Sunteți pe pagina 1din 21

Avortul în România

Introducere/Rezumat

Avortul (în latină: ab „fără", ortus „naștere") reprezintă întreruperea accidentală sau
provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. Când vine vorba de avortul în spațiul
românesc și de istoria acestuia, cel mai cunoscut este Decretul 770 dat de regimul Ceaușescu
în 1966, în urma căruia au murit zeci de mii de femei1. Totuși, problema avortului este mult
mai complexă, existând probleme încă din perioada interbelică și ajungând chiar și în prezent.

În România, avortul este un subiect sensibil , iar cel „la cerere” a trezit și trezește numeroase
controverse în spațiul public. Opoziția împotriva avortului vine de cele mai multe ori din
partea organizațiilor religioase sau sunt aduse în discuție argumentele de tip demografic, prin
care se pune presiune pe femei să facă copii, chiar împotriva voinței lor.

Perioada interbelică

Până în 1936, când a fost adoptat un nou Cod Penal, România a funcționat după cel emis
prima dată sub Alexandru Ioan Cuza în 1864, cu prevederi împrumutate din Codul Penal
Francez și Codul Penal Prusian. Sub articolul 246, avortul era pedepsit cu închisoarea atât
pentru persoana gravidă, cât și pentru medicii, moașele sau alți specialiști care acceptau să
facă avort. Oricine ar fi ajutat o altă persoană să facă avort prin orice mijloc disponibil putea
fi acuzat sub Codul Penal și trimis la închisoare2.

Pe fondul Marii Crize Economice, tot mai multe feministe au început să ia poziții privind
avortul. Reprezentantele Asociației Cercurilor de Gospodine au elaborat un proiect de lege ce
obliga doctorii și moașele care asistau la avort sau facilitau avortul să raporteze procedura în
termen de trei zile, altfel riscau amendă sau suspendarea dreptului de a practica până la 12
luni. Inițiatoarele legii erau, însă, de acord cu avortul terapeutic, adică avortul făcut din
considerente medicale, cu condiția ca acesta să fie aprobat de doi medici3. În 1934, Maria
Baiulescu a publicat în “Ziarul Nostru”, publicație feministă susținută de Asociația pentru
Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române4, un articol în care se poziționa împotriva
dreptului la avort. Făcând apel la argumente religioase și naționaliste, care priveau sarcina și
maternitatea ca datorii față de țară, autoarea susține că femeia nu este stăpână pe corpul ei, ci
că ea aparține familiei și statului5. De cealaltă parte, Medeea Niculescu publica în “Cuvântul
femeilor” esee ce încurajau acordarea dreptului la avort. Ea considera sarcina forțată ca fiind
1
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România,
https://archive.org/stream/ComisiaPrezidentialaPentruAnalizaDictaturiiComunisteDinRomania-Raport/
ComisiaPrezidentialaPentruAnalizaDictaturiiComunisteDinRomania-RaportFinal-coord.VladimirTisma
neanu_djvu.txt
2
Systems, "Codul Penal din 1864", in Lege5, , 2022,
<https://lege5.ro/gratuit/g42tamju/codul-penal-din-1864> [accessed 10 August 2022].
3
C Budeancă et al., Condiţia femeii în România în secolul XX, in , Cluj-Napoca, Presa Universitară
Clujeană, 2002.
4
C Budeancă et al., Condiţia femeii în România în secolul XX, pag. 86.
5
C Budeancă et al., Condiţia femeii în România în secolul XX, pag. 91.
un atentat la libertatea femeii și o catastrofă socială, din moment ce se vor naște mulți copii în
nevoia de asistență din partea statului, sistemul neputând să facă față6.

Un moment important în mișcarea feministă privind avortul se va întâmpla în mai 1932, la


Congresul de la Iași al Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române. Se
va isca o dezbatere aprinsă între feministele ce erau de acord cu legalizarea avortului și cele
care susțineau interzicerea lui. Calypso Botez, Elena Meissner, Ella Negruzzi și Ortansa
Satmary au adus în discuție argumente economice și sociale pentru a justifica liberalizarea
avortului. În urma anchetelor consiliilor comunale, s-au constata mizeria și bolile la care erau
expuse femeile ce locuiau la periferia orașelor, astfel acest lucru ar cere o limitare a
natalității. Mai mult decât atât, ele au punctat că interesul statului era mai degrabă legat de
mortalitatea infantilă, decât de cea maternă, acesta fiind dispus să sacrifice persoanele gravide
pentru viața fătului.7 Eugenia Popovici, Henrieta Gavrilescu și Maria Dimitriu-Castano, au
susținut că avortul, în caz că va fi liberalizat, va deveni o scuză pentru femeile burgheze
pentru a scăpa de maternitate, în dorința de a conserva frumusețea corpurilor lor. Pentru ele,
avortul nu era legat de argumente economice, ci de dorința anumitor femei de a-și păstra
libertate și de a nu-și îndeplini datoria de mamă8.

Deoarece opiniile asupra avortului erau diverse, Congresul s-a încheiat fără asumarea unei
poziții oficiale de către Asociație.

Ca urmare a dorinței adoptării unui nou Cod Penal, medicii au fost întrebați de către
Parlament cu privire la subiectul avortului. Aceștia au fost în favoarea avortului social și al
celui în caz de malformații ale fătului. Într-adevăr, în Codul Penal din 1936, avortul
terapeutic și cel în caz de malformații ale fătului au fost legalizate. Cu toate acestea, avortul
voluntar rămânea ilegal, cu pedepse de 3-5 ani pentru oricine provoca avortul și de 7-10 ani,
în caz că avortul determina moartea persoanei gravide.9

Se făceau diferențe între persoanele căsătorite care avortau și cele necăsătorite. Articolul 482
prevedea că femeile căsătorite primeau între 6 și 12 luni de închisoare pentru avort, în timp ce
cele necăsătorite primeau între 3 și 6 luni. În cazuri de urgență, medicul putea interveni fără
aprobare, dar era obligat să anunțe Parchetul la cel mult 48 de ore după procedură. În alte
cazuri, medicul avea nevoie de aprobarea Parchetului pentru a putea face avortul10. Sarcina
era evaluată de o comisie de 3 medici, care ofereau un aviz11.

6
C Budeancă et al., Condiţia femeii în România în secolul XX, pag. 91.
7
C Budeancă et al., Condiţia femeii în România în secolul XX, pag. 91.
8
C Budeancă et al., Condiţia femeii în România în secolul XX.
9
C Budeancă et al., Condiţia femeii în România în secolul XX.
10
Systems, "Avortul | Codul Penal", in Lege5, , 2022,
<https://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/avortul-codul-penal?dp=giydcmrsga2to> [accessed 10 August
2022].
11
C Budeancă et al., Condiţia femeii în România în secolul XX, pag. 91.
Perioada 1957 - 1966

România a urmat ordinele conducerii Uniunii Sovietice, iar pe 25 septembrie 1957 a fost
legalizat avortul prin Decretul 463. În document se precizează că întreruperea sarcinii putea
fi realizată la cererea femeii și că procedura „se efectuează în instituțiile medico-sanitare de
stat”12, potrivit Ministerului Sănătății și Prevederilor Sociale.

Centrele de avort erau organizate în spitale mari și medii, iar unitățile de ambulatoriu erau
deținute de fabricile industriale care aveau o forță de muncă preponderent feminină. Femeile
puteau solicita întreruperea sarcinilor nedorite în primele trei luni, nefiind nevoie de
aprobarea prealabilă a unei comisii de avort.

Spre deosebire de reglementările din alte țări socialiste din Europa Centrală și de Est, nu au
fost necesare formalități birocratice ample. Cu toate că date precum: numele, vârsta, numărul
de nașteri/avorturi anterioare și ocupația au fost înregistrate într-un registru, acestea nu erau
verificate pentru veridicitate.13

În cartea „Abortion Legislation: The Romanian Experience”, autorii au scris că cele mai
multe avorturi erau efectuate în regim ambulatoriu, pacienta fiind internată în camera de
recuperare pentru câteva ore. Avortul nu era gratuit, ci costa 28 de dolari (valoarea din
prezent), iar medicul primea jumătate.

Legea permitea medicilor să efectueze maxim 10 avorturi pe zi. Sarcinile cu o durată mai
mare de trei luni puteau fi întrerupte numai în spitale și numai după ce fusese primită
aprobarea medicală a comisiei de avort. Aceeași sursă menționează că statisticile despre avort
în România nu erau disponibile.

Un studiu realizat în 196514, arată că în anul 1958 au fost efectuate 112.000 de avorturi.
Numărul întreruperilor de sarcină a crescut la 219.000 sau aproape dublu în 1959. Deși nu
sunt reprezentative pentru întreaga țară, rapoartele parțiale de la București și din alte orașe
mari din România sugerează că femeile au căutat în mod repetat să efectueze avorturi și că
rata a crescut în anumite zone geografice din țară în perioada 1960-1962.

Un exemplu oferit în studiu face referire la Filantropia, cel mai mare spital ginecologic din
București, și se precizează că raportul dintre avorturi și nașteri a crescut de la 0,6 avorturi la o
naștere în 1956, la 8,1 în 1959 și la 14,1 până în iulie 1962. Doar 1,0% dintre avorturile
provocate au fost întrerupte din motive medicale. Autoarea sugerează că un procent
semnificativ de avorturi au reprezentat sarcini nedorite și că întreruperile au avut loc din
motive socio-economice sau din alte motive personale.

12
Istoric drepturi sexuale, <Drepturi Sexuale | Istoric> [accessed 25 July 2022].
13
Henry P. David and Nicholas H. Wright, Abortion Legislation: The Romanian Experience, pag.205
14
Mehlan, K. H., Legal abortions in Romanian. Journal of Sex Research, 1965
Câteva statistici despre avort au devenit disponibile după 1959. În 1966 a fost prezentat
Plenului Comitetului Central al Partidului Comunist Român de către Ministerul Sănătății un
raport în care se afirma că „numărul avorturilor a continuat să crească, atingând cifra de
1.115.000 în 1965” (patru avorturi pentru fiecare naștere a unui copil viu).15
Pe parcursul deceniului natalitatea în România a continuat să scadă, de la 24,2 la 1.000 de
locuitori în 1956, cu un an înainte de liberalizarea legii avortului, la 143 în 1966, mai arată
studiul.

De asemenea, se menționează că autoritățile române au spus că „afișe cu instrucțiuni despre


contracepție au fost afișate pe scară largă în centrele de avort, iar medicii au fost obligați din
punct de vedere tehnic să ofere instrucțiuni privind utilizarea metodelor contraceptive sau să
sugereze inserarea unui DIU după efectuarea unui avort”. Se menționează că există îndoieli
considerabile cu privire la cât de multe instrucțiuni s-au produs efectiv.16

Decretul 770 și perioada comunistă

În toamna anului 1966, Nicolae Ceaușescu abrogă Decretul 463 — cel adoptat în anul 1957
prin care predecesorul lider comunist, Gh. Gheorghiu Dej liberalizase avorturile conform
vederilor clasice de stânga — și emite Decretul 770 pe 1 octombrie.

Decretul 770, promulgat sub semnătura lui Chivu Stoica, interzicea efectuarea avortului, cu
excepția următoarelor cazuri:17

● sarcina pune viața femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat printr-un alt
mijloc;
● unul din părinți suferă de o boală gravă, care se transmite ereditar, sau care determina
malformații congenitale grave;
● femeia însărcinată prezintă invalidități grave fizice, psihice sau senzoriale;
● femeia este în vârstă de peste 45 de ani;
● femeia a născut patru copii și îi are în îngrijire;
● sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest

România s-a plasat „alături de China cu ale sale politici ale avortului silit şi de Germania
nazistă cu politicile sale pro şi antinataliste bazate pe criterii rasiale”, arată Raportul de
condamnare a regimului comunist.18

15
Romanian Ministry of Health General Report. Munca, 27 October 1968, pp. 2-5
16
David, H. P., Family planning and abortion in the socialist countries of central and eastern Europe.
2005, New York: The Population Council
17
Decretul 770, <DECRET 770 01/10/1966 - Portal Legislativ (just.ro)> [accessed 27 July 2022].
18
Moștenitorii | Politica natalității din epoca Ceaușescu, un capitol sângeros. Traumele nu s-au
vindecat, pe Europa Liberă <Moștenitorii | Politica natalității din epoca Ceaușescu, un capitol
sângeros. Traumele nu s-au vindecat (europalibera.org)> [accessed 27 July 2022].
Rapoartele oficiale arată că 9.452 de femei au fost înregistrate în statisticile privind
mortalitatea maternă, dar cifrele nu includ miile de avorturi făcute clandestin. În prezent, nu
există suficiente date despre dimensiunea fenomenului și nici despre dramele femeilor care au
fost victime ale decretului.

În perioada Ceaușistă nu existau măsuri contraceptive, iar majoritatea femeilor care doreau să
nu nască ajungeau să folosească diverse soluții improvizate precum rădăcină de leandru, fus
și sonde, să se infecteze și să ajungă în stare gravă la spital. Dr. Sorin Puia, medic la
Maternitatea Giuleşti încă din perioada comunistă, a povestit într-un interviu pentru
Adevărul19 că femeile „ajungeau în faza tardivă la spital”, iar medicii aveau 2 variante:
„Prima, şi cea mai favorabilă, era aceea de a le face un chiuretaj, iar a doua consta în
operaţie: să le facem histerectomie, să le eliminăm uterul. Această a doua variantă a dat mulţi
morţi.”

Medicul a spus că femeilor le era frică de Miliție și că se făceau controale săptămânale în


spitale, iar chiuretajele trebuiau anunțate la procuratură. De multe ori, operaţiile de urgenţă se
făceau doar cu aprobarea miliţianului sau a procurorului din spital, iar aceştia stăteau chiar în
sala de operaţii ca să verifice dacă medicul poate interveni sau nu.

„Uneori, când făceam câte un chiuretaj, îi simţeam răsuflarea în ceafă, urmărindu-mă ce scot
din uterul femeii şi ce pun în recipientul care era trimis la laborator. Asta era imposibil de
suportat.”, a spus Adrian Sângeorzan, doctor ginecolog, Braşov în filmul „Născuți la
comandă. Decrețeii”.

În ciuda Decretului 770, femeile din România nu doreau să devină „maşinile de făcut copii
ale regimului.”20 Deşi pedepsele erau aspre, în câţiva ani s-a dezvoltat o adevărată industrie a
avorturilor clandestine.

În 1969, la doi ani după interzicerea avorturilor, Ceauşescu reuşise să dubleze natalitatea şi să
„producă” primul milion de copii peste sporul natural al populaţiei. În anii '60, avortul era
unica metodă contraceptivă. Interzicerea lui a dus la apariţia multor copii nedoriţi. La un an
după impunerea restricţiilor, rata natalităţii se dublase. Propaganda s-a pus în mişcare în
favoarea creşterii natalităţii.

La începutul anilor '80, România începuse să aibă probleme economice, iar viața oamenilor
ajunsese să fie mai grea decât înainte, astfel că și dorința de a avea copii era mai scăzută.
Pentru a nu scădea natalitatea, autoritățile au impus noi restricții.

19
INTERVIU Dr. Sorin Puia, medic primar Obstetrică-Ginecologie: „Dreptul femeii este să aibă
libertate la avort, dar ea trebuie să fie educată“ pe serverul <INTERVIU Dr. Sorin Puia, medic primar
Obstetrică-Ginecologie: „Dreptul femeii este să aibă libertate la avort, dar ea trebuie să fie educată“ |
adevarul.ro> [accessed 27 July 2022].
20
Filmul „Născuți la comandă. Decrețeii”
În 1985 limita de vârstă de la care se putea face un avort legal a fost ridicată de la 40 la 45 de
ani, prin Decretul 411/1985.21 În același timp, numărul de copii pe care trebuia să îi aibă o
femeie ajunsese la cinci.

Au fost impuse controale ginecologice periodice care aveau scopul de a descoperi sarcinile și
să supravegheze femeia până la naștere. Femeile care munceau și refuzau să se supună
controalelor ginecologice, nu mai primeau asistență medicală sau stomatologică, le erau
revocate pensiile și asigurările sociale. Medicii din fabrică beneficiau de salarii complete doar
dacă femeile angajate atingeau cota lunară de nașteri stabilită de stat. Mai mult decât atât,
cuplurile căsătorite care nu făceau copii după doi ani de căsătorie și nu aveau un certificat
care să ateste infertilitatea unuia din parteneri, trebuiau să plătească taxe suplimentare22.

Medicul ginecolog Adrian Sîngeorzan a spus că în acea perioadă importul de medicamente și


reactivi pentru spitale a fost oprit, astfel că testele de sarcină erau făcute cu “ajutorul unui
mascul de broască, un procedeu descoperit şi folosit în medicina secolului al XIX-lea, care se
baza pe reacţia specifică a animalului când venea în contact cu urina unei femei gravide”.

Cu toate acestea, nici supravegherea continuă a gravidelor, medicilor, moașelor, farmaciștilor


și secțiilor de obstetrică - ginecologie din spitale, nici spectrul Securității omniprezente și nici
amenințarea cu desfacerea contractelor de muncă sau cu închisoarea nu au dat rezultatele
scontate.

66% din totalul întreruperilor de sarcini au fost avorturi spontane, majoritatea efectuate în
timpul gărzilor de noapte sau în afara programului de lucru, când supravegherea şi controlul
erau mai reduse, lucru care „creează premisa concluziei că o mare parte din avorturi au
constituit cazurile provocate şi nu cele fortuite”23

Persoanele gravide apelau la tehnici de avort care le puneau viața în pericol. Unele foloseau
ace de tricotat, altele își introduceau plante în colul uterin, care, dacă erau lăsate prea mult
timp, provocau necroza colului, la sterilitate și, uneori, la moarte24.

Doctora Doina Boros a relatat pentru jurnalul Off our Backs o metodă de contracepție folosită
de femeile din Transilvania: „În Transilvania exista o rată de avort mult mai mică decât în
orice altă zonă a României, deoarece femeile de acolo aveau o tradiție. După ce făceau toți
copiii pe care și-i doreau, își luau verighetele de aur și le introduceau în colul uterin, unde
funcționau ca sterilete... aurul servind ca un contraceptiv în același mod în care cuprul o
face pentru dispozitive oficiale”.

21
Decretul 411/ 1985 <DECRET 411 26/12/1985 - Portal Legislativ (just.ro)>, [accessed 30 July 2022]
22
C Hord et al., „Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", in Studies in
Family Planning, vol. 22, 1991, pag. 232.
23
Sinteza informării în legătură cu unele aspecte privind asigurarea asistenţei medicale a
populaţiei, 1970
24
a johnson & o savescu, "Family Planning in Romania", in Off Our Backs, vol. 25, 1995, pag. 7,
<https://www.jstor.org/stable/20835308> [accessed 10 August 2022].
Studiul referitor la situația natalității, prezentat lui Ceaușescu în 1966, arăta că de la
liberalizarea avorturilor prin Decretul din 1957 rata natalității în mediul rural scăzuse de la
32,6% la 15%, iar numărul avoturilor la cerere ajunse la aproape 1 milion. Imediat după
Decretul din 1966, numărul nașterilor s-a dublat, dar până la finele lui 1967 rata natalității
deja înregistra un ușor declin, iar avorturile au crescut din nou.

În 1983 rata natalităţii şi rata totală a fertilităţii erau aproximativ aceleaşi ca în 1966. De fapt,
în 1966 natalitatea era 14,3 la mie, iar în 1989 de 16 la mie, departe de 20 cum voia
Ceaușescu.

Una dintre consecințele acestei politici criminale au fost zecile de mii de copii abandonați de
femeile care nu-i mai puteau crește. Sărăcia, privațiunile devenite sistemice, lipsa mâncării, a
curentului electric, frigul din case, teroarea instituită de sistem sub masca „umanismului
profund” au fost doar parte a fenomenului abandonului.

Un exemplu elocvent îl constituie Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane cu


Handicap de la Cighid, comparat cu un lagăr de concentrare pentru condițiile inumane de
cazare și întreținere a copiilor internați aici.25 La aceasta se adaugă răspândirea dramatică a
cazurilor de SIDA, datorată în special ignorării de către regim a acestei probleme (considerată
specifică capitalismului), ceea ce a condus la utilizarea (în special în orfelinate) a seringilor
nesterilizate și a efectuării de transfuzii fără verificarea sângelui folosit.

Explozia demografică a condus la dezechilibrarea distribuției de vârstă a populației.


Generațiile numeroase de “decreței” — cum erau numiți ironic copiii născuți în acea perioadă
— au necesitat costuri suplimentare pentru creștere, educație, asistență medicală și formare
profesională.

Potrivit UNICEF26, 700 de orfelinate adăposteau în jur de 100.000 de copii. Peste 60 % dintre
copiii internați în aceste adevărate ghetouri din care lipseau hrana, asistența medicală,
medicamentele și elementara căldură.

Perioada după 1989

Avortul

Imediat după Revoluția din 1989, au fost abrogate decretele 770 și 411 și a fost trecut
Decretul-lege 1/27.12.1989, care prevede, la articolul 8, disponibilitatea la cerere a

25
Cighid, lagărul groazei pentru copiii cu handicap: „Şobolanii îi mâncau de vii. Erau condamnaţi la
moarte“ pe Adevărul <Cighid, lagărul groazei pentru copiii cu handicap: „Şobolanii îi mâncau de vii.
Erau condamnaţi la moarte“ | adevarul.ro> [accessed 5 August 2022]
26
Orfelinatele, ghetouri comuniste pe DW.com <Orfelinatele, ghetouri comuniste | România | DW |
23.10.2020> [accessed 5 August 2022]
avorturilor în primele 3 luni de sarcină, doar cele terapeutice fiind permise după acest termen
sau cele în cazul în care unul dintre părinți are o boală ereditară27. Dincolo de legalizarea
avorturilor, vor deveni disponibile și mijloacele de contracepție, anterior ilegale sub regimul
ceaușist28. Gail Kligman spune în lucrarea sa din 199229 că “Revoluția de la 1989 a eliberat
trupurile majorității femeilor din strânsoarea dură a statului patriarhalist și le-a acordat din
nou un control de bază, chiar dacă minim, asupra vieții lor”.

Cererea pentru avort era atât de mare odată cu legalizarea sa, încât, pentru a face față,
clinicile primeau de la asociații partenere instrumente destinate procedurilor de aspirație
vacuum manuală (MVA) și electrică (EVA)30. Este estimat că spitalele făceau între 70 și 100
de avorturi pe zi în vara lui 1990 - cererea era la fel de ridicată ca în ianuarie 1990, când
decretul intrase în funcție3132. Datele OMS arată că, în 1990, în România au avut loc 1 milion
de avorturi, de trei ori mai multe decât nașteri33. Unii doctori raportau că făceau până la 3
avorturi pentru o singură femeie în decursul unui an34.

Dezincriminarea avortului a dus la reducerea mortalității materne cu până la 50% față de


1989. În 1990, existau 83 de morți materne la 100.000 de nașteri. Mai mult decât atât,
decesele din cauza avorturilor au reprezentat 69% din morțile materne, în scădere față de
87% în 198935.

Avortul era văzut de cei mai mulți ca o metodă de contracepție. În August 1990, mai multe
femei au fost oprite aleatoriu pe stradă și întrebate ce este contracepția. Foarte multe nu au
știut, iar, cele care au răspuns, au spus că preferă avortul ca metodă contraceptivă datorită
prețului scăzut și accesibilității36.

În 1991, costul avorturilor a crescut de la 30 de lei (aproximativ 2 dolari la schimbul de


atunci) la 500 de lei, pentru a descuraja practica. Cu toate acestea, medicii ginecologi și-au
exprimat îngrijorarea legată de această decizie, în mare parte pentru că femeile sărace nu și-ar
permite procedura și ar apela la persoane necalificate medical, revenind la problemele
dinainte de 1989. Femeile care aveau resurse financiare deja făceau avort în clinici private
datorită gradului mai mare de atenție și condițiilor mai sterile37. Ulterior, prețul va fi redus la
doi dolari din nou după cum arată studiile din 1995 și 20043839.

27
N Apostol, "DREPTUL LA AVORT ŞI DREPTURI REPRODUCTIVE ÎN EUROPA ŞI ROMÂNIA", in ,
Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen, 2022, pag. 53.
28
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 231.
29
G Kligman, "Abortion and International Adoption in Post-Ceausescu Romania", in Feminist Studies,
vol. 18, 1992, pag. 406.
30
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 233.
31
G Kligman, "Abortion and International Adoption in Post-Ceausescu Romania", pag. 407.
32
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 233.
33
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 233.
34
G Kligman, "Abortion and International Adoption in Post-Ceausescu Romania", pag. 407.
35
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 234.
36
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 236.
37
G Kligman, "Abortion and International Adoption in Post-Ceausescu Romania", pag. 409.
38
B Johnson, M Horga & P Fajans, "A Strategic Assessment of Abortion and Contraception in
Romania", pag. 190.
39
a johnson & o savescu, "Family Planning in Romania", in Off Our Backs, vol. 25, 1995, pag. 6.
Într-un interviu, doctora Doina Boros povestește despre cum femeile din România au
experiență cu avortul și îl văd ca pe o practică familiară, acestea fiind motivele pentru care îl
aleg în locul contraceptivelor moderne: “în România, toate femeile sunt educate cu privire la
avort... este la fel de obișnuit ca spălatul pe dinți”40.

Deși avortul devenise legal, acest lucru nu a oprit practica avorturilor în afara cabinetelor
medicale. Ele aveau loc din cauza lipsei de încredere a persoanelor gravide în sistemul de
sănătate. Un studiu făcut de publicația The Guardian în 1990 estimează că o femeie româncă
va fi trecut în medie prin cel puțin cinci avorturi ilegale până la vârsta de 40 de ani. 128 din
154 de morți materne erau atribuite avorturilor clandestine în primele opt luni ale lui 199041.
În 1999, doar 1% din avorturile efectuate erau ilegale42.

O altă practică ce a rămas ca o amintire a perioadei Decretului 770 este cea a oferirii
cadourilor neoficiale cadrelor medicale pentru a te asigura că procedura decurge bine. Ea vine
pe fondul salariilor mici ale specialiștilor, care au văzut în avorturi un mod de a face bani, din
moment ce avorturile la cerere nu erau decontate de către stat43.

Existau și persoane care aveau dreptul la întreruperi de sarcină gratuite. Din această categorie
făceau parte studenții, elevii, persoanele care nu aveau un loc de muncă sau resurse
financiare, persoanele care aveau mai mult de 4 copii. Însă, de multe ori, ei plăteau pentru
servicii deoarece fie nu puteau demonstra nevoia financiară, fie nu știau că au dreptul la
gratuitate44.

În 1996, este introdus în Codul Penal articolul 185, care pedepsește avortul efectuat după 14
săptămâni. Excepție face cel terapeutic45.

În perioada 1993-1999, conform Chestionarului pe Drepturi Reproductive aplicat în România


pentru a vedea starea sistemului de sănătate reproductivă, rata avorturilor la cerere a scăzut cu
35%. Dacă media de avorturi făcute de o femeie era 3.4, acum era 2.2. Mortalitatea maternă a
scăzut de la 170 de decese la 100.000 de nașteri în 1989, la 22 de decese la 100.000 de nașteri
în 200246. Din cele 22, doar 9 erau cauzate de avorturi, adică 40% din decese materne erau

40
a johnson & o savescu, "Family Planning in Romania", in Off Our Backs, vol. 25, 1995, pag. 7.
41
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 236.
42
B Johnson, M Horga & P Fajans, "A Strategic Assessment of Abortion and Contraception in
Romania", pag. 189.
43
B Johnson, M Horga & P Fajans, "A Strategic Assessment of Abortion and Contraception in
Romania", pag. 189.
44
B Johnson, M Horga & P Fajans, "A Strategic Assessment of Abortion and Contraception in
Romania", pag. 189.
45
N Apostol, "DREPTUL LA AVORT ŞI DREPTURI REPRODUCTIVE ÎN EUROPA ŞI ROMÂNIA", in
, Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen, 2022, pag. 53.
46
A Creanga et al., "Contraceptive Discontinuation and Failure and Subsequent Abortion in Romania:
1994-99", pag. 24
cauzate de avorturi, în scădere față de 69% în 1990. Mai mult, între 1990 și 2002, rata
avorturilor la cerere a scăzut cu 85%47.

Istoria sângeroasă a decretului 770 nu a fost suficientă pentru a arăta că interzicerea


avorturilor nu funcționează, astfel, în 1997, un parlamentar din Partidul Național Țărănesc
Creștin Democrat propune legea 646/1997 ce făcea ilegale întreruperile de sarcină.
Propunerea a primit aviz pozitiv din partea Comisiei pentru Sănătate, dar a fost respinsă de
Comisia pentru Drepturile Omului. Legea nu a trecut48.

În 2003, Ministerul Sănătății a lansat Strategia pentru Drepturi Reproductive, iar în 2004,
Parlamentul a aprobat Legea Sănătății Reproductive, care explica limitele legale ale
contracepției și avortului49.

Tot în 2003, un deputat al Partidul Social Democrat propune un proiect de lege ce avea în
vedere consiliera obligatorie în caz de avort la cerere. Persoana gravidă trebuia să obțină o
adeverință medicală care atestă că a trecut prin această consiliere și era impusă o limită de 48
de ore din momentul consilierii și până a putea face întreruperea de sarcină. PL 217/2003 a
fost adoptat de Camera Deputaților și de Senat și trimis, în 2004, către președintele României
pentru a fi promulgat. Președintele a trimis proiectul pentru reexaminare către Camera
Deputaților în 2004. Propunerea legislativă este, din nou, adoptată de cele două camere ale
Parlamentului, ca, mai apoi, președintele să o sesizeze ca fiind neconstituțională. Curtea
Constituțională a României a acceptat motivele de neconstituționalitate descrise de președinte
în 2005. În 2006, Camera Deputaților a adoptat pentru a treia oară proiectul, ca acesta să fie,
în cele din urmă, respins de Senat50.

În 2008, o fetiță de 11 ani, care a fost victima unui viol și a descoperit sarcina la 17
săpătmâni, a fost nevoită să călătorească până în Marea Britanie, unde limita este de 24 de
săptămâni, pentru a face întreruperea de sarcină, din moment ce legea din România nu
permitea excepții pentru mamele minore (ele puteau face avort tot până la 14 săptămâni, care
era limita legală). Legea nu s-a schimbat pentru a aplica termene diferite în cazul în care
sarcina este consecința unui abuz sau violențe sexuale, ci limita de 24 de săptămâni din
Marea Britanie, considerată limita la care fătul poate supraviețui în afara uterului, i-a
determinat pe parlamentarii români să introducă un articol în noul Cod Penal care ar fi
pedepsit orice avort făcut după 24 de săpătmâni, inclusiv cel terapeutic. Acest lucru însemna
că medicii nu puteau interveni în cazul în care viața persoanei gravide era în pericol.
Societatea civilă a atras atenția asupra acestui aspect, care nu era în conformitate cu

47
B Johnson, M Horga & P Fajans, "A Strategic Assessment of Abortion and Contraception in
Romania", pag. 189.
48
"L646/1997", in , <https://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L646&an_cls=1997> [accessed 11
August 2022].
49
B Johnson, M Horga & P Fajans, "A Strategic Assessment of Abortion and Contraception in
Romania", pag. 1v93.
50
"URMARIREA PROCESULUI LEGISLATIV Pl nr. 217/2003", in Cdep.ro,
<http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=3870> [accessed 11 August 2022].
standardele internaționale ce înucrajau protecția vieții persoanei gravide. Articolul nu a fost
aprobat51.

Conform actualului Cod Penal, articolul 201, avortul este permis la cerere până în săptămâna
a 14-a de sarcină. Medicii care efectuează avorturi după aceasta limită, cu excepția
întreruperilor de sarcină terapeutice, riscă amendă sau închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă
persoana gravidă moare în urma procedurii ilegale, atunci pedeapsa este de până la 12 ani de
închisoare. Conform alineatului 7, “nu se pedepsește persoana gravidă care își întrerupe
sarcina”52.

În 2014, a avut loc o manifestație feministă ce a comemorat cele aproape 10.000 de victime
oficiale ale decretului 770 din timpul perioadei comuniste - decret ce a interzis avorturile,
împingând persoanele gravide să recurgă la avorturi clandestine. Participanții au cerut dreptul
la întreruperi de sarcină gratuite, la educație sexuală și contracepție accesibilă. Ei și-au dorit
asumarea de către statul român a istoriei53.

În 2019, Centrul Filia a efectuat o cercetare cu privire la accesul persoanelor gravide la avort.
Au fost interogate 217 spitale din România, dintre care au răspuns 158. Doar 40 de spitale din
25 de județe făceau întreruperi de sarcină la cerere oricând - niciunul din spitale nu era din
Municipiul București. Taxa pentru avort varia de la 100 de lei la 650 de lei și aveai nevoie de
cardul de sănătate, actul de identitate și o dovadă a sarcinii. Mai mult, unele spitale cereau
trimitere de la medicul de familie pentru a putea face întreruperea de sarcină, deși acest
document nu este necesar54.

O investigație a Jurnalului Decretului în 202155 a arătat că din 116 spitale investigate, 76


făceau avorturi la cerere, însă doar 11 aveau o procedură scrisă legat de această decizie. Cele
34 care refuzau să facă întreruperi de sarcină la cerere, doar două aveau decizii administrative
în acest sens.

Datele culese de jurnaliști relevă următoarele realități în 2021:

- “La nivel de clinici specializate de obstetrică-ginecologie, din cele nouă naționale,


două nu fac întreruperi la cerere. La Maternitatea Brașov procedura nu mai este
51
N Apostol, "DREPTUL LA AVORT ŞI DREPTURI REPRODUCTIVE ÎN EUROPA ŞI ROMÂNIA", in
, Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen, 2022, pag. 53-54.
52
I Systems, "Art 201 Întreruperea cursului sarcinii | Noul Cod Penal actualizat 2022", in Lege5, ,
2022,
<https://lege5.ro/gratuit/gezdmnrzgi/art-201-intreruperea-cursului-sarcinii-codul-penal?dp=gqytsojugy
3tc> [accessed 11 August 2022].
53
"«Interzicerea avortului ucide. 1966-1989: Peste 10,000 de femei» - Flashmob în Piaţa
Universităţii", in Feminism România, , 2014,
<https://www.feminism-romania.ro/presa/stiri/1191-2014-04-01-05-17-50> [accessed 11 August 2022].
54
"Avortul - un drept legiferat, dar greu de accesat în România anului 2019", in Centrul Filia, , 2019,
<https://centrulfilia.ro/avortul-un-drept-legiferat-dar-greu-de-accesat-in-romania-anului-2019/>
[accessed 11 August 2022].
55
D Oncioiu et al., "LA NOI E O CUTUMĂ - Jurnalul Decretului", in Jurnalul Decretului, , 2022,
<https://jurnaluldecretului.ro/la-noi-e-o-cutuma/?> [accessed 11 August 2022].
oferită din 2015. La Maternitatea Cuza Vodă din Iași procedura nu mai este oferită de
cel puțin șase ani.”

- “La Maternitatea din Galați se oferă doar avorturi la cerere medicamentoase, nu și


chirurgicale.”

- “La nivelul spitalelor județene de urgență, avem 6 unități care nu fac întreruperi de
sarcină. Vorbim de spitalele din Neamț, Vaslui, Călărași, Olt, Dolj și Satu Mare.”

- “La nivelul celor 61 de spitale municipale avem 25 de unități care nu fac avorturi la
cerere.”

- “În rândul celor cinci spitale de urgență din București către care am trimis solicitări,
unul nu face avorturi la cerere. Este vorba de Spitalul Universitar de Urgență Militar
Central „Dr. Carol Davila”. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti face doar
avorturi medicamentoase.”

Nu există nicio lege care să interzică avorturile în spitalele de stat, însă medicii pot refuza să
facă întreruperi de sarcină din considerente morale, unii invocând Jurământul lui Hippocrate.
Spitalele sunt, însă, obligate să ofere o alternativă persoanelor gravide care vor această
procedură56.

Refuzul avorturilor nu le oprește, ci le mută către privat. În timp ce în județul Neamț s-au
înregistrat 0 cereri de întrerupere de sarcină în spitalele publice, s-au înregistrat peste 2000 în
sistemul privat57. În 2020, 47% dintre avorturile făcute erau în cabinete private, în creștere
față de 33,1% în 201758. Și prețurile sunt mai mari la privat - în spitalele publice un avort
ajunge la 600-700 de lei, dar în mediul privat se ridică până la 1200 de lei. O parte din medici
refuză să efectueze avorturi în spitalele publice, dar își creează cabinete private unde oferă
acest serviciu. Mai mult decât atât, numărul real al avorturilor la privat este mai mare, din
moment ce specialiștii nu au obligația să raporteze datele59.

Conform unui articol scris de Diana Meseșan pentru Libertatea, în 2021 62% dintre
avorturile la cerere au fost făcute în mediul privat. Nu s-a făcut niciun avort public în 11
județe, iar în Vâlcea și Olt întreruperile de sarcină nu erau disponibile nici la stat, nici la

56
D Oncioiu et al., "LA NOI E O CUTUMĂ - Jurnalul Decretului", in Jurnalul Decretului, , 2022,
<https://jurnaluldecretului.ro/la-noi-e-o-cutuma/?> [accessed 11 August 2022].
57
D Oncioiu et al., "LA NOI E O CUTUMĂ - Jurnalul Decretului", in Jurnalul Decretului, , 2022,
<https://jurnaluldecretului.ro/la-noi-e-o-cutuma/?> [accessed 11 August 2022].
58
D Meseșan, "„Ce treabă aveți dumneavoastră cu privatul meu?” - Jurnalul Decretului", in Jurnalul
Decretului, , 2021, <https://jurnaluldecretului.ro/ce-treaba-aveti-dumneavoastra-cu-privatul-meu/>
[accessed 11 August 2022].
59
D Meseșan, "„Ce treabă aveți dumneavoastră cu privatul meu?” - Jurnalul Decretului", in Jurnalul
Decretului, , 2021, <https://jurnaluldecretului.ro/ce-treaba-aveti-dumneavoastra-cu-privatul-meu/>
[accessed 11 August 2022].
privat. Prețurile procedurilor variază între 100 de lei și 1000 de lei în spitalele publice și între
1200 de lei și 4500 de lei în cabinete și clinici private60.

În 2022, Irina Mateescu, parte a Asociației Moașelor Independente, a lansat o platformă


online, numită Avort Online, pentru informații despre avort și pentru a ajuta persoanele care
au nevoie de servicii reproductive61.

Abortion Support Network, o asociație care oferă finanțare și informații pentru persoanele
care trebuie să călătorească pentru a avea access la întrerupere de sarcină deoarece procedura
nu este permisă în țara lor, și-a extins aria de acțiune și în România. Conform website-ului
lor, “Abortion Support Network este aici pentru a ajuta pe oricine din România care dorește
informații cu privire la obținerea de pilule pentru avortul medicamentos, pe oricine care are
nevoie de ajutor financiar pentru a face un avort în România (până la 14 săptămâni), sau pe
oricine care are nevoie de ajutor pentru a face avort în străinătate (peste 14 săptămâni)”62.

În România, minorul își poate da consimțământul privind avortul de la 16 ani, conform


articolului 661 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii: “Vârsta legală
pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima
consimţământul în absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri: a)
situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are
discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află; b) situaţii
medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la
solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani”63.

Contracepție și planificare familială

După Revoluție, Ministerul Sănătății a organizat o divizie care să se ocupe special de


sănătatea femeilor și a copiilor, divizie menită să informeze asupra planningului familial,
contracepție și instruirea cadrelor medicale. Au fost elaborate mai multe parteneriate pentru a
întări sistemul de sănătate cu asociații internaționale precum International Planned
Parenthood Federation (IPPF), Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) și Organizația
Mondială a Sănătății (OMS)64.

60
D Meseșan, "În 11 județe din România nu s-a făcut niciun avort la cerere în 2021, în spitalele
publice. „Există femei care sunt nevoite să meargă în alt județ”", in Libertatea, , 2022,
<https://www.libertatea.ro/stiri/in-11-judete-din-romania-nu-s-a-facut-niciun-avort-la-cerere-in-2021-in-
spitalele-publice-exista-femei-care-sunt-nevoite-sa-mearga-in-alt-judet-4195786?fbclid=IwAR1qoNP-x
cD-pIJseUGp6Jc2caL7fiokRuH-97CZjibZLW3Kuqy7qpqbH1A> [accessed 11 August 2022].
61
W Strzyżyńska & D Oncioiu, "How US dollars put anti-abortion groups at the heart of Romanian
healthcare", in the Guardian, , 2022,
<https://www.theguardian.com/global-development/2022/jul/22/how-us-dollars-put-anti-abortion-group
s-at-the-heart-of-romanian-healthcare> [accessed 11 August 2022].
62
"Ajutor - Sunt în România - Abortion Support Network", in Abortion Support Network, , 2022,
<https://www.asn.org.uk/ro/ajutor-sunt-in-romania/> [accessed 11 August 2022].
63
I Systems, "Capacitatea de exerciţiu a pacientului minor de Ionuţ Vida-Simiti", in Lege5, , 2022,
<https://lege5.ro/gratuit/gm3domzsgu3a/capacitatea-de-exercitiu-a-pacientului-minor> [accessed 11
August 2022].
64
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 233.
În august 1990, Ministerul Sănătății organizează 119 cabinete de planificare familială în
spitalele și clinicile din România. Tot în 1990, Societății pentru Educație Contraceptivă și
Sexuală (SECS) îi revin îndatoririle de a promova educația sexuală, de a informa populația cu
privire la contracepție, de a face cercetări pe aceste subiecte în vederea îmbunătățirii
accesului la servicii reproductive și de a se ocupa de formarea cadrelor medicale65.

Contraceptivele rămân greu de accesat și în 1992, deși câteva bariere fuseseră dărâmate. Spre
exemplu, puteai achiziționa prezervativele din magazinele de tutun, însă pastilele și steriletele
se puteau găsi doar în farmacii sau spitale. Multe persoane aveau preconcepția că mergi la
spital doar dacă erai bolnav și, deci, nu apelau la metode contraceptive oferite de spitale66.

57% dintre femeile cu vârsta între 15 și 44 de ani foloseau metode de contracepție


(tradiționale sau moderne) în 1993. În 1999, procentul lor crește la 64%, arătând că
planificarea familială funcționează67. Cu toate acestea, un alt studiu spune că 52% din femei
nu foloseau deloc contracepție în 199968.

Metodele moderne erau folosite de 9% dintre femei în 1993, procent ce crește apoi la 23% în
1990 și ajunge la 34% în 2004.69

În 1999, 25% dintre femeile de vârstă reproductivă din România utilizau metode tradiționale
de contracepție, cea mai populară fiind metoda retragerii, când partenerul își retrage organul
genital înainte să ejaculeze în timpul actului sexual neprotejat. În 2004, 19% dintre femeile
aflate la vârsta reproductivă foloseau metoda retragerii70.

Doctorul Doina Bros a explicat pentru jurnalul Off Our Backs cum arăta contracepția în
România în 1995, arătând că, deși statisticile se îmbunătățeau, România era departe de un
sistem funcțional: “prezervativele puteau fi cumpărate din farmacii, dar bărbații români
spuneau "nu simt la fel de mult" și (mai ales cei căsătoriți) nu le foloseau; se credea că
steriletele provoacă cancer și că pilulele contraceptive îngrașă femeile. Mai mult, singurele
pilule contraceptive disponibile trebuiau să fie aduse ilegal din Ungaria și costau până la
jumătate din salariul pe o lună”71.

65
C Hord et al., "Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", pag. 234-235.
66
G Kligman, "Abortion and International Adoption in Post-Ceausescu Romania", pag. 408.
67
B Johnson, M Horga & P Fajans, "A Strategic Assessment of Abortion and Contraception in
Romania", in Reproductive Health Matters, vol. 12, 2004, pag. 186,
<http://www.jstor.org/stable/3776130>.
68
A Creanga et al., "Contraceptive Discontinuation and Failure and Subsequent Abortion in Romania:
1994-99", in Studies in Family Planning, vol. 38, 2007, pag. 24,
<http://www.jstor.org/stable/20454381>.
69
A Creanga et al., "Contraceptive Discontinuation and Failure and Subsequent Abortion in Romania:
1994-99", pag. 24.
70
A Creanga et al., "Contraceptive Discontinuation and Failure and Subsequent Abortion in Romania:
1994-99", pag. 24
71
a johnson & o savescu, "Family Planning in Romania", in Off Our Backs, vol. 25, 1995, pag. 6.
În 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, USAID s-a retras din a finanța
programele de planificare familială, atribuția revenind Ministerului Sănătății.72

În 2012, mai multor femei le-a fost aplicat un chestionar despre contracepție. Cele mai
populare metode de contracepție în rândul femeilor de peste 35 de ani erau cele
naturale/tradiționale precum metoda calendarului sau a retragerii. Cele între 15 și 35 de ani
foloseau cel mai des prezervativul73.

Jurnalul Decretului a efectuat o documentare a cabinetelor de planificare familială în 2021.


Cerând informații despre numărul acestora Ministerului Sănătății, aceștia din urmă nu au
putut oferi un răspuns în primă fază. Cererea a ajuns la Casa Națională de Asigurări de
Sănătate, care avea în baza de date 9 cabinete de planificare familială și 15 medici74.

Asociația Sexul vs Barza a centralizat situația cabinetelor de planificare familială din


România. Prin infografice, ei au dezvăluit că, în 2020, funcționau 117 cabinete de planificare
familială, cu 36 mai puține decât în 201475. Din cele 117, doar două ofereau contraceptive și
prezervative gratuite76.

Oferirea de contraceptive gratuite de către ginecolog era reglementată prin Subprogramul de


sănătate a femeii - medicii puteau oferi contraceptive fără plată șomerilor, elevilor şi
studenților, beneficiarilor de ajutor social, femeilor din mediul rural sau care au efectuat un
avort la cerere, precum și altor persoane fără venituri, care dau declaraţie pe propria
răspundere în acest sens. Însă, realitatea arată că programul a primit finanțare doar în 2016 și
201777.

Cabinetele de planificare familială fac parte din rețeaua de stat, iar serviciile oferite ar trebui
să poată fi accesate gratuit. Nu ai nevoie de bilet de trimitere78.

72
O Coman, "„Ne-au tras pe linie moartă” - Jurnalul Decretului", in Jurnalul Decretului, , 2022,
<https://jurnaluldecretului.ro/planificare-familiala-ne-au-tras-pe-linie-moarta/> [accessed 11 August
2022].
73
"PROGRAMUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A FEMEII ŞI COPILULUI", in Insmc.ro,
<https://www.insmc.ro/wp-content/uploads/2021/01/interventia2.1.pdf> [accessed 11 August 2022].
74
O Coman, "„Ne-au tras pe linie moartă” - Jurnalul Decretului", in Jurnalul Decretului, , 2022,
<https://jurnaluldecretului.ro/planificare-familiala-ne-au-tras-pe-linie-moarta/> [accessed 11 August
2022].
75

https://www.facebook.com/sexulvsbarza/posts/pfbid02BqwFsDjncwyQDqZqUMUvb56kjzunG3LhypQq
cGMioCG6rZn7Eh1m2ywrcQfCoXSwl
76

https://www.facebook.com/sexulvsbarza/posts/pfbid0KpzHrzMUBDAsqCn367tRzptHLnpVVueScASSr
zhDnFvxQGtcPB8ywhzRSczcym9yl
77
https://jurnaluldecretului.ro/planificare-familiala-ne-au-tras-pe-linie-moarta/
78

https://www.facebook.com/sexulvsbarza/posts/pfbid02BqwFsDjncwyQDqZqUMUvb56kjzunG3LhypQq
cGMioCG6rZn7Eh1m2ywrcQfCoXSwl
În 2022, prin eforturile asociației Sexul vs Barza și ale partenerilor, au fost alocați 10
milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență pentru reabilitarea și dotarea
cabinetelor de planificare familială79.

Propunerea de consiliere obligatorie în clinicile pentru „criza de sarcină”

Cabinete pentru criza de sarcină au luat ființa în America, după decizia istorică Roe v Wade
care a legalizat avortul. Ele discutau cu persoanele gravide care nu își doreau sarcina pentru a
le oferi sprijin și alternative la avort - ofereau informații minimale despre procedură și, de
cele mai multe ori, încercau să convingă persoana gravidă să păstreze sarcina. În 2019, erau
în jur de 30 de centre pentru criza de sarcină în România. O parte sunt sub tutela Bisericii
Ortodoxe Române, în timp ce cele mai multe sunt organizate de ONG-uri înființate de
americani misionari neoprotestanți. Câteva dintre asociațiile care susțin centrele pentru criza
de sarcină sunt Pregnancy Resource Center International, Global Partners Inc și Heartbeat
International80.

O investigație The Guardian a descoperit că din 22 de centre pentru criză de sarcină


identificate în Transilvania, 14 erau finanțate de organizații de caritate din SUA81.

În 2012, consilierea obligatorie în centre pentru criză de sarcină a fost propusă de către
deputații Marius Dugulescu și Sulfina Barbu, cu sprijinul asociațiilor anti-avort. Persoanele
gravide aveau nevoie de un certificat de consiliere obținut dintr-un cabinet special pentru
criza de sarcină înainte de a putea face întreruperi de sarcină. Se instituia o perioadă de
așteptare de 5 zile. Certificatele de consiliere aveau în componență un paragraf care asocia
avortul cu încetarea vieții umane: “Am fost informată că avortul înseamnă încetarea unei
vieți, deoarece fătul este o ființă umană vie chiar din momentul concepției sale”. Proiectul de
lege a fost respins82.

Avortul pe timpul pandemiei de COVID-19

Pandemia de COVID-19 a afectat populația întregii lumi, iar femeile care doreau să facă un
avort au reprezentat un număr mare de victime. În România, avortul este un subiect tabu în
prezent, iar pandemia doar a pus mai multe piedici pentru aceste femei.
79

https://www.facebook.com/sexulvsbarza/posts/pfbid0g668qhJTSF1JcPoSdXfwj6BbyEENTA7wBAriTk
1dHDa3xPsPDRBfSdvxTshqxGDLl
80
D Meseșan, "Franciza „criza de sarcină”. Din SUA în România", in Scena 9, , 2019,
<https://www.scena9.ro/article/franciza-criza-de-sarcina-din-sua-in-romania> [accessed 11 August
2022].
81
W Strzyżyńska & D Oncioiu, "How US dollars put anti-abortion groups at the heart of Romanian
healthcare", in the Guardian, , 2022,
<https://www.theguardian.com/global-development/2022/jul/22/how-us-dollars-put-anti-abortion-group
s-at-the-heart-of-romanian-healthcare> [accessed 11 August 2022].
82
D Meseșan, "Franciza „criza de sarcină”. Din SUA în România", in Scena 9, , 2019,
<https://www.scena9.ro/article/franciza-criza-de-sarcina-din-sua-in-romania> [accessed 11 August
2022].
Un studiu făcut de Centrul FILIA în anul 2019 arăta că majoritatea spitalelor de stat refuzau
să facă avorturi, astfel că, din din cele 160 de spitale publice care au dotări suficiente pentru
întreruperi de sarcină, doar 40 răspundeau necondiționat acestei solicitări, în 36 de spitale nu
se făceau avorturi în timpul sărbătorilor religioase, iar în alte 51 nu se făceau deloc.83

Pandemia a agravat problema, iar pe 7 aprilie 2020, un ordin militar emis de Ministerul
Afacerilor Interne a eliminat avortul la cerere din procedurile esențiale pe toată durata
carantinei.84

Datele colectate de la DSP-uri de către jurnaliștii de la „Jurnalul Decretului” au arătat că din


155 de spitale publice (județene, municipale și orășenești), în perioada aprilie-mai 2020, doar
30 au raportat efectuări ale avorturilor la cerere.

Andrada Cilibiu, membră a Centrului FILIA, a efectuat un sondaj neoficial în spitalele


publice din România, sunând și pretinzând că este o femeie însărcinată care trebuie să facă un
avort. Rezultatele au fost publicate pe site-ul ONG-ului.

Potrivit acestor date, în iunie 2020, 55 de spitale publice din cele 134 chestionate au declarat
că fac avorturi. În aceeași lună, numărul a scăzut la 28 de spitale. Institutul Național de
Statistică a arătat că natalitatea României a crescut la sfârșitul anului 2020, iar numărul
avorturilor a fost mai mic cu 35% față de cel din 2019.85

O altă cercetare a Centrului FILIA, realizată în perioada 2020 - 2021, arată că din 171 de
spitale care au răspuns, 59 de spitale au comunicat că fac întreruperi de sarcină la cerere, 69
nu fac deloc, iar nouă fac doar avort medicamentos.

Din cei 802 medici specialiști în obstetrică-ginecologie care lucrează în spitalele care au
răspuns, 275 fac întreruperi de sarcină la cerere (34%), conform răspunsului oficial din partea
unităților medicale.

Astfel, în anul 2020 numărul avorturilor raportate arată astfel: 6052 de întreruperi de sarcină
la cerere au fost raportate oficial de către spitalele care au răspuns; 3120 de întreruperi de
sarcină terapeutice au fost raportate oficial de către spitalele care au răspuns; 114 întreruperi
de sarcină medicamentoase au fost raportate oficial de către spitalele care au răspuns; 248 de
chiuretaje după avort incomplet au fost raportate oficial de către spitalele care au răspuns;
cinci cazuri de avorturi empirice au fost raportate oficial de către spitalele care au răspuns.

În ceea ce privește prețul unei întreruperi de sarcină (exclusiv procedura, fără să includă
prețul ecografiei prealabile și a consultului), acesta diferă de la minimul de 60 de lei (Spitalul
Municipal Episcop N. Popovici Beiuș, Spitalul de Urgență Petroșani, Spitalul Municipal
83
Avortul – un drept legiferat, dar greu de accesat în România anului 2019? – Centrul FILIA
84
file (cnscbt.ro)
85
Abortions Are Increasingly Hard To Get In Romania, Advocates Say : NPR
Câmpulung), până la maximum 780 de lei (costul unui avort cu anestezie generală la Spitalul
Municipal Dr. Gheorghe Marinescu Târnăveni). Media prețului unui avort la cerere, conform
datelor obținute de la aceste spitale prin intermediul Legii nr. 544/2001 este de 280 de lei.86

Astfel, o femeie fără posibilități materiale și care nu reușește să găsească un loc la un spital
de stat, va încerca o cale ocolită, mai ieftină, mai puțin sigură, dar care îi poate salva viitorul
de accidentul unei sarcini întâmplătoare. Cercetarea ONG-ului menționat anterior a arătat că
în 2021 cel puțin 99 de întreruperi s-au făcut pe piața neagră.

Femeile sunt încurajate să păstreze sarcina, nu doar de medici care invocă Codul de
Deontologie Medicală, ci și de ONG-uri anti-avort care și-au construit centre de criză de
sarcină.

Conform Forumului European pentru Drepturi Sexuale și Reproductive majoritatea


fondurilor care sprijină mișcarea conservatoare împotriva drepturilor sexuale la nivel
European provin chiar din UE. În perioada 2009-2018 următoarele sume de bani au fost
investite în mișcarea anti-avort din Europa, inclusiv în România: 437,7 milioane de dolari de
la persoane fizice și organizații din UE.

Referințe

Abortion is Increasingly Hard to get in Romania,


https://www.npr.org/2021/09/01/1021714899/abortion-rights-romania-europe-wome
n-health

"Ajutor - Sunt în România - Abortion Support Network". in , , 2022,


<https://www.asn.org.uk/ro/ajutor-sunt-in-romania/> [accessed 11 August 2022].

Apostol, N, "DREPTUL LA AVORT ŞI DREPTURI REPRODUCTIVE ÎN EUROPA ŞI


ROMÂNIA.". în Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen, 2022.

"Avortul - un drept legiferat, dar greu de accesat în România anului 2019". 2019,
<https://centrulfilia.ro/avortul-un-drept-legiferat-dar-greu-de-accesat-in-romania-an
ului-2019/> [accessed 11 August 2022].

Budeancă, C, G Cosma, C Diaconu, A Stan, M Alexandrescu, & V Ţârău, Condiţia


femeii în România în secolul XX. in , Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,
2002.

C. Hord et al., „Reproductive Health in Romania: Reversing the Ceausescu Legacy", in


Studies in Family Planning, vol. 22, 1991, pag. 232.

Cighid, lagărul groazei pentru copiii cu handicap: „Şobolanii îi mâncau de vii. Erau
condamnaţi la moarte“ pe Adevărul

86
Raport avorturi 2020-2021 (centrulfilia.ro)
https://adevarul.ro/locale/oradea/cighid-lagarul-groazei-copiii-handicap-Sobolanii-mancau-vi
i-erau-condamnati-moarte-1_55a9e518f5eaafab2cada11e/index.htm [accessed 5 August
2022]

Coman, O, "„Ne-au tras pe linie moartă” - Jurnalul Decretului.". in Jurnalul Decretului, ,


2022,
<https://jurnaluldecretului.ro/planificare-familiala-ne-au-tras-pe-linie-moarta/>
[accessed 11 August 2022].

Creanga, A, R Acharya, S Ahmed, & A Tsui, "Contraceptive Discontinuation and


Failure and Subsequent Abortion in Romania: 1994-99.". in Studies in Family
Planning, 38, 2007, 23-34, <http://www.jstor.org/stable/20454381>.

Decretul 411/ 1985, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/94768, [accessed


30 July 2022]

Henry P. David and Nicholas H. Wright, „Abortion Legislation: The Romanian


Experience”, pag.205

Hord, C, H David, F Donnay, & M Wolf, "Reproductive Health in Romania: Reversing


the Ceausescu Legacy.". in Studies in Family Planning, 22, 1991, 231-40.

"«Interzicerea avortului ucide. 1966-1989: Peste 10,000 de femei» - Flashmob în Piaţa


Universităţii". in , , 2014,
<https://www.feminism-romania.ro/presa/stiri/1191-2014-04-01-05-17-50>
[accessed 11 August 2022].

Istoric drepturi sexuale: http://www.drepturisexuale.ro/istoric/ [accessed 25 July 2022].

johnson, a, & o savescu, "Family Planning in Romania.". in Off Our Backs, 25, 1995,
6-7, <https://www.jstor.org/stable/20835308> [accessed 10 August 2022].

Johnson, B, M Horga, & P Fajans, "A Strategic Assessment of Abortion and


Contraception in Romania.". in Reproductive Health Matters, 12, 2004, 184-194,
<http://www.jstor.org/stable/3776130>.

Kligman, G, "Abortion and International Adoption in Post-Ceausescu Romania.". in


Feminist Studies, 18, 1992, 405.

"L646/1997". in , <https://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L646&an_cls=1997>
[accessed 11 August 2022].

Mehlan, K. H., „Legal abortions in Romanian. Journal of Sex Research”

Meseșan, D, "„Ce treabă aveți dumneavoastră cu privatul meu?” - Jurnalul Decretului.".


in Jurnalul Decretului, , 2021,
<https://jurnaluldecretului.ro/ce-treaba-aveti-dumneavoastra-cu-privatul-meu/>
[accessed 11 August 2022].
Meseșan, D, "Franciza „criza de sarcină”. Din SUA în România.". in Scena 9, , 2019,
<https://www.scena9.ro/article/franciza-criza-de-sarcina-din-sua-in-romania>
[accessed 11 August 2022].

Meseșan, D, "În 11 județe din România nu s-a făcut niciun avort la cerere în 2021, în
spitalele publice. „Există femei care sunt nevoite să meargă în alt județ”.". in
Libertatea, , 2022,
<https://www.libertatea.ro/stiri/in-11-judete-din-romania-nu-s-a-facut-niciun-avort-l
a-cerere-in-2021-in-spitalele-publice-exista-femei-care-sunt-nevoite-sa-mearga-in-al
t-judet-4195786?fbclid=IwAR1qoNP-xcD-pIJseUGp6Jc2caL7fiokRuH-97CZjibZL
W3Kuqy7qpqbH1A> [accessed 11 August 2022].

Oncioiu, D, D Meseșan, O Coman, & V Stoicescu, "LA NOI E O CUTUMĂ - Jurnalul


Decretului.". in Jurnalul Decretului, , 2022,
<https://jurnaluldecretului.ro/la-noi-e-o-cutuma/?> [accessed 11 August 2022].

Orfelinatele, ghetouri comuniste pe DW.com,


https://www.dw.com/ro/orfelinatele-ghetouri-comuniste/a-55367893 [accessed 5
August 2022]

Raport Centrul FILIA, 2020 - 2021


https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2021/09/Raport-avorturi-2020-2021.p
df

Romanian Ministry of Health General Report. Munca, 27 October 1968, pp. 2-5

"PROGRAMUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A FEMEII ŞI COPILULUI". in ,


<https://www.insmc.ro/wp-content/uploads/2021/01/interventia2.1.pdf> [accessed
11 August 2022].

Strzyżyńska, W, & D Oncioiu, "How US dollars put anti-abortion groups at the heart of
Romanian healthcare.". in the Guardian, , 2022,
<https://www.theguardian.com/global-development/2022/jul/22/how-us-dollars-put-
anti-abortion-groups-at-the-heart-of-romanian-healthcare> [accessed 11 August
2022].

Systems, I, "Art 201 Întreruperea cursului sarcinii | Noul Cod Penal actualizat 2022.". in
Lege5, , 2022,
<https://lege5.ro/gratuit/gezdmnrzgi/art-201-intreruperea-cursului-sarcinii-codul-pe
nal?dp=gqytsojugy3tc> [accessed 11 August 2022].

Systems, I, "Capacitatea de exerciţiu a pacientului minor de Ionuţ Vida-Simiti.". in


Lege5, , 2022,
<https://lege5.ro/gratuit/gm3domzsgu3a/capacitatea-de-exercitiu-a-pacientului-min
or> [accessed 11 August 2022].

Systems, I, "Avortul | Codul Penal.". in Lege5, , 2022,


<https://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/avortul-codul-penal?dp=giydcmrsga2to>
[accessed 10 August 2022].

Systems, I, "Codul Penal din 1864.". in Lege5, , 2022,


<https://lege5.ro/gratuit/g42tamju/codul-penal-din-1864> [accessed 10 August
2022].

"URMARIREA PROCESULUI LEGISLATIV Pl nr. 217/2003". in ,


<http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=3870> [accessed 11 August
2022].

S-ar putea să vă placă și