Sunteți pe pagina 1din 55

Cap.

1
TEHNICI DE ACCES MULTIPLU
CONSIDERENTE

Problemele fundamentale în sistemele de comunicaţii:

 Modalitatea de accesare a canalului de comunicaţie comun de către cât mai mulţi


utilizatori fără a interfera unii cu alţii;

 Existenţa mai multor emiţătoare şi a unui singur receptor SAU mai multe
receptoare şi un singur emiţător SAU mai mulţi utilizatori care comunică între ei
unidirecţional sau bidirecţional.

 În cazul transmisiunilor bidirecţionale există problema gestionării resurselor radio


pentru a putea realiza comunicaţia în ambele sensuri.
1. Moduri de realizare a
transmisiunilor duplex

• Modalitatea în care SB şi SM comunică între ele = transmisiune


duplex.
– legătura dintre staţia de bază şi staţia mobilă → legătură descendentă
sau directă (“downlink” în terminologia europeană, respectiv “forward
link” în terminologia americană);
– legătura dintre staţia de mobilă şi cea de bază → legătură ascendentă
sau inversă (“uplink” în terminologia europeană, respectiv “reverse
link” în terminologia americană).

• Tipuri de duplexare : 1. în frecvenţă


2. în timp
1. Moduri de realizare a
transmisiunilor duplex

f1 – leg. descendentă
∆f
1. Duplexare în frecvenţă
(fig. 1.1 a) f2 – leg. ascendentă (a)

SB SM

∆t

leg. ... leg.


asc ... desc.
2. Duplexare în timp (b)
(fig. 1.1 b)
SB SM
1.1. Transmisiunea duplex cu
diviziune în frecvenţă (FDD)
Caracteristici:

– oferă două benzi de frecvenţă diferite pentru fiecare utilizator, una


pentru legătura ascendentă şi alta pentru cea descendentă.
– canalul duplex este format din două canale simplex (fiecare fiind
transmis pe altă frecvenţă purtătoare şi în altă bandă de frecvenţe).
– staţiile mobile şi staţia de bază trebuie să fie echipate cu două antene
(una pentru fiecare legătură) sau o antenă şi un duplexor pentru
transmiterea şi recepţia simultană a mesajelor pe cele două canale.
– separaţia de frecvenţă dintre canalul asociat legăturii ascendente şi cel
asociat legăturii descendente este o constantă a sistemului.
1.1. Transmisiunea duplex cu
diviziune în frecvenţă (FDD)

• Aplicaţii: se foloseşte în comunicaţiile analogice sau cele digitale,


unde datele nu pot fi organizate sub formă de pachete.
• Avantaje: permite legătura permanentă şi simultană între SB şi SM.
• Dezavantaje :
– trebuie realizat un control foarte riguros al puterii atât pentru sistemul
de interes, cât şi pentru alte sisteme care co-există în aceeaşi regiune
geografică, pentru a evita apariţia interferenţelor.
– separarea frecvenţelor celor două legături trebuie aleasă foarte judicios,
astfel încât să evite apariţia interferenţei inter-canal.
– este costisitoare din cauza aparaturii de radiofrecvenţă folosite
(duplexoare, transceivere, antenele staţiilor de bază şi staţiilor mobile).
1.2. Transmisiunea duplex cu
diviziune în timp (TDD)
Caracteristici:

• utilizează aceeaşi frecvenţă purtătoare şi bandă de frecvenţe atât pentru


legătura ascendentă, cât şi pentru cea descendentă;
• datele sunt organizate sub formă de pachete şi utilizează sloturi temporale
diferite pentru legătura ascendentă şi descendentă. Dacă diferenţa de timp
dintre sloturile alocate celor două legături este relativ mică, transmisia şi
recepţia datelor apare simultan din punct de vedere al utilizatorului.
• acest tip de transmisiune duplex se pretează sistemelor de comunicaţie
digitale.
• Aplicaţii: se foloseşte în special în comunicaţiile digitale unde datele
pot fi separate în sloturi.
1.2. Transmisiunea duplex cu
diviziune în timp (TDD)

Avantaje:
– elimină necesitatea separării în frecvenţă a legăturilor ascendentă şi
descendentă, existând o frecvenţă unică de transmisiune a celor două
canale.

Dezavantaje:
– trebuie realizată o sincronizare perfectă d.p.d.v. temporal a
emiţătorului şi receptorului, în caz contrar apărând fenomenul de
interferenţă inter-canal
– deoarece separaţia acestora se face în domeniul timp, transmisiunea nu
poate fi niciodată duplex în adevăratul sens al cuvântului deoarece
întotdeauna există o întârziere a răspunsului faţă de mesajul transmis.
COMPARAȚIE TDD vs FDD

FDD TDD
Facil de implementat Implementare complexă
Transmisiune simultană UL și DL Transmisiune UL sau DL (pe rând)
Nu este necesară sincronizare Sincronizare necesară pentru întreaga rețea
(implementare ușoară)
Necesitatea alocarea spectrului în pereche Nu este necesară alocarea spectrului în
pereche
Raportul UL/DL este fix Raportul UL/DL este variabil

@https://blog.3g4g.co.uk/2014/10/real-full-duplex-or-no-division-duplex.html
COMPARAȚIE TDD vs FDD

Comparație între comunicațiile FDD și TDD


Parametru FDD TDD Câștigător
Deoarece emisia și recepția Deoarece emisia și recepția
semnalelor au loc simultan, FDD este semnalelor nu au loc simultan, există
Latență adecvată comunicațiilor cu latență o întârziere inerentă în cazul TDD →
FDD
redusă. latența este mai crescută în acest caz.
Datorită cerințelor de “împerechere” Deoarece TDD necesită un singur
spectrală (benzi separate pentru UL și canal pentru UL și DL, utilizarea
Eficiența spectrală DL), eficiența spectrală a FDD este spectrului este mult mai eficientă.
TDD
redusă.
Datele UL și DL sunt transmise în Întrucât UL și DL comută în mod
benzi separate, deci nu este necesară continuu în aceeași bandă, rețelele
sincronizare temporală. bazate pe TDD trebuie să introducă
Sincronizare temporală un mecanism care să asigure
FDD
sincronizare temporală între site-urile
RAN.
Deoarece DL și UL funcționează în Deoarece UL și DL folosesc aceeași
benzi diferite de frecvență, este bandă de frecvențe, nu este necesară
Cost duplexor necesară introducerea unui duplexor utilizarea unui duplexor. TDD
care se adaugă -astfel- la costul
echipamentului total.
Benzile DL și UL sunt separate prin Transmisiunea datelor pe UL și DL
introducerea unui interval de necesită introducerea unei perioade de
Bandă de frecvență, numit bandă de gardă. gardă pentru a permite un timp de
comutare a BS între operațiile
gardă/Perioadă de emițătorului și receptorului. Nu pot fi
FDD

gardă transmise sau recepționate date pe


durata acestui interva, deci o parte din
spectru este sacrificat.
Comunicațiile bazate pe FDD pot fi Pentru comunicații la mare distanță,
realizate pe distanțe lungi fără limitări un interval temporal de gardă mai
Distanța de comunicare ale structurii cadrului. lung trebuie introdus pentru a FDD
combate efectele întărzierilor datorate
propagărilor pe căi multiple.

https://www.radiotechcorp.com/battle-of-the-bands-fdd-vs-tdd/
1.3.Modalităţi clasice de realizare a
accesului multiplu în comunicaţiile mobile

“Accesul multiplu” se referă la faptul că mai mulţi (multiplii)


utilizatori sunt capabili să folosească simultan un sistem celular.
Clasificarea sistemelor wireless de acces multiplu :
– tehnica de acces multiplu cu diviziune în frecvenţă (FDMA);
– tehnica de acces multiplu cu diviziune în timp (TDMA);
– tehnica de acces multiplu cu diviziune în cod (CDMA).
– tehnica de acces multiplu cu diviziune în frecvențe ortogonale
(OFDMA)
1.3.Modalităţi clasice de realizare a
accesului multiplu în comunicaţiile mobile

• Banda de coerenţă a canalului de transmisiune = o măsură statistică a gamei


de frecvenţe în interiorul căreia putem considera canalul ca fiind plat (toate
componentele spectrale ale semnalului trec prin canal cu aceeaşi atenuare şi
defazare).

• Altfel spus, banda de coerenţă a canalului reprezintă gama de frecvenţe în


care două componente spectrale ale semnalului sunt puternic corelate în
ceea ce priveşte amplitudinea.

• Banda de coerenţă este un parametru care descrie natura dispersivă în timp


a canalului radio; el nu oferă nici o informaţie despre variaţia în timp a
canalului produsă de deplasarea relativă a MS faţă de BS.
1.3.Modalităţi clasice de realizare a
accesului multiplu în comunicaţiile mobile

• Se defineşte banda de coerenţă a canalului de transmisiune = domeniul de


frecvenţe în interiorul căruia amplitudinile a două componente
cosinusoidale, pe frecvenţe diferite, sunt corelate între ele SAU este
domeniul de frecvențe în care efectul de fading este similar.

1
[ ]=
2 ·

D: diferența de timp dintre momentul sosirii primei componente


semnificative multicale și momentul sosirii ultimei componente
semnificative multicale.
1.3.Modalităţi clasice de realizare a
accesului multiplu în comunicaţiile mobile

• În funcţie de raportul dintre banda ocupată de un utilizator şi banda de


coerenţă a canalului sistemele de comunicaţii mobile pot fi clasificate în:

• sisteme de bandă îngustă

• sisteme de bandă largă


1.3.1. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă îngustă
• Sistemele de bandă îngustă  banda utilizată de un canal
(utilizator) este mai mică sau aproximativ egală cu banda de
coerenţă a canalului de comunicaţii ( B≤Bc).
– spectrul frecvenţelor radio este împărţit într-un număr cât mai mare de
canale de bandă îngustă, fiecare utilizator poate folosi un astfel de
canal.
– tehnica de acces multiplu folosită: a) FDMA sau b) TDMA.

a) Sistemele FDMA de bandă îngustă: fiecărui utilizator îi este alocată


o frecvenţă purtătoare (fig. 1.2a) şi o bandă de frecvenţe (fig. 1.2b)
pe care o utilizează individual pe toată durata transmisiunii 
duplexarea: FDD (FDMA/FDD).
1.3.1. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă îngustă

Fig. 1.2a
f1 (B1)

SM1
Fig. 1.2b
f2 (B 2)

SM2 f
f1 f2 fM
SB
fM (BM) B1 B2 BM

BG

SMM
1.3.1. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă îngustă

• Dezavantaje FDMA de bandă îngustă :


– necesitatea realizării unei alocări cât mai judicioase a benzilor de
frecvenţă ocupate şi a puterilor disipate în afara benzii de către fiecare
utilizator;
– trebuie prevăzute un număr de benzi de gardă între utilizatorii adiacenţi
pentru a minimiza interferenţele între canale (“cross-talk”).
1.3.1. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă îngustă

b) Sistemele TDMA de bandă îngustă :


– toţi utilizatorii folosesc un singur canal de comunicaţii, fiecare din ei
având alocat un slot temporal în mod ciclic (fig.1.3)

– d.p.d.v. al comunicaţiei duplex pot opera:


• cu diviziune în frecvenţă (TDMA / FDD): utilizează două frecvenţe diferite,
una pentru legătura ascendentă, una pentru legătura descendentă, transmisia
realizându-se într-o direcţie sau cealaltă la momente temporale diferite
• cu diviziune în timp (TDMA / TDD): transmisia datelor se face într-o
anumită direcţie ceea ce presupune inhibarea transmisiei pe direcţia opusă
(transmisia de tip TDMA / TDD este cvasi-simultană)

- dacă rata de transmisie este suficient de mare, timpul în care una dintre
direcţii este inhibată este neglijabil (insesizabil în timpul unei
comunicaţii vocale).
1.3.1. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă îngustă

SM1 f, B
Tcadru

date date date


SM1 SM2 ..... SMM

Tslot
SB
SMM

Fig.1.3 Principiul TDMA


1.3.1. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă îngustă

• Comparaţie între sistemele TDMA / FDD şi TDMA / TDD:


– d.p.d.v. spectral: banda ocupată de cele două sisteme este aceeaşi: în
timp ce sistemul FDD utilizează două benzi de frecvenţă separate între
ele, sistemul TDD utilizează o singură bandă de lărgime dublă;
– deoarece banda folosită în cazul sistemelor TDD este de lărgime dublă
filtrele de radiofrecvenţă ale emiţătorului şi receptorului sunt de bandă
mai largă, deci mai uşor de implementat;
– în cazul sistemului TDD duplexorul se realizează cu un simplu
comutator de radiofrecvenţă care conectează antena emiţătorului sau
receptorului în funcţie de direcţia fluxului de date. Această structură
este mult mai puţin complicată decât în cazul transmisiunii FDD.
1.3.2. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă largă

• Sistemele de comunicaţii de bandă largă = acele sisteme în care


banda utilizată de un canal (utilizator) este mult mai largă decât
banda de coerenţă a canalului de comunicaţii ( B>>Bc ):

– fadingul datorat propagării pe căi multiple nu afectează atât de sever


semnalul recepţionat

– atenuările selective în frecvenţă vor afecta numai o parte din


componentele spectrale ale semnalului transmis, efectul lor fiind
puternic redus.
1.3.2. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă largă

• Sisteme cu acces multiplu cu diviziune în cod (CDMA) = sisteme


de bandă largă în care mai mulţi utilizatori folosesc în comun
acelaşi canal de comunicaţii în acelaşi timp, separarea între aceştia
efectuându-se prin intermediul unui cod individual (cod de
împrăştiere) alocat fiecărui utilizator.

• În funcţie de modul în care codul de împrăştiere acţionează asupra


datelor transmise există trei tipuri de sisteme cu spectru împrăştiat:
– sisteme cu spectru împrăştiat de tip secvenţă directă (Direct Sequence
DS-CDMA): modularea datelor se face prin înmulţire directă cu codul;
această tehnică este cel mai des utilizată în sistemele de comunicaţie
mobile 3G datorită în special simplităţii sale tehnologice.
1.3.2. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă largă
– sisteme cu spectru împrăştiat de tip salt de frecvenţă (Frequency
Hopping FH-CDMA):
- frecvenţa purtătoare se modifică în funcţie de secvenţa de cod;
- tehnică utilizată în comunicaţiile militare sau în cele care necesită
nivel ridicat de securitate deoarece echipamentele ce trebuie
utilizate sunt în general costisitoare.
– sisteme cu spectru împrăştiat de tip salt în timp (Time Hopping TH-
CDMA):
- utilizează impulsuri purtătoare de durată mult mai mică decât
intervalul de timp alocat pentru transmiterea lor, poziţia fiecărui
impuls în interiorul intervalului fiind dictată de codul pseudoaleator.
- combinată cu modularea impulsurilor în poziţie (PPM) → UWB
(Ultra Wide Band) utilizată pentru: aplicaţii radar/ de poziţionare/
reţele de comunicaţii mobile de arie redusă pentru aplicaţii indoor.
1.3.2. Sistemele de comunicaţii mobile
de bandă largă

• Alte tipuri de sisteme de comunicaţii de bandă largă:

– accesul multiplu cu diviziune în spaţiu (Space Division Multiple Access


– SDMA): bazat pe capacitatea de separare spaţială a zonelor de
propagare.

– accesul multiplu bazat pe operaţia de întreţesere (Interleaved Division


Multiple Access – IDMA): blocurile de întreţesere au doar rolul de a
identifica utilizatorii.

– comunicaţia de date în pachete (Packet Radio): derivă din tehnica


fundamentală de tip TDMA.
1.3.2. Sistemele de comunicaţii mobile

Sistemul celular Tehnica de acces multiplu folosită

AMPS (Advanced Mobile Phone System): 1G FDMA/FDD

GSM (Global System for Mobile): 2G TDMA/FDD

USDC (US Digital Cellular), JDC (Japanese Digital Cellular) TDMA/FDD

CT2 (Cordless Telephone), DECT (Digital European Cordless FDMA/TDD


Telephone)
IS-95 (US Narrowband Spread Spectrum): 3G CDMA/FDD

UMTS (Universal Mobile Telecommunication System): 3G CDMA/FDD sau CDMA/TDD

LTE, LTE-A: 4G OFDMA/FDD sau OFDMA/TDD

5G-NR OFDMA/FDD sau OFDMA/TDD


1.4. Sisteme FDMA

• Tehnica FDMA  alocă fiecărui utilizator câte un canal la cerere. Pe


toată durata convorbirii acest canal este folosit de utilizatorul căruia i-a
fost alocat şi numai de acesta. Într-un sistem de coordonate timp –
frecvenţă – cod, alocarea canalelor într-un sistem FDMA poate fi
reprezentată ca în figura 1.4.
cod

Canal # N
Canal # 3
Fig. 1.4. Alocarea canalelor în sistemele FDMA
Canal # 1

Canal # 2

frecventa
timp
1.4. Caracteristicile sistemelor FDMA

• Principalele caracteristici ale sistemelor FDMA sunt:


– fiecare canal FDMA este folosit la un moment dat de un singur
utilizator;
– dacă utilizatorul căruia i-a fost alocat canalul face o pauză în
convorbire, canalul este neutilizat, dar nu poate fi alocat altui utilizator
pentru a permite creşterea capacităţii sistemului;
– după ce un anumit canal este alocat unui utilizator, atât staţia de bază
cât şi cea mobilă pot transmite mesaje simultan şi continuu;
– banda unui canal FDMA: relativ redusă: egală cu banda necesară unui
utilizator individual (în general 30 kHz)  sisteme de bandă îngustă;
– rata de transmisie este relativ redusă → perioada de simbol este mai
mare decât întârzierile de propagare datorate canalului → nivel IIS
redus, nefiind necesară folosirea unui sistem de egalizare sofisticat;
1.4. Caracteristicile sistemelor FDMA

– complexitatea sistemelor FDMA: mai redusă decât a sistemelor TDMA


din punct de vedere al necesarului de procesare a semnalului transmis;
– FDMA suportă o transmisie continuă  nu este necesară transmisia
unui număr atât de mare de biţi pentru semnalizări ale sistemului ca în
cazul TDMA;
– costurile necesare implementării sistemelor FDMA sunt mai mari decât
în cazul celor de tip TDMA deoarece folosirea unui canal de către un
singur utilizator la un moment dat nu conduce la o utilizare judicioasă a
resurselor; în plus este necesară utilizarea unor filtre trece bandă
complicate şi scumpe pentru a micşora puterea radiată în afara benzii;
– sistemele de tip FDMA necesită utilizarea la recepţie a unor filtre trece
bandă cu pantă foarte abruptă pentru a elimina interferenţa inter-canal;
– atât staţiile de bază, cât şi cele mobile trebuie să utilizeze circuite
duplexoare deoarece atât emiţătorul cât şi receptorul operează în acelaşi
timp. Acesta duce de asemenea la o creştere a costului echipamentelor.
1.4. Caracteristicile sistemelor FDMA

• Exemplu clasic de sistem FDMA/FDD: primul sistem celular


american (AMPS), sistem analogic dezvoltat în SUA începând cu
anii ‘40 şi care a ajuns la maturitate în anii ‘70.
• În acest sistem:
– fiecare utilizator ocupă câte un canal duplex (format din două canale
simplex separate între ele cu un ecart de frecvenţă de 45 MHz) pe toată
durata convorbirii.
– atunci când o anumită conversaţie se încheie sau se produce un transfer
(handover) canalul este eliberat şi oferit altui utilizator.
– ca tehnică de modulaţie se foloseşte modulaţia în frecvenţă de bandă
îngustă.
1.4. Parametrii sistemelor FDMA

• Numărul de canale ce pot fi utilizate simultan într-un sistem FDMA:

−2
=

• unde:
– Bt : banda de frecvenţe alocată sistemului;
– Bg : banda de gardă necesară la capetele domeniului de frecvenţe
alocat;
– Bch : banda unui canal individual.
1.4. Parametrii sistemelor FDMA

• În 2012, rezultatele licitaţiei de spectru pentru comunicaţii electronice mobile


potrivit ANCOM@:

@https://www.ancom.ro/uploads/links_files/24_09_2012_Rezultate_licitatie_spectru_radio_.pdf
1.4. Parametrii sistemelor FDMA

• În 2020, s-a cerut prelungirea drepturilor de folosire a acestor benzi de


frecvență@:

@https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-23713253-document-orange-vodafone-trebuie-achite-60-milioane-euro-

bugetul-stat-urmatoarele-10-zile-pentru-prelungirea-unor-licente-proiect.htm
1.4. Parametrii sistemelor FDMA

• Aplicația 1: FDMA
• În sistemele 1G, canalele uplink precum și cele downlink, aveau alocate o bandă
totală de 25 MHz. Această bandă era partajată de doi operatori în fiecare regiune,
astfel că fiecare operator avea 12.5 MHz atât pentru uplink, cât și pentru downlink.
Banda fiecărui utilizator era = 30 pentru semnalul analogic vocal,
corespunzând unui semnal modulat în frecvență cu frecvența de 24 KHz având
benzi de gardă =3 de-o parte și de alta. De asemenea, se impuneau
benzi de gardă pentru transmisia uplink și downlink = 10 de fiecare parte
pentru a minimiza interferențele către și dinspre sistemele adiacente.
• Aflați numărul total de utilizatori de semnal analogic vocal care putea fi suportat de
banda de 25 MHz alocată pentru uplink și downlink fiecărui operator. Considerând
un sistem digital mai eficient în care se folosește o modulație de nivel superior (care
necesită doar canale de 10 KHz pentru semnalul digital vocal) cu filtrare de mai
bună calitate, astfel încât benzile de gardă de la marginile benzii să fie =
5 . Care este numărul de utilizatori ce pot fi deserviți de același spectru de 25
MHz pentru acest sistem digital mai eficient?
1.5. Caracteristicile sistemelor TDMA

• Sistemele de tip TDMA  toţi utilizatorii folosesc aceeaşi bandă de


frecvenţe, fiecare dintre ei având alocat un slot temporal în care poate
transmite sau recepţiona mesaje, slot care îi este alocat în mod ciclic. În
sistemul de coordonate timp – frecvenţă – cod, alocarea canalelor TDMA
poate fi reprezentată ca în figura 1.5.
cod

Canal # 1
Canal # 2

Canal # N frecventa

timp

Fig. 1.5. Alocarea canalelor în sistemele TDMA


1.5. Caracteristicile sistemelor TDMA

– Modalitatea de a transmitere a datelor de la un anumit utilizator este


aceea de a le păstra într-un buffer şi apoi de a le transmite cu o rată de
N ori mai mare pe durata slotului alocat utilizatorului respectiv  în
acest sens transmisia este discontinuă;
– d.p.d.v. al duplexării:
• în cazul TDMA / TDD  jumătate din sloturi sunt folosite pentru legătura
ascendentă şi cealaltă jumătate pentru cea descendentă.
• în cazul TDMA / FDD  se folosesc structuri de cadru identice pe cele
două legături, iar frecvenţele pe care sunt transmise datele în acest caz sunt
diferite. Pentru a evita introducerea duplexoarelor în special la staţia
mobilă, se poate introduce un decalaj intenţionat între datele ce aparţin
legăturii ascendente, respectiv celei descendente.
– Datele transmise de la diferiţi utilizatori sunt întreţesute într-o structură
de cadru (Fig. 1.6).
1.5. Caracteristicile sistemelor TDMA

cadru TDMA

Preambul Date / mesaj informational Biti finali


(info sincro + (CRC+ biti de
adresare) calitate a legăturii)

provenite de la
Slot #1 Slot #2 Slot # N N utilizatori

biti de Date către Date către Date către biti biti de pt ajustarea
sincronizare utilizatorul 1 utilizatorul M utilizatorul N finali gardă sincro

Fig. 1.6. Structura unui cadru TDMA


1.5. Caracteristicile sistemelor TDMA

• Principalele caracteristici ale sistemelor TDMA sunt:


– folosesc o singură frecvenţă purtătoare, respectiv o singură bandă de
frecvenţe, fiecărui utilizator fiindu-i alocat un slot temporal.
– transmisia datelor în sistemele de tip TDMA nu se face în mod
continuu, ci în pachete  consum redus al bateriei staţiei mobile,
deoarece un anumit utilizator nu transmite date decât pe durata slotului
alocat;
– deoarece transmisia datelor se face discontinuu, procesul de transfer al
convorbirii de la o staţie de bază la alta (handover) se face mai uşor,
deoarece, atunci când staţia mobilă este inactivă ea poate efectua
măsurătorile necesare pentru a determina staţia de bază cea mai
apropiată;
1.5. Caracteristicile sistemelor TDMA

– deoarece un utilizator foloseşte sloturi temporale diferite pentru


transmisie şi recepţie nu este necesară folosirea duplexoarelor în modul
TDD, iar în modul FDD se poate folosi un simplu comutator între
emiţător si receptor;
– rata de transmisie a datelor în TDMA este în general ridicată → este
necesară utilizarea unui sistem de egalizare adaptivă la recepţie pentru
a combate efectele canalului de comunicaţie (cu cât se transmit mai
mulți biți/Hz, aceștia se pot suprapune și pot interfera între ei, reducând
calitatea semnalului recepționat);
– în TDMA informaţia suplimentară = număr relativ ridicat de biţi de
sincronizare (transmisia datelor se face în pachete) + biţi de gardă
(pentru evitarea suprapunerii sloturilor provenite de la utilizatori
diferiţi)  informaţia suplimentară ce trebuie transmisă o dată cu
informaţia utilă este mult mai mare în cazul sistemelor TDMA
comparativ cu cele FDMA.
1.5. Caracteristicile sistemelor TDMA

– în TDMA se poate aloca un număr diferit de sloturi utilizatorilor, deci


rata de transmisie poate fi modificată în funcţie de necesarul impus de
utilizator  TDMA permite utilizarea unor domenii largi de rate de
transmisie, în general multiplii întregi ai ratei de multiplexare (rata cu
care se face comutarea de la un utilizator la altul);
– se pot utiliza o gamă largă de procedee şi tehnici de codare cu rate de
bit diferite  calităţi diferite; în acest fel preţul poate fi ales de
utilizator în funcţie de calităţile impuse de aplicaţie;
– sistemele TDMA pot fi realizate complet în tehnologie digitală prin
integrare pe scară largă (VLSI) fără a utiliza filtre de radiofrecvenţă de
bandă îngustă ceea ce duce la o scădere substanţială a costurilor.
1.5. Parametrii sistemelor TDMA

• Numărul total de biţi pe cadru este:btot = Tcadru R

– Tcadru = durata totală a cadrului;


– R = rata de transmisie a datelor pe canal.

• Astfel se poate determina eficienţa unui cadru TDMA :

butili  bsup 
ηF = 100% = 1 −  ×100%
btot  btot 
În general este de dorit ca valoarea eficienţei să nu scadă sub 98 %, având
în vedere că ea este calculată incluzând şi biţii introduşi prin codarea sursei
şi datelor, deci valoarea efectivă a sa este mai mică.
1.5. Parametrii sistemelor TDMA

• Un alt parametru al unui sistem TDMA este numărul de canale


oferite de un sistem TDMA.
m(Btot − 2 BG )
N=
Bc
– m este numărul maxim de utilizatori pe fiecare canal TDMA;
– Btot este banda totală alocată sistemului;
– BG sunt cele două benzi de gardă aflate la capetele domeniului de
frecvenţe ocupat;
– Bc este banda unui canal TDMA.
1.5. Parametrii sistemelor TDMA

Aplicația 2: TDMA
Sistemul GSM original utilizează o bandă de B=25 MHz pentru uplink și downlink,
precum sistemele AMPS. Această bandă este împărțită în N=125 de canale care
utilizează tehnica TDMA pentru a permite accesul multiplu. Fiecare canal TDMA
cuprinde 8 sloturi temporale. Cele 8 sloturi temporale împreună cu biții de preambul,
biții de gardă și cu biții finali formează un cadru repetat ciclic în timp.
• Determinați numărul total de utilizatori care pot fi deserviți de sistemul GSM,
precum și banda ocupată de fiecare utilizator. Dacă valoarea efectivă a duratei
întârzierii dintre prima și ultima componentă semnificativă multicale este D=10 μs,
va fi necesară atenuarea interferenței inter-simbol?
1.6. Caracteristicile sistemelor CDMA

• Sistemele CDMA  DSmP a semnalul informaţional de bandă


îngustă este lărgită cu ajutorul unui cod de împrăştiere (cod
pseudoaleator) care are perioada de chip de câteva ordine de mărime
mai mică decât perioada datelor.
– toţi utilizatorii folosesc aceeaşi frecvenţă purtătoare şi aceeaşi bandă de
frecvenţe simultan, independent unul de altul, fiind individualizaţi prin
codul de împrăştiere alocat.
– la recepţie datele transmise către un anumit utilizator sunt readuse în
bandă prin corelare cu codul alocat, în timp ce restul semnalelor,
destinate altor utilizatori, rămân de bandă largă, fiind tratate ca un
zgomot din punct de vedere al demodulatorului datelor. Pentru a putea
detecta mesajul transmis, receptorul trebuie să cunoască codul folosit şi
să fie perfect sincronizat cu acesta.
1.6. Caracteristicile sistemelor CDMA

Caracteristici ale sistemelor CDMA:


• toţi utilizatorii unui sistem CDMA utilizează aceeaşi frecvenţă
purtătoare şi bandă de frecvenţe simultan;
• pentru realizarea duplexării se poate folosi atât FDD cât şi TDD;
• spre deosebire de TDMA şi FDMA, sistemele CDMA au o limită soft a
capacităţii. Prin creşterea numărului de utilizatori va creşte valoarea
nivelului de zgomot la recepţie, ceea ce face ca performanţele
sistemului să se degradeze pentru toţi utilizatorii pe măsură ce numărul
acestora creşte;
• efectul fenomenului de fading datorat propagării pe căi multiple este
redus substanţial datorită împrăştierii spectrale.
1.6. Caracteristicile sistemelor CDMA

• rata datelor transmise pe canal este foarte ridicată în sistemele de tip


CDMA  perioada datelor împrăştiate este foarte redusă «
împrăştierea temporală a canalului;

• una din problemele ce poate apare în sistemele de tip CDMA este aceea
a bruiajului propriu deoarece secvenţele de împrăştiere folosite nu sunt
perfect ortogonale între ele; din această cauză, la demodularea unui
anumit semnal vor apare şi anumite contribuţii datorate altor utilizatori;

• o altă problemă ce poate apare este aceea de captare de către receptor a


unui alt semnal dacă puterea acestuia este mult mai mare decât cea a
semnalului dorit.
1.6. Parametrii sistemelor CDMA

• Numărul de utilizatori ai sistemelor CDMA  numărul de coduri


ortogonale folosite pentru împrăştiere. Dacă se folosesc coduri
pseudoaleatoare (PN) generate cu ajutorul unor registre de deplasare
de lungime n, numărul de utilizatori este
N = 2n − 1

• Avantaje: cu cât lungimea registrului de deplasare este mai mare,


deci implicit şi a codului de împrăştiere este mai mare cu atât
numărul de utilizatori este mai mare.
• Dezavantaje: pe de altă parte o valoare ridicată a lui n înseamnă o
rată mai mare a codului şi o lărgime de bandă de asemenea mai
mare.
1.8. Capacitatea sistemelor de acces multiplu

• Capacitatea canalului unui sistem wireless este asociat numărului maxim de


utilizatori posibil în sistem și depinde de:
– lărgimea de bandă disponibilă;
– raportul semnal / zgomot (SNR) de pe canalul de comunicații.

• Ipoteze:
– canal de comunicaţii ideal, afectat de ZAGA cu DSmP N0/2
– lărgimea de bandă disponibilă : W
– K utilizatori activi, fiecare transmiţând date cu puterea P
• Teorema lui Shannon [Sh-48]: în cazul unui singur utilizator, capacitatea
canalului ideal de bandă W afectat de ZAGA este dată de relaţia

 P 
C = W log 2 1 + 
 N 0W 
1.8. Capacitatea sistemelor de acces multiplu

• FDMA: fiecărui utilizator îi este alocată o bandă  capacitatea canalului


pentru un singur utilizator este
W  P 
Ck = log 2 1 + 
K  N 0 (W / K ) 
 capacitatea totală a celor K utilizatori este
 PK  !
KC k = W log 2 1 +  = log 1+
"
 N 0W 
 echivalent cu cea a unui canal ideal, cu un singur utilizator, ce transmite date
cu o putere medie de K ori mai mare.

 Obs: dacă lărgimea de bandă W este fixată, pe măsură ce numărul de


utilizatori creşte, capacitatea totală tinde către infinit.
1.8. Capacitatea sistemelor de acces multiplu

• Ipoteze:
– se normează capacitatea fiecărui utilizator dată anterior la lărgimea de
bandă totală ocupată W
– se presupune că toţi utilizatorii transmit cu rata maximă dată de
capacitatea CK
Ck 1  C k Eb 

= log 2 1 + K 
W K  W N0 
unde P = Eb ⋅ Ck

• O formă mai compactă se obţine dacă se foloseşte rata totală normată,


respectiv rata necesară celor K utilizator raportată la unitatea de bandă:
KCk  Eb 
Cn = = log 2 1 + Cn 
W  N0 
1.8. Capacitatea sistemelor de acces multiplu

• TDMA: fiecare utilizator transmite o fracţiune 1/K din intervalul de


timp alocat printr-un canal cu lărgimea de bandă W cu o putere
instantanee de K ori mai mare pentru a obţine aceeaşi valoare a
energiei medii pe bit  capacitatea fiecărui utilizator este:

1  KP 
Ck = W log 2 1 + 
K  N 0W 
 identic cu FDMA.
Obs: în cazul în care valoarea lui K este mare, se poate întâmpla ca
utilizatorul, din motive tehnologice, să nu poată transmite date cu puterea
KP în intervalul de timp alocat, apărând în acest fel limitări din punct de
vedere al capacităţii.
1.8. Capacitatea sistemelor de acces multiplu

• CDMA: fiecare utilizator foloseşte un cod pseudoaleator pentru


împrăştierea semnalului de date, semnalul transmis ocupând o bandă
totală mult mai mare decât banda necesară transmiterii datelor.
– Dacă se folosesc coduri ideale, neortogonale  semnalul util este
readus în bandă pentru a fi demodulat la recepţie, în timp ce datele
transmise de toţi ceilalţi utilizatori pot fi privite de către receptor ca un
ZAGA suprapus peste cel asociat canalului.
– Presupunând că lărgimea totală de bandă este W, iar puterea medie a
fiecărui utilizator este P, capacitatea fiecărui utilizator este dată de
 P 
Ck = W log 2 1 + 
 N 0W + (K − 1)P 
1.8. Capacitatea sistemelor de acces multiplu

– respectiv capacitatea normată


 Eb 
Ck  C N0 
= log 2 1 + k

W C E
 W 1 + (K − 1) k b 
 W N 0 

Dacă primul termen din paranteză poate fi neglijat în raport cu cel de-al
doilea; utilizând aproximaţia ln(1 + x ) ≤ x , relaţia devine:
Eb
Ck Ck N0 Ck 1  1 
≤ log 2 e  ≤  log e − 
W W C k Eb  2
Eb / N 0 
1+ K W K
W N0
1.8. Capacitatea sistemelor de acces multiplu

Rezultă capacitatea totală normată:

KC k  1  1 1 1
Cn = ≤  log 2 e −  ≤ − ≤
W  Eb / N 0  ln(2 ) Eb / N 0 ln (2 )

deci capacitatea totală nu mai creşte la infinit pe măsură ce valoarea lui K


creşte, aşa cum se întâmpla în cazul FDMA/TDMA.

APLICAȚIE
Fie un sistem de transmisiune pentru care banda totală alocată este 25MHz,
numărul de utilizatori este 5000, iar aceștia transmit date cu puterea de 1W.
Dacă pe canalul de comunicație N0=10-7W/Hz, să se determine capacitatea
fiecărui sistem dacă se consideră:
a) Sistem FDMA b) sistem TDMA c) sistem CDMA.
Tehnicile de Acces Multiplu

Fig. 1.7. Exemplu ilustrativ al diferitelor scheme de acces multiplu@

@ Yan Chen, “Toward the Standardization of Non-Orthogonal Multiple Access for


Next Generation Wireless Networks”, IEEE Communications Magazine 56(3), 2018
Tehnicile de Acces Multiplu

FDMA TDMA CDMA


Capacitatea (eficiența spectrală) 1 2 3
Securitate 1 1 3
Ușurința planificării rețelei 1 1 2
Ușurința de implementare 4 4 2
Costul implementării 3 3 2
Compatibilitate 4 3 1
Excelent 4 3 2 1 0 Poor
Tabel comparativ al diferitelor scheme de acces multiplu@

Capacitate (eficiența spectrului): măsoară capacitatea de a face față traficului intens.


Securitate: măsoară capacitatea de a împiedica interceptarea informațiilor de către alții.
Ușurința planificării rețelei: măsoară ușurința creării și planificării structurilor rețelei.
Ușurința de implementare: măsoară ușurința de a realiza un sistem de rețea și echipamente.
Costul implementării: măsoară cerințele financiare pentru realizarea unui sistem de rețea și echipamente.
Compatibilitate : măsoară capacitatea de a se conforma sistemelor existente.
@Public Safety Radio Frequency Spectrum: A Comparison of Multiple Access Techniques

S-ar putea să vă placă și