Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
27 august 1916
Dragă mamă,
îți scriu cu regret și bucurie această scrisoare. Sincer să spun, nu-mi fac aluzii asupra vieții mele, dar
voi fi mai liniștit știind că în caz de ceva, ultima mea scrisoare va fi citită de mama mea. Astăzi cu trei
armate române am trecut Carpații Meridionali și am intrat în Transilvania.
Mă aflu într-o stare destul de sofisticată în privința primei mele experiențe militare. În fiecare zi la tine
mă gândesc mamă, mai ales știind în ce perioadă grea noi ne aflăm. Îmi este dor de chipul tău, ochii....
Îmi amintesc când de mic îți făceam adesea ori multe bătăi de cap, dar totuși, erai mereu bună cu
mine. De fapt, uneori îmi pare că nicidecum nu m-am schimbat.
Dacă aș avea posibilitatea să petrec timpul cu tine, imediat aș folosi-o. Din păcate, nu pot. Cum se
simte sora? Sper că bine. La anii ei nu trebuie să retrăiască prea tare, inclusiv și matale nu ar trebui să
retrăiți prea tare.
Eu vă iubesc și nu luând în considerare spusele mele recente, voi face tot posibilul ca să mă întorc. Mă
simt singuratic aici, și nu-mi ajunge pe voi.Am o senzație că nu te-am văzut de vreo sută de ani,
amuzant.
Poate îți amintești când tu matale nu-ți găseai pătura? O da, eu am luat-o cu mine la râu și până la
urmă am pierduto acolo. Cele mai bune timpuri. Doar acum eu am început să-mi prețuiesc viața, dar
nu pentru mine, ci pentru voi.
Regret cu timpul, care din ce în ce mai puțin îl acordam ție, dar eram prea prost și ocupat cu alte
chestiuni, care nu aveau nici o importanță. Cel mai mult ce pot eu face, doar să-mi cer iertare, și mă
enervează asta cel mai tare.
Să-ți țin brațele mamă, să te cuprind, să-mi mai văd casa părintească. Am doar dorințe și nu mai mult.
Să recunosc, cam mă simt nepăsător la acțiunile din jurul meu, dar la moment nimic uimitor nu este,
la o bătălie nu a ajuns.
Până ce fizic și moral sunt sănătos, spiritual nu prea. În fine, important să nu pierd legătura cu tine
mamă. Dacă cinstit, încercam în zilele precedente să scriu o poezie despre tine, dar din păcate nu sa
primit.
Eu nu sunt vreun poet, nu-mi este ușor. În schimb tu maică, scriai poezii uimitoare. Din fericire, ne-am
luat cu mine o poezie de la tine “Stelele”. A fost, este și va fi preferata mea poezie. Cu blândețe îmi
amintesc și poveștile matale, spuse în timp ce mă culcam.
Am observat că în ultimul timp mă rog mai mult la Dumnezeu și este evident de ce. Până la urmă sunt
sigur că nu va dura mult toată asta, dar nu știu cât de grav se va încheia totul. Am o luptă singur cu
mine, să explic asta cu cuvinte simple nu pot.
Ma simt străin, chiar dacă sunt înconjurat de români. Eu doresc de la tine mamă doar să nu te crutezi,
totul va fi bine, eu promit. Viața nu este așa de simplă, dar trebuie să ne învățăm să o trăim cu fericire,
și fericirea mea sunteți voi.
Îți sunt mulțumit pentru tot maică mea, și chiar dacă suntem despărțiți fizic, eu oricum te simt și voi
simți în sufletul meu.