peste tot – pe pereți, pe
pervazuri, pe șemineul.
„L-ai găsit?” strigă ea de pe verandă, întrerupându-mi istoria pe furiș.
„Da, am înțeles”, i-am răspuns în timp ce adunam un pahar, luam sticla și plecam.
„Este ca locul meu.” Am pus paharul pe masă lângă băutura ei și i-am completat vinul înainte de a
turna pentru mine.
Se mișcase ușor pe bancă, așa că nu se mai afla în spatele mesei.
„Sunteți așezați acolo? Vrei să iau niște floricele? Arăta atât de confortabilă, toată ghemuită
sub o pătură, de parcă s-ar fi pregătit să se uite la un film în loc să privească la orizont.
„Dacă aș avea vreuna, aș spune da. Nu poți subestima valoarea de divertisment a unei furtuni.
Mult mai bine decât orice să ieși de la Hollywood.”
"Oh, chiar a a?" Poate că știa cine sunt și doar se bătea cu mine.
Dintr-o dată a fost ca și cum cineva ar fi declanșat tunuri cu apă și a început ploaia
cădea atât de tare încât am crezut că acoperișul se va prăbuși.
M-am așezat lângă Lana și ne-am uitat amândoi peste mare de parcă ar ține toate
răspunsurile pe care le căutam.
„Nu îmi pot imagina că nu văd oceanul în fiecare zi”, a spus ea după câteva momente. "Aceasta
îmi amintește cât de mic sunt. Cât de mult nu contează.”
„Nu sunt sigur dacă este cu adevărat deprimant sau oarecum inspirator.”
"Este ceea ce este." Ea a ridicat din umeri. „De unde ești, apropo? Ai crescut în California?”
„Indiana. Fără ocean decât pe marginea lacului. Casa familiei mele se află la aproximativ cincisprezece
minute de mers cu bicicleta până la apă. Dar trebuia să mergi mai departe ca să găsești părțile mai interesante,
locurile bune pentru pescuit.”
„Nu mă consideri un pescar.”
Mi-am întors capul să mă uit la ea. „De ce te consider?” Am luat o înghițitură din vinul meu,
apoi mi-am așezat paharul pe banca dintre noi, brațele noastre atingându-ne mișcarea.
„Un tip cu multe plimbări frumoase.”
am chicotit.
„Mașini, vreau să spun.” Ea a râs.
— La asta credeam că vrei să spui — nu fi așa de pervers.
Un tunet asurzitor ne-a întrerupt.
„Hristoase, parcă țintește acest pachet.”
„Nu este. Trebuie doar să fii respectuos. Și se va ocupa de treburile lui.”
"Respectuos?" am întrebat, intrigat.
„Da, ca să nu stai pe mal, sau sub un copac sau într-un chioșc”.
M-am întors să mă uit la ea. Obrajii ei s-au înroșit, anunțându-mă că era conștientă de controlul meu. Voiam
să mă apropii puțin, astfel încât să fim coapse la coapse, netezindu-i pe spate firele de păr, să simțim dacă era la
fel de caldă precum arăta.
Am tras aer în piept și i-am urmat linia vizuală. „Oh, ne-am întors la dezastrul chioșcului. Vei uita vreodată
asta?”
„Data viitoare când văd ceva mai prost.”
„Ei bine, asta nu ar trebui să fie mult timp de ceea ce am văzut despre acest oraș. Știi că eu de fapt
ai văzut o femeie cu o pisică în lesă zilele trecute?
„Hei, Polly Larch a avut șase pisici în ultimii trei ani. Și toți fie au dispărut, fie au fost alergați
sau au murit din motive medicale. Ea își păstrează pisica în siguranță.
Nimic stupid în asta.”
„Nu încercam să spun…”
„Sunt o mulțime de oameni excentrici în acest oraș, asta este sigur. Și chiar și câteva
prostii. Dar factorul stupid crește de zece ori când sosesc turiștii.”
„Sunt corectat”, am spus cu blândețe. Chiar nu am vrut să fiu insultător. Mi-a plăcut Worthington.
Si ea. „Știi că bunicul meu m-a adus în Maine când eram copil.”
S-a întors să se uite la mine. — Din Indiana?
„Da. A pescui. Părinții mei lucrau, iar frații mei erau mai mari. Am să plec în vacanță cu bunicul
meu. M-am simțit ca și cum aș fi fost aici toată vara, dar mama a spus că a fost mai puțin de două
săptămâni.”
„Și de aceea ai vrut să te întorci?”
„M-am întors la muncă. Dar e frumos. Aduce amintiri.”
„Și așa ți-ai amintit?”
„Da. Mai fierbinte decât îmi amintesc. Desigur, nu-mi amintesc ca femeile să fie la fel de
frumoase.” M-am bucurat de fardul ei puțin mai mult decât ar fi trebuit. Dar era frumoasă și merita
să audă. Fiecare mișcare pe care a făcut-o era grațioasă, cu gura plină și generoasă, chiar și
suspiciunea ei cvasi despre mine era o încurajare. Era amuzantă și încrezătoare și nu semăna cu
nicio femeie pe care am întâlnit-o vreodată. Și, în plus, avea fața și corpul care ar trimite o mie de
femei direct în cabinetul unui chirurg plastician din Beverly Hills.
Trebuia să fac un pas înapoi. Dar am vrut să aflu mai multe despre ea. Am avut această atracție
față de ea pe care nu o cunoscusem niciodată înainte. — Ai locuit mereu aici?
„Am făcut o facultate în New York, dar am descoperit că orașul nu era pentru mine.” Un trosnet s-
a transformat într-un bubuit apoi a continuat drept într-un bubuit. Era ca și cum furtuna se ridica până
la un crescendo suprem.
"Ai un iubit?"
Mai luă o înghițitură de vin și o puse înapoi pe masă înainte de a răspunde. „Ai
jumătate a întrebat asta înainte.”
am chicotit. Adevărat. Nu că aveam să mă comport altfel dacă ea mi-ar spune — oricum eu

trebuia să-mi păstrez distanța. Voiam doar să-l cunosc pe bărbatul care reușise să debarceze această femeie.
„Și încă vin gol.” M-am uitat la ridicarea și coborârea sânilor ei cremosi, abia acoperiți de camisolul ei, și am
înghițit. Greu. Chiar ar trebui să plec.
"Vezi asta?" întrebă ea, arătând spre ocean. "Fulger. Și din nou."
„Wow, asta aproape a tăiat cerul în jumătate.”
Ochii ni s-au blocat mai întâi într-o înțelegere emoționată, împărtășită, iar apoi conexiunea s-a transformat
în ceva care nu avea nimic de-a face cu fulgerul. Ea și-a întors privirea prima. Aș fi rămas, cu ochii mei ațintiți
pe ai ei toată noaptea, dacă nu ar fi fost. „Aerul se simte încărcat cu ceva.”
„Nu am iubit”, șopti ea.
A fost o invitație și nu una pe care am vrut să o refuz. Am vrut să o ating, să văd dacă
buzele ei erau la fel de moi pe cât păreau.
„Vreau să te sărut”, am spus, mișcându-mă astfel încât ea, și nu furtuna, să aibă tot
Aten ie.
Tunetul a bubuit din nou.
În ciuda zgomotului din jurul nostru, m-am putut concentra doar pe sunetul respirației ei. Ale mele
pulsul mi-a sărit sub piele, la gât, la încheieturi, în penis.
Chiar nu ar trebui să fac asta.
Dar a fost doar un sărut.
Și era atât de frumoasă.
Și atunci s-ar fi terminat.
Mi-am alunecat degetul mare peste buza ei de jos. „Uită-te la mine”, am spus.
Privirea mea a pâlpâit în jos când sânii ei se ridicau odată cu respirația. A luat fiecare uncie de
controlează să nu-i smulg camila în jos și să-mi pun gura pe carnea aceea caldă, moale și flexibilă.
În timp ce mă uitam la ea, ochii ni s-au blocat și de data aceasta căldura a trecut înainte și înapoi între ele
noi, tot mai arzătoare cu fiecare clipă care trece.
Ea a vrut să o sărut. Poate chiar dezbrăcă-o pe această punte și dă-o dracu tare
și mult până când am cunoscut fiecare parte din ea.
Am gemut, sângele curgându-mi spre pula și m-am aplecat pentru a-mi apăsa ușor buzele pe colțul gurii
ei. Respirația ei era fierbinte și grea pe obrazul meu. Mi-am lăsat mâna la fundul ei și am alunecat-o în poală.
Înfășurându-mi mâinile în jurul părului ei mătăsos, care mirosea a ocean, am tras, înclinând
capul pe spate și expunându-și gâtul.
Mi-am glumit crezând că acesta este doar un sărut. Nu eram sigur dacă era pentru că trecuse atât de mult
timp de când nu-mi fucusem cu cineva nou sau dacă era furtuna sau doar felul în care Lana mă privea, dar tot
corpul meu reverbera de poftă. Am vrut s-o ating, s-o țin, s-o stăpânesc.
Mi-am tras dinții de-a lungul maxilarului ei și ea s-a zvârcolit în poala mea. Mi-am alunecat palmele în sus pe
coapsele ei și am ridicat-o astfel încât să fie călare pe mine.
Doar un sărut. Dreapta.
Am vrut-o mai aproape, așa că mi-am înfășurat mâna în jurul gâtului ei și i-am adus gura la a mea într-o
conexiune fracturată, disperată. Cu cealaltă mână, i-am împins fundul împotriva mea. Căldura păsăricii ei acoperite
împotriva erecției mele m-a făcut să gemu. Alunecându-mi limba pe cusătura buzelor ei, am pătruns mai adânc.
La naiba, uitasem cât de fierbinte poate fi să se facă. Lucrurile dinaintea naibii. Înainte de reforma mea, totul
fusese despre eliberare. Totul despre a vedea cât de repede aș putea avea gura unei femei înfășurată în jurul
penisului meu după ce am făcut contact vizual cu ea.
Dar nu acum. Nu aici pe verandă cu Lana. Tot ce mă puteam gândi era cum nu puteam să o iau dracu, cum
nu voi ajunge niciodată atât de departe.
Mirosea al naibii de bine. Gustat și mai bine.
Ea și-a înconjurat șoldurile și am gâfâit, rupându-ne sărutul. Eram atât de aproape încât a fost jenant. „Ești
atât de sexy”, m-am sufocat. Am vrut să sugerez să luăm asta înăuntru, la naiba, cui îi pasă de interior? Am vrut să
duc asta cu un nivel sau zece. Voiam să-i văd sânii sărindu-se în timp ce mă călărea, să aud gura aia dulce și sexy
înjurând când venea atât de tare încât a uitat în ce an ne aflăm.
Și-a sprijinit mâna de pieptul meu în timp ce m-am aplecat să o sărut, apoi a coborât de pe mine, așezându-
se pe spate unde fusese ea când am ajuns. — Să privim furtuna, spuse ea fără alte explicații.
Nu m-am putut certa. Încă o secundă când o simțeam zvârcolindu-se împotriva mea și m-aș fi pierdut,
incapabil să mă abțin.
Mi-a întins vinul meu, apoi a luat o înghițitură a ei de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ale mele
greu și faptul că pulsul îmi batea din gât a spus o altă poveste.
Am stat în tăcere câteva minute până când furtuna a încetat. — Trebuie să mă trezesc devreme, spuse ea,
ridicându-se încet.
„Nu aș vrea să fiu cauza unei nopți nedormite”, am spus, deși voiam să o țin trează
săptămâna următoare. M-am ridicat și i-am periat maxilarul cu degetul mare. „Noapte
bună, Lana.”
Când am ajuns în vârful scărilor de pe puntea mea, m-am uitat înapoi. Era încă pe ea
verandă, uitându-se la mine, cu părul puțin șifonat, silueta luminată de lumina lunii.
Arăta ca o vedetă de cinema.

OPT
Lana
„M-am înțeles cu cineva luni seara”, am spus în momentul în care Ruby mi-a răspuns la apel.
Magazinul fusese liniștit toată după-amiaza, ceea ce îmi lăsase timp să-mi amintesc respirația lui Matt pe
gâtul meu, strânsoarea mâinii lui pe fundul meu. Nu că ar fi fost ușor să uit chiar dacă aș fi fost înconjurat
de o mie de oameni.
"Ce?" a strigat ea. "OMS? ai fost beat? Și de ce naiba ți-a luat cinci zile să-mi spui?
„Patru.” Puțin mai puțin, de fapt. Trei zile, nouăsprezece ore și treizeci și șase de minute dacă vreau
să fiu exact. Mi-am trecut degetul de-a lungul dulapului de sticlă pe care tocmai îl reorganizasem,
încercând să nu roșesc.
„De ce ai așteptat deloc? Puteai să mă apelezi și să mă pui pe difuzor.

Sunt cel mai bun prieten al tău.”
„Și un pervers, aparent.”
„Nu mai stai și spune-mi ce se întâmplă. Noi am vorbit în fiecare zi, iar tu nu
a menționat orice.”
Nu eram sigur de ce nu i-am spus. Poate că așteptam să dau din nou peste el, ca să fiu sigur că era
real. Dar de atunci nu l-am mai văzut deloc. Mașina lui stătuse în mașină toată săptămâna, dar singura
dată când văzusem o lumină aprinsă fusese azi dimineață devreme, când m-am trezit pentru un pahar
cu apă.
„A fost doar un sărut.”
Când a plecat luni seara, mai fusesem la cinci secunde să-l invit înăuntru și în patul meu. Nu
împinsese când am pus capăt lucrurilor. Slavă Domnului. aș fi cedat.
Sărutul fusese . . . mai mult decât un sărut. O simțisem în oase și a rămas cu mine ore
în șir după aceea. Poate că a fost doar pentru că nu am sărutat pe cineva de atâta vreme. Dar poate
că felul în care mă ținuse atât de ferm, îmi stăpânise gura atât de în întregime, care părea să o ridice
la ceva mai mult.
"Cu cine?" a exclamat ea, zguduindu-mă înapoi la conversația noastră.
„Oh, tipul de alături.”
„Închirierea corporativă?” Părea confuză. „Cum s-a întâmplat asta?”
„Am privit împreună o furtună, apoi lucrurile s-au oarecum . . . evoluat." eu

nu observase furtuna odată ce mă atinsese, nu auzise nimic altceva decât respirația lui pe pielea
mea, gemetele lui la urechea mea.
„Nici nu știam că l-ai cunoscut.”
Am zâmbit când mi-am amintit de confuzia completă a lui Matt, în timp ce strigam la el lângă
chio c. Trebuie să fi arătat ca o persoană total nebună.
„Da, doar de câteva ori.”
„Ai făcut sex? Vă vedeți din nou? Sau a fost o afacere unică?”
Am oftat. Nu eram sigur că voiam să mă gândesc la vreuna dintre întrebările ei. Mi-a plăcut
amintirea acelei nopți – tunetele și fulgerele, vinul, sărutul. Dar pentru mine, începuse și se terminase
pe veranda mea odată cu furtuna. Și am fost fericit să las lucrurile să rămână așa.
De ce să strici o seară perfectă?
„Fără sex și da, a fost o afacere o singură dată.”
Tăcere, care nu a fost niciodată bună în privința lui Ruby. Ea fie complotează, fie
gândindu-se la întrebări imposibil de răspuns.
— Bine, spuse ea.
„Ce vrei să spui, „bine”?” Nu putea fi atât de simplu.
„Adică, bine.”
„Nu o să mă interoghezi mai departe, să analizezi în exces fiecare detaliu și complet

uzați totul?” Poate că era încă prea implicată în despărțirea ei.
"Nu."
"Nu?" Nu aveam cum să scap atât de ușor.
„Mi-am făcut un jurământ să fiu mai răbdător și oricum, este evident.”
"Ce este?"
„El este omul pe care doamna Wells a spus că va intra în viața ta în această vară.”
Am râs. "Imi pare rau sa te dezamagesc." Tocmai trecea prin oraș. Și fusese doar un sărut. „Nu a fost
o furtună pe care a provocat-o.”
„Dar este înalt? Și frumos?”
Atât de înalt și atât de frumos. Felul în care mi-am întins degetele în timp ce încercam să-i prind
brațele superioare, pieptul lui dur, bronzat, părul întunecat, blond-murdar. Inima îmi bătea mai repede
doar mă gândeam la el. „Nu avem această conversație – nu mai avem paisprezece ani.”
"Asa de? Niciodată nu scapi din aprecierea unui tip fierbinte.”
Fierbinte? Era cu cinci mile înaintea cald. „Nu voi discuta cu tine despre clasamentul lui pe o-metrul
fierbinte.”
„Ceea ce înseamnă că e fierbinte. Știam asta”, a spus ea și aproape că puteam vedea pompa pumnului
de cealaltă parte a telefonului. „Locuiți unul lângă celălalt – se va întâmpla și altceva.”
"Eu nu cred acest lucru." Matt părea mulțumit să plece – nu urmărea o legătură trecătoare. Și nu
urmăream nimic.
„Ei bine, nu ești plin de știri azi? Pun pariu că descoperi că sărutul îți pune foc în coapsele tale. Se va
întâmpla din nou în curând, crede-mă.”
„Nu spune „lumbe””. Mi-am dat ochii peste cap. „Este genul de lucru pe care l-ar spune bunica ta.”
„Bunica mea este moartă, așa că nu spune mare lucru nimănui. Acesta ar putea fi începutul a ceva,
Lana.
A fost frumos să mă simt atrăgător, să am brațe de bărbat în jurul meu. Dar nu era ca și cum ar fi
schimbat ceva.
„Știi că nu toți bărbații sunt nemernicii a fost fostul tău. Și probabil că încă mai este.”
„Știu”, am spus. „Ceea ce s-a întâmplat în New York cu Bobby a fost cu mult timp în urmă.”
"Exact. Așa că fii deschis către noi posibilități.”
Am urât felul în care Ruby a făcut să sune ca și cum n-aș fi făcut nimic de la New York. Aveam mâinile
pline până la debordare. Mi-am cercetat magazinul. Lumina soarelui a alunecat prin ferestrele din podea
până în tavan și a luminat întregul magazin, dând o strălucire covorului roz deschis și creând o senzație
de Alice în Țara Minunilor . Acest loc luase dăruire și concentrare și, deși nu vindeam piesele de ultimă
generație, lucrate manual, credeam că voi ajunge să le fac.
la facultate, încă proiectam bijuterii frumoase. Și oamenii o cumpărau. Am realizat

atât de multe. Am profitat de o mie de posibilități.
NOUĂ
Matt
Am terminat ultima brânză la grătar, mi-am luat farfuria și paharul și le-am dus la chiuvetă. Mai multă
spălare. Eram destul de sigur că Leonardo DiCaprio nu și-a spălat singur vasele murdare, dar deocamdată
încă mă bucuram de noutatea. Cu siguranță a fost real și asta am căutat când am venit în Maine.
În seara asta a fost prima dată din prima seară când mă întorceam la închiriere înainte de miezul nopții
și, având în vedere că mă trezisem la cinci ani, a fost o săptămână lungă și obositoare. Aveam nevoie de o
pauză și, din fericire, mâine a fost prima mea zi liberă.
Actoria nu a fost o muncă grea, indiferent ce ar spune contemporanii mei prea privilegiați și timizi la
muncă. Îl văzusem pe tatăl meu lucrând treizeci și cinci de ani într-o curte de oțel. A fost o muncă grea. Să
văd prieteni murind sau devin invalidi din cauza riscurilor pe care și le-au asumat la locul de muncă – asta
era al naibii de real. Știam că concertul meu era o plimbare în parc, dar orele lungi de pe platourile de filmare
în așteptarea ca fotografiile să fie amenajate, scenele care se schimbau și iluminarea corectă mi-au redus energia.
Nu aprinsesem nicio lumină și singurul lucru care mi-a luminat drumul spre bucătărie a fost televizorul
dezactivat. Am deschis robinetul și mi-am trecut degetul pe sub apă, așteptând căldura, zăbovind la chiuvetă,
am ridicat privirea și am văzut-o pe Lana pe geam luminată din spate. Chiar și doar marginile ei neclare erau
frumoase.
Sărutul nostru fusese sexy, tentant și periculos. Slavă Domnului că ar fi pus capăt atunci când a făcut-o.
Nu eram sigur că aș fi putut să mă abțin. Mi-am spălat farfuria și ceașca de cafea de azi dimineață, urmărind-
o tot timpul pe Lana când părea că desenează ceva pe un șevalet de pe birou.
S-a așezat pe spate, și-a ridicat mâinile peste cap și s-a întins, apoi s-a ridicat. Ea verifică ceva la celălalt
capăt al camerei și apoi se ghemui. M-am ridicat în vârful picioarelor pentru a încerca să o observ. Când ea s-
a ridicat, am ajuns față în față. Nu eram sigur dacă mă poate vedea până nu mi-a făcut un mic semn cu mâna.
Mi-am bătut două degete pe frunte într-un salut obișnuit și ea s-a întors spre birou.
Arăta de parcă era singură.
A vrut ea companie?
Mi-am scos telefonul din buzunar. Era doar nouă și îmi plăcea ideea de a sta cu cineva care nu avea
nicio legătură cu industria filmului, care nici măcar nu știa cine sunt. Cineva care mirosea a oceanul de
vară. Aș putea să mă duc și să cer să împrumut o cană de zahăr. M-am uitat înapoi, dar lumina ei era
stinsă. La naiba. Atât pentru gândul ăsta.
Am luat o bere din frigider și m-am îndreptat spre verandă să mă relaxez și să ascult cum valurile se
lovesc de plajă. Ușa cu ecran s-a închis în spatele meu și am tras adânc aer în piept, aerul sărat și crocant
al oceanului aducându-mi aminte de gustul Lana.
Acest loc cu siguranță era frumos, chiar și atunci când ploua, chiar și după apusul soarelui.
Străpunsul de sticlă de pe veranda Lanei mi-a atras atenția.
"Esti bine?" Am sunat.
Ea se ridică de unde se aplecase. „Da, tocmai mi-am scăpat vinul.”
Am mers spre marginea punții și mi-am sprijinit palma de casă. „Îți pot oferi o bere în schimb?”
Și-a înclinat șoldul în lateral.
Mi s-a spus de când aveam patru ani că am un zâmbet de vedetă de cinema – momente ca acestea mi-
au fost utile.
După câteva secunde lungi, a pus ceva pe masă. „Sigur”, ea

spuse în timp ce cobora treptele spre mine, desculță.
Mi s-a blocat răsuflarea în gât când ea a fost focalizată sub lumina galbenă a verandului.
Era uluitoare. Nu eram sigur de ce m-a surprins asta.
— Hei, am spus, luând în vedere buzele ei plinuțe, maxilarul ascuțit. Felul în care tricoul ei și-a expus
clavicula într-un mod sfidător tentant. Spre deosebire de majoritatea femeilor pe care le cunoșteam la
Hollywood, nu o văzusem niciodată pe Lana machiată sau îmbrăcată. Avea ceva mai mult decât frumusețe,
mai mult decât glamour exterior, fabricat. Prezen ă. Un fel de a fi care a făcut imposibil să-mi iau ochii de
la ea.
"Asa de?" întrebă ea, urcând treptele.
"Asa de?"
— Deci, ai de gând să-mi aduci berea aia?

"Desigur." Am așteptat până când a ajuns în vârful treptelor, reticent să privesc în altă parte, înainte să intru
să iau o bere din frigider.
„Vrei să încerci leagănul cu mine?” am intrebat cand m-am intors.
Ea mi-a dat din cap și a acceptat sticla pe care i-am întins-o. M-am așezat înclinat pe scaunul adânc,
întorcându-mă spre ea și sprijinindu-mi brațul pe spate, cu degetele la un centimetru de umărul ei. "Cum a fost
săptămâna ta?" Am întrebat.
„Nu la fel de ocupat ca al tău, se pare”, a răspuns ea.
Mă ținea ea sub control? Interesant.
Ea a roșit când mi-am ridicat sprâncenele. „Voiam să spun că nu am văzut prea mult luminile aprinse.”
Mi-am trecut cu dosul degetului arătător obrazul ei, dorind să-i simt căldura fardului de obraz. „Săptămâna
aceasta a fost puțin nebună.” Nu am vrut să vorbesc despre mine. Am vrut să aflu mai multe despre ea, despre
fiecare dintre fanteziile, speranțele și temerile ei. Nu mi-am amintit niciodată să fiu atât de interesat de ceea ce
are cineva de spus. Și deși sentimentul ar fi trebuit să mă facă să alerg spre dealuri, nu-mi puteam imagina ce m-
ar fi făcut să mă mut din acest loc lângă ea. Mi-am lăsat mâna înapoi pe leagăn, degetele zdrobindu-i umărul.
„Cum sunt afacerile cu bijuterii?”
Ea și-a înclinat capul de parcă ar lua în serios întrebarea mea. "Bun. De fapt, am făcut progrese solide la
câteva modele pe care le fac pentru o colecție realizată manual.”
„Mi-ar plăcea să-i văd cândva.”
„Vrei să-mi vezi gravurile?” S-a uitat la mine de sub gene.
am chicotit. „Și orice altceva vrei să-mi arăți.” Am întins mâna și am alunecat-o mai aproape de mine, astfel
încât coapsele noastre să se lipească una de cealaltă.
„Este o idee proastă”, a mormăit ea, aproape făcând ecou la ceea ce ar trebui să mă gândesc.
Doar că nu eram. M-aș ocupa de consecințele acestui lucru mâine. Mi-a spus ceva
că Lana nu era genul de fată care urma să alerge la tabloide.
„Bere rece, leagăne adânci în verandă și sărutări fără grabă sunt toate idei excelente .”
I-am luat ceafa și am tras-o mai aproape de mine. Respirația ei mi-a ieșit în bufnituri pe pielea mea. Era
toată încurajarea de care aveam nevoie. Mi-am lipit gura de a ei. Felul în care buzele ei le-au întâlnit pe ale mele
– a fost ca și cum aș fi venit acasă, ca și cum aș găsi unde trebuia să fiu.
Fără să ne rup sărutul, mi-am aruncat berea peste balustrada verandei, am tras-o în poala mea.
Presa rece a sticlei ei de bere s-a așezat pe umărul meu, temperatura

contrastând căldura gurii ei. Mi-am trecut limba pe lângă buzele ei, i-am luat băutura din mâini și am
aruncat-o în aceeași direcție în care o aruncasem pe a mea. Le-aș salva mâine
din iarbă. Chiar acum, aveam nevoie de mâinile noastre pentru a fi libere să ne exploreze reciproc.
În seara asta, un sărut nu avea să fie suficient.
— Matt, șopti ea.
La naiba, ar fi trebuit să-i spun cine sunt. Voiam să o trag cu femeia asta și ea nu avea să știe că sunt o
vedetă de film de la Hollywood și i-ar cere să semneze un NDA mâine dimineață. Pentru o fracțiune de
secundă, m-am simțit un pic de rahat din cauza asta, dar apoi degetele ei mi-au urcat pe piept și au început
să-mi deschidă nasturii cămășii.
Lana
Vârfurile degetelor mi-au ars când le-am tras pe pieptul dur al lui Matt. Nu ar trebui să fac asta.
Dar felul în care mă privea . Ca și cum aș fi cea mai importantă persoană la care a venit vreodată
peste.
Pe măsură ce m-am apropiat de el, atracția lui a devenit mai puternică. Nu purta colonie, dar avea un
parfum pământesc, masculin, care sugera cumva că pot avea încredere în el. Brațele lui musculoase m-au
înconjurat și am simțit că mă poate proteja de întreaga lume.
Mi-a alunecat gâtul larg al tricoului meu de pe umăr și a început să-mi trase sărutări de-a lungul
pielea expusă, declanșând scântei de căldură de-a lungul coloanei vertebrale până la clitoris.
Știam din momentul în care mă atinsese pe leagăn că în seara asta nu se va termina

cu un sărut. El a vrut mai mult. am vrut mai mult. Amândoi am înțeles asta.
L-am prins de umerii și mi-am răsucit șoldurile de ale lui.
„Fără cocoașă uscată. Vreau corpul tău fierbinte și gol lipit de al meu.”
S-a ridicat, iar eu mi-am înfășurat picioarele în jurul taliei lui înainte de a avea ocazia să mă gândesc
aceasta. Voiam degetele lui pe clitorisul meu, penisul în gură.
Voiam să fiu consumat de el, folosit de el, dracu de el.
Ochii ni s-au blocat și el a pufnit înainte de a-mi apăsa spatele de lemnul casei și de a-și șlefui erecția
acoperită între coapsele mele. Mi-a jefuit gura cu limba, de parcă ar fi vrut mai mult, era disperat să stoarcă
ultimul bucățiș de nectar din floare.
Prin cămașa deschisă, și-a apăsat pieptul definit de al meu. Voiam să simt toată pielea aceea tonifiată
împotriva mea. Mi-am întins mâna după tricoul meu și l-am tras peste cap,
întrerupându-ne sărutul pentru o secundă. Lemnul de pe spatele meu gol și căldura din corpul lui
sporeau orice senzație, iar sfârcurile mele s-au împodobit cu șiretul sutienului meu.
A fi cu Matt a fost singura dată când sexul într-un oraș mic putea avea loc fără consecințe. Nu
ar fi nicio furtună în privința lui. Ar fi plecat în curând. Nu era să mă culc cu primarul pe care trebuia
să-l văd pe Main Street de fiecare dată când mă duceam să cumpăr. Și aveam douăzeci de ani.
Relațiile de o noapte au fost în regulă. M-am relaxat, predandu-ma momentului.
„Lana”, a spus el, făcând o pauză între sărutări, „ar trebui să-ți spun ceva. Nu vreau să crezi că
ascund ceva.”
Am întins mâna spre ușa cu ecran. Am vrut să iau asta înăuntru. Abia mă puteam concentra pe
ceea ce spunea.
— Lana, șopti el.
„Hai să mergem în casă”, i-am răspuns.
A prins ușa pe care o deschisesem cu piciorul.
„Sunt actor”, a spus el. „Sunt în zonă și filmez un film.” S-a tras înapoi, puțin
cută apărându-i între sprâncene.
Am dat din cap. "Bine." Creierul meu era neclar și concentrat să liniștească această durere din interiorul meu.
De ce îmi spunea asta? „Ar trebui să te cunosc?”
A scuturat din cap. "Nu. Am crezut că ar trebui să știi. Că sunt Matt Easton”, a spus el de parcă
ar fi fost important, de parcă ar fi trebuit să ascult cu atenție. De parcă ar trebui să înțeleg ceva ce
nu am înțeles. „Nu vreau să ascund nimic, să te induc în eroare în vreun fel.”
„Mă induce în eroare? Cum?"
A clipit o dată, apoi de două ori. „Doar că nu ți-am spus.”
"Bine." Mai auzisem de el? L-ai văzut în ceva? Era destul de chipeș pentru a fi un star de cinema
și numele lui suna familiar, dar ar fi putut la fel de ușor să fie tipul pe care bibliotecarul orașului
nostru îl lăuda pentru că i-a cosit gazonul. Mi-am tras vârful degetelor peste sprânceana lui. Nu
eram sigur de ce a simțit că trebuie să-mi spună. Nu era de parcă era George Clooney și pe punte s-
a adunat un roi de paparazzi. Era clar că a fost un actor aici, mâine plecat. Și în curând avea să fie
departe de Worthington. — Asta înseamnă că vrei să te oprești?
Și-a îndreptat șoldurile spre mine și m-a sărutat din nou. Presupun că am avut răspunsul meu.
Poate aș înțelege de ce a apăsat pauză pentru câteva secunde mai târziu, dar acum singurul
ceea ce mi-am dorit era sărutările lui.
„Hai să intrăm înăuntru”, am spus și el m-a tras de perete și ne-a condus înăuntru.
Ușa s-a închis și ne-a cuprins întunericul.
M-a dus în bucătărie, m-a pus pe blat. „Ești frumoasă”, a spus el,
făcând o jumătate de pas înapoi.
Mi-am acoperit gura cu degetele desfăcute, încercând să-mi ascund zâmbetul la complimentul lui. Îmi
pusesem pantaloni de yoga după muncă și nimeni nu era frumos purtând o talie elastică.
Mâinile lui s-au înfipt în spatele jambierelor și chiloților mei și cumva, fără efort, m-a dezbrăcat, astfel încât
fundul meu gol să fie pe blat și nu purtam decât sutienul.
"Lasa-ma sa te uit." S-a dat înapoi și și-a ridicat bărbia de parcă ar fi fost mândru de felul în care mă
dezbrăcase. „Sutienul tău – scoate-l”.
Și-a scos cămașa deschisă din pantaloni și și-a dezbrăcat-o când am întins mâna la spate după închizătoare.
Merita să fie expus cu fața lui – toată falca tăiată și ochi albaștri moi. Masculin
si frumos in acelasi timp. Cu corpul lui — cizelat și de culoarea zahărului brun.
Era perfect.
Am privit cum lumina care venea de pe verandă îi lumina chipul flămând. „Da. Asta e
bine”, a spus el în timp ce îmi scoteam sutienul.
Marmura rece de sub pielea mea fierbinte părea să-mi hrănească pofta. Mi-am deschis picioarele dedesubt
inspecția lui. Vroiam ochii lui, degetele lui, pula lui între coapsele mele. Dreapta. Acum.
„Ai o păsărică frumoasă”, a spus el, ducându-și privirea dintre picioarele mele spre fața mea.
Mi-am înclinat capul în semn de recunoaștere, în semn de invitație.
Doi metri de spațiu ne despărțeau, dar aveam impresia că fiecare privire mă atingea fizic.
Încet, mâinile i s-au dus la musca lui, deschizându-și blugii. Ochii lui nu i-au părăsit niciodată pe ai mei.
Și-a dat pantalonii jos. Eram nerăbdător să văd ce urmează.
Am tras respirația în timp ce el și-a pus pumnii în penis, trăgându-și mâna în sus, rotunjind capul înainte de
a împinge înapoi în jos.
Nu-mi aminteam că pula unui bărbat îmi făcea gura apă înainte.
„Hai să încurcăm puțin această păsărică drăguță, da?”
Șoldurile mi s-au rostogolit înainte, iar el nu m-a mai torturat când a pășit între picioarele mele.
Privindu-mă, și-a plimbat degetele peste pliurile mele cu o mână, cealaltă încă pe a lui
coco . Mi-am mu cat buza, luptând împotriva gemetei de la baza stomacului meu.
„Nu te abține. Vreau să iau ce vreau. Dar vreau să-ți ofer ceea ce ai nevoie.
Și trebuie să văd, să aud, să simt ce este asta.”
am gâfâit.
— Da, spuse el cu aprobare și clipi încet, de parcă pofta îi stingea reacțiile.
Degetele lui au părăsit sexul meu și m-a apucat de mamelon, dându-se în cerc, apoi trăgând. Erau
aproape dureros umflați de excitare. Mi-a tăiat respirația și mi-am sprijinit brațul de pieptul lui.
"Oh da. Iti place asta. Îți place un pic dur.” m-am încordat. Nu mi-a plăcut gândul de a fi rănit. „Oh, nu,
iubito, nu durere. Dar vrei să fii fugit corect. Înțeleg. Știu. Și eu sunt omul care să o facă.”
Și-a alunecat mâna în jos, explorând cu încredere, arătându-mi că era la conducere.
A fost exact ceea ce mi-am dorit.
M-a tras la marginea tejghelei și și-a împins penisul în pliurile mele. Ma răni stomacul din ce în ce mai
strâns.
Ne-a rupt sărutul și mi-am aruncat privirea în jos și l-am găsit poziționând un prezervativ peste vârful lui.
Nu a așteptat până se aprinse înainte de a-și aluneca buzele pe ale mele, scufundându-și limba înapoi pentru
a-mi explora gura.
Coroana lui s-a apăsat la intrarea mea și sărutul nostru a încetinit și s-a adâncit, frunțile noastre s-au
atins când mi-am împins vârfurile degetelor pe umărul lui, pregătindu-mă. Gurile noastre deschise, buzele
noastre doar cu o respirație întreruptă, el a început să împingă în mine, ardând senzație în fiecare atom al
corpului meu.
Era atât de fierbinte, atât de mare, atât de plin. A continuat să împingă și să împingă, mâinile lui mă
țineau pe loc. Am încercat să-mi înghit strigătele, dar apoi mi-am amintit ce spusese el și m-am sufocat: „Da”.
A gemut în timp ce se îngropa în mine, liniștindu-se, ajustându-se, dându-ne amândurora șansa

savurați momentul. Acest lucru nu s-ar putea îmbunătăți, nu ar dura.
"Esti foarte incordat. Așa naibii de naibii... A rostit cuvintele de parcă vorbirea ar fi furat
ultimele picături de energie din univers.
Mi-am strâns și mi-am eliberat mușchii, încercând să-i mulg penisul, încurajându-l să
alina nevoia mea de el.
"Sfinte Doamne." Ca și cum ar fi fost lovit de un fulger, o putere reînnoită a trecut prin el. M-a
sărutat din nou, smulgându-se puțin și apoi împingând-o mai departe decât credeam că este posibil.
Mi-am strâns degetele pe pielea lui, agățat de sentimentul că aș putea izbucni

cu plăcere în orice moment.
„Mai mult”, am strigat. "Vă rog."
Colțurile gurii i se tremurau cu un zâmbet. Clipi, apoi schimbă vitezele și-și găsi ritmul. De fiecare
dată când a împins înăuntru, mi-a tăiat respirația. De fiecare dată când s-a retras, am scâncit de
pierdere.
Schimbând unghiurile, m-a apăsat pe spate până m-am întins pe blat. Mi-am întins mâna în
spatele capului, am căutat marginea și m-am pregătit.
„Doamne, arăți prea perfect.” Și-a trecut mâna între sânii mei și s-a împins de abdomenul meu
inferior, în timp ce continua să pompeze în mine. Mi-am arcuit spatele ca răspuns la plăcerea care
creștea cu fiecare atingere.
„Am să vin”, am țipat.
Părul din jurul feței lui era întunecat de transpirație și și-a mărit pasul, respirația grea și grea.
Era ca o sculptură vie, fiecare mu chi sculptat perfect lucrat, fiecare centimetru din el în propor ie
completă.
El a aruncat o privire între corpurile noastre, uitându-se la locul în care pula lui a alunecat în
mine. I-am urmat privirea, apoi am ridicat privirea. Ochii ni s-au blocat și, sfârșitul pasului către
punctul culminant, am țipat în timp ce orgasmul meu mă sfâșie ca o tornadă.
Bubuitul din urechile mele i-a înăbușit mormăiturile și gemetele și, în loc să plutesc de fericire,
am continuat să urc, orgasmul meu rotindu-se ca un disc de vinil blocat.
„Da, da, da”, a scandat el de deasupra mea, degetele mișcându-se pe clitorisul meu. Am căutat
să respir, nesigur dacă mai pot mai suporta. „Da, vino din nou, iubito, arată-mi ce-ți face penisul”.
A împins din ce în ce mai tare și mai repede, smulgând un alt punct culminant de la mine în timp ce a cerut: „Uită-
te la mine”.
Mi-am deschis ochii, urmărind cum propriul lui orgasm i se prăbușește pe față.
Nu au fost nimic altceva decât mormăituri și suspine din partea noastră amândoi când ne-am găsit respirația și
sângele a început din nou să curgă normal în jurul corpului nostru.
„La naiba, a fost senzațional”, a spus el, privindu-mă ca neîncrezător. Palmele lui erau
plat de ambele părți ale capului meu și s-a scufundat să mă sărute. Eram încă alăturați.
„Dacă continui să mă strângi așa, o să vreau să te trag din nou.”
"Bun. Vreau să mă ai din nou.” Nu mi-aș dori nimic altceva până când
sfâr itul timpului, în afară de a fi tras de omul ăsta. Din nou. Și din nou. Și din nou.
Un mic rânjet încrezător îi curbea buzele. „Da, bine, hai să încercăm să ajungem în dormitor pentru următoarea
rundă, bine?”
Lana
„Este aproape șase”, am spus în timp ce Matt mă târa spre el în timp ce ne întindeam pe o parte, cu spatele în față.
N-am făcut niciodată atât de mult sex într-o singură noapte. N-am fost niciodată futut atât de tare. Atât de expert.
"E sambata. Poți dormi toată ziua. Chiar acum, trebuie să te trag din nou.”
Mi-am strâns coapsele împreună. Cum aș putea să-l vreau din nou? Nu dormisem nicio secundă. La un moment
dat, ne-am oprit pentru un pahar cu apă și au avut loc câteva pauze de baie, dintre care una s-a terminat cu un
orgasm fulgerător la duș, când a coborât.

pe mine.
M-a tras mai aproape și și-a șerpuit degetele între coapsele mele.
„Doamne, ești mereu atât de ud și gata de plecare”, a spus el.
Am râs în timp ce erecția lui îmi măcina obrajii. El a fost unul care să vorbească.
În bucătărie se auzi un zgomot. L-am prins de încheietura mâinii pentru a-i liniști mâna, apoi am înghețat. "Ce
asta a fost?” Am întrebat.
Mi-a aruncat un sărut pe gât. "Nimic. Shhh.”
— Matt? strigă un bărbat din afara dormitorului.
„Ce dracu?” uieră Matt.
Ușa dormitorului s-a deschis și înainte să am timp să mă gândesc la ce era
întâmplandu-se, am apucat un cearșaf și am încercat să mă acoper.
"Ce naiba?" Un bărbat îndesat, de vârstă mijlocie a umplut pragul ușii. Ochii lui au pâlpâit spre ai mei și a
clătinat din cap în timp ce și-a îndreptat atenția către Matt. „Isuse, mi-ai spus că tu
îl țineai în pantaloni. Sper că a semnat un NDA.”
„Ieși afară”, urlă Matt în timp ce mă îndepărtam de el, neștiind ce să fac în continuare.
Voiam să dispar, să mă transporte cumva înapoi la cabana mea.
Cine dracu a fost acest tip?
Străinul din u ă părea să se simtă destul de confortabil în timp ce stătea în picioare, întrebându-l pe Matt
întrebări în ciuda situației noastre compromițătoare.
„Vreau să spun serios, dacă presa te surprinde că o înșeli pe Audrey, atunci munca din ultimele optsprezece
luni este la scurs.”
Ce? Camera a devenit roșie și a început să se învârtească.
Matt a înșelat?
„Ieși naiba afară!” a strigat Matt în timp ce am scos cearceaful din pat, rezistând încercărilor lui Matt de a mă
ține acolo. Înfășurând lenjeria de pat în jurul meu, am alergat spre ușa din față. Nu eram sigur dacă am trecut pe
lângă străin sau dacă s-a mișcat, m-am concentrat doar să ies de acolo.
Lemnul aspru de pe punte era mai cald decât mă așteptam pe picioarele mele goale, când am sărit pe scări,
apoi am trecut pe gazon spre casa mea.
Am dat buzna înăuntru, am încuiat ușa în urma mea și mi-am tras jaluzelele.
Ce naiba tocmai se întâmplase?
Îmi petrecusem noaptea făcând cel mai incredibil sex doar pentru a fi întreruptă de un străin care îmi spusese
că Matt înșeală.
Acesta a fost motivul pentru care nu am mai fost cu nimeni de la New York.
Acesta a fost motivul pentru care am evitat frământările.
Poate că motivul pentru care a vrut să-mi spună că este actor înainte să ne sărutăm din nou aseară a fost
pentru că știa că vor avea consecințe. Se așteptase să știu că este cu cineva? De parcă dacă mă anunțăm, asta ar fi
în regulă.
Ar fi trebuit sa stiu. Lucruri precum aseară nu s-au întâmplat fără consecințe.
Era întotdeauna o captură ori de câte ori lucrurile deveneau prea bune.
Am sărit la zgomotul pumnilor care mi-au lovit ușa din spate. Mi-am dat seama că stăteam în mijlocul
sufrageriei mele, înfășurată într-un cearșaf, cu parfumul lui Matt și al nopții noastre împreună proaspăt pe pielea
mea.
„Lana”, a strigat el prin u ă, dar nu am vrut să aud de el. aveam nevoie

spală-l.
Am intrat în baie și am deschis dușul, intrând în apă

era încă rece. Nu am simțit asta.
Era logic că Matt nu s-ar gândi de două ori să mă ducă în pat, în ciuda faptului că era implicat cu cineva.
Era la locație, ceea ce pentru el însemna aparent regulile Vegas aplicate lui
. . . soție? Iubita? Poate le avea pe amândouă. nu-mi păsa.
m-am înfiorat. Totul era atât de slăbănog și asta era ceva pe care plecasem din New York pentru a-l evita.
Worthington era pur și simplu și opusul a tot ceea ce fugisem.
Cu siguranță nu meritam să mă simt murdar, trădat, expus. Din nou.
După ce m-am spălat cu fiecare poțiune și săpun pe care le-am găsit, am ieșit din duș, mi-am pus un
halat și mi-am înfășurat părul într-un prosop. Bucăitul la u ă încetase, dar am închis restul jaluzelelor din
casă înainte de a-mi găsi laptopul. M-am așezat cu picioarele încrucișate pe pat, am deschis Google și am
introdus „Matt Easton Actor”. În timp ce așteptam rezultatele, o imagine cu un afiș de film mi-a trecut în
memorie. O comedie. O fată într-o rochie roșie. Zâmbetul sexy al lui Matt.
De parcă mi-ar fi citit gândurile, Google a găsit exact acea imagine.
La dracu. El era acel tip.
Ruby nu făcuse oare o captură de ecran a lui la Vanity Fair? Mi-am găsit telefonul pe mine
noptiera si a defilat prin imagini.
Da. Era de acum vreo patru săptămâni cu un mesaj. „Sunt prea bătrân pentru a atârna postere
de această sexy pe peretele dormitorului meu?”
I-am trimis înapoi un emoji care râdea.
Era chiar acesta omul cu care petrecusem noaptea? Tipul care s-a sărutat de parcă ar fi fost treaba lui?
Persoana care m-a făcut să vin de cinci, șase sau șapte ori?
Am derulat pe ecran, apoi am dat clic pe un articol de la Hollywood Reporter despre un film cu Anthony
Scott. L-am scanat, apoi m-am întors la rezultatele căutării și am citit titluri care începeau cu cuvinte precum
Playboy, Scandal, Heartbreaker.
În cele din urmă, ceva cu „prietenă” în descrierea de sub link mi-a atras atenția.
Matt Easton găsește dragostea, se spunea în titlu. O poză cu el și cu o fată pe care am recunoscut-o dintr-
un film Ruby mă făcuse să mă uit ultima dată când o vizitase.
Audrey Tanner. Eram sigur că bărbatul din dormitorul lui Matt azi dimineață, același
care mă văzuse goală, o pomenise pe Audrey când s-a năpustit asupra noastră.
Greața mi-a crescut din stomac.

Nu numai că mă culcasem cu cineva care atrăgea atenția oriunde mergea, dar era și el într-o relație.
Mi-am tras prosopul de pe cap și m-am lăsat înapoi pe pat.
Singura dată când am fost nesăbuit. Singura dată în care mi-am asumat un risc și așa a fost
universul mi-a plătit înapoi.
Telefonul meu a sunat și pentru o fracțiune de secundă m-am întrebat dacă este Matt. Prostule, mi-am dat seama. El
nu aveau numarul meu.
Am verificat ID-ul apelantului. Rubin. Mi s-a învârtit stomacul.
„Hei, Ruby”, am spus, încercând să-mi păstrez vocea neclintită în timp ce răspundeam.
„Am terminat oficial cu bărbații”, a anunțat ea. N-aș fi putut să spun eu însumi mai bine.
„Aseară am stat și m-am uitat la Game of Thrones, am mâncat înghețată, am încercat să fac niște exerciții
abdominale și m-am culcat la miezul nopții. A fost cea mai bună noapte pe care am avut-o de mult timp.
Sun la o pauză pentru întâlniri.”
Poate că dacă ea mi-ar fi argumentat aseară, nu aș fi acceptat asta

invitație la o bere.
„Lana?”
„Bună, da, îmi pare rău. Cred că este un plan grozav.”
"Esti bine? Sună puțin...”
„Știi acel actor la care te perfecționai acum câteva săptămâni?” Am întrebat. „Cel de pe coperta Vanity
Fair.”
— Matt Easton?
„Da.”
"Da. De ce-"
„Ei bine, el este tipul care locuiește alături. Nu mi-am dat seama la început.” Ruby a țipat, dar am
ignorat-o. Trebuia să scot asta. Pune-o să mă ajute să evaluez consecințele. Trebuia să știu cât de rău va fi
. . .tras
asta. „El este cel care m-a sărutat luni și aseară m-am culcat cu el.” Am râs puțin isteric. „Sau m-a minecu
este mai exact, dar în această dimineață un tip a intrat în noi, vorbind despre iubita lui Matt și... . .”
Lacrimile mi-au luat cuvintele și m-am rostogolit pe o parte, trăgându-mi picioarele în sus, făcându-mă
mic.
„Hei, respiră, respiră cu mine”, a scandat Ruby pe telefon. „În doi, trei, patru.
Din doi, trei, patru.”
Inconștient am început să-i urmez tiparul și, încet, lacrimile mi-au încetat.
— Ce am făcut, Ruby?
„Se pare că te-ai distrat bine. Sexul a fost bun, cel puțin?” ea a intrebat.
"Epic." Corpul meu încă se clatina din cauza atingerii lui. „Dar nu acesta este ideea.”
„Deci începe de la început. Nu pot spune dacă ești speriat pentru că ai avut unul
masă de noapte, pentru că este celebru sau pentru că ai fost întrerupt.”
„B și C, evident, dar și pentru că are o iubită!” Am țipat, panica mi-a reînnoit cu cât mă gândeam mai
mult la asta. „O, Doamne, am alergat prin curțile noastre din față într-un cearșaf!
Dacă m-ar vedea cineva? Sau mai rău, ai o poză?”
„Trebuie să te calmezi sau vei avea un anevrism. Erau fotografi în afara casei? De asta ești îngrijorat?”
"Nu știu. Poate. Adică, este un star de la Hollywood, nu? Ca un A-lister.”
— Da, dar ești în Worthington, Maine. Nu LA sau New York. Nu-mi pot imagina că Portland Press
Herald a tăbărât peste noapte în fața casei tale gata să-l întrebe pe Matt dacă a încercat încă rulada de
homar.
Adevărat. Nu văzusem niciun fotograf. De fapt, nu auzisem pe nimeni menționând că Matt ar fi în

oraș. S-a vorbit destul de mult despre filmul care a fost făcut pe coastă și despre oameni care au fost
reperați în Portland, dar nimic despre vecinul meu de alături.
„Crezi că nimeni nu știe?”
„Că tu și Matt al naibii de Easton ați făcut sex? Ei bine, eu știu și el știe. Și există o
șansă că doamna Wells știe pentru că este psihică. Dar cine mai este acolo?”
— Dar tipul care ne-a întrerupt în dimineața asta?
„Știi cine a fost?”
"Nu am nici o idee. A spus ceva despre Audrey și un NDA.”
„Da, se întâlnește cu Audrey Tanner de mulți ani. A fost un modelator total și petrecăreț
tip până când ea a venit și l-a îmblânzit.”
am gemut. "Ce am facut? Aceasta este furtuna despre care vorbea doamna Wells. eu
lasă-mi brațul să-mi cadă peste față.
„Aceasta nu este o furtună. Acesta nu este nici măcar un duș ușor. A spus ceva despre ea
înainte să te culci cu el?” ea a intrebat.
„Nu știam cine este. Mi-a spus că este actor și, gândindu-mă la asta, fața lui era familiară, dar știi
cum e, primim mulți turiști care se întorc de fiecare dată.
an. Am presupus că l-am văzut prin oraș.”
Ruby chicoti. „Numai tu puteai să te întâlnești față în față cu Matt Easton și să nu știi cine este.”
„Ruuuby. Acest lucru nu ajută.” Nu a fost amuzant. „M-am culcat cu iubitul cuiva.”
„Dar nu știai că se vede cu cineva. Nu poți fi responsabil pentru asta.”
Dar m-am simțit responsabil. Dacă nu m-aș fi tras cu un aproape străin, poate aș fi avut șansa să aflu
starea lui de relație. „Dar ce se întâmplă dacă află și merge la tabloide?” Mi-am acoperit ochii cu palma
mâinii libere, încercând să blochez această posibilitate. „Nu ar exista nicio scăpare dacă s-ar întâmpla
asta. Adică, tocmai l-am căutat pe tipul pe Google. E peste tot.”
„Da, el este Matt Easton. El este cel mai tare lucru de la Hollywood. Dar nu e nevoie
scapă — nu ai făcut nimic rău. Nu l-ai lăsat să facă fotografii, nu?
M-am ridicat în picioare. "Desigur că nu. Crezi că nu mi-am învățat lecția?”
"Da, stiu. Imi pare rau."
Vântul din ocean a zbuciumat ferestrele în timp ce eu și Ruby stăm în tăcere. Acel sentiment familiar
de groază plutea chiar deasupra capului meu, gata să plouă peste mine. Nu am putut trece prin asta din
nou.
Făcusem greșeala de a avea suficientă încredere într-un bărbat pentru a face fotografii o singură
dată. A fost cel mai umilitor moment din viața mea. Experiența mă sfâșiase prin înțelegerea mea despre
lume, prin înțelegerea mea despre mine însumi. Până atunci, am crezut întotdeauna că sunt un judecător
destul de bun al caracterului și că oamenii sunt fundamental decenți. Am crezut că dacă ai muncit din
greu și ai încercat să fii amabil, viața ți-a ieșit bine.
Dar am învățat cât de nedreaptă poate fi viața. Cât de nedrept. Cum într-o secundă lumea ta ca
știai că s-ar putea termina și tot ce ți-ai dorit vreodată să fie rupt în bucăți.
Aparent, a fost o lecție pe care universul a simțit că aveam nevoie de o reîmprospătare.
"Esti bine?" întrebă Ruby. "Nu este la fel. Nimeni nu are poze. Nimeni nu merge
să știe.”
„Ce se întâmplă dacă cine a izbucnit în această dimineață îi spune lui Audrey și ea mă dezvăluie?”
„Cine a fost acest tip? Dacă s-a simțit suficient de confortabil încât să întrerupă și să vorbească
despre NDA, trebuie să fie cineva pe care Matt îl cunoaște – managerul său, tatăl său sau așa ceva.
Oricum cum arăta? Sunt sigur că trebuie să existe ceva pe internet.”
Clicul degetelor lui Ruby pe tastatura ei m-a liniștit.

„Trimit o poză cu agentul său, verifică-o.”
Am ținut telefonul în aer și am trecut să văd imaginea. „Nu, acesta nu este el. El a avut
păr creț, cărunt la tâmple.”
A apărut o altă imagine. „Ce zici de oricare dintre acei tipi?”
Era o fotografie a lui Matt cu brațele în jurul a doi bărbați mai în vârstă. „Da, cel din dreapta. El este.
Cine e?"
„Oh, bine, este doar publicistul lui.”
"Esti sigur? Părea foarte supărat.”
„Desigur că este. Matt și Audrey sunt cuplul perfect și au fost multe

zvonuri despre cum s-a culcat cu întregul Hollywood.”
Am chicotit și norul negru de deasupra capului meu s-a micșorat ușor. „Da, nimic despre
noaptea trecută a indicat că nu are experiență.”
Ruby oftă. "Sunt gelos."
„Deci crezi că va fi bine?” Am întrebat. Aveam nevoie de cineva care să mă liniștească.
„Știu așa.”
Crede-mă că aleg un superstar de la Hollywood cu care să revin la normalitate.

ZECE
Lana
„Bună, Polly”, am spus când am trecut pe lângă ea cu Molly, pisica, îndreptată spre magazinul
alimentar. Convorbirea cu Ruby mă calmase și îmi petrecusem cea mai mare parte a zilei de ieri
dormind. Astăzi părea mai strălucitoare. Soarele a fost de acord, iar când am auzit că mașina lui Matt
iese din alee în această dimineață, am decis să merg să iau niște înghețată și broccoli.
Polly s-a oprit brusc și m-am întors. — Ai auzit că avem o vedetă de cinema care stă în
Worthington?
Mi s-a învârtit stomacul. Secretul era dezvăluit. "Noi facem? Unde ai auzit asta?”
„Bob a spus că fiica lui a văzut pe cineva acolo.” Ea a arătat în direcția

magazin alimentar.
Am dat din cap, încercând să-mi înghețe fața într-o expresie neutră. „Ei bine, Worthington este
un loc frumos. Este obligat să atragă atenția.”
„Am auzit că este foarte frumos. Înalt. Miroase bine."
— Ai mai adulmecit străini? am tachinat.
Ea a ridicat din umeri. „Tocmai ce am auzit. A fost și politicos, din toate punctele de vedere.”
„El doar rătăcea prin oraș?”
„Culeg lapte și chipsuri, se pare. A semnat câteva autografe și a făcut câteva poze cu oamenii.”
Cum am fost atât de prost? Chiar am fost ultimul care a știut totul în acest loc.
„Apropo, voi obține doar câteva lucruri eu însumi.” Am făcut semn cu mâna, apoi am intrat în
magazin. Am luat un coș și am străbătut cele trei culoare în timp record. În timp ce așteptam la
coadă pentru a fi servit, mi-a atras atenția o revistă stocată de registru.
Acolo era, zâmbindu-mi de pe coperta unui tabloid popular. Cum aș fi putut să nu-l fi observat înainte?
Poate că nu i-am văzut filmele, dar trebuie să fi dat peste fața lui de o sută de ori.
Mi-am pus coșul pe blat și am înfipt rapid și un exemplar al revistei,

sperând că va trece neobservat.
„El rămâne în oraș”, a spus Jennifer în timp ce glisa codul de bare al tabloidului și
a pus-o într-o pungă. „A fost aici ieri cumpărând lapte, chipsuri și gumă. L-am slujit.”
"Într-adevăr?" am întrebat, încercând să par neinteresat.
„Se pare că și-a luat niște bere de la magazinul de băuturi”. Ea a scanat celelalte articole pe care le
aveam în coș. „A fost foarte politicos și de două ori mai frumos în viața reală”, a spus ea, dând din cap spre
revista mea.
Nu trebuia să-mi spună cât de frumos era. Am băgat niște bani în ea, disperată să ies de acolo și să aflu
mai multe despre bărbatul cu care m-am culcat. Era chiar genul de tip care să se culce cu cineva când se
căsătorea? Voiam să ies de acolo ca să pot rupe acele pagini și să văd ce spun.
Matt
Am urcat cu pași mari scările spre veranda Lanei, încă îmbrăcată în echipamentul meu de alergare, și am
bătut în ușa din spate. Hristos, ce mizerie. L-am blestemat pe Sinclair după ce Lana plecase ieri. El ar putea
fi responsabil pentru marca mea, dar numai pentru că i-am permis. Asta nu însemna că ar putea să intre
neinvitat în casa mea și să țipe la mine.
Chiar dacă avea dreptate.
Să te culci cu Lana nu fusese deștept, dar fusese inevitabil. Nu aveam cum să-i mai rezist. Când venise
la o bere noaptea trecută fără o bucată de machiaj, m-a lovit. Ea nu încerca să mă impresioneze. Nu-mi
aminteam când se întâmplase ultima dată.
Am bătut din nou la u ă. Nici ea nu răspunsese când am trecut eu ieri. Fără îndoială că era stânjenită –
Sinclair o alungase doar într-un cearșaf. Măcar am vrut să mă asigur că e bine. Dacă aș fi avut numărul ei,
aș fi putut să-i trimit un mesaj, dar nici măcar nu aș fi avut ocazia să-mi iau rămas-bun, sau mulțumesc
pentru sex, înainte ca ea să fugă de parcă clădirea ar fi în flăcări. Nu că aș putea da vina pe ea.
Doamne, Sinclair ar putea fi atât de prost. Lana nu era vreo fată de la Hollywood care se bătea cu mine
ca să merg înainte. Ea era diferită. Era cool și încrezătoare și nu era interesată doar de mine
din cauza cine am fost.
Am încercat să privesc prin fereastra bucătăriei, dar jaluzelele erau încă închise. Mașina ei era în
volan, așa că poate aș merge să alerg și aș încerca din nou mai târziu. Am coborât scările câte două și
aproape am lovit-o pe Lana când venea spre mine, cu nasul îngropat într-o revistă.
Am zâmbit când ea a ridicat privirea și a încremenit. Ochii ei au trecut de la tabloid la pantofii mei.
„Ești un nenorocit”, a spus ea practic în timp ce lovi revista de stomacul meu și încerca să treacă pe
lângă mine.
„Hei,” am spus, luând tabloidul de unde mă lovise în abdomen și schimbând direcția pentru a o urma
înapoi pe treptele verandei. „Nu mă cunoști încă suficient de bine ca să știi dacă sunt un nemernic.”
„Știu destule.” Ea a pășit în picioare spre ușa ei de la intrare și a deschis-o, aproape lovindu-mă în
față.
— Uite, am spus, zăbovind în prag, „îmi pare rău pentru Sinclair. Uneori își depășește limitele. Dar el
are în suflet interesele mele cele mai bune, chiar dacă este greu de spus.”
„Da, se pare că depășirea este captivantă. Trebuie sa pleci." Ea a descărcat-o

pungă de băcănie pe blat și a început să pună lucrurile deoparte.
am zâmbit. Mi-a plăcut că ea aprinsă așa. Mi-am putut imagina prea ușor ținându-i brațele la spate
în timp ce corpul ei cald se lupta cu al meu înainte de a deveni flexibil și primitor. „Hei, am spus că îmi
pare rău. El a plecat acum și am restul zilei libere.”
Încruntat, s-a întors spre mine. Ar fi fost înfricoșător dacă nu ar fi fost atât de drăguț.
"Serios? Te aștepți la o mufă doar pentru că publicistul tău nu este aici? Ochii ei s-au îndreptat spre revista
pe care o aruncase asupra mea. „Îți sugerez să-ți suni prietena, logodnica sau oricine naiba ar fi ea .”
Wow, era chiar supărată. Mi-am ridicat mâinile în semn de capitulare. „Hei, încetinește o secundă. Nu
a fost vina mea că s-a prăbușit Sinclair ieri. Și asta” – am ridicat tabloidul – „este o prostie. Evident." Am
aruncat revista pe tejghea.
"Oh? Deci este o prostie că ești logodit?”
"Desigur ca este."
Și-a dat ochii peste cap și a închis ușa congelatorului. „Ei bine, ți-ai înșelat doar iubita. E în regulă
atunci.”
Am făcut un pas în casa ei. Înainte să plece, Sinclair îmi dăduse confidențialitate
acord ca Lana să semneze, dar chiar în acest moment, nu mi-a păsat nimic altceva decât să o fac să
înțeleagă situația. „Hei, nu sunt un trișor. Audrey nu este iubita mea.”
"Vorbesti serios?" a întrebat ea, pășind în jurul tejghelei spre mine. „Permiteți-mi să subliniez
ceea ce este evident.” A răsturnat revista la o pagină dublă plină cu fotografii cu mine cu Audrey pe
covoare roșii, în restaurante, chiar și unul dintre noi mergând la o excursie.
Chiar nu o cunoșteam pe Lana suficient de bine pentru a explica detaliile relației dintre mine și
Audrey, iar Sinclair m-ar ucide dacă i-aș spune adevărul fără a pune în aplicare un NDA. „Audrey și cu
mine suntem prieteni.”
Ea a izbucnit în râs. "Dreapta. Acum, poți să ieși din bucătăria mea? Am multe de facut."
Am prins-o de încheietura mâinii când se îndepărta. „Uite, vreau să explic, dar pentru a face asta am nevoie
să semnezi un acord de confidențialitate.”
"Glumești cu mine? Este în regulă să te culci cu mine, dar trebuie să semnez un NDA dacă vrem
să avem o conversație? Ei bine, nu-ți face griji. De parcă aș vrea ca cineva să știe că am fost aproape
de tine. N-am de gând să spun o vorbă.”
Expresia ei m-a lovit ca un glonț în piept. Ea părea dezgustată. Multe femei s-au opus înșelăciunii,
dar nu a trebuit niciodată să mă explic nici unei femei. Nu erau preocupați de starea mea de relație.
Dar tocmai de asta mi-a plăcut Lana. Ea nu era ca toate celelalte fete alea.
„Uite, mi s-a spus să nu intru în asta până când nu semnezi NDA. Dar Audrey nu este iubita mea.
E doar o chestie de la Hollywood. Are un iubit în orașul natal. Nu am sărutat-o niciodată.”
— Deci te prefaci că e prietena ta? a întrebat ea, răsucindu-și brațul liber și întorcându-se spre
mine.
„Da. Urmează un film și publicistul meu s-a gândit că ar fi bine să creeze un buzz.” Nu am fost
complet sincer cu ea. „Și am avut o reputație proastă acolo pentru un pic. Încerc să fiu luat mai în
serios, așa că mi s-a părut o idee bună să par liniștită.” Sinclair avea să fie atât de supărat dacă ar afla
că i-am spus rahatul ăsta fără protecția unui acord de confidențialitate.
Își puse mâna pe șold și miji ochii. — Pur și simplu minți pe toată lumea?
„Este Hollywood. Așa funcționează.” Am făcut un pas mai aproape, dar ea s-a dat înapoi. "Îmi
placi. Am...” Cum aș putea să-ți explic că nu m-am tras pe nimeni în afară de câteva fete obișnuite de
când mă înscrisem să fiu iubitul lui Audrey? M-a făcut să par ca o
nesim it. Dar mi -a plăcut de ea. Mi-a plăcut felul în care ea îmi sparge mingile în loc să cadă peste
ea însăși pentru a repeta spectacolul. Mi-a plăcut foarte mult felul în care aranjamentul pe care l-am
avut cu Audrey i s-a părut atât de străin, pentru că atunci când cineva se gândea la asta, era al naibii
de ridicol. Mi-a plăcut chiar și felul în care s-a uitat la mine de parcă aș fi fost un idiot pentru că am
fost de acord cu asta. „Îmi place de tine, altfel nu te-aș fi sărutat. Nu pot să-ți spun cât de mult mi-a
dat Sinclair pentru că am devenit intim fără NDA. Dar ai meritat riscul. Nu mă gândesc la toate
prostiile alea când sunt cu tine.”
Și-a dat ochii peste cap și s-a întors în spatele tejghelei. „Sunt copleșit de compliment.”
S-ar putea să nu știe asta, dar să fiu cu ea a fost o mare afacere – reputația mea, a mea
cariera, viitorul meu era în joc.
„Deci nu vei spune nimic? Dacă vor afla tabloidele, mă vor face să fiu un fel de înșelătorie.”
„Când, de fapt, ești doar un mincinos.” A deschis frigiderul și a început să pună

îndepărtați cumpărăturile pe care le luase cu ea, practic aruncând lucruri pe rafturi.
„Hei, nu sunt un mincinos.” Deși nu spuneam exact adevărul lumii întregi. „Oricum, aranjamentul
meu cu Audrey durează doar până când terminăm publicitatea filmului. Și apoi a terminat. Tocmai
s-a logodit.”
"Necrezut." Lana clătină din cap. Părea că fac lucrurile mai rău, nu mai bine.
„Așa este la Hollywood. Întreaga ta viață este un spectacol. Nu e ca și cum aș fi singurul. Îl

cunoști pe Bradley Bartha? El și acel model au un contract.”
Fruntea i se încreți. „Nu fi ridicol. Tocmai am citit despre ei în revista respectivă.”

Ea a arătat spre tabloidul care avea fața mea pe coperta. „Tocmai au avut un copil.”
„E mai gay decât un om gay într-o zi gay. Copilul acela nu este al lui.”
„Bine noroc pentru mine, nu m-am culcat niciodată cu Bradley Bartha, dar mulțumesc pentru informare.”
„Lana, haide. Dă-mi o pauză aici – m-aș lăsa să fiu negru dacă ar afla cineva ce-ți spun.
Ea a ridicat din umeri, a luat un măr din vasul de pe blat și s-a îndreptat spre canapea ei. „Așa
că nu-mi spune și ieși din casa mea.”
Am oftat. Ar trebui doar să plec. Dar nu era ca și cum ne-am putea evita unul pe celălalt. Locuim
alături, pentru numele naibii. În plus, aș vrea să o cunosc puțin mai mult. Noaptea noastră împreună
fusese mult mai bună decât am crezut că va fi – Lana era amuzantă, sexy și știa ce vrea. Și nu prea
mă saturasem de ea când fusese azi dimineață
incheiat prematur.
„Mă dau bere pe balcon mai târziu. Chiar mi-aș dori să mi te alături.”
Ea căzu înapoi pe canapea. „Întreabă-ți prietena.”
„La naiba, Lana. Ți-am spus că nu este iubita mea.” Mi-am trecut degetele prin păr. Ea
nu m-a ascultat deloc.
„De ce aș crede un cuvânt care iese din gura ta? Ai mințit despre
Tot." A pornit televizorul cu telecomanda, ignorându-mă în mod flagrant.
„Nu, chiar nu am făcut-o. Audrey nu este prietena mea...
„Chiar dacă este adevărat”, a spus ea, întorcându-se spre mine, cu ochii luminați de indignare,
„și mi se pare foarte greu de crezut asta, având în vedere ce am citit despre voi doi, tot nu mi-ați
spus asta. ai fost faimos.”
„Ți-am spus că sunt actor. Dacă nu te duci la film sau nu deschizi o revistă, de ce sunt eu
prostul?” Și da, mi s-a părut fierbinte că părea să nu mă recunoască, dar unde era crima acolo?
Își bătu genunchiul cu telecomanda, privind în gol la televizor. După câteva de

câteva secunde, a anunțat ea: „Nu știu de ce ești un nemernic. Știu doar că ești.”
Era dincolo de frustrare. Mi se arunca rahat din toate direcțiile, dar eu

nu făcuse nimic rău.
"Bine. Ei bine, o să-mi scot nenorocul la alergat, am răspuns, întorcându-mă către

u ă. „Bucură-te de revista ta.”
Aceasta trebuia să fie prima dată când un actor era respins pentru că era celebru.
Nu era menit să fie invers?
Dar apoi, mă bucuram de faptul că ea nu mă recunoscuse. Că Lana mă dorise pe mine, Matt,

nu o fantezie de la Hollywood. Bănuiesc că nu aș putea avea în ambele sensuri. Mi-am dorit o bucată
de realitate când am venit aici la Worthington și mi-am îndeplinit dorința.
UNSPREZECE
Lana
„Hei, doamnă Wells”, am spus în timp ce am deschis ușa de la intrare. Aveam să încep să-mi încui ușile.
Doamna Wells ar trebui să facă la fel. S-ar putea să fim în Worthington, dar au fost o mulțime de străini
– și vedete de film de neîncredere – în timpul sezonului turistic. Am pus alimentele pe tejghea. „Hei,
Harold,” l-am salutat pe tabby-ul ghimbir, care a șuierat și și-a aruncat coada în aer, oferindu-mi o vedere
neîntreruptă asupra nemernicului său în timp ce ieșea pe ușă. Cât de potrivit. Acesta era exact genul de
respect pe care mi-l arăta lumea în acest moment.
Am terminat de despachetat cumpărăturile și am intrat în sufragerie să o salut pe doamna.

Wells.
„Am auzit totul despre noul tău vecin”, a spus ea înainte ca fundul meu să mă lovească
scaunul. „O vedetă de cinema, se pare.”
Nu l-am mai văzut pe Matt de când l-am aruncat în aer ieri. Adevărul să fie spus, l-am evitat. Nu prea
am vrut să dau de aventura mea de o noapte transformată în coșmar de o noapte. Nici nu voiam să mă
gândesc la el.
„Nu prea urmez aceste lucruri”, am răspuns, uitându-mă la televizorul în mut. După ce l-am căutat
pe Matt pe Google, m-am simțit prost că nu l-am recunoscut.
„Am auzit că și el e frumos. Crezi că poate el este cel care spiritele mi-au spus că merge
să apară în viața ta?”
am pufnit. "Cu greu." Nu știam ce să cred că are o prietenă contractată.

Nu avea sens pentru mine. Cu siguranță erau o mie de fete care ar fi bucuroși să fie adevărata lui iubită.
De ce să alegeți în mod deliberat pe cineva despre care spunea că are un iubit?
— Nu crezi că e frumos? întrebă doamna Wells.
Bineînțeles că am făcut-o. Asta a fost de la sine înțeles. Dar apoi, într-adevăr, câte filme urâte
au fost stele? „Aspectul nu este totul.”
„Adevărat, dragă, dar acea atracție inițială este un lucru bun de avut.”
Mi-am dat ochii peste cap. Voia bine, dar eram într-o dispoziție proastă și mă gândisem la asta
Matt Easton suficient cât să-mi reziste o viață.
„Abia l-am văzut. Presupun că lucrează multe ore.” A fost doar o jumătate de minciună.
„Ei bine, e frumos să fii drăguț. S-ar putea să fie recunoscător pentru primirea caldă de la Worthington.
Ia-i niște lemon curd pe care îl faci.”
Glumea? — Apreciez că ai încercat să mă aranjezi și totul, doamnă Wells, dar

Sunt prea ocupat ca să-mi fac griji să fac un om lemon curd.” Ce, acesta a fost 1950?
„O, draga mea, trebuie să-ți faci ordine în prioritățile. Nu ar trebui să fii niciodată prea ocupat
pentru dragoste."
— Ai dreptate, am spus pentru a evita o ceartă. Prefer să merg acasă și să lucrez la colecția mea. —
Mulțumesc, doamnă Wells. Alimentele tale sunt puse deoparte. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva.” Am bătut-
o pe mână și am stat să plec.
„Ești o fată bună care merită un bărbat bun.”
Chiar dacă era în afara lui Matt Easton, era plăcut să cred că dna.
Wells m-a înrădăcinat. "Mulțumesc."
Dacă doamna Wells ar fi avut dreptate în predicția ei – cum vara aceasta va aduce tulburări împreună
cu un bărbat – și nu ar fi fost doar o coincidență, atunci cel puțin acum se terminase.
Să fiu prins într-un cearșaf de un străin perfect a fost cât de tumultuos puteam suporta. Nu așteptam să
vină furtuna doamnei Wells. Trecuse și dispăruse. Și supraviețuisem.
Stomacul meu a mormăit. Lemon curd suna ca o distragere fabuloasă de la gândurile lui Matt Easton.
Am închis poarta și m-am întors în oraș să iau niște provizii. am avut destule
zahăr acasă, dar aș avea nevoie de lămâi și ouă.
Când am ieșit din magazin, cu geanta mea de pânză plină de fructe, m-am uitat peste drum. Polly Larch
și sora ei Patricia se apropiau de vecinul meu înalt și frumos de la Hollywood. Purta o pălărie de baseball,
dar încă puteam vedea că zâmbetul lui generos i se extinsese în ochi. Chiar dacă l-au înconjurat ca niște
păsări cipârâind, era clar că nu le-a văzut ca pe o deranj.
Doamna Wells avea dreptate în privința unui lucru – era foarte frumos.
Cred că mi-a spus că este actor, chiar dacă nu mi-a spus că este cel mai tare lucru
la Hollywood. Nu l-aș putea învinovăți pentru asta. Și poate că aranjamentul lui cu Audrey Tanner
era normal în lumea lui. Poate că nu înșelase.
S-a uitat la mine și privirile ni s-au întâlnit. Am zâmbit, strâns. Nu ar fi trebuit să-mi pierd
cumpătul cu el. Poate că îi datoram scuze.
Zâmbetul lui a crescut și mi-a făcut un salut cu două degete. Zâmbetul mi s-a înmuiat, mi-am
întors privirea și m-am întors spre cabana mea. Dacă nu s-ar fi dovedit a fi un total nemernic. Nu
am avut încredere în nimeni de atâta timp, eram hotărât să nu fiu orb la defectele de caracter
ale bărbaților doar pentru că le găseam atractive, doar pentru că m-am îndrăgostit. Am crezut
că o noapte cu Matt ar fi necomplicată și poate chiar primul pas pentru a-mi reconstrui credința
în bărbați. M-am gândit că voi scăpa nevătămată – trebuia să fie simplu. Nu și-a dat seama
universul că meritam să iau o pauză?
Cinci borcane de lemon curd mai târziu, am înșurubat capacul ultimului borcan și l-am așezat pe
tejghea.
Am luat patru și le-am pus la frigider, apoi m-am întors și l-am luat pe al cincilea. L-am
transferat dintr-o mână în cealaltă. Dacă nu ar fi înșelat, chiar îi datoram scuze.
Ar crede că sunt complet nebun dacă aș apărea la ușa lui cu un borcan de lemon curd?
Probabil. Poate, l-aș lăsa pe covorașul din spate ca un fel de ofrandă de pace, apoi aș întoarce și
aș dispărea.
Asta suna ca un plan.
Am inspirat adânc și am ieșit pe ușa din spate.
Desculț, m-am strecurat pe puntea lui, fără să vreau să atrag atenția asupra mea. Mașina lui
era pe alee, dar din nou, era normal, chiar și atunci când știam că era afară toată ziua. Când am
ajuns în vârful scărilor, am auzit muzică – Motown, Marvin Gaye – cântând de la fereastra
deschisă a sufrageriei. am zâmbit. Avea bun gust. Eram pe punctul de a pune borcanul pe
covoraș când ușa lui din spate s-a deschis și am ajuns față în față cu picioarele lui.
La naiba, până și picioarele lui – mari, bronzate și ieșind din blugii decolorați
— au fost sexy.
„Bună”, a spus el.
M-am îndreptat și mi-am înclinat capul pentru a-l găsi zâmbind la mine. „Voiam să plec
asta, am spus, făcând un pas înapoi și oferindu-i borcanul.
"Oh." S-a încruntat, dar a acceptat. "Mulțumiri."
— Este lemon curd, i-am explicat.
"Oh. Grozav." El a dat din cap.
Am avut impresia clară că nu știa despre ce naiba vorbesc. "Tu

Știi, poți să o întinzi pe pâine prăjită dimineața.”
Când am spus-o, mi-am dat seama cât de ridicol sună. Privindu-l, mă îndoiam că ar fi făcut-o
a gustat vreodată zahăr. „S-ar putea să nu-ți placă. Nu voi fi jignit dacă nu...”
"Este perfect. Ai făcut?" el a intrebat.
M-am dat înapoi, dar el m-a urmat pe punte. „Da. Mi-au mai rămas ceva și am vrut să-mi cer scuze că
mi-am pierdut cumpătul ieri.”
— Deci mi-ai adus lemon curd de casă? El clătină din cap și zâmbi. Părea cu adevărat fericit de asta.
am ridicat din umeri. „Îmi place să coac. Oricum, îmi pare rău. Nu te voi ține.”
„Hei, nu. Nu pleca. Trebuie să gust asta.”
Degetele de la picioare mi s-au ondulat peste treptele de lemn ale verandei. „Cred că e mai bine dacă plec.”
„Te rog stai”, mi-a șoptit el din spatele meu.
Am oftat. Ar trebui să mă întorc la desenele mele, la cabana mea. Cu siguranță nu ar trebui să mă

întorc. Existau un milion de motive pentru care a fi pe o rază de trei metri de tip a fost o idee proastă. „Ai
pâine cu aluat?” am întrebat peste umăr.
"Nu. Este obligatoriu?”
M-am întors cu fața la el. „Nu, orice pâine este potrivită”.
A ținut ușa deschisă și m-am lăsat sub brațul lui și am intrat în bucătărie. Față în față cu blatul pe care
îl făcusem, Dumnezeu știe ce în alaltăieri. Sclipiri ale limbii lui, ale mușchilor lui și mirosul lui mosc mi-au
invadat creierul.
I-am evitat privirea și am rotunjit tejgheaua, scoțând sertarul de argint pentru a lua o linguriță. "Aici.
Doar gustă-l singur. Atunci, dacă nu-ți place, nu ai irosit nimic.”
A zâmbit când mi-a luat lingura din mână și a deschis capacul. Privirea lui s-a îndepărtat de a mea
doar pentru o secundă când a înmuiat lingura în goop galben. M-am rezemat de blat și l-am privit cum
ducea lingura până la buzele linguse.
— Uau, spuse el când înghițise. „Vreau să spun, asta este foarte rău pentru mine, dar asta
are gust prea bun. Cum de nu am mai avut așa ceva până acum?”
„Poate că Los Angeles este prea conștient de sănătate?” Nu eram slabă de la Hollywood ca femeile cu care Matt
trebuie să fie obișnuit, deși nu mi-am făcut niciodată griji pentru corpul meu sau pentru ceea ce mâncam. Fete ca
Audrey Tanner nu trebuie să mănânce niciodată.
„LA este plină de nebuni care mănâncă carton și bile de bumbac sau orice ar fi cea mai recentă moft.
Îl ignor. Poți să scoți băiatul din Midwest, dar nu lua friptura din dieta băiatului Midwest.”
„Așa te vezi pe tine?” Am întrebat. Am eliberat blatul în spatele meu și

mi-am băgat părul după urechi. „Ca un băiat din Midwest?”
Între ochi s-a format o ridă în timp ce mă privea. "Asta e ceea ce sunt."
„Dar tu ești o vedetă de cinema.”
Pufni și mai luă o lingură de caș. „Ești negustor? Sau ești tu

din Worthington, Maine?”
Mi-am transferat greutatea de pe un picior pe altul. „Amândoi, cred.”
"Exact. Doar pentru că sunt în filme nu înseamnă că asta e tot ce sunt.” A tras aer în piept.
Știam cum e să ai oameni pe care nici măcar nu-i cunoști să judece despre tine. Nu știam cum îi plăcea
cuiva să fie faimos. Nu m-am putut gândi la nimic mai rău.
„Îmi pare rău că nu ți-am spus că sunt celebru, dar mă bucuram de anonimat. Nu se mai întâmplă
prea multe.” Își băgă lingura goală înapoi în gură și fredonă de parcă ar fi ratat o bucată de caș. „Mi-a
plăcut faptul că nu m-ai avut în cutia aia de vedete de cinema. Că m-ai găsit atrăgătoare fără să știi cine
sunt.”
Mi-am încrucișat brațele. „O, pentru că nimeni nu te-a găsit niciodată atrăgător înainte să fii faimos.”
A chicotit și a înșurubat capacul înapoi pe borcan. „Nu spun că am avut o problemă să fac femeile să
mă observe. Dar zilele astea. . .” A alunecat cașul peste tejghea.
„În ziua de azi nu știu niciodată dacă o femeie mă vrea ca să se laude cu prietenii ei, să anunțe un tabloid
sau din cauza unui fel de... . . conexiune."
„Trebuie să fie groaznic”, am spus, clătinând din cap într-o simulare de durere.
El a oftat. „Uite, nu încerc să te fac să-ți pară rău pentru mine. Spun doar că a fost frumos.” El a ridicat
din umeri și tricoul i s-a tras strâns pe piept. „Înviorător, dar eu
ar fi trebuit să-ți spun, eu doar...
„Nu, nu ar fi trebuit să plec așa cum am făcut. Mi-ai spus că ești actor. Dacă n-aș fi avut capul în
nori, sau aș fi fost puțin mai des la film, aș fi știut cine ești. Îmi pare rău că am luat-o razna.” M-am
uitat la picioarele mele, stânjenită că fusesem așa
și că nu-l recunoscusem. furios . . .
„Eu ar trebui să fiu cel care își cere scuze. Nenorocitul de Sinclair izbucnind așa — aș fi putut
l-a ucis.”
— El este publicistul tău? M-am rezemat pe blat, cu ochii pâlpâind până la talie
de blugii lui. Era corpul lui într-adevăr la fel de dur pe cât îmi aminteam?
Și-a trecut mâna prin păr. „Da. A venit să mă verifice, cred. Și, după cum ați văzut, el are
probleme cu granițele.”
Ruby avusese dreptate. — Deci e supărat că ai pășit pe Audrey?
Fața i s-a luminat cu un rânjet răutăcios. „Să ieși afară? Asta am făcut aseară?”
S-a apropiat mai mult, oprindu-se chiar în fața mea, lăsându-ne doar o șoaptă.
Ar trebui să dau înapoi, dar era aproape ca și cum nu aș putea, chiar dacă aș fi vrut. "Da, eu
Cred că este sigur să spui că ai ieșit pe prietena ta cu mine.”
Degetele lui le-au găsit pe ale mele, legându-ne mâinile astfel încât palmele noastre să se atingă. "Tu stii
nu e prietena mea, nu? Pot să o sun dacă vrei și îți va spune ea însăși.”
Nu l-am ridicat din umeri, deși știam că ar trebui. Trebuia să evit furtuna, nu să intru direct în
ea. — Ai suna-o chiar acum? Spunea ceea ce credea că trebuie să facă pentru a obține o performanță
repetată de la mine?
„Sigur, n-ar deranja deloc. Am luat cina cu ea și logodnicul ei. Este și el un tip bun.”
Și-a întins fața pe a mea. "Vrei ca eu să?" Mi-a eliberat mâna și și-a luat celula din buzunar.
Am ezitat, așa că a trecut pe ecran și a început să atingă. Apoi și-a dus telefonul la ureche și mi-
a zâmbit. Mi-au tresărit genunchii sub privirea lui, iar el mi-a dat drumul cealaltă mână și m-a tras
strâns de el. Instinctiv, mi-am apăsat palma de brațul lui pentru a mă echilibra și, în timp ce l-am
atins, amintirile din noaptea precedentă au trecut prin mine. Fusese atât de bine. Părea să-mi
cunoască corpul mai bine decât mine.
„Audrey, hei. Am o favoare destul de ciudată să vă cer. Sunt interesat de o fată din Maine pe
care am cunoscut-o. Dar ea crede că ne întâlnim... El a făcut o pauză și a zâmbit. "Exact. Suntem
foarte convingatori. Mai ales că aproape că nu suntem văzuți împreună. Oricum. Presupun că asta e
Hollywood.” El a dat din cap. „Sigur, o voi îmbrăca.”
Stomacul mi s-a răsturnat când mi-a dat telefonul. „Bună”, am spus în timp ce țineam celula
urechea mea.
„Hei, Matt nu mi-a spus numele tău, dar eu sunt Audrey Tanner.” Vizionasem cel puțin două dintre filmele ei,
prin amabilitatea lui Ruby, și era fie ea, fie cel mai bun impresionist pe care l-am auzit vreodată. „Te rog să nu spui
nimănui, dar eu și Matt nu ne-am sărutat. Sunt îndrăgostită de iubitul meu de liceu de când aveam șaptesprezece
ani.”
Cum naiba trebuia să reacționez? „Apreciez că ți-ai acordat timp pentru...”
„Și în timp ce împărtășim secrete, Matt nu mi-a cerut niciodată să vorbesc cu o fată de care este interesat.”
Mi-am strâns buzele ca să nu mai zâmbesc.
„Corect”, am răspuns.
„Este un tip drăguț. În principal. Cred."
Am scăpat un hohot de râs.
"Pai stii tu. Pentru cineva atât de arătos”, a spus ea. „Îmi imaginez că sunt femei în jur care gândesc diferit. A
avut o reputație proastă acolo pentru o vreme. Dar nu cred că acesta este el. Nu chiar."
M-am uitat în ochii albaștri ai lui Matt, apoi în jos la buzele lui pline. Era prea frumos. Ca și cum fabrica de oameni
a făcut o greșeală și a pus prea multă arăto în amestec. Un alt tip probabil că pierduse din cauza asta.
Palma lui s-a aplatizat pe spatele meu și m-a tras aproape. A început să crească și să se zvâcnească pe burta
mea. Ar fi atât de ușor să cedezi în fața lui chiar acum.
„Mulțumesc, Audrey. Felicitări pentru logodnă."
„Oh, nu poți spune nimănui.” Părea cu adevărat speriată.
„Desigur, nu o voi face.”
„Dacă va afla presa, voi fi crucificat în tabloide pentru că l-am înșelat pe Matt. Știi că femeile apar mereu arătând
ca niște curve.”
„Promit că nu voi spune un cuvânt.”
„De la fată la fată, am încredere în tine.”
Am dat din cap. "Vă mulțumesc că ați vorbit cu mine."
„Nici o problemă, succes cu el.”

I-am întins telefonul lui Matt, apoi el și Audrey și-au luat rămas bun și el a închis.
Mi-am sprijinit mâinile pe brațele lui. „Trebuie să mă lași să plec.”
„Acesta este ultimul lucru pe care ar trebui să-l fac.” S-a uitat la pieptul meu în timp ce inspiram.
— Vorbesc serios, am spus.
— Știi că nu mint în legătură cu Audrey, spuse el, slăbind strânsoarea. „Deci nu vreau
a intelege."
„Știu, dar asta nu înseamnă că... știi.” Am gesticulat între trupurile noastre. Oricât de mult ar fi fost sexul
incredibil și se simțea atât de bine, știam că Audrey avea dreptate, era prea arătos. Ca să nu mai vorbim de
celebru și gata să atragă atenția oriunde ar merge.
Era un vas întreg de nebuni în care nu voiam să mă scufund.
— Nu vrei să te trag din nou? Zâmbetul lui mi-a spus că era încrezător în al lui
aptitudini în dormitor.
Mi-am dat ochii peste cap.
S-a aplecat și mi-a șoptit la ureche. „Nu-mi spune că nu a fost noaptea vieții tale.”
Mi-a aruncat un sărut pe maxilarul. „Ai fost perfect.” M-a sărutat din nou. „Am fost al naibii de fenomenali.”
L-am împins la pieptul lui și mi-a dat drumul, ridicându-și mâinile. Nu m-am îndepărtat.
„Sexul a fost . . .” Mai bine decât am crezut vreodată posibil? „Bine”, am terminat.
— Bine, spuse el, dând din cap în timp ce zâmbi. "A fost bine."
„Dar nu sunt aici ca să ridici și să pui jos ori de câte ori programul îți permite.
Sunt ocupat. Am o viață. Și doar pentru că vrei ceva, nu înseamnă că poți să-l ai.” Oricât de mult ar fi fost sexul
fenomenal, nu am vrut să devin o jucărie pentru un tip care trecea prin oraș.
Și-a mișcat șoldurile de parcă ar fi vrut să-mi dea un gust din ceea ce îmi lipsea. "Bine. Deci ce zici de
poimâine? Mă întrebam dacă vrei să mergi cu mine pe coastă.
Nu mă așteptam să sugereze o excursie. Am crezut că mintea lui era ferm între picioare. Știam că a mea
era. „Unde te gândeai?”
Și-a împins degetele prin păr și a trebuit să mă lupt cu dorința de a întinde mâna și de a face același lucru.
„Vreau doar să văd ceva din Maine. Oriunde crezi că e mai bine.”
Nu eram sigur dacă era emoție sau pericol care îmi bubuia în burtă, dar am vrut să arăt
el starea mea frumoasă. Tocmai când eram pe cale să accept și să sugerez să mergem la Bath, mi-am dat
seama că nu era posibil. — Nu putem pur și simplu să decolăm pe coastă, am spus.
M-a tras de la tejghea, m-a întors și m-a plimbat înapoi. "De ce nu? Lucra i?"
„Veți fi recunoscut.”
El a ridicat din umeri. "Mă îndoiesc de asta. Este uimitor ce poate masca o pălărie și niște blugi vechi. Și
dacă sunt, sunt.”
„Dar, cum rămâne cu Audrey? Cu siguranță nu poți risca să ne găsească cineva.”
„Promit să nu te sărut și să nu te țin de mână. În afara New Yorkului și LA, este rar
pentru a fi fotografiat. Și chiar dacă am face...”
"Nu. Nu vreau nicio parte din asta.”
S-a încruntat. „Parte din ce?” el a intrebat.
„Chestia cu faima. Nu vreau ca nimeni să-mi facă poza.” Frica mi-a alunecat pe șira spinării la gândul la
străini care mă priveau cu privirea. Acea expunere și lipsa de intimitate au fost cele care m-au făcut să fug
din New York.
Și-a înclinat capul. „Nu este chiar atât de rău”, a spus el. „Oamenii sunt destul de prietenoși.”
am ridicat din umeri. „N-o să fii catalogată de târfă și de distrugător de case dacă primim
prins." Nu aș risca să fiu văzut. Ar face viața prea dezordonată.
Oftă, oprindu-se în mijlocul bucătăriei. Aproape că puteam vedea roțile din creierul lui trecând în
acțiune. „Ce zici dacă mergem doar pe coastă? Am putea face un picnic, dar să nu ne oprim nicăieri cu
oameni.”
Părea încântat – uram să-l dezamăgesc.
— Haide, a implorat el. „Îmi doresc foarte mult să ies și să explorez. Trebuie să știi
locuri unde nu sunt oameni.”
— Fără restaurante, am spus, împingându-l în piept.
"Promisiune." Un zâmbet îi tremură la colțurile gurii.
„Nici un PDA.” Mi-am înjunghiat degetul de două ori pe pectoralii lui tari.
„Voi încerca să-mi țin mâinile pentru mine, dar ești cu adevărat imposibil să-ți rezist.”
Mi-am dat ochii peste cap. „Ai o problemă cu controlul impulsurilor?”
"Cu tine? Da”, a spus el. "Avem o intelegere?"
— Și promiți că-ți vei ține mâinile pentru tine?

El a zâmbit. "I i promit."
„Bine”, am spus, întinzându-mă în spatele meu, îndepărtându-i brațele și îndepărtându-se încet de el.
"Bine?" M-a urmat în timp ce mă îndreptam spre ușa din spate.
„Ne vedem poimâine.” M-am întors să apuc clanța de alamă.
"Tu pleci?" întrebă el, părând confuz.
"Eu sunt."
„Te las să pleci cu o condiție.” A prins ușa înainte ca aceasta să se închidă.
"Lasa -ma?" am întrebat peste umăr, în timp ce mă îndreptam spre marginea punții.
"M-ai auzit. Nu mă face să vin acolo.”
Nu m-am putut împiedica să zâmbesc. „Bine, spune-mi.”
„Purtă o fustă”, a spus el și inima mi s-a împiedicat. Încrederea lui a fost o treabă completă.
„Te-am văzut într-una. Mi-a placut."
Pielea de găină s-a împrăștiat pe pielea mea.
— O afacere, am spus.
"Perfect." Și-a încrucișat brațele și a privit cum mă întorceam și coboram treptele. Când am ajuns la ușa din
spate, am verificat și el era încă acolo, rezemat de cabană, cu brațele încrucișate.
Nu m-am putut abține să nu cred că tocmai făcusem o înțelegere cu un diavol foarte frumos.
DOISPREZECE
Matt
M-au durut coapsele când am ieșit din duș. Mi-am prelungit alergarea azi dimineață.
Aveam nevoie să scap de cât mai multă energie în exces pentru că o zi în mașină cu Lana
fără a putea să o ating, să o sărut sau să o dracui avea să-mi țină mingile albastre. Așa cum
fuseseră de când am lăsat-o să iasă de pe verandă acum două zile.
Bile albastre, mov sau portocalii, nu mi-a păsat – așteptam cu nerăbdare călătoria
noastră de azi, chiar dacă ar fi trebuit să anulez. De fapt, nu ar fi trebuit să-l sugerez deloc.
Trebuia să o conving să vină cu mine și asta a fost o experiență nouă. Nu eram obișnuit să
muncesc pentru ca o femeie să facă ceea ce îmi doream, dar mi-a plăcut provocarea. Și
părea că merită riscul.
M-am uscat, apoi mi-am pus niște pantaloni scurți și un tricou. Nimic care să atragă
atenția. Cele mai multe dintre femeile pe care le-am tras pe drum erau disperate să meargă
în cele mai fotografiate locuri din LA – aveau nevoie de ochi pe ele și sperau că vor fi
descoperite doar fiind văzute cu mine. Dar nu Lana. Părea îngrozită la gândul că cineva ne
va vedea împreună. Poate că i-a fost doar teamă că nu va dezvălui relația mea cu Audrey,
dar ceva în modul în care întregul corp al Lanei se strânsese la gândul descoperirii m-a
făcut să cred că a mers mai adânc decât atât. Mi-am luat portofelul și ochelarii de soare de
pe noptieră și am plecat. Nu am vrut să întârzii.
Asistentul meu aranjase ca o mașină nedescrisă să fie livrată la prima oră în această
dimineață, cu un picnic plin în portbagaj. Pe primul nu îl condusesem prea mult, dar în
cazul în care vreun fotograf ar fi cronometrat plăcuța de înmatriculare, l-am schimbat. Am
vrut ca Lana să se simtă complet confortabil. Și nu avea rost să-ți asumi riscuri inutile. Nu
am vrut să-mi periclit inutil cariera.
Am urcat treptele spre veranda ei în doi pași și am bătut la ușă.

Ea a înjurat.
— Am auzit asta, am spus râzând.
„Tocmai am vărsat – nu contează. Intra!"
Am deschis ușa și am pășit înăuntru. „Lana?” am întrebat-o când nu am văzut-o.
Ea a apărut de cealaltă parte a tejghelei. "Aici. Tocmai mi-am vărsat cafeaua.” Ea

ridică o cârpă de parcă pentru a-și dovedi punctul de vedere. „Nu sunt foarte coordonat dimineața.”
Poate că nu, dar era frumoasă. Obrajii îi erau înroșiți și părul castaniu i se întindea peste umeri. I-am
scanat corpul, oprindu-mă când am găsit ceea ce căutam. „Frumosă fustă.” Am încercat să-mi suprim zâmbetul.
S-ar putea să mă facă să lucrez pentru asta, dar recompensa a meritat din plin.
Ea și-a ridicat umărul de parcă nu era mare lucru. știam mai bine. Nu mi-o puteam imagina pe Lana
era genul de fată care făcea ceea ce îi spuneau bărbații foarte des.
"Arăta i frumos."
Ea a ignorat complimentul meu. "Gata de plecare?"
„Trăsura ta așteaptă.”
Ea a radiat, căldura zâmbetului ei neîngrădit iradiind spre mine.
Am ținut ușa deschisă și ea a trecut, lăsând o urmă de briză oceanică și trandafiri. Ea

era ca o vedetă de cinema din vechiul Hollywood.
„Unde este mașina ta?” S-a oprit în vârful treptelor și s-a uitat înapoi la mine.
Am dat din cap înainte. "Chiar acolo. M-am gândit să amestec puțin.”
Sprâncenele ei s-au adunat puțin înainte să se întoarcă și să se îndrepte spre

SUV-ul.
„Ai avut o mașină sport.”
„Am crezut că acest lucru este puțin mai puțin vizibil. Este ok?"
Umerii i s-au coborât când se apropia de partea pasagerului. „Da. Este mai mult decât în regulă.” Am
descuiat mașina și am întins mâna spre ușa ei. Mâinile ni s-au ciocnit. „Nu trebuie să faci asta.”
„Ți-am spus, sunt un băiat din Midwest. Asta facem noi, așa că va trebui să suportați asta.” Ea a lăsat
mâna și eu am preluat. Nu eram sigură dacă îi plăcea de mine la conducere sau dacă a cedat din politețe.
Oricum, s-a simțit bine.
S-a alunecat pe scaun de parcă nu ar fi fost supusă acelorași reguli de gravitație ca și restul
ne. Fluid. Gra ios.
Am închis ușa și am rotunjit portbagajul, învârtindu-mi cheile pe degetul meu. Da, azi
avea să fie o zi bună.
„Drabat, eram menit să împachetez prânzul?” spuse ea, bătându-și palmele peste ea
fusta plisată, țesătura urcându-i pe coapse.
„L-am acoperit”, am răspuns, încercând să-mi atrag atenția de la picioarele ei către retrovizoare.
oglindă ca să pot deplasa înapoi din unitate.
"Tu faci?"
"In portbagaj. Nu am reușit, dar arată destul de bine.”
„Este atât de dulce din partea ta.”
„Hei, nu pot să întreb exact o fată la o întâlnire și apoi să mă aștept să facă mâncarea.” eu
a tras pe stradă și a aruncat o privire la ea când nu a răspuns.
"O intalnire?" a întrebat ea, privindu-mi fața cu atenție.
„Da, o întâlnire.” Chiar nu m-am gândit la asta, dar ce altceva era? Am tras-o cu ea. Cu siguranță voiam să o
trag din nou și aveam să ne petrecem ziua explorând coasta singuri. Eram destul de sigur că asta era o întâlnire.
— Credeam că doar îți arăt starea mea, mormăi ea.
am chicotit. „Nu vreau să par ca un nemernic, dar unele fete s-ar putea să nu fie atât de dezamăgitoare la
gândul că vor merge la o întâlnire cu mine.”
Ea și-a încrucișat brațele. „Nu sunt niște fete.”
„Ei bine, asta e al naibii de sigur.” Am zâmbit când am cotit pe Main Street.
"Eu doar . . . Am crezut că suntem prieteni este totul.”
„Suntem prieteni . Nu înseamnă că nu putem fi mai mult.”
Ea respiră adânc. L-ar nega ea? Purtase o fustă la cererea mea, care
nu a țipat tocmai „zona prietenilor”. Cât de mult avea de gând să ducă ea?
„Unde ne îndreptăm?” a întrebat ea, punându-și ochelarii de soare peste ochi și aplecându-se pe scaun în
timp ce mergeam pe Main Street.
„Aceste geamuri sunt fumurii. Nimeni nu poate vedea înăuntru.”
„Oamenii se uită cu privirea”, a spus ea.
„Nu, nu sunt, dar chiar dacă ar fi, cui îi pasă? De ce ești atât de inconfortabil
cu putina atentie? Ești superbă. Aș fi crezut că te vei obișnui cu asta.”
„Nu-mi place ca oamenii să-mi cunoască afacerea.”

— Deci te-ai hotărât să locuiești într-un oraș mic? Am chicotit, ieșind din Main Street și pe autostrada
principală de coastă. „Nu ești mai bine într-un oraș mare?”
„Worthington este casa mea. Ți-am spus că am fost la facultate la New York.” Vocea ei trecu
oprit și când m-am uitat la ea, se uita la ea în poală. „Nu mi s-a potrivit.”
Mi-a plăcut New York-ul – zgomotul, ambiția, ocolul complet al oamenilor. Părea atât de interesant în
comparație cu Gary, Indiana. Locuri precum Worthington existau în paginile lucioase ale revistelor și cărților,
dar mi-a fost greu să cred că oamenii locuiau cu adevărat acolo. Nu pentru că nu ar fi fost frumos – era prea
frumos. Aproape fabricat, arăta atât de perfect.
„Ce nu ți-a plăcut?”
„La facultate, toată lumea este în treburile celorlalți.” Mâinile îi erau încrucișate pe piept și răspunsurile
ei erau tăiate. Era în mod clar inconfortabil să vorbească despre asta și voiam să știu de ce.
„Cred că obții asta oriunde te duci, totuși. Oamenilor le place să bârfească. Și răul este depășit de bine.”
"Într-adevăr?" Și-a slăbit centura de siguranță și s-a întors spre mine. „Nu urăști oamenii să-ți facă în
mod constant poze, indiferent de ceea ce faci? Chiar dacă tocmai ieși de la sală sau mergi la un restaurant?”
„Îmbătrânește, dar succesul ca actor de la Hollywood are un preț.”
„Nu este un sacrificiu prea mare?”
„Nu mă pot plânge cu adevărat. Este ca și cum ai vrea să devin avocat, dar nu ți-ai face plăcere să citești
sau să devii brutar, ci să urăști prăjiturile. Nicio slujbă nu este perfectă. Și dacă vreau să am succes la
Hollywood, să fiu recunoscut este doar o parte din asta. Trebuie doar să suport. Este alegerea mea, iar
avantajul este că am plătit ipoteca tatălui meu, i-am cumpărat fiecăruia dintre frații mei o casă. Adică, sunt
multe de iubit la acest concert de actorie.” Am zâmbit și, din fericire, mi-a zâmbit înapoi.
„Trebuie să fie un sentiment plăcut, să asiguri astfel familia ta.” Și-a sprijinit capul de spătarul scaunului.
Am întins mâna, i-am găsit mâna și ne-am împletit degetele. "Este. Și dacă am pe cineva care îmi face
poze ieșind de la sală, ei bine, mă descurc cu asta. Nu fotografiile în sine sunt o problemă. Lucrul care mă
deranjează cel mai mult este modul în care oamenii din industrie cred că mă cunosc pentru că mi-au văzut
poza. Sau un film în care sunt.
Sau pentru că am fost model. Ei fac presupuneri – oamenii au păreri despre mine chiar înainte să mă
cunoască.”
„Am înțeles”, a spus ea. „Oamenii pot judeca. Dar asta este adevărat oricine ai fi.”
"Cred." Am oftat. „Nu ți-ai dorit niciodată să fii celebru?” Am întrebat. „Chiar și când eram copil?”
Ea clătină din cap. "Nu. Intotdeauna mi-au placut bijuteriile si designul. m-am gandit la unu
Aș vrea să fac piese exclusiviste și de ultimă generație pentru cei bogați și fabuloși.”
„Ce te-a răzgândit?” Am întrebat.
Ea a ridicat din umeri și s-a întors cu fața spre parbriz, trăgându-și mâna de pe a mea.
„Visele se schimbă. Am vrut să fiu în Worthington, așa că magazinul avea sens.”
Am dat din cap. "Înțeleg. Când am plecat din Indiana, m-am îndreptat spre Wall Street. Am crezut că merg
a fi un fel de băiat expert în finanțe.”
"Într-adevăr?" a întrebat ea, întorcându-se să se uite la mine. „Deci nu ai vrut mereu să fii
un actor?"
„Doamne, deloc. Am vrut să port costume elegante și să vorbesc despre opțiuni și tranzacții și să fiu
un rege al Wall Street-ului. Chiar am crezut că voi deveni broker de bursă.”
Am aruncat o privire spre ea și ea se uita la mine, cu ochii suficient de mari încât să se cufunde în ea.
Am vrut să-i păstrez atenția, să împărtășesc lucruri cu ea în speranța că va vedea o persoană pe care nu i-
am arătat-o multor oameni. Am vrut ca ea să vadă bărbatul de sub stea. Am vrut ca ea să cunoască adevăratul
eu. „În adolescență am fost ambițioasă, dar și nerăbdătoare. Abia așteptam să ies din Gary și să plec din lumea
aceea care aparținea părinților mei.” M-am uitat din nou la ea și ea doar a dat din cap, încurajându-mă să-i
spun mai multe. „Au muncit atât de mult și încă nu mai avea nimic la sfârșitul fiecărei luni. Știam că vreau mai
mult decât atât, dar am înțeles și că nu va cădea din cerul Indianei.”
„Deci, nu ai mers la facultate?”
Am clătinat din cap. „După cum am spus, eram nerăbdător. Voiam să merg mai departe cu viața, așa că
am ajuns la New York cu vreo nouăzeci de cenți în buzunar și m-am angajat la poștă la o bancă de investiții și
obișnuiam să ascult apelurile telefonice și comercianții. M-am gândit că voi învăța pe măsură ce mergeam.” Mi-
aș fi dorit să fiu exact ca tipii ăia de pe platforma de tranzacționare. Miroseau a bani.
„Deci când s-a întâmplat actoria?” Părea cu adevărat interesată, de parcă n-ar fi auzit această poveste
până acum, deși era peste tot pe internet. M-a surprins. Mă așteptam să mă caute pe Google – majoritatea
femeilor nu s-ar fi putut ajuta singure – dar acum mă întrebam dacă Lana s-a oprit după ce și-a satisfăcut
curiozitatea în legătură cu relația mea cu Audrey.
„Modelul a fost pe primul loc. Am fost abordat într-un club de noapte și era bani în plus, așa că am
nu era pe cale să renunțe la asta. După aceea, lucrurile s-au întâmplat foarte repede. Banii erau buni și părea că
oamenilor le place să mă rezerve. Nu m-am uitat niciodată înapoi.”
„Deci ce nu a căzut de pe cerul Indianei a plouat în New York?”
Am primit foarte mult acest răspuns, mai ales la început, și am înțeles că sună
ca și cum aș fi avut o călătorie ușoară, dar puțin a venit ușor în viață.
„Care este fraza aceea? Ceva de genul „cu cât muncesc mai mult, cu atât sunt mai norocos.” Am bătut cu
degetele mari pe volan. „Când m-am semnat, am petrecut ore întregi cu agentul meu, îndemnând-o pentru
informații despre industrie – ceea ce a făcut un model de succes. De ce unii pur și simplu au dispărut, unde erau
făcuți banii. Îl faci ca model atunci când obții o campanie mare – o reclamă pentru aftershave sau devii chipul lui
Calvin Klein. Este echivalentul cu obținerea unei francize în actorie. Este culmea succesului. Așa că îmi dau seama
că asta îmi propun – am vrut să fiu cel mai bun în ceea ce am făcut. Inca fac." De aceea eram atât de concentrat
să obțin această nenorocită de franciză, de ce nu-mi venea să cred că aproape că o stricasem.
Am fost atât de aproape de a pierde totul. „După ce am primit primul meu salariu, am cumpărat fiecare revistă
pe care am putut să pun mâna și am studiat. Mi-am dat seama ce modele primesc campanii. Care au fost blocați
să facă prostii editoriale plătite prost, dar nu au obținut nimic mare.
Am descoperit de ce unele modele erau etichetate „comerciale”, iar altele nu.” Aceștia erau tipii care își câștigau
existența, dar nu aveau de gând să izbucnească vreodată. Nu am vrut să fiu și-a alergat. Aș fi putut să rămân în
Indiana pentru asta. „M-am asigurat că știu totul despre fiecare fotograf de modă care lucra în acel moment. M-
am antrenat trei ore pe zi. Am apărut la timp, de fiecare dată, și am luat direcția. Am învățat de la fotografi ce
este bun la corpul meu și ce trebuie să păstrez ascuns. Și am rezervat multe locuri de muncă, astfel încât oamenii
potriviți să-mi vadă fața. Deci da, a fost puțin noroc și multă muncă grea.”
Ea a dat din cap. „Bănuiesc că am făcut o presupunere. Imi pare rau."
„Nu fi. Întotdeauna este mai bine să fii subestimat.”
„Îmi doream atât de mult să evadez Worthington când eram adolescent.” Ea clătină din cap și
a zâmbit. „Eu și cel mai bun prieten al meu obișnuiam să petrecem ore întregi cercetând și planificând.”
— Dar nu ți-a plăcut New York-ul când ai ajuns acolo? Am întrebat. Mi-aș fi dorit să fi angajat un
șofer, ca să pot continua să mă uit la ea în loc să fiu nevoit să mă concentrez pe drum.
Ea și-a ridicat bărbia în direcția parbrizului. „Nu există nimic care să depășească o astfel de vedere.”
„Uau,” am spus când ne-am întors la dreapta și marea s-a deschis în fața noastră.
„Este frumos, nu-i așa? Nu reușește să-mi taie răsuflarea.”
Fața ei se lumina de fericire și pielea strălucea. „Cunosc acest sentiment”, am spus. aș

am lucrat cu unele dintre cele mai frumoase femei de pe planetă, dar nici una dintre ele nu s-a apropiat de a fi
la fel de uluitoare ca cea care stă lângă mine.
„TRAGI AICI”, a spus ea, arătând spre marginea drumului. Conduceam câteva ore și ea se relaxase după ce am
vorbit despre partea bună a faimei, de parcă ar fi înțeles că faima nu era ceva ce am urmărit eu. Am vorbit și
am râs despre Worthington, LA și Gary. Dar ea nu a menționat de ce a părăsit New York-ul.
Era amuzantă și deșteaptă și cu cât petreceam mai mult timp cu ea, cu atât îmi doream mai mult timp
să încetinească astfel încât drumul să dureze pentru totdeauna.
Am încetinit și am făcut stânga pe o pistă nisipoasă. Slavă Domnului că închiriasem un SUV — micuțul meu
mașina sport nu s-ar fi descurcat bine pe acest teren. "Continuă?" Am întrebat.
„Chiar dincolo de copac. Nu cred că poți merge mai departe.” Se aplecă spre parbriz, încercând să aibă o
vedere mai bună. După câțiva metri, am trecut pe lângă castan și pista s-a terminat. Eram înconjurați de tufișuri
plantate în nisip. Am pus mașina în parcare și am oprit motorul. De unde știa ea că locul ăsta este aici?
— Să mergem să vedem oceanul, spuse ea, apucând mânerul ușii. Am urmat-o ca
și-a dat jos sandalele și a alergat între doi copaci, apoi a dispărut.
„Lana?” Am sunat. Am ajuns la copaci și m-am uitat în jos și am găsit-o făcându-mi cu mâna de pe fundul
unei pante mici.
„Îmi plăcea să mă pierd în aceste dune când eram copil”, a spus ea când am ajuns-o din urmă.
„Atunci toți băieții te urmăresc?” Nu prea se schimbaseră.
„Desigur”, a spus ea în timp ce o apucam de mână și o strângeam. — Ai fost de acord, fără PDA.
Dar ea nu s-a retras.
„Nu suntem în public.” Am făcut cu mâna unui pescăruș care zbura deasupra capului. „Suntem doar noi și păsările.”
„Ce zici de drone?”
am chicotit. „Nu sunt chiar atât de interesant.”
„Glumeam”, a spus ea, strângându-mă de mână.
Ne-am îndreptat spre următoarea dună. Pe măsură ce urcam mai sus, cerul s-a extins și oceanul a apărut
la vedere. "Wow." Briza îi ridică Lanei părul și șuvițele se întinseră în spatele ei, de parcă ar fi fost sub apă. Arăta
ca un fel de zeiță greacă în picioare

vârful dunei, privind în depărtare. La naiba, mi-aș putea imagina că începem un război pentru o fată ca ea.
S-a întors și a zâmbit când m-a surprins uitându-mă. Apoi a plecat, fugind la vale și strigând: „Fă-ți cursă
până jos!”
Lovită încă de bucuria ei, mi-a luat prea mult timp să ajung din urmă. A avut timp să se întoarcă și să-și
ridice mâinile în semn de victorie când am ajuns la ea, dar nu m-am oprit, luând-o și aruncându-ne pe amândoi
înapoi în nisip.
Ea a țipat când am tras-o deasupra mea. „Nu te-am sărutat de când Sinclair
ne-a întrerupt, am spus, trecându-mi degetul mare peste înflorirea de piersici de pe obrazul ei.
Și-a mușcat buza de jos și ne-am rostogolit astfel încât să fie sub mine. Mi-a plăcut mai mult așa. Am avut
senzația că, dacă aș lăsa-o să scape din strânsoare măcar o secundă, n-aș mai vedea-o niciodată. Mi-am
afundat capul și respirația ei dulce mi-a lovit buzele chiar înainte să-mi strâng gura de a ei. Nu m-am putut
abține să nu gemu. Așteptam asta de când plecase din patul meu.
Parcă ar fi rămas cheesecake în frigider și m-aș fi refuzat.
Dar nu mai mult.
Limba ei a întâlnit-o pe a mea; Micile ei respirații ascuțite îmi spuneau că i-a plăcut asta aproape la fel de
mult ca și mine. Ea și-a despărțit picioarele și mi-am lipit picioarele de păsărica ei. Am avut o problemă de
fiecare dată când mă gândeam la această fată – doar dacă o atingem avea să mă ducă în prag mai devreme
decât mi-aș dori.
„Ești al naibii de dulce”, m-am sufocat în timp ce m-am îndepărtat și m-am aruncat spre gâtul ei,
suge și lins. Am vrut s-o devorez.
„Nu mă simt dulce când mă săruți așa .”
am mârâit. "Ce simți?" am întrebat-o, aruncându-i sărutări de pe gât până la claviculă și peste sâni. Am
vrut s-o dezbrac goală, s-o așez în patru labe și să-i intru chiar acolo.
"Fierbinte. Sexy. Ca și cum mă deții.”
— La naiba, am spus, împingând o dată, de două ori, apoi rostogolindu-mă.
Am tras-o spre mine. „Mă vei face să vin dacă nu sunt atent.”
"Într-adevăr?" ea a intrebat. „Este o problemă?” Ochii ei s-au îngustat în timp ce îi aștepta pe mine
Răspuns.
am chicotit. „Nu în mod normal. Dar cu tine? La naiba, da.”
Ea zâmbi. „Deci, dacă te ating. . .” A întins mâna spre pantalonii mei și i-am prins mâna înainte ca ea să
poată lua contact. Ultimul lucru pe care am vrut să-l fac a fost să-mi arunc în aer sarcina după a
sărut. Aveam o reputație pe care să o ridic.
„Să nu aflăm.” Mi-am legat mâinile de ale ei.
„Cred că asta ar fi o poveste pe care aș putea să o vând tabloidelor.”
Am oftat. „S-au spus mai rău despre mine din surse mult mai puțin credibile.”
„Doamne, îmi pare rău. Glumeam." S-a îndepărtat, dar am ținut-o strâns.
„Nu fi. Am luat o mulțime de decizii proaste cu ceva timp în urmă.” Am făcut o pauză. Dacă nu știa ce
naiba am fost, voiam să-i spun? Am facut. Am vrut ca ea să vadă totul – eu adevărat. Pentru că și eu am vrut
același lucru în schimb. „Am scăpat de sub control, prea multe petreceri, prea multă băutură, prea multe... . .”
"Femei." Nu a fost o întrebare sau o judecată. Doar o declarație de înțelegere.
"Da. O femeie frumoasă a fost întotdeauna drogul meu preferat. Împreună cu multă băutură.
Se pare că, chiar și în copilărie, am preferat compania femeilor. Dar înainte de a ajunge la Hollywood,
întotdeauna puneam munca pe primul loc.”
„Ai ajuns la dezintoxicare?” a întrebat ea, mâna ei apăsând în pieptul meu în timp ce împingea
ea însăși să se uite la mine.
Am clătinat din cap. "Nu. Nu eram dependent de alcool. Cred că am obținut ceea ce țintesam și apoi m-
am întrebat dacă tot asta îmi doream. Petrecerea a fost un mod de a-mi distra atenția. Mi-am pierdut
concentrarea, am uitat cine sunt și de unde sunt.”
„Și concentrarea ta a revenit?”
„Mi-am amintit că sunt fiul tatălui meu. Petrecerile, femeile, prietenii falși se prăbușesc
sub controlul privirii tatălui meu.”
Lana se încruntă. Bănuiesc că nu prea aveam sens.
„El și mama mea au venit să mă viziteze într-o zi și uitasem complet că vor veni. Nu mai fusesem acasă
de zile întregi. Când nu eram la mine acasă, el a apărut pe platoul de filmare și am fost beat.” Am tras
respirația. „M-am văzut reflectată în dezamăgirea lui și nu mi-a plăcut. Deci, asta a fost.”
— La fel ai răsturnat o frunză nouă?
„Mai mult m-am întors la vechea mea frunză – condusă, concentrată, muncitoare.”
Ea a râs. "Oh am inteles. Hollywood aproape că te-a sedus, dar ai scăpat de ea

ambreiaje.”
am chicotit. "Putin." A fost o modalitate bună de a o descrie. Am avut noroc. Mulți oameni nu au fost.
— Ți-ai făcut griji că s-ar putea să te împiedici din nou?
Am clătinat din cap și am tras-o spre mine. „Chiar nu sunt. Alții din jurul meu sunt.
Prin urmare, Sinclair a intrat neanunțat în casa mea. Dar știu că nu m-aș mai întoarce niciodată acolo.
Nu este ceea ce îmi doresc pentru viața mea.
" i tu?" Eram disperat să-i cunosc cele mai adânci secrete. vroiam sa stiu
Tot. „Bărbații sunt drogul tău preferat?”
Ea a oftat. "Nu chiar. Îmi place să evit dramele, complicațiile. . .”
"Via ă?"
„Doar dezavantajul.”
"Este posibil?"
"Te voi anunta. Sau poate o să mă anunți.” Și-a răsucit capul și și-a sprijinit bărbia pe pieptul meu. „Viața
este destul de piersică pentru tine, nu?”
am ridicat din umeri. Viața era bună. Dar, în ultima vreme, am simțit că nu mi-am dorit doar franciza. Că
trebuie să fie ceva ce a venit după aceea. „Muncesc din greu și, oricât de mult îmi place să joc actoria, știu că
timpul meu este limitat. Există o mulțime de presiuni legate de a fi omul momentului – nu pot greși piciorul
pentru că totul ar putea dispărea mâine. Nu sunt încă pregătit pentru asta.”
„Pentru că îți place ceea ce faci?”
„Pentru că vreau să am succes. Îl văd ca pe un mijloc pentru un scop. Vreau ca familia mea să nu fie
nevoită să-și facă griji din punct de vedere financiar. Frații mei nu câștigă mult – niciunul dintre noi nu a făcut
facultate. Vreau ca copiii lor – și ai mei dacă îi voi avea vreodată – să aibă fonduri pentru facultate și avans
pentru prima casă. Viața ar trebui să fie mai ușoară pentru următoarea generație, știi?”
Mi-am aruncat privirea în jos și am găsit-o privindu-mă ca și cum aș fi fie nebună, fie fascinantă.
„Oricum, destul despre mine. M-ai făcut să-mi dezvălui toate secretele. Și devenim mult prea serioși.”
„Îmi place serios”, a spus ea fără să piardă o bătaie. "E real."
Ea avea dreptate. Discuțiile noastre de astăzi au fost cele mai sincere conversații pe care le-am avut de
mult timp. M-am gândit la aceste lucruri. Multe, în timp ce alergam și când decizi să fac un proiect sau altul —
când accept să mă prefac că Audrey Tanner este iubita mea. Dar nu am spus nimănui ce am împărtășit cu
Lana.
„Să mergem până la ocean?” întrebă ea ridicându-se.
„Dacă promiți că mă lași să te sărut pe malul apei”, i-am răspuns.

Ea m-a bătut pe piept. „Dacă nu e nimeni în preajmă, aș putea. Cu siguranță poți să te săruți, dle.
Star de cinema."
domnule vedetă de film. Mi-a sunat în urechi. Ea nu a vrut să fie deferentă sau să-mi hrănească egoul.
Ea mă tachina. Și asta mi-a plăcut la ea.
Ea se ridică, rearanjandu-și fusta și ridicându-și părul pentru a simți briza pe gât. Lana Kelly nu m-a
tratat ca și cum aș fi celebru. Nu-i păsa că sunt celebru. Și auzise de eșecurile mele și părea să mă placă
oricum. Nu-mi aminteam când am întâlnit ultima dată o femeie ca ea.
Lana
„Acest homar este delicios.” Am închis ochii în timp ce mestecam, savurând fructele de mare dulci care
fuseseră incluse în picnicul nostru pe plajă.
„Ei bine, suntem în Maine. La ce te astepti?" răspunse Matt.
„Și tocmai ai sunat și cineva a livrat mașina cu mâncarea în portbagaj, toată la frigider și totul?” Matt
fusese clar că nu putea să-și asume niciun credit pentru răspândirea magnifică – era suficient pentru a
hrăni șase. Avea gust de parcă ar fi fost proaspăt de la mare în această dimineață.
„Un alt avantaj pentru a fi celebru. Vrei mai multă șampanie?”
— Încerci să mă îmbete? Mi-am întins paharul.
„Te va ușura?”
Am încercat să-mi păstrez mâna neclintită în timp ce râdeam. „M-am culcat deja cu tine, așa că cred că este
bine stabilit, sunt ușor.”
„Mi-aș dori doar să fie adevărat.” A pus sticla jos și s-a târât spre mine. „Ai ceva mic” – mi-a lins colțul
buzei – „tocmai acolo”. El și-a apăsat gura de a mea, iar eu am lăsat paharul meu de șampanie pentru a-l
înconjura cu brațele. M-a împins înapoi pe nisip și mi-a acoperit corpul cu al lui.
Nu eram sigur că trecuse zece minute fără să mă sărute de când parcase mașina și, deși m-am
prefăcut că este atât de plictisitor, mi-a plăcut. Nu mă simțeam așa de la liceu.
Nu am văzut un suflet și ne-am simțit ca și cum ne aflam în propria noastră bulă privată, așa că nu am făcut-o.
a luptat cu sărutările lui.
Matt era cu aproape un picior mai înalt decât mine și atât de tare și musculos, încât m-am simțit ca o păpușă când
m-a atins. Mâna lui a alunecat pe coapsa mea. „Vreau să te fac să te simți atât de bine.”
A găsit elasticul lenjeriei mele și și-a strecurat mâna dedesubt. M-am zvârcolit, încercând să mă eliberez.
"Stai nemișcat. Am să te fac să vii.”
Mi-am sprijinit mâinile pe umerii lui. — Matt, nu, nu aici. Oricine ar putea...”
„Nu am văzut nicio persoană de când am ajuns. Am nevoie să vii.” Degetele lui
mi-a tras faldurile și mi-a rotunjit clitorisul.
Corpul meu a slăbit la atingerea lui. Nu i se putea spune nu. Voiam să-i simt degetele, voiam să mă
ridice din ce în ce mai sus. Chiar dacă petrecusem doar o noapte împreună, îmi era dor de ceea ce putea
să-mi facă trupului.
„Oh, da, iubito, știam că vei fi atât de ud pentru mine.” Mi-a abandonat clitorisul și am gâfâit
schimbarea senzației în timp ce mi-a netezit faldurile alunecoase.
Cum aș putea să fiu altceva decât gata? După cum s-a uitat la mine când a sosit, mă așteptam pe
de parcă și-ar fi imaginat că mă golesc și . . . jumătate să mă împingă de perete
mă ia dracu înainte chiar să ne urcăm în mașină. Eram doar puțin ușurată că nu făcuse el. Așa s-au simțit
toate acele femei care l-au venerat din filmele lui?
Degetele lui au înconjurat intrarea mea, tachinand senzația din fiecare membru, încurajând
plăcerea mea să construiesc și să construiesc.
— Matt, am optit.
„Îmi place să văd ce-ți fac mișcându-se pe fața ta. Îmi place cum corpul tău îmi spune cât de mult mă
vrea.” Mi-a strecurat două degete în interiorul meu cât au putut să ajungă și a bubuit: „Ești atât de strâns,
Lana. Atât de disperată.” Mi-a dat clitorisul cu degetul cu degetul mare, învârtindu-și și împingându-și
degetele înăuntru și afară, așa cum a făcut.
„Nu pot”, am răsuflat. "Nu pot."
„Da, poți. Lăsați-l să plece. Lasă-mă să-ți dau ceea ce ai nevoie.”
De parcă cuvintele lui mi-au dat curaj să cobor de pe o stâncă, am căzut în cădere liberă, arcuindu-mi
spatele și înfigându-mi unghiile în umerii lui.
Corpul meu s-a lăsat și Matt m-a tras deasupra lui. „Arăți al naibii de uimitor
cand vii. Vreau să-l filmez și să-l fac să se joace în buclă în dușul meu.”
M-am încordat și m-am împins de el. — Hei, spuse el, încercând fără succes să mă tragă înapoi. Am
stat, ducându-mi genunchii până la bărbie. "Esti bine?" a întrebat el, așezându-se lângă mine și netezindu-
și mâna pe spatele meu.
„Fără videoclipuri. Fără fotografii. Niciodată, am spus, uitându-mă la degetele de la picioarele mele care pătrundeau în nisip.
Imaginea pe care Bobby o tencuise în jurul campusului mi-a fulgerat în fața de fiecare dată când clipeam. „Eu nu fac
asta.”
"Bine, îmi pare rău."
„Cred că ar trebui să plecăm.” Am început să stau în picioare, dar Matt m-a tras înapoi în poală. "Lasa-ma sa plec."
„Nu până când nu-mi spui ce e în neregulă.”
Am stat, neclintit, dar disperat să fug. Dar nu am făcut-o. Nu am putut. Îmi doream să simt căldura corpului lui mai
mult decât îmi doream să scap.
„Am avut un fost care mi-a făcut fotografia. S-a terminat prost, am spus în cele din urmă.
Matt și-a luat brațele în jurul taliei mele și m-a tras mai aproape. Am respirat adânc,
apoi am expirat, corpul meu mulându-se pe al lui.
„Îmi pare rău”, mi-a șoptit el la ureche.
Nu-i dădusem niciun detaliu, dar era aproape ca și cum ar fi spus orice ar fi fost
sa întâmplat, era în colțul meu. Am vrut ca Matt să știe că am încredere în el.
„Când m-am despărțit de el, a pus poze cu mine, goală, în jurul campusului, le-a trimis pe e-mail întregii școli. A fost
doar . . . cel mai rău lucru pe care l-ar fi putut face. A fost o astfel de încălcare.” Am respirat
uniformizat adânc,
pulsul. ceea
„Ruby ce mi-a
a fost uimitor. Le-a
dărâmat și s-a așezat cu mine în timp ce eu plângeam.” M-am oprit, bucurându-mă de căldura brațelor lui Matt în jurul
meu. „Nu m-am întors niciodată la cursuri. Nu puteam face față. Nu am putut vedea
toți acei oameni care văzuseră poze atât de intime cu mine. A fost . . . dificil."
Mi-am desfășurat brațele și le-am așezat peste ale lui, în timp ce el și-a înfipt fața în gâtul meu.
"Îmi pare atât de rău. Dacă îl întâlnesc vreodată pe nemernicul slab, jur că îl voi omorî. M-a tras mai aproape.
"A fost acum mult timp în urmă." Cinci ani au fost o viață, dar din când în când, ca acum, nu se simțea așa.
„Dar nu cu mult timp în urmă încât să nu te deranjeze încă.”
El a avut dreptate. Amintirile din acea după-amiază erau la fel de proaspete ca întotdeauna astăzi. Atâta timp cât le-
am pus în cutie și le-am închis afară, a fost în regulă, dar chiar și cea mai mică crăpătură le-ar aduce înapoi - strălucitoare
și vii.
„De aceea nu-ți place orașul?”
„Îmi place Worthington. Bineînțeles, ca și tine, am visat să plec, dar, știi, tu

trebuie să fii atent la ce îți dorești.”
„Doamne, Lana, vreau să-ți fac lucrurile mai bune”, a spus el și m-am răsucit în poală pentru a ridica privirea
la el.
Mi-am netezit palma peste miriștile aspre de pe maxilarul lui. „Este bine să mă ții așa.”
Nu-mi aminteam de când a murit tatăl meu când m-am simțit atât de protejată.
„Atunci vom rămâne aici toată noaptea.”
Am râs. „Nu e chiar atât de bine. Îmi place mult patul meu.”
„Abia aștept să văd ce este atât de grozav la asta.”
L-am plesnit pe dosul mâinii. „Ușor, domnule vedetă de cinema.”
"Recunoaste. Numărați invers minutele până când mă puteți dezbrăca.” Ne-a ridicat, ținându-mă de el. „Dar
nu în public. Îți prețuiești confidențialitatea. Înțeleg asta acum.
Nu voi pune asta în pericol. Hai acasa."
Mi-am netezit mâna peste maxilarul lui. Nu trebuia să aibă lumea la picioarele lui?
Are tot ce și-a dorit vreodată cu pocnitul degetelor? Și totuși iată-l că mă mângâia, își făcea griji pentru mine. Se
părea că Matt Easton era exact ceea ce aveam nevoie în viața mea chiar în acel moment.
TREISPREZECE
Matt
Mi-am verificat ceasul în timp ce deschideam ușa rulotei de machiaj. Abia am ajuns la timp.
Corpul cald al Lanei fusese aproape prea greu de plecat în dimineața asta.
— Hei, Matt, spuse Jenny, mângâind un scaun gol. „Azi ești a mea.”
am zâmbit. "Perfect." Artistul principal a fost rapid și prietenos, ceea ce a funcționat pentru mine. eu
a luat loc.
„Cum merge pe coastă? Nu te-am văzut deloc în Portland, spuse Jenny.
„Da, Matt”, a intervenit Marie, celălalt artist de machiaj aflat în prezent în trailer. „Cum de nu rămâi cu
noi ceilalți? Ar trebui să te alături distracției noastre într-o noapte.” Și-a înclinat șoldul și mi-a întâlnit privirea
în oglindă. „Maine are tequila surprinzător de bună.”
„Capul meu poate depune mărturie despre tequila bună”, a spus Jenny. „Și există fructe de mare foarte
grozave în unele dintre aceste restaurante pitorești din oraș.”
„Încerc să o iau mai ușor”, i-am răspuns. Nu am vrut ca ei să creadă că am crezut că sunt prea bun
pentru a sta în același loc cu restul distribuției și al echipei.
— Ești la un fel de detoxifiere sau așa ceva? Jenny mi-a băgat baveta de hârtie în guler.
"Cam." S-ar putea să fi fost trimis în Maine, dar îmi dăduse o bucată de normalitate pe care mi s-a părut
că îmi plăcea. Era un gust de casă. Fusese exact ceea ce aveam nevoie. „Este liniștit și îmi ating somnul.”
— Nu sună ca Matt Easton pe care îl cunoaștem, spuse Marie, clătinând din sprâncene.
— Deci este adevărat că Audrey te-a îmblânzit?
Am chicotit și am închis ochii în timp ce Jenny a început să-mi șteargă un burete pe față.
"Ceva de genul." Audrey nu a fost tocmai în centrul atenției mele la
moment.
Telefonul meu a bâzâit și m-am schimbat ca să-l pot scoate din buzunarul din spate. "Mă întorc
în câteva, i-am spus lui Jenny și am plecat afară.
„Hei, Catherine. Nu am mai auzit de tine de ceva vreme.” Catherine și cu mine eram prietene din
vremea mea de model în New York. Era o nenorocită simplă în care aveam încredere să nu mă vândă.
Oricum, ea m-a sunat rar. Am sperat că nimic nu este în neregulă.
„Hei, frumosule, m-am gândit la tine.”
În mod normal, aș răspunde că și eu m-am gândit la ea, dar nu m-am gândit. Și pentru unii
motiv pentru care nu am vrut ca ea să înțeleagă ideea pe care o aveam. „Ce te-a ținut ocupat?”
„Tocmai am terminat o fotografie pentru Gucci, așa că am un sandviș de sărbătoare.”
Am râs. „Minunat și felicitări, desigur.”
"Mulțumiri. Am ceva timp liber și mă întrebam dacă mai ești în Maine.

Ai spus că ai putea să mă suni.”
Când am aflat că voi fi pe Coasta de Est pentru câteva săptămâni, am sunat-o pe Catherine. O
ajunsesem din urmă cel puțin o dată pe lună de când am început treaba cu Audrey. Și plănuisem să profit
la maximum de faptul că ea a fost înscrisă la un NDA în timp ce eram la doar câteva ore unul de celălalt.
Dar au trecut săptămâni și nu am mai luat legătura. Nici măcar nu m-am gândit la ea.
„Da, sunt pe platourile de filmare chiar acum. Îmi pare rău că nu am sunat. Filmările sunt foarte
solicitante.”
„Dacă nu poți să vii la New York, poate aș putea zbura pentru următoarea zi liberă. Trebuie să
Arde acest sandviș și sunt destul de sigur că mă poți ajuta cu asta.
Așa a fost între noi. Casual. Nu existau alte așteptări decât sex grozav. Acesta a fost motivul pentru
care conexiunile noastre au funcționat întotdeauna atât de bine. În mod normal, aș profita de șansa de a
petrece ceva timp cu ea, dar treaba era că nu mă simțeam foarte entuziasmată. „Nu am nicio zi liberă în
curând – programul mă omoară total.”
— Oh, spuse ea surprinsă. Dacă nu mă credea, avea motive să nu o facă. Am avut o zi liberă în trei
zile și eram sigur că, dacă i-aș spune asta, și-ar fi rezervat bilete de avion înainte să închidem.
Dar nu am vrut s-o văd.
A doua zi după călătoria noastră la dune, Lana și cu mine ne-am trezit pe verandele respective, am
ajuns să ne bucurăm de apus, apoi să intrăm împreună înăuntru. Seara următoare a fost la fel. Și noaptea
de după aceea. În săptămâna de după plajă, o văzusem pe Lana în fiecare zi. Am dormit în patul ei în
fiecare noapte. La sfârșitul zilei, am vrut să vorbesc cu ea, să aud povești despre
Worthington și bijuterii, să-și bată joc de mine, dar să știi că a venit ca un tren când am tras-o.
Lana și cu mine nu ne întâlnim. Nu era ca și cum am fi într-o relație. Eram doar vecini temporari care ne-
au dracu. Aș putea sta cu ușurință în Portland cu Catherine pentru weekend. Doar că nu am vrut. Nu când
aș putea fi cu Lana în schimb. Eram în această fată și se strecurase peste mine.
"Imi pare rau. Poate când am împachetat?” A fost o sugestie goală. Ceva mi-a spus că legăturile
ocazionale nu erau pe masă pentru mine în timp ce Lana făcea parte din viața mea. Nu mi-aș putea imagina
că vreau pe cineva mai mult decât mi-am dorit Lana – cu care să trag, să vorbesc, să mă distrez sau să
împărtășesc idei. Dacă aveam de ales între altcineva și Lana, Lana câștiga de fiecare dată.
„Sigur, anunță-mă”, a spus ea. „Știi, suni puțin diferit. Ca Maine

aerul iti face bine. Sau poate ai cunoscut pe cineva. Oricum, sunt fericit pentru tine.”
Am râs. "Mă știi." Dar ea nu a făcut-o. Nu chiar. Dar întâlnisem pe cineva care o făcea.
Oricum, mai mult decât majoritatea oamenilor. „Cred că am moștenit mantaua lui George Clooney.”
— Dacă spui așa, spuse ea, deși nu părea convinsă.
Poate că nu am fost un actor atât de bun până la urmă. . . poate că Lana îmi intrase sub piele puțin mai
mult decât îmi dădusem seama.
PAISPREZECE
Matt
Când am coborât din mașină, m-am dus direct spre ușa din spate a cabanei Lanei. În ultimele
săptămâni, petrecusem din ce în ce mai puțin timp la mine.
Era aproape ca și cum am locui împreună. Există într-o bulă construită doar pentru noi doi. Fără
ca nimeni să se uite, nu exista presiune, nici așteptări. Ne-am bucurat de fiecare zi așa cum a venit.
Am deschis ușa cu ecran și am strigat în timp ce deschideam ușa din spate. Vârâitul unui
uscător de rufe a venit din dormitorul ei și m-am dus să o caut.
Stătea la măsuța ei de toaletă, în halat, cu peria într-o mână,

uscător în celălalt.
Mi-am încrucișat brațele și m-am rezemat de tocul ușii, mulțumit să stau și să mă bucur de el
concentrare pe chipul ei și felul grațios în care se mișca.
Săptămâna viitoare a fost ultima mea săptămână de filmare, apoi m-am întors la Los Angeles.
M-am gândit să-mi prelungesc călătoria — ar fi grozav să petrec un timp neîntrerupt cu Lana înainte
de a pleca, dar îmi primisem programul pentru prima săptămână în LA în această dimineață. Nu
aveam cum să îmi iau timp liber. Promoul filmului meu cu Audrey avea să mă aibă mai ocupat ca
niciodată.
Dar mi-ar fi dor de ușurința dintre Lana și mine. Felul în care am putut să fiu doar eu; felul în
care Lanei părea să-i placă cine eram fără strălucirea și strălucirea LA. Nu eram pregătit să renunț la
toate. Dar Lana nu aparținea LA. Nu puteam să văd cum s-ar potrivi ea în lumea mea din afara Maine.
Mi-a atras privirea în oglindă și a izbucnit într-un zâmbet contagios. Ea s-a întors și
și-a lăsat peria pe masă. "Cât timp ai fost acolo?"
Am ridicat din umeri și am făcut un pas înainte. „Doar admir o altă priveliște frumoasă la Worthington.”
Ea și-a dat ochii peste cap.
„Hei, îți făceam un compliment.”
„Nu mă mai obiectiva și vino să mă sărută”, a spus ea.
Nu a trebuit să mi se spună de două ori.
Și-a înclinat capul în sus când am stat deasupra ei. Mi-am trecut degetele peste pomeții ei înainte de a-mi
lăsa capul să-mi strâng buzele de ale ei. Avea gust de vară și de casă și toată tensiunea din mușchii mei s-a scurs
pe măsură ce trupurile noastre s-au găsit unul pe celălalt.
Am tras-o de unde stătea.
„Tocmai am făcut un duș”, a spus ea. „A fost atât de lipicios astăzi.”
„O să te fac să transpirați din nou.” Am mârâit și am mușcat-o de gât. — Simt că nu te-am văzut de zile întregi.
Întotdeauna m-am simțit așa, de parcă aș fi urmărit constant mai mult de ea, de parcă n-aș fi terminat. De parcă
ar fi mai multe de descoperit.
„Te-ai trezit în patul meu, mi-ai făcut lucruri rele înainte să pleci la serviciu chiar azi dimineață”, a spus ea în
timp ce își trecea degetele prin părul meu.
Avea dreptate, trecuseră doar câteva ore de când o aveam, dar asta nu însemna că nu m-am gândit la ea
toată ziua, că nu am vrut să fiu chiar aici, îngropată în ea.
I-am despărțit halatul, dezvăluindu-i sânii albi ca lăptos și am închis ochii pentru o clipă. Era atât de perfectă.
I-am împins halatul peste umeri și totul a căzut la pământ, expunând-o. Corpul acela m-a făcut să alerg înapoi la
Worthington cât de repede am putut.
Mi-am trecut mâinile peste talia ei. — Întinde-te, am spus, ridicându-mi bărbia spre pat.
S-a dat înapoi de mine și s-a așezat pe pat. Mi-am ridicat sprâncenele, a teptând să o facă
urmați comanda mea.
„Ține-ți picioarele pe podea.”
Încet, se întinse pe spate, întinzându-și brațele deasupra capului și arcuindu-și coloana vertebrală. Al naibii
de perfect.
Mi-am dezbrăcat cămașa și am căzut în genunchi.
Mângâindu-mi mâinile pe spatele picioarelor ei, am tras-o spre mine și i-am împins genunchii larg,
concentrându-mă pe păsărica ei fierbinte și umedă. Am fost în aceeași cameră cu ea doar de câteva minute. Am
sărutat-o o dată, contactul se limitează la cast, dar încă îi vedeam umezeala, încă îi simțeam căldura.
S-a răsucit sub inspecția mea. — Matt, gemu ea.

„Atât de nerăbdător”, l-am mustrat. „Atât de disperat după limba mea.”
Mi-am apăsat palmele pe interiorul coapselor ei, degetele mari zgâriindu-mi intrarea ei. Șoldurile ei s-au lăsat de pe
pat și am zâmbit. Mi-a plăcut când s-a agitat atât de repede.
Nu am putut pierde nicio clipă să o gust, așa că m-am aplecat în față și mi-am așezat limba pe clitorisul ei înainte de
a mă învârti și a apăs din nou.
Sunetele ei s-au transformat din scâncete în gemete în timp ce am adâncit, acoperindu-mi limba în umezeala ei.
Despărțindu-mi degetele mari, am suflat aer rece pe intrarea ei fierbinte și ea a țipat. Zgomotele pe care le făcea – nu
erau falsificate sau ceea ce credea că vreau să aud – doar reacții sincere la lucrurile pe care i le-am făcut. La naiba, fiecare
zgomot care a părăsit buzele alea a fost o pornire completă.
Am introdus un deget mare în ea în timp ce continuam să sug, să apăs și să lins. Ea se împinse în
gura mea, dorind mai mult, având nevoie de mai mult.
Erecția mea s-a apăsat pe fermoar atât de tare încât am crezut că aș putea izbucni.
M-am îndepărtat, disperată să-mi dau penisului ceva libertate, m-am ridicat să mă dezbrac și mi-am ridicat privirea
spre Lana, cu părul răspândit peste cuvertură de pat.
— Întoarce-te, am spus. „Vreau capul tău aici.” Am arătat spre colțul patului
cel mai apropiat de mine.
Mi-am dat blugii jos în timp ce ea s-a întors.
„Vreau gura ta în jurul penei”, am spus. Nu am terminat să gust din ea, ci penisul meu
avea nevoie de puțină atenție.
Și-a întins mâna peste cap, mi-a prins coapsele din spate și și-a deschis gura, gata să mă ia. Am gemut și am făcut
un pas înainte.
În multe feluri, era o fată sănătoasă din Maine, dar lucrurile pe care le făcea Lana Kelly
penisul meu ar trebui să o aibă marcată cu un semn de avertizare.
M-a luat în gură și mi-a sut coroana. Am înghițit în sec, încercând să-mi reglez respirația. Aplecându-mă în față, mi-
am sprijinit mâinile de ambele părți ale picioarelor Lanei, în timp ce ea mă ducea mai adânc. Mirosul de păsărică ei m-a
adus înapoi la momentul respectiv și i-am strâns coapsele, făcând o pauză să iau carnea frumoasă umflată înainte de a o
devora.
Dacă acesta era raiul, nu voiam să mă întorc niciodată la viață.
Senzația că penisul meu i-a lovit partea din spate a gâtului în timp ce îmi treceam limba peste clitorisul ei și geamătul
care mi-a vibrat în jos era aproape prea mare. Și-a apăsat mâinile pe partea din spate a coapselor mele, încercând să mă
bage mai adânc în ea, și am fost prea mult

Mă bucur să fiu de ajutor. Ea a căzut și am încercat să mă îndepărtez, dar ea doar m-a aspirat mai
tare. Femeia asta dracului. Nu era nimeni ca ea.
Gemetele ei în jurul penisului meu au devenit mai puternice pe măsură ce am continuat să lins și
să sug, să apăs și să împing. Fiecare reverberație din jurul penisului m-a adus mai aproape de margine
și m-a îndemnat să-i absorb umezeala. Nu aveam cum să vin singur.
Prea devreme s-a înțepenit și s-a izbit de gura mea.
M-am liniștit, apăsându-mi limba turtită de ea, în timp ce în cele din urmă mi-am permis să vărs
în gura ei.
Am gâfâit lângă păsărica ei, picioarele îmi slăbeau, corpul meu prea săturat pentru a se mișca.
Ținând-o așa sub mine, luându-mă atât de binevoitor în timp ce-i făceam gura, încrederea de care era
nevoie – parcă ceva ar fi izbucnit și ne-a dus la un alt nivel, mai intim.
Ea mă dorea. A venit pentru mine. Nu vedeta de film. Doar eu. Matt. Tipul care a crescut în
Indiana, copilul care a călătorit prin lume, dar nu a părăsit niciodată Midwestul.
A fost cea mai mare excitare pe care mi-aș fi putut imagina vreodată.
Nu eram pregătit să renunț.
Lana
Fusese o primire intensă acasă. L-am surprins urmărindu-mă din prag și a avut gura pe mine în câteva
secunde. În timp ce Matt a tras cearceaful în jurul nostru și m-am ghemuit lângă el, am vrut să
confirme că ceea ce tocmai se întâmplase între noi a fost mai mult decât sex. Încrederea formase
baza orgasmului meu – intimitatea. Nu eram sigur că am trăit vreodată asta cu un bărbat.
În ultimele săptămâni, ne-am petrecut împreună fiecare minut în care era la Worthington, dar
între orele pe care le avea pe platourile de filmare și munca mea la magazin, nu mi s-a părut niciodată
că aveam suficient timp cu el. Dar acum lucrurile au crescut de la ceva fizic la ceva. . . Mai Mult.
Doar că nu eram sigur ce mai era.
Oricare ar fi fost, nu uzurpase sexul. Nu prea avea rost să purtam haine

cu Matt în preajmă. Îi plăcea de mine goală și sentimentul era reciproc.
Și-a dus mâna pe corpul meu, degetele și apoi gura găsindu-mi sfarcul. Am gemut la durerea
ascuțită care a izbucnit în plăcere în timp ce el a strâns și apoi a mușcat. Cumva părea să știe exact
cât de tare îmi plăceau dinții lui, cât de adânc îmi doream mușcătura lui. Mi-am rotit șoldurile și el m-
a liniștit, degetele lui împingându-se imediat în mine.
„Ce te-a făcut atât de agitat?” am întrebat, abia reușind să scot cuvintele afară.
„Trebuie să mă satur de tine. Mi-a fost dor de tine azi.”
Am tras aer în piept când el și-a îndepărtat degetele.
„Întoarce-te și privește înapoi la mine”, a cerut el.
M-am alunecat în față, m-am împins pe coate și am aruncat o privire peste umăr.
„Ești atât de frumoasă.”
Și-a netezit mâinile peste fundul meu. Am știut ce a urmat și m-am sprijinit în timp ce palma lui s-a spart de
pielea mea. Am gemut – un sunet tras din mijlocul burticii mele. A durut atât de bine.
„Perfect”, a spus el, trecându-și mâna peste locul în care tocmai mă lovise. „Și pun pariu că ești chiar mai ud
decât erai.” Degetele lui s-au împiedicat de sexul meu. "O da. Foarte frumos.
Foarte frumos, într-adevăr."
Patul s-a scufundat de o parte și de alta a mea în timp ce el s-a călărit pe mine și a deschis un prezervativ.
Nopți ca asta erau perfecte. A intrat, disperat să tragă. Au fost niște preludiu superficial, dar ceea ce a vrut a
fost să se lovească de mine până când a venit. Seara asta fusese puțin diferită. Dar totul a fost bine. am vrut totul.
Mi-am alunecat mâinile spre tăblie în timp ce el îmi ridica șoldurile și îmi apăsa pieptul pe pat. Mi-a plăcut că
a luat exact ceea ce și-a dorit din corpul meu și exact de asta aveam nevoie.
M-a stăpânit și l-am lăsat.
A dat un ghiont la intrarea mea și am tras aer în piept.
Scoase un geamăt în timp ce împingea mai adânc.
S-a simțit întotdeauna atât de primar așa.
„Îți place asta, nu?” el a intrebat. „Îți place să-ți spun unde să minți. Cum să
ofera-te mie. Eu hotărăsc cum dracului și îți place.”
Am gemut în saltea.
Da. Nu m-am săturat. Niciodată nu făcusem atât de mult sex în viața mea, nu mi-am petrecut ziua simțind
efectele secundare ale degetelor, dinților și penisului, singurul meu regret că nu puteam avea mai mult decât
amintirea.
Intotdeauna mi-a placut sexul, dar nu mi-am dorit niciodata dupa el. Niciodată nu am poftit fizic de un bărbat
așa cum am făcut eu cu Matt. Și tocmai pentru că nu era nicio presiune asupra mea. A luat ceea ce a vrut și a știut
de ce am nevoie.
El a trântit din ce în ce mai adânc și am încercat să-mi țin orgasmul la distanță. Voiam să fiu mai puternică
decât eram, ca el să fie nevoit să lupte pentru orgasmul meu, dar de îndată ce m-a atins, eram mereu la câteva
secunde de punctul culminant al meu. Mi-am înșurubat pumnii și am încercat să blochez tragerea penisului lui,
respirația lui fierbinte pe gâtul meu, în timp ce îmi spunea de câte ori avea să mă facă să vin.
Punctul culminant mi-a bubuit ca un tunet îndepărtat. — Vrei să vii din nou, Lana?
Am dat din cap.
„Întotdeauna vrei să vii de îndată ce-mi iei pula.”
L-aș urî pentru că este atât de arogant dacă nu ar fi în întregime adevărat.
Mi-am desfășurat degetele larg și mi-am lăsat orgasmul să-mi curgă corpul, în timp ce Matt continua să se
împingă în mine. Îi plăcea să mă tragă prin punctul culminant. În cazul rar în care nu aveam altul la scurt timp după
aceea, el s-ar fi dublat până când mă făcea să vin pentru a doua sau a treia oară.
În seara asta, al treilea începea să se construiască, deși al doilea era încă o serie de replici. Ne-a tras de lângă
noi și și-a cuprins brațele în jurul meu, fără să-și piardă niciodată ritmul. A întins mâna spre sfarcul meu, ciupindu-l
și rostogolindu-l între degetul lui și degetul mare, injectând o nouă doză de plăcere direct între picioarele mele.
Cealaltă mână a lui s-a dus la burta mea inferioară și m-a adus mai aproape, împingând mai adânc. eu
strigă, disperat după un răgaz. Dar aveam nevoie de ea mai greu și mai adânc.
„Simți asta, Lana? Am știut din prima clipă în care te-am văzut, înmuiată până la pielea ta, țipând la mine, că
de asta ai nevoie. Penisul meu, mergând mai adânc în tine, degetele mele ciupindu-ți sfarcurile. Ai țipat cât de rău
aveai nevoie să fii fugit atât de tare.”
Restul cuvintelor lui s-au încețoșat în punctul culminant al meu în timp ce m-au smuls și mi-am putut da seama
după împingerile lui ascuțite că vine cu mine. „Lana”, a fost singurul sunet pe care l-am auzit prin bubuitul sângelui
din urechile mele.
„Miroși ca ocean”, a șoptit el într-o expirație, în timp ce corpurile noastre continuau să bată și să tremure.
M-am întins înapoi pentru a-i prinde maxilarul. „Miroși a hotărâre. Ceva a intrat în tine în seara asta.” Făcusem
sex în fiecare zi de la călătoria noastră pe coastă, dar ceva se schimbase în felul în care mă atinsese în seara asta.
M-am întors cu fața la el și el a zâmbit, iar eu am clătinat din cap. „Văd gluma aia formându-se
în creierul tău. tii ce vreau să spun. Ai ceva în minte?”
„Mi-am primit programul pentru prima săptămână în LA.”

Stomacul mi s-a răsturnat. Săptămâna viitoare era ultima lui pe platoul de filmare și apoi se întorcea
în California. Nu se prefăcuse niciodată că ar putea rămâne, dar mi-ar fi dor de el. Mă obișnuisem să-l am
în patul meu în fiecare seară.
„Ai un program trimis? Doar nu, nu știu, să te trezești și să-ți continui ziua?”
Ne-a aranjat pe pat, astfel încât să fim unul față în față și a tras un cearșaf. „Nu, pentru că turneul de
presă pentru filmul cu Audrey și cu mine începe aproape imediat. Am, de asemenea, câteva interviuri și
întâlniri cu regizori și altele. Este mult mai mult în muncă decât doar filmări.”
Am dat din cap și mi-am pus mâinile între față și pernă.
„Vrei să ieși să mă vizitezi?” a întrebat el, luând o șuviță din părul meu și împingându-mi după ureche.
„În LA?” Nu vorbisem niciodată despre ce sa întâmplat după ce a părăsit Worthington. Lucrurile
începuseră atât de lejer între noi și era întotdeauna atât de clar că aveam timp limitat împreună. Nu am
avut niciun răspuns, dar nu mi-a părut rău că a adus-o în discuție. Am vrut să văd în interiorul creierului
lui.
„Da, în LA.” Degetele lui s-au netezit peste talia mea.
Unde a văzut că merge? Au fost de multe ori în ultimele săptămâni în care am vrut să prelungesc
timpul pentru ca el să fie mai mult în Worthington, dar nu mi-a trecut prin minte că, odată ce a plecat, ne
vom putea revedea. Nu până în seara asta.
„Nu sunt o fată de oraș – știi asta. Am magazinul aici. Viața mea este aici. Ce aș face în LA? Nu poți
risca să fii descoperit cu o altă femeie și nu vreau nicio atenție...
„Nu sunt sigur dacă ești cu adevărat îngrijorat de vreunul dintre aceste lucruri sau dacă pur și simplu
nu vrei să mă vezi.”
„Sunt foarte îngrijorat de toate aceste lucruri.” În mare parte, eram îngrijorat să fiu văzut cu el. Nu
doream o asemenea atenție pentru niciunul dintre noi. „Știi că nu vreau
oameni care îmi fac poza sau care îmi cunosc afacerea.”
M-a tras spre el, așa că ne atingeam. „Nu te-ai gândit niciodată cum vei face
imi este dor de cum te pot face sa te simti?”
„Încerci să-mi distragi atenția.” L-am lovit în piept.
A chicotit, trăgându-mi mâna la gură și sărutând-o. „Îți reamintesc doar ce vei pierde. Și te pot
strecura înăuntru. Nimeni nu va ști vreodată că ești cu mine.
Putem rămâne în pat tot timpul.”
Mi-am tras degetele de pe claviculă peste pieptul lui. A fost posibil? Să mergi nevăzut în casa unui
spectator de la Hollywood? „Cu siguranță există o mulțime de femei foarte fericite să-și petreacă toată
ziua în pat cu tine în LA?”
Trase aer în piept. „Uite, glumesc că stau toată ziua în pat.” El s-a oprit.
"Cred. Îmi place să ies cu tine, dar plec în curând. Și nu vreau să mă opresc să ies. Îți sugerez doar să
avem mai mult timp împreună. Nici o presiune."
— Și crezi că am putea face asta fără ca presa să afle? M-am concentrat asupra ochilor lui,
încercând să stabilească dacă în spatele lor era reticență.
Nici unul.
Mi-a dus piciorul peste șold, șerpuindu-și mâna pe spatele coapsei mele. „Da. Am garduri înalte.”
„Totuși, nu vom putea ieși. Nu pentru prânz sau altceva.” Cu siguranță nu ar fi făcut-o
vreau să fii închis acasă pentru un weekend.
„Pot atrage orice restaurant din oraș să ne facă mâncare la pachet.” Părea sigur că asta și-a dorit și
nu aș refuza încă câteva zile cu un bărbat care îmi cunoștea atât de bine corpul. Și, de asemenea, am
ajuns să-mi cunosc destul de bine mintea. Un bărbat cu care mi-a plăcut să-mi împart ziua, care mă
putea face să râd, căruia nu numai că nu i-a deranjat pantalonii mei de yoga, dar i-a găsit sexy. Mi-a
plăcut Matt. Și nu eram atât de sigur că voiam ca el să dispară din viața mea dintr-o dată.
Mi-am întors zâmbetul. „Doar dacă îmi promiți mult sex.”
„Acum, aceasta este cea mai ușoară promisiune pe care am făcut-o în ultima lună.” Își apăsă buzele
împotriva mea. Mi-am strâns piciorul, trăgându-l spre mine.
Ar fi la fel de ușor cum a făcut să sune, să se strecoare în casa lui și să nu fie văzut? Un tip celebru a
fost ultima persoană cu care aș vrea să mă întâlnesc dacă asta ar fi fost ceea ce a sugerat, ceea ce nu
eram sigur. Dar am vrut să-l las și mai puțin să plece.
CINCISPREZECE
Matt
Să stau pe puntea Lanei în timp ce ea lucra a fost unul dintre noile mele lucruri preferate de făcut.
Stătea încovoiată lângă mine pe o bancă lungă, schița modele de bijuterii în timp ce eu notam o
carte pe care o citeam. Sunetul oceanului era incredibil de liniștitor și mă obișnuisem atât de mult
încât am decis să mă uit la imobiliare din Malibu când m-am întors în LA. Singura problemă a fost că
Lana nu ar fi fost acolo să împărtășească priveliștea cu mine. Nu am fost niciodată interesat să ies
cu o femeie, ceea ce nu înseamnă că nu o voi lua pe Lana goală decât pe Lana îmbrăcată în orice zi
a săptămânii, dar doar să fiu cu ea a fost mai bine decât am crezut vreodată. posibil.
— O să plouă din nou, spuse ea fără să ridice privirea.
„Cum poți să-ți dai seama?”
„Nu poți simți acea schimbare în aer? Trebuie să fie acești ioni sau așa ceva.” Ea a aruncat o
privire spre mine și a zâmbit. Doamne, era frumoasă.
Nu menționăm că va veni să mă viziteze în LA din nou de când vorbisem despre asta

acum câteva zile, dar mi-am dat seama că se gândea că era o posibilitate.
Ca la un semnal, cerul a bubuit. Ea a ridicat din sprâncene. "Ți-am spus eu."
„Ai dreptate despre toate?”
"Mi-aș dori. Mi-ar plăcea să pot spune viitorul.” Ea și-a întors privirea și a roșit, dar eu
nu putea să-mi dau seama de ce.
"La ce te gandesti?" I-am șters părul de pe umeri și i-am luat ceafa.
"Nimic. Cum e cartea?” Ea și-a ridicat bărbia spre lectura mea curentă, Frații,
despre copii care cresc în Midwest care descoperă un cadavru.
„Totuși nu este o carte pentru copii?” ea a intrebat.
Am clătinat din cap. „Nu mai mult decât Stranger Things este un spectacol pentru copii.”
„Îmi place spectacolul”, a spus ea. „Este un divertisment nealterat, dar poți vedea respect pentru public.”
am zâmbit. "Exact. Atât de multe chestii sunt acum amuțite. Dar puteți spune lucrurile care sunt făcute pentru
evaluări în comparație cu alte lucruri care sunt făcute în mod clar de oameni care doresc să fie adevărați fani ai
produsului final. „Acest lucru”, am spus, zguduind cartea, „ar fi un film grozav”.
— Continui să spui asta, spuse Lana, concentrându-se din nou asupra desenului ei.
"Pentru că este adevărat." Era a doua carte pe care am citit-o de când am venit în Maine, pe care o vedeam pe
ecran. Dacă nu este un film, atunci poate ca un serial Netflix. „Trebuie să iei un regizor căruia să nu-i fie frică să fie
puțin întunecată și să nu-l poți îndrepta spre copii. De îndată ce faci asta, pierzi despre ce este vorba în această
carte. Copiii sunt sofisticați.” I-am tras picioarele în poala mea. „Această carte ar putea fi despre mine și frații mei,
am crescut și pe bicicletele noastre în Gary, cum ne ridicăm la Dumnezeu știe ce. Dar nu am fost naivi. Știam exact
ce se întâmplă. Știam că mecanicul auto de la colțul dintre Virginia Street și Fifteenth vindea droguri și fura
telefoane. Știam că cel mai bun prieten al tatălui meu și-a păcălit soția. Adulții subestimează copiii. Iar scenaristul
ar trebui să înțeleagă cât de lumești sunt personajele din acest text, în ciuda vârstei lor.”
Zâmbetul ei a devenit mai larg.
"Ce?" Am întrebat.
Ea clătină din cap. „Îmi place să te aud vorbind așa. Cu pasiune. Ți se potrivește."
„Este această carte. Ar face un film atât de grozav.”
„A vândut autorul drepturile?” Ea și-a înclinat capul și a continuat să schițeze.
"Mă îndoiesc de asta. Este o carte despre patru copii care dau peste o crimă. Nu genul de
lucru care este capturat de studiouri și case de producție.”
„Poate că ar trebui să te gândești să vezi dacă drepturile sunt disponibile.”
Am pus un semn de carte între pagini și l-am întins lângă mine pe bancă,
trăgându-și picioarele spre mine. "Crezi?"
Ea a dat din cap. „Da. Ai putea fi cel care să-l facă. Adesea, alegerile ciudate, filmele care riscă sunt cele care se
descurcă foarte bine.”
am chicotit. "Cu greu. Sunt o față drăguță. Nu primesc cărțile transformate în filme.” Brian
îmi spunea mereu cât de norocos am fost că am reușit când atât de multe modele încercau să intre în
actorie tot timpul.
„Nu produc mulți actori?” Ea ridică privirea spre acoperișul verandei de parcă era nerăbdătoare
pentru ploaie.
„Când au fost în afaceri de mult timp. Și-au câștigat dungile.”
„Crezi că nu ai ajuns încă acolo?”
Nu m-am gândit niciodată să merg în culise. „Ei bine, sunt totul despre
franciza în acest moment. Totul vizează asta.”
„Pentru că asta te va face mulți bani?” ea a intrebat. Am vorbit puțin despre planurile mele viitoare de
carieră și Lana mi-a înțeles obiectivele.
„Cred că asta face parte din asta. Îmi place să pot oferi familiei mele ceea ce nu au avut niciodată, așa că
niciunul dintre ei nu trebuie să-și facă griji. Dar pentru mine este mai mult decât atât. Este vorba despre a fi cel mai bun.
Despre a ajunge în vârf.”
Ea a dat din cap. „Și după ce ai asta?”
Planul meu a fost întotdeauna să câștig cât de mulți bani am putut cât timp eram fierbinte, apoi să fac a
ieșire grațioasă. „Nu sunt sigur că voi fi vreodată producător de material. Eram model, îți amintești?
"Mă uit la tine. Nu trebuie să-mi amintesc. Asta nu înseamnă că nu poți fi producător.” Ea a scos pătura
de sub bancă și a început să o desfacă.
„Dar îți place această carte. Nu poți opți sau ceva? Acesta este cuvântul potrivit?”
„Da, este cuvântul potrivit.” Cum aș putea să explic că nu a fost atât de ușor pe cât făcea ea să pară?
„Este puțin probabil ca autorul să-mi vândă drepturile. Nu am o companie de producție sau o susținere de
studio sau altceva.”
„Nu înseamnă că nu poți obține toate acele lucruri. Sigur ai contacte?”
Mi-am ridicat brațele în timp ce ea ne punea pătura peste ambele picioare. În ciuda brizei proaspete,
nu mi-a fost frig, dar mi-a plăcut că ea încerca să mă facă confortabil. "Da, poate." Aș putea să-i spun
agentului meu, am presupus. Cartea a fost fenomenală, dar știam că lipsa rolurilor principale masculine
adulți însemna că nu era probabil să ajungă vreodată pe marele ecran. Dar dacă Lana a crezut în mine,
atunci poate că a meritat să încerce. „Crezi că este posibil?”
„N-am auzit niciodată pentru ce filmezi când chestia asta cu franciza este în geantă. Nu va fi ceva de
urmărit să transformi o carte pe care o iubești într-un film?”
Când m-am dus la prima mea audiție ca actor, ieșeam de la întâlnire știind că, dacă aveam rolul, aș face
toate sarcinile necesare pentru a avea succes. Eram hotărât să nu irosesc ocazia.
„Cred că pasiunea pentru succes te-a adus un drum lung. Te-ai gândit vreodată că poți avea pasiune într-
un mod diferit, pentru munca propriu-zisă? Poate ai nevoie de ceva mai mult.”
Inima a început să-mi bată prin piept. Ceva mai mult. Privind în urmă, probabil că era ceea ce îmi doream
de mult timp. Am împins sentimentul în jos petrecând și apoi concentrându-mă pe a recupera ceea ce aproape
că pierdusem. Dar fiind aici în Maine, cu Lana, sentimentul crescuse. Dar nu mai era atât de înfricoșător. „Poate
să-l sun pe Brian și să vorbesc cu el.”
Ciocniile de pe acoperiș au dat la iveală că ploua înainte să fie posibil să se vadă cu siguranță.
"Vezi? Ploaie."
"Așadar despre tine?" am întrebat, dând din cap spre blocul ei de desen.
"Și cu mine cum rămâne?"
„Care sunt marile tale visuri sau planuri de viitor? Ce ai mai mult?”
S-a uitat peste ocean. „Am tot ce mi-am dorit vreodată aici. Magazinul meu. A
frumoasa cabana. O viziune de milioane de dolari.”
„Privederea este spectaculoasă. Dar ce zici de acestea?” am întrebat, trăgându-i caietul ca să văd la ce
lucrase. „Nu doriți să le comercializați către retaileri de ultimă generație?
Le vinde la New York, Londra și Paris? Sunt incredibili.”
„Sunt doar schițe și îmi place Maine. Nu trebuie să vând bijuterii în toată lumea pentru a fi fericit.”
Ea a scos un colier din bluză și a întins piatra roz care atârna în jur
gâtul ei. „Desenele mele mai puțin costisitoare sunt la fel de drăguțe, nu crezi?”
„Știi că cred că ești super talentat. Mi-ar plăcea să te văd făcând una din astea
lucruri.” Mi-am trecut degetele peste folio de lucru pe care ea îl păstra. „În loc să le desenezi.”
Ea a oftat. "Eu voi. Intr-o zi."
„Ce-ar fi să-ți promit să-l sun pe Brian dacă îmi faci ceva? Vreau să văd una dintre
aceste modele incredibile prind viață.”
"Nu este atât de ușor. Este o investiție uriașă. Ar trebui să cumpăr aurul și piesele astea de aici – își trase
degetul pe partea stângă a gulerului cu bijuterii – sunt safire. Nu este ca și cum aș putea să mă opresc la Jerry's
Foodstore și să-mi umplu coșul de cumpărături.”
„În timp ce Jerry are o reducere de două pentru unul pentru a transforma o carte într-un film.”
Ea strânse buzele și miji ochii. Ea ura să piardă și, de obicei, eram fericit
să cedeze în afara dormitorului. Dar am vrut să se gândească la asta.
"Bine. Îți fac ceva dacă promiți să-ți suni agentul.”
Era atât de drăguță încât a fost nevoie de tot ce aveam ca să nu o apuc, să o trag pe mine
poală și sărut-o săptămâna viitoare. Dar apoi, m-am luptat mereu cu acest sentiment.
„Unul dintre modelele tale. În studioul tău. Nu mai lemon curd.”
— Ceva în neregulă cu lemon curd-ul meu?
Îmi petrecusem ziua dând pete de galben lipicios pe sfârcurile ei, peste păsărică și pe buric. Nu era
absolut nimic în neregulă cu lemon curd-ul ei. „Cred că amândoi știm cât de mult mi-a plăcut, dar vreau să-mi
faci bijuterii.”
— Și vei da niște telefoane despre carte?
Am dat din cap.
— Ți-ai făcut o afacere.
„Bine”, am răspuns.
„Încheierea de înțelegeri cu tine mă încinge”, a spus ea. „Vrei să te dezbraci?”
„Întotdeauna”, am spus, mi-am aruncat cartea, m-am ridicat și am tras-o în picioare.

AISPREZECE
Lana
"La ce te gandesti?" întrebă Matt de la ușa băii, cu pieptul pătat de picături de apă.
S-a întors devreme de la petrecerea de încheiere aseară. Când mașina lui a oprit cu puțin înainte
de unsprezece, am presupus că era altcineva. Eram puțin prea încântat să-l văd, ceea ce mă îngrijora.
Mâine ar fi plecat. Trebuia să fie un iubitor al verii.
Dar fiecare zi pe care o petreceam cu el, tânjeam după încă o săptămână. Și era din ce în ce mai rău,
nu mai bine. Casa asta s-ar simți goală fără el. M-aș simți gol fără el.
Încercam să-mi descurc nodurile umede din păr și să nu mă gândesc cum, după mâine, nu va
mai fi nimeni prin preajmă care să-mi pună astfel de întrebări. "Tot. Nimic.
De ce? La ce te gandesti?"
— Mă gândesc că... Făcu o pauză și se uită la ceas. „Te cunosc de aproape șase săptămâni.”
„A trecut atât de mult de când ți-am salvat viața? Moarte în chioșc? Chiar ar trebui
te-am lăsat să fii lovit de fulger. Ar fi făcut un titlu bun.”
Zâmbi și se îndreptă spre pat. „Șase săptămâni de când m-ai abuzat și hărțuit verbal.”
Mi-am înclinat capul pe spate să mă uit la el. „Cred că ai scăpat ușor.”
„Nu aș schimba nimic.” Și-a mângâiat degetul mare peste pometul meu.
„Mă întreb dacă fanii tăi știu cât de plictisitor poți fi. Am auzit că ești un jucător, un bărbat pentru
femei. Un spectator de inimă.” Am clătinat din cap. "Ce s-a întâmplat?"
El a chicotit. "Nu am nici o idee. Ai un trup și un suflet magic. Și Iisuse, dai cea mai bună suflare
din toată SUA de A.”
„Bine, poate că nu ești atât de înțelept.” Mi-am dat ochii peste cap.
S-a scufundat și a pus un sărut pe buze. Cum aveam să mă obișnuiesc să nu fie aici?
„Am ceva să-ți arăt”, am spus.
„E suficient să te văd în cămașa mea, să știi că nu porți nimic pe dedesubt”, a spus el.
„Cred că asta îți va plăcea aproape la fel de mult.” Mi-am scos sertarul mesei de toaletă și am scos
manșeta la care lucrasem în ultima săptămână, pe care am împachetat-o cu grijă în hârtie fără acid. Abia
fusesem în magazin, dorind să fac asta înainte ca Matt să plece. „M-am gândit că aș putea pune o filă de
comision pe site-ul meu și să folosesc asta ca exemplu.” Am asezat piesa pe masa mea de toaleta si am
desfacut-o.
„Uau, Lana. Acest lucru este frumos."
Mi-am rostogolit din nou buzele și l-am privit luând brățara de aur care se potrivea mai mult
guler complicat din colecția Bastet. Era mai mic, dar și mai puțin costisitor de făcut.
„Nu crezi că ai putea să-l vinzi? Este genul de lucru pe care m-aș aștepta să-l văd la premiile Oscar.”
„În Worthington, Maine? Nu sunt sigur că genii de la Hollywood vin foarte des pe aici.”
L-am băgat în stomacul tare ca piatra, chiar deasupra prosopului. „Întotdeauna există o excepție ciudată,
presupun.”
„Indiferent, sunt mândru de tine. Ești atât de talentată, Lana, spuse el, frecându-se și urcându-se în
slip.
"Mulțumiri." Am plecat privirea. Adevărul să fie spus, eram destul de mândru de mine. Trecuseră cinci
ani și uneori mă gândeam că nu voi mai face niciodată vreo bijuterie. O văzusem ca pe ceva ce l-am lăsat
în urmă la New York. A reprezentat vechea mea viață și vechile vise. „Și ți-ai respectat capătul târgului
nostru? Ai vorbit cu Brian despre carte?
Și-a frecat prosopul peste cap, făcându-și părul umed să arate în toate direcțiile. „I-am dat câteva
apeluri. I-am lăsat un mesaj.”
— Îi faci o grămadă de bani, dar nu te sună înapoi?
„În mod normal, nu îmi întoarce apelurile dacă crede că voi lua o decizie greșită cu privire la un
scenariu sau ceva. Un fel de joc de putere pasiv-agresiv.” Și-a trecut degetele prin păr.
— Nu crezi că i-a plăcut ideea ta?

Matt a ridicat din umeri. "Probabil ca nu. Ți-am spus — sunt doar o față drăguță pentru el. Nimic în afară de a
trage păsărică.” Și-a pus un tricou, cu abdomenele scufundate și strânse.
M-am strâmbat la cuvintele lui. „Dar nu este decizia lui Brian, nu? Ai putea vorbi chiar tu cu studiourile?”
„Da, s-ar putea să fac asta când mă întorc acasă.”
Din anumite motive, descrierea lui de a merge acasă m-a tăiat ca un cuțit.
„Sună ca un plan bun. Veți avea nevoie de ceva care să vă țină ocupat.”
— Până când vii să vizitezi, spuse el. — Încă vii, nu-i așa?
— Sigur, am spus. Nu ne făcusem planuri precise și nu eram convins că o va face

se întâmplă de fapt. Matt Easton avea să uite totul despre mine de îndată ce se întorcea în LA.
Telefonul lui a sunat și m-am întors la masa mea de toaletă pentru a-mi găsi rimelul.
— Bună, Sinclair, spuse el.
Îmi pun dosul mâinii pe obraz, încercând să-mi răcoresc fața. De fiecare dată când Sinclair suna, nu
mă puteam abține să nu-mi amintesc cum mă văzuse goală în pat cu Matt.
Aparent, granițele Hollywood-ului erau diferite de cele ale restului lumii.
„Da, Lana are laptopul ei. Lana, pot să verific ceva aici?
„Ajută-te”, am răspuns, deschizându-mi rimelul.
Făcu cu ochiul, apoi se întoarse la conversația lui. "Vorbesti serios? Ce spune?"
„La naiba”, a spus el pe sub răsuflarea în timp ce începu să bată la tastatură. „Au poze?”
Am aruncat o privire spre ecran, dar el îl întorsese de la mine, astfel încât să nu văd ce anume se
enervase.
„MT la naiba cu Z. Incredibil. Trebuie să fi avut pe cineva pe o barcă.” El a ridicat privirea

pe fereastra dormitorului meu. „Nu ar fi putut să obțină acea împușcătură altfel.”
Sângele mi s-a răcit când vocea lui Matt s-a contopit cu țipetele din capul meu. Poze?
Dus aici?
M-am prins de marginea mesei în fața mea când capul a început să se învârtească. — Matt?
Nici măcar nu terminasem de rostit numele lui când l-am simțit lângă mine. "E in regula. Poti
aproape că înțeleg că sunt eu, dar nu-și pot spune că ești tu.”
— Arată-mi, am scapat eu.
„Îți spun că nu e chiar așa de rău.”

— Arată-mi, i-am cerut. „Trebuie să văd singur.”
A luat laptopul și l-a pus în fața mea pe măsuța de toaletă, sticlele și machiajul zburând peste tot. „Se
pare că au fost luate săptămâna trecută. Dar erau atât de rahați, încât au trebuit să aștepte o zi de știri lentă.”
M-am uitat atent la pozele granulare cu noi pe puntea lui Matt. Câți au fost? Am luat mouse-ul și am dat
clic. Unu. Două. Trei. Patru. Patru poze. M-am întors la primul dintre noi care lua prânzul pe puntea lui. Asta
trebuie să fi fost în ultima lui zi liberă.
Ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului la mine, dar mi-am amintit că săptămâna trecută ne-am dus
mâncarea la cabana lui pentru că rămâneam fără gheață. „Era marți.”
— Da, dar uite, iubito, ei nu te pot vedea.
În primele două fotografii, a fost doar posibil să distingem identitatea lui Matt. Dacă nu ar fi fost înălțimea
lui și maxilarul puternic, ar fi fost ușor să-l confund cu altcineva. În prima, am fost ascuns în spatele spalierului
de clematis. În al doilea, am stat în spatele lui. Nu am fost în restul lor.
„Știu doar că am fost cu cineva. Asta e tot."
Slava Domnului. Nu aveam de gând să fiu târât prin tabloide. Totuși, aceasta a reprezentat o
problemă pentru Matt. — Sinclair este supărat?
— Sinclair e mereu supărat, spuse el, aruncându-și telefonul în pat. „Dar eu sunt pe puntea mea,
a lua pranzul. Nu prea poate spune. Nu transpira.”
„Dar franciza ta. Am crezut că vrei să portretizezi o imagine de încredere și de încredere. . .”
A închis ochii și a ridicat din umeri. „Nu este ca și cum ne sărutăm sau altceva.”
"Îmi pare atât de rău." Mi-am pus brațele în jurul taliei lui și mi-am lăsat capul să se sprijine de stomacul
lui.
Și-a împins mâinile prin părul meu. „E vina mea, nu a ta.”
— Nu, am spus, înclinând capul să mă uit la el. „Acesta este tipul care a angajat o barcă în ordine
pentru a invada vina intimității tale.”
A zâmbit, dar era plictisitor și fără viață. Nu m-am putut decide dacă invazia vieții private sau gândul că
ar fi putut crea probleme carierei sale care îl îngrijora. Vinovăția mi-a răscolit în stomac. Matt și cu mine ne-
am gândit la ceva ce nu mi-am propus niciodată. Deodată, îi puneam viitorul în pericol. Totul pentru o relație
care nu avea să ajungă niciodată nicăieri. Matt ar putea fi obișnuit cu faima și atenția lui, dar știam că nu voi
fi niciodată. Nu a fost nici un moment în care să fiu de acord cu oamenii să-mi ia
imagine și publicând-o în toată America. Și asta ar însemna să fii cu el.

Aceste fotografii granulare erau un avertisment asupra a ceea ce s-ar întâmpla dacă lucrurile ar continua între noi,
dacă lucrurile ar crește mai adânc.
Mâine, Matt avea să plece și eu îi făceam mâna și îmi aminteam de o vară frumoasă.
Dar asta este tot ce am putea fi vreodată. Cum m-a ținut aproape, mi-a sărutat capul? M-a făcut să cred
că a înțeles și asta.
Nu exista nici un fel de un superstar de la Hollywood și o fată din Worthington, Maine

menite să fim împreună.
APTESPREZECE
Lana
Ține ocupat. Asta a fost mantra mea. Chiar acum, asta însemna să lustruiți geamurile din față ale magazinului.
Am scos cârpele de in și am luat oțetul de sub casa de marcat. A trebuit să mă obișnuiesc ca Matt să se
întoarcă în LA. Nu era ca și cum ar fi călătorit pentru muncă sau în vacanță – noi locuim în părți opuse ale țării.
Care nici măcar nu a fost cel mai mare obstacol în relația noastră. Faima lui, că nu vreau să ies în public cu el,
că fiecare femeie sub aizeci i cinci de ani avea dorin a de a-l sări – nimic nu a cântat fericit până la urmă.
Ar fi trebuit să fiu mai puternic și să termin orice era între noi, dar a fost atât de greu de rezistat. Mai ales
când nu am vrut. În schimb, mi-am lăsat să sper că egalitatea lui va scădea în următoarele zile.
Am vorbit de două ori de când a plecat ieri. O dată când a aterizat și alta chiar înainte să mă culc aseară.
Aparent, Matt era aproape la fel de bun la sexul telefonic pe cât era la lucrul real. Aproape. M-am înroșit când
m-am întâlnit față în față cu domnul Butcher.
„Bună dimineața, Lana.” Își băgă capul în jurul ușii deschise. „Va fi o
zi frumoasa. Mai bine termină rapid ferestrele. Nu le poți face la soare.”
„O, acum asta e o poveste a soțiilor bătrâne”, i-am răspuns.
„Este adevărat”, a insistat el. „Căldura de la soare încălzește fereastra și o usucă prea repede,
care face dungi.”
„Ei bine, trebuie să lucrez mai repede atunci.”
„Am auzit că vecinul tău s-a mutat. Ești foarte dezamăgit?” întrebă el, zăbovind lângă u ă.
Am încercat să-mi păstrez fața nemișcată și zâmbetul constant. „Avem un alt chiriaș miercuri, așa că totul
este bine în ceea ce mă privește.” Eram destul de sigur că dacă cineva intra
Worthington prinsese o poveste de dragoste între Matt și mine, aș fi auzit despre asta, dar ceva
din modul în care a întrebat m-a făcut să cred că poate bănuia.
Domnul Butcher a zâmbit, dar a renunțat la subiect. „Mă bucur să văd că afacerea dumneavoastră cu proprietăți este
în plină expansiune. Ce zici de bijuterii? Cum merge asta?”
Am oprit ce făceam. „De fapt, dacă ai câteva minute, mi-ar plăcea să aflu părerea ta despre
o lucrare la care am lucrat.” Fusesem atât de mulțumit de felul în care ieșise manșeta de aur,
încât eram disperată să o arăt.
"Desigur. Aș fi onorat. Știi ce talent cred că ai.”
— Și știți că vă ador gustul și vă prețuiesc ochiul, domnule măcelar.
„E în sângele meu, dragă. Ce pot sa spun?"
De la Paris la Poodles, croitorie bună pentru o zi însorită din Maine, totul, domnule măcelar
simțit pasionat era în sânge.
— Dacă mă scuzați în timp ce mă duc să mă spăl pe mâini? Mi-am ridicat palmele, atunci
s-a întors și s-a îndreptat în spate. „Ia loc și voi ieși imediat.”
Am aruncat cârpa pe marginea ligheanului și m-am spălat pe mâini înainte de a le usca cu

grijă. Nu i-am arătat nimănui în afară de Matt manșeta și eram destul de sigur că aș fi putut tăia
capătul unei cutii de fasole și Matt mi-ar fi spus cât de talentat
Am fost.
Domnul Butcher, pe de altă parte, nu s-a abținut cu criticile sale.
Am scos cutia de lemn din dulapul unde o ținusem și am plecat înapoi. Domnul Butcher
stătea în fața vitrinei de sticlă care se dubla ca a
tejghea.
„Deci, ce ai?” el a intrebat.
Chiar am sperat că i-ar plăcea. A fost prima piesă pe care am făcut-o de când am plecat din New York și mi-a
plăcut să cred că mi-am pierdut orice abilități pe care le-am învățat.
Am scos un covor de catifea neagră și l-am așezat pe sticlă, apoi am deschis cutia care
conținea manșeta.
Gâfâi. „Dragul meu, este magnific. Ai făcut asta singur?”
I-am radiat. „Da, este prima mea piesă de la facultate. Platină placată cu aur.”
„Sunt rău, Lana. Cu acest tip de talent, ar trebui să fii în Saks, Barneys și Harrods.”
M-am mutat de pe un picior pe altul. „Nu plănuiam să-l vând în magazin.”

Emoția și neliniștea mi se agitau în stomac.
„Ei bine, desigur că nu. Ai alte piese?” A ridicat manșeta la lumină. "Aceasta
este cu adevărat remarcabil. Foarte luxos – nu are acel sentiment de casă.”
„Cred că asta se datorează materialelor.” Atât de mulți designeri de bijuterii au zgârcit cu calitatea
din cauza costurilor, dar am vrut să fac asta corect. „Îți place chiar?”
"Eu într-adevăr." A pus brățara înapoi pe catifea și s-a întors spre mine. "Sunt destul de
serios când spun că ești foarte talentat. Aș putea da câteva apeluri sau...
"Mulțumesc. Deocamdată, voi adăuga doar o secțiune pe site-ul meu și voi spune că iau
comisioane. Nu vreau să merg înaintea mea.” A fost suficient să știu că pot face piese frumoase și că
oamenilor în care am încredere le-au plăcut. Mi-am părăsit visul de a-i împodobi pe cei bogați și
faimoși din New York. Aveam o altă viață acum.
Își strânse mâinile. „Dar, dragă, trebuie să le împărtășești lumii,

nu le ascunde.”
Nu mă ascundeam, nu-i așa? Am realizat atât de multe în cei cinci ani de la facultate. Visele mele
tocmai se schimbaseră.
Domnul Butcher a greșit. „Nu ascund nimic. Știu doar cu ce sunt capabil să mă descurc acum.”
Matt a fost probabil de acord cu domnul Butcher. Nu a înțeles dorința mea de a rămâne în Maine.
Oricât de mult îmi plăcea să petrec timpul cu Matt, nu eram sigur că îl văd în viitorul meu.
Poate pentru că știam în adâncul sufletului că, oricât de mult m-ar proteja, dacă urma să supraviețuim
ca un cuplu, lumea întreagă ar ști cine sunt – n-aș fi niciodată de acord cu acest tip de expunere și
control.
„Este bine să-ți cunoști limitele, Lana.” Domnul Butcher și-a înclinat capul și privirea din ochi m-a
făcut să mă întreb dacă știa ce mi s-a întâmplat la New York. „Dar a-i împinge aici și colo este și mai
important. Este la fel de adevărat în afaceri ca și în dragoste.
Când crezi în ceva, uneori trebuie să sari și să ai încredere că va apărea netul.”
De ce am avut senzația că domnul Butcher încearcă să țină o predică? "Este infricosator,

sărind fără să știi că te va prinde ceva. Prefer picioarele pe pământ.”
"Da, este. Este nevoie de încredere în tine și în oamenii din jurul tău.” Oftă și se întoarse spre
fereastră și spre priveliștea oceanului. „Am vorbit chiar ieri cu un jurnalist pe care l-am găsit rătăcind
pe plajă.”
M-am întors înapoi la tejghea și stomacul mi s-a răsturnat când am început să pun deoparte manșeta.
"Ai făcut?" Cu siguranță un jurnalist nu l-a căutat pe Matt? — De la Portland Press Herald?
— Nu, nu era nimeni din Portland. Cineva din afara orașului, îl caută
bârfă pe Matt Easton.”
Am înghețat, apoi am bâjbâit cu cutia în mână. "Într-adevăr? Ce întrebau ei?”
— Doar că auzise că Matt stă aici. A spus că urmărește câteva fotografii.”
Nu puteam să mă uit la domnul măcelar, dar eram disperat să știu ce se spusese. Făcut
Dl Butcher crede că eu sunt în fotografii?
„I-am spus că dacă am fi avut pe cineva la fel de frumos ca Matt Easton în oraș, atunci aș fi
primul care cânta despre asta.” M-am întors către domnul măcelar ca să mă asigur că nu l-am auzit greșit.
"Scandalos. Să cred că ar putea apărea în Worthington și ne-am dezvălui secretele unui străin.
Un zâmbet mi-a tremurat la colțurile gurii.
„Noi avem grijă de ai noștri. Tu stii asta."
Am expirat, u urat. Chiar dacă domnul Butcher știa ceva despre mine și Matt, el
nu spusese nimic. „Ei bine, Matt a plecat acum. Sperăm că și jurnaliștii sunt.”
„Sper că Matt se va întoarce. Era foarte frumos.”
"Cine tie? Orice este posibil”, am spus.
"Aceasta-i atitudinea. Trebuie să fii deschis la posibilități, asta e tot ce spun.”
„Credeam că vorbim despre bijuterii?”
„Vorbim despre fericirea ta, Lana. Worthington va fi mereu aici, dar asta nu înseamnă că restul lumii nu
merită explorat. Doar fii deschis la tot ce îți oferă această viață minunată.”
Am oftat. El a avut dreptate. Trebuia să fiu curajoasă, să mă ocup de lucrurile pe măsură ce au apărut
decât evitarea lucrurilor în caz că le doare. Dar a fost mai ușor de spus decât de făcut.
„Mă gândeam că aș putea să fac niște fotografii profesionale ale acestei piese pentru site-ul web, ca să
pot arăta ce pot face”, am spus în timp ce împachetam brățara. „Atunci, poate ai putea trimite unul uneia
dintre persoanele de contact, dacă nu te superi.”
Ochii domnului Butcher au dansat. „Ar fi o plăcere totală.”
„Ar putea să-l urască, desigur.”

— Sau s-ar putea să nu fie momentul potrivit, spuse el, ridicând din umeri. „Este un risc. Dar nu strică să
încerci. Să vă scufundați degetul de la picior în apă.”
— Mulțumesc, domnule măcelar.
În loc să fiu îngrozită, m-am simțit entuziasmat de perspectiva ca cineva cu putere reală în industria modei
să vadă unul dintre modelele mele. Trimiterea unei fotografii unui străin pe e-mail nu mi-a cerut să părăsesc
Maine. Și dacă a condus la oportunități prea copleșitoare, aș putea întotdeauna să spun nu. Chiar nu aveam
nimic de pierdut și totul de câștigat.

OPTSPREZECE
Matt
M-am uitat în sus la tavanul dormitorului meu, cu mâinile în spatele capului. Nu mi-a plăcut niciodată
să-mi împart patul, preferând să mă bucur de stele de mare pe saltea. Dar aceasta a fost a zecea zi în
care m-am trezit în Los Angeles pe cont propriu în pat, întinzându-mă, sperând să găsesc corpul cald
al Lanei, doar pentru a mă îndepărta dezamăgită.
Trei zile și va fi aici. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc când mi-am imaginat-o în patul meu,
goală lângă mine. Mi-am coborât mâna pentru a-mi prinde erecția de dimineață. Nu ar trebui să le
irosesc când Lana a ajuns aici.
Pena mi-a zvâcnit în pumn și am închis ochii, imaginându-mi mâna Lanei mai degrabă decât a
mea. Mi s-au deschis ochii în timp ce celula mea bâzâia. Sper că asta a fost ea, gata să vorbească murdar
mie.
Am luat telefonul. Brian. Doar norocul meu.
Mi-am eliberat penisul și m-am așezat pe tăblia mea. "Hei."
„Mulțumesc lui Dumnezeu că te-ai întors în fusul orar potrivit. Îl am și pe Sinclair pe linie.”
„Bună, Sinclair. Cu ce te pot ajuta?"
— Întotdeauna ești de treabă, Matt.
"Mă știi. Ce faci?"
„Este vorba despre Audrey. Am făcut ceva management media de la acele fotografii din Maine și
trebuie să vă aducem despărțirea.”
„Nu văd de ce. Studioul va dori să aștepte până când publicitatea filmului se va termina.”
„Uite, presa e pe coada ta după fotografia aceea cu bruneta”, a spus Sinclair.
"De ce? Pozele acelea nu erau incriminatoare. Și pentru referințe viitoare, numele ei este
Lana.” Doamne, felul în care oamenii erau referiți la Hollywood drept partea lor cea mai proeminentă
a corpului a fost al naibii de ridicol. „Și ea este iubita mea.” În timp ce spuneam cuvintele, mi s-a
strâns gâtul. Era iubita mea? M-am bucurat să fiu obișnuit cu ceea ce eram unul pentru celălalt când
plecasem din Maine, dar, fiind despărțit de ea, am vrut să-i pun o etichetă. A simțit la fel?
"Tot ceea ce. Vă spun — presa caută o poveste de înșelăciune. Vor începe să calculeze timpul pe
care tu și Audrey petreci împreună sau vor căuta motivele pentru care ești separat. Ar putea fi chiar
prinsă cu logodnicul ei. Toate acestea ar putea duce la o mare mizerie.”
Dacă Sinclair avea dreptate, întreaga situație era o bombă cu ceas. „Fă-le lui Audrey
oamenii sunt de acord cu asta?”
„Dacă ești la bord, acesta este următorul meu apel.”
Am tras respirația. — Lasă-mă să vorbesc mai întâi cu Audrey. M-a sunat în legătură cu
despărțirea, așa că eu ar trebui să fiu cea care face prima mișcare.” Sper că va vedea că asta ar putea
evita un scandal și pentru ea. „Dar cum îl vom cânta cu studioul? Nu vor fi supărați?”
Ceea ce nu am vrut să fac a fost să-i enervez pe producători, care mizau cu toții pe chimia dintre
Audrey și mine pentru a genera vânzări de bilete. Hollywood era un oraș mic.
Scopul întâlnirii cu Audrey a fost, în primul rând, să arăt că sunt responsabil și de încredere. Nu am
vrut să se rătăcească.
„Cred că putem învârti asta astfel încât oamenii să devină interesați de despărțire, să mă întreb
dacă vă veți întoarce împreună. Mai ales dacă ești aproape de covorul roșu. Oamenii vor specula
despre ce se întâmplă și cine a întrerupt-o cu cine”, a spus Sinclair.
Mi-aș putea imagina că studioul este de acord cu asta. Tabloidele au speculat tot timpul dacă
chimia co-starurilor s-a revărsat în afara filmului și în viața reală. Iar o despărțire ar duce la o mulțime
de întrebări și comentarii. — Crezi că îi poți convinge? Am întrebat.
Era greu de știut cum va reacționa Lana, dar cu siguranță era mai bine ca tipul cu care te culcai
să nu aibă o relație cu altcineva, chiar dacă era fals. Lana și cu mine nu am avut niciodată o conversație
despre ceea ce suntem unul pentru celălalt, dar știam că o vreau în viața mea. Sexul a fost fantastic
între noi, ne-am făcut să râdem și am vorbit de două ori pe zi în fiecare zi de când am zburat înapoi
în LA. Pentru prima dată în viața mea, nu mă consideram singură și eram de acord cu asta la o milă.
„Hai, cu mine ai de-a face. Pot să vând nisip arabilor”, a spus Sinclair.
„Lasă-mă să vorbesc cu Audrey și te voi anunța. Între timp, nu vreau să divulgați nimic presei.”
Trebuia să vorbesc și cu Lana. Despărțirea cu Audrey a fost o ocazie bună de a discuta despre ceea
ce suntem.
„Deci, ce înseamnă asta pentru mine în viitor?” Am întrebat.
„Dacă te gândești că poți să te întorci la dracu totul cu un puls, atunci ești

greșit amarnic, interveni Brian. „Dacă vrei să...”
„Îmi iau cariera mai în serios decât tine, Brian. Poate că trebuie să-i convingi pe unii dintre clienții tăi
ce este bine pentru ei, dar eu nu sunt unul dintre ei. Mi-am învățat lecția.”
— Speram că vei spune asta, spuse Sinclair. „Pentru că am găsit fata perfectă pentru tine.”
„Sugerezi o altă relație contractuală?” Evident, acesta fusese planul, dar în ultimele săptămâni mă
gândeam că poate Lana ar putea fi prietena mea adevărată.
„Kristin Cooper. Este frumoasă, tocmai a terminat o poză de artă pe care Sundance a iubit-o și s-a
înscris cu cel mai recent Joel Schumacher. Ea va exploda în următoarele douăsprezece luni. Va fi o mare
publicitate pentru tine.” Mă așteptam să detalieze, dar tăcerea lui a sugerat că a crezut că a prezentat o
soluție slam dunk.
„Dar mă văd cu Lana. Nu văd de ce nu pot fi doar cu ea. Nu este ca și cum aș ieși la petrecere.”
Brian gemu. „Fără civili. Tocmai ați spus că sunteți pregătit să faceți tot ce este necesar pentru a obține
franciza - asta este necesar. Publicitatea cu Kristin vă va ajuta cu adevărat să vă mențineți fierbinte.”
M-am mutat pe marginea patului și mi-am împins mâinile prin păr. „Totul scopul de a fi văzut într-o
relație a fost să dovedesc că presa a greșit și că nu eram un copil într-un magazin de dulciuri – că sunt de
încredere, stabil. Că am avut ceva autocontrol. Publicitatea a fost un beneficiu suplimentar, dar nu și scopul
acestui lucru.”
„Dar un beneficiu imens, totuși. Și oricum, Kristin va ajuta la consolidarea acestui nou
versiunea ta”, a spus Sinclair.
Brian și Sinclair și-au dorit întotdeauna ceea ce mi-am dorit – o franciză, ca să fiu cel mai de succes
vedetă de cinema de la Hollywood. S-ar putea să nu fim întotdeauna de acord, dar ei știau despre ce
vorbesc și am avut încredere în ei. Dar de data aceasta, pentru prima dată, nu eram convins că toți ne
dorim același lucru.
„Cu siguranță nu contează cu cine sunt într-o relație atâta timp cât este monogamă.
De ce nu poate fi Lana?”
„Pentru că Kristin este frumoasă și...”

— La fel și Lana, am răspuns, întrerupându-l pe Sinclair. Avea chestia aia veche cu glamour de la Hollywood,
merge mai departe. Sexy si feminina . . . dar putea să înjure ca un marinar.
„O relație cu Kristin te ține în față. Vei fi singurul lucru asta
este interesat de oraș. Și ea are la fel de mult de câștigat și de pierdut ca și tine, a spus Brian.
M-am prăbușit înapoi pe pat. Nu aveam nicio îndoială în mintea mea că în mod obiectiv avea dreptate.
Dar nu am simțit asta. "Este ea singura?"
— Ăsta e băiatul meu, spuse Sinclair. „Da, este singură și știu sigur că ea gândește
ești fierbinte, așa că s-ar putea transforma într-un lucru real, niciodată nu...
„Sunt cu Lana”, am spus printre dinți. „Dacă și Kristin se vedea cu cineva, atunci ar putea fi mai ușor.” Cel puțin
atunci Lana nu ar fi trebuit să se întrebe dacă a fost depășit vreo linie. Lucrurile ar fi mai puțin dezordonate. „Nu va
funcționa dacă este singură.”
„Putem face să funcționeze”, a spus Brian.
„Dacă o continui să o vezi pe Lana în privat, fără să te întâlnești cu cineva în mod public, oamenii fie vor crede
că ești gay, fie se vor dracu de tot ce se mișcă, dacă nu ești un cuplu public”, a spus Sinclair.
„Nu-mi pasă dacă oamenii cred că sunt gay.”
„Nu ai nevoie să-ți spun că nu vei obține o franciză dacă există mai mult de trei zvonuri că ai putea fi gay.” Ca
de obicei, am urât ceea ce spunea Sinclair, dar nu se înșela. „Singura alternativă este să te întâlnești cu Lana serios
și public.
Dar nu-mi place varianta asta. Nu vă dă impuls publicitar. Și ar putea deveni foarte dezordonat. Avem nevoie de
cineva care să înțeleagă jocul.”
La dracu.
Eram destul de sigur că Lana nu va fi deodată de acord să facă publicitatea. La naiba, nici măcar nu eram sigur
dacă sunt pregătit pentru asta. Întâlnirea cu cineva în privat era ceva cu care tocmai m-am obișnuit - ar supraviețui
controlului media?
Am oftat.
„Pot pregăti o cină pentru tine și Kristin, să vezi cum merge”, a spus Sinclair.
"Nu. Nu face nimic. Inca."
„Ascultă, Matt, nu știi cum o să meargă chestia asta cu Lana. Știu că acum îți place de ea, dar e departe și nu
este obișnuită cu presiunea Hollywood-ului.” Sinclair avea rost. „Crezi că e pregătită pentru toată atenția și
publicitatea? Dă-i douăsprezece luni cu Kristin, apoi dacă încă ești nebun după Lana, te putem trece în relația
respectivă. Până atunci, franciza este în geantă.”

"Nu știu." Audrey și cu mine ne descurcasem, dar ea fusese cu același tip din liceu. Mai important, am
urât ideea de a pretinde că altcineva decât Lana este fata mea.
— Este mișcarea inteligentă, Matt. Și, așa cum spui, ești serios în ceea ce privește cariera ta.”
spuse Sinclair.
— Nu încerca să mă manipulezi, Sinclair. Știi că urăsc asta. Voi lua decizia mea și vă voi anunța.”
„De ce nu bei un pahar cu Kristin? Cred că te vei înțelege foarte bine cu ea.”
"Nu. Nu am de gând să fac asta. Nu încă." Dacă i-aș da lui Sinclair un centimetru, ar lua o milă. eu
pur și simplu nu puteam vedea cum să te întâlnești cu o persoană, dar să vrei să fii cu alta a fost o idee bună.
Dar nu eram sigur că o puteam convinge pe Lana să iasă cu mine public, oricum. Știam că nu tânjește
la faimă sau publicitate, care era unul dintre lucrurile care îmi plăceau la ea. Ea a înțeles frumusețea de a
fi în Maine și de a ieși din viața orașului. Motivele ei erau clare de văzut – dorea pace și fericire. Cum aș
putea să-i refuz aspirațiile atât de demne? Nu am vrut să fiu cel care să ia totul.
Brian a continuat despre Kristin, dar eu ascultam doar pe jumătate. „Am spus că o sun pe Audrey, dar
nu vreau să mai vorbesc despre asta.” Celălalt capăt al telefonului a tăcut. „Despre ce vreau să vă vorbesc
este despre Frații. Ați abordat agentul autorului?”
Brian și-a dres glasul. Așa a ajuns la veștile proaste. La dracu. „Doar că nu sunt sigur
aceasta este calea de urmat pentru tine in acest moment, Matt. Trebuie să rămâi concentrat.”
Totuși, a cui carieră a fost? „Înseamnă că nu te-ai apropiat de autorul?

agent? Dar Fox? Ai vorbit cu ei despre o înțelegere de producție?”
„Nu aveți experiență în producție. Și ai venit de la modelling. Nu este un

tranziție ușoară. Trebuie să pari concentrat. Nu este bine să fii supraangajat.”
„Fiecare actor de acolo are un contract de producție.” Mi-am trecut mâna prin păr.
„Știu și înțeleg că acest lucru ar putea fi frustrant pentru tine.”
Am urât când a adoptat tonul unui părinte al unui copil de doi ani care avea o criză de furie.
„Dar trebuie să faci această afacere pas câte un pas. Ceea ce nu vrei să se întâmple
este să obții un acord de producție prea devreme și apoi să eșuezi.”
Am respirat adânc. Avea rost. „Sigur că putem alege cartea?”
„Crezi că un agent decent ar recomanda un actor fără un contract de producție

o optiune pentru asta? Nu este ca și cum ai să o duci la un studio și să spui că vei juca dacă vor ajunge. Că
aș putea ajunge în urmă. Dar am citit asta. În carte nu există actori bărbați adulți.”
Doamne, Brian ar putea fi un prost. Am fost foarte aproape să-i spun să iasă dracu. Când cineva mi-a
spus că nu pot face ceva, a aprins un foc sub mine. Dacă Brian nu avea de gând să joace mingea, atunci ar
trebui să-mi schimb jocul. Nu am ajuns atât de departe jucând lucrurile în siguranță. "Bine. Ei bine, ține-ți
urechea la pământ. Dacă auziți de cineva care vrea să opteze pentru el, anunțați-mă.”
— Sigur va fi, spuse Brian. Am crezut cu adevărat că a crezut că acționează în interesul meu, dar nu
părea că suntem aliniați la ceea ce erau acelea. Da, am vrut franciza, dar aș putea alege cartea și, în același
timp, să încerc o afacere de producție. Aș putea să le fac pe amândouă, nu-i așa?
Și atâta timp cât nu aveam probleme, nu vedeam de ce aveam nevoie de vreo femeie
viața mea, în afară de Lana.
Nu m-am simțit niciodată atât de nesincronizat cu echipa mea ca acum.

NOUĂSPREZECE
Lana
Mi-am scos valiza de pe carusel, imaginându-mi haosul de cealaltă parte a revendicarii bagajelor
dacă Matt ar fi hotărât să vină la aeroport, în ciuda faptului că am convenit să iau o mașină la el. Ar
fi fost înconjurat de femei care țipă, care le-au aruncat telefoanele și Dumnezeu știa ce în fața lui.
Nu s-a simțit niciodată ca un star de cinema pentru mine. El era doar Matt — tipul care s-a adăpostit
în chioșc într-o furtună, omul care m-a putut face să vin iar și iar și iar.
Mi-am pus valiza pe rotile ei si m-am indreptat catre iesire. Nervii mi-au fluturat în stomac. Ce s-
a întâmplat dacă lucrurile ar fi diferit între noi în LA? Timpul nostru împreună în Maine fusese ușor,
dar în Los Angeles, Matt era înconjurat de cele mai frumoase femei de pe planetă în fiecare zi. M-ar
vedea și s-ar întreba ce a făcut invitându-mă să ies?
După preluarea bagajelor, m-am oprit înainte de a face ultimii câțiva pași către ușile glisante
spre lumea reală. Matt spusese că avea de gând să-și trimită șoferul să mă ia, așa că aș căuta pe
cineva care deține un card cu numele meu pe ea.
Am tras aer în piept și am mers spre ieșire. Trecând într-o parte, am apucat de mine
mânerul valizei, dar a mers pe fundul meu.
Ce naiba?
Nimeni nu s-a oprit să ajute și, în timp ce mă uitam în sus, un tip uriaș și corpul de securitate a trecut cu pași mari pe lângă el.
„Hei”, am strigat în timp ce mă străduiam să mă ridic în picioare. Ușile glisante s-au deschis și o sută
de becuri s-au stins. Ce s-a intamplat? Mi-am dat jos pantalonii și m-am străduit să văd ce se
întâmplă. În timp ce l-am ajuns din urmă pe tipul de la securitate care mă doborâse, o femeie
minusculă în pene înfricoșător de înalte a încetinit pentru fotografi. Grozav. Am fost dat deoparte
de securitatea unor celebrități. Nu m-am putut abține să cred că era un fel de avertisment, că să fiu
cu Matt m-ar arunca pe fund.
Mi-am văzut numele scris pe o tablă albă și m-am îndreptat spre ea.
— Domnișoară Kelly, spuse bărbatul cu semnul. „Lasă-mă să-ți iau geanta. Am mașina chiar afară.”
Stomacul meu a început să se învârtă complet. Acum nu mai era cale de întoarcere. "Mulțumesc."
Mașina era un Range Rover, mai puțin vizibil decât mă așteptam și a parcat chiar lângă intrare. Șoferul a
deschis ușa și am urcat înăuntru.
Am țipat când mi-am dat seama că nu sunt singur.
„M-am gândit să te surprind”, a spus Matt, zâmbindu-mi și m-a învăluit într-o îmbrățișare.
„O, slavă Domnului.” Mi-am cuprins brațele în jurul lui și mi-am îngropat fața în gâtul lui,
recunoscător că nu am fost răpită și atât de fericit să-l văd în același timp.
"Esti bine?" a întrebat el, trăgându-mă de el și inspectându-mă de parcă l-aș fi pierdut.
"Amenda. Mă bucur să te văd.” I-am radiat.
„Nu aș putea fi mai fericit să te văd”, a spus el, ținându-mă de față și trecându-și degetele mari peste
pomeții mei. M-am topit în atingerea lui. Avea mâini magice — toate preocupările și nervii mei par să dispară
când eram împreună.
„Cum de ești aici? Credeam că mă voi întâlni cu tine acasă.”
Rânjetul lui i-a umplut fața și nu m-am putut abține să mă bucur de faptul că eram parte din cauza
zâmbetului lui. „Abia așteptam”, a spus el. Întoarse capul și întinse mâna după ceva de pe cotieră. S-a auzit un
bâzâit și a apărut un ecran, care ne despărți de șofer chiar când începeam să pornim. „Am vrut să te văd
imediat ce ai aterizat. Dacă nu știam că mă vei lovi în fund, te-aș fi așteptat înăuntru.”
Doamne, s-a simțit bine pentru cineva – Matt – să mă dorească atât de mult. Nu-mi aminteam să fi fost
vreodată atât de adorată. „Ei bine, mă bucur că ai așteptat. În acest fel, nu trebuie să strâng o mie de mâini de
femei pentru a ajunge la tine.”
El a chicotit. Apoi pleoapele i-au căzut când și-a lipit buzele de ale mele.
Căldura mi-a străbătut corpul. Uitasem cum când m-a atins întregul
lumea a căzut, lăsându-ne doar pe noi doi.
Mi-am împins mâinile prin părul lui și el a gemut. Oh, cât de dor de sunetul acela. eu
mi-a plăcut cum l-am putut face să facă asta.
„Miroși a ocean”, a spus el, inspirându-mă.
M-am întors, încercând să-mi apropii corpul de al lui. M-a ridicat și m-a pus în poală. La fel de
Mi-am întins mâna ca să mă stabilesc, palma i-a zdrobit erecția și am gâfâit când păsărica mea pulsa. Îmi era dor
de trupul lui, sărutările lui, penisul lui. Cum m-am gândit vreodată să nu fac această călătorie? Nimeni nu făcuse
trupului meu lucrurile pe care le avea, de parcă ar fi avut un cod special, secret, care îi dădea acces la un alt nivel
al plăcerii mele. Nu puteam renunța ușor la asta.
Mi-am împins mâna pe grosimea lui, dar el m-a prins de încheietura mâinii ca să mă oprească.
„Nu te voi avea în mașină ca vreun model de unică folosință, actriță sau orice altceva”, a spus el în timp ce se
retrăgea. M-a prins de talie și m-a așezat pe scaunul de lângă el, apoi s-a așezat pe spate. „Trebuie să-l salvăm
până ne întoarcem.”
— Bine, am spus, nesigur de ce tocmai se întâmplase. — Ți-ai făcut griji că merg prea repede?
Capul i se răsuci. Și-a întins mâna și am luat-o. „Sunt îngrijorat că nu mă voi putea abține dacă te sărut. Aceste
două săptămâni s-au târât de parcă n-ai crede și nu vreau să ieftinesc ceea ce avem dă-te dracu în mașină.
I-am strâns mâna.
„Dar nu te lăsa amânat într-un fals sentiment de securitate. De îndată ce închidem ușa casei mele, o să te trag
în fiecare cameră, pe fiecare suprafață. Nu mă voi opri până când nu suntem cruzi și smulși. Mă auzi?" A ridicat din
sprâncene de parcă ar fi vrut cu adevărat să-i răspund.
Mi-am netezit degetul mare peste încheietura lui. „Îmi place sunetul asta.”
„Douăzeci de minute și apoi ești al meu”, a mârâit el, sfarcurile mele spărgând la promisiune.
Gândul de a fi al lui era îmbătător. Fiecare femeie din lume l-a dorit și el m-a ales pe mine. O fată din
Worthington, Maine, care a țipat la el că a fost prost prima dată când l-a întâlnit. Cum sa întâmplat asta?
Am clătinat din cap. Nu puteam să mă gândesc prea mult la aceste lucruri; Trebuia doar să mă bucur de el cât a durat.
Nu aveam cum să avem un viitor împreună. Lumile noastre erau prea diferite; am trăit atât de departe unul de
altul. Nu am putut rezista. Dar eram hotărât să savurez să fiu cu el cât timp îl aveam.
Pentru acum.
Matt
Nu aveam idee cum m-am ținut să nu dau jos pantalonii aceia drăguți și să o trântesc de penisul meu de îndată ce
ușa mașinii s-a închis. Dar cumva, m-am descurcat.

Douăzeci de minute au trecut ca cincisprezece ore – pula mea amenință să explodeze cu pofta reținută cu
fiecare milă – dar în cele din urmă ne-am oprit la porțile bungaloului meu în stil spaniol din Beverly Hills.
„Oh, e frumos”, a spus Lana, aplecându-și capul ca să poată vedea pe fereastră.

„Și este atât de retras.”
Locul meu era pe o stradă închisă, în spatele unui zid înalt din stuc și a unei porți din lemn masiv.
Paparazzii nu puteau arunca o privire înăuntru. Nu aș risca intimitatea ei sau a mea.
„Îmi place să păstrez lucrurile importante private”, am spus.
— Ai un grădinar? a întrebat ea, scanându-mi curtea din față. abia am observat
flori și tufișuri. Am vrut doar să arate frumos. Dincolo de asta, nu-mi pasă deloc.
"Tu ce crezi?" am întrebat-o, trăgând-o mai aproape.
„Cred că ai oameni.”
"Ai dreptate. Degetele mele sunt cel mai bine păstrate pentru o muncă importantă, cum ar fi să te dezbrăc.
Și-a dat ochii peste cap și m-am luptat cu dorința de a o bătu. Poate că aș face-o când am primit-o
interior.
Mașina a oprit și am coborât. — Așteaptă acolo, am spus. David a ieșit și când a întins mâna spre ușa Lanei,
am întrebat: „Poți să-i aduci geanta înăuntru?” A dat din cap și m-a lăsat să-i deschid ușa.
A tresărit la soare când am deschis ușa, dar a reușit totuși să zâmbească drăguț.
„Bine ați venit în LA”, am spus.
„Mulțumesc că m-ai invitat.”
David a urmat cu valiza Lanei, dar când am ajuns la ușa din față, m-a cuprins dorința de a fi singur cu ea.
„Voi duce geanta înăuntru dacă o lași acolo. Te vei întoarce la două?”
— Da, domnule, spuse el și se întoarse spre mașină.
— Se întoarce mâine?
„Sau în seara asta, în funcție de cum privești. Am o mică călătorie planificată. Doar noi doi și nu în public.
Dar s-ar putea să vrei să tragi un pui de somn pentru că este un fel de excursie la mijlocul nopții.”
Și-a pus brațele în jurul gâtului meu. „Nu am chef să dorm.”
„Atunci va trebui să văd ce pot să fac ca să te obosesc”, i-am răspuns. „Avem douăsprezece ore înainte ca el
să se întoarcă, dar nu sunt sigur că este suficient pentru a face toate lucrurile pe care le am.
planificat."
Și-a tras buza de jos între dinți, în timp ce am țintit-o de ușă cu șoldurile.
„Ești atât de delicioasă.” Mi-am împins gura de a ei, disperată să o gust, murind
ca ea să înțeleagă cât de mult o doream.
A trebuit să o duc înăuntru. Fără să ne rup sărutul, mi-am scos cheile și am încercat să deschid
u a din spatele ei.
„Matt”, mi-a șoptit ea pe obraz înainte de a se îndepărta. Am ridicat-o și ea și-a înfășurat picioarele în
jurul taliei mele, sărutându-mă pe gât. Am deschis ușa, i-am târât valiza în holul de la intrare și am dus-o
înăuntru.
„Am o regulă a casei”, am spus.
„Da?” a întrebat ea, lăsându-se pe spate când am trântit ușa în spatele nostru și m-am îndreptat spre
dormitor.
"Fara haine."
Ea zâmbi.
„Și tu încalci regula.”
„Dar tocmai mi-ai spus.” Ea bâjbâi cu partea de jos a cămășii, apoi și-o trase peste cap, expunând dantelă
albă și delicată a sutienului. Sânii ei s-au împins din cupe într-un mod care m-a făcut mai greu decât o bâtă
de baseball și m-a mâncărime să mușc carnea moale.
Am clătinat din cap. „Nu te juca nevinovat cu mine. Nu respecți regulile, trebuie să plătești prețul.”
S-a zvârcolit în brațele mele, încercând să se elibereze. "Ce pret?"
„Ești al meu până când pleci din LA. Asta înseamnă că pot să fac exact ce vreau cât timp ești aici.”
Respirația ei a devenit întreruptă în timp ce se uita în ochii mei. Îi plăcea de mine la conducere. De
trupul și mintea ei – cel puțin când eram în pat – și asta mi se potrivea. Am urât când femeile încercau să
preia conducerea în dormitor. Devenise mai rău cu cât eram mai faimos; femeile fără nume pe care le-am
fugit au tratat sexul cu mine ca pe o audiție, încercând constant să mă impresioneze. Lana, pe de altă parte,
doar a reacționat la ceea ce i-am făcut, părea să facă orice i s-a părut corect pe moment. Nu a fost niciodată
forțat între noi, doar fenomenal.
Am lăsat-o să cadă în patul meu, scanându-i corpul, bând în vederea ei, în sfârșit, în sfârșit în casa mea.
Ea se uită în jur și zâmbetul ei s-a clătinat. "Ce este?" Am întrebat.
Ea a ridicat din umeri. „Pariez că acest pat a văzut multă acțiune.”
Desigur, ea ar crede asta. Istoria mea m-a precedat. „Nu am fost niciodată cu o altă femeie în acest pat.”
Cumpărarea acestui loc a fost un punct de cotitură pentru mine. L-am cumpărat când am oprit petrecerile
sălbatice și sexul fără sens.
Ea și-a strâns buzele, crezând clar că o prosteam. M-am aplecat în față și i-am deschis musca de la pantaloni.
"Sunt serios. Aceasta este casa mea. Primul loc pe care l-am deținut vreodată.
Singura femeie care a intrat în această cameră este menajera mea.
"Într-adevăr?"
„Nu te-am mințit niciodată”, i-am răspuns.
Ea s-a înmuiat și a întins mâna să elibereze prinderea de pe sutien. „Nu vreau să încalc regulile, nu-i așa?”
Sânii i-au căzut eliberați, sfarcurile ei roz umflate implorându-mă pentru atenție. Ar putea fi doar femeia
perfectă. I-am dat jos pantalonii pentru a dezvălui lenjeria albă din dantelă asortată.
„Doamne, am uitat cât de tentantă este păsărica ta. Cât de tentanți sunteți toți .”
M-am dezbracat cat de repede am putut, privirea mea nu paraseste niciodata trupul ei. Ar fi trebuit să-i scot
chiloții înainte să încep să mă dezbrac. Priveliștea ar fi trecut de la incredibilă la spectaculoasă.
De parcă mi-ar fi citit gândurile, și-a strecurat degetele mari în ambele părți ale lenjeriei și le-a târât în jos.
Mi-am pus pumnii în pumni în timp ce mă uitam la păsărica ei strălucitoare, acum era în sfârșit goală. Încet, și-a
deschis picioarele sub inspecția mea. "Asta e corect.
Știi ce îmi place, am spus, făcând un pas înainte. Am prins-o de gleznă și am tras-o spre mine.
Părul ei întins în jurul ei ca niște săgeți îndreptate spre chipul ei frumos. "Cum
am avut așa noroc?” Am întrebat. Un mic zâmbet îi încolăci buzele.
Voiam să fiu orice altceva decât blând cu ea acum. Am vrut să trag. Greu. Rapid. Neobosit.
Am luat un prezervativ de pe noptieră și l-am rostogolit cât de repede mi-au permis mâinile care îmi tremurau.
Abia așteptam să o simt în jurul meu. „O să facem încet mai târziu. Chiar acum, trebuie să fiu în tine, iubito.”
Ea a dat din cap. "Vreau si eu."
Am gemut în timp ce mi-am ghidat vârful penisului către clitorisul ei și apoi i-am împins în jos alunecosul.
se pliază la intrarea ei. M-am aplecat peste ea, punându-mi mâna pe umărul ei. "Ești gata?"
Își întinse mâna peste cap, sânii ridicându-și. — Te rog, Matt, strigă ea.
M-am izbit de ea dintr-o lovitură, șoldurile mele lovind-o de coapse. — Doamne, da, spuse ea, acum
mai slabă. Bubuitul din urechile mele luase stăpânire și a trebuit să încerc să mă gândesc la altceva decât
la felul în care pulsa ea în jurul meu, la felul în care o simțeam înconjurând penisul meu, la felul în care
mă privea. Trebuia să o văd venind, să-i amintesc ce i-am făcut trupului. A trebuit să-i arăt cât de bine a
fost asta, că a meritat.
M-am scos și ea a scâncit. „Oh, iubito, nu te voi priva.” Voiam doar să-i simt căldura, pielea lângă a
mea. Ne-am mutat în pat și am plutit deasupra ei, uitându-mă în ochii ei. Am vrut să memorez fiecare
secundă cu această femeie. Își lărgi picioarele, palmele apăsând pe interiorul coapselor, desfăcându-le
cât de departe puteau.
Am împins înăuntru, privind-o în timp ce ea îmi lua penisul, adânc, până la rădăcină. Expresia feței ei
era dorință amestecată cu ușurare, de parcă pula mea ar fi o sursă de viață. De parcă ar depinde de asta,
i-ar fi venerat, ar avea nevoie.
m-am înfiorat.
— Ți-a fost dor de mine, iubito? Am întrebat. „Ți-a fost dor de penisul meu, conducând în tine așa.”
M-am izbit din nou de ea. „Degetele tale nu sunt la fel, nu? Ei nu te pot umple ca mine.”
— Da, a scâncit ea. "Eu vreau . . .” Era prea departe pentru a forma propoziții complete.
Mi-am apăsat mâna pe burta ei, mângâindu-mi degetul mare peste clitorisul ei. Corpul ei a început
să se zvâcnească și să se zvâcnească. Am prins-o de umăr, încercând să o țin pe loc. „Doar ia-o, iubito. Ia-
mi pula.”
„O Doamne, o Doamne, o Doamne”, a scandat ea, cu vocea ei răsuflata și disperată.
Ea m-a prins de încheietura mâinii. „Nu cred că pot ... E prea mult." Ea s-a uitat la mine, aproape
implorându-mă să mă opresc, să continui, să-i dau eliberare, să o fac să dureze. Știam cum se simțea. Ea
a vrut totul deodată.
Așa am simțit fiecare clipă petrecută cu ea. Era aproape prea mult pentru mine.
Prea bun.
Dar știam că ceea ce voia ea era ca eu să iau ceea ce îmi doream de la ea. Mi-am preluat ritmul,
lovind în ea din nou și din nou, fără oprire în timp ce strânsoarea ei în jurul încheieturilor mele se
strângea, unghiile ei înfipându-mi pielea. Dar nu m-am oprit. Pur și simplu am continuat să-mi trag,
pielea mea devenind din ce în ce mai fierbinte până când câteva secunde, minute, ore mai târziu, ea a
țipat numele meu și orgasmul ei i-a străbătut corpul.
M-am oprit, gâfâind în timp ce mă bucuram de felul în care întreg corpul ei tremura și mușchii ei îmi
mulgeau pula tot timpul în timp ce se uita drept la mine.
Iisuse Hristoase, am vrut ca asta să dureze pentru totdeauna. Am vrut să facem asta din nou și din nou. Am
vrut ca timpul să stea pe loc.
Am început să mă mișc, dar ea mi-a luat gâtul și m-a tras spre ea. Am sărutat-o, repede și neglijent. Eram
nerăbdător. Nu prea terminasem. Pena îmi pulsa și voiam ca ea să știe cât de mult îmi era dor de ea. Am vrut ca ea
să simtă cât de mult.
Am tras-o și am răsturnat-o pe burtă și i-am ridicat șoldurile. Ea gemu ca
Am poziționat-o exact așa cum mi-am dorit – fundul în aer, fața în saltea.
Mi-am alunecat mâna peste fundul ei, concentrându-mi atenția asupra păsăricii ei fierbinți și umede, în timp ce i-am
tachinat intrarea cu coroana mea.
Am vrut ca ea să aibă nevoie de ea, să o implore. Nu a fost suficient că ea era doar pregătită pentru mine.
„Matt”, strigă ea în timp ce își răsucea șoldurile.
Am rămas tăcut, retrăgându-mă când ea sa schimbat pentru a încerca să-mi iau mai mult pula.
„Mt. Vă rog. O vreau. Vă rog."
A fost mai bine. Și nu am putut să-i spun nu. Niciodata.
Am prins-o de șolduri și m-am izbit de ea în timp ce ea gemea. Am gâfâit de u urare. „Da,” țipă ea de parcă
ar fi fost tot ceea ce a așteptat toată viața.
Era atât de adânc ca asta. Ne potrivim perfect. Nu m-am putut opri. Am vrut să-i dau orice
ea a vrut. Trebuia să iau mai mult de la ea.
Mi-am apăsat palma pe partea inferioară a spatelui ei, disperată să o țin pe poziție, nevrând să irosesc o
singură lovitură.
Părul îi înconjura pielea în timp ce se aplecă pe coate și întoarse capul să privească

la mine.
A fost ca un glonț în piept. Era atât de frumoasă, cu ochii plini de dorință, ea
gura ușor întredeschisă, nevoia în expresia ei. Cum am avut eu atât de norocos?
Am vrut să vin pe ea. Peste ea. In ea. Îmi doream tot corpul ei acoperit în mine. Tremura așa cum făcea
întotdeauna înainte de a veni a doua oară și era prea mult.
Văzând-o desfăcută mi-a curmat sângele în pula.
Dorința ei pentru mine – nu pentru actor, model, vedetă, ci doar pentru mine – m-a răsturnat peste limită.
Ochii i s-au mărit și a zăbovit pe vârful orgasmului, implorând eliberare. M-am bucurat să i-o dau. Trei ultime
împingeri ascuțite și ea și-a arcuit spatele și a strigat numele meu. Ea nu putea deveni mai perfectă.
Am căzut pe pat și m-am rostogolit pe spate, trăgând-o în brațe.

Și-a răsucit picioarele, legându-le prin ale mele, așa cum făcea întotdeauna. Cine ar fi crezut că voi avea
o rutină postcoitală care exista ceva mai mult decât un piș și un rămas-bun.
Respirația noastră nici măcar nu revenise la normal înainte de a începe să-mi imaginez pe Lana strângând
marginea mesei mele din sufragerie în timp ce o loveam din spate. „Ești rău,”
am spus, sărutându-i vârful capului.
"Eu sunt?" ea a intrebat.
„Mă faci nesățios.”
„Sunt destul de sigură că ai acoperit asta înainte de a sosi eu”, a spus ea.
Trecutul meu sexual nu s-ar opri să plutească în jurul nostru ca un miros urât. A deranjat-o?
Să o faci griji?
M-am mișcat astfel încât să fie pe spate, apoi mi-am sprijinit capul în sus cu mâna și m-am uitat la corpul
ei perfect gol. Mi-am alunecat palma între sânii ei și peste burtă.
— Înțelegi că asta e diferit pentru mine, nu? M-a prins de mână înainte ca aceasta să poată coborî.
"Esti diferit. Pentru mine. De aceea ești aici, în LA, în casa mea, în patul meu. Nu mă pot preface că nu au fost
femei înaintea ta și nu pot schimba asta — nu vreau. Dar tu ești singurul cu care vreau să fiu. Sper că și tu
simți la fel.”
Mi-a urmărit sprâncenele cu degetul, de parcă și-ar fi câștigat timp să gândească. "Saruta-ma,"
spuse ea simplu. Nu era nici un fel de declarație, dar nu trebuia să întrebe de două ori.
Și oricum, a fost suficient.
Pentru acum.
Lana
Între orgasme, reușisem puțin somn datorită diferenței de fus orar. Așa că, deși eram obosit, ar fi putut fi și
mai rău. Încă nu eram sigur că vreau să ies în miezul nopții, dar Matt părea entuziasmat. Aș fi preferat să
rămân goală și în pat cu el.
"Sunte i gata?" strigă el prin ușa băii. Am fost de acord să avem separat
duș sau nu am reuși niciodată să ieșim din casă.
"Tocmai sosesc."
El a chicotit și nu m-am putut abține să nu-mi dau ochii peste cap și să zâmbesc în timp ce îmi trăgeam o bluză
roz și o pereche de blugi skinny.

Să fiu aici în LA cu el nu fusese atât de ciudat pe cât mi-am imaginat că ar putea fi. Am petrecut mult
timp împreună în Maine, dar îmi făcusem griji că ar putea fi cineva diferit acasă. Uneori oamenii se
schimbau in functie de mediul lor.
O parte din mine crezuse că această călătorie va fi o eliberare. Aș putea să plec și să-mi spun că Matt
nu este omul pe care l-am crezut că este și că ne vom separa pe drumuri.
Dar până acum, Matt era același, ceea ce era și minunat și terifiant.
M-am bătut prin geantă după rimel. Chiar dacă Matt spusese că nu am nevoie de machiaj în seara
asta, eram destul de sigur că nu există o femeie în Los Angeles care să fie complet goală. Rimel, fard de
obraz și poate un pic de balsam de buze ar fi minimul absolut cât am fost aici.
„Mașina e aici”, strigă el.
Aproape că am dat peste el când am ieșit din dormitor. Încântat, m-a prins de mână
și practic m-a scos din casă.
Matt mi-a ținut ușa mașinii deschisă în timp ce David a alunecat pe scaunul din față. — Ești de acord
cu traseul? întrebă Matt.
— Absolut, domnule, a răspuns el, apoi Matt a apăsat comutatorul care a adus ecranul între noi.
„Nu ai fost niciodată în LA, nu?” a întrebat Matt, luându-mă de mână și strângând-o în poală.
"Nu. Eu și Ruby urma să mergem după absolvire, dar apoi . . .” Dar apoi fostul meu a avut
ne-a stricat planurile. Nici măcar nu participasem la ceremonie.
„Dacă îl întâlnesc vreodată, va fi băgat săptămâna viitoare.”
L-am sărutat pe umăr. „Ești dulce, dar nu mi-aș dori ca el să aibă satisfacția de a ști că încă mă
deranjează.” Bobby dorise să mă controleze, să mă pedepsească, iar eliberarea acelei fotografii îi dăduse
asta. În felul meu, încercam în sfârșit să iau o parte din acea putere înapoi, aici, cu Matt. Îmi mergeam mai
departe cu viața.
„L-ai văzut de când s-a întâmplat? Să-l confrunt?”
„Nu, nu l-ai mai pus niciodată ochii pe el.” Prejudiciul fusese făcut și confruntarea cu el i-ar fi oferit
doar atenția pe care și-o dorea din partea mea. „Nu avea niciun rost. Tocmai ce-am plecat."
M-a tras mai aproape de el. „Întotdeauna o doamnă.”
„Nu când sunt în pantaloni și șosete de yoga.”

„Mai ales atunci. Acesta este aspectul tău cel mai sexy.”
I-am dat un cot în coaste. „Astăzi ai toate cuvintele potrivite.”
M-a sărutat pe buze, apoi s-a îndepărtat și a bătut pe geamul fumuriu. "Aceasta este
Rodeo Drive. Ai auzit de asta, nu?”
„Cu toate magazinele? Pot să cobor geamul?” Am întrebat. „Îmi place briza și mie
vreau să văd mai bine.”
Zâmbi și întinse mâna spre buton.
„Nimeni nu te va vedea, nu?”
"Deloc. Ne vom mișca prea repede.”
Aerul cald s-a strecurat în mașina cu aer condiționat, făcându-mă să tremur. „Este atât de cald, chiar și
atât de târziu.” Strada era liniștită și nemișcată și îmi amintea de un platou de filmare, totul nou și perfect.
„Putem veni mâine la cumpărături dacă vrei.” el a spus.
„De parcă ai putea intra în magazine fără ca oamenii să te observe.” Am râs. „Și, oricum, nu sunt foarte
un cumpărător.” Mi-a promis că nu vom ieși în public.
Sper că nu regreta acea decizie.
„Și acum facem drumul spre Sunset Boulevard”, a spus el când faceam la dreapta. „Ca filmul.”
„Și muzical”.
— Asta, spuse el, arătând spre stânga. „Este hotelul Beverly Hills.”
Dintre iesea fontul cursiv alb familiar de pe partea laterală a clădirii verzi
între palmieri. „Totuși nu mergem acolo, nu-i așa?”
A scuturat din cap. „Este o adevărată bântuire a celebrităților. Vor fi fotografii acolo. M-am gândit că ți-
ar plăcea o plimbare prin oraș – propriul tău tur privat la Hollywood. Nu poți vizita orașul și nu ieși niciodată
din comunitatea mea închisă.”
„Mi-ar fi bine să fiu doar cu tine.” De îndată ce am spus-o, mi-am dat seama cât de brânz sună. Dar era
adevărat. Aș fi venit la LA să-l văd, nu obiectivele turistice. „Dar asta este foarte atent din partea ta.
Mulțumesc."
Fiecare parte a drumului era flancată de verde – copaci și arbuști și iarbă. „Este mai curat
decât mă așteptam. Și mai verde.”
El a chicotit. „Da, acest final este frumos. Se schimbă pe măsură ce mergem. Vei vedea."
Stăteam ținându-ne de mână, uitându-ne pe fereastră, cu parfumul unei nopți din Los Angeles
mașina în timp ce copacii bâzâiau. Fără avertisment, verdeața a dispărut, iar steagurile de pe ambele părți
ale străzii ne-au primit în West Hollywood.
„Și acesta este începutul Fâșiei.”
Panourile publicitare au luat locul amenajarii. Claxonele mașinilor claxonau în depărtare și călătoria
noastră nu mai părea atât de privată. „Ar trebui să închidem fereastra?”
Matt a ridicat din umeri. "Va fi bine. Am pălăria mea dacă lucrurile devin ocupate.” Se aplecă înainte și
a scos din buzunarul din fața lui o pălărie bleumarin pentru Yankees.
„Yankeii? Știi că ești în LA, nu?
„Obișnuiam să merg când eram la New York. Nu mă poți întoarce acum.”
— Știi totuși că nu este o mantie de invizibilitate, nu? Am întrebat. O bucată de îmbrăcăminte

nu avea de gând să-l transforme din Matt Easton într-un turist din Midwest.
„Lasă-mă să-mi fac griji că voi fi recunoscut. Promit, nu se va întâmpla.”
Trebuia să am încredere în el. Acesta era orașul lui, faima lui. Și pentru el a fost la fel de important ca
și pentru mine că nu am fost văzuți împreună. — Ai fost vreodată pe unul dintre aceste panouri? am
întrebat, arătând în sus spre un semn uriaș pe care o avea pe Jennifer Aniston.
„Da, o dată sau de două ori. Este un sentiment ciudat să conduc pe lângă unul. Dar bun. Înseamnă că
filmul primește publicitate dacă ai treizeci de metri înălțime.”
M-am înfiorat, deși un panou de film era probabil diferit de a-ți avea corpul gol tencuit în campus. Matt
se înscrisese, acceptase, chiar țintise.
Dar nu mi-aș dori niciodată ca oamenii să mă privească așa.
„Aceasta este Camera Viperei, un club despre care poate ai auzit”, a spus el, aplecându-se spre
eu și arătând spre dreapta.
Mi s-a părut familiar, dar nu-mi aminteam de ce. „Totuși nu mergem acolo?”
"Nu." El a chicotit.
"Ce e așa amuzant?"
"Nimic adevărat. Mergeam mult. Dar ai dreptate. Nu este chiar scena ta. Și vreau să spun asta într-un
sens bun.”
Nu am spus nimic, dar această parte a LA era mai puțin plină de farmec decât mi-am imaginat că este.
Nu eram sigur la ce mă așteptam și poate că lucrurile ar arăta diferit la lumina zilei, dar părea dezamăgit
pe alocuri.
— Ăsta-i magazinul de comedie, a spus el și m-am alunecat puțin peste păr, o parte din păr mi-a prins.
briza și scăpând pe fereastră.
„Hei, uită-te la asta”, am spus, aruncându-mă înapoi la Matt pentru a mă asigura că a văzut ce văzusem eu.
"Un tren. Este un restaurant?”
„Servește hot-dogi grozavi.”
„Este super drăguț.”
„Putem lua mâncare la pachet de acolo, dacă doriți.”
Desigur, nu am putea să mergem la cină. Era aproape ca și cum ne-am afla într-o bulă, izolați de restul
lumii. A fost un gând romantic, dar a fost și puțin ciudat. Nu observasem niciodată cât de limitat era Matt în
timp ce eram noi în Maine, probabil pentru că eram în lumea mea și ziua mea nu a fost afectată de celebritatea
lui Matt. Dar mersul la un restaurant ar trebui să fie cel mai natural lucru din lume. M-a deranjat că nu putem fi
normali sau spontani. „Poate”, am răspuns.
„Oh, și acesta este Chateau Marmont – o veche icoană de la Hollywood.”
"Acel loc?" am întrebat, uitându-mă la clădirea albă din stânga, ascunsă de copaci.
„Da. Îmi place locul acela. Poate o să mergem într-o zi. Știi, când chestia asta cu Audrey se va termina.”
Am zâmbit dar nu am spus nimic. Chiar și când treaba cu Audrey s-a terminat, nu am vrut să fim împreună
în public. Am crezut că a înțeles asta.
Am continuat și restaurantele au făcut loc băncilor și birourilor. Nu eram sigur dacă mergem undeva sau
doar mergem cu mașina.
„Și acesta”, a spus Matt, „este Hollywood. Știi cum poți să-ți dai seama?” a întrebat el când ne-am oprit.
"Cum?"
"Trotuarul."
Mi-am scos capul din mașină să văd stele peste tot pe trotuar. Am zâmbit și m-am întors
înapoi la el. "Este foarte cool."
— Ăsta e Teatrul Chinezesc Grauman, spuse el, ridicând bărbia.
"O da. Bineînțeles, am spus, recunoscând clădirea uimitoare din urma privirii
Premiile Academiei. „Ai fost la premiile Oscar?” Am întrebat.
„Nu a fost niciodată nominalizat sau invitat. Am fost la petrecerile de după, dar niciodată
ceremonie."
Am vrut să-l întreb dacă a vrut sau nu un Oscar, dar cu siguranță fiecare actor a vrut.
„Vom merge cu mașina până aici pentru câteva străzi.” A apăsat un buton și i-a spus lui David să meargă
la următorul loc. Matt se gândise, evident, la această călătorie și a fost oarecum adorabilă.
După câteva minute, mașina a încetinit din nou până la oprire. „M-am gândit că ai vrea să-ți vizitezi
omonima, Lana Turner, și apoi am o hartă și putem merge să vedem pe oricine îți place.” Ochii lui Matt erau
luminați. „Ți-ai adus telefonul, nu? Pentru o poza? David îți va lua unul.”
„Pot să fac selfie”, am spus. „Ești bine să stai aici?”
El a dat din cap și l-am simțit privindu-mă în timp ce mă alunecam de pe scaun. Chiar și în acest moment
noaptea, erau oameni în jur. Cu siguranță ar atrage atenția dacă m-ar urma.
Am găsit-o repede pe vedeta Lanei Turner. Nu m-am putut abține să nu fiu puțin tristă că tatăl meu nu
a fost aici pentru asta. El a fost fanul Lanei Turner. Dar știam că oriunde ar fi el ar zâmbi, fericit dacă aș fi fost
fericit. Ceea ce am fost.
Eram plin până la refuz.
Atât de mult încât nu-mi venea să cred că totul era real.
Matt
— Ai auzit de Hollywood Bowl, nu? Nu vroiam ca Lana să creadă că o vedeam ca pe un nebun care nu știa
nimic despre lume, dar mi-am amintit că am venit în Los Angeles și toată lumea arăta toate aceste locuri de
parcă ar fi trebuit să știu care sunt ele sau să le înțeleg semnificația când nu aveam. n-aveam habar. Chiar
voiam să-i arăt LA în seara asta. Mi-am dorit doar să nu trebuiască să ne ascundem.
— Un loc de concert, nu?
„Da. Este în aer liber și îmi place foarte mult. Și iată-ne.”
„Stai,” am spus în timp ce am deschis ușa, am ieșit și am rotunjit portbagajul lângă ea. Când i-am deschis
ușa, ea a spus: „Ieșim? De exemplu, ieși ? Dacă vede cineva?”
— Este închis în seara asta, am spus, ajutând-o să coboare de pe Range Rover.
"Închis?" Ea se încruntă.
Mi-am întins mâna și am condus-o până la intrare. „Pentru public, dar m-am gândit că ar putea fi
distractiv de explorat.”
„Intrudem?” Părea cu adevărat îngrijorată.

„Nu, ne-au lăsat să venim după ore. Cunosc un tip care cunoaște un tip.”
„Oh, să fiu o vedetă de cinema faimoasă”, a spus ea și a chicotit, băgându-mă în coaste.
„Hei, am spus că are avantajele ei.”
Am aranjat să intrăm în spatele locației, astfel încât când am ieșit, ea să facă

simți dimensiunea locului. Când ne-am întors în castron, ea a icnit. "E urias."
După cum plănuisem, scena era luminată în albastru, de parcă cineva ar fi fost pe cale să iasă și
a executa. „Hai să ne coborâm în față”, am spus, trăgând-o de mână.
Pe măsură ce ne-am apropiat, am încetinit, admirând luminile și scena. Ea s-a răsucit. „Nu pot să cred că
avem tot acest loc pentru noi.” Și-a alunecat mâinile pe pieptul meu și în jurul gâtului meu. „Mulțumesc că ai
planificat ceva atât de special. Dacă fanii tăi care țipă ar ști cât de adorabil ești cu adevărat.”
I-am întins talia cu mâinile și i-am scăpat un sărut pe buze. „Am grijă de oamenii care sunt importanți în
viața mea, asta e tot. Haide. Am ceva aranjat.” M-am întors și am deschis drumul spre stânga noastră.
„Pahar de șampanie?” am întrebat când am ajuns la o masă acoperită cu o cârpă albă. Pe ea se afla o
găleată cu gheață și două pahare, împreună cu doi hot dog de la Carney's. Mi-a plăcut că a văzut restaurantul
în drumul nostru aici.
„Șampanie și hot dog?” Ochii ei erau strălucitori de emoție. "Aceasta este prea mult." Ea și-a întins mâinile
de parcă ar primi mâncarea și alcoolul.
Serios, ar putea fi doar femeia perfectă. Sau oricum femeia mea perfectă.
Am turnat două pahare de șampanie și i-am întins unul. — Să mă ascund la vedere, spuse ea.
„Cu cea mai frumoasă fată pe care am cunoscut-o vreodată.”
Ea a înclinat capul. „Ai toate cuvintele, prietene. Toate. The. Cuvinte.”
Ceea ce nu și-a dat seama a fost că nu încercam să-i spun ceea ce voia ea să audă, spuneam doar ceea ce
simțeam. Nu era nimeni pe planeta cu care aș prefera să fiu chiar acolo și chiar atunci.
M-am asezat si am tras-o in poala mea.
— E adevărat, șampania se potrivește cu toate, spuse ea, punând paharul înapoi pe

masă în fața ei. „Chiar și hot dog.”
„Te bucuri de LA?” Am întrebat. Am sperat că nu va trece mult până să iasă din nou.
„Da. Este diferit decât am crezut că va fi. Se simte mai puțin ca un oraș decât New York.”
am chicotit.
„Știi ce vreau să spun – este mai mult despre în aer liber decât despre Manhattan.”
„Aș vrea să cred că aceasta nu va fi singura ta excursie.”
Privirea ei s-a aruncat de la gura mea la ochii mei și ea doar a zâmbit.
„Vorbeam cu Sinclair despre pozele făcute în Maine.”
Ea a aruncat o privire înapoi spre scenă și s-a aplecat în pieptul meu.
„Audrey și cu mine vom anunța despărțirea noastră marți, după ce vei zbura acasă.”
"Într-adevăr? Înainte de turneul de publicitate pentru filmul tău?” Și-a legat degetele prin ale mele.
„Da, studioul crede că s-ar putea să creeze un zgomot bun dacă îl învârt corect. Doar că va fi un control
suplimentar asupra lui Audrey și a mea după fotografii.”
„Îmi pare rău dacă ți-am stricat asta.”
„N-ai făcut nimic. Și poate că e în bine. Audrey nu va trebui să aștepte ca

mult să se căsătorească. Și, știi, lucrurile merg bine între tine și mine, așa că... . .”
Ea a încetat să mă mângâie încheietura mâinii. „Dar Audrey nu este singurul motiv pentru care tu și cu mine nu
suntem publici.”
"Nu." Am respirat adânc. „Dar poate că acum avem opțiuni.”
Ea și-a pus mâna pe pieptul meu și s-a întors spre mine, cu ochii îngustați. "Opțiuni?"
„Ei bine, nu voi fi cu Audrey. Și Sinclair vorbește despre o altă iubită contractată.” Ea a ridicat din
sprâncene. „Am spus că suntem împreună, așa că nu am nevoie de altă iubită.”
"Ce a spus el?"
„Ei bine, el vrea să fiu într-o relație. Cred că îmi arată că sunt matur și de încredere.” Sinclair ar putea dori
să ies cu o vedetă, dar dacă Lana ar fi acceptabilă, aș prefera să fie ea.
„Deci ai de gând să-ți iei o altă iubită?”
— Ei bine, speram că o să-mi spui că sunt deja luat, am spus, trăgând

ea mai aproape. "Vreau sa fii iubita mea."
Încruntarea ei s-a adâncit. "Nu înțeleg."

„Uite, nu vreau o altă iubită falsă când te am.” Am făcut o pauză, dorind ca ea să fie de acord,
dar fața ei era înghețată. — Treaba cu Audrey a fost ușoară, i-am explicat. „Eram singură și ea avea
un iubit serios. Dar acum că pantoful e pe celălalt picior, nu-mi pot imagina de ce s-a înscris. Nu când
era cu altcineva.”
"Ce zici? Nu vrei o prietenă contractată?”
„Spun, să facem public. Nu vreau să trebuiască să mă ascund.” Ochii ei s-au mărit de șoc.
„Nu imediat. Trebuie să fie ceva timp după despărțirea mea de Audrey.”
A încercat să se zbată, dar am ținut-o strâns. „Ar fi atât de rău ca oamenii să știe
Sunt iubitul tău?"
"Da-mi drumul. Trebuie să-"
Am eliberat-o și ea s-a aruncat din poala mea și pe scaunul de lângă al meu. "Știi că eu
nu vreau astfel de atenție.”
„Dar ați văzut cum faima mea poate fi un lucru bun – gândiți-vă la aspectele pozitive.”
„Nu este ceva ce aș alege vreodată. Tu stii asta. Simt că schimbi

reguli asupra mea aici.”
„Cum credeai că se va desfășura asta? Nu putem rămâne un secret pentru totdeauna. Nu dacă
vorbim serios. Și sunt aici să-ți spun că vorbesc serios. Chiar te plac. Nu m-am întâlnit cu o femeie de
la liceu — nu am avut niciodată chef. Dar vreau să-mi petrec tot timpul cu tine, fie că sunt în casă sau
merg la o premieră.” Mi s-a părut bine să-i spun.
„O premieră?” S-a uitat la mine de parcă i-aș fi sugerat să ne fierbem în acid.
Mi-am îndreptat corpul spre ea și i-am periat părul după umerii ei. „Te-ai uita
frumoasa pe covorul rosu.”
Și-a apăsat palma pe piept. „Nu pot să respir.”
Am făcut cercuri mari pe spatele ei. „Nu spun că trebuie să emitem o declarație. Sugerez doar
că, atunci când chestia cu Audrey s-a stins, în câteva luni, atunci pur și simplu nu am putea face un
asemenea efort să nu fim văzuți împreună.”
„Peste câteva luni?” Întrebarea ei părea plină de speranță.
Poate că era deschisă la asta. „Da, nimic nu trebuie să se schimbe imediat.”
Ea respiră adânc. „Câteva luni sunt aproape atât de lungi cât ne cunoaștem.”
"Exact. Vreau doar să te gândești la asta. Sinclair îmi cere să întâlnesc această nouă fată pentru
un contract și eu doar...
"Poate ar trebui." Și-a târât degetele prin păr. „Orice s-ar putea întâmpla între noi în câteva luni.
Veți călători pentru a promova acest film. O să fiu ocupat în Maine. . .”
„Hei,” am spus, aplecându-mă, încercând să-i atrag privirea. Privirea ei era fixată pe pământ.
„Doar pentru că voi fi în străinătate nu schimbă nimic. Pot aranja ca tu să ieși oriunde aș fi în
călătorie și, dacă am ceva timp liber, mă voi întoarce la Worthington pentru câteva zile.
„Nu cred că este o idee bună.”
— Nu vrei să vin în Maine?
Ea a oftat. „Da, dar nu în timp ce profilul tău va fi mai înalt ca niciodată. Tocmai ți-ai anunțat
despărțirea de Audrey și presa va căuta motivul. Nu vreau să fiu răspunsul.”
"Destul de corect. Și Sinclair ar avea probabil un...
„Nu-mi pasă de Sinclair. Îți spun, deocamdată nu vreau să vii la Worthington.
Voiam ca ea să-mi spună că tot ce-i pasă ea eram de mine și că va face orice ar fi nevoie
să fie cu mine. Dar ea spunea contrariul. — Bine, promit că nu voi veni în Maine. Am încercat să dau
la nivel de sunet și fără grijă, dar respingerea m-a usturat.
— Bine, mormăi ea pe sub răsuflarea ei.
Stăteam în tăcere, în timp ce minutele treceau. Am citit greșit această situație? Locuim practic
împreună în Worthington și ea acceptase să iasă în LA. Se aștepta ca lucrurile dintre noi să se
destrame?
Chiar m-ar surprinde dacă ar face-o? Trecutul meu nu a fost unul de monogamie. Dar am vrut
să fiu dedicat ei. Cumva, trecusem de la a-mi dori să mă dracu cu tot ce se mișca la a-mi dori o
singură femeie și o singură femeie — Lana.
Am vrut doar ca ea să simtă la fel.
„Îmi pare rău dacă am reacționat exagerat. Am multe de pierdut și nu pot renunța la asta doar
pentru că este convenabil pentru cariera ta.” Vocea i se clătina de parcă ar fi fost aproape de lacrimi.
Nu așa trebuia să meargă noaptea asta.
— Crezi că te folosesc? Acesta a fost cel mai îndepărtat lucru de adevăr.
„Nu spun asta. Cred doar că nu am avea această conversație dacă ar fi

nu au fost pentru cariera ta și pentru Sinclair și pentru franciză.”
Ei bine, nu m-aș putea contrazice cu asta. Dacă Sinclair nu s-ar fi ocupat de cazul meu despre
obținerea unei alte iubite pe contract, nu aș fi spus niciodată să fac public cu Lana. Știam ce simțea
ea despre asta.
Am vrut ca ea să fie fericită. Mai mult, am vrut să fiu cea care a făcut-o fericită. „Imping prea
tare”, am spus. „Și ai dreptate, să fac public cu tine în câteva săptămâni ar fi convenabil pentru
cariera mea. Dar este mai mult decât atât, Lana. Îmi place de tine, ca să fiu cu tine.
O parte din mine vrea să te arate, să spună tuturor că ești luat. Pune-i oamenilor să vadă cât de
norocos sunt”.
Ea m-a prins de mână și m-a strâns. „Știu și este atât de frumos. Doar că nu a fost ceea ce mă
așteptam. Deloc. Nu sunt sigur unde ne lasă dacă unul dintre noi vrea un lucru și altul vrea altceva.”
Am respirat lini tit. Trebuia să fiu puternică și calmă. Să-i spun că totul va fi în regulă, că o pot
ghida prin asta. Într-un fel sau altul, am rezolva asta. "Asculta. Mai presus de orice, vreau să fii
fericit.” O smucitură în intestin mi-a spus că nu era tot adevărul. Îmi doream această franciză, ceea
ce însemna că trebuia să am o iubită.
Abia după ce cerneala s-a uscat pe contract am putut face ceea ce mi-am dorit. Dacă Lana dorea ca
relația noastră să rămână secretă, atunci poate că ar trebui să iau prânzul pe care Sinclair încerca
să îl pregătească.
„Vreau să fii și tu fericită. Nu sunt sigură ce înseamnă asta, spuse ea, ridicând privirea
la mine.
I-am luat fața în mâini. „Vom face lucrurile pas cu pas. O să încetez să mai împing și ne vom
bucura de timpul nostru împreună.” Am scăpat un sărut pe buzele ei.
"De acord?"
— Bine, spuse ea. „Și cu siguranță mă voi gândi la asta.”
Am zâmbit, încercând să-mi maschez îngrijorarea. Los Angeles nu a avut furtuni foarte des, dar
un bubuit în depărtare mi-a spus că, dacă nu mă puteam răzgândi la un moment dat, nu vom rezista
foarte mult.
DOUĂZECI
Lana
Gustul metalic al sângelui mi-a lovit limba și mi-am scos degetul mare din gură pentru a vedea pielea de
lângă unghie sângerând. La dracu. M-am oprit din plin și am încercat să mă concentrez asupra oceanului,
în timp ce vocea de la celălalt capăt al telefonului continua să vorbească despre talent și întâlniri și despre
New York.
„Deci poți să faci o întâlnire joia viitoare?” a întrebat Beatrice Gravel, cumpărătorul principal de la
Barneys. Era a doua oară și nu mai puteam amâna răspunsul. Acesta era exact ceea ce urmăreasem când
îmi trimisesem desenele și fotografiile cu manșeta pe care o făcusem unui contact al domnului Butcher în
urmă cu două săptămâni.
„Asta ar fi în Manhattan?” Bineînțeles că ar fi. Unde altfel ar fi? Nu am avut
m-am întors de la facultate. Dar posibilitatea de a avea o linie de bijuterii în Barneys? Chiar aveam de gând
să renunț la asta din cauza fostului meu?
"Da. Putem lua prânzul, vorbim despre următorii pași și vă arătăm câțiva dintre ceilalți
bijuterii de designer pe care le avem în magazin. Credem că modelele tale s-ar potrivi frumos.”
Dacă Ruby ar fi fost aici, mi-ar smulge telefonul din mână, ar accepta în numele meu și apoi mi-ar
spune că va fi bine. La fel și Matt, de altfel. Am respirat adânc. Aș putea oricând să mă retrag mai târziu
dacă aș fi speriat complet. Dar, în timp ce stăteam pe puntea mea, cu vedere la ocean, la adăpost de
furtuna care simțeam că este la doar câteva minute distanță, m-am simțit curajos.
Puternic. De parcă aș fi stat la marginea destinului meu. "Suna foarte bine."
"Minunat. Dacă mai ai modele, adu-le cu tine. Ne place colecția Bastet și cu siguranță vrem să începem
cu asta, dar ne dorim absolut să vedem orice altceva la care lucrați.”
Mi-am apăsat degetul arătător pe degetul mare care sângera. „Voi vedea ce pot găsi.”
"Grozav. Ei bine, abia aștept să te întâlnesc personal după toate aceste telefoane.”
„Da, va fi. . .” Am căutat cuvintele potrivite. De ce am fost atât de stângaci când

oamenii erau complimentari? "Și eu mă bucur să vă cunosc."
M-am înfiorat, dar ne-am luat la revedere și am închis, întrebându-mă în ce m-am băgat.
Am sărit, telefonul mi-a bâzâit în palmă. Am zâmbit când am văzut cine mă suna și apoi
a trecut ecranul. „Hei, domnule vedetă de film. Cum e Italia?”
„Hei, frumoasă”, a răspuns Matt. „Tocmai am ajuns la aeroport.”
Nu auzeam forfota normală a zgomotului de la aeroport în fundal, dar probabil că era într-un fel de
lounge VIP.
— Următoarea Suedia?
"Da, asa cred. Deși, în acest moment, chiar nu am idee.”
Părea epuizat, ceea ce avea sens. Se apropia de sfârșitul turneului său de publicitate și de fiecare
dată când vorbeam a apărut ceva mai puțin entuziasmat de jobul lui.
Am râs. Programul lui era ridicol. Am zburat la Londra cu câteva săptămâni în urmă și am petrecut
câteva zile împreună, ascunși la hotelul Dorchester, dar el nu avusese prea mult timp liber.
„Cum a decurs convorbirea ta cu Barneys?” el a intrebat.
Mi-am mu cat buzele, mul umit că i-a amintit.
„Mă voi întâlni cu ei la New York joi pentru o întâlnire.”
„Este grozav”, a țipat el și a trebuit să țin celula departe de urechea mea.
„Îmi dau seama că pot anula oricând.”
„Hei, nu face asta. Aceasta este o oportunitate fantastică.”
„Știu, doar . . .” M-am aplecat peste balustradă spre ocean. tiam că era timpul să-mi pun la odihnă
toate vechile fantome. Dar asta nu însemna că aștept cu nerăbdare. „Nu voi anula. Trebuie doar să mă
pregătesc.”
„Ești mai puternic decât crezi că ești”, a spus el. „Nu te subestima pe tine. Și
hei, voi vedea ce pot face ca să zbor înapoi.”
„Turul tău nu se termină până vineri și oricum voi fi bine.”
„Poți să stai în weekend și ne-am putea întâlni acolo? O să-mi verific

programează-te și vorbește cu Brian și te anunță.”
„Ar fi bine să te văd.” În timpul călătoriei mele în LA, lucrurile s-au solidificat între noi și am trecut
de la o aventură de vară la o relație în care vorbim în fiecare zi și încercam să ne vedem cât de des
puteam. Dar el a vrut mai mult – ca noi să facem public.
Am înțeles și am știut că vreau să fiu cu el. Pur și simplu nu știam cum va funcționa. Am sperat că îmi
va acorda timpul necesar să-mi dau seama.
„Vreau să fiu acolo”, a spus el.
— Să te văd ar fi un bun stimulent să vizitezi din nou orașul, am spus.
— Mai mult decât o linie de bijuterii la Barneys?
Am râs. „Poate la fel.” Oportunitatea de afaceri părea prea bună pentru a fi adevărată.
Cu doar câțiva ani în urmă ar fi fost mai mult decât cele mai nebunești vise ale mele. Crezusem că am
fost forțat să las visul în urmă, dar acesta se reaprindese în mine.
„Ok, o să vorbesc cu Brian despre asta și să văd dacă pot să se întâmple. Mi-e dor de tine. Nu vreau
să stau mai mult de două săptămâni fără să te văd.”
„Este o regulă acum?” Am întrebat.
„Nu este o regulă, doar – dacă acest lucru va funcționa, atunci trebuie să ne reducem la minimum timpul de despărțire.”
Nu trecuse o zi de când plecase din Maine în care să nu vorbim unul cu celălalt, dar niciunul dintre
noi nu pomenise ideea de a face din nou publicitatea. A promis că nu mă va împinge și a fost fidel
cuvântului său. De fapt, el a spus că, în timp ce se afla în Europa, se va întâlni cu Kristin Cooper, o
actriță Sinclair care credea că ar putea fi o prietenă bună.
Despărțirea lui de Audrey avea peste o lună. Presupun că trebuia să ia o decizie. Așteaptă să-l aduc
în discuție? Aș putea vorbi cu el despre asta din nou la New York. Vezi cum a decurs întâlnirea lui.
"Bine. Au fost multe întrebări despre Audrey astăzi?”
„Da, cel puțin unul la fiecare interviu. Dar trebuie să fie atât de plictisitor să ne asculți. Avem
scenariul nostru pe acesta. „Suntem încă atât de grozavi prieteni, distanță și program de lucru, bla, bla,
bla.”
— Distanța și programul, nu?
„Da, este ca și cum un politician demisionat și-ar spune că vrea să petreacă mai mult timp cu
familia lui.”
Distanța și programul de lucru. Erau atât de plauzibile încât avea sens că erau scuze bine uzate.
„Dacă nu poți ajunge la New York, pot oricând să zbor de acolo la LA.”
Nu am vrut ca distanța să fie lucrul care s-a dovedit a fi distrugerea noastră.
„Nu trebuie să faci asta. Voi face New York-ul să funcționeze.”
Am oftat. "Tu vei?"
„O voi face, promit. Nu mă pot aștepta să te potrivești mereu cu programul meu. Munca ta este
important, de asemenea.” Avea toate cuvintele potrivite, tot timpul.
— Ești sigur că nu ești o născocire a imaginației mele? am întrebat, luând loc pe

bancă.
"Poate că sunt. Dar mergi cu ea”, a spus el și am râs. „Deci ce faci în seara asta?”
„Voi sta aici pe verandă și am să aștept să vină furtuna.” Ar fi
fi o modalitate bună de relaxare.
„Mi-aș fi dorit să fiu acolo. Am putea să ne uităm unul lângă celălalt, apoi să ne dezbrăcăm și să dracului
toată noaptea.” Mârâi în telefon.
Chiar dacă petrecusem mai multe nopți separate decât împreună de când a plecat din Maine, eu totuși
îmi era dor de corpul lui în fiecare dimineață când mă trezeam. „Va trebui să-l păstrezi până la New York.”
„Nu sunt sigur că pot aștepta atât de mult”, a spus el.
„Continuă să-ți spui cât de mult merit. Vei începe să crezi că este adevărat.”
Bărbatul pe care l-au dorit un milion de femei m-a vrut doar pe mine.
DOUĂZECI ȘI UNU
Lana
„Nu crezi că este ciudat să bei într-un loc atât de întunecat?” Am întrebat. Iluminarea era atât de
slabă în barul de cocktail-uri super-cool îngropat adânc în East Village, încât abia o vedeam pe Ruby,
deși era destul de aproape încât puteam întinde mâna și o ating.
— Nu totul este aer oceanic și tablă, Lana. Ești în Maine de prea mult timp. New Yorkezilor le
place întunericul.” La bar era niște lumină slabă, de culoarea chihlimbarului și o cană de ceai pe
fiecare masă, dar nimic altceva. Se părea că proprietarii încercau să economisească la factura de
energie.
— Îți amintești că ai crescut în Worthington, nu? Am întrebat. O cunoșteam pe Ruby de mult

timp, așa că chiar și pe întuneric îi simțeam ochii rotind și ridicând din umeri. Cel puțin muzica nu
era prea tare și chiar puteam vorbi.
„Nu pot să cred că ești aici. Cum se simte?”
Am mers direct de la aeroport la hotel noaptea trecută și nu am călcat afară până la întâlnirea
cu Barneys de azi după-amiază. „Mai bine decât credeam. Ajută să nu fii aproape de campus,
evident.”
„Nu are cum cineva să-și amintească ceva, știi. A fost cu mulți ani în urmă, pe vremea facultății.”
"Știu." Cineva să-și amintească nu a fost problema. Era cât de pătat devenise orașul pentru
mine. Când am ajuns la facultate, New York-ul fusese un simbol al viitorului meu, al viselor și
aspirațiilor mele, dar se transformase într-o reprezentare a deciziilor proaste și a judecății slabe.
Oricât de mult l-am urât pe fostul meu pentru că a postat acele fotografii, nu ar fi trebuit să-l las
niciodată să le facă. Nu aș mai face niciodată această greșeală.
„Spune-mi despre întâlnire.” Ruby luă o înghițitură din cocktailul ei.
Am suflat o pufă de aer. „Doar că nu știu ce să spun. Vor să aprovizioneze Bastet

Colectie. Le-am spus cât de scump va fi și că totul va fi făcut la comandă, dar se pare că nu le pasă.”
Întâlnirea a decurs mult mai bine decât mă așteptam. Au deschis cu o ofertă foarte generoasă, pe
care aș fi fost bucuros să o accept, dar după ce le-am vorbit despre calitatea materialelor și timpul
necesar, ei și-au mărit oferta și mi-a făcut imposibil să spun nu .
„Vei mai putea să păstrezi magazinul?” ea a intrebat.
Am eliberat paiele negre cu care mă jucasem și am înghițit. „Da. Deși, va trebui să obțin ajutor
suplimentar și să petrec mai mult timp făcând lucruri dacă există comenzi.”
„Desigur că vor fi comenzi.”
"Nu știu. Piesele sunt foarte scumpe.”
„Dar sunt frumoase. Oamenii plătesc mult mai mult pentru mult mai puțin.”
Nu eram sigur dacă ar conta dacă nu vindeam deloc. Doar experiența de a fi aprovizionat la
unul dintre cele mai exclusiviste magazine din Manhattan a fost o recunoaștere pentru ceea ce
lucrasem.
„Hai să facem un toast pentru tine în Barneys”, a spus Ruby, ridicând paharul. „Nu pot să cred.”
Ea a râs. "Nu este adevarat. Pot să cred total. O meriți."
Am clintit pahare și mi-am scurs restul băuturii.
„Crezi că te vei muta înapoi aici? Mi-ar plăcea atât de mult să te am înapoi în oraș
așa cum am planificat întotdeauna. Ne-am putea găsi un loc împreună.”
Am clătinat din cap și am întins mâna spre meniul de cocktailuri din fața mea. Am folosit lumina
telefonului meu mobil pentru a-l citi. "Mă îndoiesc de asta. Nu e nevoie să mă mișc.” Dacă mă
gândeam prea departe în viitor, atunci ar trebui să mă gândesc la Matt și la ce avea să se întâmple
între noi. Și tot ce era într-o cutie marcată complicată pe care nu eram pe cale să o deschid.
„Dar dacă ai de gând să fii în Barneys, vei vizita mai des, nu? Nu pot să te cred
nu ar rămâne cu mine, chiar dacă ești cazat într-un hotel elegant.”
"Imi pare rau. Era mai aproape de magazin și am ajuns atât de târziu.”
„Când zburați înapoi?”
"Duminica noaptea." Ochii i s-au luminat și m-am înfiorat de vinovăție. Știam că nu voi putea să mă spânzur
afară cu ea. „Matt zboară mâine. Vom petrece weekendul.”
Fața ei a rămas goală, dar știam că o mie de întrebări se adunau în capul ei. "Asa de,
e serios între voi doi?”
Am înclinat lanterna de pe camera mea în meniu. "Îmi place de el."

„Te-ai îngrijorat vreodată că o relație cu el ar fi într-un singur sens? Totul despre el și

visele și aspirațiile lui?”
Nu s-a simțit niciodată așa. Matt nu s-a comportat niciodată ca o vedetă cu mine. "Eu nu cred acest
lucru. Nu este chiar cine este el. Era atât de încântat de întâlnirea mea de astăzi. Și zboară la New York
special pentru a mă vedea.”
Ea a zâmbit. "Mă bucur. Chiar sunt. Am auzit că s-a despărțit de Audrey.”
„Știi că a fost o relație falsă, nu?”
Ea se aplecă înainte. "Da. Dar asta înseamnă că voi doi veți fi împreună oficial?”
O tragere ascutita in stomac mi-a atras atentia din meniu. „El vrea să fim. Dar nu vreau ca imaginea
mea să apară peste tabloide.” Nu aveam cum să mă descurc cu privirea.
„Dar nu e ca și cum doar dormiți împreună – vă întâlniți de ceva vreme acum. Și nu vei fi goală. Nu
merită el?”
„Nu este problema ca el să nu merite.” Sentimentele mele pentru Matt au crescut de fiecare dată
când vorbeam și au explodat de fiecare dată când am fost împreună. Eram periculos de aproape de a-l
iubi. Și nu am vrut să mă pierd și să iau o altă decizie proastă. „Doar că nu vreau controlul.”
„Așa că nu fi cuplul care îi sună pe paparazzi de fiecare dată când ieși la cafea. Tu
nici măcar nu trebuie să fie cuplul care face chestia cu covorul roșu împreună.”
„Poate că e mai bine să facă un alt contract cu o altă fată”, am spus, găzduindu-mă pe următorul
meu cocktail și plasând meniul jos. „În acest moment, are discuții cu o actriță.” Matt nu a menționat cum
a decurs întâlnirea lui cu potențiala noua lui iubită oficială. Și nu am întrebat. Mi-ar lua presiunea dacă ar
fi fost public cu altcineva.
„Stai, vrei să se prefacă că se întâlnește cu cineva în timp ce el se întâlnește cu tine?”
„A avut un astfel de aranjament cu Audrey și a funcționat.”
„Dar asta a fost înainte să vii tu. Chiar vrei să vezi poze cu el privind?
la o altă femeie de pe covorul roșu când ar trebui să fii tu?”
Mi-am împăturit șervețelul negru de cocktail în jumătate. Bineînțeles că nu am vrut asta. Dar am
înțeles că Matt nu putea rămâne public prea mult timp singur. "Nu e mare lucru. Și înseamnă că îmi pot
păstra intimitatea.”
— Nu crezi că va începe să creadă că nu îți pasă suficient de mult ca să te angajezi față de el?
Nu m-am gândit niciodată la posibilitatea ca el să vadă dorința mea de intimitate ca pe o

reflectare a sentimentelor mele pentru el. „El știe ce simt.” Dreapta? Am zburat spre LA și Londra.
Asta i-a arătat că îmi pasă, sigur?
" i ce dacă? Se întâlnește cu altcineva fals până ce? Voi doi vă despărțiți? Nu este ca
el va înceta brusc să fie celebru.”
am tresărit. „Cine a spus ceva despre despărțire?” Nu m-am simțit niciodată așa pentru nimeni
înainte de Matt. Cu siguranță nu am vrut ca lucrurile să se termine între noi.
„Ei bine, dacă nu puteți fi văzuți în public împreună, cu siguranță cronometrul este în jos din
cauza relației voastre. Nu judec.” Ea a ridicat din umeri și a luat o înghițitură din băutură. „Dacă vrei
să păstrezi lucrurile casual între voi doi, atunci bine pentru voi. Fa aia. Dar dacă vrei ceva mai mult,
s-ar putea să trebuiască să renunți la ceva.”
„Nu am spus că lucrurile sunt ocazionale.” Glumeam? Călcăm pe apă înainte ca lucrurile să se
termine între noi?
— Dar nu ești pregătit să ieși în public cu el?
„Vrei să spui că ai fi de acord să-ți faci fața în fiecare salon de coafură din America?”
"Absolut."
"Vorbesti serios? Nu-ți pasă ca oamenii să-ți cunoască afacerea? Despre dăruire
să-ți faci toată intimitatea?”
„Am crescut în Worthington, Maine, la fel ca și tine. Câtă intimitate ai cu adevărat? Toată lumea
știe treburile celorlalți.”
„Da, dar măcar tu le cunoști și pe ale lor. Oamenilor din Worthington le pasă unul de celălalt.
Pur și simplu nu răsfoiesc paginile US Weekly căutând detalii salate despre ultima despărțire a
celebrităților.”
„Dar cui îi pasă ce cred străinii? Atâta timp cât știi cine ești și știi
cine este Matt, de ce îți pasă de altcineva?”
Am amestecat cuburile de gheață rămase în băutură cu paiele mele negre de cocktail. Ruby a
făcut să sune atât de simplu. Ca și cum ar fi fost un buton pe care l-aș putea apăsa cu scris alb pe el,
care spunea „Nu-mi pasă ce cred oamenii”. Dar nu era niciun buton și nu știam cum să nu-mi mai
pese.
„Încerc doar să spun că trebuie să decizi cât de mult îți place Matt. Dacă merită
făcând niște sacrificii pentru.”
Aș putea face compromisuri cu o mulțime de lucruri. Aș putea călători în LA sau oriunde ar fi el

în lume. Aș putea petrece mai puțin timp în magazin. Dar invit presa în viața mea, renunț
anonimatul pe care m-am străduit atât de mult să-l stabilesc a fost un sacrificiu atât de uriaș . Asta era ceea
ce era necesar?
„Îmi dau seama că ceea ce s-a întâmplat la facultate te-a tras de dracu, chiar da. Dar o să-l lași pe fostul
tău nemernic să te oprească să faci ce vrei, cu cine vrei, toată viața? Asta nu-i dă mult mai multă putere decât
merită? De ce să nu-ți trăiești viața și să ignori lucrurile care nu contează?”
Mi s-a părut ca și cum Ruby îmi dădea un motiv bun după altul pentru a-l face public pe Matt. Și
argumentele mele pentru a păstra relația noastră secretă se prăbușeau sub tensiune.
„Nu vreau să pierzi ceva uimitor pentru că ești prea speriat să încerci din nou”, a spus ea.
"Pierzând? De ce tot vorbești despre pierderea lui Matt?
„Spun doar că dorința de a rămâne ascuns complică lucrurile. Adaugă un strat de presiune. Pe amândoi
și pe relație. Și pare temporar. Mie și, îmi imaginez, și lui.”
Tocmai trăiam clipă în clipă cu Matt. Am încercat să nu mă gândesc mai departe data viitoare când ne
vom vedea. Dar gândul că weekendul nostru la New York ar putea fi ultima dată când am avut împreună, că
răbdarea lui s-ar putea uza, mi-a făcut palmele să transpira.
„Nu este temporar. Nu pentru mine. Și nu vreau să-l pierd.” Mi-am răsturnat paharul gol, înghițind
ultimele picături de amărăciune care veneau din tulpina de mentă. Trebuia să vorbesc cu Matt. Nu puteam
să-l pierd. Realizarea că ar putea fi o posibilitate reală s-a prăbușit în jurul meu.
O singură întrebare a contat cu adevărat. Să-l pierd pe Matt a fost mai rău decât să-mi pierd intimitatea?
Și răspunsul a fost da. Mult mai rau.
Îl doream mai mult decât voiam să ascund. Și trebuia să-i spun.

DOUAZECI SI DOI
Matt
— Tapetul pare să fie din aur filat, spuse Lana, aruncând o privire în jurul camerei de hotel.
„Și numărul de scaune, chiar și în dormitor? Am putea invita cei mai mulți din Worthington și toți ar avea un loc
unde să stea.
am chicotit. „Da, să nu facem asta.”
„Dacă te-ai obișnuit cu suita prezidențială de la Mandarin Oriental, la ce te-ai gândit să rezervi căsuța mea
din Maine?” ea a intrebat. „Ați putea încăpea ambele căsuțe în acest loc.”
Învățam că oriunde ar fi Lana, mă simțeam ca acasă. Chiar dacă era vineri pe la șase și eram goi, într-un
pat de hotel, cu vedere la Central Park. Am tras-o mai aproape. „Hei, îmi place locul tău. Această suită este
ridicolă. M-au upgradat. Nu aș rezerva niciodată ceva atât de mare. Nu am nevoie de două dormitoare.”
„Dar acum că suntem aici, trebuie să facem o baie în cadă. Acea vedere este doar...
„Nu există o vedere mai bună decât să te privești.”
„Cine scrie aceste rânduri pentru tine?” a întrebat ea, ridicând capul de unde se sprijinea pe pieptul meu.
„Este toată opera mea originală. Și vorbesc serios. Dacă ești la baie, nu-mi pasă
despre priveliște. Sânii tăi sunt minunați.”
Ea a chicotit. „Este cel mai bun compliment pe care l-am auzit vreodată.”
„După cum ai spus, am toate cuvintele.”
S-a lăsat jos și mi-a sărutat trunchiul. Mi s-a zvâcnit pula.
Telefonul meu a bâzâit pe noptieră și am gemut.

— Sinclair, am spus.
"Ia-l. Altfel va continua să sune.”
Mi-am alunecat degetul pe ecran. — Bună, Sinclair.
„Suntem blocați în trafic. Vom avea douăzeci de minute”, a spus el.
— Vei fi unde în douăzeci de minute?
„Kristin și cu mine vom fi cu tine. Am fost de acord cu acest lucru săptămâna trecută.”
I-am spus lui Sinclair că nu voi semna contractul cu Kristin Cooper până când Lana nu o va întâlni.
„Dar am spus mâine seară.” Nu am avut șansa să o pun pe Lana la curent.
A vorbi despre următoarea ta iubită nu a fost genul de conversație pe care ai avut-o la telefon cu actuala
ta prietenă.
„Nu, am spus vineri seara. Hristos, nu ești în hotel?”
Am aruncat o privire spre Lana. „Da, suntem aici.”
„Bine, ne vedem în douăzeci de minute.” A închis.
Lana se încruntă. „Vine aici?”
„Am spus că ne vedem cu el mâine. El jură că am fost de acord în seara asta. Dar el aduce
Kristin. Am vrut să o cunoști înainte să semnăm contracte.”
„Semnați contracte?” Întregul corp al Lanei se înțepeni. „Nu mi-am dat seama că afacerea a fost încheiată”.
— Știai că vorbesc cu ea. În mod deliberat, nu am menționat prea mult pentru că nu voiam ca Lana
să creadă că o presez să devină public. Dar cu siguranță îi spusesem că lucrurile progresează.
— Și ea vine aici în seara asta să semneze?
„Și să te cunosc. În douăzeci de minute.”
Ea a clătinat din cap și a sărit din pat. „Mă fac primul duș”, a spus ea în timp ce ea
a fugit în baie.
Nu era ceva ce așteptam cu nerăbdare. Nu am vrut să trăiesc această minciună. Dar măcar am scăpa
de asta. Sper că Lana s-ar simți confortabil cu ea și toată lumea ar fi fericită.
Lana
Privind în oglinda de pe măsuța de toaletă, am aplicat un strat subțire de fard de obraz. Kristin Cooper
a fost frumos. Blondă. Nu mai mult de o sută de lire sterline. Probabil că și-a suflat părul profesional
și și-a făcut machiajul de către o echipă glam. Și iată-mă, fardul meu crem de încredere L'Oréal uns
pe dosul mâinii, sperând să arăt sănătos, mai degrabă decât ca și cum aș fi încercat la un circ. Gândul
de a veni față în față cu următoarea iubită a lui Matt, chiar dacă era falsă, m-a umplut de o groază
totală și totală.
Conversația mea cu Ruby pusese totul în evidență. Nu știam ce ne rezervă viitorul pentru Matt și
pentru mine, dar știam că nu-l puteam pierde. Așteptam o clipă să-i spun, între săruturi, că vreau să
fiu cu el și că voi suporta controlul, lipsa de intimitate și că vreau doar să avem o lovitură corectă. la
a fi împreună. Dacă asta însemna că nu ne-am ascuns, atunci așa să fie.
Apelul lui Sinclair ar fi putut veni exact la momentul nepotrivit. Dar poate a fost soarta.
Nu era mai bine așa? Nu am primit ce e mai bun din ambele lumi – Matt și intimitatea mea?
În barul cu Ruby, de îndată ce am hotărât că îl voi face public, o greutate

ridicat de pe umeri mei. Eram mulțumit de decizia mea și abia așteptam să-i spun lui Matt.
Nu înțelesesem că negocierile cu Kristin ajunseseră atât de departe. Avea sens ca Matt să nu-mi
spună toate detaliile – a fost ciudat și incomod pentru amândoi.
Dar dacă aș fi știut că urma să ne întâlnim cu Kristin în seara asta, atunci i-aș fi spus.
Poate că încă ar trebui. Dar încă mai era acea voce în ceafă, care îmi spunea că asta era ceea ce îmi
doream.
Dar a fost?
Ceea ce mi-am dorit a fost Matt.
La naiba, dacă n-ar fi fost el, nu aș fi fost deloc în New York. Nu aș fi avut curajul să reîncep să
produc bijuterii și nici n-aș fi avut încrederea să urmăresc o prezentare pe care domnul Butcher mi-a
făcut-o unuia dintre contactele lui din industria modei.
M-am îmbrăcat repede – nu mergeam undeva elegant – și mi-am verificat luciul de buze
și mi-am pufnit părul înainte de a merge să-i găsesc pe Matt și Kristin.
Am intrat în zona de zi din dormitor exact când Matt i-a dat lui Kristin o băutură.
Era și mai frumoasă în viața reală. Purta blugi subțiri și o camisă. Machiajul ei era impecabil, iar părul
ei blond lucios părea de parcă tocmai ar fi ieșit dintr-o reclamă Pantene. Privirea mea s-a răscolit
între ei când i-am luat pe amândoi. Arătau perfect împreună – doi actori frumoși și talentați. Publicul
le-ar scăpa.
Mi-am bătut mâna pe stomac, încercând să scap de greața care mi se agita în burtă și am trecut
să mă alătur lor.
„Kristin”, a spus Matt, ridicându-se când m-a zărit, „aceasta este prietena mea, Lana”. Și-a întins brațul spre
mine când m-am apropiat de ei și și-a alunecat mâna în jurul taliei mele. — Și Lana, îl cunoști pe Sinclair.
Am dat din cap spre Sinclair, imagini cu mine goală într-un cearșaf încă fulgeră prin cap.
„Bună”, am spus, întinzând mâna să-i strâng mâna lui Kristin.
Ea mi-a ignorat mâna și m-a strâns într-o îmbrățișare. „E atât de bine să te cunosc. Ești asa de
drăguță”, a spus ea. „Matt este un tip foarte norocos.”
Am zâmbit. "Mulțumesc. Ești și mai frumoasă în viața reală.”
Ea a chicotit și m-a bătut pe braț. „Am o echipă de oameni care lucrează cu mine. Nu mă trezesc așa.”
Am râs. Era drăguță. Poate că ea și Matt ar trebui să semneze contracte astăzi, iar atunci aș avea mai mult
timp să mă obișnuiesc cu ideea unei relații publice.
„Să stăm și să analizăm documentele?” spuse Sinclair, clar dornic să încheie această afacere.
„Sigur, ai un itinerar?” a întrebat Kristin în timp ce ne ocupam cu toții locurile în jur
masă de sufragerie. Kristin s-a așezat lângă Sinclair, Matt și cu mine vizavi de ei.
„Da, se întâmplă multe în următoarele șase luni din cauza Zilei Recunoștinței,
Crăciunul și apoi Sundance, urmat de sezonul premiilor”, a spus Sinclair.
— Publicistul meu ar fi trebuit să vă trimită o copie a tuturor datelor mele fixe, spuse Kristin. „Eu
Jur, dacă slujba asta ar fi doar actorie, ar fi mult mai ușor.”
Matt chicoti.
Kristin a fost mai cu picioarele pe pământ decât mă așteptam. Mai puțin înstelat. Ea nu m-a tratat ca și cum
aș fi un cetățean de clasa a doua doar pentru că nu eram faimos. Părea umilă și normală.
Sinclair ar fi putut alege pe cineva mai rău. Până aseară, aș fi fost
fericit pentru Matt să semneze un contract cu Kristin. Dar acum?
— Da, am primit lista ta, Kristin, mulțumesc, spuse Sinclair. „Funcționează că sunteți amândoi în LA și
niciunul dintre voi nu are angajamente de călătorie. Dar cred că o excursie de sărbători ar fi o idee bună. Poate
Cabo. Sau chiar Europa.”
Kristin și Matt dădeau din cap, dar nu m-am putut abține să nu mă întreb de ce naiba era necesară o
vacanță. Și aș merge la Cabo cu Matt și Kristin sau ar merge singuri?
„Orice funcții sau excursii, altele decât acasă pentru a vă vedea familia, vă rugăm să vă asigurați că păstrați
echipa ta a informat”, a spus Sinclair. „Trebuie doar să știm ce să spunem presei dacă nu sunteți
împreună și suntem întrebați.”
Sinclair îi alunecă lui Matt o bucată de hârtie pe masa de lemn lustruit și îi dădu o alta lui Kristin.
„Totul ar trebui să fie pus acolo.”
„Am prânzul de gală de caritate la Hotelul Beverly Hills, care ar trebui să fie pe listă pentru luna
viitoare”, a spus Kristin.
„Da, am avut asta oricum. Am făcut-o anul trecut”, a spus Matt.
„Aceasta va fi prima noastră apariție publică?” întrebă Kristin, privind în sus la Sinclair.
"Da. Avem un prânz planificat săptămâna viitoare la Ivy. Ne așteptăm ca interesul presei
începe atunci și apoi gala va fi prima ta apariție publică oficială.”
Matt vorbise cu mine despre gală. A avut loc pentru a strânge bani pentru spitalul de copii. Ar trebui
să merg cu el la acel eveniment. Nu Kristin, oricât de dulce ar fi fost.
În timp ce vorbeau, am descoperit că mă uitam mai degrabă decât ascultam, încercând să-mi dau seama
dacă asta era într-adevăr ceea ce îmi doream. Aș putea să-mi încurajez iubitul să-și pună brațele în jurul unei
alte femei, chiar dacă știam cu toții că este prefăcătorie?
M-am ascuns de la New York, refuzându-mi speranțele și visele, dar mă sacrificasem suficient.
Că aș putea să-l pierd pe Matt pentru că voiam să mă ascund ar putea fi de fapt mai rău decât să-mi
văd poza goală în tot campusul. Cel puțin atunci am putut să mă întorc la Worthington și să-mi ling
rănile. Dar dacă eu și Matt ne-am despărțit? Maine era locul unde l-am cunoscut.
Cum aș putea să mă vindec dacă ne-am despărțit dacă el ar fi oriunde m-am uitat, oriunde am dormit? El
era în inima mea.
Conversația cu Ruby și acum privindu-l în aceeași cameră cu Kristin, văzându-l cu altcineva, mi-au
consolidat decizia. Dacă ar fi vreodată să merite să lupți pentru cineva, pentru care merita să riști totul,
acela a fost Matt Easton.
Merita o poză într-o revistă.
Merită suportat disprețul internetului.
Merită să riști să te rănești.
Demn de iubire.
„Voi începe să lucrez cu echipa ta pe itinerarul următoarelor șase luni.”

spuse Sinclair. „Am vrut doar să notăm lucrurile mari înainte să semnăm.” El
a scos din geantă un mănunchi mic de hârtii. „Și așa că, dacă totul este în ordine cu programul, atunci
putem semna și am terminat.”
Kristin a întins mâna după hârtii, dar înainte să le poată trage spre ea, eu
mi-a trântit palma deasupra pachetului, oprind-o. „Îmi pare rău, dar nu”, am spus.
Aceasta nu ar putea fi viețile noastre în următoarele douăsprezece luni. În ciuda faptului că mă gândeam că ar
putea fi bine, nu puteam lăsa să se întâmple asta.
Matt mi-a strâns mâna. "E in regula. Am văzut contractul și și avocatul meu.”
Privirea mea a pâlpâit de la Kristin la Sinclair și a aterizat pe Matt. „Ar fi trebuit să-ți spun
înainte de acum, dar nu vreau să faci asta.”
Matt oftă. „Am crezut că asta ai vrut.”
Am clătinat din cap. "Nu. Te vreau. Te vreau indiferent de circumstanțe sau consecințe. Îmi pare
rău, Kristin.” M-am uitat la ea și ea se uita în spate, cu ochii mari și zâmbind. „Nu mi-am dat seama că
acest lucru era atât de avansat.” M-am întors la Matt. "Vreau să fiu cu tine. Și tabloidele se pot duce în
iad.”
"Ce zici?" întrebă Matt.
„Spun că este timpul.”
"Timp?"
„Pentru prânzul la Ivy.”
M-am uitat la el și nu a spus nimic pentru cea mai lungă perioadă de timp. „Vrei să devină public?”
Nu era prea mult entuziasm în vocea lui.
Mi-am ridicat umerii. „M-am gândit că poate am putea încerca. Nu pari așa
sigur." Se răzgândise? Kristin a fost cu siguranță opțiunea mai ușoară din multe puncte de vedere.
"Mi-ar placea asta. Tu stii asta." S-a mișcat pe scaun, tot corpul lui s-a întors spre mine. „Dar, va fi
dificil să încerci asta. Adică, odată ce suntem văzuți împreună, nu mai putem pune geniul înapoi în
lampă. Înțelegi asta, nu?”
Am dat din cap. „Da, am înțeles. Dar vreau să fac asta. Și dacă ești lângă mine, cred că se poate
muncă. Vreau să fiu cu tine."
Zâmbetul lui Matt i-a luminat fața, dar înainte să poată vorbi, Sinclair și-a dres glasul.
„Nu este ceva pentru a lua o decizie rapidă. Poate ia ceva timp...”
— La asta e tot ce m-am gândit de săptămâni, am spus. „Și după noaptea trecută, mi-am dat seama că
asta îmi doresc.” Am dat din cap.
"Noaptea trecuta?" a întrebat Matt, întorcându-se spre mine și ținându-mi fața în mâinile lui. "Ce
s-a întâmplat aseară și de ce ai așteptat până acum să spui ceva?”
„Am vrut să vă spun personal. Și tu mi-ai cam răsturnat această întâlnire. Nu eu am

realizezi...”
— Îmi pare foarte rău pentru asta, Kristin, spuse Matt, trăgându-mă spre el. „Și orice pot să fac ca
să te revanșez, anunță-mă. Dar dacă Lana este fericită să devină public...
Și-a ridicat palmele cu fața spre noi. "Desigur. N-aș visa să stau în calea unui cuplu atât de drăguț.
Fara resentimente." S-a ridicat și și-a luat poșeta. „Oricum eram în drum spre o cină de logodnă.”
„Cred că ar trebui să discutăm despre asta”, a spus Sinclair. „Nu sunt sigur că te-ai gândit la toate
consecințele.”
— Hai, spuse Kristin, trăgând de brațul lui Sinclair. „Acest lucru este făcut. I-ai văzut privirea aceea
în ochi când ea i-a spus că este gata să devină public. Nu se preface asta. Asta vrea el.”
Kristin l-a tras pe Sinclair afară, lăsându-ne singuri.
"Esti sigur?" a întrebat Matt, cuprinzându-mi din nou fața.
Am dat din cap. "Vreau să fiu cu tine."
"Si eu vreau sa fiu cu tine."
„Îmi dau seama că putem trece peste asta împreună. Sunt suficient de puternic să fac asta cu tine
dacă ești lângă mine.”
„Nu există loc în care aș prefera să fiu.”
Și-a alunecat limba de-a lungul cusăturii buzelor mele și apoi a împins-o în gură. Corpul meu s-a
scufundat ca răspuns. Apoi, fără avertisment, s-a tras înapoi. „Ce te-a răzgândit?
Nu ești doar gelos pe Kristin, nu-i așa? Pentru că, niciodată nu aș...
Mi-am apăsat degetele pe buzele lui. "Nu." Am făcut o pauză. — Ei bine, da, sunt gelos pe Kristin,
dar nu pentru că cred că vei înșela. M-am oprit din nou. „Dar nu vreau ca lumea să creadă că ești a ei
când cu adevărat ești a mea.”
Mi-am aruncat privirea în jos și m-am jucat cu nasturele de la cămașă. „Și am vorbit cu Ruby aseară
și m-a făcut să văd că, dacă tu și cu mine vom încerca să fim serioși, atunci nu mă pot ascunde. Pentru
care meriti sa nu te ascunzi.”
„Deci te-ai hotărât despre asta când ai vorbit cu Ruby aseară? iti doresc
ar fi sunat.”
Mi-am trecut degetele peste buzele lui. „Da. Am vrut să vă spun personal. Și mi-am dat seama
lumii nu-i pasă de mine. Ești interesat de tine.” I-am netezit sprâncenele.
„Și singura persoană de care sunt interesat ești tu”, a spus el.
Nu eram sigur cum am fost atât de norocos.

DOUĂZECI ȘI TREI
Lana
Mi-am tamponat excesul de luciu de buze de pe gură, apoi am încercat să mai arunc o privire la
fundul meu în oglinda minusculă a lui Matt din dormitor. Pentru cineva atât de arătos, m-aș fi
așteptat să aibă mai multe oglinzi în casă.
— Fundul tău arată fantastic, a spus Matt, venind în spatele meu. „De fapt, sunt bucuros să
rămân în seara asta și să mă concentrez exclusiv pe asta, dacă preferați.”
Am râs. — Îți pierzi farmecul, domnule Easton. Am înlăturat mâinile care mă apucau de fund. Nu
aș fi fost atât de nervos să fac publicitatea dacă Matt și cu mine am fi mers împreună prin holul
hotelului Mandarin Oriental din New York, apoi am pășit mână în mână prin Central Park imediat ce
i-am spus că sunt gata. Atunci eram atât de sigur.
Dar viața nu era atât de simplă. Se pare că a trebuit să așteptăm până când Audrey a fost depistată
cu logodnicul ei, iar ea a confirmat că a trecut mai departe. Așa că am așteptat câteva săptămâni
între întâlnirea noastră și primele fotografii cu noi împreună.
Problema era că, cu cât aveam mai mult timp să mă gândesc la asta, cu atât îmi făceam mai multe griji.
"Sunte i gata?" întrebă el în timp ce-și băga portofelul în blugi.
„La fel de gata pe cât voi fi vreodată.” Mi-am prins cureaua genții peste cap și am lăsat-o să se
sprijine de șold. Ne îndreptam spre cina la Chateau Marmont pentru că lui Matt îi plăcea și Sinclair
fusese de acord că era un loc bun pentru a fi văzuți împreună pentru prima dată.
Se pare că a informat un fotograf prietenos.
„Oh, dracu, stai, am ceva să-ți dau”, a spus Matt, apoi a dispărut pe ușa dormitorului, revenind
doar câteva secunde mai târziu și oferindu-mi ceea ce părea un card bancar.
"Ce-i asta?"
„Este un card de credit.”

"Mulțumiri. Am fost la școală. De ce mi-o dai? Portofelul tău este în buzunar.

De ce nu-l pui acolo?”
„Pentru că acesta este al tău. Este conectat la contul meu, dar vreau să îl aveți în cazul în care
aveți nevoie de ceva.”
Am luat cardul. Destul de sigur, avea numele meu pe ea. "Să cumperi ce? Băcănii?”
"Nu știu. Haine. Pantofi. Inventa. Tot ceea ce. Știu că ai banii tăi,
dar nu vreau să vă faceți griji că aveți ceea ce aveți nevoie pentru a evita criticile tabloide.”
„Îmi permit să cumpăr lucruri. Nu mă aștept să plătești pentru tot doar pentru că sunt prietena
ta.”
„Știu, iar când asistenta mea a întrebat dacă ar trebui să organizeze și un transfer bancar lunar,
am răspuns că nu.”
am pufnit eu. Nu putea vorbi serios. „Ea a întrebat dacă doriți să stabiliți o plată regulată? Ea
înțelege că nu sunt o prostituată, nu?
El a chicotit. „Calmează-te, cap nebun. Așa se fac lucrurile în LA. Tu stii

ce ciudat este aici.”
„Este normal să-i oferi prietenei tale un card de credit și un salariu lunar?”
„N-am idee despre salariu. Dar știu cât de greu este pentru tine. Vreau să fac tot ce pot pentru
a fi mai ușor. Este într-adevăr cel mai puțin pe care pot să-mi fac — să fiu prietena mea nu ar trebui
să însemne că trebuie să cheltuiești mai mulți bani decât faci în mod normal. Dacă te îmbraci în
Stella McCartney în fiecare zi va ajuta, atunci asta vreau să faci.”
„Ei bine, ghici ce, domnule vedetă de film, nu trebuie să mă plătești pentru a fi prietena ta.” I-
am întins cardul lui de credit. „Poți să mă rănești în mod regulat – asta este o plată suficientă.”
El a râs. „Ce, așa că te plătesc cu sex?”
Mi-am fluturat mâna în aer. „Orice vrei să-i spui.”
„Uite, păstrează cardul. Nu se știe niciodată – ar putea fi o urgență. Nu trebuie să-l folosești.” Mi
l-a dat înapoi. „M-ar face să mă simt mai bine dacă aș crede că fac ceva pentru a ajuta.”
Nu aș putea să spun foarte bine nu la asta. Am luat cardul și l-am întors și iar în interiorul meu
mână. Era dulce și protector. "Bine. Dar nu o voi folosi.”
— Ești persoana mea preferată din lume acum, spuse el, apoi se aplecă și
m-a sărutat pe cap. „Nu sunteți deloc ca aceste fete din LA.”
„Îți voi spune în câteva ore ce simt pentru tine.” I-am zâmbit.
"Gata?" Și-a întins mâna și, instinctiv, am luat-o. „Ești nervos?” a întrebat el ca
m-a condus până la mașină.
„Puțin”, am răspuns.
În doar câteva minute treceam pe lângă hotelul Beverly Hills. Părea cu veacuri în urmă că noi am parcurs
ultima oară această rută. S-au schimbat atât de multe între noi în acea călătorie și totul în bine. Eram un cuplu
acum. Am avut încredere în el și știam că vrea să mă facă fericită. Am sperat că voi rezista furtunii pe care
tabloidele o vor crea inevitabil. Dar, așa cum spusese doamna Wells, o furtună a adus și lucruri bune. Matt a
meritat.
„Sinclair te-a luat prin toate, nu?”
am chicotit. "El a facut. A fost foarte minuțios.” Petrecusem ultimele trei zile cu Sinclair și asistentul lui,
care mă instruiseră cum să mă descurc cu paparazzi și m-au avertizat cu privire la cel mai rău scenariu când
era vorba de trolling pe rețelele de socializare și minciuni la tabloide. Eram destul de sigur că Sinclair sperase
pe jumătate că voi alerga țipând înapoi în Maine. De mai multe ori, am fost tentat. Cel mai bun sfat al lui?
Zâmbet.
„Am fața de joc pe mine. Uite." Mi-am tras zâmbetul exersat la gură. Nu atât de larg
ca să arate dinții dar suficient de largi pentru a nu arăta nefericit.
El a chicotit. „Mulțumesc lui Dumnezeu că îți este imposibil să arăți altceva decât frumos.”
„Sinclair mi-a spus că am o față de cățea odihnită.”
„Omul ăla e plin de rahat.”
Am eliberat un zâmbet larg, autentic. Matt a scos întotdeauna ce e mai bun din mine. "Tu nu
cred asta și oricum cred că are dreptate. Trebuie doar să rânjesc și să suport.”
„Nu sunt sigur că inima mea care bate va fi capabilă să reziste zâmbetului constant.” El
l-am strâns de piept și mă joc l-am plesnit.
„De asemenea, mi-a spus că ar trebui să-mi arunc jumătate din garderobă. Că era cel mai bun lucru pe
care mall-ul avea de oferit – și sunt destul de sigur că a vrut să spună asta ca o insultă – dar nu a fost suficient
de bun pentru iubita lui Matt Easton.”
Matt clătină din cap. „Serios, ignoră-l. Este un snob.”
„Banana Republic este drogul meu preferat”, am spus. "Nu imi este rusine."
„Te-ai gândit că poate ceea ce Sinclair încerca să spună este că pur și simplu porți mai puține haine?
Poate ar trebui să-ți petreci cea mai mare parte a timpului gol.” Mi-a înghețat gâtul și mi-a declanșat scântei
pe corp.
„Ești ridicol”, i-am răspuns, împingându-l.

M-a tras spre el și s-a dus să mă sărute, dar am ridicat mâna ca să-l opresc. "Tu
nu-mi pot strica luciul de buze tocmai când suntem pe cale să fim fotografiați pentru prima dată.”
El gemu. „Putem să ne întoarcem să ne furișăm? Măcar atunci aș putea să te sărut

oricând am vrut.”
„Nu aș vrea să te simți lipsit”, am spus. "Ma voi revansa." Am vrut să-l sărut, dar nu am vrut să arăt ca un
clovn prima dată când am apărut într-un tabloid.
Asistenta lui Sinclair aranjase ca cineva să vină acasă să-mi facă coafura și machiajul și chiar cedasem când
sosise altcineva cu trei ținute diferite pe care să le încerc. Am plecat cu un costum pantalon alb, Stella
McCartney, după privirea pe care Matt o avea pe fața lui când l-am încercat. A insistat să-l păstrez, chiar dacă
nu l-am purtat în seara asta.
Deși mă simțeam puțin mai puțin decât de obicei, nu aveam impresia că voi face rușine
eu în pantaloni de yoga și o coadă de cal, care era ținuta mea obișnuită preferată.
— Din fericire pentru tine, tocmai am sosit, a spus Matt în timp ce ieșeam de pe drum. „În caz contrar,
aș fi insistat să-ți îndeplinești promisiunea, chiar aici, chiar acum.”
„O, dragă, nu este loc suficient în mașină pentru ceea ce plănuiesc să-ți fac.”
M-a tras mai aproape și și-a lăsat gura la urechea mea. — Promite, promisiuni, domni oară Kelly, mârâi
el.
Șoferul lui Matt ne-a deschis ușa și Matt a ieșit înaintea mea, apoi s-a întors să mă ajute să ies din mașină.
„Matt!” diverse persoane au sunat imediat ce au văzut cine este. Un vâjâit de lumini m-a întâmpinat când
am ieșit din mașină. Mă așteptam la prezentarea blândă a unui singur fotograf, dar trei paparazzi s-au repezit
spre noi. Conform instrucțiunilor, l-am luat de mână pe Matt și m-am uitat drept înainte, păstrând un ușor
zâmbet pe față. Aparent, era o expresie menită să indice mulțumirea fără a recunoaște sau a se bucura de
atenție.
Șoferul se apropiase cât de aproape de intrare, așa că nu prea aveau ocazia să facă fotografii. Să sperăm
că se vor sătura și ne vor lăsa în pace tot restul nopții.
„Cine este noua ta fată, Matt?” a strigat unul dintre ei. Un altul a întrebat despre Audrey.
Sinclair mă avertizase că vor încerca să provoace o reacție pentru a putea obține o lovitură mai salată, dar
zâmbetul meu aprobat de Sinclair a rămas în siguranță pe loc.
Matt m-a prins de mână în timp ce ne-am îndreptat încet, dar constant în sus, până la intrarea în Chateau
Marmont. Niciunul dintre noi nu ne-a spus niciun cuvânt. Parcă ne țineam respirația până ajungem înăuntru.
Dacă așa a fost de fiecare dată când Matt ieșea, așa a fost
nu e de mirare că îi plăcea atât de mult Worthington. Era atât de liniștit. Asa liniste.
Ne-am strecurat prin intrare și mâna lui Matt a trecut imediat în jurul taliei mele.
„Te-ai descurcat grozav”, a spus el, trăgându-mă aproape.
Fiind aici, în public cu el, după ce mi-am făcut poza, m-am simțit ca și cum aș fi ajuns în tabăra de bază
din Everest. A fost o ușurare uriașă și o mare realizare, dar muntele însuși încă se ridica în fața mea. Dar
deocamdată, eram cu Matt și eram amândoi fericiți și asta era tot ce conta.
DOUĂZECI ȘI PATRU
Lana
Două săptămâni mai târziu, când am ajuns la ușile glisante după preluarea bagajelor la LAX, m-am oprit și
mi-am scos ochelarii de soare, pregătindu-mă pentru strălucirea soarelui LA. Sper că Matt m-ar aștepta în
mașină.
Fotografiile cu noi împreună la cină fuseseră publicate online și în tabloide.

A existat un amestec de acoperire, dar nimeni nu mă identificase. Nu fusese pe jumătate atât de rău pe cât
credeam că va fi.
Mi-am luat geanta de weekend și am continuat spre ieșire.
Când ușile glisante s-au despărțit, am scanat fețele care așteptau, căutându-l pe șoferul lui Matt.
„Lana Kelly”, a strigat cineva și mi-am răsucit capul așteptându-mă pe David,

de i nu era ca el să strige.
Am fost întâmpinat cu un fulger strălucitor și am înghețat. Ce s-a intamplat? Vocea s-a apropiat.
„Lana, este adevărat că ai jucat într-un film porno?”
Inima a început să-mi tuune. Cineva mă acuza că sunt o vedetă porno? Nu am putut
spune dacă a fost un fotograf profesionist sau vreun membru la întâmplare al publicului.
Un fulger de lumină a izbucnit din nou în fața mea și am încercat să-mi amintesc ce spusese Sinclair –
continuă să merg, ține un semi-zâmbet pe față. Dar nu aveam chef să zâmbesc. Am vrut să știu ce se
întâmplă și nu știam unde ar trebui să mă duc. M-am întors direct din instinct și am încercat să continui să
merg înainte.
Unde era David?
Am vrut să ies din acest loc. Mâinile îmi transpirau și mi se învârtea capul.
A trebuit să suport asta? Acuzații de a fi o vedetă porno?
— Te-ai despărțit pe Audrey și Matt? Era aceeași voce ca înainte, dar în fața lui
eu acum. Trebuie să fie un fotograf, cu siguranță un membru al publicului nu m-ar aborda așa. Privirea mea
a lovit podeaua, dar am continuat să merg.
Deși Sinclair mă avertizase că paparazzii vor încerca să provoace o reacție, pur și simplu nu eram pregătit
pentru această ambuscadă. Din fericire, aveam ochelarii de soare pe mine, altfel ar fi văzut șocul pe toată
fața mea.
A trebuit să ies de acolo. Nu m-am putut întoarce înăuntru – securitatea nu m-a lăsat.
Înainte să pot face un plan, cineva era lângă mine, luându-mă de braț. „Domnișoară Kelly, pe aici.”
David. Slava Domnului.
Mi-a prins carcasa cu mâna liberă și am luat ritmul.
„Arăți de parcă ai îngrășat ceva de când a fost făcută poza aceea goală”, a spus străinul din fața noastră.
De îndată ce a spus poză goală, am știut exact ce vrea să spună. Cineva trebuie să fi văzut fotografia pe
care o făcuse Bobby cu mine.
Mi-au slăbit genunchii și dacă David nu ar fi fost lângă mine, eram sigur că m-aș fi prăbușit. Lacrimile au
început să-mi usture ochii și mi-a crescut panica în gât.
Cum apucase el acea fotografie? A fost acum cinci ani și nici măcar Bobby nu fusese atât de crud încât
să o pună pe rețelele de socializare.
David ma condus la mașina care aștepta. Am bâjbâit cu mânerul ușii, disperat să intru în mașină,
rugându-mă ca Matt să fie acolo să-și pună brațele în jurul meu.
David a deschis ușa din spate și m-am grăbit înăuntru doar ca să mă trezesc singur. Am încuiat ușile și
am alunecat departe de ferestre. Cel puțin eu scăpasem de fotograf, dar unde era Matt?
Mi-am scos telefonul și am început să formez exact când David se așeza pe scaun.
— Ești bine, domnișoară Kelly? el a intrebat.
Am încercat să zâmbesc și să dau din cap, dar am vrut doar să vorbesc cu Matt. Am sunat, dar a trecut direct la
mesageria vocală. Mi-am tras ecranul de la ureche pentru a verifica dacă am avut service. Patru bare. Am apelat din
nou. Mesageria vocală.
„David, știi unde este Matt?”
„Acasă, cred.”
Am vrut să-l întreb de ce naiba nu m-a luat. Oare știa că fotograful va sta la pândă la aeroport? Am
încercat numărul lui pentru a treia oară.
Mesaj vocal din nou.
Mi-am schimbat tactica și m-am căutat pe Google.
Am trecut în jos prin titluri.
Matt o înșela pe Audrey?
Trecutul porno al noii iubite a lui Matt Easton!
Dragostea goală a lui Matt Easton!
Mi s-a învârtit stomacul. Am dat clic pe primul titlu legat de porno. Pe măsură ce pagina s-a încărcat, a
apărut fotografia familiară cu mine, întinsă pe pat, cu fața pe iubitul meu de atunci.
Nu puteam să respir.
Cel mai rău coșmar al meu devenise realitate. Mass-media pusese mâna pe imaginea pe care Bobby o
împrăștiase în campus. Doar că acum umilința mea nu a fost limitată la câteva mii de studenți și profesori.
Acest lucru se răspândise pe internet. Ori de câte ori cineva l-a căutat pe Matt Easton, a apărut asta.
Și unde era Matt? Aveam nevoie de el lângă mine. M-am prăbușit pe spate pe scaun și m-am uitat la
telefon, dorind ca el să sune. Ecranul a rămas gol și palma mea fierbinte și transpirată.
Călătoria până la Matt a părut să se încheie în doar câteva minute și, când porțile de lemn s-au deschis,
mi-am întins gâtul, sperând să-l văd pe alee, așteptându-mă. Dar el nu era acolo. Era chiar acasă?
Am coborât din mașină și am zăbovit în timp ce David îmi lua geanta din portbagaj. am urmărit
el în timp ce descuia ușa casei și punea geanta mea înăuntru.
„Mulțumesc mult, David.” Am zâmbit, încercând să mă prefac că Matt nu era aici să mă întâmpine era
normal. Unde a fost el? Era posibil să nu fi văzut poza mea pe internet?
David închise ușa în urma lui și voci au venit din terasă. Nu era ca și cum n-aș fi fost aici înainte, dar mă
simțeam totuși puțin inconfortabil în timp ce îmi făceam drum prin zona de zi și ieșeam pe terasa unde Sinclair
și Matt erau așezați în jurul unei mese mari de lemn. Matt și-a răsucit capul în timp ce ușa strângea în spatele
meu.
„Lana!” În loc de rânjetul larg care îi lumina în mod normal fața când mă vedea, și-a adunat privirea. Mi-
am dat seama că știa. Am reușit să țin lacrimile până atunci, dar să-mi dau seama că știa că a făcut-o mai reală
cumva. S-a îndreptat spre mine, lăsându-l pe Sinclair la masă.
„Lana, slavă Domnului că ești aici.” Mi-a luat fața și m-am lăsat de corpul lui dur și cald. „Am niște vești
dificile de împărtășit.”
Trase adânc aer în piept.
— Era un fotograf la aeroport, am spus. Vocea mea era lini tită. De ce a fost
Sinclair aici? Am vrut să fim doar eu și Matt. Nu am vrut ca durerea mea să fie publică.
„La naiba”, a răspuns Matt și m-a tras de el. „Nu am venit să te iau pentru că
M-am gândit să le conduc la tine. Îmi pare atât de rău. Ce a spus el?"
„Am văzut lucrurile pe internet. Au poza cu mine.”
A dat din cap și m-a tras mai aproape. „O, Doamne, Lana. Am vrut să fiu cel care să-ți spună.”
În cele din urmă, strânsoarea lui asupra mea s-a slăbit. — Sinclair e aici să ne ajute să rezolvăm asta, a
spus el și m-a luat de mână. Ne-am îndreptat spre masă.
„Totul va exploda în câteva zile.” Sinclair ridică din umeri. „Cu cât îi acordăm mai puțină atenție, cu atât
mai bine. Îi tot spun lui Matt același lucru.”
— E ușor să spui asta, Sinclair, a spus Matt și i-am strâns mâna, apreciind sprijinul.
„Sfatul meu este în continuare același ca acum două săptămâni. Ignora-l, a răspuns Sinclair.
Mi-am ridicat privirea spre Sinclair. „Ce vrei să spui acum două săptămâni? La Chateau Marmont?
Sigur asta e diferit? Nu mă așteptam ca presa să pună mâna pe aceste poze vechi.”
Sinclair părea să mă desconsidere și se uită la Matt. Am aruncat o privire spre Matt și el se uita la
Sinclair. Era ceva ce nu mi-au spus. Nu puteam scăpa de sentimentul că lucrurile erau pe cale să se
înrăută ească mult.
Matt și-a împins mâna liberă prin păr. „Speram că nu se va ajunge la asta.” Ale mele
inima a început să-mi bată pe cutia toracică. În mod clar nu înțelegeam toată povestea.
„Amândoi trebuie să-mi spuneți ce se întâmplă.”
Matt se a eză pe spate în scaun. „Pot să-ți aduc ceva de băut?”
M-am răsucit pe scaun, așa că eram în fața lui. "Nu, mulțumesc. Vreau doar să știu ce vrei să spui prin
ai sperat că nu s-ar ajunge la asta. Ai bănuit că Bobby va scăpa poza?
Sinclair începu să vorbească. „Acum vreo două săptămâni, imediat după ce te-ai dus la Chateau
Marmont, Bobby m-a abordat cu o ofertă. Fotografia ta, în schimbul multor bani. A amenințat că o va vinde
unui tabloid dacă nu suntem de acord.”
Am încercat să înghit, dar mi-a fost gâtul prea strâns. Nu-mi venea să cred ce auzeam.
Mai multă trădare din partea lui Bobby, dar de data aceasta la o scară mult mai mare. Cum de nu mi-am dat seama
că era o ființă umană atât de lipsită de valoare?
„Sinclair, de ce nu mi-ai spus?” Am întrebat. M-am întors către Matt. „Știai despre asta?” Un lucru ar
fi dacă Bobby l-ar fi contactat pe Sinclair și s-ar fi descurcat fără să-i spună nimic lui Matt, dar cu totul
altceva dacă Matt ar fi știut și nu ar fi spus nimic. Dar cu siguranță nu mi-ar face asta.
El a dat din cap. „Sinclair mi-a spus și l-am rugat să se ocupe de asta. Am sperat că va dispărea
și nu ar trebui să afli niciodată despre asta.”
— Amândoi știați și nu m-ați avertizat? Mi-am răsucit mâna din cea a lui Matt. Nu-mi venea să cred
ce auzeam. De unde știa Matt despre asta și mi-l ascunsese? Eram meniți să fim o echipă. Mi-am dat
scaunul înapoi de la masă și mi-am pus capul în mâini. Viața mea era condusă de doi oameni fără ca eu
să știu nimic despre asta.
Și toată lumea mă văzuse gol.
Matt și-a netezit mâna pe spatele meu, dar am dat din umeri. Nu voiam să mă atingă. Am vorbit în
fiecare zi. De câte ori mă sunase imediat după ce vorbise despre mine cu Sinclair?
„Sinclair are cu adevărat experiență în gestionarea unor astfel de situații. Pentru asta îl plătesc. Doar
că Bobby a devenit nerăbdător și a plecat cu o ofertă de pe acel site de bârfă.
Fostul tău este un adevărat ticălos, Lana.”
"Știu că. Dar am crezut că ești diferit.”
„Hei, știu că ești supărat. Am încercat să îmbunătățim această situație.” A încercat să mă tragă în
poală, așa cum făcuse de o sută de ori, dar l-am împins cu pumnii.
„Nu”, am răsturnat eu și el m-a eliberat.
„Ne putem descurca cu asta”, a spus Matt, mângâindu-mă pe păr. „După cum a spus Sinclair,
aceasta este o fotografie veche de facultate. Nimeni nu-și va aminti într-o săptămână. Și asta este cât de
rău va fi. Nu mai e nimic de găsit. Ai trecut peste ce e mai rău acum.”
„Peste ce este mai rău? Nu crezi că voi trăi tot restul vieții știind că există povești pe internet care
mă numesc vedetă porno? Nu m-am înscris pentru rahatul asta. Nu există niciun avantaj pentru mine.
Ai o carieră și un viitor strălucit. Ce primesc dacă am viața mea personală expusă lumii?”
Trădarea lui Bobby a devenit nesemnificativă în comparație cu Matt care mi-a ascuns lucruri atât de
importante. Nu înțelegea de ce eram atât de supărat. La el. „Cum ai putut să-mi ascunzi asta? De ce nu
mi-ai spus că se întâmplă asta?” Mi-am zgâriat degetele
prin părul meu și m-am uitat la el.
„Am vrut să te protejez. Ne-am gândit că nu va ajunge la nimic. Ne-am gândit să plătim
Bobby pleacă și asta ar fi sfârșitul.”
M-am prăbușit pe spate în scaun. N-aș fi crezut niciodată că Matt va fi atât de secretos.
— Ai de gând să spui vreodată ceva? Aceasta era viața mea, reputația mea, cele mai mari temeri ale
mele prind viață și toată lumea știa despre asta și nu mă avertizase. „Fotografia era cu mine.”
„Nu am vrut să te îngrijoreze cu asta. Ai fost destul de îngrijorat să mergi la Chateau Marmont. Apoi
a mers atât de bine, chiar mai bine decât am sperat. Nu am vrut să te deranjeze dacă s-a dovedit a fi
nimic.” Fruntea lui era încruntată de parcă ar fi fost total confuz de ce aș putea fi supărat pe el.
„Deci ai mințit?” Am întrebat.
„Nu am mințit”, se răsti el.
— Nici tu nu mi-ai spus adevărul. Nu am înțeles de ce a crezut că e în regulă să țină secrete informațiile
despre mine. Trebuia să fie tipul bun. Tipul în care puteam avea încredere.
„Aceasta este treaba lui Sinclair. El este cel mai bun. La ce ți-ar fi bine să fi știut?
Nu ai fi putut face nimic.”
"Nu asta e ideea. Adevărul este că a fost fotografia mea, problema mea. Cel puțin eu
m-aș fi putut pregăti pentru a fi abordat la LAX de un paparazzo.
Matt tresări.
„Lana, îți promit, peste o săptămână, asta va fi o veste veche. Nu trebuie să te antrenezi atât de mult”,
a spus Sinclair. „Sunt o sută de povești ca asta în fiecare zi. Nimeni nu-și va aminti de mâine.”
Am clătinat din cap. „Există o singură poveste care mă implică. Unul despre care iubitul meu și
publicista lui m-au mințit .” M-am ridicat și scaunul s-a zgâriat de curtea de piatră. „Și pur și simplu nu
înțeleg de ce. Este pentru că gândurile și sentimentele mele pur și simplu nu contează? Sau pentru că te-
ai concentrat atât de mult pe consecințele pentru tine și cariera ta, că tocmai am fost abandonat pe
marginea drumului, ca și cum aș fi lipsit de valoare?”
"Ce?" întrebă Matt. „Nu este deloc asta. Am încercat să te protejez, să te păstrez
departe de toate prostiile astea de la Hollywood. Este o soluție ușoară în ceea ce privește cariera mea.”
„Oh, ei bine, mă bucur că nu sunt o povară prea mare.” Am râs amar.

Când Matt stătea în picioare, scaunul i-a căzut pe spate. „Lana, haide. Încercam doar să facem asta mai bine.”
„Dar asta nu este treaba ta.”
Și-a trecut mâna prin păr. „Este exact treaba mea. Ai spus-o singur. Acea
suntem în asta împreună, că ai putea face asta doar cu mine lângă tine.”
Am dat din cap. "Asta e corect. Lângă mine, nu în față. Nu prin filtrarea a ceea ce pot vedea, mai ales când
este vorba despre mine.”
„Ar fi putut fi mult mai rău. Asta nu este nimic”, a spus Sinclair.
„Nu este nimic pentru tine, pentru că te gândești la imaginea lui Matt. Despre cariera lui .”
Sinclair ridică din umeri. „Pentru asta sunt plătită”.
M-am întors către Matt. „S-ar putea să fii fericit că alți oameni îți conduc viața pentru tine, dar
nu asta sunt eu.”
„Hei, oamenii nu îmi conduc viața. Sinclair este aici pentru a vă ajuta.”
„Nu? Atunci de ce nu ai optat pentru cartea pe care o iubeai atât de mult? Aceasta este cariera ta sau a lui
Brian sau a lui Sinclair sau a oricui altcineva este pe statul de plată, luând decizii cu privire la viitorul tău?
M-am întors și m-am întors înapoi în casă. Habar n-aveam unde aveam de gând să merg. Am fost închis într-
un fel de închisoare din LA. David ar mai fi pe alee? Dar știam că vreau să fiu departe de Matt, de Sinclair, de
toate mușamalizările și scandalurile. Am vrut să merg acasă.
— Hei, spuse Matt, ajungându-mă din urmă și apucându-mă de braț.
M-am răsucit departe de el. "Lasa-ma sa plec." Am continuat să merg pe podelele de marmură spre ușa din
față.
"Deci asta este? Doar ai de gând să pleci?”
„Ce este de spus? Nici măcar nu înțelegi de ce sunt supărat.”
"Bineinteles ca da. A avea acele fotografii care se scurg este cel mai rău coșmar al tău care devine realitate.”
Am făcut o pauză. Cu câteva săptămâni în urmă, dacă m-ar fi întrebat cineva care este cel mai rău lucru care
mi s-ar putea întâmpla, Bobby, vânzându-mi poza unui tabloid, ar fi luat medalia de aur. Dar acum că s-a
întâmplat, mi-am dat seama că era ceva mult mai dăunător.
"Nu. Faptul ca iubitul meu să mă mintă, ca persoana pentru care am riscat totul să mă trateze ca pe o problemă
de rezolvat, mai degrabă decât ca egalul lui, este mult mai rău.”
Ecoul înjurăturii lui Matt a fost tot ce am auzit când am deschis ușa și am intrat cu pași mari în el
conduce. Din fericire, David era încă acolo, spălând mașina. „Poți să mă duci la LAX?” Am întrebat.
David a aruncat o privire în spatele meu spre locul în care Matt zăbovea în prag. — Sigur, domnișoară Kelly.
Și-a scăpat furtunul și a descuiat mașina.
„Nu pleca”, a strigat Matt când venea în spatele meu. "Stau. Vreau să rezolv asta.”
Am respirat adânc. Dar ce mi-am dorit? Pentru ca asta să nu se fi întâmplat.
Pentru ca noi să ne ocupăm împreună. "Vreau sa plec. Nu întotdeauna e vorba de ceea ce vrei tu, am spus,
punându-mi poșeta pe bancheta din spate.
„Nu fugi, Lana. Ne putem confrunta cu asta unul lângă altul dacă tu rămâi. Nu poți fugi
și ascunde-ți de probleme toată viața.”
„Nu alerg. Ma duc acasa."
A oftat în spatele meu. "Esti sigur? Ești sigur că nu doar ai așteptat?
o oportunitate de a mă părăsi? Relația asta? Nu este doar convenabil?”
M-am întors să văd dacă vorbea serios. „Crezi că aș aștepta până când internetul mă va numi vedetă porno
dacă aș plănui să candidez?” Cum ar putea să spună așa ceva doar pentru a abate atenția de la ceea ce făcuse?
„M-am confruntat cu cele mai mari temeri ale mele, am riscat totul pentru tine. Și nu te gândești suficient la
mine pentru a-mi spune adevărul.”
„Am încercat să te protejez. Și îmi pare rău. Dar nu pleca. Nu acum." Mainile lui
șerpuit în jurul taliei mele. „Dacă nu vrei să fii în LA, atunci voi veni în Maine.”
O parte din mine a vrut să spună da. Am vrut să derulez înapoi și să retrăiesc acele momente închise
bula noastră de la Worthington unde eram doar doi oameni care se bucurau de o furtună.
„Lana, vreau să fac asta mai bine.”
Nu avea cum să poată. Dacă ar fi putut fi omul pe care l-am crezut, omul pentru care aș fi fost de acord să
renunț la anonimatul meu. Dar se dovedise a fi cineva complet diferit și în care nu puteam avea încredere.
"Trebuie sa plec. Nu veni în Maine.” Prezența lui Matt ar aduce mai multă atenție, nu mai puțină. Și am vrut
să dispar.
Nu alergam. Am vrut doar să merg acasă.
Să-i facă semn lui Polly Larch în timp ce își plimba pisica.
Să aud sunetul oceanului în timp ce mă așezam pe verandă.

DOUAZECI SI CINCI
Matt
Căldura din LA era înăbușitoare, dar felul în care aerul condiționat se tăia până la oase era mai rău.
M-am așezat lângă piscină pe leagănul pe care îl cumpărasem pentru Lana. Mi-am dorit să am o
bucată de Maine în Los Angeles pentru ea când a sosit, dar acum mă întrebam dacă voi putea
vreodată să i-o arăt. Poate l-aș trimite la Worthington. Tot ce mă puteam gândi în săptămâna de
când plecase ea era tot ce pierdusem. Cât mă costase slujba mea. Era plecată și nu răspundea la
apelurile sau mesajele mele.
Telefonul mi-a bâzâit în buzunar, așa că l-am scos și l-am aruncat lângă scenariul pentru The
Final Battle, care sosise cu câteva zile în urmă. Numele lui Brian fulgeră pe ecran. Fără îndoială că
mă verifica, asigurându-se că îmi place ceea ce citeam.
Departe de. A fost aproape cel mai prost scenariu pe care l-am citit vreodată. Eram cam la
jumătatea drumului și, deși partea despre care vorbisem cu el era rolul principal, au existat doar
câteva pagini de dialog, dintre care cele mai multe erau brânzoase. Nimic din filmul ăsta nu a țipat
la box-office smash.
„Hei, Brian”, i-am răspuns.
„Cum este clientul meu preferat azi?”
De obicei, nu era atât de chipper. „Sunt preferata ta? De ce e așa?"
„Tocmai am vorbit cu oamenii lui Anthony Scott. Am o ofertă pentru tine.”
Inima mi s-a scufundat. "Oh, minunat." Chiar și pentru urechile mele, vocea mea suna plată.
"Grozav? E mai mult decât grozav. Ai ajuns. Ai citit scenariul?”
Cuvintele Lanei au continuat să răsune în jurul creierului meu. Îi permiteam lui Brian și Sinclair
să-mi conducă viața? Luați decizii pentru mine? De când venisem la LA, am fost clar că ceea ce îmi
doream era să ajung în vârf, iar punctul culminant al succesului de la Hollywood era obținerea unui
franciza. Brian și Sinclair fuseseră la bord, așa că pentru asta am insistat cu toții. Acesta a fost motivul pentru
care am fost de acord să ies cu Audrey. Acesta a fost motivul pentru care am spus da ultimelor trei filme și
programului infernal. Fiecare decizie pe care o luasem ducea la acest moment.
A fost ceea ce mi-am dorit. Brian și Sinclair tocmai își făceau treaba.
Doar că nu m-am întrebat niciodată dacă merită. Nu m-am oprit niciodată să mă întreb dacă asta era ceea
ce îmi mai doream. Și acum, cu succesul la îndemână, tot ce mă puteam gândi era Lana.
„Nu am terminat încă”, am spus, alunecându-mi mâna peste pagini. „Dar mă gândeam
— Încă sunt interesat să transform The Brothers într-un film.”
El gemu. — Încă nu vorbești despre acea carte despre copii?
Am respirat adânc. „Da.” Citirea acestui scenariu Anthony Scott nu m-a înțeles
încântat, dar gândul de a aduce acea carte pe marele ecran mi-a dat pielea de găină.
„Ești nebun al naibii? Trebuie să săruți nenorocitul de inel al lui Anthony Scott și să fii recunoscător
chiar a auzit de tine. Putem începe să vorbim despre oferte de producție când abdomenele îți devin aluoase.”
Am oftat, dar nu am răspuns.
„Acesta este un film cu Anthony Scott și sunt dispuși să vă plătească opt cifre. Și probabil se va transforma
într-o franciză. Sincer, ar trebui să faci filmul gratis, este o expunere atât de bună.”
Opt cifre erau o grămadă de bani. Dar a fost mai mult decât atât. O caracteristică Anthony Scott și o
posibilă franciză a fost o trecere pe viață la statutul de A-lister. Înregistrarea la acest lucru m-ar trece de la o
stea în devenire la o regiune de la Hollywood. Era exact ceea ce am urmărit în toți acești ani.
Adevărul era că, dacă n-aș mai lucra niciodată, aș fi mai mult decât în regulă financiar. Am plătit ipoteca
părinților mei și am înființat fonduri pentru facultate pentru nepoții și nepoții mei. Familia mea nu mi-a cerut
niciodată nimic, iar Lana îmi arătase că a face ceea ce credeam că este mai bine pentru oameni nu este
întotdeauna ceea ce și- au dorit. De fiecare dată când vorbeam cu tatăl meu, el îmi spunea că singurul lucru pe
care și-l dorea este ca eu să vin acasă și să vizitez mai des. Făceam lucruri pentru oamenii pe care îi iubeam fără
să înțeleg ce își doreau cu adevărat de la mine și nu erau banii mei. Era timpul și atenția mea.
Lana nu dorise să-i rezolv problema. Doar mă voia în echipa ei .
Îmi controlasem atât de mult cariera și imaginea în ultimele optsprezece luni, încât pur și simplu
încercasem să fac același lucru pentru Lana. Cu excepția faptului că ceea ce avea nevoie de la mine nu era
control – era onestitate și sprijin. Preluasem și o ținusem în întuneric despre ceva cu care trebuia să se ocupe
de ea. Am încercat să fac ceea ce trebuie, dar a fost stupid și egoist. eu

am primit asta acum. Dar era prea tarziu. Eram prea concentrat pe rezultatul final și nu-mi păsa cum am ajuns
acolo. La fel a fost și cu cariera mea.
Am urât acest scenariu, așa că de ce mă gândeam să-l fac? Totul a fost un mijloc pentru un scop. Și nu
eram sigur că asta mai era de ajuns. De fapt, nici nu mai eram sigur că obținerea unei francize se potrivește
definiției mele despre succes. Lucrurile se schimbaseră. Am vrut să fiu fericit.
Am vrut să transform The Brothers într-un film. O voiam pe Lana.
Gândul de a lucra cu Anthony Scott ar trebui să mă facă să sparg dopuri de șampanie în stânga și în
dreapta. Dar să fiu pe platoul unui film despre care știam că este o grămadă de porcării nu era ceea ce îmi
doream să fac cu cariera mea. Nu mai.
„Da, ei bine, nu o voi face gratis. De fapt, nu am de gând să o fac deloc. Nu este direcția în care vreau să
merg.” În loc de panica la care mă așteptam să mă înghită întreg, umerii mi s-au simțit mult mai ușori.
Brian a înjurat. „Dacă crezi că așa vei ajunge în vârf, te înșeli din păcate...”
„Mi-am luat decizia. Sper că poți respecta asta, dar înțeleg dacă simți că nu mă mai poți reprezenta.” M-
am simțit bine să fi spus nu. Îmi doream ceva mai mult decât faimă, bani sau succes. Am vrut să mă bucur de
ceea ce am făcut și să fiu mândru de cine sunt. Trebuia să fiu mai puțin concentrat să ajung în vârf și mai
concentrat pe cine sunt și ce înseamnă asta. „Sper că nu asta este ceea ce decideți să faceți, dar dacă continuăm
să lucrăm împreună, trebuie să ne așezăm și să ne dăm seama unde să mergem de aici.”
Tăcerea de la celălalt capăt al telefonului era asurzitoare.
„Ești un agent fantastic, Brian. Dar este cariera mea și viața mea.”
Brian oftă. „Scenariul ăla pentru The Final Battle este un morman de rahat, oricum.”
Era ultimul lucru pe care mă așteptam să-l spună. am chicotit. „Ei bine, putem fi de acord cu privire la
calitatea scenariului, cel puțin.”
„Îi voi spune că ai un conflict de programare. Sincer, va merge bine la box office, dar nu va fi unul dintre
cele mai bune ale lui. Dacă se termină, nu se va transforma într-o franciză așa cum cred ei că se va transforma.”
„Dacă o face, nu-mi pasă. Îmi doresc foarte mult să produc The Brothers.”
Aproape că auzeam creierul lui Brian zbârnâind la telefon. "Voi vedea ce pot face. S-ar putea
funcționează mai bine la televizor, totuși. Aș putea vorbi cu Netflix, să văd dacă ar fi interesați.”
Era exact ceea ce speram să spună când i-am vorbit prima dată despre asta.
"Sună bine."
„Voi face să se întâmple. Am să vin mai târziu în această săptămână și putem elabora un nou plan
pentru tine. Doamne, am văzut că băutura, drogurile și femeile schimbă direcția carierei unui actor,
dar rareori unul dintre clienții mei se îndrăgostește și vede lumina.”
"Mulțumiri. Apreciez că mă susțineți.” Credea că am văzut lumina? De ce nu spusese niciodată

nimic înainte? Fusese prea ocupat să lupte pentru a-mi obține ceea ce îmi doream? Ce credeam că mi-
am dorit? Brian făcuse doar ceea ce i-am cerut eu – să-mi facă succes, să-mi asigure o franciză – dar
prioritățile mele s-au schimbat. Tocmai încercase să-mi ofere tot ce îmi doream doar pentru ca eu să
descopăr că aveam nevoie de cu totul altceva.
Tot ce voiam să fac era să ridic telefonul și să-i spun Lanei despre conversația mea cu Brian. am
zâmbit. S-ar bucura pentru mine. Chiar mândru de mine. Dacă aș putea să-i arăt cât de mult m-a
învățat. Dacă nu ar fi fost ea, nu cred că aș fi visat vreodată că aș putea produce ceva. Ea mă făcuse să
cred într-un viitor diferit pentru mine – să vreau ceva diferit, ceva mai mult. Îmi schimbase direcția
vieții pentru totdeauna, indiferent dacă mi-o împărtășește sau nu.
„Cum mai face Lana? Am auzit de la Sinclair că voi doi v-ați luptat enorm.”
Am oftat. „Este în Maine. Și nu prea vorbește cu mine. Încerc să-i dau spațiu.”
Viața fără Lana era goală. Dar gândul la durerea ei era mai rău și mă uram pentru că o provocasem.
Tocmai încercasem să o protejez de traume inevitabile, dar când am văzut ce i-a făcut asta, am știut că
ar fi trebuit să vorbesc cu ea. Nu ar fi trebuit să-l ascun de la ea. Făcusem o situație îngrozitoare și mai
îngrozitoare și ea a fugit.
Poate că întotdeauna ar fi făcut-o. Poate că ea căuta doar o scuză. Dar nu ar fi trebuit să fiu eu cel care
i-a dat-o.
Făceam tot posibilul să-i dau ceea ce ceruse ea când tot ce voiam să fac era să sar într-un avion
spre Maine și să o țin în brațe, să o mângâie, să-i spun cât de rău îmi pare. Am vrut să lupt pentru ea.
Pentru ceea ce aveam. Dar nu asta a cerut ea. Îmi învățasem lecția și o ascultam. Așteptând-o. Dar nu
renunțam. Niciodata.
Totuși, trebuia să fac ceva.
Măcar aș putea curăța mizeria pe care o făcusem.
Oricât era în puterea mea, trebuia să îndrept lucrurile.

DOUAZECI SI SASE
Lana
N-ar fi trebuit s-o fac, dar trei tabloide din magazinul alimentar îl aveau pe Matt pe coperta lor și pur și
simplu nu m-am putut abține să le cumpăr. Mi-a fost dor de el. Oribil. Mai mult decât credeam că este
posibil. Am crezut că trădarea lui Bobby m-a rănit la facultate, dar asta era mult mai rău.
Matt mă înșelase în mod deliberat și nu mi-am putut recupera din asta. Nimeni nu ar trebui să ia decizii cu
privire la viața mea, în afară de mine.
Poate că nu a fost niciodată destinat să meargă. Nu se putea face mai puțin faimos. El avea să fie
întotdeauna Matt Easton, iar eu aveam să fiu mereu fata din Maine care nu voia să trăiască cu atenția.
Am îndesat revistele în geanta mea Kelly Jewelry. Trebuia să aștept până când îi las cumpărăturile
doamnei Wells înainte să mă pot grăbi înapoi acasă să le citesc. Nu înțelegeam de ce făcea atâta presă
când filmul lui cu Audrey fusese deschis deja de o lună. Nu trebuia să se fi terminat publicitatea? Trebuia
să încetez să-mi pese.
Chiar când am ajuns la poarta doamnei Wells, Polly Larch mi-a făcut cu mâna de peste drum și s-a
îndreptat spre mine. Nu mai iesisem prea mult în oraș de când fotografiile mele fuseseră făcute publice.
Am vrut doar să mă ascund în timp ce amintirile oamenilor deveneau neclare. În ciuda aspectului ei de
doamnă nebună, amintirea lui Polly era la fel de ascuțită ca un tac și mi-am tras umerii înapoi, gata pentru
inchiziția ei.
„Nu te-am văzut de mult timp, Lana. Voiam doar să vă spun că mâine seară îi voi organiza lui Molly o
petrecere pentru a sărbători un an împreună. Este un lucru de ultimă oră, dar sper că veți veni.”
„Uau, ai avut-o deja de un an?” Faptul că pisica era încă în viață m-a surprins mai mult decât faptul că
făcea o petrecere pentru pisica ei. Acesta a fost Worthington, până la urmă. Mi-am înăbușit un chicot și mi-
am dorit să pot trimite un mesaj lui Matt să-i spun. Ar primi o lovitură din
poveste.
„Un an întreg. Poți să-l crezi? Spune ce-ți place, dar acea lesă funcționează. Vei veni?"
— Sigur, dar Ruby s-a întors în seara asta. Pot să o aduc?”
"Desigur." Făcu cu mâna în timp ce se întoarse pe călcâie, fusta ei lungă și plină ridicându-se ușor în
vânt. "Cu cat mai multi cu atat mai bine."
Am zâmbit și am clătinat din cap în timp ce o priveam pe Polly sărind pe stradă. Ea nu ar fi putut fi
mai fericită dacă i s-ar fi spus că a câștigat la loterie. Nici măcar nu pomenise pozele. Poate că nu le
văzuse, sau poate pur și simplu nu-i păsa. Oricum am fost ușurat.
Printr-un miracol, fotografiile cu mine nu au fost tipărite și am sperat să rămână așa.
Ar fi putut fi mult mai rău. Spre surprinderea mea, Bobby, vânzând fotografia mea tabloidelor, mi-a
preocupat mai puțin. Poate la un anumit nivel, mă așteptam la asta de la el.
Ceea ce a tăiat adânc a fost trădarea lui Matt. Și pierderea pe care am simțit-o din cauza asta.
Am deblocat poarta doamnei Wells și mi-am împins ochelarii de soare până în vârful capului când am
urcat scările. Ca de obicei, m-am lăsat să intru. „Dna. Wells, eu sunt, Lana.
Televizorul a răsunat din zona de zi și buclele ei gri i-au rămas peste spate
scaun ușor. Fără să se întoarcă de la ecran, ea îi făcu semn cu mâna. "Salut dragă."
Ruby avea să ajungă aici în câteva ore, așa că nu am avut mult să vorbesc. Începusem să lucrez la o
altă piesă pentru Barneys și voiam să văd dacă o pot termina înainte să sosească ea. Am pus toate
cumpărăturile deoparte în casele lor cunoscute și m-am îndreptat să petrec câteva minute cu doamna
Wells.
Când mă apropiam, ea și-a mutat pilota de pe scaunul de lângă ea, iar eu am luat loc.
I-am livrat de două ori cumpărături doamnei Wells de când mă întorsesem din LA, iar ea nu-i pomenise o
dată pe Matt, fotografiile sau orice altceva despre predicția ei despre furtuni și despre venirea unui bărbat
în viața mea. Era aproape ca și cum Worthington, Maine, se afla într-o bulă, izolată de oricare dintre
aspectele mai puțin plăcute ale vieții. Acesta era motivul pentru care venisem acasă după New York și
fusese la fel de vindecator de data aceasta.
— Am auzit că Ruby e acasă în weekendul ăsta, spuse doamna Wells, arătând telecomanda către
televizorul și întrerupând acțiunea în Spitalul General. „Este o fată bună.”
"Ea este. Suntem prieteni de mult timp.” M-am asezat pe spate in scaun. Nu-mi aminteam o perioadă
în care să nu o cunosc pe doamna Wells. Întotdeauna făcuse parte din viața de aici în Worthington. Nu
eram sigur că îmbătrânise o zi în ultimii douăzeci de ani.
„Prietenii vechi sunt importanți”, a spus ea. „Dar și altele noi sunt. Ce sa intamplat cu aia
băiat frumos care a închiriat cabana de la tine vara asta? Vedeta de cinema?”
m-am în epenit. "Nu știu. Cred că s-a întors în LA.”
S-a întors spre mine. „Știi că el este cel potrivit pentru tine.”
M-am uitat pe lângă ea la televizor. "D-na. Wells. Vă rog." Nu eram sigur că aș putea face față dacă îmi
spunea că Matt este destinul meu.
„Nu vreau să mă amestec, dar cu tatăl tău plecat, cred că s-ar putea să ai nevoie de cineva cu puțin păr gri
care să-ți dea un sfat.”
Nu mă așteptam să-l menționeze pe tatăl meu. Au trecut patru ani și încă îmi era dor de el în fiecare zi.
Dar ultimele săptămâni fuseseră mai rele decât de obicei. Am vrut doar să-mi spună că totul va fi bine.
Întotdeauna a avut dreptate când a spus-o înainte și aveam nevoie de această certitudine chiar acum.
Am oftat, dar asta nu a oprit-o pe doamna Wells. Și oricum, o parte din mine a vrut să audă ce avea de
spus.
„Tatăl tău te-a iubit atât de mult. Știi că el și mama ta nu credeau că ar putea
are copii."
Am dat din cap. Tatăl meu îmi spusese că am fost o surpriză neașteptată. Nu vorbisem prea mult despre
mama. Aveam cinci ani când a murit, dar în vremuri ca acestea mi-aș fi dorit să știu totul despre ea.
„De câte ori l-am văzut în oraș, tot ce a vorbit a fost despre tine. Chiar și atunci când s-a îmbolnăvit ca și el,
și-a găsit vocea suficient de bine încât să-mi spună ce ai făcut la facultate și cât de talentat ai fost.”
Am tras adânc aer în piept, încercând să-mi țin lacrimile la distanță. Devenise atât de fragil când m-am
întors de la facultate, dar îi fusesem mereu recunoscător pentru cele douăsprezece luni pe care le petrecusem
cu el aici. Oricât de mult am urât ceea ce mi s-a întâmplat în New York, asta îmi dăduse, cel puțin, atât.
„Întotdeauna s-a grăbit să ne spună cât de mult semănai cu mama ta.”
"Într-adevăr?" Nu-mi aminteam că tatăl meu mi-a spus vreodată că i-am amintit
mama mea.
„Ea a fost o pictoră talentată când era mai mică.”
Cum de nu stiam asta?
„Știu că nu ți-a vorbit prea mult despre ea – cred că era îngrijorat că ai idolatriza
ea, vrei să fii la nivelul unei femei ale cărei greșeli nu le-ai cunoaște niciodată. El știa că nimeni nu este
perfect.”
Abia mi-am amintit de mama, doar curba zâmbetului ei și felul în care părul ei mirosea a trandafiri.
Era ca un fel de zeiță fantezie despre care știam că a existat la un moment dat, dar pur și simplu
acceptată nu făcea parte din viața mea. Tatăl meu fusese lumea mea și eram suficient de fericit cu asta.
„Întotdeauna a spus că tu ești cadoul pe care i l-a dat și că nu ar putea fi niciodată supărat sau trist,
pentru că fericirea pe care i-ai adus-o a eclipsat orice întuneric din lumea lui.”
Am respirat înfiorător, încercând să împiedic barajul din mine să nu se rupă.
„Ai observat asta la viață?” a întrebat doamna Wells în timp ce mă bătea pe mână. „Binele reușește
întotdeauna să eclipseze răul. Există atât de multă suferință în lumea noastră, dar răsăritul soarelui,
nașterea unui copil, chiar și cea mai mică bunătate umană asigură întotdeauna că întunericul este ținut
în frâu. Dar va fi mereu acolo. Nu putem scăpa de ea în totalitate.”
Am lăsat cuvintele ei să intre. Tatăl meu trebuie să fi fost atât de devastat să-și piardă soția, dar aș fi
nu l-am văzut niciodată cu altceva decât cu un zâmbet pe buze. Cum a făcut asta?
„Crezi că tatăl meu ar fi mândru de mine?”
„Cum ar putea fi altceva decât? Ești o fată frumoasă cu o inimă incredibilă, bună și generoasă.” Ea
mi-a strâns mâna și am încercat să-mi rețin lacrimile. „Dar nu poți evita întunericul. Întotdeauna există
o doză în viață. Meriți să fii fericit, dar asta nu înseamnă că poți fugi de furtună. Uneori este bine să
plouă puțin.”
Nu puteam ignora ce încerca ea să-mi spună. Mă așteptam ca o relație să fie perfectă? Oare fuisem
să încerc să evit durerea? Nu era nicio îndoială că Matt ar fi trebuit să-mi spună că Bobby încercase să-i
vândă fotografia. A fost doar o greșeală sau o reflectare a modului în care m-a văzut? Intruziunea presei,
felul în care totul s-a învârtit în jurul lui Matt și cariera lui, chiar și interesul pentru mine și viața mea de
a fi cu Matt? . . . a meritat suportat cu toate
Nu mai eram sigur de nimic.
Mi-am scos părul cu prosoape în timp ce stăteam în halat, Ruby stăpânind lângă mine, răsfoind canalele
și sorbind vinul pe care ea îl adusese. A sosit devreme și a fost pe veranda mea când am ajuns acasă.
Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost că părul meu avea nevoie de o spălare.
— Miroși mai bine acum, mormăi Ruby.
"Hei! Am făcut duș aproape în fiecare zi.”
„Da, ei bine, nu pune asta în CV-ul tău. Este ca și cum le-ai spune oamenilor că ai renunțat să mai mănânci
copii. Oamenii au, în general, un ștachet mai mare.”
„A nu face duș este același lucru cu a mânca copii?” Ruby putea fi ridicolă uneori, dar tocmai de aceea am
iubit-o.
„În această metaforă, da. Vrei înghețată?”
Zahărul a fost dieta mea de bază în ultimele săptămâni. „De fapt, nu vreau.”
Ruby și-a răsucit capul spre mine. "Wow. Acesta este progres.”
Am dat din cap. „Chiar cred că este. Mă simt puțin mai bine. Dar, din nou, nu am fost online astăzi.”
„Nu a fost nimic nou de o săptămână”, a spus Ruby în timp ce întindea mâna după laptopul meu. "Și
nu va fi acum. Sunteți clar.”
Părea atât de sigură, dar inima mea încă s-a accelerat în timp ce s-a conectat.
„Uite, nimic.” A învârtit computerul spre mine. "Ti-am spus."
am expirat. Slava Domnului. „Nici măcar nu pare să fie pe site-ul original. Nu-l găsesc nicăieri.”
Ruby își dădu ochii peste cap. „Nu încerc să fiu răutăcios, dar știi că nu ești Elizabeth
Taylor s-a întors din morți, nu? Presa chiar nu este atât de interesată de tine.”
Mi-am înclinat capul pe spate pe tăblie. Am sperat că avea dreptate.
— Ai auzit de Matt? ea a intrebat.
am ridicat din umeri. Mă sunase în fiecare zi, dar nu răspunsesem.
— Evident că îi pasă cu adevărat de tine, spuse Ruby, privindu-mă la mine.
„Și mie îmi pasă de el.”
"Timpul trecut?" ea a intrebat.
Interiorul mi s-a răsucit de durere la gândul că nu îl voi mai vedea niciodată.
Chiar dacă nu m-ar fi mințit, dacă aveam de gând să avem vreun fel de viitor împreună, nu ne-am putea
strecura tot timpul. Dar publicitatea a dus la mizerie. "Așa cred. Adică, cum poate funcționa asta între noi? M-a
mințit și s-a dus la spatele meu și chiar dacă nu ar fi făcut-o, știi că nu pot face față atenției.”
„Totuși, acesta este diferit de New York, nu-i așa?”
M-am încruntat și am pus jos prosopul umed și am început să-mi perie prin încurcături. „Dacă
vrei să spui mai rău, atunci cred că da.”
Ruby ridică patul și se ridică, încrucișându-și picioarele. "Eu nu cred acest lucru. New York
a fost atât de urât pentru că Bobby ți-a trădat încrederea. Matt nu a făcut asta.”
"Glumești cu mine? Mi-a ascuns lucruri importante. Și acum multe altele

oamenii au văzut acea poză.”
„Dar pe nimeni la care îți pasă, deci cui îi pasă? Niciunul dintre cei care contează nu te judecă.”
„Deci, îmi spui că ți-ar fi bine că mii de oameni te-au văzut gol?”
Ea trase aer în piept. „Nu contează cum m-aș simți. Contează cum te simți în legătură cu asta.”
„Cred că aș fi putut să mă descurc, știi. Cred că aș fi putut rezista furtunii.

Dar știind că Bobby l-a contactat pe Matt pentru bani și Matt nu mi-a spus? A mințit, chiar dacă numai
prin omisiune. M-a tratat ca și cum aș fi un lucru, nu o persoană.”
„Cred că a încercat să facă ceea ce trebuie.”
„Hei, ar trebui să fii de partea mea.”
„ Sunt de partea ta. Dar îmi placi de tine și Matt împreună. Meriți pe cineva ca el.”
„Cineva care are paparazzi urmărindu-l tot timpul? Cineva

cine minte?”
„Cineva căruia îi pasă de tine. Te tratează bine. Înțelege cât de special ești. A făcut o greșeală.
Încerca să te protejeze și a greșit. El știe asta. Lucrul mai ușor de făcut este să-l închizi și să alergi
înapoi la Worthington și să te prefaci că nu l-ai întâlnit niciodată. Dar nu cred că asta te va face fericit.”
Am închis ochii pentru a încerca să opresc lacrimile. Mă tratase de parcă eram specială. Până
când a acoperit tentativa de șantaj a lui Bobby. „Ruuuby. Nu.” Cea mai bună prietenă a mea s-ar
putea să se comporte dur, dar era o romantică totală la suflet. „Vreau să-mi spui ce rahat este și cum
o să-mi fie mult mai bine fără el.”
„Ei bine, dacă asta cauți, ți-ai găsit prietenul greșit. Nu am de gând să-ți spun ceva ce nu cred.
Cred că a făcut o alegere proastă și tu ai fugit înainte să ai șansa de a rezolva lucrurile. Intențiile lui
au fost bune.”
Nu credeam că Matt m-a rănit în mod deliberat. L-am crezut când a spus că este
încercând să mă scutească de griji și durere. Dar a înțeles greșit. A făcut-o mai rău.
„Cred că te amesteci să fii jenat de fotografiile făcute publice și să fii supărat pe Matt. Ai uitat că
nu a lansat fotografiile? Asta a fost tot Bobby. Matt a încercat să-l oprească.”
Am fost prea dur cu Matt? Îl învinovățeam pentru lucruri care erau vina lui Bobby?
„Voi spune, de asemenea, că trebuie să-ți scoți fundul din pat înainte să devină chiar mai moale
decât este deja.”
Fără tragere de inimă, am râs. „Nu poți să-mi spui că mă îngraș în timp ce trec prin despărțire.”
„Pot din plin.” A întins mâna sub patul meu, unde îmi țineam de obicei echipamentul de antrenament.
„Unde sunt adidașii tăi? Trebuie să te facem să alergi de-a lungul plajei, nu departe de vedetele de
film superbe și amabile, care sunt înnebunite după tine.”
Înainte să pot răspunde, ea a zbucit: „Ce faci cu gunoiul ăsta?” A scos tabloidele pe care le
cumpărasem mai devreme în acea zi.
Le-a aruncat pe pat și a rupt unul. "Oh Doamne. El ura să facă asta.”
„De unde ai ști?”
Ea nu a spus nimic, doar a continuat să întoarcă paginile, scanând interviul. Atunci ea

a trecut la următoarea revistă.
Deodată, le-a închis pe toate și le-a strâns, strângându-le la piept, apoi s-a mutat cu fața spre
mine, cu dinții îngrijorându-și buza de jos. Ea a oftat și a spus: „Am o mărturisire de făcut”.
Camera s-a legănat și mi-am întors tot corpul spre ea. Ce ar putea avea de mărturisit? Ne-am
povestit totul.
„Nu vreau să te sperii. Promite-mi?"
Mi-am încrucișat degetele în fața ei, asigurându-mă că știe că orice i-am promis este o prostie.
„Sigur, nu mă voi supăra. Doar spune-mi."
„Matt m-a sunat”.
M-am smucit înapoi de parcă m-ar fi lovit. "Pentru ce?"
„A vrut părerea mea despre câteva lucruri.”
"Ce lucruri?"
Gura ei s-a deschis și s-a închis de câteva ori de parcă s-ar fi chinuit să-l găsească
cuvinte corecte. „Nu pot să-ți ascun asta.”
Mai multe secrete? M-am așezat, uitându-mă la ea. Ce făcuse Matt acum?
„El a explicat că el și publicista lui lucrau la o înțelegere cu unele dintre site-urile de bârfă și
tabloide pentru a le împiedica să difuzeze pozele cu tine.” S-a așezat vizavi de mine.
„Ce vrei să spui, o înțelegere?”
„O meserie. Inane interviuri în schimbul drepturilor asupra fotografiei.” Ea a dat bacșiș

tabloide pe pat.
Am întins revistele, zâmbetul lui frumos strălucind spre mine. Habar n-aveam asta
a lucrat să mă protejeze așa.
„Cred că l-a contactat din nou pe Bobby. L-a plătit. M-am asigurat că orice alte fotografii au fost
distruse.”
Mi-am acoperit fața, ușurarea mi-a străbătut corpul. Mersese mai departe decât am crezut
vreodată că este posibil.
„Cred că s-a simțit cu adevărat vinovat. Dar nu ai răspuns la apelurile lui, așa că a venit la mine
pentru permisiunea de a remedia asta. Nu a vrut să crezi că asta era despre el sau despre cariera lui
sau că o făcea pe la spatele tău. El a vrut doar să te protejeze. I-am spus să facă orice e nevoie. Și
dacă mă urăști pentru că nu ți-am spus, atunci... . .” Ea clătină din cap. „O să te arunc pe fereastră.”
„Desigur că nu te urăsc”, i-am răspuns. Tocmai încercase să facă ceea ce trebuie și

ferește-mă să nu-mi fac griji. La fel ca și Matt.
Ruby mi-a luat peria de păr de la mine și mi-a terminat de periat părul. „Orice s-ar întâmpla, este
un lucru foarte frumos pe care a făcut-o. Și chiar înainte, știu că ar fi trebuit să-ți spună că Bobby îl
șantaja, dar încerca să-ți salveze durerea.”
Matt mă adăpostește de furtună, dovedind că merită să fiu plouat.
„Și mai e altceva.” Ea a scăpat peria de păr și a început să cerceteze prin

articole. "Uita-te la asta."
Ruby mi-a dat tabloidul. M-am mijit la paragraful spre care a arătat ea, încercând să răsfoiesc
ceea ce era scris. „L-a refuzat pe Anthony Scott”, am spus, aproape pentru mine. — La naiba, nu crezi
că a făcut-o pentru a se pedepsi, nu-i așa? Am întrebat, dar am continuat să citesc. Nu, articolul a
clarificat motivațiile sale. Întâlnise pe cineva care l-a ajutat să se regăsească.
Concentrează-te pe ceea ce a contat.
Pe mine. El vorbea despre mine.
Inima mi-a năvălit.
— Cred că este un tip foarte bun, Lana. Ruby și-a sprijinit capul pe umărul meu.
"Sunt indragostita de el." Mi-am înclinat capul, sprijinindu-l pe al ei.
"Desigur ca esti. Doar a făcut o greșeală. Trebuie să decizi dacă merită

alta sansa. În caz că te întrebi ce cred eu? El are absolut.”
— O să ne umplu vinul, am spus, apoi m-am ridicat și m-am îndreptat spre bucătărie. M-am uitat pe
punte în timp ce deșuruam sticla. Acolo l-am sărutat prima dată pe Matt Easton.
Unde am privit împreună furtunile. Mă durea interiorul. Mi-a fost dor de el. Am putut găsi o mie de poze
cu el pe internet și pe cât de frumos era în fiecare dintre ele, niciuna nu arăta cât de frumos era pe
dinăuntru. Sau cum a fost să fii iubit de el.
M-a ascultat. M-a auzit. A făcut tot posibilul să îmi onoreze dorințele.
Merita o a doua șansă, nu-i așa?
Și la fel am făcut.
DOUAZECI SI SAPTE
Lana
Mi-am strecurat ochelarii de soare peste ochi chiar înainte de a ieși din revendicarea bagajelor.
Zborul de la Portland la LAX fusese fără evenimente, dar parcă durase săptămâni. Odată ce
am decis să-i dau lui Matt o a doua șansă, fiecare secundă era prea mult departe de el.
Nu erau fotografi când am virat la dreapta spre statia de taxiuri. Să sperăm că Ruby
avea dreptate. Am fost știrile de ieri. La urma urmei, nu am fost vedeta de film.
Am vrut să pot vorbi cu Matt față în față. Nu am vrut să-i spun lucrurile pe care aveam de
spus la telefon. Mă acuzase că fug de el. Și am vrut să-i arăt că m-am întors dacă m-ar primi.
M-am alunecat în spatele cabinei și am încercat să mă relaxez, să-mi spun că făceam ceea
ce trebuie. Chiar nu știam cum va reacționa Matt când voi apărea. Datorită rețelelor de
socializare, știam unde îl voi găsi în această după-amiază și reușisem să iau un bilet la același
prânz de caritate. Mă costase o lună de profit din magazin, dar a meritat.
Mi s-a părut potrivit că a fost un eveniment public mare. Perfect pentru a-i demonstra că
nu numai că nu mai alergam, dar și că l-am iertat pentru Bobby și am acceptat că atenția din
partea presei era o parte din el care nu putea fi schimbată. Am vrut ca el să înțeleagă tot ceea
ce conta pentru mine era că suntem împreună.
Mai devreme decât mă așteptam, ne-am oprit la hotelul Beverly Hills. Stomacul mi s-a
răsucit de anxietate. M-am gândit că acesta ar fi decorul perfect pentru o reuniune. Dar acum
că eram aici, mi-am dat seama că nu m-am gândit la ce mi-ar face dacă ar fi să suport o
respingere foarte publică.
Un covor roșu a fost așezat afară, iar fotografii s-au îndepărtat, strigând întrebări și cereri
în timp ce oaspeții se îndreptau spre intrare.
Cabina s-a oprit puțin mai jos de la începutul treptei și repetă și

Am ieșit, întinzându-mi gâtul pentru a încerca să-l găsesc pe Matt.
M-am întors către șofer și i-am dat un bacșiș uriaș în schimbul că mi-a livrat geanta de noapte la recepție.
Aveam un covor roșu de mers.
Încercând să-mi adun curajul să fac acel pas spre Matt, am tras adânc aer în piept, plutind pe frânghia de catifea.
Genunchii mei aproape au cedat când am văzut ochii albaștri strălucitori ai lui Matt și părul prea lung mai departe de-
a lungul șirului de oaspeți care se îndreptau încet pe covorul roșu. Voiam să trec pe lângă toată lumea și să mă lansez
spre el, dar asta ar atrage puțin prea multă atenție.
Cu grijă, am pășit în frânghia de catifea, fără să-mi iau niciodată ochii de la el. L-am îndemnat să se uite la mine.
Zâmbea, vorbea cu fotografi în timp ce se îndrepta de-a lungul covorului. Erau vreo opt sau zece persoane între noi,
dar pasarela nu era suficient de largă pentru ca eu să depășesc pe cineva.
"Care este numele tau te rog?" a întrebat unul dintre fotografi din fața mea. Ale mele
atenția a fost atrasă de la Matt.
"Pe mine?" am întrebat, pe jumătate u urat că nu tie i surprins că îi pasă. Când a dat din cap, am respirat și i-
am răspuns: „Lana Kelly”.
Am auzit oameni în fața mea mormăind și s-au întors să privească în direcția mea. nu-mi păsa. După cum a spus
Ruby, nu îi cunoșteam și părerea lor despre mine nu era treaba mea.
Mi-am ținut privirea pe Matt în timp ce făceam câțiva pași înainte.
Cineva i-a șoptit la ureche lui Matt și el și-a ridicat capul și ochii ni s-au întâlnit.
Nu m-am putut abține să nu-i zâmbesc. Mi-a fost atât de dor de el și chiar dacă sunt atât de aproape de el m-a
făcut să mă simt mai bine.
Matt părea ca și cum ar fi fost transformat în piatră. Expresia lui nu era aprigă, dar nici veselă.
Oamenii se uitau de la el la mine și înapoi. Și nu mi-a păsat un pic. eu doar
și-a dorit să fie suficient de aproape ca să atingă, să tragă într-o îmbrățișare.
Linia continuă să avanseze, cu excepția faptului că Matt a rămas nemișcat. M-am apropiat din ce în ce mai mult de
el până când în cele din urmă a fost chiar în fața mea.
„Bună”, am spus, cu vocea tremurândă.
„Bună”, a răspuns el, apoi a înghețat de parcă nu ar fi știut să mă salute. Ceea ce voiam să facă era să mă tragă în
brațele lui. "Esti aici."

Am dat din cap. „Am încetat să alerg.”
Ochii i se mariră. „Înseamnă asta că . . .”
"Știu ce ai făcut. Ruby mi-a spus totul.” Am tras respirația. „A dovedit că ești genul de om care ar face tot
posibilul să mă adăpostească de orice furtună. Dar fără secrete, nu? Simt că mă descurc cu orice dacă suntem
împreună, unul lângă altul.”
— Îți promit, spuse el. „Și îmi pare atât de rău.”
„Și promit că am terminat de alergat. Când sunt cu tine, sunt acolo unde trebuie să fiu.”
Fața i-a izbucnit într-un rânjet și apoi s-a uitat în jur la fotografi care făceau fotografie după fotografie.
Am întins mâna și i-am mângâiat maxilarul, aducându-i atenția înapoi asupra mea. „Atâta timp cât te am,
mă pot descurca cu orice au de spus străinii despre mine. Sau orice poze. Nu am înțeles cum, dacă mă las să te
iubesc, celelalte lucruri se dizolvă în zgomot.”
S-a încruntat. A fost un lucru greșit să spun? Era un risc să-i spun că îl iubesc, dar merita să știe. Și dacă nu
m-ar iubi înapoi? Ei bine, pentru asta au fost reluările de înghețată și reality show.
"Ma iubesti?" întrebă el, cu vocea un bubuit scăzut.
— Da, am recunoscut. „Îmi pare rău dacă este prea mult, dar am convenit să nu mai avem secrete. eu sunt
îndrăgostit de tine, Matt Easton.”
„Mulțumesc lui Dumnezeu”, a icnit el, în timp ce privirea i se îndreptă spre gura mea, apoi înapoi în ochii
mei. „Te iubesc din momentul în care m-ai salvat de la chioșcul de la Worthington”, a spus el.
„Și am crezut că te-am pierdut.”
Ușurarea a izbucnit prin corpul meu și el m-a tras spre el și mi-a cuprins fața.
Mi-a șters o lacrimă de pe obraz cu degetul mare. "Nu plânge. Vreau doar să te fac fericit.”
"Tu faci. Nu am fost niciodată atât de fericit.”
Și-a lipit buzele de ale mele și m-am afundat lângă el. Indiferent unde în lume mă aflam, eram acasă dacă
eram cu Matt.
Clipul camerelor mi-a ieșit din auz. Nimic nu conta. Nu dacă eram cu
acest om.
Și-a șerpuit limba în gura mea și mi-am pus palmele pe umerii lui. Poate că nu-mi pasă că toată lumea știa
că Matt și eu suntem împreună, dar părerile mele despre PDA-uri nu se schimbaseră.

S-a tras înapoi. „Am auzit pe cineva sugerând să luăm o cameră?” Mâinile lui le înconjura pe ale mele
talie.
„Nu, dar cred că este o idee excelentă. Oricât de mult nu mă deranjează să fiu în public cu tine, îmi
place și mai mult să fiu în privat cu tine.”
S-ar putea să fie unul dintre cele mai faimoase vedete de cinema din lume, dar nimeni nu l-a cunoscut
pe Matt Easton pe care l-am cunoscut. Nimeni nu știa cât de sexy era. Sau cât de amabil, generos și grijuliu.
Pentru că atunci când camerele au dispărut, eram doar el și eu. Baiat si fata. Doi oameni îndrăgostiți.
Pentru totdeauna.
DOUĂZECI ȘI OPT
Matt
Am tras-o pe Lana în apartament și am prins-o cu șoldurile de ușă. Nu-mi venea să cred că ea este
de fapt aici. Îmi era dor de parfumul ei – briza oceanului amestecată cu flori de vară. Mi-a dor de
felul în care mă privea de parcă aș fi totul pentru ea. Cum am supraviețuit atât de mult timp fără ea?
Să o văd astăzi a fost ultimul lucru la care mă așteptam. Eram un tip care, de obicei, lua lucrurile
cu pasul lui, dar vederea ei mi-a trimis un șoc care aproape că m-a paralizat. Eram îngrozit că ea a
ajuns să pună capăt lucrurilor.
Înainte ca lucrurile să meargă mai departe, trebuia să-i spun totul. Ceva ce nu i-am spus lui
Ruby. Mi-am pus brațele în jurul ei și i-am ținut trupul de al meu în timp ce ne-am îndepărtat de ușă.
— Trebuie să-ți spun despre Bobby.
Ea a dat din cap. „Ruby mi-a spus că l-ai plătit. Mulțumesc."
„Am fi putut chema poliția, dar asta ar fi atras mai multă atenție.” eu
a aruncat un sărut pe frunte.
"Sunt de acord. M-ai protejat. Nu aș vrea să trec printr-un proces judiciar.” Ea

și-a trecut degetele peste buzele mele.
"Mai este."
Ochii ei s-au îngustat când s-a uitat la mine.
„Sinclair mi-a spus că se va ocupa el, că nu ar trebui să merg cu el să predau banii.” M-am
concentrat pe masa de dincolo de cameră. Nu puteam suporta să văd dezamăgirea pe chipul ei. „I-
am spus că voi rămâne în mașină. Am vrut doar să-l văd pe nevăstuica - să văd dacă ar avea curajul
să apară. Când a sosit, nu m-am putut abține. Am ajuns să-l lovesc cu pumnul. In fata. Cred că i-am
rupt nasul.” am tresărit. „Îmi pare rău, tocmai l-am pierdut.”
Când ea nu a răspuns, mi-am aruncat privirea în jos. Își rostogoia buzele ca și cum ar fi
încerca să se împiedice să zâmbească.
„Nu ai probleme, nu?” ea a intrebat.
Am clătinat din cap. „Știe că nu poate merge la poliție – ar fi acuzat

extorcare.”
Și-a împins degetele prin părul meu. „Cred că te iubesc și mai mult.” Ridicându-se în vârful
picioarelor, m-a tras în jos pentru a-i întâlni gura și am oftat, atât de u urată că nu era supărată.
„TE IUBESC”, i-am șoptit în timp ce îmi afundam capul și îi puneam un sărut sub urechea ei. Mi-a plăcut
felul în care suna.
„Te iubesc atât de mult”, a răspuns ea, iar penisul mi-a sărit în pantaloni de parcă ar fi vorbit
murdar. Niciodată nu m-am gândit că acele cuvinte ar putea fi o excitare.
Am întins mâna spre fundul fustei ei și mi-am alunecat mâna în sus pentru a-i prinde fundul. — Ai
purtat o fustă, am spus.
"Stiu ca iti place."
am gemut. Nu a fost nimic care să nu-mi plăcea la Lana. Inima ei, sufletul ei. Ea m-a inspirat să fiu
o persoană mai bună. Și faptul că era încăpățânată, hotărâtă și disperată să mă mulțumească în pat —
ce mi-aș putea dori mai mult? Mi-am prins degetul mare prin lenjeria ei și le-am scos. „Încă purtai
chiloți. Astia nu-mi plac.”
Ea a bâjbâit cu nasturii cămășii mele. „Am vrut să mă asigur că ești singurul

om să văd ce am sub fustă.”
„O fată atât de bună”, i-am răspuns, mu când-o de gât, apoi de vârful sânilor. Aproape că uitasem
cât de moale era pielea ei, cât de ușor era să lași o urmă. M-am îndreptat și am tras-o de pe ușă. Voiam
s-o întinsă și goală, ca să pot studia fiecare centimetru din ea pentru a mă asigura că este a mea.
Am căzut pe canapea și am apucat-o de bluza ei, ridicând-o din talie. Mi-am lipit buzele de ale ei,
disperat să-i simt dorința pe limba mea. Ea a bâjbâit cu fermoarul meu și vârful degetelor ei s-a frecat
de pielea mea fierbinte. Am mers perfect împreună.
"Asta este. Înțelegi asta, nu?” Am întrebat. „Vreau să înțelegi că nu mai există despărțiri. Orice s-ar
întâmpla, suntem alături de asta. Bine?"
Ea a dat din cap frenetic în timp ce îmi trăgea cămașa. Dar vorbeam serios. Tot ce făcusem în ultimele
săptămâni a fost să sper că ea se va întoarce. Nu aveam de gând să mai trec niciodată prin asta.
M-am liniștit și ea s-a uitat la mine.
— Știu, spuse ea. „Suntem împreună acum.”
„Acum și întotdeauna”, am răspuns, iar privirea sobră pe care mi-a dat-o ca răspuns mi-a spus că a
înțeles. Nu a mai fost nicio întoarcere după asta. M-am scufundat pentru a-mi apăsa buzele de ale ei, profitând
de orice ocazie să o gust. „Vorbim despre nunți, copii, toți cei nouă metri înainte să părăsim această cameră.”
Ea a râs și ne-am tras de haine până ne-am dezbrăcat. Am răsturnat-o astfel încât să stea în genunchi pe
pernele scaunului cu mâinile sprijinite pe spate. Am făcut un pas înapoi să o admir, pielea ei de alabastru
luminoasă în strălucirea soarelui cețos prin jaluzele.
„Matt”, strigă ea, răsucindu-și capul ca să mă privească, cu părul măturandu-și corpul. "Vă rog."
Nu încercam să o torturez, dar să o privesc a fost ca un preludiu. Mi-am strâns pumnul, trăgând în sus și
gemând la gândul că voi fi în curând în ea, acoperit de nevoia ei de mine.
Am luat un prezervativ și l-am rostogolit peste penisul meu încordat. Stând în spatele ei, mi-am trecut
mâinile peste pielea ei și mi-am ridicat palma, apoi am coborât-o pe fundul ei, cu mâna furnicându-mi. Sunetul
pe care îl făcea carnea noastră când se conectează s-a izbit în aer ca un tunet. Era un pistol de pornire, un
anunț despre cine era responsabil.
Nimic nu a udat-o mai mult. M-am întins în jos și mi-am alunecat degetele în pliurile ei alunecoase. Mereu
am verificat, dar nu a existat niciodată un moment în care ea nu a fost pregătită pentru pula mea. A fost cel
mai mare compliment pe care mi l-a putut face.
„Gata, iubito?” am întrebat, încercând să-mi mai acord câteva secunde de anticipare
înainte de evenimentul principal.
Ca răspuns, ea a lăsat capul în jos și și-a ridicat șoldurile. Mi-am încremenit mâna peste șoldul ei
și mi-a înghiontat penisul spre umezeala ei.
„Nu te opri”, strigă ea. "Mai mult."
Nu am mai rezistat și am împins până la rădăcină. Nu m-am simțit niciodată atât de privilegiat ca să-mi
alunec pula în fata mea frumoasă. Degetele ei prinseră pernele de catifea în timp ce gâfâia. Nu avea să reziste
mult, dar aș face-o să vină iar și iar și iar până când trupul ei va fi slab și sufletul ei era al meu.
I-am strâns părul în mână, trăgându-i astfel fața să se încline pe spate. Nu voiam să irosesc plăcerea
care i se ondula pe chip. Mi-am preluat ritmul, ținând-o nemișcată, asigurându-mă că simte fiecare
împingere, fiecare centimetru din mine. Voiam să nu aibă loc să se gândească, să se îngrijoreze, să
speculeze despre viitor. Am vrut-o aici cu mine, total concentrată pe cum am făcut-o să se simtă.
Strigătele ei au devenit mai puternice, iar corpul ei a încercat să se îndepărteze în timp ce mușchii i se strângeau
în jurul penisului meu. Nu a durat mult să o ducă la punctul fără întoarcere.
Slava Domnului. Am vrut ca ea să vină din nou înainte de a-mi găsi propria eliberare, și nu am fost
voi putea rezista atâta timp cât făceam de obicei.
Coapsele au început să-i tremure și a strigat când orgasmul îi trecea prin ea. M-am liniștit,
concentrându-mă pe curba umărului ei, adâncirea spatelui. Fiecare parte a ei m-a atras.
Mi-am lipit pieptul de spatele ei, pielea de piele și i-am înconjurat clitorisul cu degetele, apăsând și
împingând. Ea a început să scâncească. Controlul pe care l-am avut asupra corpului ei a fost fenomenal.
Știam exact de ce are nevoie și cum să i-o ofer. Dar nu a fost într-un singur sens. Corpul meu a răspuns
la al ei de parcă ar fi fost făcut pentru ea.
Am scos-o și am ridicat-o, întorcând-o și apăsându-i corpul de al meu.
„Am nevoie de mai mult”, a spus ea.
„Știu că faci.” Mi-am lăsat capul să o sărut. „Și vei primi tot ce pot să-ți dau.”
Mâinile ei au coborât pe spatele meu și m-au făcut să tremur când am luat un alt sărut de la ea
înainte de a o ridica și de a merge în dormitor.
„Întinde-te”, am spus în timp ce îmi ridicam bărbia spre saltea. „Lasă-mă să văd perfect
trupul care îmi aparține acum.”
S-a așezat pe pat, cu picioarele atârnându-și pe o parte, în timp ce își întindea brațele, coborându-
se de parcă s-ar fi oferit mie. Am tras respirația — n-am văzut ceva atât de frumos în viața mea.
Am pășit spre pat. „Ridică-ți picioarele.”
Și-a îndoit genunchii și coapsele i-au căzut deschise, dezvăluind păsărica ei încă umflată.
„O să te trag tare. Acum. De ore. Pentru totdeauna."
Și-a despărțit genunchii, spunându-mi că era pregătită. Strângându-i ambele picioare, m-am împins
în ea. Era mai strânsă decât înainte, dacă era posibil. Am rămas să-mi prind
respira în timp ce mingile mele o lovesc în fund.
Nerăbdătoare, și-a băgat degetele până la clitoris, iar eu le-am îndepărtat. "Nu. Tu
Pune-mă să-ți ofer plăcerea ta acum.”
Mi-am înconjurat degetul mare în jurul clitorisului ei când am început să împing și să ies din ea. Sânii ei
s-au mișcat odată cu ritmul, amintindu-mi de prima dată când am văzut-o, cu hainele ude agățate de acest
corp incredibil din fața mea.
Neputând rezista, m-am aplecat în față, luând în gură un mamelon roz praf, sugând chiar înainte ca
mușcătura mea să ajungă prea adânc. Ea a țipat și și-a înfipt degetele în părul meu – nu pentru a mă trage
înapoi, ci pentru a mă îndemna mai departe. Era lacomă de senzație. Ea a vrut tot ce i-aș putea da, iar eu i-
aș da totul — cel puțin mi-aș petrece toată viața încercând.
M-am mutat înăuntru și ieșit din ea încet și sigur, permițându-i să se bucure de tragerea penisului meu.
Retrăgându-mă să mă uit la ea, am știut ce vrea. A vrut să vină din nou. Am împins din ce în ce mai tare și
mai repede, șoldurile ei s-au ridicat pentru a-i întâlni pe ale mele și trupurile noastre s-au izbit din nou și din
nou.
M-a prins de umerii, cu unghiile înfipte în pielea mea, iar eu a trebuit să lupt
împotriva vibrației din coloana vertebrală care îmi spunea că trebuie să mă golesc în ea.
Chiar înainte să cedez, ea și-a arcuit spatele și a țipat numele meu.
Nu m-am mai putut abține – m-am împins din nou în ea și am explodat împreună cu orice noțiune de
viitor fără Lana. Corpul meu l-a acoperit pe al ei de parcă aș fi adăpostit-o. Îmi doream să mă simt atât de
aproape de ea pentru totdeauna, să împărtășesc fiecare experiență și gând pe care l-am avut. În sfârșit îmi
găsisem locul în lume. Nimic altceva nu conta. Nu Hollywood, nu scandaluri și nu filme.
Atâta timp cât eram noi doi, am avut tot ce mi-aș putea dori vreodată.
EPILOG
Matt
— Credeam că mergem la dune? m-a întrebat Lana când am ieșit de pe drumul de coastă chiar la
marginea orașului Worthington și m-am îndreptat pe o pistă spre ocean.
„Nu fi supărat, bine? Am vrut doar să fac mai întâi un mic ocol.” De la publicarea fotografiilor,
am urât să-i ascun ceva, dar speram că ea îmi va da o trecere pentru această surpriză.
„De ce aș fi supărat?”
„Sper că nu vei fi”, i-am răspuns.
„Mt. Serios."
Am oprit mașina și am oprit motorul. „Uită-te la priveliștea aceea”, am spus în timp ce ne

înfruntăm cu cerul fără nori, apa albastră strălucitoare și nisipul aproape alb.
"Ce ai facut? Știi că nu-mi plac secretele.”
„Asta te face atât de enervant.” Înainte ca Lana să poată răspunde, am deschis ușa mașinii
și a rotunjit gluga.
"De ce suntem aici?" a întrebat ea, coborând din mașină în timp ce țineam ușa deschisă.
Am luat-o de mână și am condus-o spre mijlocul parcelei pe care ne aflam.

„Pentru că am vrut să vezi asta. Pământul coboară până la ocean.”
Ea și-a ferit ochii de soare și a privit peste câmpul care cobora spre plajă. „Toată viața mea am
trăit aici. Nu trebuie să mă convingi de cât de frumos este. Acum răspunde la întrebările mele. De
ce suntem aici și de ce voi fi supărat?”
am respirat. — Pentru că am făcut câteva cercetări despre care nu ți-am spus.

Ea miji ochii. „Ce fel de cercetare? Pentru un film?”
Am clătinat din cap. „Oricât de mult îmi place cabana ta, nu sunt sigur că este casa noastră pentru totdeauna.
Când avem familia noastră...”
„Al nostru ce acum?” Ea și-a încruntat sprâncenele. Am vorbit despre copii. Știam că amândoi
i-a vrut. La un moment dat. Dar nu ne-am precizat niciodată.
„Cred că trei copii este un număr bun, dar m-ai putea convinge să am patru. Cu exceptia
cabana nu este suficient de mare pentru noi toți.”
„Este destul de mare pentru mine, ceea ce este tot ce trebuie să fie dacă vrei patru copii.”
Mi-am înconjurat-o cu brațele și am tras-o împotriva mea. „Putem negocia finala

număr."
Ea mi-a împins brațele, creând o mică distanță între noi. „Nu încercăm să avem un copil aici și acum și
știi ce simt eu despre PDA-uri.” S-a uitat în jur de parcă ne-ar vedea cineva.
am chicotit. „Cum îți place locul? Pacea, priveliștea, briza oceanului? Noi putem
încă mergi în oraș de aici.”
S-a relaxat în brațele mele. "Ce zici?"
Am sperat că i-ar plăcea această idee la fel de mult ca și mie. „Acest lot este de vânzare. Vreau să o
cumpărăm, să construim o casă suficient de mare pentru a crește patru băieți, cu o verandă uriașă
înconjurătoare unde să putem privi furtunile, să ne citim unii altora și să îmbătrânim.”
Pleoapele i-au pâlpâit de parcă ar fi încercat să se concentreze. „Vrei să ai sediul în Worthington?”
Împărțisem timpul între Los Angeles și Maine, dar cu cât petreceam mai mult timp pe Coasta de Est, cu
atât mi-am dat seama că nu trebuie să fiu în LA pentru a avea o carieră. „M-am gândit că am putea cumpăra
un loc în Malibu pentru când am nevoie să fiu acolo pentru muncă, dar ne petrecem cea mai mare parte a
timpului aici, la fel cum am făcut în ultimele șase luni. Nu vreau să cresc copii la Hollywood.”
Ea a zâmbit spre mine, brațele ei strecurându-se prin ale mele și înconjurându-mi talia. „Sună destul de
entuziasmat de chestia cu copiii.”
„Sunt entuziasmat de tot ce este în viața mea. Cel mai mult tu.”
„Chiar și pantalonii mei de yoga?”
Prima dată când pomenisem că mă căsătoresc fusese într-o suită de la Hotelul Beverly Hills în noaptea
în care Lana mi-a spus prima dată că mă iubește. Ea spusese că vom vorbi din nou despre asta în șase
luni când m-am săturat de pantalonii ei de yoga. Aș iubi-o mereu – pantaloni de yoga și toate celelalte –
și astăzi s-au împlinit exact șase luni de la acea noapte în care a început viața noastră împreună. Nu eram
pe cale să o las să plece. Voiam să fie legată de mine în toate modurile posibile.
— Deci, ai cumpărat terenul? a întrebat ea, uitându-se la mine.
Am clătinat din cap. „Nu aș lua niciodată o astfel de decizie fără tine.” Vântul i-a prins o șuviță de păr
și i-am băgat-o după ureche. „Suntem o echipă.”
„Nu puteai să spui ceva mai bun. Și cred că s-ar putea să fi găsit locul perfect. Imi place aici."
„Putem lucra cu arhitecți și putem proiecta casa singuri. Poți avea un studio.
Putem construi un zid de intimitate dacă doriți.”
Ea a oftat. „Fără pereți. Nu aici. Va fi casa noastră și vreau ca oamenii să se simtă bineveniți când vor
veni aici. Nu vreau ca copiii noștri să creadă că sunt închiși. Mi-a plăcut libertatea de a crește în micul oraș
Maine.”
Am ridicat sprâncenele. „Copii, nu?”
Ea zâmbi.
„Acum șase luni, ți-am spus că te iubesc în pantaloni de yoga și mereu o voi face.”
„A trecut atât de mult?” Ea aruncă o privire spre ocean. „Se simte ca nimic și totul s-a schimbat.”
„Unele lucruri ar trebui să se schimbe. Este timpul."
"Timp?" ea a intrebat.
„Ca să întreb. Pentru ca tu să spui da.”
Colțurile gurii ei tremurau. "Aici? Acum?"
Am eliberat-o, am făcut un pas înapoi și am căzut într-un genunchi. „Lana Kelly, îmi vei face onoarea
de a-mi deveni soție?”
S-a îngenuncheat în fața mea pe iarbă. — Desigur, spuse ea, aruncându-și brațele
în jurul gâtului meu. „Nu credeam că vei aștepta șase luni întregi.”
am chicotit. „M-a omorât.”
„Dar inelul meu?”
Am clătinat din cap. "În nici un caz. De parcă aș lua o astfel de decizie fără tine. Și
oricum, nu știam dacă ți-ai dori unul. Sau dacă vrei să o faci singur.”
Și-a lipit palmele de obrajii mei și și-a trecut degetele mari de-a lungul pomeților mei.
„Mi-ar plăcea foarte mult să port inelul mamei mele, dacă ți-ar fi bine. Sună ciudat?”
M-am aplecat și i-am lăsat un sărut pe buze. „Cred că este o idee frumoasă.”
Ea s-a tras înapoi. „Abia aștept să fii domnul Kelly.” Un zâmbet imens i-a luminat fața.
am chicotit. „Viața cu tine va fi o provocare constantă. Astept cu nerabdare fiecare

moment."
NU EXISTAN GARANȚII, dar cerul era un albastru atât de strălucitor, încât eram sigur că orice ploaie va rezista
în timpul ceremoniei. Treaba mea era să ofer adăpost de furtună și astăzi, din toate zilele, am vrut să mă
asigur că totul este perfect.
Majoritatea oaspeților erau deja așezați, dar câțiva încă mai găsiseră drumul înăuntru.
— Bună, doamnă Wells, am spus. „Polly. Bine ati venit." M-am uitat în jos și am găsit-o pe Molly, pisica lui
Polly, cu o fundă mare roz în jurul gâtului.
— Bună, frumos, spuse doamna Wells cu ochiul.
Am făcut cu ochiul înapoi. „Mă bucur că ați reușit toți trei.”
„Florile arată perfect”, a spus Polly. Expoziții de liliac și trandafiri albi înconjurate
scaunele, dând aerului un parfum care era inconfundabil Maine.
„Lana i-a ales”, am spus. „Nu pot să îmi iau niciun credit.”
„Ai avut bunul simț să te căsătorești cu fata noastră. Meriți mult credit pentru asta,” dna.
spuse Wells.
"Sunt foarte norocos." am zâmbit. Slavă Domnului că nu mi-a strecurat printre degete. "Ale mele
fratele te va arăta pe locurile tale.”
M-am întors către James, care se uita la Molly și își freca sprânceana de parcă ar fi putut să fie
halucinant. „Sigur, urmează-mă”, a răspuns el.
Lana și cu mine am vrut amândoi să ne căsătorim în Worthington. Din fericire pentru noi, primarul
acceptase să închidă parcul pentru ceremonie, iar apoi recepția avea să fie ținută la noua casă, ca un fel de
sărbătoare combinată de nuntă și inaugurarea casei.
"Domnul. Easton, arăți foarte frumos, a spus un bărbat din spatele meu. M-am întors să-l găsesc pe
domnul Butcher și câinele lui pufos îmbrăcați în smochine asortate. Îl ridică ușor pe Posey.
„Azi face aspectul androgin. Și acesta, a spus el, cuprinzându-și degetul sub reverul meu, este Tom Ford,
dacă nu mă înșel.
Mi-am îndreptat papionul în timp ce am chicotit. "Da, ai dreptate."
El a ridicat din umeri. „Nu-mi voi pierde niciodată ochiul pentru lucruri frumoase.”
„Sper că nu. Știu cât de mult prețuiește Lana părerea ta.” Domnul Butcher a văzut adesea desenele Lanei
înainte de mine și mi-a plăcut că are pe cineva în Worthington care a înțeles cât de talentată era ea decât mine.
„Lasă-mă să-ți arăt locul tău. Este pe drumul meu.” Am început să ne croim drum pe culoar.
„Sper că o vei convinge să angajeze mai mult ajutor pentru magazin. Trebuie să se concentreze pe cultivarea
talentului ei.” S-a aplecat mai aproape și a șoptit: „Am auzit de Vogue”.
Mi-am pus degetul peste buze. Cu toții am jurat să păstrăm secret, dar Vogue a confirmat săptămâna
aceasta că vor folosi bijuteriile ei într-o viitoare ședință foto cu designeri tineri, independenți.
„Cred că vrea să se concentreze asupra designului pentru Barneys, dar va face totuși niște piese foarte
exclusive.” Lana și cu mine vorbisem despre ea că petrece mai puțin timp în magazin.
Și-a redus zilele, dar pe măsură ce soseau mai multe comenzi, echilibrul devenea prea mult.
„Știam că fata aia are ceva special”, a spus el.
„Acolo nu vei primi niciun argument de la mine.” Viorile au pornit și am indicat pentru dl.
Măcelar să ia loc. Am dat din cap când am trecut pe lângă Brian și Sinclair pe o parte a culoarului și Audrey și
soțul ei pe cealaltă parte. Maine vedea o bucată de Hollywood în această după-amiază.
Mi-am îmbrățișat tatăl, cel mai bun om, în timp ce mi-am luat locul în fața prietenilor și familiei mele.
Cei trei frați ai mei s-au așezat în primul rând. Eu eram cel care și-a dorit o nuntă mare. Lana ar fi fost fericită să
meargă la Vegas. Mă tachinase că era pentru că îmi plăcea să fiu în centrul atenției. Dar într-adevăr, am vrut să
împărtășesc fericirea și bucuria mea cu toți cei din viața mea care au contat.
Murmurele din spatele publicului mi-au atras atenția și m-am întors să-mi găsesc
frumoasa logodnică venind spre mine, zâmbetul ei luminând lumea mea, așa cum a făcut-o întotdeauna.
Lana refuzase oferta lui Sinclair de a o plimba pe culoar, susținând că nu avea nevoie de nimeni, în afară de
amintirea tatălui ei, care să o însoțească. Nu mi-am putut lua ochii de la ea când se apropia, salutându-ne
oaspeții cu încuviințări și zâmbete pe drum. Inima mea s-a accelerat mereu când era aproape și acest moment
nu a fost diferit. Am avut noroc să cunosc această femeie. Onorat că astăzi va deveni soția mea.
Pe măsură ce ea se apropia, am întins mâna și am îndrumat-o pe treptele chioșului de orchestra. Aceasta

părea potrivit să ne căsătorim acolo unde ne-am văzut prima dată. Viața avea un mod amuzant de a oferi exact
ceea ce aveam nevoie, atunci când aveam nevoie. Dacă ar fi fost o altă femeie, s-ar putea să nu fi venit în ajutorul
meu în acea zi, să nu mă fi numit idiot sau să arate atât de ademenitoare, udă și țipând la mine. Arăta la fel de
frumoasă atunci ca și acum.
Tot aș începe un război pentru această femeie. Acum și pentru totdeauna.
Lana
Nu a existat niciodată o perioadă în care soțul meu să arate mai puțin decât cel mai tare bărbat de pe planetă,
dar când îl priveam pe scenă, ținând Globul de Aur pentru cel mai bun mini serial TV, nu l-am văzut niciodată
arătând atât de frumos. Lumea întreagă știa cât de arătos era, dar puțini știau cât de decent, amabil și deștept
era. Nimeni în afară de mine nu știa cât de mult mă iubește.
Am aplaudat cât am putut de feroce, încercând să nu plâng și să-mi stric machiajul cu milioane de urmăritori.
Și-a trecut mâinile prin păr, apoi s-a aplecat spre microfon. „Mulțumesc, Audrey.
Să produc acest serial cu tine a fost cel mai împlinit lucru pe care l-am făcut vreodată în cariera mea.
Ești întotdeauna un partener grozav în crime.” Își aruncă o privire înapoi către Audrey, care tocmai îi ținuse
discursul în calitate de co-producător, și dădu din cap.
Mi-a cerut să-i fac bijuterii pentru seară și o văzuse acolo sus îmbrăcată
cerceii și brățara pe care le creasem aveam impresia că aș fi fost acolo sus și adun eu însumi un premiu.
„Acest premiu este un tribut adus distribuției și echipei magnifice cu care am avut privilegiul să lucrez.
Mulțumesc tuturor celor care au lucrat la acest serial și studioului pentru că ați avut șansa unui copil din Indiana.”
Mi-am ținut respirația, sperând că va putea să spună ce voia înainte ca muzica să-l înece.
„Nu pot să părăsesc scena înainte de a le mulțumi părinților mei, care m-au învățat cum arată cu adevărat
munca grea.”
Am prins mâna tatălui lui Matt și am strâns-o.
„Și frații mei, care încă îmi țin picioarele pe pământ.” A tras aer în piept și m-a găsit în mulțime. „Și în cele
din urmă, mulțumesc soției mele incredibile. S-a așezat lângă mine în timp ce citeam această carte, m-a făcut să
cred că sunt capabilă să fac povestea acestor copii. Ea este cea mai strălucitoare vedetă de aici în seara asta și
sper că într-o zi o merit.” Mi-a aruncat un sărut și ochii lui nu i-au părăsit niciodată pe ai mei, în timp ce s-a întors
cu pași mari la locul lui, lăsând organizatorii

confuz, în timp ce toți ceilalți au mers în culise pentru a saluta presa. Dar l-am cunoscut pe soțul meu și știam
că ar vrea să-mi împartă fiecare moment din asta.
S-a așezat și l-am prins de mână în timp ce îmi prindea fața și își apăsa buzele de ale mele.
Să-l văd fericit era tot ce îmi doream.
„Ce-ar fi să sărim peste aceste petreceri și să luăm un avion înapoi în Maine în seara asta?” mi-a șoptit la
ureche.
Am zâmbit și am clătinat din cap. „Toată familia ta este în oraș. Ei vor să sărbătorească
cu tine, am spus cât am putut de încet.
„Dar vreau să sărbătoresc cu tine”, a spus el. "Sunt atât de norocos să te am."
„Ai restul vieții de sărbătorit cu mine. Nu ma duc nicaieri.
Ține minte, suntem în aceeași suită din hotelul Beverly Hills în seara asta ca și când am venit să te văd acum
aproape doi ani. Avem câteva amintiri de retrăit.”
— Sunteți foarte convingătoare, doamnă Easton.
— Știu, domnule Kelly.
A chicotit și și-a îndreptat atenția înapoi spre scenă. „Va trebui să cădem de acord asupra unui nume de
familie când vom avea copii”, a spus el, strângându-mă de mână.
„Atunci asta ne oferă aproximativ opt luni pentru a lua o decizie.” I-am pus mâna pe burta mea.
Ochii i s-au mărit și s-a mișcat pe scaun, astfel încât întregul său corp sa întors spre mine.
— Ai făcut un test?
Am clătinat din cap. „Am unul în geantă pe care îl putem face când ne întoarcem la hotel.
Dar am întârziat trei săptămâni și nu vreau să mănânc decât înghețată.”
Mi-a prins fața și și-a lipit buzele de ale mele. „La naiba cu Globul de Aur. Tu doar
mi-a dat cel mai bun premiu dintre toate.”

ALTE CĂRȚI DE LOUISE BAY
Înscrieți-vă pe lista de corespondență Louise Bay pentru a vedea mai multe despre toate cărțile mele.
www.louisebay.com/newsletter
Duce de Manhattan
M-am născut în aristocrația britanică, dar mi-am făcut avere în Manhattan. New York este acum regatul meu.
Înapoi în Marea Britanie, familia mea se luptă pentru cine va fi următorul Duce de Fairfax. Regulile spun că eu
sunt — dacă sunt căsătorit. Nu este un compromis care merită făcut. Nu m-aș putea limita niciodată la o singură
femeie.
Sau așa am crezut până când lumea mea este întoarsă cu susul în jos. Acum, singurul mod în care pot salva
imperiul pe care l-am construit este să moștenească titlul pe care nu mi l-am dorit niciodată — așa că am nevoie de o soție.
Ca să-mi iau mintea de la afaceri, am nevoie de o noapte care să fie o plăcere. Trebuie să mă îngrop într-un străin.
Întinderea părului lui Scarlett King peste corpul meu în timp ce ea se aplecă …
Scârmuirea unghiilor ei pe pieptul meu în timp ce strigă numele meu …
Mușcătura dinților ei pe umărul meu exact când ajungem amândoi la margine...
Totul mă ajută să uit.
Pur și simplu nu m-am târguit să-mi găsesc masa de noapte peste masa sălii de ședințe a doua zi.
Ea ar putea fi cea mai recentă cucerire a mea, dar am impresia că Scarlett King ar putea
cucerește-mă.
Un roman de sine stătător.
Citeste mai mult

Park Avenue Prince
PRINȚUL DIN PARK AVENUE Își întâlnește, în sfârșit, meciul într-o zbuciumată
PRINCESSA MANHATTAN.
Mi-am câștigat fiecare din miliardele mele de dolari eu însumi — calculez, mă pricep și sunt cel mai
bun în ceea ce fac. Este nevoie de efort și dăruire pentru a construi ceea ce am. Și nu lasă timp
pentru dragoste sau prietene sau relații.
Dar nu mă înțelege greșit, nu sunt călugăr.
Înțeleg atenția și concentrarea necesare pentru a seduce o femeie frumoasă. Sunt aceleași abilități pe
care le folosesc pentru a încheia afaceri. Dar o noapte este locul unde începe și se termină. Nu sunt tipul
care trimite flori. Nu sunt tipul care sună a doua zi.
Sau așa credeam înainte ca o moștenitoare nerăbdătoare, inteligentă, dincolo de o frumoasă moștenitoare să iasă
în lumea mea.
Când Grace Astor își dă ochii peste cap spre mine — vreau să o țin de mine și să-i arăt ce a lipsit.
Când ea face o glumă pe cheltuiala mea — vreau să-i aduc la tăcere gura dezgustătoare cu limba mea.
Și când ea pleacă imediat după ce ne luăm abia de la revedere, mă face să vreau

pentru a o fixa și a-i aminti de cele trei orgasme pe care tocmai le-a avut.
Poate fi o prințesă, dar o să-i arăt cine domnește în acest dormitor din Park Avenue.
Citeste mai mult
Regele Wall Street-ului
REGELE DIN WALL STREET E ADUS ÎN GENUNCHI DE UN AMBIȚIOS
BOMBĂ.
Îmi păstrez cele două lumi separate.
La serviciu, sunt regele Wall Street-ului. Cei mai grei jucători din Manhattan vin la mine pentru a face
bani. Ei fac orice spun eu pentru că am întotdeauna dreptate. sunt priceput. Exigent.
Unii spun nemilos.
Acasă, sunt un tată singur care încearcă să-și păstreze fiica de paisprezece ani un copil
pe cât posibil. Dacă fiica mea face ce spun eu, undeva este un bulgăre de zăpadă supraviețuind în iad. Și nimic din ce
spun nu este vreodată corect.
Când Harper Jayne începe ca cercetător junior la firma mea, barierele dintre mine
lumile încep să se dizolve. Este cea mai enervantă femeie cu care am lucrat vreodată.
Nu-mi place felul în care se aplecă asupra fotocopiatorului – îmi face gura apă.
Urăsc felul în care e atât de dornică să facă o treabă bună – îmi face scula.
Și nu suport felul în care își poartă părul expunându-și gâtul lung. Ma face
vreau să o dezbrac goală, să o aplec peste biroul meu și să-mi trag limba pe tot corpul.
Dacă cele două lumi ale mele se vor ciocni, Harper Jayne va trebui să învețe că eu nu doar
conduce sala de consiliu. Mă ocup și eu de dormitor.
Citeste mai mult
Nopți pariziene
În momentul în care am pus ochii pe noul fotograf la serviciu, am avut numărul lui. Înfățișate, arogante și foarte
bogate — femeile mâncau din mâna lui de îndată ce fundul lui strâmt a trecut pragul biroului nostru.
Când am fost forțați să mergem împreună la Paris pentru o misiune, nu m-a interesat
zâmbetul lui seducător, accentul lui sexy sau râsul lui murdar. Nu m-am îndrăgostit de farmecele lui.
Până am făcut-o.
Până la Paris.
Până când mă săruta și mă întrebam cum s-a întâmplat. Până când și-a târât buzele pe pielea mea și eu speram
la mai mult. Paris îi face lucruri amuzante unei fete și s-ar putea să mă fi făcut gol.
Dar Parisul nu putea dura pentru totdeauna.
Denumit anterior Ce vede fulgerul
Citeste mai mult
Nopți promise
Sunt îndrăgostit de Luke Daniels de, ei bine, pentru totdeauna. Fiind cel mai bun prieten al surorii lui, mi-am petrecut
peste un deceniu trăind în zona prietenilor, uitându-mă de pe margine, sperând că mă va observa, mă va alege, mă
va iubi.
Vreau basmul și Luke este prințul meu fermecător. Este înalt, cu umerii atât de largi încât blochează soarele. Este
amabil cu un zâmbet atât de orbitor încât mă face să uit tot ce este în neregulă în lume. Și el este singurul bărbat care
mă poate face să râd până când mă doare obrajii și crampele stomacale.
Dar el nu va fi niciodată al meu.
Așa că am decis să-mi continui viața și să găsesc următorul lucru cel mai bun.
Până când s-a întâmplat un costum Wonder Woman, o sticlă de tequila și un joc de adevăr sau îndrăzneală.
Apoi Luke îmi linge sare de la încheietura mâinii și îmi spune că sunt frumoasă.
Apoi îmi dezlipește hainele și își apasă buzele de ale mele.
Atunci ce? Este acesta începutul fericirii mele pentru totdeauna sau începutul unei tragedii?
Anterior numit Calling Me
Citeste mai mult
Nopți Indigo
Singurul lucru mai bun decât prăjitura este prăjitura cu o parte de orgasm.
Dylan James nu are așteptări când vine vorba de relații. El folosește femei pentru sex și ei îl folosesc pentru banii
și puterea lui. Este un quid pro quo și e bun cu asta.

Funcționează.
Beth Harrison a fost arsă. S-a săturat de minciunile și de jocul pe care îl aduc bărbații și s-a îngropat în pasiunea
ei – coacerea, care o ține departe de durerile de inimă. Pe măsură ce își începe cariera de brutar TV, o nouă lume i se
deschide.
Dylan și Beth știu că sexul ocazional înseamnă să oferi ceea ce ai nevoie pentru a obține ceea ce îți dorești.
Cu excepția faptului că uneori dai mai mult decât ai nevoie și primești tot ce ți-ai dorit vreodată.

Citeste mai mult
Seria Empire State
Anna Kirby s-a săturat de întâlniri. S-a săturat de inima rușine. În ciuda faptului că este inteligentă, sexy și amuzantă,
ea este un magnet pentru bărbații care nu o merită.
Vacanța de o săptămână la New York este cea mai mare distragere a atenției de la cea mai recentă pauză
sus, precum și un loc grozav de întâlnire cu un străin și de distracție de vară. Dar pentru a-și proteja inima încă
învinețită, distracția vine cu reguli. Nu se vor împărtăși povești, nu vor schimba numere și nu vor fi nume reale. Doar
o noapte de distracție fără complicații.
Seducătorul în serie super-succes Ethan Scott are câteva reguli proprii. El nu are
întâlnire, nu stă noaptea și nu face nicio promisiune.
Ar trebui să fie un meci făcut în rai. Dar regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.
Seria Empire State este o serie de trei romane.
Citeste mai mult
plină de speranță
Băieții ca Joel Wentworth nu trebuiau să se îndrăgostească de fete ca mine. Ar fi putut alege fetele, dar cumva legile
naturii au fost sfidate și ne-am îndrăgostit nebun.
După absolvire, Joel a plecat la New York. Și, în ciuda faptului că dorea să merg cu el, eu refuzasem, nedorind să-
mi dezamăgesc părinții și să risc judecata prietenilor mei. Nu-l mai văzusem. Nici măcar nu i-am vorbit.
Mi-am petrecut ultimii opt ani muncind din greu pentru a-mi pune cariera pe primul loc și în centrul vieții mele,
evitând orice complicații personale. Am o politică strictă de interzicere a întâlnirilor. Am reușit să pun cap la cap o
realitate care funcționează pentru mine.
Pana acum.
Acum, Joel se întoarce la Londra.
Și trebuie să trec peste el înainte să ajungă aici.
Citeste mai mult

Dragoste neașteptată
Când roșcata aprigă cu fundul frumos intră în barul local, îmi dau seama că trece prin el. Și caut o distragere a atenției
în timp ce sunt în oraș – o legătură fierbinte și nimic mai mult înainte să mă întorc în oraș.
Dacă are secrete, nu vreau să le știu.
Dacă se simte bine sub mine, nu vreau să mă gândesc prea mult la asta.
Dacă ea este viitorul meu, nu vreau să-l văd.
Sunt Blake McKenna și sunt pe cale să-l învăț pe acest socialit din Boston cum să uite fiecare
om care a venit înaintea mea.
Când viitorul pe care mi l-am imaginat întotdeauna se prăbușește în fața ochilor mei. Îmi iau două
cei mai buni prieteni și luați o vacanță atât de necesară la țară.
Planul meu de a renunța la bărbați este pus în aplicare când, în prima mea noapte de vacanță, îl întâlnesc pe cel
mai tare tip de pe planetă.
Nu voi considera că ar putea fi o distragere superbă.
Cu siguranță nu îi voi dezvălui cele mai adânci secrete ale mele în timp ce îi furăm pe fiecare
noapte sperând că nimeni nu va observa.
Și ultimul lucru pe care îl voi face este să mă îndrăgostesc pentru prima dată în viața mea.
Numele meu este Mackenzie Locke și nu mă pricep la bărbați. Nici măcar un pic.
Nu până la Blake.
Citeste mai mult
Credincios
Viața lui Leah Thompson la Londra este tot ceea ce ar trebui să-și dorească: o carieră de succes, cele mai bune prietene
pe care o sticlă de sauvignon blanc le poate cumpăra și un iubit bogat care tocmai a cerut căsătorie. Dar ceva nu se
simte bine. Este pur și simplu un caz de „ai grijă ce îți dorești”?
Nesigură cu privire la viitorul ei, Leah se uită la trecutul ei, unde își găsește pe online iubitul ei de liceu, Daniel
Armitage. Daniel este unul dintre cei mai eligibili burlac din Londra. El știe ce și pe cine vrea și o vrea pe Leah. Leah
rezistă avansurilor lui Daniel în timp ce ea

se concentrează pe a fi logodnicul perfect.
Ea descoperă curând că ar fi trebuit să aibă încredere în instinctele ei când își dă seama că a fost
trădată de bărbații și femeile din viața ei.
Inima lui Leah a fost zdrobită. Voi putea vreodată să ai din nou încredere? Și Daniel va fi acolo când va fi ea?
Citeste mai mult

PĂSTRĂM LEGĂTURA!
Înscrie-te pe lista mea de corespondență pentru a primi cele mai recente știri și bârfe AICI
Site-ul web
Stare de nervozitate
Facebook
Instagram
Pinterest
Goodreads
Google +
MULȚUMIRI
Un mare mulțumire tuturor celor care au citit această carte. Îmi place să mă strec în viețile voastre pentru câteva
clipe aici sau acolo și, sper, în imaginația voastră pentru un pic mai mult. Mi-a plăcut să locuiesc în Worthington în
timp ce am scris această carte. Cred că m-aș putea muta acolo. Vreau o verandă și un leagăn și să mănânc rulada de
homar. Poate că atunci când voi fi suficient de mare încât să nu-mi pese să pun plumb pe o pisică se va întâmpla.
Mulțumesc virgulă Elizabeth. Nu-mi pasă ce spui, încă sunt stăruit din cauza asta. Nu am uitat încă. Când devine
mai ușor? Tu ești următorul! Atât de entuziasmat pentru Defenseless. Chiar sper să-l dai afară din parc. Meriti.
Neeeeeeena. Vă mulțumim pentru tot sprijinul dumneavoastră. Sper să avem mult mai multe Ce este
Se întâmplă?!?! momente împreună. Și ține minte, Valentine nu va înceta niciodată să aibă nevoie de tine.
Tuturor acelor autori uimitoare care oferă sfaturi și sprijin incredibile. Sper doar că eu
Najla, ești cea mai răbdătoare persoană din univers. Ești grozav și coperțile tale sunt minunate. Mulțumesc.
Jules, Megan, voi sunteți cele mai bune. Sally, Charity, Peggy și Davina vă mulțumesc pentru
găsindu-mi toate greșelile!
Mulțumesc mami pentru tot. 100 de pungi.
Mulțumesc tuturor celor care le povestesc prietenului lor despre una dintre cărțile mele, bloguri despre asta sau
retweetează ceva sau dă like unei postări. Nu te iau de bun și sunt foarte recunoscător!

Hollywood Scandal Louise Bay Compress

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hollywood Scandal Louise Bay Compress

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Publicat de Louise Bay 2017

Copyright © 2017 Louise Bay. Toate drepturile rezervate

Alte cărți de Louise Bay

CĂRȚI DE LOUISE BAY

Park Avenue Prince

Regele Wall Street-ului

Seria Empire State

Înscrieți-vă pe lista de corespondență Louise

Citiți mai multe pe www.louisebay.com

Televizorul a tăcut când am închis ușa în urma mea.

"Tanar si nelinistit?" am întrebat, verificând la ce telenovelă se uita doamna Wells.

— Ai auzit de filmul pe care îl fac de-a lungul coastei? ea a intrebat.

Nu că ar fi fost multe, ceea ce mi-a plăcut mie.

a întrebat. Dar nu am întrebat. Și nu am vrut să știu.

Am urât că a avut dreptate și nu am mai întrebat-o niciodată ce au spus spiritele. De când mă

„Trebuie să te pregătești, draga mea. Vara asta vine o furtună

Mi-a bătut mâna. — Ți-ai închiriat cabana de alături pentru vară?

decalaj. Aveam ce aveam nevoie. Viața era bună.

„Foarte bine, dar asigură-te că ai o umbrelă. O să plouă.”

în buzunar. La naiba, agentul meu. Am încetinit la o plimbare și am răspuns.

— Hei, Brian, am spus, tunetul de sus aproape mă îneca.

„Unde dracu ești?” a întrebat Brian.

— M-ai auzit, Matt?

„Ești sigur că totul este în regulă? Ce faci afară așa de dimineață?”

"Bine dacă zici așa."

"Fac. Deci, Anthony va trimite un scenariu sau un tratament sau ceva?

Țipetele au devenit mai puternice.

La naiba, parcă vremea voia să-i văd păsărică.

Fără fani. Gata cu modelele aleatorii. Gata cu aventurile proaste de o noapte.

„Da, totuși linia e proastă. Nu sunt-"

"Ce faci, nebunule?" a strigat fata cu ochi căprui, călcând în picioare

"Ce?" strigă Brian peste zgomotul tunetului.

„Brian, te sun înapoi.”

abordat din nou de frumusețea aceea cu ochi căprui.

Mi-am aruncat prosopul și am început să-mi perie încurcăturile.

Lumina era aprinsă în bucătăria de alături; silueta cuiva afișată ca o

Soția lui a fost o femeie norocoasă.

Celula mea a sunat pe noptieră. L-am luat și i-am răspuns.

„Ai lucrat la asta de luni de zile. Încă nu ai terminat?”

„Este aproape acolo. Dar nu e nicio grabă.”

Tăcerea domnea la celălalt capăt al telefonului. Ruby mă încurajase întotdeauna să mă întorc la

„Cred că ar fi bine să te întorci în atelier. Îmi amintesc cum

"Nu știu. De ce?"

„Am e-mailul chiar aici. Este o familie?” ea a intrebat.

„Uh-huh.” Fereastra bucătăriei era încă deschisă, dar abdomenele dispăruseră și

M-am oprit în prag. — Credeam că ai spus că e o familie?

„Ne-am certat”, a răspuns ea cu o expirație. Ruby lupta cu Chas nu a fost

„Sigur că sexul bun nu merită prin ce te face?”

„Dar îmi place sexul. Chiar da”, s-a scâncit ea.

„Ce a mai spus ea?” întrebă Ruby.

Brian și Sinclair nu au vrut să rămân în Portland cu restul distribuției și al echipei. Au crezut că ar

„Hei, Audrey.” Nu mă așteptam să sune așa-zisa mea prietenă.

„Bună, iubitule”, a răspuns ea.

am chicotit. „Dacă aș fi fost destul de norocos să te cunosc înainte de Peter.”

Asta suna serios.

„Putem să păstrăm asta între noi?” ea a intrebat.

— Sigur, am spus, deschizând ușa și ieșind pe verandă. Acest loc a avut o