MODULUL 34: GERONTOLOGIE, GERIATRIE ȘI NURSING SPECIFIC

Aplicarea procesului de ingrijire in bolile specifice persoanelor

varstnice cu diabet zaharat, obezitate si deshidratare
 Aplicarea procesului de ingrijire in bolile
specifice persoanelor varstnice cu diabet
zaharat, obezitate si deshidratare
Obezitatea la persoanele varstice

• Prin obezitate se intelege depasirea greutatii ideale cu 15-20%

• Cei in virsta, definiti ca indivizi >65 de ani, alcatuiesc o parte substantiala si
crescinda a populatiei din tarile dezvoltate..
• Descriere generala
• Obezitatea este o afectiune cronica a carei prevalenta este in crestere si
care determina aparitia riscului pentru diabet zaharat, hipertensiune
arteriala, a bolilor de inima, a afectiunilor veziculei biliare ca si a unor
forme de cancer. Obezitatea poate determina probleme sociale,
economice si psihologice ca rezultat al prejudecatilor si scaderii
autorespectului.
• Definirea criteriilor de greutate „sanatoasa" pentru batrini reprezinta o grea
incercare in practica clinica datorita schimbarilor fiziologice legate de
imbatrinire, in primul rind in compozitia corporala si statura. Intr-adevar,
desi greutatea corporala poate ramine stabila, proportia de grasime corporala
creste cu virsta, in timp ce un grad de pierdere in inaltime este comun la
adultii mai batrini ( datorita spatiilor dintre discurile intervertebrale ingustate,
compresiilor vertebrale osteoporotice, si kifozei).
• Etiologia/Cauza obezitatii
• Obezitatea poate fi privita ca o consecinta a interactiunii dintre factorii de
mediu si substratul genetic individual.
• Factorul genetic poate juca un rol important in patogeneza obezitatii sau in
cresterea susceptibilitatii la aparitia acesteia.
• Tipurile obezitatii in care factorul genetic joaca rolul major sunt: sindromul
Prader – Willi, sindromul Laurence- Moon- Bardet Biedl, sindromul Alstrom,
sindromul Cohen.
• Supraalimentatia
• Reducerea sau lipsa activitatii fizice(sedentarismul)
• Factori psihologici
• Alcoolismul
• Mediul urban
• Modificari endocrine
• Factori de risc sunt dieta, stresul, sedentarismul;
• Manifestari ,simptomele obezitatii
• De cele mai multe ori pacientii se prezinta la medic pentru bolile asociate
obezitatii.
• Obezitatea creste riscul de aparitie a bolilor cardio-vasculare (aritmii cardiace,
moarte subita, ateroscleroza, hipertensiune arteriala), a calculilor biliari, a
sindromului de apnee in somn, artrozei (la nivelul articulatiilor supuse
efectului greutatii), gutei. 
• Problemele pacientului cu obezitate
• Sentiment de inutilitate
• cauze: diminuarea responsabilitatilor –izolarea de familie
• Potential de accidentare
• cauze:demineralizare ososasa ,mediu inadecvat
• Alterarea imaginii de sine
• cause: dependenta fizica datorita cresterii greutatii
• Obiective
• Combaterea factorilor care accentueaza obezitatea
• Favorizarea adaptarii la schimbarile survenite
• Mentinerea unui grad acceptabil de autonomie
• Reintegrarea sociala
• Interventii proprii si delegate ale AM
• Exista tehnici de masurare sau estimare a compozitiei corpului (procentul de
grasime si tesut muscular) folosind absorbtia duala a razelor X ( DEXA – masoara
tesutul adipos total), impedanta bioelectrica (AIB – estimeaza procentul de apa din
organism), RMN sau CT (masoara adipozitatea regionala) folosite mai ales in studii
stiintifice. Frecvent folosite pentru estimarea adipozitatii regionale sunt  masurarea
circumferintei taliei si a soldului si masurarea pliului cutanat.
• Testele standard de laborator pentru evaluarea unui pacient obez includ profilul
lipidic, glicemie si teste privind functionarea ficatului si a tiroidei.
• Este important de investigat istoricul familial al pacientului, de inventariat preferintele
alimentare ale acestuia si de estimat nivelul activitatii fizice. Trebuie excluse de asemenea
depresia ca si tulburarile alimentare (bulimie, anorexie, binge-eating).
• Tratamentul obezitatii incepe cu modificarea stilului de viata a pacientului (dieta, activitate
fizica, modificari comportamentale). Pentru rezultate bune si de durata, in scaderea
ponderala este importanta motivarea pacientului. Acesta trebuie sa aiba asteptari realiste:
orice pacient care intra intr-un program de scadere ponderala trebuie sa aiba obiective care
pot fi atinse, masurabile, specifice, realiste si convenabile.
• Tratamentul medicamentos se recomanda numai la pacietii la care beneficiul depaseste
riscul terapeutic pentru ca toate medicamentele au efecte adverse si eficacitate limitata.
• Tratamentul chirugical este rezervat pacientilor cu obezitate morbida (IMC>40 kg/m2)
si/sau boli asociate la care chirurgia bariatrica s-a dovedit ca determina scadere in greutate
sustinuta si beneficii clinice semnificative.
• Sunt importante de asemenea tratamentul bolilor asociate obezitatii (diabet, dislipidemie,
hipotiroidie, sindrom apnee in somn, hipertensiune etc)  si monitorizarea scaderii in
greutate pentru ca dietele dezechilibrate, scaderile rapide in greutate sau scaderile
ponderale, urmate de cresteri in greutate pot determina aritmii cardiace, depresii, formarea
de calculi biliari
• Deshidratarea la persoanele varstnice
• Vara, din cauza temperaturilor ridicate, pericolul deshidratării este mult mai
mare deoarece oamenii au tendința să transpire mai mult. De asemenea, în
acest anotimp există și un risc mai mare de a se dezvolta toxiinfecții
alimentare și boli diareice ce au ca rezultat pierderea unei cantități mari de
lichide și săruri minerale.
Însă nu doar anotimpul cald poate aduce astfel de provocări, ci și cel rece.
Asistenta medicala trebuie să fie astfel conștientă de pericolul deshidratării,
de simptomele acesteia și de posibilitățile de prevenire, atât pentru a se feri pe
ea însăși, cât și pentru a-l proteja pe senior.
• Seniorii fac parte din categoria de vârstă mai predispusă la
deshidratare deoarece:
• O dată cu trecerea anilor, cantitatea de apă din organism se diminuează, iar
dacă în mod normal aceasta se află în organism într-un proces de peste 50%,
la bătrânețe scade considerabil din cauza pierderii masei musculare;
• Funcția renală este afectată și de aceea rezultă o pierdere mai mare de apă;
• Hormonul responsabil de reglarea apei în organism (vasopresina) nu mai este
la fel de activ, iar senzația de sete scade substanțial.
• Cum se manifestă deshidratarea la seniori
• Este important să se știe că deshidratarea se produce prin pierderea de apă
sau scăderea aportului de lichide.
În primul caz, apa se poate pierde ca urmare a: febrei, vărsăturilor, diareei,
medicamentelor diuretice, transpirațiilor excesive sau arsurilor. În cel de-al
doilea caz, imobilizarea la pat, demența, refuzarea voluntară a consumării de
lichide de teama urinării frecvente sau anumite medicamente pot conduce la
deshidratare. În cazul seniorilor, și infecțiile căilor respiratorii, virozele sau
răcelile comune pot avea același rezultat negativ.
• O asistenta medicala de seniori își poate da seama că vârstnicul este afectat
de deshidratare atunci când acesta:
• Are gura uscată;
• Suferă de constipație/diaree;
• Este mereu obosit, letargic și se observă slăbiciunea musculară;
• Se plânge de crampe musculare;
• Are tulburări de mobilitate;
• Este confuz, amețește și are dureri de cap.
• De asemenea, în deshidratare se observă o schimbare a culorii, mirosului și
cantității urinei (închisă la culoare, cu un miros pronunțat și în cantități mici),
o scădere a valorilor tensiunii arteriale și alterări ale temperaturii corpului.
• O atenție deosebită trebuie acordată seniorilor care suferă de diaree cronică.
Aceasta se manifestă prin scaune moi, apoase, destul de frecvente și, deși
afectează oameni de toate vârstele, în cazul persoanele în etate pot provoca
rapid deshidratare și pot afecta grav sănătatea. În perioada în care sunt
prezente simptomele diareei cronice, îngrijitoarea trebuie să aibă foarte mare
grijă la alimentația seniorului.
• Astfel:
• Se vor evita mesele copioase;
• Se vor elimina din regimul alimentar alimentele care ar putea declanșa simptomele
sindromului de colon iritabil;
• Nu se vor consuma alimente care conțin multe grăsimi deoarece acestea pot intensifica
mișcările intestinale;
• Se vor lua mese mici pe durata întregii zile deoarece, în acest mod, sistemul digestiv va
funcționa mai lent;
• După ce se echilibrază situația, alimentele noi vor fi introduse cu atenție, în cantități mici.
• Ce se întâmplă atunci când se pierde multă apă
• Atunci când apare deshidratarea, metabolismul nu mai funcționează cum
trebuie și devine mai lent, iar riscul aparițiilor infecțiilor urinare este mai
mare.
Când organismul suferă din cauza lipsei de apă, digestia devine mai lentă,
toxinele nu mai pot fi eliminate cum trebuie și, cum apa ajută în arderea
grăsimilor, aceasta tinde să se acumuleze. Aportul de apă influențează decisiv
și buna funcționare a rinichilor. Astfel, deshidratarea poate conduce la
formarea pietrelor la rinichi și, în cazuri severe, chiar la insuficiență renală.
• Deshidratarea se instalează treptat, iar dacă nu se iau măsurile
necesare, poate pune viața persoanei îngrijite în pericol.
• Deshidratarea severă la seniori se manifestă astfel: spasme musculare,
vărsături, puls slab, vedere încețoșată, confuzie, dificultăți de respirație,
convulsii, dureri abdominale/toracice și/sau pierderea conștienței.
• Dacă asistenta medicala de seniori observă simptomele deshidratării trebuie să:
• Sune medicul personal al pacientului – dacă stadiul afecțiunii este moderat;
• Sune direct la serviciul de urgență în cazul în care observă simptomele deshidratării severe.
• În cazul deshidratării severe este necesar tratamentul de urgență. Acesta constă în
administrarea pe cale intravenoasă a sărurilor și fluidelor necesare, ele hidratând mult mai
rapid.
Cazurile ușoare/moderate de deshidratare pot fi tratate și la domiciliu. Persoana afectată
trebuie dusă într-un mediu cu o temperatură normală și așezată culcat. Apoi, se recomandă
consumul de apă (aproximativ 2 litri în următoarele 3-4 ore).
• Manifestari de depenta/Simptomele deshidratarii la varstnici
• Frecvent, in lunile estivale, este de asteptat ca un bunic, o bunica, un parinte
aflat la ”apusul” vietii sa sufere de unele probleme de sanatate. Multe sunt
cauzate tocmai de aportul insuficient de lichide.
• In vederea remedierii problemei, mai intai, aceasta trebuie identificata. Iata
cateva dovezi care atesta un consum redus de lichide. Si cum simptomele
deshidratarii la varstnici depind de gravitate...
• La un nivel usor si moderat Să îl îmbrace cu haine ușoare, lejere, atunci
când este cald.
• În cazul în care starea de sănătate a seniorului permite deplasarea, plimbările
ar trebui făcute atunci când temperaturile sunt acceptabile. Este interzisă
expunerea la soare atunci când temperaturile sunt foarte mari.
O îngrijitoare de seniori nu trebuie să fie atentă doar vara la simptomele
deshidratării, ci și iarna. În acest sezon majoritatea persoanelor nu se simt la
fel de însetate precum în anotimpul cald, ceea ce conduce la un consum mai
mic de lichide.
• Lipsa salivei
• Printre primele semnale se numara gura uscata, cu limba prezentandu-se in conditii
similare. Apoi, pe masura ce starea se accentueaza, vor fi afectate pielea si mucoasele.
• 2. Respiratia urat mirositoare
• Saliva are rolul si sa ”curete” resturile alimentare ramase in cavitatea orala. Din cauza
salivatie reduse cantitativ, reziduurile nu mai sunt eliminate, ceea ce duce la proliferarea
bacteriilor.
• 3. Piele si mucoase uscate
• Epiderma devine aspra si-si pierde din elasticitate. Buzele tind sa se crape si sa se exfolieze.
Globii oculari apar lipsiti de filmul lacrimal natural (mucoasele nu mai sunt bine umezite).
• 4. Dureri de cap
• In continuare, carenta de apa favorizeaza aparitia durerilor de cap. Pentru ca odata cu lichidele,
corpul pierde si o parte dintre mineralele la care creierul este foarte sensibil (sodiu, potasiu).
• 5. Ameteala
• O alta consecinta directa a starii de deshidratare o consitutie scaderea tensiunii arteriale. Tulburarea
poate provoca ameteli si chiar lesin, indeosebi la ridicarea brusca in picioare.
• 6. Somnolenta si oboseala
• Cand cantitatea apei din corp scade, organismul declanseaza un mecanism de supravietuire
concentrat pe functiile vitale, in detrimentul celorlalte. De aici starile de somnolenta si oboseala.
• Urina inchisa la culoare
• Urina cu o culoare mult mai inchisa decat cea normala (ajunge pana la galben
inchis si maroniu), insotita de un miros intepator (specific) poate constitui un
alt indiciu al deshidratarii.
• 8. Constipatie
• Fibrele sunt extrem de importante in tranzitul intestinal. Un rol similar il are
si apa, care favorizeaza evacuarea, in timp ce deficitul il deregleaza,
impiedicand mecanismul fiziologic.
• 9. Crampe musculare
• Printre simptomele deshidratarii la varstnici se numara si crampele musculare. Din cauza reducerii echilibrului
electrolitic, isi fac simtita prezenta spasmele dureroase.
• Nivel avansat
• Pe masura ce in corp rezervele hidrice continua sa scada, manifestarile se agraveaza. Totul se petrece in
detrimentul sanatatii, deja precara dupa o certa varsta.
• Daca deficitele nu se compenseaza prin alimentatie, starea bunicilor se inrautateste treptat:
• Confuzie mentala, pana la delir;
• Reducerea capacitatii de concentrare;
• Instabilitate emotionala;
• Cresterea frecventei cardiace;
• Intoleranta la caldura (scaderea capacitatii de termoreglare);
• Insuficienta renala;
• Coma si chiar deces.
• Interventiile asistentei medicale
• Pentru a preveni deshidratarea este recomandat ca asistenta medicala:
• Să se asigure că persoana îngrijită consumă suficientă apă în fiecare zi – cantitatea poate fi
recomandată de medicul personal al seniorului;
• Să supravegheze ca nu cumva seniorul să consume cafea, sucuri sau alte băuturi ce conțin cofeină;
• Să aibă grijă la alimentația seniorului, regimurile hiper-proteice nefiind recomandate;
• Să aibă grijă ca seniorul să nu consume băuturi alcoolice, mai ales în perioada verii;
• Să oprească efortul fizic în cazul în care apar amețeli sau oboseală și să-l convingă să consume mai
multă apă după ce face mișcare;
• Să îl îmbrace cu haine ușoare, lejere, atunci când este cald.
• În cazul în care starea de sănătate a seniorului permite deplasarea, plimbările
ar trebui făcute atunci când temperaturile sunt acceptabile. Este interzisă
expunerea la soare atunci când temperaturile sunt foarte mari.
O asistenta medicala de seniori nu trebuie să fie atentă doar vara la
simptomele deshidratării, ci și iarna. În acest sezon majoritatea persoanelor
nu se simt la fel de însetate precum în anotimpul cald, ceea ce conduce la un
consum mai mic de lichide.
 Diabetul zaharat la persoanele varstnice

• Diabetul este o boală metabolică gravă, ce poate avea o evoluție cronică sau
stadială. Acesta poate fi transmis genetic sau poate fi dobândit de-a lungul
vieții, din cauza lipsei sau a insuficienței cantitative și calitative a insulinei din
organism. Acești factori duc, inițial, la perturbarea metabolismului glucidic,
apoi afectează întreg organismul.
• Diabetul este caracterizat printr-o creștere a glucozei din sânge. Glucoza este
generată prin descompunerea carbohidraților din mâncarea și lichidele
consumate și oferă organismului energia necesară pentru a funcționa corect.
La persoanele sănătoase, glucoza din sânge este eliberată către celule, pentru
a le oferi energia necesară, cu ajutorul unui hormon produs de pancreas, care
se numește insulină. În cazul pacienților cu diabet acest mecanism nu
funcționează corect. Pancreasul nu produce suficientă insulină, iar glucoza
rămâne în sânge. În timp, nivelul ridicat al glucozei duce la complicații grave
și afectează inima, rinichii, picioarele sau ochii.
• Există două tipuri importante de diabet: diabetul de tip I și diabetul de tip II.
• Diabetul de tip 1 apare de obicei la copii sau persoane tinere și este
caracterizat prin faptul că pancreasul nu produce deloc insulină. Acest tip de
diabet este insulino-dependent – persoanele afectate trebuie să-și
monitorizeze periodic glicemia și să-și administreze injecții cu insulină pentru
a asigura funcționarea normală a organismului.
• Diabetul de tip 2 apare de obicei la vârste mai înaintate și este de multe ori
o consecință a unui stil de viață nesănătos. În acest caz, pancreasul produce
insulină, dar nu în cantitate suficientă.
• Etiologia/cauzele diabetului?
• Factorul ereditar.
• Cu cât o persoană are mai multe rude ce suferă de diabet, cu atât mai mult crește
riscul ca persoana respectivă să dezvolte și ea boala, la un moment dat.
• Infecțiile cu o serie de virusuri, unele medicamente, dar, în special, alimentația.
• Abuzul de glucide și dulciuri pot duce la diabet, mai ales în rândul persoanelor
predispuse. În ultima vreme, metodele terapeutice au evoluat foarte mult, dar cu
toate acestea, din cauza alimentației nesănătoase, diabetul se află în plină
expansiune.
• Diabetul la vârstnici
• În rândul vârstnicilor, diabetul de tip 2 reprezintă o problemă din ce în ce mai
mare. Odată cu creșterea speranței de viață, crește și numărul cazurilor de
diabet, iar o mare parte dintre cazurile nou identificate sunt reprezentate de
persoane în vârstă. Persoanele vârstnice sunt mai sensibile și mai predispuse
la îmbolnăviri. De asemenea, diabetul este mai greu de depistat la seniori –
aceștia nu prezintă, de multe ori, simptomele clasice, deoarece ele pot fi
mascate de alte modificări specifice vârstei, valoarea crescuta a glicemiei duce
la punerea diagnosticului.
• Obiective
• Pacientul sa se alimenteze in raport cu nevoile sale calitative si cantitative /24 h
• Pacientul sa isi recapete conditia fizica si intelectuala
• Pacientul sa fie constient ca prin respectarea alimentatiei si a tratamentului poate
duce o viata cvasinormala
• Sa se obtina echilibrul psihic al pacientului
• Pacientul sa fie ferit de complicatii infectioase acute si cronice
• Interventii proprii si delegate ale asistentei medicale
• Tratamentul diabetului, asemenea altor boli cu o evoluție lungă, necesită o atenție
deosebită din partea asistentei medicale .
• În cazul în care tratamentul este necorespunzător, acesta poate atrage după sine o
serie de probleme grave.
Tratamentul diabetului, în special la seniori, consistă dintr-o serie de măsuri –
dietetice, igienice sau medicamentoase. Aceste măsuri trebuie aplicate cu
rigurozitate, preferabil sub supravegherea unei asistente medicale. În același timp,
bolnavul trebuie să fie conștient de importanța unui regim alimentar adecvat.
• Alimentația
• Asistenta medicala trebuie să se asigure că seniorul respectă o alimentație sănătoasă,
atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ.
• Principiile generale ale unei bune alimentații dietetice sunt:
• Obținerea și menținerea unei greutăți corporale adecvate;
• Ingestia unei cantități mari de fibre alimentare;
• Proporția de glucide 50-60% din necesarul caloric;
• Restricția consumului de zahăr (este admisă, în unele cazuri, consumul de cantități
mici de zahăr);
• Acceptarea altor înlocuitori pentru consumul de zahăr.
• În unele cazuri, aceste sfaturi generale nu se aplică. Unii vârstnici au o greutate sub
cea normală și în acest caz reducerea grăsimii, a sării sau a zahărului nu este
recomandată. Sănătatea precară a sistemului digestiv, efectele medicamentelor,
mobilitatea limitată, lipsa dexterității sau problemele cu vederea pot cauza
disconfort în timpul alimentării. Hidratarea vârstnicilor este deseori insuficientă.
Persoanele aflate în această situație ar trebui să apeleze la sfatul medicului
nutriționist, care poate face o evaluare corectă a necesităților nutriționale și poate
recomanda alimente, suplimente alimentare sau anumite tipuri de diete. Îngrijitoarea
trebuie să cunoască și să urmeze toate aceste recomandări.
• Cu toate că în diabet principala problemă este reprezentată de creșterea nivelului
glucozei din sânge, în anumite situații apare și situația opusă, respectiv o scădere
prea mare a glicemiei. Această situație este foarte gravă și poate pune în pericol
viața vârstnicului. Hipoglicemia apare atunci când nivelul glucozei în sânge este prea
mic. Persoanele vârstnice prezintă câteva riscuri suplimentare de a face crize
hipoglicemice, printre care administrarea unui număr mare de medicamente,
probleme cronice cu rinichii, alimentația insuficientă sau de slabă calitate, precum și
existența altor afecțiuni. Multe persoane vârstnice cu hipoglicemie prezintă puține
simptome sau nu au simptome deloc.
 Semne ale crizei hipoglicemice, pe care asistenta medicala le poate observa:

•  inabilitatea de a se concentra;
• schimbări de comportament;
• dureri de cap dimineața:
• probleme cu somnul.
• În cazul în care hipoglicemia trece neobservată o perioadă mai lungă de timp,
situația se poate agrava, ducând la simptome și mai neplăcute:
• confuzie;
• incapacitatea de a vorbi;
• lipsa apetitului;
• agresivitate;
• pierderea echilibrului și căderi;
• dificultăți cognitive;
• infarct sau atac vascular cerebral.
• Exercițiile fizice
• Un alt factor ce joacă un rol important în îngrijirea seniorilor cu diabet este activitatea
fizică. Efectele exercițiilor fizice sunt benefice atât pe plan metabolic, ajutând la scăderea
glicemiei, cât și pe plan psihic. În același timp, ajută la îmbunătățirea funcțiilor altor organe,
precum aparatul respirator. Exercițiile fizice întăresc musculatura, îmbunătățesc mobilitatea
și echilibrul și ajută la menținerea sănătății mentale. Vârstnicii ar trebui să încerce să fie atât
de activi cât este posibil, ținând cont de starea lor de sănătate. Persoanele cu vârste
înaintate, cele care nu sunt în putere și nu pot ieși din casă sau sunt imobilizate la pat pot
face totuși câteva exerciții pentru forță și flexibilitate. Acestea pot fi recomandate de
fizioterapeut și efectuate cu ajutorul asistentei medicale. Este foarte important însă să se
consulte întotdeauna medicul înainte de începerea unui program de exerciții.
• Starea psihică
• Depresia este o afecțiune des întâlnită la persoanele care suferă de boli
cronice. Neuropatia diabetica, ulcerațiile picioarelor și efectele adverse ale
medicației pot contribui la agravarea depresiei. Este important ca asistenta
medicala să fie atentă la starea psihică a seniorului și să anunțe familia și
medicul dacă observă schimbări în starea psihică a acestuia.
• Apariția diabetului reprezintă un moment dificil, ce afectează în primul rând, stilul
de viață.
Pacientul ce suferă de diabet necesită o atenție deosebită atât din partea familiei, cât
și din partea medicilor specializați. Recomandat este ca un senior ce suferă de diabet
să aibă lângă el o asistenta medicala, ce îi poate dedica atenția necesară și poate
asigura o bună administrare a tratamentului și alimentației necesare.
Asistenta medicala are o importanță deosebită și joacă un rol aparte în îngrijirea
pacientului cu diabet. În marea lor majoritate, bolile de nutriție pot fi ținute sub
control prin asigurarea unui mediu adecvat, a unui program de exerciții corect și a
unei alimentații potrivite.
• În cazul în care apar momente dificile de natură mentală, asistenta medicala
poate orienta bolnavul spre recăpătarea echilibrului psihic. Totodată, aceasta
trebuie să pună accent pe necesitatea unor măsuri referitoare la viața
pacientului:
• Igiena corporală – seniorul ce suferă de diabet trebuie să aibă mereu o
igienă corporală potrivită, acesta fiind sensibil la infecții;
• Evitarea stărilor sau momentelor de stres;