2 Autumn in London - Louise Bay

Machine Translated by Google

Toamna la Londra
Seria Empire State – Partea a doua
De Louise Bay
Publicat de Louise Bay 2014
Copyright © 2014 Louise Bay. Toate drepturile rezervate
Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, afacerile, locurile,

evenimentele și incidentele sunt fie produse ale imaginației autorului, fie folosite
într-o manieră fictivă. Orice asemănare cu persoane reale, vii sau morți, sau cu
evenimente reale este pur întâmplătoare. Autorul recunoaște statutul mărcii
comerciale și proprietarii mărcilor comerciale la care se face referire în această
lucrare de ficțiune, care au fost folosite fără permisiune. Publicarea/utilizarea
acestor mărci comerciale nu este autorizată, asociată sau sponsorizată de marca comercială
proprietarii.
ISBN - 978-0-9928918-6-2
Cuprins
Înclină
Drepturi de autor
Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
Capitolul zece
Capitolul unsprezece
Capitolul doisprezece
Lista de redare
Alte cărți de Louise Bay
Să ne conectăm!
Mulțumiri
Capitol unul
Anna
„Doar o băutură? Ce ai de pierdut?” Leah încerca să mă convingă să merg la o întâlnire
cu unul dintre vechii prieteni de facultate ai iubitului ei, Daniel.
„Leah, te rog. Am spus nu de o sută de ori. Poți să-l scapi?” Am raspuns.
„Nu-mi place să te văd atât de tristă, Anna.”

"Nu sunt trist. Nu știu ce vrei să spui.”
Leah oftă. „Știi exact ce vreau să spun. Sunteți așa de luni de zile, de când ne-am întors
din New York.”
„M-au întâmplat multe de când ne-am întors. Apartamentul – munca a fost ocupată. Știi
că oamenii spun că am putea fi cu toții fără slujbe dacă zvonurile sunt adevărate că firma
are probleme și am avut atât de mult de lucru de când a plecat Mindy. Doar că s-au
întâmplat multe și am fost distras.”
Dar, deși totul era adevărat, Leah avea dreptate, mă aflasem sub un nor negru de când
mă întorsesem la Londra. Totul părea puțin stins și nu puteam să mă simt entuziasmat de
nimic.
„Nu îți vei pierde locul de muncă. Și chiar dacă ai face-o, ai putea intra în altul mâine.”
Am reușit să schimb subiectul din New York. Am vrut să-l șterg din memorie și am vrut
să o retrăiesc constant în același timp. Am avut o săptămână perfectă cu Ethan. Nu știam
dacă era din cauză că amândoi aveam clar așteptările noastre – că săptămâna va fi
necomplicată și să ne distrăm și, cel mai important, limitat la doar o săptămână – dar nu
m-am simțit niciodată atât de confortabil în compania unui bărbat. inainte de. Nu existase
presiuni, așteptări, prostii. Ne concentrasem doar să ne bucurăm de noi și unul de altul.
M-a făcut să râd – cu voce tare – nu mulți bărbați ar putea face asta. Mi-a plăcut de el și mi-
a plăcut persoana pe care am fost în preajma lui. Până la sfârșit, am simțit că era ceva mai
mult între noi. Faptul că mă adusese înapoi la casa lui în ultima seară pe care am avut-o
împreună, mă făcuse să mă simt de parcă eram specială.
— Ai putea să-l suni, spuse ea.

"OMS?" M-am prefăcut că nu știu cine este „el”.
„Știi cine. Ethan.”
„Nu vreau să-l sun. A fost doar o aventură de vacanță. Și dacă aș fi vrut, nu aș putea, pentru că
nu am numărul lui mai mult decât am făcut-o de zece mii de ori pe care ai menționat asta
înainte.”
„L-ai putea găsi pe Google.”
Nu i-am spus lui Leah, dar deja încercasem pentru scurt timp să-l urmăresc pe internet fără
succes. Au fost o mulțime de Ethan Scott, dar nimic din ceea ce am putut vedea nu avea legătură
cu Ethan-ul meu. Am fost recunoscător într-un fel. Fără ambiguitate. Fără promisiuni.
Fara balega.
— Aruncă-l, Leah.
"Bine. Hai sa schimbam subiectul. Când trece apartamentul?”
Apartamentul meu fusese pe piață de când m-am întors din New York și tocmai acceptasem o
ofertă. Am fost atât de u urat să mă mut după spargere. Urăsc să fiu singur în acel loc. Chiar
dacă nu luaseră nimic, faptul că străini neinvitați fuseseră în casa mea era totuși terifiant.
„Sper că într-o lună. Cumpărătorii vor să se miște rapid.”

„Dar nu ai găsit altundeva? Ceea ce ai de gând să faci? Ți-am spus, poți sta cu Daniel și cu mine
dacă nu ai găsit undeva.”
am ridicat din umeri. "Mulțumiri." Pentru o dată în viața mea, nu am avut un plan și nici nu mi-
am dorit.
— Te-ai putea muta la New York, spuse Leah.
„Iisuse Hristoase, Leah. Trebuie să mă întorc la muncă.” Am stat de la masa noastră la locul
nostru obișnuit la prânz.
— Îmi pare rău, mormăi ea. „Vreau doar să fii fericit”, a spus ea.
„Nu am nevoie de un bărbat care să mă facă fericit”, i-am răspuns.
Leah m-a ignorat. — Ieși sâmbătă? a întrebat ea în timp ce urcam scările, ieșind din subsol în
ploaia unei după-amiezi de toamnă la Londra. A fost o perioadă grozavă a anului. Se potrivea
perfect cu starea mea de spirit: întunecată și tristă.
am ridicat din umeri. „Depinde de muncă.”

— Este sâmbătă seara, Anna.
"Voi vedea."
Ne-am sărutat la revedere și am plecat în direcții opuse.
Ar trebui să fac efort să merg sâmbătă. Era ziua de naștere a prietenei noastre de la facultatea
de drept, Alice. Munca era ocupată, dar nu suficient de ocupată pentru a lucra în weekend. Eram
puțin îngrijorat de jobul meu. Leah avea dreptate, probabil că aș putea găsi altceva, dar am fost
fericit unde eram și eu
mi-au plăcut oamenii cu care am lucrat. Dar dacă firma avea probleme, ne-am putea pierde cu
toții locurile de muncă, indiferent cât de mult aș munci.
Forfota biroului mi-a deghizat starea de spirit. Nimeni nu a observat că nu particip, că mintea
și inima mea erau în altă parte. Aveam impresia că toți se mișcau cu un milion de mile pe oră și
că eram blocat în melasă, incapabil să țin pasul. Nu ar trebui să fac pauze la prânz. Mi-a rupt
concentrarea și i-a permis lui să se scurgă prin crăpături. Dacă eram ocupat, îl ținea la distanță.
De aceea am petrecut atât de mult timp la serviciu recent. Când nu eram în birou, mi-am
imaginat că mă ciocnesc de el. Felul în care am luat prânzul după prima noastră noapte
împreună. Leah îmi spusese că era soarta și am luat-o în râs. În ceea ce mă privea, batjocorirea
era obligatorie când cineva spunea că ceva era soarta. Dar o parte din mine, o parte pe care o
țineam îngropată adânc, departe de lumina soarelui și de realitate, se întreba dacă ar fi avut
dreptate. Și gândurile de genul ăsta m-au condus puțin mai aproape de nebunie.
Ar putea fi la Londra, nu? S-ar putea să-și viziteze sora. Londra nu este atât de mare.
Treisprezece milioane de oameni nu sunt atât de mulți, nu?
Greșit Anna. Ești un idiot, Anna.
I-am trimis un e-mail lui Leah și i-am spus că voi merge sâmbătă. Nu aveam de gând să scap
fără multă durere, așa că aș putea la fel de bine să cedez acum și să nu risipesc energia. În
general, a fost opțiunea mai ușoară.
Lucram atât de multe ore încât eram aproape la curent cu totul. Aveam nevoie de un proiect. O
distragere a atenției. Poate că găsirea unui apartament nou ar fi un loc bun de început. Mi-am
închis ușa biroului și am început să caut pe site-urile proprietății. Am sunat în vreo două locuri
și am stabilit întâlniri după serviciu și sâmbăta. M-am gândit să văd dacă Leah voia să vină cu
mine, dar am decis să nu facă asta. Nu am vrut ca ea să-mi amintească constant de Ethan. Nu
aveam nevoie de reamintire.
Nu i-am spus niciodată Leahi sau nimănui că am dezvoltat... . . sentimente . . .

Presupun că ar fi cel mai bun mod de a o descrie, pentru Ethan. Ea știa că sexul era uimitor. Știa
că îmi petrecusem fiecare noapte cu el și îmi văzuse starea de spirit neagră după Ethan. Înainte
de Ethan, nu petrecusem niciodată mai mult de trei luni într-o relație cu un tip și, deși, de cele
mai multe ori, comportamentul lor rău a fost cel care a pus capăt lucrurilor, nu mi-a luat
niciodată mult să-mi revin.
Ben ticălosul și ceea ce mă amestecase, fusese îngrozitor.
Însemna că nu mă simțeam confortabil în propria mea casă, dar nu eram de zi cu zi
visând la Ben și fantezând că lucrurile ar putea fi altfel, că am putea fi încă împreună.

Nu mai făcusem asta până acum. Eram supărat. Am fost rănit, dar tocmai am trecut
mai departe. Ethan, în schimb, mă urmărea ca o fantomă și nu știam cum să-l scutur
de pe el.
*****
Ethan
De obicei, nu mi-a plăcut să zbor, mai ales pe distanțe lungi. Azi nu m-a deranjat.
Aveam prea multe de făcut ca să-mi distragă atenția de la faptul că eram la treizeci
de mii de metri în sus într-un tub de metal și pilotul probabil dormea, beat sau se
dădea cu echipajul de cabină. Am avut prea multe de gândit. Mâine a fost o zi mare.
A trebuit să mă pregătesc. Nu am citit pachetul de comunicații care fusese trimis ieri
la apartamentul meu și aveam interviuri cu presa și întâlniri cu clienții toată ziua
mâine, iar înainte de asta o întâlnire cu personalul la ora 10 pentru a anunța fuziunea.
Și apoi era Anna la care să se gândească. Nu ar fi trebuit să o aduc înapoi în

apartamentul meu în noaptea aceea. De atunci, am văzut-o în fiecare cameră. Arăta
atât de nemaipomenit venind în patul meu. Era tot ce vedeam când încercam să
dorm acolo. Începusem să-mi petrec nopțile în camera de oaspeți pentru că acele
imagini cu ea refuzau să mă părăsească.
Mi-a plăcut că o puteam face să râdă în hohote și că atunci când o făcea, nu era
afectată, cu tot corpul. Am râs mult. În mod normal, nu mă distram cu femeile —
înainte de Anna fusese întotdeauna vorba despre sex. Și părea să înțeleagă cerințele
slujbei mele, ceea ce mă surprinsese. Ea nu fusese înfuriată sau exigentă când
trebuia să lucrez – a înțeles.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că nu părea să-i pese de toate pretențiile din
New York – petrecerile și oamenii importanți. Era reală și intrase sub pielea mea într-
un mod pe care nicio femeie nu făcuse vreodată.
Când tubul de tablă în care stăteam atât de precar a lovit asfaltul de la Londra
Heathrow în șase ore, ne-am afla în același oraș. Respirând același aer. Nu eram
sigur ce simțeam despre asta. O parte din mine era încântată că s-ar putea să o văd
din nou și o parte din mine credea că asta înseamnă complicat și nu am făcut
complicat.
Dacă voiam să o găsesc, existau căi. Dar nu mă hotărâsem dacă asta îmi doream.
Știam că vreau să o trag din nou, dar știam asta
pula mea nu a avut întotdeauna în vedere interesele mele. Creierul meu știa că nu
aveam nevoie de distragere a atenției – munca avea să fie solicitantă. Și ar putea fi
distrasă de altcineva. Trecuseră luni de zile și avea un apetit la fel de vorac ca al meu.
Gândul mi-a răscolit stomacul. Am sperat că vibratorul ei îi ține foamea la distanță,
mai degrabă decât vreun ticălos care nu știa cum să o facă să vină.
— Doriți un alt whisky, domnule? Însoțitoarea de bord blondă s-a aplecat, oferindu-
mi o vedere asupra sânilor ei mai puțin perfecți.
Ea nu era genul meu. Nu mai eram sigur care era genul meu. Treceam printr-o
perioadă uscată. Eram ocupată la serviciu și ei bine, fiecare femeie pe care am întâlnit-
o am comparat-o cu Anna și pur și simplu nu păreau să mă facă să râd ca ea, nici să
mă facă tare ca ea sau să facă acel lucru drăguț fluturând mâinile în aer când
vorbeau. ca ea.
"Nu. Mulțumesc”, am răspuns.
Ea î i coborî vocea. „Ei bine, dacă vrei ceva, ceva, anunță-mă.”
Nu era nimic subtil la ea. Nu fața ei exagerat de machiată, nu sânii ei falși și nu ei.
„Nu, mulțumesc”, am răspuns din nou. Nu voiam ca ea să plutească în jurul meu

pentru tot restul zborului. Ar trebui să meargă și să găsească pe cineva care ar
aprecia mai mult lipsa ei de subtilitate.
Am fost trimis la Londra de biroul din New York. Aparent, conform managerului
nostru de comunicare, nu aveam voie să spun „sediu”. La naiba de politică. New York
ar fi sediul central. Aceasta nu a fost o fuziune, a fost o preluare. Aș supraveghea
„fuziunea” firmei de avocatură din New York, unde eram partener, cu firma de
avocatură din Londra Allen & Smith. Firmele noastre au fost în discuții de luni de zile
despre o fuziune transatlantică, dar când Allen & Smith au înregistrat profituri mai
puțin decât stelare în urmă cu trei luni, am știut că era momentul potrivit. Ei erau
vulnerabili, iar noi eram pregătiți.
Fără noi, Allen & Smith ar fi intrat probabil în lichidare. Am fost repartizat la Londra
timp de trei luni pentru a conduce integrarea. Nu eram sigur dacă integrarea era
strict cuvântul corect. Am fost aici pentru a mă asigura că Londra face ceea ce le-a
spus New York-ul.
Când am terminat primele zile, aș decide ce să fac pentru a o găsi pe Anna. Nu a
trebuit să mă gândesc la asta până atunci. Trebuia să lucrez. A se concentra. Mi-am
deschis laptopul și am început să mă pregătesc pentru luni.
*****
Sora mea devenise ușor isteric când am anunțat că voi veni la Londra. De îndată ce i-
am spus, începuse să facă planuri pe loc.
Ea m-a mutat mental în camera lor de oaspeți din Hammersmith, oriunde s-ar fi
întâmplat, și m-a pus ferm pe una dintre mamele singure pe care le cunoștea. În cele
din urmă, a cedat să trăiesc singură, cu promisiunea că voi lua cina cu ea, James și
copilul Izzy cel puțin o dată pe săptămână.
Izzy era o femeie cu care puteam să mă descurc. Jessica, nu atât. Nu știu cum a
suportat-o James.
Încă a insistat să mă întâlnească la aeroport de parcă aș fi fost un copil. Aș fi preferat
să aștept să o văd când luni s-a terminat, dar a fost o ceartă mai puțin cu ea. Isuse, ea
a muncit din greu uneori. Dar nu m-am putut abține să nu rânjesc când i-am văzut pe
ea și pe James așteptându-mă cu o pancartă cu porecla mea din copilărie, Bond, scrisă
pe ea când am ieșit din bagaj. Eram obsedat de James Bond când eram copil. Mașinile
rapide, băutura, femeile. Ce nu trebuia să-i placă?
Am luat-o pe Jessica într-o îmbrățișare imediat ce am văzut-o. „Nu mă mai cicăli”, am

spus.
— N-am spus un cuvânt, spuse ea, împingându-mă.
„Da, dar erai pe cale să o faci”, i-am răspuns, ciufulindu-i părul.
„Nu-mi atinge părul.” Ea m-a plesnit pe braț. „Nu cicălesc. N-aș ști cum.” M-am uitat la
James care și-a dat ochii peste cap în timp ce ne strângeam mâna. am chicotit.
„Deci unde este fata mea preferată?” M-am uitat în cărucior și o văd pe Izzy adormită
adânc.
„Nu o trezi. Ea este o teroare în acest moment”, a spus Jessica.
„Ca mama, ca fiica”, am tachinat eu.
„Mai bine că e ca mine decât tine.” Jessica mi-a râs în râs.
De ce am revenit la treisprezece ani unul în jurul celuilalt? Nu trebuia să iau momeala.
„Hai, trebuie să mă pregătesc pentru mâine, așa că trebuie să mă înregistrez la hotel.”
„De ce nu rămâi cu noi?” se văita Jessica. Ea nu a făcut altceva decât să-mi facă greu,
dar a vrut să trăiesc cu ea? Era plină de contradicții.
„Pentru că ești o teroare și o să muncesc mult. Am discutat despre asta. Haide."
Am mers cu mașina în oraș și m-au lăsat la hotel. Aveam de gând să stau aici și să
văd apartamente săptămâna următoare. Am fost aici trei luni, așa că nu am vrut să
locuiesc într-un hotel tot timpul. După cum am verificat
la birou, am scanat holul. Ea ar putea fi aici. Ce făcea ea?

Se trezise cu cineva azi dimineață? Mi s-a încleștat intestinele. Aveam nevoie să
mă concentrez. Mâine a fost o zi mare. A fost un moment important pentru firmă.
Nu era loc pentru distrageri sau complicații.
Capitolul doi
Anna
Mahmureala m-a lovit puternic. Era ora 16 și încă zăceam în întuneric pe canapea
mea uitându-mă la Sweet Home Alabama. Ziua fusese o anulare completă. Ar fi
trebuit să învăț până acum că nu aș putea bea vin alb fără o mahmureală uriașă.
Problema era că nu mai puteam bea whisky, nu de la New York.
În ciuda mea, ziua de naștere a lui Alice fusese distractivă. Leah avea dreptate,
starea mea de spirit nu mai era de la New York. M-am retras puțin de la lucruri, de la
viață și nu am vrut să continui așa. Am pus un zâmbet la petrecerea lui Alice și am
descoperit că până la sfârșitul nopții zâmbetul fusese autentic.
Doi tipi îmi ceruseră numărul și în loc să-mi dau ochii peste cap și să-i resping, ceea
ce fusese reacția mea la orice bărbat de când mă întorsesem de la New York, am fost
de acord să-i iau pe al lor. Și cine știe, s-ar putea să folosesc una dintre ele. Mi-a fost
dor de Ethan, dar îl cunoșteam doar de o săptămână, nu voia nimic mai mult de la
mine decât ceea ce se întâmplase între noi și el era la un continent distanță. Am vrut
să găsesc un Ethan la Londra. În ciuda mahmurelii, am simțit că aș fi apăsat butonul
de resetare și până mâine totul ar fi trebuit să se reîncarce, gata să înceapă din nou.
A doua zi dimineața, noua mea atitudine pozitivă hotărâse să rămân, așa că m-am
îmbrăcat să ucid și am intrat devreme în birou. Cu excepția când am ajuns, nu mi s-a
părut atât de devreme. Trecând prin recepție, erau oameni care ocupau locuri, cu
telefoanele mobile prinse de urechi. Mi-am verificat ceasul. Opt. A fost ciudat, recepția
nu a avut niciodată pe nimeni în acel moment.
M-am rătăcit spre Julia, recepționera șefă, care părea slăbită.
"Ce se întâmplă?" Am soptit.
Ea a ridicat din umeri. „Cine naiba știe? Dar am americani care îmi ies din fund.”
Am tresărit „Sună dureros. Te las să te descurci cu asta.”

În timp ce mă îndreptam spre biroul meu, am observat partenerii din departamentul
nostru înghesuiți într-una dintre sălile noastre de întâlnire. Sa întâmplat ceva. Poate
intram în lichidare. Iisus. Eram pregătit pentru un nou început, dar nu voiam să încep
lucrurile pierzându-mi locul de muncă.
Douăzeci de minute mai târziu, câțiva asociați mai făceau în jur și în aer era o tensiune
inconfundabilă și nu cea bună, sexuală. Am luat telefonul și am format-o pe Leah.
„Ceva se prăbușește”, am spus cu cea mai bună voce de spion.

„Ei bine, atâta timp cât este fierbinte, aș spune că deschide larg.”
„Leah, ce naiba e cu tine? Gura ta e mai murdară decât a mea în aceste zile, am spus
eu, sincer șocat.
Ea a chicotit. „Știu, este Daniel. Are o influență proastă.”
„Nu vreau să știu. Oricum. Cu siguranță se întâmplă ceva. O să reformulez asta înainte
să-mi răsuciți cuvintele. Ceva se întâmplă.
Toată lumea este nervoasă, există o grămadă de activitate la recepție, iar partenerii par
că ar fi vomitat toată noaptea. Mă sperie.”
„Voi vedea dacă cineva de aici știe ceva și îți voi trimite un mesaj.”
Leah a lucrat la o altă firmă de avocatură și bârfele printre firme s-au răspândit ca focul.
Era la fel de probabil să știe ceva despre firma mea ca și mine.
"Bun bine. Ne vedem la un pahar în seara asta? Am sugerat.
„Da. Ar fi grozav." Leah părea șocată, nu prea ieșisem recent.
Partenerii au ieșit din grămadă și un murmur a trecut prin birou. Oamenii făceau
schimb de priviri. Ce s-a intamplat? Secretara mea mi-a prins expresia goală și mi-a șoptit
să-mi verific e-mailul.
Toți asociații au fost convocați la o ședință fermă la ora 10. Era oficial. Mergeam sub.
Am încercat să mă concentrez pe muncă, dar m-am trezit să navighez pe site-urile de

locuri de muncă. Leah avea dreptate? Aș găsi ceva ușor? Ei bine, nu aveam de gând să
găsesc nimic de acum până la 10 dimineața
*****
Ethan
De când aterizase la Londra, atracția către Anna devenise mai puternică. Ea devenea
mai mare în gândurile mele și nu pleca. Va trebui să o dau de urmă. Știam asta acum.
Calea evidentă a fost prin iubitul prietenei ei – Daniel Armitage. Aș putea să-l sun sau
poate că unul dintre ceilalți parteneri l-a cunoscut – probabil că au alergat în aceleași
cercuri. Da, Armitage ar fi calea de intrare.
Am luat un număr necunoscut care îmi sună mobilul.

„Scott”, am răspuns.
„Hei, Ethan. Sunt Phoebe.”
Phoebe a fost una dintre puținele femei pe care le-am tras de mai multe ori. Ea a locuit
în Boston și a venit în mod regulat la New York pentru a lucra. Nu aveam numărul ei.
M-a sunat dacă era în oraș și voia să se culce. Până acum am fost bucuros să o ajut.
„Deci sunt în oraș și m-am întrebat dacă ești liber în seara asta, să zicem pe la zece?”
„De fapt”, am spus închizând ușa biroului meu temporar, „sunt la Londra, pentru
muncă și... . .”
„Bine, așa că te sun data viitoare.”
— Ei, Phoebe. . .”
"Da?"
„Știi că nu te-am înșelat niciodată în privința noastră. . . rela ie." A fost mai greu decât
mă așteptam.
„Da, Ethan, nu sunt îndrăgostit de tine, nu-ți face griji chipul acela frumos al tău.”
Am râs, încercând să par casual. „Da, știu că nu ai fi niciodată atât de nebun. E doar . . .
Ei bine, nu cred că ar trebui să ne mai ajungem din urmă când ești în oraș.”
"Oh. Bine. Ai devenit gay?” Ea a râs din nou, într-un mod ceva mai puțin sigur de data
aceasta.
„Îmi pare rău, doar că am cunoscut pe cineva.”
"Oh wow. Mai întâi George Clooney, iar acum tu? Ei bine, mă bucur pentru tine, chiar
sunt. Uite, trebuie să plec. Ai grijă acum.” Telefonul s-a stins.
Ușurarea mi s-a acumulat în stomac și m-am prăbușit pe spate în scaun. A fost doar o
jumătate de minciună. Întâlnisem pe cineva și, deși nu eram împreună, săptămâna
noastră împreună a făcut ca aranjamentul meu cu Phoebe să pară oarecum slăbănog.
Acum trebuia să mă concentrez. A se concentra. Eram pe cale să mergem în sala de
conferințe pentru a face anunțul personalului. Mai târziu azi, aș suna la Armitage și aș
vedea dacă o pot găsi pe Anna.
„Ethan, ca să recapitulez, voi vorbi aproximativ zece minute și apoi te voi prezenta”, mi-
a adresat Frank, partenerul senior care ieși. Am dat din cap, pe jumătate ascultând. Nu
era nevoie să recapitulăm. Nu făceam o intervenție chirurgicală pe creier, acesta a fost
un anunț personal despre o fuziune.
Armitage mi-ar spune unde este? S-ar întoarce cu fostul ei? Pune-ți capul în jocul
dracului.
Am intrat în sala de conferințe. Se simțea tensiunea în aer, era grea. Avocaților nu le

plăceau surprizele și aici era o cameră plină de ei speriați din mintea lor. În timp ce scanam
camera, ochii au încercat să-i prindă pe ai mei, încercând să vadă ce urma să fie anunțat
cu câteva secunde înainte ca persoana de lângă ei. Atenția mi-a măturat în stânga și în
dreapta și am încercat să forțez un zâmbet. La urma urmei, nu am fost aici pentru a
anunța vești proaste. Asta a fost bine pentru toată lumea.
Firma lor nu se prăbuși și ar fi făcut-o dacă nu am fi fost noi.
Ochii mi-au fost atrași către un grup de avocați din partea laterală a camerei și ceva ce
nu prea am reușit să deslușesc mi-a atras atenția. Fețele s-au concentrat treptat și acolo,
stând în spatele mulțimii de scaune, ea stătea în picioare. Anna. Anna mea. Privind drept
la mine, cu gura deschisă, de parcă ar fi văzut o fantomă.
La dracu.
Mi-am întors privirea repede și m-am uitat la podea, încercând să-mi strâng capul.
Creierul meu era neclar și nu-mi puteam organiza corect gândurile.
Ea a fost aici? A fost avocat? Podeaua a dispărut de sub mine în timp ce încercam să dau
un sens a ceea ce văzusem. Trebuia să spun câteva cuvinte lini titoare. Arăta uimitor.
Diferit. Oare Frank încetase să vorbească?
La dracu.
Adună-ți dracului, Ethan. Mi-am dus pumnul la gură și mi-am dres glasul.
Mi-am ridicat privirea, m-am uitat drept înainte și m-am acordat la ceea ce spunea Frank.
Părea bătut, epuizat.
Când m-a prezentat, i-am bătut palme pe spate. „Mulțumesc Frank. Sunt încântat să fiu
astăzi aici, alături de un număr de colegi din New York, pentru a anunța care va fi începutul
unui nou zori pentru ambele firme noastre. Allen & Smith are o reputație fantastică pentru
calitate și servicii pentru clienți și așteaptă cu nerăbdare să lucrăm mai strâns împreună
în următoarele săptămâni, luni și ani. Fuziunea este efectivă de la sfârșitul lunii, după care
vom fi rebranded ca o singură firmă. Avem timp pentru întrebări.”
M-am concentrat din greu să nu mă uit în direcția Annei. Nu îmi puteam permite să fiu
distras într-o zi atât de mare pentru ambele firme.
Întrebările erau nebunești și ușor de răspuns și le-am luat pe fiecare pe pilot automat.
Ar exista concedieri? Chiar se aștepta cineva un răspuns clar la acea întrebare?
Care ar fi noul nume al firmei? „Asta încă se discută” a fost răspunsul oficial, deși,
în realitate, numele Allen și Smith au fost abandonate.
Ar exista oportunități de a lucra în biroul din New York? Am sperat să creăm

oportunități de tot felul pentru oamenii din firmă.
Totul a fost ambiguitate și prostii. Două lucruri pe care le-am urât.
Atunci mi-am lăsat privirea atrasă de ea. Se uita la picioarele ei, nu la mine. La ce se
gândea?
Ne-am încheiat și toată lumea a plecat. Restul zilei a fost petrecut în interviuri cu
presa juridică, întâlniri cu clienții și cunoașterea celorlalți parteneri. O parte din rolul
meu a fost să evaluez care dintre parteneri a făcut tăierea. Nu era nicio îndoială că
oamenii urmau să fie concediați. Trebuia să îmbunătățim profitabilitatea și calitatea,
rapid. Asta însemna să scapi de lemnul mort. Frank ar fi fost primul care va pleca.
Dar aș putea spune astăzi că știa asta și că nu va fi o problemă.
Era pe la 6 seara când lucrurile au început să încetinească puțin. Una peste alta,
mersese bine. Se pare că presa juridică fusese pozitivă. Nu l-am văzut, dar secretara
mi-a dat diverse articole pe parcursul zilei. Am cerut un tur al clădirii pentru a
completa timpul înainte de a merge la cină – prima noapte obligatorie de bun venit
din partea partenerilor Allen & Smith. Chiar aveam nevoie să-mi verific mesajele, dar
voiam să văd unde lucrează ea exact și dacă o puteam depista din nou. Am insistat
că Frank nu m-a luat în turneu.
Părea epuizat și probabil că avea o pauză înainte de cină.
În schimb, Paul, un partener mai junior, mi-a arătat turul. Am încercat să ascult ce
spunea, dar într-adevăr mi-am petrecut timpul scanând birourile, încercând să o
găsesc. Nu eram sigur ce aș spune dacă aș da peste ea. Am zâmbit la gândul că o
revăd. Deși o văzusem doar pentru câteva secunde, gura aceea deschisă pe care o
avea era aceeași pe care am văzut-o chiar înainte de a veni. Iisuse, îmi simțeam
cocoșul mișcându-se. Poate că să o revăd nu era o idee bună.
L-am plesnit pe Paul pe spate și i-am sugerat să încheiem turul și să mergem la

restaurant.
*****
Anna
O așteptam pe Leah când a sosit, părând puțin tulburată. Eram cu un pahar înaintea
ei. Vin, nu whisky, pe care sigur o să-l regret mâine, dar chiar atunci nu mi-a păsat.
Mi-am completat paharul și i-am turnat lui Leah un pahar, scurgând sticla. I-am
făcut cu mâna chelnerului, încercând să-i atrag atenția ca să ne aducă mai mult alcool.
„Doamne, Anna, este luni. Nu pot fi lovită cu ciocanul”, a spus Leah în timp ce s-a
așezat și a luat o înghițitură din vin.
„Deci, l-am văzut pe Ethan astăzi”, am spus.
Leah părea confuză. „Ce vrei să spui că l-ai văzut pe Ethan?”
Am mai luat o gură de vin și am dat din cap. „Ethan. În Londra.
Anunțarea fuziunii.”
Leah mi-a trimis un e-mail când a apărut știrea online despre fuziune. Nu i-am
răspuns altceva decât să-i dau timp să ne întâlnim în seara asta.
„Ce vrei să spui cu „anunțarea fuziunii”? Nu sunt cu tine.”
Chelnerul a apărut la masa noastră.
— Vom avea nevoie de mai mult vin, spuse Leah, de ajutor. Cel puțin ea a primit
acel pic. „Începe de la început.”
„V-am spus că anunțul personalului a fost la ora 10 am. Ne-am depus în sala mare
de conferințe și iată-l. Stând lângă Frank.”
"El a fost acolo?" a întrebat ea, înțelegând ceea ce spuneam.
Am dat din cap. "Da. Reprezentând Flanders, Case & Burling, firma americană care
ne preia. De ce se deranjează să o numească fuziune, habar n-am, este o preluare -
eram pe cale să ne prăbușim. A vorbit, după Frank, cred. Chiar nu-mi amintesc.”
„La naiba.”
Am dat din nou din cap.
„Ai apucat să vorbești cu el?”

"Nu."
„Te-a văzut acolo?”
„Da, pe scurt, s-a uitat la mine.”
— Crezi că știa că vei fi acolo?
am ridicat din umeri. "Cred. Sunt sigur că avea liste de angajați. Nu știu, am spus.
Am ridicat din umeri din nou și am băut mai mult vin.
„Deci, cum a fost? Văzându-l?”
Fusese un șoc să-l revăd. Un șoc minunat. Un șoc confuz. Încântarea mă cuprinsese
în timp ce mă uitam la el, în timp ce se jucase cu niște hârtii în fața lui. Și apoi, în timp
ce scana camera, am știut că mă va găsi. Și când a făcut-o, și-a smuls privirea de
parcă aș fi fost ultima persoană pe care și-a dorit să o vadă. A înțepat.
— Crezi că știa la New York? am scapat. Tocmai îmi trecuse gândul.
"Ce? Știați unde lucrați? Nu. Crezi că a făcut-o?”

am baut mai mult. Efectul alcoolului mi-a pătruns prin corpul. El doar juca un joc
ciudat cu mine? Încercați să obțineți informații despre Allen & Smith? A fost o
coincidență destul de mare pentru el să fie partener la firma de avocatură care preia
locul unde lucram, nu-i așa?
„Cred că e un nemernic care mă folosea”, am spus.
"De ce? La ce te-ar folosi? Și oricum, nu poate să fi știut. Este doar o coincidență.
Este modul universului de a vă aduce înapoi pe același continent, în același oraș,
pentru că știe cât de buni sunteți împreună.” Leah s-a uitat la mine cu speranță.
„Taci naiba și bea cu mine”, i-am răspuns.

Așa mi-a știut numele în New York. Nu ghicise că numele meu adevărat era Anna –
nu existase nicio legătură între noi, ceea ce însemna că putea să vadă cine sunt cu
adevărat fără să fiu nevoit să-i spun. El știa pur și simplu. Îmi făcuse un joc ciudat
pentru a încerca să mă facă să mă culc cu el. Folosind ceea ce găsise în nenorocitul
de diligență pentru a fi culcat.
Ce ticălos. A știut tot timpul. Lucrurile începeau să aibă sens pentru mine acum.
Multumesc vin.
„A încercat să-ți vorbească?” întrebă Leah.
"Nu." A usturat și asta. Nu se mai uitase la mine pentru tot restul întâlnirii. Nici
măcar o privire în direcția mea și eram sigur de asta pentru că nu reușisem să-mi țin
ochii de la el. Oricum, ce avea să-mi spună? „Îmi pare rău că am mințit și te-am indus
în eroare, dar a fost o afacere”?
Și acum aveam să lucrez pentru el. El avea să fie efectiv șeful meu sau șeful șefului
meu sau așa ceva. Ei bine, sper să se întoarcă la New York până la sfârșitul săptămânii
și să nu-i mai aud numele.
„Ei bine, sunt sigur că voi doi vă veți ajunge din urmă în curând. Este incitant!”
„Nu este interesant, Leah, este un dezastru. Sunt un dezastru de mers când vine
vorba de bărbați.”
"Nu e ti! Chestia asta cu Ethan ar putea merge bine. Cât timp este la Londra?”
„E un mincinos și m-a folosit. Poate că încerca să obțină informații despre Allen &
Smith. E un nemernic.”
— Asta pare destul de puțin probabil, Anna. Sari la concluzii. Vinul nu aduce
înțelepciune.”
Nu i-am spus că îmi ghicise numele în New York. A fost un lucru ciudat să se fi
întâmplat, așa că l-am ținut pentru mine. Acum eram mulțumit că nu i-am spus. M-
am simțit ca un prost pentru că am crezut că a fost real.
*****
A doua zi, la serviciu, furia mea față de Ethan și mahmureala s-au amestecat într-o
dispoziție care m-a transformat în ceva care provine direct din miturile și legendele
grecești. Jur pe Dumnezeu, cred că dacă cineva m-ar fi privit greșit, i-aș fi transformat
în piatră. Nu am luat nimic de la nimeni. Mi-am străbătut munca, refuzând să mă
gândesc la altceva decât la contractele din fața mea. Nemernicul care a fost Ethan
Scott nu avea de gând să-mi distragă atenția sau să-mi afecteze cariera. Încă o dată
mi-am dovedit că atrăgeam doar cel mai de jos tip de bărbat. Aveam de gând să-mi
petrec restul vieții celibând. Decizie luata. A fost mai ușor peste tot, vă rog să mergeți
mai departe, nimic de văzut aici.
Eram aproape să nu am nimic de făcut. Nu a fost niciodată așa, ci pentru că lucrasem

ca o mașină de când mă întorsesem de la New York – contractele îmi zburau de pe
birou. Trebuia să rămân distras, așa că i-am trimis un e-mail șefului meu spunându-i
că am capacitatea de a face mai mult. Aveam de gând să iau angajatul anului.
Capitolul trei
Ethan
M-am așezat la birou încercând să mă concentrez asupra e-mailurilor mele. Aveam
douăzeci de minute până la următoarea mea întâlnire și, în ciuda faptului că nu
dormisem, nu mi-am folosit insomnia pentru a fi la curent cu munca și e-mailurile de
la clienți se adunau. Am trimis multe dintre ele asistentului meu din New York, dar el
nu a stat la birou ore întregi. Dacă volumul întâlnirilor continua așa, aveam să încep
să pierd clienți. Aveam nevoie de niște oameni, de o echipă, aici, la Londra, dacă asta
avea să funcționeze. Și aveam nevoie să dorm. În ciuda faptului că am fost treaz toată
noaptea, nu făcusem ceea ce ar fi trebuit să fiu și nu făcusem în cutia mea de e-mail,
ci mai căutasem broșura cu detaliile asociatului care mi-a fost înmânată când am
ajuns. Desigur, era un singur asociat care mă interesa. Nu mi-a spus prea multe. Doar
departamentul ei, numărul de birou și datele ei personale de contact.
Am plecat de la cina mai devreme decât era politicos. Am avut nevoie de ceva timp
să mă gândesc. Am vrut să vorbesc cu ea. Fusese atât de bine să o văd. Arătase al
naibii de uimitor. Voiam să o sărut, să o ating, să mă îngrop în ea.
Mergând pe coridoarele biroului, am continuat să-i scanez pe oamenii care se
năpusteau în jurul meu, încercând să o găsesc. . . dar
amnimic.
tot prins
A fost
ochii
iritant
oamenilor
pentruîncă
timp ce o căutam. Toată lumea mă cunoștea clar, așa că încercasem să rămân în biroul
meu între întâlniri.
Am deschis broșura. Aș putea să o sun și să o invit la prânz sau așa ceva. I-am format
numărul.
„Anna Kirby”, a răspuns ea, părând... . . iritat.
„Anna, sunt Ethan”, am vorbit încet.
Tăcere.
„Anna?”
"Ce vrei?" se răsti ea.
Nu a fost răspunsul la care mă așteptam și corpul mi s-a încleștat. Nu m-am gândit la
asta.
"Vreau sa vorbesc cu tine." Aș fi crezut că este evident.
"Sunt la munca."
„Anna.”
„Ai toate informațiile de care ai putea avea nevoie vreodată despre Allen & Smith, nu
știu de ce trebuie să-mi vorbești despre ceva mai mult.”
Ea a închis. Ce a fost asta? A înțeles că sunt eu? M-a confundat cu altcineva?
Secretara mea, Theresa, mi-a întrerupt gândurile și mi-a dat niște hârtii pentru următoarea
întâlnire. Anna ar trebui să aștepte.
„Poți să mă bagi cu Frank după asta și înainte de prânz? Trebuie să vorbesc cu el despre
resursele pentru munca mea client”, am întrebat.
„Nici o problemă”, a răspuns ea.
mi-a plăcut de ea. Era eficientă și plăcută, dar nu pe placul oamenilor și nu încerca să-mi
arunce fumul în fund. Ea a fost singura care nu era o sărută în fund și i-am fost recunoscător
pentru asta.
*****
Înapoi la biroul meu, am încercat din nou extensia Annei. Nici un raspuns. Era ora 18.00
Refuzasem o invitație la cină în acea seară, pentru a putea ajunge la curent, dar am vrut să
vorbesc cu Anna, să ajung la capătul ei mai devreme și, nu știu, să ies cu ea, să aud despre
ce a avut. mergea cu ea. Ce naiba sa întâmplat cu ea? Din extensia ei mi-am dat seama că
trebuie să fie la etajul al patrulea, așa că am coborât în căutarea ei. Nu m-ar putea ignora
dacă aș fi stat chiar în fața ei.
Am rătăcit la stânga din lifturi. Toate etajele aveau același aspect – un amestec de scaune
în plan deschis și rânduri de birouri De unde să încep? Ce aveam de gând să-i spun când
am găsit-o?
Unul dintre partenerii corporativi, Al, m-a găsit înainte să am timp să mă decid.
„Ethan, Frank mi-a vorbit mai devreme, tocmai eram pe punctul de a informa câțiva
asistenți pe care i-am identificat să lucreze cu tine. Vrei să vii cu mine și să-i cunoști? Sunt
câteva vedete adevărate, gata și dornice să vă ajute cu orice aveți nevoie”, a spus el.
„Sigur”, am răspuns. A existat un alt răspuns adecvat? A fost ultimul lucru pe care mi-am
dorit să-l fac. Am vrut să o găsesc pe Anna.
L-am urmat pe Al în timp ce a vorbit despre asociații pe care i-a aliniat și am traversat
podeaua, între birouri. Am văzut-o înainte să mă vadă ea, dar doar doar. Am zâmbit și ea s-
a uitat înapoi la ceea ce lucra.
Al a intrat în biroul ei și a fost forțată să ridice privirea. Ea a evitat să se uite la mine.
„Anna, l-ai cunoscut pe Ethan?”

Se ridică și ieși din spatele biroului ei.
„Nu, nu ne-am întâlnit. Eu sunt Anna Kirby.”
I-am urmat exemplul și m-am prefăcut că nu o cunosc. I-am luat mâna să-i tremur
în timp ce mi-a oferit-o. Pielea ei era la fel de moale pe cât îmi aminteam, dar nu
eram obișnuită să o văd în haine de serviciu. Mi-a zâmbit strâns și s-a concentrat pe
ceva peste umărul meu, fără să se uite la mine. Ce naiba?
Ochii mei i-au alunecat pe corpul ei, luând pielea deasupra cămășii ei, fusta ei
strâmtă, bubișura de pe coapsă ei arăta că purta portjartieră. M-am întrebat cine mai
observase. Pentru cine purta asta?
„Anna este unul dintre cei mai străluciți asociați ai noștri și te va ajuta în timp ce ești
la Londra.” spuse Al.
În mod clar, Al nu îi dăduse capul lui Anna. Părea că ar putea vomita la acest gând.
„Anna, de ce nu pui ceva timp în jurnalul lui Ethan?” S-a oprit și s-a uitat la mine.
„Mâine dimineață este destul de curând?” Am dat din cap. „Invită-l și pe Richard. Voi
doi îl veți ajuta pe Ethan.” Al s-a întors apoi spre mine. „Atunci, dacă aveți nevoie de
mai multe resurse, putem găsi mai mulți oameni. Functioneaza?"
„E grozav, Al. Sunt sigur că îmi va plăcea să lucrez cu Anna.” Am încercat să-i atrag
privirea, dar se uita peste tot, în afară de mine. Am vrut să-l rog pe Al să ne
părăsească, să mă lase să-i salut în mod corespunzător, să-mi trec mâinile peste
coapsele Annei, sub fusta ei, să-i împing în lenjerie. La naiba, concentrează-te Ethan.
„Trebuie să mă întorc, dar mi-a făcut plăcere să te cunosc, Anna.” Ea nu a răspuns.
*****
Anna
Nu-mi venea să cred că a avut curajul să ceară să lucrez pentru el. Ce prosa totală.
A încercat să mă sune din nou, dar nu am preluat când am recunoscut numărul. Ce
ar fi putut să-mi spună, ceea ce voiam să aud?
Telefonul meu a sunat din nou și era el. Din nou. Trebuia să înceteze să mă
hărțuiască. Am trimis apelul la mesageria vocală și m-am deconectat. Dacă nu eram
în birou, nu mă putea găsi. Poate m-aș suna bolnav mâine. Trebuia să găsesc o scuză
să nu lucrez cu el.
Am luat o sticlă de vin în drum spre casă și m-am prăbușit pe canapea cu un pahar
uriaș. Mahmureală sau fără mahmureală, aveam nevoie de un fel de sedativ. M-am
gândit să o sun pe Leah, dar nu puteam risca ca ea să vorbească despre soartă sau
despre univers sau despre ceva la fel de ridicol, așa că am pornit
TV și am început să-mi deschid postarea. Mi-a început să vibreze mobilul pe măsuța de cafea,
nu am recunoscut numărul dar i-am răspuns.
„Anna, sunt Ethan. Dacă închizi, îmi va lua aproximativ treizeci de secunde să fiu la ușa ta
din față.”
"Ma urmaresti? Cum ai adresa mea de acasă?”
„Caietul pentru parteneri cu detalii despre asociat.”
„La naiba, nu este o încălcare a drepturilor mele umane sau ceva de genul asta, e al naibii
de naibii...”
„Lasă-mă să intru Anna.”
"Unde ești?" M-am uitat prin vizor și l-am văzut stând lângă peretele vizavi de ușa mea.
„Știi unde sunt. Tocmai ți-ai verificat vizorul.” Era foarte calm, așa cum mi-am imaginat că va
fi un psihopat.
„De ce ești chiar aici? Ai primit ceea ce ai vrut. M-ai făcut prost, acum prefă-te că nu exist.”
"Lasa-ma inauntru."
"Nu."
"Lasa-ma inauntru."
"Am spus nu."

„Chiar vrei să continui această conversație prin ușă pentru ca toți vecinii tăi să o audă? Voi
sta aici toată noaptea dacă am nevoie. Oricum nu e ca și cum aș dormi.”
Ce sa întâmplat cu tipul ăsta nebun? Acest apartament a fost blestemat. Abia așteptam să
mă mișc.
— Dacă te las să intri, promiți să pleci după zece minute? Am întrebat.
„Ți-am spus că nu fac promisiuni pe care să nu le pot ține.”
„Ești plin de prostii.”
„Ce naiba Anna? Ce te-a făcut atât de supărat pe mine? Am convenit că nu te voi suna, că nu
vom rămâne în legătură. Credeam că asta ai vrut.” A ridicat vocea – era prima dată când îl
știam că era ciufulit.
Am deschis ușa și m-am uitat la el, nedorind ca vecinii să fie martori în continuare la
dezastrele mele de întâlnire.
„Nu sunt supărat că nu m-ai sunat, sunt supărat pentru că m-ai folosit.”
S-a îndreptat spre mine și am stat într-o parte ca să-l las să intre. Am putea la fel de bine să
scoatem asta cum era el chiar în fața mea.
A intrat în apartamentul meu și am închis ușa și am împrumutat înapoi.
„Nu sunt un tip prost, dar îmi este greu să-ți urmez logica. Am fost de acord că
va fi distracție simplă. Nu mă prefac că nu a fost vorba despre sex pentru mine,
dar nu poți pretinde că nu a fost vorba despre sex pentru tine. Credeam că
suntem pe aceeași pagină. Dacă aș fi știut că te-ai fi așteptat să sun. . .”
"Despre ce vorbesti? Nu mă așteptam să suni.” Vocea mea coborase aproape
la normal. Eram epuizată pentru că eram atât de supărată pe el.
„Atunci nu te urmăresc”, a spus el.
Am stat în tăcere un minut lung. Gândurile îmi treceau prin cap și niciunul nu
avea sens. Să-l am atât de aproape nu mi-a ajutat claritatea gândurilor. Era
suficient de aproape ca să atingă, să . . .
"Vrei o bautura?" Am întrebat. A dat din cap și m-am îndreptat spre bucătărie
și am turnat două pahare de whisky. Un alt lucru pentru care să fiu supărat pe
el – whisky și Ethan erau sinonime pentru mine acum.
„Poți să încetezi să mă înjure pentru doar câteva minute și să vorbești cu mine?” el a
intrebat.
Nu m-am uitat la el, nu m-am putut uita la el în timp ce i-am întins băutura și
apoi am trecut pe lângă el în sufragerie și m-am prăbușit pe canapea.
„Anna.”
— Ar fi trebuit să fii sincer cu mine de la început, am spus calm.
"Despre ce? Că am fost avocat?”
M-am uitat la el și a părut confuz.
"Iisus." A fost în mod deliberat prost?
„Anna, serios? Ce?"
„Despre faptul că știai exact cine sunt, că doreai informații despre Allen &
Smith, că foloseai ceea ce știai despre mine pentru a fi culcat sau așa ceva.”
"Ce? Când?" el a intrebat.

„La New York.” Nu putea crede că nu mi-am dat seama ce făcea.
„Crezi că știam că ai lucrat pentru Allen & Smith când ne-am cunoscut?” întrebă
el, cu vocea mai u oară. Nu am răspuns. „De unde aș fi știut?” el a intrebat.
Tăcere.
— Ce, și am aranjat să fii la New York, la același bar cu mine?
Nu mi-am dat seama cum a reușit să se lovească de mine.
„Și la prânz a doua zi.” am cerut eu.
„Ei bine, da, este adevărat. Știam că vei fi la prânz în acel loc a doua zi.
Capul mi s-a răsucit să mă uit la el.

„Nu ți-am spus pentru că mă făcea să arăt ca un urmăritor, dar am vrut să te văd din
nou și singura informație pe care am primit-o de la concierge despre tine a fost unde
urma să fii.”
"Oh. Ale mele. Dumnezeu." tiam eu. tiam eu. — Și de unde ai știut că voi fi în acel
bar?
S-a ridicat de pe scaunul de vizavi de mine, și-a luat geaca și cravata și a venit să se
așeze lângă mine. Nu am mișcat niciun mușchi.
„Asta crezi? Că am aranjat întâlnirea cu tine pentru a obține informații despre Allen &
Smith?
Am rămas tăcut.
— Oficial ești nebun, spuse el încet.
„Nu încerca să mă faci să par nebun. Tu ești cel care mă urmărește, am bufnit eu.
„Gândește-te la asta Anna. Ce informații mi-ați dat despre Allen & Smith?” M-am gândit
la asta. Nici măcar nu-i spusesem că sunt avocat, darămite ceva despre locul în care
lucram.
„Am aflat că ai lucrat acolo în timpul anunțului, când te-am văzut.”
M-am uitat la el piezi .

— Atunci de unde ai știut că mă numesc Anna?
A întins mâna și m-a tras în poală. Nu i-am rezistat. Poate ar fi trebuit. Dar am vrut să
cred ce spunea.
„Nu știam, frumoaso. Am crezut că ți se potrivește.”
Stomacul mi-a fluturat când el mă spunea frumoasă. La naiba cu stomacul.
„Și l-ai armat puternic pe concierge ca să afle unde luam prânzul a doua zi după ce ne-
am întâlnit? Este ciudat."
El a dat din cap. „Da, un pic în afara caracterului meu.”
"De ce?"
„Pentru că am vrut să te văd din nou. Nu ți-am spus că ești fantastic în pat?
El a rânjit și apoi mi-a înghețat gâtul și l-am lăsat.
*****
Ethan
M-am simțit atât de bine să o am din nou în brațe. Prea bun. Se calmase puțin, dar părea
atât de stresată încât nu știam sigur cât va dura.
„Deci a fost o coincidență? Întâlnire la bar și numele meu?” a recapitulat ea.
„Da”, am vorbit în gâtul ei, trecându-mi buzele pe pielea ei.
„Și preluarea sau fuziunea firmei tale sau orice altceva din firma mea este o coincidență?”
„Crezi că am aranjat fuziunea ca să te pot vedea din nou? Nu ești așa de bun în pat.”
Ea a râs și am simțit-o relaxându-se împotriva mea.

„Deci sunt multe coincidențe”, a gândit ea, ignorând erecția mea care îi apăsa șoldul.
„Uhh”, am bolborosit și am dat din cap.

Și-a întins capul pe pieptul meu și i-am mângâiat părul.
„Mă bucur să te văd din nou”, șopti ea.
"Este? Aveam impresia clară că gândești exact opusul,” am tachinat-o.
S-a mutat să mă privească, nasurile noastre aproape atingându-se. "Imi pare rau. E doar . . .”
„Nu, e în regulă.” Mi-am mișcat mâna pentru a-i prinde ceafa și ea s-a aplecat în față, doar
o fracțiune. A vrut ea asta?
— Ethan, șopti ea atât de încet încât m-am întrebat dacă am auzit asta în capul meu.
— Ethan, spuse ea, mai tare de data asta.
I-am tras capul spre mine, i-am luat buza de jos între dinți.
A trebuit să gust din ea. Mi-am strecurat limba între buzele ei și mi-am strecurat mâna pe
sub cămașă și pe spatele fustei ei, sub lenjeria ei până la baza coloanei. Mi-a plăcut să simt
pielea ei lângă a mea.
Ascuțit, mâinile ei s-au împins pe pieptul meu, forțându-ne buzele despărțite, dar am
continuat să-mi mângâi degetele pe spatele ei gol. „Ethan, nu. Acum ești șeful meu. Trebuie
să avem reguli.”
Știam că vorbea înțelept, dar nu-mi păsa. „Mai târziu, frumos. Putem fi de acord cu regulile
mai târziu. Chiar acum, vreau să te gust.”
I s-a oprit respirația și am știut că voi fi în ea în curând.
„Nu ai colegi de cameră, nu-i așa?” Am întrebat.
„De ce nu-l întrebi pe concierge?” a glumit ea, chicotind de ea însăși. Nu avea de gând să
mă lase să scap ușor cu asta.
Am ridicat-o și am pus-o jos lângă mine și am alunecat în genunchi în fața ei. Aproximativ, i-
am tras șoldurile spre marginea canapelei și am întins mâna sub ea
fusta. — Cauți probleme, domnișoară Anna, am spus și obrajii i s-au

înroșit ușor. Doamne, arăta frumoasă. Mi-am agățat degetele de ambele
părți ale lenjeriei ei și le-am tras în jos. S-au strâns la picioarele ei.
Capitolul patru
Ethan
„Am observat ceva mai devreme”, i-am spus în timp ce îmi trăgeam mâinile pe partea din
față a coapselor ei, de la genunchi până sub fustă. M-am oprit când am găsit portjartierul.
am înghițit. A purtat rahatul ăsta la muncă? La dracu. Nu aveam de gând să mai pot practica
avocatura cu ea în preajmă. "M-am gândit eu."
Pleoapele i-au fluturat și mi-am îndepărtat mâinile și i-am căutat fermoarul. Aveam nevoie
să-și dezlipească fusta ca să pot vedea exact ce poartă.
I-am scos creponul strâns bleumarin de pe picioare, expunându-i păsărica goală și ciorapii.
Era perfectă. Cu fusta scoasă, i-am împins genunchii larg, iar ea i-a ținut acolo. Asta a fost
ceea ce mi-a făcut cu adevărat, felul în care ea mă dorea fără rușine și nu i-a fost frică să
ceară asta. Și nu doar că și-a dorit sex. Ea a vrut ce i- am făcut. Și asta mi s-a părut al naibii
de fan.
Ea se zvârcoli în fața mea, nerăbdătoare de ceea ce avea să urmeze. Am privit-o, cu ochii

închiși, capul înclinat pe spate, buzele întredeschise. Era cea mai bună priveliște din lume.
— Ethan, gemu ea, îndemnându-mă să continui. Mi-am tras degetele pe spatele coapselor
ei, până la fundul ei perfect. O vedeam deja strălucind.
„Ești al naibii de superbă.” M-am aplecat în față și mi-am tras ușor limba de la deschiderea
ei la clitoris și din nou în jos și m-am așezat pe spate.
„Ethan. Vă rog. Mai mult." Iisuse, toată cantitatea mea de sânge mi-a ajuns la pula. Am
înfipt ambele degete mari în ea, răsucindu-mă și mângâind. Ochii ei au zburat spre ceea ce
făceam. Mi-am mișcat degetele mari în sus faldurile ei și am deschis-o, clitorisul ei expus, în
timp ce mi-am trântit mugurul tare cu vârful limbii.
„Ethan.” Ea se ridică pe coate.
Am scuturat din nou.
— Ethan, nu. Și-a întins șoldurile în mine, corpul ei spunând opusul cuvintelor ei.
Am mai aruncat o dată și i-am capturat fundul în mâini și am tras-o spre mine în timp ce
eu sugeam și linsam. Degetele ei s-au dus la părul meu și și-a tras picioarele de-a lungul
părților mele. I-am împins picioarele din nou cu coatele și mi-am înfipt degetele în ea.
Știam că era aproape în timp ce încerca să mă împingă departe de ea. „Ethan. Oh Doamne.
Oh Doamne. Oh Doamne."
Ea a pulsat sub limba mea și am redus presiunea în timp ce ea și-a arcuit spatele și a
țipat numele meu. La naiba, îmi era dor s-o privesc cum se desfășoară atât de complet
în fața mea.
Ea mi-a tras capul dintre coapsele ei și m-a adus în fața ei. În loc să mă sărute, și-a tras
limba peste bărbia mea, lingându-se de pe mine. Isuse, femeia ar trebui să fie în
închisoare pentru lucrurile pe care le-a făcut
pe mine.
„Te vreau în mine Ethan. Sunt serios. Acum." S-a rostogolit să îngenunche pe canapea,
și-a dezbrăcat bluza și a prins pernele la spate.
Era încă atât de pretențioasă.
— Ethan, a spus ea, scoțându-mă din năucirea de a o privi aplecându-se așa, oferindu-
se mie. Iisus.
Mi-am găsit un prezervativ în portofel, mi-am desprins cămașa, mi-am lăsat pantalonii
jos în timp record și m-am poziționat, dorind să savurez acest moment înainte de a mă
strecura în ea. Ea se împinse înapoi nerăbdătoare.
„Avem toată noaptea”, am șoptit. Și m-am băgat în ea și m-am retras repede complet.
Ea icni. „Și toată mâine seară.” M-am împins din nou în ea. „Și noaptea de după aceea.”
Ea scâncea. Incoerent.
înnebunit. Am tras-o de talie, trăgând-o de pe canapea și spre mine, cu spatele la pieptul
meu. „Te simți așa de frumos?” am spus în timp ce am continuat să împing cât am putut
de adânc. N-am simțit-o atât de mult în preajma mea și am vrut să ajung cât de adânc
puteam.
— Da, șopti ea.
„O să ai penisul meu în tine în fiecare zi acum.” Știam că nu voi putea să stau departe
de ea. Va trebui să o am, în mod constant, în fiecare zi.
„O, Doamne, da”, a răspuns ea.

Am împins-o pe umerii ei, încercând să ajung mai adânc. Respirațiile ei erau scurte și
rapide. Nu ar dura mult.
Aveam nevoie să-i văd fața. M-am scos și ea a căzut înainte, moale. Am luat-o și am
traversat camera până la masa. Așezând-o la un capăt, m-am împins înapoi în ea, era
atât de strânsă, atât de perfectă. S-a întins pe spate, iar eu m-am aplecat peste ea,
scanându-i fața pentru reacția ei la corpurile noastre. Obrajii îi erau înroșiți și o strălucire
de sudoare pe frunte i-a prins câteva șuvițe din păr. Acel look elegant de birou pe care îl
purta în timpul zilei dispăruse și doar Anna pe care o cunoșteam s-a întors.
Mi-am înconjurat șoldurile și ea s-a răsucit departe de mine. Era aproape.

„Nu rezistă frumos. Nu trebuie să o salvezi. Te voi face să vii ori de câte ori vrei.”
Corpul ei tresări, gura ei întredeschisă și i-am văzut vârful exact când mă turnam
în ea.
S-a lăsat pe spate pe masă, dezosată și frumoasă. I-am zâmbit.
„Nu te mai uita așa la mine”, a spus ea, prinzându-mi zâmbetul.
"Precum ce?"
„De parcă știi ceva.”
„Știu ceva.”
"Ce stii?"
„Știu că ești frumoasă. Știu că o vom face din nou în curând.
Și apoi din nou și din nou. Și știu că sunt încântat să te văd. Mi-ai lipsit."
Ea întoarse capul într-o parte, fără să spună nimic.

„Și mi-a fost dor să mă draci”, a spus ea în cele din urmă.
„Nu asta am spus”, i-am răspuns în timp ce am tras-o să se așeze și apoi am
ajutat-o să se ridice de la masă. „Mi-a fost dor să te trag, dar mi-a fost dor de voi toți.
Unde este baia?"
Ea a indicat stânga și mi-am tras brațele în jurul taliei ei și am dus-o înapoi în
direcția băii. „Hai să facem un duș”, am spus.
Ea a rămas nemișcată și tăcută în timp ce am deschis dușul și am reglat
temperatura. "Vino aici." Mi-am întins mâna spre ea și am condus-o sub apă. „Nu
am avut niciodată șansa să tragem sub duș în New York.”
— Ethan, îl mustră ea.
„Acum o să devii timid, după ce mi-ai lins de pe fața mea și m-ai implorat să te
trag?”
Și-a întins mâinile în jurul gâtului meu și mi-a sărutat pieptul.
— Trebuie doar să înțeleg regulile, Ethan.
„Mai târziu”, am răspuns.
"Mai tarziu?"
"Mai tarziu." I-am sărutat vârful capului.
*****
Anna
M-am simțit atât de ciudat, dar atât de confortabil să-l am în apartamentul meu, la duș.
Mi-a spălat părul pentru mine, mi-a pieptănat balsamul, mi-a acoperit
întregul corp în spălătorie de corp și apoi m-am clătit, totul în timp ce îmi urmăream
corpul cu sărutări. Stăteam sub apă unul față în față, cu limbile apăsând, explorând,
sărutându-ne până când apa s-a răcit.
„Acesta nu este Mandarin Oriental, nu am apă fierbinte nelimitată, mă tem”, am spus
în timp ce pielea mea se încrețea sub pulverizarea rece.
Mi-a zâmbit, m-a scos din duș și a tras un prosop în jurul meu.
„Nu mă deranjează unde te trag, atâta timp cât sunt în tine.”
Mi-am scăpat prosopul și mi-am înfășurat mâna în jurul erecției lui. Ochii lui au ars
în ai mei și am căzut în genunchi. Îmi făcusem mui înainte, dar fusese întotdeauna
pentru a-i mulțumi persoanei de la capăt. Chiar atunci, l-am vrut în gura mea. La acest
gând, a existat un val de lichid în sexul meu. M-am uitat la el din genunchi și înainte
ca gura să-l fi atins, el a gemut. L-am apucat de baza și mi-am trecut limba pe partea
inferioară a erecției lui, de la baza lui chiar până la vârf, mâna mea urmându-l, trăgând
de el. Ochii lui erau mari de mirare când i-am închis pe ai mei, i-am trasat capul cu
limba și apoi l-am luat adânc în gură.
Mi-a înfipt mâinile în păr și mi-am dat seama că încerca să se oprească să nu se

împingă în mine. Nu am vrut ca el să reziste acestui impuls. Cu el în gură, mi-am mutat
ambele mâini pe obrajii fundului lui și l-am împins, îndemnându-l să-mi tragă gura. A
mârâit în timp ce a mers mai adânc și mi-a ținut capul mai strâns. Am vrut să ia de la
mine ceea ce avea nevoie. A fost momentul final pe care i-am putut oferi asta. M-am
așezat pe spate în genunchi și el a încetinit. Mi-am pus mâinile peste ale lui pe cap,
liniștindu-l că asta îmi doream. El avea controlul. Putea să aibă tot ce vrea de la mine.
Împingerile lui au început cu seriozitate, împingându-mi și ieșind din gura mea.

Sfarcurile mele s-au strâns în timp ce îmi țineam ochii pe ai lui. Umiditatea dintre
coapsele mele a crescut. Îl voiam în mine.
El stia. Și-a tras penisul din gură mea și m-a târât în picioare în patul meu.
„Ești al naibii de sexy”, a mârâit el în timp ce mă întindeam pe spate pe saltea și

stătea deasupra mea.
„Ethan.” Tremuram de pofta pentru el. Am vrut să știu de ce nu era încă în mine și
apoi am auzit foșnetul unui înveliș de prezervative. Mi-a târât în sus corpul și s-a băgat
în mine. Capul mi s-a răsturnat înapoi la simțirea lui.
De parcă nu ar fi fost în mine în urmă cu jumătate de oră. De parcă ar fi fost prima dată când o fac
L-am simțit vreodată să mă umple. Parcă corpul meu nu s-a obișnuit niciodată cu
dimensiunea lui. Aveam nevoie de el aproape de mine și l-am apucat și l-am tras de corpul
meu, înfășurându-mi brațele în jurul gâtului lui.
„Nu te poți sătura, nu-i așa, frumoasă?”
El a avut dreptate. El a creat această femeie nesățioasă care era beată de poftă pentru el și
ar face orice pentru a avea bărbatul deasupra ei în interiorul ei. M-a speriat și m-a încântat
în egală măsură. Nu am vrut să fiu atât de scăpat de sub control.
Și-a tras capul pe spate ca să poată vedea răspunsul meu. Am clătinat ușor din cap și el a
gemut și și-a îngropat fața în gâtul meu și și-a înfipt dinții în pielea mea. Un val de plăcere m-
a cuprins și s-a amestecat cu durere. Începutul orgasmului meu a început să-mi treacă pe
corp.
Mâinile mi s-au mutat pe umerii lui și am încercat să-l împing ușor.
— Nu, spuse el tăios. „Vei veni după mine. Nu-mi vei mai rezista, Anna. Și-a mărit
împingerile, mai adânci, mai tari și o lumină albă m-a orbit în timp ce cădeam și cădeam și
cădeam.
*****
Stăteam întins dezosat și moale, cu Ethan prăbușit deasupra mea, respirația lui pe gâtul
meu încetinind, începând să revină la normal.
Mâinile mele au tras în sus și în jos pe spatele lui. M-a simțit uimitor să-l am în patul meu.
In orasul meu. Dar pentru cât timp? Nu am vrut să mă gândesc la asta.
În cele din urmă s-a îndepărtat de mine, s-a dus la baie și a ieșit arătând atât de fierbinte
încât m-a durut. Avea părul ciufulit și ochii mai albaștri decât înainte.
„Cred că m-ai fi epuizat. Nu am dormit deloc noaptea trecută”
spuse Ethan în timp ce se scufunda sub plapumă și îmi făcea semn să-i pun brațul.
"Diferența de fus orar?" Am întrebat.
„Un pic, și să te văd și să lucrez. Ești ca un leac pentru jetlag și stres, toate amestecate într-
un mic pachet sexy.” Mi-a sărutat vârful capului. „Oh, pot să rămân? Eu doar . . .”
Eram încântată că nu putea să vadă zâmbetul tremurând la colțurile gurii mele. "Mi-ar
placea asta."
„Deci, ce ai făcut de când ai plecat din New York?” el a intrebat.
„Sunt ocupat să lucrezi ore lungi la firma de avocatură pe care tocmai ai preluat-o.”
„Contopite cu”, m-a corectat el.
"Tot ceea ce."
„Dezamăgit că nu lucrez în construcții?” mi-a rânjit.
„Niciodată nu am crezut că ai lucrat în construcții, ciudate. Ești surprins că sunt avocat?”
A tras aer în piept. „Ești surprins că ai fost la Allen & Smith?

Da. Ești surprins că ești inteligent și muncitor, precum și sexy? Nu."
„Am vrut să spun ce am spus despre reguli. Slujba mea este importantă pentru mine. Dacă
diseară este doar diseară – cu politica ta de non-întâlnire sau orice altceva – este în regulă,
dar trebuie să fim profesioniști la birou până te întorci la New York. Nu vreau nicio dramă.”
Ethan nu a răspuns, doar a continuat să mă mângâie pe spate. Am fost lipicioasă sau

practică? Nu, cu siguranță eram practic. Nu i-am cerut un inel, ci doar niște limite. Lucrul
pentru aceeași firmă a complicat lucrurile.
"Uite . . .” a început el, dorind clar să mă dezamăgească ușor.
„Nu încerc să te presez”.
M-a tras mai tare. "Știu. Ai dreptate, lucrul împreună complică lucrurile. Știți că avem o
politică strictă fără frat în baza acordului de parteneriat la Flanders, Case & Burling?
„A ce politică?”
„O regulă care spune că partenerii nu au voie să ia dracu cu personalul.”
„O să vă spun un mic secret. Ai încălcat această regulă. Și ai rupt-o bine.” Am chicotit și
apoi m-am oprit brusc. Îmi spunea că nu se va întâmpla nimic între noi.
M-am încordat lângă el și am încercat să mă îndepărtez de corpul lui, dar el m-a tras mai
aproape.
„Deci, fără prostii”, a spus el. Nu știam dacă era o întrebare sau o afirmație.
„Acest lucru este complicat din multe motive. Da, tehnic sunt superiorul tău.
Din punct de vedere tehnic, există o politică strictă fără frat. Și am multe chestii de făcut cât
timp sunt aici.”
— E în regulă, Ethan. Nu-mi datorezi nimic.” Am încercat să mă îndepărtez din nou de el,
dar brațul lui s-a prins în jurul meu.
"Lasă-mă să termin. Încerc să-ți spun ce mă gândesc și nu fac asta cu femei des sau bine,
așa că va trebui să ai răbdare cu mine.” Am încetat să mă zvârcoli și brațul lui s-a relaxat.
„După cum știi, nu mă întâlnesc. Nu știu cum să mă întâlnesc.” Mă simțeam din nou
încordată, dar am încercat să rămân relaxată și să-i permit să termine ceea ce spunea. „Dar
aș vrea să petrec timp cu tine cât sunt la Londra.”
„Chiar nu te-ai întâlnit niciodată?” Am întrebat.

„Anna, nu fac prostii. Nu, nu m-am întâlnit niciodată.”
"Cum se face? Sunt sigur că te-ai gândit la asta. Trebuie să ai.”

„Banuiesc tot felul de motive. Munca a fost întotdeauna pe primul loc. Am fost întotdeauna
ambițioasă și asta necesită o anumită concentrare pe care mi-am văzut prietenii pierzându-
se pentru că s-au confruntat cu drama relațională.”
— Te referi la Andrew și Mandy?
"Poate. Mă refeream la colegii mei când eram mai junior, dar da, Andrew într-o anumită
măsură. În cele din urmă, nu am întâlnit niciodată pe cineva cu care mi-aș fi dorit să petrec
timp și să nu fac prostii. Întotdeauna am foarte clar faptul că nu mă interesează o relație și
nimeni nu m-a făcut să vreau să-mi schimb regula în acest sens. Nu până când, știi bine, am
avut săptămâna noastră împreună.”
Trupul mi s-a încălzit la cuvintele lui. Am vrut să aud mai multe.
„Și nu ai simțit niciodată că vrei să încerci? Trebuie să fi fost sub presiune să aduci întâlniri
la petreceri. Nu este mai ușor să fii într-o relație?”
„Este ăsta un motiv întemeiat pentru a înșira pe cineva? Deci am o întâlnire la îndemână
când trebuie să merg la un eveniment?” el a intrebat.
„Bănuiesc că nu, dar cred că așa încep multe relații.”
„S-ar putea să ai dreptate, dar pentru mine asta e o prostie... Dacă vrei să fii cu cineva, fii
cu cineva. Dacă nu, atunci nu. Fără ambiguitate.”
„Când te întorci? Sâmbătă?" am întrebat, mulțumit de explicația lui deocamdată.
Și-a întors capul brusc spre mine. "Nu. Sunt aici trei luni.”
Stomacul mi s-a răsturnat și m-am ridicat și mi-am strâns genunchii la piept.
Trei luni. M-aș putea îndrăgosti de acest bărbat în trei luni. A fost mai complicat decât mă
așteptam.
Ethan și-a mângâiat mâna pe spatele meu. "Hei. Vino aici."
M-am ridicat din pat și mi-am pus un tricou. Trebuia să mă gândesc și nu puteam face asta
goală.
Capitolul cinci
Ethan
nu m-am gândit la asta. Pena mea fusese cea care a gândit până acum. Tot ce se
putea concentra era să intre în ea. Și se simțea atât de bine. A început să se amestece
din nou. Nu se satura de ea.
Mi-am băgat mâinile în spatele capului, încercând să găsesc o soluție. am vrut-o. O
voiam la New York și încă o voiam la Londra.
La naiba cu personalul nu a mers bine. Clauza din acord a fost folosită înainte ca o
modalitate de a scăpa de partenerii cu performanțe scăzute.
Deși cei care și-au tras secretarele și încă facturau ca niște campioni păreau să scape.
Și eram obligat să stric asta.
Nu m-am întâlnit niciodată cu nimeni. A fost un teritoriu nou pentru mine.
„Anna?” Credeam că știa că voi fi la Allen & Smith pentru o vreme. Și, să fiu sinceră,
mi-a cam usturat că atunci când i-am dat vestea, reacția ei a fost să sară din pat și nu
direct pe penisul meu. Își mesteca degetul mare, ceea ce făcea când se gândea. Nu
au fost trei luni mai bune decât o săptămână? Poate nu dacă se întorcea cu fostul ei
sau avea pe altcineva cu care se întâlnea. „Uite, nu e mare lucru dacă vrei doar să-l
păstrezi pentru muncă.”
"Fara balega?" S-a întors și s-a uitat la mine. „Vrei să auzi la ce mă gândesc?” Exact
asta mi-am dorit. Am dat din cap. „Cred că este complicat din toate motivele pe care
le-ai spus. Și nu vreau să mă bat cu șeful meu, nu se simte bine.” Isuse, asta a fost ca
un cuțit pentru stomacul meu. „Dar ideea de a nu te dracu de tine se simte mai rău.”
Bine, a fost mai bine. "Și apoi . . . trei luni. Acestea sunt informații noi.”
S-a urcat înapoi pe pat, îngenunchind în fața mea. „Este groaznic și uimitor.”
„Îngrozitor și uimitor?” Isuse, nu am putut să țin pasul.

„Ei bine, da”, a spus ea de parcă aș fi ratat un punct complet evident. — Ethan, chiar
și după o săptămână mi-ai fost dor de tine când m-am întors la Londra. Cum mă voi
simți peste trei luni când te vei întoarce la New York? Simțea că pulsul îmi va sări
direct din gât. Nu era vorba despre un alt tip.
Era vorba despre ea că mă dorea. Am fost încântat de mărturisirea ei.
Am tras-o spre mine și nu a rezistat.
„Serios, poate nu ar trebui să rămâi”, a spus ea.
— Mă duc dacă vrei să plec, am spus.

„Nu vreau asta. Dar . . .”
"Dar?"
„Nu vreau să fiu rănită”, șopti ea. „Și nu vreau să-mi pierd slujba.”
— Crezi că te voi concedia dacă nu stingi? M-am tachinat pe jumătate, dar m-am întrebat
dacă ea este cu adevărat îngrijorată.
„Nu, nu spun asta. Spun doar că e complicat.”
„Nu vreau să te rănesc”, am spus.
"Te cred."
*****
Următorul lucru pe care l-am știut, mă trezeam la lumina dimineții, Anna încă adormită
în brațele mele. M-am simțit bine. M-am întins să mă uit la ceas. La dracu. Ar trebui să fiu
deja la birou, era 7.30 dimineața
Fusese bine să vorbesc cu ea aseară. M-am simțit bine să-i spun la ce mă gândeam și
încă mai puteam să dau un pumn în aer la faptul că ea în mod clar nu vedea pe nimeni.
Dar nu rezolvasem complicațiile legate de situație.
Din păcate, nu am avut timp să fiu în ea. Mi-ar plăcea sexul de dimineață. Să o încurcă
de somn și să o trezească până la un punct în care a fost treaz și să țipe numele meu a
fost cel mai bun sentiment, dar nu în această dimineață. Am mutat-o ușor de pe pieptul
meu și am alunecat din pat și am intrat în duș.
Ea încă dormea când eram gata să plec. Aveam o cămașă curată în birou, așa că nu
trebuia să fac un ocol prin hotel, puteam să merg direct la serviciu, ceea ce era bine
pentru că întârziasem deja. Nu am vrut să o trezesc, dar nu am vrut să plec fără să-mi iau
rămas bun.
M-am așezat pe pat lângă ea, privind-o în timp ce pleoapele începeau să-i fluture. I-am
mângâiat obrazul și i s-au deschis ochii.
„Hei”, am spus.
„Hei,” a răspuns ea amețită. "Cat este ceasul?"
"Șapte patruzeci și cinci. Trebuie sa plec."
"Am întârziat." Ea s-a ridicat. „Alarma mea. Trebuie să fi uitat să-l setez.”
I-am zâmbit. Arăta uimitor de mototolită și adormită. Pena mea a început să se întărească
așa că m-am ridicat. Nu puteam fi distras. trebuia să plec.
„Trebuie să plec, frumoaso.” Ea a dat din cap. „Ne vedem la serviciu.”
— Bine, spuse ea.
Ar trebui să sugerez să ne vedem în seara asta? Nu am vrut să se simtă presată, dar am

vrut să o văd. Nu ajunsesem la nicio concluzie aseară. Nu fuseseră stabilite reguli.
— O să-mi fie dor de tine, scânci ea. Am simțit acea înjunghiere familiară în stomac pe
care numai ea o putea induce.
"Vrei sa ne intalnim? Astă seară? Vorbesc mai mult?" Am întrebat. Acesta a fost un teren
atât de nou pentru mine. Eram obișnuită să știu exact ce îmi doream de la femeile din viața
mea. Regulile erau clare. Am luat ceea ce am vrut și le-am dat ceea ce au vrut. Era curat și
simplu. Acesta a fost orice, dar. Am vrut ca ea să fie fericită. Am vrut să o fac fericită.
Ea a dat din cap ca răspuns la întrebarea mea și nu m-am putut abține să nu rânjesc. M-
am aplecat asupra ei, încercând să mă gândesc la orice altceva decât la incredibilul ei trup
gol de sub cearșaf. I-am măturat părul de pe frunte și am sărutat-o.
„Fă-mi o favoare”, am spus în timp ce mă întorceam spre u ă.

Se ridică, sprijinindu-se de coate. „Nu purta lenjerie sexy sub costum.”
Ea a chicotit. „Nu vei ști dacă o fac sau nu.”

"O să știu. Ne vedem diseară. Numărul meu este în telefonul tău.” M-am uitat înapoi și ea
zâmbea la mine.
*****
Anna ,
chiar nu m-am putut concentra. Ethan a fost la Londra a fost complet bizar. A sta acolo cu
el și Richard vorbind despre muncă a fost mai mult decât ciudat. Richard era un super
nebun, agățat de fiecare cuvânt care ieșea din gura lui Ethan. Ce ciudat. Dar el era cu un
pas înaintea mea pentru că nu ascultam niciun cuvânt pe care-l spunea Ethan. Văzându-l
în modul de lucru, explicând complexitățile unei structuri corporative, parcă nu l-aș fi
cunoscut deloc. Era cald, dar ciudat. Ciudat, dar l-am vrut. Corpul meu era încă dureros din
cauza degetelor lui, a limbii, a șoldurilor și a penisului, dar l-am vrut din nou. Sângele îmi
curgea în urechi, sfarcurile îmi încordau șiretul sutienului, umezeala între picioare.
— Are sens, Anna? întrebă Ethan, uitându-se la mine, scoțându-mă din cap. Mi-a prins
expresia și a închis ochii. „Richard, poate ai putea fugi cu asta și Anna mă poate ajuta cu
Icarul
fi ier. Poți să-mi aduci ceva înainte de a pleca în seara asta?” Richard a dat din cap
și a fugit afară, lăsându-mă să stau în fața lui Ethan. De îndată ce ușa s-a închis, Ethan
s-a uitat la mine. „Anna”, șopti el.
Nu aveam un răspuns pentru el, nu mă puteam gândi la formarea cuvintelor, nu
mă puteam gândi la nimic în afară de el. S-a mutat de partea mea a mesei de
conferință, așa că eram amândoi cu fața spre ușă. S-a așezat lângă mine. — Anna,
repetă el. Mi-am întors capul spre vocea lui și spre respirația pe gâtul meu. Mi-am
sprijinit mâinile de masă, încercând să păstrez un anumit control asupra situației.
Mâna lui m-a prins de coapsă. am gâfâit. Acest lucru nu s-a putut întâmpla. Nu m-a
putut atinge în birou. Degetele lui au găsit tivul fustei mele și au trecut pe dedesubt,
oprindu-se brusc când mi-a găsit vârful ciorapii. „Anna. Te-am avertizat despre asta.”
Nu m-am putut abține să nu plâng la mustrarea lui.

„Femeie Isuse, ne vei da afară pe amândoi”, a spus el, în timp ce degetele lui
mergeau din ce în ce mai sus. Ar trebui să-l fac să se oprească, dar nu mă puteam
mișca. Nu am vrut să mă mișc. Mi-a găsit marginea lenjeriei și și-a împins degetul
dedesubt. „La naiba, ești atât de ud.” El a alunecat înainte și înapoi peste fanta mea,
iar eu m-am prăbușit înainte, cu coatele sprijinite pe birou, cu mâinile în păr, în timp
ce degetele lui îmi treceau pe păsărică. „O să mirosi a venit toată ziua. O reamintire
constantă a ceea ce îți fac, a șoptit el în timp ce-și înfige două degete în mine. Am
încercat să mă concentrez să nu scot niciun sunet. Am vrut să-i strig numele, dar am
pus fiecare gram de energie pentru a tace.
„Arăți atât de frumoasă tot timpul, dar mai ales acum. Cu degetele în tine, simțindu-
ți umezeala. Îți place asta, nu?”
Dacă aș vorbi să-i răspund, aș fi pierdut și aș începe să țip după el să mă facă să vin.
„Anna”, îl convinge el.

Am dat din cap.
"Fată frumoasă." Mi-a rotunjit clitorisul cu degetul mare, tare și necruțător. Eram pe
punctul de a încerca să-i rezist și mi-am amintit că mă avertizase să nu fac asta. Era
un instinct, nu eram sigur de unde vine. Nu știam dacă făcusem vreodată asta cu
iubiții mei anteriori, dar niciunul dintre ei nu mă făcuse să vin la fel de des sau la fel
de greu ca Ethan. Fără să mă gândesc, mi-am strâns coapsele împreună, iar el mi-a
forțat genunchii să se despartă. „Te-am avertizat și eu despre asta. Eu hotărăsc când
vii.” Aceste cuvinte au fost tot ce a fost nevoie și am început să tremur și m-am repezit,
apucând brațele
scaun, împingându-mi șoldurile în aer în timp ce orgasmul îmi trecea în spirală. Nu

știu dacă a fost liniștea, locația sau faptul că eram atât de aproape de o mie de
oameni, dintre care oricare ar fi putut intra în orice moment, dar a fost mai intens
decât eram obișnuit.
Pe măsură ce plăcerea s-a potolit, panica a luat stăpânire. Mi s-au deschis ochii și
Ethan și-a retras mâna, s-a ridicat și a mers spre biroul lui.
„Ethan.” Groaza mi-a inundat vocea liniștită. La ce ne gandeam?
"Știu." M-a oprit. „Avem nevoie de reguli. Ai dreptate. Astă seară. Vom vorbi despre
asta în seara asta.”
Am început să-mi adun caietul. Picioarele îmi tremurau și mâinile îmi tremurau. "Ar
trebui sa plec."
El a dat din cap.
— Dar dosarul Icarus? Mi-am amintit că i-a pomenit-o lui Richard

înainte de a pleca.
"Nu exista asa ceva. Te-am vrut doar pe cont propriu. Privirea aceea pe care mi-o
. . . vomVom
dai uneori, Anna. Mă înnebunește. avea
fi la o sutănevoie de niște
de metri reguli
unul de serioase
celălalt dacă S-
la serviciu.
a prăbușit pe scaunul de la birou.
"Arat . . . ea . . .”
— De parcă tocmai mi-ai trecut peste mână? A zâmbit când îmi termina fraza pentru
mine. Obrajii îmi ardeau. „Nu, arăți frumos, dar foarte profesionist.”
Aveam nevoie să ies de acolo și să mă compun. — Ethan, l-am avertizat. „Hai să ne

ferim unul de celălalt până vorbim mai târziu.”
"De acord."
„O, un ultim lucru.” M-am uitat la el de peste umăr. „Nimeni nu mă face să vin ca
tine.”
„Dă-mi o pauză, frumoaso, bilele mele sunt deja albastre.” El gemu.
Am zâmbit și l-am lăsat la biroul lui cu greu.
*****
„Azi ești într-o dispoziție mai bună”, a spus Lucy, unul dintre ceilalți asociați, în timp
ce se așeza pe biroul meu. Zâmbisem în sinea mea. „Ai avut noroc?”
M-am încruntat la ea și ea a râs. Îți spun cu cine aș vrea să am noroc.
Tipul ăla din Flanders, Case & Burling, cel înalt și fierbinte, Ethan Scott.
Mi-am ridicat sprâncenele spre ea, îngrijorată că dacă aș spune ceva ar da ceva.
„Ochii lui sunt atât de albaștri. Ai văzut asta? Sunt sigur că m-ar putea face să vin doar
privindu-mă.”
„Lucy!” Am urât că vorbea așa despre el.
„Și nicio verighetă. Ai vazut?" ea a intrebat. „Pariez că vrea să se distreze puțin cât este
la Londra. M-aș bucura să fiu distracția lui pentru câteva luni.” Ea mi-a făcut cu ochiul.
Lucy era vulpea de la birou și era renumită pentru că era un avocat groaznic. Nu eram
sigur cum mai avea un loc de muncă. Probabil pentru că a cochetat o furtună cu toți
partenerii de sex masculin și a fost nediscriminatorie în acest sens. Tânăr, bătrân, scund,
înalt – nu o deranja. Nu sunt sigur că a avut vreun control asupra asta.
Era natura ei cu bărbații. Nu mă deranjase niciodată, până acum. Nu puteam suporta
gândul că Ethan va fi supus inimiilor ei.
„Lucy, am multe de făcut. Dispari."
„Dar am vrut să-ți aleg creierul. Lucrezi cu el, nu? Ceva de genul. „Cum pot obține acel
concert?”
„Vreau să spun, rătăciți-vă.”
„Îmi reiau despre starea ta de spirit îmbunătățită. Trebuie să ai noroc, scumpo.”
Lucky a fost exact ceea ce am primit.

Mi-am scotocit prin geantă după telefon și m-am derulat ca să-l găsesc pe Ethan. Se
înregistrase din nou la „Dumnezeu al sexului”. Bineînțeles că avea.
Aștept cu nerăbdare să te văd în seara asta. E bine să te am la Londra.
El a răspuns imediat. E bine să fii aici. Mă bucur că ne-am găsit.

Ne vedem diseară, frumoaso.
Stomacul mi s-a zguduit.
Capitolul șase
Ethan
am bătut la ușa apartamentului Annei imediat după nouă. A fost o zi lungă și așteptam
cu nerăbdare să o văd. M-a relaxat. Când ușa s-a deschis, nu mi-am putut lua ochii de
la ea.
— Hei, spuse ea.
Nu am răspuns, nu am vrut să pierd o secundă. M-am îndreptat spre ea și, fără să
întrerup pasul, i-am prins fundul perfect și am ghidat-o înapoi pe hol, în același timp,
ridicându-i tivul cămășii în sus și peste cap. Tot ce mă puteam gândi era să fiu îngropat
în ea și să o privesc când vine.
„Hei Anna, cum a fost ziua ta?” Ea își bate joc de mine.
Am ignorat-o și i-am dat jos pantalonii de jogging. Stătea în lenjerie intimă, fără să mă
ajute, dar nici să mă împiedice. Isuse, era frumoasă.
Mi-am tras cravata în timp ce ea își continua conversația cu ea însăși. „A fost grozav,
mulțumesc, Ethan. Am făcut multe, în ciuda mai multor distrageri la birou.
i tu? Și eu am avut o zi bună, Anna, mulțumesc, am avut o serie de întâlniri...
„Întoarce-te și pune-ți mâinile pe perete.” Am întrerupt-o când îmi lăsam pantalonii

jos. Fără un cuvânt, ea a făcut ceea ce am spus și a luat poziție. Am scos un prezervativ
din portofel. Eram dur ca oțelul și nu puteam aștepta încă un minut. Curba spatelui ei,
oferindu-mi acel fund perfect acoperit de dantelă, era tot ce mă puteam concentra. I-
am mutat chiloții într-o parte și am băgat direct în ea.
„La naiba”, țipă ea. M-am tras și m-am izbit din nou de ea. Mâinile mele voiau să fie pe
fiecare parte a corpului ei deodată – șoldurile, sânii, păsărica, în păr, peste stomac.
Isuse, nu m-am săturat. Am pulsat înăuntrul ei — urma să vin în vreo zece secunde.
— Mai greu, Ethan.

Am intrat din nou, savurând senzația ei în jurul penisului meu. Ea a fost făcută pentru
mine. Ea a mormăit când am băgat din nou înăuntru și unghiile ei s-au lipit de perete.
Am întins mâna după sânii ei perfecti. Sfarcurile ei s-au încrețit sub atingerea mea și
am strâns, poate prea tare pentru că capul ei s-a pocnit înapoi pe umărul meu. Era
prea mult din ea ca să se bucure.
„Erai atât de pregătită pentru mine, Anna. Ai fost ud pentru mine toată ziua?” i-am șoptit la
ureche.
Ea a dat din cap.
— Spune-mi, Anna.
„Te-am dorit toată ziua. M-am gândit la tine în mine.”
Nu am putut să rețin nimic. Sunetul trupului meu întâlnindu-l pe al ei și gemetele ei erau
prea mult. Vederea ei, simțirea ei, mirosul ei, gustul ei. Ea era totul. Cum aș fi putut s-o las
să se întoarcă la Londra? Cum am putut să nu o am în toate săptămânile astea? La ce mă
gândisem?
S-a împins înapoi împotriva mea și am mers mai adânc. Am prins-o de umăr, călare
înăuntru și ieșind din ea. S-a strâns în jurul meu, iar respirația i s-a scurtat.
Mi-am alunecat degetele în jurul șoldului ei și în jos pentru a-i întâlni clitorisul. S-a zbătut
sub mine. Am înconjurat nervii și umezeala din jurul penisului a crescut.
"Da. Doar. Ca. Asta, respiră ea.

Capul îi căzu între brațe de parcă ar fi fost învinsă. Ea se dăduse în mine, în plăcerea
tuturor. Și-a întors capul astfel încât ochii ei să-i întâlnească pe ai mei și a venit cu o privire
de vulnerabilitate amestecată cu poftă pură.
Privirea aceea m-a terminat și m-am turnat în ea.
Am stat nemiscat cateva secunde, tragandu-mi respiratia, cu capul sprijinit de peretele din
fata ei. M-am scos din ea și ea a scâncit de parcă părăsirea penisului meu ar fi fost ultimul
lucru pe care și l-a dorit. Iisus. L-ar putea corupe pe Papa. Am luat-o și ne-am dus în
dormitorul ei. Am întins-o pe pat și am dezbrăcat-o repede de ceea ce ne mai rămăsese din
haine, apoi m-am urcat sub cuverturi cu ea, trăgându-i fundul spre mine.
Mi-am tras brațele în jurul taliei ei și mi-am cuibărit bărbia de gâtul ei.
"Hei cum a fost ziua ta?" am întrebat și ea a chicotit.
„Oh, acum întrebi”, a spus ea, mângâindu-mă pe braț.
„Îmi pare rău, trebuia să fiu în tine.”
"Știu. Imi place."
„Parcă aș fi în tine?”
„Da, și că trebuie să fii, ca și cum nimic nu te va opri, vei lua ceea ce vrei.”
„Mă faci să par ca un Neanderthal.”

„Îmi place”, a spus ea simplu. „Dar de aceea avem nevoie de reguli. Iar numărul unu trebuie
să nu aibă orgasme în birou.”
Am chicotit în gâtul ei. „Nu ți-a plăcut asta?”

"Prea mult."
„Cred că ar trebui să fie cât mai puțin contact posibil în birou și cu siguranță niciun
contact fizic. Ce zici de asta?"
„Sună îngrozitor, dar da, sunt de acord.”
„Ce mai departe?” Am întrebat. În mod clar, se gândise mult la asta. Nu-mi păsa
care sunt regulile ei. Aș juca orice joc mi-a oferit ea.
„Nu putem spune nimănui la serviciu. Chestia aia despre care vorbeai și că eu nu
vreau să fiu fata pe care toată lumea o crede că doarme până sus.
Înseamnă că nu putem spune nimănui la serviciu și mă refer la oricine.”
"Bine."
"Bine? Nu ești de acord?”
Mi-a plăcut că putea citi ușoară rezistență din cuvintele mele. — Da, dar nu e ideal,
nu?
"Dar-"
„Am spus că sunt de acord. Ce urmeaza?"
„Atât am ajuns.”
I-am tras picioarele între ale mele: „Vrei să vii cu mine la vânătoare de apartamente
în weekend și apoi să cină la sora mea?”
Ea strânse buzele. „Deci, ne întâlnim?”
Chiar nu mi-am pus o etichetă pe ea în cap. Tot ce m-am gândit era la ea și la cum
îmi doream să petrec timp cu ea și să o iau dracu în timp ce eram la Londra.
am ridicat din umeri. "Cred."

„Nu suna atât de entuziast.” M-a împins în coapsă și eu mă batjocoresc tresărit.
„Bine, am mai multe reguli”, a continuat ea.
Am gemut și m-am rostogolit pe spate, iar ea s-a răsturnat. „Și atunci pot obține o
mufă?”
„Dacă mă tragi cu mine, nu te tragi cu nimeni altcineva.”
„Iubito, nici măcar nu am menționat vreun grup în trei.” Asta mi-a câștigat un pumn
jucăuș, mic în stomac, dar i-am prins mâna și am tras-o la buze.
„Frumos, dacă ajung să te trag de ce aș vrea să trag pe altcineva?”
— Vorbesc serios, șopti ea.
Am tras-o mai aproape de mine. „La fel și eu. Va trebui să ai răbdare cu mine. Ți-am
spus, nu mă întâlnesc, așa că nu o să înțeleg totul bine tot timpul.
Dar nu joc jocuri și nu am de gând să încep să-ți fac prostii. Dacă sunt cu tine, sunt
cu tine și acolo începe și se termină.”
O vedeam încercând să-și lupte zâmbetul. „Deci suntem exclusivi?”

„O, Doamne, și tu ești unul dintre cei mai străluciți asociați ai noștri? La naiba, suntem
toast.” Ea a dat în rânjet de data asta. „Da, suntem exclusivi. Nu vreau ca niciun tip să se
apropie de tine.”
*****
Să fiu înăuntrul ei avea să devină rapid modul meu preferat de a petrece o seară.. Dormea
și stătea în colțul brațului meu de parcă ar fi fost făcută special pentru asta. Un sentiment
de entuziasm m-a cuprins de faptul că eram la Londra. Era meseria și o nouă provocare, dar
era și să fiu alături de ea. Era la fel de frumoasă pe cât îmi aminteam, la fel de amuzantă, la
fel de ticăloasă, la fel de exigentă, dar la fel de ruptă. Pentru prima dată în viața mea, eram
încântată să ajung să petrec mai mult timp cu o femeie.
Încercând să nu o deranjez, m-am întins la noptieră să-mi iau telefonul, tastând un mesaj
surorii mele. Eu: Cina de sâmbătă sună bine. Pot să aduc pe cineva?
Ea a trimis un mesaj direct, deși era după ora 2 a.m. Asta ți-au făcut copiii. .
Jessica: O fată?
Eu: O femeie.
Jessica: Este o prostituată?
Eu: Fii cuminte. O să-ți placă.
Jessica: Cine ești și ce ai făcut cu fratele meu?
Eu: Ne vedem sambata. Te iubesc.
Jessica: Nu am bani de răscumpărare, așa că va trebui doar să-l păstrezi.
Am pus telefonul jos și am zâmbit în sinea mea.
*****
Anna
Ne petreceam ziua privind apartamentele. Ethan era încă înregistrat din punct de vedere
tehnic la hotel, dar petrecuse fiecare noapte săptămâna asta cu mine. Și mi-a plăcut. Chiar
mi-a plăcut. Și mi-a plăcut foarte, foarte mult sexul, care părea să devină din ce în ce mai
bun, dar mi-a plăcut de el. M-a făcut să râd. Nu mi-a luat nimic din rahatul, era extrem de
încrezător în sine și părea să mă placă. Până acum nu juca niciunul dintre jocurile cu care
eram obișnuit. Nu s-a prefăcut, nicio prostie și s-a simțit bine. Se simțea corect. Se simțea
liber.
Pentru că știam că avem doar trei luni, am vrut să stoarc până la ultima picătură din
timpul petrecut împreună. Bănuiesc că a simțit la fel, pentru că venea în fiecare seară
după serviciu, fără scuze sau explicații. Chiar și-a adus laptopul înapoi noaptea trecută
și a lucrat puțin cât am mâncat și înainte de culcare, unde s-a întors să lucreze la
corpul meu.
Am stat lângă u ă, a teptându-l ca să putem pleca la vânătoarea apartamentului
nostru.
„Ai uitat ceva?” strigă el din sufragerie.
"Nu." am zâmbit.
A apărut în prag și mi-a luat în seamă expresia. "Iti bati joc de mine?" Și-a aplecat
capul și m-a sărutat drept pe buze.
"Poate."
„Știi, pot să-ți șterg zâmbetul ăsta de pe față în două secunde. Gura ta va fi toată
întredeschisă și chiloți într-o clipă dacă îmi las degetele să facă asta. . .” S-a întins să-
mi găsească sexul. Destul de sigur, zâmbetul meu s-a domolit și lenjeria mi s-a umezit.
O parte din mine dorea să continue ceea ce a început el, dar trebuia să mergem la
vânătoare de apartamente.
„Ethan, trebuie să mergem și nu trebuie să miros a sex în timp ce ne uităm la aceste
închirieri.”
Ethan a ridicat din umeri și ne-a condus afară. „Acesta este doar weekendul doi. Mai
avem zece de plecat. Încă zece când o să te țin gol și legat de pat tot weekendul. Nu
va exista ieșire.”
Începuse deja o numărătoare inversă în capul lui? Mai sunt zece weekenduri?
„Promisiuni, promisiuni”, am reușit să glumesc, disimulând ceasul care tocmai
începuse să-mi ticăie în cap.
„Deci, dacă cineva ne vede împreună, ce vom spune?” Am întrebat în timp ce Ethan
a chemat un taxi care să ne ducă la prima întâlnire.
„Nu vor”
„Ultimele cuvinte celebre. Dacă o fac?”
„Atunci ne vom ocupa de asta când se va întâmpla, dar acesta este un oraș de opt
milioane de oameni. Ține-ți chiloții pe tine.”
„Vrei să-mi țin chiloții pe mine? Asta înseamnă o sută optzeci de grade pentru tine.
Te plictisesc deja?”
„Așa cum am spus, gol și legat de pat tot weekendul următor.”
Ethan mi-a spus că a schimbat documentul cu agentul imobiliar, în timp ce a sunat
agentul imobiliar și s-a asigurat că toate apartamentele pe care urma să le vedem
astăzi sunt aproape de ale mele. I-am explicat că trebuia să mă mut, dar el
nu părea să-i pese. O parte din mine s-a întrebat dacă voia să mă ofer să-l las să stea cu
mine. O parte din mine a vrut. Dar nu i-am sugerat și el nu a întrebat.
Trebuia să vedem patru apartamente. Toate de zece ori mai mari decât oricare la care
m-am uitat. Sunt sigur că oricare dintre ei ar fi bine. Doi erau în același bloc unul cu
celălalt, așa că vânătoarea noastră nu avea să dureze prea mult. Ethan părea entuziasmat
de acea zi, poate că micul meu apartament era să ajungă la el.
Apartamentul lui de pe Hudson era uimitor și într-o ligă total diferită de cea de la mine.
Am întârziat câteva minute la prima vizionare și agentul imobiliar ne aștepta.
„Sunt Marie, am vorbit la telefon.” Îi întinse mâna lui Ethan care o strânse și apoi se
întoarse către mine.
„Ea este iubita mea, Anna.”
Marie m-a prins de mână în timp ce stomacul meu s-a strâns. Iubita? M-a cuprins frica.
Nu mi-a plăcut ambiguitatea pe care a creat-o acel cuvânt între noi. Prietena ar putea
însemna atât de multe lucruri, dar pentru mine a însemnat dezamăgire și durere de
inimă. I-am forțat un rânjet fără dinți către Marie și am rămas tăcută.
Entuziasmul lui Marie și Ethan pentru vânătoarea la plat a umbrit orice potențială
stânjenie pe care aș putea să o proiectez. Cele patru apartamente erau uimitoare și lui
Ethan părea să-i placă pe toate. Am dat din cap și am zâmbit în timp ce el a arătat lucruri
grozave despre fiecare apartament.
A fost de acord cu Marie că îi va da decizia în acea după-amiază. Am expirat când ea a
plecat. Când eram Ethan și cu mine, totul a fost mult mai ușor. Nu trebuia să mă gândesc
la o etichetă pentru relația noastră. Nu trebuia să mă gândesc la viitor. M-aș putea
concentra doar asupra lui.
„Deci, vrei să mergi să iei prânzul sau să mergi acasă și să tragi?” el a intrebat.
Am râs de brusca lui. „Poți să scoți bărbatul din New York, dar nu și New Yorkul din
bărbat”, i-am răspuns.
„Acasă să dracu’ e”, a răspuns el. M-a prins și m-a tras de el cu o mână și și-a întins
mâna pentru un taxi cu cealaltă.
Eram la câțiva pași de apartamentul meu. Nu eram sigur dacă se orienta sau nu mai
voia să mai piardă timpul cu hainele noastre pe tine.
„Așadar, arăți un pic mai strălucitor acum că o să-ți scoți pietrele de pe jos.”
M-a înghiontat în taxi.
„Arătam plictisitor înainte?” Am întrebat.
„Păreai de parcă vei vomita acolo o vreme când ți-am spus prietena mea. Un bărbat
cu un ego lector ar fi putut fi zdrobit.”
Nu am știut ce să spun ca răspuns. "Imi pare rau. Am fost doar surprins.”
— Dar nu i-a plăcut, apăsă el.
„Mă lupt cu conotațiile pe care cuvântul le aduce cu el.”
„Hmmm”, a fost singurul răspuns pe care l-am primit.
„Oricum, cred că doar încerci să obții o creștere din partea mea. Ai evitat să ai o
prietenă pentru totdeauna.”
„Nu încerc să evit nimic. Cred că trebuie să te întrebi dacă ești”, a spus el și s-a uitat la
mine cu ceva în ochi pe care nu am reușit să-l numesc. M-am aplecat în față și am tras
în jos fereastra cabinei, încercând să găsesc mai mult aer chiar când am ajuns înapoi la
apartamentul meu. Am sărit afară și am încercat să-l plătesc pe șofer, dar Ethan preda
deja numerar în interiorul cabinei.
Ne-am mutat în tăcere în clădirea mea, tensiunea năpădindu-se între noi. Mi-aș fi dorit
ca ceea ce gândea el să se desfășoare în subtitrări deasupra capului său.
Când am ajuns în apartament, m-am dus la bucătărie și am pornit ceainic. M-am

gândit pe jumătate că o să mă apuce și că ne vom îndepărta această tensiune de îndată
ce am intrat, dar Ethan s-a îndreptat direct spre sufragerie.
M-am mutat de la picior la picior în timp ce încercam să descifrez ceea ce mă gândeam
în același timp cu specularea asupra a ceea ce îi trecea prin capul lui Ethan. Aveam
câteva ore înainte de a trebui să plecăm la cină la sora lui Ethan. Am avut timp.
Ethan plutea în sufragerie și se uita pe fereastră când am adus cafele pentru amândoi.
„Mulțumesc, dar cred că mă voi întoarce la hotel și o să sun agentul imobiliar”, a spus
el. Inima mi s-a strâns. Nu am vrut să plece. Nu am vrut să fi cauzat asta.
„Am crezut că o să ne dracului?” am spus, încercând să u urez starea de spirit.

„Isuse, într-adevăr? O să pretinzi asta despre sex? a întrebat el, uitându-se în
continuare pe fereastră cu spatele la mine și băgând mâna în buzunar și scoțându-și
cheile. Nu mai văzusem această latură a lui până acum. În mod normal, nimic nu-l
deranja. Era mereu calm și controlat.
— Ethan, am spus și m-am îndreptat spre el. M-am dus să-l mângâi pe braț și s-a
îndepărtat de mine. Anxietatea ma cuprins. L-am supărat? Am avut puterea să-l supăr?
Am urât acest sentiment. — Ethan, te rog. Nu vreau să pleci.”
„Nu știu dacă pot face asta cu tine, Anna, nu mă pot descurca când îmi ascunzi
lucrurile.” spuse el simplu, încă fără să se uite la mine.
Inima mi s-a strâns mai tare și m-am chinuit să respir. Am dat din cap, dar el nu
putea vedea. Încercam să fiu calmă, dar înăuntru simțeam orice altceva decât. Ce as
putea sa spun ca sa il fac sa ramana? Poate ar fi mai bine așa. Mai ușor la serviciu,
oricum. Gândul de a-l vedea în birou, dar știind că nu vom fi nimic unul pentru
celălalt, mi-a făcut stomacul să se strângă și mi-am strâns degetele de la o mână în
cealaltă și m-am răsucit, sperând să alung durerea.
"Am înțeles. E complicat, am spus, încercând să-mi păstrez vocea neclintită, dar nu
am reușit și am reușit o jumătate de respirație neatractivă, jumătate de suspine la
sfârșitul propoziției. Ethan nu i-a trecut nelipsit și s-a întors să se uite la mine.
"Ce este?" el a intrebat. "Ești supărat? Ce s-a întâmplat?"
Am ridicat din umeri și o lacrimă a scăpat.
„Anna. Ai vrea să vorbești cu mine? Nu sunt un cititor de minte. Nu știu la ce te
gândești. Vrei să fii exclusivist, dar te sperii când te prezint ca fiind iubita mea. Ce-i
asta? Și ești distant în taxi și apoi despre sex când venim aici? Ce se întâmplă?"
— Încerc, m-am sufocat. „Doar pentru că am avut iubiți înainte nu înseamnă că sunt
bun la asta.”
M-am întors de la el și mi-am acoperit fața cu mâinile. Cum m-am simțit atât de
supărat că m-a părăsit? Ce s-a întâmplat cu promisiunea pe care mi-am făcut-o că
bărbații vor fi doar distracție de acum înainte?
„Atunci fii sincer cu mine. Nu mă pot descurca cu prostiile.”
„Nu te prostie.”
„Dar nu ești sincer.”
„Mi-e frică”, am spus.
"De mine? De a fi sincer?”
Îl simțeam mișcându-se mai aproape de mine. Am dat din cap, dar nu mi-am ridicat privirea spre el.
Mi-a tras mâinile de pe fața mea și i-a căzut capul în timp ce încerca să mă privească
în ochi.
„Anna, vorbește cu mine. De ce iti este teama?"
Era ca și cum ar fi desfundat o sticlă cu ceva gazos și totul s-a vărsat. „Mi-e teamă că
asta, noi, este mai mult decât sex. Mi-e teamă că vreau ca asta să fie mai mult decât
sex. Mi-e frică să pleci și mi-e frică să rămâi. Mi-e frică de ce simt despre asta, tu. Este
doar complicat și asta nu trebuia să fie complicat. M-ai putea răni, Ethan. Deja, ai
putea să mă rănești cu adevărat.”
Mi-am ținut ochii departe de ai lui, îngrijorat de ce aș vedea dacă m-aș

uita. Doar m-a tras spre el și m-a strâns strâns. „Știu”, mi-a șoptit el în
păr.
Capitolul șapte
Ethan
Reacția ei când am numit-o prietena mea a fost rănită. Știam că nu ar trebui, dar pentru
prima dată în viața mea, am vrut să pot numi pe cineva prietena mea și practic a tresărit
când am spus-o.
Am încercat să nu mă deranjeze, dar a făcut-o. Chiar m-a deranjat.
Nu am urmărit ce s-a întâmplat în continuare. Starile ei păreau să zig-zag, aruncându-mă
din miros de fiecare dată când credeam că am ajuns din urmă. Părea să fie tăcută, supărată
și tristă, într-o fereastră de șaizeci de secunde în care reușisem să o fac să se deschidă
puțin, dar mă aflam pe un teritoriu nou. În afară de sora mea, nu a fost niciodată nevoită
să consolez nicio femeie supărată.
Am stat cu ea înfășurată în brațe și m-am întrebat ce să spun în continuare.
La dracu.
„Frumos, cum facem asta mai puțin complicat? Cum fac asta mai puțin complicat? Urăsc
să te văd trist.” Știa ea ce vrea și i-a fost prea frică să-mi spună?
Ea a scos sunete pe pieptul meu, dar sunt destul de sigur că niciunul dintre ele nu a fost
cuvinte reale. Doamne, era de obicei atât de agitată, încât această latură tristă a ei era una
pe care nu o văzusem niciodată. Câte a avut ea?
"La ce te gandesti? Fără prostii”, a întrebat ea.
La dracu.
„Mă gândesc la tine”, am răspuns, sperând că asta o va calma.

"Și cu mine cum rămâne? Că sunt un fel de persoană emoțională nebună?”
"Poate."
Ea a râs la pieptul meu și m-am simțit atât de u urată. Nu am vrut-o din nou în modul
furios.
„Îmi pare rău, doar, este doar...”
Am ținut-o în brațe. „Nu vreau să fii supărat. Nu vreau să te sperii. Nu vreau să te rănesc.
Vreodată. Vreau să stăm, să facem sex fierbinte, să fim împreună, să fim fericiți.”
— Și eu vreau asta, spuse ea încet. „Dar ce se întâmplă când te întorci?”
Nu mă gândisem la ce se va întâmpla peste trei luni. Nici măcar nu mi-am petrecut

noaptea cu femeile pe care le-am tras, așa că fiecare zi cu Anna se simțea diferită și
specială, ca o aventură. Nu știam ce drum am fost
în re inere. „Nu am toate răspunsurile. S-ar putea să mă urăști în trei luni.

Tot ce știu este că prefer să petrec acest timp cu tine și să risc să am o inimă frântă
decât să plec. Dar dacă nu vrei să-ți asumi acest risc, atunci...
S-a îndepărtat și s-a uitat la mine, zâmbind încet. „O, Doamne, ești perfect. Și vreau
să fac toate aceste lucruri. Știu doar că nu te voi urî în trei luni.” Și-a pus capul înapoi
pe pieptul meu.
— Nu sunt perfect, domnișoară Anna.
„Te rog, nu-mi rupe inima”, a șoptit ea.
Aveam senzația că ar putea fi prima fată capabilă să o rupă pe a mea, dar gândul
nu m-a speriat. Îmi doream să fiu cu ea mai mult decât voiam să mă protejez. Aveam
nevoie de ea să simtă la fel. Am strâns-o aproape. Voiam să îndepărtez toate îndoielile
și grijile de la ea.
Am stat acolo ore în șir, pur și simplu ținându-ne unul pe celălalt, nevrând să fim
primii care ne-a lăsat să plece.
Telefonul ei stinge în cele din urmă ne-a despărțit.
„Hei, Leah.”
Mi-am frecat fața cu mâinile. Chestia asta de relație a fost... Anna mi-a atras atenția
în timp ce vorbea la telefon. Ea zâmbea la mine. Era atât de fierbinte, în ciuda
schimbărilor de dispoziție. Chestia asta de relație a meritat pe deplin.
„Bine, îl voi întreba. Nu am nici o idee. Ei, când închizi.”

M-am prăbușit pe canapea și când a închis, s-a apropiat și s-a călare
pe mine.
„Leah ne-a invitat la cină marți”, a explicat ea.

„Genial”, i-am
răspuns „Vrei să mergi?” a
întrebat ea „Desigur.” Abia așteptam să văd în interiorul vieții ei din Londra. Leah
părea drăguță când o cunoscusem la New York și Armitage părea un tip decent.
Mi-a luat fața în mâini.

„Suntem buni?” ea a intrebat.
Am dat-o pe spate pe canapea și mâinile ei au alunecat la gâtul meu.
„Suntem foarte buni.” Am sărutat-o pe gât și ea și-a ridicat bărbia pentru a-mi oferi
un acces mai bun. Mi-a plăcut senzația degetelor ei în părul meu. Cumva mi s-a părut
atât de intim, eram Samson pentru Delila ei — știam că mă poate distruge în felul în
care credea că o pot distruge.
„Să anulez cina la sora mea?”
"Nu de ce?"
„Ei bine, am putea să stăm acasă și să facem asta toată noaptea”, i-am răspuns în timp ce îi
sugeam carnea chiar sub claviculă.
— Vei lăsa o urmă, spuse ea.
"A a sper." M-am mutat de cealaltă parte a gâtului ei. Mi-a plăcut ideea ca oamenii să-mi
poată vedea buzele pe ea.
„Chiar vrei să anulezi?” ea a intrebat.
„Da, dar nu merită durerea pe care aș avea-o de la ea. Te superi?"
"Nu. Sunt interesat să o cunosc.”
„Izzy este mai interesantă.”
„Izzy?”
"Nepoata mea. Este adorabilă. Ea nu o primește de la sora mea, asta e sigur.”
"Fii dragut."
„Nu ai cunoscut-o. E o teroare.”
„Sunt sigur că încearcă doar să-ți țină sub control comportamentul prost.”
„Genial, să vorbesc despre sora mea a însemnat că stăpânul meu a făcut bagajele și a plecat,
așa că ar fi bine să mergem la cină.” M-am târât de pe ea și am tras-o în sus, astfel încât să
stea așezată.
— Credeam că ai spus că trebuie să ajungem acolo la șapte.
Am dat din cap.
„Avem timp”, a spus ea în timp ce mâna ei se atingea de pula mea acoperită cu denim și se
uita timidă la mine. „Pot să văd dacă te pot convinge din greu să rămâi? Nu ai mai fost în mine
de azi dimineață și abia aștept până la culcare.” Ochii ei erau străluciți și vocea ei era răsuflata.
Femeile dinaintea ei îmi spuseseră lucruri pentru a încerca să-mi placă, pentru că au crezut că
ar trebui. Cu Anna părea că nu putea să nu spună asta. Că ceea ce era în capul ei pur și simplu
s-a scurs și m-a aprins. Simțeam deja sângele curgându-mi spre pula.
*****
În ciuda unei muii excelente și a mă îngropa în ea timp de ceea ce păreau a fi ore în șir,
îndrăzneala mea părea să fie permanentă în jurul ei. Nu eram sigur dacă era topul fără spate
pe care îl purta, tocuri sau doar acel zâmbet.
"Esti bine?" a întrebat ea când ne-am oprit în afara casei surorii mele.
Am zâmbit ca răspuns. "Esti bine?"
„Da. Sunt pregătit pentru inspecție.”
Presupun că urma să fie supusă un pic de control din partea Jessicai. Era asta o parte
din ceea ce o speriase mai devreme? Tocmai veneam să o văd pe sora mea și nu voiam
să-mi petrec seara fără ea. Nu credeam că acesta este un eveniment. Ea se întâlnea cu
familia mea.
„Doar ca să știi, nu-mi pasă deloc părerea surorii mele despre nimic.”
M-a lovit jucăuș cu geanta ei când a coborât din taxi.

„Nu spune asta, nu e frumos.”
„Vreau să spun doar că acesta nu este un test. Este cina.”
„Nu-ți mai face griji pentru mine. Vei fi următorul care va avea o criză. De abia aștept."
„Deci trăim momentul?”

S-a oprit chiar înainte de poartă și mi-a zâmbit. Nu m-am putut abține să nu rânjesc
înapoi.
„Sărută-mă”, a spus ea.
M-am aplecat să o ciugulesc pe buze și ea și-a cuprins brațele în jurul meu.
Mi-a pătruns în gura cu limba, împingând-o cu pasiune împotriva mea. Mi-am alunecat
mâinile peste spatele ei gol, trăgând-o împotriva mea. Sânii ei perfecti s-au strivit de
pieptul meu. La naiba, nu purta sutien.
Brusc, ea s-a îndepărtat. "Trăind momentul. Mai ales momente de genul acesta. Spune-
i lui hard-on că este în afara serviciului pentru câteva ore. Ea a zâmbit și am luat-o de
mână și am pornit pe poteca către ușa din față a surorii mele.
„Ești crudă.” am pufnit.
— Ai apetitul sexual al unui băiat de nouăsprezece ani.
„Și tu ești Fecioara Maria?”
— Mă gândesc că îmi dai și mie apetitul unui băiat de nouăsprezece ani.
„Hai să mergem acasă”, m-am scâncit. Ultimul lucru pe care mi-am dorit să-l fac acum
era să-mi petrec seara cu sora mea. Anna a făcut un pas înainte și a apăsat soneria și,
înainte să pot sugera să alergăm, au apărut umbre prin sticla mată.
James deschise ușa. „Femeile din această casă nu sunt într-un loc bun.”
„La naiba, James,” strigă Jessica de la etaj și Izzy a început să plângă.

„Acum uite ce ai făcut.”
„Bine ați venit în cel mai fericit loc de pe pământ”, a spus James și s-a mișcat într-o parte,
ca să putem intra înăuntru.
„Ea este Anna.” Nu am renunțat în mod deliberat la cuvântul „prietenă”.

Anna și James s-au salutat și m-am întrebat dacă Anna se simțea stânjenită. Sora mea
țipând pe scări nu a fost cea mai prietenoasă dintre urări. Dar Anna zâmbea și părea
relaxată.
„Jessica doar încearcă să o liniștească pe Izzy, după cum poți auzi. Ea va coborî într-un
minut. Și apoi, odată ce va bea un pahar de merlot, aproape că va fi umană.”
"Am auzit." Jessica trișă când intră în bucătărie unde eram adunați, James turnându-
ne de băut. — Mai bine îmi turnați două pahare.
„Izzy jos?” Am întrebat.
„Hei, Bond. Da, pentru cât timp, cine știe?”
"Legătură?" întrebă Anna.
„Jessica, aceasta este a mea... aceasta este Anna.”
Anna s-a întors să se uite la mine, a rânjit și apoi s-a întors către Jessica. „Sunt iubita
lui Ethan, mă bucur să te cunosc.”
Inima mi-a sărit în piept și o durere surdă mi-a bătut în stomac. În timp ce îmi traseam
ochii de la Anna la Jessica, Jessica mă privea de parcă ar fi așteptat să spun ceva. Am
încercat să trag în jos colțurile gurii, dar nu a funcționat. Ea a fost prietena mea și am
fost foarte fericită de asta. Am prins-o de șold și am tras-o spre mine.
„Ei bine, minunile nu vor înceta niciodată. Izzy doarme și Bond are o iubită.
Dă-mi naibii.”
— Nu înjura, spuse James.
„Izzy e sus. Ea nu ne poate auzi.”
„Încercăm să nu înjurăm în fața ei”, a explicat James.
Am dat din cap, nevrând să mă implic. Jessica avea nevoie de Merlot-ul ei.
„Deci ce-i cu să-ți spun Bond?” întrebă Anna. am gemut.
„Oh, asta va fi interesant. Vă pot spune toate poveștile jenante ale lui Ethan.” Jessica
era practic veselă și mi-am dat ochii peste cap spre ea.
„Anii dezastruși ai întâlnirilor din adolescență ai Jessicai pot învinge orice are ea
asupra mea. Aduceți-o, am răspuns.
Jessica a râs. "Asta o să fie amuzant."
*****
Anna
Sora lui Ethan era drăguță. Frumos chiar. Presupun că nu ar trebui să fie o surpriză având în
vedere trăsăturile asemănătoare lui Ethan. Cu siguranță ai putea vedea asemănarea. Ceea ce
a fost mai interesant pentru mine a fost relația pe care a avut-o cu ea. A fost jucăuș și tachinator
și dulce. Fiind cu ei mi-a amintit că am fost în Hamptons, era relaxat și fericit — viața lui Ethan
era plină de oameni buni care îl iubeau. Cupluri fericite care trăiesc vieți fericite. M-am întrebat
de ce nu s-a întâlnit înainte – nu și-a dorit și el asta?
„Pariez că încă ai toate cărțile scoase, de parcă ai încerca să intelectualizezi o obsesie a

copilăriei”, l-a batjocorit Jessica. Jessica explicase totul despre obsesia lui Ethan pentru James
Bond. Erau obsesii mai rele de avut.
„Sunt valoroși. Primele ediții”, a răspuns el părând ușor rănit.
„Cel puțin este mai intelectuală decât obsesia Boys II Men pe care ai avut-o.”
„Da, dar încă nu am afișele mele Boys II Men pe perete. Au venit când am început să mă
întâlnesc cu adevărat. Deși ar fi trebuit să le las sus. Fanteziile vedetelor rock sunt mult mai
bune decât realitatea întâlnirii cu adolescenți îndrăgostiți.”
„Sau ieșind cu orice bărbați în vârstă. Nu doar băieții adolescenți sunt înțelepți, am spus,
uitând de filtru. „Cu excepția companiei actuale, desigur.” M-am înfiorat și Jessica a râs.
"Probabil ca ai dreptate. Ultima întâlnire pe care am avut-o înainte să-l cunosc pe James nu
numai că m-a făcut să plătesc cina, dar mi-am petrecut noaptea trimițând mesaje unei foste
iubite, pe care el a scuzat-o spunând că era supărată din cauza unei despărțiri.”
Am dat din cap. „Am fost o dată la o întâlnire și am ieșit din toaleta de la restaurantul nostru
pentru a-l găsi că ia numărul chelneriței.”
"Iisus." Ethan se dădu înapoi.
„Și la facultate, iubitul meu de multă vreme a ajuns să mă înșele cu cel mai bun prieten al
meu. Același lucru i s-a întâmplat lui Leah înainte de a-l întâlni pe Daniel. Sunt un magnet de
rahat, ce să spun.”
„Deci ce mă face asta?” întrebă Ethan.
„Hmmm, un cavaler pe un cal alb, culorile lui zboară?” I-am zâmbit iar el mi-a zâmbit înapoi.
„OMG, o citezi pe Pretty Woman?” m-a întrebat Jessica, zâmbindu-mi cu așteptare.
Am dat din cap. „Am auzit că și tu ești un fan al filmului?”

"Îmi place. L-am văzut de un milion de ori. Obișnuiam să-l pun pe Ethan să-l privească iar și iar.”
„A dat roade”, am spus. — Ți-a spus ce a făcut la New York?

— La naiba, Anna, nu spui povestea asta. Ethan gemu. „Cred că am preferat discuția cu
fostul iubit.”
„Trebuie să-mi spui acum”, a țipat Jessica.
„Nu, Anna. Jessica nu vrea să audă despre ce face fratele ei gol, a intervenit Ethan.
— Este adevărat, spuse Jessica. „Fără povești sexuale. Niciodata. Oricum, nu despre fratele
meu. Dacă sunt despre un bărbat sexy cu care nu sunt înrudit, atunci dish!
Am rămas complet fără propriile mele povești și trebuie să trăiesc indirect!”
„Nici eu nu vreau să aud despre tine gol, pentru numele lui Hristos.” Ethan î i dădu ochii
peste cap.
„Ok, mai multe povești despre fostele mele – cel mai recent fostul meu datora bani cuiva pe care
nu ar trebui să-l și au ajuns să pătrundă în apartamentul meu pentru a mă speria.”
Ethan își împinse scaunul departe de masă, picioarele, zgâriind podeaua cu gresie. „Voi al
naibii de serios?” M-am uitat la el și fața lui era întunecată, ochii lui plictisind în mine. Am
fost năucită de reacția lui și nu am avut timp să-i răspund. — Apartamentul în care ești
acum?
„Ethan.” Am întins mâna spre el, luându-i mâna în a mea. „Îl vând, știi că sunt și poliția
este implicată”.
„Cum ai putut să nu-mi spui?” Mă cutreia fa a, parcă ar fi căutat mai multe informa ii.
„Nu a apărut. Și nu e nimic de spus.”

— Nu rămâi acolo, mârâi el.
„Ethan, am stat acolo de atunci, a fost cu luni în urmă, iar tu ai fost acolo cu mine de
curând.” L-am prins de mână, încercând să-l liniștesc.
„Nu mai stai acolo pe cont propriu”, a spus el, mai calm, dar totuși hotărât.
„Bine”, am spus, înțelegând. Mi-a plăcut că îi păsa suficient de mult încât să vrea să mă
protejeze. S-a simțit bine. Se simțea în siguranță. Mi-a zâmbit și mi-a strâns mâna.
„Uau,” a spus Jessica și amândoi ne-am răsturnat capetele la vocea ei în același timp.
"Ce?" întrebă Ethan.

Ea a ridicat din umeri și a început să curețe farfuriile de pe masă. M-am ridicat, dar Ethan
m-a tras înapoi în jos, fără a-mi lăsa mâna.
— Lasă-mă să te ajut, am spus, încercând să mă ridic din nou. Ethan m-a tras pe mine și
pe scaunul meu spre el cu o mână, cealaltă nu l-a părăsit pe a mea.
„Voi doi stați aici. James și cu mine vom primi asta”, a spus Jessica.
Mi-am sprijinit capul pe umărul lui Ethan. „Lucrezi cu el?” întrebă el după câteva bătăi.
„Nu, Doamne, nu. El nu era. . . doar nu."

„Îl mai vezi?”
Am clătinat din cap. "Nu deloc."
"Vorbeste cu el?"
„Nu, Ethan. Vă rog. Putem vorbi când ajungem acasă, dar lasă-l cât timp suntem aici.”
I-am zâmbit țeapăn, conștientă că Jessica și James se vor întoarce în orice moment.
— Nu-mi place, se răsti el.

"Clar."
James s-a întors cu două sticle de vin. „M-am gândit că ar putea avea nevoie de provizii
suplimentare. Eu zic, dacă ai dubii, să te enervezi.”
„Este singurul lucru pe care îl mai avem în comun”, a spus Jessica în timp ce intra cu
o tavă cu mousse de ciocolată. „A fi irosit pentru a bloca realitatea.”
„Am auzit că este singura modalitate de a trata copiii”, am spus.

„Absolut”, au refren James și Jessica și apoi au râs.
Am zâmbit și m-am întors să mă uit la Ethan care mă privea de parcă nu ar fi auzit
nimic din interacțiune. I-am strâns mâna, el a clipit și a privit în altă parte.
„Ce este porcăria asta pe care o bei?” A zâmbit și a aruncat înapoi un pahar din orice
ar fi fost, clar că nu era prea îngrijorat.
"Deci ce faci?" m-a întrebat Jessica.
„Oh, sunt avocat. Lucrez la firma pe care firma lui Ethan tocmai a preluat-o.”
Jessica s-a uitat la fratele ei și apoi din nou la mine. „Deci, v-ați întâlnit lucrând
împreună? Este permis asta?”
„Ne-am întâlnit la New York, vara. A fost o coincidență că lucrăm împreună. Nu știam”,
a spus Ethan.
Era clar, Ethan nu-i spusese prea multe surorii lui despre mine.
„Așa că nu ai venit la Londra să petreci timp cu sora și nepoata ta.
Tipic." Jessica glumea evident.
„Nu, am venit să fac o treabă. Nu am știut unde lucrează Anna până când ne-am lovit
unul de celălalt la serviciu.”
„Oh, wow”, a spus ea. „Sună cam romantic.”
"Este ceea ce este." Ethan s-a așezat pe spătar în scaun, mâna lui încă nu o eliberează pe
a mea.
„Deci, când te întorci la muncă?” întrebă Ethan. „Jessica este dentist.

Ea va face o avere în țara asta.”
I-am dat un cot în coaste.
„Da, voi vedea câteva antrenamente săptămâna viitoare de fapt. Mi-e puțin frică să
mă întorc. Probabil că am uitat totul. A trecut peste un an.”
„Hei, ești grozav la meseria ta. Nu vei fi uitat nimic.” Ethan s-a întors spre mine.
„Jessica este la fel de inteligentă ca un bici. Primul clasament al ei.”
A fost drăguț să-l văd atât de mândru de ea. am zâmbit. „Sunt sigur că merge în
familie. Ce fac părinții tăi?” Am întrebat.
„Și tata este dentist. Mama stă acasă. Au viața perfectă. Ai auzit de unchiul Alec? l-a
întrebat Jessica pe Ethan.
Ethan dădu din cap. „Am vorbit ieri cu mama.”
M-am scuzat să merg la toaletă în timp ce ei au ajuns din urmă cu chestiile de
familie. Acesta a fost un nou Ethan. Familia Ethan. Loial, mândru. A fost frumos. Dar
nu aveam nevoie de un motiv să-l plac mai mult.
Capitolul opt
Ethan
am fost supărat. În sfârșit, îmi povestise despre fost. Dar, în ciuda faptului că am
întrebat de mai multe ori în New York și a refuzat să discute despre el, ea îi spune
degajat surorii mele totul la cină. Și se dovedește a fi un nenorocit și ea nu este în
siguranță în propria ei casă. Sunt supărat pe ea, sunt supărat pe fostul ei și sunt supărat
pe mine pentru că nu am scos mai devreme această informație de la ea.
Reușisem să-l împing într-o parte în timpul cinei, dar după ce am părăsit-o pe a surorii
mele, mi s-a strecurat înapoi în cap și nu m-am putut opri să mă gândesc la asta.
Eram într-un taxi, ne întorceam la apartamentul ei, dar nu aveam cum să stăm acolo.
Nu o dădeam cu ea în patul ăla, unde se dracuse cu alți bărbați, mai ales bărbați care
nu o meritau. Isuse, gândul m-a făcut să vreau să trag ceva cu pumnul.
— Ești tăcut, spuse ea. Nu am spus nimic de când plecasem de la Jessica și James.
Mâna ei era în a mea, așa cum fusese în cea mai mare parte a nopții, și am strâns-o.
Încearcă să-i dai asigurări cu privire la ceva. Nu eram sigur ce.
„Îmi pare rău că nu ți-am spus despre Ben. Știu că m-ai întrebat.”
— Nu-mi spune numele lui, am spus, uitându-mă drept înainte.
— Nu te-am înșelat, spuse ea în cele din urmă. Avea dreptate, din punct de vedere
tehnic nu mințise, dar uram că era atât de mult din ea încât nu știam. Era a mea și
voiam să știu totul.
Când am oprit în afara apartamentului ei, mi-am dat seama că se întreba dacă voi
intra. De parcă aș părăsi-o. Nu mai petrecea o noapte în acel apartament, cu siguranță
nu singură.
Ea a încercat să-mi dea drumul la mână în timp ce am plătit șoferul, dar nu am lăsat-o.
Ne-am îndreptat spre apartament. „Vreau să faci o geantă. Ne cazăm la hotelul meu în
seara asta, am spus, încă fără să mă uit la ea.
"Ethan..."
„Nu te certa cu mine. Nu despre asta.”
Ea nu a făcut-o. I-am eliberat mâna și ea a făcut drum prin apartament adunându-și
lucrurile. Am rămas lângă ușa din față, așteptând.
M-am simțit mai bine când am ieșit din locul ei și am fost înapoi în alt taxi. Dar nu
suficient de bun pentru a putea avea o conversație cu ea. Eram îngrijorat că o voi
pierde. Nu eram obișnuit să mă descurc cu așa ceva. Ea nu a făcut-o
am făcut ceva rău, dar încă eram supărat pe ea că nu mi-a spus. Și pentru că mă
întâlnesc cu alți oameni înaintea mea. A fost irațional, dar așa am simțit. Eram supărat
pe mine, că n-am întâlnit-o înainte de nenorocitul ăsta Ben, înainte de toți ceilalți tipi
cu care se întâlnea.
Când am ajuns la hotel, mi-am luat mesajele de la birou și am condus-o pe Anna la
banca liftului, ducându-și valiza în spatele nostru. Ea împachetase o sumă decentă,
ceea ce era un lucru bun pentru că nu se întorcea acolo.
„Când are loc vânzarea apartamentului tău?” am întrebat când ușile liftului s-au
deschis.
„Săptămâna următoare.”
Am dat din cap. „Ce apartament pe care l-am văzut astăzi ți-a plăcut?”
„Au fost toți uimitoare.”
"Pe care o preferați?"
"Nu este pentru mine."
„Anna.”
"Al doilea."
Am dat din cap. „Bine, voi vorbi cu agentul imobiliar. E gol, așa că ar trebui să ne
putem muta rapid. Vom rămâne aici până atunci.”
"Ethan..."
— Nici un cuvânt, Anna.
„Nu pot să vorbesc?”
"Nu încă."
"Apoi când?"
„Când te-am tras atât de tare încât ai uitat ce ai vrut să spui.”
Ea nu a răspuns și când am intrat în camera de hotel, ușa s-a trântit în urma noastră.
I-am lăsat valiza jos și am traversat zona de zi spre pat.
„Vino aici”, am spus, încercând să ascund furia pe care o simțeam. Era mânie
amestecată cu poftă. Nu am putut să mă uit la ea când i-am desfăcut cămașa și i-am
desprins-o de pe umeri. M-am concentrat pe pielea ei moale și netedă. Am vrut să-l
marchez și i-am înclinat capul într-o parte și mi-am atașat buzele de gâtul ei. am suge tare.
Cu siguranță ar fi un semn și gândul mi-a crescut nevoia de ea și mi-a îndepărtat
mânia. Nu s-a plâns, doar s-a ținut neclintit de umerii mei. M-am mutat pe cealaltă
parte și am făcut la fel.
„Scoate-ți restul hainelor”, am ordonat în timp ce începeam să mă dezbrac.
În tăcere, ea s-a conformat. O simțeam uitându-se la mine, încercând să-mi atragă privirea.
Nu eram pregătit să înfrunt ceea ce voi vedea acolo.
Gol, am îngenuncheat în fața ei. Îi simțeam mirosul de păsărică perfectă chiar în fața mea.
Am prins-o de fund și mâinile ei s-au dus la părul meu. Mi-am împins limba împotriva ei. Era
udată și nu m-am putut abține un geamăt. La naiba, era delicioasă. Intotdeauna mi-a placut
sa ma duc cu femeile. Cu cei mai mulți dintre ei, a fost pentru că i-a dezlegat până la un
punct în care ar face orice ar fi vrut să le sugerez. Cu Anna, privirea tulbure din ochii ei a
fost cea care a făcut-o pentru mine.
Felul în care părea să meargă într-un loc puțin diferit. A început să-mi bată aproape imediat
pe limba. Era atât de pregătită. O mână și-a împins fundul perfect împotriva mea, iar cu
cealaltă am folosit-o pentru a urmări umezeala peste pliurile ei, apoi mi-am împins degetele
în ea și ea s-a strâns în jurul meu.
Iisuse, penisul meu a început să bată la gândul că în curând va înlocui degetele mele.
Respirația ei a devenit mai scurtă. Nu avea să reziste mult, dar nu aveam de gând să-i fac
asta atât de ușor.
— Ethan, mieuna ea.
M-am îndepărtat de ea, refuzând să-i dau eliberare împotriva limbii mele.
Nu așa avea să se întâmple. Nu avea să fie răsplătită atât de ușor. M-am ridicat și am ridicat-
o brusc pe pat.
„Întoarce-te,” am lătrat și ea s-a răsturnat pe burtă.
Îngenunchind în spatele ei, i-am împins genunchii sub ea, ridicând acel fund al ei perfect,
gata pentru mine, în timp ce fața și pieptul ei au rămas plat pe saltea.
M-am mutat de pe pat pentru a obține un prezervativ și o vedere mai bună.
„Stai nemișcat”, am spus în timp ce ea se ducea să-și împingă pieptul de pe pat. Din nou s-
a conformat fără argumente. De asta aveam nevoie. Aveam nevoie de ea să-mi arate că
sunt bărbatul pe care și-l dorea. Că va face orice i-am cerut.
*****
Anna
Nu am experimentat niciodată Ethanul pe care îl văzusem azi. Părea pe punctul de a-și
pierde controlul. Poate că nu ar fi trebuit, dar era cald.
Am simțit o adiere peste sexul meu în timp ce stăteam acolo, expus, cu fundul în aer.
Știam că se uita la mine, mă privea gata pentru el. A trebuit să înăbuși un geamăt la acest
gând. M-a adus în prag cu limba și apoi s-a oprit.
Am vrut să țip la el de frustrare dar am vrut și să-i dau ceea ce își dorea, ceea ce părea că
are nevoie. Încerca să se descurce cu ale lui
frustrare pedepsindu-ma. Poate că nu ar fi trebuit să fiu, dar am fost de acord cu asta. Am

vrut să-i dau totul.
Mâinile lui mari mi-au acoperit fundul și patul s-a scufundat în spatele meu. am ramas
nemiscat. Știam că nu ar trebui să rup poziția. Am fost a lui de a face cu ceea ce voia.
Mi-a trecut un deget de la clitoris la fund și am mușcat consola pentru a nu-mi arăta
plăcerea.
„Te simt, atât de gata pentru mine, Anna. Dar nu este vorba despre plăcerea ta.”
A mârâit, apoi a intrat în mine și s-a tras imediat.
Inima îmi bătea cu putere și tot ce mă puteam concentra era el. Vocea lui simțea că vine
din interiorul meu, ca și cum aș fi o parte din el și el o parte din mine. A împins din nou și
mâinile mele au prins cuverturile de pat.
„Simți asta?” a întrebat el, împingându-se din nou spre mine și apoi pornind un ritm
necruțător. „Simți ce îți poate face pula mea?”
Am icnit ca răspuns.
„Nimeni nu îți poate face asta, nu-i așa, Anna? Nu te ia nimeni ca mine?”
"Nu. Nici unul." am înghițit.
„Nu te poți abține, nu-i așa? Vii atât de ușor cu pula mea în tine. Dar încă nu. Încă nu te
voi lăsa să vii, mă auzi?”
Cuvintele lui au trimis senzații dulci clitorisului meu și am știut că, cu câteva dintre
loviturile lui de pedeapsă, orgasmul meu mă va depăși.
„Răspunde-mi”, mârâi el.
„Ethan, eu sunt. . .” Eram aproape și nu mă puteam opri, era ca un tren de marfă care se
năpustește spre mine. Și apoi a plecat. Nu mai era în mine și mâinile lui părăsiseră șoldurile
mele. Un mic scâncet mi-a scăpat odată cu orgasmul.
M-am prăbușit pe față când Ethan a intrat în baie.

La naiba, era foarte supărat pe mine. Din spatele ușii a venit o bubuitură puternică și m-
am ridicat în picioare și am traversat încăperea, bătându-mi capul în jurul ușii.
Ethan stătea pe marginea căzii, cu capul în mâini, cu degetele zdrobite.
Am îngenuncheat în fața lui, punându-mi mâinile pe coapsele lui. — Îmi pare rău, am
spus încet.
Nu s-a uitat la mine. „Ești supărat pentru că ți-am ascuns ceva important. Și deși nu am
mințit, ar fi trebuit să îți spun când m-ai întrebat și îmi pare rău.”
„Este mai mult decât atât”, a răspuns el.

Inima mi-a tresărit. Ce avea de gând să spună? Că nu a putut trece peste asta?
Un gând trecător la plecarea lui m-a umplut de groază.
"Spune-mi." Era tot ce puteam să mă descurc.
„Urăsc să mă gândesc la tine cu altcineva. Oricine altcineva."
Nu era ceea ce mă așteptam și frica mea a făcut loc căldurii.
„Nu sunt cu nimeni altcineva. Nu sunt sigur că am fost vreodată.” Ethan era diferit. Știam
asta, chiar în acel moment.
Ochii lui s-au ridicat spre ai mei, de parcă ar încerca să mă vadă mai mult. Am vrut să vadă
în mine. Am vrut să spun ce i-am spus lui Ethan. Bărbații dinaintea lui erau irelevanți pentru
mine. Timpul dinaintea lui era irelevant pentru mine.
Mi-a tras degetul mare pe obraz. „Este dificil, simt că aș strica asta.”
Prea dificil? „Te vreau doar pe tine, Ethan. Te-am căutat doar și tu nu vei da peste cap asta
— nu te voi lăsa. Și trebuie să mă oprești și pe mine să încurc asta.”
Părea îndurerat și mâinile lui au căzut pe umerii mei. I-am luat una dintre mâinile lui în a
mea și i-am sărutat degetul.
"Ce-ai făcut?" Am soptit.
„Este în regulă”, a spus el.
„Nu lovi cu pumnii în pereți. Vorbește-mi. Oricât de mult vrei să-ți comunic, trebuie să
funcționeze în ambele sensuri. Încă ajungem să ne înțelegem, va fi plictisitor, dar ai avut
dreptate când ai spus că a vorbi despre lucruri este calea prin denivelări.”
El a dat din cap. M-am ridicat și mi-am întins mâna pentru ca el să o ia. În schimb, m-a tras
spre el și și-a înfășurat brațele în jurul taliei mele și și-a sprijinit capul pe pieptul meu. L-am
sărutat pe cap și mi-am împins degetele prin părul lui.
Am stat acolo minute lungi, lucrurile s-au aranjat între noi. Dezvăluisem părți noi și ascunse
din noi înșine astăzi. Nu în mod deliberat, ci fundamental. Stăteam expuși și vulnerabili. De
parcă tocmai am fi urcat pe vârful unui munte, mi s-a părut că avem nevoie de timp să ne
recuperăm și să ne recuperăm înainte să ne ridicăm și să ne bucurăm de priveliște.
În cele din urmă, Ethan s-a ridicat și m-a condus înapoi în pat și ne-am întins membrele
împletite și corpurile noastre cât se poate de aproape, liniștindu-ne pe noi și unul pe altul.
Ethan mi-a sărutat vârful capului. „Îmi pare rău că am reacționat exagerat”, a spus el.
„Nu ai de ce să-ți pară rău.”
"Fac. Te-am subestimat pe tine, pe mine, pe noi. Am încercat să te pedepsesc.”

„Ethan, să mă tragi niciodată nu va fi o pedeapsă. Totul este o plăcere.”
M-a tras mai aproape. „Suntem bine?”
„Suntem mai mult decât bine.”
„Pot să te trag cum trebuie acum?” mi-a zâmbit iar eu am râs de el.
„Oricand, iubito.”
Înainte ca cuvintele să-mi iasă din gură, mi-a pus corpul prins de saltea cu șoldurile, cu tăria
lipită de coapsa mea, buzele pe gâtul meu.
„Am lăsat o urmă”, a spus el.

„Întotdeauna”, am răspuns, mâinile mele trăgându-i pe spatele lui.
Și-a ridicat capul să se uite la mine. — Vorbesc serios, Anna. Gâtul tău."
"Este bine. Imi place."
"Vă place?" Și-a înclinat sprânceana spre mine.
"Fac. Spune că îți aparțin.”
„Iisuse, mă faci greu.”
„Și mie îmi place și asta”, am spus în timp ce el a început să se frece în sus și în jos pe coapsa
mea, devenind din ce în ce mai aproape.
"Tu faci?"
Am dat din cap. A dat un ghiont la intrarea mea și mi-am ridicat picioarele în jurul șoldurilor
lui.
„Ești nesățios”, a spus el, trăgându-și penisul până la clitorisul meu. M-am arcuit împotriva lui.
„Numai pentru tine”, am șoptit.

Am luat un prezervativ de pe noptieră și el și-a acoperit rapid erecția.
S-a cufundat în mine și s-a liniștit, umplându-mă trupul și mintea. S-a lipit de mine, cu fruntea
de a mea, și s-a mișcat încet, apăsând din ce în ce mai adânc. Greutatea lui asupra mea mă
făcea să mă simt în siguranță și protejată, mâinile lui sub umerii mei mă împingeau spre el.
Căldura și transpirația s-au construit între noi, amestecându-se.
„Anna”, mi-a suflat el în gură și mi-am înfipt călcâiele în fundul lui, îndemnându-l mai aproape
de mine. Am crezut că nu se poate mai bine între noi, dar asta era diferit, mai apropiat, mai
intim. Am întins mâna spre fața lui și i-am tras degetele pe pomeți.
„Ethan”, i-am șoptit înapoi.

M-a spălat. Dragoste. L-am iubit. Dintr-o dată, am fost clar – toate emoțiile zilei se prăbușiseră
pentru că încercam să zdrobesc ceea ce aveam împreună – ce simțeam pentru el. Eram
îndrăgostită de acest bărbat. Omul frumos care era deasupra mea, în interiorul meu. „Ethan.”
Nu am spus ce a simțit tot corpul meu. Astăzi fusese destul de complicată. Ar fi timp.
Mi-am trecut buzele de ale lui și mi-am strâns mușchii în jurul lui, iar el a gemut. Mi-a plăcut
să aud ce i-ar putea face corpul meu – era atât de încântat. Sfarcurile mele s-au întărit pe
pieptul lui, târându-i-se pe pielea lui în timp ce el se mișca deasupra mea. Pasul i s-a accelerat,
dar mișcările lui erau încă mici și intense. Mușchii lui s-au încleștat de parcă ea și-ar fi pus
fiecare gram de energie în mișcările lui mici.
Și-a înconjurat ușor șoldurile și geamătul meu s-a prins în gât. M-a privit în timp ce îmi
țineam respirația. A împins din nou și din nou, ajungând din ce în ce mai departe înăuntru și
apoi am fost amândoi acolo. Chiar în același timp, în acea lumină albă, împreună, privindu-ne
unul pe celălalt.
Corpul lui a fost rigid pentru câteva secunde lungi și apoi s-a prăbușit peste mine, cu capul
lipit de gâtul meu - gâfâind, lins, sug.
„La naiba, frumoasă,” mârâi el pe nerăsuflate.
Respirația mi s-a încetinit „Hmmm” a fost tot ce am putut să mă descurc și mi-am tras
vârfurile degetelor în sus și în josul coloanei lui. Îmi doream să rămână deasupra mea așa
pentru totdeauna.
Capitolul nouă
Anna
După aceea, lucrurile erau încă complicate, dar mai ușoare. Relația noastră a fost tot ce ar
trebui să fie. Ceea ce a fost între noi a fost mai mult decât o aventură de vară sau o poveste
de dragoste de vacanță – inimile noastre erau deschise una pentru cealaltă.
Apartamentul meu s-a vândut, dar m-am întors cu Ethan doar să împachetez lucrurile. Nu
am mai stat acolo. Mi-am mutat unele lucruri în apartamentul închiriat al lui Ethan, iar
restul le-am pus în depozit.
Ar fi trebuit să încep să caut un loc nou, dar asta însemna să mă gândesc la viitor și la ce
voiam să fac. Eram de acord cu Ethan că, pentru prima dată, aveam de gând să trăiesc în
prezent. Nu aveam de gând să-mi fac griji pentru viitor. În prezent, Ethan a fost la Londra
și exact acolo îmi doream să fiu. Nu am vrut să avans rapid în această relație – gândul că se
întâlnește cu părinții mei, sau că ne mutăm împreună în mod corespunzător, gândul că el
este tată, că ne-am căsătorit – toate acele lucruri la care mă gândeam cu iubiții anteriori, Nu
mă puteam lăsa să mă gândesc cu Ethan. Tot ce conta era aici și acum.
Am reușit să mă retrag din lucrul direct pentru Ethan, susținând că sunt prea ocupat cu
munca altui client și scuza mea nu a fost pusă la îndoială.
Erau mulți oameni care făceau coadă pentru a-mi lua locul, dorind să impresioneze biroul
din New York. A fost mai ușor așa. Aș putea separa munca Ethan de Ethan-ul meu. Ei bine,
de cele mai multe ori le puteam separa. Din când în când ne treceam pe coridor și ochii ni
se trânteau, iar lenjeria mea se umezi și știam că se va lupta cu greu.
Atracția noastră sexuală unul față de celălalt nu a scăzut, nici măcar pentru o secundă. A
fost în mine de fiecare dată când a avut ocazia și a avut dreptate când a spus că sunt
nesățios. Nu m-am săturat de el. Ma durea trupul pentru el seara in timp ce asteptam sa
iasa din birou. Ethan a muncit din greu, prea mult. Întotdeauna a lucrat mai târziu decât
mine. A venit acasă, s-a simțit ca acasă la noi, epuizat și stresat și îi turnam un whisky, pe
care inevitabil ajungeam să-l împărțim și apoi mă lua pe mine. Corpul meu era al lui. Adesea
mă înfioram de anticipare când eram goi, de parcă corpul lui ar fi ceva ce am putut să
experimentez rar, mai degrabă decât
în fiecare zi, de câteva ori pe zi. Fiecare dată a fost mai bună decât ultima, deoarece am
căzut din ce în ce mai adânc unul în celălalt.
Vineri seara Ethan și cu mine am plecat la aceeași oră, mai devreme decât restul săptămânii,
dorind să ne prelungim weekendul împreună cât mai mult posibil. Chiar și atunci când am
plecat de la birou în momente similare, nu am plecat niciodată împreună. Nimeni de la
serviciu nu știa că suntem împreună – era împotriva regulilor. Ceilalți asociați au speculat
despre viața amoroasă a lui Ethan și au existat diverse zvonuri despre o iubită americană
sau un amant gay britanic. Am ascultat, nepăsător.
M-am bucurat că nu l-au cunoscut pe Ethan. Am vrut să-l păstrez pentru mine.
În timp ce intram în apartament, Ethan stătea cu fața opusă la mine, privind pe fereastră,
cu fruntea lipită de geam. S-a întors când am închis ușa și mi-a zâmbit. Un zâmbet obosit,
dar totuși un zâmbet.
*****
Ethan
„Hei, frumoasă.” Cum a reușit ea să arate atât de minunată tot timpul? Penisul mi s-a agitat
doar la vederea ei. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că aș putea rămâne atrasă fizic de o
femeie atât de mult timp. Și sexul dintre noi doar s-a îmbunătățit. Părea să-mi cunoască
corpul atât de exact, încât știa când să strângă, să muște, să geme și să implore pentru un
impact maxim. Toate aceste săptămâni mai târziu, a trebuit încă să mă concentrez să nu mă
încurc când am văzut-o pe coridoare la serviciu. Mai ales când mi-a aruncat privirea aceea.
Aspectul care m-a făcut să simt că sunt cu adevărat zeul ei. La dracu.
„Hei, bărbatul meu minunat,”
Aveam nevoie de ea chiar acum. Aveam nevoie de corpul ei pentru a-mi liniști mintea.
Munca era o cățea în acest moment și nu devenea mai ușor. Încercarea de a gestiona politica
londoneze și de a-mi păstra clienții americani însemna că lucram ore lungi. Anna nu spusese
nimic, dar m-am întrebat dacă s-a supărat din cauza lipsei de timp pe care l-am putut petrece
cu ea, mai ales în timpul săptămânii. Pun pariu că iubiții ei anteriori au avut mai mult timp
pentru ea.
"Whisky?" ea a intrebat.
Am dat din cap și am urmat-o până în bucătărie.
„Arăți al naibii de minunat. . . dar tu știi asta.” Ochii mei au trecut peste fundul ei perfect,
acoperit de materialul roșu strâmt al rochiei ei.
„Nu știu asta. Mă bucur că crezi asta."
Am stat în spatele ei, mi-am înfășurat brațele în jurul taliei ei și mi-am îngropat capul
în gâtul ei în timp ce ea a fixat două whisky-uri.
„Avem planuri în acest weekend, în afară de faptul că te fac să vii din nou și din nou și
din nou?” Am întrebat.
„Îmi place acest plan.” Ea și-a relaxat corpul în mine pula mea apăsând pe ea. Cât va
trebui să aștept înainte să fiu în ea? „Bănuiesc că ar trebui să aranjez cu adevărat câteva
vizionari de proprietate.”
Acesta era ultimul lucru pe care mi-am dorit să-l fac – să mă plimb prin Londra, uitându-
mă la viitorul ei fără mine. La naiba cu asta. Sperasem că se va gândi să se întoarcă la
New York cu mine, dar dacă tot vorbea despre cumpărarea unui loc aici, nu gândea în
același sens. Și nu l-am putut ridica. Nu am vorbit despre viitor, am convenit să trăim
aici și acum și a trebuit să onorez asta.
„Credeam că am luat cina cu Daniel și Leah?” Am vrut să renunț la subiectul

apartamentului nou. Dinții mi s-au apăsat în carnea gâtului ei și și-a înclinat capul
pentru a-mi oferi acces mai ușor.
„Da, mâine seară.”
Dinții mi s-au scufundat mai adânc și Anna a gemut și m-a apucat de ceafă.
I-a făcut plăcere să o marchez și am profitat din plin. Mi-am alunecat mâinile în sus
pentru a-i prinde sânii și le-am împins împreună. Mi-am imaginat pula îngropată între
ei și lipită mai tare de ea.
— Văd că munca te-a făcut excitat, respiră Anna.
„Mă faci excitat. Nimic și nimeni altcineva.” Voiam ca Anna să nu aibă nicio îndoială că
nu era nimeni altcineva decât ea pentru mine. Nu am avut niciodată senzația că are
nevoie de reasigurarea mea, dar am vrut să i-o ofer totuși.
Mâinile mi-au căzut de la sânii ei la șolduri și i-am alunecat fusta în sus. La naiba, purta
din nou ciorapi. Am avertizat-o despre asta.
„Anna”, am spus admonestător.
„Dar nu te-am văzut deloc azi ca să-ți distrag atenția, deci care este problema?”
"Atunci de ce?"
„Pentru că știu ce vă face. Și îmi place acest gând.”
Îmi scăpasem pantalonii – pula mea nu avea să supraviețuiască mult fără ea în preajma
ei. Am întins mâna peste stomacul ei și am tras-o spre mine.
„Aplecați-vă frumos. Mi-am încolțit mâna în jurul gâtului ei și am împins-o pe blatul din
bucătărie.
„Ai reușit să-ți pui chiloții. Presupun că este un compromis.” Am tras șiretul în jos și s-
au strâns la picioarele ei cu călcâi. Degetele mele s-au tras înapoi la
păsărica ei delicioasă. Am vrut să fiu în ea cât de repede puteam, dar am vrut să fie pregătită.
„La naiba, ești ud, frumoasă.”

Ea a scâncit un răspuns, nu puteam să-mi spun ce spunea, atâta timp cât era stop sau nu,
chiar nu mi-a păsat nimic și, prin felul în care simțea ea, spunea orice în afară de stop. Felul
în care s-a udat atât de mult pentru mine a fost o treabă completă. Uneori mă întrebam
dacă și-a petrecut timpul într-o stare permanentă de semi-excitare, gata pentru pula mea
dintr-o clipă. Iisus.
Mi-am tras pula de-a lungul faldurilor ei și ea s-a cutremurat în timp ce s-a întins în fața
mea, așteptând să mă lovesc de ea. Am despărțit obrajii fundului ei perfect.
Ea a strălucit pentru mine, carnea roz și încrețită de deasupra îmi făcea cu ochiul. Nu am
atins-o niciodată acolo. Dar părea atât de gata pentru mine. M-am întărit și mai mult la
gândul acesta. Doar cea mai mică atingere. Degetele mele mi-au înlocuit pula, măturandu-
i în sus și în jos faldurile ei o dată, apoi de două ori și apoi, acoperit de excitația ei, am urcat
mai sus.
— Ethan, spuse ea. Am citit mai degrabă curiozitate decât frică în vocea ei. Am tras cu
degetele umede în jurul deschiderii încrețite și am mângâiat ușor.
— Ethan, spuse ea din nou, plăcerea străpungându-i curiozitatea. M-am întins în jurul ei cu
cealaltă mână și i-am găsit clitorisul „Ethan, Jesus, dracului”. S-a dat peste cap și s-a aruncat
înapoi împotriva mea, trăgându-se în țeapă pe degetul meu. Ea a gâfâit și s-a apucat de
mine și ne-am liniștit amândoi. Nu am vrut să merg atât de departe.
"Esti bine?" Am întrebat.

Ea a dat din cap, dar nu a vorbit și eu nu m-am mișcat. Degetul meu încă îngropat pe
jumătate în fundul ei, celălalt degetul mare pe clitorisul ei. Ea a expirat și mâinile ei s-au
relaxat ușor pe brațele mele. Inima îmi bătea în piept și sângele îmi bătea în urechi, dar am
rămas cât de nemișcat am putut. Încet, a început să se miște, am presupus la început că
încerca să-mi scoată degetul din fundul ei, dar în timp ce și-a rostogolit șoldurile, era clar
că nu se îndepărta de mine, mă tragea mai adânc. Am gemut când am realizat că ea îi
plăcea.
„Îți place asta, frumoaso?” am întrebat în timp ce m-am împins mai mult în ea și m-am
înconjurat cu mișcări mici.
Gâfâia în timp ce dădea din cap, de parcă ar fi avut prea multe asupra cărora să se
concentreze. Eram la fel de dur ca vreodată în viața mea, privindu-i fundul dracului cu
degetul, păsărica ei picurând udă. Înainte să-mi termin următorul gând, ea mi-a verbalizat-
o.
„Te vreau în mine”, a icnit ea. — Repede, Ethan, te rog.

Această fată frumoasă, sexy și nesățioasă ar fi distrugerea mea.
„Mă vrei în păsărica ta strâmtă în timp ce-ți trag cu degetul fundul perfect?”
„Ethan!” Ea a țipat când îmi împingeam pula și degetul în ea în același timp. Ea a
căzut înainte, cu mâinile trântindu-se de blat în timp ce eu m-am izbit de ea, iar și iar.
Isuse, simțirea ei peste tot în jurul meu, strângându-mi în jurul penei și degetului
meu, nu m-am putut abține, am vrut să mă apropii și mai adânc și am bătut din nou
și din nou până când păsărica ei s-a contractat la începutul orgasmului ei.
Își dădu capul pe spate și degetele ei strânseră blatul. Era aproape acolo.
Nu mi-a mai rezistat chiar înainte să înceapă să vină. Ea nu a încercat să scape de

inevitabil. Ea a cedat. A dat în mine. Ea știa că nu avea de ales decât să vină după
mine. Ea a pulsat în jurul meu și apoi a tras adânc aer în piept, acolo era, chiar la
margine. Mi-am scos degetul brusc și ea a icnit.
Cu ambele mâini pe șoldurile ei, m-am concentrat să-i scot până la ultima picătură
de orgasm înainte de a mă turna în ea. Din nou și din nou m-am băgat în ea și, când
i-am văzut corpul prăbușindu-se, capul mi-a întors și mi-a luat orgasmul.
eu peste.
La naiba, era frumoasă și era a mea.

Obrazul meu s-a sprijinit pe spatele ei când m-am întors pe pământ. Doamne,
aveam nevoie de ea goală și înfășurată în jurul meu chiar acum. Încet m-am retras și
am aruncat prezervativul la gunoi. Coatele ei se sprijineau pe blat și încă încerca să-
și tragă respirația.
S-a întors să se uite la mine, cu părul ciufulit, arătând la fel de uimitor ca ea vreodată
și am sărutat-o pe buze. „Ești uimitor”, i-am șoptit
ureche.
„Ești uimitor”, mi-a șoptit ea înapoi și am condus-o în dormitor, luând o geantă de

cumpărături portocalie pe care o adusesem acasă cu mine.
Capitolul zece
Anna
I s-a înghețat în curba brațului lui în timp ce își echilibra o pungă de cadou pe stomac.
„Ce ai acolo?” Am întrebat.

M-a tras mai aproape de el. "Este pentru tine. Un cadou."
„Oh, am auzit că fetele care sunt pasionate de anal primesc cadouri.” Am râs. „Ai avut asta
planificat tot timpul.”
„Anna”, a mârâit el, anunțându-mă că nu a aprobat gluma mea.
Nu-mi cumpărase niciodată un cadou înainte. Nu că aș fi observat în mod deosebit.
Avea asta să dezvăluie gustul lui îngrozitor? Îndoielnic, deoarece apartamentul lui era
uimitor și simțul vestimentar era impecabil. . . deși nu părea interesat în mod deosebit de
haine — cu excepția cazului în care mă dezlipește din ele.
Am întors geanta pentru a dezvălui sigla Hermès. Mi-am strâns buzele, încercând să nu
rânjesc.
„Deci pentru ce este asta?” Am întrebat.
„Ei bine, așa cum ai spus, îți apreciez fundul.”

Am jucat-l-am lovit în piept. "Porcule."
"Ma iubesti."
— Da, am spus cu o voce mică.
O fi vrut să fie o glumă jucăușă, dar a adus-o în discuție. Îl iubeam și promisesem că nu ne
ținem lucrurile unul de celălalt. "Fara balega."
A doborât geanta pe podea și m-a tras în pat și s-a târât peste mine. — Mai bine, spuse el.
„Pentru că am auzit că nu este distractiv să fii îndrăgostit de cineva dacă nu te iubește
înapoi.” El s-a oprit. „Te iubesc, Anna.
Fara balega."
I-am ținut fața în mâini în timp ce mă privea, cu ochii strălucitori. S-a bucurat. Eram
indragostiti. Totul a fost perfect.
*****
Geanta Hermès conținea eșarfe. Eșarfe pentru a ascunde semnele lui Ethan cu mine.
Purtasem foarte des în ultima vreme tricotaje, iar vremea nu era destul de rece pentru a
justifica acest lucru. Mi-a plăcut ideea de a purta o eșarfă, mai ales una pe care Ethan o
cumpărase pentru mine.
"Ce zici de asta?" Am pozat în ușa băii, goală în afară de o eșarfă legată de gât.
„Cred că aceasta se preface a fi cea mai bună noapte de vineri pe care am avut-o vreodată”,
a răspuns Ethan. „Și mă pot gândi la mai multe utilizări pentru eșarfă. Îmi place gândul de a
te lega de pat. Cred că am menționat asta înainte.”
„Câte un pas pervers, domnule”, i-am răspuns în timp ce deznodam eșarfa, o aruncam în el
și mă târam înapoi în pat.
„Bine, putem lăsa asta până weekendul viitor.”
Mi-a căzut stomacul la pomenirea weekendului următor. A fost ultimul weekend complet pe
care l-am avut împreună înainte ca el să plece.
Nu vorbisem niciodată despre plecarea lui. Îmi înaintase câteva e-mailuri care prezentau
detalii cu privire la datele sale de plecare, dar nu i-am răspuns și nu a menționat-o niciodată
când eram față în față. Am tras adânc aer în piept și am încercat să îngrop gândurile că el va
pleca. Două săptămâni au fost suficient timp.
Am destul timp pentru el să mă roage să merg cu el.
„Săptămâna viitoare vom scoate un pic din SUA aici, la Londra, și vom lua cina de Ziua
Recunoștinței la sora ta, îți amintești? Nu mă poți lega de un pat de Ziua Recunoștinței.”
„Acolo greșești. Aș fi foarte recunoscător dacă ai fi legat de pat.”
Ca răspuns, l-am mu cat de umăr i m-a tras peste corp. Am vrut să-l întreb ce s-a
întâmplat mai departe. Am vrut să-l întreb dacă crede că putem face distanțe lungi. Am vrut
să-mi ceară să mă mut la New York.
"La ce te gandesti?" a întrebat el, îndepărtându-mi părul de pe față.
Am clătinat din cap. „Îmi imaginam că sunt legat de pat.”
Am zâmbit, dar el nu a făcut-o. „Nu te prosti pe mine.”
M-am uitat în jos la pieptul lui și mi-am trasat degetul peste mușchiul lui dur.
"Nu acum. Nu încă."
Mi-a ridicat capul în sus, dar mi-am ținut ochii în jos. — Uită-te la mine, Anna.
Nu eram pregătit pentru conversația despre ce sa întâmplat în continuare. Nici eu nu eram
pregătit să se termine. Am vrut să mă bucur în continuare de ceea ce aveam. L-am vrut pe
Ethan mai mult de trei luni. Nu așa ar fi trebuit să meargă. Acesta trebuia să fie tipul care m-a
ajutat să merg mai departe. Acesta nu trebuia să fie tipul de care m-am îndrăgostit.
Mi-am ridicat ochii pentru a-i întâlni pe ai lui, iar privirea lui era întunecată, intensă – de
parcă ar fi încercat să scoată ceva din mine. "Când?" el a intrebat. „Trebuie să vorbim despre
asta cândva.”
Mi-am scos fața de pe mâinile lui și mi-am pus obrazul pe pieptul lui. „În curând”, am
bolborosit.
*****
Am luat cina în mod regulat cu Daniel și Leah — Daniel și Ethan păreau să se înțeleagă.
Băieții se jucau la biliard înainte de cină în sala de jocuri a lui Daniel, lăsându-ne pe
Leah și pe mine să ne ajungem din urmă în bucătărie, prefăcându-ne că gătim, când
menajera lui Daniel făcuse totul și doar ne încălzeam.
„Așadar, sunt îndrăgostit de el”, i-am spus brusc lui Leah, în timp ce ea se uita în cuptor.
S-a întors să mă privească. „În sfârșit recunoști asta?”

„Ce vrei să spui „în sfârșit”?”
— Ei bine, ești îndrăgostit de el de la New York.
„L-am cunoscut doar de o săptămână la New York.”
„Nu înseamnă că nu erai îndrăgostit de el.”
Leah se transformase într-o romantică fără speranță de când s-a întâlnit cu Daniel. Nu
avea rost să ne certăm cu ea.
"I-am spus."
S-a uitat la mine în timp ce se așeza la barul de mic dejun, dând din cap spre mine ca
un nebun. "Și?" ea a intrebat.
"Si ce?"
„Nu fi obtuz. A spus-o înapoi? Îți cer să te muți la New York? A propus?”
„Nu fi ridicol”, am spus, încercând să par cool.

„Nu a spus-o înapoi?” întrebă ea, strângând sprâncenele.
„Da, a spus-o înapoi.”
„Ei bine, asta e grozav. Amândoi ați recunoscut în sfârșit ceea ce știm cu toții de veci.”
„Oprește-te, Leah. Nu există sfârșituri fericite aici. Trăim pe continente diferite. Viețile
noastre sunt pe diferite continente.”
„Îmi spui că, dacă te-ar întreba, nu te-ai duce la New York?
Și să nu îndrăznești să spui nu. Pentru că el merită pe deplin. Te face fericit și tu îl iubești
și te iubește și te tratează ca pe o regină și
—”
— Nu am spus că nu voi merge, pentru numele lui Dumnezeu, Leah.

„Deci ai merge?”
"Da!" eram exasperat. Mă făcea să vorbesc despre lucruri pe care chiar nu voiam să le
verbalizez, dar mi-am petrecut fiecare minut liber gândindu-mă.
„I-ai spus?”
Am clătinat din cap. „Am fost de acord să trăim în prezent și să nu ne facem griji pentru
viitor cât timp el este aici.”
"Dar-"
"Știu. Pur și simplu nu sunt gata să-l pierd dacă el nu vrea ceea ce vreau eu.”
„Dar el te iubește. Ce te face să crezi că îl vei pierde?”
"Este complicat."
„Ce e complicat?” întrebă Daniel în timp ce el și Ethan intrau zgomot în bucătărie.
„Prepar bile de risotto”, am spus eu repede.

— Da, de parcă ai fi vrut să faci bile de risotto, spuse Ethan. „Poți să prăjești un ou.”
"Tot ceea ce." Am ridicat din umeri și el și-a înfășurat brațele în jurul taliei mele.
„Nu-ți face griji, ai alte abilități care mă fac să mă întorc pentru mai multe.”
Și-a îngropat capul în gâtul meu ca să mă sărute.
„Eww. TMI!” exclamă Leah.
Am râs cu toții și ne-am apucat de pregătit cina. Am fost ușurat să-i am pe Leah și
Ethan distrași în același timp.
*****
Ethan
Weekendul fusese perfect. Nu știam cum va reacționa Anna la primirea de cadouri.
Nu părea una dintre acele fete din New York care picură în etichete și se așteaptă să
i se cumpere lucruri. Dar eșarfele i se potriveau. Îmi plăcea să o văd goală în ele și
îmi plăcea să o văd la serviciu, în costumul ei, cu unul bine legat la gât, acoperind
semnele că îmi aparține.
A fost ultimul nostru weekend complet împreună. Zborul meu a fost rezervat pentru
duminica următoare. L-am împins până la ultima șansă posibilă, așa că luam cel mai
recent zbor, în ciuda faptului că aveam o zi întreagă de întâlniri luni. Nu a fost cea
mai inteligentă alegere, dar nu voiam un minut la New York pe care să-l petrec la
Londra cu ea.
În ciuda acordului nostru că vom trăi în prezent și că nu ne-ar face griji pentru ceea
ce s-a întâmplat când m-am întors acasă, am încercat cu blândețe să aduc în discuție
să mă întorc la New York cu Anna de câteva ori. În primul rând, i-am trimis câteva e-
mailuri în care scriau data la care trebuia să mă întorc la New York. Ea
nu răspunsesem și deci nu am adus-o în discuție. Fusese ridicat din nou în acest weekend. Mi-am
dat seama că era în gând, dar din anumite motive nu a vrut să vorbească despre asta. Nu am vrut
să o împing, am vrut să fie fericită și dacă nu vorbesc despre asta avea să facă asta, atunci aș trăi
cu asta, deocamdată.
Nu mai fusesem niciodată în această situație. Nu mă pricepeam la complicat, voiam doar să
simplific lucrurile și mie, să vorbesc despre asta, mi-ar fi simplu. O voiam la New York, cu mine. A
fost simplu. Și dacă ea nu s-ar mișca, atunci am putea face treaba pe distanțe lungi până când voi
găsi o modalitate prin care să fim împreună. Am încercat să-mi prelungesc șederea la Londra, dar
cel mai mare client al meu mă chinuia din cauza asta și New York-ul spusese nu. Au vrut orele mele
facturabile înapoi la New York. Aș putea schimba firma, dar construirea unei baze de clienți în
Londra nu ar fi ușoară. Dar ea a meritat. Trebuia doar să-mi vorbească despre asta, să-mi spună ce
vrea.
Dacă ea nu m-ar dori, m-aș duce și nu ar mai fi auzit de mine, dar nu am crezut că asta era.
Era vineri seara, eram acasă mai târziu decât în mod normal pentru că aveam lucruri de legat la
Londra. În ciuda timpului, mă întorsesem într-un apartament gol. Mi-am verificat telefonul să văd
dacă mi-a trimis un mesaj. Nimic. Mi-am pus jacheta pe spătarul unuia dintre scaunele de luat
masa și am intrat în bucătărie să-mi fac o băutură. Cheile ei zdrăngăneau în broască și am zâmbit,
întinzându-mă după un alt pahar. Abia așteptam să o văd. De două ori săptămâna aceasta, când
luasem mese pentru clienți, veneam acasă să o găsesc adormită cu un bilet prin care mă ruga să o
trezesc când intram. Nu o trezisem și fusesem pedepsită a doua zi dimineața în ambele ocazii. .
Arăta atât de frumoasă când dormea, nu aveam cum să o trezesc, în ciuda faptului că voiam să mă
îngrop în ea.
"Hei frumoas-o. Sunt în bucătărie, am strigat.

Capul ei sa răsucit în jurul ușii. "Te-ai intors." Ea mi-a zâmbit. "Am un cadou pentru tine."
„Ultimul cadou pe care mi l-ai făcut a fost singurul cadou pe care mi l-aș putea dori vreodată.” Iisuse,
mi-am simțit cocoșul mișcându-se la gândul la sânii ei perfecti înfășurați în fundul acela de mătase
neagră.
„Nu a fost un cadou potrivit. Acesta a fost corpul meu. Asta, am cumpărat-o. Am doua."
Ea a pus o pungă de cumpărături pe blat și a tras în jos părțile laterale ale pungii pentru a dezvălui
un dovleac. Mi-a zâmbit de parcă tocmai mi-ar fi cumpărat o barcă. La naiba, era drăguță.
„Îmi place mai mult celălalt cadou”, am spus.

Ea m-a ignorat „Ai ratat Ziua Recunoștinței, așa că m-am gândit că putem face un
weekend. Mergem la Jessica și James mâine după-amiază și dimineața ai putea să mă
înveți să sculpt dovleci și să fac orice altceva faci tu, în această perioadă a anului.
„Ei bine, noi sculptăm dovleci de Halloween, nu de Ziua Recunoștinței. De Ziua

Recunoștinței ne-am dracu. Ne petrecem întregul weekend goi și dracului.”
Ea m-a pocnit pe braț. "Nu ve i."
Am prins-o de talie și am tras-o spre mine „Da. Este o tradiție uriașă.”
"Esti nebun."
„Nebun îndrăgostit de tine.”
Asta a avut efectul dorit în timp ce s-a învârtit în brațele mele și și-a apăsat buzele
de ale mele. „Bine, putem sculpta dovleci goi. Cum e asta pentru un compromis?”
— Promiți că vei fi goală?

Ea a ridicat din umeri. "Sigur."
"Afacere." Sculptură de dovleac gol. Aceasta ar fi o mare tradiție nouă.
„Deci ai fost afară să cumperi dovleci în tot acest timp?”
„M-am dus și eu să văd un apartament.”
„Oh, nu ai menționat asta.” O durere înjunghiătoare mi-a zguduit stomacul. Își

plănuia viața fără mine. Se pregătea să meargă mai departe. "Cum a fost?"
„Vile. Tocmai a apărut pe piață și agentul a fost atât de insistans când m-a sunat
despre asta, dar a fost oribil.”
„Știi că am plătit chiria pentru acest loc până în martie. Am făcut-o la începutul
săptămânii. Nu am vrut să fii. . .Știi, așa că poți să-ți faci timp.”
Chiar dacă ar fi fost pregătită să vină la New York, ar trebui să dea o notificare și
știam că nu voia să fie nevoită să trăiască cu Leah și Daniel.
Ochii ei se înmoaie în timp ce mă privea, dar nu spuse nimic. Acesta a fost momentul
perfect pentru a discuta după, viitor.
„Anna?”
"Asta e intr-adevar . . . ești minunată." S-a întins în jurul gâtului meu și în părul meu.
Doamne, mi-a plăcut senzația mâinilor ei în părul meu.
„Anna? Trebuie sa vorbim."
O mână mi-a eliberat părul și s-a frecat de penisul meu întărit. Nu era subtilă în
tehnica ei de distragere a atenției. „În curând”, șopti ea frecându-se
sus si jos. Ar trebui să o opresc și să o fac să vorbească, dar ea știa cum să obțină
exact ceea ce își dorea.
"Când?" am gemut.
Mi-a desfăcut fermoarul și mâna ei a alunecat în pantalonii mei.
"Duminică. Chiar acum, te vreau în mine.”
*****
M-am trezit la sunetul uscătorului ei de păr și am privit-o la masa de toaletă făcându-

și părul. Din anumite motive, mi-a plăcut să văd cum se pregătește. A fost fascinant
pentru mine. Lotiunile și poțiunile și cele nouă tipuri diferite de toate. Arăta incredibil
înainte de a începe ritualul, așa că nu eram sigur de ce se deranja. Arăta cel mai
frumos imediat după ce a venit, care era argumentul pe care îl folosisem ca să o țin
goală toată dimineața.
Sculptura cu dovleac gol se transformase rapid în nenorocire goală, noua mea
tradiție preferată de Ziua Recunoștinței. Am încercat s-o conving că am putea anula
sora mea, dar nu a funcționat și așa că am rămas în pat în timp ce ea îmi interzicea
să mă apropii de ea în timp ce ea se pregătea. Dintr-un motiv oarecare nu-i plăcea
ideea de a mirosi a sex când mergeam la sora mea.
„Arăți frumos”, am spus în timp ce ea a oprit uscătorul de păr.

— Întotdeauna spui asta, spuse ea, încă îndreptată spre mine, dar întâlnindu-mi
privirea în oglindă.
"Pentru că este adevărat."
„Intră la duș, nebunule.”

„Vrei să mă freci? Pena mea este foarte murdară.”
Ea a râs. „Ai cincisprezece ani? Ai crede că te privesc?
Ne-am petrecut cea mai mare parte a zilei concentrându-ne pe penisul tău.”
Capitolul unsprezece
Anna
L-am uitat pe Ethan jucându-se pe covor în camera de familie cu nepoata lui Izzy, aproape
că mi-a făcut inima să plesnească. Știa să se descurce cu femeile, tinere și bătrâne. El i-a
vorbit de parcă ar fi înțeles fiecare cuvânt pe care l-a spus și ea l-a privit ca și cum ar fi
făcut-o, uneori întinzându-și mâna pentru a-l mângâia cu entuziasm pe obraz.
„Ar fi un tată grozav”, mi-a șoptit Jessica în timp ce îl priveam pe Ethan.
Am ridicat din umeri, trăgându-mă de la ei și m-am îndreptat înapoi spre tejghea.
„Nu crezi?” a continuat Jessica.

„Nu am. . . Cred."
Mi-am petrecut ultimele trei luni încercând să nu mă gândesc la astfel de lucruri.
Să încerc să nu fac exact ceea ce am făcut cu toate celelalte relații ale mele — să le distrug
cu „ce ar fi dacă” înainte de a începe.
„Nu-mi spune că nu te-ai gândit la asta. Ești o femeie. Asta facem.”
„Nu vorbim despre chestiile astea”, am răspuns eu. Era adevărat. Nu am vorbit despre
asta și, deși mi-au intrat în minte gânduri despre viitor, le-am luat sub covorul meu de
încredere de negare, împreună cu factura neplătită a cardului de credit de luna trecută și
lipsa mea de participare la sală de când sosise Ethan.
„Ce chestii? Bebeluși?”
„Copii. Viitorul. Suntem aici acum și suntem fericiți și pe asta ne concentrăm.”
„Dar trebuie să te gândești la asta. El pleacă mâine.” Era necruțătoare.

Nu putea să spună că sunt inconfortabil?
"Încerc să nu. Te pot ajuta cu ceva? Sunt un mare strângător de cartofi.”
Vă rugăm să schimbați subiectul.
Ea a înțeles în sfârșit indiciu și m-a pus să fac o salată. Mi-am dat seama din tăcerea ei că
voia să ofer mai multe despre Ethan și despre viitorul nostru, dar am rămas hotărât tăcut.
M-am simțit ca un iepure prins de faruri, am amânat discuțiile astea de ce păreau o
veșnicie, dar a trebuit să vorbim. După mâine urma să fim pe diferite continente. Doar că
nu știam pentru cât timp. Nu stătea sau mi-ar fi spus și
Nu plecam să merg cu el. Nu era niciun plan să fim împreună, nici un bilet de avion
rezervat. Aveam o viață și o slujbă și o familie și angajamente la Londra, dar îl doream
– voiam să fiu cu el.
Ethan și James ni s-au alăturat la tejghea, Izzy zvârcolindu-se pe șoldul lui Ethan.
— Nu o lași să gătească, nu? a întrebat Ethan, privindu-mă cum mărunți castraveții.
„Într-adevăr, e îngrozitoare.”
„Nu sunt și oricum, nu gătesc. Toc.”
„Mulțumesc lui Dumnezeu, nu am nevoie de otrăvire alimentară pe un zbor transatlantic.”
Stomacul mi s-a zguduit la pomenirea călătoriei lui spre casă și trebuie să fi văzut
pe față pentru că el a întins mâna și m-a mângâiat pe spate în cercuri mici. Am stors
un rânjet.
— Deci, zborul tău pleacă mâine seară? întrebă Jessica.
„Da, zborul târziu înapoi și luni am o întâlnire de toată ziua.”
— Ai, spuse James.
„Deci voi doi veți face chestia la distanță lungă?” întrebă Jessica. Iisuse, era ca un
câine cu un os.
Ethan oftă. „Sper cu adevărat că nu ai deranjat-o pe Anna despre noi, Jess. Vei afla
destul de curând, așa că lasă-l jos. Vă rog."
— Ethan, nu este o întrebare nerezonabilă. Vă iubesc împreună. Îmi place să-mi văd
fratele atât de fericit și vreau asta pentru tine. Vreau să fii fericit."
Ea avea dreptate. Nu a fost nerezonabil. Ar fi trebuit să vorbim despre asta înainte

de acum. Chiar dacă am decide că seara asta va fi ultima noastră noapte împreună,
aș vrea să știu care este planul nostru. Aș fi vrut să știu că există un plan pentru noi.
„Și te iubesc pentru asta, dar aruncă-l dacă nu vrei să strici în seara asta.” Nu s-a
certat cu Ethan când se referea la afaceri. Sora lui părea să știe asta și nu a mai
menționat asta, dar a plutit în jurul nostru toată seara. Am ocolit amândoi subiectul
în timp ce discutam care sunt planurile noastre pentru Crăciun. I-am explicat că l-am
petrecut întotdeauna cu părinții mei și Ethan a spus că zbura cu părinții lui la Aspen.
„Și ai planuri pentru Revelion?” m-a întrebat Jessica.

„Umm. Nu, de obicei ajung la o petrecere unde nu vreau să fiu și plec la miezul
nopții zece. Nu sunt un mare fan al Revelionului.”
Doamne, a începe un nou an fără Ethan a sunat ca cea mai proastă seară de
vreodată. Am vrut să-mi spună că zbura înapoi la Londra pentru New
Anul, că am putea petrece seara goi, urmărind artificiile de pe acoperișurile Londrei.
„Și cum e munca?” a întrebat ea, aruncând ochii între noi. „După fuziune, totul merge bine?”
am ridicat din umeri. Ethan a dat din cap: „Da, bine. Sunt multe de făcut, dar cred că va fi
grozav să avem o rețea europeană.” Ethan părea entuziasmat.
Mai entuziast decât mine.
„Mi-am pierdut mojo-ul de lucru în acest moment”, am murmurat sincer. Nu am mai spus-o cu
voce tare înainte, dar odată ce cuvintele mi-au părăsit buzele, mi-am dat seama că gândurile
care mi se învârteau în jurul capului recent erau mai mult decât obișnuitul blues de weekend ca
perspectiva unei alte săptămâni înainte.
"Într-adevăr?" Ethan s-a întors spre mine, cu sprâncenele împletite.
"Putin." Mult. Gândul de a nu avea nicio posibilitate de a da peste el la serviciu a făcut gândul
de a intra luni și mai sumbru.
„Este Adams un prost?” Paul Adams a fost partenerul cu care am făcut cea mai mare parte a
muncii mele.
— Limbă, șuieră Jessica, arătând spre căruciorul în care Izzy dormea adânc.
Ethan î i dădu ochii peste cap.

„Nu mai mult decât de obicei”, am răspuns. "Eu doar . . . Sunt sigur că va fi bine și dacă nu este
așa, pot renunța la toate și pot pleca în India și devin profesor de yoga.”
Toată lumea a râs, dar a lui Ethan a fost forțat. Am întins mâna și l-am mângâiat pe genunchi.
M-a prins de mână.
Am vrut să plec chiar atunci. Am vrut doar să fim noi. Mi-am întors capul într-o parte și mi-a
întâlnit privirea. El stia. Putea să vadă ce îmi doream și așa am pleca cu prima ocazie politicoasă
și am avea ultima noastră noapte la Londra împreună.
*****
Ethan
Oricât de mult mi-am iubit sora, îmi doream să fiu singură cu Anna. Ultima noastră noapte
împreună ar trebui să fie despre noi. Trebuia să vorbim, în sfârșit, despre viitorul nostru. Credea
că avem unul? De ce amâna această conversație până în ultimul moment?
Când s-a uitat la mine, am știut că și ea vrea să plece. Mi-a plăcut modul în care puteam vedea
ce se întâmplă în spatele acelor ochi frumoși, de cele mai multe ori.
M-am ridicat să o ajut pe Jessica să curețe masa.

„Mulțumesc, Bond. James crede că sunt sclavul lui personal.”
James își dădu ochii peste cap. „Dacă nu ai fost obsedat să cureți vasele de îndată ce
ultima persoană și-a înghițit ultima gură, s-ar putea să am ocazia să te ajut înainte să începi
să cicăliți.”
Doamne, erau încă îndrăgostiți? Nu-mi aminteam dacă au fost mereu așa. Se tund unul la
altul, aruncând comentarii mu cători înainte i înapoi.
A fost obositor de urmărit. Aș prefera să o iau cu Anna decât să mă lupt cu ea.
Noi patru am degajat masa și ne-am scuzat. Jessica, pentru o dată, nu s-a certat cu mine.
Am crezut-o când a spus că vrea să vadă că funcționează cu Anna. Poate de aceea nu mi-a
dat greu să plec imediat după ce am mâncat.
„Asigurați-vă că voi doi vorbiți. Vreau să vă văd fericiți împreună”, a strigat Jessica în timp
ce ne îndreptam pe drumul lor spre stradă.
Anna s-a uitat la mine și și-a dat ochii peste cap. „Sora ta este necruțătoare.”
Am zâmbit. "Ea este. Dar are dreptate. Acum este timpul. Trebuie sa vorbim."
Anna dădu din cap, dar nu spuse nimic în timp ce am oprit un taxi. Ne-am așezat aproape
în taxi și i-am ținut mâna în ambele mele, frecându-mi degetul mare peste degetele ei.
Tensiunea s-a îngroșat între noi. Stăteam în tăcere în timp ce străzile Londrei treceau. Mi-
ar fi dor de acest oraș. New York-ul făcea parte din sufletul meu, dar la fel și Anna – și
pentru mine Londra a fost totul despre Anna, ceea ce a făcut-o cel mai bun loc de pe
pământ.
Încercam să decid cum voi spune ceea ce voiam să spun. Aveam săptămâni, nici luni, să
mă gândesc la asta, iar acum momentul era aproape aici și nu mă puteam hotărî cum să
exprim ceea ce simțeam în cuvinte. Am iubit-o. Am vrut să fim împreună. Dar aveam nevoie
de ea să-și dorească aceleași lucruri și nu eram sigur dacă eram pe cale să-mi smulgă inima
din piept.
Când taxiul a oprit, Anna a tras aer în piept. Am încercat să-i atrag privirea, dar ea a evitat
să se uite la mine. Am simțit o bufnitură surdă în piept. La dracu. Nu știam dacă voi
supraviețui asta.
Ne-am îndreptat în tăcere în apartament. Anna a fost prima care a vorbit, mulțumindu-mi
când i-am luat jacheta.
"Whisky?" ea a intrebat.
Am dat din cap. Am urmat-o până la bucătărie și ea a început rutina acum familiară de a
așeza paharele, a împărți gheața și apoi a turna
lichid chihlimbar.
Ne-am luat băuturile și Anna mi-a forțat să zâmbească. La dracu. La dracu. La dracu.
Ne-am asezat pe canapea si i-am tras picioarele in poala mea. Mi-a plăcut să pot s-o
ating oricând îmi plăcea. Mi-a plăcut că ori de câte ori ne așezam pe această canapea,
picioarele ei erau ale mele.
— Deci, spuse ea.
„Deci”, am răspuns.
„Deci, vrei să vorbim acum?”
Bineînțeles că am vrut să vorbesc acum. Nu-i așa? Mi s-a format un nod în gât. Nu
puteam vorbi, așa că am dat din cap.
— Bine, spuse ea.
Am dat din nou din cap. La serviciu am folosit tăcerea ca tactică de negociere. A fost
uimitor cât de mult ar da cineva dacă nu ai răspunde la oferta sa inițială. Ei negociau
adesea împotriva lor. Dar tăcerea mea din acel moment m-a ajutat să nu mă pun în
genunchi și să o implor să se întoarcă la New York cu mine. Trebuia să știu ce vrea ea .
A văzut ea un viitor pentru noi?
„Deci de unde începem?” ea a intrebat.

„Începe,” m-am sufocat și am luat o înghițitură de whisky, sperând că va amorți orice
durere și îmi va permite să-mi spun cuvintele când va veni momentul.
"Ce vrei să spun?" ea a intrebat.
Asta m-a iritat. Ce credea că vreau să spună? Cel puțin agitația părea să-mi neutralizeze
ușor nervii.
„Vreau să-mi spui ce vrei. Fără prostii, fără ambiguitate.”
"Dar tu?"
"Și cu mine cum rămâne?"
„Nu pot să aud același lucru de la tine?” ea a intrebat.

"Tu faci."
„Așa că, haide.”
Un nenorocit de avocat. am chicotit. „Nici un caz, frumoaso. Primesc ultimul cuvânt
aici. O să începi și o să-mi spui adevărul. Vreau ca fiecare gând care se învârte în capul
tău frumos să iasă din gura ta frumoasă, foarte talentată. Acum, mergeți înainte.”
S-a uitat la mine, încercând să decidă ce să spună. Sigur, se gândise la asta? Sigur știa
ce vrea?
— Îmi place de tine, spuse ea în cele din urmă.
"Ma placi?" Am ridicat o sprânceană spre ea.

"Pai stii tu. Chiar te plac." A început să râdă și și-a dat ochii peste cap spre mine. — Știi
că te iubesc, Ethan.
M-am aplecat în față și am sărutat-o pe colțul gurii. Nu m-am putut abține. Nu m-am
săturat să aud acele cuvinte venind de la ea. „Se simte ca și cum se apropie un dar .”
„Ei bine, dar este că trăim pe continente diferite. Tu ai o viață și o carieră la New York,
iar eu am o viață și o carieră la Londra. Aș spune că este destul de mare , dar.”
Am dat din cap. Pentru mine, nu a fost o problemă atât de mare. Au existat moduri de
a face acest lucru. Le-a văzut?
„Așadar, dacă aș vrea să fiu avocat în acest sens”, a continuat ea, „avem diverse opțiuni”.
Am dat din nou din cap, dorind-o.

„Am putea fi de acord să ne despărțim aici și acum. Fără complicații, fără ambiguitate,
fără prostii. . .” S-a uitat la mine și nu eram sigur dacă ar trebui să răspund. Ea își folosea
cuvintele, credea că asta era opțiunea mea preferată?
„Pentru înregistrare, acesta este cel mai puțin preferat dintre toate opțiunile.” Cuvintele
au căzut înainte să am ocazia să le opresc.
Un zâmbet se răspândi încet pe chipul ei. „De unde știi că celelalte opțiuni nu sunt mai
rele?”
„Nu mă pot gândi la nimic mai rău decât viața mea fără tine.”
„Ethan.” Numele meu a ieșit în șoaptă. „Va fi complicat.”
„Am încercat să mă abțin, să-ți permit să-mi spui ce vrei, dar abia aștept o secundă. Te
vreau, Anna. Tot ce este nevoie."
"Tot ce este nevoie?"
Am dat din cap. „Deci, se pare că te-ai gândit la asta. Ai un plan?”
Cuvintele au ieșit prin rânjetul ei.
„Mai întâi vreau să aud ce vrei tu. Cât de convingător trebuie să fac?”
— Crezi că trebuie să mă convingi?

am ridicat din umeri.
S-a grăbit peste poala mea, cu genunchii de fiecare parte a poală. „Nu trebuie să mă
convingi de nimic. Sunt bun la complicat.”
Am simțit că aerul iese din piept și corpul meu se relaxează în timp ce i-am prins fața în
mâini și îmi împingeam buzele de ale ei. Retrăgându-mă, am spus: „Zbor
Mâine." De ce nu am vorbit despre asta mai devreme, am fi putut face

planuri?
„Atunci să facem ca fiecare moment să conteze. Nu vă așteptați la nici un somn în noaptea asta, dle.
Scott.”
Capitolul doisprezece
Ethan
Nu mi-am dat seama că te poți simți al naibii de rău din cauza dispariției
cineva.
Eram în aer de două ore, ceea ce însemna că nu o văzusem pe Anna de trei, dar
încă îmi era dor de ea. În timpul petrecut în Londra, petrecusem mult timp separat
când eram la serviciu, dar nu ne simțisem așa. Nu am simțit că aș fi fost lovit cu
pumnul. În intestinul meu. In inima mea.
„Voi mai bea un whisky. De fapt, ține-i să vină”, i-am spus însoțitorului de bord. Nu
știu ce a spus ea ca răspuns. Mi-am ținut ochii pe ecranul din fața mea și am oprit-o.
Mă uitam la Pretty Woman.
Bineînțeles că am fost. Eram un clișeu nenorocit. Devenisem tipa care s-a bătut în
mizeria de după despărțire. Doar că nu ne-am despărțit. Dar m-a făcut să mă simt
mai aproape de ea, știind că îl vizionase de un milion de ori și cunoștea fiecare rând.
Ar râde dacă i-aș spune. Și îmi plăcea să o fac să râdă.
Am avut o mulțime de pregătiri pentru întâlnirea de a doua zi, dar nu am putut face față.
Pentru prima dată în viața mea, nu mi-a păsat dacă m-am dus la întâlnirea de mâine
mahmură și nepregătită. Nu conta. Nimic nu mai conta. Nimic în afară de a fi cu
Anna. Acesta era scopul și aveam să-l fac să se întâmple.
Aproape că nu făcusem zborul, nu voiam să plec. Am stat la pază ore în șir, până în
ultimul moment posibil. Brațele noastre s-au strâns unul în jurul celuilalt, nu am
vorbit – am spus tot ce trebuia să spunem. Trebuia doar să fim unul cu celălalt. Și s-a
ținut de mine strâns, de parcă ar fi fost sfârșitul sau măcar începutul complicatului.
Seria Empire State se încheie în ultima parte, care urmează în ianuarie 2015.
Lista de redare
Bună dimineața durere de inimă
Ella Fitzgerald
Aș vrea să faci
Taylor Swift
Nu- i aminte ti
Adele
Te-am prins sub pielea mea
Diana Krall
Regele gândirii pline de dorință
Mergi catre vest
Viata e buna
Brittini Black
Quitter
Carrie Underwood
Alte cărți de Louise Bay
plină de speranță
Credincios
O săptămână la New York: Seria Empire State – Partea întâi

Să ne conectăm!
Dacă ți-a plăcut Toamna la Londra, te rugăm să lași o recenzie pe Amazon. Recenziile bune ajută cu adevărat indie
autori!
Îmi place să aud de la cititori – luați legătura!
Trimite-mi pe Tweet
twitter.com/louisesbay (@louisesbay)
Prietenește-mă
www.facebook.com/louisesbay
Ca mine
www.facebook.com/authorlouisebay
Fixați-mă
www.pinterest.com/
Prietenește-mă
www.goodreads.com/author/show/8056592.Louise_Bay
Încercuiește-mă
https://plus.google.com/u/0/+LouiseBayauthor
Instagram mă
Louisesbay
Găsiți-mă acasă
www.louisebay.com
Mulțumiri
Într-adevăr, la ce mă gândeam eu, anunțând data pentru toamnă la New York înainte
să fie gata de plecare?! Niciodata! Oricum, s-a realizat și sunt atât de recunoscător
pentru sprijinul primit pe parcurs. De data aceasta mi-am luat putere mai mult ca
oricând.
Pentru cititorii mei, (nu prea pot să cred că pot spune „cititorii mei”), felul în care
ați îmbrățișat A Week in New York și Ethan Scott a fost uimitor.
Mă bucur că se pare că îți place cartea la fel de mult ca mine. Sper sa va placa si
aceasta. Îmi place să urmăriți și să discutați cu voi, așa că nu fiți străini.
Comunitatea de blogging este atât de incredibilă și simt din ce în ce mai multă dragoste
din partea voastră. Multumesc, multumesc, multumesc.
Tuturor celor care răspândesc vestea despre cărțile mele – sunteți cei mai buni.
Fiecare like, distribuire, retweet, +1 și comentariu îmi face inima să devină mai mare.
Vă mulțumim pentru tot sprijinul și încurajările voastre.
Mulțumesc Megan Fields, Jules Rapley Collins, Claudia Dornan, Laura Hutton, Lucy
May, Jacquie Denison, Barbara Campbell, Vicky Marsh, Laura Hutton și Mimi Perez
Sanchez.
Mulțumesc tuturor acelor autori pe care i-am întâlnit virtual. Îmi place sprijinul din
comunitatea de autori indie. Karen Booth, Jessica Hawkins, fetelor, sunteți rock (și
sunteți scriitori extraordinari și atât de generoși)!
Najla Qamber – mulțumesc pentru coperta mea minunată.
Elizabeth London – Mulțumesc că m-ai bătut, că ai fost total brutal și că ai făcut

din Autumn in London o carte mai bună. M-ați învățat atât de multe într-o perioadă
atât de scurtă, abia aștept următoarea lecție. Sunt gata!
Către Taylor Swift. Vă mulțumim că ați lansat Shake it Off la momentul potrivit. A fost
cu adevărat cea mai bună terapie. Am dansat în jurul apartamentului meu, inclusiv
sub duș, la cântec. Văd un viitor filozof în devenire.
Pentru Twirly – m-ai făcut să trec prin cel puțin șapte mii de crize în ultimele câteva
săptămâni. Mulțumesc pentru ascultare. Mulțumesc pentru „la naiba cu ea”. Mulțumesc
că ești geamănul meu creier.

2 Autumn in London - Louise Bay

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 Autumn in London - Louise Bay

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Publicat de Louise Bay 2014

Copyright © 2014 Louise Bay. Toate drepturile rezervate

Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, afacerile, locurile,

Alte cărți de Louise Bay

„Nu-mi place să te văd atât de tristă, Anna.”

— Ai putea să-l suni, spuse ea.

„Sper că într-o lună. Cumpărătorii vor să se miște rapid.”

am ridicat din umeri. „Depinde de muncă.”

Nu i-am spus niciodată Leahi sau nimănui că am dezvoltat... . . sentimente . . .

visând la Ben și fantezând că lucrurile ar putea fi altfel, că am putea fi încă împreună.

Și apoi era Anna la care să se gândească. Nu ar fi trebuit să o aduc înapoi în

„Nu, mulțumesc”, am răspuns din nou. Nu voiam ca ea să plutească în jurul meu

Am luat-o pe Jessica într-o îmbrățișare imediat ce am văzut-o. „Nu mă mai cicăli”, am

„Pentru că ești o teroare și o să muncesc mult. Am discutat despre asta. Haide."

la birou, am scanat holul. Ea ar putea fi aici. Ce făcea ea?

Am tresărit „Sună dureros. Te las să te descurci cu asta.”

„Ceva se prăbușește”, am spus cu cea mai bună voce de spion.

Am încercat să mă concentrez pe muncă, dar m-am trezit să navighez pe site-urile de

Am luat un număr necunoscut care îmi sună mobilul.

Am intrat în sala de conferințe. Se simțea tensiunea în aer, era grea. Avocaților nu le

Ar exista concedieri? Chiar se aștepta cineva un răspuns clar la acea întrebare?

Ar exista oportunități de a lucra în biroul din New York? Am sperat să creăm

L-am plesnit pe Paul pe spate și i-am sugerat să încheiem turul și să mergem la

Am dat din nou din cap.

„Ai apucat să vorbești cu el?”

— Crezi că știa la New York? am scapat. Tocmai îmi trecuse gândul.

"Ce? Știați unde lucrați? Nu. Crezi că a făcut-o?”

„Taci naiba și bea cu mine”, i-am răspuns.

Eram aproape să nu am nimic de făcut. Nu a fost niciodată așa, ci pentru că lucrasem

Ea a închis. Ce a fost asta? A înțeles că sunt eu? M-a confundat cu altcineva?

„Anna, l-ai cunoscut pe Ethan?”

"Am spus nu."

"Ce? Când?" el a intrebat.

Capul mi s-a răsucit să mă uit la el.

M-am uitat la el piezi .

El a rânjit și apoi mi-a înghețat gâtul și l-am lăsat.

Ea a râs și am simțit-o relaxându-se împotriva mea.

„Uhh”, am bolborosit și am dat din cap.

fusta. — Cauți probleme, domnișoară Anna, am spus și obrajii i s-au

Ea se zvârcoli în fața mea, nerăbdătoare de ceea ce avea să urmeze. Am privit-o, cu ochii

„O, Doamne, da”, a răspuns ea.

Mi-am înconjurat șoldurile și ea s-a răsucit departe de mine. Era aproape.

Ea întoarse capul într-o parte, fără să spună nimic.

"Mai tarziu." I-am sărutat vârful capului.

Mi-a înfipt mâinile în păr și mi-am dat seama că încerca să se oprească să nu se

Împingerile lui au început cu seriozitate, împingându-mi și ieșind din gura mea.

„Ești al naibii de sexy”, a mârâit el în timp ce mă întindeam pe spate pe saltea și

"Diferența de fus orar?" Am întrebat.

„Niciodată nu am crezut că ai lucrat în construcții, ciudate. Ești surprins că sunt avocat?”

A tras aer în piept. „Ești surprins că ai fost la Allen & Smith?

Ethan nu a răspuns, doar a continuat să mă mângâie pe spate. Am fost lipicioasă sau

„Chiar nu te-ai întâlnit niciodată?” Am întrebat.

"Cum se face? Sunt sigur că te-ai gândit la asta. Trebuie să ai.”

„Îngrozitor și uimitor?” Isuse, nu am putut să țin pasul.

— Mă duc dacă vrei să plec, am spus.

Ar trebui să sugerez să ne vedem în seara asta? Nu am vrut să se simtă presată, dar am

„Fă-mi o favoare”, am spus în timp ce mă întorceam spre u ă.