PAM IE,NOFF

POVE,STE,A
L]NI-JI ORFAN

Traducere din limba englezigi note

ANCA IRINA IONESCU

LITE ]IA
Bucuregti
2020
I
I
I
li

1,'

Capitolul 1

Noa

Germania,1944

Este un zgomot infundat, ca bAzditul albinelor care l-au alungat

o clati pe tata prin toati ferma 9i l-au ftcut sl petreac[ apoi o siptd-
rnAnl infbgurat in bandaje.
Am pus deoparte peria cu care frecam pardoseala, cAndva de mar-
rururi elegantd, acum cripati sub tocurile cizmelor gi strdbituti de
linii fine de noroi gi de cenugi, care nu se vor mai curlla niciodatd.
Ascult din ce direcfie vin sunetele gi traversez garape sub pancarta
e:are anuntd cu litere mari, negre: Bahnhof Bensheim. Un nume gran-
rlios pentru nimic altceva decdt o camerd de a$teptare cu doui toa-
lcte, un ghigeu pentru bilete 9i un chioqc cu cdrnafi care funcfioneazi
atunci cind este carne gi cdnd vremea nu este prea urdti. Mi aplec si
iau o monedd de la capltul uneia dintre binci gi o pun in buzunar. Mi
ruimesc lucrurile pe care le uiti oamenii gi le lasi in urma lor.
Afar6, scot abur pe guri in aerul noplii de februarie. Cerul este un
colaj de ivoriu gi cenuEiu, ameninlAnd cu gi mai multi zipad6. Gara
sc afl6 in fundul vdii, inconjurati din trei pirli de dealuri acoperite cu
pini, ale cdror vdrfuriverzi asculite se inalld deasupra crengilor pline
<le zipadd. Aerul miroase uqor a ars. inainte de rdzboi, Bensheim nu
 t2 Pam lenoff
era decat o mice haltd pe langd care cei mai mulli cilatori treceau fbrl
t,i sd o bage in seami. Dar se pare c[ germanii folosesc tot ce se poate 9i
halta este bun[ pentru gararcatrenurilor qi pentru schimbarea loco-
l motivelor in timpul nopfii.
Am stat aici aproape patru luni. Nu era aga de rlu toamna 9i
eram fericiti ci imi gisisem un adlpost dupl ce fusesem alungati cu
mAncare pentru doar doul zile, cel mult trei dacd flceam economie'
Cdminul pentru fete unde locuisem dupb ce pirinlii mei aflaseri' cI
sunt insircinati qi mi diduseri afarl era situat departe de orice lo-
calitate, in numele discrefiei, 9i ar fi putut si mi lase la Meinz sau cel
pu{in in oragul cel mai apropiat' Dar mi-au deschis pur qi simplu uga
gi m-au alungat pe jos. M-am indreptat spre gari inainte si-mi dau
seama cd nu aveam unde si mi duc. Cdt timp am stat departe m-am
gindit de nenumirate ori sd miL intorc acasl 9i si cer iertare. Nu era
vorba cd ag fi fost prea mindrd. M-ag fi aruncat in genunchi daci aE
fi crezutcd: este de vreun folos. Dar qtiam din furia pe care o vizusem
in ochii tatei in ziua cand m6 diduse afard cd inima lui se inchisese.
Nu puteam suporta si fiu respinsi de doui ori.
Dar din fericire, in gari era nevoie de o femeie de serviciu. Privesc
acum in spatele clddirii, spre debaraua stremte in care dorm pe o sal-
tea direct pe pardoseala. Rochia de femeie inslrcinatl este aceeaqi pe
care o purtam cAnd am plecat de acas[, atdta doar ci acum toati par-
tea din fali atdrn[ in zdrenfe. Dar nu va fi intotdeauna aqa' fireqte'
Am si-mi g[sesc un serviciu - unul in care se plitegte mai mult decAt
o bucati de piine mucegditi - qi o locuinf1ca lumea.
Mi vid in fereastra gdrii. Am exact infbliEarea potriviti locului,
pir de culoarea llturilor care se albesc in soarele verii, ochi albaqtri
spnldcixi. cdndva md deranja c6 sunt atat de Etearsi; aici este un avan-
taj. Ceilalgi doi angajali ai girii, fata de la bilete 9i omul cu chioqcul de
cirnafi, vin aici qi apoi pleaci acasd in fiecare seard 9i abia dacl imi
adreseazd o vorbl. cdlitorii trec prin garl cu edilia zilnic\ din Der
Sti)rmer indesatl sub bra!, strivind ligiri pe jos, firi sl le pese cine
sunt eu sau de unde am venit. Degi sunt insingurati, e bine ciL este a9a.
Nu pot rispunde la intrebiri despre trecut'
Povestea unui orfon 13
Nu, nu mii observi. Eu insi ii vid, solda(i in permisie, gi mame, qi
so{ii care vin in fiecare zi sd scruteze peronul in speranfa cd vor vedea
un fiu sau un so!, dupd care rdmdn din nou singure. ii deosebegti
intotdeauna pe cei care incearci s[ fug6. Se striduiesc si arate nor-
rnal, ca gi cAnd ar pleca in vacan[i. Dar imbricimintea lor este prea
strAmtd din cauza straturilor de haine de dedesubt gi sacogele atit de
pline, ci amenin!6 si plesneascd in orice clipl. Nu stabilesc contact
vizual, dar igi minl grdbili copiii inainte, cu chipurile incordate.
BAzditul se aude mai tare gi mai strident. Vine dinspre trenul pe
care l-am auzit scrAgnind mai inainte, garat acum pe o linie lateral[.
Mri indrept spre el, trec pe ldngi lizile cu cdrbuni, al ciror conlinut
l lbst de mult luat de trupele care lupti in est. Poate c[ cineva a lisat
purnit un motor sau altd magini. Nu vreau si mi se giseasci mie vreo
vini qi si risc si-mi pierd serviciul. $tiu cd poate fi gi mai riu gi ci
suut norocoasd ci m[ aflu aici.
Norocoasd. Am auzit asta pentru prima dati de la o nemloaici
rnai in virstl, care a impirfit cu mine un hering in autobuzul spre
I laga, dupd ce mi-am pirisit pirinfii.
- Egti tipul arian ideal, mi-a spus nemloaica printre buzele mAnjite
rlc pegte, in timp ce mergeam gerpuit pe drumul plin de ocoliguri gi
e ratere de la bombe.
Am crezut cd glumeqte. Aveam pirul blond deschis qi nasul cdrn.
'l'rupul meu era vAnjos - atletic, pAni cAnd a inceput si se inmoaie gi
sil se rotunjeasci. Pdni nu mi-a goptit nem(oaica acele cuvinte dulci
in ureche, considerasem intotdeauna ci nu sunt deloc remarcabili.
Mi-a spus si ml duc la Wiesbaden gi mi-a scris un bilet in care spu-
rrcir ci port un copil al Reichului. L-am luat Ei m-am dus. Nu m-am
glindit cd era periculos si m6 duc in Germania sau ci ar fi trebuit si
rcluz. Cineva dorea copii ca al meu. Plrinlii mei ar fi murit mai cu-
riind decAt s[ accepte ajutor de la nemfi. Dar femeia spusese ci acolo
rrrrna si gdsesc adipost; cit putea fi de riu? $i nu aveam unde sd md
tluc in altd parte.
Avusesem noroc, mi s-a spus din nou cAnd am ajuns la ciminul
pcntru tinere fete. Degi eram olandezl, eram considerati ariani Ei
t:rrpilul meu - altfel stigmatizat ca uneheliches Kind, conceput in afara
t4 Pam lenoff
cdsdtoriei ar fi putut fi primit in programul Lebensbornl gi crescut
- Medicul gi sora, care consemnau detalii despre copil intr-un fel de
intr-o familie buni germani. Am petrecut aproape gase luni acolo,
citind gi ajutdnd la treburile casei, pdni cdnd burta mi-a crescut prea
mult. Clddirea, degi nu era mare, era modernd gi curatl, destinatd si
aduci pe lume prunci sinitogi pentru Reich. Am fbcut cunogtin{i cu
o fati indesati pe nume Eva, care avea o sarcinl cu doud luni mai in-
aintati ca a mea, dar intr-o noapte s-a trezit plini de singe, au luat-o
la spital gi de atunci nu am mai vizut-o. Dupi aceea am stat mai mult
singurd. Nici una dintre noi nu avea sl stea acolo mult timp.
Mie mi-a venit sorocul intr-o dimineali rece de octombrie, in cd-
minul pentru fete, cdnd m-am ridicat de la micul dejun gi mi s-a rupt
apa. Urmitoarele optsprezece ore au fost o ceafl de durere cumpliti,
punctati de comenzi, frri nici o incurajare sau mdngdiere. in cele din
urm6, copilul a ieqit cu un geamit gi tot trupul meu s-a cutremurat
de pustietate, ca o magini care se opreqte. Pe chipul surorii apSruse o
expresie ciudati.
- Ce este? am intrebat. Nu trebuia sd vld copilul. Dar mI luptam
cu durerea ca s[ md ridic in capul oaselor. Ce s-a intimplat?
- Totul e bine, m-a asigurat doctorul. Copilul este sinitos. Dar vo-
cea lui era tulburati, privirea incruntati prin ochelarii grogi care pri-
veau pe deasupra cearqafului crem. M-am aplecat in fali gi doi ochi
pltrunzdtori de culoarea clrbunelui s-au alintit in ochii mei.
Ochii aceqtia nu erau de arian.
Am inleles disperarea doctorului. Copilul nu arita deloc ca un
exemplar perfect al rasei. O gend ascunsi, fie din partea mea, fie a
neamfului, ii diduse ochii negri gi pielea mislinie. Nu avea si fie ac-
ceptat in programul Lebensborn.
Copilul meu lipa cu o voce stridentd gi pifigiiati, ca gi cAnd ar fi
arzit care ii este soarta qi protesta. Am intins mdinile spre el, cu toati
durerea.
-Vreau s6-l (in in brafe.
I ,,Fintina vielii" - organizafie intemeiati in timpul celui de-al Doi]ea Rizboi Mon-
dial in Germania care acorda asisten{i femeilor necisitorite din teritoriile ocupate
care nigteau copii concepuli cu un german sau care prezentau trisiturile distinc-
tive ale rasei ariene.
Povestea unui orfan 15
f<rrmular, au schimbat priviri stinjenite.
-Nu se poate, adici, programul Lebensborn nu permite acest lucru.
Mi luptam si mi ridic in capul oaselor.
-Atunci il iau gi plec cu el.
Fusese un bluf. Nu aveam unde sb mi duc. Semnasem niqte hdrtii
prin care renun{asem la toate drepturile atunci cdnd venisem aici, in
schimbul dreptului de sta in cdmin, erau paznici in spital... abia daci
puteam si merg.
-Vi rog,lisali-mi sd-l fin o secundS.
-Nein.
Sora a scuturat din cap ferm gi a iegit din cameri in timp ce eu
continuam si mi rog de ei. Dupd ce aceasta a dispirut din vedere,
r'cva din vocea mea l-a ftcut pe doctor si se inmoaie.
- Numai un moment, a spus el, intinzdndu-mi copilul fbri tragere
tle inimd.
M-am uitat la fefigoara lui roqie, am inhalat mireasma delicioasi a
cilpgorului care se asculise de atdtea ore in care luptase si se nasci gi
nl-am concentrat pe ochii lui. Ochigorii aceia frumogi. Cum se putea
t ir cineva atdt de perfect sd nu fie idealul lor?
Dar era al meu! Am simlit cum cre$te in mine un val de iubire
r'lre se revarsd peste tot. Nu dorisem copilul, dar in acel moment
loate regretele dispiruserd, inlocuite de durere. Panica si ugurarea mi
eoplegeau. Acum nu-l vor mai vrea. Va trebui sd-l iau acasi pentru cl
nu aveam incotro. Am si-l !in, am si gisesc o modalitate...
Atunci s-a intors sora gi mi l-a smuls din mAini.
- Nu, stai pulin, am protestat.
ln timp ce md luptam ca si ajung la copil, am sim{it o in{epiturd in
braf. Capul a inceput si-mi vAjAie. Nigte mAini m-au impins si m-au
rulcat inapoi in pat. Mi-am pierdut cunoqtinla cu imaginea acelor
ochigori negri in minte.
M-am trezit in camera aceea de nagteri rece, steril[, fbrd copilul
nreu, frri un so! sau o mam6, nici micar cu o sori medicali lAngi
rnine, ca un recipient gol pe care nu-l mai vrea nimeni. Mi-au spus
16 Pamlenoff
dupi aceea ci ajunsese intr-o familie bunl. Nu aveam de unde si qtiu
dacl spun adevirul.
inghit in gol ca sd-mi alung uscdciunea din gdt, apoi ies din gard in
aerul rece gi mugcator, ugurata si constat c6 schutzpolizei des Reiches,
polilia de protecfie a statului care patruleaziin garil, nu se vedea pe
niciieri. Probabil ci sunt in duba lor gi combat frigul cu ajutorul unei
butelcule. Scrutez cu privirea trenul, incercind sd-mi dau seama de
unde vine bAzAitul. Vine din ultimul vagon de marfr, cel de lingd bu-
citirie, nu de la locomotivdL. Nu, sunetul vine din interiorul trenului.
E ceva viu acolo.
Md opresc. Eram hotlrdt[ si nu mi apropii niciodati de trenuri,
sd' intorc capul in altd parte cAnd treceau pe acolo, pentru ci trans-
portau evrei.
Mai triiam inci acasd, in satul nostru, cAnd am vizut pentru
prima dati cum au adunat birba{ii, femeile Ei copiii in piala oragului.
Fugisem la tata plAngdnd. Tata era patriot, lupta pentru orice altceva,
de.ce nu qi pentru asta?
-Este cumplit, a incuviinfat qoptind in barba cirunti, ingilbeniti
din cauza fumului de pipn.
Mi-a gters obrajii mAnjili de lacrimi 9i mi-a dat o explicalie vagi
in legdtura cu faptul c5 erau mai multe feluri de a rezolva lucrurile.
Dar aceste feluri nu au impiedicat-o pe colega mea de clasi Steffi Klein
si fie mdnatilagard impreunl cu fratele ei mai mic qi cu plrin{ii
in aceeagi rochie pe care o purtase la ziua mea de naqtere cu o luni
mai inainte.
Sunetul continud si se amplifice, acum este aproape un scdncet, ca
al unui animal rlnit ascuns intr-un tufiq. Privesc atenti peronul gol
RimAn
9i md uita dincolo de gari. Oare aude Ei polilia acest sunet?
nehotiriti pe marginea peronului, privind spre ginele pustii care md
despart de vagonul de marfb. Ar trebui si plec de acolo. Jin privirea
in jos, aceasta fiind leclia invifati in rlzboi. Nu ieqea niciodat[ nimic
bun dacd te bdgai in treburile altora. DacI sunt prinsd cd imi bag na-
sul in acele pirligirii unde nu am ce cduta, o si fiu dat6 afarS din
ale
slujbi, rimdn frrd un loc unde si triiesc, poate m[ 9i aresteazi. Dar
nu m-am priceput niciodati si privesc in altl parte. Prea curioasi,
Povestea unui orfon 17
ir$a spunea mama clnd eram mici. Trebuia intotdeauna si gtiu eu tot.
liac un pas inainte, incapabili si ignor acel sunet, care, Pe misurd ce
nrii apropii, seamdnd tot mai mult cu un scdncet.
Sau piciorugul care se vede prin uga deschisd a vagonului de marfX.
'li'ag uqa intr-o parte.
-o!
Vocea mea are un ecou periculos in intuneric, cerAnd parci si fie
tlctectati. Sunt bebeluqi, prea mul$ ca s6-i pot numira, zac toli pe
pocleaua acoperiti cu fAn a vagonului de marfb, inghesuifi unul peste
lltul. Cei mai mulli nu se mai migci Ei nu pot spune daci sunt morli
sau adormifi. Din mijlocul grimezii nemigcate ies suspine jalnice
( lrc se amesteci cu gemete gi scdncete ca behIitul mieilor.
Mi apuc de marginea vagonului, striduindu-m6 sl respir peste zi-
tlrrl de miros de urind, de fecale gi de vomi care mi asalteazd. De cdnd
;rnr venit aici, mi-am tocit simfurile in fala imaginilor, ca gi cdnd ar fi
lilst un vis urdt sau un film care nu putea fi real. Dar acum era altceva.
Aga de mulli prunci, absolut singuri, smulgi din bralele rnamelor 1or.
Sirrrt cum stomacul incepe si mi se intoarci pe dos.
Stau neputincioasi in faga vagonului, incremeniti de goc. De unde
virr toli copilaqii aceqtia? Probabil ci tocmai au sosit, pentru cdfarit
irrdoiali nu puteau rezista prea mult in temperaturile acestea scdzute.
Vdzusem luni de zile trenuri care mergeau spre est, pline cu oa-
rrrcni acolo unde ar fi trebuit si fie vite sau saci cu cereale. Cu toate
t ondiliile oribile de transport, imi spuneam c[ se duc undeva, intr-o
tirblri sau intr-un sat, pentru a fi flnu1i laolalti. Nofiunea mi-era ne-
t lirrir in minte, dar imi imaginam un fel de colibe sau corturi aga cum
srrnt in taberele de la mare, la sud de satul nostru din Olanda, pentru
( ci care nu-gi puteau permite o vacan![ reali sau preferau ceva rnai
r ustic. Relocare. in aceqti prunci morfi sau muribunzi vld minciuna
in toatd goliciunea ei.
Privesc inapoi peste umdr. Trenurile cu oameni sunt intotdeauna
Prizite. Dar aici nu este nimeni - pentru ci nu existi nici o posibilitate
t il ilcegti prunci sd plece.
Cel mai aproape de mine stl un copil cu pielea cenugie gi cu buzele
llbastre. incerc si dau la o parte stratul de gheafi de pe pleoapele lui,
 18 PamJenoff Povestea unui orfan 79

dar copilul este leapin gi mort. imi trag mdna inapoi, examinAndu-i t )opilul s-a mai inciizitacum, dar doui dintre degetele de la picioare
pe ceilalqi. Cei mai mulli sunt in pielea goali sau sunt infhEurali nu- ii sunt albastre qi md intreb daci nu le va pierde. De unde a venit?
mai intr-o cdrp6, despuiali de orice i-ar fi putut feri de gerul aspru. Desfac scutecul murdar. Copilul este biiat, a$a cum fusese gi al
rncu. Acum, cind il privesc de aproape, vdd ci penisul lui aratd altfel
Dar in mijlocul vagonului, doi botogei roz perfecli se inal16 in aer,
rlccAt cel al neamtului gi decAt cel pe care mi-l aritase un bdiat de
ridicafi de piciorugele unui bebelug in rest gol. Cineva s-a striduit sb
dupi cusituri. Un
ll qcoali cind aveam gapte ani. Circumcis. Steffi imi spusese cindva
rlt impleteascd botogeii, ochi cu ochi, cusdturi gea-
!il l"
ruccst cuvdnt gi imi explicase ce ii ftcuseri friliorului ei mai mic.
l1l,
mdt imi scapi printrebrze.
tl ( iopilul era evreu. Nu era al meu.
lrt1 Un clpgor se ridici dintre celelalte. Fa{a pruncului este acoperiti
Fac un pas inapoi, cdci realitatea incepe si mi coplegeascS: nu pot
tittl de fecale qi de paie. Copilul nu aratd nici speriat, nici disperat, ci are
sii pistrez un copil evreu 9i, in general, nici un fel de copil, s6-l cresc
q o expresie nedumeritl, ca gi cdnd ar intreba: ,,Dar ce caut eu aici?" sirrguri gi si fac curat in gard 12 ore pe zi. Ce afost in capul meu?
Are ceva cunoscut: ochii negri ca de cirbune mi strdpung aga cum se ()opilul incepe sd se rostogoleascd pe marginea chiuvetei unde il
intAmplase gi in ziua cdnd niscusem. Mi se strAnge inima. l,islsem. M[ reped spre el gi il prind inainte si se izbeascl de par-
Feligoara copilului se increfegte brusc gi incepe s5, scdnceascl. ,krscala duri de gresie. Nu m[ pricep la nou-nisculi 9i acum il lin
MAinile mele se reped inainte Ei mi str[duiesc si ajung la el peste rlcparte de mine, cu bralele intinse, ca pe un animal periculos. Dar co-
ceilal!, pAni nu-l aude cineva. Nu ajung la copil, care pldnge mai tare. ;rilrrl se trage mai aproape gi imi pipdie gdtul cu buzele. Confectionez
incerc sd md urc in vagon, dar copiii sunt atdit de inghesuili, incdt nu rrcindemAnatici un scutec din altl cdrpd, apoi scot copilul din toaleti
reugesc, de teamd sd nu calc pe vreunul. Disperati, intind mAinile iii tlin gard 9i mi indrept spre vagon. Trebuie s6-l pun inapoi in tren
inci o dati gi acum ajung. Apuc copilul care plinge, cici trebuie sd-l t;r 5i cAnd nimic din toate acestea nu s-ar fi intAmplat.
fac si tac6. Are pielea rece ca gheafa cAnd il scot din vagon gi nu are l,a marginea peronului incremenesc. Unul dintre paznici se
nimic pe el in afard de scutecul murdar, din cArpi. plirrrbi acum de-a lungul ginelor qi imi blocheazd drumul spre tren.
Copilul este acum in brafele mele gi chiar in secunda in care l-am Mri uit disperati in toate direc{iile. Nu departe de gard este un camion
t rr lapte, iar in spate are o mullime de bidoane mari. Mi duc instinctiv
apucat pare si' se linigteascl in curbura cotului meu. Ar putea fi acesta
s|r'c cl. Strecor copilul intr-una din canistrele goale, incercAnd sd nu
copilul meu, adus inapoi de soartd sau de intAmplare? Ochii copilului
rn.1 gindesc cit de rece este metalul, in contrast cu pielea lui goali. Nu
sunt inchiqi gi fruntea i se apleacd inainte. Adoarme sau moare, nu-mi
l,rtt' nici un zgomot, dar se uitd la mine neajutorat. Md ascund sub o
dau seama. il fln strAns gim[ indeplrtez de tren. Apoi mi intorc: dacl
lrirrrci, iar ugile camionului se trAntesc. Peste o clipi va pleca qi va lua
vreunul dintre ace$ti copii mai este in viali, eu sunt singura lor Eans6.
. olrilul cu el.
Ar trebui si mai iau gi allii.
,Si nimeni nu va qti niciodati ce am fbcut.
Dar copilul din bralele mele plinge din nou, fipetele lui sfAgie
linigtea. ii acopdr gura cu mAna gi mi intorc in gari.
Md indrept spre debaraua in care dorm eu. Ml opresc la ugd 9i
privesc in jur disperati. Nu am nimic. Atunci intru in toaleta pen-
tru femei, mirosul obignuit de umezeal5' rece nu se mai simte dupi
duhorile din vagon. Md duc la chiuvetd gi curi! murdiria de pe fala
copilului cu una dintre cirpele pe care le folosesc pentru curi[enie.

Capitolul 2
Astrid
Germania, 1942, cu l4luni tn urmd
Stau in picioare la marginea terenului uscat care fusese cd'ndva
reqedinla noastrl de iarn5. Degi aici nu s-au dat lupte, valea arati
ca un cAmp de b[t6lie, peste tot zac imprdqtiate vagoane distruse
gi bucSli de metal. Un vdnt rece sufli prin cadrul gol al ferestrelor
cabinelor pustii, aruncand buclli din perdelele zdrenluite ln sus,
dupdL care acestea cad jos dezumflate. Cele mai multe dintre ferestre
au geamurile sparte si incerc s[ nu md intreb dacl aceasta s-a in-
timplat treptat, cu timpul, sau dacd cineva le-a spart in timpul unei
lupte sau de furie. Ugile cr[pate sunt deschise, fel de fel de lucruri
sunt stricate gi cu siguranll nu ar fi ajuns aEa dac6 mama ar fi fost
aici ca si aibl griji de ele. in aer se simte pulin miros de fum' ca
gi cand cineva ar fi ficut recent focul cu vreascuri. in depirtare, o
cioard protesteazi: cArdind.
imi strdng mai bine paltonul pe mine. Mi indep6rtez de resturile
distruse gi pornesc in sus, spre vila care fusese cAndva c[minul meu.
Locul este exact aga cum fusese pe cdnd eram copil, cu dealul care
se inilp in fala ugii gi de pe care apa ajungea repede in hol, cAnd
incepeau ploile de primivarl. Dar grddina in care mama creqtea cu
atata dragoste hortensii in fiecare primavarl este vegtedi 9i strivitS
Povestea unui orfan 21
sub noroi. ii fralii mei cum se luptd in curtea din fa!6, inainte
vad pe
sil lie trimiqi s[-gi repete exerciflile, dojenili pentru cdL igi consumd
errcrgia si risci s[ se rineasci, compromifdnd astfel spectacolul. Pe
t iind eram copii, ne pllcea sd dormim vara in curte sub cerul liber, cu
rlegetele impletite, cu cerul ca un baldachin de stele deasupra noastrl.
M[ opresc. Deasupra ugii atdrnl un steag mare roqu cu o svastici
rrcagri. Cineva, fbr[ indoiali un ofiler SS cu grad mare, s-a mutat
irr casa care fusese cdndva a noastri. StrAng din pumni, scArbiti la
lliindul ci folosesc lenjeria gi vesela noastri, ci murdlresc canapeaua
lrumoasi gi covoarele cu cizmele lor. Apoi intorc privirile. Nu jelesc
tlupf, lucrurile materiale.
M[ uit la ferestrele vilei, ciutdndinzadar un chip cunoscut. $tiam
t ii firmilia mea nu mai locuiegte aici, cici ultima mea scrisoare fusese
rcturnatd cu menliunea ,,imposibil de livrat". Dar venisem oricum,
cici o parte din mine igi imagina viala neschimbatd sau cel pulin
spera sd g[seasci un indiciu despre locul in care se duseseri. insi
viirrtul sufli peste curtea dezolatd. Nu a mai rimas nimic.
lmi dau seama ci nici eu n-ar trebui sd fiu aici. Anxietatea ia re-
pccle locul tristefii. Nu-mi pot permite si dau tArcoale gi si risc si viu
vliz,ut[ de cei care locuiesc acum aici, oricine ar fi acegtia, sau si fiu
ncvoiti si rispund la intrebiri despre cine sunt gi de ce am mai venit
iric:i. Ochii mei se indreapti dincolo de deal, spre domeniul vecin,
urrde igi avea reEedinfa de iarni Circul Neuhoff. Vila lor masivd cu
ircoperig de ardezie este fa!6 in fald cu a noastr6, iar doud sentinele
pi'rzescvalea dintre ele.
Ceva mai devreme, cAnd trenul se apropia de Darmstadt, am v[-
zut un afig de reclam5, pentru Circul Neuhoff. La inceput, am simfit
rrversiunea obiqnuiti fafl de acest nume. Klemt gi Neuhoff erau cir-
r'rrri rivale gi fuseserim concurenli ani de zile, frecare incercdnd s[-l
rlcpdseascd pe celilalt. Dar circul, deqi disfuncfional, continua s6 fie o
lrrmilie. Cele doui circuri ale noastre crescuseri impreuni ca doi frali
( u Camere Separate.
Fuseserim rivali cAnd mergeam in turnee. Dar cdnd eram in afara
sczonului, noi, copiii, mergeam la Ecoald impreunf,, ne d[deam cu
snnia pe deal qi uneori ne impirleam mAncarea. Odatd, ctnd Herr