M Rosu Matematica An II

Program postuniversitar de conversie profesională
pentru cadrele didactice din mediul rural

Forma de învăţământ ID - semestrul III
MATEMATICĂ III
Mihail ROŞU
2006
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
Matematică III
Mihail ROŞU
2006
© 2006 Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
Nici o parte a acestei lucrări

nu poate fi reprodusă fără
acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării
ISBN 10 973-0-04561-5;
ISBN 13 978-973-0-04561-1.
Cuprins
CUPRINS
Introducere ......................................................................................................... 3
I. Metoda figurativă .................................................................................... 5

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................... 5
1.2. Aflarea a două necunoscute când se dau suma şi diferenţa lor ........ 5
1.3. Aflarea a două necunoscute când se dau suma şi raportul lor.......... 9
1.4. Aflarea a două necunoscute când se dau diferenţa şi raportul lor .. 11
1.5. Alte categorii de probleme rezolvabile cu metoda figurativă ........... 14
1.6. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare ....................... 18
1.7. Lucrare de verificare 1 ..................................................................... 18
1.8. Bibliografie....................................................................................... 18
II. Metoda comparaţiei............................................................................... 19

2.1. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................... 19
2.2. Metoda comparaţiei....................................................................... 19
2.2.1. Eliminarea unei necunoscute prin scădere ......................... 20
2.2.2. Eliminarea unei necunoscute prin înlocuirea ei .................. 26
2.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................... 28
2.4. Bibliografie .................................................................................... 29
III. Metoda falsei ipoteze ............................................................................ 30

3.2. Metoda falsei ipoteze .................................................................... 30
3.4. Bibliografie .................................................................................... 37
.
IV. Metoda mersului invers ....................................................................... 38
4.2. Metoda mersului invers ................................................................ 38
4.3. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare....................... 43
4.4. Lucrare de verificare 2 ................................................................. 44
4.5. Bibliografie .................................................................................... 44
V. Probleme de mişcare ........................................................................... 45

5.2. Probleme de mişcare ................................................................... 45
5.2.1. Distanţă, viteză, timp .......................................................... 46
5.2.2. Mobile care se deplasează în acelaşi sens ........................ 50
5.2.3. Mobile care se deplasează în sens contrar ........................ 53
5.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare .................... 56
5.4. Bibliografie .................................................................................... 57
Proiectul pentru Învăţământul rural 1

Cuprins
VI. Probleme de logică ............................................................................... 58

6.2. Probleme de logică ....................................................................... 58
6.3. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare....................... 68
6.4. Lucrare de verificare 3 .................................................................. 68
6.5. Bibliografie .................................................................................... 69
VII. Probleme ce conţin tabele, diagrame, grafice ................................... 70

7.2. Probleme ce conţin tabele, diagrame, grafice .............................. 70
7.2.1. Probleme ce conţin tabele .................................................. 71
7.2.2. Probleme ce conţin diagrame ............................................ 73
7.2.3. Probleme ce conţin grafice ................................................. 74
7.4. Bibliografie .................................................................................... 81
VIII. Elemente de teoria probabilităţilor ...................................................... 82

8.2. Elemente de teoria probabilităţilor ................................................ 82
8.2.1. Evenimente ........................................................................ 83
8.2.2. Probabilitate ....................................................................... 88
8.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare .................... 94
8.4. Lucrare de verificare 4 .................................................................. 94
8.5. Bibliografie .................................................................................... 95
.
IX. Probleme nonstandard ........................................................................ 96
9.2. Probleme nonstandard .................................................................. 96
9.3. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................... 103
9.4. Bibliografie .................................................................................. 103
Bibliografie minimală ......................................................................... 104
2 Proiectul pentru Învăţământul rural

Introducere
INTRODUCERE
Cursul de faţă îşi propune formarea şi dezvoltarea capacităţii de a

rezolva probleme de matematică cu metode aritmetice, exersarea priceperii
de a recunoaşte clasa căreia îi aparţine o problema tipică dată, precum şi
familiarizarea cu tipologia problemelor de matematică ale ciclului primar.
Concepţia care a stat la baza structurării modulului a constat în
prezentarea gradată a categoriilor de probleme, în ordinea descrescătoare a
frecvenţei utilizării acestora în matematica şcolară a claselor I – IV şi a
perspectivelor previzibile de abordare a unor noi tipuri de probleme ce pot fi
întâlnite de şcolarii mici.
S-a urmărit ca cititorul să-şi formeze capacitatea de a stabili metoda de
rezolvare adecvată unei probleme date, ca şi priceperea de a aplica
algoritmul corespunzător, conştientizând şi argumentând fiecare pas al
acestuia, în perspectiva activităţii directe cu elevii, în lecţiile de matematică.
Conţinutul său este structurat pe probleme tipice clasice (rezolvabile
prin metoda figurativă, metoda comparaţiei, metoda falsei ipoteze, metoda
mersului invers şi probleme de mişcare), probleme ce tind să devină clasice
prin includerea în matematica şcolară a unor noi zone (logică,
tabele,diagrame şi grafice, probabilităţi şi probleme nonstandard).
Parcurgerea cursului de faţă presupune o învăţare activă accentuată,
ce urmăreşte cultivarea capacităţii de a gândi logic, de a construi
raţionamente corecte, adecvate contextului oferit de probleme şi de exersare
a calităţilor necesare unui rezolvitor de probleme matematice.
După parcurgerea şi asimilarea cursului, aşteptăm, la cititor, apariţia
următoarelor competenţe specifice:
• identificarea raţionamentelor şi algoritmilor necesari în rezolvarea
aritmetică a unor tipuri de probleme matematice;
• operarea cu strategii rezolutive adecvate în contextul rezolvării
problemelor;
• manifestarea unor atitudini pozitive faţă de activitatea de
rezolvare a problemelor.
Cursul reprezintă o apropiere de activitatea matematică specifică
institutorului sau profesorului pentru învăţământul primar, care, pentru a-i
conduce pe elevi în rezolvarea problemelor, trebuie să dispună el însuşi de
capacităţile, aptitudinile şi atitudinile corespunzătoare.
Finalizarea cursului presupune şi rezolvarea a 4 lucrări de verificare, ce
se află la sfârşitul unitaţilor de învăţare 1 (Metoda figurativă), 4 (Metoda
mersului invers), 6 (Probleme de logică) şi 8 (Elemente de teoria
probabilităţilor).

Introducere
Lucrările de verificare, rezolvate, vor fi transmise tutorelui într-o

modalitate stabilită de comun acord (e-mail, probă scrisă etc).
Punctajul propus pentru rezolvarea fiecărei lucrări se află menţionat
după enunţul subiectelor.
Ponderea acestor lucrări de verificare, ce reprezintă evaluarea
continuă, este de 50% din evaluarea de bilanţ.

Metoda figurativă
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
Metoda figurativă
Cuprins
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare ............................................................................ 5

1.2. Aflarea a două necunoscute când se dau suma şi diferenţa lor .......................... 6
1.3. Aflarea a două necunoscute când se dau suma şi raportul lor ............................ 9
1.4. Aflarea a două numere când se dau diferenţa şi raportul lor ............................. 11
1.5. Alte categorii de probleme rezolvabile cu metoda figurativă.............................. 14
1.6. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare ......................................... 18
1.7. Lucrare de verificare 1....................................................................................... 18
1.8. Bibliografie......................................................................................................... 18
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare
La sfârşitul acestei de învăţare, studenţii vor fi capabili:

- să discrimineze problemele rezolvabile cu metoda figurativă;
- să aplice, în rezolvarea problemelor, algoritmul corespunzător;
- să descopere mai multe căi de rezolvare (diferite total sau parţial) pentru
problemele de acest tip.

Metoda figurativă
1.2. Aflarea a două necunoscute când se dau suma şi diferenţa lor
Dacă în problemă se dau suma (cât au împreună) şi diferenţa

recunoaşte
(cu cât este mai mare una decât cealaltă) a două mărimi şi se cere
rea tipului
aflarea acestora, atunci problema este rezolvabilă prin metoda
de
figurativă.
problemă
algoritmul • Se reprezintă convenabil (de cele mai multe ori, prin

segmente) cele două mărimi.
rezolvării
• Se urmăreşte ca cele două mărimi să devină egale.
Acest fapt este realizabil pe două căi: presupunând că ambele
devin egale cu cea mare.
Dacă alegem prima variantă, atunci paşii următori ai algoritmului
sunt:
• Observă că luând „ceva” de la cea mare, suma lor se
micşorează cu acel „ceva” (care este difernţa celor două).
Deci, scade din sumă, diferenţa (S - D).
• Observă că au diferit două mărimi egale (cu cea mică) şi
atunci suma lor (atemţie: S – D!) se împarte la 2 pentru a
găsi una dintre ele (cea mică!). deci, (S - D) : 2.
• Cealaltă mărimese poate afla sau prin adăugarea diferenţei
la valoarea mărimii aflate (cea mică) sau scăzând din suma
iniţială valoarea mărimii aflate.
temă Stabileşte paşii algoritmului în situaţia că ambele mărimi au
instant devenit egale cu cea mare.
generalizare Dacă S şi D reprezintă suma, respectiv diferenţa a două

necunoscute n şi N, atunci aceste necunoscute se determină astfel:
n = (S - D) : 2 şi N = (S + D) : 2
problemă O pamblică lungă de 10 m trebuie tăiată în două părţi, astfel încât

rezolvată una dintre ele să aibă cu 2 m mai mult decât cealaltă. Câţi metri va
avea fiecare parte?
Rezolvare

Metoda figurativă
Să figurăm datele problemei, reprezentând cele două segmente

(ambele aşezate cu câte un capăt pe o aceeaşi verticală).
10
2
Pentru a obţine părţi egale cu cea mică, ar trebui „scoşi” de la cea

mare, 2m. Situaţie în care suma s-ar micşora şi ea cu 2, iar
imaginea ar deveni:
-2 10-2
Ar rămâne două părţi egale, care au împreună 10 – 2 = 8 (m).

Deci, una dintre ele (cea mai mică!) are 8 : 2 = 4 (m). Lungimea
celei mari este 4 + 2 = 6 (m) sau 10 – 4 = 6 (m).
R: 4m; 6m.
Rezolvă problema, presupunând că ambele părţi devin egale cu

cea mare.
temă
instant
• Atunci când problema se referă la mărimi discrete (mulţimi de

obiecte concrete) se pot folosi, pentru figurare, altceva decât
segmente: cerculeţe, ovale, simboluri diverse, inclusiv literale.
observaţii • Este posibilca problema să conţină mai mult de două mărimi:
tipul de raţionament rămâne acelaşi.
• Uneori, enunţul problemei nu conduce direct la algoritmul
prezentat, ci este necesară efectuarea unor paşi, care fac problema
reductibilă la tipul analizat.

Metoda figurativă
Test de autoevaluare 1
Rezolvă problemele:
1. Trei copii au cules împreună 100 de ciuperci. Ştiind că al doilea a cules cu
15 ciuperci mai multe decât primul, dar cu 10 mai puţine decât al treilea,
să se afle câte ciuperci a cules fiecare copil.
2. Soţul şi soţia au câştigat împreună, într-o lună, 1550 RON. După ce soţul
contribuie cu 350 RON la cheltuielile comune, iar soţia cu 200RON, ambii
rămân cu aceeaşi sumă. Ce venit a avut fiecare în acea lună?
Răspunsul va putea fi încadrat în spaţiul rezervat în continuare.

Metoda figurativă
1.3. Aflarea a două necunoscute când se cunosc suma şi raportul lor
Dacă în problemă se dau suma (cât au împreună) şi raportul (de

recunoaşterea câte ori este mai mare una decât cealaltă) a două mărimi şi se cere
tipului de aflarea acestora, atunci problema este rezolvabilă prin metoda
problemă figurativă.
- Se reprezintă convenabil (de cele mai multe ori, prin
segmente) cele două mărimi.
- Se pune în evidenţă raportul dat (a părţii egale pentru una
dintre mărimi b părţi egale pentru cealaltă).
De multe ori, când se precizează de câte ori este mai mare una
dintre mărimi decât cealaltă, se consideră că cea mai mică
reprezintă o parte şi se determină numărul de părţi egale de pe
cealaltă.
- Se calculează numărul total de părţi egale ce formează
cele două mărimi (a + b).
- Se află valoarea uneia dintre părţile egale, împărţind
suma la numărul total de părţi egale (S : (a + b)).
- Se află valorile necunoscute ale mărimilor, ţinând seama
de numărul părţilor egale ce le compun (S : (a + b) x a,
respectiv (S : (a + b)x b).
temă
instant Am aflat una dintre cele două necunoscute. Găseşte o cale,
diferită de cea prezentată mai sus, pentru determinarea celei de a
doua necunoscute.
generalizare
Dacă S reprezintă suma, iar a/b (cu a<b) raportul a două
necunoscute n. şi N, atunci aceste necunoscute se determină astfel:
Atenţie !
Nu se S S
simplifică! n= ⋅a şi N = ⋅b .
a+b a+b
problemă
rezolvată Doi copii au împreună 140 de timbre. Unul dintre ei are ¾ din cât
are celălalt. Câte timbre are fiecare copil?
Rezolvare
Să figurăm datele problemei, reprezentând cele două
necunoscute (numărul de timbre ale fiecărui copil) prin segmente.
Metoda figurativă
Întrucât una dintre necunoscute reprezintă 3 pătrimi din cealaltă,

segmentul corespunzător acesteia va avea 3 părţi egale, în
segmentul corespunzător celelalte necunoscute, 4 părţi egale.
140
Numărul părţilor egale este 3 + 4 = 7. Cele 7 părţi egale reprezintă

140 de timbre. Deci, valoarea uneia dintre părţile egale este
140 : 7 = 20 (timbre).
Primul copil are 3 x 20 = 60 (timbre), iar cel de al doilea 4 x 20 =
80 (timbre).
R: 60 timbre, 80 timbre.
temă Am aflat că primul copil are 60 de timbre. Află numărul de timbre

instant al celui de al doilea copil, pe o altă cale decât cea prezentată mai
sus.
1. Trei copii au strâns împreună 140 de nuci. Ştiind că al doilea a strâns de 4 ori mai
multe decât primul şi de două ori mai multe decât al treilea, să se afle câte nuci a
strâns fiecare copil.
2. La un chioşc sunt 230 reviste şi ziare. După ce s-au vândut 120 ziare şi 50 de
reviste, ziare au rămas de două ori mai multe decât reviste. Câte ziare şi câte
reviste erau la început?

Metoda figurativă
1.4. Aflarea a două necunoscute când se cunosc diferenţa şi

raportul lor
recunoaşterea Dacă în problemă se dau diferenţa şi raportul a două mărimi şi

tipului de se cere aflarea acestora, atunci problema este rezolvabilă prin
problemă metoda figurativă.
- Se reprezintă convenabil cele două mărimi.

algoritmul - Se pune în evidenţă raportul dat a/b(a<b), figurând pe
rezolvării unul dintre segmente a părţii egale, iar pe cealaltă, b
părţi egale.
- Se calculează diferenţa dintre numărul de părţi egale
ale fiecărei necunoscute (b - a).
- Se află valoarea uneia dintre părţile egale, împărţind
diferenţa necunoscutelor la diferenţa părţilor (D : (b -
a)).
- Se află valorile necunoscute ale mărimilor, ţinând
seama de numărul părţilor egale ce le compun (D . (b
- a) x a, respectiv D : (b -a) x b).
temă
instant Am aflat că una dintre cele două necunoscute. Găseşte o cale,
diferită de cea prezentată mai sus, pentru determinarea celei de
a doua necunoscute.

Metoda figurativă
generalizare
a
Dacă D reprezintă diferenţa, (cu a<b) raportul a două
b
necunoscute se determină astfel:
D D
n= ⋅ a şi N = ⋅b
problemă b−a b−a
rezolvată
Mama a cumpărat cu 6 kg mai multe prune decât gutui.
Gutuile cântăresc de 4 ori mai puţin decât prunele cumpărate.
Ce cantitate de prune şi ce cantitate de gutui a cumpărat?
Rezolvare
Să figurăm datele problemei, reprezentând printr-un segment
de lungime arbitrară cantitatea de gutui (cea mică). Atunci,
segmentul ce reprezintă cantitatea de prune va avea lungimea
de 4 ori mai mare şi va fi cu 6 mai mult decât celălalt
I_____I
I_____I_____I_____I_____I
6
Constatăm că diferenţa părţilor egale din cele două mărimi
este
4 – 1 = 3. Cum aceste 3 părţi egale reprezintă 6 kg, rezultă că
valoarea unei părţi egale este 6(kg) : 3 = 2 (kg). Prima mărime
(cantităţi de gutui) are o singură parte egale, deci chiar 2 Kg. A
doua mărime (cantitatea de prune), este de 4 ori mai mare, deci
4 x 2 kg = 8 kg.
R: 8kg; 2kg.
Am aflat cantitatea de gutui. Găseşte o cale, diferită de cea

prezentată mai sus, pentru determinarea cantităţii de prune.
temă
instant

Metoda figurativă
1. Vârsta tatălui este de 5 ori mai mare de cât a fiului. Dacă tatpl avea 24 de ani la
naşterea fiului, să se afle câţi ani are acum, fiecare dintre ei.
2. Într-o cutie sunt bile roşii şi bile albastre. Dacă se scot 10 bile roşii şi 2 bile albastre,
numărul celor albastre este de 2/3 din numărul celor roşii, acestea fiind cu 12 mai
multe decât cele albastre. Câte bile de fiecare culoare au fost, la început, în cutie?

Metoda figurativă
1.5. Alte categorii de probleme rezolvabile cu metoda figurativă
Metoda figurativă conţine în ea o întreagă strategie necesară

„forţa” rezolvitorului de probleme matematice.
metodei După cunoaşterea enunţului unei probleme, în majoritatea
figurative cazurilor, rezolvatorul are tendinţa să-şi figureze datele acesteia,
pentru a intui mai bine contextul şi relaţiile dintre date, dintre
acestea şi întrebarea problemei. Este nevoia justificată de apelare
la intuiţie pentru familiarizarea cu problema.
Din acest motiv, în afara celor trei tipuri clasice, prezentate
exemplul 1 anterior, există şi alte clase de probleme rezolvabile cu această
metodă.
Să exemplificăm!
Dacă se aşează câte un elev întro bancă, rămân 9 elevi în
picioare; dacă se aşează câte doi elevi într-o bancă, rămân 3 bănci
libere.
Câţi elevi şi câte bănci erau?
Rezolvare
Să încercăm să ne imaginăm „filmul” indus de enunţul problemei,
figurând informaţiile oferite. Vom reprezenta o bancă prin şi un
elev prin O.
Prima imagine reprezintă băncile din clasă, câte un elev în fiecare
bancă şi 9 elevi în picioare.
O O O ..... O
O O O……..O
9 elevi
Pentru a ajunge la informaţia finală (câte 2 elevi într-o bancă şi 3
bănci libere), să ne conturăm următoarea imagine, în care 3 bănci
sunt libere. Cei 3 elevi ce se aflau în aceste bănci vor fi „trimişi”
lângă ceilalţi 9, aflaţi deja în picioare.
OO OO O
În ultima imagine, apar cele 3 bănci libere, iar în fiecare dintre

celelalte trebuie să se mai aşeze 2 (elevi ce ar trebui să fie în
fiecare bancă) – 1 (elev ce se află deja în fiecare dintre aceste
bănci) = 1 (elev).
În câte bănci se pot aşeza cei 9 + 3 = 12 elevi aflaţi în picioare?
În 12 : 1 = 12 bănci.
Deci, vor fi 12 bănci ocupate cu 2 elevi şi 3 bănci libere. Adică, în
clasă erau 12 x 2 = 24 elevi şi 12 + 3 = 15 bănci.
R: 24 elevi; 15 bănci
Într-o curte sunt raţe şi purcei, în total 13 capete şi 32 picioare.

Metoda figurativă
exemplul 2 Câte raţe şi câţi purcei sunt?
Rezolvare
Să figurăm cele 13 animale, prin nişte ovale.
……….
Să reprezentăm apoi picioarele. Oricum, fiecare animal are cel
puţin două picioare.
……….
S-au „folosit” în felul acesta 13 x 2 = 26 picioare. Au rămas

„disponibile”, 32 – 26 = 6 picioare. Deoarece un purcel are cu 4 – 2
= 2 picioare mai mult decât o raţă, adăugăm câte două picioare la
un număr de animale.
………. ...........
Se mai pot adăuga încă două picioare la un număr de 6 : 2 = 3

animale, deci sunt 3 animale cu 4 picioare (purcei) şi atunci,
13 – 3 = 10 sunt animale cu două picioare (raţe).
R: 10 raţe; 3 purcei.
Într-un vas cu fructe sunt de 3 ori mai multe prune decât mere.
Doi copii au fiecare câte un măr şi o prună. Rămân în vas de 4 ori
exemplul 3 mai multe prune decât mere. Câte prune şi câte mere erau la
început în vas?
Rezolvare
Să figurăm un măr prin litera M şi o prună , prin litera P (dacă
aptitudinile pentru desen ne permit, putem reprezenta imaginile
pentru măr şi prună).
Prima informaţie din enunţ: sunt de 3 ori mai multe prune decât
mere.
Aceasta înseamnă că fiecărui măr îi corespund 3 prune, deci am
putea forma grupe conţinând fiecare 1 măr şi 3 prune.
P P P P P P ----- P P
M M M ------M
P P P P
Câte astfel de grupe se por forma?
Metoda figurativă
Nu ştim! (Dacă am ştii, ar însemna că ştim numărul de mere, iar

numărul prunelor prunelor de trei ori mai mare).
Ce se întâmplă în continuare? Doi copii iau fiecare câte un măr.
PP PP PP ----- P P
M ------M
P P P P
şi o prună:
PP PP P P ----- P P
M ------M
P P.
Rămân în vas de 4 ori mai multe prune decât mere. Aceasta
înseamnă că fiecărui măr ar trebui să-i corespundă căte 4 prune.
Ce avem acum? Grupe formate din câte 1 măr şi 3 prune (nu ştim
câte!) şi 2 x (3 - 1) prune (din cele 2 grupe „destrămate”).
Ce trebiue să facem pentru ca în fiecare grupă să avem 1 măr şi 4
prune? Să aşezăm în fiecare grupă rămasă 4 – 3 = 1 prună.
Câte prune disponibile avem? 4.
La câte grupe se aşează, câte una, cele 4 prune? Evident, la
4 : 1 = 4 grupe. Deci, numărul grupelor rămase este 4.
Căte grupe au fost la început? 4 + 2 = 6 grupe.
Deci, erau 6 mere şi 3 x 6 = 18 prune.
R: 6 mere; 18 prune
1. Elevii unei clase stau câte 2 în bancă şi o bancă este liberă. Pentru a se fotografia
cu învăţătoarea, se aşează cu toţii câte trei într-o bancă. Au rămas 4 bănci libere.
Câţi elevi şi câte bănci erau în clasă?
2. Câţi elevi sunt într-o clasă, ştiind că, dacă se formează grupe din câte o fată şi un
băiat, rămân 4 fete, iar dacă se formează grupe din câte două fete şi un băiat,
rămân 3 băieţi?

Metoda figurativă

Metoda figurativă
1.6. Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare

Testul 1
1. 20 ciuperci, 35 ciuperci, 45 ciuperci.

2. 850 RON, 700 RON.
Testul 2
1. 20 nuci, 80 nuci, 40 nuci.

2. 70 reviste, 160 ziare.
Testul 3
1. 30 ani, 6 ani.
2. 30 bile roşii, 10 bile albastre.
Testul 4
1. 20 elevi, 11 bănci.
2. 14 fete, 10 băieţi.
1.7. Lucrare de verificare 1

Rezolvă problemele.
1. Doi fraţi au acum împreună 17 ani. Când cel mare va avea 17 ani, cel mic va avea
14 ani. Câţi ani are fiecare, acum?
2. Numărul băieţilor care participă la un concurs sportiv este de 3 ori mai mare decât
numărul fetelor participante. 3 fete şi 3 băieţi abandonează şi astfel numărul fetelor
devine de 5 ori mai mic decât cel al băieţilor. Câţi băieţi şi câte fete au fost la
început?
3. Tata, mama şi fiul au împreună 85 ani. Câţi ani are fiecare, dacă vârsta mamei
reprezintă 7/8 din vârsta tatălui şi este cu 25 de ani mai mare decât vârsta fiului?
1.8. Bibliografie
1) Aron I., Herescu Gh., Aritmetică pentru învăţători, EDP, 1977;
2) Cherata v., Voicilă J., Mîndruleanu L., Metode şi tehnici de rezolvare a problemelor de
aritmetică, Editura SIBILA, 1954;
3) Roşu M., Matematica pentru formarea profesorilor din învăţământul primar Editura
METEOR PRESS, 2005.

Metoda comparaţiei
Metoda comparaţiei
Cuprins
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare......................................................................... 19

2.2. Metoda comparaţiei ......................................................................................... 19
2.2.1. Eliminarea unei necunoscute prin scădere......................................................... 20
2.2.2. Eliminarea unei necunoscute prin înlocuirea ei .................................................. 25
2.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................ 28
2.4. Bibliografie....................................................................................................... 29

- să discrimineze problemele rezolvabile cu metoda comparaţiei;
- să aleagă strategia rezolutivă convenabilă;
- să descopere mai multe căi de rezolvare (parţial diferite) pentru problemele de
acest tip.
2.2. Metoda comparaţiei
Dacă într-o problemă apar 3 mărimi fiecare dintre ele cu

recunoaşterea câte două valori numerice date, atunci aceasta este
tipului de rezolvabilă prin metoda comparaţiei.
problemă Denumirea metodei sugerează modul de abordare a
problemei: se compară primul şir de valori numerice ale
mărimilor, cu cel de al doilea şir.
Metoda comparaţiei se utilizează şi pentru rezolvarea
problemelor în care se dau câte o valoare numerică pentru 3
mărimi şi o relaţie între două dintre ele.
În rezolvare, se porneşte acum de la relaţia dintre cele
două mărimi, explicitând-o pe una în funcţie de cealaltă şi
apoi revenind în şirul valorilor numerice ale celor 3 mărimi.
În consecinţă, vom întâlni două variante ale acestei
metode, în care se urmăreşte eliminarea unei necunoscute
prin scăderea sau prin înlocuirea ei.

Metoda comparaţiei
2.2.1. Eliminarea unei necunoscute prin scădere
Au fost cumpărate 3 creioane şi 4 pixuri, plătindu-se 11 RON. Cu 7

prima RON se puteau cumpăra două pixuri şi 3 creioane. Cât costă un
problemă creion? Dar un pix?
rezolvată
Rezolvare
Constatăm că enunţul problemei face referire la 3 mărimi (număr de
creioane, număr de pixuri, suma plătită), pentru care oferă două şiruri
de valori.
Se aşează convenabil datele problemei (valorile unei mărimi plasate
una sub cealaltă, indiferent de ordinea în care apar în text), pe două
rânduri, corespunzătoare celor două situaţii:
3 creioane............4 pixuri..............11 RON
3 creioane 2 pixuri................7 RON.
Să comparăm cele două şiruri de date: numărul creioanelor este
acelaşi diferă doar numărul de pixuri şi suma plătită. Cele două valori
numerice ale sumei plătite diferă doar pentru că diferă numărul
pixurilor (numărul creioanelor fiind acelaşi).
Ideea rezolvării este eliminarea uneia dintre mărimi, prin scădere.
Diferenţa 4 – 2 = 2 (pixuri) induce o diferenţă de 11 – 7 = 4 (RON).
Adică, două pixuri costă 4 RON.
În continuare, problema nu mai prezintă dificultăţi. Se află preţul
unui pix, 4 : 2 = 2 (RON) şi se introduce această valoare în unul
(oricare!) dintre şirurile de date
Să introducem preţul (aflat!) al unui pix în primul şir de date. Dacă 1
pix costă 2 RON, atunci 4 pixuri vor costa 4 x 2 = 8 (RON).
Cum creioanele şi pixurile costă împreună, în acest caz, 11 RON şi
am aflat costul pixurilor, rezultă că cele 3 creioane vor costa 11 – 8 =
3 (RON) şi atunci 1 creion va costa
3 : 3 = 1 (RON).
R: 1 RON; 2 RON.
Ştiind că un pix costă 2 RON, introdu această valoare în cel de al

doilea şir de date şi (re)găseşte preţul unui creion.
temă
instant

Metoda comparaţiei
Au fost cumpărate 3 creioane şi 4 pixuri plătindu-se 11 RON. Cu 9

RON se puteau cumpăra 2 pixuri şi 5 creioane. Cât costă un creion?
Dar un pix?
a doua Rezolvare
problemă „Dar, nu este aceeaşi problemă, ca mai sus?!” – ar putea întreba
rezolvată cineva. Să vedem! Scriem datele problemei, observăm ce elemente
de noutate aduce şi care este strategia rezolvării în acest caz.
3 creioane..................4 pixuri....................11 RON
5 creioane..................2 pixuri......................9 RON
Asta era! La niciuna dintre mărimi nu mai există o aceeaşi valoare.
Nu se mai poate rezolva ca problema anterioară! Încă.
Dar dacă am încerca să avem, la una dintre primele mărimi, o
aceeaşi valoare numerică? Ar fi bine, dar unde?
Valorile numerice de la prima mărime (3 şi 5 creioane) nu-mi spune
încă nimic. Dar cele de la numărul pixurilor (4 şi 2)?
Parcă e mai bine, deoarece 4 este un multiplu al lui
2 (4 = 2 x 2) şi de la 2 aş putea ajunge la 4.
Cum? Prin înmulţire cu 2, fireşte. Dar dacă se cumpără de două ori
mai multe pixuri, atunci ar trebuie să se cumpere tot de două ori mai
multe creioane, iar cumpărătura ar costa de două ori mai mult. Aha!
Deci, dacă aş înmulţi cu 2 al doilea şir de date, înseamnă că se
cumpără de două ori mai multe creioane şi de două ori mai multe
pixuri, plătindu-se de două ori mai mult. Este corect!
Dar util! Sigur, pentru că de aici pornisem: să obţin aceeaşi valoare
numerică la pixuri, în ambele situaţii.
Să rescriem:
3 creioane………..4 pixuri…………11 RON
5 creioane……… 2 pixuri ………….9 RON / x2
adică,
10 creioane……… 4 pixuri …………18 RON
Am redus problema la cea anterioară (numărul de pixuri fiind
acelaşi în ambele şiruri de valori). Se elimină această mărime prin
scăderea valorilor aflate în primul rând, din valorile aflate în al doilea
rând.
Finalizează rezolvarea problemei, aplicând algoritmul prezentat la

problema anterioară.

Metoda comparaţiei
Au fost cumpărate 3 creioane şi 4 pixuri plătindu-se 11 RON. Tot 11

RON au costat 3 pixuri şi 5 creioane. Cât costă un creion? Dar un
pix?
Rezolvare
„De data aceasta, nu mă mai înşel! Există valori comune, ba chiar
două: 3 şi 11. deci, trebuie să se rezolve ca prima problemă”. Aşa ar
putea gândi cineva care nu conştientizează enunţul problemei (sigur,
nu tu!).
Să scriem datele problemei:
a treia 5 creioane……… 3 pixuri ………..11 RON.
problemă
rezolvată Constatăm că, la nici una dintre primele două mărimi, mu există o
aceeaşi valoare numerică, iar existenţa unei aceleiaşi valori la cea de
a treia mărime este irelevantă pentru rezolvarea problemei.
Ce să facem? Deocamdată nu se poate folosi niciuna dintre
strategiile prezentate anterior. Rămâne de urmat ideea de a reduce
problema dată la una care se încadrează în situaţiile cunoscute.
Să focalizăm, de exemplu, pe prima mărime. Valorile numerice
corespunzătoare ei sunt 3 şi 5. Caut o valoare la care se poate
ajunge şi pornind de la 3 şi de la 5, adică un multiplu comun al
acestora. Şi cel mai simplu ar fi să găsesc cel mai mic multiplu
comun, adică 15.
Cum pot ajunge la această valoare numerică? Înmulţind primul şir
de date cu 5 (adică: cumpărând de 5 ori mai multe creioane şi de 5 ori
mai multe pixuri, trebuie să plătim de 5 ori mai mult), iar al doilea şir
cu 3 (pe baza unui raţionament analog).
Adică:
3 creioane………..4 pixuri…………11 RON / x5
5 creioane……… 3 pixuri ………….9 RON / x3
sau

15 creioane………..9 pixuri …………33 RON.
Am rerus problema la cazul cunoscut (numărul de creioane fiind
acelaşi la ambele şiruri de valori).
Finalizează rezolvarea problemei, aplicând algoritmul prezentat la

început.

Metoda comparaţiei
Priveşte din nou rezolvarea acestei probleme!

Am ales (arbitrar) să obţinem aceeaşi valoare numerică la numărul
temă
creioanelor. Dar există şi o a doua opţine: obţinerea aceleiaşi valori la
instant
numărul pixurilor. Pe această cale, trebuie găsit, la început, cel mai
mic multiplu comun al numerelor 4 şi 3, apoi rezolvarea se face pe
modelul celei prezentate.
Rezolvă problema şi pe această a doua cale. Compară rezultatele

obţinute, efortul depus pe fiecare cale şi precizează care dintre ele ţi
se pare mai convenabil, şi de ce.
observaţie
temă
instant
• Asigură-te că problema dată este rezolvabilă prin metoda

comparaţiei!
• Dacă una dintre primele două mărimi are o aceeaşi valoare
numerică, atunci elimină mărimea respectivă prin scădere!
• Dacă nu, alege una dintre primele două mărimi şi caută
c.m.m.m.c. al celor două valori date ale acesteia!
• Înmulţeşte convenabil şirul/şirurile de date pentru obţinerea
valorii numerice comune (c.m.m.m.c) şi elimină mărimea
algoritmul respectivă prin scădere!
rezolvării • Găseşte răspunsul la problema simplă de împărţire ce se
obţine, pentru mărimea rămasă!
• Introdu această valoare în oricine dintre şirurile de date!
• Rezolvă problema simplă de scădere la care se ajunge!
• Găseşte răspunsul la problema simplă de împărţire ce se
obţine, pentru mărimea eliminată!

Metoda comparaţiei
Test de autoevaluare 1.
1. 13 saci cu făină şi 15 saci cu cartofi cântăresc1850 kg, iar 13 saci cu cartofi şi
15 saci cu făină cântăresc 1902 kg. Cât cântăreşte un sac cu făină? Dar un sac
cu cartofi?
2. 12 pahare şi 10 farfurii au costat 156 RON; 8 farfurii şi 10 pahare au costat 126
RON. Cât ar costa 6 pahare şi 6 farfurii?

Metoda comparaţiei
2.2.2.Eliminarea unei necunoscute prin înlocuirea ei
20 găini şi 7 raţe au consumat 34 kg de grăunţe. Ştiind că

problemă o raţă consumă cât două găini, să se afle câte kg de grăunţe
rezolvată a consumat o găină şi câte o raţă.
Rezolvare
Constatăm că enunţul problemei face referire la 3 mărimi
(numărul de găini, numărul de raţe şi cantitatea de hrană
consumată), pentru care oferă un singur şir de valori şi o
relaţie pentru primele două (o raţă consumă de 3 ori mai mult
decât o găină).
20 găini...............7 raţe..............3 kg grăunţe
1 raţă → 2 găini.
Ideea rezolvării constă în eliminarea uneia dintre mărimi

(„raţele”) prin înlocuirea ei (cu „găini”).
Ţinând seama de relaţia dată în enunţ, o raţă poate fi
„înlocuită” (din punct de vedere al hranei consumate) cu două
găini.
Dar, în şirul de valori numerice, se face referire la 7 raţe.
Acesta va putea fi „înlocuite” cu 7 x 2 = 14 găini.
Să reformulăm acum problema, oprindu-ne la şirul de valori
numerice şi „înlocuind” raţele.
20 găini..........14 găini................34 kg grăunţe.
Adică, 20 + 14 = 34 găini consumă 34 kg grăunţe. Deci, o
găină consumă 34 kg : 34 = 1 kg de grăunţe.
Cum o raţă consumă cât două găini, înseamnă că are nevoie
de 2 x 1 = 2 kg de grăunţe.
R: 1kg; 2kg.
observaţie După aflarea cantităţii de grăunţe consumată de o găină, se

poate înlocui în şirul de date, ca şi în tipul de problemă
anterior prezentată.
Rezolvă problema şi pe această a doua cale. Compară

temă rezultatele obţinute, efortul depus pe fiecare cale şi
instant precizează care dintre ele ţi se pare mai convenabilă şi de
ce.

Metoda comparaţiei
• Asigură-te că problema dată este rezolvabilă prim

metoda comparaţiei!
• Sesizează care dintre mărimi se poate elimina prin
algoritmul înlocuirea ei şi elimin-o!
rezolvării • Rezolvă problema simplă de înmulţire la care ne
conduce înlocuirea în şirul de valori numerice!
• Rezolvă problema simplă de adunare pentru valorile
numerice ale primelor două mărimi!
• Găseşte răspunsul la problema simplă de împărţire ce
se obţine, pentru mărimea rămasă!
• Înlocuieşte această valoare găsită relaţia de legătură
dintre primele două mărimi şi rezolvă problema simplă
obţinută.
1. S-au cumpărat 3 m stofă de calitatea I şi 4 m stofă de calitatea a doua şi s-a

plătit în total suma de 975 RON. 1 m stofă de calitatea a doua este de 3 ori mai
ieftin decât 1 m stofă de calitatea I. Cât costă 1 m din fiecare fel de stofă?
2. Un elev a cumpărat două cărţi de acelaşi fel şi 5 caiete, plătind în total 26 RON.
Cât costă 5 cărţi şi 2 caiete, dacă preţul unui caiet reprezintă un sfert din preţul
unei cărţi?

Metoda comparaţiei
1. Un elev a cumpărat 5 caiete şi două pixuri, plătind 22 RON. Cât costă două
caiete şi 5 pixuri, dacă 10 caiete şi 5 pixuri costă 45 RON?
2. Pentru o bibliotecă s-au cumpărat 9 dulapuri, 6 mese şi 64 scaune. O masă, un
scaun şi un dulap costă195 RON. Ştiind că o masă costă cât 3 scaune, iar un
dulap costă cât 3 mese, aflaţi valoarea mobilierului cumpărat.

Metoda comparaţiei
Testul 1
1. 80 kg; 54 kg.
2. 90 RON
Testul 2
1. 225 RON; 75 RON

2. 44 RON
Testul 3
1. Se elimină una dintre necunoscute (număr de caiete, număr de pixuri) prin

scădere. R: 13 RON.
2. Se elimină, pe rând, câte una dintre mărimi (număr de dulapuri, apoi număr de
mese) prin înlocuire cu număr de scaune şi se obţine preţul unui scaun (15
RON), apoi pretul unei mese, respectiv al unui dulap. R:2445 RON.

Metoda comparaţiei
2.4. Bibliografie

2) Cherată v., Voicilă J., Mîndruleanu L., Metode şi tehnici de rezolvare a problemelor de
METEOR PRESS, 2005.

Metoda falsei ipoteze
Cuprins
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare ...............................................................................

3.2. Metoda falsei ipoteze .............................................................................................
3.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..............................................
3.4. Lucrare de verificare 3 ...........................................................................................
3.5. Bibliografie .............................................................................................................

- să discrimineze problemele rezolvabile cu metoda falsei ipoteze;
- să descopere mai multe căi de rezolvare pentru problemele de acest tip.

3.2. Metoda falsei ipoteze
O problemă este rezolvabilă prin metoda falsei ipoteze dacă

recunoaşterea
în ea apar: o mărime cu două calităţi precizate, pentru care se
tipului de
caută două valori numerice, cunoscând suma acestora şi o a
problemă
doua mărime, ce reprezintă suma produselor dintre cele două
valori numerice necunoscute şi calităţile lor.
Pare aiuritor, nu?! Să sistematizăm şi să formalizăm
informaţiile de mai sus!
Deci, într-o astfel de problemă se cere aflarea a două
necunoscute (x şi y), atunci când se cunoaşte suma lor (a),
adică x + y = a şi suma (b) a produselor acestor necunoscute
cu valori numerice date (c1şi c2), adică xc1+yc2 = b.
Să exemplificăm, limpezind lucrurile, prin prezentarea şi
rezolvarea unor specifice acestei categorii.
Suma de 650 RON s-a plătit cu ajutorul a 8 bancnote de 100

prima RON şi 50 RON. Câte bancnote au fost din fiecare fel?
problemă
rezolvată Rezolvare
Să observăm, în primul rând, că suma de 650 RON se
compune din valoarea bancnotelor de 100 RON (adică,
produsul dintre numărul lor şi valoarea bancnotelor de 100) şi
din valoarea de 50 RON (adică, produsul dintre numărul lor şi
valoarea de 50).
Întrucât se cere aflarea a două necunoscute (numărul
bancnotelor de 100 RON, respectiv de 50 RON), cunoscând
suma lor (8) şi suma (650 RON) dintre produsele acestor
necunoscute cu valori numerice date (100 şi 50), problema este
rezolvabilă prin metoda falsei ipoteze.
Ideea esenţială pentru rezolvarea acestei probleme este să
presupunem că toate bancnotele sunt de un acelaşi fel (de fapt,
metoda a mai fost numită şi „a presupunerii”).
Desigur, ştim de la început că această ipoteză este falsă, dar
vrem să vedem diferenţa dintre rezultatul pe care îl vom obţine
astfel şi informaţiile din enunţul problemei, precum şi cauzele şi
implicaţiile ce decurg.
Încercăm o ipoteză arbitrară, de exemplu că toate bancnotele
ar fi fost de 100 RON.
În acest caz, valoarea celor 8 bancnote ar fi fost de
8 x 100 = 800 (RON).
Dar, conform enunţului problemei, ar fi trebuit să fie de 650
RON. Apare o diferenţă totală (pentru toată suma) de
800 – 650 = 150 (RON), în plus. De ce apare acest „surplus”?
Evident, deoarece nu toate bancnotele au fost de 100 RON!
Să scoatem o bancnotă de 100 RON şi să o înlocuim cu una
de 50 RON. „Surplusul” valoric se micşorează cu
100 – 50 = 50 (RON). Şi acest fapt se întâmplă la fiecare acest
tip de înlocuire.
Câte asemenea înlocuire se pot face, pentru dispariţia
„surplusului” de 150 RON? Atâtea de câte ori se cuprinde 50 în
„surplusului” de 150 RON? Atâtea de câte ori se cuprinde 50 în

150, adică diferenţa unitară (a valorilor câte unei bancnote) în
diferenţa totală. Câtul obţinut, 3, arată că trebuie să facem 3
astfel de înlocuiri ale unei bancnote de 100 RON cu o bancnotă
de 50 RON.
Deci, sunt 3 bancnote de 50 RON, iar restul bancnotelor,
adică 8 – 3 = 5, sunt de 100 RON.
R: 5 bancnote de 100 RON, 3 bancnote de 50 RON
observaţii • Pornind de la presupunerea că toate bancnotele sunt de

100 RON, am aflat mai întâi numărul bancnotelor de 50
RON.
• Rezolvarea de mai sus a pornit de la presupunerea
(arbitrară) că toate bancnotele sunt de 100 RON.
Desigur, există şi o a doua cale de rezolvare, în care
presupunerea iniţială este că toate bancnotele sunt de
50 RON.
Rezolvă problema de mai sus, pornind de la presupunerea că

toate bancnotele sunt de 50 RON.
temă
instant
• Ai obţinut acelaşi rezultat ca şi în prima rezolvare?

• Conform ipotezei din acest demers, ai obţinut o valoare
mai mică a sumei totale?
• Ai găsit mai întâi, numărul bancnotelor de 100 RON?
Dacă răspunsurile sunt afirmative, atunci ai înţeles esenţa

metodei şi o vei putea aplica.
Dacă nu, reciteşte prima rezolvare şi încearcă din nou.
La unitatea 1, subcapitolul 1.5 din acest curs, ai întâlnit, în

exemplu 2, problema (rezolvată prin metoda figurativă):
problemă Într-o curte sunt raţe şi purcei, în total 13 capete şi 32
propusă picioare. Câte raţe şi câţi purcei sunt?
pentru Priveşte din nou, cu atenţie, enunţul aceste probleme.
rezolvare Ai acum şi o altă cale de rezolvare a ei?
Rezolvă problema de mai sus, utilizând metoda falsei

ipoteze.
temă
instant

• Presupune că există o singură necunoscută, egală cu

algoritmul suma dată a celor două necunoscute!
rezolvării • Determină produsul dintre aceasta şi calitatea
presupusă!
• Constată ce diferenţă a apărut la cealaltă mărime
(diferenţa totală)!
• Află diferenţa celor două calităţi (diferenţa unitară)!
• Calculează câtul împărţirii celor două diferenţe!
• Numărul obţinut este valoarea celeilalte necunoscute.
• Ală valoarea necunoscutei asupra căreia ai făcut
presupunerea iniţială, prin scădere (din sumă se scade
valoarea găsită pentru cealaltă necunoscută).
Un biciclist urcă o pantă cu viteza de 6 km/oră şi coboară

aceeaşi pantă cu viteza de 18 km/oră. Ştiind că drumul, urcat şi
coborât a durat două ore, să se găsească lungimea drumului.
Rezolvare
La prima vedere, nu are ce căuta aici (la metoda falsei) –
pare doar o problemă de mişcare.
Deruta poate spori dacă observăm că sunt date două viteze
(urcare/coborâre) şi un timp (total) şi se cere să aflăm o
distanţă. Nu prea se leagă!
Să exemplificăm problema, complicând-o (?!). dacă în locul
necunoscutei „lungimea drumului” vom putea găsi alte două
necunoscute (timp urcare şi timp coborâre), putem considera
problema ca şi rezolvată. De ce? Cunoscând relaţia dintre timp,
viteză şi distanţă parcursă în mişcare rectilinie uniformă, aflarea
unui „timp”, cuplată cu viteza respectivă, conduce la
determinarea lungimii drumului.
Să reanalizăm problema! Se cere aflarea a două
necunoscute (timp urcare şi timp coborâre) cunoscând suma
lor (2 ore) şi că produsul dintre una din necunoscute şi o
valoare dată (timp urcare x viteză urcare) este egal cu produsul
dintre cealaltă necunoscută şi o altă valoare dată (timp urcare x
viteză coborâre).
Recunoaştem acum o problemă din categoria celor
realizabile cu metoda falsei ipoteze. Se diferenţiază, totuşi, de
problema anterior prezentată, prin apariţia relaţiei
xv1 = yv2, în locul celei „clasice”, xc1 + yc2 = b.
Această particularitate induce un alt tip de presupunere,
legată nu de timp (urcare/coborâre), ci de lungimea drumului.
a doua Să presupunem (arbitrar) că lungimea drumului ar fi de 36

problemă km. (De ce tocmai 36? Se poate împărţi, cu rest 0, la 6 şi 18,
rezolvată atunci când vom determina timpul. Se poate alege orice alt
multiplu al lui 6 şi 18, iar dacă nu ne temem să lucrăm cu fracţii,
putem alege orice valoare).

În această ipoteză, timpul la urcare este câtul dintre 36
(distanţa) adică 6 ore, iar timpul la coborâre este câtul dintre 36
şi 18, adică 2 ore. Deci, timpul la urcare şi coborâre ar fi 6 + 2 =
8 ore(!), faţă de cele 2 ore precizate în enunţ.
S-ar obţine un timp total mai mare decât cel dat în enunţul
problemei, deci lungimea presupusă este prea mare şi, în
consecinţă, trebuie micşorată.
De câte ori? De atâtea de câte ori este mai mare timpul total
găsit, decât cel dat, adică de 8 : 2 = 4 ori.
Aceasta înseamnă că lungimea drumului este
36 : 4 = 9 (km).
R: 9 km.
Încearcă să rezolvi problema de mai sus pornind de la

presupunerea că lungimea drumului ar fi 3 km.
temă
instant
• Ai obţinut acelaşi rezultat ca şi în rezolvarea dată?

• Conform ipotezei din acest demers, ai obţinut o valoare
a timpului total mai mică decât cea din enunţul
problemei?
puncte de • Ai fost nevoit să lucrezi cu fracţii?
autocontrol Dacă răspunsurile sunt afirmative, atunci poţi aplica
algoritmul rezolvării prin metoda falsei ipoteze, în situaţii noi.
Dacă nu, reciteşte prima rezolvare şi încearcă din nou.

Test de autoevaluare
1. Câte caiete a 3 RON şi 5 RON se pot cumpăra cu 62 RON, astfel încât, în total, să
fie 16 caiete?
2. Într-un bloc sunt, în total, 40 apartamente cu două şi cu 4 camere. Ştiind că blocul
are 100 de camere, să se afle câte apartamente sunt cu două camere şi câte cu 4
camere?
1. 300 grinzi, unele de brad şi altele de stejar, cântăreşte 10,524 t. O grindă de
brad cântăreşte 28 kg, iar una de stejar 46 kg. Câte grinzi de brad erau? Dar de
stejar?
2. Două echipe având în total 18 tractoare au arat în 6 zile o suprafaţă de 492 ha.
Un tractor din prima echipă are 4 ha pe zi, iar unul din echipa a doua, 5 ha pe zi.
Câte tractoare sunt în fiecare echipă?

3.3 Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare
Test 1
1. 9 caiete a 3 RON şi 7 caiete a 5 RON

2. 30 apartamente cu 2 camere şi 10 apartamente cu 4 camere.
Test 2
1. Se aplică metoda falsei ipoteze.

R: 182 grinzi de brad; 118 grinzi de stejar.
2. Se află câte hectare sunt arate de cele două echipe într-o zi şi apoi se aplică
metoda falsei ipoteze.
R: 8 tractoare în echipa care ară 4 ha/ zi şi 10 tractoare în echipa care ară 5 ha/ zi.
3.4. Bibliografie
2) Cherata V., Voicilă J., Mîndruleanu L., Metode şi tehnici de rezolvare a problemelor de
METEOR PRESS, 2005;
4) Rusu E., Aritmetica. Manual pentru liceele pedagogice, EDP, 1974.

Metoda mersului invers
Cuprins
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................... 37

4.2. Metoda mersului invers ..................................................................................... 37
4.3. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare ........................................... 42
4.5. Bibliografie......................................................................................................... 42
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare, studenţii vor fi capabili:

- să discrimineze problemele rezolvabile cu metoda mersului invers;
- să aplice, în rezolvarea problemelor, algoritmul corespunzător.
4.2. Metoda mersului invers
Dacă o problemă solicită aflarea unei necunoscute

recunoaşterea asupra căreia se realizează, în mai multe etape, diverse
tipului de acţiuni, ajungându-se la un rezultat dat, atunci problema
problemă este rezolvabilă prin metoda mersului invers.
În „clasicismul” acestei metode, găsim probleme în care:
- se cere aflarea unui număr, cu care s-au
efectuat, pas cu pas, diferite operaţii,
ajungându-se la un rezultat dat;
- se cere aflarea unei mărimi, ştiind că, în mai
multe etape, se „consumă” părţi din ea,
ajungându-se la o valoare dată.
Să exemplificăm, prezentând rezolvările a două astfel de
probleme.
Am ales un număr; din el am scăzut 2, rezultatul l-am

împărţit la 5, la câtul obţinut am adunat 4 şi apoi suma am
prima împărţit-o cu 3, obţinând 15. Ce număr am ales?
problemă
rezolvată Rezolvare
În primul rând, recunoaştem că problema prezintă
caracteristicile necesare pentru a fi rezolvabilă prin
metoda mersului invers.
Ideea rezolvării este sugerată şi în denumirea metodei,
constând într-o abordare de la sfârşitul spre începutul
problemei.
Pentru o mai bună vizualizare, să notăm numărul căutat

cu (de exemplu) a şi să scriem formalizat enunţul
problemei:
[(a - 2) : 5 + 4] x 3 = 15.
Desigur, cei care ştiu puţin mai multă matematică decât
în clasele primare, vor recunoaşte o ecuaţie de gradul I cu
o necunoscută şi vor fi înclinaţi spre o rezolvare algebrică.
Cum această cale nu este accesibilă în învăţământul
primar, iar rezolvarea ecuaţiei mai sus este o banală
problemă de rutină, ne oprim asupra raţionamentului
aritmetic specific acestei metode.
Privim relaţia de mai sus, de la sfârşit şi observăm că
ultima operaţie efectuată este o înmulţire, în care unul
dintre factori (al doilea) este 5, şi produsul este 15, iar
celălalt factor (rezultatul operaţiilor dintre parantezele
drepte) este necunoscut. Cum se află un factor
necunoscut? Împărţind produsul (15) la factorul cunoscut
(3), deci
(a - 2) : 5 + 4 = 15 : 3,
adică
(a - 2) : 5 + 4 = 5.
Acum, ultima operaţie efectuată este o adunare în care
unul dintre termeni (al doilea) este 4, iar suma este 5.
Cum se află termenul necunoscut? Prin scăderea din
sumă (5) a termenului necunoscut (4), deci:
(a – 2) : 5 = 5 – 4,
adică
(a – 2) : 5 = 1.
Ultima operaţie fiind acum o împărţire, în care se
cunoaşte împărţitorul (5) şi câtul (1), se află deîmpărţitul
(a - 2) prin înmulţire:
(a - 2) = 1 x 5,
adică
a–2=5
Am ajuns la o scădere, în care scăzătorul este 2, iar
diferenţa 5. descăzutul se află prin adunare:
a = 5 + 2,
adică
a = 7.
Deci, numărul ales a fost 7.
R: 7
Un călător parcurge un drum în 3 zile. În prima zi

parcurge o treime din drum, în a doua zi, un sfert din
a doua drumul rămas, iar în a treia zi, ultimii 18 km. Care este
problemă lungimea drumului?
rezolvată
Rezolvare
Să figurăm datele problemei (iată un context în care

metoda figurativă devine un procedeu de reprezentare şi
accesibilizare a enunţului!) cu ajutorul segmentelor:

I
I______I______I______I
II
I___I___I___I__I
I_________I
Primul segment (de lungime arbitrară), ce reprezintă

întregul drum, trebuie împărţit în trei părţi egale. Una
dintre ele (să o considerăm pe prima), reprezintă drumul
parcurs în prima zi, iar celelalte 3 – 1 = 2 (părţi egale),
drumul rămas de parcurs după prima zi.
Acest drum rămas de parcurs după prima zi este
reprezentat de cel de al doilea segment. Întrucât în ziua a
doua se parcurge un sfert din drumul rămas după prima
zi, acest segment trebuie împărţit în 4 părţi egale. Una
dintre ele (să o considerăm pe prima) reprezintă drumul
parcurs în ziua a doua, iar celelalte 4 – 1 = 3 (părţi egale),
drumul rămas după ziua a doua.
Să observăm că cei 18 km rămaşi de parcurs după ziua
a doua (şi parcurşi în ziua a treia) sunt reprezentaţi de 3
dintre 4 părţi egale ce ilustrează drumul rămas de parcurs
după prima zi.
Dacă 3 părţi egale reprezintă 18 km, atunci o singură (o
pătrime din drumul rămas de parcurs după prima zi)
reprezintă 18 : 3 = 6 (km).
Dar drumul rămas de parcurs după prima zi are 4 astfel
de părţi deci lungimea sa este de 4 x 6 = 24 (km).
Aceşti 24 km reprezintă două dintre cele 3 părţi egale
ale drumului, deci o singură treime are 24 : 2 = 12 (km).
Deci, întregul drum, care conţine 3 părţi egale, are
3 x 12 = 36 (km).
R: 36 km
- Întregul raţionament trebuie urmărit previn

observaţii figura.
- Începând cu clasa a IV-a, se pot face referirile
de mai sus cu ajutorul fracţiilor.
- Uneori, înainte de aplicarea raţionamentului
specific metodei, este necesar un raţionament
auxiliar, ca în problema următoare.
Ce sumă a avut un elev dacă, după ce a cheltuit 3/7 din

exemplificare ea, a mai cheltuit 3/5 din cât îi rămăsese, iar după ce a
mai cheltuit 16 RON a constatat că i-au rămas 24 RON?
Rezolvare (parţială)
Cea de a treia sumă cheltuită (16 RON) împreună cu
suma rămasă (24 RON) reprezintă suma rămasă după
cea de a doua cheltuială: 16 + 24 = 40 (RON).
Acum problema poate fi reformulată astfel: „Ce sumă a

avut un elev dacă, după ce a cheltuit 3/7 din ea, a mai

cheltuit 3/5 din cât îi rămăseseşi i-au rămas 40 RON”, iar
rezolvarea ei intră pe algoritmul descris mai sus.
Află ce sumă a avut elevul!

temă (Nu trebuie să afli şi cine i-a dat de cheltuială).
instant
• Precizează-ţi valoarea finală (ultimul rest) dată în

algoritmul problemă!
rezolvării
• Stabileşte ce parte din întregul anterior (penultimul
rest) reprezintă această valoare!
• Află întregul anterior(determinarea întregului când se
cunoaşte valoarea unei fracţii din el)!
• Repetă procedura până ce ultimul întreg aflat este
chiar întregul iniţial!
• Valoarea întregului iniţial este chiar necunoscuta
problemei!
Rezolvă următoarele probleme:

1. Dintr-o sumă de bani, un elev cheltuieşte o treime pentru cărţi, un sfert din rest
pentru caiete şi un sfert din noul rest pentru un stilou. I-au rămas 45 RON. Ce sumă
a avut?
2. La un concurs de matematică s-au susţinut 3 baraje: după primul baraj au fost
eliminaţi 1/3 din participanţi şi un elev a renunţat; după al doilea au fost eliminaţi 1/5
din cei rămaşi şi 4 au renunţat, iar după al treilea baraj au fost eliminaţi ¼ din cei
rămaşi şi încă 8 au renunţat. Ştiind că după cele 3 baraje au rămas 40 de elevi, află
câţi elevi au fost înscrişi iniţial la concurs.
3. Am ales un număr. Dacă la dublul acestuia se adună 4, suma obţinută se împarte la
6 şi apoi, din cât se scade 8, rezultatul este 164. ce număr am ales?

4.3. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare
1. 120 RON
2. 129 elevi
3. 514.
1. La un magazin de fructe s-a adus o cantitate de mere, din care, în prima zi s-au
vândut jumătate şi a doua zi 2/3 din rest. Au rămas 242 kg de mare. Ce cantitate de
mere a fost adusă?
2. Am ales un număr, l-am împărţit la 3 câtului i-am aduna t 5, suma obţinută am
înmulţit-o cu 6, iar din produs am scăzut 42. am obţinut cel mai mic număr natural
de 3 cifre distincte. Ce număr am ales?
3. O caravană ciclistă parcurge un în 4 etape. În prima etapă parcurge jumătate din
traseu plus 5 km, în a doua etapă jumătate din restul traseului plus 5 km, în a treia
etapă jumătate din noul rest plus 5 km, iar în a patra etapă 5 km. Câţi km are
traseul?
După rezolvare, lucrarea de verificare trebuie trimisă tutorelui întro modalitate pe

care o veţi stabili împreună (e-mail, probă scrisă etc).
Sugestii pentru acordarea punctajului:

oficiu: 10 puncte
subiectul 1: 40 puncte
4.5. Bibliografie
2) Cherata v., Voicilă J., Mîndruleanu L., Metode şi tehnici de rezolvare a problemelor de
METEOR PRESS, 2005;
4) Rusu E., Aritmetica. Manual pentru liceele pedagogice, EDP, 1974.

Probleme de mişcare
Cuprins
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare........................................................................ 43

5.2. Probleme de mişcare...................................................................................... 43
5.2.1. Distanţă, viteză, timp ...................................................................................... 44
5.2.2. Mobile care se deplasează în acelaşi sens .................................................... 47
5.2.3. Mobile care se deplasează în sens contrat..................................................... 50
5.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................... 54
5.4. Bibliografie ...................................................................................................... 54
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare, studenţii vor fi capabili :

- să discrimineze problemele de mişcare;
- să aplice, în rezolvarea de probleme, algoritmul corespunzător;
- să descopere mai multe căi de rezolvare (parţial diferite) pentru problemele de
acest tip.
5.2. Probleme de mişcare
recunoaşterea Problemele de acest tip nu sunt greu de recunoscut, fiind „dotate”

tipului de cu autoturisme, trenuri, autobuze, biciclete ş.a. care se deplasează
problemă în diverse direcţii, dar oricum, în linie dreaptă, cu viteze constante
sau cu o anumită viteza medie, într-un timp dat sau ce trebuie aflat.
Reţinem că problemele din această categorie vizează mişcarea
rectilinie uniformă a unui mobil, caracterizată prin 3 parametri
(distanţă, viteză, timp) ce variază legic după formula: d = vt.
Problemele de mişcare pot fi de 3 tipuri:

- distantă, viteză, timp (în care se dau valori pentru două dintre
ele şi se cere cea de-a treia);
- mobile care se deplasează în acelaşi sens (probleme de
„urmărire”);
- mobile care se deplasează în sens contrar (probleme de
„întâlnire”);

5.2.1. Distantă, viteză, timp
Dată fiind relaţia care leagă cele 3 mărimi (d = vt), sunt posibile 3
tipuri de probleme simple, una de înmulţire şi cele două probleme de
împărţire ce rezultă din aceasta:
a) se dau v şi t şi se cere d (d = vt)
b) se dau d şi t şi se cere v (v = d/t)
c) se dau d şi v şi se cere t (t = d/t)
Menţionăm că majoritatea problemelor din aceasta categorie sunt

reductibile la una dintre cele 3 scheme de mai sus doar după
raţionamente posibile.
Să exemplificăm:
prima Un tractor pleacă de la garaj, mergând cu aceeaşi viteză, pe un
problemă drum forestier. După două ore de mers, nu ajunsese la cantonul
rezolvată silvic, mai avea până acolo 14 km. După 5 ore de mers, trecuse de
acel canton şi era la 25 km de el.
Care este distanţa dintre garaj şi canton?
Rezolvare:
„Cheia” rezolvării constă în aflarea vitezei tractorului. (Încercă să

vezi” de ce!)
Pentru fixarea ideilor, să figurăm situaţia prezentată în enunţ:
A B
I____________I_____I_______I
G 14km C 25km
Tractorul pleacă din G (garaj), iar după două ore ajunge în punctul
A, situat la 14 km de C (canton). După 5 ore de mers a trecut de C,
ajungând într-un punct B, aflat la 25 km de C.
Să observăm că lungimea drumului AB este uşor de aflat:
14 km + 24 km = 39 km.
Pentru a determina viteza tractorului, ar trebui aflat timpul în care
este parcursă această distanţă. Ştim că, pentru a ajunge în punctul
A, tractorul a mers două ore, iar până în punctul B, 5 ore. Deci,
pentru parcurgerea distanţei AB a avut nevoie de 5 – 2 = 3 ore.
Dacă distanţa este de 39 km şi timpul de 3 ore, atunci viteza este
de
39 : 3 = 13 km/oră.
Cunoscând viteza tractorului, distanţa cerută se poate determina în
două moduri:
- la distanţa GA se adaugă 14 km, sau
- din distanţa GB se scad 25 km.
Distanţa GA se află, cunoscând viteza (13 km/oră) şi timpul de 2
ore parcurs: 2 x 13 = 26 ( km).
Atunci, distanţa cerută este: 26 km + 14 km = 40 km.
temă R: 40 km
instant
Află distanţa cerută, determinând distanţa GB.

a doua Să reluăm a doua problemă rezolvată de la metoda falsei ipoteze

problemă (3.2 ):
rezolvată Un biciclist urcă o pantă cu viteza de 6 km/oră şi coboară aceeaşi
panta cu viteza de 18 km/oră. Ştiind că drumul, urcat şi coborât, a
durat două ore, să se găsească lungimea drumului.
Rezolvare:
La începutul rezolvării prin metoda falsei ipoteze, afirmam că
problema pare doar o problema de mişcare.
Aceasta nu înseamnă că este o problemă de mişcare.
Vom prezenta în continuare o rezolvare specifică problemelor de
mişcare de acest tip.
Având în vedere ca relaţia dintre cele 3 mărimi ce caracterizează
mişcarea (distanţă, viteză, timp) este d = v x t, iar distanţa parcursă
este aceeaşi la urcat ca şi la coborât, rezultă că:
vu x tu = vc x tc
unde vu , tu reprezintă viteza şi timpul la urcare, iar vc, tc, la coborâre.
Relaţia de mai sus poate fi scrisă sub forma unei proporţii:
vu tu
= .
vc tu
(Verifică !)
Formăm o proporţie derivată din acesta, păstrând numărătorii
neschimbaţi, iar la numitori construim suma dintre numărător şi
numitor. Adică:
vu tc
= .
vu + vc tu + tc
Să observăm că în această relaţie cunoaştem: vu = 6 (km/oră), vc =

18 (km/oră) şi tu + tc = 2 (ore), astfel încât proporţia devine:
6 tc
= , adică
6 + 18 2
6 tc 1 tc
= sau =
24 2 4 2

De aici, se află termenul necunoscut

1• 2 1
tc = =
4 2
1
Dacă timpul la coborâre este ore, iar viteza este 18 km/oră,
2
1
atunci distanţa parcursă este 18 · = 9 (km)
2
temă R: 9 km
instant
După determinarea timpului la coborâre, află din proporţia iniţială
timpul la urcare şi apoi, folosind viteza la urcare, (re) găseşte
lungimea drumului.

1. Un tren, mergând uniform, fără oprire, parcurge distanţa Bucureşti – Ploieşti de 60
km, în 50 minute. Într-o zi, a fost oprit 5 minute la jumătatea drumului. Cu ce viteză
trebuie să meargă în continuare, pentru a ajunge la Ploieşti la ora obişnuită?
2. Un autoturism pleacă din localitatea A spre localitatea B, mergând cu o viteza
medie de 40 km/oră. Ajungând în B, se întoarce, fără oprire şi, mergând cu o viteza
medie de 60 km/oră, ajunge în A după 5 ore de la plecare. Să se afle distanţa dintre
cele două localităţi.

5.2.2. Mobile care se deplasează în acelaşi sens

În problemele de acest tip sunt date valori pentru doi dintre
parametrii mişcării in acelaşi sens a două mobile şi se cer valori
pentru cel de-al treilea parametru, astfel încât rezolvarea este
reductibilă, în final, la probleme de tipul anterior.
De exemplu, două mobile care se deplasează în acelaşi sens, cu
viteze date, se află iniţial la o distantă dat (sau care se poate afla) şi
se cere timpul necesar „urmăritorului” (cel cu viteza mai mare) pentru
a-l ajunge pe „urmărit” (cel cu viteza mai mică).
Pentru rezolvare, trebuie observat că, după ce au pornit ( în acelaşi
moment), „urmăritorul” se apropie de „urmărit”, într-o oră, cu o distanţă
egală cu diferenţele vitezelor. Cum faptul acesta se întâmpla în fiecare

oră de mers, distanţa ce-i separă va fi „recuperată” de „urmăritor” într-
un timp egal cu câtul dintre această distanţă şi diferenţa vitezelor.
Acesta este timpul cerut, necesar „urmăritorului” pentru a-l ajunge pe
„urmărit”.
Iată cum poate arată o astfel de problemă:

prima Doua localităţi A si B sunt situate pe o aceeaşi sosea, distanţa
problemă dintre ele fiind de 72 km. La aceeaşi oră, mergând în acelaşi sens ( de
rezolvată la A spre B ), din A pleacă un motociclist cu viteza medie de 45
km/oră, iar din B un biciclist, cu viteza medie de 9 km/ora. După cât
timp îl ajunge motociclistul pe biciclist?
Rezolvare
La momentul iniţial, între cele două mobile este o distanţă de 72 km.
În fiecare oră, motociclistul se apropie de biciclist cu 45 – 9 = 36 km.
După câte ore, distanţa dintre ei dispare (motociclistul îl ajunge pe
biciclist)? În atâtea ore, de câte ori se cuprind cei 36 km în distanţa
ce-i separă (72km), adică 72:36=2 (ore).
R: 2 (ore)
Din aceeaşi categorie fac parte problemele în care două mobile,

mergând în acelaşi sens, străbat un acelaşi drum, cunoscându-se
timpul de parcurs al fiecăruia şi diferenţa de viteză şi cerându-se
lungimea drumului.
Iată cum poate arata o astfel de problema:
a doua
problemă Acceleratul face distanţa Bucureşti-Oradea în 12 ore, iar personalul
rezolvată în 15 ore. Ştiind ca viteza acceleratului este cu 10 km/oră mai mare
decât cea a personalului, să se afle distanta Bucureşti-Oradea.
Rezolvare
Să ne imaginăm că, plecând în acelaşi moment din Bucuresti
(evident, pe linii ferate diferite), acceleratul a ajuns la destinaţie, în
Oradea.
p a
I______________________I__________I
B A O
Au trecut 12 ore de la plecarea din Bucureşti. În acest moment,

personalul se afla undeva pe drum (în punctul A) şi mai are de mers
15 – 12 = 3 ore.
Să analizăm ce s-a întâmplat în timpul celor 12 ore de mers. În
fiecare oră, acceleratul a luat un avans de 10 km faţă de trenul
personal, deci în cele 12 ore, avansul a fost de 12 x 10 = 120 km.
Cei 120 km reprezintă chiar distanţa AO pe care o mai are de
parcurs trenul personal, până la Oradea.

Deci, personalul are de parcurs in cele 3 ore, 120 km. Ceea ce

înseamnă că viteza sa este de 120 : 3 = 40 km/oră.
Cum el are nevoie de 15 ore pentru a parcurge distanţa Bucureşti –
Oradea, înseamnă că aceasta este de 15 x 40 = 600 km.
temă
instant R: 600 km
După aflarea vitezei personalului, află viteza acceleratului si

lungimea drumului parcurs de acesta. Ai obţinut acelaşi rezultat?
Din aceeaşi categorie fac parte şi problemele în care două mobile

se deplasează în acelaşi sens, astfel încât primul (a cărui viteză este
cunoscută), plecând cu un timp dat înaintea celui de-al doilea, este
ajuns de cel de-al doilea după un alt timp dat şi se cere viteza celui
de-al doilea.
Iată cum poate arata o astfel de problemă.
a treia
problemă La 4 ore de la plecarea dintr-un port a unui vapor care se
rezolvată deplasează cu viteza de 25 km/oră, porneşte o şalupă care ajunge
vaporul după 5 ore. Care este viteza şalupei?
Rezolvare
În cele 4 ore de la plecare, vaporul parcurge 4 x 25 = 100km, acesta
fiind avansul faţă de şalupă.
Întrucât şalupa ajunge vaporul după 5 ore, înseamnă că, în fiecare
oră de mers, acesta a recuperat 100 : 5 = 20 km, adică viteza sa este
cu 20 km/oră mai mare decât viteza vaporului.
Cum viteza vaporului este de 25 km/oră rezultă că viteza şalupei
este 25 + 20 = 45 km/oră.
R: 45 km/oră

1. Un tren pleacă din oraşul A la ora 12, cu viteza de 35 km/oră, iar altul pleacă tot
din A, la ora 12 şi 30 min, cu viteza de 70km/oră. Când va ajunge trenul al
doilea pe primul şi la ce distanţa de oraşul A?
2. De pe un aeroport a decolat un avion ce se deplasează cu viteza de 240
km/oră. După două ore, decolează un alt avion, care-l ajunge pe primul după 4
ore. Care este viteza de zbor a celui de-al doilea avion?

5.2.3. Mobile care se deplasează în sens contrar
Şi în problemele de acest tip sunt date valori pentru doi dintre

parametrii deplasării în sens contrar a două mobile şi se cer valori
pentru cel de-al treilea parametru.
Pentru rezolvare, trebuie observat că, după ce au pornit (în acelaşi
moment), cele două mobile, mergând în sens contrar, se apropie unul
de altul, într-o oră, cu o distanţă egală cu suma vitezelor. Cum faptul
acesta se întâmplă în fiecare oră de mers, distanta ce-i separa va fi
„acoperită” într-un timp egal cu câtul dintre acestă distanţă şi suma
vitezelor.
Iată cum pot arata astfel de probleme şi rezolvările lor:
Distanţa dintre două localităţi A si B este de 160 km. Din A si B
prima pleacă, în acelaşi timp, unul spre celalalt, un motociclist, care merge cu
problemă viteza medie de 30 km/oră şi respective un automobilist, care se
rezolvată deplasează cu viteza medie de 50 km/oră. După cât timp se întâlnesc
cei doi?
Rezolvare:
La momentul iniţial, între cele două mobile este o distanţă de 160 km.
După fiecare oră, distanţa dintre ei se micşorează cu 30km + 5km =
80km, până când, la întâlnire, distanţa va fi 0. Deci, după fiecare oră, din
cei 160 km se scad 80 km. De câte ori se poate realiza scăderea
repetată? De câte ori se cuprind cei 80 km în 160 km ( 160 : 80 = 2 ),
adică, cei doi se întâlnesc după două ore.
R: 2 ore
La ora 12 si 35 minute pleacă trenul personal care se deplasează din

A spre B cu viteza de 40 km/oră. La ora 17 si 45 minute pleacă un tren
a doua accelerat, din B spre A, cu viteza de 72 km/oră. La ora 18 si 35 minute,
problemă ele se încrucişează. La ce oră ajunge personalul în B? La ce oră ajunge
rezolvată acceleratul în A?
Rezolvare:
Pentru fixarea ideilor, să figurăm situaţia prezentată în problemă:
p a
I__________________I________I
A I B
Iniţial, personalul se afla în A, iar acceleratul în B, I fiind viitorul punct
de întâlnire.
În momentul întâlnirii, personalul mai are de străbătut distanţa IB
parcursă de accelerat.
Se poate afla această distanţă? Da, pentru că se cunoaşte viteza
acceleratului şi se poate determina timpul de parcurs, ştiind ora plecării
sale din B şi a sosirii în I. Deplasarea sa a durat de la ora 17 şi 45
minute pană la ora 18 şi 35 minute, adică
50 5
18 ore 35 min – 17 ore 45 min = 50 min = ore = ore.
60 6
Deci, distanţa parcursă de accelerat, până la punctul de întâlnire, a
5
fost de 72 · = 60 km.
6
Să revenim la trenul personal. Acesta mai are de străbătut pană în
B, o distanţă de 60 km, cu viteza de 40 km/oră. Deci, timpul necesar
3
este 60 : 40 = ore, adică 1 oră si 30 min.
2
Din punctul de întâlnire I, unde se afla la ora 18 si 35 minute,
personalul mai are de mers 1 oră şi 30 minute, deci ora la care ajunge
în B este: 18 ore şi 35 minute + 1 oră şi 30 minute = 20 ore 5 minute.
Desemnează, după modelul de mai sus ora la care ajunge acceleratul
în A.
Determină, după modelul de mai sus, ora la care ajunge acceleratul în

A.
temă
instant


1. La ora 12 şi 35 minute, pleacă un tren din A spre B, cu viteza de 60 km/oră, iar la
ora 14 si 5 minute pleacă din B spre A un alt tren, cu viteza de 80 km/oră.
Distanţa dintre gările A si B este de 398 km. La ce oră şi la ce distanţă de A se
întâlnesc cele două trenuri?
2. Pe autostrada dintre două oraşe, la aceeaşi oră, pornesc unul către altul doi
motociclişti. După 2 ore si 40 minute de la plecare, primul motociclist a parcurs 7/10
din drum, al doilea 3/5, iar distanţa dintre ei era de 60 km. Se cere:
a) distanţa dintre cele două oraşe;
b) distanţa parcurs de fiecare motociclist;
c) viteza fiecărui motociclist.

1. Un tren având lungimea de 200 m traversează un pod lung de 1,3 km în după

minute. Cu ce viteză se deplasează trenul pe pod?
2. De pe aeroport a decolat, la ora 10, un avion zburând cu o viteză de 235 km/oră.
După 3 ore, a decolat de pe acelaşi aeroport şi pe aceeaşi rută un alt avion, cu
viteza de 376 km/ora. La ce oră va ajunge al doilea avion pe primul si la ce distanţa
de aeroport?
3. Distanţa pe calea ferată între două oraşe A şi B este de 480 km. La ora 8, pleacă
din A spre B un tren cu viteza medie de 40 km/oră. La ora 11, pleacă din B spre A
un tren, care merge cu viteza medie de 50 km/oră. La ce distanţă de A se întâlnesc
cele două trenuri?

5.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
Testul 1
1. 90 km/oră
2. 120 km.
Testul 2
1. După o ora; la 70 km de A
2. 360 km/oră
Testul 3
1. Ora 16 si 17 min.; la 222 km de A
2. a) 200 km; b) 140 km, 120 km; c) 52, 5 km/oră, 45 km/oră.
Testul 4
În cele două minute de traversare a podului, locomotiva parcurge 1,3 km +
200m = 1,5 km.
R: 45 km/ oră.
1. Mobile care se daplasează în acelaşi sens.La ora decolării celui de al doilea
avion (ora 13), distanţa dintre avioane este de 705 km.
R: La ora 18; la 1880 km de aeroport.
5.4. Bibliografie
1) Aron I., Herescu Gh., Aritmetica pentru învăţători, EDP, 1977

2) Cherata V., Voicilă J., Mîndruleanu S., Metode şi tehnici de rezolvare a problemelor de
aritmetica, Editura SIBILA, 1997
3) Roşu M., Matematică pentru formarea profesorilor din învăţământul primar, Editura
METEOR PRESS, 2005
4) Rusu E., Aritmetica. Manual pentru liceele pedagogice, EDP, 1974

Probleme de logică
Probleme de logică
Cuprins
6.1. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................... 55

6.2. Probleme de logică............................................................................................ 55
6.3. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare ........................................... 63
6.5. Bibliografie......................................................................................................... 64

- să discrimineze problemele de logică;
- să descopere un şir de raţionamente care conduc la rezolvarea unei
probleme de logică;
- să recepteze cu interes problemele din această categorie.
6.2. Probleme de logică
Problemele de acest tip, relativ recent introduse în matematica

şcolară, nu sunt greu de recunoscut. Cu date numerice foarte puţine
sau inexistente, acestea nu pot fi rezolvate printr-un algoritm
numeric prestabilit, tipizat, raţionamentele fiind dominant calitative,
din zona logicii matematice,dar fără a fi formalizate ca acolo. Sunt
implicate în rezolvare operaţii logice (negaţia, disjuncţia, conjuncţia,
implicaţia, echivalenţa) şi legile cărora li se supun acestea.
Reactualizează-ţi cunoştinţele tematice prin revederea capitolului

Elemente de logică matematică, din Matematică I.
temă
Fără a încerca o clasificare a problemelor de logică, vom prezenta
câteva tipuri mai frecvent întâlnite în matematica şcolară.
Să menţionăm că, pentru rezolvarea acestora, de multe ori, este
exemplificări utilă crearea unor „instrumente”, care să permită o mai bună
vizualizare a afirmaţiilor din enunţ şi să se constituie într-un suport
pentru derularea raţionamentelor. Pot fi folosite, în acest sens,
tabele, scheme, diagrame ş.a., care nu sunt unice, prestabilite şi a
căror alegere depinde de experienţa rezolvatorului.
Probleme de logică
Iată, de pildă, problemele în care un număr de personaje şi un

număr de calităţi trebuie puse în corespondenţă, prin deducţii logice,
în care implicaţia este din plin folosită pentru valorizarea afirmaţiilor
din enunţ.
Trei persoane, care se numesc Dulgheru, Fieraru, Zidaru, sunt de

meserie dulgher, fierar, zidar. Numele niciunuia nu coincide cu
meseria pe care o practică. Cel care se numeşte Dulgheru a lucrat
pe un acelaşi şantier cu cel care este fierar.
Ce meserie are fiecare?
prima Rezolvare
problemă Este utilă realizarea unui tabel (o matrice pătratică cu trei
rezolvată linii/coloane la care se mai adaugă o linie/coloană pentru precizări de
titluri) de tipul următor:
Meserie d f z
Nume
D
F
Z
(unde majusculele reprezintă numele personajelor, literele mici,

profesiile lor, iar la intersecţia unei linii cu o coloană se menţionează
compatibilităţile/incompatibilităţile nume/profesie).
Prima informaţie ce trebuie folosită este că numele niciunuia nu
corespunde cu meseria (Dulgheru nu este dulgher, Fierarul nu este
fierar, Zidaru nu este zidar). Completăm corespunzător rubricile
tabelului:
Meserie d f z
Nume
D Nu
F Nu
Z Nu
Au mai rămas, pentru fiecare personaj câte două posibilităţi privind

meseria.
Din afirmaţia „..... Dulgheru a lucrat pe acelaşi şantier cu cel care
este fierar.”, deducem că cei doi sunt persoane distincte, deci,
Dulgheru nu este fierar.
Meserie d f Z
Nume
D Nu Nu
F Nu
Z Nu
Cum Dulgheru nu este nici dulgher, nici fierar rezultă că meseria lui
este zidar.
Probleme de logică
Meserie d f Z
Nume
D Nu Nu Da
F Nu
Z Nu
Dacă el este zidar ceilalţi nu mai pot avea aceeaşi meserie, nici
Fieraru nu este zidar.
Meserie d f Z
Nume
D Nu Nu Da
F Nu Nu
Z Nu
Nefiind nici fierar, nici zidar, Fieraru este dulgher.
Meserie d f Z
Nume
D Nu Nu Da
F Da Nu Nu
Z Nu
Atunci Zidaru (care nu era zidar) nu este nici dulgher, deci meseria
lui este fierar.
Meserie d f Z
Nume
D Nu Nu Da
F Da Nu Nu
Z Nu Da Nu
R: Dulgheru este zidar,

Fieraru este dulgher,
Zidaru este fierar.
Într-un alt tip de probleme de logică personajele trebuie aşezate în

diverse poziţii relative, induse de afirmaţiile din enunţ.
Un melc, o scoică şi o piatră colorată se află fiecare în câte o

cutiuţă.
Cutia galbenă se află în stânga celei albastre.
a doua Piatra este în dreapta cutii roşi.
problemă Melcul este în dreapta pietrei.
rezolvată În care cutie se găseşte scoica?
Rezolvare
Să „inventariem” obiectele precizate în enunţ: un melc, o scoică şi
o piatră, aflate fiecare în cutiuţe de culoare roşie, galbenă sau
albastră, despre care se cunosc poziţii relative.
Este utilă realizarea unei scheme ce reprezintă cutiile şi poziţiile
acestora:
Probleme de logică
Vom preciza (pe măsură ce vom afla) obiectul aflat în cutie şi

culoarea acesteia (sub simbolul care o reprezintă).
Prima informaţie ce trebuie folosită este: „Cutia galbenă se află în
stânga celei albastre”. Aceasta înseamnă că sunt posibile două
situaţii:
galbenă albastră
sau
galbenă albastră
(fireşte, cutia nemarcată este cea roşie).
Din informaţia: „Piatra este în dreapta cutii roşii.”, rezultă că în

dreapta cutiei roşii există ceva, o altă cutie. Prima schemă este
incompatibilă cu aceasta informaţie (aici cutia roşie nu mai are nimic
la dreapta ei), deci avem:
roşie galbenă albastră
informaţia de mai sus ne conduce şi la concluzia că piatra se află

în cutia galbenă (aflată la dreapta celei roşii). Deci:
piatra
Folosim acum informaţia rămasă: „Melcul este în dreapta pietrei” şi

avem:
piatra melcul
În consecinţă, în cutia roşie, nu poate fi decât scoica.
R: scoica se găseşte în cutia roşie.

a treia
problemă Într-un alt grup de probleme de logică sunt prezentate seturi de
rezolvată informaţii, ordonate aleator cerându-se descoperirea concluziilor
induse de acestea.
Ce concluzie rezultă din următoarele informaţii:

a) Nimeni nu este primit într-un club de înot dacă nu ştie să
cânte la piculină.
b) Nici o broască ţestoasă nu ştie să cânte la piculină.
c) Nimeni nu are voie să poarte în bazinul clubului slip în
Probleme de logică
dungi, dacă nu este membru al clubului.

d) Eu port întodeauna slip în dungi în bazinul clubului.
(După Edwin Moise şi Floyd Downs)
Rezolvare
„Cheia” rezolvării constă în selectarea şi ordonarea informaţiilor,

care, legate printr-un şir de raţionamente, pot conduce la o concluzie
validă.
Un şir de astfel de raţionamente, în această problemă este: Eu (d)
sunt membru al clubului de înot (c), deci ştiu să cânt la piculină (a).
Folosind premisele b) şi c), avem că:
Broasca ţestoasă (b) nu este membră a clubului de înot (c).
Forţând lucrurile, am putea concluziona şi că „Eu nu sunt broască
ţestoasă”.
R: Eu cânt la piculină; broasca ţestoasă nu este membră a
clubului de înot.
Într-o altă categorie de probleme de logică, un grup de persoane,

a patra referindu-se la un eveniment precizat, fac mai multe afirmaţii, unele
problemă adevărate, altele false şi se cere să descoperim adevărul.
rezolvată
Patru copii au cumpărat un cadou pentru mama lor. Unul dintre ei l-a
ascuns.
Adrian: „Nu l-am ascuns eu!”
Brânduşa: „Nu l-am ascuns eu!”
Camelia: „Daniel l-a ascuns!”
Daniel: „Brânduşa l-a ascuns!”
Dacă ştim că numai unul dintre ei minte, cine a ascuns cadoul?
Rezolvare
Ştiind că numai unul dintre copii minte, să observăm că ultimii doi
fac afirmaţii contradictorii, deci unul dintre ei minte.
Presupunând că minte Camelia, adică nu Daniel a ascuns cadoul,
afirmaţiile Brânduşei şi a lui Daniel sunt contradictorii, deci unul
minte. Şi avem deja un mincinos (Camelia), în condiţiile în care doar
un copil munte.
Deci, Camelia spune adevărul, adică cel care a ascuns cadoul este
Daniel.
R: Daniel
Consideră un copil oarecare şi stabileşte valoarea de adevăr a

afirmaţiilor celorlalţi dacă acesta spune adevărul/minte.
Regăseşte răspunsul de mai sus.
temă
instant

Probleme de logică
Problemele de logică au pătruns şi în matematica ciclului primar,

având avantajul că pot contribui într-o mare măsură la dezvoltarea
gândirii elevilor.
Iată o astfel de problemă.
Deşeurile din sticlă , metal şi plastic dintr-o gospodărie sunt
colectate şi depuse fiecare într-o cutie : verde, galbenă sau albastră.
Cutia verde nu conţine deşeuri metalice, iar deşeurile din plastic
sunt în cutia galbenă
În care cutie sunt puse sticlele?
a cincea
problemă Rezolvare
rezolvată Afirmaţia din enunţ „deşeurile din plastic sunt în cutia galbenă”
simplifică problema, în sensul că mai rămân de cercetat două cutii
(verde şi albastră) şi două tipuri de deşeuri (metalice şi din sticlă).
Din afirmaţia „cutia verde nu conţine deşeuri metalic” rezultă,
acum, că în ea se află deşeuri din sticlă.
Am putea preciza acum (deşi nu se cere) şi că în cutia albastră
sunt deşeuri metalice.
R: sticlele sunt în cutia verde.

Probleme de logică
1. Sandu, Vasile şi Marin sunt prenumele a trei băieţi. Şi numele lor de familie sunt tot
Sandu, Vasile şi Marin, dar nici un băiat nu are prenumele identic cu numele. Dacă
numele de familie al lui Vasile nu este Marin, să se afle numele şi prenumele
fiecărui băiat.
2. Fetiţa, mama şi bunica stau pe o bancă. Bunica stă lângă nepoată, dar nu lângă
păpuşă. Păpuşa nu stă lângă mamă. Cine stă lângă mamă?
3. Ce concluzie rezultă din următoarele afirmaţi:i
a) Oricine studiază geometria este bine educat.
b) Nici o maimuţă nu ştie să citească.
c) Cine nu ştie să citească nu este bine educat.
d) Eu studiez geometria.
4. În clasă s-a spart un geam. Iată ce au declarat Ana, Dan, Emil, Olga.
Ina: - Emil a spart geamul.
Dan: - Nu eu!
Emil: - Nu eu!
Olga: - Ina.
Numai unul dintre copii spune adevărul. Cine este făptaşul?
5. Andei, Bogdan, Cristian, şi Dan au împreună: o pisică, un câine, un peşte şi un
canar. Bogdan are un animal cu blană, Dan un animal cu patru picioare, Cristian
are o pasăre, iar Andrei şi Bogdan nu iubesc pisicile.
Ce animal are fiecare copil?

Probleme de logică

Probleme de logică
1. Sandu Vasile, Vasile Marin, Marin Sandu (nume prenume).

2. Bunica
3. Eu sunt bine educat; maimuţele nu sunt bine educate
4. Dan
5. Andrei, peşte; Bogdan, câine; Cristian, canar; Dan, pisică.
1. S-au întâlnit trei prietene, care se numesc Albu, Negru, Roşu. Ele erau îmbrăcate în
bluze de culoare albă, neagră, roşie. Fata îmbrăcată cu bluză albă îi spune celei
care se numeşte Negru: „Ar trebui să facem schimb de bluze, deoarece, pentru
niciuna dintre noi, culoarea nu corespunde numelui”. Ce culoare avea bluza fiecărei
fete?
2. a) Mara stă alături de Ana, dar nu la capăt.
b) Irina stă la un capăt, dar nu alături de Ana.
c) Ana este la stânga Marei, dar nu la capăt.
d) Corina este la un capăt, dar nu alături de Mara.
Stabileşte locul fiecăreia.
3. a) Toţi inginerii mănâncă cu doctorul.
b) Nici un pletos nu se poate abţine de a face versuri.
c) Vasile nu a fost niciodată amendat pentru nerespectarea regulilor de circulaţie.
d) Tuturor verilor doctorului le place sala de fructe.
e) Nimeni care este inginer nu face versuri.
f) Nimeni care nu este văr cu doctorul nu ia masa cu doctorul.
g) Toţi cei tunşi scurt au fost amendaţi.
Îi place oare lui Vasile sala de fructe?
4. Iepurele alb spine că pisica minte. Pisica spune că Alice Minte. Alice spune că
iepurele alb şi pisica mint. Cine minte şi cine spune adevărul?
5. Un căţel, un purcel şi un ied s-au întrecut la alergat. Purcelul nu a terminat primul,
dar nici ultimul. Nici iedul nu a fost codaş. Cine a câştigat întrecerea?
După rezolvare, lucrarea de verificare trebuie trimisă tutorelui, într-o modalitate pe

care o veţi stabili împreună (e-mail, probă scrisă etc.).
Sugestii pentru acordare punctajului

oficiu: 10 puncte
subiectul 5: 10 puncte.

Probleme de logică
6.5. Bibliografie
1) Dumitru V. G., Dumitru A., Fătu A., Matematică pentru ciclul primar. Teste. Logică.
Perspicacitate. Joc”, Editura ALL, 1997
2) Popescu T., „Matematica de vacanţă”, Editura SPORT – TURISM, 1986
3) Roşu M., „111 probleme rezolvate pentru clasele III-IV”, Editura METEOR PRES,
2003
4) **** Jocul – concurs Cangurul, Matematică distractivă pentru clasele II-VII, Editura
SIGMA, 2002.

Probleme ce conţin tabele, diagrame, grafice
Cuprins
7.1. Obiectivele unităţii de învăţare............................................................................... 65

7.2. Probleme ce conţin tabele, diagrame, grafice........................................................ 65
7.2.1. Probleme ce conţin tabele ..................................................................................... 66
7.2.2. Probleme ce conţin diagrame ................................................................................ 68
7.2.3. Probleme ce conţin grafice .................................................................................... 68
7.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.............................................. 73
7.4. Bibliografie .............................................................................................................. 74

- să descifreze informaţiile prezentate în tabele, diagrame, grafice;
- să aplice o strategie rezolutivă convenabilă;
- să creeze situaţii problematice ilustrate prin tabele, diagrame, grafice;
7.2. Probleme ce conţin tabele, diagrame, grafice
Necesitate Omul modern este „bombardat” zilnic de către mass-media,

cu mesaje prezentate prin intermediul unor tabele, diagrame,
grafice pe care trebiue să le recepteze şi imterpreteze corect.
Această realitate a impus şi o extensie a „alfabetizării”
copiilor în domeniul cititului, dar şi în cel al matematicii, şcoala
fiind chemată să le formeze capacităţi noi, legate de
descifrarea unor texte neconvenţionale, care conţin tabele,
diagrame, grafice.
Este o direcţie evidenţiată şi de programul PISA/OCDE,
implicând o evaluare standardizată la scară
internaţională(desfăşurată între anii 2000 şi 2006), ce ia în
considerare 3 domenii: competenţe în lectură – înţelegerea
scrisului, matematică şi ştiinţe. Chiar în primul domeniu se face
referire la necesitatea utilizării de către elevi a unor „texte
necontinue”, prezentând informaţia sub alte forme (liste,
formulare, diagrame, grafice).
Această preocupare se reflectă şi în programele şi

realizare în manualele de matematică ale claselor primare, ceea ce
practică impune ca profesorul pentru învăţământul primar să fie abilitat
şcolară în utilizarea şi crearea unor probleme ce conţin tabele,
diagrame, grafice.
Tabele, diagramele, graficele au avantajul că pot constitui
suportul intuitiv,dar şi informaţional pentru compunerea şi
rezolvarea unui număr mare de probleme, antrenând elevi în

descoperirea şi rezolvarea unor astfel de probleme.
Sunt activate astfel mai multe obiective – cadru ale învăţării
matematicii în clasele I-IV: dezvoltatrea capacităţilor de
explorare/investigare şi rezolvare de probleme, formarea şi
dezvoltatrea capacităţii de a comunica utilizând limbajul
matematic, dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul
şi aplicarea matematicii în contexte variate.
7.2.1. Probleme ce conţin tabele
Într-o definiţie de dicţionar, tabele reprezintă o serie de valori

numerice aranjate într-o anumită ordine în şiruri şi coloane,
folosite pentru a uşura anumite calcule sau pentru a face
anumite clasificări.
În matematica şcolară, o frecvenţă mare o au problemele ce
exemplul 1 valorifică tabelele de variaţie ale unor funcţii numerice. Sunt
posibile cazurile:
• se dau elemente ale domeniului de definiţie şi expresia
funcţiei, cerându-se determinarea valorilor funcţiei
pentru elementele date;
• se dau elemente ale codomeniului şi expresia funcţiei,
cerându-se determinarea elementelor corespunzătoare
din domeniul de definiţie;
• se dau elemente ale domeniului de definiţie şi valorile
funcţiei pentru aceste elemente cerându-se
determinarea expresiei funcţiei.
a 3 ...... b ...... c 1 2 3
a+5 20-b 5 2 4 6
Evident, adăugarea în aceste tabele a unui nou element,

conduce la o altă problemă, astfel încât tabelul poate conţine
mai multe probleme.
Mai mult, dificultăţile pot spori prin comasarea a două astfel
de tabele:
a 3
a+5 6
Utile sunt şi tabelele care invită, într-o formă atractivă,

exemplul 2 interesată, la efectuarea unor calcule.
x =
6 7

x : =
4 3 2
exemplul 3 Alteori, aceste tabele îi ajută pe elevi în sesizarea

diferenţelor de limbaj matematic (......cu ....mai mult decât; .......
de ori mai mult decât ......; ....cu ..... mai puţin decât ......; .....
de ..... ori mai puţin decât .....).
a b a+b axb
5 6
a b a-b a:b
exemplul 4 Folosirea tabelelor poate ajuta şi la formarea unor

generalizări privind proprietăţile operaţiilor sau echivalenţa
unor procedee de calcul.
a b c (axb)xc ax(bxc)
2 3 4
a 32
a :2
(a:2):2
a:4
sau
a:4 a a:2 (a:2):2

32
alte
Gama problemelor ce conţin tabele este largă. Aceste
exemple
probleme pot valoriza tabele ce conţin, de exemplu:
• specificaţii de obiecte, cantitate, preţ unitar, cost total;
• distanţe dintre localităţi şi trasee a căror lungime trebuie
aflată;
• temperatura aerului într-un interval de timp dat, în
diverse locaţii;
• distanţa parcursă, viteza, ora plecării, ora sosirii, timpul.

7.2.2. Probleme ce conţin diagrame
Într-o definiţie de dicţionar, diagrama este o reprezentare

exemplul 1
grafică ce facilitează o demonstraţie, care face să se înţeleagă
un fenomen, care înfăţişează corelaţii dintre două mărimi.
Pe străzile A şi B au fost plantaţi tei, iar pe străzile C şi D au

fost plantaţi castani. Priveşte diagrama, completează şi
rezolvă.
___I___I___I___I___I___I___I___I___I___I___
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Sunt .......... tei plantaţi pe strada A.

Sunt .......... tei plantaţi pe strada B.
Sunt .......... castani plantaţi pe strada C.
În total, au fost plantaţi ...... tei.
S-au plantat cu ...... mai mulţi ...... decât .....
Inventează alte probleme şi rezolvă-le.
exemplul 2 Imaginează-ţi că eşti la grădina zoologică şi compune

probleme folosind datele mai jos ilustrate
30
25
20
15
10
5
lei maimuţe vulturi şerpi
7.2.3. Probleme ce conţin grafice
Într-o definiţie de dicţionar, prin grafic se înţelege

reprezentarea prin desen a raportului a două sau mai multe
mărimi variabile. De multe ori, grafic este sinonim cu diagramă.
Repartizarea pe clase a elevilor ciclului primar dintr-un oraş

exemplul 1 este reprezentată în graficul de mai jos.

mii de elevi
50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
I II III IV clasa
Compune 3 probleme, pornind de la enunţul de mai sus.

temă
instant
Graficul de mai jos reprezintă numărul de fete şi de băieţi

dintr-un cartier bucureştean, reprezentaţi pe vârste.
exemplul 2
număr
3000
2500
2000
1500
1000
500
Ani 10 9 8 7 0 0 7 8 9 10 ani
Băieţi Fete
Formulează cel puţin 5 probleme, pornind de la enunţul de

mai sus.
temă
instant

1. Alcătuieşte un tabel care să evidenţieze: numărul natural, succesorul şi

predecesorul său.
2. Rezolvă problema:
Andrei, Bogdan, Corina, şi Dan colecţionează timbre. Numărul timbrelor fiecăruia
este reprezentat astfel:
Timbre
400
350
300
250
200
150
100
50
A B C D

Compune şi rezolvă cel puţin 3 probleme, implicând operaţii diferite, pornind de

la enunţul de mai sus.
3. Un concurent la un concurs de tir cu arcul a tras 10 săgeţi şi a obţinut 21 puncte.

Unde a nimerit ultima săgeată, dacă celelalte au atins tinta după cum arată
diagrama:
4 puncte
lovite în
cercul
de 3
3 puncte
în cercul
de 2
puncte
2 punct
în
cercul

1. Alcătuieşte un tabel în care să se evidenţieze proprietatea unui număr natural nenul

a : (a x 10) x 10 = a x 100.
2. Formulează 8 probleme diferite, pornind de la un tabel cu rubricile: distanţa
parcursă, viteza, ora plecării, ora sosirii, timpul, în care să completezi 3 dintre
valorile mărimilor date. Află apoi valorile celorlalte două mărimi.
3. Din cei 300 de elevi ai unei şcoli, o treime sunt la ciclul primar, o şesime în clasa a
V-a şi tot atâţia în clasa a VI-a, o pătrime sunt în clasa a VII-a. Observă diagrama şi
completează într-un tabel asemănător celui de mai jos, datele lipsă.
e a
d
c b
Clasa I - IV V VI VII VIII

Elevi
Partea din întreg 1
3
Număr de elevi 1000
Litera corespunzătoare b
din diagramă

7.3. Răspunsuri la testele de evaluare
Testul 1
1.
n-1 n n+1
2
3
7
2. a) Câte timbre au împreună băieţii?

b) Cu câte timbre are mai mult Dan decât Andrei?
c) De câte ori are mai puţine timbre Corina decât Andrei.

3. În cercul de două puncte.
Notă. Primele două probleme admit şi alte răspunsuri corecte.
Testul 2
1. Tabelul poate fi de tipul:
a x 1oo a a x 10 (a x 10) x 10
Se completează coloana lui a cu valori numerice arbitrare, se efectuează, în celelalte

coloane, calculele indicate şi se constată egalitatea valorilor din prima şi ultima coloană.
2. Tabelul poate fi de tipul:
distanţa 180 180 180 180 180

viteza 60 60 60 60 60
h plecare 10 10 10 10 10
h sosire 13 13 13 13 13
timpul 3 3 3 3
Se calculează, pentru fiecarecaz, valorile celorlalte două mărimi.
I - IV V VI VII VIII
Elevi
Partea din întreg 1/3 1/6 1/6 1/4 1/12
Număr de elevi 1000 500 500 750 250
Litera corespunzătoare a c d b e
din diagramă
7.4. Bibliografie
1) Atanasiu M., Ordine în complicaţie, Editura Albatros, 1971;

2) Rucker W., Dilley C., Lowry D., Heath Mathematcs. Teacher's Edition, D.C. Heath
and Company, 1985;
3) Sawyer W.W., Privire în matematica elementară, Editura ALBATROS, 1967;
4) **** Manuale de matematică pentru clasele I-IV.

Elemente de teoria probabilităţilor
Cuprins
8.1. Obiectivele unităţii de învăţare............................................................................... 75

8.2. Elemente de teoria probabilităţilor ......................................................................... 75
8.2.1. Evenimente............................................................................................................ 76
8.2.2. Probabilitate........................................................................................................... 81
8.3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.............................................. 86
8.4. Lucrare de verificare 4 ........................................................................................... 87
8.5. Bibliografie ............................................................................................................. 88

- să discrimineze problemele de probabilităţi;
- să aplice o strategie rezolutivă convenabilă;
- să adopte un mod de gândire probabilistic;
8.2. Elemente de teoria probabilităţilor
Trăim într-o lume a cărui mod de exprimare este dominant

probabilistic. Realitatea înconjurătoare este mai bine explicată într-un
model probabilistic, deoarece puţine fenomene, fapte, evenimente sunt
sigure sau imposibile: cele mai multe au un anumit grad de probabilitate.
Apariţia noţiunilor de teoria probabilităţilor este legată de practica
jocurilor de noroc. Jucătorii îşi propuneau să evalueze şansele lor de
câştig într-un anumit moment al jocului sau şansele de realizare a unei
combinaţii favorabile.
Bazele teoriei probabilităţilor au fost puse în secolul al XVII-lea, de
matematicienii B. Pascal şi P. Fermat.
Conceptele fundamentale ale teoriei, asociate modului de gândire
probabilistică, au pătruns şi în matematica şcolară a claselor primare.

8.2.1. Evenimente
Prin experienţă (experiment) se înţelege realizarea unui complex de
experienţă condiţii ce determină producerea unui fenomen sau a unei întâmplări.
În cadrul fiecărei experienţe, ne putem fixa atenţia asupra unui anumit

eveniment fapt, a obţinerii unui anumit rezultat, a realizării unui anumit eveniment.
Evenimentul apare ca un fenomen care, în cadrul unei experienţe, se
poate produce sau nu şi despre care putem afirma cu certitudine dacă s-
a produs sau nu, după efectuarea experienţei.
În teoria probabilităţilor interesează numai experienţele aleatoare (cele
în care intervine întâmplarea).
probă Proba este rezultatul unei experienţe aleatoare (naturală sau

provocată). Fiecare repetare a experienţei reprezintă o probă, deci orice
probă determină fie realizarea, fie nerealizarea oricărui eveniment legat
de experienţa respectivă.
Dacă experienţa este aruncarea unui zar, atunci proba este rezultatul
exemplu care se obţine la sfârşitul experienţei, iar un eveniment poate fi apariţia
unei feţe cu un număr impar de puncte.
temă Dacă experienţa este extragerea unei bile (albă/neagră) dintr-o urnă,
instant precizează proba şi evenimentele posibile.
Evenimentul sigur este acela care se realizează, cu certitudine, la

evenimente orice probă.
sigur Evenimentul imposibil nu se poate realiza la nici o efectuare a
experienţei. Evenimentul imposibil este opusul evenimentului sigur, în
eveniment
sensul că evenimentul imposibil constă în nerealizarea evenimentului
imposibil
sigur
exemplu Dacă experienţa este aruncarea unui zar atunci evenimentul sigur este
apariţia uneia dintre feţele 1, 2, 3, 4, 5 sau 6, iar evenimentul imposibil
poate fi apariţia lui 7.
temă Precizează evenimentele sigur şi imposibil la extragerea unei bile

instant (albă/neagră) dintr-o urnă.

Fiecărui eveniment îi corespunde unui eveniment contrar, a cărui

realizare constă în nerealizarea primului.
eveniment Dacă un eveniment B este contrar unui eveniment A, atunci şi A este
contrar evenimentul contrar lui B.
Evenimentele sigur şi imposibil sunt contrare unul altuia.
Dacă experienţa este aruncarea unui zar şi A este evenimentul
apariţiei uneia dintre feţele 1, 2 sau 3, atunci evenimentul contrar, B,
este apariţia uneia dintre feţele 4,5 sau 6.
exemplu
Precizează două evenimente contrare la extragerea unei bile
(albă/neagră) dintr-o urnă.
temă
instant
Două evenimente ale unei experienţe sunt compatibile dacă se pot

realiza simultan, adică, dacă există probe care realizează atât A, cât şi
pe B.
Evenimentele contrare sunt incompatibile.
evenimente În general, un număr finit de evenimente A1, A2, ……, An sunt
compatibile/ compatibile dacă se pot realiza simultan, adică există cel puţin o probă
incompatibile care realizează fiecare dintre aceste evenimente. În caz contrar,
evenimentele (în totalitatea lor) sunt incompatibile. Dacă evenimentele
A1, A2, ……, An sunt compatibile două câte două, nu înseamnă că sunt
compatibile în totalitatea lor.
Fie experienţa aruncării unui zar. Dacă A este evenimentul apariţiei

uneia dintre feţele 1, 2 sau 3, B este evenimentul apariţiei uneia dintre
feţele 2, 3 sau 4, iar C este evenimentul apariţiei uneia dintre feţele 4, 5
sau 6, atunci A şi B sunt compatibile, A şi C incompatibile, B şi C
compatibile, A,B şi C incompatibile.

Analizează, din acest punct de vedere, experienţa extragerii unei bile

(albă/neagră) dintr-o urnă.
temă
instant
Evenimentul A implică evenimentul B dacă realizarea lui A atrage după

sine realizarea lui B (A →B).
Relaţia astfel definită are proprietăţile:
eveniment
implicat de • A→A, pentru orice eveniment A (reflexivitate);
un alt • dacă A→A şi B→C atunci A→C (tranzitivitate);
eveniment • A→E (orice eveniment implică evenimentul sigur);
• ø→A (evenimentul imposibil implică orice eveniment).
Precizează orice eveniment implicat de un alt eveniment pentru

experienţa aruncării unui zar.
temă
instant
Un eveniment care nu este implicat de nici un eveniment diferit de el

însuşi şi de evenimentul imposibil este evenimentul elementar.
Celelalte evenimente (care nu sunt elementare) se numesc
elemente evenimente compuse.
elementare
elemente Un element elementar este realizat de o singură probă. El este perfect
compuse determinat de proba care îl realizează şi invers, ceea ce face ca orice
eveniment elementar să să poată fi identificat cu proba care îl
realizează.
Un eveniment compus este identificat cu mulţimea probelor care îl
realizează, deci cu o mulţime de evenimente elemntare.
Pentru experienţa aruncării unui zar, un eveniment elementar poate fi

apariţia feţei 6 a zarului, iar un eveniment compus, apariţia unei feţe cu
soţ.
exemple Fiind date două evenimente A, B legate de o experienţă, „A sau B”

este evenimentul a cărui realizare înseamnă realizarea a cel puţin unuia
reuniunea dintre ele şi se numeşte reuniunea elementelor A, B (A U B).
evenimentelor Pentru experienţa aruncării unui zar, dacă evenimentul A este apariţia
feţelor 1, 2, 3 şi B apariţia feţelor 2, 3, 4 atunci reuniunea lor este
apariţia feţelor 1, 2, 3, 4.
exemplu
„A şi B” este evenimentul a cărui realizare înseamnă realizarea
simultană a ambelor evenimente şi se numeşte intersecţia
intersecţia evenimentelor A, B
evenimentelor (A ∩ B).
Pentru evenimentele din exemplul anterior, intersecţia este apariţia
exemplu feţelor 2, 3.
„Non A” este evenimentul a cărui realizare constă în realizarea
evenimentului A şi este evenimentul contrar lui A (CA).
eveniment Pentru evenimentele anterioare prezentate, evenimentul contrar lui A
contrar este apariţia feţelor 4, 5, 6.
exemplu
Orice eveniment, legat de experienţă cu un număr finit de cazuri
posibile, poate fi interpretat ca o submulţime a unei mulţimi E (mulţimea
analizate în cazurilor posibile ale experienţei).
limbaj: De aici decurge următoarea dualitate de limbaj
evenimente/
mulţimi Limbajul evenimentelor Limbajul mulţimilor
Eveniment Submulţime a lui E
Eveniment sigur Mulţimea totală E
Eveniment imposibil Mulţimea vidă ø
A implică B A⊂ B
A sau B AUB
A şi B A∩B
Non A CA
A, B incompatibile A∩B=ø
Eveniment elementar { e }, e є E.

1. Fie experienţa aruncării unui zar, în care A este evenimentul apariţiei uneia dintre
feţele cu un număr impar de puncte şi B evenimentul apariţiei uneia dintre feţe cu
un număr par de puncte. Care dintre afirmaţiile următoare este corectă?
Evenimentele A şi B sunt:
a) compatibile;
b) contrare;
c) elementare;
d) imposibile;
e) incompatibile.
2. Determină reuniunea şi intersecţia celor două evenimente de la exerciţiul 1
3. O urnă conţine bile albe şi negre. Se extrag succesiv două bile.
Cu ajutorul evenimentelor:
A = prima bilă extrasă este albă;
B = a doua bilă extrasă este neagră,
să se scrie evenimentele:
a) prima bilă extrasă este neagră;
b) ambele bile sunt negre;
c) ambele bile sunt albe.
Răspunsul va potea fi încadrat în spaţiul rezervat în continuare.

8.2.2. Probabilitate
Fie o experienţă caracterizată prin aceea că are un număr finit

de cazuri posibile (evenimente elementare) şi toate aceste cazuri
sunt egal posibile (evenimente elementare echiprobabile.
definiţie Probabilitatea unui eveniment este egală cu raportul dintre
numărul cazurilor egal posibile care realizează evenimentul
(favorabile) şi numărul cazurilor egal posibile.
m
Deci, probabilitatea evenimentului A este P(A) = ,
n
unde m este numărul cazurilor favorabile şi n este numărul
cazurilor egal posibile.
exemple În multele dintre aplicaţii, se consideră satisfăcută condiţia de
echiprobabilitate a cazurilor posibile ale experienţei. Astfel:
- aruncarea unui zar este o experienţă cu 6 cazuri posibile
echiprobabile;
- extragerea unei bile dintr-o urnă conţinând n bile este o
experienţă cu n cazuri posibile echiprobabile;
- aruncarea a două zaruri este o experienţă cu 36 cazuri
posibile echiprobabile;
- aruncarea de n ori a unei monede este o experienţă cu 2n
cazuri posibile echiprobabile.
O urnă conţine 20 bile identice, numerotate 1, 2, ......, 20. Care

prima este probabilitatea ca printr-o extracţie, să obţinem o bilă
problemă numerotată cu un pătrat perfect?
rezolvată
Rezolvare
Cum, la o extracţie, poate fi scoasă oricare dintre bile, numărul
cazurilor egal posibile este 20.
Pătratele perfecte între 1 şi 20 sunt1, 4, 9, 16, deci numărul
cazurilor favorabile este 4.
4 1
Probabilitatea cerută este P(A) = = , unde A este
20 5
evenimentul extragerii unei bile numerotate cu un pătrat perfect.
a doua Care este probabilitatea ca aruncând două zaruri să obţinem o

problemă „dublă” (la fiecare zar, acelaşi număr de puncte)?
rezolvată
Rezolvare
Numărul cazurilor egal posibile la aruncarea a două zaruri este
6 x 6 = 36.
„Dublele” sunt (1, 1), (2, 2), (3, 3), (4, 4), (5, 5), (6, 6), deci numărul
cazurilor favorabile este 6.
Dacă A este evenimentul obţinerii unei „duble”, atunci
6 1
probabilitatea cerută este P(A) = = .
36 6
• Probabilitatea evenimentului imposibil este 0, iar

probabilitatea evenimentului sigur este 1:

proprietăţi ale P(ø) = 0 , P(E) = 1.

probabilităţilor • Dacă A şi B sunt două evenimente incompatibile, atunci
probabilitatea reuniunii este egală cu suma probabilităţilor
evenimentelor:
• P(AUB) = P(A) + P(B), cu A∩B = ø.
Proprietatea poate fi generalizată pentru un număr finit de
evenimente incompatibile.
• Suma dintre probabilitatea unui eveniment şi
probabilitatea evenimentului contrar este 1:
P(A) + P(CA) = 1,
de unde rezultă că
P(CA) = 1 – P(A) şi P(A) = 1 – P(CA)
• Probabilitatea reuniuniia două evenimente este egală cu
suma probabilităţilor, din care se scade probabilitatea
intersecţiei lor:
P(AUB) = P(A) + P(B) – P(A∩B).
(Pentru evenimente incompatibile, probabilitatea intersecţiei
este 0 şi se regăseşte proprietatea a doua).
Ne putem imagina experienţe în care să ştim cu certitudine că un
eveniment B s-a realizat, fără să ştim dacă un alt eveniment A din
cadrul experienţei s-a realizat sau nu.
probabilitiăţi Probabilitatea evenimentului A, ştiind că s-a realizat evenimentul
condiţionate B, se numeşte probabilitatea evenimentului A condiţionată de
realizarea evenimentului B şi se notează: PB(A).
Fie experienţa aruncării unui zar.

• Dacă A este evenimentul apariţiei uneia dintre feţele 3
sau 4 (A = {3, 4}), iar B este evenimentul apariţiei uneia
exemple dintre feţele 2, 3, 4 sau 5 (B = {2, 3, 4, 5}), atunci
2 1 4 2
P(A) = = , iar P(B) = = (verifică!).
6 3 6 3
Dacă s-a realizat evenimentul B, pentru evenimentul A sunt 4
2 1
cazuri egale posibile şi două favorabile PB(A) = = (compară cu
4 2
P(A)!).
1
• Dacă A = {3, 4} şi B = {4, 5, 6}, atunci P(A) = ,
3
1 1
P(B) = , iar PB(A) =
2 3
(verifică!).
În acest caz, PB(A) = P(A), iar evenimentele A şi B se numesc
independente.
înmulţire
evenimentelor Fie A şi B două evenimente respectiv corespunzătoare
experienţelor E1 şi E2 care nu se condiţionează reciproc.
fără
legătură cu Probabilitatea ca evenimentele A şi B să se producă simultan
biologia (P(A∩B)) este produsul probabilităţilor:
P(A∩B) = P(A) x P(B).
Dacă evenimentul B condiţionează realizarea evenimentului A,
atunci:
P(A∩B) = PB(A) x P(B).
prima
problemă Avem 10 cărţi de joc identice, purtând numerele 1, 2, 3, ...., 10.
rezolvată Care este probabilitatea ca primele două cărţi să fie un as (1) şi un
2, în această ordine?
Rezolvare
Dacă A este evenimentul „prima carte este 1” şi B este
evenimentul „a doua carte este 2”, atunci realizarea simultană a
acestora este intersecţia evenimentelor A şi B.
Pentru evenimentul A, numărul cazurilor egal posibile este 10, iar
1
numărul cazurilor favorabile este 1, deci P(A) = .
10
Evenimentul B este condiţionat de realizarea evenimentului A, în
sensul reducerii cu 1 a numărului cazurilor egal posibile (s-a
realizat A, deci a fost scoasă cartea 1, din cele 10 cărţi). Deci,
1
probabilitatea sa este PA(B) = .
5
În consecinţă, avem:
1 1 1
P(A∩B) = P(A) x PA(B)= x =
10 5 50
a doua
problemă O urnă conţine 6 bile albe şi 5 bile negre. Se extrag succesiv 3
rezolvată bile (fără întoarcerea bilei extrase). Care este probabilitatea ca
prima bilă să fie albă, iar celelalte două, negre?
Rezolvare
Dacă A este evenimentul „ prima bilă extrasă este albă”, B, „a
doua bilă extrasă este neagră” şi C, „a treia bilă esxrasă este
neagră”, atunci realizarea simultană a acestora este intersecţia
evenimentelor A , B şi C.
Pentru evenimentul A, numărul cazurilor egal posibile este
6 + 5 = 11 (numărul total de bile din urnă), iar numărul cazurilor
favorabile este 6 (sunt 6 bile albe în urnă).
Evenimentul B este condiţionat de realizarea evenimentului A, în
sensul reducerii cu 1 a numărului cazurilor egale posibile (s-a
realizat A, deci a fost scoasă o bilă albă din urnă, fără întoarcerea
acesteia). Pentru evenimentul B, numărul cazurilor egal posibile
este 5 + 5 = 10, iar numărul cazurilor favorabile este 5 (sunt 5 bile
negre în urnă).
Evenimentul C este condiţionat de realizarea simultană a
evenimentelor A şi B. Aceasta înseamnă că numărul cazurilor egal
posibile va fi 9 (au fost scoase două bile), iar numărul cazurilor
favorabile va fi 4 (cele 4 bile rămase în urnă).
temă
instant Calculează probabilităţile celor 3 evenimente şi află
probabilitatea intersecţiei (produsul probabilităţilor).

a treia
problemă O urnă conţine 3 bile albe şi 4 bile negre, iar o altă urnă conţine
rezolvată 4 bile albe şi 5 bile negre. Din fiecare urnă se extrage câte o bilă.
Dacă A este evenimentul „bila extrasă din prima urnă este albă”,
iar B, „bila extrasă din a doua urnă este albă”, să se precizeze ce
reprezintă reuniunea şi intersecţia celor două evenimente, precum
şi evenimentele contrare pentru fiecare şi să se calculeze
probabilităţile acestora.
Rezolvare
Reuniunea evenimentelor reprezintă realizarea a cel puţin uneia
dintre ele, deci „bila extrasă din prima urnă este albă” sau „bila
extrasă din a doua urnă este albă”.
Intersecţia evenimentelor reprezintă realizarea simultană a
ambelor evenimente, deci „bila extrasă din prima urnă este albă”
şi „bila extrasă din a doua urnă este albă”.
Contrarul unui eveniment constă în nerealizarea evenimentului,
deci evenimentul contrar al lui A este „bila extrasă din prima urnă
este neagră”, respectiv evenimentul contrar al lul B este „bila
extrasă din a doua urnă este neagră”.
Pentru evenimentul A, numărul cazurilor egal posibile este
3 + 4 = 7, iar numărul cazurilor favorabile este 3.
Pentru evenimentul B, numărul cazurilor egal posibile este
4 + 5 = 9, iar cazurile favorabile sunt 4.
Pentru calcului probabilităţilor celorlalte evenimente, avem:
P(A∩B) = P(A) x PA(B)
P(AUB) = P(A) + P(B) - P(A∩B)
temă P (CA) = 1 – P(A) şi P(CB) = 1 – P(B).
instant
Calculează probabilităţile cerute în problemă.

1. Care este probabilitatea ca, aruncând două zaruri, să obţinem două feţe
însumând 7 puncte?
2. Să presupunem că avem două urne, prima conţinând 8 bile numerotate
cu 1, 2, .... , 8, iar a doua 7 bile, numerotate cu 1, 2, ...., 7.
a) Care este probabilitatea ca, făcând câte o extracţie din fiecare urnă, să
obţinem din prima urnă un număr impar, iar din a doua urnă un număr
par?
b) Dar probabilitatea de a obţine două numere de parităţi diferite?
3. O urnă conţine 10 bile albe şi 6 bile negre. Din această urnă se extrag
două bile, nepunându-se înapoi bila extrasă.
Se cere:
a) probabilitatea ca cele două bile să fie albe;
b) probabilitatea ca cele două bile să fie negre;
c) probabilitatea ca prima să bilă să fie albă şi a doua, neagră;
d) probabilitatea ca prima să bilă să fie neagră şi a doua, albă;
e) probabilitatea ca bilele să fie de aceeaşi culoare;
f) probabilitatea ca bilele să fie de culări diferite.
Răspunsul va potea fi încadrat în spaţiul rezervat în continuare.

Testul 1
1. b) şi e)
2. Reuniunea este evenimentul sigur, iar intersecţia, evenimentul imposibil.
3. a) CA; b) CA ∩ B; c) A ∩ CB.
Testul 2
1. Cazuri egal posibile: 36, cazuri favorabile: 6.

6 1
P(A) = = .
36 6

12 3
2. a) Cazuri egal posibile: 8 x 7 = 56, cazuri favorabile, 12, P(A) = = .
56 14
28 1
b) Cazuri egal posibile: 56, cazuri favorabile: 28, P(B) = = .
56 2
10 9 3
3. a) x =
16 15 8
6 5 1
b) x =
16 15 8
10 6 1
c) x =
16 15 4
6 10 1
d) x =
16 15 4
1 1
e) şi f) 1x =
2 2
1. Doi trăgători execută câte un foc asupra unei ţinte. Primul nimereşte ţinta cu
7 9
probabilitate de , iar al doilea cu probabilitatea . Care este probabilitatea ca
9 11
ţinta să fie atinsă?
2. O urnă conţine 3 bile albe şi 4 bile negre. Din acestă urnă se extrage o bilă. În locul
ei se introduce o bilă cealaltă culoare şi se face o nouă extragere.
a) Care este probabilitatea ca a doua bilă extrasă să fie neagră, ştiind că prima bilă a
fost albă? Dar ştiind că prima a fost neagră?
b) Care este probabilitatea ca cea de a doua bilă să fie neagră?
c) Care este probabilitatea să obţinem bile de culori diferite în cele două extrageri?
3) Se aruncă de 3 ori o pereche de zaruri. Care este probabilitatea să obţinem un total
de 6 puncte la prima aruncare, 7 puncte la a doua aruncare şi 8 puncte la a treia
aruncare?
După rezolvare lucrarea de verificare trebuie transmisă tutorelui, într-o modalitate

pe care o veţi stabili împreună (e-mail, probă scrisă etc.).
Sugestii pentru acordarea punctajului

Oficiu: 10 puncte
Subiectul 1 : 30 puncte
Subiectul 2 : 30 puncte
Subiectul 3 : 30 puncte.

8.5. Bibliografie
1. Georgecsu – Buzău E., Drăghicescu I., Matei N., Probleme actuale de matematică
în liceu, structuri algebrice, probabilităţi, Editura ALBATROS, 1975
2. Ghiciu N., Turcitu Gh., Elemente de statistică şi probabilităţi, Editura RADICAL,
1994
3. Mihai G., MincuN., Elemente de teoria probabilităţilor şi statistică, EDP, 1966
4. **** Manuale şcolare pentru clasel IX-XII.

Probleme nonstandard
Cuprins
9.1. Obiectivele unităţii de învăţare................................................................................ 89
9.2. Problemele nonstandard......................................................................................... 89
9.3. Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare............................................... 96
9.4. Bibliografie .............................................................................................................. 96

- să realizeze că există probleme ce nu pot fi cuprinse într-o clasificare dată;
- să construiască strategii proprii de abordare şi rezolvare a unor probleme
nonstandard;
- să demonstreze interes şi perseverenţă în rezolvare a unor probleme nonstandard.
9.2. Probleme nonstandard
Încercarea de a realiza o taxonomie autocuprinzătoare pentru

problemele de matematică este irealizabil sau inutilă.
Pentru o clasificare dată, poate exista întodeauna o problemă care
nu-i aparţine. Dacă am construi şi alte probleme de tipul celei
amintite (ceea ce este realizabil!) nu am face decât să apară o
nouă clasă de probleme, o nouă ramură în clasificarea iniţială. Dar
şi acum poate să apară o nouă problemă, care nu intră în noua
clasificare ş.a.m.d. Nu este posibil să extindem permanent
clasificarea.
Şi atunci, ca să facem cu astfel de probleme care nu se regăsesc
în tipare? ar putea să se întrebe cititorul. Răspunsul nu poate fi
decât: cercetează, explorează, investighează cu ajutorul
capacităţilor proprii, creative şi descoperă singur calea de rezolvare
a problemei nonstandard.
Până acum, noi ţi-am oferit o „trusă” de algoritmi pentru
rezolvarea problemelor tipice, dar, în acelaşi timp, am încercat să-ţi
exersezi acele calităţi ale gândirii ce pot conduce la formarea
capacităţilor de a-ţi construi singur o strategie rezolutivă pentru
probleme noi. Aceasta înseamnă că va trebui să încerci sa-ţi alegi
din „trusă”, unul sau mai mulţi algoritmi, pentru a-i folosi în
rezolvarea problemei, iar în situaţia (frecventă) că niciunul dintre
aceste instrumente nu îţi este de folos, să inventezi tu însuţi pe cel
necesar. În felul acesta eşti un autentic rezolvitor de probleme!
Fără intenţia unei (imposibile) tratări exhaumative a zonei

problemelor nonstandard, vom prezenta câteva exemple, cu
evidenţierea modului de abordare şi demersul gândirii în rezolvare.
Doi foşti colegi se întâlnesc, după mult timp, pe stradă şi unul

dintre ei îl întreabă pe celălalt câţi copii are. Cel întrebat răspunde:
3.
exemplu 1 - Ce vârste au?
- Ghiceşte?
- Nu pot. Dă-mi câteva informaţii.
- Suma vârstelor este cât numărul casei în dreptul căreia ne
aflăm.
După ce s-a gândit puţin, cel care întrebase despre copii, spune:
- Tot nu pot răspunde. Mai dă-mi o informaţie.
- De, cel mai mic are ochii albaştri.
După această informaţie, el reuşeşte să răspundă.
Cum a procedat, ştiind că vârstele copiilor erau exprimate prin
numere naturale.
Rezolvare
La prima vedere (poate şi la a doua!) totul pare ciudat. Doi
oameni care ne-şi vorbesc „normal”, direct, ci problematic, ceva cu
produsul şi suma vârstelor, cu numărul casei în dreptul căreia
discutau (?!), ba chiar şi culoarea ochilor unuia dintre copii. Ce
legătură pot avea toate acestea cu stabilirea vârstei celor 3 copii?!
Dacă atracţia către problematic este suficient de puternică şi
există o motivaţie pentru rezolvarea problemei, trebuie să trecem
peste aspectul aparent şocant al enunţului şi să înţelegem fondul
acesteia.
Să „inventariem” ce cunoaştem şi să descifrăm ce se află în
spatele unor informaţii „ciudate”.
Ştim că sunt 3 copii, că vârstele lor sunt exprimate în numere
naturale (nu are niciunul 3, 5 ani!), că produsul vârstelor este 36,
că suma lor este un număr necunoscut de mine, rezolvitor (îl ştiu
doar cei doi prieteni, care văd numărul casei în dreptul căreia se
află).
Şi mai ştim că cel mic are ochi albaştri. Ce interpretare să dau
acestei informaţii? Desigur, nu culoarea ochilor are importanţă, ci
faptul că, dintre cei trei copii, unul este cel mai mic. ( Ar putea fi şi
altfel?! Da , dacă doi dintre ei ar fi gemeni şi al treilea, mai mare
decât aceştia.). Reţin că există UN cel mai mic copil.
Să ne transpunem în postura celui care încearcă să ghicească,
având toate informaţiile de mai sus şi, în plus, ştiind numărul casei
în dreptul căreia se află. Să încercăm să refacem raţionamentele
lui. Prima informaţie nu-i este suficientă.(Nici nouă). Pentru că
există mai multe triplete de numere naturale care au produsul 36:
(1, 1, 36), (1, 2, 18), (1, 3, 12), (1, 4, 9),
(2, 2, 9), (1, 6, 6), (2, 3, 6), (3, 3, 4).
Aparent, afirmaţia care urmează (suma vârstelor este cât
numărul casei în dreptul căreia se află şi pe care el îl vede) ar
trebui să-i fie suficientă. De ce nu-i este suficientă? Să refacem şi
noi calculul sumelor efectuate de cel care ghiceşte:

1 + 1 + 36 = 36
1 + 2 + 18 = 21
1 + 3 + 12 = 16
1 + 4 + 9 = 14
1 + 6 + 6 = 13
2 + 2 + 9 = 13
2 + 3 + 6 = 11
3 + 3 +4 = 10
În acest moment, se pare că ar avea toate informaţiile necesare,
deoarece cunoaşte şi numărul casei şi sumele vârstelor. De ce nu
poate preciza?
Să observăm că, orice sumă, cu excepţia celor a cincea şi a
şasea, conduc la o determinare unică, ce ar fi de permis precizarea
vârstelor.
(De exemplu, dacă numărul casei ar fi fost 38 şi suma obţinută tot
38, ar fi însemnat că vârstele să fie 1, 1 şi 36 ani).
De ce nu a fost suficientă informaţia ultimă? Pentru că se afla în
faţa unei case cu numărul 13, iar aceasta este singurul număr care
a fost obţinut pe două căi; (1, 6, 6), (2, 2, 9). Care dintre aceste
variante este cea corectă?
Să ne reamintim că există UN cel mai mic copil. Doar prima
variantă este convenabilă, adică cel mai mic are un an, iar ceilalţi
doi sunt gemeni, având câte 6 ani. (În cealaltă variantă, ar exista
doi „cei mai mici”, nu unul singur).
R: 1 an, 6 ani, 6 ani.
Reformulează una dintre informaţiile enunţului astfel încât soluţia

să fie cea de a doua variantă găsită mai sus.
temă
instant
Fănică, Ionică, Jenică, Năică şi Petrică sunt 5 prieteni. Aflaţi

ordinea vârstelor celor 5, ştiind că: Ionică este mai mic decât
Jenică, Năică este mai mare decât Petrică, Fănică este mai mic
decât Ionică, Jenică este mai mare decât Năică, Petrică este mai
mic decât Ionică, Fănică este mai mic decât Jenică, Năică este mai
mare decât Fănică, Petrică este mai mare decât Fănică, Petrică
este mai mic decât jenică. Năica este mai mare decât Ionică.

exemplul 2
Rezolvare
Şi aici anunţul pare ameninţător: 5 de „...ică” şi o mulţime de
afirmaţii privitoare la vârstele lor.
Vom încerca să punem ordine în această complicaţie,
reprezentând prin 5 puncte, pe cei 5 prieteni şi apoi să vizualizăm
relaţiile dintre vârstele acestora, prin câte o săgeată ce porneşte de
la cel cu vârstă mică către cel cu vârstă mai mare.
Dacă în enunţ informaţia este formulată „x este mai mare decât y”
(fireşte, este vorba despre vârstele lor), atunci săgeata are
orientarea yx.
Consideră 5 puncte, ca vârfurile unui pentagon FIJNP (de la

numele celor 5) şi materializează fiecare relaţie din enunţ printr-o
săgeată, orientată aşa cum sugeram mai sus
temă
instant
Ce constaţi?
Că din punctul F pornesc 4 săgeţi, îndreptate către celelalte
puncte. Ce înseamnă? Că Fănică este „cel mai mic” dintre ei
(vârsta sa este cea mai mică).
Din punctul P pornesc 3 săgeţi, deci Petrică este „mai mic” decât
cei 3 (fiind „mai mare” doar decât Fănică).
Din punctul I pornesc două săgeţi, deci Ionică este „mai mic”
decât cei 2 (fiind „mai mare” doar decât Fănică şi Petrică).
Din punctul N porneşte o săgeată, deci Năică este „mai mic” doar
decât Jenică (fiind „mai mare” decât Fănică, Petrică, Ionică).
Din punctul J nu porneşte nici o săgeată, deci Jenică nu este
„mai mic” decât niciunul (adică este „mai mare” decât oricare).
R: ordinea crescătoare a vârstelor este Fănică,

Petrică, Ionică, Jenică.
Într-un prun sunt prune. Scutur prunul şi privesc din nou. În pom
nu sunt prune. Jos nu sun prune.
Câte prune au fost în prun?
Rezolvare
Încă un enunţ uimitor: erau prune în pom, este scutrat pomul şi
nu mai sunt prune nici în pom, nici pe jos. Că doar nu s-au
evaporat?!
exemplul 3
Să revedem şi să analizăm cu atenţie enunţul, inclusiv din punct

de vedere al limbii române.

Prima afirmaţie este că în pom sunt prune. Aceasta înseamnă că
numărul prunelor este mai mare decât 1 (astfel, ar fi trebuit să se
spună că în pom nu este nicio prună sau este o prună).
Următoarea afirmaţie: după scuturare, în pom nu sunt prune.
Aceasta înseamnă că numărul prunelor este 0 sau 1 (nici o prună
sau o prună acoperă sfera expresiei „nu sunt prune”).
Ultima afirmaţie conduce la aceeaşi concluzie: numărul prunelor
căzute este 0 sau 1.
Dacă în oricare dintre aceste cazuri, numărul prunelor ar fi 0, ar
rezulta că în pom a fost cel mult o prună. Contradicţie cu enunţul.
Deci în pom rămas o prună, jos este o prună, adică în pom au fost
două prune.
R: 2 prune.
1. Bunicul lui Gigel şi-a sărbătorit ziua de naştere exact de 18 ori. Câţi ani poate avea
bunicul lui Gigel?
2. La un concurs, cei 37 de candidaţi au obţinut următoarele note:
• 14 elevi au obţinut nota 9 sau 10
• 19 elevi au obţinut nota 8 sau 9;
• 2 elevi au obţinut nota 5.
Câţi elevi au obţinut nota 10 , 9, 8, 7, 6?
3. Mama are o mică tigaie în care poate prăji deodată numai două chiftele. Ştiind că
prăjitul fiecărei chiftele durează 5 minute pe fiecare parte, deci în total 10 minute, în
cât timp va putea ea prăji 3 chiftele? Care este cel mai scurt timp în care pot fi
prăjite toate cele 3 chiftele?

1. Un grup de 100 turişti români au plecat în străinătate. 10 dintre aceştia nu ştiau

nici limba engleză, nici limba franceză. 75 ştiau limba franceză, iar 83 limba
engleză. Câţi turişti ştiau şi engleza şi franceza?
2. Într-un săculeţ sunt 15 bile. Sunt mai multe galbene decât portocalii, mai multe
verzi decât galbene, mai multe bleu decât verzi, mai multe roşii decât bleu. Câte
bile sunt de fiecare culoare?
3. Andrei a fost solicitat de tatăl său să aşeze în camere pentru primirea unor
musafiri, 10 scaune, astfel încât în dreptul fiecărui perete să se afle un acelaşi
număr de scaune. Cum trebuie să procedeze Andrei?

9.3.Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
Testul 1
1. Poate avea 72, 73, 74 sau 75 de ani.

2. 8 note de 10, 6 note de 9, 10 note de 8, 7 note de 7, 4 note de 6.
3. 15 minute.
Testul 2
1. Reprezentaţi mulţimile turiştilor prin diagrame Euler – Venn şi determinaţi
numărul elementelor din intersecţie.
R: 68 turişti.
2. Ordonând in ordine crescătoare numărul bilelor colorate, enunţul conduce la
şirul de inegalitaţi: P<G<V<B<R.
R: 1 bilă portocalie, 2 bile galbene, 3 bile verzi, 4 bile bleu, 5 bile roşii.
3. Se aşează câte un scaun in două colturi opuse ale camerei, iar celelalte 8 se
distribuie în mod egal, dealungul pereţilor. În acest fel, în dreptul fiecărui perete
se află 3 scaune.
9.4. Bibliografie
1)Atanasiu M., Ordine în complicaţie, Editura ALBATROS , 1971;
2)Neacşu I. (coord.) , Metodica predării matematicii la clasele I-IV. Manual pentru
liceele pedagogice, clasele XI-XII, EDP, 1988;
3)Polya G., Cum rezolvăm o problemă?, Editura Ştiinţifică, 1968;
4)Rusu E., Psihologia activităţii matematice, Editura Ştiinţifică, 1969.

Bibliografie minimală
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1) Cherata V., Voicilă J., Mîndruleanu L., Metode şi tehnici de rezolvare a

problemelor de aritmetică, Editura SIBILA, 1994
2) Ghiciu N., Turcitu Gh., Elemente de statistică şi probabilităţi, Editura
RADICAL, 1994
3) Roşu M., Matematică pentru formarea profesorilor din învăţământul
primar, Editura METEOR PRESS, 2005
4) Roşu M., 111 probleme rezolvate pentru clasele III – IV, Editura
METEOR PRESS, 2003.

M Rosu Matematica An II

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M Rosu Matematica An II

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Program postuniversitar de conversie profesională

pentru cadrele didactice din mediul rural

Nici o parte a acestei lucrări

I. Metoda figurativă .................................................................................... 5

II. Metoda comparaţiei............................................................................... 19

III. Metoda falsei ipoteze ............................................................................ 30

V. Probleme de mişcare ........................................................................... 45

Proiectul pentru Învăţământul rural 1

VI. Probleme de logică ............................................................................... 58

VII. Probleme ce conţin tabele, diagrame, grafice ................................... 70

VIII. Elemente de teoria probabilităţilor ...................................................... 82

Bibliografie minimală ......................................................................... 104

2 Proiectul pentru Învăţământul rural

Cursul de faţă îşi propune formarea şi dezvoltarea capacităţii de a

Proiectul pentru Învăţământul rural 3

Lucrările de verificare, rezolvate, vor fi transmise tutorelui într-o

4 Proiectul pentru Învăţământul rural

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare ............................................................................ 5

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare

La sfârşitul acestei de învăţare, studenţii vor fi capabili:

Proiectul pentru Învăţământul rural 5

1.2. Aflarea a două necunoscute când se dau suma şi diferenţa lor

Dacă în problemă se dau suma (cât au împreună) şi diferenţa

algoritmul • Se reprezintă convenabil (de cele mai multe ori, prin

generalizare Dacă S şi D reprezintă suma, respectiv diferenţa a două

problemă O pamblică lungă de 10 m trebuie tăiată în două părţi, astfel încât

6 Proiectul pentru Învăţământul rural

Să figurăm datele problemei, reprezentând cele două segmente

Pentru a obţine părţi egale cu cea mică, ar trebui „scoşi” de la cea

Ar rămâne două părţi egale, care au împreună 10 – 2 = 8 (m).

Rezolvă problema, presupunând că ambele părţi devin egale cu

• Atunci când problema se referă la mărimi discrete (mulţimi de

Proiectul pentru Învăţământul rural 7

Răspunsul va putea fi încadrat în spaţiul rezervat în continuare.

8 Proiectul pentru Învăţământul rural

1.3. Aflarea a două necunoscute când se cunosc suma şi raportul lor

Dacă în problemă se dau suma (cât au împreună) şi raportul (de

Întrucât una dintre necunoscute reprezintă 3 pătrimi din cealaltă,

Numărul părţilor egale este 3 + 4 = 7. Cele 7 părţi egale reprezintă

temă Am aflat că primul copil are 60 de timbre. Află numărul de timbre

10 Proiectul pentru Învăţământul rural

Răspunsul va putea fi încadrat în spaţiul rezervat în continuare.

1.4. Aflarea a două necunoscute când se cunosc diferenţa şi

recunoaşterea Dacă în problemă se dau diferenţa şi raportul a două mărimi şi

- Se reprezintă convenabil cele două mărimi.

Proiectul pentru Învăţământul rural 11

Am aflat cantitatea de gutui. Găseşte o cale, diferită de cea

12 Proiectul pentru Învăţământul rural

Răspunsul va putea fi încadrat în spaţiul rezervat în continuare.

Proiectul pentru Învăţământul rural 13

1.5. Alte categorii de probleme rezolvabile cu metoda figurativă

Metoda figurativă conţine în ea o întreagă strategie necesară

În ultima imagine, apar cele 3 bănci libere, iar în fiecare dintre

Într-o curte sunt raţe şi purcei, în total 13 capete şi 32 picioare.

exemplul 2 Câte raţe şi câţi purcei sunt?

S-au „folosit” în felul acesta 13 x 2 = 26 picioare. Au rămas

Se mai pot adăuga încă două picioare la un număr de 6 : 2 = 3

Nu ştim! (Dacă am ştii, ar însemna că ştim numărul de mere, iar

Răspunsul va putea fi încadrat în spaţiul rezervat în continuare.