Sunteți pe pagina 1din 11

DREPTURILE INDIVIDULUI N ISLAM

Planul lucrarii

1. 2.

Introducere n Islam; Istoria Islamului; A. B. C. Caracteristicile religiei islamice; Dreptul islamic; Legislatia islamica si Sursele legislatiei islamice;

3. 4.

Principiile seriat-ului; Drepturile si ndatoririle omului dupa seriat: A. Drepturile Divine; B. Drepturile Individuale; C. Drepturile Altor Oameni; D. Drepturile Tuturor Fiintelor; E. Statutul si Drepturile Femeii n Islam.

5.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului n Islam; Codul de mbracaminte n Islam.

6.

Impresii.

1. Introducere n Islam

Islamul este a doua mare religie a lumii avnd peste un miliard de adepti numiti musulmani. S-a desprins din familia semita si a fost raspndita de profetul Mohamed (Muhamad) n sec. VII n Arabia. Din punct 21421w2215v de vedere etimologic termenul arab de ,,islam nseamna supunere, revelndu-ne astfel ideea fundamentala a acestei religii, aceea ca musulmanul trebuie sa se supuna vointei lui Allah, singura divinitate creatoare si atotputernica a lumii. Voia lui Allah, careia trebuie sa i se supuna fiecare este cunoscuta prin intermediul scrierilor sfinte, cuprinse n Coran si revelate de Allah profetului Mohamed cu secole n urma. n Islam Mohamed este considerat ultimul profet al lumii, pe lnga alti importanti profeti precum Adam, Moise sau Iisus iar mesajul sau completeaza ceea ce au transmis ceilalti. Caracterul monoteist si practicile religioase stricte s-au dovedit a fi benefice pentru raspndirea Islamului extinzndu-se astfel din Orientul Mijlociu n Africa, Europa, subcontinentul Indian, peninsula Malayesia si o parte a Chinei.

2. Istoria Islamului

Islamul a aparut odata cu profetul Mohamed, nascut n orasul Mecca n anul 570 si ramas orfan de la vrsta de sase ani. n anul 610 Mohamed a avut prima serie de revelatii, ce aveau sa se continue pe o perioada de 23 de ani, fiind memorate si dictate de Mohamed nvatatilor. Aceste revelatii aveau sa compuna Coranul, cartea sfnta. Mesajul lui Mohamed nu a fost bine primit de toti oamenii din Mecca deoarece era contrar intereselor negustorilor din acea zona, ce se bucurau de o mare influenta. Astfel Mohamed, familia si adeptii sai s-au mutat n orasul Yatrib n anul 622, oras ce mai trziu a primit denumirea de Medina ,,orasul profetului. Acest eveniment, cunoscut sub numele de Hijra (emigrarea), este considerat punctual de plecare al religiei islamice. Din acest moment, Mohamed si-a consolidat n mod treptat puterea n acea regiune. n anul 627 a fost respins atacul cetatii Mecca asupra cetatii Medina iar in anul 629 Mohamed a reusit sa se impuna si n Mecca. Pna la moartea sa n 632 reusise sa detina controlul asupra ntregii Arabii. A doua mare perioada a istoriei islamice este aceea a primilor califi (632-661). Primul dintre acestia a fost Abu-Bakr (632-634). Al doilea a fost Umar ibn-al-Kattab (634-644), n timpul caruia teritoriul arab a sporit cucerindu-se Siria, Ierusalim, Persia si Egipt. Sub conducerea celui de-al treilea calif, Uthman ibn Affan (644-656), teritoriul s-a extins nspre est si vest, ajungnd pna n Tunisia. n timpul celui de-al patrulea calif, Ali ibn Abi Talib(656-661), varul si ginerele lui Mohamed, comunitatea islamica a avut parte de puternice conflicte n interiorul sau, care au dus la asasinarea lui Ali. Califatul a fost preluat atunci de Muawiya, guvernatorul Siriei. A treia perioada este cea a califilor omeiazi din Damasc(651-670). Domnia lui Muawiya a schimbat caracterul califatului astfel nct, spre deosebire de primii patru califi, care fusesera alesi de comunitate, cei ce au urmat au preluat conducerea pe cale ereditara, fiind urmasii lui Muawiya. Califatul a devenit proprietatea dinastiei omeiazilor. n aceasta perioada teritoriul arab s-a extins nspre V Chinei si India de N si respectiv Africa de N si Spania. Desi din acest punct de vedere era o perioada de glorie, disputele din interior erau din ce n ce mai numeroase. Pe musulmanii ce nu erau arabi i nemultumea faptul ca toata puterea se afla n minile arabilor.

Sustinuti astfel de musulmanii ce nu erau arabi, clanul abassizilor a preluat puterea n anul 750. Clanul abassizilor a fondat orasul Bagdad, ce a devenit centrul puterii arabe. Perioada ct dinastia abassizilor a fost la putere (750-1258) constituie a patra perioada din istoria araba. Timp de cinci secole s-a produs expansiunea civilizatiei islamice. n 751 armata chineza a fost nfrnta la Transoxania, lasnd astfel Asia Centrala deschisa influentelor islamice. La nceputul secolului X, cultura islamica a patruns n Rusia iar n secolul XI au aparut primele comunitati islamice n Indonezia, stapnind astfel o mica parte din teritoriul Indian. n aceasta perioada marele imperiu s-a divizat n mici provincii. n 756 Abdu-Ahman, urmas al clanului omeiazilor, a pus bazele dinastiei omeiazilor n Spania. Egiptul a devenit independent n 868 dupa care a fost condus de califii siiti ntre 869 si 1171. n 988 regiuni ca Afganistan si Punjab s-au declarat independente de abassizi. Conducerea abassizilor a luat sfrsit odata cu expansiunea imperiului Mongol si cucerirea Bagdadului n 1258. n nordul Africii, familia abassida a pus bazele unei noi dinastii, cu capitala la Cairo. n 1261, unchiul ultimului conducator abassid al Bagdadului, a fost dus la Cairo de Baybars, sultanul Egiptului, unde el si urmasii sai au purtat titlul de califi pna ce a fost cucerit de Imperiul Otoman n 1517. Sfrsitul conducerii omeiade n Spania a fost cauza unui razboi civil (1008-1028) si mpartirea teritoriului n mai multe state. Acest fapt s-a dovedit a fi benefic pentru Europa crestina. n 1492 la Granada a fost nlaturat ultimul regat arab din Spania n timpul reginei Isabella de Castilla. n SE Europei civilizatia islamica a continuat sa se extinda odata cu Imperiul Otoman. Acesta s-a extins rapid n Asia Mica, fiind cucerit Imperiul Bizantin si orasul Constantinopol n 1453. A continuat sa se extinda n Peninsula Balcanica. Sfrsitul Imperiului Otoman s-a produs dupa primul razboi mondial. n 1924 Turcia a devenit stat sub conducerea lui Kemal Ataturk. Tot n secolul XX au luat nastere mai multe state n care populatia dominanta este cea musulmana: Egipt(1928), Arabia Saudita(1932), Irak(1932), Afganistan(1933), Yemen(1937),

Indonezia(1945), Siria(1946), Pakistan(1947), Libia(1951), Sudan(1956), Tunisia(1956), Maroc(1956), Guineea(1958), Senegal(1960), Somalia(1960), Mali(1960), Kuweit(1961), Malayesia(1963) si Bangladesh(1972). La acestea se numara si statele aparute dupa caderea Uniunii Sovietice: Azerbaidjan, Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenia, Tadjikistan.

Caracteristicile religiei islamice

Civilizatia islamica are la baza patru principii fundamentale(usul): Coranul, Sunna(traditiile), Ijma(parerea generala) si Ijtihad(gndirea individuala) . Coranul este considerat a fi cuvntul lui Allah, transmis lui Mohamed prin arhanghelul Gavril. Este mpartit n 114 Surah (capitole) de dimensiuni diferite. Capitolele scrise de profet la Mecca au o dimensiune etica si religioasa, facndu-se referire la Ziua Judecatii. Capitolele scrise la Medina au un caracter social si politic. Sunna este formata din traditii si presupune urmarea exemplelor profetului cuprinse n Hadith. Hadith cuprinde faptele si nvataturile profetului. Aceasta scriere are o mare importanta pentru sunniti, siitii avnd alt Hadith. Doctrina Ijma fost introdusa n secolul VIII pentru a uniformiza teoria si practica dreptului si de a evita diferentele de opinie individuale sau regionale. n Ijma mai sunt cuprinse si interpretari acceptate ale Coranului. Ijtihad a luat nastere pentru a gasi solutia juridica sau doctrinara a unei probleme. n vechime existau astfel o multime de interpretari contradictorii dar la nceputul mileniului II a fost nlocuita de qiyas (analogie), o procedura formala prin care interpretarea se poate face pe baza textelor din Coran si Hadith.

Cei cinci stlpi ai religiei islamice sunt norme sociale si religioase care au rolul de puncte de reper pentru comunitate. Shahadah sau marturisirea credintei este primul stlp si trebuie facut de fiecare musulman pentru a fi acceptat n comunitate. Marturisirea de credinta trebuie facuta cel putin o data n viata sub forma: ,,Allah este singura divinitate iar Mahomed este profetul lui Allah. Aceasta trebuie spusa cu voce tare, corect si cu convingere. Din marturisirea de credinta deriva si credinta n ngeri (n special arhanghelul Gavril, ngerul revelatiei), Cartile Sfinte(Coranul), profetii (inclusiv cei din alte religii crezndu-se astfel ca divinitatea a trimis astfel mesaje fiecarui neam) si Ziua Judecatii. Cel de-al doilea stlp l constituie cele cinci rugaciuni zilnice. Aceste rugaciuni pot fi facute individual deoarece nu toti au timpul necesar de a se duce la moschee. Prima rugaciune este facuta nainte de rasaritul soarelui, a doua imediat dupa prnz, a treia mai trziu dupaamiaza, a patra imediat dupa apus iar a cincea nainte de a se culca. nainte de fiecare rugaciune sunt necesare ablutiunile (spalarea rituala a minilor, fetei si picioarelor). Muezinul este cel ce face chemarea la rugaciune de obicei din turnul unei moschei. La nceputul rugaciunii imam-ul sta n fata tuturor, cu fata nspre Mecca iar congregatia sta n spatele lui urmarindu-I miscarile. La fiecare miscare este repetata fraza ,,Allah este mare. O rugaciune speciala a congregatiei este cea de vineri, ce consta ntr-o predica (klutbah), facuta n limba locala dar care cuprinde si anumite formule n araba. n timpul slujbei sunt recitate versete din Coran ce pot avea continut religios, social sau politic. Astfel sunt dezbatute si importante probleme de interes general. Desi nu sunt obligatorii, rugaciunile nocturne (tahajjud), sunt ncurajate n timpul lunii Ramadanului. Cele cinci rugaciuni trebuie respectate dar exista si exceptii. n caz de boala rugaciunile pot fi facute din pozitia culcat iar n cazul unei calatorii cele doua rugaciuni de dupa-amiaza pot fi facute ntr-una singura, la fel si cele de seara. n practica, aceasta regula a rugaciunilor nu poate fi respectata ntocmai dar musulmanii respecta ziua de vineri, cnd se duc la moschee. Cel de-al treilea stlp este taxa numita zakat, singura taxa prevazuta de Coran. Aceasta este platita anual fie n bani, fie n produse, n functie de cstigul fiecaruia pe acel an si de

categoria sociala din care face parte. Zakat-ul este colectat de catre stat si este folosit n special pentru saraci dar si n alte scopuri de ntrajutorare. n cele mai multe state aceasta practica se face pe baza de voluntariat dar anumite state musulmane vor ca aceasta sa redevina obligatorie. Postul din luna de Ramadan (a noua luna din calendarul musulman) constituie al patrulea stlp de credinta. Postul ncepe la rasaritul soarelui si se termina la apus, n timpul zilei fiind interzis consumul oricarui fel de mncare sau bautura. Conform Coranului luna de Ramadan a fost luna primei revelatii, postul avnd astfel rolul de purificare spirituala. Exceptie de la post o pot constitui cei n vrsta sau cei bolnavi incurabil. n acest caz, postul poate fi substituit cu hranirea unui om sarac. Al cincilea stlp este peregrinajul anual la Mecca, ce trebuie facut de fiecare musulman macar o data n viata, n masura n care si permite sa-si asigure proviziile necesare calatoriei si sa asigure familiei lasate acasa un trai decent. O procesiune speciala este facuta n Moscheea Sacra pe data de 7 a lunii Dhu-al-Hijjah (ultima luna a calendarului musulman). Peregrinajul ncepe pe 8 si se sfrseste pe 12 sau 13. Toti peregrinii intra n aceasta perioada n starea de ihram: acestia trebuie sa poarte un vesmnt ct mai simplu, sa nu-si taie parul sau unghiile, sa nu aiba relatii sexuale etc. Principalele activitati ale peregrinajului sunt: mersul de sapte ori n jurul Kabah (Moscheea Sfnta), atingerea si sarutarea Pietrei Negre (Hajar-al-Aswad) si escaladarea de sapte ori a muntilor Safa si Marwah. n a doua faza a peregrinajului, peregrinul merge de la Mecca spre Mina, ce se afla la ctiva km departare, unde asista la o procesiune speciala. A. Dreptul islamic Conceptul de Drept Islamic nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi si practice juridice, sfera sa este mult mai larga, extinzndu-se si n domeniul prescriptiilor etice, de comportare sociala, de igiena chiar si de ritual religios.

La nceput Dreptul Islamic nu avea la baza o conceptie juridica organica sau o sistematizare riguroasa, el avea un caracter empiric: prezenta probleme, enunturi si prevederi n materie penala, de organizare a vietii de familie, a dreptului de proprietate si a tranzactiilor comerciale. De exemplu, Codul Penal nu avea o conceptie de ansamblu, ci cuprindea fie reglementari bazate pe textele coranice sau pe Hadith, fie pe legi noi date de califi, empiric si n functie de mprejurari. De pilda, rebeliunea si orice act care tulbura ordinea publica puteau fi pedepsite n mod cu totul arbitrar . Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la razbunare conform legii talionului (care este permisa si n Coran), dar spre deosebire de obiceiul consacrat n societatea araba preislamica vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si pe orice membru al familiei sau tribului sau. Pe de alta parte, actul de razbunare putea fi executat sub controlul cadiului. De obicei, Dreptul Islamic cauta sa nlocuiasca vendeta prin plata unui pret de rascumparare (dirja), dar numai pentru primul omor, nu si n cazul de recidiva. Caci Coranul recomanda sa faci binele n locul raului, promitnd celui ce iarta fericirea Raiului. Totodata putem aminti, tot n material Dreptului Penal, ca furtul se pedepsea cu taierea minii drepte, iar tlharirea cu moartea. Dreptul de proprietate era recunoscut tuturor (cu exceptia sclavilor): barbati, femei, musulmani, sau nemusulmani (chiafiri). O serie de prescriptii nsa i limitau exercitarea efectiva. Astfel erau dispozitiile formulate extreme de minutios care reglementau conditiile mostenirii si care vizau n mod special protejarea femeilor si a anumitor categorii de mostenitori. n orice caz, testatorul nu putea dispune liber prin testament dect de cel mult o treime din cuantumul succesiunii, restul era supus, inderogabil, unor forme precise si detailate partajari. Orice testament si orice act de proprietate trebuia sa fie ncheiat n prezenta a doi martori. Tranzactiile comerciale erau foarte riguroasa reglementate, caci prescriptiile religioase islamice impuneau o corectitudine desavrsita. Astfel, n actul de vnzare-cumparare, trebuiau specificate, clar si exact, natura si starea obiectului vndut. Legea islamica nu intervenea direct

n viata economica, n stabilirea sau controlul preturilor, dar interzicea acapararea marfurilor n scop de specula.

B. Legislatia islamica Legislatia islamica (saria sau seriat-ul) nu este legea reala ci legea ideala, semnificatia cuvntului nu se limiteaza la lege, la drept, ci adeseori este mai ampla, apropiindu-se de sensul de revelatie. Astfel legislatia islamica este de origine divina. Motivul pentru care musulmanii se supun acestor legi este pentru ca Dumnezeu le comanda astfel. Ei sunt ncurajati sa nteleaga ntelepciunea din spatele legii, totusi acest lucru nu este obligatoriu; ntelegerea fiind un dar aditional. De exemplu mncatul carnii de porc este interzis pentru ca asa a spus Dumnezeu. Musulmanii se abtin n a mnca din acest motiv, si nu pentru ca s-a ntmplat sa se afle stiintific ca ea contine boli si este cea mai putin sanatoasa carne. Chiar daca oamenii de stiinta au fost n stare din punct de vedere genetic sa stabileasca carnea de porc ca fiind libera de orice boala, tot va fi interzis a mnca carne de porc. O societate islamica poate legisla orice fel de legi pentru mbunatatirea vietii (de exemplu legislatia rutiera) atta timp ct ele nu sunt n contradictie cu legislatia islamica Sursele legislatiei islamice Acest ansamblu de norme, de prescriptii (legislatia islamica sau seriat- ul) este stabilit n primul rnd n textul Coranului. Aceasta carte este, n conceptia islamica, o finala, infailibila, directa si completa nregistrare a cuvintelor exacte ale Lui Dumnezeu (Allah). Cu alte cuvinte Coranul este cuvntul direct al Lui Dumnezeu, nici un singur cuvnt din Coran nu este al lui Muhamed, toate sunt cuvintele Lui Dumnezeu, revelate profetului de catre ngerul Gavriil. O a doua sursa este Sunnah Profetului Muhamed. Ca si Coranul, este inspirata de la Dumnezeu prin profetul Sau. Spre deosebire de Coran, ea nu este direct literal cuvntul Lui Dumnezeu. Sunnah

se refera la zicerile, actiunile si aprobarile tacite ale profetului Muhamed. Tot n cadrul acestei prezentari mai putem mentiona si Hadith-ul care reprezinta raportarile si naratiunile despre Sunnah si care sunt, la rndul lor, adunate n mai multe carti. Acest ansamblu de norme, de prescriptii (legislatia islamica sau seriat ul) a fost amplu dezvoltat, n perioada secolelor sapte-treisprezece, si enuntat n principiile de jurisprudenta ale diferitelor scoli de drept, azi aceste scoli sunt n numar de patru, de aici deducem existenta si a patru doctrine juridice acceptate si aprobate n Islam. Prima este Jurisprudenta Henefi, aceasta a fost redactata pe baza culegerilor scrise de catre Abu Yusuf, Zufar si alte mari personalitati ale religiei islamice. A doua este Jurisprudenta Safii, ea este ntemeiata de catre Muhammad Ibni Idrises Safii. A treia este Jurisprudenta Malika, ntemeietorul ei este Malika Iban Anas. Iar ultima este Jurisprudenta Hambali, ntemeietorul ei este Ahmed Ibin Hanbel. Toate aceste patru doctrine juridice au capatat contur aproximativ dupa doua sute de ani de la moartea profetului. Maretia celor patru doctrine diferite este determinata de existenta unor realitati diferite, dar cum am mai precizat toate cele patru sunt acceptate si aprobate.

Bibliografie

1. Anghelescu Nadia Introducere n Islam, colectia Orizonturi

spirituale, editura Enciclopedica, Bucuresti 1993, pag. 99-110. 2. Drmba Ovidiu Istoria culturii si civilizatiei, volumul IV, editura Saeculum, 2002. 3. Ebul A la el-Meumudi Seyyid Introducere n Islam, S.C. Chrater SRL, Bucuresti 1991, pag. 97, 99, 104, 105, 106. 4. Eliade Mircea Istoria credintelor si ideilor religioase, volumele II si IV, editura stiintifica si Enciclopedica, 1986. 5. Miquel Andr Islamul si civilizatia sa . 6. Ottorino Jannone ABC-ul drepturilor omului. 7. Revista romana de drepturile omului, numarul 1 pe 1993. Alte surse: www.islam.ro