Sunteți pe pagina 1din 7

Retele de sprijin indepedente Ridicarea in plan necesite intotdeauna existenta unei retele de sprijin ce se realizeaza in mod normal prin

indesirea retelei geodezice de stat .Cand ridicarea serveste unor lucrari locale ce reclama o precizie ridicata (constructia unor viaducte, tuneluri, baraje) si care nu poate fi asigurata de reteaua existenta, sau cind indesirea acesteia ar fi neeconomica, se admit 919f58j e utilizarea unei retele de sprijin topografice. Pentru suprafete mai mari de citeva sute de ha, dar mai mici decit citeva sute de km2, s-a utilizat mult in trecut triangulatia topografica. Aparitia si introducerea instrumentelor de masurare a distantelor prin unde si in special a teodolitelor electrooptice a dat noi pirghii in rezolvarea problemei. Pentru suprafete mai mici se apeleaz , dupe caz, la drumuire sau chiar la radieri, pentru determinarea retelei de sprijin topografica. Punctele ce constituie reteaua de sprijin pot fi considerate ca virfuri ale unor triunghiuri din gruparea acestora pot rezulta forme diferite de retele sau de canevas : poligon cu punct central, patrulater, lanturi de triunghiuri, de patrulatere sau combinatii din acestea . Coordonatele punctelor se pot determina daca intr-o astfel de retea se masoara toate unghiurile triunghiurilor, lungimea si orientarea unei laturi (in unele cazuri a doua laturi). Acesta este principiul metodei triangulatiei din,care deriva conditiile privitoare la alegerea punctelor - intre punctele invecinate ce alcatuiese triunghiuri, sa existe vizibilitate reciproca
;

- doua laturi (eventual una) denumite baze sa poata fi masurate direct ; - triunghiurile rezultate din retea sa fie,bine conformate, cu unghiuri aproximativ egale ; - reteaua sa aiba o densitate omogena si corespunzatoare, ce poate fi de 1 punct la 200=100 ha si chiar mai mica; - punctele sa fie accesibile si stationabile si cit faciliteza indesirea retelei de sprijin in continuare. Proiectarea retelei se face pe o harta la scara mica si se definititveaza odata cu recunoasterea terenului. Dupa stabilirea pozitiei definitive punctele se semnalizeaza si se borneaza

Rareori o latura a triangulatiei poate fi masurata direct. Dar aceea, cind este posibil, se foloseste un instrument cu puncte sau se apeleaza la o baza frinta sau o baza scurta; Masuratori in teren Unghiurile retelei ca si cels ale bazei scurte sau frinte se masoara prin doua serii cu un teodolit de tip T2. Bazele se masoara cu panglica de otel, de trei ori, sau cu un instrument prin puncte. Orientarea unei laturi se poate stabili magnetic, cu ajutoru busolei sau geografic prin observatii specifica. In principiu, directia meridianului geografic este data de viza dusa prin punctul respectiv spre un astru cind acesta se gaseste in punctul de maxirna sau de minima inaltime pe bolta cereasca. Cum acest moment nu poate fi cunoscut nemijlocit se fac observatii la doua inaltimi corespondente adica cu luneta inclinata sub acelasi unghi . Necesitatea si formele triangulatiei topografice locale. Deoarece reteaua de triangulatie geodezica nu este extinsa peste intregul teritoriu al tarii, deseori este necesar se se creeze o retea de sprijin pentru lucrarile topografice in plan, independenta, fera legaturs cu triangulatie geodezica. Aceasta retea de sprijin independenta se numeste retea de triangulatie topografice locala Data suprafata pe care se executa lucrarile topografice este mai mare de 200 250 km2, reteaua de sprijin se realizeaza prin extinderea retelei geodezice, sau, daca acest lucru nu este posibil, prin efectuarea unei triangulatii in calculul careia sa se in considerare efectul curburii Pamintului. Daca nu exista retea geodezica si suprafata pe care se executa lucrarea este mai mica de 200 km2, reteaua de sprijin se realizeaza printr-o triangulatie topografice locala, care se desfasoara pe aceleasi scheme cu triangulatie geodezica, cu deosebirea ca se desfasoara dupa directia suprafetei de teren, laturile triunghiurilor au lungimi mult mai mici (2 3 km), baza de triangulatie este mult mai mica (600 1 500 m), se neglijeaza efectul curburii Pamintului, iar compensarea figurii se face pe cale simplificata. Daca suprafata de teren este mai mica de 200 ha, reteaua de sprijin se determina prin metoda intersectiei sau mai adesea prin metoda poligonatiei. Dupe felul cum se leage triunghiurile, se disting urmatoarele forme de retele: poligon cu punct central, patrulater, lsent de poligoane, lant de patrulatere

lant de triunghiuri , retea complexa , alcatuite din combinatii dintre cele de mai sus. Alegerea formei retelei depinde de operator, de felul terenului, precum si de precizia necesara masuratorii. Triunghiurile se asociaza mai avantajos in poligon decat in patrulater si mai avantajos in patrulater decat in lant de triunghiuri. Scopul urmarit cu aceste triangulatii, este determinarea unui numar de puncte de sprijin pentru lucrarile urmatoare. Pozitia acestor puncte (virfurile triunghiurilor) se determina in functie de elementele triunghiurilor, adica in functie de unghiuri si de laturi. Pentru ca intreaga retea sa fie de_terminata se masoara direct toate unghiurile si una sau doua laturi. In afara de acestea se masoara orientarea unei laturi (eventual doua), in functie de care se vor calcula orientarile celorlalte laturi. Fazele de lucru ale unei triangulatii sunt urmatoarele: - proiectarea triangulatiei; - recunoasterea terenului si plantarea semnalelor; - efectuarea masuratorilor pe teren (masurarea bazei, a unghiurilor, a orientarii unei laturi); - efectuarea calculelor (calculul bazei, compensarea unghiurilor, calculul laturilor, al orientarii laturilor si al coordonatelor). b. Proiectarea triangulatiei. Prin proiectarea triangulatiei se intelege indicarea pozitiei punctelor care vor constitui reteaua de sprijin. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca punctele de triangulatie sint: - punctele fiecarui triunghi al retelei sa aiba vizibilitate reciproca, pentru a se putea masura unghiurile; - conformatia triunghiurilor sa fie cit mai apropiata de a triunghiurilor echilaterale, pentru a nu se transmite erorile amplificate; - densitatea punctelor sa fie suficienta; - cele doua puncte care vor forma baza triangulatiei, trebuie sa fie astfel alese incit distanta dintre ele sa poata fi masurata cu usurinta. Daca aceasta conditie nu poate

fi indeplinita se alege o distanta oarecare in apropierea unei laturi (baza auxiliara), care sa poata fi precis masurata. In functie de ea se calculeaza lungimea unei laturi normale dintre doua puncte de triangulatie; - punctele se aleg astfel incit sa favorizeze masuratorile ce vor urma; - locul ales pentru amplasarea punctelor sa fie accesibil, stabil si sa nu stinjeneasca activitatea care se desfasoara in acea zone. Operatia de proiectare este mult usurata dace se execute pe o harta a regiunii, sau pe un plan topografic cu curbe de nivel. De obicei, se folosesc harti la scara 1 : 25000. Avind in vedere conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca punctele de triangulatie, proiectarea unei triangulatii pe harta se efectueaza astfel: - din examinarea hartii se alege cea mai favorabila forma a retelei. Dace suprafata este aproximativ mica, este suficient un patrulater sau un poligon cu punct central. Cind suprafata se desfasoara pe lungimea unei vai in teren accidentat sau deluros, se alege un lant de patrulatere sau de triunghiuri. Daca terenul permite cu usurinta orice forma de retea se tine seama si de precizia care se urmareste stiind ca intr-un lant de poligoane sau intr-un lant de patrulatere, triunghiurile se asociaza mai omogen decit intr-un lant de triunghiuri; - se cauta apoi pe harta punctele predominante care sa asigure vizibilitatea, in special inspre directiile punctelor vecine. Alegerea punctelor se face tinand seama de distanta medie stabilita si de conditia ca triunghiurile sa fie cit mai bine conformate, adica sa se apropie : cat mai mult de forma unor triunghiuri echilaterale. Doua puncte vecine ale triangulatiei se proiecteaza astfel incit distanta dintre ele sa poata fi masurata cu usurinta si cu precizie. Pentru aceasta este necesar ca denivelarea dintre puncte sa fie redusa. Deoarece aceasta conditie nu poate fi totdeauna indeplinita, se cauta pe harta o regiune unde distanta dintre doua puncte vecine de triangulatie sa poata fi masurata, sa existe vizibilitate reciproca intre capetele distantei si de la capete spre doua puncte care constituie o latura a triangulatiei. In regiunile accidentate se proiecteaza intii baza triangulatiei si apoi, in functie de aceasta, celelalte puncte. Lungimea bazei este bine sa fie cit a unei laturi de triangulatie. Deoarece o astfel de lungime este greu de gasit, baza se ia de obicei

mai mica, dar nu mai scurta decit jumatea lungimii laturii de triangulatie care va fi calculata din baza. Deoarece calculul triangulatiei foloseste valorile tuturor unghiurilor si a unei singure laturi masurate direct, pentru a avea un control al lungimilor, se impune proiectarea si masurarea unei lungimi numita baza de control. Baza de control nu intra in calculul propriu-zis al triangulatiei si de aceea poate fi mai scurta (cel putin jumatate din lungimea bazei). In cazul lanturilor lungi, baza de control trebuie sa aiba aceeasi lungime ca baza de triangulatie deoarece ea se introduce in calculul triangulatiei. Recunoasterea terenului si plantarea semnalelor. Dupa proiectarea pe harta a triangulatiei, urmeaza recunoasterea terenului care consta in confruntarea proiectului cu terenul si fixarea pozitiei punctelor pe teren. 0 data cu recunoasterea terenului se face plantarea semnalelor si identificarea limitelor suprafetei pe care se executa lucrarile topograf ice. Pe teren se intocmeste un carnet de recunoastere care confima: - limitele teritoriului de ridicat, descrieri topografice ale punctelor de limita, schite etc.; - schite de vizibilitate din fiecare statie spre punctele de triangulatie si intersectie, deoarece observatiile pentru indesirea retelei de triangulatie se executa, de obicei, simultan cu cele ale punctelor de triangulatie. Pentru usoara identificare a punctelor in turul de orizont, este bine ca in schita de vizibilitate sa se deseneze in dreptul directiei respective silueta semnalului si a locului de amplasare. Propunerile de semnale facute la proiectare se definitiveaza la recunoasterea pe teren; - schite de reperaj si descrieri topografice ale punctelor marcate provizoriu pina la construirea si plantarea semnalelor; - note relative la tipul de semnal care trebuie construit in punctul respectiv si modul de constructie al lui., precum si operatiile necesare pentru inlaturarea obstacolelor care impiedica vizele. Masurarea bazei triangulatiei si calculul ei. Pentru masurarea bazelor de triangulatie topografice, instrumentul cel mai folosit este panglica de otel de 50 m. In mod exceptional, pentru realizarea unor precizii cu totul superioare (de exemplu pentru lucrari in centrele populate sau centru trasarea unor constructii

care impun o precizie foarte mare), baze se poate mesura cu fire de invar. In acest caz, se apeleaza la cunostinte care se trateaza la cursul de geodezie. Baza de triangulatie topografice trebuie sa indeplineasca anumite conditii si anume: - intre capetele bazei sa existe vizibilitate reciproca; - terenul sa fie orizontal sau unor inclinat pentru a nu surveni erori de mesuratoare din cauza pantei ori a reducerii distantei la orizont. Inclinarea fata de orizontala poate fi de maximum 3 4g si numai in mod exceptional 5 6g; - terenul sa fie stabil (adica sa nu fie alunecator, curgator sau mlastinos) si liber (adica neacoperit cu plantatii sau constructii care ar impiedica sau ingreuna masuratoarea). Daca nici o latura a triangulatiei nu indeplineste aceste conditii, se cauta o distanta de marime apropiata laturii triangulatiei care sa se poata masura si in functie de care sa se poata calcula lungimea unei laturi normale a triangulatiei. Calculul bazei de triangulatie, cind aceasta nu indeplineste conditiile cerute, se poate executa in doua moduri: cu baza frinte si cu baza scurta.. Masurarea unghiurilor. Unghiurile unei triangulatii se masoara potrivit planului de observatii intocmit pe baza schitei vizelor si a schitei vizibilitatilor. In acest stop, se stationeaza in toate punctele de triangulatie, obtinindu-se vize de orientare si vize de determinare. Unghiurile retelei triangulatiilor locale se masoara de obicei prin metoda reiteratiei, care are randament ridicat. Cind se folosesc teodolite cu precizia de 2 5cc, masurarea unghiurilor se face cu doua reiteratii si origini diferite si cu luneta in ambele pozitii. Un tur de orizont va avea cel mult 12 directii, iar daca acest numar este mai mare, turul de orizont se imparte in grupe astfel ca fiecare grupa sa aiba cel putin doua vize comune cu alta grupa. Toleranta de inchidere a unui tur de orizont este T=60Vn, in care n este numerul directiilor observate.

Orientarea triangulatiei. In cazul triangulatiei topografice locale, cind pe terenul unde se execute lucrarile topografice nu se gesesc puncte geodezice determinate anterior, este necesara orientarea bazei sau a altei laturi, pentru ca in acest fel coordonatele punctelor retelei de sprijin se fie raportate la un sistem de axe rectangulare plane XOY, in care axe OX se coincide cu directia nordului geografic. Orientarea triangulatiei topografice locale se face prin metode astronomice sau prin metode magnetice. Pentru orientarea tuturor laturilor retelei de triangulatie este suficient sa se determine direct orientarea unei singure laturi in functie de care se vor calcula apoi orienterile celorlalte laturi prin intermediul unghiurilor compensate. Determinarea orientarii laturilor retelei de triangulatie direct pe teren prin metode astronomice se bazeaza pe fenomenul de rotatie a Pamantului in jurul axei sale. Compensarea unghiurilor triangulatiei. Dupa compensarea in statie a unghiurilor prin repartizarea corectiilor de neinchidere la fiecare viza, se face compensarea unghiurilor triangulatiei locale in retea. Aceasta consta in calcularea unor corectii aplicate unghiurilor orizontale rezultate din diferenta directiilor compensate in statie. Compensarile se efectueaza pe baza formei reyelei de triangulatie si pe relatiile geometrice si trigonometrice care se pot scrie in retea. De aceea, pentru anumite tipuri de retele, exista si anumite tipuri de compensari. Astfel, in geodezie, unde se splica teoria celor mai mici patrate, se fac compensari riguroase, iar in triangulatiile locale, compensari empirice (sau aproximative). Compenserile aproximative sint mai unor si mai rapid de aplicat decit cele riguroase.