Tema 2.

Creativitatea – baza inovării

Necesitatea stimularii creativitatii. Necesitatea stimularii creativitatii in orice profesie

si la orice nivel, dar, mai ales, in activitatea de cercetare stiintifica, are la baza constatarea ca, din
atatia licentiati in domeniul tehnic, economic si stiintific, in gneral, cu rezultate exceptionale in
perioada facultatii, un numar foarte reduc aduc rezultate exceptionale si valoroase in profesiunea
lor. J.P. Guilford estima in acest sens ca doar doua persoane dintr-un milion au devenit celebre
prin rezultatele lor profesionale.
Acesta stare de fapt a fost explicata de catre multi specialisti prin faptul ca sistemul de
educatie nu este unul stimulativ pentru creativitate. Stilul de predare, de invatare, si in special de
evaluare a performantelor scolare contribuie la dezvoltarea unor capacitati (memorie,
conformism), care permit obtinerea unor note mari, dar care inabuse factorii creativitatii
(spontaneitate, receptivitate, spirit imaginativ, curiozitate etc.).
Rezultatele cercetarilor efectuate in domeniul tehnico-stiintific au evidentiat ca
principalele neajunsuri in afirmarea creatoare a personalitatii urmatoarele:
a) Inhibarea imaginatiei creatoare ca urmare a influentei unor factori, intre care:
- insuficienta activare a imaginatiei creatoare;
- frecventa mult mai mare a interactiunilor neprofesionale fata de cele profesionale;
- specializarea ingusta a membrilor uui colectiv;
- stilul de management preponderent autoritar;
- recompensarea si promovarea oamenilor dupa criterii formal-administrative.
b) Preponderenta motivatiei extrinseci, intrucat interesul pentru recompensarea
activitatii este mai puternic decat acela priind continutul muncii.
c) Prezenta unor atitudini anticreative (comoditate intelectuala, conformism etc.).
Stimularea creativitatii personalului se justifica si prin aceea ca activitatea creativa este
educabila, chiar daca unele elemente native au importanta lor intr-un proces creativ.

Conceptul de creativitate. Termenul de creativitate a fost introdus în anul 1938 de G.W.

Allport ca o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, deci o anumită organizare a proceselor
psihice în sistemul de personalitate. Exista peste 300 de incercari de a defini notiunea de
creativitate.
Trăsăturile definitorii ale creativităţii sunt noutatea şi originalitatea ideilor, soluţiilor,
comportamentelor. Noutatea se referă la diferenţa de timp la care apare un produs (concept, idee
etc.) faţă de celelalte precedente iar originalitatea se apreciaza prin raritatea produsului. Alte
trăsături ale creativităţii sunt eficienţa, productivitatea, utilitatea. Multe idei pot fi noi, originale,
dar nu sunt creative deoarece nu sunt utile sau nu sunt eficiente.
Există mai multe forme de creativitate. După modul de desfăşurare a activităţii creatoare
pot exista creativitate individuală, colectivă şi socială. După conţinut, există creativitate tehnică,
ştiinţifică, artistică, organizatorică politică etc.
Activitatea creativă implică:
- selectarea informaţiei, deci identificarea unui domeniu, a unor elemente la care
se pot aduce contribuţii noi;
- realizarea propriu-zisă a actului creativ, prin realizarea de noi conexiuni;
- analiza produsului actului creativ, pentru a stabili dacă va fi acceptat pe piaţă.

Etapele procesului creativ. Procesul creativ necesită o foarte bună pregătire de

specialitate, un spirit de observaţie deosebit, capacitate de intuiţie remarcabilă, efort deosebit.
Majoritatea specialistilor in domeniu considera ca exista patru etape ale procesului creativ:
- Pregătirea sau prepararea este o etapă complexă în care au loc:
 observaţia şi sesizarea problemei, a unei dificultati, a unei nevoi sau a unei situatii
pentru care nu exista solutii;
 analiza şi definirea problemei;
 strângerea materialului informaţional, formularea de ipoteze preliminare,
restructurarea materialului şi apariţia primelor soluţii.
- Incubaţia este etapa de aşteptare, în care activitatea se desfăşoară preponderent în
plan mintal; persoana este aparent pasivă, dar mintal realizează operaţii de combinare
şi sinteză între informaţiile deja stocate şi cele noi.
- Iluminarea este momentul central al creaţiei: ideea, soluţia apare brusc, fără
intervenţia unei persoane, prin asociaţii, analogii între domenii.
 - Verificarea este o etapă de elaborare, revizuire şi cizelare a ideilor, soluţiilor. Pentru
domeniul tehnico-ştiinţific, verificarea se realizează în trei faze, prin: proiectul pentru
materializarea ideii într-o soluţie tehnică reală, execuţia, prin realizarea fizică la nivel
de laborator, experimentele pentru confirmarea practică a realizării ideii.

Metode şi tehnici de stimulare a creativităţii

Producerea ideilor necesită metode şi tehnici speciale. Metodele trebuie să fie combinate,
utilizate alternativ (pentru a nu se instala rutina), iar trecerea de la o metodă la alta să se realizeze
cu uşurinţă.
Metodele sunt foarte diverse, grupându-se în trei categorii:
A. Metode imaginative:
a. Brainstorming;
b. Sinectica;
c. Metoda carnetului colectiv;
d. Phillips 66.

B. Metode euristice (divergente):

a. Metoda morfologică;
b. Matricea descoperirilor;
c. Concasajul.

C. Metode de abordare logică (convergente):

a. analiza funcţională;
b. analiza morfologică;
c. analiza grafică.