Cele 4 Tendinte Ebook

Referințe pentru
Cele patru tendințe
„Cel mai bun indicator al dezvoltării ș� i fericirii este autocu-

noaș� terea care te determină să acț�ionezi. Gretchen Rubin
î�ț�i oferă instrumentele necesare pentru a te cunoaș� te pe
tine î�nsuț�i ș� i pe ceilalț�i ș� i te î�nvaț�ă cum să foloseș� ti aceste
informaț�ii. Profundă, practică ș� i de referinț�ă, cartea Cele
patru tendințe te va ajuta să depăș� eș� ti cele mai mari impe-
dimente din calea succesului ș� i fericirii.”
– Shawn Achor (Conformist), autor al cărților The Happiness
Advantage și Before Happiness
„Gretchen Rubin a descoperit o nouă modalitate de a ne

î�nț�elege pe noi î�nș� ine ș� i pe ceilalț�i. Când ș� tim care ne este
tendinț� a, ne putem gestiona mai eficient acț� iunile ș� i ne
putem atinge mai rapid scopurile, putând totodată să-i aju-
tăm ș� i pe ceilalț�i să o facă. Î�n calitate de cercetător care a
studiat obiceiurile, dependenț�a ș� i schimbarea timp de două-
zeci de ani, sunt î�ncântat de simplitatea ș� i forț�a Celor patru
tendințe ca instrument ce poate fi folosit de oricine caută
să î�ș�i î�mbunătăț�ească viaț�a. Folosesc aceste concepte î�n ac-
tivitatea mea zilnică, pentru a ajuta oamenii să-ș� i î�nț�eleagă
tendinț�ele ș� i să î�ș�i schimbe comportamentele defectuoase,
precum stresul ș� i obiceiul de a mânca emoț�ional.”
– Judson Brewer, MD, PhD (Iscoditor), autor al cărții The
Craving Mind și profesor asociat în medicină și psihiatrie
la Facultatea de Medicină a Universității Massachusetts
„Revoluț�ionarul cadru al cărț�ii Cele patru tendințe de Gret-
chen Rubin este un instrument simplu, dar puternic ș� i î�nde-
lung studiat, care ne ajută să ne î�nț�elegem mai bine propria
natură, să ne valorificăm punctele forte ș� i să ne depăș� im
punctele slabe. Cu perspicacitatea ș� i inteligenț�a caracteris-
tice, Gretchen ne oferă instrumentele necesare cu care să
ne creăm viaț�a pe care o dorim, î�ntr-un mod care să se plie-
ze pe personalitatea noastră. Ce este surprinzător? Odată
ce ai aflat despre aceste patru concepte, perspectiva ta se
va schimba radical.”
– Susan David, PhD (Conformist), cofondator al Institutului
de Coaching și autor al cărții Emotional Agility
„Dacă vrei să schimbi ceva î�n viaț�a ta, ai nevoie de Gretchen

Rubin. Ideile ei sunt originale, instinctive ș� i revoluț�ionare.
Fie că vrei să fii î�n formă, să lucrezi mai eficient sau să fii mai
ordonat, ea î�ț�i arată cum să-ț�i modifici obiceiurile (aproape)
fără efort. Această «rebelă» doarme mai bine decât alț�ii,
ignoră mai multe e-mailuri, are douăzeci de kilograme î�n
minus ș� i este veș� nic recunoscătoare.”
– Viv Groskop (Rebel), jurnalist și comedian
„O iubesc pe Gretchen Rubin pentru că mă ajută să mă î�nț�e-

leg atât pe mine, cât ș� i pe oamenii din jurul meu.”
– Cathy Rentzenbrink (Binevoitor), autoare a cărții The
Last Act of Love
ALTE CĂRȚI DE GRETCHEN RUBIN
Better Than Before (Cum să devii mai bun*)

Happier at Home (Mai fericit acasă)
The Happiness Project (Proiectul fericirii)
Forty Ways to Look at JFK
(Patruzeci de moduri de a-l privi pe JFK)
Power Money Fame Sex: A User’s Guide
(Putere, bani, faimă, sex: un ghid practic)
Profane Waste (cu Dana Hoey) (Risipă profană)
* Carte apărută cu acest titlu la editura ACT și Politon în anul 2018.

(n. red.)
The Four Tendencies
Copyright © 2017 by Gretchen Rubin
All rights reserved.
Originally published in the United States by Harmony Books,
an imprint of the Crown Publishing Group,
a division of Penguin Random House LLC, New York.
© 2022 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Sorana Roman

Redactor: Anca Dobre
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Alexandra Ilie
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

RUBIN, GRETCHEN
Cele patru tendinţe / Gretchen Rubin; trad.: Sorana-Maria Roman. -
Bucureşti: ACT şi Politon, 2021
ISBN 978-606-913-860-1
I. Roman, Sorana-Maria (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tu-
turor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de
titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să
o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și
lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la
crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Îm-
părtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care
le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
Gretchen Rubin
Cele patru
tendințe
PROFILURILE DE PERSONALITATE ESENȚIALE
CARE ÎȚI ARATĂ CUM SĂ FACI VIAȚA MAI BUNĂ
(PE A TA ȘI PE A ALTORA)
Traducere din limba engleză de

Sorana Roman
2022
Pentru Christy Fletcher (Iscoditoare )
CUPRINS
TENDINȚA TA
1. Cele patru tendințe 13
Originea celor patru tendințe • Cum țes tendințele caracterele • La ce
folosește identificarea propriei tendințe • La ce folosește identificarea
tendințelor celorlalți
2. Identifică-ți tendința 33
Efectuează testul celor patru tendințe
CONFORMISTUL
„Disciplina este libertatea mea”
3. Cum să î�nț�elegi un Conformist 41

Fă ceea ce este corect chiar și atunci când oamenii te cataloghează drept rigid.
Puncte forte (și puncte slabe) • Puncte slabe (și puncte forte) • Variații
în cadrul tendinței • De ce au Conformiștii instinct de autoconservare •
Cum pot Conformiștii să își controleze rigiditatea • De ce Conformiștii
trebuie să își exprime așteptările interioare
4. Relaț�ionarea cu un Conformist 63
„Doar fă-o!”
Muncă • Partener • Copil • Pacient • Alegerea carierei

ISCODITOR
„Mă voi conforma, dacă mă vei convinge s-o fac.”
5. Cum să î�nț�elegi un Iscoditor 79

Dar de ce?
Puncte forte (și puncte slabe) • Puncte slabe (și puncte forte) • Variații în
cadrul tendinței • De ce nu le place Iscoditorilor să fie interogați • Cum
pot stăpâni Iscoditorii analiza și paralizia • Modul în care Iscoditorii pot
îndeplini așteptările nejustificate găsindu-și propriile justificări
6. Relaț�ionarea cu un Iscoditor 105

De ce avem nevoie de un motto?
Muncă • Partener • Copil • Iscoditor • Alegerea unei cariere
BINEVOITORUL
Poți conta pe mine și eu contez pe tine să contezi pe mine
7. Cum să î�nț�elegi un Binevoitor 123

Voi face tot ce îmi ceri. Până în momentul în care n-o voi mai face.
Puncte forte (și puncte slabe) • Puncte slabe (și puncte forte) • Variații în
cadrul tendinței • Modul în care Binevoitorii pot îndeplini așteptările
interioare prin crearea unei responsabilități exterioare • Când dispare
răspunderea externă • Cum își pot gestiona Binevoitorii avantajele și
dezavantajele tendinței • Cum trec Binevoitorii de la așteptările exte-
rioare la cele interioare • Cum să înțelegem și să ne protejăm împotriva
reacției de rebeliune a Binevoitorilor
8. Relaț�ionarea cu un Binevoitor 168

Acceptă mai puține lucruri.
Muncă • Partener • Copil • Pacient • Alegerea unei cariere

REBELUL
Nu mă poți obliga și nici eu nu pot.
9. Cum să î�nț�elegi un Rebel 183

Este atât de greu când trebuie și atât de ușor când vreau.
Puncte forte (și puncte slabe) • Puncte slabe (și puncte forte) • Variații
în cadrul tendinței • Cum pot fi influențați Rebelii pentru a îndeplini o
așteptare • Cum se pot influența Rebelii pe ei înșiși pentru a îndeplini o
așteptare • De ce pot fi atrași Rebelii de o viață care presupune reglemen-
tări maxime
10. Relaț�ionarea cu un Rebel 213

Nu ești șeful meu!
APLICAREA CELOR PATRU TENDINȚE
11. Combinaț�ii de perechi î�n cadrul celor patru tendinț�e 241

12. Abordarea potrivită î�n cazul fiecărei tendinț�e 260
13. Oricare ar fi tendinț�a noastră, putem î�nvăț�a
să-i valorificăm punctele forte 274
ANEXĂ
Mulț�umiri 276
Evaluare rapidă a celor patru tendinț�e de Gretchen Rubin 278
Resurse suplimentare pentru cele patru tendinț�e 283
Aplicaț�ia Better: cele patru tendinț�e de Gretchen Rubin 284
Note 286
„În cele din urmă, am ajuns la concluzia că cea mai mare
ambiție a mea este să fiu ceea ce sunt deja.”
− Jurnalul lui Thomas Merton (Rebel)
TENDINȚA TA
1
Cele patru tendințe
Originea celor patru tendințe • Cum țes tendințele caracterele
• La ce folosește identificarea propriei tendințe • La ce folo-
sește identificarea tendințelor celorlalți
N u ș� tiam la acel moment, dar, când am intrat pe uș� a resta-

urantului Atlantic Grill, î�ntr-o după-amiază aprigă de
iarnă, aveam să port una dintre cele mai importante con-
versaț�ii din viaț�a mea.
Î�n timp ce muș� cam dintr-un cheesburger, iar prietena
mea gusta dintr-o salată, a făcut o remarcă care avea să î�mi
rămână î�n minte ani de zile. Când mă aș� teptam mai puț�in,
am auzit-o zicând:
— Vreau să alerg, dar nu pot ș� i asta chiar mă deranjează.
Apoi, a adăugat:
— Când eram î�n echipa liceului, nu ratam niciun antre-
nament. Nu î�nț�eleg cum de nu mai pot să alerg.
— Păi de ce nu mai poț�i? am î�ntrebat.
— Păi… este atât de greu să ne facem timp pentru noi!
— Hmmm, am mormăit eu.
Am î�nceput să vorbim despre alte lucruri, dar chiar ș� i
după ce ne-am luat rămas bun, nu am reuș� it să-mi alung
14 Cele patru tendințe
din minte schimbul de replici din acea seară. Era aceeaș� i

persoană ca î�n liceu ș� i î�ș�i propunea să facă aceeaș� i activita-
te ca atunci. Pe vremuri, reuș� ise să alerge, dar acum nu mai
putea. De ce? Oare era de vină vârsta, lipsa motivaț�iei, situ-
aț�ia familială, locul, spiritul de echipă sau altceva?
Î�ncerca să găsească o justificare î�n faptul că toț�i avem
probleme „să ne facem timp pentru noi”. Dar, dacă mă gân-
desc bine, eu nu am astfel de probleme. Ce ne deosebeș� te
pe una de cealaltă?
Voi î�ncerca să î�mi răspund î�n următorii ani la aceste
î�ntrebări.
Originea celor patru tendințe

Se spune că există două tipuri de oameni î�n lume: cei care
î�mpart lumea î�n două tipuri de oameni, ș� i cei care nu o
î�mpart.
Fac, cu siguranț�ă, parte din prima categorie. Cel mai
mult mă interesează natura umană ș� i caut mereu explicaț�ii
pentru ce fac oamenii ș� i pentru motivul pentru care fac
ceea ce fac.
Am studiat ani de zile fericirea ș� i obiceiurile ș� i e evi-
dent că nu există o reț�etă magică, universal valabilă pentru
o viaț�ă mai fericită, mai sănătoasă ș� i mai productivă. Stra-
tegiile care funcț�ionează pentru unii nu funcț�ionează ș� i î�n
cazul altora – de fapt, ce funcț�ionează pentru o persoană
poate fi total opus faț�ă de ceea ce funcț�ionează pentru alta.
Unii oameni se simt bine dimineaț�a; alț�ii se simt bine seara.
Unii se simt mai bine atunci când rezistă unei ispite puter-
nice; alț�ii când se răsfaț�ă cu moderaț�ie. Unii oameni iubesc
simplitatea; alț�ii iubesc abundenț�a.
Cele patru tendințe 15
Ș� i nu e numai asta. Î�n timp ce mă gândeam la observa-

ț�ia prietenei mele despre obiceiul ei de a alerga, am simț�it
că, dincolo de tipul acela de diferenț�ă care î�i î�mparte pe
oameni î�n „oameni nocturni ș� i oameni matinali”, a existat
dintotdeauna un fel de deosebire fundamentală care a mo-
delat firea oamenilor – ceva profund, dar izbitor ș� i evident
totodată – care, cumva, scăpase viziunii mele.
Ca să î�mi dau seama ce î�mi lipsea, am adresat cititorilor
site-ului meu o serie de î�ntrebări, printre care: „Ce părere
aveț�i despre hotărârile luate de Anul Nou?”, „Respectaț�i re-
gulile de circulaț�ie? De ce da sau de ce nu?”, „V-aț�i î�nscrie
vreodată la un curs doar din amuzament ?”. Pe măsură ce
citeam răspunsurile cititorilor, am observat anumite tipa-
re care se î�ntreț�eseau printre diversele răspunsuri. A fost
aproape ciudat – de parcă oamenii se î�mpărț�eau î�n grupuri
care gândeau după acelaș� i scenariu.
De exemplu, despre hotărârile luate de Anul Nou, un
grup de oameni au dat acelaș� i răspuns: „Mă voi limita la o
hotărâre dacă este utilă, dar nu voi î�ncepe cu prima zi a
anului, fiindcă 1 ianuarie e o dată arbitrară”. Toț�i au folosit
acelaș� i cuvânt: „arbitrar”. Am fost intrigată de această alege-
re, deoarece arbitrariul datei de 1 ianuarie nu m-a deranjat
niciodată. Cu toate astea, aceș� ti oameni dădeau toț�i acelaș� i
răspuns. Aș� adar, ce aveau ei î�n comun?
Un alt grup a răspuns: „Nu mai iau hotărâri de Anul
Nou pentru că nu reuș� esc niciodată să mă ț�in de ele – nu
reuș� esc niciodată să-mi fac timp ș� i pentru mine”.
Iar un altul a spus: „Nu iau niciodată hotărâri pentru
că nu-mi place să pun presiune pe mine”.
Simț�eam că toate astea au o semnificaț�ie profundă, dar

pur ș� i simplu nu reuș� eam să î�mi dau seama despre ce anu-
me era vorba.
Apoi, î�ntr-un final, după luni de reflecț�ie, am avut mo-
mentul acela de evrika. Eram acasă, la birou, ș� i am aruncat
î�ntâmplător o privire pe lista mea haotică cu lucruri de făcut:
m-am luminat brusc. Î�ntrebarea simplă ș� i hotărâtoare era:
„Cum răspunzi la aș� teptări?” Gata, am găsit-o!
Descoperisem secretul. Am simț�it aceeaș� i emoț�ie pe care
trebuie să o fi simț�it Arhimede când a ieș� it din cadă.
Stăteam nemiș� cată, dar mintea mea derula cu repezi-
ciune gânduri despre aș� teptări. Î�n acel moment, am î�nț�eles
că toț�i ne confruntăm cu două tipuri de aș� teptări:
• aș� teptări exterioare – aș� teptări pe care le au alț�ii de la

noi, cum ar fi respectarea unui termen limită la serviciu;
• aș� teptări interioare – aș� teptări pe care le avem noi de la
noi, cum ar fi respectarea unei hotărâri luate de Anul Nou.
Ș� i iată care este viziunea mea: î�n funcț�ie de răspunsul

unei persoane la aș� teptările exterioare ș� i interioare, acea
persoană se î�ncadrează î�n una dintre cele patru tipologii
distincte de mai jos:
Conformiștii răspund cu uș� urinț�ă atât aș� teptărilor exterioa-

re, cât ș� i celor interioare.
Iscoditorii pun la î�ndoială toate aș� teptările; ei î�ndeplinesc

o aș� teptare numai dacă consideră că este justificată, aș� a că,
de fapt, răspund doar aș� teptărilor interioare;
Binevoitorii răspund cu uș� urinț�ă aș� teptărilor exterioare,

dar se chinuie să î�ndeplinească aș� teptările interioare:
Rebelii se opun tuturor aș� teptărilor, atât exterioare, cât ș� i

interioare.
Iată cât de simplu a fost! Prin răspunsul la o singură

î�ntrebare simplă, î�ntreaga omenire se poate î�ncadra î�n aceste
patru categorii.
Acum am î�nț�eles de ce prietena mea a avut probleme cu
formarea obiceiului de alergare. Era o Binevoitoare. Când
făcea parte dintr-o echipă ș� i avea un antrenor care avea
aș� teptări de la ea, nu a avut probleme de adaptare; î�nsă,
când se confrunta cu propriile aș� teptări interioare, î�n ea se
ducea o luptă.
Am î�nț�eles ș� i comentariile acelea repetitive despre ho-
tărârile luate de Anul Nou. Ș� i am î�nț�eles mult, mult mai mult.
Identificarea celor patru tendinț�e a clarificat niș� te tipare
de comportament izbitoare pe care le percepusem, astfel
că am putut să î�nț�eleg ceea ce văzuseră toț�i ceilalț�i, dar nu
î�nț�eleseseră cu adevărat.
Când am pus tot acest mecanism pe hârtie, trasând patru
cercuri simetrice suprapuse, a ieș� it o schiț�ă care aducea cu
o frunză de ferigă sau cu o cochilie de nautilus. Am simț�it că
am descoperit o lege importantă a naturii: natura umană.
Sau poate creasem ceva asemănător cu pălăria î�nsufleț�ită a
lui Muggle.*
* Persoană fără abilități de magie, în seria lui – Harry Potter. (n. trad.)
După ce am identificat cadrul, am î�ncercat să î�nț�eleg

mai bine. „Strategia celor patru tendinț�e” a devenit primul
capitol din Cum să devii mai bun, cartea mea despre schim-
barea obiceiurilor; am scris despre cele patru tendinț�e pe
site-ul meu, gretchenrubin.com; î�mpreună cu coprezenta-
toarea ș� i sora mea, Elizabeth Craft, am vorbit despre cele
patru tendinț�e î�n cadrul podcastului nostru săptămânal,
Happier with Gretchen Rubin. De fiecare dată când am dez-
bătut acest subiect, cititorii ș� i ascultătorii s-au arătat foarte
interesaț�i.
Majoritatea oamenilor î�ș�i pot da seama care le este
tendinț� a dintr-o scurtă descriere, dar pentru persoanele
care nu sunt sigure sau care î�ș�i doresc o analiză mai detaliată,
am conceput un test. Sute de mii de oameni au participat la
Testul Celor Patru Tendinț�e, care apare î�n capitolul 2 sau
pe happiercast.com/quiz. Atât răspunsurile ferme la î�ntre-
bările din test, precum ș� i cele care lăsau loc de interpretare,
mi-au oferit o serie de informaț�ii suplimentare. (Î�n primul
rând, am observat că tendinț�ele oamenilor le influenț�ează
disponibilitatea de a face testul. Uneori, Iscoditorii se î�n-
treabă: „De ce ar trebui să î�mi pierd timpul ș� i să consum
energie făcând acest test?”, î�n timp ce Rebelii î�ș�i zic: „Cine
eș� ti tu să-mi spui să fac acest test? Ei bine, nu-l voi face.”)
Pentru a-mi testa observaț�iile despre cele patru tendin-
ț�e, m-am hotărât să fac un studiu pe un eș� antion naț�ional
reprezentativ, ș� i anume un grup de adulț�i americani din
diferite zone ale ț�ării, de ambele sexe, cu vârste ș� i surse de
venit diferite.
Cel mai important lucru pe care l-am aflat? Distribuț�ia
celor patru tendinț�e. 41% erau Binevoitori. Apoi, veneau
Iscoditorii, cu 24%. Rebelii erau cei mai puț� ini, 17% –
chiar ș� i aș� a, sunt surprinsă că sondajul a indicat un pro-
cent atât de ridicat – iar tendinț�a pe care o am ș� i eu, aceea
de Conformist, a avut un procent cu foarte puț�in peste 19%.
Studiul a confirmat, de asemenea, multe dintre observaț�iile
mele despre cele patru tendinț�e; de exemplu, când ne gân-
dim la hotărârile luate de Anul Nou, Conformiș� tii sunt cei
mai î�n măsură să le î�ndeplinească; Rebelilor nu le plac; Is-
coditorii iau hotărâri atunci când momentul pare potrivit,
î�n loc să aș� tepte o dată arbitrară; iar Binevoitorii renunț�ă
de cele mai multe ori să ia vreo hotărâre, fiindcă au avut de
furcă cu ele î�n trecut.
Pe măsură ce am rafinat cadrul, am atribuit chiar ș� i o

culoare fiecărei tendinț�e, folosindu-mă de modelul sema-
forului. Iscoditorii sunt galbeni: aș� a cum lumina galbenă
ne avertizează să „aș� teptăm”, Iscoditorii î�ntreabă mereu:
„Ia stai puț�in, de ce ?” î�nainte să î�ndeplinească o aș� teptare.
Binevoitorii sunt verzi, ei „merg î�nainte” cu uș� urinț�ă. Rebelii
sunt roș� ii. Ei sunt cei mai predispuș� i să „se oprească” sau
să spună nu. Pentru că nu există ș� i a patra culoare la sema-
for, am ales albastru pentru Conformiș� ti – mi s-a părut
potrivit.
Cu cât am studiat mai mult tendinț�ele, cu atât am con-
ș� tientizat mai mult influenț�a lor imensă.
Când luăm î�n considerare cele patru tendinț�e, suntem
mai capabili să ne î�nț�elegem pe noi î�nș� ine. Această cunoaș� -
tere de sine este crucială, fiindcă putem construi o viaț�ă
fericită numai pe temelia propriei noastre naturi, a propri-
ilor noastre interese ș� i valori.
La fel de important este faptul că, atunci când luăm î�n
considerare cele patru tendinț�e, suntem mai î�n măsură să-i
î�nț�elegem ș� i pe ceilalț�i. Putem trăi ș� i lucra mai eficient cu
ceilalț�i oameni dacă le cunoaș� tem tendinț�ele – colegi ș� i
ș� efi, profesori ș� i antrenori, parteneri, părinț�i ș� i copii, furni-
zori de servicii medicale ș� i pacienț�i.
Î�nț�elegerea celor patru tendinț�e ne oferă o î�nț�elegere
mai completă a lumii.
Tendințele ne țes caracterul

Ne naș� tem cu aceste tendinț�e: nu sunt rezultatul ordinii î�n
care am venit pe lume, al stilului parental, educaț�iei reli-
gioase sau al genului. Ele nu sunt legate de a fi extravertit
sau introvertit. Nu se schimbă î�n funcț�ie de locul î�n care ne
aflăm: acasă, la serviciu, cu prietenii. Ș� i nu se schimbă pe
măsură ce î�mbătrânim. Venim pe lume cu aceste tendinț�e.
Î�ntr-o măsură care mă surprinde, majoritatea oamenilor
se î�ncadrează exact î�ntr-una dintre cele patru tabere. Deș� i
poate fi dificil să identificăm tendinț�a unui copil (î�ncă nu-mi
dau seama de tendinț�a uneia dintre fiicele mele), până la
vârsta adultă ne î�nscriem clar î�ntr-o anumită categorie care
ne modelează fundamental percepț�iile ș� i comportamentul.
Dacă nu trecem prin experienț�e catastrofale, care să ne
modifice comportamentul – cum ar fi o experienț�ă legată
de moarte, o boală gravă sau lupta serioasă cu o dependen-
ț�ă – tendinț�ele nu se schimbă.
Î�n funcț�ie de istorie ș� i de circumstanț�e, tendinț�a noas-
tră ne-ar putea fi mai mult sau mai puț�in utilă pe măsură ce
ne croim drumul î�n lume. Î�n Coreea de Nord, î�ntrebările
unui Iscoditor ar putea să î�l arunce î�n î�nchisoare, î�n timp
ce î�n Silicon Valley i-ar putea aduce o promovare.
De asemenea, există o varietate mare de personalităț�i,
chiar printre oamenii care î�mpărtăș� esc aceeaș� i tendinț�ă.
Indiferent de tendinț�ă, unii oameni sunt mai mult sau mai
puț�in atenț�i decât alț�ii, mai ambiț�ioș� i, mai intelectuali, mai
carismatici, mai amabili, mai anxioș� i, mai energici sau mai
aventuroș� i. Aceste calităț�i influenț�ează puternic modul î�n
care î�ș�i exprimă tendinț�ele. Un Rebel ambiț�ios care vrea să
fie un lider de afaceri respectat se va comporta diferit faț�ă
de unul pe care nu î�l interesează prea mult să aibă o carieră

de succes.
Oamenii susț�in adesea că sunt un amestec de tendinț�e.
Ei concluzionează: „Sunt un Binevoitor ș� i un Conformist”
sau „Tendinț�a mea se schimbă î�n funcț�ie de locul î�n care
sunt sau de persoanele cu care sunt”. Pare logic la prima
vedere, dar, pe măsură ce pun mai multe î�ntrebări, lucru-
rile se limpezesc ș� i, aproape fără excepț�ie, fiecare se î�nca-
drează î�ntr-o singură tendinț�ă.
Pentru a fi siguri, după cum se discută î�n secț� iunile
despre „Variaț�ii î�n cadrul tendinț�ei”, oamenii „î�nclină” de
multe ori î�n direcț�ia tendinț�ei care se suprapune cu a lor,
dar cu toate acestea rămân fideli tendinț�ei de bază.
Ș� i, desigur, este adevărat că, indiferent de tendinț�a noas-
tră fundamentală, î�ntr-un mic procent, fiecare dintre noi
este Conformist, Iscoditor, Binevoitor ș� i Rebel.
Toț� i î�ndeplinim o aș� teptare atunci când nu vrem să
suportăm consecinț�ele ignorării ei. Până ș� i rebelul poar-
tă centura de siguranț� ă după ce plăteș� te câteva amenzi
usturătoare.
Cu toț�ii ne-am putea î�ntreba de ce trebuie să î�ndepli-
nim o aș� teptare sau de ce ne enervăm când un lucru ni se
pare inutil sau de ce facem ceva care pare arbitrar.
Cu toț�ii î�ndeplinim anumite aș� teptări, doar din consi-
derentul că acestea sunt importante pentru altcineva. Cel
mai hotărât Conformist î�ș�i va sacrifica ș� edinț�a obiș� nuită
de luni dimineaț�ă, dacă copilul lui tocmai a ieș� it dintr-o
operaț�ie.
Ș� i, indiferent de tendinț�a noastră, cu toț�ii ne dorim au-
tonomie. Preferăm să ni se ceară î�n loc să ni se ordone să
facem ceva, ș� i, dacă sentimentul că suntem controlaț�i de

alț�ii e prea puternic, asta poate duce la „reactanț�ă” – rezis-
tenț�a la un lucru perceput ca o ameninț�are la adresa liber-
tăț�ii sau a capacităț�ii de a alege.
După ce am descris cele patru tendinț�e la o conferinț�ă,
un tip s-a apropiat de mine ș� i mi-a spus: „Cred că toată lumea
ar trebui să poată conduce cu viteza pe care o consideră
sigură; presupun aș� adar că sunt un Iscoditor!”
Am zâmbit, dar adevărul este că nu e atât de simplu:
„ignor limita de viteză, aș� a că sunt un Iscoditor” sau „refuz să
spăl vase, aș� a că sunt un Rebel” sau „î�mi place să fac liste,
deci sunt un Conformist”. Pentru a ne identifica tendinț�a,
trebuie să luăm î�n considerare multe exemple de compor-
tament ș� i motivele pentru care ne comportăm î�ntr-un anu-
mit fel. De exemplu, un Iscoditor ș� i un Rebel ar putea refuza
amândoi să î�ndeplinească o anumită aș� teptare, dar Iscodi-
torul gândeș� te: „Nu o voi face, fiindcă nu are sens”, î�n timp
ce Rebelul gândeș� te: „Nu o voi face, fiindcă nu-mi poț�i spu-
ne tu mie ce să fac”.
Am aflat că, deș� i fiecare dintre cele patru tendinț�e te
pot pune î�n dificultate, oamenii consideră că cele mai pro-
vocatoare sunt aceea de Binevoitor ș� i de Rebel – fie că ai tu
î�nsuț�i tendinț�a respectivă, fie că ai de-a face cu oameni
care o au. (De aceea, secț�iunile despre Binevoitori ș� i despre
Rebeli din această carte sunt mai lungi decât cele despre
Conformiș� ti ș� i Iscoditori.)
Mulț�i oameni î�ncearcă să reprezinte cele patru tendinț�e
prin comparaț� ie cu alte tipare de personalitate, precum
trăsăturile de personalitate Big Five, StrengthsFinder, En-
neagrama, Myers-Briggs, VIA – chiar ș� i cu cele patru case
de la Hogwarts.
Sunt fascinată de orice schemă care mă ajută să î�nț�eleg

natura umană, dar cred că este o greș� eală să presupun că
toate sunt pe picior de egalitate. Fiecare cadru surprinde
o anumită perspectivă, ș� i acea perspectivă s-ar pierde dacă
toate sistemele ar fi puse la grămadă. Niciun sistem nu
poate surprinde de unul singur natura umană î�n toată
profunzimea ș� i varietatea ei.
De asemenea, cred că multe tipare de personalitate î�n-
ghesuie prea multe elemente î�n categoriile pe care le vehi-
culează. Prin contrast, cele patru tendinț�e iau î�n considerare
doar un aspect unic al caracterului unei persoane – un as-
pect de o importanț�ă vitală, dar totuș� i unul singur dintr-o
multitudine de trăsături care definesc caracterul unui indi-
vid. Cele patru tendinț�e explică de ce acționăm ș� i de ce nu
acționăm.
De ce este util să-ți identifici tendința

Când descriu cele patru tendinț� e, uneori am impresia că
oamenii î�ncearcă să descopere care este „cea mai bună”
tendinț�ă ș� i fac tot posibilul să se î�ncadreze î�n ea. Dar nu
există tendinț�ă mai bună sau mai puț�in bună. Cei mai feri-
ciț�i, mai sănătoș� i ș� i mai productivi oameni nu sunt cei care
au o anumită tendinț�ă, ci mai degrabă sunt oamenii care
ș� i-au dat seama cum să valorifice punctele forte ale tendin-
ț�ei lor, să contracareze punctele slabe ș� i să î�ș�i construiască
viaț�a cea mai bună î�n cazul lor.
Din î�nț�elepciunea, experienț�a ș� i autocunoaș� terea pe
care le poț�i obț�ine cunoscând cele patru tendinț�e, putem
să ne folosim timpul mai eficient, să luăm decizii mai bune,
să suferim mai puț�in de stres, să fim mai sănătoș� i ș� i să co-

laborăm mai bine cu alte persoane.
Dacă nu î�nț�elegem care ne este locul î�n aceste patru
tendinț�e, este posibil să nu reuș� im să simț�im acele nuanț�e
care ne fac să reuș� im sau să eș� uăm. De exemplu, un agent
literar mi-a spus odată:
— Reprezint un jurnalist care a făcut o muncă nemai-
pomenită la un ziar. Nu avea probleme cu termenele limită,
avea o etică de lucru sănătoasă. Dar acum a plecat de la
ziar ca să scrie o carte ș� i a intrat î�n ceea ce se cheamă blo-
cajul scriitorului.
— Pun pariu că nu este vorba despre blocajul scriito-
rului. Probabil că este un Binevoitor, i-am zis eu. Nu a avut
probleme când trebuia să respecte mereu termene limită.
Dar cu un termen limită î�ndepărtat ș� i o libertate prea mare,
nu mai poate funcț�iona. Ar trebui să-i ceară editorului să î�l
verifice î�n fiecare săptămână sau să se alăture unui grup
de scriitori sau ar trebui să i se impună un număr fix de
pagini pe lună. Este un fel de sistem de responsabilizare
externă.
De asemenea, dacă nu î�nț�elegem cele patru tendinț�e,
este posibil să facem presupuneri nerealiste cu privire la
modul î�n care se pot schimba oamenii. O femeie mi-a scris:
„Soț�ul meu este un Rebel. Mă simt frustrată la gândul că
acesta este de fapt caracterul lui ș� i că nu se va schimba ni-
ciodată. Este posibil ca un Rebel să fie doar o persoană
care nu «s-a maturizat» ș� i nu ș� i-a dat seama că lumea nu
funcț�ionează doar cu ce «ai chef» să faci î�ntr-un anumit
moment? Ș� i să-ș� i schimbe atitudinea î�n cele din urmă?” Nu
am vrut să i-o trântesc aș� a, sec, dar nu, î�n acest moment
nu cred că se va schimba.
Oamenii mă î�ntreabă adesea dacă tendinț�a ar trebui să

ne determine alegerea carierei. Fiecare tendinț�ă ar putea
să aibă ceva î�n comun cu aproape orice loc de muncă, dar
este interesant să ne gândim la modul î�n care cariera ș� i ten-
dinț�a ar putea interacț�iona. De exemplu, cunosc un dresor
de câini profesionist care este un Conformist ș� i impregnea-
ză un spirit de Conformist meseriei lui. Dar sunt convinsă
că Iscoditorii, Binevoitorii ș� i Rebelii ar putea ș� i ei să facă
acest lucru.
Chiar dacă persoane cu oricare dintre tendinț�e ar pu-
tea urma orice carieră, asta nu î�nseamnă ș� i că aș� a ar trebui
să se î�ntâmple. Cele patru tendinț�e ne pot ajuta să ne dăm
seama de ce ni s-ar potrivi anumite tipuri de muncă mai
mult – sau mai puț�in. Un cititor a scris: „Acum î�nț�eleg de ce
î�mi urăsc slujba. Sunt 100% Iscoditor, î�n condiț�iile î�n care
sunt contabil. Nu mă interesează să ț�in pasul cu tot felul de
reguli arbitrare care tot apar ș� i care nu au niciun sens, iar
acesta a fost un obstacol major î�n calea succesului ș� i satis-
facț�iei la locul de muncă”.
Identificarea propriei tendinț�e ne permite să fim mai
indulgenț�i cu noi î�nș� ine: „Hei, eu sunt o persoană de acest
tip ș� i nu este nimic î�n neregulă cu mine. Pot valorifica la
maxim lucrul ăsta”. Aș� a cum a scris un Conformist: „Părinț�ii
mei î�mi spuneau î�ntotdeauna să mă mai relaxez, răposatul
meu soț� î�mi spunea mereu să mă relaxez, iar acum ș� i fiica
mea î�mi spune să mă relaxez. Dar am î�nț�eles că sunt mult
mai fericită când respect regulile pe care le-am stabilit eu
î�nsămi”.
Iată ce explica un Rebel:
Realizând că sunt un Rebel, mi-am dat seama de ce nu

m-au ajutat cu nimic toț� i anii de terapie. Am analizat
lipsa mea de disciplină, am respins ș� i am acceptat teh-
nici care s-au î�ntors î�mpotriva mea. (Responsabilitate?
Ha ha.) Nu este vorba doar de faptul că unele tehnici nu
funcț�ionează pentru Rebeli. Ci că ni s-a spus (ș� i adesea
chiar credeam) că ceva era profund î�n neregulă cu noi.
Cum ar fi un adult, de altfel, funcț�ional, de mare succes,
care î�ncă se luptă să reuș� ească să-ș� i plătească facturile,
să finalizeze proiecte ș� i să urmeze î�ntocmai… orice?
Care se luptă să î�mplinească aș� teptările tuturor – chiar
ș� i pe ale lui? Asta nu este doar neobiș� nuit; î�n lumea de
astăzi, sună de-a dreptul patologic. Dar tipologia ta te
asigură că nu este. M-am simț�it uș� urat să mă concentrez
pe ceea ce funcț�ionează pentru mine, mai degrabă decât
pe ceea ce este î�n neregulă cu mine.
Iată ș� i ce scria un Binevoitor:
Î�n calitate de scenarist de televiziune, deș� i m-am luptat

fără succes cu incapacitatea mea de a respecta orice fel
de termen limită personal, totuș� i am fost î�ntotdeauna
un angajat serios care trimitea scenariile la timp. Am
dat acestei tendinț�e multe nume: lene, iresponsabilita-
te, copilărie î�n haine pentru adulț�i ș� i multe altele care
nu ar trece de filtrul tău de spam. Conferindu-mi o
identitate – aceea de Binevoitor – m-ai ajutat să mă
pot accepta. Pot să scap de dispreț�ul de sine ș� i să mă
concentrez pe descoperirea unor modalităț�i inteligente
prin care să realizez lucruri. Deja sunt mai eficient, dar,
mai ales, sunt mai fericit.
Când ne cunoaș� tem tendinț�a, putem modifica lucrurile

pentru a ne spori ș� ansele de succes. Este practic imposibil
să ne schimbăm propria natură, dar este destul de uș� or să
schimbăm circumstanț�ele î�ntr-un mod care să se potri-
vească tendinț�ei noastre – fie că ne străduim să obț�inem
mai multă claritate, justificare, responsabilitate sau liber-
tate. Î�nț�elegerea tendinț�ei noastre ne permite să creăm acele
conjuncturi î�n care vom reuș� i.
De ce este util să identificăm

tendințele celorlalți
Pe de altă parte, atunci când î�nț�elegem tendinț�ele celorlalț�i
oameni, suntem mai toleranț�i faț�ă ei. Î�n primul rând, vedem
că un anumit comportament al unei persoane nu ne vizează
personal. Iscoditorul nu pune î�ntrebări pentru a-ș� i submina
ș� eful sau pentru a pune la î�ndoială autoritatea profesorului;
Iscoditorul are î�ntotdeauna ceva de î�ntrebat. Iată ce mi-a
scris un cititor: „Trăiesc cu un Rebel de ș� apte ani. Este re-
confortant să ș� tii că felul său de a fi este la fel de natural
pentru el, precum este ș� i pentru mine să fiu un Binevoitor”.
Cunoaș� terea tendinț�elor altor oameni te ajută să-i con-
vingi mult mai uș� or, să-i î�ncurajezi ș� i să eviț�i conflictele.
Dacă nu ne raportăm la tendinț�a unei persoane, cuvintele
noastre pot fi ineficiente sau chiar contraproductive. Dacă
dorim să ne facem î�nț�eleș� i, trebuie să vorbim fiecăruia pe
limba lui – să transmitem mesajul care ar atinge coarda
sensibilă a interlocutorului, nu pe a noastră. Când ț�inem
cont de cele patru tendinț�e, putem găsi argumentele care
să corespundă valorilor fiecăruia.
Pe de altă parte, când ignorăm tendinț�ele, ne reducem

ș� ansele de reuș� ită. Cu cât un Conformist ț�ine mai multe pre-
legeri unui Rebel, cu atât Rebelul se va î�ncăpăț�âna să se
opună. Un Iscoditor poate oferi unui Binevoitor mai multe
motive temeinice pentru a acț�iona, dar toate argumentele
lui logice nu vor conta prea mult pentru acesta; responsa-
bilitatea externă este cheia î�n cazul Binevoitorului.
Un cititor mi-a trimis niș� te glume extrem de amuzante
pe tema schimbării unui bec, care surprinde diferenț�ele
dintre tendinț�e:
Cum reușești să determini un Conformist să schimbe un bec?

Răspuns: L-a schimbat deja.
Cum reușești să determini un Iscoditor să schimbe un bec?
Răspuns: De fapt, de ce avem nevoie de bec?
Cum reușești să determini un Binevoitor să schimbe un bec?
Răspuns: Cere-i să-l schimbe.
Cum reușești să determini un Rebel să schimbe un bec?
Răspuns: Fă-o singur.
Un nutriț�ionist Iscoditor mi-a spus: „Scopul meu este

să î�mbunătăț�esc felul î�n care oamenii mănâncă î�n această
ț�ară. Scriu o carte î�n care explic î�n ce fel sistemele culturale
ș� i economice ne modelează modul de alimentaț�ie ”. El cre-
dea cu tărie că, dacă cartea lui ar prezenta argumentele
î�ntr-un mod suficient de logic, oamenii din î�ntreaga ț�ară î�ș�i
vor schimba obiceiurile alimentare. Iscoditor!
Dar pentru a comunica eficient cu ceilalț�i, trebuie să
facem apel la tendinț�a lor, nu la a noastră. Acest lucru este
valabil pentru medici, profesori, antrenori, ș� efi, parteneri,
părinț�i, colegi de muncă, î�nvăț�ători, vecini sau oameni din

orice domeniu de activitate care vor să-i convingă pe cei-
lalț�i să facă ceea ce doresc ei – cu alte cuvinte, este valabil
pentru noi toț�i.
Chiar ș� i mesajele destinate unui public larg pot să
transmită informaț�ii care să rezoneze cu fiecare tendinț�ă
î�n parte. Am auzit un exemplu creativ î�ntr-o după-amiază,
când am vorbit despre cele patru tendinț�e la o conferinț�ă
de afaceri. Î�nainte de a mă prezenta, ș� eful grupului a expli-
cat pe larg de ce era important, pentru buna desfăș� urare
a activităț�ilor care aveau să urmeze, ca participanț�ii să fie
punctuali ș� i să nu greș� ească locul de î�ntâlnire.
După ce am terminat prelegerea, am fost î�ncântată să-l
aud reluând explicaț�iile iniț�iale ș� i făcând referire la fiecare
dintre cele patru tendinț�e î�n parte. El s-a exprimat î�n felul
următor: „Vouă, Conformiș� tilor, vă mulț� umesc anticipat
pentru că aț�i răspuns solicitării mele legate de promptitu-
dine. Iscoditorilor, v-am ridicat la fileu o grămadă de mo-
tive pentru care trebuie să vă prezentaț�i la timp la toate
î�ntâlnirile. Binevoitorilor, sunt cu ochii pe voi ș� i mă bazez
pe promptitudinea voastră. Rebelilor, abț�ineț�i-vă până mai
târziu, la bar.” Exact!
Chiar ș� i vocabularul pe care î�l folosim poate afecta di-
ferit tendinț�ele. Un copil Rebel ar putea să dea un răspuns
mai bun dacă î�l î�ntrebi: „Ai chef să cânț�i la pian acum?”, î�n
timp ce un copil Conformist ar fi fericit să i se reaminteas-
că: „E timpul să exersăm la pian”.
Când vine vorba de sănătate, incapacitatea oamenilor
de a-ș� i asculta medicii î�i costă enorm. Alimentele slabe ca-
litativ, inactivitatea, consumul de alcool, abuzul de medica-
mente eliberate pe bază de reț�etă ș� i fumatul sunt printre
principalele cauze de î�mbolnăvire ș� i deces î�n Statele Unite

– ș� i toate acestea sunt comportamente care se află sub con-
trolul nostru conș� tient. Când ț� inem cont de tendinț� ele
oamenilor, este mai probabil să-i convingem să reducă
consumul de zahăr, să meargă pe jos douăzeci de minute
zilnic, să î�ș�i facă exerciț�iile de recuperare, să renunț�e la bă-
utură sau să î�ș�i ia medicamentele.
Dar este important să ne amintim că tiparul celor pa-
tru tendinț�e este menit să ne ajute să ne î�nț�elegem mai
profund pe noi î�nș� ine, nu să ne limiteze dreptul la identita-
te sau alegere. Unii oameni spun: „Când afli cine eș� ti, î�ncepi
să ai î�ncredere î�n tine”. Cred că metodele de autodefinire
sunt foarte utile – pentru că ele servesc drept punct de ple-
care pentru autocunoaș� tere. Tiparul celor patru tendinț�e
nu este menit să fie o cutie î�n care suntem î�nchiș� i ș� i care să
ne î�mpiedice dezvoltarea sau o etichetă care spune totul
despre noi, ci mai degrabă un reflector care poate scoate la
iveală aspecte ascunse ale naturii noastre.
Când ne î�nț�elegem pe noi î�nș� ine ș� i modul î�n care ten-
dinț�a noastră ne modelează perspectiva asupra lumii, putem
adapta circumstanț�ele pentru a se potrivi naturii noastre,
iar când î�nț�elegem modul î�n care tendinț�ele altor persoane
le modelează perspectivele, ne putem conecta mai eficient
cu aceș� ti oameni.
Ț� inând cont de cele patru tendinț�e, vedem cum o
schimbare subtilă de vocabular, sau o conversaț�ie rapidă,
sau o modificare minoră a procedurii poate fi suficientă
pentru a schimba modul de acț�iune al unei persoane. Ș� i
asta contează. Dacă un pacient î�ș�i ia tratamentul pentru
tensiune arterială î�n mod regulat, va trăi mai mult. Dacă un
elev se achită de sarcinile primite de la profesor, nu va eș� ua
la curs. Dacă î�ntr-un cuplu cei doi parteneri pot vorbi calm
unul cu celălalt, căsătoria lor va dura. Ș� i dacă î�ncetez să
trimit e-mailuri de lucru î�n weekend, nu-i voi mai enerva
pe colegii mei.
Una dintre marile provocări zilnice ale vieț�ii este să
răspunzi la următoarea î�ntrebare: „Cum pot să determin
oamenii – inclusiv pe mine î�nsămi – să facă/fac ce vreau
eu?” Cele patru tendinț�e fac această sarcină mult, mult mai
uș� oară.
2
Identifică-ți tendința
Efectuează testul celor patru tendințe
Dintre toate sarcinile care apar î�n viaț�a omului, educa-

rea ș� i gestionarea caracterului său sunt cele mai impor-
tante ș� i… este necesar ca el să facă o analiză calmă ș� i
atentă a propriilor sale tendinț�e, să nu fie orbit nici de
autoamăgire, care ascunde erorile ș� i amplifică calităț�ile,
nici de pesimismul nediscriminat care refuză categoric
să-i recunoască atuurile. El trebuie să evite fatalismul
care l-ar convinge că nu are nicio putere asupra naturii
sale, fiind conș� tient totodată că această putere nu este
nelimitată.
– William Edward Hartpole Lecky, The Map of Life
(Harta vieții)
P entru a-ț�i identifica tendinț�a, fă testul de mai jos sau

accesează happiercast.com/quiz.
Pe măsură ce parcurgi testul, alege răspunsul care pare
în general cel mai potrivit pentru tine; nu căuta excepț�ii de
la regulă ș� i nu te concentra asupra unui anumit domeniu al
vieț�ii.
Obț�inerea unui punctaj egal pentru două tendinț�e nu

î�nseamnă că eș� ti un amestec î�ntre aceste două tendinț�e.
Alege-o pe cea care ț�i se potriveș� te mai bine.
Tu eș� ti cel mai bun judecător al tău. Dacă tu crezi că o
altă tendinț�ă te descrie mai bine, ai î�ncredere î�n tine.
1. Ai respectat o hotărâre luată de Anul Nou, dar pentru

care nu ți-ai luat angajamentul în fața nimănui – cum
ar fi să bei mai multă apă sau să ții un jurnal?
a) Da. Respect hotărârile luate de Anul Nou, chiar ș� i pe ace-
lea despre care nu ș� tie nimeni î�n afară de mine.
b) Respect de obicei hotărârile pe care le iau, dar le iau ori
de câte ori mi se pare că este momentul potrivit. Nu aș� tept
Anul Nou;1 ianuarie este o dată arbitrară.
c) Am avut probleme cu acest tip de hotărâri, aș� a că nu
sunt tentat să le iau. Când sunt singurul beneficiar, am dubii
de multe ori.
d) Nu. Urăsc să pun presiune pe mine.
2. Care declarație descrie cel mai bine punctul tău de

vedere cu privire la angajamentele față de tine?
a) Î�mi asum un angajament faț�ă de mine î�nsumi numai dacă
sunt convins că are sens să o fac.
b) Dacă altcineva mă trage la răspundere pentru angaja-
mentele luate, le voi î�ndeplini, dar, dacă nimeni nu ș� tie de
ele î�n afară de mine, î�mi este greu să mă ț�in de ele.
c) Î�ncerc să pun cât mai puț�ină presiune pe mine.
d) Î�mi iau angajamentele faț�ă mine la fel de î�n serios ca ș� i
angajamentele faț�ă de alte persoane.
Identifică-ți tendința 35
3. Uneori, ne simțim frustrați fără vreun motiv din afară.

Este cel mai probabil să te simți frustrat pentru că...
a) Nevoia mea permanentă de mai multe informaț�ii mă
epuizează.
b) Când alț�ii se aș� teaptă să fac ceva, nu vreau să o fac.
c) Pot să-mi fac timp pentru alț�ii, dar nu-mi pot face timp
pentru mine.
d) Nu pot renunț�a la obiceiurile mele de zi cu zi ș� i nu pot
î�ncălca reguli, nici atunci când î�mi doresc.
4. Când ți-ai format un obicei sănătos, ce te-a ajutat să

îl păstrezi?
a) Mi s-a părut destul de uș� or să mă ț�in de obiceiuri, chiar ș� i
atunci când nu î�i păsa nimănui.
b) Am făcut multe cercetări cu privire la motivul ș� i modul î�n
care aș� putea păstra acel obicei.
c) Pot să păstrez un obicei bun numai atunci când î�mi iau
angajamentul î�n faț�a altcuiva.
d) De obicei, nu aleg să pun presiune pe mine î�n avans.
5. Dacă oamenii se plâng de comportamentul tău, ai fi

cel mai puțin surprins să-i auzi spunând că...
a) Î�ț�i urmezi obiceiurile bune, care contează doar pentru
tine, chiar ș� i atunci când î�i deranjează pe ceilalț�i.
b) Pui prea multe î�ntrebări.
c) Găseș� ti mereu timp pentru ceilalț�i, dar pentru tine nu.
d) Faci doar ceea ce vrei tu, atunci când vrei tu.
6. Care descriere ți se potrivește cel mai bine?

a) Î�i pun mereu pe ceilalț�i pe primul loc: clienț�i, familie, ve-
cini, colegi de muncă.
b) Disciplinat – uneori, chiar ș� i atunci când nu are sens.
c) Refuz să fiu condus de alț�ii.
d) Pun î�ntrebările necesare.
7. Oamenii se simt frustrați din cauza mea, pentru că,

dacă îmi cer să fac ceva, e puțin probabil să o fac (chiar
dacă este vorba despre șeful meu sau despre un client):
a) Tind să fiu de acord.
b) Neutru.
c) Tind să nu fiu de acord.
8. Fac ceea ce cred că are cel mai mult sens, după propria
mea judecată, chiar dacă asta presupune ignorarea re-
gulilor sau așteptărilor altor oameni.
b) Neutru.
9. Angajamentele față de ceilalți nu ar trebui niciodată

încălcate, dar angajamentele față de mine pot fi încălcate.
b) Neutru.
Identifică-ți tendința 37
10. Uneori nu fac un lucru pe care vreau să-l fac, doar

pentru că altcineva vrea să î�l fac.
b) Neutru.
11. Uneori mă consider o persoană care vrea să mulțu-

mească pe toată lumea.
b) Neutru.
12. Nu mă deranjează să î�ncalc regulile sau convențiile;

de multe ori chiar îmi face plăcere.
b) Neutru.
13. Pun la îndoială conceptul celor patru tendințe.

b) Neutru.
Rezultate:
1. a = Conformist, b = Iscoditor, c = Binevoitor, d = Rebel
2. a = Iscoditor, b = Binevoitor, c = Rebel, d = Conformist
3. a = Iscoditor, b = Rebel, c = Binevoitor, d = Conformist
4. a = Conformist; b = Iscoditor, c = Binevoitor, d = Rebel
5. a = Conformist; b = Iscoditor; c = Binevoitor, d = Rebel
6. a = Binevoitor; b = Conformist, c = Rebel, d = Iscoditor
7. „Tind să fiu de acord” indică un Rebel.
8. „Tind să fiu de acord” indică un Iscoditor.
9. „Tind să fiu de acord” indică un Binevoitor.
11. „Tind să fiu de acord” indică un Binevoitor.
13. „Tind să fiu de acord” indică un Iscoditor.
CONFORMISTUL
„Disciplina este libertatea mea”
„Pot să fac lucrurile pe care vreau să le fac și
pot să fac lucrurile pe care nu vreau să le fac.”
„De ce nu ai făcut așa cum ți-am zis?”
„Lipsa ta de organizare nu este prioritatea mea.”
„Fă ceea ce este corect chiar și când oamenii

te cataloghează drept încăpățânat.”
„Fă-o și nu mai comenta.”

3
Cum să înțelegi un Conformist
Fă ceea ce este corect chiar și atunci când oamenii
te cataloghează drept rigid.
Puncte forte (și puncte slabe) • Puncte slabe (și puncte

forte) • Variații în cadrul tendinței • De ce au Conformiștii
instinct de autoconservare • Cum pot Conformiștii să își
controleze rigiditatea • De ce Conformiștii trebuie să își
exprime așteptările interioare
Î�n viaț�ă, toț�i ne confruntăm cu două tipuri de aș� teptări.

Ne confruntăm cu așteptările exterioare pe care vor
ceilalț� i să le î�ndeplinim, cum ar fi trimiterea unui raport la
timp. De asemenea, ne confruntăm cu așteptările interioa-
re pe care vrem noi î�nș� ine să le î�ndeplinim, cum ar fi să ne
culcăm î�n fiecare seară î�nainte de ora 23.00.
Î�n cadrul celor patru tendinț�e, Conformiș� tii sunt acele
persoane care răspund cu uș� urinț�ă atât aș� teptărilor exte-
rioare cât ș� i celor interioare. Ei respectă termenele limită
la lucru ș� i se conformează hotărârilor luate de Anul Nou,
fără prea mult tam-tam.
Î�n cea mai mare parte a timpului, î�ș�i doresc să facă ceea
ce alț�ii aș� teaptă de la ei, î�nsă ș� i aș� teptările pe care le au de
la ei înșiși sunt la fel de importante.
Datorită disponibilităț�ii lor de a î�ndeplini aș� teptările
exterioare ș� i interioare, Conformiș� tii adoră să aibă un
program ș� i o rutină; sunt oamenii care se trezesc ș� i se gân-
desc: „Ce am î�n program pentru azi ș� i care este lista mea de
priorităț�i?” Le place să ș� tie ce se aș� teaptă de la ei ș� i nu le
place să greș� ească sau să-i dezamăgească pe ceilalț�i – ș� i
nici pe ei î�nș� iș� i.
Mai mult decât persoanele caracterizate de celelalte trei
tendinț�e, Conformiș� tii pot destul de uș� or să se hotărască să
acț� ioneze ș� i apoi să facă toț� i paș� ii necesari î�n acest sens;
de asemenea, î�ș�i formează mai uș� or obiceiuri.
Am o perspectivă specială asupra tendinț�ei pe care o au
Conformiș� tii, pentru că aceasta este ș� i tendinț�a mea – pro-
babil acesta este motivul pentru care am ales să vorbim mai
î�ntâi despre Conformiș� ti.
Î�n trecut, aș� fi presupus î�n mod normal că majoritatea
oamenilor seamănă cu mine; î�n acelaș� i timp î�nsă, eram
surprinsă ș� i iritată când oamenii nu acț�ionau sau nu gân-
deau asemenea mie. Lucrurile au devenit mai clare când
am realizat că a) există cele patru tendinț�e, b) sunt un Con-
formist ș� i c) nu mulț�i oameni sunt Conformiș� ti. Este un tip
de personalitate rară ș� i rigidă. (Apropo, nimeni î�n afară de
mine nu a fost surprins să afle că am o personalitate rară ș� i
rigidă.)
Aflând că sunt o Conformistă, mi-am răspuns la o î�n-
trebare care mă urmărea de mult timp. Î�n cărț�ile mele The
Happiness Project ș� i Happier at Home scriu despre nume-
roasele hotărâri ș� i obiceiuri pe care le-am adoptat pentru
Cum să înțelegi un conformist 43
a fi mai fericită, mai sănătoasă ș� i mai eficientă. După ce au

fost publicate cărț�ile, am fost uimită de câț�i oameni m-au
î�ntrebat: „Dar cum ai reuș� it să faci toate acele lucruri? Să
postezi pe blog zilnic, să fii corectă când aveai dispute cu
soț�ul tău, să mergi la sală?” Ș� i răspundeam: „Ei bine, m-am
gândit că aceste lucruri mă vor face mai fericită, aș� a că
doar... le-am făcut.” „Dar cum?” insistau ei, iar eu nu puteam
să î�nț�eleg de ce erau atât de insistenț�i pe această temă.
Acum î�nț�eleg. Unui conformist ca mine nu î�i este greu
să ia hotărârea de a acț�iona ș� i de a o pune î�n practică fără
să se abată. Pentru alț�ii, nu este la fel de simplu.
Puncte forte (și puncte slabe)

Pot să spun din experienț�ă personală – ș� i bineî�nț�eles că
sunt părtinitoare – că un Conformist are multe trăsături
minunate. Sunt persoane care oferă sprijin atât celorlalț�i,
cât ș� i lor î�nș� iș� i.
Conformiș� tii satisfac cu uș� urinț�ă aș� teptările exterioa-
re. Se conduc singuri ș� i nu prea î�ntâmpină probleme î�n res-
pectarea termenelor limită, a programărilor, î�n î�ndeplinirea
angajamentelor sau gestionarea sarcinilor; ș� i nu depind
de monitorizare, supraveghere, memento-uri sau penali-
tăț�i pentru a nu se abate de la drum.
Pe Conformiș� ti î�i atrag regulile. De exemplu, dacă mă
aflu î�ntâmplător lângă o piscină sau î�n bucătăria de la birou
ș� i văd expus pe undeva un set de reguli, nu mă pot abț�ine
să nu le citesc ș� i să nu ț�in cont de ele. Î�n general, pe noi,
Conformiș� tii, nu ne deranjează să purtăm uniformă, să
urmăm î�ntocmai o reț�etă anume sau să respectăm
instrucț� iuni.
Aș� a cum î�ndeplinesc cu uș� urinț�ă aș� teptările exterioa-

re, Conformiș� tii î�ndeplinesc ș� i aș� teptările interioare. Dacă
se hotărăsc să facă ceva, fac, chiar ș� i atunci când celorlalț�i
nu le pasă sau, ș� i mai mult, când se simt deranjaț�i.
Drept urmare, î�n calitate de Conformist, ș� tiu că mă pot
baza pe mine. Pot conta pe mine mai mult decât pot conta
pe orice altă persoană din viaț�a mea.
Aproape î�ntotdeauna, dacă î�mi iau un angajament, mă
pot ț�ine de el, chiar ș� i fără ajutor din exterior. Când aveam
o carieră juridică, a trebuit să susț� in examenul pentru
Barou. Ca să mă pregătesc î�n vederea lui, am comandat o
colecț�ie de casete cu recenzii BARBRI* ș� i am petrecut ore
î�ntregi ascultând, luând notiț�e ș� i studiind, î�n propria bucă-
tărie. Prietenii mei au ales să participe la cursurile BARBRI
ca să aibă un program impus, dar eu am putut să fac singură.
Datorită dorinț�ei lor de a î�ndeplini aș� teptările exterioa-
re ș� i interioare, Conformiș� tii sunt independenț�i ș� i de î�ncre-
dere ș� i au un grad ridicat de stăpânire de sine. Dacă spun
că vor face ceva, vor face.
De fapt, pentru că ei î�ndeplinesc cu uș� urinț�ă aș� teptările,
non-Conformiș� tii î�ncearcă să profite de simț�ul lor de răs-
pundere. Iată ce a scris un Conformist:
M-am î�ntrebat de ce, de câte ori am î�nceput o dietă, un

regim de exerciț�ii fizice sau mi-am descoperit un hobby,
atrăgeam oameni care doreau să mi se alăture. Am
realizat că, de fapt, ei voiau să le ofer sprijin: „Sună-mă
când te duci la plimbare cu bicicleta ș� i ne î�ntâlnim î�n parc”.
Acum î�nț�eleg că î�ncercau să se agaț�e de programul meu,
* Companie cu sediul central în Dallas care oferă cursuri pentru exa-

menul de admitere în barou (n. red.)
pentru că aveau nevoie de un angajament care să-i pună

î�n miș� care.
Din proprie experienț�ă, mi-am dat seama că, deș� i de

cele mai multe ori simț�i satisfacț�ie când oferi ajutor, poate
deveni deranjant ca oamenii să depindă de tine doar ca să
î�ndrăznească să acț�ioneze.
Pentru Conformiș� ti, î�ndeplinirea aș� teptărilor exterioa-
re ș� i interioare nu reprezintă o presiune; î�i face să se simtă
creativi ș� i liberi, pentru că pot realiza orice vor. De exem-
plu – să luăm cazul meu – dacă mă hotărăsc să scriu o carte
scurtă peste vară sau să renunț� la zahăr, ș� tiu că o voi face,
chiar dacă nimănui nu î�i pasă de hotărârea mea. Această
certitudine despre mine î�nsămi î�mi oferă un profund sen-
timent de libertate, control ș� i î�ncredere.
Cu toate acestea, nu vreau să dau impresia că cei Con-
formiș� ti nu î�ntâmpină niciodată greutăț�i î�n î�ndeplinirea
aș� teptărilor. Nu e aș� a. Ș� i eu trebuie să depun efort pentru
a-mi menț�ine unele dintre obiceiurile bune, cum ar fi să
merg la sală, să dau telefoane î�n interes de serviciu sau să
fac comisioane. Amân, mă strecor. Cu toate astea se poate
totuș� i spune că, pentru Conformiș� ti, este mai uș� or să î�nde-
plinească aș� teptările decât pentru persoanele care au alte
tendinț�e.
Conformiș� tii î�ndeplinesc cu uș� urinț�ă regulile exterioa-
re ș� i interioare ș� i, de asemenea, caută de multe ori regulile
aflate dincolo de reguli – cum ar fi î�n etică sau morală. De
exemplu, unul dintre cei mai cunoscuț�i Conformiș� ti este cu
siguranț�ă Hermione Granger din seria Harry Potter a lui
J.K. Rowling. Hermione nu rămâne niciodată î�n urmă cu
temele, le aminteș� te mereu lui Harry ș� i lui Ron despre
regulile lumii magice ș� i se î�ngrijorează când cineva nu le
respectă. Cu toate acestea, atunci când crede că aș� teptările

convenț�ionale sunt nedrepte, ea porneș� te adevărate cruci-
ade î�mpotriva lor – vede regulile dincolo de reguli – chiar
cu riscul indiferenț�ei celorlalț�i sau al dezaprobării directe.
Organizează campanii pentru î�mbunătăț�irea tratamentului
aplicat elfilor casnici, renunț�ă la ș� coală ș� i se opune Ministe-
rului Magiei luptând î�mpotriva maleficului Voldemort. Ea
respectă cu stricteț�e regulile ș� i legile societăț�ii, atât timp
cât acestea nu intră î�n conflict cu viziunea ei asupra drep-
tăț�ii, moment î�n care le respinge.
(Î�mi plac cărț�ile cu Harry Potter pentru că î�mi place să
văd un Conformist care î�ș�i onorează î�ntr-un mod atât de
admirabil tendinț�a. Mă î�ntreb dacă aș� a stau lucrurile pen-
tru toată lumea, adică dacă suntem cu toț�ii atraș� i î�n mod
special de particularităț�ile propriei noastre tendinț�e.)
Deoarece Conformiș� tii î�ndeplinesc cu uș� urinț�ă atât aș� -
teptările exterioare, cât ș� i cele interioare, rareori au resen-
timente sau suferă de epuizare, ș� i nu depind de ceilalț�i ca
să-i supravegheze sau să-i motiveze. Deș� i disciplina lor î�i
poate face să pară rigizi î�n ochii celorlalț�i, Conformiș� tii se
simt liberi, eficienț�i ș� i independenț�i.
Puncte slabe (și puncte forte)

Ca î�n cazul tuturor tendinț�elor, punctele forte ale Confor-
miș� tilor se pot transforma î�n puncte slabe.
Conformistul poate deveni militantul neî�nfricat al jus-
tiț�iei sau judecătorul care aplică orbeș� te legea sau elevul
pârâcios care raportează orice abatere minoră a celorlalț�i
copii sau ș� eful care respinge raportul, fiindcă a fost trimis
cu o oră mai târziu.
Datorită afinităț�ii lor pentru î�ndeplinirea aș� teptărilor,

Conformiș� tii se pot simț�i obligaț�i să respecte regulile chiar
ș� i atunci când este mult mai raț�ional să le ignore. Deș� i nu
am nicio problemă să folosesc o baie unisex, nu pot să folo-
sesc o toaletă pe uș� a căreia apare scris BĂ� RBAȚ� I, chiar
dacă este pentru o singură persoană. O prietenă Confor-
mistă mi-a spus: „Urma să nasc ș� i, î�n drum spre spital, i-am
spus soț�ului meu să nu se grăbească, insistând să parcheze
corect, chiar dacă am născut la mai puț�in de douăzeci de
minute după ce a parcat”.
Conformiș� tii î�ș�i pierd răbdarea – sau devin chiar dispre-
ț�uitori – când ceilalț�i refuză să-ș� i stabilească ș� i să-ș� i impună
obiective sau î�ș�i pun la î�ndoială capacitatea de a realiza ori-
ce fel de obiective. Un cititor Binevoitor mi-a scris: „I-am
spus unei colege că nu pot lua vitamine pentru că este greu
să mă ț�in de un tratament fără să fiu monitorizat”. Ea m-a
certat: „Maturizează-te, omule!” Da, sună a replică dată de
un Conformist. Nu unul foarte amabil, dar un Conformist.
Fiind o Conformistă, aș� vrea ca ceilalț�i nu doar să î�nde-
plinească aș� teptările, ci să î�ș�i dorească să le î�ndeplinească.
Î�mi place să bifez sarcinile de pe o listă, să respect terme-
nele limită autoimpuse, să respect instrucț�iunile, ș� i mult
timp am fost uimită că alț�ii nu simț�eau la fel. Acum, î�mi dau
seama că sunt ș� i mai exigentă din cauza dorinț�ei mele de a
nu fi exigentă.
Conformiș� tii pot fi dezaprobatori ș� i intransigenț�i atunci
când alț�i oameni se comportă greș� it, chiar ș� i î�n cazuri neî�n-
semnate. Mă crispez dacă cineva se apleacă să-mi ș� optească
ceva la ureche î�n timpul unei ș� edinț�e. Î�n acelaș� i timp, ten-
dinț�a mea de Conformist poate scoate la iveală latura mea
nepoliticoasă. Nu vreau să bruschez sau să pun presiune
pe nimeni, dar sunt atât de î�ngrijorată să nu î�ntârzii sau să

nu greș� esc instrucț�iunile, î�ncât pot să devin nepoliticoasă.
Este posibil ca cei care sunt Conformiș� ti să aibă dificul-
tăț�i î�n delegarea sarcinilor, fiindcă se î�ndoiesc de capacita-
tea celorlalț�i. „Sunt căsătorit cu o Conformistă”, a scris un
cititor. „Duminica, ea scrie liste cu sarcini pentru fiecare zi
a săptămânii care urmează ș� i face tot posibilul să le res-
pecte. Se ocupă de copii, de nepoț�i, de părinț�i, de sora ei
etc. Se î�ntreabă mereu retoric: «De ce, î�n familia asta, nu
poate nimeni să-ș� i facă propriile treburi?»”
Cu toate acestea – ș� i poate surprinzător – Conformiș� tii
evită adesea să impună responsabilităț�i altora, chiar ș� i
atunci când oamenii cer să li se impună responsabilităț�i.
Deoarece Conformiș� tii nu au nevoie de multă susț�inere din
exterior, ei nu sunt permisivi atunci când alț�ii au nevoie de
susț�inere din exterior. De asemenea, fiindcă simt ei î�nș� iș� i
presiunea răspunderii externe, nu le place să pună această
povară pe umerii altora. Ș� tiu că sunt reticentă – uneori din-
tr-un neajuns – să-i î�ndemn pe oameni, inclusiv pe copiii
mei, să acț�ioneze. Ar trebui să le reamintesc fiicelor mele
să-ș� i facă patul, să ț�ină cont de bunele maniere la masă, să
citească mai mult, dar nu pot face faț�ă efortului de a le rea-
minti, de a le verifica ș� i apoi de a le reaminti din nou.
Conformiș� tii pot să se neliniș� tească din cauza schim-
bării rutinei, a obiceiurilor sau a programului. De curând,
eu ș� i soț�ul meu, Jamie, am fost la Boston la o nuntă, iar invi-
taț�ia suna î�n felul următor: „Autobuzul va pleca spre biseri-
că din faț�a hotelului, la ora 18.00”. La micul dejun, mama
miresei a rectificat: „De fapt, autobuzul va pleca la 17.45”.
Dar î�n invitaț�ie scrie 18.00, am spus.
Da, dar, din cauza traficului, am modificat ora de plecare.
Când am rămas singuri, i-am spus lui Jamie: „Cum e po-

sibil aș� a ceva? Pe invitaț�ie scrie clar: ora 18.00!” (Cum Jamie
este Iscoditor, nu a fost la fel de deranjat ca mine de această
modificare.)
Pentru alț�ii, comportamentul unui Conformist poate
părea extrem. Cunosc un Conformist care are un portofel
special cu liste colorate: verde pentru sarcinile din ziua re-
spectivă; roz pentru sarcinile din săptămâna respectivă;
galben pentru lucrurile legate de serviciu ș� i pentru lucru-
rile care nu sunt cuprinse î�n fiș� ele verzi sau roz; ș� i alb pen-
tru chestiunile personale. „Când oamenii văd chestia asta,
cred că sunt un pic nebun”, a recunoscut el. (Poate î�nclina-
ț�ia de a utiliza fiș� e este un indiciu că persoana respectivă
este un Conformist.)
Pentru alț�ii, angajamentul pe care ș� i-l ia Conformistul
faț�ă de aș� teptările interioare ș� i exterioare poate părea une-
ori rece ș� i inflexibil. Iată ce a scris un cititor:
Mi-am dat seama că mulț�i Conformiș� ti sunt rigizi când

vine vorba despre î�ndeplinirea propriilor aș� teptări,
chiar ș� i atunci când ar avea sens să-i implice ș� i pe alț�ii,
î�n cazul î�n care nu au timp să se adapteze la circum-
stanț�e noi. De exemplu, iată ce spune un Conformist:
„Ne-am propus să plecăm cu maș� ina personală la ora X
ș� i nu putem devia de la planul nostru pentru a mai lua
cu noi ș� i pe altcineva”. Am multe prietene care sunt
mame ș� i au o slujbă ș� i am observat că Binevoitorii sunt
î�ntotdeauna cei flexibili ș� i creativi. Ele se ajută reciproc
ș� i reuș� esc să jongleze cu programul copiilor lor, î�n timp
ce Conformiș� tii adoptă de cele mai multe ori o atitudine
de felul: „Am planificat totul dinainte ș� i nu pot schimba
nimic pentru a ajuta pe cineva î�n acest moment”. Sunt
de î�ncredere ș� i previzibili, dar î�n multe situaț�ii, este un

plus să fii mai maleabil.
Foarte adevărat este că nouă, Conformiș� tilor, ne este

greu să ne schimbăm planurile î�n ultimul moment – mai
ales că nu ne putem abț�ine să nu ne î�ntrebăm î�n sinea
noastră: „De ce nu ț�i-ai dat seama de ieri că există această
problemă?”
Î�mi place să fiu Conformist, dar văd ș� i partea goală a
paharului. Mă pricep foarte bine să fac lucruri pe care nu
vreau să le fac – uneori, prea bine. Pot investi timp ș� i ener-
gie î�ntr-un anumit lucru, doar pentru că eu cred că „ar tre-
bui făcut”, fără să-mi pun prea multe î�ntrebări.
Cu toate acestea, î�mi place că sunt o Conformistă.
Variații ale tendinței

Ca î�n cazul tuturor tendinț�elor, există o mare varietate de

Conformiș� ti. Personalităț�ile oamenilor diferă î�n multe fe-
luri – un Conformist poate fi foarte ambiț�ios, inteligent, an-
xios, sociabil, schimbător, iubitor sau creativ, î�n combinaț�ie
cu celelalte calităț�i specifice tendinț�ei sale.
Mai mult decât atât, fiecare tendinț�ă se suprapune altor
două tendinț�e, iar de multe ori o persoană cu o anumită
tendinț�ă „oferă indicii” î�n direcț�ia uneia dintre tendinț�ele
cu care se suprapune. Î�n cazul Conformistului, cele două
tendinț�e sunt aceea de Iscoditor (ambii î�ndeplinesc aș� tep-
tările interioare) ș� i de Binevoitor (ambii î�ndeplinesc aș� tep-
tările exterioare).
CONFORMIȘ� TII-Iscoditori reuș� esc mai uș� or să pună la
î�ndoială aș� teptările externe ș� i sunt, prin urmare, mai pre-
dispuș� i să ia î�n considerare respingerea lor: „Ș� eful meu
spune că trebuie să plec î�n călătoria aceea, dar chiar este
necesar?” De asemenea, pun la î�ndoială mai uș� or valoarea
unei aș� teptări interioare. Î�mi amintesc de o conversaț�ie pe
care am purtat-o cu mine î�nsămi despre o aș� teptare interi-
oară: „Meditam î�n fiecare dimineaț�ă de câteva luni ș� i nu
părea să-mi folosească la nimic. Ar trebui să renunț� la acest
obicei?” Am fost capabilă să mă hotărăsc: „Da, este timpul
să renunț�”. (Reț�ineț�i, totuș� i, că, î�n calitate de Conformist,
eram blocată î�n asta de câteva luni.)
Conformiș� tii cu î�nclinaț�ie spre Iscoditori sunt mai pre-
dispuș� i să respingă aș� teptările pe care le impune societa-
tea. Ș� i, dacă apare un conflict î�ntre aș� teptările exterioare
ș� i cele interioare, CONFORMIȘ� TII-Iscoditori acordă o
atenț� ie mai mare aș� teptărilor interioare – pe modelul Is-
coditorilor. „Mâine ne susț�inem cu toț�ii prezentarea, iar
colegul meu ar vrea să o verific pe a lui, dar eu am nevoie
de timp pentru a-mi verifica propria prezentare, aș� a că î�l

voi refuza.”
Pe de altă parte, CONFORMIȘ� TII-Binevoitori î�nclină să
răspundă mai bine aș� teptărilor exterioare. Pentru CONFOR-
MIȘ� TII-Binevoitori, povara aș� teptărilor exterioare apasă
mai greu ș� i, dacă există un conflict, aș� teptările exterioare
primează î�n faț�a aș� teptărilor interioare. CONFORMIȘ� TII-
Binevoitori se luptă pentru a impune niș� te limite ș� i, câteoda-
tă, ajung să se revolte. De cele mai multe ori, ei î�ndeplinesc
cu uș� urinț�ă scopurile interioare ș� i exterioare, dar din când
î�n când „explodează”, nereuș� ind să-ș� i ia pauza necesară –
lucru pe care majoritatea Conformiș� tilor reuș� esc să-l facă –
ș� i apoi refuză pe un ton caustic să î�ndeplinească o aș� teptare.
La o petrecere, am avut o discuț�ie î�ndelungată cu o pri-
etenă romancieră î�n î�ncercarea de a afla care era tendinț�a
ei: Conformistă sau Binevoitoare. N-am aflat răspunsul î�n
acea seară, aș� a că m-am trezit cu un e-mail de la ea î�n dimi-
neaț�a următoare:
Mănânc lucruri pe care nu vreau să le mănânc, merg la

evenimente care sunt un chin pentru mine ș� i nu mă
contrazic cu oamenii care î�ncalcă limita bunului simț� .
Dar sunt, de asemenea, foarte disciplinată î�n ceea ce
priveș� te scrisul, exerciț�iile fizice ș� i cititul, ș� i realizez
multe lucruri atât timp cât sunt sigură că nu î�ncurc pe
nimeni. Gestionez toate aceste lucruri, făcând-mi mult
timp pentru mine, fără reguli ș� i fără responsabilităț�i.
Mă cunosc bine ș� i mi-am construit un mecanism care
funcț�ionează î�n cazul meu: mult timp petrecut cu copiii
ș� i un birou departe de casă.
Conform acestei descrieri, am î�ncadrat-o î�n rândurile

CONFORMIȘ� TILOR-Binevoitori /Binevoitorilor extrem de
atenț�i. Ea este capabilă să î�ndeplinească aș� teptările inte-
rioare fără responsabilizare externă, dar numai atunci când
aș� teptările exterioare nu interferează cu acestea. Deș� i Con-
formiș� tii cu î�nclinaț� ii spre Binevoitori se angajează să
î�ndeplinească atât aș� teptările interioare, cât ș� i pe cele exte-
rioare, pentru ei, tentaț�ia aș� teptărilor exterioare este foarte
greu de ignorat; CONFORMIȘ� TII-Binevoitori trebuie să se
asigure că î�ș�i pot exprima aș� teptările interioare ș� i că pot
impune limite pentru a le proteja de interferenț�a exterioară.
Unii Conformiș� ti î�ș�i justifică hotărârea de a-ș� i î�ndeplini
aș� teptările interioare afirmând că, î�n felul acesta, devin mai
puternici ș� i vor putea să î�ndeplinească cu o mai mare uș� u-
rinț�ă aș� teptările celorlalț�i. Iată ce a sugerat un Conformist
când i s-a cerut să dea o definiț�ie tendinț�ei lui: „Dacă vreau
să-i susț�in pe alț�ii, mai î�ntâi trebuie să mă susț�in pe mine”.
Aceasta este viziunea unui CONFORMIST-Binevoitor. Î� n
calitate de CONFORMIST-Binevoitor, nu simt nevoia să mă
justific. Î�mi î�ndeplinesc aș� teptările interioare, fiindcă ele sunt
importante pentru mine.
De ce au Conformiștii
instinct de autoconservare
Pentru că î�ndeplinesc atât aș� teptările exterioare cât ș� i pe
cele interioare, ar părea că, dintre cele patru tendinț�e, Con-
formiș� tii s-ar simț�i cei mai î�ngreunaț�i de povara aș� teptări-
lor. Nu este aș� a. Binevoitorii se simt cel mai î�ngreunaț�i. Î�n
timp ce Conformiș� tii ș� i Binevoitorii î�ndeplinesc aș� teptările
externe, Conformiș� tii î�ndeplinesc ș� i propriile lor aș� teptări,
iar acest lucru î�i protejează de resentimentele ș� i epuizarea

care deseori î�i tulbură pe Binevoitori.
Deș� i s-ar putea să pară iraț�ional, majoritatea Confor-
miș� tilor sunt maeș� tri î�n a-ș� i purta de grijă ș� i î�n a se distra.
De exemplu, un studiu al actualizărilor de stare de pe Face-
book a arătat că persoanele care au obț�inut un scor ridicat
la „conș� tiinciozitate” (bun la planificare ș� i la realizarea lu-
crurilor) au scris multe despre odihnă ș� i bucuria timpului
liber – ei au folosit frecvent cuvinte precum „weekend” ș� i
„relaxare”.
Asta pentru că cei care sunt Conformiș� ti se folosesc de
această caracteristică a lor pentru a-ș� i programa timpul
liber; „să leneveș� ti” devine un element pe lista sarcinilor
de lucru. Un ascultător a remarcat: „Î�n timpul anului, soț�ia
mea s-a dedicat cu totul scrierii dizertaț�iei; se trezea î�n fi-
ecare dimineaț�ă la ora 5.00 ș� i se ducea la muncă. Până la
4.00 după-masă era gata să meargă la sală ș� i să î�ș�i î�ncheie
ziua. Fără nicio tragedie. De asemenea, este foarte intere-
sată să se distreze, aș� a că tendinț�a ei de Conformist se con-
cretizează de cele mai multe ori î�ntr-o organizare agresivă
de evenimente de divertisment.
De asemenea, Conformiș� tii sunt foarte pricepuț�i î�n a
ignora aș� teptările altora pentru a-ș� i î�ndeplini propriile aș� -
teptări interioare ș� i pentru a se autoproteja. Am fost invitată
la cină la un prieten Conformist. La un moment dat, s-a ridi-
cat ș� i a spus: „Ș� i-acum gata, toată lumea afară. Trebuie să
dorm”. Î�n lift, un alt prieten a exclamat: „Uau, cum ne-a dat
afară! Nu crezi că a fost nepoliticos?” Poate că a fost, dar mie,
î�n calitate de coleg Conformist, mi s-a părut rezonabil.
Conformiș� tii caută să menț�ină un nivel ridicat de auto-
stăpânire ș� i performanț�ă, acesta fiind unul dintre motivele
pentru care găsesc satisfacț�ie î�n păstrarea obiceiurilor bune.

Conformiș� tii apreciază stăpânirea de sine, aș� a că tind să
acorde multă atenț� ie orelor de somn, exerciț� iilor fizice,
distracț� iei. De asemenea, vor să aibă certitudinea că au re-
zervorul mereu plin. De fapt, î�n cadrul eș� antionului repre-
zentativ pe care l-am studiat, Conformiș� tii erau mult mai
predispuș� i să spună că „ț�in la păstrarea obiceiurilor, chiar
ș� i atunci când nimănui nu î�i pasă”.
Auzim mereu sfaturi de genul: „Nu fi atât de dur cu tine”
sau „Nu este sănătos să fii atât de inflexibil” sau „Nimeni
altcineva nu acordă vreo atenț�ie acestei reguli”, dar, pentru
Conformiș� ti, î�ndeplinirea aș� teptărilor exterioare ș� i inte-
rioare reprezintă o mare satisfacț�ie. Acest sentiment este
uneori foarte greu de î�nț�eles pentru ceilalț�i – mai ales pen-
tru Rebeli. Î�mi amintesc că am vorbit cu o prietenă Rebel
despre asta.
— Pentru mine, disciplina î�nseamnă libertate, am ex-
plicat eu.
— Dar disciplina î�nseamnă limite, a spus ea. Cine se dă
î�n vânt după reguli?
— Î�mi impun limite pentru a mă simț�i liberă.
— Asta chiar nu are sens, a dat ea din cap. Libertatea
nu î�nseamnă limite. Vreau să fac ce vreau să fac.
Ne-am privit una pe cealaltă ș� i am izbucnit î�n râs. Ni-
ciuna dintre noi nu avea de gând să o convingă pe cealaltă,
asta era clar.
Î�n aceeaș� i ordine de idei, am observat că, atunci când
oamenii care au alte tendinț�e doresc să se odihnească sau
să î�ș�i ofere o plăcere, de multe ori se sustrag de la î�nde-
plinirea unei aș� teptări. Probabil se gândesc că, „după ziua
grea pe care am avut-o, pot să sar peste cursul de CrossFit”.

Î�nsă, î�n calitate de Conformist, mi-am dat seama că î�ncerca-
rea de a mă sustrage mă face să mă simt mai rău.
Poate că accentul pe care î�l pune Conformistul pe auto-
control oferă un rezultat interesant î�n cadrul eș� antionului
reprezentativ. Dintre reprezentaț�ii celor patru tendinț�e,
cei mai puț�ini care au confirmat că au avut probleme cu de-
pendenț�a (24%) au fost Conformiș� tii. Celelalte trei tendinț�e
au obț�inut procentaje aproximativ egale (34%, 32%, 32%),
deci, se pare că există ceva î�n natura Conformiș� tilor care î�i
ț�ine departe de această problemă.
De fapt, angajamentul Conformiș� tilor de a î�ndeplini aș� -
teptările î�i poate face uneori să pară... reci. Există o calitate
indiscutabilă a Conformiș� tilor: vor face mereu ce trebuie
făcut, chiar dacă, uneori, asta î�nseamnă neplăceri pentru
ceilalț�i sau î�i face să fie î�n contratimp.
Eu ș� i sora mea care este o Binevoitoare, Elizabeth, avem
un podcast săptămânal, Happier with Gretchen Rubin, ș� i am
dedicat episoadele 35, 36, 37 ș� i 38 celor patru tendinț�e.
Când vorbeam despre Conformiș� ti, Elizabeth a remarcat:
„Ei bine, Gretch, fiind sora ta, am avut o viaț�ă î�ntreagă la
dispoziț� ie să observ atât punctele forte, cât ș� i punctele
slabe ale Conformiș� tilor”. Apoi a povestit o î�ntâmplare de
acum câț�iva ani, când am plecat î�ntr-o excursie î�mpreună
cu familiile noastre. Î�n ultimul moment, Jamie ș� i fiica mea
mai mare, Eliza, au anunț�at că nu mai pot merge, aș� a că eu
ș� i fiica mea mai mică, Eleanor, ne-am î�ntâlnit cu Elizabeth,
cu soț�ul ei, Adam, ș� i cu fiul ei, Jack, î�ntr-o staț�iune situată
nu departe de locuinț�a lor din Los Angeles.
— Eram î�n L.A., pe ora Coastei de Vest, ș� i ai decis că tu
ș� i Eleanor o să rămâneț�i pe ora Coastei de Est, ș� i-a amintit
Elizabeth. Î�n fiecare seară, voi două luaț�i cina la 16.30 ș� i vă

duceaț�i la culcare pe la 19.30, î�n timp ce Adam, Jack ș� i cu
mine abia pe la 19.00 ne puneam î�n miș� care ș� i ne culcam
cândva după miezul nopț�ii. Deș� i am fost î�mpreună, ne-am
petrecut vacanț�a complet separaț�i.
— Aș� a este! am confirmat.
— Vezi, eu cred că î�n felul ăsta ai pierdut toată distrac-
ț�ia ș� i relaxarea.
Î�nț�elegeam ideea, dar, când mă gândeam la supliciul
de a-mi ț�ine ochii deschiș� i toată seara î�n î�ncercarea dispe-
rată de a rămâne trează ș� i apoi la efortul de a mă î�ntoarce
la programul obiș� nuit când reveneam acasă, ei bine, pur ș� i
simplu nu am considerat că merită.
După difuzarea episodului cu pricina, am fost surprinsă
de comentariul unei ascultătoare care avea o părere inedită
despre modul î�n care procedasem î�n excursie ș� i care, bă-
nuiesc cu tărie, este o Binevoitoare. Ea nu credea că abor-
darea mea mi-ar fi diminuat mie plăcerile vacanț�ei – aș� a
cum susț�inea Elisabeth –, ci că ar fi diminuat plăcerile ce-
lorlalți. Ea s-a exprimat î�n felul următor:
Mi se pare că ai considerat că este perfect î�n regulă să

rămâi pe ora Coastei de Est. Respectându-ț�i programul
ș� i rămânând inflexibilă, fiindcă eș� ti o Conformistă, este
posibil să strici vacanț�a celorlalț�i. Am simț�it o lipsă de
conș� tientizare din partea ta. Î�n loc să apreciezi că Eliza-
beth ș� i familia ei ș� i-au dedicat din timpul lor să fie cu
tine ș� i cu fiica ta, tu ț�i-ai pus programul tău pe primul
plan.
I-am răspuns:
Spuneț�i că Elizabeth ș� i familia ei ș� i-au rezervat timp ca

să fie cu noi. Nimic mai adevărat! La fel am făcut ș� i noi.
De fapt, am zburat din New York la L.A., gest deloc ne-
semnificativ, pentru ca ei să fie aproape de casă. Aș� adar,
nu ar fi fost la fel de potrivit ca ei să respecte fusul nos-
tru orar timp de două zile? Să luăm micul dejun ș� i cina
conform programului nostru?
După părerea mea, nimeni nu are „dreptate”, oamenii
au doar perspective diferite.
De fapt, deș� i î�mi e greu să recunosc, ca o Conformistă

veritabilă ce sunt, î�mi doresc adesea ca oamenii din jurul
meu să aibă grijă de ei aș� a cum am eu grijă de mine, astfel
î�ncât să nu fie nevoie să-mi fac griji pentru ei. Am î�nț�eles
perfect perspectiva iubitului când o Binevoitoare mi-a scris:
„Iubitul meu Binevoitor consideră uneori că cer prea multă
atenț�ie, î�n loc să fac ceea ce m-ar face fericită; că de multe
ori aș� tept să aud ce l-ar face pe el fericit ș� i abia apoi mă
hotărăsc să fac lucrul respectiv. Cu toate că ai fi tentat să
crezi că oamenii apreciază că pui fericirea lor pe primul
plan, de fapt, ei ar fi mai mulț�umiț�i dacă ai î�ncerca să te pui
pe tine pe primul plan”.
Deș� i Conformiș� tii găsesc o mare satisfacț�ie î�n rutina ș� i
î�n obiceiurile lor bune, pentru cineva din exterior, aborda-
rea lor disciplinată î�i poate face să pară niș� te acrituri. Eu
bănuiesc că Conformiș� tii se străduiesc uneori să-ș� i ascundă
tendinț�a când vine vorba de divertisment sau artă ș� i î�n-
cearcă să pară mai sălbatici ș� i mai hedoniș� ti decât sunt î�n
realitate. Să te conformezi nu este o calitate incitantă ș� i pli-
nă de farmec. Nu contribuie la o biografie fascinantă ș� i nici
nu te scoate din anonimat. Î�n megahitul ei, „Shake It Off”,
Taylor Swift spune cum pierde ea nopț�ile ș� i se î�ntâlneș� te cu
o groază de tipi, dar oare pierde ea nopț�ile cu adevărat?

Hmmm. M-aș� mira. Părerea mea este că Taylor Swift este o
Conformistă get-beget.
Cum își pot controla

Conformiștii încrâncenarea
Deș� i Conformiș� tii au î�n general un instinct puternic de auto-
conservare, natura lor de Conformiș� ti le imprimă uneori
tiparul „crispării”.
Când î�ncearcă să î�ndeplinească aș� teptările, persoanele
care au celelalte tendinț�e tind să pornească î�n forț�ă ș� i apoi,
î�n timp, să se relaxeze. Ei caută lacune, vânează excepț�ii,
î�ntr-un cuvânt devin mai puț�in conș� tiincioș� i. Mi se î�ntâm-
plă ș� i mie asta cu unele obiceiuri. Dar uneori, Conformiș� tii
pot să resimtă ș� i reversul medaliei: un fel de î�ncrâncenare.
Le vine mai greu să facă o excepț�ie, să-ș� i acorde o pauză, să
o ia mai î�ncet. Acest lucru poate fi pozitiv, dar ș� i negativ.
O prietenă Conformistă suferea de dureri musculare
puternice ș� i am convins-o să î�ncerce sala mea de antrena-
ment de forț�ă. Ea făcea exerciț�ii fizice zilnic, dar m-am gân-
dit că un program personalizat ar putea să o ajute. Aș� a că
s-a dus la sală, a scăpat de durere, apoi a zis că nu mai merge,
fiindcă sala era departe de casă ș� i găsise deja ceva mai
aproape. Dar, cu toate astea, nu putea să pună î�n aplicare
ce î�ș�i propusese. Conformistul din ea se blocase ș� i nu se
putea debloca. Un alt Conformist mi-a spus cu o disperare
ridicolă: „Tot ridicam ș� tacheta pe Fitbit propunându-mi un
număr din ce î�n ce mai mare de paș� i pe zi, până când am
ajuns să fac literalmente jogging lângă pat, î�nainte de cul-
care”. Asta î�nseamnă î�ncrâncenare.
Î�ncrâncenarea poate să apară î�n orice context. O Con-

formistă a trăit această î�ncrâncenare la locul de muncă.
„Î�ntr-o perioadă extrem de aglomerată la serviciu, ajungeam
la birou la 7.00 (programul î�ncepe la 9.00). Acum, chiar
dacă situaț�ia a revenit la normal, tot la 7.00 ajung la birou.
De cele mai multe ori nu mă deranjează, dar mi-ar plăcea,
totuș� i, să reuș� esc din când î�n când să mă duc la serviciu
mai târziu ș� i să iau micul dejun cu soț�ul meu.
Deci, cum ar putea Conformiș� tii să combată problema-
tica î�ncrâncenare? Î�n primul rând, să conș� tientizeze pro-
blema ș� i, când apare, să cântărească bine ce au de făcut. Ei
ar trebui să aibă mereu î�n minte că î�ndeplinirea obiective-
lor din ce î�n ce mai solicitante subminează performanț�a ș� i
stăpânirea de sine. Ș� i ca î�ntotdeauna, Conformiș� tii trebuie
să se asigure că î�ș�i clarifică aș� teptările interioare.
Unul dintre scriitorii mei preferaț�i, eseistul ș� i lexicogra-
ful Samuel Johnson, din secolul al XVIII-lea, a observat că
„exigenț�a care nu tinde să sporească binele sau să î�mpiedi-
ce răul este nefolositoare”.
Un memento important pentru Conformiș� ti.
De ce Conformiștii trebuie să își clarifice

așteptările interioare
Deș� i Conformiș� tii pot î�ntr-adevăr să se opună aș� teptărilor
exterioare pentru a î�ndeplini aș� teptările interioare, nu au
î�ntotdeauna o imagine clară a aș� teptărilor de la ei î�nș� iș� i.
Pentru ca o așteptare interioară să fie îndeplinită, trebuie să
fie clarificată. Prin urmare, Conformiș� tii trebuie să aibă
grijă să-ș� i definească dorinț�ele ș� i valorile – claritatea este
esenț�ială.
Ș� tiu asta foarte bine din proprie experienț�ă. După facul-

tate, nu eram sigură ce carieră să urmez. M-am gândit că
Facultatea de Drept mi-ar asigura o cultură generală vastă,
mi-ar oferi mai multe opț�iuni de carieră ș� i aș� putea să fac o
alegere oricând aș� fi simț�it că era momentul potrivit. Co-
rect? Aș� a că am mers la Facultatea de Drept.
Facultatea de Drept este foarte atractivă pentru Con-
formiș� ti: este foarte uș� or să te î�nscrii ș� i să te prinzi ce ai de
făcut ca lucrurile să meargă bine, odată ce ajungi acolo.
Principalul scop al Facultăț�ii de Drept este să te facă să î�n-
ț�elegi ș� i să respecț�i regulile. Am î�ndeplinit aceste aș� teptări
exterioare ș� i am făcut-o foarte bine. Î� n facultate, am de-
venit redactor-ș� ef al revistei de drept a Facultăț�ii Yale, am
câș� tigat un premiu pentru articolele publicate ș� i am obț�inut
un job î�n cadrul biroului judecătoarei Sandra Day O’Connor.
Cu toate acestea, î�n timp ce mă pregăteam pentru o
carieră î�n domeniul dreptului, mi-am dat seama ca î�mi do-
ream foarte mult să devin scriitoare.
Odată ce a apărut această aș� teptare interioară, nu am
avut nicio problemă să abandonez cariera juridică ș� i să o
iau de la capăt, fără să-mi impun vreun termen limită sau
să mă î�mpovărez cu vreo răspundere. „Dar cum ai reuș� it?”
se î�ntreabă oamenii. „Cum te-ai organizat, î�n aș� a fel î�ncât
să reuș� eș� ti de una singură să î�naintezi ș� i propunerea, să
lucrezi ș� i la carte ș� i să ai ș� i un agent dedicat?” Pentru mine,
după ce auzisem î�n mod clar vocea propriei mele aș� teptări
interioare, nu a fost greu să acț�ionez. Dar mi-a luat mult timp
să aud vocea aceea.
REZUMAT: CONFORMISTUL
POSIBILE PUNCTE FORTE:
Are inițiativă
Auto-motivat
Conștiincios
De încredere
Meticulos
Respectă un program
Dornic să înțeleagă și să îndeplinească așteptările
POSIBILE PUNCTE SLABE:

Defensiv
Rigid
Acceptă greu schimbările de plan sau de program
Poate părea lipsit de umor și încrâncenat
Neliniștit atunci când regulile sunt neclare sau nedefinite
Nerăbdător când alții au nevoie de memento-uri,
termene limită, supraveghere sau discuții
Exigent
Se îngrijorează la gândul că ar trebui să se supună unor
reguli care nici măcar nu există
4
Relaționarea cu un Conformist
„Doar fă-o!”
Muncă • Partener • Copil • Pacient • Alegerea carierei
Relaționarea cu un Conformist la serviciu
C onformiș� tii pot fi colegi minunaț�i, au iniț�iativă, sunt foarte

interesaț�i de performanț�ă, nu au nevoie de supraveghe-
re ș� i î�ș�i recunosc î�ntotdeauna limitele.
De asemenea, pentru ceilalț�i, este comod să lucreze cu
oameni care fac mereu tot ce promit; ei ș� tiu că, dacă un
Conformist spune că va face ceva, aș� a va fi. Ș� eful î�i spune
unui Conformist: „Când ai timp, uită-te peste materialul
acesta, te rog, ș� i spune-mi ce părere ai?”, apoi nu-i mai po-
meneș� te despre asta deloc. Ș� ase săptămâni mai târziu, pri-
meș� te un raport complet de la Conformist.
Aceș� tia pot fi ș� efi grozavi, deoarece sunt clari î�n formu-
larea aș� teptărilor ș� i sunt foarte disciplinaț�i. Un ș� ef Confor-
mist spune clar la ce se aș� teaptă de la un anumit subaltern,
este corect î�n privinț�a aplicării regulilor ș� i planificărilor ș� i
prevăzător î�n parcurgerea procesului amplu care conduce
la concluzii. Un ș� ef Conformist nu î�ș�i schimbă niciodată
brusc obiectivele, metodele sau termenele.
Conformiș� tii se descurcă bine ca antreprenori sau li-

ber-profesioniș� ti ș� i fac faț�ă oricărui fel de stres colateral,
deoarece sunt auto-motivaț�i. Ei pot să î�ș�i dea seama ce
anume trebuie făcut ș� i trec la treabă, chiar ș� i atunci când
nu există un client, un beneficiar sau un ș� ef care să-i tragă
la răspundere. Î�n urma analizei rezultatelor sondajului na-
ț�ional, mi s-a părut interesant că, î�n cazul persoanelor al
căror venit avea o tendinț�ă de creș� tere, probabilitatea ca
aceș� tia să fie Conformiș� ti creș� tea direct proporț�ional (spre
deosebire de probabilitatea de a fi Rebeli).
Cu toate acestea, Conformiș� tii î�ș�i pierd uneori răbdarea
când ceilalț�i fac eforturi să-ș� i î�ndeplinească aș� teptările. Un
ș� ef Conformist poate face faț�ă î�ntrebărilor Iscoditorilor,
spunând: „Avem o directivă, de la sediul central, cu privire
la noul termen de predare ș� i sunt sigur că au un motiv bine
î�ntemeiat pentru modificarea acestuia; să nu ne mai certăm
î�ntre noi ș� i să trecem la treabă”. Un ș� ef Conformist poate
refuza să stabilească responsabilităț�ile de care au nevoie
Binevoitorii – adică, lucruri precum stabilirea termenelor
limită sau respectarea zilelor de concediu – pentru că el nu
î�nț�elege de ce este necesar să faci asta. Colaborarea cu an-
gajaț�ii Rebeli va fi foarte probabil o adevărată provocare
(pentru ambele părț�i).
Conformiș� tii sunt frustraț�i de eș� ecul altora de a î�ndeplini
aș� teptările. Iată cum a explicat acest lucru un Conformist:
Sunt medic Conformist cu o specializare solicitantă, iar

partenerii mei sunt Iscoditori ș� i Rebeli. Ei tind să stabi-
lească reguli î�n domeniul nostru de activitate care par
nerealiste ș� i, î�n calitate de conformist, mă simt foarte
stresat când apar excepț�ii de la aceste reguli sau când
acestea sunt î�ncălcate. De cele mai multe ori, eu sunt
Relaționarea cu un conformist 65
singurul care le respectă sau, ș� i mai neplăcut, sunt pus

î�n poziț�ia incomodă de a le susț�ine î�n faț�a partenerilor,
atunci când ei nu reuș� esc să î�ndeplinească aș� teptările
pe care pretind că ș� i le asumă spre binele echipei. Sunt
de părere că, î�n loc să facem reguli, mai bine am căuta
cea mai bună rezolvare î�n funcț�ie de fiecare caz î�n parte.
Conformiș� tii au uneori probleme cu delegarea, deoarece

presupun din start că ceilalț�i vor abandona sau nu vor face
o treabă bună.
Uneori, Conformiș� tii se pot bloca î�n rutină ș� i planificări
ș� i li se poate părea dificil să ignore regulile, chiar ș� i pe cele
fără sens, nefiind capabili să î�ș�i mai dea seama când este
timpul să facă schimbări. Conformiș� tilor le este greu să re-
nunț�e la o aș� teptare inutilă sau să ia o pauză. De asemenea,
s-ar putea să aibă probleme î�n acceptarea unei schimbări
bruș� te, aș� a că cei din jur ar trebui să-i prevină din timp cu
privire la orice schimbare sau sarcină nouă.
Este util să le reamintim celor care au de-a face cu Con-
formiș� ti, că, deș� i urăsc să nu î�ndeplinească o aș� teptare, le
este greu să stabilească priorităț�i: toate aș� teptările par la
fel de importante. Pentru a contracara acest lucru, ș� eful
sau un coleg ar trebui să precizeze priorităț�ile: „Î�n general,
aș� vrea să primesc un raport î�n fiecare vineri, dar, î�n cazul
î�n care raportul anual este scadent, este bine să amânaț�i
raportul săptămânal până finalizăm raportul anual. Rapor-
tul anual este mai important”.
Din cauza dorinț�ei Conformistului de a î�ndeplini atât
aș� teptările interioare, cât ș� i pe cele exterioare, el poate fi
reticent î�n a sări î�n ajutorul celorlalț�i, dacă asta presupune
să renunț�e la propriile obligaț�ii.
Conformiș� tii sunt foarte supăraț�i când fac greș� eli sau
ratează angajamente – uneori, prea supăraț�i. O prietenă
Conformistă este redactor la un ziar important. „Detest
foarte, foarte tare când găsesc o greș� eală î�ntr-un text la
care am lucrat”, mi-a spus ea. „Alț�i oameni par să treacă uș� or
peste asta, dar eu mă simt groaznic.” Un comentariu de
genul: „Nu e mare lucru” sau „Nu a observat nimeni” ajută
mai puț�in o astfel de persoană decât dacă î�i spui: „Ai făcut
tot ce ai putut ș� i ăsta este cel mai bun lucru pe care î�l poate
face cineva”. Pentru că urăsc să greș� ească, Conformiș� tii pot
fi foarte defensivi sau ostili atunci când li se spune că au
făcut o greș� eală.
Deoarece Conformiș� tii î�ș�i doresc să î�ndeplinească aș� -
teptările, pot rata oportunităț�i importante de teama eș� ecu-
lui. Desigur, uneori acest lucru este util, fiindcă î�nseamnă
că sunt pricepuț�i la trasarea limitelor, dar alteori nu le este
de folos această neacceptare a provocărilor de teamă că nu
vor face performanț�ă.
Relaționarea cu un partener Conformist

Conformiș� tii – la fel ca toate persoanele care se identifică
cu una din cele patru tendinț�e – nu î�ș�i pot activa sau dezac-
tiva personalitatea. Î�n multe privinț�e, este minunat să fii
căsătorit cu un Conformist, dar, pe de altă parte, un Confor-
mist probabil că va dori să lucreze î�n vacanț�ă sau să exer-
seze la vioară î�n weekend, chiar ș� i atunci când ai invitaț�i la
masă.
Când î�nț�elegem tendinț�a unei persoane, î�nț�elegem ș� i
viziunea ei. O prietenă Conformistă mi-a spus cum a aju-
tat-o tendinț�a ei să evite o ceartă cu soț�ul.
„Eram î�n gară, aș� teptam trenul care urma să ne ducă la

părinț�ii mei. Fiul nostru î�mplinise doisprezece ani cu o zi
î�nainte, aș� a că ar fi trebuit să plătim bilet î�ntreg pentru el,
8.50 dolari î�n loc de 75 de cenț�i, cât plătisem până atunci.
M-am gândit că, dacă nu plăteam tariful complet, o să-mi
stric tot weekendul.
— Corect, am spus, clătinând din cap.
Dar soț�ul meu este un Iscoditor. A considerat că sunt
exagerată.
— Are doisprezece ani ș� i o zi, corect este să cumpărăm
biletul mai ieftin, a zis el.
Ceea ce avea sens din punctul lui de vedere, am conclu-
zionat eu. Ș� i un Rebel s-ar putea gândi: « Ha! Metro-Nord
nu mă poate face să plătesc»”.
Î�nț�elegerea favorizează toleranț�a.
Conformiș� tii nu agreează schimbarea planurilor sau
spontaneitatea. Î�n cazul căsniciei mele, Jamie refuză să-mi
răspundă la î�ntrebări, ceea ce cred că se datorează parț�ial
naturii sale de Iscoditor ș� i, parț�ial, dorinț�ei lui de a evita să
mă î�mpovăreze cu o nouă aș� teptare, pe mine, soț�ia lui Con-
formistă. Dacă î�mi spune că ar trebui să plecăm la petrece-
re la ora 19.00, dar apoi se răzgândeș� te ș� i î�mi spune că la
19.15, aș� putea să mă opun acestei schimbări de program.
Dacă nu-mi spune nimic până când nu devine imperios ne-
cesar să aflu, evită un posibil conflict.
Conformiș� tii pot resimț�i presiune când trebuie să î�n-
deplinească o aș� teptare, chiar dacă nu are sens î�n anumite
situaț�ii – lucru care î�i poate enerva pe partenerii lor. Pen-
tru a avea o discuț�ie eficientă, ar fi bine ca partenerul să
recunoască valorile Conformistului. El ar putea să spună:
„Văd că pe uș� ă scrie: «Accesul permis numai personalului

autorizat», dar cred că ne î�ncadrăm la «personal autori-
zat», sau «Formularul spune că data scadentă este 1 iunie»,
dar această companie vrea doar să ne ia banii mai repede,
data scadentă corectă fiind î�n septembrie, aș� a că eu cred
că este î�n regulă dacă trimitem formularul completat pe
15 iunie”.
Partenerul unui Conformist ar trebui să se ferească să
sugereze că se aș� teaptă la ceva anume, deoarece Confor-
mistul s-ar putea să fie de acord, chiar ș� i atunci când nu
este o idee bună. O simplă vorbă aruncată î�n treacăt – „Ar
trebui să candidezi pentru preș� edinț�ia asociaț�iei de loca-
tari”, „Ai fi un bun preș� edinte pentru comitetul bisericii”
sau „Ar trebui să reorganizezi angajaț�ii î�ntr-o structură mai
eficientă” – ar putea să pună presiune pe Conformist.
Partenerul unui Conformist poate ajuta spunându-i ceva
care să-i aducă aminte de aș� teptările interioare, cum ar
fi: „Nu trebuie să faci asta”, „Este important pentru tine?”
sau „Chiar dacă ai greș� it, ai făcut tot posibilul. Se mai
î�ntâmplă”.
Conformiș� tii î�ș�i pierd răbdarea când partenerii lor nu
î�ndeplinesc cu uș� urinț�ă aș� teptările. Este posibil ca Iscodi-
torii căsătoriț�i cu Conformiș� ti să le reamintească că, fiind
Iscoditori, au nevoie de motive; Binevoitorii, că au nevoie de
responsabilitate; Rebelii, că au nevoie de alegere ș� i libertate.
Relaționarea cu un copil Conformist

De cele mai multe ori, părinț�ii copiilor Conformiș� ti sunt niș� te
părinț�i fericiț�i. Copiii Conformiș� ti doresc să î�nț�eleagă ș� i să
î�ndeplinească aș� teptările ș� i sunt auto-motivaț�i. Părinț�ii nu
trebuie să-i ajute la teme sau să le amintească să-ș� i hră-

nească peș� tiș� orul. Un astfel de copil va exersa la pian fără
insistenț�e din partea părinț�ilor, î�ș�i va pregăti singur echi-
pamentul pentru fotbal ș� i va ș� ti mereu care este orarul
pentru a doua zi.
Părinț�ii se bucură de aceste trăsături specifice Confor-
miș� tilor, dar devin frustraț�i când copilul nu-ș� i poate stăpâni
tendinț�a de a se conforma. Uneori, ș� i-ar dori ca cel mic să
se relaxeze ș� i să renunț�e să mai î�ndeplinească aș� teptările.
Mai mult ca sigur, asta nu se va î�ntâmpla. Copilul Confor-
mist ar putea să o ia razna dacă nu citeș� te treizeci de minute
î�nainte de culcare sau dacă î�ntârzie cinci minute la ș� coală.
La fel ca î�n cazul tuturor tendinț�elor, argumentele func-
ț�ionează mai bine dacă se pliază pe valorile tendinț�ei. Un
părinte ar putea să-i explice: „Profesorul tău se aș� teaptă să
citeș� ti treizeci de minute î�n fiecare seară, dar, pentru că azi
am fost î�n vizită la bunica, s-a făcut prea târziu ș� i nu cred
că mai e cazul să citeș� ti î�n seara asta. Un somn bun î�ț�i va
prinde foarte bine ș� i te vei simț�i plin de energie mâine la
ș� coală. Cred că este mai important decât să citeș� ti î�n seara
asta”. Sau: „Profesorul î�nț�elege că, uneori, copiii nu pot duce
o sarcină la capăt, din motive care nu ț�in de ei, ș� i nu se su-
pără”. Aceste argumente vor funcț�iona mai bine decât cele
de genul: „O meriț�i”, „Profesorul nu o să ș� tie că ai sărit o zi”,
„Profesorul nu este ș� eful tău” sau „Să citeș� ti treizeci de minute
pe zi este doar un scop oarecare”. Acest tip de argumente
sunt mult mai puț�in convingătoare pentru un Conformist.
De asemenea, copiilor Conformiș� ti le este greu să-ș� i
schimbe brusc programul, să lase o sarcină neterminată, dacă
chiar se dovedeș� te că le consumă prea mult timp, sau să
gestioneze eficient situaț�ii î�n care aș� teptările nu sunt clare.
Cu toate că majorităț�ii părinț�ilor le este destul de uș� or

să se î�nț� eleagă cu un copil Conformist, relaț� ia părinte
Rebel-copil Conformist este adesea dificil de gestionat, de
ambele părț�i.
La fel ca partenerii Conformiș� tilor, părinț�ii copiilor Con-
formiș� ti ar trebui să se ferească să pomenească î�ntâmplă-
tor de vreo nouă aș� teptare sau să sugereze reguli inutile.
Este foarte probabil ca un Conformist să se concentreze pe
o aș� teptare ș� i să consume un timp enorm ș� i o energie uriaș� ă
pentru a o î�ndeplini, chiar dacă este ceva î�n care el nu crede.
O vorbă aruncată î�ntâmplător, ca de exemplu: „Ar trebui să
te î�nscrii la concursul de ortografie”, s-ar putea să declan-
ș� eze o amplă reacț�ie î�n lanț� , neintenț�ionată.
Adulț�ii din preajma unui copil Conformist ar trebui să-l
ajute să î�ș�i exprime aș� teptările interioare, astfel î�ncât să
poată î�ndeplini, î�n final, atât aș� teptările interioare, cât ș� i
pe cele exterioare.
Relaționarea cu un pacient Conformist

Pentru medici ș� i alț�i furnizori de servicii medicale, Confor-
miș� tii sunt pacienț� i rezonabili. Ei iau î�n serios indicaț� iile
medicilor, î�ș�i iau pastilele conform tratamentului prescris,
sunt riguroș� i cu ș� edinț�ele de kinetoterapie.
Aș� adar, î�n cadrul eș� antionului reprezentativ pe care l-am
studiat, nu am fost surprinsă să constat că, dintre reprezen-
tanț�ii celor patru tendinț�e, Conformiș� tii – î�n procent de 70%
– au fost cei mai susceptibili de a nu fi de acord cu afirmaț�ia:
„Medicul meu mi-a spus de ce este important să fac o anu-
mită schimbare î�n viaț�ă, dar nu am făcut-o”.
De fapt, Conformiș� tii pot avea exact problema opusă:

ei cred orbeș� te î�n indicaț�iile medicului ș� i nu pun destule
î�ntrebări. Când aveam douăzeci de ani, un ortodont mi-a
spus î�ntr-o doară: „Maxilarul tău trebuie refăcut. Nu ai du-
reri acum ș� i nici alte simptome, dar, ascultă la mine, la trei-
zeci de ani vei avea dureri cronice”. Am reuș� it să pun sub
semnul î�ntrebării acest sfat, dar a fost nevoie de toată ambi-
ț�ia mea. (Apropo, î�ncă nu am avut probleme cu maxilarul.)
Profesioniș� tii din sănătate ar trebui să-ș� i amintească
faptul că Conformiș� tii tind să î�ndeplinească î�ntocmai aș� -
teptările ș� i se simt chiar constrânș� i să facă asta, deci nu
este util să ridice foarte mult ș� tacheta pentru a-i motiva. Î�n
acelaș� i timp, instinctul lor de autoconservare î�i ajută să
semnaleze faptul că aș� teptările devin î�mpovărătoare. Când
am schimbat antrenorul de fitness, nu am ezitat să-i spun:
„Halterele sunt prea grele. Vreau să fie grele, dar totuș� i sunt
prea grele”.
Despre alegerea carierei în cazul

Conformiștilor
Influenț�a tendinț�ei asupra carierei nu se poate rezuma la
afirmaț�ia superficială: „Conformiș� tii ar fi potriviț�i să lucre-
ze ca funcț�ionari bancari sau poliț�iș� ti î�n trafic, fiindcă fac
casă bună cu regulile de orice fel”. Aproape orice meserie
ar putea fi făcută indiferent de tendinț�ă, î�n egală măsură,
cu menț�iunea că modul de abordare ș� i execuț�ie ar fi diferit
î�n funcț�ie de particularităț�ile fiecărei tendinț�e. Este adevă-
rat ș� i că există anumite predispoziț�ii ale fiecărei tendinț�e
pentru anumite profesii.
Conformiș� tii se descurcă bine î�n roluri care cer spirit

de iniț�iativă, cum ar fi î�nceperea unei afaceri, consultanț�ă
individuală sau antreprenoriat, pentru că, odată ce s-au
hotărât să atingă un scop, nu au nevoie de responsabilizare
sau supraveghere din afară. Conformiș� tii au capacitatea de
a se motiva singuri să facă lucruri pe care nu vor să le facă,
ceea ce contează enorm pentru cei care lucrează pe cont
propriu ș� i care nu au colegi de muncă care să le solicite
ajutorul.
Conformiș� tii se dezvoltă î�n situaț�ii î�n care regulile sunt
clare, deoarece găsesc o mare satisfacț�ie î�n î�ndeplinirea
aș� teptărilor. S-ar putea să nu funcț�ioneze î�ntr-un mediu
î�n care este importantă adaptarea la schimbări bruș� te ale
planificărilor sau aș� teptărilor. Un Conformist a explicat:
„Sunt un Conformist, ceea ce mă face să fiu eficient î�n sta-
bilirea regulilor ș� i să mă asigur că oamenii le respectă. Dar
la locul meu de muncă este foarte apreciată flexibilitatea,
lucru la care nu sunt atât de priceput”.
De asemenea, s-ar putea să nu se simtă î�n largul lor
î�ntr-un mediu î�n care aș� teptările nu sunt clare, î�n care re-
gulile sunt ambigue sau î�n care se obiș� nuieș� te să se facă
abuz de ele. Ș� eful doreș� te un consilier general care să inter-
preteze legile fiscale î�n mod agresiv ș� i creativ? Să nu anga-
jeze un Conformist!
Am observat că, uneori, Conformiș� tii sunt atraș� i de activi-
tăț�i î�n care oamenii sunt ajutaț�i să facă performanț�ă – cunosc
un Conformist care este antrenor de elită ș� i mai mulț�i Confor-
miș� ti (ca mine) care scriu cărț�i despre oameni care î�ș�i î�mbu-
nătăț�esc performanț�a, autocontrolul sau obiceiurile.
Cu toate acestea, deoarece Conformiș� tii î�ndeplinesc cu
uș� urinț�ă aș� teptările exterioare ș� i interioare, sunt adesea
nedumeriț�i când alte persoane nu pot „face odată!” lucrul

care trebuie făcut, aș� a că ș� tiu ce sfaturi să le dea. Un Confor-
mist a scris: „Sunt antrenor personal. Plusuri: cu siguranț�ă
influenț�ez î�n mod pozitiv stilul de viaț�ă – antrenamente/
nutriț�ie – al clienț�ilor mei ș� i sunt mereu punctual. Minu-
suri: uneori mă simt frustrat când clienț�ii nu sunt atât de
receptivi pe cât mi-aș� dori să fie”.
La o cină, am fost invitată să mă aș� ez lângă directorul
general al unei importante companii de bio-farmaceutice
ș� i, aș� a cum se î�ntâmplă adesea, nu am putut rezista să
nu deschid subiectul despre cele patru tendinț�e. A sesizat
imediat.
— Sunt un Conformist, ș� i pariez că majoritatea colegilor
mei directori generali sunt tot Conformiș� ti, mi-a spus el.
— De ce? am î�ntrebat.
— Ca să fii directorul general al unei companii publice,
trebuie să te simț�i confortabil cu respectarea regulilor ș� i cu
î�ndeplinirea uriaș� elor aș� teptări ale celorlalț�i. Ș� i, de aseme-
nea, trebuie să ai iniț�iativă, să nu te abaț�i de la drumul tău
ș� i să î�nveț�i să mai spui ș� i nu.
Un prieten Conformist, bancher de investiț�ii, s-a alăturat
conversaț�iei.
— Cred că este corect ce ai spus. La fel cum un Binevo-
itor este un bun adjunct...
— Adjunctul meu este Binevoitor ș� i este un om remar-
cabil, l-a î�ntrerupt directorul general. Dar un bun director
general trebuie să poată spune: „Î�mi pasă ce gândesc alț�i
oameni, dar eu ș� tiu cel mai bine ce vreau să fac”. Ș� i este
nevoie de o disciplină extraordinară pentru a juca acest rol
– care este posibil numai atunci când aș� teptările interioare
ș� i exterioare coincid, astfel î�ncât să nu existe nici resenti-

mente, nici conflict interior.
— Nu ș� tiu dacă sunt de acord, am spus, clătinând din
cap. Eu cred că oamenii, indiferent de tendinț�a pe care o
au, pot fi lideri nemaipomeniț�i, fiecare î�n felul lui.
— Iscoditorii ș� i Rebelii ar fi fondatori ș� i inovatori exce-
lenț�i, a recunoscut directorul general. Dar cred că s-ar chi-
nui ceva ca să pună pe picioare o companie. Să luăm ca
exemplu un Rebel. Î�n poziț�ia de director general ar fi mult
prea obsedat de deț�inerea controlului; ș� i asta de la felul
î�n care s-ar î�mbrăca până la felul î�n care s-ar adresa
consiliului.
Î�n primă fază, m-au convins, dar apoi m-am gândit: „Ei
bine, trei Conformiș� ti care decid că numai Conformiș� tii
sunt potriviț�i pentru funcț�ia de director general?” M-am
î�ntrebat dacă nu cumva ș� i trei Iscoditori sau trei Binevoi-
tori vor ajunge la concluzia că tendinț�a lor e cea mai potri-
vită. Rebelii – ei bine, cred că un Rebel ar recunoaș� te că
numai î�n mod excepț�ional un Rebel ar putea fi un director
general de succes.
REZUMAT: Relaționarea cu un conformist

Î�ndeplineș� te cu uș� urinț�ă aș� teptările externe ș� i interne
Ia singur decizii, astfel î�ncât să poată respecta terme-
nele ș� i să-ș� i finalizeze proiectele; ia iniț�iativa fără prea
multă supraveghere
Se bucură de rutină ș� i poate avea probleme cu adapta-
rea dacă e scos din ea sau dacă are loc o schimbare
bruscă de program
Urăș� te să facă greș� eli ș� i din această cauză...
Se supără foarte tare sau devine recalcitrant dacă este
acuzat că a neglijat ceva sau a făcut o greș� eală
Pune mare preț� pe finalizare
Este posibil să fie nevoie să i se amintească că, spre
deosebire de el, alț�ii nu sunt neapărat satisfăcuț�i sau
stimulaț�i de realizarea sarcinilor
Este posibil să aibă probleme î�n delegarea responsa-
bilităț�ilor, deoarece pune la î�ndoială competenț�ele
celorlalț�i
ISCODITOR
„Mă voi conforma, dacă mă vei convinge s-o fac.”
Mă voi conforma, dacă mă vei convinge s-o fac.
„Dovedește-o!”
Pentru că așa spui tu? Nu cred!”

„Nu pierde din vedere motivul.”
Ascultarea oarbă înseamnă servitute, nu-i așa?

„Stai puțin! Ce spui acolo?”
„Justificarea duce la motivație.”
Căutați și căutați și iar căutați – și poate veți găsi.
„Optimizarea vieții – chiar și atunci când noi nu vrem.”
„Dar de ce?”
„E CUM ZIC EU SAU NU E DELOC.”

5
Cum să înțelegi un Iscoditor
Dar de ce?
Puncte forte (și puncte slabe) • Puncte slabe (și puncte forte)
• Variații în cadrul tendinței • De ce nu le place Iscoditorilor
să fie interogați • Cum pot stăpâni Iscoditorii analiza și pa-
ralizia • Modul în care Iscoditorii pot îndeplini așteptările
nejustificate găsindu-și propriile justificări
L a locul de muncă, acasă ș� i, î�n general, cam peste tot, noi

toț�i ne confruntăm atât cu aș� teptările exterioare, cât ș� i
cu cele interioare. Î�n timp ce Conformiș� tii le î�ndeplinesc cu
uș� urinț�ă atât pe unele, cât ș� i pe altele, Iscoditorii î�ndepli-
nesc doar aș� teptările interioare – care le includ ș� i pe cele
exterioare, transformate, î�n timp, î�n aș� teptări interioare.
Acceptând aș� teptările interioare, Iscoditorii manifestă
un angajament profund faț�ă de informaț�ii, logică ș� i eficien-
ț�ă. Vor să-ș� i adune propriile dovezi, să decidă singuri ș� i să
acț�ioneze pe baza unui motiv î�ntemeiat; se opun oricărui
lucru pe care î�l consideră arbitrar, insuficient motivat, fără
fundament sau ineficient. Foarte mulț�i oameni sunt Iscodi-
tori; numai Binevoitorii numără mai mulț�i membri.
Cum se transformă aș� teptările exterioare î�n aș� teptări

interioare, î�n cazul Iscoditorilor? Ei î�ndeplinesc o aș� teptare
doar dacă o găsesc eficientă ș� i rezonabilă. De exemplu, un
Iscoditor consideră: „Tatăl meu î�mi tot aminteș� te să verific
uleiul la maș� ină, dar nu cred că este necesar acum, aș� a că î�i
voi ignora cerinț�a” sau „Deasupra chiuvetei din bucătărie
scrie că ar trebui să ne spălăm fiecare vasele, dar să spăl
căni mi se pare o pierdere de timp; consider că e mai potri-
vit să-i las pe cei din tura de noapte să le spele. Aș� a că î�mi
voi lăsa cana î�n chiuveta”.
Pe de altă parte, un Iscoditor î�ndeplineș� te cu uș� urinț�ă
o aș� teptare exterioară care este bine justificată, deoarece
aceasta devine apoi o aș� teptarea interioară. Un Iscoditor
ar spune: „Profesorul mi-a explicat că î�mi voi termina te-
mele la matematică mai repede după ce voi î�nvăț�a tabla
î�nmulț�irii, aș� a că vreau să o î�nvăț�” sau „Soț�ia mea mi-a spus
să fac curat î�n camera de oaspeț�i luni de zile, dar, pentru că
nu o foloseam niciodată, am refuzat. Acum, că aș� teptăm
invitaț� i peste câteva săptămâni, o voi face”.
Datorită concentrării lor pe justificare, Iscoditorii se
trezesc î�n fiecare zi cu următorul gând: „Ce trebuie să fac
azi ș� i de ce?” Ei hotărăsc singuri dacă să facă sau nu ceva.
Dacă ș� eful î�i cere unui Iscoditor să termine raportul până
vineri, acesta s-ar putea să-ș� i spună: „Nimeni nu va citi ra-
portul până miercurea viitoare ș� i este mult mai bine să-l
fac la î�nceputul săptămânii; deci î�l voi termina până mier-
curea viitoare”. Cum era de aș� teptat, î�n urma studiului î�n-
treprins, Iscoditorii reprezintă tendinț�a cu cea mai mare
ș� ansă de a fi de acord cu următorul enunț�: „Fac ce cred că
are cel mai mult sens, conform judecăț�ii mele, chiar dacă
asta î�nseamnă să ignor regulile sau aș� teptările altora”.
Cum să înțelegi un iscoditor 81
Odată ce Iscoditorii acceptă motivele care generează o

aș� teptare, ei preiau iniț�iativa ș� i nu au nevoie de prea multă
supraveghere. Deci, pentru un ș� ef care î�ncearcă să convin-
gă un Iscoditor să folosească un nou program de facturare,
sau pentru un medic care î�ncearcă să-l facă să ia un medi-
cament sau pentru un partener care î�ncearcă să obț�ină aju-
torul unui Iscoditor la curăț�area subsolului, merită efortul
de a da explicaț�ii: de ce e nevoie de lucrul respectiv, de ce
trebuie procedat î�ntr-un anume fel, de ce trebuie acț�ionat
acum. Dacă î�i convingi – ș� i acest dacă e esenț�ial – Iscodito-
rii vor î�ndeplini sarcina cu succes.
Acelaș� i procedeu se aplică ș� i Iscoditorilor care iau î�n
considerare o aș� teptare interioară. Ei vor î�ndeplini o aș� -
teptare interioară numai după ce vor fi convinș� i că are sens.
Să spunem că un Iscoditor î�ș�i doreș� te să fie din nou î�n formă.
Iscoditorul respectiv trebuie să-ș� i facă timp să studieze
problema, să cântărească opț�iunile ș� i să se convingă că un
anumit tip de antrenament fizic este cea mai bună alegere
pentru el. Nu contează că medicul î�l î�ndeamnă să facă exer-
ciț�ii fizice, sau că soț�ia î�l cicăleș� te pe aceeaș� i temă, sau că
un coleg de muncă î�i propune: „Hai să mergem î�mpreună
la sală” – odată ce Iscoditorul ajunge la concluzia că alerga-
rea sau CrossFit-ul este cea mai bună opț�iune pentru el, î�ș�i
va putea î�ndeplini aș� teptarea interioară.
Iscoditorii pun totul la î�ndoială. Unul dintre exemplele
mele preferate de reacț�ie specifică acestora, a avut loc î�n
timpul unei conferinț�e, î�n momentul î�n care am cerut pu-
blicului să î�ș�i identifice tendinț�a ș� i să propună motto-uri
sugestive pentru ea. Cele patru grupuri s-au consultat, iar
când a venit rândul Iscoditorilor, aceș� tia au î�ntrebat: „Dar
de ce avem nevoie de un motto?” Desigur!
Punctele forte (și punctele slabe)

Deoarece Iscoditorii sunt î�n totalitate direcț�ionaț�i din inte-
rior, odată ce se hotărăsc cu privire la modul potrivit de
acț�iune, ei acț�ionează ș� i se opun aș� teptărilor fără prea mari
dificultăț�i. Iscoditorii au simț�ul de orientare al Conformiș� -
tilor, fiabilitatea Binevoitorilor ș� i autenticitatea Rebelilor.
Iscoditorii pun la î�ndoială chiar ș� i cele mai elementare
ipoteze ș� i lucruri general valabile: „Vreau să mă căsătoresc?”,
„Dacă eș� ti ș� eful meu, trebuie să fac ce î�mi spui tu să fac?”,
„De ce copiilor nu le este permis să î�njure ca adulț�ii?”.
Pentru Iscoditori, este crucial ca o aș� teptare să pară
rezonabilă ș� i justificată. Ei se opun regulilor de dragul re-
gulilor. Iată ce a scris un Iscoditor:
Hotărăsc de la caz la caz ce reguli voi respecta. Dacă

nimeni nu verifică, iau mai mult de ș� ase articole î�n ca-
bina de probă, fiindcă mi-e incomod să tot intru ș� i să
ies. Eu cred că această regulă a fost impusă nu numai ca
să prevină furtul (ceea ce eu nu aș� face niciodată), ci ș� i ca
să prevină posibilele blocaje î�n caz că se aglomerează
magazinul. Î�ntrucât fac cumpărături doar î�n perioadele
când nu este aglomerat, nu mă lovesc niciodată de pro-
blema asta, aș� a că nu cred că regula are sens, prin ur-
mare, nu o respect.
Pentru un Iscoditor, acest mod de gândire este rezona-

bil; un Rebel se simte satisfăcut dacă î�ncalcă regula sau, î�n
cel mai bun caz, î�i este indiferent. Dar un Conformist sau
un Binevoitor gândeș� te: „De ce vă deziceț�i de o regulă pe
care toată lumea ar trebui să o respecte?”
Iscoditorii rareori î�ndeplinesc o aș� teptare fără să aibă

dubii. O femeie Iscoditor mi-a spus: „Când aveam de gând
să mă alătur frăț�iei Kappa Kappa Gamma*, mi s-a spus că
va trebui să jur că voi fi «feminină ș� i autentică». M-am gân-
dit: «Ce î�nseamnă de fapt asta?» Am izbucnit î�n râs ș� i am
renunț�at la idee a doua zi”.
Deoarece Iscoditorii au nevoie de justificări solide ca
să facă ceva, aduc un plus de valoare important atât î�n re-
laț�iile lor cât ș� i î�n organizaț�iile din care fac parte. De ase-
menea, se asigură că nici ei ș� i nici cei din jurul lor nu se
angajează să î�ndeplinească aș� teptări care nu sunt bine jus-
tificate. „De ce ne î�ncăpăț�ânăm să ț�inem ș� edinț�ele astea?
De ce folosim acest software? De ce pierdem atât timp
alergând după acest client?”
De fapt, pe Iscoditori î�i nedumereș� te mai mereu dis-
ponibilitatea celorlalț�i de a acț�iona fără motive temeinice.
După cum s-a plâns un Iscoditor: „De ce fac oamenii unele
lucruri, deș� i inima le spune că nu sunt corecte? Ce suntem
noi, o turmă de oi? Ș� i de ce, pe de altă parte, ezită să facă
lucrurile care ș� tiu că sunt corecte?” (Reț�ineț�i că acest co-
mentariu este sub forma a trei î�ntrebări.)
Iscoditorii vor să ia decizii î�n deplină cunoș� tinț� ă de
cauză ș� i sunt deseori dispuș� i să facă cercetări amănunț�ite.
Le place să-ș� i cântărească opț�iunile. Aș� a cum Conformiș� tii
sunt atraș� i de fiș� e, Iscoditorii sunt atraș� i de tabele; de ase-
menea, ei obiș� nuiesc să trimită oamenilor o mulț�ime de
articole.
Iată ce a scris un Iscoditor:
* O grupare studențească, înființată la Colegiul Monmouth din Mon-

mouth, Illinois, SUA, care număra peste 260.000 de membre (n. red.)
Nu mă pot hotărî� ce temă să aleg pentru teza de master.

Î�n acest semestru, avem opț�iunea să ne alegem ș� i să ne
documentăm pe această temă, ca un fel de pregătire
pentru anul viitor. Mulț�i colegi de clasă ș� i-au ales tema
ș� i au scris deja o parte din documentaț�ie. Eu am î�n minte
mai multe subiecte ș� i, pentru că nu m-am putut hotărî�
î�ncă asupra unuia, am făcut documentaț�ia pentru toate.
A î�nsemnat multă muncă î�n plus ș� i abia acum î�nț�eleg de
ce am procedat aș� a. Tendinț�a mea mă obligă să fiu pe
deplin convins î�nainte să-mi asum o sarcină.
Datorită cercetărilor lor entuziaste, Iscoditorii devin

deseori o resursă pentru ceilalț�i; le place să transmită ș� i
altora cunoș� tinț�ele lor.
Î�n aceeaș� i ordine de idei, Iscoditorii tind să fie foarte
interesaț�i de î�mbunătăț�irea proceselor. Le place să elimine
erorile ș� i să î�mbunătăț�ească mersul lucrurilor. Un prieten
Iscoditor mi-a spus cât de mult î�i plăcuse jobul î�n care
verifica informaț�iile; un altul mi-a mărturisit că hobby-ul
lui era să optimizeze interfeț�ele diverselor aplicaț�ii.
Pentru Iscoditori, argumente precum: „Am făcut mereu
aș� a” sau „Aceasta este o practică standard” sau „Eu sunt
ș� eful” nu au nicio valoare. Ei vor să ș� tie de ce. Iscoditorii vor
contesta ipotezele, vor căuta alternative ș� i vor respinge
î�nț�elepciunea convenț�ională. Iată ce spunea un Iscoditor î�n
acest sens:
Când eram mai tânără, nu î�nț�elegeam rostul modei ș� i al

machiajului, aș� a că le-am ignorat. Acum, că sunt mai î�n
vârstă ș� i muncesc, mi s-a demonstrat (atât prin experien-
ț�a subiectivă, cât ș� i prin cercetarea obiectivă) că aspec-
tul influenț�ează cariera ș� i interacț�iunile cu ceilalț�i, aș� a
că depun ș� i eu un efort rezonabil pentru a arăta bine.

Am stabilit ce î�nseamnă acest rezonabil î�n raport cu
timpul pe care-l solicită efortul interior, lucru care mi
se pare mai important decât acț�iunea propriu-zisă.
Un mod de gândire cât se poate de potrivit unui Iscoditor!

Iscoditorii vor să hotărască singuri – chiar ș� i când li se
oferă sfaturi „de specialitate”. Nu acceptă automat autori-
tatea, ci î�ntreabă î�ntotdeauna: „De ce ar trebui să ascult de
această persoană?” De exemplu, î�nainte de a se hotărî� să se
î�nscrie la un curs, s-ar putea să vrea să stea de vorbă cu pro-
fesorul, să participe la câteva sesiuni sau să ceară referinț�e.
„Când m-am hotărât să slăbesc”, ș� i-a amintit un Iscodi-
tor, „am făcut tabele cu nutriț�ioniș� ti, planuri alimentare ș� i
medici cu care voiam să stau de vorbă. Am notat argumente
pro ș� i contra. Am găsit un nutriț�ionist care se ridica la stan-
dardele mele ș� i de ale cărui sfaturi ț�in cont ș� i î�n ziua de azi.”
Aș� a cum demonstrează acest comentariu, Iscoditorilor
le place să personalizeze lucrurile. Un Iscoditor a explicat
de ce oamenii cu tendinț�a lui au această nevoie ș� i, de ase-
menea, antipatia faț�ă de ideea hotărârilor luate de Anul
Nou: „Am iniț�iat o provocare online de antrenament pe o
perioadă de 30 de zile, dar făceam câte un live o dată la
două zile, nu zilnic. S-a nimerit să î�ncep pe 1 ianuarie ș� i, ori
de câte ori am spus cuiva despre asta, am subliniat că doar
s-a nimerit să fie 1 ianuarie – că nu era o hotărâre luată de
Anul Nou. La acea vreme nu ș� tiam că sunt un Iscoditor, dar
acum î�nț�eleg de ce era atât de important pentru mine să
specific asta”.

Aș� a cum se î�ntâmplă î�n cazul tuturor tendinț�elor, punctele
forte ale Iscoditorilor sunt ș� i punctele slabe. După cum a
explicat un Iscoditor: „Cu toate că această tendinț�ă a mea
m-a ajutat mult din punct de vedere profesional, este absolut
epuizant, î�ntrucât sunt deopotrivă unul dintre directorii
executivi ai unei companii de elită ș� i o mamă cu copii mici.
Î�ntreb mereu ș� i pun la î�ndoială totul ș� i pe toată lumea”.
Când Iscoditorii nu acceptă justificarea unei aș� teptări,
ei refuză să o î�ndeplinească – ceea ce î�i poate pune î�n difi-
cultate. Acasă sau la locul de muncă, ceilalț�i pot considera
că î�ntrebările lor constante sunt obositoare, epuizante sau
obstructive. Unii pot concluziona că Iscoditorii pun î�ntre-
bări inutile sau se ceartă de dragul certei sau refuză să ac-
cepte autoritatea sau deciziile ei. De exemplu, un Iscoditor
a spus: „Când se introduce o nouă practică î�n compania
pentru care lucrez, de cele mai mute ori o boicotez (î�n li-
niș� te sau cu voce tare), până când cineva o justifică după
cum î�i cer eu”. Pentru un Iscoditor, acest lucru pare logic,
dar un manager sau un coleg ar putea să nu fie de acord.
Un ș� ef care nu î�nț�elege gândirea unui Iscoditor poate
găsi comportamentul acestuia enervant sau lipsit de res-
pect sau consideră că „nu este un jucător de echipă”. Un
Iscoditor mi-a mărturisit că a fost concediat pentru că, deș� i
î�ș�i făcea bine treaba, ș� eful lui a interpretat asaltul lui de
î�ntrebări drept nesupunere.
Î�n mod similar, pentru tinerii Iscoditori, ș� coala poate
prezenta o adevărată provocare, deoarece multe reguli ș� co-
lare par arbitrare sau ineficiente, iar profesorii ș� i adminis-
tratorii nu se simt obligaț�i să le justifice. Î�ntr-o astfel de
situaț�ie, Iscoditorilor s-ar putea să le fie dificil să finalizeze

sarcinile ș� i pot acț�iona î�n aș� a fel î�ncât să pară necooperanț�i
sau obraznici.
Iată ce a scris un Iscoditor:
Tendinț�a mea de Iscoditoare era evidentă de când eram

mică. De exemplu, odată am făcut o criză pentru că nu
suportam ideea să fiu obligată să trimit felicitări de Va-
lentine’s Day fiecărui coleg de clasă. Î�n mintea mea de
copil de opt ani, dacă aș� fi trimis felicitări tuturor, inclu-
siv copiilor pe care nu-i plăceam, atunci cele pe care le
trimiteam prietenilor mei adevăraț� i ar fi fost lipsite
de sens. Ș� coala primară poate fi frustrantă pentru noi,
Iscoditorii.
Dar problema nu se limitează la ș� coala primară. Un alt

Iscoditor a explicat:
Din poziț�ia de Iscoditor, tind să pun totul sub semnul

î�ntrebării ș� i să ignor aș� teptările pe care le consider o
pierdere de timp sau un nonsens. Ca student, acest lucru
m-a î�mpiedicat să finalizez sarcini pe care le consider
arbitrare – de exemplu, intervenț�ii săptămânale pentru
a demonstra că am finalizat lecturile. Cu toate acestea,
parcurg cu plăcere părț�ile provocatoare ale cursului,
cum ar fi proiecte ș� i sarcini de laborator, pentru că simt
că aș� a î�nvăț� ș� i sunt motivat.
Această chestionare permanentă a Iscoditorilor poate

obosi ș� i epuiza oamenii din jurul lor, dar e evident că, î�n
lipsa unor răspunsuri, ei nu vor colabora.
Iscoditorii î�nș� iș� i simt uneori nevoia să se oprească din
acest maraton al î�ntrebărilor. „Mereu apare î�ncă un semn
de î�ntrebare î�nainte să iau o hotărâre ș� i o ț�in aș� a la nesfâr-

ș� it”. „Pun la î�ndoială mult prea des regulile. Ceilalț�i mă sfă-
tuiesc de multe ori: «Lasă dubiile! Continuă ce ai î�nceput!»
Aș� vrea să pot.” Toate aceste frământări sunt mari consu-
matori de timp ș� i energie. Pe când eram studenț�i la Drept,
un prieten Iscoditor a mers la zeci de interviuri la diverse
firme de avocatură. Eu m-am dus la ș� ase. Acum lucrăm
amândoi la aceeaș� i firmă.
Interogarea permanentă dovedeș� te că Iscoditorii suferă
uneori de ceea ce se cheamă analiză-paralizie. Simt nevoia
să analizeze totul î�n cele mai mici detalii, să cântărească
opț�iunile ș� i să ia î�n considerare mai multe posibilităț�i. Ei
doresc informaț�ii complete, dar de multe ori î�n viaț�ă trebuie
să luăm decizii ș� i să mergem î�nainte fără să avem informa-
ț�ii complete.
De asemenea, uneori, interogarea î�i face pe Iscoditori
să ezite ș� i să se poticnească. De exemplu, mulț�i Iscoditori
relatează că, atunci când î�ncearcă să urmeze sfaturi de
sănătate, î�ncep să se î�ntrebe dacă au ales „cea mai bună”
abordare. Se gândesc că poate ar trebui să facă mai multe
cercetări, poate că există o modalitate mai eficientă, poate
un anumit sfat nu este documentat, ceea ce le anulează
î�ntr-un final eforturile.
De fapt, î�ntrucât Iscoditorii excelează î�n căutarea mo-
tivelor ș� i chestionarea deciziilor, dacă doresc să găsească o
justificare pentru evitarea unei aș� teptări sau î�ncălcarea
unui obicei bun, o pot face cu uș� urinț�ă. Sunt pricepuț�i la
identificarea lacunelor. După cum a explicat un Iscoditor:
Pot să chestionez ș� i să-mi justific orice renunț�are. Î� n

capul meu se poartă dialoguri gen Jekyll ș� i Hyde: „Ar
trebui să faci miș� care”. „Dar e prea frig afară”/ „Fă-ț�i
antrenamentul î�n casă”. „Dar am prea mult de lucru ș� i

munca are prioritate!” Sunt copleș� it de aceste dialoguri
interioare, aș� a că î�ncerc să mă uit la televizor ca să
opresc avalanș� a gândurilor.
Î�n aceeaș� i ordine de idei, tendinț�a Iscoditorilor de a

personaliza ș� i de a pune la î�ndoială sfaturile experț�ilor poa-
te fi frustrantă pentru cei la care apelează pentru ajutor,
sfaturi sau servicii: profesori, ș� efi, colegi, medici, consilieri
de facultate, instalatori, specialiș� ti î�n î�ngrijirea gazonului.
Când am văzut rezultatele unui sondaj î�n care 26% dintre
medici au fost de acord cu afirmaț�ia: „Pacienț�ii mei cred că
ș� tiu mai bine decât mine ce este bine pentru ei”, m-am gân-
dit: „Hmmm, mi se pare că avem de-a face cu niș� te Iscodi-
tori”. Un Iscoditor a afirmat: „Ignor des opinia expertului.
Dentistul meu le sugerează pacienț�ilor să î�ș�i facă radiogra-
fii dentare î�n fiecare an. Eu nu fac aș� a. Fac din cinci î�n cinci
ani, fiindcă eu cred că abuzul de radiografii poate cauza
cancer”.
Un alt Iscoditor a rezumat perspectiva tendinț�ei sale:
„Probabil că toț�i medicii la care merg urăsc să mă consulte,
pentru că pun î�ntotdeauna o mulț�ime de î�ntrebări ș� i nu plec
până nu primesc răspunsuri complete si complexe. Dacă
am ș� i ceva cunoș� tinț�e, probabil că mă voi ghida după ele,
indiferent dacă părerea mea coincide cu cea a medicului
sau nu. Dacă nu am deloc cunoș� tinț�e, mă ghidez după răs-
punsurile primite ș� i cercetez de unul singur î�nainte să mă
hotărăsc dacă urmez sfatul”.
La fel ca î�n cazul tuturor tendinț�elor, un dar poate de-
veni o adevărată pacoste. Pentru că Iscoditorii sunt moti-
vaț�i de argumente temeinice – sau mai degrabă de ceea ce
cred ei că sunt argumente temeinice, deș� i uneori nu sunt
– pot părea câteodată niș� te excentrici. Resping î�ndrumarea

experț�ilor î�n favoarea propriilor concluzii ș� i î�i ignoră pe cei
care î�i contrazic: „De ce crezi că ș� tii mai multe despre
pneumonie decât un medic specialist?” sau „Toată lumea
din birou foloseș� te un anumit format pentru rapoarte, de
ce insiș� ti să foloseș� ti un altul?”
Judecând după materialul pe care l-am citit când
scriam biografia lui John F. Kennedy, Forty Ways to Look at
JFK, bănuiam că mulț�i adepț�i ai teoriei conspiraț�iei sunt
Iscoditori.
Î�n unele situaț�ii, felul excentric de a fi al unui Iscoditor
poate fi obositor. De exemplu, legendarul antreprenor ș� i
lider de afaceri Steve Jobs a fost un Iscoditor ș� i, î�n tinereț�e,
a crezut că o dietă vegetariană bogată î�n fructe l-ar scăpa
de problema mirosului corporal – chiar dacă mulț�i i-au
spus că, de fapt, era o capcană. Ș� i acest aspect al Iscodito-
rului poate deveni periculos. Când Jobs a fost diagnosticat
pentru prima oară cu cancerul care i-a adus î�n final moar-
tea, a respins abordarea universal acceptată a chimiotera-
piei ș� i a intervenț�iei chirurgicale ș� i a î�ncercat fără succes să
se vindece printr-o procedură de acupunctură auto-pre-
scrisă, o dietă vegană, niș� te remedii pe bază de plante ș� i alte
tratamente neconvenț�ionale, î�nainte să accepte operaț�ia.
Ca î�n cazul tuturor tendinț�elor, cu î�nț�elepciune ș� i expe-
rienț�ă, Iscoditorii pot î�nvăț�a să gestioneze punctele slabe
ale tendinț�ei lor. Un Iscoditor a rezumat astfel lucrurile: „Î�n
calitate de Iscoditor, am aflat că pot avea probleme atunci
când ignor regulile fără să comunic. Acum urmez regulile,
le schimb sau merg mai departe”.
Iată ș� i o curiozitate î�n legătură cu Iscoditorii: urăsc să
stea la coadă. Un prieten mi-a spus: „Urăsc atât de mult să
stau la coadă î�ncât nici măcar nu pot purta o conversaț�ie î�n

timp ce aș� tept, de exemplu, să se elibereze o masă î�ntr-un
restaurant”. Probabil că este vorba despre ineficienț�ă.
La fel ca î�n cazul tuturor tendinț�elor, Iscoditorii pot fi foarte

diferiț�i unii de alț�ii. Tendinț�a Iscoditorului se suprapune cu
cea a Conformistului (ambele î�ndeplinesc aș� teptările inte-
rioare) ș� i cu cea a Rebelului (ambii se opun aș� teptărilor
exterioare).
ISCODITORII-Conformiș� ti sunt mai î�n măsură să î�nde-
plinească aș� teptările exterioare. Sunt destul de pregătiț�i să
accepte logica aș� teptărilor sociale ș� i a regulilor generale;
un ISCODITOR-Conformist a explicat: „Cred din tot sufletul
că regulile au fost impuse cu un motiv, chiar dacă nu ș� tiu

care este acesta. Este important pentru mine să nu am pro-
bleme ș� i să nu-i deranjez pe alț�ii când î�mi cântăresc opț�iu-
nile. Dar, dacă nu cred că o activitate are un scop util, nu
mă poate convinge nimeni să o fac”.
Soț�ul meu, Jamie, este ISCODITOR-Conformist. El pune
la î�ndoială totul, dar poate fi convins destul de uș� or să î�n-
deplinească o aș� teptare. Fiind o Conformistă, mă î�ndoiesc
că aș� putea fi fericită î�ntr-o căsnicie cu cineva care nu ar fi
aș� a. Ceea ce este un gând obiectiv.
La celălalt capăt al spectrului, unii Iscoditori î�nclină
spre Rebeli; contestă aș� teptările atât de acerb ș� i le resping
atât de des, î�ncât pot părea Rebeli. (Diferenț�ele-cheie? Isco-
ditorii opun rezistenț�ă unei aș� teptări, deoarece consideră
că este nejustificată; Rebelii opun rezistenț�ă pentru că nu
vor să fie controlaț�i. O altă diferenț�ă grăitoare: dacă Iscodi-
torii î�ș�i stabilesc un obiectiv, nu î�ntâmpină probleme î�n î�n-
deplinirea lui, spre deosebire de rebeli, care sunt nevoiț�i să
ducă o adevărată luptă.)
Poate că de vină este natura mea de Conformist, dar mi
se pare hilar ș� i, uneori, exasperant să-i aud pe Iscoditorii
cu tendinț�e de Rebeli argumentând de ce nu vor respecta
regulile.
De exemplu, unii ISCODITORI-Rebeli nu ț�in cont de re-
gulile din trafic. Unul dintre ei mi-a scris: „Mă amuză limi-
tele de viteză ș� i conduc cum mă simt confortabil”. Când
i-am scris î�napoi ș� i l-am î�ntrebat: „Crezi că toț�i ș� oferii ar
trebui să conducă cu viteza pe care o consideră sigură?”, el
a răspuns: „Da, poate fi o idee bună ca fiecare să conducă
cu viteza la care se simte confortabil. Majoritatea oame-
nilor conduc cu o viteză pe care oricum nu o vor depăș� i.
E suficient să faci un drum pe ș� oseaua naț�ională ca să vezi

cât de mulț�i oameni respectă, de fapt, limita de viteză. Este
inutilă o astfel de lege, la fel ca legile pentru droguri”. Aceas-
ta este perspectiva Iscoditorilor cu î�nclinaț�ie spre Rebeli:
ineficienț�a ș� i arbitrariul unei aș� teptări generale o fac nele-
gitimă ș� i, prin urmare, ar trebui ignorată.
Un alt ISCODITOR-Rebel a scris: „Am primit o amendă
pentru parcare î�n loc nepermis; î�ncă nu am plătit-o. Nu î�n-
ț�eleg care este legătura î�ntre felul cum parchezi ș� i siguranț�a
î�n trafic, aș� a că nu î�i dau atenț�ie”. A trebuit să-mi î�nfrâng
impulsul de a răspunde ironic: „Bine că ai pus punctul pe i”.
Ideea este că, dacă Iscoditorii nu sunt de acord cu o
aș� teptare exterioară, ei se simt î�ndreptăț�iț�i să o respingă.
De asemenea, î�n funcț�ie de personalitatea lor, Iscoditorii
iau hotărâri diferite. Unii dintre ei suferă de analiză-para-
lizie. Tendinț�a spre interogare ș� i aviditatea de a obț�ine in-
formaț�ii î�i pot opri din drum. Un Iscoditor a explicat: „De
multe ori mă trezesc că examinez fiecare marcă, tip, compa-
nie sau ofertă î�nainte să cumpăr ceva. Deseori mă perpe-
lesc săptămâni la rând, î�nainte să mă hotărăsc”.
Pe de altă parte, unii Iscoditori sunt foarte hotărâț�i. Soț�ul
meu, Jamie, este un Iscoditor ș� i vrea î�ntotdeauna să ș� tie de
ce ar trebui făcut un anumit lucru; dar odată ce i se răspun-
de la î�ntrebări, el acț�ionează.
Desigur, mulț�i Iscoditori sunt un amestec î�ntre cele două
tendinț�e. Iată ce explicaț�ie a dat un Iscoditor:
Uneori sunt victima analizei-paraliziei, dar, surprinză-

tor, acest lucru se î�ntâmplă cel mai adesea când trebuie
să iau decizii aparent neimportante. Nu am avut pro-
bleme să mă hotărăsc cu privire la ce specializare să
aleg la facultate, dacă să mă căsătoresc de tânăr sau

dacă să-mi iau sau nu un câine. Cu toate acestea, nu
m-am putut hotărî� luni î�ntregi ce planificator să comand
pentru noul an. Soț�ului meu (Binevoitor) nu i-a venit să
creadă cât timp mi-a luat să studiez problema. Când am
apăsat, î�n cele din urmă, butonul de comandă pentru
un Day Designer, s-a bucurat ș� i m-a î�ntrebat: „Acum,
putem să nu mai discutăm despre planificatoare?”
O altă variaț� ie î�n cazul tendinț� ei Iscoditorilor este

abilitatea socială. Iscoditorii cu abilităț�i sociale reuș� esc să
pună î�ntrebări fără să-i deranjeze sau să-i obosească pe cei
din jur ș� i fără să-i facă să devină defensivi. Dacă Iscoditorii
sunt acuzaț�i că pun prea multe î�ntrebări sau că sunt neco-
operanț�i ș� i nu au spirit de echipă, pot î�nvăț�a să pună î�ntre-
bări î�n mod diferit. Î�n loc să î�ntrerupă prezentarea unui ș� ef
cu o replică bruscă: „Această regulă nouă nu are niciun
sens”, ei pot î�nvăț�a să î�ntrebe: „Aț�i putea să-mi spuneț�i de
ce a fost creată regula? Dacă î�i î�nț�eleg scopul, î�mi va fi mult
mai uș� or să o adopt”. Î�n cazul unui Iscoditor, explicaț�iile
suplimentare pot face diferenț�a dintre un comportament
constructiv ș� i unul distructiv.
Am observat un alt tipar interesant î�n rândul Iscodito-
rilor: ei pun adesea la î�ndoială chiar cadrul celor patru
tendinț�e.
De fiecare dată subiectul celor patru tendinț�e stârneș� te
amuzamentul unei părț�i a publicului. Aceș� ti oameni sunt
vădit surprinș� i când concluzionez: „Dacă primul gând care
î�ț�i trece prin minte când auzi teoria celor patru tendinț�e
este: «Ei bine, mă î�ndoiesc de veridicitatea acestei teorii»,
probabil că eș� ti un Iscoditor”.
Î�n parte, acest lucru se datorează firii lor curioase, de-

sigur. Iscoditorii emit păreri, critică ș� i găsesc excepț�ii de la
răspunsurile pe care le primesc. Ei pot fi, de asemenea,
sceptici cu privire la faptul că teoria celor patru tendinț�e ar
avea o bază ș� tiinț�ifică solidă sau că î�ntreaga umanitate s-ar
î�ncadra î�n doar patru categorii comportamentale. Mulț�i Is-
coditori au afirmat că pun la î�ndoială validitatea î�mpărț�irii
î�ntregii omeniri î�n patru categorii mari.
Ș� tii ce e interesant? Mulț�i oameni au exact aceeaș� i re-
acț�ie când deschid subiectul despre cele patru tendinț�e. Ei
folosesc cuvinte diferite, dar sensul este identic. Este amu-
zant că tocmai această obiecț�ie a lor î�i plasează î�ntr-una
dintre tendinț�e.
Dar cred că acest scepticism reflectă ș� i faptul că ten-
dinț�a Iscoditor este cel mai puț�in distinctivă. Conformiș� tii,
Binevoitorii ș� i Rebelii ș� tiu clar care sunt diferenț�ele dintre
ei ș� i cei care aparț�in altor tendinț�e. Dar Iscoditorii nu con-
sideră că orientarea lor spre chestionarea excesivă î�i plasează
î�ntr-o anumită categorie, ci că acest tipar de comportament
este un răspuns cât se poate de firesc ș� i logic la cerinț�ele
vieț�ii. Un prieten mi-a spus: „Cu siguranț�ă sunt un Iscodi-
tor. Dar, cu toate acestea, nu gândim cu toț�ii la fel?” Nu, cu
siguranț�ă nu.
Î�n timpul unei vizite la vechiul meu liceu, unde am vorbit
despre cele patru tendinț�e, un elev din ultimul an a insistat:
— Sunt un amestec de tendinț�e. Uneori acț�ionez î�ntr-un
fel, alteori î�n alt fel, î�n funcț�ie de situaț�ie.
— De exemplu? am î�ntrebat.
—Dacă primesc o sarcină de la un profesor pe care î�l
respect, o mă achit de ea fără nicio problemă, deci sunt un
Conformist. Dar, dacă nu î�l respect pe profesor, nu mă voi
achita. Deci sunt un Rebel. Î�n concluzie, sunt diferit, î�n func-
ț�ie de situaț�ie.
— De fapt, nu eș� ti, am spus. Eș� ti pur ș� i simplu un Isco-
ditor. Prima î�ntrebare a unui Iscoditor este: „ Oricum, de ce
ar trebui să te ascult?”
De ce nu le place Iscoditorilor
să li se pună întrebări
Există un mare paradox exact î�n ceea ce constituie esenț�a
tendinț�ei Iscoditorului.
Ș� tiam că Iscoditorii pun multe î�ntrebări, dar am fost
intrigată când un ascultător al podcastului a î�ntrebat: „Ai
observat că Iscoditorii se î�mpotrivesc să răspundă la î�ntre-
bări?” Am observat clar asta la soț�ul meu Iscoditor. De fapt,
refuzul său de a fi chestionat este atât de evident, î�ncât î�n
familia noastră există de ceva vreme o glumă despre „N2K”
(need to know). El dă răspunsuri numai î�n numele „nevoii
de a ș� ti”. Fie că este î�ntrebat: „Ce pregăteș� ti la cină?” sau
„Când î�ncepi noua slujbă?” Jamie refuză să răspundă. Lucru
care mă scoate din minț�i.
Mă gândeam că aceasta este doar o ciudăț�enie deza-
greabilă a personalităț�ii lui. Î�nsă abia acum î�mi dau seama
că este, de fapt, un aspect al tendinț�ei de Iscoditor. Î�n gene-
ral, pe Iscoditori nu î�i deranjează să ofere informaț�ii, dar
mulț�i dintre ei (deș� i nu toț�i) obiectează când altcineva î�i
chestionează cu privire la lucruri legate de judecata sau
deciziile lor. Ș� i aceasta poate fi o sursă de tensiune.
Iată cum a explicat asta un Iscoditor:
Noi, Iscoditorii, suntem mereu exasperaț�i de oamenii

care, spre deosebire de noi, nu cercetează cu mare aten-
ț�ie motivele, avantajele ș� i dezavantajele unor lucruri.
Dacă m-am hotărât să ț�in o dietă săracă î�n carbohidraț�i
ș� i un non-Iscoditor mă ș� icanează cu chestii de genul:
„Dar am auzit că aceste diete afectează ficatul” sau „Ro-
bert Atkins nu a murit de tânăr?” mă enervez imediat.
Dacă toate astea ar fi constituit cu adevărat o problemă,
cu siguranț�ă le-aș� fi descoperit î�n timp util – caz î�n care
aș� fi renunț�at la această dietă. (Replică exasperată.)
Un alt Iscoditor a fost de acord cu opinia mea: „Î�n cali-

tate de Iscoditor, prefer să nu dau explicaț�ii pentru ce fac.
Noi, Iscoditorii, avem o logică î�n spatele deciziilor noastre.
Deci, a) este obositor să revizuim lucrurile ș� i să expunem
toate motivele ș� i / sau b) ș� tim că avem dreptate, deci nu
simț�im nevoia să ne justificăm î�n faț�a altora”.
Deoarece Iscoditorii nu iau hotărâri pripite, sunt ade-
sea deranjaț�i – se simt chiar insultaț�i de-a dreptul – atunci
când ceilalț�i se î�ndoiesc de ei. Lucru amuzant, de altfel, de-
oarece ei, la rândul lor, î�i fac pe ceilalț�i să se simtă exact la
fel când î�i bombardează cu î�ntrebări.
Ș� i, desigur, Iscoditorii urăsc î�n special î�ntrebările pe care
le consideră o pierdere de timp. Prima lor î�ntrebare este: „De
ce ar trebui să răspund la î�ntrebarea ta?” Sunt mult mai dis-
puș� i să răspundă la o î�ntrebare, dacă î�nț�eleg de ce a fost pusă.
Nu agreează o î�ntrebare simplă, de genul: „La ce oră ple-
căm?”, ci au nevoie de explicaț�ii suplimentare: „La ce oră
plecăm? Fiindcă vreau să ș� tiu dacă am timp să merg sală”.
Nu este surprinzător că ceilalț�i se simt frustraț�i atunci
când Iscoditorii refuză să răspundă la î�ntrebări. Un Iscodi-
tor a explicat: „Având î�n vedere cât efort am depus, este
exasperant ca deliberările mele să fie ignorate, respinse

sau... ș� i mai rău... chestionate”. Am î�nț�eles. Dar ș� i alț�ii au
nevoie să li se răspundă la î�ntrebări.
Deci, ce e de făcut? Î�n loc să-i facă pe Iscoditori să creadă
că hotărârile lor sunt puse sub semnul î�ntrebării, ceilalț�i le
pot cere explicaț�ii despre cum au ajuns să le ia. Iscoditori-
lor le face plăcere să î�i î�nveț�e pe ceilalț�i sau să facă schimb
de cunoș� tinț�e. De exemplu: „Mi-ar plăcea să văd cum gân-
deș� ti. M-ar ajuta să î�nț�eleg cum ai ajuns la această con-
cluzie”. Sau: „Mă interesează să î�nț�eleg de ce ai ales acel
software de raportare ș� i aș� fi curios să aud de ce este cel
mai bun”.
Cum pot controla Iscoditorii

analiza-paralizia
Impulsul Iscoditorului de a pune î�ntrebări poate deveni epu-
izant ș� i paralizant, atât pentru Iscoditorii î�nș� iș� i, cât ș� i pen-
tru oamenii din jurul lor. După cum am văzut mai sus, unii
Iscoditori se luptă î�ndelung pentru a î�nceta investigaț�ia ș� i
a trece la acț�iune. Un Iscoditor a scris: „Nu mă pot opri din
cercetarea diferitelor abordări pentru diverse obiective
(dietă, exerciț� ii fizice, finanț� e, muncă). Sunt obsedat să
găsesc cel mai eficient mod, iar asta este complet inefici-
ent. Sunt derutat de orice nouă abordare sau tendinț�ă care
apare”.
Din acest motiv, Iscoditorii trebuie să-ș� i controleze
această obsesie pentru analiză. Pentru a nu cădea î�n cap-
cana de a despica firul î�n patru, Iscoditorii ar trebui să se
concentreze asupra obiectivului final. Un prieten Iscoditor
mi-a spus:
— Sunt avid de informaț�ii, aș� a că, atunci când mă blo-

chez î�n analize, mă î�ntreb: „Aceste informaț�ii sunt de fapt
relevante pentru ceea ce î�ncerc să stabilesc? De ce pierd
atât de mult timp cu lucrurile astea?”.
— Tu ai î�ntrebări cu privire la propria î�ntrebare! am
spus.
Un alt Iscoditor mi-a zis:
— Când lucram cu clienț�ii, tendinț�a mea de Iscoditor
mă î�mpiedica să mă î�ncadrez î�n timpul alocat fiecărui client,
pentru că voiam î�ntotdeauna să aflu mai multe ș� i să ofer
mai multe informaț�ii.
— Ș� i, cum te-ai schimbat? am î�ntrebat, curioasă.
— Am trecut î�n revistă, cu atenț�ie, conform tendinț�ei
mele de Iscoditor, toate avantajele pe care le-ar aduce res-
pectarea unui program, mie ș� i clienț�ilor mei.
O altă abordare: Iscoditorii ar putea alege să evite situ-
aț�iile care presupun multă cercetare, analiză ș� i luarea de
decizii. O femeie Iscoditor a scris cu tristeț�e: „Proiectarea
ș� i construirea unei case – ce-o fi fost î�n capul meu? Am stat
ore î�n ș� ir pe net analizând recenzii ș� i forumuri despre ma-
teriale ș� i produse, căutându-le pe „cele mai bune” dintre
toate, de la pardoseală la sistemele centrale de curăț�are. Ar
fi fost perfect dacă m-ar fi pasionat acest lucru, dar nu mă
pasionează”. Ar fi fost mai bine pentru ea să fi angajat un
specialist de î�ncredere.
Desigur, găsirea unui specialist „de î�ncredere” este o
provocare. Î� nsă Iscoditorii care suferă de această anali-
ză-paralizie o pot rezolva urmând exemplul cuiva î�n care
au î�ncredere sau restricț�ionându-ș� i sursele de informaț�ii
– limitându-se la verificarea Recenziilor consumatorilor; la
identificarea medicului, expertului sau a altei autorităț�i pe

care o consideră de î�ncredere; la telefonul dat unui prieten
bun sau unui membru al familiei; sau hotărând că „vânză-
torul de la acest magazin de camping este foarte bine in-
format, aș� a că voi cumpăra un cort de la acest magazin. Nu
mă voi mai duce nicăieri altundeva”.
Iscoditorii care suferă de analiză-paralizie, sau oamenii
din jurul lor, pot folosi termenele limită pentru a pune ca-
păt analizei ș� i a forț�a luarea unei hotărâri: „Avem nevoie de
un răspuns până vineri”. Dar Iscoditorii pot pune la î�ndoia-
lă ș� i aceste termene limită! Un Iscoditor a scris: „Mă î�ndo-
iesc de utilitatea impunerii unui termen limită. Eu răspund
doar la termene care au sens. Cele arbitrare nu funcț�ionea-
ză î�n cazul meu”.
Dar leacul cel mai potrivit pentru chestionarea specifi-
că Iscoditorului ș� i pentru orice fel de paralizie de care ar
suferi este claritatea. Un Iscoditor se chinuie să-ș� i formeze
un obicei? Un Iscoditor eș� uează să î�ndeplinească o aș� tep-
tare interioară? Dacă da, problema este, de cele mai multe
ori, claritatea – fiindcă, atunci când Iscoditorii nu î�nț�eleg
clar de ce ar trebui să î�ndeplinească o aș� teptare ș� i de ce ar
trebui să o î�ndeplinească î�ntr-un mod anume, nici nu o vor
face. Ei au nevoie de claritate ș� i, pentru a obț�ine claritate,
pun î�ntrebări. (Ș� i î�ntrebările lor sugerează de ce fac anu-
mite lucruri pe care alț�ii le dezaprobă.)
De ce ar trebui să mă deranjez să fac asta?

De ce să te ascult? Care este expertiza sau autoritatea ta?
Are acest nutriționist acreditările potrivite să-mi spună mie
ce să mănânc?
De ce ar trebui să fac asta? De ce nu poate să se ocupe

altcineva? Pot să mă operez î�n loc să fac terapie?
Pot obține mai multe informații?
Pot modifica această așteptare pentru a se potrivi nevoi-
lor mele individuale? Tratamentul ăsta are efecte secun-
dare. Voi reduce doza care mi-a fost prescrisă. Nu este nevoie
să-i spun medicului meu.
Există o modalitate mai bună de a face acest lucru? Dacă
îmi iau toate pastilele dimineața, scap de o grijă.
Această abordare își servește scopul? Nu văd de ce ar tre-
bui să mă deranjez să iau acest medicament dacă nu mă face
să mă simt mai bine.
Cine beneficiază? Care este intenția reală a persoanei
sau a organizației care are această așteptare? Medicul
câștigă mai mulți bani dacă mă convinge să urmez această
procedură în fiecare săptămână.
Odată ce Iscoditorii obț�in claritate, ei pot acț�iona. Un

Iscoditor a scris:
Faptul că am conș� tientizat că sunt un Iscoditor m-a aju-

tat să renunț� la zahăr. Nu am putut s-o fac atunci când
faptul că zahărul este nociv pentru sănătate era doar o
idee vagă î�n mintea mea. Aveam nevoie de analiză. Aș� a
că am urmărit prelegeri, am citit multe articole pe net
ș� i mi-am cumpărat cartea Why We Get Fat? (De ce ne
îngrășăm), de Gary Taubes. Ulterior, mi-a fost uș� or să
renunț� de tot la zahăr. Aveam nevoie de claritate ș� i,
odată ce am obț�inut-o, schimbarea obiceiului s-a pro-
dus de la sine.
Reț�ineț�i totuș� i că claritatea unui Iscoditor nu duce neapă-

rat la comportamentul pe care unii î�ncearcă să î�l promoveze.
Cum pot îndeplini Iscoditorii așteptări

nejustificate prin găsirea unei justificări proprii
Iscoditorii î�ntâmpină adesea probleme atunci când se află
î�ntr-o situaț�ie î�n care este important să î�ndeplinească o aș� -
teptare, dar consideră că această aș� teptare este arbitrară,
ineficientă sau nejustificată.
Î�n astfel de situaț�ii, Iscoditorii trebuie să î�nț�eleagă că
poate avea sens să se conformeze unei aș� teptări – fie ea
chiar fără sens sau arbitrară – deoarece este importantă
pentru altcineva sau pentru că este î�n interesul lor propriu.
Iată ce î�ș�i amintea un Iscoditor:
Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că fericirea bunicii

mele era un motiv destul de bun ca să fac ce î�mi cerea.
Când eram tânără, am î�nnebunit-o punând la î�ndoială
tot ce mă ruga să fac. De ce să ș� terg vasele când se pot
usca foarte bine pe scurgător? De ce nu pot purta negru
tot timpul? Dar acum mă gândesc: „Ei bine, voi face aces-
te lucruri inutile pentru că, de fapt, au un rost, acela de
a o mulț�umi pe bunica”.
Un student la Medicină m-a î�ntrebat, î�ngrijorat:

— Cum să mă conving să fac ceva când mi se pare pur
ș� i simplu o tâmpenie? Acest lucru mi se î�ntâmplă practic î�n
fiecare zi ș� i este foarte greu pentru mine să-i fac faț�ă.
— E ok, am spus, dând din cap. Iscoditorilor li se î�n-
tâmplă adesea asta.
— Deci, ce fac?
— Nu te concentra doar pe justificarea de prim ordin,
ci gândeș� te-te ș� i la aceea de ordin secund. O faci din moti-
vele tale. „Da, această misiune este inutilă ș� i mă face să
pierd timpul, dar vreau să câș� tig respectul profesorului
meu. Scopul meu justifică faptul că am să fac aș� a cum spu-
ne el.”
După cum ilustrează aceste exemple, chiar ș� i atunci
când justificarea de bază lipseș� te („Are sens această aș� tep-
tare?”), Iscoditorii se pot concentra pe o justificare mai
superficială („Are sens să î�ndeplinesc această aș� teptare,
de altfel nejustificată, din motive pur personale?”) Este im-
portant ca Iscoditorii să-ș� i amintească să facă ceea ce tre-
buie, astfel î�ncât să poată face ceea ce vor.
REZUMAT: ISCODITORUL
PUNCTE TARI APARENTE:
Se bazează pe date
Imparțial (conform judecății sale)
Interesat să creeze sisteme eficiente
Dispus să joace rolul de avocat al diavolului
Se simte confortabil să distrugă sistemul, dacă se justifică
Orientat spre interior
Nu este dispus să accepte autoritatea fără justificare
POSIBILE SLĂBICIUNI:
Poate suferi de analiză-paralizie
Nu are răbdare cu ceea ce ar însemna satisfacția altora
Posibil excentric
Reticent la clasarea chestiunilor pe care alții
le consideră soluționate
dacă rămân întrebări fără răspuns
Poate refuza să îndeplinească așteptările pe care alții
le consideră corecte sau cel puțin non-opționale
(de exemplu, reglementările din trafic)
Poate refuza să răspundă la întrebările altora
6
Relaționarea cu un Iscoditor
Muncă • Partener • Copil • Iscoditor • Alegerea unei cariere
Relaționarea cu un Iscoditor la serviciu
I scoditorii pot fi foarte valoroș� i pentru organizaț�ii, deoa-

rece ei sunt cei care pun î�ntrebări de genul: „De ce ar tre-
bui să facem aș� a? De fapt, ar trebui să facem asta? Ar trebui
să intervievăm mai mulț�i oameni? Există o modalitate mai
bună de a structura acest lucru?”
Iscoditorii adoră cercetarea, determinarea eficienț�ei ș� i
eliminarea proceselor iraț�ionale. Resping explicaț�iile î�ntr-o
doară, precum: „Aș� a am făcut î�ntotdeauna”. Î�ntrebările lor
oferă asigurări că o organizaț�ie î�ș�i foloseș� te resursele î�n mo-
dul cel mai eficient.
Cu toate acestea, chiar dacă este adesea valoroasă pentru
efortul echipei, curiozitatea necruț�ătoare a Iscoditorului nu
este î�ntotdeauna apreciată de colegi ș� i ș� efi. Iată ce mi-a ex-
plicat un Iscoditor:
Faptul că sunt Iscoditor mă ajută să î�ndeplinesc bine ac-

tivitatea de bază î�n munca mea. Cu toate acestea, uneori,
atunci când oamenii acceptă relaxaț�i un proiect de echi-

pă, ei consideră nevoia mea de a pune î�ntrebări drept o
lipsă de spirit de echipă. Cred că, punând î�ntrebări po-
liticoase (chiar ș� i de genul: „Avem nevoie cu adevărat
de acest proiect?”), de multe ori ne putem clarifica abor-
darea, putem evita să o luăm î�n direcț�ia greș� ită sau să
muncim inutil. Iar deznodământul va fi un rezultat mai
bun. Stăruinț�a mea de a economisi timp, bani ș� i efort
este adesea apreciată, dar poate ș� i să le enerveze pe
acele persoane care iau orice î�ntrebare ca pe o critică
sau ale căror răspunsuri sunt invariabil de genul: „Pen-
tru că aș� a spune cutare ș� i cutare” sau „Pentru că î�ntot-
deauna s-a procedat astfel”. Aceste două răspunsuri
sunt probabil cele mai supărătoare justificări pe care
le-ar putea prezenta cineva unui Iscoditor.
Când Iscoditorii refuză să urmeze o practică general

acceptată ș� i irosesc timpul punând la î�ndoială chestiuni pe
care alț�ii le-au considerat rezolvate, sau nu pot lua o deci-
zie î�n timp util, pot părea dificili. Colegii î�i pot ajuta să evite
această situaț�ie punând limite investigaț�iilor lor. De exem-
plu, un manager i-ar putea cere unui Iscoditor, care inter-
vievează oameni pentru un nou post, să ia o hotărâre până
la o anumită dată sau să ia î�n considerare doar primii cinci
candidaț�i. Limitarea ajută la forț�area trecerii la acț�iune.
Deoarece Iscoditorii au o mare î�ncredere î�n propria lor
analiză ș� i judecată, sunt convinș� i de corectitudinea propri-
ilor opinii ș� i refuză să ia î�n considerare alte păreri.
Ș� eful unei firme mi-a spus:
— Vicepreș� edintele meu este genial, dar nu suport să
lucrez cu el. Pune î�ncontinuu la î�ndoială deciziile ș� i judecata
Relaționarea cu un iscoditor 107
mea. Autoritatea ș� i experienț�a mea nu î�nseamnă nimic

pentru el.
— Mai mult ca sigur nu vrea să î�ți� submineze autoritatea.
El doar pune la î�ndoială totul. Asta e natura lui, i-am spus.
— Ei bine, indiferent de motiv, nici măcar nu mai putem
purta o conversaț�ie. Trebuie să comunic cu el printr-un
intermediar.
Când colegii î�ș�i dau seama că Iscoditorul nu intenț�io-
nează să genereze o dispută ș� i nu î�ș�i doreș� te să fie necoo-
perant sau obstrucț�ionist, ci acț�iunile lui sunt o consecinț�ă
a tendinț�ei sale, li se pare mult mai uș� or să aibă răbdare cu
el ș� i să-i furnizeze informaț�iile de care are nevoie. Un Bine-
voitor mi-a relatat următoarele: „Sunt profesor Montessori
ș� i lucrez î�ndeaproape cu doi Iscoditori. Pe vremuri, mă
î�nfuriam zilnic, dar acum le sugerez cărț�i, site-uri web sau
articole pe care le pot consulta pentru a-ș� i răspunde la
î�ntrebări”.
Când Iscoditorii lucrează pentru ei î�nș� iș� i – î�ș�i deschid
propria afacere sau î�ș�i aleg propriul mod de lucru – se
descurcă bine cu orice sarcină care, consideră ei, merită
timpul ș� i energia lor. Ei s-au angajat să facă doar lucrurile
care au sens, ceea ce, ca î�ntotdeauna, este atât un ajutor,
cât ș� i o piedică. De exemplu, s-ar putea ca Iscoditorii să nu
dorească să stea la prea multe discuț�ii cu potenț�ialii clienț�i,
cu excepț�ia cazului î�n care ajung la concluzia că acest lucru
va ajuta la î�ncheierea tranzacț�iei.
Este posibil ca Iscoditorii să fie nevoiț�i să ia măsuri
pentru a face faț�ă analizei-paraliziei, deoarece munca de
unul singur cere luarea a numeroase decizii complexe: Care
este cel mai bun mod de a ț�ine evidenț�a? De a î�nregistra
impozite? Dar de a obț�ine asigurări de sănătate ș� i de a
gestiona marketingul? Un Iscoditor care lucrează singur se

poate bloca din cauza incapacităț�ii de a lua decizii.
Relaționarea cu un partener Iscoditor

Un Iscoditor a scris: „Sunt un Iscoditor ș� i î�ntreb mereu de
ce ș� i cum pot fi lucrurile mai bune. Soț�ia mea glumeș� te me-
reu spunând că e convinsă că vom rămâne căsătoriț�i pen-
tru totdeauna, fiindcă am făcut deja o analiză amănunț�ită
ș� i am luat hotărârea corectă. De fapt, are dreptate!”
Î�mi este foarte uș� or să observ tendinț�a Iscoditorului,
deoarece soț�ul meu, Jamie, este un Iscoditor. Să fiu căsăto-
rită cu un Iscoditor î�mi este de multe ori de folos, fiindcă,
î�n calitate de Conformist, instinctul meu este să î�ndepli-
nesc aș� teptările fără să le analizez î�ndeaproape. Uneori,
î�mi imaginez aș� teptări acolo unde nu există sau devin prea
preocupată de respectarea regulilor. Dar Jamie pune mereu
la î�ndoială o aș� teptare î�nainte de a i se conforma, ș� i, luând
exemplul lui, am î�nvăț�at să î�ntreb mai mult.
Cu toate acestea, chiar dacă respect ș� i mă străduiesc
adesea să imit acest aspect al caracterului lui Jamie, uneori
mă î�nnebuneș� te. Aș� prefera un spirit cooperant î�n gospo-
dărie, dar acum î�nț�eleg că nu î�ncearcă să fie Gică-contra, ci
doar vrea să î�nț�eleagă de ce ar trebui să facă ce î�i cer eu.
Nu demult, l-am rugat să cumpere niș� te ș� uncă de curcan
când se î�ntorcea de la sală. Lui Jamie nu-i place treaba asta,
pentru că nu-i place să aș� tepte când vânzătorul taie carnea
(Iscoditorii urăsc să stea la coadă). Î�nainte să ș� tiu că este un
Iscoditor, î�i mai trimiteam câte un mesaj: „Te rog să te opreș� ti
î�n drum spre casă ș� i să cumperi câteva felii de ș� uncă afuma-
tă de curcan”, iar el, fără excepț�ie, î�mi ignora mesajul.
Ș� i nu pentru că este un ticălos, ci pentru că argumentul

lui era: „De ce ar trebui să mă supun acestui chin? De ce să
cumpărăm curcan când avem o grămadă de mâncare acasă?
Nu se justifică timpul pierdut”. Dar acum, că î�i cunosc ten-
dinț�a, i-am scris: „Te rog să cumperi câteva felii de ș� uncă
de curcan î�n drum spre casă. Eleanor pleacă î�n 2 excursii
săptămâna asta ș� i trebuie să î�i fac niș� te sandviș� uri pentru
prânz”. A cumpărat curcan.
Uneori î�ntrebările unui Iscoditor pot face ca partene-
rul acestuia să se simtă atacat sau neacceptat. Un Iscoditor
a scris:
Î�ntotdeauna trebuie să î�nț�eleg de ce, ș� i asta a pus multă

presiune pe căsnicia mea. Soț�ul meu se simte nerespec-
tat din cauza explicaț�iilor pe care trebuie să mi le dea
când î�mi cere o favoare elementară. O simplă cerinț�ă:
„Dragă, cumperi un bec nou?” s-a transformat î�ntr-o
ceartă de două zile. Să fiu a naibii dacă am de gând să
cumpăr becul fără să ș� tiu de ce î�i trebuie.
O prietenă Iscoditoare este căsătorită cu un Conformist.

Iată ce mi-a povestit:
— Soț�ul meu urăș� te să vadă sertare ș� i dulapuri deschise
î�n bucătărie. Aș� a că mi-a propus să facem o regulă: să î�nchi-
dem î�ntotdeauna dulapurile ș� i sertarele din bucătărie.
Am î�ncuviinț�at din cap:
— Corect. Conformiș� tii respectă regulile.
— Dar l-am î�ntrebat de ce să facem o regulă. A răspuns
că el va impune această regulă, î�n timp ce eu aș� putea să
impun alta. Dar eu nu vreau să ne impunem reciproc re-
guli. De ce ar trebui să facem asta? Ș� i de ce trebuie să stea
î�nchise sertarele ș� i dulapurile? Dacă vrea să stea î�nchise,

să le î�nchidă. Pe mine nu mă deranjează, aș� adar de ce mi-ar
păsa?
Eu am izbucnit î�n râs.
— Eș� ti o Iscoditoare sadea, iar el un Conformist verita-
bil! Clasic.
Î�mi place să văd tendinț�ele desfăș� urându-se chiar î�n
faț�a mea.
Î�ntrucât Iscoditorii dau atât de multă importanț�ă pro-
priei lor analize, ei refuză de multe ori sfaturile „experț�i-
lor”, ceea ce poate fi frustrant pentru parteneri. Unul dintre
cititori a scris: „Soț�ul meu Iscoditor crede că are răspunsu-
rile la toate î�ntrebările ș� i, trebuie să recunosc, de cele mai
multe ori are dreptate, ceea ce face ca lucrurile să fie ș� i mai
dificile. Exemplu: eu vreau să mergem la un consilier fi-
nanciar. El consideră că ar fi o risipă de bani ș� i că el poate
să se documenteze ș� i să găsească soluț�ii la probleme la fel
de bine ca un expert”. Acest tipar poate fi extrem de ener-
vant ș� i poate chiar să pună viaț�a î�n pericol – de exemplu,
dacă un Iscoditor hotărăș� te că mecanismele de siguranț�ă
ale unei unelte electrice nu sunt de fapt necesare.
Î�nclinaț�ia Iscoditorului către obț�inerea de informaț�ii ș� i
obsesia de a lua cea mai bună decizie pot î�mpinge un cuplu
spre analiză-paralizie. O cititoare a scris:
Soț�ul meu este un Iscoditor ș� i nu se poate face nimic ca

lucrurile să se schimbe. De exemplu, am găsit o grădini-
ț�ă despre care cred că ar fi potrivită pentru copilul nos-
tru, dar soț�ul meu are î�ndoieli. Î�n orice caz, ar trebui să
facem niș� te paș� i concreț�i î�n sensul ăsta, dar el pune sub
semnul î�ntrebării programa grădiniț�ei. Î�ncerc să pun
lucrurile î�n miș� care, dar el î�mi ridică la fileu atâtea î�n-
trebări î�ncât renunț� .
Ea ar putea să apeleze la strategiile folosite de obicei

pentru a-i ajuta pe Iscoditori să scape de starea aceea de
analiză-paralizie, cum ar fi stabilirea termenelor limită,
solicitarea sfatului unui consilier de renume sau limitarea
surselor de informaț�ii.
Ca ș� i î�n cazul tuturor celorlalte tendinț�e, punctele tari
ale Iscoditorului sunt, totodată, ș� i puncte slabe. Iar parte-
nerii au de-a face cu ambele feț�e ale monedei.
Relaționarea cu un copil Iscoditor

Pentru un copil Iscoditor, formulări de genul: „Pentru că aș� a
spun eu”, „Am făcut î�ntotdeauna aș� a”, „Aș� a trebuie să faci”
ș� i „Aceasta este regula” sunt exprimări necâș� tigătoare ș� i, cu
siguranț�ă, nu justifică conformarea.
Un Iscoditor are nevoie de motive. Dacă părintele do-
reș� te ca un astfel de copil să exerseze la pian, este vital să-i
răspundă la î�ntrebări de genul: De ce să cânt la pian? De ce
este important să exersez? De ce să exersez un anumit nu-
măr de zile? De ce l-ai ales pe acest profesor? Dacă muzica
este importantă, de ce nu este suficient doar să ascult, de
ce trebuie să ș� i cânt? Dacă un copil Iscoditor este mulț�umit
de explicaț�ii, este foarte probabil să accepte să exerseze î�n
mod regulat. Dacă nu este mulț�umit de explicaț�ii, poate să
se î�mpotrivească din toate puterile.
Părinț�ii ș� i profesorii se enervează când copiii Iscoditori
refuză să aibă un comportament convenț�ional. Ei î�ntreabă:
„De ce nu pot să mă duc î�n costumul de Halloween la
ș� coală?”, „Unchiul Jimmy este nepoliticos cu mine, aș� a că

eu de ce trebuie să fiu politicos?”, „Ce rost are facultatea?”
Un cititor a scris: „Fiul meu adolescent este un Iscoditor.
Tocmai ș� i-a luat permisul de conducere ș� i l-am surprins
conducând desculț� când venea de la î�not. I-am spus: „Î�ncal-
ț�ă-te, este ilegal să conduci desculț�” (eu sunt un Confor-
mist) ș� i el a î�ntrebat: „Dar de ce este ilegal?” (Unii Iscoditori
chiar au o problemă cu regulile de circulaț�ie.)
Î�nvăț�ătorii ș� i profesorii sunt de regulă plăcut surprinș� i
de î�ntrebările logice ale Iscoditorului, deoarece generează
dezbateri î�n clasă ș� i demonstrează interesul elevului re-
spectiv. Dar există ș� i momente î�n care aceș� tia sunt de-a
dreptul exasperaț�i, fiindcă Iscoditorul î�ncetineș� te ritmul
dezbaterii, le contestă autoritatea, argumentează î�mpotri-
vă, refuză să finalizeze sarcini sau direcț�ionează greș� it ener-
gia clasei.
Copilăria poate fi o perioadă dureroasă pentru Iscodi-
tori, deoarece adulț�ii se aș� teaptă mai mereu de la copii să
facă lucruri doar pentru că ei „au spus să le facă”. Un părin-
te de copil Iscoditor mi-a spus: „Fiul meu este foarte inteli-
gent, dar se descurcă greu la ș� coală. Excelează la examene,
dar nu vede rostul temelor, aș� a că refuză să le facă”.
Frustrările Iscoditorilor legate de ș� coală pot avea un
efect semnificativ asupra succesului lor academic; când ai
de-a face cu un copil care refuză să î�ndeplinească o aș� tep-
tare, este important să î�ncerci să î�nț�elegi motivul compor-
tamentului lui. Î�n timp ce un copil Rebel spune: „Nu mă
poț�i obliga”, un copil Iscoditor aș� teaptă să î�i dau un argu-
ment convingător. Un Iscoditor î�ș�i aducea aminte:
Când eram copil, caligrafia mea lăsa de dorit, iar profe-

sorii păreau mai preocupaț�i de acest aspect decât de
conț�inut. Eram un copil deș� tept ș� i î�ntr-o zi mi-am dat
seama că ș� tiam răspunsurile la toate î�ntrebările din
manuale, ș� i nu exista niciun motiv pentru care trebuia
să notez ceva. Dacă profesorii voiau să verifice ce ș� tiam,
nu trebuiau decât să mă î�ntrebe!
Profesorii mă pedepseau, mă considerau leneș� , î�ncăpă-
ț�ânat ș� i mocăit, dar nu mi-au dat niciun argument valid
î�n acest sens. Abia când lucrurile s-au complicat sufici-
ent de tare î�ncât a trebuit să notez ca să nu pierd ș� irul
gândurilor, am î�nceput ș� i eu să scriu.
Dacă un î�nvăț�ător s-ar fi obosit să afle motivul acestui

refuz al copilului ș� i să-i ofere explicaț�iile potrivite, acest
conflict ș� colar s-ar fi putut rezolva mult mai devreme.
De fapt, copiii Iscoditori resping adesea ideea de auto-
ritate. Mă î�ncântă nespus să î�ntâlnesc tipologiile specifice
fiecărei tendinț�e: î�n viaț�a reală sau î�n cărț�i, filme sau emi-
siuni de televiziune. Când am recitit Jane Eyre de Charlotte
Brontë, am avut o astfel de experienț�ă chiar de la primele
pagini ale cărț�ii: Mătuș� a ranchiunoasă a lui Jane, doamna
Reed, foloseș� te chiar termenul de „Iscoditoare” la adresa
fetei, explicând de ce o găseș� te enervantă: „Jane, nu-mi plac
cârcotaș� ii ș� i Iscoditorii”. (A trebuit să caut î�n dicț�ionar cuvân-
tul „cârcotaș� ”; î�nseamnă „cineva care caută nod î�n papură”.)
Deci, atunci când un copil Iscoditor pune la î�ndoială o
sarcină sau o aș� teptare, profesorul sau părintele ar face
bine să-i ofere o justificare detaliată. Dacă un elev Iscodi-
tor î�ntreabă: „De ce trebuie să ș� tiu lucruri despre Mesopo-
tamia antică? Nu cred că-mi vor folosi vreodată”, profesorul
poate da un răspuns care să nu î�l ajute cu nimic pe copil:
„Asta e programa ș� colară, aș� a că asta trebuie să î�nveț�i” sau

poate da un răspuns care să î�i fie de un real ajutor copilu-
lui: „Adevărat, ț�i se cere să î�nveț�i despre Mesopotamia, dar,
făcând lucrul acesta, î�nveț�i de fapt mult mai mult. Î�nveț�i
cum să analizezi rapid un material complex, cum să scoț�i
ideile principale dintr-un text, cum să iei notiț�e î�n mod efici-
ent ș� i cum să explici ideile dintr-un text cu propriile cuvinte.
Acestea sunt abilităț�i importante care î�ț�i vor fi de folos”.
Dincolo de asta, chiar ș� i copiii pot intui răspunsurile
„de bun simț�”. De ce să nu conduci desculț�? Pentru că, dacă
o faci, este posibil să fii nevoit să plăteș� ti o amendă mare
sau există pericolul să ț�i se suspende permisul. De ce să faci
cursuri care par inutile? Pentru că nu ne putem permite să
plătim pentru facultate, iar cursurile sunt utile, dacă vei
aplica pentru bursă. De ce să fii drăguț� cu unchiul Jimmy?
Pentru că î�l iubeș� ti pe bunicul ș� i el se va supăra dacă eș� ti
nepoliticos cu unchiul tău.
Relaționarea cu un pacient Iscoditor

Pentru orice profesionist din domeniul sănătăț�ii, este cru-
cial (deș� i uneori nu este posibil) să răspundă la î�ntrebările
Iscoditorului. Odată ce Iscoditorii sunt convinș� i, nu au pro-
bleme cu î�ndeplinirea aș� teptărilor legate de sănătate. Vor
lua medicamente, vor face kinetoterapie, î�ș�i vor schimba
obiceiurile alimentare ș� i obiceiurile legate de băutură ș� i se
vor prezenta la controale. Dar, dacă nu sunt convinș� i, nu
vor face nimic din toate astea.
De prea multe ori, profesioniș� tii din domeniul sănătăț�ii
consideră că oferă justificări complexe pentru aș� teptările
lor, dar, î�n realitate, ei lasă î�ntrebări fără răspuns, astfel
î�ncât Iscoditorul nu acț�ionează. De exemplu, un specialist

î�n domeniul igienei dentare ar putea da următorul sfat:
„Trebuie să vă spălaț�i pe dinț�i timp de două minute, cel pu-
ț�in de două ori pe zi, altfel se va depune tartru”. Sună ca o
justificare. Dar, de fapt, ce este tartrul? Care sunt consecin-
ț�ele depunerii de tartru? Ș� i dacă tartrul este chiar o pro-
blemă, de ce nu o rezolvă specialistul? Niș� te explicaț�ii mai
amănunț�ite ar putea duce la o respectare mult mai bună a
regulii.
Merită menț�ionat ș� i faptul că Iscoditorii manifestă ade-
sea o dorinț�ă puternică de a personaliza. Aceș� tia pot hotărî�
să urmeze instrucț�iunile î�n felul î�n care cred ei că are cel
mai mult sens – adică nu exact aș� a cum au fost concepute.
Din acest motiv, este important să li se explice de ce ar tre-
bui urmate cu exactitate: „Acest medicament trebuie luat î�n
timpul mesei, pentru că altfel poate provoca greaț�ă severă”.
Iscoditorii au nevoie de motive. De ce să reduci carbo-
hidraț�ii? De ce să mergi î�n sus ș� i î�n jos pe culoarul unui
avion? Au ei deplină î�ncredere î�n autoritatea care î�i î�n-
deamnă să facă aceste lucruri? Dacă da, o vor face. Dacă nu,
nu o vor face. Iscoditorii vor face ceea ce are sens pentru ei,
ceea ce rezonează cu personalitatea lor. Un prieten Iscodi-
tor a relatat:
Când am fost diagnosticat cu diabet de tip 2, prietena

mea a crezut că î�mi va fi greu să mă descurc cu noul
meu regim alimentar, dar eu ș� tiam că voi reuș� i. Totuș� i,
ea a fost de părere că am î�ntrecut măsura î�n cabinetul
doctorului, fiindcă am pus prea multe î�ntrebări. Sim-
ț�eam că am nevoie de informaț�ii. Ș� tiu că, odată ce mă
hotărăsc, mă ț�in de plan. Dar am fost sincer cu medicul
meu. I-am spus: „Î�n ceea ce priveș� te mâncarea, o să ț�in
regimul cu sfinț�enie, dar o să beau ș� ase beri pe săptă-

mână. Asta este hotărârea mea”.
„Trăsneala” asta a Iscoditorului (este un cuvânt dur, dar

nu există un termen mai potrivit pentru cineva care trage
concluzii nefiind expert) se manifestă adesea î�n raport cu
sănătatea – poate că este combinaț�ia dintre abilitatea de a
face cercetări amănunț�ite, de multe ori accesând site-uri
î�ndoielnice, ș� i tendinț�a lui de a personaliza.
Iscoditorii pot avea propria lor teorie cu privire la cau-
za unei probleme de sănătate sau la tratamentul potrivit.
Părerea mea este că, profesioniș� tii din domeniul sănătăț�ii
ignoră adesea aceste teorii generate de pacienț�i ș� i conti-
nuă să insiste pe propria viziune asupra cazului, aș� tep-
tându-se ca pacientul să accepte î�n cele din urmă opinia
expertului. De cele mai multe ori, această abordare nu
funcț�ionează. Este mult mai eficient să abordăm teoria pa-
cientului ș� i să explicăm de ce profesionistul nu este de
acord cu ea.
Soț�ul Iscoditor al unei prietene s-a hotărât să urmeze
propriul său tratament î�mpotriva cancerului, spre dispera-
rea soț�iei ș� i a medicilor. Î�l î�ntrebau mereu: „De ce crezi că
ai ș� ti tu mai multe decât o echipă de medici specialiș� ti
î�n cancer?” Dar el făcuse propriile cercetări ș� i ajunsese la
anumite concluzii, iar acest lucru a cântărit mai mult pen-
tru el decât orice autoritate î�n domeniu. Pentru a-i schimba
părerea, cei din jurul lui ar fi trebuit să examineze raț�iona-
mentele pe care el le-a considerat convingătoare ș� i să le
combată cu argumente medicale pertinente, î�n loc să repe-
te î�ntruna: „Nu poț�i să-i asculț�i pe medici?”
Dacă este vorba despre î�ngrijirea sănătăț�ii (dar ș� i des-
pre orice altceva), atunci când î�ncurajezi un Iscoditor să
ia măsuri, ar fi util să î�i spui: „Î�ncearcă doar. Este un expe-

riment. Dacă funcț�ionează, continui. Dacă nu, î�ncerci altce-
va”. Această abordare face apel la tendinț�a Iscoditorului de
a aduna informaț�ii ș� i de a personaliza totul. Iscoditorii ar
putea, de asemenea, să ia exemplul unei persoane pe care
o respectă ș� i o consideră un model demn de urmat: „Dacă
această abordare funcț�ionează bine pentru el, s-ar putea
să funcț�ioneze bine ș� i pentru mine”.
Când un Iscoditor își alege cariera

Oamenii afirmă adesea lucruri de genul: „Sunt jurnalist, aș� a
că, desigur, sunt un Iscoditor” sau „Iscoditorii sunt proba-
bil mai predispuș� i să devină oameni de ș� tiinț�ă”. Dar nu aș� a
funcț�ionează lucrurile.
Majoritatea locurilor de muncă ar putea fi ocupate de
oameni de toate tendinț�ele, deoarece sunt numeroș� i facto-
rii care contribuie la succesul î�ntr-o anumită carieră. La
urma urmei, tendinț�a descrie doar modul î�n care o persoa-
nă răspunde la o aș� teptare, ș� i nu abilităț�ile, personalitatea,
inteligenț�a sau interesele acesteia. Am o prietenă care este
un medic genial ș� i foarte analitic. Iubeș� te cercetarea, pune
multe î�ntrebări, dar este o Binevoitoare. Pentru că, atunci
când vine vorba de î�ndeplinirea aș� teptărilor, ea î�ndeplineș� te
cu uș� urinț�ă aș� teptările exterioare, dar se chinuie să le î�n-
deplinească pe cele interioare.
Iscoditorilor chiar le plac informaț�iile ș� i analiza, aș� a că
fac performanț�ă î�n medii care se bazează pe cercetare. Le
place să î�mbunătăț�ească sisteme. Un Iscoditor a explicat:
Sunt auditor intern pentru o mare corporaț�ie multina-

ț�ională, ș� i m-am î�ntrebat timp de douăzeci de ani de ce
compania procedează aș� a cum procedează, căutând
permanent modalităț�i de î�mbunătăț�ire a metodelor. Sunt
respectat pentru că î�mi fac mereu timp să explic de ce
recomand să se facă lucrurile î�ntr-un anumit fel, ră-
mânând î�n acelaș� i timp deschis la ideile celorlalț�i. Mă
î�ndoiesc că aș� fi avut atât de mult succes î�n această ca-
rieră, dacă aș� fi avut altă tendinț�ă.
Multe profesii beneficiază de accentul pe care î�l pune

Iscoditorul pe motiv ș� i explicaț�ie. Un Iscoditor a explicat:
Sunt un Iscoditor cu î�nclinaț�ii spre Conformist. Lucrez

la planificarea utilizării terenurilor pentru o mică comu-
nitate ș� i mă ocup î�n special de noile amenajări. O parte
din munca mea constă î�n a mă asigura că planurile de
dezvoltare respectă regulile specifice unui oraș� (de
exemplu, o clădire poate avea o lăț�ime maximă x, o î�năl-
ț�ime maximă y ș� i poate fi situată la maximum z metri
de stradă etc.). Totuș� i, î�ntr-o mare măsură, toate aceste
norme sunt interpretabile ș� i se bazează pe aprecierea
personală.
Tendinț�a mea ajută la detensionarea relaț�iilor cu dez-
voltatorii – le cer să respecte doar lucrurile care au
sens din punct de vedere practic pentru amplasament
ș� i pot explica amănunț�it de ce investiț�ia face toț�i banii. Î�n
schimb, colegul meu Conformist se cramponează să
respecte î�ntocmai regulile, indiferent dacă acestea sunt
aplicabile sau nu, ș� i ajunge deseori la conflicte cu dezvol-
tatorii, cu managerii noș� tri ș� i cu consiliul municipal.
Iscoditorii se descurcă bine î�n medii care î�ncurajează

ș� i recompensează această atitudine iscoditoare ș� i î�n care
lucrează cu persoane care acceptă cu uș� urinț�ă să li se pună
î�ntrebări. Iscoditorii nu funcț�ionează bine î�n preajma oame-
nilor care aduc argumente de genul: „Pentru că aș� a am spus
eu” sau „Fiindcă aș� a am făcut î�ntotdeauna”.
Când este posibil, Iscoditorii ar trebui să se î�ndepărteze
de ș� efii ș� i colegii care interpretează interogarea constantă
ca fiind de natură să submineze, necooperantă sau obstruc-
tivă. Un Iscoditor ș� i-a amintit: „Am lucrat pentru un ș� ef
care dorea ca toț�i subalternii să fie jucători în echipă. Mă
consider un jucător î�n echipă ș� i o parte din valoarea pe
care o aduc echipei constă î�n faptul că mă asigur mereu că
facem cea mai bună lucrare î�n cel mai bun mod. Î�nsă, ori de
câte ori puneam î�ntrebări, el considera că refuz rolul de
jucător î�n echipă”.
Deoarece Iscoditorii trebuie să î�nț�eleagă de ce fac ceea
ce fac, cei mai mulț�i î�ș�i doresc să fie propriii lor ș� efi. Doar
aș� a pot să facă cercetări pe cont propriu ș� i pot lua propriile
decizii.
Iscoditorii urăsc să facă vreun lucru arbitrar, iraț�ional
sau ineficient, aș� a că, indiferent de cariera pe care o ur-
mează, ar fi î�nț�elept să evite aceste circumstanț�e. Persoa-
nele care deliberează î�n exces se descurcă mai bine atunci
când lucrează î�ntr-un loc î�n care termenele limită impun
acț�iunea sau î�n care au manageri sau colegi care î�i pot ajuta
să stabilească limite rezonabile pentru cercetarea lor.
REZUMAT: Relaționarea cu un iscoditor

Pune la î�ndoială toate aș� teptările ș� i le î�ndeplineș� te numai
dacă crede că sunt justificate, cu menț�iunea că poate
î�ndeplini doar aș� teptările interioare
Preț�uieș� te mai mult raț�iunea, cercetarea ș� i informaț�iile
Ia decizii bazate pe informaț�ii ș� i raț�iune; uneori, motivul
fiind că este important pentru altcineva
Urmează sfatul „autorităț�ilor” numai dacă are î�ncrede-
re î�n expertiza lor
Î�ș�i urmează propria judecată – uneori chiar ș� i atunci
când este î�n contradicț�ie cu opinia unor experț�i care
(se presupune) că ș� tiu mai bine
Pune insistent î�ntrebări, lucru care î�l poate face să pară
necooperant sau sfidător
Urăș� te orice este arbitrar; adică, reguli de genul: „Ma-
xim cinci articole la cabina de probă”
Nu î�i place să fie chestionat; î�ș�i analizează acț�iunile cu
atenț�ie, aș� a că i se pare obositor sau chiar jignitor să i
se ceară să-ș� i justifice hotărârile
Este posibil să aibă probleme î�n delegarea luării deci-
ziilor, deoarece î�i suspectează pe ceilalț�i că nu au o
bază suficientă pentru a acț�iona
BINEVOITORUL
Poți conta pe mine și eu contez pe tine
să contezi pe mine
Poți conta pe mine, iar eu chiar contez pe tine că vei face asta.
„Slujind altora, îmi slujesc mie.”
Dacă e vorba că trebuie, o voi face;

dacă e vorba să vreau, nu o voi face.
„Voi face tot ce îmi ceri.

Până în momentul în care n-o voi mai face.”
„Avem nevoie de un angajament exterior pentru orice –

chiar și pentru a avea timp pentru noi înșine.”
„Mulțumește-te cu mai puțin.”
„Am un fitil lung, dar cu ardere rapidă.”
Tratați-vă și pe voi înșivă așa cum îi tratați pe ceilalți.
„Cum pot să te ajut?”
„Nu vreau, dar totuși o voi face.”
„Toți pentru unul și unul pentru toți.”

7
Cum să înțelegi un Binevoitor
Voi face tot ce îmi ceri. Până în momentul
în care n-o voi mai face.
Puncte forte (și puncte slabe) • Puncte slabe (și puncte forte) •
Variații în cadrul tendinței • Modul în care Binevoitorii pot
îndeplini așteptările interioare prin crearea unei responsabi-
lități exterioare • Când dispare răspunderea externă • Cum
își pot gestiona Binevoitorii avantajele și dezavantajele ten-
dinței • Cum trec Binevoitorii de la așteptările exterioare la
cele interioare • Cum să înțelegem și să ne protejăm împo-
triva reacției de rebeliune a Binevoitorilor
Î�n viaț�a noastră de zi cu zi, ne confruntăm cu o serie de

aș� teptări: aș� teptările exterioare, cele pe care ni le impun
ceilalț� i (sau î�ncearcă să ni le impună) ș� i aș� teptările inte-
rioare, cele pe care ni le impunem singuri (sau î�ncercăm să
ni le impunem).
Binevoitorii î�ndeplinesc cu uș� urinț�ă aș� teptările exte-
rioare, impuse de ceilalț�i, dar se chinuie să î�ndeplinească
aș� teptările interioare, impuse de ei î�nș� iș� i. Identificarea
tendinț�ei Binevoitorului mi-a dat î�n cele din urmă răspun-
sul pentru prietena mea, cea care mi-a spus: „Nu am lipsit
niciodată de la antrenamente când făceam parte din echipa

liceului, de ce nu mă pot mobiliza să alerg ș� i acum?”
Când prietena mea avea un antrenor ș� i făcea parte din-
tr-o echipă care conta pe ea – aș� teptări externe – nu a avut
probleme să se prezinte la antrenament, dar propria ei aș� -
teptare interioară nu a fost suficientă pentru a o determina
să alerge.
Prin urmare, Binevoitorii răspund la responsabilizarea
externă. Se trezesc ș� i se gândesc: „Ce trebuie să fac azi?
Pentru cine?” Când o aș� teptare vine din exterior – de la un
ș� ef, un client, un membru al familiei, un medic, un antre-
nor, un grup, un coleg – Binevoitorii vor răspunde. Î�n cele
mai multe cazuri, respectă termenele limită, î�ș�i ț�in promi-
siunile, execută sarcinile altora.
Cu toate acestea, Binevoitorii se luptă să facă ceva pentru
ei. Pentru ei, aș� teptările interioare reprezintă o provocare.
Indiferent cât de mult ar dori să î�ndeplinească o aș� teptare
interioară – să facă miș� care, să participe la un curs online,
să î�nceapă o afacere – aproape inevitabil, vor eș� ua. Este un
lucru dificil de recunoscut, dar este adevărat.
Vestea bună este că acest tipar al Binevoitorului este
uș� or de remediat, dacă ș� tie cum să o facă.
Ș� i cum î�ndeplineș� te un Binevoitor o aș� teptare interioa-
ră? Prin crearea unei responsabilități exterioare. De î�ndată
ce Binevoitorii realizează că răspunderea externă este ele-
mentul crucial care lipseș� te, soluț�ia este foarte simplă ș� i
uș� or de aflat.
Din acest motiv, Binevoitorii sunt cei care câș� tigă cel
mai mult din cunoaș� terea cât mai profundă a tendinț�ei lor.
Chiar mai mult decât pe Conformiș� ti, Iscoditori ș� i Rebeli,
cadrul celor Patru Tendinț�e î�i ajută pe Binevoitori să î�ș�i
Cum să înțelegi un binevoitor 125
analizeze comportamentul ș� i le arată cum să facă modifi-

cările dorite. (Ș� i î�i ajută ș� i pe cei din jurul lor să î�nț�eleagă
cum să-i influenț�eze î�n mod pozitiv.)
Acest lucru contează mult, pentru că, dintre toate ten-
dinț�ele, cea a Binevoitorului este cea mai răspândită, atât
î�n rândul bărbaț�ilor, cât ș� i al femeilor.

Binevoitorul este stânca pe care se sprijină lumea. Atât la
locul de muncă, cât ș� i acasă, Binevoitorii nu numai că sunt
cei mai numeroș� i, ci sunt ș� i cei pe care ceilalț�i se bazează
cel mai mult. Binevoitorii sunt mereu prezenț�i, răspund la
apelul de la miezul nopț�ii al clientului, î�ș�i respectă terme-
nele limită, î�ș�i î�ndeplinesc responsabilităț�ile, fac voluntariat,
ajută (până când nu mai ajută – o să discutăm mai târziu
despre rebeliunea Binevoitorului). Atât la locul de muncă,
cât ș� i acasă, Binevoitorul reprezintă tendinț�a care, cel mai
probabil, î�ș�i va aduce contribuț�ia.
Mă pregăteam să vorbesc la o conferinț�ă despre cele
patru tendinț�e ș� i, chiar dacă de obicei nu folosesc prezen-
tări î�n Power Point, organizatorul conferinț�ei m-a sfătuit
să le folosesc.
— Nu ș� tiu să fac prezentări î�n Power Point, am
recunoscut.
— Nu-i nimic. Trimite-mi textul ș� i le voi face eu, a spus
organizatorul.
— Hmm…, am î�ngăimat, lăsând să se vadă clar că mă
î�ndoiam cu privire la faptul că acest lucru chiar se va
î�ntâmpla.
— Sunt un Binevoitor, a adăugat el.

— Oh! am răspuns, î�n acest caz, mulț�umesc. Le pot avea
până vineri?
— Sigur, mi-a zis ș� i am râs amândoi.
Binevoitorii excelează la î�ndeplinirea cerinț�elor ș� i res-
pectarea termenelor impuse de ceilalț�i. Datorită simț�ului
lor de a se simț�i î�ndatoraț�i faț�ă de ceilalț�i, sunt foarte buni
lideri, buni membri de echipă, prieteni, rude. Binevoitorul
este stâlpul oricărei comunităț�i. Ei afirmă adesea: „Î�mi pun
pacienț�ii / clienț�ii / echipa de cercetare / familia î�naintea
mea”. Binevoitorii sunt cei care se î�nț�eleg foarte bine cu
toate celelalte trei tendinț�e.
Atunci când Binevoitorii au motivaț�ia externă necesa-
ră ca să-ș� i î�ndeplinească aș� teptările interioare, nu resimt
niciun sentiment de limitare sau de frustrare – ș� i, desigur,
multe medii, cum ar fi serviciul, de exemplu, tind să ceară
o mare responsabilitate. Când ceea ce alț�ii aș� teaptă de la
Binevoitori coincide cu ceea ce aș� teaptă ș� i ei de la ei î�nș� iș� i,
atunci au viaț�a pe care ș� i-o doresc.
Mama mea este un exemplu excelent î�n acest sens. Ea
este o Binevoitoare, parț�ial prin felul ei de a fi ș� i parț�ial,
probabil, din î�ntâmplare. Ea găseș� te î�ntotdeauna motivaț�ia
externă pentru a î�ndeplini obiective importante pentru ea.
De ani de zile, face exerciț�ii fizice î�n mod regulat, mergând
la sală cu o prietenă care locuieș� te alături. Î�i place foarte
mult să citească ș� i face parte dintr-un grup de lectură.
Binevoitorii asemenea mamei mele nu sunt frustraț�i de di-
ficultatea cu care se confruntă î�n î�ndeplinirea aș� teptărilor
interioare – ei s-ar putea să nu conștientizeze niciodată
această dificultate – pentru că structura vieț�ii lor le permi-
te acest lucru fără să se agite prea mult.

Î�n cazul Binevoitorilor, oricât de mult ar dori să î�ș�i î�ndepli-
nească aș� teptările interioare, dacă nu au un fel de respon-
sabilitate exterioară, nu vor putea să le î�ndeplinească. Î�n
cadrul eș� antionului reprezentativ pe care l-am studiat, mai
mult de două treimi dintre Binevoitori au concluzionat că,
cel mai probabil, se simt frustraț�i fiindcă simt că „pot să-ș� i
facă timp pentru ceilalț�i, dar nu-ș� i pot face timp pentru ei
î�nș� iș� i”.
Din acest motiv, Binevoitorii se străduiesc să se auto-mo-
tiveze – să lucreze la teza de doctorat sau la un alt proiect,
să participe la evenimente de socializare, să-ș� i ducă maș� i-
na la service sau chiar să meargă la masaj. Aceasta poate fi
o problemă serioasă. Un Binevoitor care visează să lanseze
un startup, sau să-ș� i schimbe cariera după mulț�i ani, sau să
renunț�e la fast food, se poate simț�i foarte frustrat din cauza
incapacităț�ii sale de a î�ndeplini aceste obiective. Iată ce a
concluzionat un Binevoitor: „Promisiunile pe care ț�i le faci
ț�ie pot fi î�ncălcate. Promisiunile făcute altora nu ar trebui
să fie î�ncălcate niciodată”.
Binevoitorii depind de responsabilitatea externă pentru
a-ș� i î�ndeplini atât aș� teptările exterioare, cât ș� i pe cele inte-
rioare; dacă această responsabilitate lipseș� te, ei se luptă î�n
van să reuș� ească.
Î�n acelaș� i timp, î�nsă, dacă povara aș� teptărilor externe
devine prea grea pentru Binevoitori, poate să apară „rebe-
liunea Binevoitorului”: î�ndeplinesc, î�ndeplinesc ș� i iar î�n-
deplinesc o aș� teptare, apoi brusc se scutură ș� i refuză să o
mai facă. Episoadele de rebeliune ale Binevoitorului pot fi
scurte ș� i simbolice sau lungi ș� i distructive.
Binevoitorii au nevoie de răspundere externă pentru a

î�ndeplini aș� teptările, dar trebuie totodată să nu permită
acestor aș� teptări să î�i facă să se revolte.
Toț�i Binevoitorii răspund la aș� teptările exterioare, dar di-

feră enorm cum ș� i când o fac.
La fel ca ș� i î�n cazul celorlalte tendinț�e, tendinț�a Bine-
voitorului se suprapune cu alte două tendinț�e: cu cea a
Conformistului (ambii î�ndeplinesc aș� teptările exterioare)
ș� i cu cea a Rebelului (ambii opun rezistenț�ă aș� teptărilor
interioare).
Deș� i ar putea părea că BINEVOITORII-Conformiș� ti simt
mai mult presiunea de a satisface toate aș� teptările ș� i, prin
urmare, au mai multe resentimente ș� i se simt epuizaț�i, î�n
realitate, lucrurile stau exact invers. Binevoitorii cu tendinț�ă

de Conformiș� ti conș� tientizează mai clar propria lor valoare
ș� i propriile dorinț�e. Ei au capacitatea de a spune nu, ase-
menea Conformiș� tilor.
Sora mea, Elizabeth, este o BINEVOITOARE-Conformistă.
Ea este o Binevoitoare care î�ndeplineș� te cu uș� urinț�ă aș� tep-
tările exterioare, dar se chinuie să î�ndeplinească aș� teptările
interioare; cu toate acestea, la un moment dat, este capabi-
lă să spună: „Nu, î�mi pare rău, nu pot face asta”. Urăș� te să-i
dezamăgească pe ceilalț�i, dar, dacă ș� tie că nu va putea î�n-
deplini o aș� teptare, poate să spună nu fără prea multe pro-
bleme. Ei nu î�i este greu să zică: „Pentru a-ț�i spune ț�ie da,
trebuie să spun altcuiva nu, aș� a că, î�mi pare rău, nu pot face
asta”. Nici eu ș� i nici ea nu am putut să ne amintim de prea
multe episoade de manifestare a rebeliunii Binevoitorului.
(Deș� i î�mi vin câteva î�n minte – de exemplu, momentul î�n
care s-a oprit ca din senin la un Walgreens, a cumpărat o
pungă cu chipsuri ș� i le-a mâncat î�n parcare. „Nu am mai
făcut aș� a ceva până acum”, a spus ea. „Părea ceva ilegal”.)
Î�n schimb, BINEVOITORII-Rebeli se enervează mai tare
î�n faț�a aș� teptărilor exterioare ș� i au mai multe resentimen-
te faț�ă de solicitările celorlalț�i. La fel ca Rebelii, ei se simt
adesea î�mpinș� i de la spate ș� i le este greu să se bazeze pe ei
î�nș� iș� i. De asemenea, reacț�ionează î�mpotriva oricărei con-
strângeri. Bunăvoinț�a lor presupune că le este greu să spună
nu, dar este posibil să se simtă plini de resentimente ș� i
epuizaț�i, ș� i, prin urmare, este mai probabil să manifeste
rebeliunea Binevoitorului. Î�ndeplinesc aș� teptările, dar, î�n-
tr-un anumit moment (ș� i pot ajunge foarte repede î�n acel
moment), izbucnesc. La fel ca ș� i Rebelilor, le displace să
trăiască după o rutină, să se ghideze după un plan stabilit
ș� i să respecte un anumit standard. Explicaț� ia unui

BINEVOITOR-Rebel:
Simt o presiune uriaș� ă de a respecta aș� teptările altora,

dar, î�n sinea mea, clocotesc de resentimente. Această stare
mi se pare deosebit de epuizantă la locul de muncă: mă
revolt pe dinăuntru de fiecare dată când primesc un
e-mail î�n care mi se cere să fac ceva sau să planific un
proiect, dar mă simt totuș� i obligat să î�mi fac treaba. Ș� tiu
că răspunderea externă mă va ajuta să stabilesc obice-
iurile pe care mi le doresc, dar ideea de a crea sisteme
de responsabilizare externă mă face să mă simt groaz-
nic. Urăsc să mi se spună ce să fac.
De asemenea, unii Binevoitori se descriu ca fiind „pe

placul celorlalț�i”, î�nsă ei au idei diferite despre ceea ce se
simt „î�ndatoraț�i” să facă. Unii se simt î�ndatoraț�i să facă
mult, unii foarte puț�in. Este cineva obligat să trimită bilete
de mulț�umire scrise de mână? Să rămână peste program
fiindcă a venit scadenț�a raportului lunar al echipei? Să se
ofere voluntar pentru misiunea pe care nimeni altcineva
nu este dispus să o accepte? Unii Binevoitori se vor simț�i
î�ndatoraț�i să o accepte; alț�ii nu.
Unii Binevoitori acceptă aș� teptările foarte uș� or. La fel
ca Binevoitorul care mi-a scris: „Ș� tii că eș� ti un Binevoitor
atunci când primul tău gând este: «Fă Testul celor Patru
Tendinț�e; ar trebui să o ajuț�i pe Gretchen cu cercetările ei».”
De fapt, unii Binevoitori acceptă aș� teptările atât de uș� or
î�ncât se simt obligaț�i să facă lucruri pe care nimeni nu le
aș� teaptă de la ei. „Toată lumea se aș� teaptă să fac prezenta-
rea î�n Power Point pentru î�ntâlnire.” (Chiar aș� a?) „Este to-
tal inacceptabil să laș� i vase nespălate î�n chiuvetă peste
noapte.” (Inacceptabil pentru cine?) „Toată lumea se bazea-

ză pe mine pentru organizarea conferinț�ei.” (Contează ei
pe asta? Ș� i de-ar fi aș� a, ce dacă?)
Aceș� ti Binevoitori pot resimț�i o presiune enormă pen-
tru a î�ndeplini obligaț�ii externe pe care, î�n mod ironic, ei
singuri ș� i le-au impus. Chiar dacă astfel de aș� teptări sunt
generate de ei î�nș� iș� i, î�ș�i iau forț�a tot din exterior. Cum a
explicat singură o Binevoitoare:
Pe măsură ce mi se pare din ce î�n ce mai evident că cei-

lalț�i aș� teaptă ceva anume de la mine, creș� te ș� i probabi-
litatea de face respectivul lucru. Exemple: de câteva ori
am strâns gunoiul î�nainte de ziua î�n care se ridică, când
soț�ul meu venea târziu de la serviciu, ș� i acum am prelu-
at î�n totalitate această sarcină... nu pentru că soț�ul meu
se aș� teaptă la asta, ci pentru că eu cred că se aș� teaptă la
asta. Chiar dacă ș� tiu că nu e aș� a! Lucru valabil ș� i pentru
cursul de yoga... mi-am impus să mă duc de câteva ori ș� i
acum nu mai pot renunț�a, pentru că l-aș� dezamăgi pe
instructor.
Ea nu face aceste activităț�i pentru că vrea să le facă; se

simte î�ndatorată faț�ă de ceilalț�i, deș� i de fapt aceș� tia nu-i
impun nimic.
Î�n schimb, alț�i Binevoitori se simt mult mai puțin î�nda-
toraț�i. Aceș� tia nu se luptă prea mult cu povara aș� teptărilor
sau cu „mulț�umirea celorlalț�i”. Dacă nu există nicio penaliza-
re, nu se deranjează să î�ndeplinească o anume aș� teptare.
De asemenea, Binevoitorii diferă î�n ceea ce priveș� te ni-
velul de energie. Binevoitorii cu un mai mare nivel de ener-
gie î�ndeplinesc mai uș� or aș� teptările, î�n timp ce Binevoitorii
cu nivel redus se pot simț�i epuizaț�i mai repede.
Modul în care Binevoitorii pot îndeplini

așteptările interioare prin crearea
unei responsabilități externe
Deci, ce pot face Binevoitorii pentru a se mobiliza să î�nde-
plinească o aș� teptare interioară? Este simplu ș� i uș� or – cel
puț�in teoretic.
Pentru a satisface aș� teptările interioare, Binevoitorii tre-
buie să creeze structuri de responsabilitate exterioară. Au
nevoie de instrumente precum: supraveghere, penalizări
pentru î�ntârziere, termene limită, monitorizare ș� i consecinț�e
î�n caz de nerespectare a promisiunilor. Pentru Binevoitori,
acesta este elementul crucial. Binevoitorii (ș� i cei din jurul
lor) nu se pot aș� tepta să fie influenț�aț�i de motivaț�ia interioa-
ră sau să se teamă de consecinț�e; trebuie să simtă că sunt
traș� i la răspundere din exterior.
Deî�ndată ce Binevoitorii conș� tientizează nevoia unei
răspunderi exterioare, pot să se slujească de ea. Iată cum a
explicat un cititor:
M-am străduit să-mi creez o serie de obiceiuri benefice,

dar, de cele mai multe ori, petreceam weekendurile
având grijă de cei cinci copii ai surorii mele sau de cei
ș� ase copii ai fratelui meu, pentru ca ei să poată evada
câteva zile cu partenerii lor – ș� i de fiecare dată mă sur-
prind î�n aceeaș� i rutină automată: somn, masă, biserică.
Am î�nceput să mă î�ntreb: oare cum se face că î�ngrijirea
acestor copii mă ajută atât de mult la capitolul obice-
iuri bune?
Conș� tientizasem acest lucru î�ncă de când eram tânăr.
Când aveam douăzeci ș� i unu de ani, am slujit î�ntr-o
misiune de optsprezece luni pentru biserica mea (LDS*).

O particularitate aparte a unei misiuni este să petreci
24 de ore din 24, 7 zile din 7 cu un î�nsoț�itor. Acest î�nso-
ț�itor trebuie să te aibă î�n faț�a ochilor î�n permanenț�ă. Ca
misionari ai răsăritului, aveam un program strict. Parti-
cipam la cursuri individuale sau de grup sau religioase,
făceam sport ș� i munceam de la 9.30 dimineaț�a până la
9.30 seara. Am î�nflorit î�n această atmosferă.
Relaț�ia cu î�nsoț�itorul meu era una foarte strânsă ș� i
era de aș� teptat să facem aceleaș� i lucruri î�n acelaș� i timp
î�n fiecare zi, iar asta presupunea responsabilitate ș� i
monitorizare.
Acolo, ne-am creat obiceiuri sănătoase: dormeam
bine, mâncam bine, făceam sport, munceam ș� i ne dez-
voltaserăm spiritul de devotament. Dar, odată ajuns
acasă, am pierdut această rutină. De multe ori mi-am
dorit să mă pot î�ntoarce î�n timp, la perioada î�n care
aveam permanent un î�nsoț�itor, î�mpreună cu care fă-
ceam absolut totul. Aveam inclusiv aceleaș� i obiective.
Săptămâna trecută am avut oaspeț�i ș� i m-am trezit de-
vreme ca să gătesc ș� i să mai fac una-alta prin casă.
Oaspeț� ii mei au plecat î�n această dimineaț�ă, iar eu am
rămas minunându-mă î�n urma lor de cât de curată era
bucătăria mea, î�n ciuda a cât gătisem î�n ultimele zile.
Apoi mi-am pregătit prânzul, dar nu am mai făcut or-
dine, fiindcă mi-am zis că oricum nu mai e nimeni î�n
casă î�n afară de mine. Aș� a că m-am apucat să joc un
joc î�n mintea mea, prefăcându-mă că aș� tept din nou
* Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă / Mormonii; în en-
gleză The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, LDS Church sau The
Mormons) este o Biserică Creștină restauraționistă întemeiată de Jo-
seph Smith în anul 1830. (n. red.)
oaspeț�i; doar aș� a am reuș� it să mă urnesc să fac curat î�n

bucătărie.
Secretul succesului? Binevoitorii trebuie să aleagă tipul

potrivit de responsabilitate pentru ei. Din acest punct de
vedere, ei sunt foarte diferiț�i.
Unii Binevoitori ajung să se simtă responsabili destul
de uș� or. Un e-mail generat automat sau o aplicaț�ie care evi-
denț�iază o sarcină neterminată de pe o listă de sarcini sau
o alertă Fitbit ar putea fi suficiente.
Î�n schimb, alț�ii se simt responsabili doar dacă î�n ecuaț�ie
apare o persoană reală. După cum a scris un Binevoitor:
„Le-am spus tuturor că nu consum deloc zahăr, ș� i î�n felul
acesta a fost uș� or să evit zahărul când eram î�n public. Sin-
gura dată când am dat greș� a fost î�ntr-o după-amiază când
am rămas singur”. Pentru un Conformist, Iscoditor sau
Rebel, nu ar fi contat că nu era nimeni prin preajmă, dar
pentru Binevoitor este o condiț�ie vitală.
Un Binevoitor a analizat modul î�n care au funcț�ionat
sau nu diferite metode pentru el:
Ș� tiind că responsabilitatea externă este esenț�ială pen-

tru mine, am făcut trecerea de la „antrenamentul” de
acasă (aproape inexistent) la î�nscrierea î�n programul
de fitness QiFlow. Din cauza cererii mari, se solicită o
rezervare online, iar anularea ei cu mai puț�in de două
ore î�nainte de ș� edinț�ă se penalizează cu o taxă de „anu-
lare târzie” de 5 $. Ciudat este că nu taxa de 5 dolari mă
î�mpiedică să anulez, ci mai degrabă faptul că nu suport
ideea de a rămâne un loc gol la oră; cel pe care ar fi tre-
buit să î�l ocup eu.
De fapt, m-a frapat faptul că, pe cei mai mulț�i Binevoi-

tori, perspectiva de a irosi bani nu î�i responsabilizează. Un
prieten Binevoitor mi-a spus: „Dintotdeauna mi-am dorit
să fac yoga ș� i am î�ncercat ani de zile să mă apuc de un curs.
Î�n cele din urmă, am reuș� it să mă î�nscriu la unul, ș� i m-am
dus doar o dată. Cursul a costat 300 de dolari”. Poate că, pe
unii Binevoitori, pierderea banilor nu î�i face să se simtă
responsabili, dacă sunt ai lor; dacă sunt ai altcuiva, s-ar pu-
tea simț�i responsabili.
Pentru siguranț�ă, unii Binevoitori sunt î�n stare să-ș� i
inducă ei î�nș� iș� i un sentiment de responsabilizare „exter-
nă”, prin crearea unor sisteme externe – liste de sarcini,
notiț�e î�n calendar, memento-uri pe telefon – care determi-
nă acel sentiment de responsabilizare externă, chiar dacă
este generat automat. Din exterior, aceș� ti Binevoitori arată
ca niș� te Conformiș� ti, deoarece par să urmărească î�ndepli-
nirea unei aș� teptări interioare. Dar pentru Binevoitori, aș� -
teptarea se simte impusă din exterior.
Unii Binevoitori cu imaginaț�ie pot chiar crea responsa-
bilităț�i exterioare gândindu-se la ei la persoana a treia. „Nu
mă simt vinovată dacă nu fac lucruri pentru mine, cea de
acum”, mi-a spus o Binevoitoare, „dar mă simt vinovată dacă
nu fac lucruri pentru mine, cea din viitor. Urăsc să merg la
sală, dar eu din viitor aș� vrea sigur să mă ț�in de antrena-
mente – chiar dacă eu de acum urăsc asta.”
Cu toate acestea, majoritatea Binevoitorilor nu pot au-
togenera această responsabilitate exterioară; trebuie să gă-
sească surse externe reale. Ei au nevoie de responsabilitate
pentru a se simț�i reali. După cum a spus un Binevoitor:
Nu prea reacț�ionez la responsabilitatea „superficială”.

Daca cineva mă trage la răspundere sub pretextul că
î�mi face o favoare sau că mă ajută să ating un obiectiv,
simt că nu am nicio obligaț�ie reală faț�ă de acea per-
soană. Când lucram la teza de doctorat, mă consultam
frecvent cu î�ndrumătoarea mea, dar nu prea s-a văzut
vreun progres. Amândoi ș� tiam că sunt î�n urmă, iar ea
era dezamăgită, î�nsă conș� tientizam că lipsa mea de
progres nu conta pentru cariera ei. Nu existau conse-
cinț�e pentru ea, doar pentru mine. Î�n final, singurul lu-
cru care a ajutat a fost să mă apropii de un coleg care se
lupta cu aceeaș� i problemă, a trasului de timp. Ne res-
ponsabilizam reciproc ș� i ș� tiam că renunț�area sau ab-
senț�a mea l-ar fi afectat ș� i pe el, î�n sensul că până la
urmă ar fi renunț�at ș� i el din lipsă de responsabilizare
externă.
Alte variaț�ii? Unii Binevoitori – î�n special cei introvertiț�i

– preferă forme impersonale de responsabilitate, cum ar fi o
aplicaț�ie sau un antrenor plătit care comunică prin e-mail.
De asemenea, pentru unii Binevoitori, responsabilitatea
funcț�ionează mai bine când este pozitivă. Memento-urile ș� i
supravegherea sunt percepute ca fiind cicălitoare, iar cică-
lirea poate declanș� a revolta Binevoitorului. Aceș� ti Binevo-
itori fac lucrurile mult mai bine atunci când răspunderea ia
forma laudei, a aclamării ș� i î�ncurajării. Un Binevoitor a ex-
plicat: „Când spun cuiva că iau răspunderea asupra mea,
parcă î�mi pun soarta î�n mâinile lui. Dar când î�i cer să ba-
tem palma, mă simt susț�inut ș� i, prin urmare, puternic. Simt
că aplauzele sunt mai puț�in invazive”.
Iată deci î�ntrebarea cheie: Cum creează Binevoitorii
sentimentul răspunderii?
Partenerul cu care împarți răspunderea

Binevoitorii pot face echipă bună cu un partener cu care să
î�mpartă responsabilitatea: un coleg de clasă, un instructor,
un consilier personal, un antrenor, un asistent medical, un
profesor, un membru al familiei sau un prieten. Rezultatele
unui studiu au arătat că persoanele care s-au î�nscris î�ntr-un
program de slăbire î�mpreună cu un astfel de partener au
reuș� it î�n număr mai mare să-ș� i menț�ină ulterior greutatea
decât cele care s-au î�nscris singure.
Unii Binevoitori declară că î�ș�i folosesc uneori copiii pe
post de parteneri cu care să î�mpartă responsabilitatea.
Rezultatele studiului au arătat că, atunci când un grup de
copii au fost instruiț�i să devină „agenț�i de schimbare”, ma-
mele lor au slăbit semnificativ mai mult ș� i au făcut mai
multă miș� care decât alte mame.
Din păcate, nu ne putem baza pe acest gen de parteneri.
Dacă partenerul respectiv î�ș�i pierde interesul, este distras
sau nu vrea să joace rolul de executant, Binevoitorul se
blochează. Un Binevoitor scriitor s-a plâns că „se simte
foarte frustrat când partenera lui recunoaș� te că nu a mai
lucrat la romanul ei, pentru că atunci se simte ș� i el î�ndrep-
tăț�it să facă la fel”.
De asemenea, uneori, Binevoitorii î�ncearcă să recrute-
ze parteneri cu care să î�mpartă răspunderea, dar aceș� tia
nu cooperează î�ntotdeauna. De exemplu, Conformiș� tii sunt
mai mereu reticenț�i î�n a-i responsabiliza pe alț�ii. După cum
a explicat o Conformistă:
Mă simt frustrată din cauza soț�ului meu Binevoitor. Vor-

beș� te î�ncontinuu despre î�ntoarcerea la ș� coală, despre
găsirea unui nou loc de muncă etc., dar nu miș� că un
deget. Ș� i nu-l voi bate la cap, pentru că, dacă vrea cu

adevărat ceva, să pună mâna să facă ceva. De ce nu o
face? Cred că ar avea mai multe ș� anse de reuș� ită, iar pe
el probabil că nici nu l-ar deranja să-l cicălesc pe tema
asta.
Pentru că de cele mai multe ori e dificil să găseș� ti un

partener de î�ncredere cu care să î�mparț�i responsabilitatea
î�n rândul prietenilor sau î�n familie, Binevoitorii se descurcă
mai bine cu un profesionist. De exemplu, consilierii pe pro-
bleme de carieră, de sănătate, de viaț�ă pot transfera respon-
sabilitatea prin stabilirea unor obiective concrete, a unor
termene limită ș� i prin supravegherea clienț�ilor. Sunt plătiț�i
să facă acest lucru, astfel î�ncât să nu î�ș�i piardă interesul.
Costă, desigur, dar poate fi cheia pentru descătuș� area po-
tenț�ialului unui Binevoitor.
Grupuri de responsabilitate
Persoanele care nu doresc să plătească un profesionist sau
să se bazeze pe un singur partener cu care să î�mpartă res-
ponsabilitatea se pot alătura sau pot pune bazele unui grup.
Un grup de acest fel ar putea fi format din prieteni, membri
ai familiei, colegi de muncă sau necunoscuț�i pe care î�i leagă
o dorinț�ă comună de a se trage la răspundere reciproc. Aș� a
cum demonstrează grupurile Alcoolicilor Anonimi, ale ce-
lor care vor să slăbească sau grupurile de studiu din cadrul
Facultăț�ii de Drept, transferăm ș� i primim răspundere, ener-
gie ș� i idei, prin interacț�iunile cu oamenii care au acelaș� i
obiectiv ca ș� i noi.
Pentru mulț�i Binevoitori, interacț�iunile faț�ă î�n faț�ă func-
ț�ionează cel mai bine, iar când acest lucru nu este posibil,
tehnologia poate fi de un real ajutor. Există o mulț�ime de
platforme, aplicaț�ii ș� i grupuri care-i ajută pe oameni să se

tragă reciproc la răspundere – inclusiv aplicaț�ia mea, Better,
care este concepută pentru a facilita formarea grupurilor
de răspundere pe diverse teme. Responsabilitatea virtuală
este mai puț�in intensă, dar mai convenabilă.
Binevoitorii trebuie să aibă grijă atunci când î�nființ�ea-
ză un astfel de grup. După cum mi-a spus un Binevoitor:
„Î�nainte să-mi dau seama că sunt un Binevoitor, de multe
ori mi-am depăș� it atribuț�iile preluând conducerea unor
grupuri ș� i făcând eforturi ca ele să rămână î�nchegate. Am
ajuns la epuizare ș� i s-a declanș� at rebeliunea Binevoitoru-
lui. Oamenii care au alte tendinț�e au argumente diferite
pentru aderarea la grupuri, aș� a că Binevoitorii trebuie să
fie atenț�i cu cine formează grupuri”.
Un client, un beneficiar sau un angajat

Clienț�ii ș� i beneficiarii impun răspunderea prin î�nsăș� i natura
relaț�iei. Un Binevoitor mi-a spus: „Am tot amânat crearea
unui curs online care să ofere suport pentru podcastul meu
de autoeditare. Î�n ultimul episod, am anunț�at că, atunci
când va fi gata, voi oferi gratuit o copie a cursului primilor
25 de ascultători care se î�nscriu. Cum oamenii s-au î�nscris,
chiar va trebui să fac cursul”.
Î�n mod similar, un Binevoitor a explicat: „Nu invitam
pe nimeni la mine pentru că nu făceam curăț�enie. Aș� a că
am hotărât să invit niș� te prieteni ș� i î�n felul acesta m-am
mobilizat să fac curăț�enie. Eram conș� tient de acest meca-
nism î�nainte de a vă citi cartea, dar mă gândeam la asta ca
la un fel de «motivaț�ie a ruș� inii». Î�mi place mai mult terme-
nul dumneavoastră de „responsabilitate externă”.
O prietenă mi-a spus că mama ei, care este o Binevoi-

toare, s-a mobilizat să facă sport devenind instructor de
fitness. Am vorbit cu mulț� i astfel de Binevoitori care au
căutat un loc de muncă sau chiar s-au hotărât să facă vo-
luntariat ca strategie de responsabilizare.
Pe de altă parte, un Binevoitor poate angaja pe cineva
pentru a se responsabiliza. „Mă folosesc de strategia «an-
gajează un adolescent» ca să aranjez zona de depozitare,
ca să rezolv ce a mai rămas nerezolvat prin curte ș� i pentru
alte activităț�i de genul acesta”, mi-a mărturisit un Binevoi-
tor. „Angajarea cuiva mă obligă să stabilesc un program fix,
fiind puț�in probabil să mă răzgândesc; mai puț�in î�n cazul
î�n care ar fi vorba de un membru al familiei. Faptul că am
de plătit un salariu mă responsabilizează.”
Ce beneficii au ceilalți
De multe ori, Binevoitorii pot face pentru ceilalț�i lucruri pe
care nu le pot face pentru ei î�nș� iș� i, astfel că ei ar putea să
î�ndeplinească un scop gândindu-se la beneficiul pe care
l-ar avea pentru ceilalț�i, î�n loc să se gândească la propriul
lor interes. De exemplu, mulț�i Binevoitori mi-au spus că au
putut să renunț�e la o căsnicie nereuș� ită abia după ce ș� i-au
dat seama că trebuiau să-ș� i protejeze copiii.
Iată ce a scris un Binevoitor: „Sunt inspector la o com-
panie ș� i, pentru a mă responsabiliza, condiț�ionez angaja-
mentele personale de angajamentele de la muncă: dacă
dorm suficient, lucrez mai bine; dacă fac miș� care, am mai
multă energie ș� i merg mai rar la chiropractician”.
O Binevoitoare mi-a spus: „Chiar dacă asta contrazice
convingerile mele feministe, î�i pregătesc prietenului meu
(ș� i mie, de altfel) pachetul pentru prânz î�n fiecare zi. Dacă
n-aș� ș� ti că el contează pe mine, nu aș� reuș� i să fac asta î�n

mod constant”.
Binevoitorii pot î�ndeplini o aș� teptare dacă este legată
de datoria lor de a fi modele bune pentru ceilalț�i. Un Bine-
voitor a găsit o soluț�ie creativă: „La noi î�n familie am făcut
o regulă: atunci când sunt acasă ș� i folosesc telefonul, ș� i copiii
au voie să le folosească pe ale lor”.
Binevoitorii au găsit modalităț�i ingenioase de a aduce
beneficii celorlalț�i, pentru propriul lor beneficiu. Un Bine-
voitor mi-a spus: „Soț�iei mele î�i place să facă miș� care. Mie
nu-mi place. Aș� a că am căzut de acord că, dacă eu nu fac
miș� care î�ntr-o zi, nici ea să nu facă a doua zi. M-aș� simț�i
vinovat dacă s-ar î�ntâmpla aș� a”. Altcineva a explicat: „Cum-
nata mea ș� i cu mine am făcut o listă cu obiceiurile sănătoase
pe care vrem să le deprindem. Dacă amândouă respectăm
planul, premiul va fi o zi la spa. Trucul este că, fiind amân-
două Binevoitoare, ne străduim să câș� tigăm premiul una
pentru cealaltă. Dacă nu reuș� esc să mă ț�in de plan, ea va
rata ziua de spa, ș� i invers. Ne-am dezamăgi reciproc, ș� i noi
nu ne-am dezamăgit niciodată una pe cealaltă”.
Uneori Binevoitorii invocă viitorul pentru a-ș� i induce
sentimentul răspunderii. Multă vreme, eram nedumerit când
oamenii î�mi spuneau lucruri precum: „Ț� in acest jurnal
pentru copiii mei, ca să aibă ceva de la mine când eu nu o
să mai fiu” sau „Mă ocup de această grădină ca să rămână
pentru copiii mei” – pentru că mă gândeam că acei copii nu
vor fi niciodată interesaț�i să citească jurnalul tatălui lor
scris de-a lungul a cincisprezece ani ș� i nu vor locui niciodată
î�n casa aceea cu grădină mare. Dar acum î�mi dau seama că
strategia o-fac-pentru-copiii-mei î�i poate ajuta pe Binevoi-
tori să facă ceva util.
Mulț�i Binevoitori au reț�ineri să spună nu chiar ș� i atunci

când se simt foarte î�mpovăraț�i de aș� teptări. Pentru a depăș� i
această reț�inere, Binevoitorii trebuie să conș� tientizeze că a
spune nu cuiva le permite să spună da altcuiva. „Echipa din
care fac parte ș� i-a manifestat mereu dorinț� a să lucreze
până târziu”, mi-a spus un prieten, „iar eu am fost de acord
pentru că nu voiam să-i dezamăgesc. Dar am avut o discu-
ț�ie î�n familie despre faptul că ar trebui să luăm cina î�mpre-
ună, aș� a că acum pot să spun nu echipei, pentru că nu vreau
să-mi dezamăgesc soț�ia ș� i copiii.”
Un alt Binevoitor, un profesor foarte apreciat, a accep-
tat prea multe invitaț�ii de a ț�ine prelegeri, până când î�ntr-o
zi s-a gândit: „Dacă renunț� la câteva, voi da ș� i altcuiva ș� ansa
de a se remarca”. Acest gând l-a î�ncurajat să mai refuze din
invitaț�ii.
Î�n calitate de Conformist, când aud pe cineva spunând:
„Mi-am dat seama că trebuie să fac asta pentru a fi un pă-
rinte /angajat /prieten mai bun”, mă revolt: „Nu, fă-o pentru
tine!” Dar pentru Binevoitori, a face ceva pentru ceilalț�i î�n-
seamnă, de fapt, a o face pentru ei î�nș� iș� i.
Alte modalități creative de responsabilizare

Am fost uimită de creativitatea Binevoitorilor când vine
vorba de răspundere. După o discuț�ie pe tema acestei cărț�i,
un tânăr mi-a relatat: „Alerg î�mpreună cu un prieten ș� i, după
antrenamente, fiecare pleacă acasă cu unul din teniș� ii
celuilalt. Î�n acest fel, dacă a doua zi unul din noi lipseș� te,
celălalt nu se poate antrena”. Modalitatea de responsabili-
zare cea mai ingenioasă a venit de la un Binevoitor care
mi-a spus: „Voiam să mă trezesc mai devreme, dar locuiesc
singur. Aș� a că am conceput o postare jenantă care, prin
intermediul aplicaț�iei Hootsuite, apare pe Facebook î�n fie-

care dimineaț�ă la 8.00, dacă nu mă trezesc la timp să o
dezactivez”.
Indiferent de felul sarcinii pe care doreș� te să o î�ndepli-
nească ș� i indiferent de temperamentul unui Binevoitor,
există î�ntotdeauna o modalitate de responsabilizare exter-
nă. Aș� a cum mi-a scris un profesor de muzică: „Am multe
sugestii pentru studenț�ii Binevoitori care i-ar putea ajuta
să exerseze î�n mod constant: să se alăture unei formaț�ii
sau unei orchestre (deosebit de eficient dacă elevul are o
poziț�ie cheie, cum ar fi clarinetul bas î�ntr-un cvartet); să
devină mentor pentru un muzician mai tânăr; să organize-
ze sesiuni de practică î�n perechi, î�n care neprezentarea
unei părț�i o afectează pe cealaltă; un pact cu o persoană
dragă, prin care acelei persoane i se interzice o activita-
te care î�i face plăcere, dacă Binevoitorul nu î�ș�i onorează
promisiunea”.
Merită repetat, î�ncă o dată: pentru a î�ndeplini aș� teptă-
rile interioare, Binevoitorii trebuie să găsească o sursă de
răspundere externă.
Luaț�i î�n considerare exemplul lui William Shawn, edito-
rul legendar de la The New Yorker. Î�n memoriile lui Lillian
Ross, Here But Not Here, Shawn î�ș�i dezvăluie tendinț�a de
Binevoitor.
Shawn era un editor de top, foarte apreciat, care a avut
o viaț�ă dublă timp de patruzeci de ani, de care soț�ia lui ș� tia.
A trăit î�n acelaș� i timp cu soț�ia lui ș� i cu cei trei copii, dar ș� i
cu Ross.
Se pare că Shawn a avut exact viaț�a pe care ș� i-o dorea.
Cu toate acestea, Ross afirmă că Shawn s-a simț�it î�ncorsetat
de meseria de redactor – î�ș�i dorea să fie scriitor – dar se
considera responsabil pentru că: „Nu exista altcineva care

să fie capabil să ț�ină revista î�n viaț�ă... nu i-am putut aban-
dona pe toț�i acei oameni.” Câteodată î�i spunea lui Ross: „Eu
am trăit viaț�a altcuiva”. Deș� i Shawn ș� i Ross au avut o relaț�ie
pasională, el s-a î�mpărț�it î�ntre cele două familii. Ross scrie:
„Am fost de acord să nu o părăsească pe Cecille... Cecille î�ș�i
dorea ca el să rămână cu ea, î�n orice condiț�ii”.
Aș� adar, cum ar fi putut Binevoitorul Shawn să aibă viaț�a
pe care ș� i-o dorea? Dacă ar fi semnat un contract cu o edi-
tură pentru o carte, ar fi avut răspundere externă ș� i niș� te
termene limită ș� i ș� i-ar fi î�ndeplinit visul. Dacă ș� i-ar fi spus:
„Ar trebui să le dau redactorilor mei posibilitatea de a se
afirma”, ar fi putut să delege unele responsabilităț�i ș� i i-ar
fi fost mai uș� or. Dacă i-ar fi spus lui Ross: „Trebuie să mă
ajuț� i să pun capăt căsniciei mele”, ar fi putut să o facă
– î�mpreună.
Când dispare răspunderea externă

Î�n ceea ce priveș� te responsabilitatea externă, am auzit ade-
sea argumentul potrivit căruia instituț�iile autoritare, cum
ar fi armata, demontează arhitectura interioară a auto-
controlului. De exemplu, î�n autobiografia sa, World Within
World, poetul Stephen Spender a observat: „Aș� a cum se î�n-
tâmpla î�n cazul majorităț�ii soldaț�ilor, armata î�l disciplinase
cu preț�ul distrugerii oricărei forme de autodisciplină pe
care ar fi putut să o manifeste vreodată. Î�n afara garnizoa-
nei, părea lipsit de voinț�ă ș� i de scop, pentru că acestea î�i
fuseseră anihilate prin pedepse ș� i exerciț�ii”.
Dar cred că Spender î�nț�elege greș� it dinamica. Bănuiesc
că, atunci când o instituț� ie este cea care î�ț�i furnizează
această responsabilitate externă, nu anulează autodiscipli-

na Binevoitorilor; pur ș� i simplu, ei nu mai sunt nevoiț�i să-ș� i
dezvolte propriile sisteme de responsabilizare externă. Î�n
viaț�a de zi cu zi, mulț�i Binevoitori realizează că au nevoie
de răspundere pentru a reuș� i. Dar când o instituț�ie transfe-
ră responsabilitatea externă, î�i scuteș� te pe Binevoitori de
un efort suplimentar – ș� i când sunt eliberaț�i de acea res-
ponsabilitate, de cele mai multe ori se simt pierduț�i.
Eliberarea de aș� teptări exterioare bine stabilite – prin
intermediul unui loc de muncă î�ntr-o corporaț�ie, al unui
program de instruire, ordin religios sau ș� coală – poate fi
riscantă pentru Binevoitori. Î�ntr-un mediu care furnizează
responsabilitate externă, Binevoitorii dezvoltă obiceiuri
sănătoase ș� i sunt foarte productivi, dar, când această res-
ponsabilizare dispare, ei se simt debusolaț�i ș� i se blochea-
ză. Un Binevoitor a scris: „La fostul meu loc de muncă, am
condus o echipă numeroasă. Eram cunoscut ca tipul care
poate face orice. Dar când am pornit pe cont propriu, fără
să am î�n subordine angajaț�i de care să răspund, am î�nceput
să am probleme cu monitorizarea”.
Î�n aceeaș� i ordine de idei, un prieten care lucrează î�n do-
meniul educaț�iei mi-a spus: „Î�n unele ș� coli, li se sugerează
copiilor exact ce trebuie să facă: cu ce să se î�mbrace, cum
să î�nveț�e, cum să-ș� i petreacă timpul liber. Ș� i pentru unii
dintre ei această abordare se potriveș� te mânuș� ă, dar se simt
dezorientaț�i când ajung la facultate”.
„Probabil că există o mulț�ime de factori”, am spus, „dar
mă î�ntreb dacă î�ntr-adevăr este o problemă că acestor copii
Binevoitori li se satisface nevoia de responsabilizare exter-
nă până ajung la facultate, unde oricum nimănui nu-i pasă
de nimeni.”
Altă variantă ar fi ca un Binevoitor să se descurce bine

î�n facultate, dar să dea greș� după absolvire. Planuri precum:
„La toamnă mă voi î�nscrie la Facultatea de Medicină”, „Voi
trimite CV-uri”, „Voi scrie un roman” sau „Voi solicita o sub-
venț�ie” nu au nicio valoare dacă nu sunt susț�inute de punc-
tarea unor acț�iuni concrete: cursuri de urmat, lucrări de
scris, note de obț�inut sau profesori de mulț�umit.
Î�n mod similar, un Binevoitor care renunț�ă la un loc de
muncă cu normă î�ntreagă î�ntr-o corporaț�ie pentru a deveni
antreprenor poate eș� ua lamentabil, un Binevoitor ș� omer
se poate simț�i pierdut cu totul sau un Binevoitor părăsit de
partener poate claca.
Soluț�ia? Responsabilitatea externă.
Cum pot gestiona Binevoitorii avantajele

și dezavantajele tendinței
Unii Binevoitori î�ș�i iubesc tendinț�a; o văd ca pe o virtute ș� i
ca pe o forț�ă.
De exemplu, mulț� i Binevoitori afirmă cu mândrie că
motto-ul lor este „clientul pe primul loc”. Un Binevoitor
mi-a spus răspicat: „Sunt prezent pentru clienț�ii mei, orice
ar fi. Nu există abatere. Aș� a sunt eu, aș� a vreau să fiu ș� i asta
este atitudinea pe care vreau să o aibă ș� i angajaț�ii mei”. Un
altul a fost de acord: „Sunt o «maș� inărie de angajat minu-
nată». Consider că responsabilităț�ile faț�ă de companie, de
colegii mei ș� i de clienț�ii noș� tri sunt sfinte ș� i le pun mereu
î�naintea nevoilor mele personale”.
Î�ntâlnim această atitudine atât la locul de muncă cât ș� i
acasă. Mulț�i Binevoitori mi-au spus, cu aceeaș� i satisfacț�ie:
„Nevoile familiei mele sunt î�ntotdeauna pe primul loc”.
Cu siguranț�ă, religia î�ncurajează calea Binevoitorului.

Dar, deș� i unii Binevoitori î�ș�i apreciază tendinț�a, este
adevărat ș� i că unii sunt î�n general mai predispuș� i decât
Conformiș� tii, Iscoditorii sau Rebelii să afirme că ar fi vrut
să aibă altă tendinț�ă. Oare de ce?
Pentru oamenii care aparț�in celorlalte trei tendinț�e, o
mare parte din frustrarea pe care o creează acestea nu
cade asupra lor, ci asupra altora. Este posibil ca unii să fie
deranjaț�i de pedanteria Conformiș� tilor, sau de curiozitatea
Iscoditorilor, sau de nonconformismul Rebelilor, dar asta
este problema lor. Î�n cazul Binevoitorilor, cei care suportă
greul dezavantajelor tendinț�ei lor sunt ei î�nș� iș� i. Î�i macină
faptul că pot î�ndeplini aș� teptările altora, dar nu ș� i pe ale lor.
Un Binevoitor a scris: „Nu î�ntâmpin dificultăț�i î�n a-mi
face treaba la serviciu ș� i sunt un prieten grozav care este
mereu dispus să ajute, dar, la sfârș� itul zilei, mă î�ntreb ade-
sea: «Ce ai făcut astăzi ca să-ț�i î�ndeplineș� ti visurile?» Ș� i,
din păcate, răspunsul este de cele mai multe ori hidosul
«Nimic»”.
Uneori, când le spun Binevoitorilor că responsabiliza-
rea externă este secretul pentru î�ndeplinirea aș� teptărilor
interioare, ei nu se simt deloc uș� uraț�i că soluț�ia e atât de
simplă; î�n schimb, le displace ideea de a fi dependenț�i de
un sistem de responsabilizare externă.
La o prelegere despre cele patru tendinț�e, un Binevoi-
tor m-a î�ntrebat:
— Oare poate un Binevoitor să devină un Conformist?
Eu vreau să mă ocup de propriile aș� teptări, nu vreau să de-
pind de o responsabilizare externă. Mă simt neputincios.
— Ei bine, i-am spus cu blândeț�e, cred că este foarte

greu să schimbi un aspect fundamental al naturii tale; de
fapt, nici nu ș� tiu dacă acest lucru e posibil. Dar este foarte
uș� or să deprinzi modalităț�ile prin care poț�i obț�ine respon-
sabilitate externă. Aș� adar, de ce să nu alegi calea uș� oară?
Î�n loc să se concentreze pe dezavantajul tendinț�ei lor,
Binevoitorii pot găsi modalităț�i de a contrabalansa prin
responsabilizare.
Ei interpretează aceleaș� i lucruri î�n moduri diferite; totul
depinde de perspectiva din care privesc aceste lucruri. Iată
ce spune un Binevoitor: „E adevărat că am nouă kilograme
peste greutatea optimă, că nu fac deloc exerciț�ii fizice ș� i că
ar trebui să merg la dentist, dar sunt spirt la birou, sunt un
soț� ș� i un tată grozav, sunt mereu atent cu familia mea. Mă
simt bine î�n propria-mi piele”. O Binevoitoare spune: „Ei
bine, sunt spirt la birou, sunt o soț�ie ș� i o mamă minunată
care este mereu atentă cu familia ei, dar am nouă kilogra-
me peste greutatea optimă, nici vorbă să fac exerciț�ii fizice
ș� i ar trebui să merg la dentist. Mă simt prost î�n propria-mi
piele”.
Dar, indiferent dacă î�ș�i acceptă sau nu tendinț�a, Bine-
voitorii interpretează greș� it tiparele de comportament.
Chiar ș� i atunci când conș� tientizează că pot să î�ndeplineas-
că aș� teptările exterioare, dar nu ș� i pe cele interioare, ei di-
agnostichează greș� it motivul.
Unii Binevoitori consideră că de vină este dedicarea
exagerată: „Nu pot face nimic pentru mine, dacă există ceva
ce aș� putea face pentru clienț�ii mei – ș� i î�ntotdeauna există
un astfel de lucru”.
Alț�ii sunt excesiv de mândri de faptul că pot merge până
î�n pânzele albe pentru a î�ndeplini aș� teptările exterioare.
O cititoare mi-a povestit despre ș� efa ei Binevoitor: „Deș� i

medicul i-a spus să rămână internată, ea s-a externat ime-
diat după o intervenț�ie chirurgicală la coloana vertebrală
ca să participe la un dineu de afaceri. Î�ntotdeauna face lu-
cruri de genul ăsta”.
Iar alț�ii î�ș�i atribuie virtutea sacrificiului de sine: „Î� n-
totdeauna î�ndeplinesc priorităț� ile altora î�n detrimentul
propriilor mele priorităț�i”, „Nu î�mi fac niciodată timp pentru
mine”, „Oamenii î�mi spun că ar trebui să fiu mai egoist”.
Sau Binevoitorii pot să presupună că atitudinea lor com-
portamentală se datorează stimei de sine scăzute, or lipsei
de motivaț�ie, or unor defecte de caracter.
Un prieten care tergiversa î�nceperea unui curs indis-
pensabil pentru cariera lui, s-a justificat:
— Sunt leneș� , asta e problema mea.
— Nu este adevărat! am protestat. Respecț�i toate ter-
menele limită la muncă. Eș� ti î�nscris î�ntr-un club de alergare.
Corect?
— Ei bine, corect, a recunoscut el cu reticenț�ă.
— Problema ta nu e lenea. Este vorba despre altceva.
Tiparul Binevoitorului nu se remarcă prin sacrificiu de
sine, stimă de sine, respectarea termenelor limită, motiva-
ț�ie, î�ndeplinirea aș� teptărilor celorlalț�i sau disciplină exa-
gerată, ci mai degrabă – ș� i o spun î�ncă o dată – prin nevoia
de responsabilizare externă.
Pentru că Binevoitorii î�nț�eleg de cele mai multe ori greș� it
tiparele comportamentului specific tendinț�ei lor, sunt pre-
dispuș� i la o greș� eală comună, de obicei gravă. Ei se aș� teaptă
ca eliberarea de o aș� teptare exterioară copleș� itoare – de
exemplu, cerinț�ele unei slujbe solicitante cărora trebuie să
le facă faț�ă – ar putea să-i ajute să î�ndeplinească cu uș� urin-

ț�ă aș� teptările interioare.
Avertizare! Î�n majoritatea cazurilor, fără presiunea unei
oarecare responsabilităț� i externe, absenț� a aș� teptărilor
exterioare nu î�i ajută pe Binevoitori să-ș� i î�ndeplinească aș� -
teptările interioare. După cum mi-a spus un Binevoitor:
„Î� ncercarea de a face loc pentru propriile obiective nu
funcț� ionează pentru un Binevoitor. Am făcut greș� eala asta
ani de zile”.
Este crucial ca Binevoitorii să conș� tientizeze această
nevoie de responsabilizare externă; altfel, pot face schim-
bări majore î�n viaț�ă, î�n speranț�a î�ndeplinirii aș� teptărilor
interioare, iar acest lucru nu se va î�ntâmpla. Iată, de exem-
plu, ce a scris o cititoare pe blogul meu:
Am un doctorat (datorită numeroaselor mele calităț�i

de Binevoitor), dar am fost atât de epuizat după cinci
ani de scris despre lucruri care contau doar pentru cei-
lalț�i ș� i deloc pentru mine, î�ncât m-am hotărât să î�mi fac
timp pentru mine ș� i pentru scopurile mele. Î�n principal,
am vrut să slăbesc, să scriu a doua mea carte, să î�ncep
un blog, să-mi fac un plan de degrevare de sarcini ș� i să
termin de renovat casa. Până la momentul acesta, nu
am î�nceput nici cartea, nici blogul, m-am î�ngrăș� at ș� ase
kilograme ș� i am renunț� at să fac planul de degrevare
î�n viitorul apropiat. Cu toate acestea, renovarea casei
merge destul de bine, pentru că ș� tiu cât de fericit î�l face
pe soț�ul meu acest lucru.
Un alt Binevoitor a scris pe blog despre experienț� a lui

post-pensionare uimitor de asemănătoare:
După o carieră de succes de douăzeci ș� i cinci de ani î�n

serviciul public, plus creș� terea a două fiice î�mpreună
cu soț�ia mea, aș� teptam cu nerăbdare pensionarea. Î�n
sfârș� it, puteam să mă ocup de ale mele. Am sacrificat
chiar ș� i niș� te bani, optând pentru pensionarea anticipată.
Nu a trecut mult timp ș� i am constatat că, de fapt, nu
găseam motivaț�ia necesară să mă apuc de lucrurile pe
care, până mai ieri, le aș� teptam cu nerăbdare: să parti-
cip la cursuri, să merg la sală, să fac unele î�mbunătăț�iri
î�n casă.
Nu am reuș� it decât un singur lucru: m-am î�nscris î�ntr-un
club de drumeț�ii ș� i î�mi dedic dimineț�ile de miercuri ș� i
sâmbătă acestei activităț�i. Abia acum mi-am dat seama
că este vorba despre o aș� teptare externă: ș� tiind că alț�i
oameni depind de mine, mă mobilizez să-mi pregătesc
echipamentul de cu seară ș� i să ies pe uș� ă a doua zi la
ora 7.00.
Dar, cum nu reuș� eam să-mi î�ndeplinesc niciun alt obiec-
tiv personal, eram din ce î�n ce mai dezamăgit de mine.
Ce uș� urare să afli despre cele patru tendinț�e. Până la
urmă s-ar putea să găsesc o rezolvare.
Un Binevoitor a afirmat că Binevoitorii î�i pun pe ceilalț�i

pe primul loc. Abia m-am abț�inut să nu strig că nu e aș� a!
Am reuș� it să rămân calmă ș� i să zic: „Nu cred că se poate
spune că Binevoitorii î�i pun pe ceilalț�i pe primul loc, după
care rămân fără timp ș� i energie pentru ei î�nș� iș� i. Problema
este că, prin natura lor, reuș� esc să î�ndeplinească doar aș� -
teptările exterioare, ș� i nu ș� i pe cele interioare. Iar asta e cu
totul altceva”.
Odată ce Binevoitorii î�nț�eleg cu adevărat tiparul ten-
dinț�ei lor, pot găsi modalităț�i de a-ș� i valorifica punctele
forte ș� i de a compensa punctele slabe. Un Binevoitor mi-a
spus: „Acum, că ș� tiu că sunt un Binevoitor, î�n loc să mă lupt

cu tendinț�a mea, o las să-mi fie ghid”.
Modul în care Binevoitorii trec de la așteptările

exterioare la așteptările interioare
Binevoitorii răspund aș� teptărilor exterioare, dar se chinuie
să î�ndeplinească aș� teptările interioare, iar linia de demar-
caț�ie dintre cele două diferă de la caz la caz ș� i e influenț�ată
de circumstanț�e – de exemplu, familia.
Pentru mulț�i Binevoitori, partenerul de viaț�ă ș� i familia
sunt parte din ei î�nș� iș� i, iar aș� teptările partenerilor devin
aș� teptări „interioare” ș� i, prin urmare, sunt ignorate. O Isco-
ditoare a scris cu frustrare: „Soț�ul meu mă tratează la fel de
rău ca pe el î�nsuș� i. Nu glumesc. Vreau să fie mai î�ngăduitor
ș� i cu el ș� i cu mine”.
Sora mea, Elizabeth, mi-a spus: „Mi-am dat seama că,
dacă trebuie să trimit, de exemplu, un cec cuiva, cel mai bine
este să î�i trimit e-mailul cu solicitarea lui Adam, dar să am
grijă să pară că a fost trimis direct de client ș� i nu că i l-am
retransmis eu. Reacț�ionează mult mai prompt la solicitările
din afară”.
Uneori contextul stabileș� te dacă un membru al famili-
ei este orientat către „interior” sau către „exterior”. Am un
prieten Binevoitor care este un tată grijuliu ș� i care include
responsabilitatea faț�ă de copiii lui î�n rândul aș� teptărilor
exterioare, î�ndeplinind-o cu maxim de seriozitate. Cu toate
acestea, când vine vorba de afacerea lui din domeniul ser-
viciilor pentru clienț�i ș� i când interesele clientului intră î�n
conflict cu interesele familiale, clientul are î�ntâietate, ca
fiind cel mai „exterior”.
Natura schimbătoare a ceea ce î�nseamnă interior versus

exterior poate provoca probleme î�ntr-o căsnicie. O cititoa-
re a scris:
Sunt o Binevoitoare, iar conflictele din căsnicia mea apar

atunci când suntem î�n preajma altor oameni. Acela e
momentul î�n care pun dorinț�ele celorlalț�i î�naintea do-
rinț�elor soț�ului meu. Acest lucru î�l tulbură pe el, fiindcă
este obiș� nuit să-i î�ndeplinesc toate capriciile. De ase-
menea, î�l tratez aș� a cum mă tratez ș� i pe mine, ceea ce
î�nseamnă că nevoile lui trec pe locul doi, pe primul loc
fiind nevoile celorlalț�i. Ah, câte certuri am avut fără să
ajungem vreodată la vreo concluzie!
De asemenea, dacă un Binevoitor consideră că aș� tep-

tările familiei sunt aș� teptări „interioare”, atunci nu le va con-
sidera niș� te surse eficiente de răspundere externă.
Un Binevoitor, om de afaceri de mare succes, mi-a spus:
„De ani de zile, soț�ia mea î�mi tot zicea: «Fă-ț�i timp pentru
tine, mergi la sală. Nu te ocupi decât de problemele de ser-
viciu. Trebuie să mergi la doctor, bla, bla, bla.» Nu am ascultat
niciodată. Cine are timp pentru aș� a ceva? Apoi, preș� edinte-
le consiliului de administraț�ie mi-a spus: «Ed, anul acesta
avem multe lucruri importante de rezolvat anul acesta ș� i
tu î�mi dai impresia că eș� ti pe punctul să ai un atac de cord.
Prea multe depind de tine. Slăbeș� te, fă miș� care, odihneș� te-te,
mergi la doctor.» Aș� a am făcut”.
Cum să înțelegi rebeliunea Binevoitorului

și să te protejezi împotriva ei
Binevoitorii se simt adesea exploataț�i – ș� i chiar sunt. Pen-
tru că, la urma urmei, când avem nevoie de ajutorul cuiva,
cui i-l cerem? Unui Conformist, unui Iscoditor, unui Rebel
sau unui Binevoitor? Binevoitorului, desigur, pentru că, cel
mai probabil, el o să ne dea o mână de ajutor. Î�n eseul ei, The
Rage Cage, scriitoarea Caroline Knapp spune o poveste foarte
relevantă î�n acest sens:
O prietenă mi-a cerut să-i plimb căț�eluș� a, o favoare care

pare destul de rezonabilă, dar care, de fapt, m-a î�nfuriat.
M-au enervat motivele pentru care î�mi cerea asta: par-
tenerul ei avea gripă, aș� a că fusese nevoită să iasă nu-
mai ea cu căț�eluș� a cu o zi î�nainte; avea de scris ceva
pentru ș� coală ș� i perspectiva de a ieș� i din nou, doar ea, a
doua zi, o î�ngrozea. O ascultam cum se plânge ș� i mă
gândeam: Stai puț�in. Eu î�mi plimb câinele de două ori
pe zi î�n fiecare zi ș� i nu am nicio problemă. Ceea ce mi se
cerea acum mi se părea ridicol, chiar jignitor. Dar, î�n loc
să-i spun să accepte situaț�ia ș� i să-ș� i plimbe căț�eluș� a
singură, am fost de acord să o plimb eu: luam căț�eluș� a
la 6.30, o plimbam cu conș� tiinciozitate î�n jurul Fresh
Pond, apoi o duceam î�napoi la stăpânii ei. Am continuat
aș� a toată săptămâna, fără să spun nimic, dar simț�indu-mă
exploatată, folosită ș� i – ei bine, furioasă.
Dacă respectiva prietenă i-ar fi cerut unui Conformist,

unui Iscoditor sau unui Rebel aș� a ceva, s-ar fi lovit, cu sigu-
ranț�ă, de un refuz. Un Conformist ar fi spus: „Î�mi pare rău,
dar trebuie să mă achit de propriile mele responsabilităț�i”.
Un Iscoditor ar fi î�ntrebat: „De ce ar trebui să-ț�i plimb eu
căț�eluș� a, când sunt ș� i mai ocupat decât tine?” Un Rebel s-ar

fi gândit: „Nu vreau să fac asta, aș� a că nu o voi face”. Iată ce
se î�ntâmplă, de fapt: prietena a intuit că doar Binevoitorii
sunt cei care te ajută să ieș� i dintr-o î�ncurcătură ș� i acceptă
să î�ț�i plimbe câinele, chiar ș� i atunci când au ș� i ei câinii lor,
munca lor ș� i propriile termene limită.
Nu numai că celelalte tendinț�e ignoră aș� teptările pe
care un Binevoitor se simte obligat să le î�ndeplinească, dar
sunt adesea nepăsătoare faț�ă de Binevoitori. Î�n timp ce Bi-
nevoitorii consideră că reacț�ia lor este una admirabilă –
„Am pus nevoile celorlalț�i î�naintea nevoilor mele” – celelalte
tendinț�e nu văd la fel lucrurile. Conformiș� tii, Iscoditorii ș� i
Rebelii spun lucruri de genul: „Dacă să cânț�i la chitară î�n
fiecare zi este important pentru tine, nu mai tot vorbi des-
pre asta ș� i fă-o”, „Păi, dacă nu vrei să faci asta, de ce nu ai
refuzat din capul locului?”, „Spui că trebuie să participăm
la fiecare cină cu clienț�ii, dar eu nu sunt de acord, aș� a că nu
voi participa”.
Din cauza unor astfel de atitudini, Binevoitorii se simt
adesea plini de resentimente ș� i neapreciaț�i. Un Binevoitor
consideră că un Conformist, un Iscoditor sau un Rebel este
egocentric ș� i egoist, iar Conformiș� tii ș� i Iscoditorii chiar
sunt egocentrici ș� i egoiș� ti, î�n sensul că obiectivele „sinelui”,
care sunt aș� teptări interioare, sunt î�n centrul atenț�iei lor.
Ș� i Rebelii par egocentrici, dar din alte motive.
Un alt motiv pentru care Binevoitorii ar putea să se
simtă epuizaț�i ș� i exploataț�i? Î� ntâmpină de multe ori pro-
bleme î�n delegarea anumitor sarcini. Din anumite motive,
numai de ei ș� tiute, de acestea nu se pot ocupa decât ei î�n-
ș� iș� i; nu pot fi externalizate sub nicio formă. Ei consideră
că: „Nimeni altcineva nu poate face asta, aș� a că trebuie să o
fac eu” sau „Nimeni nu poate face acest lucru la fel de bine
ca mine”.
După ce am menț�ionat această particularitate a Bine-
voitorilor î�ntr-o discuț�ie, un tip a venit la mine ș� i mi-a spus:
„Soț�ia mea este o Binevoitoare ș� i tocmai ai vorbit despre
acest lucru care mă î�nnebuneș� te. Insistă să invităm la masă
toate rudele ei de Ziua Recunoș� tinț�ei, apoi se plânge că are
prea multă treabă – gătit, curăț�enie. Eu î�i zic: «Hai să co-
mandăm mâncarea ș� i să chemăm pe cineva să te ajute la
curăț�enie», dar ea refuză. Dar apoi vrea ca eu să o ajut! Nu
vreau să gătesc sau să fac curat. Î�i spun: «Dacă nu vrei să ai
aș� a multă treabă de făcut, nu invita atât de mulț�i oameni.
Sau plăteș� te pe altcineva ca să te ajute. Sau dacă î�i inviț�i ș� i
alegi să faci totul singură, nu te mai plânge! Ș� i nu mă impli-
ca pe mine î�n asta!»”
I-am sugerat că ar putea aborda problema î�n felul ur-
mător: „Dacă o să ai prea multă treabă, nu vei avea timp să
stai la poveș� ti cu familia ta, iar ei nu se vor simț�i bine. Î�i
vedem doar de câteva ori pe an. Să angajăm pe cineva care
să te ajute, ca să poț�i sta ș� i tu cu rudele tale”. Sau: „Te obo-
seș� ti cu gătitul ș� i apoi nu mai ai chef de nimic ș� i devii
morocănoasă. Ca să fie bine pentru toată lumea, hai să co-
mandăm mâncarea. Voi fi dezamăgit dacă nu-mi vei lua î�n
seamă sugestia”.
Un prieten Binevoitor mi-a povestit cum a ajuns la o
î�nț�elegere cu soț�ia î�n privinț�a tendinț�ei lui. „Soț�ia mea mă
î�nț�elege perfect. Eu simț�eam că ar trebui să tund singur
peluza, deș� i urăsc să fac asta. Cum de multe ori trebuie să
lucrez ș� i î�n weekend, tot amânam, ceea ce pe ea o î�nnebu-
nea. Deș� i eu nu făceam nimic, refuzam ș� i să angajez pe ci-
neva să facă ceva. Î�ntr-o zi, soț�ia a venit acasă ș� i a spus:
„L-am rugat pe fiul vecinului să vină să tundă gazonul. Are

nevoie de bani pentru facultate. Nu vreau să dezamăgesc
copilul”.
Această problemă a Binevoitorului apare adesea la lo-
cul de muncă. Binevoitorilor le este greu să spună nu ș� i pot
avea probleme cu delegarea – lucru care poate duce la blo-
caje ș� i epuizare. Ei ar trebui să fie atenț�i la acest tipar ș� i să
găsească modalităț�i de a delega sau de a gestiona aceste
responsabilităț�i.
Deoarece este posibil să se simtă neglijaț�i sau exploa-
taț� i, Binevoitorii au uneori un comportament dramatic,
dăunător. Dacă se simt copleș� iț�i de o presiune externă im-
placabilă, ei pot să devieze, ajungând să aibă așa-zisa rebe-
liune a Binevoitorului, moment în care pur și simplu refuză
să îndeplinească o anumită aș� teptare – adesea acest mo-
ment e dramatic ș� i se produce fără avertisment. Rebeli-
unea aceasta presupune că un Binevoitor care a î�ndeplinit
până atunci aș� teptările se hotărăș� te brusc să nu le mai
î�ndeplinească.
Rebeliunea Binevoitorului poate fi o acț�iune unică sau
poate deveni o practică; poate lua forma unor refuzuri mi-
nore, aproape insesizabile, sau a unor explozii dramatice
care schimbă viaț�a.
Open, memoriile remarcabile ale superstarului Andre
Agassi, ni-l prezintă ca pe un Binevoitor tipic, care trece
prin rebeliunea Binevoitorului. El este capabil să î�ndepli-
nească aș� teptările altora (aspiraț�ia tatălui său de a excela
î�n tenis; dorinț�a prietenei lui, Brooke Shields, de a se căsă-
tori), dar se chinuie când trebuie să-ș� i î�ndeplinească aș� -
teptările interioare. Rebeliunea Binevoitorului se deduce
din atitudini nu foarte evidente, cum ar fi sfidarea tradiț�iei
tenisului prin purtarea pantalonilor scurț�i de blugi ș� i părul

lung, lucruri pe care le consideră „un mod de apărare î�m-
potriva lipsei de alegere din viaț�a lui”. Agassi demonstrează
energia ș� i realizările extraordinare pe care Binevoitorii le pot
avea, precum ș� i resentimentele care pot apărea din cauza
sentimentului că depun un efort prea mare pentru aș� tep-
tările altora.
Vorbind despre sportivi Binevoitori celebri, Tiger Woods
este, de asemenea, un Binevoitor care a trecut prin-o rebe-
liune spectaculoasă. El le-a spus î�n repetate rânduri celor
din anturajul lui că ar vrea să părăsească golful pentru a
deveni Navy SEAL; ei s-au opus; el s-a răzvrătit.
Multe circumstanț�e pot declanș� a î�n cele din urmă rebe-
liunea Binevoitorului. Aș� teptări care:
• sunt ireal de ambiț�ioase – „Poț�i bate recordul vânzărilor

anul acesta!”
• sunt nedrepte, deoarece ceilalț�i nu î�ș�i fac partea lor de
treabă – „Dacă tot eș� ti aici, ai putea verifica ș� i raportul
meu?”
• induc un sentiment de jenă – „Este jalnic să vezi cât de
dezordonată este camera ta.”
• sunt copleș� itoare sau dezaprobatoare – „Te duci î�n sfâr-
ș� it la sală astăzi?”
• implică sarcini dezagreabile sau nesatisfăcătoare – „Tre-
buie să î�ncepi să suni potenț�iali clienț�i pentru a spori
vânzările.”
• î�l privează pe Binevoitor de obț�inerea recunoaș� terii
pentru un succes personal – „Slăbeș� ti cu acest program
deoarece eu î�ț�i spun ce să faci.”
• sunt impuse de oameni greu de mulț�umit sau care nu con-

tează pentru Binevoitor – „Dacă aceasta este cea mai
bună lucrare pe care poț�i să o faci, cred că va trebui să o
trimitem clientului.”
• declanș� ează senzaț�ia că indiscutabil el trebuie să facă
un anumit lucru sau că e exploatat – „Vei rămâne târziu
î�n seara asta, nu-i aș� a?”
• nu reflectă adevăratele obiective ale unui Binevoitor –
„Cu aptitudinea ta pentru ș� tiinț�ă, ai fi un doctor exce-
lent. Trebuie să dai la medicină.”
• devin ultima soluț�ie – „Ne reducem activitatea, aș� a că
de-acum trebuie să te ocupi de î�ncă zece clienț�i.”
• induc sentimente de vinovăț�ie sau de jenă – „Trebuie să
comunici valoarea glicemiei î�ntregului grup.”
Binevoitorii sunt adesea surprinș� i de episoadele lor de

rebeliune. Nu-ș� i î�nț�eleg comportamentul, nu-l pot contro-
la, simt că acț�ionează cum nu le stă î�n fire. Un Binevoitor a
descris rebeliunea Binevoitorului ca „marele Nu care mi-a
distrus viaț�a pentru o vreme”.
Un alt Binevoitor a spus:
Sunt un doctorand ambiț�ios. Mai am aproximativ un an

până la terminarea doctoratului î�n biologie moleculară
ș� i, pentru prima dată î�n viaț�a mea, am avut proiecte
care au fost finalizate pe jumătate sau predate cu î�ntâr-
ziere. Simt că un extraterestru mi-a invadat corpul. Am
î�nceput să mă î�ntreb: De ce acț�ionez aș� a? Ce s-a schim-
bat? Sau cea mai î�nspăimântătoare ș� i mai cinstită î�ntre-
bare de până acum: De ce vreau să obț�in doctoratul?
Să realizez că sunt un Binevoitor m-a ajutat să con-
ș� tientizez că doctoratul era de fapt o aș� teptare externă
– a soț�iei mele, a familiei, a prietenilor ș� i a consilierilor

academici, ș� i nu obiectivul meu personal.
Aș� a cum arată acest comentariu, rebeliunea Binevoito-

rului poate izbucni nu numai atunci când Binevoitorii se
simt exploataț�i, ci ș� i atunci când î�ș�i dau seama că î�ndepli-
nesc aș� teptările stabilite de alț�ii, care nu sunt cu adevărat
mulț�umitoare pentru ei î�nș� iș� i.
Ce contribuie la rebeliunea Binevoitorului? De prea
multe ori, ei nu protestează î�mpotriva unei situaț�ii supără-
toare – cum ar fi divizarea nedreaptă a muncii, exploatarea
sau lipsa recunoaș� terii. Ș� i de ce nu? Fiindcă ei cred că nu ar
trebui să fie nevoie să protesteze; î�ș�i imaginează că ceilalț�i
trebuie să-ș� i dea seama de greutatea poverilor impuse ș� i
vor acț�iona î�n consecinț�ă fără ca ei să spună ceva. Adică,
Binevoitorul se așteaptă ca ceilalți să-și tempereze așteptă-
rile din proprie inițiativă ș� i î�n felul acesta să-l degreveze pe
el. Dar de foarte multe ori acest lucru nu se î�ntâmplă, ș� i
atunci Binevoitorul devine furios pentru că ceilalț�i au lăsat
acele aș� teptări pe umerii lui, speculând lipsa lui de reacț�ie.
De ce nu uș� urează ceilalț�i lucrurile? După cum s-a men-
ț�ionat, oamenii care au alte tendinț�e nu dau la fel de mare
importanț�ă aș� teptărilor exterioare, cum fac Binevoitorii,
deci nu sunt conș� tienț�i de povara supărătoare pe care o
impun; de asemenea, ceilalț�i au propriile lor modalităț�i de
a se opune aș� teptărilor exterioare, aș� teptându-se deci ca ș� i
Binevoitorii să opună rezistenț�ă: „Dacă nu ai vrut să o faci,
de ce ai fost de acord?”, „Dacă nu poț�i respecta termenul
limită, de ce ai fost de acord să ț�i-l asumi?”
Î� n cazul rebeliunii, î�n loc să le ofere altora oportuni-
tatea de a remedia o situaț� ie, Binevoitorii persistă fără
să protesteze, până când se răzvrătesc brusc. Rebeliunea
Binevoitorului î�i poate determina pe oameni să renunț�e la

slujbe, la căsnicii ș� i prietenii, fără niciun semn de avertiza-
re. Iată ce ș� i-a amintit un Binevoitor:
Răzvrătirile mele au fost tăcute, letale ș� i permanente.

Două prietenii, un loc de muncă ș� i o căsătorie au fost
distruse din cauza rebeliunii Binevoitorului. Era ca ș� i
cum aș� fi apăsat pe un comutator. După luni de zile î�n
care î�ndeplinisem la locul de muncă ceea ce credeam
eu că sunt aș� teptări nerezonabile ș� i mă simț�eam, pe
deasupra, ș� i neapreciat, î�ntr-o luni am sunat la un alt
angajator ș� i mi-am oferit serviciile. Nu mai departe de
după-amiaza aceleiaș� i zile am ș� i demisionat. Nu am ac-
ceptat nicio discuț� ie, nici chiar atunci când am fost
î�ntrebat: „Ce putem face ca să rămâi?”
„Sunteț�i morț�i pentru mine acum” – exact aș� a simt, chiar
ș� i î�n cazul unei căsnicii de optsprezece ani. După mulț�i
ani de eforturi susț�inute, m-am trezit î�ntr-o dimineaț�ă
ș� tiind, cu certitudine absolută, că m-am săturat ș� i că nu
mai există cale de î�ntoarcere.
Deș� i nu regret niciuna dintre aceste rebeliuni, sunt re-
cunoscător că există acest cadru conceptual, fiindcă văd
beneficiile recunoaș� terii semnelor de avertizare. Ș� i î�mi
dau seama că dorinț�a mea de a mulț�umi, de a prelua
greul, vine cu acest risc.
Desigur, orice persoană, indiferent ce tendinț�ă ar avea,

ar putea hotărî� să î�nceteze o relaț�ie. Dar î�n cazul rebeliunii
Binevoitorului, lucrurile se î�ntâmplă brusc – Binevoitorul
continuă să î�ndeplinească aș� teptările care i se par nerezo-
nabile până la „explozie”. Iată cum a descris un Binevoitor
această rebeliune: „Sunt o bombă cu ceas ș� i nu am control
asupra momentului detonării”. Alț�i Binevoitori folosesc
cuvinte precum „clocot”, „băș� ică”, „ros”, „izbucnire”, „erup-

ț�ie” ș� i „vulcan” pentru a descrie sentimentele care î�nsoț�esc
rebeliunea Binevoitorului.
Rebeliunea poate fi foarte dramatică, dar poate lua ș� i
forma unor acte simbolice sau gesturi mărunte. Un Bine-
voitor a relatat o situaț�ie: „Am un coleg care comentează
î�ntotdeauna dacă î�ntârzii câteva minute. Mă enervează
atât de tare î�ncât, uneori, stau special î�n maș� ină un minut
î�n plus, î�n loc să mă grăbesc. Mă simt groaznic când î�ntâr-
zii, dar mă scoate din sărite că punctează mereu asta. Cu
cât o spune mai des, cu atât mai puț�in punctual sunt eu”.
Notă ciudată: Î�ntârzierea deliberată este o formă obiș� -
nuită de rebeliune a Binevoitorului. Î�mi amintesc că cineva
mi-a trimis pe Better linkul cu un tricou Superluxe care are
imprimat un mesaj foarte potrivit pentru Binevoitorii care
trăiesc experienț�a rebeliunea Binevoitorului:
Hey, îmi pare rău ca am întârziat.

Nu voiam să vin.
Î�n timp ce unii Binevoitori reuș� esc să-ș� i canalizeze rebeli-

unea î�n acte care, deș� i sunt de răzvrătire, nu vor provoca
prea multe daune, alț�ii se auto-sabotează. Un Binevoitor a
explicat: „Prefer să fac lucruri care mă rănesc doar pe mine
ș� i nu ș� i pe cei care mi le cer sau doar mă sfătuiesc să le fac.
De exemplu, am participat la prezentări sau interviuri fără
să mă pregătesc. Este ca ș� i cum aș� ajuta î�n timp ce mă răz-
vrătesc – nu rănesc pe nimeni î�n afară de mine”.
Uneori, rebeliunea Binevoitorului are o serie î�ntreagă de
aș� teptări, deseori din sfera sănătății. Un Binevoitor a scris:
Când vine vorba de muncă, biserică ș� i alte organizaț�ii de

voluntariat, interacț�iuni sociale, creș� terea copiilor, tind
să fac ceea ce se aș� teaptă de la mine. Dar cel mai mic
semn de tărăgănare a lucrurilor sau de constrângere
când vine vorba de pierderea î�n greutate sau de exerciț�ii
fizice mă face să mă exteriorizez vulcanic ș� i să renunț� la
orice î�nț�elegere. Nu pot să-ț�i spun câț�i bani am topit la
sala de sport ș� i pe abonamente la clubul de slăbit – ș� i
nici măcar nu am călcat pe la sală, iar cei de la club nu
cred că ș� tiu cum arăt, ș� i, î�n plus, m-am ș� i î�ngrăș� at.
Probabil că sănătatea este o ț�intă atât de frecventă a

rebeliunii Binevoitorului pentru că este un domeniu pe
care ceilalț�i pun presiune, din cauza căruia cicălesc ș� i aver-
tizează, astfel î�ncât aș� teptările se simt impuse din afară.
Totuș� i consecinț�ele asupra sănătăț� ii revin î�n totalitate
Binevoitorilor.
Pe măsură ce studiam rezultatele eș� antionului repre-
zentativ, am fost intrigată să constat că Binevoitorii, alături
de Rebeli, erau cei mai susceptibili să facă afirmaț� ii de
genul: „Medicul meu mi-a spus de ce este important să fac
o anumită schimbare î�n viaț�ă, dar nu am făcut-o”. Este uș� or

de dedus de ce resping Rebelii „ordinele medicului”, dar
este surprinzător să auzi aș� a ceva din gura Binevoitorilor.
Cred asta din două motive: unu, Binevoitorii nu au î�ntot-
deauna destulă motivaț�ie pentru a realiza acea schimbare;
doi, î�n cazul Binevoitorilor poate izbucni rebeliunea Bine-
voitorului î�mpotriva unei aș� teptări din sfera sănătăț�ii.
Dar, deș� i rebeliunea Binevoitorului le poate afecta
uneori sănătatea, fericirea ș� i succesul, poate fi ș� i o formă
importantă de auto-protecț�ie. Ea poate acț�iona ca o trapă
de evacuare î�n caz de urgenț�ă; î�i permite Binevoitorului să
scape de acel loc de muncă pe care î�l urăș� te, de soț�ul insu-
portabil, de o relaț�ie dificilă sau de o obligaț�ie î�mpovără-
toare. Rebeliunea este supapa de siguranț�ă care reduce
presiunea excesivă care î�l tensionează pe Binevoitor.
De obicei, după ce trece un timp, vraja rebeliunii Bine-
voitorului se risipeș� te, chiar dacă nu s-a schimbat nimic. E mai
bine, totuș� i, să ne protejăm î�mpotriva ei, ajutându-i pe aceș� tia
să evite î�n primul rând epuizarea ș� i resentimentele.
Deci, ce se poate face legat de rebeliunea Binevoitorului?
Odată ce Binevoitorii devin conș� tienț�i de acest tipar de
comportament, pot lua măsuri pentru a reduce presiunea,
monitorizând semnalele care avertizează că resentimentele
sunt î�n creș� tere ș� i apoi propunând lucruri concrete: „Putem
arunca o privire peste programul schimburilor suplimen-
tare?”, „Sunt deja î�n trei comisii. Nu pot să mai fac parte ș� i
din a patra”, „O singură persoană nu poate gestiona pro-
gramul ambilor copii î�n acest weekend, aș� a că trebuie să
î�mpărț�im sarcinile”.
Deoarece Binevoitorii sunt atât de susceptibili de
epuizare, cei din jurul lor – familia, prietenii, colegii,
profesioniș� tii din domeniul sănătăț�ii ș� i aș� a mai departe – toț�i

au un rol de jucat î�n a-i ajuta să evite această stare. Putem
crea circumstanț�e care să î�i î�ncurajeze să refuze, să delege,
să facă pauze, să respingă cererile, să-ș� i facă timp pentru ei
ș� i aș� a mai departe. O Iscoditoare a scris:
Logodnicul meu este un Binevoitor ș� i, de obicei, facem

prea multe dintre lucrurile pe care le vreau eu ș� i prea
puț�ine dintre cele pe care le vrea el. Î�n ultima vreme,
pentru a echilibra situaț�ia, sâmbăta dimineaț�a trecem
î�n revistă trei până la cinci lucruri pe care am vrea să le
facem î�n weekend. Apoi, ne propunem să le realizăm pe
toate. Î�n felul acesta l-am determinat să spună ce vrea
ș� i i-am transferat ș� i responsabilitate externă, de care
are atâta nevoie.
Odată ce Binevoitorii alunecă pe panta rebeliunii Bine-

voitorului, au nevoie de degrevare, dar, paradoxal, această
degrevare derivă din aș� teptări externe. Un manager care
observă că un Binevoitor este suprasolicitat ar putea să
elimine o responsabilitate din lista lui de sarcini sau să-i
atenț�ioneze pe colegii acestuia că pun prea multă respon-
sabilitate î�n spinarea Binevoitorului.
Pentru că implică atât de mult dramatism, rebeliunea
Binevoitorului este o temă des î�ntâlnită î�n cărț�i ș� i filme;
probabil că cel mai faimos exemplu este filmul clasic de
Crăciun It’s a Wonderful Life. George Bailey (James Stewart)
este un Binevoitor care, zi de zi, î�ndeplineș� te aș� teptările
exterioare, dar nu ș� i pe cele interioare. Când George ajun-
ge î�n final să se revolte, această revoltă se î�ndreaptă către
el î�nsuș� i: e pe punctul de a se arunca de pe un pod. Dar, din
păcate, î�n viaț�a reală, majoritatea Binevoitorilor nu au un
î�nger cum e Clarence care să-i ajute. George Bailey î�ntruchi-

pează, de asemenea, un model obiș� nuit de Binevoitor care
crede că e de datoria lui să î�ndeplinească o anumită aș� tep-
tare. De ce nu ar fi la fel de indicat ca fratele mai mic al lui
George, Harry, să se ocupe la rândul lui de Bailey Building
& Loan, după cum s-a convenit de la bun î�nceput sau, dacă
Harry nu voia să o facă, de ce nu era asta problema lui
Harry?
REZUMAT: BINEVOITORUL
PUNCTE FORTE PROBABILE:
Șef bun, lider receptiv, jucător în echipă
Se simte responsabil de îndeplinirea
așteptărilor celorlalți
Responsabil
Dispus să facă lucruri suplimentare
Răspunde pozitiv la responsabilitatea externă
PUNCTE SLABE PROBABILE:

Predispus la suprasolicitare și epuizare
Poate să alunece pe panta distructivă
a rebeliunii Binevoitorului
Exploatabil
Poate deveni plin de resentimente
Nu poate să refuze și să impună limite
8
Relaționarea cu un Binevoitor
Acceptă mai puține lucruri.
Relaționarea cu un Binevoitor
la locul de muncă
Î�n cele mai multe cazuri, Binevoitorii sunt colegi ș� i ș� efi

excelenț�i. Î�ș�i fac treaba, sar î�n ajutorul celor care au ne-
voie, fac voluntariat pentru activităț�i opț�ionale, sunt flexi-
bili atunci când lucrurile trebuie să se schimbe.
Binevoitorii răspund aș� teptărilor specifice locului de
muncă: termene limită, evaluări ș� i rezultate. Î�n cazurile mai
rare, î�n care răspunderea nu apare î�n mod firesc, este cru-
cial să fie atribuită din afară. Î�ndemnurile vagi nu au, de
cele mai multe ori, niciun efect.
Un prieten scriitor, Binevoitor, î�ș�i amintea:
— Când am semnat contractul pentru autobiografia
mea, i-am spus redactorului: „Pot să scriu numai când ș� tiu
că am un termen limită. Te rog pe tine să te ocupi de asta”.
Dar el mi-a răspuns: „Nu î�ț�i face griji, cartea va fi excelentă,
vei reuș� i, bla, bla”. Ș� i a continuat să fie foarte î�nț�elegător”.
Relaționarea cu un binevoitor 169
— Ș� i ce s-a î�ntâmplat? am î�ntrebat.

— Am scris totul î�n ultimele trei săptămâni î�nainte de
termenul limită. Ar fi putut să iasă mult mai bine dacă aș� fi
î�nceput mai devreme.
Din considerente greș� ite, editorul refuzase să transfe-
re responsabilitatea. Dacă ar fi î�nț�eles că acest scriitor era
un Binevoitor, ar fi ș� tiut că trebuie să adopte o abordare
diferită.
Când oamenii solicită răspundere î�n orice context, ar
trebui să o obț�ină; ei o cer pentru că ș� tiu că au nevoie de ea.
Un Binevoitor mi-a zis: „I-am spus supervizorului meu că
am nevoie de un ș� ef dur, exigent. Lucrez mult mai bine aș� a”.
Deoarece Binevoitorii pun un preț� atât de mare pe î�n-
deplinirea aș� teptărilor exterioare, ceilalț�i pot profita de ei.
Iar dacă se simt exploataț�i ș� i suprasolicitaț�i, Binevoitorii
pot cădea pradă foarte uș� or rebeliunii, care este greu de
gestionat pentru manageri ș� i supraveghetori. Mai jos avem
relatarea unei Binevoitoare:
Sunt asistentă medicală, iar unitatea mea are probleme

cu personalul din cauza angajaț�ilor care sună mereu să
anunț�e că sunt bolnavi, a schimburilor solicitante etc.
Lucrez aici de trei ani ș� i ș� eful meu simte care dintre noi
este Binevoitor ș� i abuzează de acest lucru, solicitân-
du-ne î�n permanenț�ă să facem ore suplimentare. Este
foarte frustrant, pentru că unele asistente, care „lipsesc
mereu pentru că sunt bolnave”, stau toată ziua pe Face-
book î�n timp ce noi muncim î�n locul lor. Mult timp am
fost dispusă să ajut, dar asta m-a dus la epuizare, iar
acum sunt î�ntr-o fază de rebeliune totală ș� i refuz toate
solicitările.
Aș� a cum demonstrează acest exemplu, Binevoitorilor le

ia mult timp până reuș� esc să spună nu, î�nsă, când reuș� esc,
e un NU categoric, ceea ce poate fi o reală problemă.
Deoarece Binevoitorii sunt de obicei angajaț� i foarte
valoroș� i, este crucial ca managerii să fie atenț�i la nevoile
lor, pentru a se asigura că evită rebeliunea . Doar î�n felul
acesta se poate reduce riscul ca un angajat valoros să ajun-
gă la saturaț�ie ș� i să demisioneze brusc, fără să anunț�e î�n
prealabil.
Pentru a evita rebeliunea unui Binevoitor, un ș� ef, un
angajat sau un coleg î�l poate ajuta pe acesta să stabilească
anumite limite ș� i delimitări:
• Reamintiți-i Binevoitorului că refuzarea unei

sarcini poate însemna acceptarea uneia mai im-
portante: „Am nevoie de raportul tău până vineri
ș� i, dacă eș� ti mereu târât î�n tot felul de ș� edinț�e, vei
rata termenul limită”.
• Restabiliți limitele pentru a preveni epuizarea
și rebeliunea Binevoitorului: „Ai dreptul la con-
cediu ș� i mă voi asigura că ț�i-l vei exercita”.
• Opriți-i pe ceilalți să-l exploateze pe Binevoitor:
„Cu toț�ii suntem aproape de termenul limită, aș� a că
toată lumea din această echipă trebuie să-ș� i facă
propriile corecturi finale”.
• Subliniați datoria Binevoitorului de a fi un model:
„Dacă rămâi până la ora 21.00 la muncă, dai un
exemplu prost echipei tale”.
• Preluați din sarcinile Binevoitorului, dacă aces-
ta s-a înhămat la prea multe: Un prieten care
conduce o firmă de finanț�e mi-a spus: „Am un an-

gajat foarte valoros. Este cel mai bun. Toată lumea
vrea să lucreze cu el, pentru că î�i ridică pe oameni,
dar nu poate continua să accepte cererile tuturor.
Nu este sustenabil. La ultima evaluare, i-am spus:
«Munceș� ti prea mult, prea bine ș� i spun asta ca pe o
critică sinceră». El nu poate delega ș� i nu poate să
transfere din responsabilitate. Aș� a că i-am luat de
pe cap un cont important ș� i se descurcă mult mai
bine acum”.
Binevoitorii sunt ș� efi minunaț�i ș� i lideri puternici, chiar

vizionari, fiindcă simt că au o mare responsabilitate faț�ă de
organizaț�ia lor; sunt receptivi ș� i responsabili. Totuș� i, la fel
ca î�n cazul tuturor tendinț�elor, acestora le este dificil să î�n-
ț�eleagă modul de gândire al oamenilor cu alte tendinț�e. Un
Binevoitor a menț�ionat: „Sunt un Binevoitor ș� i ca manager
e greu să accept când oamenii î�mi spun nu sau pun la î�ndo-
ială părerea mea”, Este dificil să ai de-a face cu oameni care
nu gândesc ca tine, ș� i primul pas este să conș� tientizăm
aceste diferenț�e.
Instinctul de a î�ndeplini aș� teptările exterioare î�i poate
aduce necazuri ș� efului Binevoitor. Un prieten Conformist
mi-a descris frustrarea pe care o resimț�ea la noul loc de
muncă. „Ș� efa mea este î�n mod clar un Binevoitor extrem”,
mi-a spus el. „Ea este directorul general, dar se implică me-
reu î�n relaț�iile cu clienț�ii sau dintre angajaț�i ș� i ne distruge
productivitatea. Î�n final se alege praful de tot.”
Binevoitorii se confruntă cu provocări deosebite atunci
când vor să lucreze singuri. Ei pot fi extrem de productivi
î�n echipă, dar, când î�ncearcă să acț�ioneze pe cont propriu,
se blochează din cauza lipsei de responsabilitate externă.

Deci, dacă Binevoitorii vor să-ș� i pornească propria afacere,
trebuie să stabilească, chiar de la bun î�nceput, un sistem
de responsabilizare. Responsabilitatea poate proveni de la
un consilier de afaceri, de la un mentor, de la beneficiari,
clienț�i sau studenț�i (chiar dacă nu plătesc, î�ncă), sau de la
un grup din aplicaț�ia Better – nu contează prea mult de
unde, dar ea trebuie să vină de undeva.
Odată consacraț�i ca antreprenori, Binevoitorii pot î�nde-
plini uș� or angajamentele externe – respectarea termene-
lor limită impuse de clienț�i, plata impozitelor, să răspundă
la telefon – dar î�ncă se luptă cu sarcinile interne, cum ar fi
relaț�ionarea, dezvoltarea afacerii sau refuzul cererilor care
duc la irosirea timpului sau la pierderea clienț�ilor prea exi-
genț� i. Ca î�ntotdeauna, soluț� ia este să găsească sisteme
externe care să impună termene ș� i limite.
Relaționarea cu un partener Binevoitor

Binevoitorii sunt foarte buni parteneri de cuplu pentru că
pun foarte mult preț� pe î�ndeplinirea aș� teptărilor celorlalț�i.
Cu toate acestea, este important ca partenerii să le recu-
noască tiparele de comportament.
De exemplu, dacă un Binevoitor î�i solicită partenerului
să î�mpartă responsabilitatea, acesta ar trebui să accepte să
joace rolul respectiv sau să propună un alt mod de satisfa-
cere a nevoii lui. O Binevoitoare a explicat: „Reuș� esc să mă
antrenez î�n fiecare zi, deoarece ș� tiu că soț�ul meu o să mă
î�ntrebe despre asta când va ajunge acasă. Î�n cazul î�n care
nu reuș� esc mă î�ncurajează foarte mult, aș� a că mă simt ș� i
mai motivată a doua zi. Sănătatea este importantă pentru
el ș� i acest lucru mă motivează ș� i pe mine. Este o nebunie,

pentru că, deș� i sunt conș� tientă că este un fel de truc pe care
singură l-am pus la cale, simt nevoia să duc la bun sfârș� it
sarcina, doar pentru că el î�ș�i manifestă interesul”.
Partenerii au ș� i rolul de a-ș� i ajuta jumătatea să evite
stare de epuizare ș� i de rebeliune a Binevoitorului, prin ge-
nerarea de responsabilizare externă. Binevoitorii sunt
dependenț�i de asta. „Ai nevoie de un pui de somn. Te rog
du-te să te î�ntinzi, dragul meu.”
O Binevoitoare a relatat: „Soț�ul meu se oferă să aibă grijă
de copii ca eu să pot merge sâmbătă dimineaț�a la o oră de
spinning care î�mi place foarte mult, dar, nu ș� tiu de ce, nu
mă pot mobiliza să mă duc”. Cred că o exprimare ca aceas-
ta ar ajuta mult mai mult: „Nu vrei să dai un exemplu bun
copiilor î�n ceea ce priveș� te sănătatea, respectându-ț�i anga-
jamentul luat?” Sau: „Este plăcut pentru mine ș� i copii să avem
î�n fiecare săptămână puț�in timp doar pentru noi”. Apelând
la valorile Binevoitorului, î�l ajuț�i să reuș� ească î�n ceea ce î�ș�i
propune.
O ascultătoare a podcastului mi-a scris:
Să aflu că soț�ul meu este un Binevoitor a fost o adevăra-

tă revelaț�ie. Este minunat că e atât de amabil, dar mi-am
dat seama că trebuie să-i „protejez” angajamentele per-
sonale. Dacă i-aș� cere, el ar renunț�a cu uș� urinț�ă la un
angajament personal ca să mă ajute pe mine. Trebuie
să am grijă să nu renunț�e la lucrurile importante pen-
tru el. Fosta lui soț�ie a profitat de această latură a per-
sonalităț�ii lui, aș� a că nu vreau să fac aceeaș� i greș� eală.
De asta î�i stabilesc niș� te limite.
„Stabilind limite” pentru soț�ul ei, ajutându-l să spună

nu (chiar ș� i ei) ș� i î�mpiedicându-i pe ceilalț�i să-l exploateze,
această soț�ie ajută la contracararea unei posibile rebeliuni
a Binevoitorului. Oamenii din jurul Binevoitorilor pot ajuta
la evitarea rebeliunii lor anticipând-o. Dacă cineva pleacă
î�ntr-o lungă călătorie de afaceri, iar partenerul Binevoitor
rămâne să se ocupe de cei trei copii, ar fi î�nț�elept ca cel care
a fost plecat să spună la î�ntoarcere ceva de genul: „Te-ai
ocupat singur de copii ș� i apreciez tot ce ai făcut. Vreau să
profiț�i de sfârș� itul acesta de săptămână ca să te relaxezi...
fă-ț�i programul aș� a cum î�ț�i doreș� ti ș� i eu mă voi ocupa de
copii”.
Deoarece Binevoitorii simt o anumită presiune de a sa-
tisface aș� teptările externe, partenerii lor trebuie să aibă gri-
jă să nu le scape vreun comentariu deranjant. N-ar fi indicat
ca soț�ia să-i arunce soț�ului Binevoitor o replică de felul:
„Poate ar trebui să antrenezi Liga Juniorilor”. Zbang!
Relaționarea cu un copil Binevoitor

Din câte observ, este dificil de spus dacă un copil este un
Binevoitor sau nu. Conformiș� tii ș� i Rebelii au personalităț�i
extreme, iar trăsăturile caracteristice tind să apară destul
de devreme, dar copiii nu sunt independenț�i î�n felul î�n care
sunt adulț�ii. Adulț�ii controlează viaț�a copiilor î�ntr-o foarte
mare măsură, aș� a că poate fi greu să identificăm caracte-
risticile Binevoitorului.
Când este clar că un copil este Binevoitor, părintele ar
trebui să ț�ină cont de această tendinț�ă. Copiii Binevoitori
– ca toț�i Binevoitorii – răspund la responsabilitate. Dacă
un copil Binevoitor ar trebui să exerseze la pian, ar fi util
să se respecte un orar al ș� edinț�elor de pregătire, pe care

profesorul sau părinț� ii să-l stabilească î�mpreună cu el.
Memento-urile blânde ajută ș� i ele: „Este ora 16.00, este tim-
pul să exersezi”. Sau profesorul ar trebui să explice: „Pot să
î�mi dau seama dacă ai exersat sau nu”.
Dacă un copil Binevoitor î�ș�i doreș� te să î�ndeplinească o
aș� teptare interioară, părinț�ii ar trebui să-l ajute să găseas-
că un sistem de responsabilitate externă. Un părinte ș� i-a
amintit: „Fiica mea dorea să î�l î�nveț�e pe căț�eluș� ul ei diverse
trucuri. Aș� a că i-am spus: «Super! Hai să vă î�nscrieț�i la ex-
poziț�ia de câini pe care o va organiza primăria anul ăsta»”.
Cu toate acestea, feriț�i-vă de aș� teptările care pun pre-
siune – „Super! Hai să vă î�nscrieț�i la expoziț�ia de câini. Sunt
sigur că tu ș� i Barnaby puteț�i câș� tiga panglica albastră!” –
deoarece copilul poate resimț�i această presiune extrem de
puternic, ceea ce poate duce la rebeliunea lui.
Ș� i mai important este să vă asiguraț�i că aceș� ti copii nu
depun un efort atât de mare pentru a-i mulț�umi pe ceilalț�i
(inclusiv pe voi, părinț�ii lor), î�ncât să ajungă la epuizare sau
să piardă din vedere ceea ce î�i face să se simtă fericiț�i ș� i
î�mpliniț�i.
Indiferent de context, atunci când oamenii cer respon-
sabilitate, este important să o obț�ină. După ce am ț�inut un
discurs la un eveniment, o femeie mi-a zis: „Fiica mea î�mi
tot spune: «Vreau să iau examenul de grad ș� i pentru asta
trebuie să fac un curs». Iar eu î�i tot răspund: «Prostii, î�ț�i poț�i
cumpăra cărț�ile necesare ș� i să studiezi singură» Abia acum
î�mi dau seama că are dreptate. Ar trebui să facă acel curs”.
Oamenii care cer responsabilitate ș� tiu că au nevoie de ea.
Relaționarea cu un pacient Binevoitor

Dintre cele patru tendinț�e, cea a Binevoitorului este cea mai
răspândită, ceea ce î�nseamnă că profesioniș� tii din dome-
niul sănătăț�ii vor avea de-a face cu foarte mulț�i Binevoitori.
Î�n general, Binevoitorii î�nregistrează progrese atunci când
sunt monitorizaț�i de un medic, asistent medical, kinetote-
rapeut, nutriț�ionist, antrenor sau profesor. Un instructor de
sport, de exemplu, i-ar putea anunț�a pe elevi că vor primi
un e-mail de avertizare dacă ratează un antrenament sau
că ț�ine o evidenț�ă a prezenț�ei sau, pur ș� i simplu, că va fi dez-
amăgit ș� i supărat dacă Binevoitorul nu se prezintă la oră.
Am ț�inut un discurs despre cele patru tendinț�e antre-
norilor de la o sală de sport cunoscută din New York. După
eveniment, o antrenoare mi-a spus:
˗ Ni s-a sugerat că, pentru o mai bună responsabilizare,
să folosim numele oamenilor cât de mult posibil.
— E o idee grozavă! am exclamat.
— Dar mi-am dat seama că pot face ș� i altceva, a adăugat
ea. De obicei, la plecare, spun: „Voi fi aici săptămâna viitoare”.
De acum î�n colo voi spune: „Ne vedem aici săptămâna vii-
toare”. Î�n acest fel, oamenii vor avea sentimentul că î�i aș� tept.
— Genial! am exclamat din nou.
Ca î�ntotdeauna, ori de câte ori oamenii solicită să fie
responsabilizaț�i, este î�nț�elept să se î�ntâmple î�ntocmai, dacă
este posibil. Un Binevoitor ș� i-a amintit: „I-am spus dentis-
tei mele că o rog realmente să apeleze la promisiunea mea
de a folosi aț�a dentară ș� i să î�mi ceară socoteală la următo-
rul control, dacă î�ș�i va da seama că nu am folosit-o! Ea a
râs, dar a acceptat să o facă. De atunci folosesc aț�a dentară
î�n fiecare seară”.
An de an, apar pe piaț�ă tot mai multe dispozitive, apli-

caț�ii ș� i servicii care î�i ajută pe oameni să fie mai responsa-
bili î�n legătură cu sănătatea lor. Deș� i acestea pot fi extrem
de eficiente, este important ca sistemul de responsabilizare
să i se potrivească Binevoitorului. Pentru unii Binevoitori,
este suficient să primească un memento prin e-mail ca să
ia un medicament sau să folosească un dispozitiv de moni-
torizare a activităț�ii fizice zilnice; pentru alț�ii ar fi utilă o
aplicaț�ie care impune o pedeapsă. Î�n aplicaț�ia Better, oa-
menii pot crea cu uș� urinț�ă grupuri de responsabilitate pen-
tru a induce acel sentiment de responsabilitate personală.
Cei mai mulț�i beneficiază de faptul că se simt responsabili
faț�ă de o persoană reală.
Cercetările arată că mulț�i oameni sunt dispuș� i să plă-
tească î�n plus pentru un dispozitiv de monitorizare a an-
gajamentelor. De fapt, dacă aș� fi antrenor, le-aș� spune
cursanț�ilor mei: „Politica noastră este ca, î�n cazul anulării
rezervării cu mai puț�in de 24 de ore î�nainte de ș� edinț�ă, să vă
taxăm oricum. Dacă preferaț�i, vă vom taxa de trei ori”. Mai
mulț�i Binevoitori mi-au spus că ar opta pentru taxa triplă.
Adesea, Binevoitorii fac pentru ceilalț�i ceea ce nu pot
face pentru ei î�nș� iș� i, aș� a că este mai probabil să urmeze
instrucț�iunile legate de sănătate atunci când li se amintesc
beneficiile pe care le-ar putea avea ceilalț�i. Ș� i invers. Iată ce
mi-a scris o Binevoitoare:
Sunt î�nsărcinată î�n ș� ase luni ș� i, timp de cinci luni, mi-am

luat conș� tiincioasă vitaminele prenatale, zilnic. Nu am
uitat niciodată de ele. Sunt dispusă să fac tot ce trebuie
pentru sănătatea copilului meu. Î�n urmă cu o lună, am
citit un articol care explica că bebeluș� ului nu-i vor lipsi
niciodată vitaminele necesare, deoarece ș� i le ia oricum
de la mamă. Deci vitaminele prescrise de medic pentru

perioada sarcinii sunt mai mult pentru sănătatea ma-
mei. De când am aflat treaba asta, ș� i corelez vitaminele
mai degrabă cu sănătatea mea decât cu a bebeluș� ului,
abia dacă î�mi mai amintesc să le iau o dată la două zile.
Cei din jurul Binevoitorilor ar trebui să ofere o respon-
sabilitate serioasă, dar ar trebui, de asemenea, să evite
declanș� area rebeliunii lor. Nu ar trebui să pună presiu-
ne pe ei, nici să î�i cicălească prea tare sau să stabilească
obiective intimidante; î�n schimb, ar trebui să caute să-i
ajute să se simtă î�ncurajaț�i, susț�inuț�i ș� i responsabili î�n
limite rezonabile. Uș� or de zis, greu de făcut.
Alegerea unei cariere de către un Binevoitor

Binevoitorii pot să facă aproape orice – dacă au răspundere
exterioară ș� i dacă se feresc de starea aceea de rebeliune.
Atunci când aleg să urmeze o carieră, Binevoitorii ar trebui
să-ș� i amintească că au mai mult succes dacă au un job care pre-
supune responsabilitate exterioară. Un Binevoitor a explicat:
De curând, am ales o carieră mai potrivită pentru un

Binevoitor. Am î�nceput să-mi desfăș� or activitatea î�n me-
diul academic ș� i m-am descurcat extrem de bine la î�n-
ceput, când aveam obligaț�ia faț�ă de coordonatorul meu
de doctorat să fac cercetări detaliate ș� i să scriu lucrări
originale. Î�n orice caz, pe măsură ce am î�nceput să mă
î�ndrept spre acele etape din carieră î�n care singura mea
obligaț�ie era faț�ă de mine ș� i faț�ă de propriul meu studiu,
mi se părea din ce î�n ce mai dificil. De puț�in timp, am
părăsit mediul academic pentru un post de profesor ș� i
î�mi place foarte mult. Fiecare zi î�mi oferă oportunitatea
de a satisface aș� teptările celorlalț�i.
Un ș� ef Binevoitor mi-a explicat: „Binevoitorul se potri-

veș� te perfect cu cultura organizaț�iei mele axate pe misiune
ș� i echipă”.
Atunci când iau decizii î�n privinț�a carierei, Binevoitorii
trebuie să-ș� i stăpânească impulsul de a satisface aș� teptările
celorlalț�i î�n detrimentul propriilor aspiraț�ii. Pentru că aceas-
tă problemă se află î�n centrul tendinț�ei Binevoitorului,
persoanele de acest fel trebuie să găsească modalităț�i de
a-ș� i identifica dorinț�ele interioare ș� i apoi să dezvolte struc-
turi externe pentru a induce răspunderea. Dacă nu, se pot
trezi după ani buni că au ales o carieră nepotrivită ș� i, de
multe ori, acela este momentul î�n care izbucneș� te ș� i revol-
ta lor.
Dacă, î�ntr-un mediu potrivit, Binevoitorii pot reuș� i î�n
aproape orice carieră, mulț�i dintre ei mi-au spus că per-
spectiva specifică lor este practic o cerinț� ă î�n domeniul
î�n care activează: î�n profesii precum drept corporatist,
asistenț� ă socială, managementul averii private ș� i medicină.
„Echipa mea scrie coduri toată noaptea”, mi-a spus un Bi-
nevoitor. „Din când î�n când, cineva se ridică brusc ș� i spune:
«Î�mi pare rău, nu mai fac asta.» Ș� i acea persoană se elimină
singură din echipă.”
După ce mi-am prezentat teoria î�n faț�a unui grup de
oameni de afaceri, unul dintre ei m-a î�ntrebat: „Acum, că
am aflat despre aceste tendinț�e, voi angaja numai Binevoi-
tori. Vreau angajaț�i care să î�ndeplinească aș� teptările de
serviciu, cu orice preț� . Î�mi puteț�i furniza un set de î�ntre-
bări cu ajutorul cărora să identific tendinț�ele candidaț�ilor
î�n timpul interviului?” Am fost uimită. Nu cred că se gân-
dea la binele Binevoitorilor.
REZUMAT: Relaționarea cu un binevoitor

Ei î�ndeplinesc cu uș� urinț�ă aș� teptările exterioare, dar
se chinuie să î�ndeplinească aș� teptările interioare.
Pun mare preț� pe î�ndeplinirea angajamentelor faț�ă de
ceilalț�i.
Reuș� esc atunci când li se conferă responsabilitate,
supraveghere, termene limită, monitorizare ș� i alte for-
me de responsabilizare, precum datoria de a fi un bun
exemplu.
Este posibil să î�ntâmpine probleme î�n stabilirea limi-
telor cu privire la cererile celorlalț�i.
Este posibil să aibă probleme cu delegarea sarcinilor,
fiindcă simt că unele aș� teptări nu pot fi î�ndeplinite decât
de ei.
Trebuie să dispună de sisteme de răspundere exterioară
pentru a î�ndeplini aș� teptările interioare.
Pot fi exploataț�i de oameni care profită de ei ș� i din aceas-
tă cauză...
Se pot simț�i supăraț�i sau epuizaț�i, caz î�n care...
Este posibil să aibă nevoie de ceilalț�i pentru a diminua
aș� teptările sau se pot răzvrăti.
REBELUL
Nu mă poți obliga și nici eu nu pot.
Este atât de greu când trebuie și atât de ușor când vreau.
„FIE CA PODURILE CĂRORA LE DAU FOC

SĂ ÎMI LUMINEZE CALEA!”
Nu ești șeful meu.
„Fac lucrurile numai în felul meu;

e o binecuvântare și e un blestem.”
„Cere iertare, nu permisiune.”
„Fac ce vreau.”
„PENTRU CĂ AȘA AM CHEF.”
„Nu te uita în jos, sari pur și simplu.”
„REGULILE TREBUIE ÎNCĂLCATE,

ÎNSĂ... ASTA AR FI O REGULĂ?”
„Libertatea este unica mea disciplină.”
„Nu mă poți obliga și nici eu nu pot.”
„Când nu e ordin, cu plăcere.”
„NU POȚI SĂ SCRII REBEL FĂRĂ SĂ SCRII BE*.”
* Joc de cuvinte: în lb. engl., to be înseamnă „a fi”. (n. red.)

9
Cum să înțelegi un Rebel
Este atât de greu când trebuie
și atât de ușor când vreau.
Puncte forte (și puncte slabe) • Puncte slabe (și puncte
forte) • Variații în cadrul tendinței • Cum pot fi influențați
Rebelii pentru a îndeplini o așteptare • Cum se pot influența
Rebelii pe ei înșiși pentru a îndeplini o așteptare • De ce pot fi
atrași Rebelii de o viață care presupune reglementări maxime
Z ilnic, de dimineaț�a până seara, fiecare dintre noi se con-

fruntă cu aș� teptări exterioare ș� i aș� teptări interioare, cu
faptul că trebuie să hotărâm dacă ar trebui să î�ndeplinim o
anume aș� teptare sau să refuzăm.
Î�n cazul Rebelilor, răspunsul este î�ntotdeauna clar: Rebe-
lii se opun tuturor aș� teptărilor, atât exterioare, cât ș� i interioa-
re. Fac doar ce vor ei, î�n felul lor ș� i î�n ritmul lor, iar dacă
cineva le cere sau le spune să facă ceva, refuză. Nici măcar
nu vor să-ș� i clarifice î�n minte ce trebuie să facă – rezistă
aș� teptărilor interioare cu acelaș� i stoicism cu care rezistă ș� i
celor impuse din exterior.
Rebelii vor să simtă că beneficiază de libertate de ale-
gere ș� i de exprimare. Când se trezesc dimineaț�a, primul
lucru care le trece prin cap este: „Ce am chef să fac acum?”
Ei se î�mpotrivesc oricărei forme de control, chiar ș� i auto-
controlului, ș� i de multe ori le face plăcere să sfideze regulile,
aș� teptările ș� i convenț�iile.
Rebelii nu pot fi convinș� i cu argumente de genul: „Oa-
menii contează pe tine”, „Ai plătit deja pentru asta”, „Eu am
făcut asta, faci ș� i tu aia?”, „Cred că este foarte important,
aș� a că hai să ne punem de acord că de acum î�ncolo o vom
face”, „Lucrurile ar trebui să fie aș� a”, „Ai o programare”, „Ai
spus că o vei face ”, „Calea asta e mai eficientă”, „Cineva
va fi deranjat”, „Este î�mpotriva regulilor”, „Este o tradiț�ie”,
„Acesta este termenul limită” sau „Este nepoliticos”.
Sunt mult mai receptivi la argumente de genul: „Va fi
distractiv”, „Este exact ce vrei tu”, „Î�mi fac griji pentru asta,
crezi că poț�i să o faci tu?”, „Acest lucru este foarte impor-
tant pentru mine, ce zici?” Rebelii pot face orice vor să facă.
Pentru Rebeli, nevoia de a ș� ti că pot alege este atât de
importantă î�ncât uneori fac o alegere – chiar ș� i atunci când
contravine propriului interes sau nu reprezintă cu adevărat
ceea ce î�ș�i doresc – doar pentru a-ș� i reconfirma că ei pot să
facă această alegere.
Î�n timpul studiului meu, când î�i î�ntrebam pe oameni cum
î�ș�i păstrează obiceiurile bune, Rebelii răspundeau: „De obi-
cei aleg să nu mă angajez î�n avans pentru nimic”.
Dintre cele patru tendinț�e, aceea de Rebel are cei mai
puț�ini reprezentanț�i. Este un grup care cu siguranț�ă se face
remarcat, dar nu este numeros.
Cum să înțelegi un rebel 185

Rebelii fac lucrurile pe care aleg să le facă, ș� i, î�n felul acesta,
sunt scutiț�i de multe dintre presiunile la care sunt supuse
celelalte tendinț�e.
Rebelii se bucură de î�ndeplinirea provocărilor, atunci
când le pot face faț�ă î�n felul lor. Un antreprenor Rebel a
explicat:
Fiind un Rebel, provocările mă impulsionează. „Crezi că

nu-mi pot deschide propria afacere? Hai să vedem.” Ori
de câte ori mă trezesc spunând „nu pot... ” sau „nu aș�
putea niciodată...”, mă simt obligat să î�ncerc. M-am mirat
că am reuș� it să fac unele lucruri care păreau imposibile,
doar pentru a-mi demonstra că pot. Cred că ar fi peri-
culos să î�ncerci să „provoci” un Rebel să facă ce trebuie,
dar afirm cu mâna pe inimă că probabil ar funcț�iona î�n
cazul meu.
Rebelii găsesc o mare satisfacț�ie î�n sfidarea aș� teptări-

lor celorlalț�i. După cum a relatat un Rebel: „De când mi-a
spus cineva că aș� putea fi jefuit dacă merg pe aleea î�nverzi-
tă de pe lângă casa noastră, am luat-o mai mult pe acolo.
Poate că acesta nu este cel mai bun exemplu de obicei să-
nătos, dar uite că funcț�ionează”. Un Rebel care a renunț�at la
alcool a explicat: „Mulț�i mi-au spus că nu aș� putea să renunț�
niciodată la băutură ș� i î�mi place să le scot ochii cu asta ș� i să
le demonstrez cât de mult s-au î�nș� elat”. De fapt, î�n sondajul
pe care l-am efectuat, Rebelii au fost mai predispuș� i decât
celelalte tendinț�e să fie de acord cu afirmaț�ia: „Nu mă de-
ranjează să î�ncalc regulile ș� i convenț�iile – de cele mai multe
ori chiar î�mi face plăcere”.
Când fac ce doresc, Rebelii depun foarte mult efort, mai

ales dacă e vorba să se gândească: „Ei bine, lasă că î�ț�i arăt
eu”. Iată ce mi-a scris o Rebelă:
Testul a arătat că sunt o Rebelă ș� i, la î�nceput, am crezut

că nu poate fi adevărat. Sunt culturistă ș� i particip frec-
vent la concursurile de frumuseț�e din domeniu (divizia
de bikini). Sunt foarte strictă cu dieta ș� i antrenamente-
le mele. M-am gândit: „Î�n niciun caz un Rebel n-ar face
asemenea alegeri”. Dar fac asta, pentru că vreau eu ș� i o
fac exact cum vreau eu. O fac î�n ciuda faptului că soț�ul
meu nu e de acord ș� i că prietenii mei consideră că este
o ciudăț�enie extrem de solicitantă. Î�mi face o plăcere de-
osebită să observ feț�ele oamenilor când le spun că sunt
culturistă (par slabă, nu voluminoasă) sau când le spun
că am fost mecanic î�n marină. Mă impulsionează să sfi-
dez aș� teptările. Rebelul din mine e foarte evident acum.
Rebelii sfidează cu uș� urinț�ă obiceiurile ș� i convenț�iile.

De exemplu, am î�ntâlnit mai multe cupluri de Rebeli î�n care
soț�ia î�ntreț�inea familia, ș� i, când am citit un articol din New
York Times despre tiparele căsniciilor, ale divizării muncii
î�n gospodărie ș� i câș� tigului, m-am gândit la Rebeli. Articolul
spunea că „femeile care câș� tigă mai mult [decât partenerii
lor] fac ș� i mai multe treburi casnice ș� i se dedică mai mult
timp î�ngrijirii copiilor decât partenerii lor, poate pentru a-i
face pe ei să se simtă mai puț�in ameninț�aț�i”. Altă variantă
ar fi că, pe aceș� ti bărbaț�i, fiind niș� te Rebeli, nu-i deranjează
convenț�ia socială conform căreia ar trebui să câș� tige mai
mult decât partenera de viaț�ă. Î�n plus, de felul lor, Rebelii
nu se dau î�n vânt după treburile casnice pe care le consideră
plictisitoare. Nu este o chestiune de masculinitate, ci o ches-
tiune de tendinț�ă.
Uneori, tendinț�a de a fi Rebel este extrem de valoroasă

pentru societate. După cum a subliniat un Iscoditor: „Cea
mai de preț� î�nsuș� ire a Rebelului este că î�ș�i exprimă deza-
cordul. Nu ar trebui să î�ncercăm să-l dezvăț�ăm de asta, să-l
excludem sau să-l condamnăm. El ne protejează, de fapt,
pe toț�i”. Mulț�i „Rebeli cu o cauză” î�ș�i folosesc spiritul Rebel
pentru a-ș� i susț�ine principiile ș� i scopurile î�n care cred. Iată
ce explicaț�ie mi-a dat un Rebel: „Am simț�it î�ntotdeauna im-
pulsul de a sfida autoritatea. Î�mi folosesc puterea î�n slujba
binelui. Am adus mereu argumente î�mpotriva regulilor ș� i
uneori chiar le-am î�ncălcat deliberat, î�n numele celor care
au fost nedreptăț�iț�i”. Ori de câte ori aud despre oameni care
urmează calea neconvenț�ională – cum ar fi, să zicem, despre
prima femeie care a lucrat pe o platformă petrolieră – mă gân-
desc, hmmm, mai mult ca sigur avem de-a face cu un Rebel.
Un Rebel a vorbit elocvent despre ce î�nseamnă această
rebeliune:
Un Rebel î�n misiune este o forț�ă a naturii, un superstar.

Nu are nevoie de liste de verificare, de rutine, reguli sau
obiceiuri. Nevoia de a găsi o cauză, ceva î�n care să creadă
cu adevărat ș� i pentru care să lupte, este vitală. Credinț�a
interioară este atât de puternică, î�ncât va rezista la orice
presiune externă. Un Rebel crede cu tărie î�n unicitatea ș� i
superioritatea lui. Există cu siguranț�ă un fel de aroganț�ă
î�n genele lui. Dar, dacă Rebelii găsesc o cauză care să-i
motiveze, atunci i se vor dedica î�n î�ntregime.
Î�ntr-un moment de inspiraț�ie, un Rebel care se mândrea

că este Rebel i-a catalogat pe non-Rebeli drept Î�ncuiaț�i*.
* Muggler, în original. În seria Harry Potter, sunt persoanele fără abili-

tăți de a face magie. (n. red.)
Rebelii pun mare preț� pe autenticitate ș� i autodetermi-

nare ș� i î�ș�i doresc ca viaț�a lor să fie o permanentă exprimare
a valorilor lor. Alț�i oameni (î�n special Binevoitorii) se simt
foarte liberi alături de Rebeli, deoarece aceș� tia ș� tiu foarte
bine ce vor ș� i refuză fără probleme obligaț�iile.
Rebelilor le place să hotărască ei singuri modul î�n care
vor acț�iona. O prietenă care se pregătea să-mi prezinte pe
cineva, mi-a ș� optit î�nainte: „Să ș� tii, el este genul care dă no-
roc cu pumnul”. Ce? m-am î�ntrebat. Dar, când am vrut să-i
strâng mâna, el mi-a î�ntins efectiv pumnul, de parcă voia să-mi
aplice un croș� eu. Nu avea de gând să facă chestia asta aș� a
cum o face toată lumea. Fiul Rebel al unui prieten a refuzat
să se î�nscrie la facultate până când nu a cercetat toate ș� colile
internaț�ionale despre care nimeni nu auzise nimic vreoda-
tă; a ales una dintre ele ș� i a fost foarte fericit că a găsit exact
ce î�ș�i dorea.
Rebelii se descurcă de multe ori mai bine atunci când nu
există deloc aș� teptări. O Rebelă mi-a spus că a avut cele mai
bune note î�n ultimul semestru de liceu, după ce a fost admisă
la facultate, ș� i î�n ultimul an de facultate, când avea deja un
loc de muncă asigurat. Un alt Rebel a menț�ionat: „Scriu o
carte ș� i am de gând să o termin î�nainte să î�ncerc să semnez
un contract cu o editură, pentru că, î�n clipa î�n care mi se va
impune un termen de predare, o să-mi piară cheful de scris”.
Î�n calitate de Conformist, am î�nvăț�at enorm studiind oa-
meni „opuș� i” mie, adică oameni Rebeli. Ei mi-au arătat că sun-
tem mai liberi decât credem. Dacă aș� refuza să mă trezesc î�n
fiecare dimineaț�ă î�nainte de 10.00, familia ș� i colegii mei s-ar
obiș� nui cu asta. Dacă aș� decide să port pantaloni de yoga ș� i
adidaș� i î�n fiecare zi, pentru tot restul vieț�ii, ar fi î�n regulă.
Suntem mai liberi decât credem.

Cu toate că tendinț�a Rebelilor are multe beneficii, atât pentru
Rebeli, cât ș� i pentru noi, ceilalț�i, de multe ori, ei ajung să
frustreze pe toată lumea, inclusiv pe ei î�nș� iș� i.
Dacă unui Rebel i se cere sau i se spune să facă ceva,
este foarte probabil să refuze din start, iar această reacț�ie
instinctivă poate crea probleme: pentru partenerul de viaț�ă,
cei care lucrează î�n domeniul de î�ngrijire a sănătăț�ii, pen-
tru părinț�ii, profesorii, ș� efii de birou. Cu cât presiunea este
mai puternică, cu atât mai multă rezistenț�ă opun Rebelii.
Am izbucnit î�n râs când un prieten Rebel mi-a spus că ni-
meni nu-i poate spune să facă ceva. De curând, primise un
e-mail cu titlul: „Vă rugăm să citiț�i”; l-a ș� ters imediat”.
Rebelii opun rezistenț�ă aproape oricărui lucru pe care
î�l percep ca pe o î�ncercare de control asupra lor – un tele-
fon care sună, o invitaț�ie la o petrecere sau o î�ntâlnire mai
lungă. Au această reacț�ie chiar ș� i atunci când î�ș�i dau seama
că rezistenț�a lor este autodistructivă, contraproductivă sau
contrară propriilor dorinț�e. Un Rebel mi s-a confesat: „Ș� tiu
că zahărul e nociv pentru sănătate, dar mă ambiț�ionez să
nu renunț� la el deoarece, pur ș� i simplu, refuz să accept ideea
că ceva î�mi este interzis”. Un alt Rebel mi-a povestit că, î�n
liceu lua Ritalin pentru deficit de atenț�ie, iar puterea lui de
concentrare crescuse considerabil. Dar î�n minte i-a î�ncolț�it
imediat un gând: „Cu ce drept î�mi controlează acest medi-
cament personalitatea? Crede că poate să mi se strecoare
î�n gură ș� i să mă facă să mă descurc mai bine la ș� coală? Nu
că n-ar fi exact ce î�mi doresc. Aș� adar, puterea mea de con-
centrare a crescut, dar notele au rămas aceleaș� i”.
Un Rebel, student la drept, a scris:
Am o viaț�ă frumoasă, dar î�ntotdeauna sunt î�n conflict

cu câte o normă. Toată lumea se aș� teaptă ca eu, fiind
student la drept, să lucrez toată noaptea ș� i să trăiesc î�n
bibliotecă; prin urmare, eu lucrez după-amiaza la cafe-
nea. La facultatea la care merg, se aș� teaptă ca, după ab-
solvire, studenț�ii să aplice pentru joburi î�n corporaț�ii,
deoarece acestea sunt cele mai b ine plătite locuri de
muncă; aș� adar eu am hotărât că mă voi specializa î�n
dreptul constituț�ional. Î�nsă, î�n unele situaț�ii, tendinț�a
mea Rebelă î�mi face probleme. Î�n prezent, neglijez să
trimit o foaie de prezenț�ă de luni de zile ș� i mă sustrag
de la o mulț�ime de evenimente sau cursuri obligatorii.
Această auto-descriere ilustrează un paradox interesant:

î�n obsesia lor pentru libertate, Rebeli i pot ajunge să fie
controlaț�i. Acest student se hotărăș� te să se specializeze î�n
dreptul constituț�ional nu pentru că l-ar interesa domeniul,
ci pentru că nu vrea să se conformeze aș� teptărilor. Revolta
este opusul conformării, dar nu este sinonimă cu libertatea.
Mi-am reamintit de acest aspect când un Rebel mi-a spus
că „presiunea colegilor asupra lui are opusul rezultatului
dorit. Dacă cineva î�ncearcă să î�l convingă să facă ceva, se
revoltă automat ș� i refuză”. Nu î�ș�i dădea seama că el, de fapt,
răspundea la presiunea colegilor, î�nsă contrar aș� teptărilor.
Rebelii vor să facă lucrurile î�n ritmul lor – ș� i daca cine-
va î�i presează să se grăbească, se î�ncăpăț�ânează ș� i fac exact
pe dos. Cei din jurul lor î�i pot acuza de „tărăgănare”, dar pe
nedrept; ei nu tărăgănează lucrurile, doar urăsc să li se im-
pună ce să facă. De fapt, insistenț�a nu funcț�ionează î�n cazul
Rebelilor.
Desigur, acest tipar poate fi foarte frustrant pentru cei
din jur. O Binevoitoare ș� i-a amintit de soț�ul ei Rebel:
Aveam tendinț�a de a interveni î�n numele lui atunci când

nu putea î�ncepe sau duce la bun sfârș� it o sarcină. Aș� tep-
tam ș� i ș� ase luni până la finalizarea unui proiect, doar ca
să realizez î�ntr-un final că ar fi fost mai uș� or să î�l fac
singură. El se apăra spunând că nu totul se poate face î�n
ritmul meu. De exemplu, i-a luat un an de zile să finali-
zeze un mic proiect de renovare a casei, care ar fi trebuit
să fie gata î�n cel mult două săptămâni. De fiecare dată
când aduceam asta î�n discuț�ie, se enerva. A fost deranjat
de faptul că mă aș� teptam să termine mai repede lucra-
rea, percepându-l ca pe o formă de control, iar eu am
fost deranjată că a tărăgănat atât de mult lucrurile.
Când m-am gândit mai bine la ce î�mi povestise femeia,

mi-am dat seama că, probabil, soț�ului i-a luat un an să ter-
mine renovarea pentru că ea î�l cicălea î�ncontinuu.
Rebelii nu pot respecta un program fix. Programările î�i
fac să se blocheze, ș� i de multe ori le anulează î�n ultimul
moment.
Ei refuză sarcinile repetitive, plictisitoare – cum ar fi să
ducă gunoiul î�n fiecare zi sau să facă rapoarte de cheltuieli
– cu excepț�ia cazului î�n care consecinț�ele ar fi serioase.
Mulț� i Rebeli menț� ionează că apelează la plata automată
a facturilor, ș� i, atunci când î�ș�i permit, sunt dispuș� i să plă-
tească pentru externalizarea tuturor obligaț�iilor de rutină.
De asemenea, ei au observat că, atunci când pur ș� i simplu
refuză să facă ceva, o vor face alț�ii î�n locul lor.
Desigur, atunci când trebuie să facă ceva, fac. Cu toate
acestea, găsesc ș� i atunci o cale Rebelă. Am î�ntrebat o prie-
tenă Rebelă cum a reuș� it să-ș� i plătească facturile la timp,
ș� i, fără să ezite, mi-a răspuns că făcea plăț�ile de la birou,
când, î�n mod normal, ar fi trebuit să muncească. Un lucru
similar se î�ntâmpla ș� i când unui alt prieten Rebel i se impu-

nea participarea la ș� edinț�e, iar el dezlega cuvinte î�ncruciș� ate
pe iPad, î�n mod ostentativ. Organizaț�ia putea să-l oblige să
participe la ș� edinț�e, dar nu putea să î�l facă să fie atent.
Chiar ș� i atunci când Rebelii conș� tientizează motivul
unei restricț�ii, le vine greu să o accepte. Un Rebel mi-a spus
că era căsătorit de cinci ani ș� i î�ș�i iubea soț�ia, dar că avea o
problemă cu ideea de monogamie. Nu î�i plăcea să i se im-
pună lucruri. Voia să se bucure de libertatea de a experi-
menta ș� i să-ș� i atingă potenț�ialul complet, iar asta excludea
ideea de „un singur partener pentru toată viaț�a”. (După un
timp a divorț�at.)
Rebelilor nu le place să fie etichetaț�i, nici măcar pe bună
dreptate. De exemplu, unii Rebeli se mută sau î�ș�i schimbă
slujba frecvent, de teama î�ncadrării î�ntr-o anumită catego-
rie. Unii Rebeli se contrazic î�n afirmaț�ii, deoarece nu vor să
fie sclavii unei anumite viziuni; se vor răzgândi chiar î�n
privinț�a unei sarcini pe care ș� i-au asumat-o singuri, pentru
că nu vor să fie constrânș� i nici măcar de propriul angaja-
ment. Rebelilor nu le pasă de reputaț�ie, ba mai mult, s-ar
putea să le facă plăcere să fie consideraț�i dificili sau diferiț�i
(această atitudine poate fi atât un punct forte, cât ș� i un punct
slab, î�n funcț�ie de context).
Rebelii opun rezistenț�ă ori de câte ori altcineva are pu-
tere de decizie î�n ceea ce î�i priveș� te. Am observat un tipar
interesant: când se î�nscriu la ș� coală, Rebelii aleg din capul
locului o singură școală. Ș� tiu de la bun î�nceput unde vor să
î�nveț�e ș� i nu acceptă ca alț�ii să le hotărască viitorul.
Deș� i se opun oricărei aș� teptări impuse de alț�ii, nu se
sfiesc să-ș� i impună propriile aș� teptări altora. După cum a
remarcat la un moment dat Samuel Johnson, cu oarecare
duritate: „S-a observat că cei care vociferează puternic î�n

numele libertăț�ii, de cele mai multe ori o obstrucț�ionează”.
Un Rebel s-a autoironizat cumva spunând că ar vrea ca cei-
lalț�i să facă ce vrea el, î�n aceeaș� i măsură î�n care ș� i el ar vrea
să poată face ce vrea el.
Când ai de-a face cu Rebeli, este crucial să accepț�i că re-
volta face parte din natura lor; nu este o etapă, nu este ceva
ce vor depăș� i. Un cititor mi-a scris î�ntr-un e-mail un lucru
care mi s-a părut concludent la adresa Rebelilor: „Cu sigu-
ranț�ă, Rebelii î�ș�i vor da seama î�n cele din urmă că nu putem
face doar ce vrem – adulț�ii nu pot acț�iona aș� a”. Adulț�ii pot
acț�iona aș� a, iar Rebelii chiar acț�ionează aș� a. La bine ș� i la rău.
Ca ș� i î�n cazul celorlalte tendinț�e, tendinț�a Rebelilor se su-

prapune cu alte două Tendinț�e – cea a Iscoditorului (ambii
se opun aș� teptărilor exterioare) ș� i cea a Binevoitorului (ambii

se opun aș� teptărilor interioare). Asemănările cu una sau
cu cealaltă Tendinț�ă influenț�ează foarte mult modul î�n care
acț�ionează Rebelii.
REBELII-Iscoditori se concentrează mai mult pe î�nde-
plinirea propriilor dorinț�e decât pe rezistenț�a la aș� teptările
exterioare; spiritul de rezistenț�ă al Rebelilor rămâne puternic,
dar sunt mai concentraț�i să facă ceea ce doresc decât să-i
sfideze pe ceilalț�i. Ei î�ntâmpină mai puț�ine probleme î�n a
opune rezistenț�ă propriilor aș� teptări; un REBEL-Iscoditor
mi-a spus că e foarte liniș� tit când nu are motive de revoltă.
Pentru că ș� tie că nimănui nu-i pasă dacă el merge la sală
sau nu, nu ratează nicio ș� edinț�ă. Î�i place să lucreze pentru
el, dar să lucreze pentru alț�ii e un chin.
Î�n schimb, REBELII-Binevoitori au o doză mai mare de
î�ncăpăț�ânare – de a da î�napoi, de a evita controlul. Ambii,
atât Binevoitorii cât ș� i Rebelii, opun rezistenț�ă aș� teptărilor
interioare, o stare care alimentează resentimentul ș� i î�mpo-
trivirea. Din acest motiv, REBELII-Binevoitori sunt mai pre-
dispuș� i la revoltă („Nu mă poț�i obliga!”) – chiar dacă este
vorba despre ceva ce Rebelul vrea să facă. De exemplu, î�n
eseul ei din The Atlantic, „Refuz să fiu adult”, scriitoarea
REBELĂ� -Binevoitoare, Elizabeth Wurtzel declară vehement:
„Fac ce vreau eu. Nu ce vor alț�ii. Uneori nu fac lucruri pe
care vreau să le fac, pentru că alț�ii vor prea mult să le fac”.
Aprobarea sau î�ncurajarea venită din partea altora î�i
ambiț�ionează pe REBELII-Binevoitori să acț�ioneze exact
pe dos. Un Rebel a explicat că atenț�ia iubitoare a părinț�ilor
lui i-a afectat obiceiurile bune: „Dacă î�ncerc să-mi formez
obiceiuri sănătoase (să mă trezesc mai devreme, să mănânc
mai sănătos), simt că părinț�ii mei sunt mulț�umiț�i, aș� a că
renunț� imediat!”
Î� n concluzie, deviza REBELILOR-Iscoditori este: „Fac

doar ce vreau eu”, iar cea a REBELILOR-Binevoitori este:
„Refuz să fac ce vor alț�ii să fac”.
Desigur, tendinț�a Rebelului presupune ș� i alte trăsături
de caracter. Un Rebel care este prin natura lui atent cu ceilalț�i
se va comporta diferit faț�ă de un Rebel care nu are această
calitate. Un Rebel ambiț�ios va avea o traiectorie diferită î�n
viaț�ă faț�ă de un Rebel căruia nu-i pasă de realizarea profe-
sională. Î�n cazul unor Rebeli, răzvrătirea este puternică ș� i
evidentă; î�n cazul altora, pare mai mult o agresivitate pasi-
vă – un refuz liniș� tit, nonconflictual, de a face ce vor alț�ii.
Unii Rebeli adoră să fie Rebeli. Un Rebel a declarat:
Am făcut lucruri despre care alț�ii ziceau că sunt impo-

sibile. Rebelii sunt vizionari, revoluț�ionari ș� i găsesc me-
reu soluț�ii inedite. Rebel fiind, le dau î�ncredere celorlalț�i
să iasă î�n afara zonei lor de confort ș� i a regulilor stricte
care le î�ngrădesc libertatea.
Cu toate acestea, dacă Binevoitorii sunt cei mai vehe-

menț�i î�n dorinț�a lor de a aparț�ine altei tendinț�e, următorii
sunt Rebelii. Mulț�i Rebeli s-au autodefinit „Rebeli reticenț�i”.
Ei se simt izolaț�i ș� i frustraț�i ș� i se află mereu î�ntr-o stare
conflictuală. Un Rebel a explicat:
Invidiez celelalte tendinț�e. De multe ori, simt că toț�i cei

din jurul meu au trecut cu brio examenul de majorat,
numai eu l-am picat. Mă frustrează că nu pot să-mi fruc-
tific ideile măreț�e. Sunt extrem de creativ ș� i, î�n ultima
vreme, câș� tig mulț�i bani din fotografie. Cererile curg, iar
eu mă simt presat de gândul că trebuie să fac faț�ă. Din
cauza asta mi-e groază să mai pun mâna pe cameră. Mă

tem că, dacă continui tot aș� a, o să ajung să urăsc fotografia.
Când Rebelii î�ș�i î�nț�eleg tendinț�a, î�ș�i pot gestiona deza-

vantajele pentru a-ș� i face viaț�a mai uș� oară ș� i mai fericită.
Cum pot fi influențați Rebelii

să îndeplinească o așteptare
Rebelii fac doar ce vor, din propriile motive. Dacă cineva le
cere sau le spune să facă ceva, mai mult ca sigur vor refuza;
prin urmare, cei din jurul lor trebuie să se ferească de de-
clanș� area accidentală a spiritului lor de opoziț�ie. Uș� or de
spus, greu de făcut.
Un Rebel simte nevoia să i se confirme mereu că el a
fost cel cu ideile. Ceilalț�i speculează această nevoie a Rebe-
lilor ș� i, ca să nu intre î�n conflict cu ei, î�i asigură mereu că
toate ideile le aparț�in.
Deci, care este cea mai potrivită abordare î�n cazul
Rebelilor? Pe scurt, Rebelii răspund cel mai bine unui ciclu
faptic care presupune informații, consecințe, alegere. Tre-
buie să le oferim informaț�iile de care au nevoie pentru a
lua o decizie î�n cunoș� tinț�ă de cauză; să-i avertizăm cu pri-
vire la consecinț�ele acț�iunilor pe care le-ar putea î�ntre-
prinde; apoi să le permitem să aleagă, fără discursuri sau
ameninț�ări.
• Un părinte ar putea să î�ș�i sfătuiască astfel copilul: „O plim-

bare î�ntr-o zi caniculară se poate solda cu arsuri solare
care ustură, supurează ș� i apoi lasă o cicatrice urâtă î�n
urmă. Copiii care păț�esc asta trebuie să stea î�nchiș� i î�n
casă î�n timp ce prietenii lor se joacă pe afară. Cel mai
bine ar fi să te dai cu cremă de plajă sau să-ț�i iei pe tine

o bluză cu mânecă lungă”.
• Un profesor ar putea spune: „Pentru a absolvi liceul,
elevii trebuie să efectueze o sută de ore de voluntariat.
Bobocii ș� i studenț�ii din anul doi au la dispoziț�ie mai multe
propuneri de proiecte din care pot alege. Ei pot alege ș� i
perioada î�n care vor să se ocupe de ele. Dar cu cât se
hotărăsc mai greu, cu atât se reduc opț�iunile. Au fost
elevi din anii mai mari care ș� i-au pierdut vacanț�a de pri-
măvară din cauza acestor ore de voluntariat. Uș� a mea
este mereu deschisă oricui are nevoie de un sfat î�n pri-
vinț�a unui proiect de voluntariat”.
• Iată ce i-ar putea spune un soț� soț�iei lui: „Din cauza pro-
gramului aglomerat al copiilor, familiile lor planifică
activităț�ile cu mult timp î�nainte. Dacă nu anunț�i cu o săp-
tămână mai devreme familiile cu copii î�nscriș� i la Clubul
Cercetaș� ilor care este calendarul î�ntâlnirilor, s-ar putea
să nu poată participa. Iar fiul nostru se va simț�i umilit. Tu
eș� ti liderul, de tine depinde”.
• Iată ce ar putea spune un medic: „Cercetările au demon-
strat că acest tip de exerciț�ii sunt benefice persoanelor
cu vârsta de peste ș� aizeci de ani. Oamenii care fac miș� -
care sunt mai independenț�i ș� i sunt mai puț�in predis-
puș� i la accidentări grave. Dacă sunteț�i interesat, acest
pliant vă oferă mai multe sugestii pentru diferite tipuri
de exerciț�ii”.
• Iată ce ar putea spune un ș� ef: „Clientul ne-a stabilit un bu-
get ș� i un termen limită de o lună pentru a finaliza acest
proiect. Dacă va fi mulț�umit la final, o să devină clientul
nostru permanent, ceea ce î�nseamnă mai multe proiec-
te ș� i mai mulț�i bani pentru noi toț�i. Cum î�ț�i sună asta?”
Rebelii fac mereu ce vor ei, dar, dacă anticipează că o

acț�iune va avea consecinț�e neplăcute, vor renunț�a la idee.
Ș� i chiar ș� i atunci când, iniț�ial, amână să facă ceva î�n urma
unei replici de genul: „Este alegerea ta, dar te-ai gândit la...
?”, ulterior, se vor gândi de două ori î�nainte să ia o decizie.
Pentru ca sistemul informaț�ii-consecinț�e-alegere să func-
ț�ioneze, Rebelii trebuie să simtă pe pielea lor niș� te conse-
cinț�e neplăcute pentru sănătatea, reputaț�ia sau interesele
lor. Aceste consecinț�e sunt foarte neplăcute ș� i, din păcate,
î�i pot afecta ș� i pe alț�ii. Cu toate acestea, dacă ceilalț�i preiau
sarcinile Rebelilor, ei nu mai au niciun motiv să acț�ioneze.
Discutam cu un prieten Binevoitor această problemă a
consecinț�elor ș� i î�mi spunea că cel mai tare î�l deranjează că
el este victima colaterală a consecinț�elor acț�iunilor soț�iei
sale Rebele. Dacă ea nu plăteș� te factura de cablu, nu se mai
pot uita la televizor. Dacă ea hotărăș� te î�n ultimul moment
că nu vrea să meargă la concert, pierd banii daț�i pe bilet
(bani comuni).
I-am spus, î�ncercând să nu par prea dură, că avea două
posibilităț�i: fie să găsească o modalitate de a pune problema
care să rezoneze cu natura Rebelă a soț�iei, fie să-ș� i asume
consecinț�ele negative.
Cu altă ocazie, un prieten mi-a povestit cum o prietenă
comună Rebelă a fost invitată la un eveniment de caritate
ș� i a refuzat să confirme participarea. Organizatorii au tot
insistat să primească un răspuns, argumentând că trebuie
să ș� tie câte porț�ii de mâncare să comande la firma de cate-
ring, dar ea nu a catadicsit să dea un răspuns. A apărut î�n
cele din urmă la eveniment ș� i s-a plâns toată noaptea de
locul care i se repartizase.
„Vezi”, am spus, neputând să renunț� la ș� ansa de a ț�ine o

mică prelegere despre cele patru tendinț�e, „organizatorii
nu ș� i-au ales bine argumentele! Ar fi trebuit să-i dea mai
multe detalii ș� i variante ș� i să-i menț�ioneze ș� i consecinț�ele:
«Dacă ne confirmaț�i acum, puteț�i alege masa la care doriț�i
să staț�i, alături de prietenii dumneavoastră. Dacă nu avem
confirmarea î�n timp util, mai mult ca sigur aceste locuri se
vor ocupa ș� i vor rămâne disponibile doar locuri izolate la
mese cu necunoscuț�i. Anunț�aț�i-ne când luaț�i o decizie.»”
Informaț�ii, consecinț�e, alegere. Fără prelegeri sau cuvinte
pompoase.
Î�n mod ironic, natura controversată a Rebelilor î�i face
uș� or de manipulat. Ceilalț�i pot exploata impulsivitatea lor,
exprimată prin: „Nu mă poț�i obliga!” sau „O să-ț�i arăt eu!”
sau „Ia aminte la mine!”. O prietenă era î�ngrijorată că fiica
ei Rebelă se uita prea mult la televizor ș� i a pus problema î�n
felul următor: „Ai fost destul de stresată î�n ultima vreme,
ar trebui să te relaxezi. Stai acasă câteva zile ș� i uită-te la
televizor”. Î�n acel moment, fiica ei s-a ridicat de pe canapea,
a oprit televizorul ș� i a ieș� it pe uș� ă.
„Nu cred că poț�i să termini raportul până vineri”, „Nu
cred că poț�i să renunț�i la zahăr” sau „Nu cred că î�ț�i va plăcea”
sunt replici care ar putea declanș� a spiritul de contradicț�ie al
Rebelului (deș� i, e adevărat că unii dintre ei se prind imediat).
O formulare de genul: „Văd că nu te duci la sală azi” ar putea
genera răspunsul: „Oh, ba da, mă duc”, î�n timp ce una de ge-
nul: „Nu crezi că ar trebui să te duci astăzi la sală?” va genera
exact opusul răspunsului anterior: „Nu mă duc”.
De fapt, unii psihoterapeuț�i folosesc „intervenț�ia para-
doxală” cu pacienț�ii lor. Asta î�nseamnă că le recomandă
chiar comportamentul care trebuie schimbat. Există diverse
explicaț�ii cu privire la motivul pentru care funcț�ionează

acest lucru, dar pun pariu că cel mai bine funcț�ionează î�n
cazul unui Rebel. De exemplu, dacă un copil face o criză de
furie de fiecare dată când i se spune să-ș� i facă patul, părinț�ii
ar putea să î�i dea următorul sfat: „Î�nainte să î�ț�i faci patul,
ț�ipă cât de tare poț�i câteva minute”.
Un Rebel a explicat cum s-a asigurat că nu va cădea î�n
această capcană a î�mpotrivirii. „Prima mea reacț�ie când ci-
neva î�mi cere să fac ceva – sau mai rău, mă controlează –
este să spun «Nu» sau «Lasă-mă î�n pace». Când se î�ntâmplă
aș� a, î�ncerc să mă conving că nu este î�n regulă să mă î�mpo-
trivesc doar pentru că cineva mi-a cerut să fac un lucru.
A nu-l face doar pentru că cineva î�ș�i doreș� te este la fel de
greș� it cu a nu-l face pentru că cineva î�ț�i impune.”
Î�n ciuda impulsului de a se î�mpotrivi dacă li se cere sau
li se spune să facă ceva, Rebelii pot face anumite lucruri din
dragoste – atunci când acț�ionează din dorinț�ă, nu din obli-
gaț�ie. Dacă cineva drag are o aș� teptare, Rebelul va simț�i
nevoia să o î�ndeplinească, să-ș� i demonstreze dragostea. Dar
este o alegere. Un adolescent Rebel mi-a povestit o î�ntâm-
plare din viaț�a lui. Intenț�iona să-i facă o surpriză plăcută
mamei lui ș� i să facă ceva treabă prin casă î�n timp ce ea era
plecată. Dar, exact când ieș� ea pe uș� ă, ea i-a cerut să facă
asta ș� i vraja s-a rupt. „Î�n niciun caz!” a fost primul lui gând.
„Era distractiv, cât aveam de gând să-ț�i fac o surpriză, mamă,
dar acum, când a devenit o sarcină, nu mai e.”
De fapt, atunci când medicii, părinț�ii, partenerii, profe-
sorii, prietenii sau ș� efii pun presiune pe Rebeli, ei î�i fac să
se î�mpotrivească.
De exemplu, chiar ș� i o recompensă pentru un compor-
tament bun, „dacă î�ți� termini treaba, poț�i pleca mai devreme”,
este o formă de control care poate avea un efect negativ

asupra Rebelilor. Lauda sau alte î�ncercări de a-i î�ncuraja
sau de a-i motiva pe Rebeli pot să aibă efect contrar. Un
Rebel mi-a povestit:
Vara trecută, am lucrat din greu î�n cadrul unui program

Couch to 5K*. După ce am alergat primul meu kilome-
tru, am postat pe Facebook. Am primit atât de multe
î�ncurajări, atât de mulț�i oameni m-au î�ndemnat: „Ț� ine-o
tot aș� a!” sau „Ne vedem la 5K la toamnă!”, î�ncât moralul
meu era la cote maxime. Dar nici n-am mai alergat
vreodată! Dădeam vina pe vremea nefavorabilă sau pe
faptul că trebuia să plec î�n delegaț�ii, dar, de fapt, mă
răzvrăteam î�mpotriva aș� teptărilor celorlalț�i.
Un alt Rebel a avut o experienț�ă similară:
Eram la facultate, studiam ce î�mi dorisem dintotdeauna

să studiez ș� i mă descurcam destul de bine (obț�inusem
95 de puncte la examen), când profesorul m-a chemat
î�n biroul lui ș� i mi-a spus că „se poate ș� i mai bine”. De
atunci, notele mele au scăzut. Am simț�it că, dacă obț�i-
neam punctajul maxim, aș� a cum sugerase el, câș� tigul ar
fi fost cumva al lui.
Rebelii nu vor să primească indicaț�ii de la nimeni, nici

măcar dacă e vorba despre ceva care le face plăcere. O citi-
toare ne-a povestit:
La î�nceputul căsniciei, nu puteam să î�nț�eleg cum de soț�ul

meu nu sărea pe mine de fiecare dată când î�mi puneam
o lenjerie sexy. Cu timpul, mi-am dat seama că lenjeria
* Pierdere de greutate prin alergare. (n. red.)

intimă neagră de dantelă este garanț�ia unei seri roman-

tice ratate. Soț�ul meu este atât de Rebel, î�ncât nici sex
nu-i place să i se spună când să facă. După aproape do-
uăzeci de ani de căsătorie, am î�nvăț�at să fac avansuri
subtile ș� i doar ocazional, astfel î�ncât el să aibă impresia
că a fost hotărârea lui, nu a mea.
Din acest motiv, atunci când un Rebel propune să preia o

sarcină, cel mai bine este să nu intervii cu un plan „mai bun”:
Dacă ș� i când soț�ul meu Rebel are chef să facă ceva care
mă avantajează, mai bine accept pe loc, pentru că s-ar
putea să nu se mai î�ntâmple altădată! De exemplu, pe
vremuri, dacă el ar fi spus brusc î�ntr-o seară, î�n timpul
săptămânii, la ora 21.00: „Mă duc să fac curăț�enie î�n garaj”,
aș� fi zis: „Să aș� teptăm până î�n weekend, când avem mai
mult timp ș� i putem să ducem lucrurile care nu ne mai
trebuie la fundaț�ia Goodwill. Cred că ar fi mai bine să ne
culcăm devreme î�n seara asta”. Acum spun doar: „Super!”
Cei aflaț�i î�n jurul unui Rebel pot î�ncerca să-l ajute, să-l
î�ncurajeze, să-i amintească că ar trebui să acț�ioneze. Dar ei
se crispează când Rebelii î�i refuză. Î�n realitate, insistenț�a
lor este cea care blochează lucrurile, deoarece insistenț�a
provoacă rezistenț�a Rebelilor. O Rebelă mi s-a plâns:
Eram pe punctul de a î�ncepe să-mi caut de lucru, când

soț�ul meu (Binevoitor) s-a apucat să-mi pună tot felul
de î�ntrebări. Mi-a spus inclusiv că nu î�ncerc destul de
mult. Î�n consecinț�ă, am amânat căutarea. Nu am putut
să continui, pentru că mă simț�eam blocată ș� i monitori-
zată. El spunea că vrea să mă ajute dar, de fapt, nu avea
î�ncredere î�n competenț�ele mele. Totul ar fi fost bine dacă
m-ar fi lăsat î�n pace.
Deș� i Rebelilor nu le place să li se spună ce să facă ș� i nici

să fie constrânș� i de un program, uneori fac compromisuri;
de exemplu, î�n loc să le impui Rebelilor o oră fixă, lăsă-i să
aleagă o oră care le convine dintr-un interval mai mare de
timp. S-ar putea să fii abordat de un coleg de muncă î�n felul
următor: „Ș� eful a î�nceput să ț�ină prelegerile lui plicticoase
despre cum trebuie să arate bugetul pe anul viitor. Aș� adar,
cândva, săptămâna viitoare, oricând simț�i că este un moment
bun, hai să ne uităm î�mpreună peste simularea bugetului
pentru anul viitor”. Sau de un prieten: „Următoarele câteva
luni vor fi o nebunie, dar sunt prin preajmă weekendul ăsta.
Mi-ar plăcea să ne vedem, aș� adar sună-mă dacă ai chef ”.
Informaț�ii, consecinț�e, alegere.
Cum se pot autoinfluența Rebelii

pentru a îndeplini o așteptare
Rebelii se chinuie să stabilească ce trebuie să facă. Ei î�i frus-
trează pe ceilalț�i, dar ș� i pe ei î�nș� iș� i cu o î�ncăpăț�ânare care
î�i duce până î�n punctul î�n care se opun propriilor lor dorinț�e.
O Binevoitoare mi-a relatat:
I-am pus soț�ului meu câteva î�ntrebări din test, fără să-i
menț�ionez că ar fi vorba despre un test (nu l-ar fi făcut
dacă aș� fi sugerat eu asta!), iar el a răspuns ca un Rebel
adevărat. Nu vrea să se simtă legat de ceva sau cineva,
se răzgândeș� te frecvent dacă i se impune să î�ș�i ia un
angajament ș� i, î�n general, face opusul a ce se aș� teaptă
de la el. Se luptă cu frustrarea rezultată din incapaci-
tatea de a se mobiliza să facă lucrurile pe care ș� i le pro-
pune ș� i despre care ș� tie că l-ar face fericit. Urăș� te că
nu merge la sală. Se simte rău când alț�ii î�l consideră
nestatornic sau neserios. Tenacitatea ș� i consecvenț�a sunt

niș� te calităț�i extraordinare, dar ce te faci când ele acț�io-
nează î�mpotriva ta?
Rebelii sunt fideli propriei voinț�e, dar sunt deseori dis-

truș� i de propria î�ncăpăț�ânare. Ei resimt programele fixe ș� i
planurile ca pe niș� te obligaț�ii ș� i le resping din start, chiar
dacă acestea nu î�i deranjează cu nimic ci, din contră, î�i avan-
tajează. (Totuș� i, unora dintre ei le plac planurile, agendele,
precum ș� i alte lucruri de acest gen, care cu siguranț�ă nu se
î�nscriu pe lista de obiceiuri specifice Rebelilor, dar cu con-
diț�ia să nu contravină dorinței lor.)
Ei se supără foarte tare când î�ncearcă să-ș� i creeze obi-
ceiuri bune, cum ar fi să facă mai mult sport, să trimită la
timp facturile clienț�ilor, să sune cât mai mulț�i clienț�i pentru
a le prezenta serviciile companiei, ș� i se blochează din cauza
firii lor. Strategiile de a reuș� i ce î�ș�i propun, pe care le folo-
sesc persoanele care au celelalte tendinț�e, nu funcț�ionează
ș� i î�n cazul Rebelilor.
Aș� adar ce pot face ei? Rebelii care nu suportă planurile,
programele fixe, obiceiurile ș� i angajamentele, pot acț�iona
î�n stilul lor. Ceea ce trebuie să î�ș�i spună mereu un Rebel
este: Pot să fac orice vreau să fac.
De exemplu, Rebelii pot î�ndeplini aș� teptările care le per-
mit să-ș� i exprime identitatea (adică să fie exact cine vor ei
să fie ș� i să acț�ioneze î�n consecinț�ă). Un Rebel mi-a explicat:
Ca scriitor, dacă î�mi propun un maraton de 30 zile de

scris non-stop, e ca ș� i cum mi-aș� semna propria sentinț�ă.
Cel mai neinspirat lucru pe care î�l pot face este să anunț�
public, pe blogul meu, ceva de genul ăsta. Negreș� it, tot
eu voi fi acela care se va opune din răsputeri. Î�n schimb,
dacă î�mi iau angajamentul doar faț�ă de mine î�nsumi,

lucrurile se schimbă. Î�mi propun să fiu genul de scriitor
care scrie î�n fiecare zi. Î�mi imaginez cum m-aș� trezi î�n
fiecare dimineaț�ă ș� i m-aș� apuca de scris, cum m-aș� simț�i
când aș� termina cartea ș� i... chiar mă apuc de treabă.
Deoarece Rebelii pun mare preț� pe sinceritatea faț�ă de

ei î�nș� iș� i, ei reuș� esc să-ș� i creeze acele obiceiuri care le ex-
primă identitatea. Un Rebel a explicat că, dacă un obicei î�l
reprezintă, atunci acesta nu î�l va trage î�n jos ci, dimpotrivă,
î�i va permite să fie autentic. Pentru a-ș� i î�ndeplini obiectivele
financiare, un Rebel s-ar putea baza pe abilitatea caracte-
ristică tendinț�ei sale de a face alegeri inteligente, iar acest
lucru i-ar asigura o libertate pe termen lung. Un alt Rebel
ș� i-a dat seama că, de fapt, el se respectă foarte mult ș� i vrea
să aibă grijă de corpul lui, aș� adar nu are rost să-ș� i propună
obiective de felul: să mănânce sănătos, să facă miș� care, să
folosească aț�ă dentară etc. Acestea fac parte din identita-
tea lui ș� i le face î�n mod firesc.
Unii Rebeli creativi jonglează cu ideea de identitate.
Un Rebel mi-a spus: „Când trebuie să fac chestii repetitive,
totul î�n mine se revoltă: «Nuuu!». Aș� a că joc un joc pe care
î�l numesc «ca ș� i cum». Mă prefac că sunt altcineva – un ma-
jordom impecabil, un bucătar, un designer de interior, un
poet celebru, un om de ș� tiinț�ă ager la minte – ș� i mă filmez
î�n timp ce joc aceste roluri. Sună ciudat, dar funcț�ionează”.
Un Rebel a combinat această strategie a identităț�ii cu
nevoia de provocare a Rebelilor. El mi-a explicat: „Ca să re-
uș� esc î�n ceea ce î�mi propun, î�mi păcălesc mintea cu o pro-
vocare. Î�mi spun: «Sunt un Rebel care se poate ț�ine de o
rutină». Această provocare mă entuziasmează. Este rebel
să fii un Rebel disciplinat care face lucruri ne-rebele”.
Î�n mod similar, Rebelii pot lega o activitate de valorile

lor profunde, privind-o ca pe o expresie a personalităț�ii lor.
„Am reuș� it să î�mi formez obiceiul de a face miș� care î�nscri-
indu-mă la un maraton care era organizat î�n scop caritabil,
pentru o cauză î�n care credeam cu tărie”, ș� i-a î�nceput rela-
tarea un Rebel. „Legând alergarea de nevoia mea puternică
de a «face ceva» pentru această cauză, am reuș� it să-mi men-
ț�in obiceiul.”
Pe de altă parte, un alt Rebel a recomandat specularea
aversiunii Rebelului de a fi blocat î�ntr-o singură identitate,
chiar dacă este vorba despre identitatea lui proprie, de Re-
bel. El a afirmat: „Ș� tiu foarte bine cum se manifestă revolta
Rebelului ș� i atunci (aceasta este partea importantă) mă
revolt î�mpotriva firii mele Rebele ș� i aleg răspunsul care mă
va ajuta să-mi î�ndeplinesc obiectivul”.
O identitate Rebelă poate fi, de asemenea, modelată de
ceva negativ – Rebelii pot alege să-ș� i anuleze obiceiurile
din cauza a ceea ce nu-ș� i doresc să fie. „Nu sunt genul de
antrenor care î�ntârzie la antrenamente ș� i î�i face pe copii să
aș� tepte”, a afirmat un Rebel. „Identitatea mea este una de
om «responsabil», probabil pentru că mama, î�mpotriva
căreia m-am răzvrătit cel mai mult, m-a numit mereu ires-
ponsabil”, afirmă un altul.
Rebelii folosesc modalităț�i ingenioase pentru a evita
declanș� area spiritului lor de rezistenț�ă, deseori prin intro-
ducerea unui element de joc, a unei provocări sau alegeri.
Un Rebel spunea că a strecurat provocarea î�n cele mai stra-
tegice ș� i de lungă durată proiecte (pentru mine, plictisitoare):
„Am să dau gata toate documentele companiei î�n materie
de integrare a liber-profesioniș� tilor până lunea viitoare”.
Un alt Rebel a transformat perspectiva de a î�ndeplini sar-
cini de rutină, programate, î�ntr-un joc:
Î�n loc să-mi fac o listă de sarcini, notez fiecare sarcină

pe un bileț�el de hârtie. Pun toate bileț�elele î�ntr-un cas-
tron, apoi aleg unul ș� i î�ndeplinesc sarcina scrisă pe el.
Nu trec la o altă sarcină până când nu o finalizez pe cea
î�ncepută. Acest lucru pare un joc de noroc distractiv, iar
imaginea bileț�elelor este mai puț�in descurajantă decât
o listă cu sarcini.
Un alt Rebel a reuș� it să folosească cu succes o listă cu

lucruri de făcut printr-o simplă î�nlocuire de cuvinte. A î�nlo-
cuit „de făcut” cu „ar putea fi făcute”. Diferenț�a constă î�n
faptul că lucrurile „de făcut” induc ideea impunerii, pe când
lucrurile care „ar putea fi făcute” induc ideea alegerii.
Î�n unele cazuri, Rebelii pot reformula situaț�ia astfel î�n-
cât, î�n loc să se gândească la o sarcină ca la o aș� teptare din
partea cuiva – ceea ce i-ar face să se opună – să considere
că persoana respectivă î�ndeplineș� te, de fapt, o aș� teptare a
lor. Î�n acelaș� i fel poate fi perceput ș� i un job, nu ca o sarcină
de î�ndeplinit, ci ca o oportunitate pentru Rebel de a-ș� i dez-
volta abilităț�ile. Un prieten Rebel mi-a spus: „Brokerul care
se ocupă de ipoteca mea mi-a cerut să î�i trimit niș� te infor-
maț�ii ș� i am tot amânat până când am conș� tientizat că, de
fapt, ea lucrează pentru mine, î�mi refinanț�ează ipoteca,
aș� a că de ea depinde câț�i bani vor ieș� i din buzunarul meu
ș� i vor intra î�n buzunarele băncii. Ș� i... i-am trimis imediat
informaț�iile”.
Antipatia Rebelilor faț�ă de constrângere se poate con-
cretiza î�n ceva pozitiv. Ei reuș� esc să reziste tentaț�iei de a
fuma, de a consuma junk food sau alcool, de a se folosi î�n
exces de tehnologie sau de a face lucruri care le-ar putea
crea dependenț�ă sau sentimentul că sunt controlaț�i. Un
Rebel mi-a scris:
Când î�ncercam să ț�in o dietă, mă gândeam mereu: „Nu

pot face ce vreau”, ș� i asta mă făcea să mă revolt î�mpotri-
va ei. Acum cred invers: „Pot face oricând ce vreau ș� i
ceea ce vreau este să ț�in această dietă”.
Mi se pare că marile corporaț�ii î�ncearcă să ne impună
un stil de viaț� ă nesănătos. Alimentele sunt pline de
chimicale, grăsime, zahăr ș� i sare ș� i sunt total lipsite de
substanț�e nutritive. Prin utilizarea a tot felul de sub-
stanț�e chimice, ei î�ncearcă să ne facă dependenț�i de
aceste alimente, să ne inducă pofta ș� i î�n final să ne facă
sclavii lor. Ei bine, luaț�i-vă toate mizeriile astea scumpe
ș� i băgaț�i-vi-le undeva! Asta cred despre toate prăjiture-
lele, biscuiț�ii, chipsurile, făina albă, zahărul rafinat ș� i
chiar despre produsele hippie-dippie*, care î�ncearcă să
pozeze î�n alternative sănătoase. E suficient de Rebel
pentru tine?
Nu mă simt privat de la nimic pentru că, î�n calitate de
Rebel, î�mi î�ncalc de obicei propriile reguli ș� i mănânc ce
vreau, când vreau. Doar că de cele mai multe ori mă re-
volt î�mpotriva industriei alimentare nesănătoase.
Rebelilor nu le place să fie legaț�i de un program, aș� a că

se descurcă mai bine când fac ce vor, când vor, fără aș� tep-
tări care le-ar putea declanș� a î�mpotrivirea. De exemplu, î�n
loc să-ș� i pună pe smartphone memento-uri ca să facă miș� -
care – lucru care ar putea declanș� a î�mpotrivirea – un Rebel
ar putea strânge pliantele tuturor cursurilor de activităț�i
sportive din cartier ș� i, când are chef, să-l aleagă pe cel care
î�i face cu ochiul.
Rebelii pot face orice vor să facă ș� i de cele mai multe
ori ei î�ș�i vor inventaria î�n minte motivele pentru care ar
* Ceva unic, ciudat, extraordinar, ieșit din comun. (n. red.)

vrea să evite consecinț�ele negative ale acț�iunilor lor. Un

Rebel mi s-a confesat: „Î�mi plătesc impozitele la timp, fiindcă
problemele cu Fiscul î�mi creează mai multă bătaie de cap
decât pot să duc. O ș� tiu din experienț�ă. Semnalizez când
schimb direcț�ia, nu pentru că mă supun regulilor rutiere, ci
pentru că nu vreau să mă buș� ească vreun idiot”.
Unii Rebeli folosesc consecinț�ele negative ca pe o moda-
litate de a-ș� i impune lor î�nș� iș� i să acț�ioneze. Am auzit de o
scriitoare Rebelă ambiț�ioasă care s-a menț�inut î�n top pen-
tru că, imediat ce câș� tiga banii, î�i dona. Ș� tia că, dacă ar fi ră-
mas fără motivaț�ia de a face bani, nu ar mai fi putut să scrie.
Când Rebelii î�ș�i î�nț�eleg tendinț�a, o pot pune î�n slujba
obiectivului lor, acela de a face doar ce vor ei.
De ce Rebelii sunt atrași de o viață

care presupune reglementări supreme
Tendinț�a Rebelă presupune paradoxuri surprinzătoare. De
exemplu, unii Rebeli optează pentru instituț�ii unde există
multe aș� teptări ș� i reguli, cum ar fi armata, poliț�ia, corpora-
ț�iile mari ș� i comunităț�ile religioase.
Pentru Rebeli, acest lucru reflectă o nevoie profundă
de scop. Un Rebel a explicat: „Cred că un Rebel î�ș�i doreș� te
să ajungă î�n armată sau î�n cler, deoarece acest lucru î�i cre-
ează sentimentul că are un scop î�n mijlocul acestui haos
permanent care este viaț�a noastră. Un Rebel care lucrează
î�ntr-un birou (ca mine) se simte î�nchis î�ntr-o cuș� că”. Un alt
Rebel a venit cu explicaț�ii suplimentare: „Î�i î�ntâlneș� ti pe
Rebeli printre miniș� tri ș� i militari, fiindcă au descoperit ceva
suficient de important să merite toată energia ș� i devota-
mentul lor”.
De asemenea, mulț�i Rebeli î�ș�i iau energia din rezistenț�ă,

iar mediile foarte strict reglementate furnizează Rebelilor
reguli ș� i limite de ignorat, convenț�ii de î�ncălcat. Un Rebel a
scris:
Ca fost membru al Marinei Militare, sunt de acord că

există o incidenț�ă ridicată a Rebelilor î�n armată. Obser-
vaț�ia mea, fiind eu î�nsumi un Rebel, este că acest lucru
este adevărat, deoarece deseori Rebelii pot intra î�n î�n-
curcătură fiindcă refuză să respecte regulile impuse de
societate, ș� i este posibil să ajungă să aibă de ales î�ntre
î�nchisoare ș� i armată (doi apropiaț�i de-ai mei au fost î�n
această situaț�ie). Armata presupune o mulț�ime de reguli
de urmat, lucru care generează o gamă largă de opț�iuni
de î�ncălcare a lor. Eu aș� a am supravieț�uit rigidităț�ii ma-
rinei. Multe reguli nu puneau viaț�a î�n pericol, aș� a că am
î�ncălcat multe dintre ele. Cu toate acestea, am avut o
carieră de succes ș� i am obț�inut multe recompense.
Posturile care presupun un mare grad de disciplină

pot fi potrivite pentru Rebelii care consideră că prea multă
libertate i-ar face să dea greș� . După cum a spus un Rebel:
„Mă revolt î�mpotriva instituț�iei, dar vreau să fiu acolo, ca
să am motiv de revoltă”.
Când am studiat atracț�ia Rebelilor faț�ă de reglementări
maxime, am fost uimită de exemplul lui Thomas Merton.
Merton a fost un călugăr trapist ale cărui scrieri au fost foar-
te influente î�ntre anii 1950 ș� i 1960; î�n 2015, Papa Francisc
a vorbit despre el, considerându-l un american a cărui ope-
ră a fost o sursă de inspiraț�ie până î�n zilele noastre. Merton
face foarte multe referiri la natura Rebelului: impulsul de a
se opune, nevoia de libertate, determinarea de a face lu-
crurile î�n felul său.
Pentru Rebeli, libertatea reprezintă valoarea primordi-

ală, iar pentru Merton, libertatea vine odată cu acceptarea
totală a voinț�ei lui Dumnezeu. O acceptare care oferă î�n
schimb eliberarea de revolta continuă, obositoare, care î�i
mistuie pe Rebeli ș� i de egoul lor controversat care î�i arun-
că î�ntr-un ș� ir lung de frământări ș� i le provoacă durere.
Î�n 1941, Merton a devenit călugăr trapist la Mănăstirea
Gethsemani din Kentucky, dar a făcut-o î�n stilul lui propriu.
Deș� i trapiș� tii respectă un program strict î�n cadrul comuni-
tăț�ii lor, Merton l-a convins pe stareț� să-i permită să con-
struiască un „schit”, ș� i odată ce s-a mutat î�n acel schit, a
fost absolvit de aproape toate obligaț�iile monahale ș� i de
munca colectivă; ș� i nu numai atât, eliberat de orice supra-
veghere, „schitul” său a devenit locul unde s-a î�ntâlnit cu
zeci de vizitatori.
Cea mai spectaculoasă rebeliune a lui Merton a avut
loc î�n 1966 când, după o operaț�ie, s-a î�ndrăgostit de o asis-
tentă care era î�ncă studentă, M. Merton nu a ezitat să î�ncal-
ce regulile. El ș� i M. s-au î�ntâlnit de multe ori „pe furiș� ”, ș� i-au
scris scrisori ș� i au vorbit la telefon, iar Merton ș� i-a deza-
măgit prietenii cerându-le să-l acopere ș� i să-l ajute să se
î�ntâlnească cu iubita lui. Lui Merton î�i era clar că Dumnezeu
aproba orice voia să facă.
Tendinț�a Rebelă este o tendinț�ă a puterii ș� i a paradoxului.
REZUMAT: REBELUL
PUNCTE FORTE PROBABILE:
Gândire independentă
Gândire creativă
Nu este guvernat de înțelepciunea convențională
Dorește să meargă pe calea proprie, să înlăture convenții-
le sociale
În contact cu dorințele lui autentice
Spontan
PUNCTE SLABE POSIBILE:

Refuză când i se cere sau i se impune să facă ceva
Necooperant
Nechibzuit
Are probleme cu îndeplinirea sarcinilor repetitive
Nu respectă regulile general acceptate
Neliniștit; poate fi dificil să rămână fidel
unui loc de muncă, unei relații, unei comunități
Luptă cu rutina și planificarea
Nu îi pasă de reputație
10
Relaționarea cu un Rebel
Nu ești șeful meu!
Relaționarea cu un Rebel la locul de muncă

Rebelii pot aduce un plus de valoare semnificativ la locul
de muncă prin tendinț�a de a nu respecta convenț�iile, prin
capacitatea de a gândi creativ, prin conexiunea cu interese-
le ș� i dorinț�ele lor autentice.
Un Rebel mi-a trimis imaginea de mai jos, î�nsoț�ită de un
motto care se potriveș� te de minune cu viziunea Rebelului:
Dacă ar fi să mă descriu folosind

o singură expresie, aceasta ar fi
„nu urmez instrucț�iunile”.
Rebelii prosperă la locul de muncă, atunci când munca

pe care o fac este conformă cu obiectivele lor.
Rebelii pot fi foarte productivi, dar numai dacă li se

permite să-ș� i facă treaba î�n felul lor. Cu cât sunt mai puț�in
exploataț�i ș� i supravegheaț�i, cu atât mai bine, î�nsă este ade-
vărat că, paradoxal, unii Rebeli au nevoie de un sistem pe
care să î�l ignore ș� i căruia să i se î�mpotrivească.
Mulț�i Rebeli răspund bine la o pretenț�ie sau la o provo-
care ș� i prosperă î�ntr-un mediu î�n care î�ș�i fac munca î�n felul
lor. Un Rebel a explicat:
Prima mea slujbă, după facultate, a fost la o firmă mare

de consultanț�ă. Am avut un ș� ef extraordinar. Mi-a dat un
proiect complicat ș� i a spus: „Uite, avem o mare proble-
mă. Nu ș� tiu cum să o rezolv, ocupă-te tu. Revino peste
trei luni cu un răspuns. Sună-mă dacă î�ntâmpini greu-
tăț�i”. A fost perfect pentru mine. Mi-a plăcut enorm. Dar
apoi a plecat, ș� i m-am ales cu un nou ș� ef care dorea să
mă monitorizeze. Î�n final, am renunț�at ș� i mi-am î�nființ�at
propria companie.
Reț�ine că abordarea fără intervenții a primului ș� ef, deș� i

foarte eficientă pentru un Rebel, s-ar putea să nu funcț�io-
neze î�n cazul unui Binevoitor.
Rebelii iubesc provocarea, dar urăsc sarcinile banale,
repetitive, care pot sau nu să fie o mare problemă, î�n funcț�ie
de locul de muncă. O Rebelă ș� i-a descris comportamentul
î�n felul următor: „Pentru a compensa eș� ecul cu sarcinile de
rutină, lucrez intens la lucrurile care î�mi plac, care implică
provocări interesante. Am mult succes, dar cred că ar trebui
să am ș� i mai mult, luând î�n considerare cât de mult efort
depun. O mare parte din munca mea compensează pentru
deficienț� a activităț� ilor de rutină”. Poate că ea ș� i ș� eful ei
ar putea redistribui câteva sarcini de rutină, care nu se
Relaționarea cu un rebel 215
realizează oricum, astfel î�ncât Rebelul să se poată concen-

tra pe provocări cu adevărat importante.
Deș� i, î�n general, Rebelii nu se î�mpacă bine cu ordinele
ș� i instrucț�iunile, unii dintre ei colaborează bine cu celelal-
te tendinț�e când ocupă un post de conducere. Un Rebel a
explicat că î�ș�i doreș� te ca toț�i să facă lucrurile î�n felul lor, de
la angajaț�i până la copii. Conș� tientizează că este deranjant
să fii aș� a ș� i să nu vrei să te conformezi la nimic, aș� a că alege
angajaț�i care pot coopera cu o persoană de acest fel.
Un prieten Rebel, profesor respectat, mi-a spus:
— Domeniul academic î�i atrage pe Rebeli.
— Dar ce zici de un post de titular? am î�ntrebat.
— Ca să obț�ii un post de titular trebuie să publici ceva:
o carte, două, mai multe articole. După ce obț�ii postul, tot
ce trebuie să faci este să î�ț�i ț�ii cursurile ș� i ai toată libertatea
din lume să faci asta cum consideri. Decanul nu î�ț�i va atrage
niciodată atenț�ia că au trecut mai bine de zece ani de la
ultima ta carte, chiar dacă asta gândeș� te. Deci scriu pentru
că vreau să scriu, nu pentru că mă obligă cineva.
Î�n calitate de ș� efi, Rebelii sunt lideri incitanț�i, creativi,
determinaț�i ș� i au dorinț�a de a-ș� i urmări viziunea. Dar poa-
te fi ș� i foarte greu să lucrezi cu ei.
Iată ce mi-a povestit un Iscoditor:
Când mi-am dat seama că fosta mea ș� efă era o Rebelă,

am î�nț�eles î�n sfârș� it un tipar de comportament pe care
eu, ca Iscoditor, nu l-am putut î�nț�elege multă vreme.
Dacă primea o sarcină de la ș� eful ei, găsea mereu ceva
de obiectat, chiar dacă era vorba despre un lucru pe
care chiar ea plănuise să-l facă. Stabileam un proces de
lucru ș� i ea renunț�a la el după o săptămână.
Î�n calitate de Iscoditor, a fost foarte incomod să lucrez

pentru o Rebelă. Nu am î�nț�eles de ce a făcut alegerile pe
care le-a făcut sau de ce nu s-a putut ț�ine de o decizie.
Niciodată nu părea să existe un raț�ionament logic î�n
spatele deciziilor ei.
Î� n relaț�ia cu angajaț�ii Rebeli, este util să furnizezi in-

formaț�ii, să prezinț� i sincer consecinț�ele posibile ș� i să le
permiț� i să aleagă cum să acț� ioneze. Informaț� ii-consecin-
ț�e-alegere: „Î�ntâlnirea săptămânală a personalului repre-
zintă momentul î�n care luăm multe hotărâri importante ș� i
î�n care î�mpărț�im sarcinile. Dacă ratezi o î�ntâlnire, nu vei mai
avea niciun cuvânt de spus despre hotărârile luate ș� i s-ar
putea să te trezeș� ti cu sarcini care să nu-ț�i fie tocmai pe plac”.
Un Rebel, care se vrea un lider redutabil, un vizionar
autentic sau un ș� ef î�nț�elegător, va alege să acț� ioneze î�n
armonie cu acea identitate. „Când participi la î�ntâlnirile
lunare, angajaț�ii simt că eș� ti interesat să le asculț�i ideile ș� i
frustrările. Când nu participi, pari inabordabil, ca ș� i cum nu
ț�i-ar păsa de opiniile lor.”
Rebelii î�ș�i doresc adesea să-ș� i î�nceapă propria afacere
sau să fie liber profesioniș� ti pentru că vor să muncească
pentru ei, î�n felul lor, după propriul lor program, fără ca
nimeni să le spună ce să facă. Dar de multe ori ajung să se
frământe pentru că nu reuș� esc să-ș� i spună lor înș� iș� i ce să
facă. Nu suportă termenele limită, refuză să î�ndeplineas-
că sarcini plictisitoare sau repetitive, nu vor să fie blocaț�i
î�ntr-un program.
Din acest motiv, antreprenorii Rebeli fac adesea parte-
neriate, de obicei cu Binevoitorii care se asigură că sarci-
nile esenț�iale sunt realizate. Am vorbit cu un Rebel care a
lansat un site de internet de succes: „Eu furnizez viziunea,
sunt vocea brandului, generez ideile care asigură continu-

itatea”, a spus el. „Am zile când mă duc la birou ș� i zile când
nu mă duc. Partenerul meu se ocupă de publicitate, gestio-
nează personalul ș� i supraveghează situaț�ia financiară.”
Aș� a cum fac parteneriate cu Binevoitorii î�n muncă, Rebe-
lii fac adesea parteneriate ș� i cu membrii familiei. O explicaț�ie
poate fi aceea că un membru din familie are mai multă î�n-
ț�elegere, experienț�ă ș� i toleranț�ă faț�ă de un Rebel.
Relaționarea cu un partener Rebel

și modelul cuplului Rebel-Binevoitor
Din cauza provocărilor legate de relaț�ia de cuplu cu un Rebel,
mulț�i m-au î�ntrebat dacă este mai puț�in probabil ca Rebelii
să reziste î�ntr-o relaț�ie pe termen lung. Studiile efectuate
pe eș� antionul reprezentativ au demonstrat că Rebelii au ace-
leaș� i ș� anse ca ș� i celelalte tendinț�e să aibă relaț�ii de lungă
durată.
Conș� tientizarea apartenenț�ei la tiparul de Rebel face
ca justificările comportamentului acestuia să fie mult mai
clare. O prietenă din facultate mi-a spus că, de când ș� tie că
soț�ul ei este un Rebel, se simte mult mai bine î�n relaț�ia cu
el. Nu o mai ia ca un afront când el hotărăș� te unilateral să
facă sau nu ceva. Ea nu consideră că asta reflectă cât de
mult o iubeș� te sau cât de reuș� ită este căsnicia lor. El aș� a se
comportă cu toată lumea.
Pentru Rebeli, ca ș� i pentru noi toț�i, consecinț�ele pot fi
uneori suficient de grave pentru a-i determina să acț�ione-
ze. O Conformistă a descris modul î�n care soț�ul ei Rebel,
pus î�n faț�a divorț�ului, ș� i-a schimbat comportamentul, din
dragoste:
Adevărul este că, la î�nceput, făceam eu toată treaba. Re-

laț�ia noastră s-a deteriorat î�n decurs de un an. Dar soț�ul
meu m-a convins să facem psihoterapie de cuplu ș� i am
î�nvăț�at să ne respectăm reciproc.
Î�n calitate de Conformist, am o mulț�ime de motivaț�ii.
Dar soț�ul meu Rebel nu are decât una: IUBIREA. El face
lucruri din dragoste ș� i numai din dragoste. El ș� i-a dat
seama de lucrurile care contează pentru mine ș� i face
eforturi pentru a mă susț�ine doar pentru că mă iubeș� te.
Combinaț�ia noastră particulară de personalităț�i ne-a
oferit un stil de viaț�ă unic. Eu am o afacere de succes,
iar el are grijă de copii.
Care este lucrul cel mai important pe care trebuie să-l

ș� tie partenerul de viaț�ă al unui Rebel? Cu cât rogi mai mult
un Rebel să facă ceva, cu atât se va opune mai mult. Am cu-
noscut pe cineva care forma un cuplu cu un Rebel ș� i care
spunea că i-au trebuit douăzeci de ani să realizeze că, cu
cât cerea mai puț�in, cu atât primea mai mult.
S-a demonstrat că, dacă un Rebel se află într-o relație
de succes pe termen lung, acasă sau la serviciu, partenerul
de cuplu sau de muncă este de obicei un Binevoitor.
Puț�ini Conformiș� ti sau Iscoditori pot colabora cu Rebelii.
Conformistul consideră că Rebelul este impulsiv ș� i irespon-
sabil, iar Rebelul consideră că Conformistul este rigid;
Iscoditorul consideră că Rebelul este impulsiv, iar Rebelul
consideră că Iscoditorul analizează prea mult.
Binevoitorii, mult mai mult decât Conformiș� tii sau Isco-
ditorii, găsesc satisfacț�ie î�n acț�iunile Rebelilor ș� i pot î�nț�elege
ș� i obț�ine beneficii de pe urma perspectivei Rebelilor.
Spre deosebire de Conformiș� ti ș� i Iscoditori, care sunt tul-
buraț�i de atitudinea Rebelilor de a nu satisface aș� teptările,
Binevoitorii pot beneficia ș� i se pot bucura (cel puț�in uneori)

de refuzul acestora de a se î�ndrepta spre aș� teptările exte-
rioare. Pentru un Binevoitor, care resimte o presiune extra-
ordinară î�n a î�ndeplini aș� teptările exterioare, este o uș� urare
să aibă pe cineva alături care le ignoră cu nonș� alanț�ă. O Bi-
nevoitoare căsătorită cu un Rebel ș� i-a amintit o î�ntâmplare:
„Soț�ul meu a primit o invitaț�ie la un eveniment pentru scri-
itori care se ț�inea î�ntr-un loc exotic. Am acceptat invitaț�ia
ș� i, odată ajunș� i acolo, am participat la dezbateri ș� i am mers
la petreceri. I-am spus soț�ului meu: «Ne-au invitat ș� i acum
plătesc pentru toate astea, ar trebui să le î�ntoarcem favo-
rul». El mi-a răspuns: «Î�n niciun caz, nu trebuie să facem
absolut nimic». Ș� i nu am făcut absolut nimic din ce nu am
vrut să facem”.
O altă Binevoitoare (cu î�nclinaț�ii spre Rebel) a explicat
de ce i-a plăcut compania Rebelilor:
Noi, Binevoitorii, avem acea urmă de rebeliune – de exem-

plu eu ador. De aceea î�i iubim pe Rebeli. Ei ne spun că
este î�n regulă să ne bucurăm de această asemănare cu
tiparul Rebelului, ș� i asta ne oferă eliberarea de anumite
obligaț�ii. Soț�ul meu ș� i cea mai bună prietenă a mea sunt
Rebeli. Alături de ei viaț�a e mai distractivă. Ei consideră
că stilul meu „ciudat” este miș� to. Î�n plus, î�mi reamintesc
când este timpul să iau o pauză ca să nu ajung la epui-
zare. Î�n timp ce Iscoditorii ș� i Conformiș� tii (fratele ș� i tatăl
meu vitreg) mă tot î�ntreabă de ce mi-am asumat atâtea
responsabilităț�i dacă „nu le pot face faț�ă”.
De fapt, Rebelii î�i pot salva pe Binevoitori să nu cadă î�n

capcana rebeliunii Binevoitorului, deoarece un Rebel î�l
va î�ncuraja î�ntotdeauna pe Binevoitor să se opună unei
aș� teptări exterioare. După cum a spus un Binevoitor: „Să

trăieș� ti cu un Rebel poate fi uneori o mare provocare, dar
de un lucru poț�i să fii foarte sigur: că î�nț�elege ce î�nseamnă
un refuz. Pentru el, este normal să nu ai chef să faci ceva ș� i
nu se aș� teaptă ca eu să spun da tot timpul. Î�ntrucât simt că
a nu fi binevoitor este adesea mai greu decât a fi binevoitor,
acest lucru î�mi oferă mai mult spaț�iu de exprimare”. Aceas-
tă permisiune poate acț�iona ca o supapă de siguranț�ă la
presiunea aș� teptărilor pe care le resimt Binevoitorii.
Î�n cadrul unui parteneriat Rebel / Binevoitor, Binevoito-
rul î�i uș� urează Rebelului partea cu ignorarea aș� teptărilor
zilnice, pentru că Binevoitorul preia sarcina Rebelului. O
Rebelă a explicat: „Aș� spune că soț�ul meu este un partener
excelent care î�mi face viaț�a mai tihnită preluând din tre-
burile casnice, dar sper că este de părere că ș� i eu î�l ajut să
trăiască momentul ș� i să se bucure de călătorie”. Căsnicia
funcț�ionează dacă ambii parteneri sunt de acord că acesta
este un compromis acceptabil.
Un prieten Binevoitor mi-a spus: „Î�n zona î�n care lo-
cuim, avem nevoie de o etichetă autocolantă pentru maș� i-
nă. I-am cumpărat soț�ului meu Rebel o astfel de etichetă
ș� i i-am spus să o lipească pe parbriz, dar a pierdut-o, iar
acum are o grămadă de amenzi de plătit”.
— Nu eș� ti supărată că a irosit banii familiei? am î�ntrebat.
— Nu, el ș� tie că voi contacta autorităț�ile ș� i că voi decla-
ra că am cumpărat eticheta, dar că era deteriorată ș� i, î�n
cele din urmă, vom fi scutiț�i de amendă. Iar asta e o treabă
pe care eu trebuie să o fac, fiindcă el urăș� te ideea că i se
impune să plătească taxa respectivă.
Î�n calitate de Conformist, trebuie să recunosc că am fost
uimită de această poveste.
O altă Binevoitoare care avea un partener Rebel ș� i-a

amintit că, î�nainte de a se căsători, au fost î�n vizită la un
prieten ș� i pe frigiderul acestuia se afla o listă de sarcini
î�mpărț�ită î�n două rubrici: „ale lui” ș� i „ale ei”. A fost î�ngrozi-
tă ș� i ș� i-a jurat că ei nu-ș� i vor face niciodată o astfel de listă.
Au căzut de acord că nu î�ș�i doreau să aibă genul de căsnicie
î�n care să ț�ină scorul. Pentru ei, armonia era cel mai impor-
tant lucru. Ar fi preferat sarcini î�n plus decât să monitori-
zeze ce ș� i cât face partenerul.
Mie, î�n calitate de Conformist, raț�ionamentul ei nu mi
se părea corect. M-aș� supăra dacă Jamie mi-ar impune sar-
cini fără ca el să-ș� i asume vreuna. Dar poate că altora le-ar
putea părea că eu sunt genul de persoană care ț�ine scorul,
exact cum nu voia să fie femeia Binevoitoare de mai sus.
Un prieten a concluzionat, cu oarecare tristeț�e, că: „Re-
belii sunt oamenii de care avem grijă cu toț�ii”. Ș� i acesta este
aspectul paradoxal al acestui tipar. Rebelii devin dependenț�i.
Eliberarea lor de responsabilităț�ile unei vieț�i normale este
posibilă doar pentru că ceilalț�i le iau asupra lor.
Î�n mod similar, î�n timp ce refuzul de a face planuri î�i
face pe Rebeli să se simtă liberi, de multe ori comporta-
mentul lor le permite celorlalț�i să planifice lucruri. O Rebe-
lă a explicat: „Mă distrez cel mai mult când soț�ul meu nu
î�mi dezvăluie dinainte itinerariul pe care î�l are deja planifi-
cat. Trecem de la o activitate la alta ș� i este distractiv fiindcă
pare spontan”. Ei bine, pare spontan ș� i se simte ca ș� i cum
ea ar face alegerile, doar că altcineva stabileș� te itinerariul.
Când Rebelii fac parteneriate cu Iscoditorii sau Con-
formiș� tii, relaț�iile pot necesita mult mai mult efort. O Isco-
ditoare cu soț� ș� i copil Rebel a scris:
Î�nț�eleg de ce spiritul Rebel s-ar fi identificat perfect cu

Rezistenț�a Franceză. Dar acum trăim alte vremuri. Re-
gret că m-am căsătorit cu un Rebel. El a fost mult mai
receptiv la solicitările mele î�nainte de căsătorie. Odată
ce ne-am căsătorit, ș� i-a schimbat radical comportamen-
tul. Putem î�ncerca să o scoatem la capăt, dar ar fi fost
mult mai bine dacă mă căsătoream, să zicem, cu un
Binevoitor. Recunosc că ș� i eu î�l î�nnebunesc cu î�ntrebă-
rile mele.
Nu toate parteneriatele sunt atât de dificile. De exemplu,

la cină, am stat lângă un soț� Conformist care avea o soț�ie
Rebelă. Când l-am î�ntrebat, mai pe ocolite, cum o suportă,
el mi-a explicat că lucrurile funcț�ionează pentru că ea este
o persoană foarte atentă ș� i iubitoare cu cei din jurul ei. „In-
teresant”, m-am gândit. Un bun exemplu pentru a observa
că o tendinț� ă este doar un aspect al personalităț� ii unui
individ.
— Dacă î�i cer să facă ceva, a continuat el, prima ei re-
acț�ie este să spună nu. Dar după aproximativ o săptămână,
ea va propune mai mult ca sigur o soluț�ie care ț�ine cont de
punctul meu de vedere.
— Cum ar fi?
— De exemplu, ea a propus să mobilăm veranda, iar eu
am spus că s-ar putea să arate î�nghesuit. Ea a spus: „Nu, te
î�nș� eli, va arăta foarte bine”, dar o săptămână mai târziu,
mi-a arătat noul ei plan care presupunea mai puț�ine obiec-
te de mobilier.
— Corect, am aprobat din cap. A refuzat vreodată să facă
ceva despre care amândoi credeaț�i că e foarte important?
— Oh, desigur. După nuntă, a refuzat să scrie bilete de
mulț�umire. A fost o problemă destul de neplăcută.
— Nu puteai să scrii tu biletele? am î�ntrebat.

— Puteam! Dar, când mi-am dat seama de problemă,
era prea târziu, desfăcuserăm deja o grămadă de cadouri
fără să ț�inem cont de la cine erau. Î�ncă mă enervez când mă
gândesc la asta, a oftat el.
O altă Conformistă căsătorită cu un Rebel a explicat di-
namica mariajului lor:
Eu ș� i soț�ul meu ne-am î�ntâlnit î�n facultate, iar tendinț�e-

le noastre erau clare de la î�nceput; la facultate, eu am
excelat, î�n timp ce el aproape că a fost exmatriculat.
Deș� i soț�ul meu este incredibil de inteligent, atunci când
avea de făcut ceva care nu-i plăcea, alegea să facă cu
totul ș� i cu totul altceva. El a î�nvăț�at după propriile re-
guli, iar notele erau pe măsură. Se poate spune că nu a
fost un student tipic (a î�nceput facultatea la 24 de ani),
pentru că făcea lucrurile î�n ritmul lui. Eu sunt o adeptă
a regulilor, cu două diplome.
Mi-a luat ceva timp să î�nț�eleg că soț�ul meu va face î�n
mod frecvent opusul a ceea ce î�i recomand sau î�i cer eu.
Cu toate că mulț�i oameni ar putea găsi acest comporta-
ment dificil, eu apreciez independenț�a soț�ului meu.
Tendinț�a lui de Rebel ne-a ajutat să avem un stil de via-
ț�ă mai neconvenț�ional. Deoarece eu sunt mai orientată
spre carieră, el a acceptat să se mute de mai multe ori
de dragul meu, iar eu sunt î�n prezent cea care susț�ine
financiar familia. Am ales să nu avem copii. Soț�ul meu
lucrează de acasă. Scrie un roman. El m-a susț�inut finan-
ciar (ș� i emoț�ional) când î�mi făceam masteratul ș� i docto-
ratul ș� i a demisionat imediat ce a fost posibil, ca să poată
scrie. Î�mpărț�im sarcinile casnice ș� i gătim pe rând.
Am ajuns să consider că tendinț�a lui de Rebel î�nseamnă

să mă scutească pe mine de efortul de a-l convinge de
ceva când vine vorba de alegerile lui de viaț�ă (deș� i poa-
te fi dificil atunci când acestea nu se suprapun cu ale
mele) deoarece literalmente nu-l pot determina să facă
nimic din ce aș� dori eu.
La fel ca î�n cazul tuturor combinaț�iilor de relaț�ii, succe-

sul vine atunci când ne putem concentra asupra aspectelor
pozitive ale persoanei iubite.
Relaționarea cu un copil Rebel

Surprinzător, mulț�i Rebeli mi-au povestit despre momentul
î�n care ș� i-au dat seama, î�n copilărie, că nimeni nu î�i putea
obliga să facă ceva. „Stăteam î�n fund, pe podea, ș� i mama
î�ncerca să mă facă să mă î�ncalț�”, a scris un Rebel. „Ș� i m-am
gândit: «Ea nu mă poate obliga!» Ș� i am refuzat să mă î�ncalț� .
Am stat acolo două ore.”
Copiii Rebeli pot fi o provocare. Când li se cere sau li se
spune să facă ceva, tind să se opună. Vor să-ș� i aleagă propria
cale; nu vor ca alț�ii să le stabilească aș� teptările. Un prieten
mi-a spus că a anunț�at-o pe fiica lui Rebelă că va veni să o
culce î�n cinci minute. „Ce zici de patru?” a fost replica ei.
Deș� i părinț�ii, profesorii ș� i antrenorii î�ncearcă adesea
să-i forț�eze pe copiii Rebeli, aceasta este o strategie sortită
eș� ecului. Un adolescent Rebel de cincisprezece ani a expli-
cat astfel lucrurile:
Am locuit cu mama, care era rezonabilă ș� i mi-a oferit li-

bertatea de care aveam nevoie, timp de doisprezece ani,
până când m-am mutat cu tata, care era conservator,
restrictiv, obsedat de disciplină. Dacă făceam ceva care

î�i convenea lui, era foarte mulț�umit ș� i spunea ceva de
genul: „Măcar dacă ai face asta mai des”. Când nu spu-
nea asta, aveam o relaț�ie excelentă, dar, când o spunea,
opuneam rezistenț�ă. El nu î�nț�elegea deloc cum funcț�io-
nez ș� i credea că sunt leneș� ș� i lipsit de respect.
Din păcate, acest tată nu ș� i-a dat seama că a spune unui

copil Rebel ce să facă nu funcț�ionează. Este posibil să de-
termini un copil să facă ceva, desigur, prin stabilirea faptu-
lui că va avea de suportat niș� te consecinț�e care să-l usture,
dar este foarte dificil de aplicat asta pe termen lung.
Deci, ce funcț�ionează? Aceeaș� i formulă care funcț�ionează
ș� i la adulț�i: informaț�ii, consecinț�e, alegere – fără cicăleală
sau hărț�uire.
Este greu. Poate părea o nebunie să le permiț�i copiilor
Rebeli să facă ceea vor, dar, din moment ce să-i forț�ezi să
urmeze un anumit curs se î�ntoarce î�mpotriva ta de cele mai
multe ori, este mai eficient să ai î�ncredere î�n propria lor
judecată (oricât de riscant ar părea asta).
Tatăl unui copil Rebel a explicat: „Cel mai bun mod de
a convinge un copil Rebel este să î�i oferi toate informaț�iile
necesare pentru a lua singur o decizie ș� i să-i prezinț�i situ-
aț�ia ca pe o î�ntrebare la care el singur î�ș�i poate da răspun-
sul. Apoi să-l laș� i să ia o decizie ș� i să acț�ioneze fără să î�ț�i
ceară părerea. Lasă-l să ia o hotărâre fără să te implici. Im-
plicarea presupune aș� teptări. Dacă el crede că nu ai aș� teptări,
nu se va răzvrăti î�mpotriva aș� teptărilor tale”.
O problemă serioasă? Un copil Rebel care vrea să re-
nunț�e la ș� coală. Am auzit o î�ntâmplare de la o persoană
care avea î�n familie un copil Rebel ș� i care s-a hotărât să se
adapteze la caracterul lui rebel:
Sora mea, Lynne, este î�n mod clar o Rebelă. E o răzvră-

tită î�ncă de la grădiniț�ă, dar î�ntotdeauna a dat dovadă
de inteligenț�ă. Pe tot parcursul liceului, a vorbit despre
abandonarea lui. Vara asta, chiar părea că aș� a se va î�n-
tâmpla (cu doar un an î�nainte de absolvire).
Î�nainte ca părinț�ii mei să discute cu ea despre asta, i-am
sugerat mamei să o lase pe Lynne să renunț�e. I-am ex-
plicat tendinț�a Rebelă a lui Lynne ș� i i-am spus că va găsi
negreș� it o modalitate de a face ce voia ea. Mama a fost
de acord, dar cu reticenț�ă.
După câteva săptămâni, Lynne a î�nceput să vorbească
despre terminarea liceului online, î�n loc de renunț�are.
Astăzi, mi-a spus că se î�ntoarce la ș� coală. I-au refăcut
orarul pentru a se potrivi mai bine nevoilor ei.
Fără î�ndoială că, lăsând-o pe Lynne să ia propriile hotă-
râri, părinț�ii mei au determinat acest rezultat. Ea s-a
simț�it bine să aibă controlul ș� i să hotărască singură
pentru ea (ceea ce este ș� i adevărat, de altfel). Nu pot să
nu mă î�ntreb ce s-ar fi î�ntâmplat dacă ar fi forț�at-o să
rămână la ș� coală.
Î�n aceeaș� i ordine de idei, iată ș� i relatarea unui profesor:
Sunt profesor la o î�nchisoarea regională. Predau cursuri

generale (GED*) ș� i ajut deț�inuț�ii care nu ș� i-au dat bacala-
ureatul să-ș� i echivaleze studiile. De curând am avut o
elevă care î�ș�i tăia singură craca de sub picioare, certân-
du-se cu gardienii ș� i refuzând sarcini. Am crezut-o când
a spus că î�ș�i doreș� te cu adevărat să obț�ină diploma de
bacalaureat, ș� i totuș� i nu făcea progrese.
* General Educational Development. Testul GED constă din patru exa-

mene concepute de Consiliul American pentru Educație pentru a mă-
sura „cunoștințele și abilitățile la un nivel de complexitate și niveluri
de dificultate care sunt acoperite în mai multe clase de liceu”. (n. red.)
Mi-a trecut prin cap gândul că este o Rebelă. I-am vorbit

despre teoria ta ș� i acest lucru a ajutat-o să se perceapă
î�ntr-un mod nou, mai pozitiv. Am î�ncetat să-i mai cer
să-ș� i facă temele ș� i am lăsat-o să hotărască î�n fiecare zi
cum vrea să studieze: pe calculator, lecț�ii de grup, inde-
pendent sau deloc. Î�n timp ce scriu acest lucru, ea a tre-
cut toate cele cinci teste din cinci câte erau ș� i a obț�inut
astfel diploma mult dorită.
Rebelii pot face orice vor să facă.

Deoarece este foarte probabil ca micii Rebeli să opună
rezistenț�ă dacă un adult le cere sau le spune să facă ceva,
este foarte important să acorzi atenț�ie limbajului ș� i să eviț�i
orice lucru care poate fi perceput ca un ordin. Pentru un
părinte, o adresare de felul: „Iubito, spune-i mătuș� ii Jane ce
bine te-ai simț�it” poate să nu pară o comandă, dar este. Co-
pilul Rebel poate intenț�ionase să spună ceva politicos, dar
nu o va mai face. O abordare corectă a părintelui ar putea fi:
„Chiar dacă nu este prea distractiv să o vizitezi pe mătuș� a
Jane, nu uita să-i mulț�umeș� ti de fiecare dată când o vezi. Dai
dovadă de î�nț�elepciune prin felul î�n care vorbeș� ti cu ea”.
Apoi lasă copilul să hotărască singur cum să se comporte.
Un profesor de muzică a explicat cum ș� i-a schimbat abor-
darea î�n cazul unui elev Rebel:
Am î�ncercat să ajut un elev Rebel să devină mai degra-

bă un lider decât un „perturbator”. Aș� a că i-am cerut să
facă unele lucruri, cum ar fi să î�mpartă instrumentele
sau să-l ajute pe colegul de lângă el. Vedeam că voia ș� i î�i
plăcea să aibă responsabilităț�i... aș� adar de ce nu profita
de ș� ansa de a prelua poziț�ia de lider ș� i de a-i ajuta pe cei
din jur? Am aflat că, fiind Rebel, refuza doar fiindcă voia
ca decizia de a fi responsabil ș� i de a ajuta să fie a lui, nu
a mea. Aș� a că m-am adresat clasei: „Cântaț�i-mi partea

voastră din cântec ș� i bateț�i măsura cu toț�ii î�n acelaș� i
timp. Vreau să văd cine face o treabă bună, ca să pot numi
un responsabil”. Acum, are de ales: va î�ncerca din răspu-
teri sau va evita? Ei bine, a î�ncercat din răsputeri. Aș� a-
dar l-am î�ntrebat: „Vrei să fii responsabil pentru grupa
ta?” Nu i-am cerut, ci l-am î�ntrebat. El a spus da. Chiar
era entuziasmat să răspundă de grupă!
Pentru a canaliza energia ș� i interesele unui copil Rebel

este util să subliniem cât de mult î�i place o activitate, astfel
î�ncât copilul să poată alege să o facă î�n continuare. „Se pare
că î�ț�i place să scrii articole pentru ziarul ș� colii, este distrac-
tiv să-ț�i vezi numele tipărit ș� i să petreci timp cu cei care
lucrează la ziar.” „E plăcut să-ț�i văd numele pe lista celor
mai importanț�i oameni din comunitatea noastră.”
Părinț�ii ș� i profesorii î�i pot ajuta pe copiii Rebeli să iden-
tifice motivele pentru care ar putea dori să î�ndeplinească o
aș� teptare. De exemplu: „Copiii care obț�in note bune î�n acest
semestru se vor califica pentru excursia cu clasa la Casa
Albă din primăvara anului viitor”. Un profesor de muzică
Rebel a explicat: „Pentru a-i motiva pe elevii Rebeli, subli-
niez oportunităț�ile incredibile pe care le-ar putea avea dacă
se străduiesc să cânte bine. Asta a funcț�ionat pentru mine…
ș� ansa de a fi admirat!”
Rebelii reacț�ionează mult mai bine atunci când o acț�iu-
ne este descrisă ca reprezentând o opț�iune care presupune
libera alegere ș� i exprimare de sine î�n loc de constrângere
ș� i datorie. „Când o să vrei să î�nveț�i să mergi pe bicicletă, ai
să te descurci cu siguranț�ă ș� i o să poț�i pleca cu prietenii î�n
aventuri distractive”, î�n loc de: „Prietenii vor râde de tine
dacă nu poț�i să mergi pe bicicletă”.
Cu copiii Rebeli, este crucial să fim sinceri cu privire la

consecinț�ele nerespectării unei aș� teptări. Ș� i să le permitem să
resimtă aceste consecinț�e. Dar acest lucru poate fi dureros,
atât pentru părinte, cât ș� i pentru copil. Un Rebel a explicat:
Î�n calitate de Rebel, aș� putea afirma următoarele: Rebelii

î�nvaț�ă cel mai bine atunci când suferă consecinț�ele ho-
tărârilor lor. Vă pot asigura că î�mi plătesc facturile la
timp ș� i că totul î�n casa mea este î�n stare de funcț�ionare.
Dacă creș� ti un copil Rebel, este posibil să trebuiască să
suferi î�mpreună cu el, î�n timp ce suportă consecinț�ele
deciziilor lui. Dar cu cât permiț�i mai repede să se î�n-
tâmple acest lucru, cu atât mai repede va î�nvăț�a ce este
rezonabil ș� i ce nu.
De asemenea, Rebelii sunt puternic motivaț�i de identi-

tate, deci poate fi util să legaț�i o acț�iune de identitatea pe
care o apreciază copilul. Iată ce ș� i-a amintit un Rebel:
Cea mai eficientă abordare este să le oferi Rebelilor o

variantă care rezonează cu identitatea lor. De exemplu,
punctualitatea a fost o sursă de tensiune ani de zile î�n-
tre mine ș� i mama.
Mă cicălea, î�mi amintea cu blândeț�e, ț�ipa, dar nimic nu
ajuta. Până când, î�ntr-o zi, mi-a spus: „Uite, î�n momen-
tul ăsta, simt că nu mai pot să am î�ncredere î�n tine sau
să mă bazez pe tine. Iar atunci când mă faci să aș� tept,
simt că î�mi transmiț�i că timpul tău este mai preț�ios decât
al meu. Dacă aș� a vrei să fii – o persoană pe care ceilalț�i
nu se pot baza ș� i care î�i face să se simtă lipsiț�i de impor-
tanț�ă, e treaba ta. Sau poț�i fi o persoană î�n care oamenii
să poată avea î�ncredere, pe care să se poată baza ș� i care î�i
face pe ceilalț�i să se simtă apreciaț�i. E alegerea ta”. A fost
ca ș� i cum ar fi apăsat butonul unui comutator. Fiindcă

mi-a dat de ales, am rezonat imediat cu ideea. Apoi a
fost uș� or.
De asemenea, dacă ceva este plăcut, este mult mai proba-

bil ca Rebelul să facă respectivul lucru. Î�n cazul unui copil
Rebel (ș� i acest lucru este valabil pentru majoritatea copii-
lor, desigur), poate ajuta dacă faci ca activităț�ile să fie mai
distractive. „Ca să-l fac pe fiul meu să se spele pe dinț�i, in-
ventam tot felul de jocuri”, î�ș�i amintea un tată. Se prefăcea
că era medic veterinar ș� i curăț�a dinț�ii unui urs sau mecanic
care spăla un motor. Un copil Rebel s-ar putea bucura de o
provocare: „Pun pariu că nu poț�i să-ț�i depăș� eș� ti vechiul re-
cord ș� i să fii gata î�n mai puț�in de două minute?”
Un exemplu elocvent de cum să faci faț�ă unui copil Rebel
apare î�ntr-una din cărț�ile mele preferate, These Happy Golden
Years, de Laura Ingall. La doar ș� aisprezece ani, Laura (o Is-
coditoare, apropo) predă la o ș� coală ș� i elevul ei, Clarence,
este un Rebel care refuză să î�nveț�e. El nu suportă să i se
spună că trebuie să î�ndeplinească sarcini ș� colare ș� i le refuză,
chiar dacă este un băiat deș� tept care, de fapt, vrea să î�nveț�e.
Când Laura cere sfatul părinț�ilor, Ma î�i spune: „Mai bine
nu î�ncerca să-l obligi să facă ceva, pentru că nu ai să poț�i”.
Aș� a că Laura î�ș�i schimbă abordarea. După ce î�mparte sarci-
nile celorlalț�i elevi, i se adresează lui Clarence: „Pentru tine
nu e valabil, Clarence; ț�i-ar lua prea mult... Spune, cât crezi
că poț�i î�nvăț�a? Ar fi prea mult trei [pagini]?”
Î�n felul acesta, ea face două lucruri deodată. Î�n primul
rând, lasă la alegerea lui Clarence cât să î�nveț�e ș� i î�i dă liber-
tatea de care are nevoie. Î�n al doilea rând, ea î�i oferă genul
de provocare la care Rebelii reacț�ionează foarte bine de
cele mai multe ori. Când i se sugerează că probabil nu o să
reuș� ească să î�nveț�e trei pagini, iar el conș� tientizează că cei-

lalț�i colegi i-o vor lua î�nainte, î�ș�i spune: „Lasă că le arăt eu”.
Rezultatul? Î�n decurs de o săptămână, Clarence ajunge din
urmă restul clasei.
Este crucial să ne amintim că, pentru Rebeli, cel mai im-
portant lucru este să simtă că fac ce vor ei, nu ce vor alț�ii.
Un Rebel a scris: „Dacă î�mi spui să fac ceva, mă simt prizo-
nierul tău. Dar dacă î�mi spui: «Uite, ai patru posibilităț�i,
hotărăș� te singur», atunci, cel mai probabil o să aleg una
dintre ele”.
Am observat că copiii Rebeli tind să aibă relaț�ii neobiș� -
nuit de strânse cu bunicii. Probabil, alături de bunici, găsesc
satisfacț� ia unei legături familiale strânse, cu mai puț� ine
aș� teptări.
Deoarece le î�nț�eleg perspectiva, Rebelilor le va fi mai
uș� or să crească un copil Rebel. O mamă Rebelă mi-a rela-
tat: „Fiica mea de patru ani este ș� i ea o Rebelă. Î� i plac
alegerile ș� i hotărârile proprii ș� i le consideră un avantaj nu
numai pentru ea, ci pentru noi toț�i. Ș� i o î�nț�eleg perfect, aș� a
că am lăsat-o să-ș� i aleagă singură hainele, ba chiar să mi le
aleagă ș� i pe ale mele, să aleagă somnul î�n loc să ajungă la
timp la grădiniț�ă, să mănânce spaghete la micul dejun ș� i ouă
la cină”. Desigur, această abordare are ș� i riscuri. Un prieten
Rebel mi-a spus oftând: „Când suntem la restaurant, mă
abț� in să-i fac observaț�ie fiului meu să nu mai sufle muș� tar
prin pai peste masă. Ș� i eu aș� vrea să fac asta”.
Dacă î�i identificăm tendinț�a, putem comunica mai efi-
cient cu o persoană. Oricât de mult am iubi pe cineva, dacă
nu ș� tim cum să-i ajungem la suflet, cele mai bine intenț�io-
nate cuvinte ș� i acț�iuni ale noastre vor eș� ua.
Relaționarea cu un pacient Rebel

Tendinț�a Rebelă este responsabilă pentru multe probleme
serioase de sănătate.
Deoarece Rebelii opun rezistenț�ă când li se spune să
facă ceva, multe strategii care funcț�ionează î�n cazul Con-
formiș� tilor, Iscoditorilor ș� i Binevoitorilor nu funcț�ionează
ș� i î�n cazul lor. Acest tipar poate fi foarte frustrant pentru
cei care î�ncearcă să-i ajute pe Rebeli să-ș� i rezolve proble-
mele de sănătate. Sfaturile bine intenț�ionate, î�ncurajările,
memento-urile ș� i î�ndemnurile, toate acestea î�i pot î�mpinge
pe Rebeli să facă exact contrariul a ceea ce ar fi bine pentru
ei. Chiar ș� i starea lor de sănătate î�n sine se poate transfor-
ma î�ntr-un motiv de revoltă. Un Rebel a explicat:
Sufăr de diabet tip 1 ș� i nu pot să accept ideea că această

problemă de sănătate î�mi influenț�ează dispoziț�ia ș� i acț�i-
unile. Ș� tiu că ar trebui să am grijă de mine ș� i să „preiau
astfel controlul asupra diabetului”, î�n loc să fie invers,
dar nu reuș� esc să fac asta. Foarte rar î�mi verific glicemia,
iau insulină cu acț�iune rapidă doar când î�mi amintesc −
nu suport să mănânc la ore fixe −,ș� i endocrinologul meu
nici nu mai ș� tiu cum arată. Aș� a că nu ș� tiu niciodată care
este nivelul zahărului din sângele meu.
Rebelii nu suportă ideea „respectării ordinelor medicu-

lui”. De fapt, dacă un medic î�l laudă pe Rebel spunându-i:
„Te descurci minunat, î�mi urmezi î�ntocmai instrucț�iunile”,
s-ar putea ca, din acel moment, Rebelul să nu mai urmeze
nicio instrucț�iune, pentru a demonstra că face ce vrea.
Rebelii se simt mai bine atunci când li se confirmă că
orice acț�iune este alegerea lor. Î�n loc să-i spună Rebelului:
„Trebuie să faci X lucru”, un medic i-ar putea sugera:
„Depinde de tine, desigur, dar să faci lucrul X este adesea

eficient”, „Te-ai gândit să î�ncerci lucrul X?”, „Ce părere ai
despre lucrul X?”, „Unii oameni au descoperit că lucrul X
funcț�ionează pentru ei” sau „Uite câteva argumente care te-ar
putea face să î�ncerci lucrurile X, Y ș� i Z”.
Rebelii opun rezistenț�ă chiar ș� i regulilor pe care î�ncear-
că să ș� i le impună singuri. Un student Rebel a explicat: „Mă
lupt cu kilogramele î�n plus, dar, î�n momentul î�n care î�mi im-
pun să nu mai mănânc noaptea, î�ncep să mănânc mai mult
noaptea. Sau î�mi propun să renunț� la pâine ș� i î�n secunda
următoare plec să cumpăr o excelentă pâine cu maia”. Un
alt Rebel ș� i-a dat seama de un mod inteligent de a rezolva
acest tip de auto-rezistenț�ă: „Dacă vreau să mănânc sănătos,
mănânc mai î�ntâi ciocolata sau chestia rea. Î�mi spun: «Am
câș� tigat războiul, fac ce vreau!» Ș� i î�n restul zilei, mă simt
liber să mă revolt î�mpotriva propriilor mele decizii”.
Ca să ajuț�i un Rebel, cel mai eficient mod este să ape-
lezi la ciclul informaț�ii, consecinț�e ș� i alegeri. După cum a
relatat un medic Conformist:
Sunt medic de familie ș� i am avut o pacientă care se opu-

nea puternic recomandărilor mele cu privire la slăbit ș� i
la ț�inerea diabetului sub control. Î�n timp ce vorbeam cu
ea, mi-a venit brusc î�n cap termenul de „Rebel”. Am
schimbat abordarea ș� i i-am prezentat o listă de sugestii
pe care ar putea să le î�ncerce „dacă ar vrea”, renunț�ând
la stilul mai autoritar pe care î�l consider cel mai potrivit
pentru majoritatea pacienț�ilor. La următoarea vizită,
am fost plăcut surprins să constat că pacienta respectivă
apelase la una dintre sugestiile mele. Slăbise ș� i se sim-
ț�ea mult mai bine. Nu cred că rezultatul ar fi fost acelaș� i
dacă aș� fi fost autoritar. Această abordare funcț�ionează
cu Conformiș� tii ș� i Binevoitorii, precum ș� i cu Iscoditorii,

deoarece î�ntotdeauna ofer explicaț�ii suplimentare când
fac o recomandare. Dar, î�n cazul Rebelului, această stra-
tegie pur ș� i simplu nu funcț�ionează.
Rebelilor le place să-ș� i verifice zilnic greutatea sau nu-

mărul de paș� i făcuț�i ș� i reacț�ionează mult mai bine dacă le
spui lucruri de genul: „S-ar putea să găseș� ti interesant ș� i
util să ș� tii cât de bine te-ai antrenat azi”, decât dacă spui:
„Trebuie să faci 10.000 de paș� i î�n fiecare zi: aș� a că ar trebui
să ai mereu la tine acest dispozitiv de monitorizare”.
Ideea de alegere, libertate ș� i plăcere funcț�ionează î�n ca-
zul Rebelilor: „Acest medicament / dietă / rutină de exerciț�ii
fizice / obicei zilnic te va face să te simț�i mai bine, î�ț�i va da
mai multă energie, va ameliora durerea, î�ț�i va î�mbunătăț�i
performanț�a, viaț�a sexuală, î�ț�i va dărui viaț�a pe care ț�i-o
doreș� ti”. Un nutriț�ionist mi-a vorbit despre un client care a
constatat că avea mai multă rezistenț�ă când juca tenis după
ce a renunț�at la zahăr. Î�n loc să-i spună Rebelului ce să facă,
nutriț�ionistul î�i oferă informaț�iile necesare care să-l ajute
să hotărască singur ce să facă. Un Rebel ș� i-a amintit:
Antrenorul meu personal preferat î�mi spunea mereu:

„Poate vrei să î�ncerci o săptămână ș� i, dacă nu î�ț�i place,
renunț� i”. Fără presiune, fără sentimente de vinovăț� ie,
fără reguli impuse, doar descoperire de sine ș� i î�ntot-
deauna, dar chiar î�ntotdeauna, î�mpotriva curentului ge-
neral. Nu mă ț�in foarte bine de programe. Toate acele
sugestii de 30 de zile implică restricț�ionare. Dacă aleg să
î�ncerc, simt nevoia să î�ncalc măcar una dintre reguli.
De asemenea, poț�i să oferi ajutor: „Ț� i-ar fi mai uș� or dacă

ț�i-aș� organiza eu pastilele pe săptămâni?”, „Dacă vin cu tine,
ț�i-ar plăcea mai mult să mergi pe jos?”
Am primit un e-mail de la o femeie disperată care voia

să î�l facă pe soț�ul ei Rebel să renunț�e la fumat. Nu era nicio
surpriză pentru mine că admonestările ei permanente nu
funcț�ionau, chiar dacă el î�ș�i exprimase dorinț�a să se lase.
A î�ntrebat dacă am vreo sugestie. I-am scris:
Poate că soț�ul tău Rebel î�ș�i poate schimba felul î�n care
gândeș� te despre renunț�are.
— Rebelii urăsc să fie obligaț�i, constrânș� i. Deci, rapor-
tează-te la fumat ca la o capcană: „Sunt subjugat de
dependenț�ă; Sunt neajutorat fără ț�igările mele”.
— Rebelii urăsc să fie exploataț�i: „Banii mei se duc direct
î�n buzunarul marilor companii de tutun”.
— Rebelii vor să-ș� i exprime identitatea: „Sunt nefumă-
tor. Aș� a vreau să ajung să spun. Asta î�mi doresc”.
— Rebelii apreciază starea de bine: „Va fi nemaipomenit
să nu mai tuș� esc când mă trezesc dimineaț�a ș� i respira-
ț�ia mea să nu mai aibă un miros neplăcut, să nu mai suflu
din greu când urc scările ș� i să am mai multă energie”.
— Rebelilor le place ideea de libertate: „ La birou sau î�n
aeroport mi se impune să fumez numai î�n locuri special
amenajate”.
— Rebelilor le place să facă lucrurile î�n felul lor: î�n loc
să urmeze instrucț�iuni standard, ar prefera să facă cum
ș� tiu ei.
NOTĂ� : Replica preferată a Rebelilor este: „Î�ț�i voi arăta
eu”. Iată ș� i un exemplu de discurs după care urmează
această replică preferată a Rebelilor: „Dragă, cred că e
prea dificil pentru tine să renunț�i la fumat. Eș� ti sclavul
ț�igărilor. Nu cred că vei putea renunț�a vreodată la ele.
Poate ar fi mai bine să renunț�i să î�ncerci.”
Ulterior, femeia mi-a dat un feedback: „Cea mai eficien-

tă strategie a fost o adaptare a ultimului punct. I-am spus
că fiul lui de optsprezece ani crede că un bătrân ca el nu
poate renunț�a la fumat (chiar aș� a a spus). Replica a venit
imediat: „Î�i voi arăta eu”.
Rebelii dispreț�uiesc convenț�iile ș� i vor mereu să demon-
streze că sunt prea deș� tepț�i ca să se lase păcăliț�i de trucurile
care funcț�ionează cu majoritatea oamenilor. Un Rebel a re-
nunț�at la băutură î�ntr-un mod total neconformist:
Mi-am dat seama că î�mi place să beau, dar, î�n acelaș� i timp,
că nu vreau să mă î�ngraș� , să cheltuiesc atât de mulț�i
bani, să mă fac de râs la petreceri ș� i, mai ales, nu-mi
place starea de mahmureală. A fost mult mai uș� or să
renunț� la băutură odată ce mi-am dat seama de capcana
care ni se î�ntinde prin inducerea ideii că oamenii slabi
ș� i frumoș� i de la TV beau ș� i mănâncă î�ncontinuu ș� i nu se
î�mbolnăvesc, nu se î�ngraș� ă ș� i nu sărăcesc niciodată.
Rebelii vor să-ș� i exprime valorile prin acț�iunile lor, deci

legarea unui obicei de o identitate importantă î�l poate ajuta
pe Rebel să se schimbe.
Alegerea unei cariere în cazul unui Rebel

Repet: Rebelii pot să facă orice vor să facă. Fiind conș� tienț�i
de asta, ei sunt mereu î�n căutarea acelei cariere care să le
ofere flexibilitatea de a-ș� i alege ce să facă, când să facă, fără
să dea socoteală nimănui. Cei mai mulț�i Rebeli caută să
facă aș� a î�ncât nicio zi să nu semene cu alta ș� i să existe cât
mai puț�ine aș� teptări din partea celorlalț�i. „Eu am un pro-
gram de lucru foarte flexibil. Am lucrat î�ntr-un birou ș� i am
urât perioada respectivă. Acum, ca manager de proiect ș� i

director de personal la un restaurant, lucrez de acasă ș� i mă
duc doar ocazional la serviciu. Î�mi fac propriul program î�n
fiecare zi, ș� i fiecare zi este diferită.” „Lucrez î�n domeniul IT.
Mă plictisesc repede ș� i schimb frecvent locul de muncă dar,
din fericire, nu am stat prea mult pe bară.” „Sunt contabil
public certificat î�n practică fiscală. Termenele limită ș� i re-
gulile fără sens, arbitrare, sunt domeniul meu! Totuș� i, ca
lucrător independent, deț�in controlul asupra vieț�ii mele pro-
fesionale ș� i portofoliului meu de clienț�i.”
Rebelii î�ș�i deschid adesea propriile afaceri pentru că
nu vor să aibă alt ș� ef decât pe ei î�nș� iș� i. Dar, paradoxal, lor
nu le place nici asta. Un Rebel pe care l-am î�ntâlnit la o con-
ferinț�ă de tehnologie mi-a spus:
— Trebuie să lucrez pentru mine, fiindcă vreau să mă
trezesc î�n fiecare zi cu gândul că voi face doar ce vreau eu.
— Dar, am subliniat, ai propria ta afacere. Trebuie să
existe sarcini pe care să fii obligat să le î�ndeplineș� ti, chiar
dacă nu vrei.
— Ei bine, asta este î�ntr-adevăr o problemă, a recunos-
cut el, î�ntristându-se. Nu pot face acele lucruri decât atunci
când trebuie neapărat făcute. Iar asta dăunează afacerii.
Un antreprenor Rebel de succes mi-a spus: „Când acț�io-
nează de unul singur, Rebelul nu este foarte eficient. Nu î�i
plac toate micile detalii ce ț�in de management, termenele
limită, lucrurile de genul ăsta. Eu cu soț�ia mea am î�nființ�at
trei companii. Ea este o Conformistă, aș� adar constituie un
echilibru pentru partea mea Rebelă ș� i î�mpreună facem o
echipă fantastică”.
Rebelii prosperă î�n situaț�iile î�n care li se dă o provoca-
re ș� i li se permite să o rezolve î�n felul lor. Poate de aceea
mulț�i Rebeli se orientează spre vânzări, deoarece î�n acest

domeniu rezultatele palpabile contează cel mai mult. Soț�ia
unui Rebel a observat că, deș� i soț�ul ei se ceartă foarte mult
cu ș� eful lui, este cel mai de succes agent de vânzări. Nu „din
cauză că”, ci „pentru că” ignoră regulile stabilite de ș� eful lui,
care l-ar face să piardă toate contractele.
Î�n mod similar, î�n domeniile care implică creativitate,
rezultatele contează cel mai mult. Sora mea, Elizabeth, care
este scriitoare ș� i producătoare TV, a observat că, la Holly
wood, Rebelilor li se acceptă să î�ncalce regulile, atât timp
cât rezultatul este unul bun. Mai ales regizorii fac totul de
capul lor ș� i nu le pasă ce gândesc ceilalț� i, iar abordarea
aceasta poate avea un rezultat excelent, chiar dacă proce-
sul este unul neplăcut pentru toată lumea.
Am vorbit cu o avocată corporatistă Rebelă, o meserie
care nu sună tocmai potrivit pentru un Rebel.
— Cum reuș� eș� ti? am î�ntrebat.
— Î�mi place, a răspuns ea. Rolul meu este să aplanez
lucrurile când izbucneș� te o criză, când oamenii sunt dispuș� i
să-ș� i asume riscuri. Dacă lucrurile nu funcț�ionează, eu le
î�mpart î�n diverse categorii, repar acolo unde este cazul, apoi
trec la altceva. Imediat ce lucrurile revin la normal, mă plic-
tisesc ș� i simt nevoia să primesc o nouă provocare.
Î�n acelaș� i timp, după cum s-a menț�ionat anterior, Rebe-
lii pot fi atraș� i de domenii de activitate care funcț�ionează
după reguli stricte, cum ar fi poliț�ia, armata sau clerul.
REZUMAT: Relaționarea cu un rebel

Se opune atât aș� teptărilor exterioare, cât ș� i celor
interioare.
Pune mare preț� pe libertate, alegere, identitate ș� i expri-
mare de sine.
Dacă cineva î�i cere sau î�i spune să facă ceva, este probabil
să refuze.
Răspunsul lui la o provocare poate fi: „O să-ț�i arăt eu!”,
„Uită-te la mine!”, „Nu mă poț�i obliga!”, „Nu eș� ti ș� eful
meu!”.
Poate alege să acț�ioneze din dragoste, din simț�ul dato-
riei, din credinț�ă î�ntr-o cauză.
Nu se poate mobiliza să facă ceva impus, nici dacă cel
care impune este el î�nsuș� i.
Î�nfruntă o provocare, î�n felul lui, î�n ritmul lui.
Nu reacț�ionează bine la supraveghere, sfaturi sau
instrucț�iuni.
Se pricepe să delege.
Dacă are o relaț�ie pe termen lung, partenerul este de
obicei un Binevoitor.
APLICAREA CELOR
PATRU TENDINȚE
11
Combinații de perechi în
cadrul celor patru tendințe
N icio relaț� ie nu este garantată sau, dimpotrivă, sortită

eș� ecului pe considerente de tendinț�ă. Cu toate acestea,
atunci când tendinț�ele se combină î�ntre ele, fie î�n relaț�ii de
cuplu, părinte-copil, de colegialitate la serviciu sau î�n orice
alt tip de relaț�ie, tind să apară anumite tipare.
Când î�ntâlnim o persoană pentru prima dată, adesea
ne simț�im atraș� i chiar de calităț�ile care, î�n timp, ne vor î�n-
nebuni. Iniț�ial un Conformist ar putea fi intrigat de refuzul
Rebelului de a se ghida după reguli, iar Rebelul poate fi
atras de abilitatea Conformistului de a duce lucrurile la bun
sfârș� it, dar, după cinci ani de căsnicie, aceste calităț�i devin
din ce î�n ce mai deranjante.
Desigur, nu este singurul lucru care contează, dar î�nț�e-
legerea celor patru tendinț�e ne poate oferi o perspectivă
de ansamblu asupra relaț�iilor noastre.
Conformist – Conformist
Am vorbit cu foarte puț�ine cupluri î�n care ambii parteneri
sunt Conformiș� ti, ceea ce poate î�nsemna că Conformiș� tii
se cuplează mai rar î�ntre ei sau, pur ș� i simplu, că nu sunt
destul de numeroș� i.
Când am ocazia, î�mi place să lucrez cu alț�i Conformiș� ti.
Sunt de î�ncredere, nu e nevoie să insist ca să î�ndeplinească
o sarcină ș� i î�mi spun cu sinceritate dacă sunt prea exigentă.
Totuș� i, nu sunt sigură că aș� vrea să fiu căsătorită cu un
Conformist. Această disponibilitate permanentă ar putea
să fie un pic prea mult, ș� i, chiar dacă doi Conformiș� ti se
î�nț�eleg bine î�ntre ei, s-ar putea să creeze un mediu dificil
pentru ceilalț�i. Iată ce mi-a relatat un Conformist:
Eu ș� i soț�ul meu suntem Conformiș� ti, iar fiica noastră î�n

vârstă de 13 ani î�mi spune adesea: „Mamă, nu există alț�i
părinț�i ca voi”. Iau asta ca pe un compliment. Amândoi
apreciem foarte mult corectitudinea ș� i disciplina. Sunt
consilier î�n domeniul sănătăț�ii, iar soț�ul meu este an-
trenor de tenis ș� i director de club. Clienț�ii ș� i studenț�ii
noș� tri beneficiază de compasiunea ș� i grija noastră, dar
„î�n spatele scenei” putem fi foarte critici. Pe amândoi
ne supără când ceilalț�i nu-ș� i respectă angajamentele.
Este foarte probabil ca doi Conformiș� ti să reuș� ească să

facă multe lucruri î�mpreună, dar vor î�ntâmpina ș� i multe
obstacole. Î�ntr-o excursie î�n care am mers î�mpreună cu o
altă familie, eu ș� i capul familiei respective, care era tot
Conformist, am hotărât să luăm copiii ș� i să facem o plimbare
cu barca prin Berlin. De-a lungul râului erau multe locuri
de unde se putea î�nchiria o barcă. La un moment dat, un
ghid a arătat spre unul dintre aceste birouri de î�nchiriere
Combinații de perechi 243
ș� i a anunț�at: „Următoarea plecare se va face de aici”. Noi

doi, Conformiș� ti veritabili, am ales să ne î�ncredem î�n infor-
maț�ia primită ș� i am rămas pe loc privind cum ceilalț�i pasageri
se î�mbarcau la câț�iva metri de noi.
— Ghidul ne-a anunț�at că de aici va avea loc următoarea
plecare, a spus prietenul meu, î�n timp ce barca care plecase
de la celălalt debarcader se depărta de ț�ărm.
— Ș� tiu! am răspuns.
Ne-am amuzat pe seama noastră. Era clar că, din locul
î�n care ne aflam noi, nu urma să plece nicio barcă ș� i că
nu făcuserăm decât să ne agăț�ăm de vorbele „expertului”.
M-am gândit î�n sinea mea că, dacă Jamie ar fi fost cu noi,
am fi mers imediat la celălalt debarcader. Există ș� i avantaje
î�n a avea un Iscoditor prin preajmă.
Conformist – Iscoditor
Conformiș� tii fac pereche bună cu Iscoditorii. Este ș� i cazul
căsniciei mele ș� i consider că este o combinaț�ie avantajoasă
pentru ambii parteneri. Conformiș� tii î�ndeplinesc uneori prea
uș� or aș� teptările, aș� adar prezenț�a unui Iscoditor î�i ajută să
pună la î�ndoială sau să respingă unele cerinț�e, pe care î�n mod
normal le-ar accepta fără să crâcnească. Din perspectiva
Iscoditorului, Conformiș� tii sunt niș� te parteneri convenabili,
deoarece î�ndeplinesc foarte uș� or aș� teptările.
Sora mea mi-a arătat că Iscoditorii joacă două dintre
cele mai importante roluri din viaț�a mea. Este vorba despre
soț�ul meu ș� i despre agentul meu literar, Christy Fletcher.
Firea lor curioasă mă scuteș� te de lucruri pe care nu ar tre-
bui să le fac, atât acasă cât ș� i la serviciu.
De exemplu, î�n perioada î�n care avea loc lansarea ediț�iei

broș� ate a cărț�ii Cum să devii mai bun, mi s-a cerut să scriu un
articol pentru o revistă. Tema propusă de mine: scrierea unei
povestiri de aproximativ 1.000 de cuvinte, la persoana î�ntâi,
despre cele patru tendinț�e, cu o scurtă introducere care să
explice fiecare tendinț�ă ș� i care să conț�ină sfaturi pentru î�n-
suș� irea obiceiurilor benefice fiecărei tendinț�e. Gratuit.
Aceasta era o sarcină teribil de solicitantă ș� i, de fiecare
dată când citeam ș� i reciteam ce scrisesem, î�mi pierdeam cu-
rajul. Apoi m-am gândit că trebuie să existe o scăpare. I-am
trimis un e-mail lui Christy ș� i am î�ntrebat-o dacă chiar tre-
buia să fac asta. „Î�n niciun caz”, a răspuns ea instantaneu.
Căsnicia cu un Iscoditor m-a î�nvăț�at să pun î�ntrebări.
(De fapt, probabil că Jamie î�ș�i doreș� te să mai pună ș� i altci-
neva î�ntrebări, chir dacă e plăcut să ai un partener care, î�n
general, face orice i se cere, fără să crâcnească.) Î�n acelaș� i
timp, din poziț�ia de Conformistă, eu î�mi pierd răbdarea
când el refuză să acț�ioneze până când nu i se răspunde la
toate î�ntrebările – nemaivorbind de reticenț�a Iscoditorului
de a răspunde la î�ntrebări.
Cu toate acestea, este o uș� urare atât pentru Conformiș� ti,
cât ș� i pentru Iscoditori că partenerul î�ș�i poate î�ndeplini cu
uș� urinț�ă aș� teptările interioare.
Pe părinț�ii Conformiș� ti î�i enervează î�ntrebările copiilor
lor Iscoditori. Ei se aș� teaptă ca cei mici să execute fără să
crâcnească. Un tată Conformist a scris:
Relaț�ia cu copilul meu Iscoditor este frustrantă. Mi-e

greu să î�nț�eleg de ce pur ș� i simplu nu face niciodată ce
trebuie făcut. Desigur, toț�i copiii mici pot fi dificili. Dar,
după mintea mea, lucruri precum î�ncălț�atul, scrisul, du-
ș� ul zilnic sunt lucruri de bun simț� ce trebuie făcute; deci
copilul ar trebui să le facă. Dar î�n cazul unui copil Isco-

ditor, totul se reduce la negociere.
Conformist – Binevoitor
Ca ș� i celelalte Tendinț�e, Conformiș� tii fac pereche bună cu
Binevoitorii. Binevoitorii ș� i Conformiș� tii au î�n comun do-
rinț�a de a î�ndeplini aș� teptările exterioare (spre deosebire
de Iscoditori ș� i Rebeli), aș� a că vor coopera bine.
Conformiș� tii sunt mulț�umiț�i de faptul că Binevoitorii
î�ndeplinesc cu conș� tiinciozitate (de regulă) aș� teptările ex-
terioare, dar nu le convine că sunt incapabili de a-ș� i satisfa-
ce aș� teptările interioare.
De asemenea, pot fi foarte indiferenț�i faț�ă de Binevoitorii
care se simt presaț�i de aș� teptări. De exemplu, un Binevoi-
tor s-ar putea plânge ș� efului lui Conformist: „Sunt epuizat,
pentru că am lucrat până la ora 3 î�n ultimele cinci nopț�i, ca
să predau la timp raportul”. Î�n loc să fie recunoscător, aș� a
cum se aș� teaptă Binevoitorul, Conformistul ar putea să
spună: „Trebuie să î�nveț�i să î�ț�i gestionezi priorităț�ile, ca să
nu mai fii nevoit să lucrezi atât de mult. Pentru un randa-
ment maxim, ai nevoie de somn”.
La rândul lor, Binevoitorii apreciază faptul că persoanele
Conformiste î�ndeplinesc aș� teptările externe. Cu toate acestea,
aș� teptările Conformiș� tilor î�i copleș� esc, mai ales că se simt
judecaț�i de ei. Conformiș� tii nu prea î�nț�eleg de ce Binevoito-
rilor le este greu să î�ndeplinească aș� teptările interioare.
Uneori, Binevoitorii î�i consideră pe Conformiș� ti niș� te
persoane reci sau egoiste, deoarece Conformiș� tii pot alege
să î�ndeplinească o aș� teptare interioară chiar ș� i atunci când
ea intră î�n conflict cu o aș� teptare exterioară. O Binevoitoare

(care părea să fie pe punctul de a se revolta) mi-a scris:
Î�n timpul căsniciei noastre de nouă ani, soț�ul meu Con-

formist a absolvit Facultatea de Medicină ș� i a făcut rezi-
denț�iatul, iar acum profesează ca medic. Era un student
foarte conș� tiincios ș� i am fost î�ncântată când a absolvit.
Am crezut că î�l voi avea î�n sfârș� it pentru mine. Spre dez-
amăgirea mea, mi-am dat seama că va exista î�ntotdeau-
na un scop sau un proiect care vor conta mai mult decât
relaț�ia noastră. Ș� i pentru că sunt o Binevoitoare, am pre-
luat de cele mai multe ori „partea lui de responsabilita-
te”, făcând lucruri pe care î�n mod normal ar trebui să le
facă un bărbat, ș� i lăsându-i astfel libertatea de a se con-
centra pe ș� coală sau pe ce era important pentru el.
Dar acum nu mai simt că obiectivele lui sunt importante
pentru familie, ș� i mă enervează că î�ș�i impune termene
limită pentru lucruri care sunt importante doar pentru
el. Avem trei copii mici ș� i, deș� i e adevărat că mă ajută
mult, simt că se grăbeș� te să termine ce are de făcut cu
ei, ca să aibă mai mult timp pentru propriile lui treburi.
Un alt lucru care mă deranjează este că se trezeș� te foarte
devreme (la 5.00 dimineaț�a), ca să câș� tige timp pentru
ce are el de făcut, ș� i, fără să vrea, mă trezeș� te ș� i pe mine.
După ce copiii mă ț�in trează aproape î�n fiecare noapte,
ș� i asta se î�ntâmplă de mai mulț�i ani, mă enervează teri-
bil că mă trezeș� te, pe motiv că are el nu ș� tiu ce treabă.
Se comportă de parcă ar avea o mulț�ime de lucruri de
făcut, dar, de fapt, e o impresie falsă, î�ntrucât aceste lu-
cruri nu sunt aș� teptări exterioare. Sunt la capătul pute-
rilor ș� i tot ce vreau este să se concentreze pe ce este cu
adevărat important pentru noi ș� i nu să-ș� i găsească
mereu „altceva” de făcut. Dacă aș� face totul singură ș� i
nu aș� mai avea nicio aș� teptare de la el, atunci aș� putea
la fel de bine să nu mai fiu prin preajmă, pentru că se
pare că tot ce contează pentru el sunt obiectivele lui.
Pot î�nț�elege ambele perspective. Trebuie să recunosc că,

î�n calitate de Conformistă, nemulț�umirile acestei Binevoi-
toare mi-au oferit o nouă perspectivă asupra motivului pen-
tru care Binevoitorii nu au răbdare cu Conformiș� tii.
Binevoitorilor nu le place când Conformiș� tii refuză să
î�i determine să î�ș�i asume răspunderea. Conformiș� tii nu se
simt confortabil când Binevoitorii afirmă: „Fac asta pentru
că mi-ai spus tu să o fac” sau „Fac asta pentru tine”. Confor-
miș� tii vor ca oamenii să facă lucruri pentru că aș� a consideră
ei, iar asta este o cerinț�ă dificilă.
Î�nț�elegerea tendinț�elor ameliorează conflictele. O Con-
formistă mi-a spus că aflarea tendinț�ei partenerului ei le-a
î�mbunătăț�it relaț�ia. Ea a î�nț�eles că, dacă el nu face ceva, nu
î�nseamnă că este neglijent sau nedisciplinat. El are nevoie
de o responsabilitate exterioară.
Conformist – Rebel
Î�n general, Conformiș� tii ș� i Rebelii nu fac casă bună. Ei per-
cep lumea î�n moduri foarte diferite, iar mediile î�n care se
simt î�n largul lor sunt la fel de diferite. Î�ncălcarea regulilor
î�l neliniș� teș� te pe Conformist, î�n timp ce pe Rebel î�l amuză.
Acest lucru generează o mulț�ime de probleme. Iată ce mi-a
relatat o cititoare: „Sunt o Conformistă căsătorită cu un
Rebel. Soț�ul meu nu suportă să aibă ș� efi, urăș� te biserica ș� i
faptul că trebuie să aibă un serviciu î�l face nefericit. El ac-
ceptă un loc de muncă doar dacă ceea ce i se cere să facă
este pe placul lui ș� i doar dacă este î�n apropierea casei. Eu
merg la psiholog, î�nsă el nu vrea. Î�l iubesc. El a fost cavale-

rul meu salvator când am avut cancer ș� i am trecut printr-o
perioadă extrem de dificilă (pe atunci nu dădea niciun semn
că ar fi Rebel!)”.
Conformiș� tii adoră programele, planurile ș� i sarcinile ș� i
nu le plac schimbările de ultimă oră sau abaterile, î�n timp
ce Rebelii refuză să-ș� i ia angajamente. Cu cât Conformistul
î�ncearcă să planifice ceva, cu atât mai mult se va î�mpotrivi
Rebelul.
Cuplul Conformist-Rebel este la fel de controversat ș� i
când protagoniș� tii sunt un părinte ș� i un copil, indiferent
cine este Conformistul ș� i cine este Rebelul.
O prietenă Rebelă are un fiu Conformist. Odată am
î�ntrebat-o:
— Să presupunem că la ș� coala fiului tău există o regulă
de genul: „Copiii trebuie să poarte vinerea cămaș� ă cu nas-
turi”. Ce ai face?
După o clipă de gândire, mi-a răspuns:
— Dacă ar fi important pentru el, i-aș� cumpăra o că-
maș� ă cu nasturi. (Este o Rebelă care crede cu tărie că un
părinte trebuie să fie iubitor ș� i î�nț�elegător.) Dar niciodată
nu l-aș� obliga să poarte cămaș� a.
Ca î�ntotdeauna, reuș� ita unui parteneriat de succes î�ntre
un Conformist ș� i un Rebel depinde de celelalte trăsături
ale personalităț�ii lor. De exemplu, î�ntr-o căsnicie, un Con-
formist ar putea face pereche bună cu un Rebel care î�ș�i
doreș� te să fie un partener iubitor, de nădejde.
Un Conformist ș� i un Rebel se pot î�nț�elege bine dacă
nu au multe aș� teptări unul de la celălalt. O Rebelă mi-a po-
vestit că avea o colegă de cameră Conformistă care era
absolut î�ngrozită de faptul că ea se trezea î�n fiecare dimi-

neaț�ă la altă oră. Pe Rebelă o î�ngrozea faptul că prietena ei
Conformistă era atât de atentă la detalii î�ncât, când se urca
î�n metrou, î�i recunoș� tea pe toț�i oamenii din vagon! Persoa-
nele care au aceste tendinț�e sunt uimite una de comporta-
mentul celeilalte, dar asta nu le afectează prietenia.
Adevărul este că nicio combinaț�ie de tendinț�e nu este
condamnată din start la eș� ec; dacă personalităț�ile se po-
trivesc ș� i circumstanț�ele sunt favorabile, orice combinaț�ie
poate funcț�iona. După cum a explicat o Conformistă:
Tendinț�a de Rebel a partenerei mele mă echilibrează

ș� i mă ajută să atenuez neajunsurile tendinț�ei mele de
Conformistă. Î�mi place că sunt o Conformistă, dar au
fost momente când acest lucru nu m-a ajutat deloc, mai
ales când mă chinuiam să accept că prefer femeile. Asu-
mându-mi această identitate, am simț�it că î�mi deza-
măgesc familia ș� i pe mine î�nsămi, ceea ce pentru un
Conformist este greu de suportat.
Î�n schimb, partenera mea nu a avut nicio reț�inere să
recunoască că era lesbiană î�ncă de când era mai tânără,
pentru că firea ei o î�ndemna să meargă î�mpotriva cu-
rentului ș� i se simț�ea î�n largul ei î�n această ipostază.
Prin urmare, Tendinț�a ei de Rebel a ajutat-o să se pro-
tejeze emoț�ional î�ntr-o perioadă care pentru majorita-
tea oamenilor este extrem de chinuitoare, ș� i anume de
descoperire a identităț�ii. Î�ntotdeauna i-am admirat î�n-
crederea î�n sine.
Spontaneitatea ei e frustrantă uneori, dar mă obligă să
mă relaxez ș� i să realizez când „mă conformez doar de
dragul de a mă conforma”. De exemplu, am probleme cu
anularea planurilor, dar, dacă nu mă simt bine sau dacă
am avut o săptămână stresantă, ea se bucură când mă
vede cedând ș� i anulând până la urmă planul. Această

atitudine a ei mă ajută să atenuez sentimentul că nu mi-am
î�ndeplinit aș� teptările interioare. Î�n ciuda tendinț�ei sale
de Rebel, vrea să mă facă fericită ș� i, prin urmare, acceptă
tacit listele mele, calendarele ș� i planificarea nesfârș� ită
pe care o aduc î�n viaț�a noastră de zi cu zi (deș� i face
foarte mult haz de toate astea).
O altă Rebelă mi-a explicat de ce consideră că relaț�ia

Conformist-Rebel poate fi potrivită: „Admir devotamentul
extrem al soț�ului meu Conformist ș� i tenacitatea cu care î�ș�i
urmăreș� te î�ndeplinirea obiectivelor. Î�mi preț�uieș� te inde-
pendenț�a ș� i gândirea nonconformistă. Noi aparț�inem celor
două tendinț�e «extreme», ș� i niciunul dintre noi nu-i î�nț�elege
cu adevărat pe Binevoitori sau pe Iscoditori. Aceste Tendin-
ț�e ni se par contradictorii ș� i sentimentale”.
Conformiș� tii ș� i Rebelii pot î�nvăț�a multe unul de la celă-
lalt. Am amintit că deviza mea de Conformistă este: „Disci-
plina aduce libertate”, iar un Rebel căzut pe gânduri s-a
trezit că î�ș�i spune gândurile cu voce tare: „Ca deviză pentru
noi, Rebelii, î�ț�i propun să o inversezi pe a ta, de Conformis-
tă, Gretchen. Conformiș� tii ș� i Rebelii ar putea fi descriș� i ca
antitetici. Deci, î�n timp ce voi, Conformiș� tii, vă ghidaț�i după
deviza: „Disciplina aduce libertate”, noi, Rebelii, ne ghidăm
după deviza: „Libertatea este disciplina mea”.
Iscoditor- Iscoditor
Perechea Iscoditor-Iscoditor funcț�ionează uneori, deoarece
ambii parteneri î�nț�eleg ș� i apreciază importanț�a obț�inerii
de răspunsuri la î�ntrebările lor. Iată cum a explicat lucruri-
le un Iscoditor:
Deș� i eu ș� i soț�ul meu suntem amândoi Iscoditori, suntem

diferiț�i. El ar putea să stea ore î�ntregi î�n faț�a calculato-
rului î�ncercând să ia cea mai bună decizie î�n privinț�a
unei achiziț�ii, cum ar fi un cort pentru camping, î�n timp
ce eu nu aș� face niciodată asta (iau decizii rapide î�n
ceea ce priveș� te achiziț�iile). Dar, deș� i nu aș� face asta, mă
liniș� teș� te să ș� tiu că o face el.
Am observat cât de diferiț�i suntem de unele cupluri,
pentru că nu ne simț�im ameninț�aț�i sau criticaț�i când ne
punem î�ntrebări unul altuia. Î�nț�elegem necesitatea de a
privi o problemă din mai multe unghiuri – găsim acest
lucru util, nu dăunător. Este relaxant că el nu se simte
criticat când pun î�ntrebări despre decizii, achiziț�ii, pla-
nuri. Î�nț�elege, ba chiar apreciază.
Pe de altă parte, cuplurilor de Iscoditori le este greu une-

ori să ia decizii. Un prieten Iscoditor a observat:
— Pentru că amândoi suntem Iscoditori, ne putem bloca.
Cum adică?
— Când ne-am renovat casa, am constatat că era nece-
sar să î�nlocuim ș� i maș� ina de spălat vase. De fiecare dată
când plecam hotărâț�i să cumpărăm alta, sfârș� eam ș� i fără
maș� ină de spălat vase ș� i cu o groază de î�ndoieli î�n legătură
cu construcț�ia celui de-al doilea etaj. Fiecare î�ntrebare pe
care ne-o puneam genera ș� i mai multe î�ntrebări.
— Ș� i ce aț�i hotărât până la urmă?
— Timp de doi ani de zile am stat ș� i ne-am uitat la ma-
ș� ina de spălat vase care nu mai putea fi montată după re-
novare, pentru că pur ș� i simplu nu am putut lua o hotărâre.
Î�n cele din urmă, am decis că orice maș� ină de spălat vase
este mai bună decât nicio maș� ină de spălat vase. I-am spus
soț�iei: „Avem musafiri luna viitoare ș� i trebuie să instalăm
neapărat noua maș� ină de spălat vase până atunci”. Amândoi

suntem foarte receptivi la termenele limită.
Perechea părinte Iscoditor-copil Iscoditor e funcț�ională
î�n cele mai multe cazuri. Părintele rezonează cu rezistenț�a
copilului î�n faț�a oricărui lucru neclar ș� i este dispus să ofere
explicaț�ii ș� i argumente suplimentare. Copilul Iscoditor res-
pectă deciziile logice ale părintelui Iscoditor.
Cu toate acestea, antipatia Iscoditorului faț�ă de chestio-
nare poate provoca frustrare. Părintele Iscoditor spune:
„Vom mânca ce gătesc eu la cină” sau copilul Iscoditor spune:
„Mă ocup singur de proiectul meu ș� i nu vreau să vorbesc
despre el”. Explicaț� ii există, bineî�nț� eles, dar Iscoditorii
nu suportă să fie interogaț�i. La urma urmei, aș� a sunt
Iscoditorii!
Iscoditor – Binevoitor
Binevoitorii fac echipă bună cu Iscoditorii, dar există ș� i po-
tenț�iale surse de conflict. Un Binevoitor a dat un exemplu
simplu, dar grăitor: „Trec strada numai pe trecerea de pie-
toni ș� i aș� tept mereu la semafor, î�n timp ce soț�ul meu Isco-
ditor nu consideră aceste lucruri importante ș� i traversează
pe unde apucă”.
Binevoitorii se simt exasperaț�i de solicitarea permanentă
de explicaț�ii, informaț�ii ș� i justificări a Iscoditorilor. Un Bine-
voitor ș� i-a amintit un episod din viaț�a lui:
Am lucrat pentru o ș� efă Iscoditoare care nu considera

niciodată că are suficiente informaț�ii pentru a lua o ho-
tărâre, până î�n ultimul moment. Î�n calitate de Binevoitor
care făcea rapoarte ș� i simulări financiare pentru ea, am
petrecut nenumărate ore creând variante uș� or diferite,
dar care conduceau toate spre aceeaș� i concluzie, pen-

tru ca nevoia ei de siguranț�ă să fie satisfăcută.
Binevoitorii ș� tiu bine că Iscoditorii sunt mult mai coo-

peranț�i când î�nț�eleg de ce li se cere să facă ceva. O Binevo-
itoare mi-a scris: „Acum ș� tiu că, atunci când î�l rog pe soț�ul
meu Iscoditor să facă ceva, trebuie să-i explic mai î�ntâi de
ce este important să facă acel lucru. Mă aș� tept ca el să facă
pur ș� i simplu ce î�i cer, dar el are nevoie de explicaț�ii. Am
avut discuț�ii interminabile pe care le-am fi putut evita, dacă
aș� fi ș� tiut că tot ce trebuie să fac este să î�mi justific cererea”.
Un părinte Binevoitor î�ș�i poate pierde răbdarea cu un
copil Iscoditor, ale cărui î�ntrebări pot părea obositoare sau
obraznice. Un Binevoitor a afirmat:
Î�n calitate de Binevoitor, părerea mea este că, dacă pă-

rintele, profesorul sau antrenorul î�ț�i spune să faci ceva,
trebuie să faci, fără să pui î�ntrebări. Dar fiica mea Iscodi-
toare nu face nimic până când nu î�nț�elege de ce i se cere
să facă una sau alta. Ș� tiu că nu vrea să facă pe deș� teapta
sau să fie ostilă, dar î�mi fac griji că oamenii cu care va
interacț�iona pe viitor nu vor avea atâta răbdare.
Iscoditorii î�i dezaprobă sau chiar sunt duri cu Binevo-

itorii care nu î�ndeplinesc aș� teptările interioare; deoarece
ei nu au probleme cu î�ndeplinirea aș� teptărilor interioare,
nu î�nț�eleg această luptă a Binevoitorilor. Î�n mod similar,
atunci când Binevoitorii se plâng de ceva ce „au” de făcut,
Iscoditorii nu empatizează cu ei. Din contră, devin duri:
„Dacă nu vrei să o faci, nu o face!” sau „De ce ai spus că o vei
face, dacă nu vrei?”
Iscoditor – Rebel
Iscoditorii ș� i Rebelii au o afinitate unii pentru alț�ii. Ambii
se simt î�ndreptăț�iț�i – î�ntr-o mai mare sau mai mică măsură
– să-ș� i stabilească propriile reguli ș� i să respingă aș� teptări-
le exterioare. Un Rebel a menț�ionat: „Mă î�nț�eleg bine cu
Iscoditorii. Ei zic cam aș� a: «Nu-mi pasă ce spun alț�ii că ar
trebui să fac, dacă nu are sens pentru mine, nu o voi face.
Tu?» Ș� i eu completez: «Oh, nici eu nu am chef să o fac»”.
Pentru Conformiș� ti ș� i Binevoitori, această atitudine pare
o ignorare egoistă a aș� teptărilor generale, pe care toată lu-
mea ar trebui să le î�ndeplinească. Dar Iscoditorii ș� i Rebelii
sunt uimiț�i de oricine s-ar comporta altfel.
Cu toate acestea, Iscoditorii nu aprobă î�mpotrivirea
Rebelilor ș� i refuzul lor permanent de a face ceea ce este
corect, eficient sau rezonabil; Rebelii sunt indiferenț�i la in-
sistenț�a Iscoditorilor cu privire la informaț�ii ș� i justificări.
Iată ce am auzit de la un cititor:
Sunt un Iscoditor ș� i am un coleg de birou Rebel. El face

totul aș� a cum ș� tie el, chiar ș� i atunci când toț�i ceilalț�i au
hotărât altceva. Pierde timp cu lucruri care nu aduc
niciun plus de valoare. Î�mi place jobul meu, pentru că
treaba mea este să aflu de ce lucrurile sunt î�ntr-un
anumit fel ș� i să vin cu interpretări bazate pe studii ș� i
cercetări. Dar ajung acasă frustrat, deoarece această
persoană ignoră studiile ș� i cercetările ș� tiinț�ifice ș� i se
concentrează î�n schimb pe ceea ce simte el că ar trebui
să facă. Sunt frustrat pentru că ratează termenele limi-
tă, iar î�ntrebările mele rămân fără răspuns.
O Iscoditoare cu partener Rebel a prezentat avantajele

ș� i dezavantajele acestei combinaț�ii:
Ne î�nț�elegem cu adevărat unul pe celălalt atunci când

facem alegeri neconvenț�ionale, î�mpotriva curentului,
pentru că eu î�ntorc problema pe toate părț� ile ș� i mă
simt sigură pe mine, iar pe el î�l atrage spontaneitatea.
Pe de altă parte, hotărârile precum alegerea maș� inii ne
blochează. Eu mă voi cufunda î�n analize, iar el va fi î�ngro-
zit de perspectiva de a fi „legat” de o maș� ină. Amândoi
suntem de acord că aș� teptările exterioare nu î�nseamnă
nimic pentru noi.
Binevoitor – Binevoitor
Î�n funcț�ie de circumstanț�e, o relaț�ie î�ntre doi Binevoitori
poate fi foarte armonioasă – două dintre cele mai fericite
cupluri pe care le cunosc sunt de Binevoitori. Dar problema
apare când trebuie să acț�ioneze. Un Binevoitor a explicat:
„Noi ne propunem mereu să mâncăm sănătos, dar când unul
dintre noi î�ntreabă: «Vrei să comandăm pizza?» celălalt
răspunde instantaneu: «La naiba, da!» Ne este greu să ne mo-
bilizăm să facem, spre exemplu, sport î�mpreună. Facem o gră-
madă de planuri, dar apoi ne este greu să ne ț�inem de ele.”
Cheia succesului pentru cuplul Binevoitor-Binevoitor
este să configureze sisteme de răspundere exterioară – care
î�nseamnă responsabilitate impusă din afară. Un cuplu care
vrea să se menț�ină î�n limitele unui buget va eș� ua î�n î�ncer-
carea de a se responsabiliza reciproc. Salvarea ar putea veni
din partea unui consilier financiar.
Combinaț�ia părinte Binevoitor-copil Binevoitor funcț�io-
nează. Părinț�ii se simt responsabili pentru copiii lor, iar
copiii se simt răspunzători î�n faț�a părinț�ilor lor, astfel î�ncât
se completează unii pe ceilalț�i. O Binevoitoare mi-a scris:
Aveam nevoie de răspundere din afară pentru a mă pu-

tea ridica din pat dimineaț�a. Mama mea voia ș� i ea să se
trezească devreme, aș� a că i-am propus să citim î�mpre-
ună câte un pasaj din Biblie î�n fiecare dimineaț�ă. O sun
la 7.00 dimineaț�a ș� i facem rapid o recapitulare, apoi
citim un pasaj nou ș� i î�l discutăm, iar apoi ne rugăm una
pentru cealaltă. Este soluț�ia perfectă, deoarece ne mo-
tivează să ne ridicăm din pat ș� i totodată ne inspiră. Î�n
plus, amândouă ne-am dorit dintotdeauna să facem asta,
iar acest timp pe care î�l petrecem î�mpreună ne bucură
nespus.
Binevoitor – Rebel
Acest tipar foarte interesant de parteneriat este analizat î�n
capitolul 10, î�n secț� iunea „Relaț� ionarea cu un partener
Rebel ș� i modelul cuplului Rebel-Binevoitor”.
Unele cupluri Binevoitor-Rebel resimt frustrarea din
plin. Mulț�i copii ș� i adulț�i Binevoitori mi-au spus că este
greu să ai un părinte Rebel.
O prietenă mi-a povestit că mama ei î�ș�i adoră nepoț�ii,
dar, dacă o roagă să aibă grijă de ei, vrea ca totul să se î�n-
tâmple numai î�n funcț�ie de interesele ei. Nu vrea să vină ea
la copii, impune să fie aduș� i copiii la ea, ș� i doar când are
timp. Ș� i are numai de pierdut din cauza asta. De cele mai
multe ori este exclusă din diverse planuri de familie din
cauza rigidităț�ii ei.
Un alt Binevoitor mi-a relatat: „I-am spus tatălui meu că
evenimentul la care trebuia să mergem î�ncepea la ora 6.00,
când de fapt î�ncepea la 7.00, pentru că suferă de întârziere
cronică. M-a acuzat că l-am manipulat. Destul de corect”.
L-am manipulat sau doar am fost realist? Graniț�a din-

tre cele două atitudini este foarte fină.
Rebel − Rebel
Rebelii nu fac casă bună cu alț�i Rebeli. O Binevoitoare mi-a
spus că soț�ul ș� i fiica ei sunt amândoi Rebeli ș� i, î�n mod ironic,
fiecare î�l urăș� te pe Rebelul din celălalt. Se acuză reciproc de
aceleaș� i lucruri: fiecare consideră că celălalt este leneș� , î�ș�i
scot î�n evidenț�ă defectele unul altuia ș� i se ceartă tot timpul.
Un cititor mi-a relatat: „Cunosc un cuplu de Rebeli care
funcț�ionează din două motive: (1) soț�ul câș� tigă mulț�i bani
din propria afacere, de care este fascinat, iar soț�ia stă acasă
ș� i face ce vrea ea după ce duce copiii la ș� coală; (2) amândoi
au o personalitate puternică ce î�i face să-ș� i dorească să fie
familiș� ti ș� i părinț�i buni”.
Am fost intrigată de acest comportament nespecific
unui cuplu de Rebeli, aș� a că am î�ntrebat: „Cum hotărăsc ce
să facă? De exemplu, când ș� i unde să meargă î�n vacanț�ă?”
Rebelii refuză î�n general când li se impune să facă un anumit
lucru la un anumit moment, chiar dacă asta este ș� i dorinț�a lor.
Cititorul mi-a povestit:
Î�mi place să aud poveș� tile lor despre planificarea vacan-

ț�ei. Soț�ia alege exact ce vrea ea, apoi soț�ul se hotărăș� te
dacă vrea să meargă ș� i el. Până acum, nu prea s-a î�n-
tâmplat ca el să nu vrea să meargă, dar ea nu-l obligă
niciodată. Î�n schimb, dacă el ar fi propus acelaș� i loc
pentru vacanț�ă, ea ar fi refuzat. Ei planifică majoritatea
evenimentelor după acest tipar: unul alege, iar celălalt
hotărăș� te singur dacă participă sau nu. Când vine vorba
de copii, fac cu rândul pe cât posibil, pentru că niciunul
dintre ei nu vrea să facă ce „ar trebui” să facă. Nu cred

că relaț�ia lor ar funcț�iona dacă nu ș� i-ar permite să pri-
mească ajutor atât de mult.
Iată cum ș� i-a descris relaț�ia un cuplu de Rebeli:
Sunt genul de rebel pe care l-aș� numi „libertarian” [RE-

BEL-Binevoitor]. Ca să nu mă simt î�ncorsetată am nevoie
de autonomie, spaț�iu, libertate, flexibilitate, schimbare,
ca să nu mă simt î�ncorsetată. Vreau să fiu liberă să
schimb un plan î�n ultimul moment, dacă mi se pare că
ceva e î�n neregulă sau dacă î�mi vine î�n minte o variantă
mai bună. Deș� i tot Rebel, soț�ul meu este diferit de mine.
L-aș� numi „rebel identitar” [REBEL-Iscoditor]. Î�ș�i doreș� -
te să fie original, să facă lucrurile î�n felul lui, să fie corect
cu el î�nsuș� i, iar ceea ce face ș� i cum face să î�l reprezinte.
Î�n ceea ce priveș� te viaț�a noastră comună, ca să fiu sin-
ceră, ea nu prea există. Lucrăm î�n oraș� e diferite, aș� a că
suntem un cuplu care trăieș� te separat. Avem două apar-
tamente. De fiecare dată când petrecem mai mult timp
î�mpreună, î�ncep să mă agit. Niciunul dintre noi nu vede
rostul de a investi grijă, timp, energie sau bani î�n apar-
tamentele pe care le deț�inem, aș� a că alocăm foarte pu-
ț�ine resurse acestui aspect.
Aceș� ti doi Rebeli formează un cuplu de succes pentru

că ș� i-au aranjat viaț�a î�n aș� a fel î�ncât să funcț�ioneze pentru
ei, î�n loc să urmeze un model convenț�ional.
Cineva mi-a spus: „Eu ș� i copilul meu suntem Rebeli ș� i
chiar nu ș� tiu cum reuș� esc celelalte tendinț�e să se descurce
cu un copil Rebel”. O mamă Rebelă mi-a spus că se simț�ea
vinovată că nu o verifica pe fiica ei la teme. Dar, când a aflat
că ș� i ea era o Rebelă, a ș� tiut că procedase corect.
Unele tendinț�e se potrivesc mai bine ca pereche decât

altele, iar multe dintre ele depind de situaț�ie. Dar când apar
conflicte î�n interiorul unei perechi, fie acasă, fie la locul de
muncă, există o regulă care poate detensiona lucrurile: ori
de câte ori este posibil, ar trebui să fim de acord ca ceilalț�i
să procedeze î�n felul lor.
Acest lucru pare evident, dar, î�n multe cazuri, tendinț�ele,
alături de natura umană, aprind î�n sufletele oamenilor do-
rinț�a de control asupra semenilor, când ideal ar fi ca fiecare
să poată hotărî� pentru el î�nsuș� i.
De exemplu eu, î�n calitate de Conformist, respect mereu
regulile ș� i î�ncerc să î�ndeplinesc sarcinile cât mai repede
posibil; Jamie, î�n calitate de Iscoditor, caută î�ntotdeauna so-
luț�ia cea mai eficientă. Cum î�mpăcăm ș� i capra ș� i varza? Eu
procedez cum ș� tiu eu, iar el cum ș� tie el, ș� i niciunul dintre
noi nu se amestecă î�n treburile celuilalt.
S-ar putea să avem impresia că noi ș� tim cel mai bine
cum ar trebui făcut un anumit lucru, sau că deț�inem cheia
succesului î�n ceea ce î�i priveș� te pe ceilalț�i, dar, fie acasă, fie
la serviciu, atât timp cât sarcinile sunt realizate, ar trebui
să permitem fiecăruia să acț�ioneze î�n felul său. Relaț�iile in-
terumane ar avea de câș� tigat dacă am accepta că perspec-
tivele oamenilor asupra vieț�ii sunt diferite.
12
Abordarea potrivită în cazul
fiecărei tendințe
F ie că suntem la serviciu, acasă sau oriunde î�n altă parte,

mereu î�ncercăm cu toț�ii să-i convingem sau să-i influ-
enț�ăm pe ceilalț�i să facă ce vrem noi (chiar dacă tot ce vrem
noi este să fim lăsaț�i î�n pace). Dacă reuș� im să ne identificăm
tendinț�a, vom ș� ti care este mediul î�n care funcț�ionăm cel
mai bine ș� i care este tipul de abordare care ni se potriveș� te.
Acelaș� i lucru este valabil pentru toate tendinț�ele.
Este foarte uș� or să presupunem că argumentele care
ne conving pe noi î�i vor convinge ș� i pe ceilalț�i, dar nu este
aș� a. Unul dintre secretele maturităț�ii este că suntem î�n ace-
laș� i timp mai asemănători cu alț�i oameni decât credem ș� i
mai diferiți de alț�i oameni decât credem. Ș� i este foarte greu
să ț�ii cont de asta.
Pe scurt, pentru a determina pe cineva să urmeze o
anumită cale, trebuie să ț�inem cont de următoarele:
• Conformiș� tii vor să ș� tie ce ar trebui să facă;
• Iscoditorii vor argumente;
• Binevoitorii vor să li se atribuie responsabilitate;
• Rebelii vor să aibă libertatea de a face lucrurile î�n felul lor.
Abordarea potrivită în cazul fiecărei tendințe 261
Î�n mod similar, este mai probabil să fim mai convingă-

tori când ne raportăm la valorile specifice fiecărei tendinț�e:
• Conformiș� tii apreciază autocontrolul ș� i performanț�a;
• Iscoditorii apreciază justificarea ș� i scopul;
• Binevoitorii apreciază munca î�n echipă ș� i î�ndeplinirea
sarcinilor;
• Rebelii apreciază libertatea ș� i conș� tiinț�a de sine.
Pentru că tendinț�ele au perspective atât de diferite, nu

există soluț�ii magice, universal valabile care să funcț�ioneze
garantat. Eu fac sport zilnic pentru că sportul se află pe
lista mea de sarcini; un Iscoditor ș� tie pe de rost beneficiile
pe care le aduce sportul sănătăț�ii; un Binevoitor face o plim-
bare săptămânală cu bicicleta pentru că ș� i-a găsit un partener
pe care nu vrea să-l dezamăgească; un Rebel face jogging
ori de câte ori are chef.
Tatăl meu, care era un Iscoditor, mi-a spus cum s-a lăsat
de fumat: „Mama ta ș� i cu mine ne descurcam greu cu banii,
ș� i am calculat cât am economisi dacă aș� renunț�a la ț�igări ș� i
am investi aceș� ti bani”. A analizat cifrele ș� i s-a concentrat
asupra beneficiilor care ar rezulta din asta. Un prieten Bi-
nevoitor a renunț�at la fumat gândindu-se la responsabili-
tatea pe care o avea faț�ă de fiul lui: „Acum, că am un copil, nu
pot să-mi asum riscuri stupide pentru sănătate. Ș� i vreau să
fiu un exemplu bun pentru el”. Un Rebel pune problema î�n
felul următor: „Refuz să fiu sclavul dependenț�ei de nicotină”.
Î�nț�elegerea celor patru tendinț�e ne ajută să ș� tim cum î�i
putem ajuta pe ceilalț�i, jucând rolul de care au nevoie. De
exemplu, pentru persoanele cu diabet zaharat, este impor-
tant să î�ș�i ia medicamentele la ore fixe, să mănânce sănătos,
să facă miș� care ș� i să meargă la medic. Sora mea, Elizabeth,
are diabet de tip 1 ș� i mi-a povestit că unii dintre pacienț�ii

medicului ei diabetolog nu mai vin la control pe motiv că
omul este „prea amabil”.
— Prea amabil? Cum vine asta? am î�ntrebat-o.
— Adică nu este suficient de dur cu ei când nu î�i re�-
spectă indicaț�iile.
— Pun pariu că aceș� ti pacienț�i sunt Binevoitori ș� i au
nevoie de mai multă responsabilitate! Î�n cazul tău, vizitele
regulate la medic te motivează î�ndeajuns ca să-i respecț�i
recomandările, dar Binevoitorii au nevoie de o motivaț�ie
mai puternică, de o condiț�ionare care să presupună niș� te
consecinț�e. Vor schimba mereu medicul pentru a obț�ine
această condiț�ionare.
Având î�n vedere existenț�a celor patru tendinț�e, medi-
cul surorii mele ș� i-ar putea plia abordarea pe fiecare tipar
de comportament.
Unii medici au î�nceput deja să ț�ină cont de cele patru
tendinț�e:
Sunt un Conformist autentic. Lucrez ca nutriț�ionist î�n
cadrul Clinicii Mayo. Mă uimesc unii pacienț�i care se
chinuie foarte tare să î�ș�i schimbe obiceiurile alimenta-
re. Majoritatea sunt conș� tienț�i că ar gestiona mai bine
boala de care suferă ș� i că sănătatea lor s-ar î�mbunătăț�i
dacă ș� i-ar schimba obiceiurile alimentare, ș� i totuș� i nu
fac aceste schimbări. Î�nț�elegerea celor patru tendinț�e
mi-a revoluț�ionat modul de gândire ș� i a î�mbunătăț�it
considerabil calitatea actului medical.
La fel a afirmat ș� i un fiziolog:
Mă ocup de pacienț� ii cu probleme cardiace ș� i una
dintre responsabilităț� ile mele este să î�ncurajez un
comportament sănătos. Mă ajută foarte mult identifica-

rea tipologiilor î�n funcț�ie de cele patru tendinț�e.
Conformistul: „Acesta este un lucru care ar trebui făcut.
Am î�nț�eles.”
Iscoditorul: „De ce ar trebui să fac asta? Argumentează!”
Binevoitorul: „Lasă-mă să-ț�i arăt cât de bine pot să fac
asta.”
Rebelul: „Nu-mi spune tu ce să mănânc sau cum să fac
miș� care.”
Un cititor frustrat mi-a scris: „Î�mi place terapeuta mea,

dar i-am spus că am nevoie să mă responsabilizeze. Din
păcate, nu pare să î�nț�eleagă. E convinsă că trebuie «să mă
motivez singur» ș� i «să fac lucruri pentru mine». Î�n cazul
meu, asta nu funcț�ionează ș� i nu a funcț�ionat niciodată. Î�mi
doresc să facă ceva care să funcț�ioneze î�n cazul meu”.
Am auzit asta de prea multe ori ș� i nu î�nț�eleg de ce oamenii
consideră nevoia de responsabilitate o problemă ruș� inoasă.
Părerea mea este că orice funcț�ionează, e permis! Provocarea
e să descoperi ce anume funcț�ionează î�n cazul tău.
De multe ori, oamenii doresc să schimbe un obicei: pe al
lor sau pe al altcuiva. Una dintre cele mai grave ș� i mai frec-
vente greș� eli când î�ncercăm să ajutăm pe cineva să-ș� i schim-
be un obicei este să invocăm î�nfiorătorul „ar trebui să... ”
• „Dacă sănătatea este importantă pentru tine, ar trebui
să faci sport.”
• „Dacă î�ț�i doreș� ti această slujbă, ar trebui să respecț�i
orele de program.”
• „Dacă vrei să î�ț�i iasă afacerea, ar trebui să te supui
regulilor.”
• „Dacă mă respecț�i, ar trebui să faci ce-ț�i spun, fără să-mi
î�ntorci vorba.”
• „Dacă te respecț�i pe tine î�nsuț�i, ar trebui să-ț�i faci timp

pentru scris.”
Dar nu contează ce credem noi că „ar trebui să facă” cineva

(sau chiar noi î�nș� ine). Ceea ce contează este doar ce funcțio-
nează pentru fiecare individ în parte. Pentru a-i ajuta pe oa-
meni să î�ș�i schimbe obiceiurile sau comportamentul, ar trebui
să î�i ajutăm să obț�ină ceea ce au nevoie pentru a reuș� i, fie că
este vorba de mai multă claritate, de mai multe informaț�ii, de
mai multă responsabilitate sau de indiferent ce altceva.
O cititoare mi-a scris: „Sunt o Binevoitoare, iar soț�ul meu
este un Iscoditor. Abia când i-am vorbit despre cele patru ten-
dinț�e a î�nț�eles de ce î�mi doresc să mă î�ntrebe î�n fiecare zi dacă
am mâncat sănătos (din cauza nevoii mele de responsabili-
tate). Î�nainte să afle despre aceste tipologii comportamen-
tale, i se părea ciudată solicitarea mea. Se gândea că, dacă
voiam să mănânc sănătos, puteam să o fac pur ș� i simplu”.
Când î�nț�elegem cele patru tendinț�e, putem veni î�n î�ntâm-
pinarea celorlalț�i cu abordări care să funcț�ioneze pentru
ei. Să presupunem că un manager conduce o echipă î�n ca-
drul căreia se regăsesc mai multe tendinț�e. La ș� edinț�a î�n
care anunț� ă că organizaț� ia va adopta un nou sistem de
procesare, ar putea să adauge î�n continuarea prezentării:
„Dacă simț�iț�i că aveț�i destule informaț�ii despre noul sistem
ș� i despre motivele pentru care s-a efectuat această schim-
bare, puteț�i să vă î�ntoarceț�i î�n birou. Dacă doriț�i să aflaț�i
mai multe, vă invit să rămâneț�i ș� i vă voi răspunde la toate
î�ntrebările”. Î�n acest fel, el economiseș� te timpul celor care
nu au nevoie de explicaț�ii suplimentare (Binevoitorii ș� i Con-
formiș� tii) ș� i le oferă celorlalț�i (î�n special Iscoditorilor) in-
formaț�iile de care au nevoie pentru a accepta schimbarea.
Rebelii vor face exact aș� a cum vor.
Pentru a fi pe î�nț�elesul fiecărui student, profesoara ar

putea da următoarele explicaț�ii: „De-a lungul anilor, studenț�ii
au descoperit că scrierea rezumatelor cursurilor î�i ajută să
asimileze informaț�ii ș� i, î�n plus, că aceste rezumate sunt aur
curat î�n preajma examenelor”. Pe parcursul semestrului,
profesoara ar putea să solicite emailuri prin care studenț�ii
să o ț�ină la curent, î�n scris, cu activitatea lor legată de cursul
respectiv. Le-ar putea oferi trei variante de sarcini dintre
care să aleagă, î�n loc de una. Dacă ar ț�ine cont de cele patru
tendinț�e, ar veni î�n î�ntâmpinarea nevoilor studenț�ilor ei ș� i
i-ar ajuta să reuș� ească.
Unele greș� eli sunt repetitive. Când î�ncearcă să convingă
pe cineva, Conformiș� tii ș� i Iscoditorii subliniază adesea im-
portanț�a definirii clare a aș� teptărilor interioare. „Trebuie
să te hotărăș� ti ce vrei”, „Trebuie să î�ț�i clarifici intenț�iile”,
„Stabileș� te-ț�i priorităț�ile, află ce ț�i se potriveș� te” – minunate
sfaturi, dar pentru alți Conformiști sau Iscoditori. Binevoi-
torii aduc argumente de genul: „Acest lucru î�i va deranja pe
ceilalț�i”, „Trebuie să faci asta, este treaba ta cum o faci”, „Nu
este corect să aș� tepț�i ca altcineva să facă asta” – minunate
argumente, dar pentru alți Binevoitori.
O educatoare mi-a expus punctul ei de vedere:
Cred că toț�i educatorii cu har iau î�n considerare tendin-

ț�ele, chiar dacă nu conș� tientizează acest lucru. Iată un
exemplu: elevii mei au patru ș� i cinci ani ș� i dorm după
masă la grădiniț�ă. Majoritatea au î�ncă nevoie de somnul
de la prânz, dar sunt foarte agitaț�i. Iată cum pun pro-
blema cu fiecare î�n parte:
Cu un Conformist: „Ai avut o dimineaț�ă plină. Ai alergat
mult. Vreau să fii odihnit, căci am pregătit î�ncă un joc
pentru tine, pentru după-amiază.”
Cu un Iscoditor: „De ce crezi că trebuie să dormi î�n fi-

ecare după amiază? De ce crezi că este somnul impor-
tant?” Copilul Iscoditor are o mulț�ime de răspunsuri la
aceste î�ntrebări. După ce î�l las să se desfăș� oare, conclu-
zionez: „Bine! Deci eș� ti de acord că trebuie să te odih-
neș� ti!” (El e de acord, fiindcă s-a lămurit.)
Cu un Binevoitor: „Aș� fi tare mândră de tine dacă ai
dormi aș� a de bine ca ieri. Ș� tiu că poț�i, ș� i î�ț�i garantez că
te vei simț�i minunat când te vei trezi. ”
Cu un Rebel: „Nu trebuie să dormi dacă nu vrei, dar
poț�i, te rog, să stai liniș� tit î�n pătuț� câteva minute? Dacă
nu te ia somnul, poț�i să te uiț�i pe o carte.” (Copilul Rebel
are nevoie să ș� tie că poate lua singur decizia dacă să
doarmă sau nu; î�n final, mai mult ca sigur, va adormi.)
Î�n lumina celor patru tendinț�e devine din ce î�n ce mai

clar de ce ne î�nț�elegem sau nu ne î�nț�elegem unii cu alț�ii. De
multe ori, ajungem să ne exasperăm reciproc, fiindcă ten-
dinț�ele noastre nu fac casă bună unele cu altele. De exem-
plu, un Conformist ar putea deveni enervant pentru ceilalț�i,
dacă insistă î�ntruna cu sloganuri de genul: „Dacă v-aț�i ho-
tărât să o faceț�i, o veț�i face!”; un Iscoditor ar putea deranja
un coleg de muncă Binevoitor trimiț�ându-i frecvent emai-
luri cu studii despre productivitate; un Binevoitor ar putea
scoate din pepeni un Rebel cumpărându-i un abonament
la sală; un Rebel ar putea enerva un Conformist î�ndemnân-
du-l să nu mai fie atât de crispat. Aceste abordări greș� ite,
deș� i bine intenț�ionate, duc la frustrare.
Î�n unele situaț�ii, abordarea greș� ită care nu ț�ine cont de
cele patru tendinț�e poate deveni de-a dreptul periculoasă.
Dacă un ofiț�er de poliț�ie spune: „Ieș� iț�i din maș� ină”, Iscodi-
torul sau Rebelul s-ar putea opune: „De ce ar trebui să fac
asta?”, „Cu ce drept î�mi ceri să fac asta?”, „Nu făceam nimic,
asta e o cerere abuzivă.”, „Nu î�mi spui tu ce să fac”. Cu cât

poliț�istul va fi mai autoritar, cu atât mai mult va amplifica
spiritul de opoziț�ie al Rebelului sau al Iscoditorului. Ș� i, din
acest punct, situaț�ia poate scăpa foarte uș� or de sub control.
Există tot felul de î�ndemnuri î�n jurul nostru, care î�ș�i ating
scopul sau nu, î�n funcț�ie de tendinț�a celui la care ajung. Ele
pot declanș� a cooperarea sau opoziț�ia, î�n funcț�ie de modul
î�n care sunt concepute.
Pentru ca un mesaj să î�ș�i atingă scopul î�n cazul tuturor
celor patru tendinț�e, ar trebui să conț�ină informaț�ii, să speci-
fice consecinț�e ș� i să ofere variante, î�n acelaș� i timp. Doar aș� a ar
putea avea efect asupra tuturor: pe Rebeli î�i interesează opț�i-
unile, pe Iscoditori informaț�iile ș� i argumentele, Binevoitorii
vor să cunoască consecinț�ele, iar Conformiș� tii vor reguli.
Nu m-am putut abț�ine să fac o poză unei liste de î�ndem-
nuri pe care am văzut-o lipită pe uș� ă, când am fost la toaleta
unei companii pe care am vizitat-o.
Aceste î�ndemnuri au fost scrise de un Binevoitor, pen-

tru Binevoitori – observaț�i î�ndemnul care funcț�ionează î�n
cazul lor: „Păstrează toaleta curată pentru ceilalț�i, dacă nu
pentru tine”. Pentru a convinge un Rebel, opusul ar fi mult
mai eficient: „Păstrează toaleta curată pentru tine, dacă nu
pentru ceilalț�i”. Î�n plus, cum aceste î�ndemnuri par niș� te or-
dine, ele î�l pot face pe Rebel – poate ș� i pe Iscoditor sau chiar
pe o Conformistă ca mine – să se opună.
Este surprinzător de uș� or ca un afiș� să declanș� eze insub-
ordonarea. Un Rebel mi-a spus: „Când văd afiș� e cu «Vă mulț�u-
mim că nu fumaț�i» sau tot felul de alte formule, mi se face
poftă instantaneu de o ț�igară, chiar dacă nu sunt fumător!
Mor de ciudă la gândul că î�ș�i zic că m-au făcut cu lozinca lor”.
Pe de altă parte, un anunț� pe care l-am văzut la intrarea

î�n biblioteca mea de suflet, New York Society Library, era
conceput cât se poate de inteligent ș� i, cu siguranț�ă, avea
efect asupra tuturor celor patru tendinț�e.
Conformiș� tii sunt mulț�umiț�i pentru că li se impune o

regulă: „Fără mâncare ș� i băutură”. Iscoditorilor li se explică
cum s-a ajuns la această regulă: nu se permite accesul cu
mâncare ș� i băutură î�n bibliotecă, deoarece ar atrage furnicile
care pot distruge cărț�ile. Binevoitorii au aflat deja consecin-
ț�ele nerespectării regulii: cititorii au î�ncălcat regula, pen-
tru că au apărut deja furnicile, deci, opriț�i-vă! Rebelilor li
se satisface nevoia de alegere: cititorii Rebeli sunt iubitori de
cărț�i, oameni care apreciază bibliotecile, deci cu siguranț�ă ar
alege să acț�ioneze î�ntr-un mod care să protejeze manuscrise-
le. Î�n plus, cine ar vrea să citească î�ntr-un loc plin de furnici?
Ș� i afiș� ul de la o baie din hotelul Willard din Washington,
D.C., reuș� eș� te să aibă efect asupra Conformiș� tilor, Iscoditori-
lor, Binevoitorilor ș� i Rebelilor, î�n acelaș� i timp. Reț�ineț�i ultimul
rând – scris cu font mare – care ț�inteș� te către Rebeli.
Din anunț�ul de mai jos reiese clar că Ritz-Carlton, un hotel

aflat pe Insula Amelia, Florida, a avut probleme cu oaspeț�ii
care au lăsat uș� ile glisante deschise. Î�mi imaginez cum
gândesc unii oameni: „Ce-mi pasă mie dacă se face condens?

Asta e problema hotelului, ș� i nu e de ieri, de azi. Dar fără aer
condiț�ionat ș� i cu insecte zburătoare? Asta e problema mea”.
Ș� i acest anunț� se adresează tuturor celor patru tendinț�e:

avem informaț�ii, consecinț�e, variante. Î� n plus, un apel la
identitate nu strică niciodată.
Pentru ca un mesaj important să fie eficient, trebuie să

rezoneze cu fiecare tendinț�ă. Când Uraganul Sandy urma
să lovească oraș� ul New York, primarul Michael Bloomberg
a ordonat evacuarea locuitorilor din cartierele expuse, dar
mulț�i au refuzat să plece, lucru pe care eu, î�n calitate de

Conformist, l-am găsit cel puț�in surprinzător.
Cum ar putea un primar să formuleze un aviz de evacua-
re pentru a convinge toate cele patru tendinț�e?
Conformiștii vor accepta evacuarea dacă se stabileș� te
clar aș� teptarea, deci î�n aviz ar trebui să se specifice clar că
toată lumea se aș� teaptă ca ei să evacueze zona. Conformiș� tii
n-ar fi greu de convins.
Iscoditorii vor accepta evacuarea dacă vor fi convinș� i
că această acț�iune are sens, deci notificarea ar trebui să ofe-
re o descriere amplă despre când, unde ș� i cu ce putere va
lovi uraganul, care sunt riscurile, de ce este necesară evacu-
area, care este gradul de expunere a fiecărui cartier, de ce o
casă construită conform standardelor este totuș� i expusă
riscului. Avizul ar trebui să explice, de asemenea, ce experț�i
– meteorologi, ingineri, arhitecț�i – au fost consultaț�i. Iscodi-
torii vor dori ș� i o comparaț�ie cu un uragan anterior ca să
aprecieze dacă î�ngrijorarea este justificată sau nu.
Binevoitorii vor accepta evacuarea dacă există respon-
sabilitate externă, deci avizul ar trebui să sublinieze faptul
că refuzul evacuării i-ar pune pe membrii familiei î�n pericol,
că angajaț�ii instituț�iilor statului vor verifica dacă locuitorii
au evacuat sau nu locuinț�ele ș� i că vor aplica sancț�iuni celor
care refuză ordinul de evacuare. Notificarea ar trebui să
le reamintească oamenilor că au obligaț�ia să se asigure că
membrii familiei ș� i vecinii sunt î�n siguranț�ă ș� i să fie niș� te
exemple bune pentru semenii lor. Î�n aviz, ar mai trebui spe-
cificat că cea mai bună modalitate de a avea grijă de ceilalț�i
(inclusiv de animalele de companie) este evacuarea.
Rebelii urăsc să li se spună ce să facă, dar ar fi mult mai
dispuș� i să accepte evacuarea dacă neacceptarea acesteia
le-ar limita libertatea ș� i confortul. Notificarea ar trebui să

sublinieze faptul că cei care nu se supun ordinului de evacu-
are ar putea fi blocaț�i î�n locuinț�ele lor zile î�ntregi, î�n condiț�ii
neplăcute î�n cel mai bun caz sau de-a dreptul periculoase
î�n cel mai rău caz. Probabil va fi sistată furnizarea energiei
electrice, a apei curente, iar lifturile ș� i transportul public
nu vor funcț�iona. Ș� i nici nu vor putea să comande mâncare
chinezească.
De asemenea, primarul ar trebui să informeze populaț�ia
că toate numele vor fi consemnate; indiferent de tendinț�ă,
anonimatul e mai confortabil.
Din cauza obsesiei mele de a descoperi semne distinctive
ale celor patru tendinț�e, spionez mereu bucătăriile compa-
niilor pe care le vizitez; afiș� ele de pe frigidere ș� i de deasupra
chiuvetelor sunt niș� te materiale de studiu minunate cu pri-
vire la felul î�n care funcț�ionează puterea de convingere. Am
declanș� at î�n aplicaț�ia Better o dezbatere aprigă pe tema ce-
lui mai bun afiș� care să rezolve problema vaselor murdare
lăsate î�n chiuveta bucătăriei de la birou.
Un Binevoitor a propus următorul afiș� :
Î�ț�i mulț�umim că ai grijă de vasele tale. Pune-le î�n maș� ina

de spălat vase. Dacă maș� ina este plină, goleș� te-o ș� i um-
ple-o din nou. Dacă tocmai efectuează un ciclu de spălare,
clăteș� te-ț�i vasele ș� i lasă-le î�n chiuvetă. Î�ntoarce-te mai
târziu, ca să le pui la spălat. Mama ta nu este aici ca să
facă curăț�enie după tine.
Ohoo, am exclamat î�n sinea mea, dar există atât de multe

motive pentru care afiș� ul respectiv nu va avea efect!
Există multe idei foarte bune care nu au fost deloc pro-
movate aici. De exemplu, cana personalizată. Entuziasmul
cu care ai avea grijă de „cana ta” este mai mare, plus că un

asemenea obiect te dă de gol.
Concluzia grupului a fost că formula câș� tigătoare este
informaț�ie-consecinț�e-opț�iuni sau, ș� i mai simplu, umorul.
O pilulă de râs poate ajunge exact la ț�intă ș� i, mai mult ca
sigur, nu va declanș� a spiritul de opoziț�ie; o imagine bine
aleasă din Dilbert sau The New Yorker poate avea un impact
mult mai mare decât un paragraf de indicaț�ii. Î�mi amintesc
de un afiș� pe care l-am văzut la un bazin de î�not: „Noi nu
î�notăm î�n toaleta ta. Te rugăm, nu face nici tu pipi î�n piscina
noastră”. Un Rebel a sugerat să lipim pe uș� a unei bucătării
de birou un afiș� cu următoarea frază: „Dacă bucătăria e cu-
rată, vom scoate toate afiș� ele care î�ndeamnă la păstrarea
bucătăriei curate”.
Aproape î�n toate situaț�iile, definirea aș� teptărilor con-
form particularităț�ilor fiecăreia dintre cele patru tendinț�e
poate duce la o cooperare mai eficientă, cu mai puț�ine di-
vergenț�e. Î�n majoritatea cazurilor, când î�ncercăm să influ-
enț�ăm alț�i oameni, folosim strategiile care ar funcț�iona î�n
cazul nostru. Cele patru tendinț�e ne pot ajuta să le oferim
celorlalți ce au nevoie, nu ce avem noi nevoie. Ș� i, î�n felul
acesta, putem coopera mai eficient unii cu alț�ii.
13
Oricare ar fi tendința noastră,
putem învăța să-i valorificăm
punctele forte
La fel cum poate creș� te arborele de cafea... până la 5-6 me-
tri, iar cedrul poate să depăș� ească această î�nălț�ime, cred
că fiecare ființ�ă umană are nevoie un anumit tip de sol,
temperatură ș� i altitudine –foarte individual stabilite pen-
tru unii, aproape universal pentru alț�ii – pentru a se simț�i
liberă ș� i fericită; mai concret, liberă să evolueze până î�n
punctul maxim de care este capabilă. Cred că un om se
poate simț�i complet liber atât î�ntr-o mănăstire trapistă,
cât ș� i la judecătoria din Berlin; dar cred că ar trebui să fie
cu totul ieș� it din comun ș� i să aibă o personalitate neobiș� -
nuit de binevoitoare, ca să se simtă liber î�n ambele locuri.
– scrisoare, Isak Dinesen,
19 august 1923
T endinț�ele modelează experienț�ele ș� i perspectiva fiecă-

ruia dintre noi. Rezonăm cu situaț�iile ș� i cu limbajul î�n
mod diferit ș� i ne priesc medii diferite.
Dar, indiferent cărei î�i tendinț�e aparț�inem, cu mai multă
experienț�ă ș� i î�nț�elepciune, vom î�nvăț�a să-i valorificăm punc-
tele forte ș� i să contrabalansăm aspectele negative.
să valorificăm punctele forte 275
Î�ntr-o după-amiază, după ce am ț�inut o prelegere des-

pre cele patru tendinț�e, un bărbat m-a î�ntrebat: „Care ten-
dinț�ă î�i face pe oameni cei mai fericiț�i?” Am fost surprinsă
să realizez că această î�ntrebare, pe cât de simplă, pe atât de
importantă, nu-mi trecuse niciodată prin minte. „Ș� i care
este tendinț�a cea mai de succes?” a continuat el cu o î�ntre-
bare la fel de surprinzătoare.
Mi-am dat seama că răspunsul este extrem de evaziv.
Depinde. Depinde de modul î�n care fiecare alege să privească
avantajele ș� i dezavantajele unei tendinț�e. Cei mai fericiț�i ș� i
cei mai de succes oameni sunt cei care au găsit modalitatea
de a-ș� i pune tendinț�a să lucreze pentru ei ș� i, la fel de im-
portant, au găsit modalitatea de a pune î�n umbră dezavan-
tajele. Nu există o reț�etă a succesului, fiecare trebuie să
acț�ioneze î�n felul lui.
Mi-a rămas î�n minte o replică rostită de romancierul
Rebel, John Gardner: „De fiecare dată când î�ncalci legea,
plăteș� ti, la fel cum plăteș� ti de fiecare dată când o respecț�i”.
Conformiș� ti, Iscoditori, Binevoitori ș� i Rebeli, cu toț�ii trebuie
să ne luptăm cu consecinț�ele tendinț�ei noastre – cu punctele
forte ș� i punctele slabe, cu ciudăț�eniile ș� i cu frustrările ei.
Când ne î�nț�elegem tendinț�a, suntem mai capabili să ne
construim viaț�a pe care ne-o dorim ș� i să acceptăm cum,
când ș� i de ce plătim pentru greș� elile noastre.
ANEXĂ
MULȚUMIRI
C e bucurie a fost să scriu Cele patru tendințe! Trebuie să

le mulț�umesc multor oameni pentru ajutorul oferit î�n
î�nț�elegerea celor patru tendinț�e.
Î�n primul rând, mulț�umesc familiei mele: cu toț�ii au fost
nevoiț�i să audă despre cele patru tendinț�e î�n fiecare zi, timp
de câț�iva ani.
Mulț�umesc genialului meu agent, Christy Fletcher, ș� i
lui Sylvie Greenberg, Grainne Fox, Sarah Fuentes ș� i Mink
Choi, de la Fletcher & Co.
Mulț�umesc editorului meu extraordinar, Mary Reynics,
ș� i echipei extraordinare formate din: Diana Baroni, Sarah
Breivogel, Julie Cepler, Aaron Wehner, precum ș� i tuturor ce-
lor care au lucrat cot la cot cu mine la Cele patru tendințe.
Î�i mulț�umesc ș� i Lisei Highton de la Two Roads.
Beth Rashbaum a depus eforturi substanț�iale pentru a
da un plus de claritate ideilor mele.
Mike Courtney ș� i Quyen Nguyen de la Aperio Insights
au făcut o treabă extraordinară cu creând ș� i supervizând
Testul Celor Patru Tendinț�e.
Mulț�umesc oamenilor extraordinari de la Worthy Mar-
keting: Jayme Johnson, Jody Matchett, David Struve ș� i tuturor
celor de acolo.
Mulțumiri 277
Crystal Ellefsen mă ajută î�n fiecare zi să-mi fac cunos-

cute ideile î�n lume.
Mighty Networks a conceput, iar acum î�ntreț�ine ș� i consi-
liază tot ce ț�ine de aplicaț�ia Better. Mulț�umiri eterne Ginei
Bianchini, lui Audra Lindsay, Brian Vu, Rachel Masters ș� i
tuturor celor de la Mighty Networks.
Pentru podcast, vreau să le mulț�umesc oamenilor mi-
nunaț�i de la Panoply: producătorului nostru extraordinar,
Kristen Meinzer, fostului producător, Henry Molofsky,
precum ș� i lui Andy Bowers ș� i Laurei Mayer. De asemenea,
mulț�umiri coprezentatoarei mele de podcast, sora mea cea
î�nț�eleaptă, Elizabeth Craft.
EVALUARE RAPIDĂ A CELOR PATRU
TENDINȚE DE GRETCHEN RUBIN
M ulț�i cititori au solicitat o metodă rapidă ș� i informală

pentru a afla tendinț�a unei persoane.
Am primit solicitări de la manageri care trebuie să ia deci-
zii de angajare, de la profesori care doresc să-ș� i î�nț�eleagă stu-
denț�ii, de la medici care doresc să î�ș�i adapteze abordarea î�n
funcț�ie de profilul pacientului, de la persoane care sunt la
prima î�ntâlnire ș� i care doresc să evalueze un potenț�ial parte-
ner ș� i de la persoane care vor doar să se folosească de concep-
tul celor patru tendinț�e pentru a sparge gheaț�a la o petrecere.
Câteva î�ntrebări atent formulate pot elucida misterul
tendinț�ei unei persoane. Este important să nu cauț�i un „răs-
puns bătut î�n cuie”, ci să acorzi atenț�ie raț�ionamentelor oa-
menilor ș� i tipului de limbaj folosit. Părerea pe care o au despre
î�ntrebare este mai importantă decât răspunsul î�n sine.
Deoarece tendinț�ele se suprapun î�ntre ele, două tendinț�e
ar putea răspunde la o anumită î�ntrebare î�n acelaș� i fel.
Reț�ineț�i că Iscoditorul ș� i Binevoitorul sunt cele mai
răspândite tendinț�e, deci ș� ansele de a avea de-a face cu un
Iscoditor sau cu un Binevoitor sunt mai mari.
Desigur, î�n funcț�ie de situaț�ie, este posibil ca oamenii
să nu fie sinceri, de teamă că un răspuns sincer va avea un
efect negativ asupra lor.
„Ce părere aveți despre hotărârile care se iau de Anul Nou?”

Î�n general, Conformiș� tilor le plac aceste hotărâri de Anul Nou
ș� i vor lua hotărâri ș� i cu alte ocazii.
Evaluare rapidă a celor patru tendințe 279
Iscoditorii vor lua hotărâri ș� i se vor ț�ine de ele, dar, de

cele mai multe ori, au obiecț�ii î�n legătură cu data de 1 ianua-
rie, pe care o consideră o dată arbitrară. Ei găsesc că e ine-
ficient să aș� tepte un an î�ntreg ca să ia o hotărâre.
Binevoitorii spun mereu că nu mai iau hotărâri de Anul
Nou, deoarece, de cele mai multe ori, au eș� uat. Sau dacă le
iau, nu se ț�in de ele.
Î�n general, Rebelii nu iau astfel de hotărâri. Uneori, lor
li se pare distractiv să facă acest lucru ș� i subliniază că au
vrut ei să-l facă, că s-au bucurat de asta, î�ntr-un cuvânt că
le-a plăcut provocarea.
„Imaginează-ți că vezi lipit pe perete un afiș pe care

scrie: «Fără telefoane mobile», iar eu scot telefonul mo-
bil și încep să vorbesc. Ce simți în momentul acela?”
Conformiș� tii vor spune că se simt foarte stânjeniț�i.
Iscoditorii vor căuta posibilele justificări ale regulii ș� i
vor stabili dacă aceasta este justificată sau nu. Dacă vor
ajunge la concluzia că regula este lipsită de sens, nu le va
păsa că cineva o î�ncalcă.
Binevoitorii vor spune că nu se simt confortabil, lucru
pe care l-ar putea explica prin faptul că folosirea telefonu-
lui mobil î�n locuri publice î�i poate deranja sau enerva pe
ceilalț�i. Î�n plus, există chiar riscul de a primi un avertisment
de la organele î�n drept.
Rebelii vor spune că nu le pasă. S-ar putea chiar să se
bucure de î�ncălcarea regulii.
„Te-ai înscrie vreodată la un curs gratuit doar de amu-

zament? Și dacă da, să presupunem că cineva apropiat
îți spune: «Nu-mi place că te-ai înscris la cursul ăsta».

Cum reacționezi?”
Majoritatea oamenilor vor î�ncerca să stabilească niș� te pa-
rametri: motivele pentru care persoana apropiată nu se
simte confortabil î�n această situaț�ie, gravitatea motivelor,
importanț�a cursului pentru ei î�nș� iș� i. Asigură-i că acest curs
ar î�nsemna un inconvenient foarte mic pentru persoana
apropiată.
Conformiș� tii vor insista probabil să urmeze cursul. Vor să
facă acest curs; de asta s-au î�nscris; le pare rău că deranjează,
dar pot trăi cu asta. Vor sublinia importanț�a respectării
planurilor ș� i a aș� teptărilor interioare.
Iscoditorii, la fel. Î�nsă aceș� tia s-ar concentra î�n primă fază
asupra motivelor ș� i justificărilor hotărârii de a urma cursul.
Binevoitorii vor ezita să-ș� i ducă planul până la capăt î�n
condiț�iile î�n care altcineva ar putea fi deranjat. Această aș� -
teptare exterioară va fi dureroasă.
Rebelii nu se vor î�nscrie la niciun curs decât dacă au ei
chef. Cu ocazia asta s-ar putea să realizeze că nu s-au î�n-
scris la un curs niciodată î�n viaț�a lor – î�n condiț�iile astea ce
hotărâre ar putea să ia acum? Dacă s-ar î�nscrie la curs, nu
s-ar duce decât când ar avea chef.
„Privind în urmă, există vreun obicei important pe

care ai reușit să-l schimbi?”
Un răspuns posibil din partea unui Binevoitor ar fi: „Ani de
zile, m-am plimbat î�n fiecare dimineaț�ă cu o vecină, dar ea
s-a mutat ș� i, de unul singur, nu mi-a mai venit să fac asta”, î�n
timp ce unul din partea unui Iscoditor ar fi: „Citesc tot ce
apare pe piaț�ă despre importanț�a antrenamentului de forț�ă
ș� i, după ce am stat de vorbă cu câț�iva antrenori, m-am
Evaluare rapidă a celor patru tendințe 281
hotărât să mă antrenez î�n mod regulat”. „Alerg când am chef”,

aceș� tia sunt Rebelii. Î�n cazul Conformiș� tilor, exemplele de
răspunsuri sunt multiple.
„Ți se pare ușor să-ți îndeplinești planul de sarcini?

Dar planul altora?”
Conformiș� tii î�ș�i î�ndeplinesc propriile sarcini la fel de uș� or
cum î�ndeplinesc ș� i sarcinile primite de la ceilalț�i.
Iscoditorii î�ndeplinesc mai uș� or propria listă de sarcini.
Binevoitorii î�ndeplinesc mai uș� or o listă de sarcini pri-
mită din afară.
Rebelii ignoră de obicei orice listă de sarcini sau o re-
interpretează î�n felul lor: „Asta e lista mea de sarcini, dar
voi face ceva numai când o să î�mi vină cheful”.
Î�ntrebări rapide:
— Te-au acuzat vreodată oamenii că ești rigid?
— Da, recunosc Conformiș� tii.
— Te-au atenționat vreodată oamenii că pui prea
multe întrebări?
— Da, recunosc Iscoditorii.
— Ești de acord cu următoarea afirmație: promisi-
unile pe care le facem altora nu ar trebui să fie încălcate,
dar promisiunile pe care ni le facem nouă pot fi
încălcate?
— Da, răspund Binevoitorii.
— Crezi că un lucru este mai distractiv dacă încalcă
regulile?
— Da, se grăbesc să răspundă Rebelii.
În cazul fiecărei tendințe, există o întrebare care o

reprezintă:
• Conformiș� tii î�ntreabă: „Ar trebui să fac asta?”
• Iscoditorii î�ntreabă: „Are sens?”
• Binevoitorii î�ntreabă: „Contează asta pentru ceilalț�i?”
• Rebelii î�ntreabă: „Aceasta este persoana care vreau să fiu?”
RESURSE SUPLIMENTARE PENTRU
CELE PATRU TENDINȚE
E xistă multe resurse suplimentare care te pot ajuta să

î�nț�elegi ș� i să foloseș� ti conceptul celor patru tendinț�e.
Principala resursă suplimentară este aplicaț�ia Better,
despre care am discutat pe larg la pagina 254. Aplicaț�ia Bet-
ter î�ți� permite să foloseș� ti conceptul celor patru tendinț�e pen-
tru a-ț�i face viaț�a mai bună, să valorifici cele patru tendinț�e
pentru a-ț�i î�ndeplini obiectivele (sau pentru a ajuta alț�i oameni
să o facă); aplicaț�ia Better facilitează, de asemenea, formarea
ș� i conectarea la grupurile de responsabilitate.
Am creat două ghiduri sumare care să acț�ioneze ca re-
ferinț�e rapide pentru conceptul celor patru tendinț�e. Pentru
a obț�ine PDF-ul sau pentru a-mi trimite o cerere prin email,
accesaț�i gretchenrubin.com:
• Evaluarea rapidă – te ajută să stabileș� ti tendinț�a unei

persoane rapid ș� i neprotocolar
• Ghidul pe scurt al celor patru tendinț�e – un rezumat al
tendinț�elor, cu punctele lor forte ș� i slabe ș� i cu tiparele
de comportament
• De asemenea, poț�i să î�mi trimiț�i un email pentru a
solicita:
• Un ghid de discuț�ii pe tema cărț�ii Cele patru tendințe –
pentru grupuri de lectură, grupuri de lucru, grupuri ba-
zate pe credinț�ă ș� i spiritualitate, workshopuri, grupuri
de responsabilitate ș� i altele asemenea;
• Kit-ul de formare a unui grup de responsabilitate;
• Lecturi suplimentare despre alte tipare de personalita-

te – dacă î�ț�i place un anumit tipar de personalitate la fel
de mult cum î�mi place ș� i mie, vei fi interesat de aceste
lucrări.
De asemenea, scriu frecvent despre cele patru tendinț�e

pe blogul meu, gretchenrubin.com, î�mpreună cu coprezen-
tatoarea ș� i sora mea, Elizabeth Craft, ș� i discutăm adesea
conceptul pe podcastul nostru, Happier with Gretchen Rubin.
Spre exemplu, ne concentrăm pe fiecare dintre cele patru
tendinț�e î�n episoadele 35, 36, 37 ș� i 38.
APLICAȚIA BETTER: CELE PATRU

TENDINȚE DE GRETCHEN RUBIN
C u ajutorul remarcabilei echipe de la Mighty Networks, am

creat o aplicaț�ie, Better. Este vorba despre cum să folo-
seș� ti cele patru tendinț�e pentru a-ț�i face viaț�a... mai bună.
Better te ajută să valorifici tiparul celor patru tendinț�e
pentru a-ț�i crea o viaț�ă mai bună ș� i î�ț�i permite, de asemenea,
să ajuț�i ș� i să convingi mai eficient ș� i alte persoane.
Cu greu mă pot dezlipi de conversaț�iile din aplicaț�ie;
ideile, experienț�ele ș� i sfaturile oamenilor sunt fascinante.
Aplicaț�ia Better î�ț�i permite să:
• Te alături grupurilor de responsabilitate adaptate ten-

dinț�ei tale specifice. Binevoitorilor, ș� tiț�i că aveț�i nevoie
de asta! Responsabilitatea care vă este indispensabilă
este chiar aici, î�n buzunarul vostru.
Aplicația Better 285
• Faci cunoș� tinț�ă cu alț�i Binevoitori, Iscoditori, Conformiș� -

tii ș� i Rebeli, pentru a obț�ine sprijin, î�ncurajare ș� i idei care
să te familiarizeze cu tendinț�a ta, dar ș� i cu a altora.
• Te alături discuț�iilor pe subiecte legate de cele patru
tendinț�e, precum:
− muncă ș� i carieră,
− productivitate,
− copii ș� i părinț�i,
− echipe de î�ndrumare, pacienț�i sau clienț�i,
− iubire ș� i relaț�ii,
− atingere de obiective,
− distracț�ie cu cele patru tendinț�e (aici î�mi permit să fiu
excentrică),
− formare de obiceiuri,
− responsabilitate,
− sănătate mai bună.
Afli mai multe pe www.BetterApp.us sau caută „Better

Gretchen Rubin” î�n magazinul de aplicaț�ii.
NOTE
Note despre e-mailuri, postări pe blog ș� i alte povestiri personale: Toate

exemplele sunt inspirate din realitate. Am schimbat doar datele de
identificare ale celor implicaț�i ș� i am redactat răspunsurile pentru un
plus de claritate.
Capitolul 1: Cele patru tendințe
Pag. 19. Pentru a-mi testa observaț�iile despre cele patru tendinț�e…
Sondaj realizat de Aperio Insights printre adulț� ii din eș� an-
tionul reprezentativ la nivel naț�ional din SUA, dispersaț�i
geografic, de ambele sexe, de toate vârstele ș� i cu diverse ti-
puri de venituri. Sondaj online de patru minute făcut î�n perioa-
da 18 iulie-2 august, 2016, n = 1.564.
Capitolul 3: Cum să înțelegi un Conformist
Pag. 54 Un studiu al actualizărilor de stare de pe Facebook... Matt Hus-

ton, „Actualizările de stare nu mint”, î�n PsychologyToday.com,
8 iulie 2015, https://www.psychologytoday.com/articles/
201507/status -updates-don-t-lie.
Capitolul 5: Cum să înțelegi un Iscoditor
Pag. 89 Când am văzut rezultatele unui sondaj î�n care 26% dintre
medici au fost de acord cu afirmaț�ia:... http://www.consu-
merreports.org/health/resources/pdf/best-buy-drugs/mo-
ney-saving-guides/english/DrugComplianceFINAL.pdf.
Pag. 90 De exemplu, legendarul antreprenor ș� i lider de afaceri Steve
Jobs... Walter Isaacson, Steve Jobs, Simon & Schuster, New York,
2011, pp. 43, 453-56.
Note 287
Capitolul 7: Cum să înțelegi un Binevoitor
Pag. 137 Persoanele care s-au î�nscris î�ntr-un program de slăbire î�mpre-
ună cu un astfel de partener... Kelly McGonigal, The Willpower
Instinct: How Self-control Works, Why It Matters and What
You Can Do to Get More of It, Avery, New York, 2013.
Pag. 137 Atunci când un grup de copii au fost instruiț�i să devină „agenț�i
de schimbare”... Nalika Gunawardena, ș� i colab., „School-based
Intervention to Enable School Children to Act as Change Agents
on Weight, Physical Activity and Diet of Mothers: A Cluster
Randomized Controlled Trial”, î�n International Journal of Beha-
vioral Nutrition and Physical Activity, nr. 13, 2016, pag. 45.
Capitolul 9: Cum să înțelegi un Rebel
Pag. 186 Un articol din New York Times despre tiparele căsniciilor, ale
divizării muncii î�n gospodărie ș� i câș� tigului,... Claire Cain Miller
ș� i Quoc Trung Bui, „Rise in Marriages of Equals Helps Fuel
Divisions by Class”, î�n New York Times, 27 februarie 2016, A1.
Editura ACT şi Politon
Str. Înclinată nr. 129, Sector 5, București, C.P. 050202.

Tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.ACTsiPoliton.ro / www.ACTsiPoliton.ro/blog

Cele 4 Tendinte Ebook

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cele 4 Tendinte Ebook

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referințe pentru

Cele patru tendințe

„Cel mai bun indicator al dezvoltării ș� i fericirii este autocu-

„Gretchen Rubin a descoperit o nouă modalitate de a ne

„Dacă vrei să schimbi ceva î�n viaț�a ta, ai nevoie de Gretchen

„O iubesc pe Gretchen Rubin pentru că mă ajută să mă î�nț�e-

Better Than Before (Cum să devii mai bun*)

* Carte apărută cu acest titlu la editura ACT și Politon în anul 2018.

© 2022 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Sorana Roman

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

Traducere din limba engleză de

3. Cum să î�nț�elegi un Conformist 41

Muncă • Partener • Copil • Pacient • Alegerea carierei

5. Cum să î�nț�elegi un Iscoditor  79

6. Relaț�ionarea cu un Iscoditor 105

Muncă • Partener • Copil • Iscoditor • Alegerea unei cariere

7. Cum să î�nț�elegi un Binevoitor  123

8. Relaț�ionarea cu un Binevoitor 168

Muncă • Partener • Copil • Pacient • Alegerea unei cariere

9. Cum să î�nț�elegi un Rebel 183

10. Relaț�ionarea cu un Rebel 213

Muncă • Partener • Copil • Pacient • Alegerea unei cariere

APLICAREA CELOR PATRU TENDINȚE

11. Combinaț�ii de perechi î�n cadrul celor patru tendinț�e 241

N u ș� tiam la acel moment, dar, când am intrat pe uș� a resta-

din minte schimbul de replici din acea seară. Era aceeaș� i

Originea celor patru tendințe

Ș� i nu e numai asta. Î�n timp ce mă gândeam la observa-

Simț�eam că toate astea au o semnificaț�ie profundă, dar

• aș� teptări exterioare – aș� teptări pe care le au alț�ii de la

Ș� i iată care este viziunea mea: î�n funcț�ie de răspunsul

Conformiștii răspund cu uș� urinț�ă atât aș� teptărilor exterioa-

Iscoditorii pun la î�ndoială toate aș� teptările; ei î�ndeplinesc

Binevoitorii răspund cu uș� urinț�ă aș� teptărilor exterioare,

Rebelii se opun tuturor aș� teptărilor, atât exterioare, cât ș� i

Iată cât de simplu a fost! Prin răspunsul la o singură

După ce am identificat cadrul, am î�ncercat să î�nț�eleg

Pe măsură ce am rafinat cadrul, am atribuit chiar ș� i o

Tendințele ne țes caracterul

de unul pe care nu î�l interesează prea mult să aibă o carieră

facem ceva, ș� i, dacă sentimentul că suntem controlaț�i de

Sunt fascinată de orice schemă care mă ajută să î�nț�eleg

De ce este util să-ți identifici tendința

să suferim mai puț�in de stres, să fim mai sănătoș� i ș� i să co-

Oamenii mă î�ntreabă adesea dacă tendinț�a ar trebui să

Realizând că sunt un Rebel, mi-am dat seama de ce nu

Iată ș� i ce scria un Binevoitor:

Î�n calitate de scenarist de televiziune, deș� i m-am luptat

Când ne cunoaș� tem tendinț�a, putem modifica lucrurile

De ce este util să identificăm

Pe de altă parte, când ignorăm tendinț�ele, ne reducem

Cum reușești să determini un Conformist să schimbe un bec?

Un nutriț�ionist Iscoditor mi-a spus: „Scopul meu este

părinț�i, colegi de muncă, î�nvăț�ători, vecini sau oameni din

principalele cauze de î�mbolnăvire ș� i deces î�n Statele Unite

Dintre toate sarcinile care apar î�n viaț�a omului, educa-

P entru a-ț�i identifica tendinț�a, fă testul de mai jos sau

Obț�inerea unui punctaj egal pentru două tendinț�e nu

1. Ai respectat o hotărâre luată de Anul Nou, dar pentru

2. Care declarație descrie cel mai bine punctul tău de

3. Cum să î�nț�elegi un Conformist 41

5. Cum să î�nț�elegi un Iscoditor 79

6. Relaț�ionarea cu un Iscoditor 105

7. Cum să î�nț�elegi un Binevoitor 123

8. Relaț�ionarea cu un Binevoitor 168

9. Cum să î�nț�elegi un Rebel 183

10. Relaț�ionarea cu un Rebel 213

11. Combinaț�ii de perechi î�n cadrul celor patru tendinț�e 241