Dr.

Ioan Anton

VINDECAREA

UN DAR OSTENITOR

Postul cu Apă

Editura Babel 2020

COMENZI LA NR TEL 0744774818
2
 Cartea de faţă este un manual de învăţare a metodei
postului cu apă. Oricine poate să încerce să înveţe un
asemenea meşteşug. Dacă nu ar avea atât de mulţi şi de
puternici oponenţi, postul cu apă ar fi predat la universitate,
indiferent de profilul specializării.
Bogata argumentare medicală serveşte pentru
încredinţare fiecăruia asupra beneficiilor metodei, pentru că
printre cei care vor intra în posesia unei asemenea cărţi, vor
fi şi mulţi oameni suferinzi de diverse boli. Şi aceştia pot
încerca o asemenea metodă, cu multă speranţă în
dobândirea unor rezultate deosebit de bune, având în
vedere puternica motivaţie pe care le-o oferă boala, dar în
plus faţă de cei sănătoşi şi în putere, au nevoie şi de o
îndrumare medicală. Însă aşa cum au ajuns în posesia
acestei cărţi, fiecare suferind să pornească cu nădejde că
va găsi şi sprijinul de care are nevoie. „Căutaţi şi veţi afla,
bateţi şi vi se va deschide.‖ (Matei 7, 7)
Primul post mai lung ajungem să-l ţinem pentru
beneficiile sale medicale. La al doilea suntem concentraţi să
urmăm cât mai corect metoda, apoi, după ce ne
familiarizăm suficient de bine cu postul, începem să ne
concentrăm asupra stăpânirii de sine, iar în final, vom căuta
să postim pentru a ne întâlni cu Dumnezeu.

3
4
 PROLOG
Acestea, ce sunt scrise în cartea aceasta, mi le-am spus mie, dar
informaţia doresc să o pun şi altora la dispoziţie, pentru că mulţi, dacă ar
şti cum să procedeze, ar urma postul cu apă, aşa cum urmează cu râvnă
şi alte multe îndemnuri.
Minunea, pe care o trăiesc cei ce caută şi, în căutarea lor,
nimeresc, dar nu la întâmplare, ci din voia lui Dumnezeu, postul negru,
este că, prin post, descoperim lumea din Rai, de dinaintea căderii, şi
conştientizăm şi cealaltă faţă a normalităţii firii noastre, înscrisă în noi la
creaţie, aceea a înfrânării, a măsurii dictate de necesitate, iar nu de pofte
şi de diverse obiceiuri.
Lucrarea de faţă este o sistematizare a articolelor despre postul cu
apă, articole care circulă deja. Rolul ei este asemenea măsurilor de
precauţie, care, chiar dacă sunt mai multe, la momentul potrivit, tot îşi
găsesc folosul în a ne feri de neplăceri. Materialul este cam voluminos,
dar este pe măsura lungimii zilelor de post.
Pornind de la post şi mergând pe firul detaliilor am descoperit
perenitatea neamului românesc. Asemenea unui falnic copac, rădăcinile
lui sunt adânc înfipte în istorie, trunchiul său este asemenea unui arbore
secular, ramurile sunt vânjoase, iar mlădiţele frunzoase, ascund roade
bune de mâncat. Vânturile şi furtunile se abat asupra lui, scuturându-l cu
putere, dar mătură doar frunze şi crengi uscate de vremuri.
Citind şi pornind să trăiţi experienţa postului negru, veţi simţi cu
adevărat cât este de hrănitoare seva care curge în ramurile acestui
copac. Pe măsură ce veţi progresa, veţi deveni mai întâi lăstar, apoi
rămurică şi mai pe urmă ramură vânjoasă, din care vor răsări noi şi noi
lăstare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului românesc.
Veţi înţelege atunci că neamul se identifică cu propria sa credinţă,
transmisă din generaţie în generaţie şi exprimată prin tradiţie. Pentru
faptul că un neam fără patrie este un neam fără credinţă, neamul
românesc, care prin geneza sa este creştin ortodox, luptând pentru a-şi
apăra credinţa, şi-a apărat cu vitejie şi eroism şi hotarele. Prin procesul
globalizării mulţi cetăţeni din fiecare neam şi-au părăsit patria, graniţele
s-au dizolvat, problemele omenirii s-au universalizat şi chiar şi credinţele
şi-au dat mâna. Dacă acest minunat proces ar fi avut drept fundament
Adevărul, toţi ne-am fi simţit întăriţi şi omenirea, trăind în iubire, nu ar mai
fi avut probleme globale, n-ar mai fi existat conflicte teritoriale sau de altă
natură între diverse state, n-ar mai fi fost încălcat Cuvântul lui
Dumnezeu, nici prin legi şi nici prin obiceiuri ateiste, iar singura grijă a
5
oamenilor ar fi devenit cum să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. În
locul unei asemenea evoluţii asistăm astăzi la crize globale, la conflicte
mocnite între naţiuni şi la încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu cu scopul
de a înlătura discriminarea socială şi a trăi cu adevărat eliberaţi chiar şi
de aripa protectoare a Creatorului. Practic fiecare am devenit o particulă
cugetătoare de praf cosmic şi suntem puşi în faţa unor probleme din ce
în ce mai diverse şi mai complicate, care îşi aşteaptă rezolvarea, dar
toate au în centru aceeaşi dilemă „Cine sunt eu?‖
Dacă credinţă şi patrie nu mai avem, cum am putea răspunde la
această groaznică întrebare şi cum am putea rezolva multitudinea
problemelor abătute asupra noastră?
Tocmai aici este cheia problemei. Pornind pe firul întrebării „Cine
sunt eu?‖, veţi avea nevoie de un instrument, ca să puteţi vedea cu
adevărat „cine sunteţi‖. Cartea de faţă vă pune la dispoziţie instrumentul
postului negru, dar acesta, fiind un instrument cu impact spiritual, nu ni-l
putem pe deplin însuşi la dimensiunea lui reală fără instrumentul specific
sufletului, care este rugăciunea. Nimeni nu se poate statornic îndepărta
de mâncare prin post, fără a se îndepărta de dorinţa de a gusta diverse
alimente prin rugăciune. Măsurându-vă cu aceste instrumente „cine
sunteţi‖, prima dată veţi descoperi doar ceva nesemnificativ, pentru că şi
măsura proprie este mică şi instrumentele greu de mânuit. Cu timpul,
experienţa îşi va spune cuvântul, şi va creşte atât propria măsură, cât şi
precizia măsurătorii, dar răspunsul la întrebarea „cine sunt‖, întotdeauna
va fi greu de dat pentru că la fiecare măsurătoare rezultatul va fi mereu
altul. Totuşi efortul nu va rămâne nerăsplătit şi, pe măsura efortului,
problemele globale nu vor mai avea puterea să vă rănească, veţi începe
să vă cunoaşteţi moşii şi strămoşii, veţi afla credinţa lor şi pe Dumnezeul
lor, vă veţi da seama că Dumnezeul lor este viu şi că este cel Adevărat,
veţi crede în EL, vă veţi închina Lui, iar casa Lui va deveni patria voastră.
Atunci nu veţi mai dori să aflaţi răspunsul la întrebarea „cine sunteţi”,
conştienţi de faptul că nu veţi putea răspunde niciodată la o asemenea
întrebare, de vreme ce nu veţi putea spune nimic despre Cel ce va creat,
după chipul Său.
Totuşi există un răspuns la teribila întrebare „Cine sunt‖, care ne
este de neapărată trebuinţă, având în vedere nevoia de a birui simţul
gustului şi celelalte simţuri şi mai ales imaginaţia, legată fiinţial de
acestea.
Postul negru, adică abţinerea de la toate mâncărurile, dezvăluie
lupta ce urmează a se da în noi între nevoia simţurilor de a fi satisfăcute,
şi celelalte puteri ale sufletului nostru, care îşi reunesc puterile prin
intermediul rugăciunii. Lupta aceasta trebuie să aibă un învins şi un
învingător. Combatanţii sunt faţă în faţă şi singură, doar conştiinţa mea
mai trebuie să se pronunţe de care parte a baricadei va lupta: de partea
6
simţurilor şi a imaginaţiei sau de partea dorinţei, raţiunii şi voinţei pe care
le va aduna în glas de rugăciune?
Postul este sărbătoarea fiinţei omeneşti, pentru că, aşa cum
spunea şi Nichita Stănescu spune în „Învăţăturile cuiva către fiul său‖
„orice sărbătoare este masă, pe care Cel care a învins îl mănâncă, în
talgere de aur, pe cel învins‖. Cine este Cel care a învins aflăm de la
Sf. Ioan Damaschin: „Frumos şi bun la mâncare era rodul ce m-a
omorât. Hristos este Pomul Vieţii, din Care mâncând nu mor, ci strig
cu tâlharul: Pomeneşte-mă Doamne întru Împărăţia Ta!”
Deci întrebarea „Cine sunt?‖, nu vizează aspectul cantitativ,
pentru că ştiu doar că sunt chip al lui Dumnezeu, ci vizează aspectul
calitativ, adică sunt cel învins sau cel care a învins? Conştiinţa mea s-a
identificat cu trupul muritor şi a luptat pentru satisfacerea poftei lui,
stârnită de imaginaţie, sau cu sufletul nemuritor şi a luptat, prin
rugăciune, ca să înfrângă o poftă morbidă?
Postul negru, prin toate aspectele lui, reprezintă o sărbătoare a
întregii fiinţe omeneşti. Cel care învinge este atât trupul, care murind
poftei, înviază prin sănătate, cât şi sufletul, care întărit fiind de biruinţa
morţii prin moarte, trăieşte în avans bucuria învierii din morţi şi a vieţii
veşnice.

7
8
 CUVÂNT ÎNAINTE
Postul, poarta spiritualităţii
Dr. Ioan Anton

Din capul locului, trebuie să spun că scopul acestei lucrări este

unul spiritual. Însă, înainte de a pune microscopul asupra postului, ar fi
bine să privim tabloul spiritual în ansamblu şi să încercăm să încadrăm
postul în aspectul său multicolor.
Evoluţia spirituală a omului începe o dată cu geneza lui şi cu
aşezarea lui în Grădina Raiului. Primul reper, care a rămas în conştiinţa
întregii umanităţi, este izgonirea lui Adam şi a Evei din Rai. Ei au dorit să
ajungă ca Dumnezeu, lucru pe care chiar şi Dumnezeu îl dorea, dar
desconsiderând ascultarea şi necunoscând amărăciunea răutăţii, dând
curs curiozităţii, au urmat diavolului în locul lui Dumnezeu.
Al doilea reper, tot atât de bine întipărit în conştiinţa umanităţii, este
amestecarea limbilor ca urmare a construirii turnului din Babilon, ca o
încercare a omului de a ajunge la Dumnezeu. De data aceasta Biblia nu
ne mai spune cine i-a îndemnat pe oameni la o asemenea lucrare, dar
înţelegem că, dacă îndemnul ar fi venit de la Dumnezeu, atunci nu ar
mai fi venit pedeapsa, iar dacă oamenii au fost pedepsiţi, aceasta s-a
întâmplat tot din acelaşi motiv pentru care au fost izgoniţi din Rai şi
anume pentru că au ascultat de diavol.
Al treilea reper, pe care îl trăim chiar noi, cei de astăzi, este
rezidirea lumii fără Dumnezeu pe baza teoriei evoluţioniste.
Dumnezeu, ca şi fiinţă spirituală, nu poate fi cunoscut prin
intermediul materiei, iar cele două pedepse, pe care le-au primit oamenii,
au avut drept scop înţelepţirea omului asupra căii pe care poate ajunge
la Dumnezeu. Scopul spiritual al vieţuirii omului, adică ajungerea la
cunoaşterea lui Dumnezeu, era deja în conştiinţa sa, pentru că în Rai
omul vorbea cu Dumnezeu şi, prin mâncarea din Pomul Oprit, omul a
crezut că va ajunge ca Dumnezeu, iar prin zidirea turnului din Babilon,
care a avut loc după distrugerea omenirii prin potopul din vremea lui
Noe, ca urmare a decăderii umane, omul a crezut că va ajunge la
Dumnezeu. Deci, dacă viaţa are un scop spiritual, iar omul, urmând
teoria evoluţionistă, nu mai urmăreşte asemănarea cu Dumnezeu,
înţelegem că noul scop al omului a devenit asemănarea cu cel ce l-a
înşelat pe om în Rai, cu cel ce ia îndemnat pe oameni să zidească
Turnul din Babilon şi cu cel care a inspirat apariţia vieţii pe pământ de la
elemente chimice inerte, ca şi cum viaţa ar putea apare pe pământ din
elemente fără viaţă. Doar viaţa dă naştere la o altă viaţă, iar dacă omul
9
crede că lumea a apărut şi s-a dezvoltat în mod spontan, atunci noul
scop spiritual al omului este asemănarea cu diavolul. Acesta mereu
propune omului ceea ce nu există, pentru că el însuşi este o negare a tot
ceea ce există, adică a lui Dumnezeu, pentru că toate prin Dumnezeu
există.
Bineînţeles că teoria evoluţionistă nu este asemenea unui
transplant de organ, pe care corpul primitorului, mai devreme sau mai
târziu, îl va respinge, ci este asemenea unui cancer, care s-a dezvoltat
treptat, având drept fundament rătăcirea spirituală a umanităţii în
parcursul ei prin istorie. Astăzi teoria evoluţionistă a cucerit mapamondul,
încât oamenii se întreabă ce a stat la baza credinţei în Dumnezeu până
acum, pentru că ei nu-L mai văd pe Dumnezeu. A crede în ceva ce nu
există este curată nebunie.
Atât de real şi prezent este Dumnezeu în viaţa omului încât, a
ignora dovada existenţei lui Dumnezeu, este adevărata nebunie.
Mai întâi să vedem ce s-a întâmplat după izgonirea lui Adam şi a
Evei din Rai până la zidirea Turnului din Babilon. În vieţuirea lor pe
pământ oamenii au început a se înmulţi pe pământ şi Biblia ne relatează
că Enoh, unul din urmaşii lui Adam, plăcând Domnului, a fost luat de pe
pământ la Cer (Facerea 5, 24). Adam, primul om zidit de Dumnezeu, nu
a ştiut cum să păstreze Raiul, iar Enoh, vieţuind pe pământ, a fost luat
de Dumnezeu la cer. Noe, un alt urmaş a lui Adam, ducând o viaţă
bineplăcută Domnului, Dumnezeu i-a vestit că va distruge toate vietăţile
de pe pământ şi că va scăpa doar el şi familia lui, împreună cu toate
vieţuitoarele ce vor fi cu el în corabie. Noe, contemporan doar cu oameni
a căror cugetare şi dorinţă a inimii era îndreptată doar spre rău, prin
credinţă, a plăcut Domnului. Modul, în care Noe a scăpat de potop, nu
este nici prin evoluţie şi nici întâmplător, ci prin descoperire
dumnezeiască.
Grija lui Dumnezeu pentru desăvârşirea omului nu a încetat nici o
clipă, de-a lungul vieţuirii omului pe pământ, iar pedepsele pe care le-a
primit omul pentru îndărătnicia sa, ne descoperă pedagogia divină. După
amestecarea limbilor, Avraam, Moise, David şi toţi proorocii până la Iisus
Hristos au arătat purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru omul, care nu
putea să poarte în spate povara universului, de care era înconjurat. În
vremurile acelea lipsite de tehnologie, universul era simţit ca o teribilă
presiune, fapt pentru care omul îşi dorea o comunicare cu acest univers.
Cei mai mulţi oameni, în micimea lor, trăiau unitatea cu universul prin
închinarea la idoli făcuţi de mână omenească, dar cei care priveau
dincolo de elementele universului şi se închinau Dumnezeului celui
adevărat, Creatorul omului şi al întregului univers, au devenit trâmbiţe
bine răsunătoare, a căror cântare despre existenţa lui Dumnezeu se
aude încă şi astăzi pe pământ. Teoria evoluţionistă nu a putut şterge din
10
istorie trecerea poporului evreu prin mijlocul Mării Roşii ca pe uscat şi
vieţuirea poporului evreu în pustie timp de 40 de ani, având ca hrană
mană din cer, sau aşezarea poporului evreu în Ţara Canaanului, ca
împlinire a făgăduinţei făcute de Dumnezeu lui Avraam cu mai bine de
500 de ani înainte de împlinirea ei, precum şi alte multe minuni
consemnate în Biblie şi certificate şi de studii istorice.
Revelaţia divină culminează cu întruparea lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu. Pe lângă toate dovezile dumnezeirii lui Iisus, consemnate în
Biblie, se adaugă şi aceea că alt Mântuitor, decât Iisus Hristos, nu a mai
fost în istorie şi nici nu va mai fi, mai ales că izbăvitorul, pe care îl
aşteaptă poporul evreu, nu mai are din ce să-i mântuiască pe evrei,
pentru că, în prezent, aceştia controlează financiar întreaga lume.
Prin Iisus Hristos, Dumnezeu ne-a arătat tuturor calea eliberării din
robia în faţa materiei, pentru că desăvârşirea pe care o aşteaptă
Dumnezeu de la om este cea a sufletului, iar nu cea a trupului. Paşii, pe
care îi are omul de îndeplinit pentru atingerea acestei desăvârşiri, sunt
deci biruinţa sufletului în faţa trupului şi apoi supunerea sufletului în faţa
lui Dumnezeu. Iisus Hristos pe deplin ne-a arătat aceasta, iar Sfinţii
Părinţi, următorii fideli ai lui Iisus, ne-au tâlcuit nouă, celor împietriţi cu
inima, cum să atingem desăvârşirea.
Sfinţii Părinţi ne-au arătat că sufletul se ridică deasupra trupului
prin biruirea lăcomiei, a desfrânării, a iubirii de arginţi, a mâniei, a tristeţii
şi a trândăviei. Tot acest efort nu poate fi bineplăcut Domnului fără
biruirea slavei deşarte. În urma a nenumărate osteneli, după biruinţa
sufletului în faţa trupului, supunerea sufletului în faţa lui Dumnezeu nu
mai implică osteneală fizică, deoarece biruirea mândriei, care
întotdeauna a vrut să fie mai presus de Dumnezeu, este o lucrare în mod
exclusiv a raţiunii.
Privind acum tabloul multicolor al lumii spirituale, putem spune că
diferenţele dintre religii au ca şi fundament slava deşartă şi mândria, iar
varietatea existentă arată doar faptul că cele două patimi de căpetenie
nu au fost biruite pe deplin. Urmărind parcursul spiritual de la un capăt la
altul, ne dăm seama că nu este vorba de o multitudine de posibilităţi de
dezvoltare spirituală, în funcţie de epoca şi de arealul în care a apărut şi
s-a dezvoltat fiecare religie, ci avem în faţă o singură cale spre
Dumnezeu, pe care fiecare o urmează mai mult sau mai puţin. Poarta de
intrare în lumea spirituală este postul sub toate formele lui, aplicat de
fiecare în funcţie de nivelul său de înţelegere. În afara porţii este lumea
materială, iar faptul că această lume îşi formulează teorii de justificare a
existenţei prin ea însăşi şi faptul că exercită o presiune asupra sufletului,
demonstrează că lumea materială nu este inertă, ci este condusă de o
forţă spirituală, a cărei origine nu poate fi decât diavolească.

11
 Dacă în vechime universul exercita asupra omului o presiune
extraordinară, pentru faptul că omul trebuia să facă totul manual şi nu
cunoştea originea fenomenelor naturii, în prezent, presiunea, care apasă
asupra omului, nu mai este din partea universului, ci din partea
tehnologiei. În trecut necesitatea dobândirii celor necesare vieţii avea o
influenţă activatoare la nivel fizic, iar teama în faţa naturii şi
conştientizarea infinităţii ei au stat la baza dezvoltării spirituale, trăită fie
prin închinarea la idoli, fie prin închinarea la Dumnezeu, Cel adevărat,
care S-a descoperit omului prin Revelaţie. Dezvoltarea ştiinţifică,
uşurând munca omului şi înlăturând teama de univers, prin
explicarea fenomenelor naturii, a determinat o inhibiţie atât la nivel
fizic, cât şi la nivel spiritual. Astfel omul de azi a devenit sedentar şi
ateu, adică prizonier al lumii materiale. Teoria evoluţionistă a găsit un
teren fertil, pentru că omul, care nu ÎL mai caută pe Dumnezeu, a strâns
la pieptul său această jucărie şi depune tot efortul pentru a se identifica
cu ea.
Avem libertatea de a ne exprima cărei lumi dorim să aparţinem.
Deci greutatea postului şi a oricărei alte virtuţi rezidă în greutatea trecerii
din lumea materială în cea spirituală. Fiecare libertate, cu care lumea
materială ne amăgeşte, nu este decât un nou lanţ care ni se pune. Ce
greutate implică fiecare nouă legătură, nu ne putem da seama decât
atunci când vrem să ne dezlegăm de ea. Libertatea dobândită fără efort
şi doar pentru plăcere este curată robie.
Nu întâmplător Iisus Hristos a ţinut post negru timp de 40 de zile.
Prin postul Său Iisus ne-a arătat că atât este nevoie pentru supunerea
trupului în faţa sufletului. Unii postesc şi mai mult, însă este o diferenţă
între postul cu apă şi cel fără apă. Măsura arătată de Iisus are rolul de a
ne ajuta să nu facem un idol din post, încercând şi mai mult, şi mai mult,
pentru că mai mult decât măsura arătată de Iisus nu mai aduce sufletului
alte foloase în plus. Dincolo de hotarul arătat de Hristos ajungem în
lumea spirituală propriu-zisă, o lume a raţiunii pure, în care tot efortul nu
este decât o nesfârşită smerenie. Nu întâmplător Iisus, după postul Său,
a fost întâmpinat de diavolul în persoană şi a fost supus ispitirii. Ceata
diavolilor se află la periferia lumii spirituale, dincolo de care este tărâmul
nemărginit al iubirii nesfârşite.
Ajungând în acest punct doresc să amintesc de marele terapeut
Valeriu Popa, care intrând în lumea raţiunii pure, nu a reuşit să
depăşească şi ispitirea diavolească. Valeriu Popa a rămas un terapeut
de valoare incontestabilă, dar spiritual a căzut în înşelare demonică. Cei
care l-au urmat peste limita vindecării bolilor trupeşti, au avut diverse
experienţe paranormale, cum ar fi vorbirea cu morţii şi altele.
Suntem, totuşi, doar oameni. Dumnezeu ne-a înzestrat cu suflet,
dar dacă am depăşit stadiul de a ne bate joc de sufletul nostru, să nu
12
cădem în cealaltă extremă, care este închinarea în faţa diavolului.
Izgonirea din Rai, amestecarea limbilor, teoria evoluţionistă şi multe alte
exemple, ne arată că înşelarea demonică este o realitate mult mai
apropiată de noi decât tindem să credem. Nici postul şi nici o altă virtute
nu sunt cauza căderii în înşelare, ci doar slava deşartă şi mândria. În
lumea spirituală, nimeni nu mai poate împlini nimic, ci totul este, în dar,
de la Dumnezeu. Cu ce te poţi mândri dacă nu ai putut contribui cu nimic
la darul primit? Iar dacă nu ai primit darul, este doar pentru faptul că nu
te-ai smerit.

Până aici am dovedit că postul este bun şi necesar omului, dar

omul, dacă nu se cunoaşte pe sine, nu-şi poate însuşi lucrarea postului.
E ca şi cum ai da o carte unui copil, care nu ştie să citească. Actul
cititului este ceva deosebit de complex, iar cel ce poate citi, se va bucura
de orice carte bună, pe care o va primi. Indiferent de folosul unei cărţi,
cartea nu reprezintă nimic pentru cel ce nu ştie să citească. Ne ajutăm
de analogii pentru a înţelege complexitatea omului, iar dacă nu o
înţelegem suntem ca cel ce primeşte o carte, dar nu ştie să citească.
Omul are trup, adaptat vieţuirii în lumea materială, şi suflet, adaptat
vieţuirii în lumea spirituală. Legătura dintre cele două entităţi este
raţiunea, iar trupul şi sufletul se intercondiţionează reciproc, pentru că
ambele vieţuiesc în acelaşi spaţiu, fie material, fie spiritual. Trupul are
tendinţa de a trage sufletul în cele de jos, iar sufletul urmăreşte să tragă
trupul în cele de sus. Prin post trupul urcă şi vieţuieşte, împreună cu
sufletul, în lumea spirituală, iar prin păcat sufletul coboară şi vieţuieşte,
împreună cu trupul, în lumea materială. Trupul, care prin post ajunge în
lumea spirituală, nu poate rămâne mai mult timp acolo, dacă nu este
ajutat de raţiune, care trebuie să se desprindă de cugetarea la cele
pământeşti şi să cugete cele cereşti, şi de suflet, care nu trebuie să fie
împătimit, adică să poftească cele pământeşti.
Scopul nostru nu este să ducem trupul în cele ce nu-i sunt
specifice, ci să ajungem cu sufletul în lumea spirituală, care este
specifică lui, dar sufletul nu poate urca singur în cele de sus, ci doar
însoţit de trup. Ca să înţelegem de ce este necesară această însoţire să
ne gândim la faptul că mulţi ar vrea să ştie o limbă străină, dar reuşesc
doar aceia care se ostenesc scriind cuvinte în limba respectivă,
pronunţând acele cuvinte şi audiind diverse convorbiri în acea limbă.
Deci trupul şi sufletul lucrează sinergic prin intermediul raţiunii.
Dificultatea urcării sufletului în cele înalte constă în aceea că mai
întâi se dezvoltă trupul, în mijlocul dezmierdărilor pământeşti, apoi se
dezvoltă raţiunea, ca ajutor dat trupului, pentru ca acesta să se poată
descurca aici, pe pământ, şi abia mai târziu omul capătă conştiinţa
existenţei sufletului.
13
 Cum ar fi raţiunea unui om, dacă acesta nu ar vrea să se
autoîngrijească, să practice un sport, să înveţe o meserie, etc.? În
unanimitate am spune că acea persoană are o capacitate mintală
redusă. Deci fără implicarea fizică, trupească, a omului, gândirea sa nu
se poate dezvolta. De aici înţelegem că, fără o vieţuire trupească şi
mentală în sferele înalte, omul nu poate ajunge la conştientizarea
sufletului şi la dezvoltarea acestuia.
Primii paşi în dezvoltarea sufletească îi facem când părinţii sau
bunicii ne duc de mânuţă la Biserică, când facem rugăciunile împreună
seara şi dimineaţa, când suntem învăţaţi ascultarea, apoi când începem
să postim, să ne spovedim, să ne împărtăşim, să cercetăm cuvintele
Sfinţilor Părinţi, când ne străduim pentru păstrarea fecioriei înainte de
căsătorie, când ne întemeiem o familie, când nu ne ferim de a avea
copii, când ne străduim spre împlinirea a toată fapta cea bună, etc. Toate
acestea sunt în primul rând lucrări ale trupului. Cu cât conştientizăm mai
bine existenţa sufletului, cu atât devenim mai interesaţi în efectuarea
acestor sarcini cât mai desăvârşit şi cu cât ignorăm mai tare existenţa
sufletului, cu atât ni se par mai lipsite de sens acele lucrări.
Dat fiind că sufletul dobândeşte conştiinţa de sine şi creşte prin
intermediul raţiunii, iniţial nu putem distinge sufletul de raţiune. Distincţia
începem să o facem pe măsură ce începem să experimentăm durerea.
Atunci se întâmplă ceva minunat în noi, începe să încolţească smerenia.
Dacă în clipele noastre de suferinţă găsim puterea de a ne smeri, intrăm
într-o altă dimensiune, în care creşterea nu mai are drept mijloc
acumularea, pentru că ceea ce am putut înmagazina, prin intermediul
raţiunii, într-o măsură mai mare sau mai mică, am împlinit. Durerea ne
indică că mai este nevoie de încă ceva, dar raţiunea ne spune că altceva
nu mai are, şi atunci sufletul, pe aripi de înger, începe zborul său spre
înălţimi. Atunci, cu cât facem trupul mai uşor şi cu cât eliberăm raţiunea
mai mult din mrejele pământeşti, cu atât sufletul va dobândi mai multă
vitalitate şi vigoare în zborul său.
Anumite valori sunt unanim recunoscute. Bunăoară, când ne
gândim cum am putea să ne înălţăm, golindu-ne, avem impresia că ar
trebui să intrăm în sfera literaturii religioase şi am putea crede că nu
poate să nu existe părtinire la Sfinţii Părinţi, atunci când ei scriu despre
virtute. Cu alte cuvinte, fiecare încearcă să tragă turta de partea lui. Dar,
spre surprinderea mea, am găsit acest concept al smereniei descris de
Nichita Stănescu, în poezia „Lecţia despre cub‖.

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,

14
 se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.

După aceea se sărută de numărate ori cubul

cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.

După aceea se ia un ciocan

şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.

Toţi, dar absolut toţi, zice-vor:

- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

În această poezie piatra este trupul, dalta de sânge este nevoinţa

fiecăruia, ochiul lui Homer, celebrul poet antic care a scris Iliada şi
Odiseea şi despre care se spune că era orb, preînchipuie raţiunea, care,
oricât de dezvoltată ar fi, nu poate cuprinde decât o fracţiune
nesemnificativă din infinit, adică este oarbă, razele cu care se răzuieşte
cubul, exprimă participarea sufletului la lucrarea de desăvârşire a omului,
sărutul exprimă preţuirea de sine, pe care o are fiecare pentru el însuşi şi
pe care o aşteaptă şi de la ceilalţi, iar infanta, adică muza, este expresia
faptului că oricine doreşte ca lucrarea lui să fie o cristalizare a binelui
într-un mod ne mai exprimat până atunci.
Momentul culminant al poeziei îl reprezintă versurile:

După aceea se ia un ciocan

şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.

Bineînţeles că acest moment nu este o născocire proprie, pentru

că, dacă omul are o preţuire pentru ceva, în nici un caz nu l-ar deteriora,
ci este un moment de cumpănă. Păcatul reprezintă, motivul ascuns, care
ataşându-se de un colţ al cubului şi stricându-i perfecţiunea, ne pune în
faţa unei mari dileme. Alegerea este pe de o parte între durerea pierderii
perfecţiunii prin păcat, dublată de faptul că modul de îndreptare nu mai
este cu dalta de sânge, ci cu ciocanul Cuvântului lui Dumnezeu, şi pe de
altă parte dorinţa omului de a reface perfecţiunea pierdută, dorinţă
stârnită de diavol prin întrebarea „Cine eşti?” Diavolul nu este interesat
a ne ispiti în alt moment, decât atunci când suntem în starea de păcat.

Dragule, dacă te opreşte oricine altcineva,

15
 din mersul tău, sau din somnul tău,
ca să te întrebe, cu sărut sau cu urlet,
cine eşti,
tu nu-i răspunde,
pentru că nu ştii cine eşti şi
pentru că cel ce te întreabă
îngrozitoarea întrebare 'cine eşti?'
te întreabă cu gând ascuns să te piardă.
Te întreabă cu gând de batjocură şi smintit
că ai putea să ştii cine eşti şi
să-i răspunzi cine eşti;
şi răspunzându-i cine eşti tu, dragule,
să-l faci pe el să se prăpădească
de un venin râzând şi de o înălţime străină.
Şi în hohote, - cine eşti,
ştiindu-te, să nu mai poţi să fii.
Deci taci din gură, când nu ai ce spune!
Învăţăturile cuiva către fiul său
Nichita Stănescu

Incluzând această perspectivă tainică, soluţia ştergerii păcatului

prin fărâmarea colţului, pe care a crescut păcatul, cu ciocanul, care este
Cuvântul lui Dumnezeu, devine firească şi cea mai bună alegere. Doar
prin abandonarea perfecţiunii raţionale, iluzorii, omul intră în armonie cu
Divinul. Simbioza divino-umană este factorul determinant în atragerea
privirii celorlalţi. Perfecţiunea umană, prin ea însăşi, nu atrage privirea
nimănui, pentru că omul, conştient sau inconştient, ÎL caută pe
Dumnezeu.
Cuburile cu colţurile fărâmate reprezintă sfinţii, care luminează
lumea prin reflectarea luminii divină de către colţurile ciobite.

Toţi, dar absolut toţi zice-vor:

- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Epilogul poezie ne readuce în lumea reală, mărginită, care nu

poate percepe decât ceea ce este material şi este circumscrisă de
idealuri pământeşti, pe care în mod greşit le consideră ca fiind veşnice.

Revenind la post, nu putem spune decât că el, alături de alte

mijloace, constituie dalta de sânge cu care se ciopleşte piatra, adică
trupul nostru. Pornind de la modelarea trupului, nu trebuie să pierdem

16
din vedere scopul final al nevoinţei noastre, având în vedere şi toate
pericolele din parcurs.
Deşi postul are un scop spiritual bine precizat, ne miră faptul că
descrierea amănunţită a postului nu o găsim în textele religioase. Nu
putem spune că postul nu a fost practicat de Sfinţii Părinţi în cel mai
desăvârşit mod, pentru că se păstrează mărturii în acest sens, dar chiar
dacă Sfinţii au cunoscut şi au practicat postul în modul cel mai
desăvârşit, nu au lăsat mărturii scrise, la fel cum au făcut în privinţa
luptei cu patimile. Rezultatul acestei atitudini a fost instituirea în Biserică
a unui post cu mai puţine restricţii.
Nu este întâmplătoare o asemenea atitudine, iar motivaţia ei este
aceea că dacă omul depăşeşte prea uşor obstacolele de la început, nu
va ajunge suficient de bine pregătit pentru a trece ultimul obstacol, care
este mândria. Smerenia se învaţă mult mai uşor când porţi povara
apăsătoare a trupului. Faptul că acum avem descrierea amănunţită a
postului este mijlocul compensator pe care Dumnezeu ni-l dă nouă, celor
de acum, asupra cărora presiunea vremurilor a devenit suficient de mare
pentru a ne învăţa smerenia.
Am prezentat aceste aspecte pentru a demonstra că postul este o
lucrare deosebit de serioasă, iar în vremurile noastre absolut necesară.
A limita postul doar la utilitatea lui medicală este la fel cu a aduce un
ghiveci cu o floare în celula noastră. Indiscutabil că ne-ar bucura şi
aceasta, dar cu mult mai mult ne vom bucura de vom ieşi din celula de
detenţie şi vom trăi înconjuraţi de toate florile câmpului şi de celelalte
minuni ale Creaţie lui Dumnezeu.
Trebuie însă să fim conştienţi şi de faptul că a ignora postul pe
motiv că celelalte mijloace duhovniceşti de conştientizare şi sporire
sufletească sunt suficiente sau mai importante, antrenăm în fiinţa
noastră o separare între trup şi suflet, pe care o vom resimţi la nivelul
raţiunii ca şi o dedublare. Faptul că la rugăciune sau când intrăm în
Biserică năvăleşte asupra noastră o furtună de gânduri, mai mult sau
mai puţin pătimaşe, este expresia acestei dedublări. Sufletul vrea să
urce în sferele cereşti, dar trupul, rămânând legat de cele pământeşti,
distrage atenţia raţiunii, de la cele cereşti, la cele pământeşti. Dacă
trupul este îngrădit prin post, atunci raţiunea, uşor, uşor, va învăţa să-şi
concentreze atenţia spre cele duhovniceşti. Trupul oprit de la mâncare şi
raţiunea forţată să petreacă în rugăciune sunt cele două aripi cu care
sufletul se desprinde de la pământ şi îşi începe zborul spre înălţimi. La
început acest zbor este perceput ca o călătorie prin întuneric, dar
trecând de bariera duhurilor necurate, prin ascultare, sufletul dă de
lumină şi de pace. De abia atunci sufletul ajunge conştient de el însuşi.
Noua raţiune, care îl conduce, este diametral opusă de cea dinainte.
Dacă înainte raţiunea lupta pentru a procura cât mai multe alimente de
17
cea mai bună calitate, pentru satisfacerea plăcerii trupeşti, acum
raţiunea se va descotorosi de orice plăcere trupească alimentară pentru
a putea gusta din desfătările sufleteşti. Exemplele pot continua.
Având în vedere rolul primordial al trupului în naşterea şi creşterea
sufletească, postul a fost socotit de Sfinţii Părinţi poarta spiritualităţii.
Faptul că Sfinţii nu au dat specificaţii tehnice în privinţa postului este
pentru a nu transforma spiritualitatea într-un elitism material, accesibil
doar unora. Indiferent în ce formă a fost practicat postul, scopul acestuia
a fost mai presus de cele materiale. Chiar dacă cei mai mulţi ajungem
să-l practicăm într-o formă mai înaltă, constrânşi de multe ori de bolile
trupeşti, aceasta nu înseamnă că trebuie să ne oprim aici. De aceea
postul trebuie împletit cu rugăciunea, cu Spovedania, cu Sfânta
Împărtăşanie şi cu lucrarea tuturor virtuţilor. Noi nu ne confruntăm cu o
lume inertă exterioară, ci cu o lume vie interioară, în care interlocutori
avem chiar propriile noastre patimi şi neputinţe ale firii, strâns
înmănuncheate cu aspiraţii care pornesc de la cele pământeşti şi urcă
până la cele cereşti.
Dacă am începe să luăm lecţii direct de la sfinţi am putea crede că
am greşit sala de curs, iar ceea ce predau aceia nu este potrivit pentru
oameni, ci pentru îngeri, căci de la îngeri au primit ei aceste învăţături şi
au reuşit să le trăiască poate fiindcă au fost alcătuiţi din altă plămadă
decât noi, cei de rând. Dar intrând la cursul unui profesor pământesc ca
şi noi, când va ajunge să ne predea lecţia de zbor, ne va fi la fel de greu
să ne depăşim firea noastră căzută, căci trupul este o cutie a Pandorei1,
pe care o deschidem împinşi fiind de curiozitate.
Dar, ca să nu pecetluim inimile noastre cu pecetea misterului, să
ne facem curaj şi să intrăm la cursul de zbor al poetului Nichita
Stănescu, pământean ca şi noi, şi, înainte de a ne satisface curiozitatea

1
Pandora (în limba greacă Πανδώρα) a fost în mitologia greacă prima femeie de pe pământ. Ea a fost
creată de zeii care, geloși pe Zeus care crease bărbații, au hotărât să creeze o femeie perfectă.
Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind apă și pământ, i-a dat corp și chip. Ceilalți zei au înzestrat-o
cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusețea, Atena înțelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes
puterea de convingere. De aici și numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate darurile.
După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creând el însuși oameni perfecți din lut, oameni cărora le-a dat
viață cu razele soarelui și cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus s-a simțit jignit de
îndrăzneala acestuia și a decis să se răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au
depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganța (Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos), vanitatea
(Hermes), lăcomia și gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena), bolile
(Apollo), lenea (Dionis), tristețea (Demetra), teama, înșelăciunea și subjugarea muritorilor de către zei
(Zeus) și, nu în cele din urmă, suferința și moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil
Atena, zeița înțelepciunii) s-a deosebit de ceilalți zei depunând în această cutie Speranța. Într-un fals
acces de bunătate, Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora drept soție și cutia (Cutia Pandorei)
drept cadou. Simțind că la mijloc este un șiretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus s-a îndreptat apoi
către Epimeteu, fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumusețea Pandorei, a luat-o de soție.
Împinsă de firea sa curioasă, Pandora a deschis cutia și astfel toate relele din interior au scăpat și s-
au împrăștiat pe pământ. Înfricoșată, s-a grăbit să închidă capacul, neobservând că singurul lucru care
rămăsese pe fundul cutiei era Speranța.
18
cu cele ascunse în cutia Pandorei, să-i atribuim curiozităţii şi
întrebuinţarea firească, care, indiferent unde începe, are drept punct final
absolutul.

Lecţia de zbor

Mai întâi îţi strângi umerii,

mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii,

cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii,
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor,
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile,

cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

19
 Poezia aceasta prezintă în limbaj poetic baletul omului pe acest
pământ şi dansul creşterii sale spirituale începând cu conştientizarea
trupului, ca şi vas al sufletului, până la identificare sufletului cu
divinitatea, din care şi-a luat fiinţă.
Orice parcurs spiritual îşi are originea în inimă, care trebuie să-şi
adune puterile împrăştiate în cele materiale, aşa cum balerinul îşi
strânge umerii şi îşi arcuieşte trupul, pentru a-şi face elan şi apoi,
înălțându-se pe vârful picioarelor, îşi începe zborul său acrobatic. El
devine uşor ca până unei păsări, pentru că se goleşte de materia
apăsătoare, închizând ochii şi refuzând auzul.

Mai întâi îţi strângi umerii,

mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.

Dacă prima strofă ne înfăţişează zborul ca o intrare într-o altă

dimensiune, cea interioară, cea de-a doua strofă ne dezvăluie lumea
exterioară percepută prin intermediul celei interioare. Această nouă
ipostază nu mai este un prilej de risipire a sufletului prin universul
material, ci sufletul îşi desăvârşeşte creşterea, inspirat fiind de
elementele universului. Astfel râurile, care se varsă în fluviu, călăuzesc
puterile sufleteşti pe calea cunoaşterii, învăţând dorinţa, raţiunea, voinţa,
imaginaţia şi memoria să-și unească puterile, câmpiile, acoperite cu nori,
din care picură apă hrănitoare pentru plante, învaţă conştiinţa să se
acopere cu norii părerilor de rău, din care plouând lacrimi de pocăinţă se
hrănesc faptele bune, piramidele, care au rezistat peste veacuri în
deşertul istoric al umanităţii sunt pildă omului asupra căror idealuri să
slujească, iar istoria, care păstrează mărturia trecerii omului pe acest
pământ, doreşte să ne scape de sclavia veacului în care trăim,
adevăratele valori fiind cele care au depăşit veacurile.
Acum omul a intrat într-o altă dimensiune de zbor, în care reperele
nu mai sunt materiale, ci fiecare reper este definit sub aspectul timpului
strălucirii sale. Prin ceea ce au lăsat în urmă, unii oameni strălucesc
încă, chiar dacă nu mai există fizic, iar alţii nu au strălucit nici măcar în
scurta lor existenţă fizică.

20
 Zborul sufletului nu este iluzoriu, pentru că sufletul primeşte o
identitate, prin naştere şi conştientizează circumscrierea sa în timp şi
limitele trupului, care este muritor.

Îţi strângi umerii

cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.

În strofa a treia se vede disproporţia dintre suflet şi trup. Sufletul,

deşi în interior poate dezvolta o forţă uimitoare, prin adunarea puterilor
sale, are drept modalitate de exprimare un trup cu capacităţi infime.
Chiar dacă îşi strânge umerii şi îşi face elan, zborul este asemănat cu
behăitul caprelor, iar sufletul este convins că prin asemenea mişcări nu
va zbura spre înălţimi niciodată ( nevermore ). Adevărata surpriză este
zborul şi simbioza cu o altă entitate, care, pe aripile sale, îl înalţă pe om
spre înălţimi. Împlinirea acestui proces este pentru om o adevărată
revelaţie, pentru că astfel el ajunge să-L descopere pe Cel ce trăieşte în
interiorul său şi împreună cu el şi nu doar în el, ci şi în fiecare dintre
semenii lui.
Ceea ce frapează în această strofă este cuvântul nevermore, care
nu întâmplător a este rostit în limba cu circulaţia internaţională cea mai
largă. Conştiinţa incapacităţii trupului este general valabilă şi general
recunoscută, indiferent ce orice altă diferenţiere există între oameni. Cu
toate acestea, ceea ce dă întreaga valoare omului, nu este nici calitatea
trupului şi nici a sufletului, ci zborul.

Îţi strângi râurile

cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
21
 dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

Dacă ceea ce spune Nichita Stănescu pare la început doar fantezie

şi inspiraţie poetică, iată că, acelaşi lucru, dar în alt context, îmbrăcat în
realitatea vie şi dureroasă, ne spune şi Sfântul Apostol Pavel. Cu ajutorul
Sfântului Apostol Pavel desluşim cine este acel misterios EL, cu care
trebuie să ajungem să ne identificăm, şi care se identifică cu fiecare
dintre noi. „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăieşte în mine.‖ (Galateni 2, 20).
Realitatea acestei poezii o trăim prin faptul că ceea ce se întâmplă
în primele două strofe, adică dansul de balet al omului pe acest pământ,
nu este altceva decât calea răstignirii împreună cu Hristos. Prima strofă
înfăţişează răstignirea trupului, a doua strofă înfăţişează răstignirea
sufletului, iar ultima strofă ne înfăţişează ceea ce omul nu poate înţelege
cu mintea sa, şi anume ÎNVIEREA împreună cu Hristos. Chiar dacă şi
pentru filozofi este greu de înţeles ÎNVIEREA, fiecare este chemat să o
trăiască.
Greutatea înţelegerii acestui concept provine din faptul că noi,
oamenii, trăim într-o lume dominată de estetic. Îndreptându-ne spre
desăvârşire vedem că esteticul este o povară prea grea pentru suflet şi,
pentru a ne uşura sarcina, simplificăm viaţa mulţumindu-ne cu aspectul
funcţional, iar când ne dăm seama că totul este perisabil, inclusiv noi
înşine, căci trebuie să trecem prin propria moarte, atunci, ne mai având
nimic de spus, intrăm în lumea liniştii unde înaintăm pe aripile TĂCERII.

Atenţie! Atunci când nu mâncăm, nu înseamnă că nu ne hrănim, ci

doar faptul că nu ne hrănim cu pâine şi alte alimente. Ca să nu simţim ca
pe o temniţă ieşirea din universul culinar, Nichita Stănescu ne-a creionat
universul spiritual, care este lumea din noi. Acest univers este mult mai
bogat, numai că noi nu-l putem percepe prin noi înşine, decât dacă vom
reuşi vreodată să intrăm în el. Dacă credem că intrarea este permisă
doar unora, celor aleşi, ne înşelăm. Faptul că găsim descrierea şi
figurarea lui în modalităţi ce nu pot fi trecute cu vederea, nici chiar de
către atei, arată chemarea fiecăruia de a intra în el. Prin faptul că suntem
chemaţi putem spune că descoperirea universului interior este şi o
datorie pentru noi, iar prin faptul că nimic din cele materiale ale acestei
lumi nu ne împlineşte pe deplin, iar noi, privind din afară universul
interior, simţim cum creşte în noi inima de bucurie, ajungem la concluzia
că lumea din afară e temniţa în care ne-am deprins să ne complăcem.
22
Până ne vom hotărâ să ieşim din temniţa confortului, de mare folos este
să ascultăm şi să privim pe cei care au descoperit universul interior.
Despre sfinţi nu se poate spune că nu au atins desăvârşirea, dar şi mulţi
alţii au pătruns în universul interior, căci altfel nu ar fi vorbit despre el.
Să vedem cum ne înfăţişează acest univers Constantin Brâncuşi.
La intrarea în acest univers mai întâi ne aşezăm la „Masa Tăcerii‖. Aici
se întâlnesc combatanţii. Faptul că în jurul mesei sunt aşezate 12
scaune de formă clepsidrică, care simbolizează timpul, arată intensitatea
tuturor momentelor din cadrul viitoarei bătălii. Confruntarea din fiecare
ceas are loc numai în noi înşine, iar răspunsul este mereu acelaşi,
tăcerea. Dacă ţi-ai pierdut răbdarea şi începi să protestezi, ai pierdut
lupta înainte de începerea bătăliei.
Dacă am învăţat prima lecţie, o începem pe a doua, care este
străbaterea „Aleii Scaunelor‖. Pe această alee întâlnim 30 de scaune
pătrate, tot de formă clepsidrică, care simbolizează zilele calendaristice
ale unei luni. Înţelegem de aici că în fiecare zi şi în fiecare ceas din zi ne
confruntăm cu adversarul nostru, care nu este altul decât trupul. Intrarea
pe „Poarta Sărutului‖ simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii, dar nu
este vorba de o biruinţă pe calea forţei, ci pe calea iubirii. Superioritatea
virtuţii se vede din faptul că întotdeauna păcatul a fost biruit prin iubire,
care se vădeşte prin faptul că orice virtute câştigăm, nu este un folos
personal, ci un folos al celui de lângă noi.
La Sfinţii Părinţi lupta cu păcatul o găsim asemănată cu o scară,
dar în cultura românească avem o imagine mult mai sugestivă pentru o
astfel de călătorie, şi anume Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi.
Monumentul a fost ridicat în cinstea eroilor din Primul Război Mondial.
Dedicarea acestui monument eroilor ne sugerează că lupta cu păcatul
include eroismul şi jertfa materială. De la distanţă uşor îi vezi vârful, dar
pe măsură ce te apropii, vârful ei este în infinit. Ce ne opreşte urcuşul
spre infinit? Universul culinar care, atunci când trăim în mijlocul său, ni
se prezintă ca o imensă gamă de satisfacţii, dar când ieşim din el ne
dăm seama că acele desfătări, ne ţineau la distanţă de noi înşine,
adevărata coloană a infinitului, pe care nu trebuie doar s-o admirăm de
la distanţă sau de aproape, ci trebuie să urcăm pe ea ca pe o scară.
Coloana Infinitului nu este un simbol al virtuţii postului, dar ce reprezintă
postul înţelegem cel mai bine din faptul că nimeni nu se poate apropia de
Coloana Infinitului fără post.
Şi Nichita Stănescu, şi Constantin Brâncuşi şi Sfântul Apostol
Pavel şi mulţi alţii au găsit forme inedite de a exprima bătălia din
interiorul nostru. Pentru fiecare dintre noi postul este un mod de a
verifica şi testa propriile forţe atunci când sunt dispuse în poziţie de
luptă, dar adevărata luptă este o lucrare mult mai serioasă, de-a dreptul
fulgerătoare, pe care abia dacă o surprinzi în tine însuţi, dar nicidecum în
23
celălalt, iar răspunsul nostru este un fel de automatism, asemenea unui
reflex condiţionat. Postul ne ajută să ne formăm o bună condiţionare
reflexă, dar răspunsul este cu mult mai complex. Ceea ce se poate
observa cu uşurinţă, atât la noi cât şi la ceilalţi sunt beneficiile sau
pierderile după fiecare asemenea luptă.
Boala ne-a trezit, postul ne-a întărit, iar noi, cu mult entuziasm,
trebuie să mergem mai departe spre Dumnezeu, îndumnezeirea
fiind scopul vieţii fiecăruia dintre noi.

24
 PARTEA ÎNTÂI

Evidenţe ştiinţifice
asupra postului vindecător

25
26
 Indicaţii şi contraindicaţii

Înainte de a ne avânta cu toată energia de care dispunem spre

post, ar trebui să înţelegem ce este boala, căci dacă nu o înţelegem,
energia de care dispunem, nu ştim în ce direcţie să o dirijăm şi în ce să o
concentrăm. Prima condiţie pentru îndeplinirea unei sarcini este să
înţelegem ce avem de făcut.
Din punct de vedere psihologic, boala este o formă de
constrângere, un fel de închisoare, de unde dorim să scăpăm cât mai
repede. În cazul unor boli pasagere, apelăm repede la câteva pastile şi
scăpăm imediat. Însă în cazul unor boli cronice, mai mult sau mai puţin
invalidante, pastile nu mai pot face decât să ne amelioreze durerea sau
disconfortul. Atunci îngrădirea libertăţii o simţim din plin, fapt care îi
afectează pe mulţi.
Cine sunt cei pe care îi afectează această îngrădire? Cei care nu
înţeleg ce atitudine ar trebui să adopte şi care trăiesc doar în trecut.
Aceste persoane sunt, de obicei, refractare la tratament, adică îl
neglijează, grăbind astfel evoluţia bolii.
Care ar fi atitudinea potrivită în legătură cu îngrădirea libertăţii,
înţelegem foarte bine dacă ne gândim la serviciul militar. Pentru toţi
armata este un mijloc de constrângere, dar se diferenţiază de detenţie
prin faptul că militarii sunt obligaţi să se încadreze în rigorile disciplinei
militare şi a programului unităţii, ajutaţi şi supravegheaţi de superiori, în
timp ce deţinuţii petrec îngrădirea libertăţii doar cu ei înşişi şi, dacă nu îşi
impun singuri o disciplină şi o modalitate de cultivare a gândirii, ajung la
demenţă. Atât rezerviştii cât şi foştii deţinuţii, care s-au adaptat acestei
forme de constrângere, după eliberare, au socotit perioada aceea de
îngrădire a libertăţii ca o şcoală care i-a format pentru viaţă.
Deci, toate îngrădirile consecutive unei boli trebuie să înţelegem
că, deşi ne despart de activităţile plăcute nouă, sunt un mod intens de a
pune gândirea în acţiune. Disciplina nu este altceva decât un mod
sistematic de forţare a raţiunii să se înalţe deasupra pornirilor
dezordonate, izvorâte din poftele trupeşti. Dacă disciplina nu este
înţeleasă astfel, devenim prada unei puternice revolte interioare. O
gândire activă şi pozitivă te ajută să depăşeşti atât boala, cât şi alte
situaţii dificile din viaţă.
Boala este un mod de îngrădire a libertăţii umane, iar noi nu trebuie
să căutăm să ne eliberăm, pentru că singuri ne-am făcut prizonieri, ci
trebuie să o acceptăm învăţând să ne supunem unei discipline, printr-o
atitudine adecvată a gândirii.
27
 Disciplina care ni se cere să o învăţăm, ca modalitate de răspuns
pentru bolile dobândite, este postul. Cum contribuie disciplina în ducerea
unui post la bun sfârşit găsim în exemplu oferit de Dna Viorica Popescu.
Videoclipul „Viorica Popescu - 40 de zile de post negru vindecător.
Ziua 1”, care poate fi găsit pe youtube, este cât se poate de convingător.
Dna Viorica Popescu a ţinut 2 posturi de 40 zile, la interval de 6 luni unul
de celălalt, pentru tratarea unui cancer de sân.
Dar, pentru ca nimeni să nu se avânte orbeşte în post, voi prezenta
în continuare indicaţiile şi contraindicaţiile postului cu apă.

Indicații dovedite în mod ştiinţific2 (clasificate conform ICD-

103, versiunea 2013) sunt:

1. Boli endocrine, nutriționale și metabolice

 Diabetul zaharat de tip II (E 11)
 Obezitate (E 66)
 Sindromul metabolic (E 88.9)
 Hiperlipidemia (E 78).
2. Boli ale sistemului cardiovascular
 Hipertensiune arterială (I 10)
 Boala coronariană cu toți factorii de risc asociați (I 25)
 Insuficiență cardiacă (I 50).
3. Boli ale sistemului musculo-scheletic și ale țesutului
conjunctiv
 Artrita reumatoidă (M 05 - M 07)
 Boli degenerative ale sistemului musculo-scheletic (M 15 - M 19)
 Artrozele (M 19.9)
 Colagenoze (M 32, M 35)
 Spondirartropatie (Boala Bechterew) (M 45)
 Boli degenerative ale coloanei vertebrale (M 47.9, M 47.2)
 Sindromul cervical / lombar acut și cronic (M 54.1)
 Fibromialgia (M 79,0).
4. Boli ale sistemului nervos
 Migrenă (G 43)
 Cefalee cronică de tip tensiune (G 44).
5. Tulburări psihologice
 Tulburare depresivă (ușoară până la moderată) (F 32, F 33)
 Epuizare psihovegetativă, (F 43)

2
Françoise Wilhelmi de Toledo şi colab: Fasting Therapy – an Expert Panel Update
of the 2002 Consensus Guidelines (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2443475/)
3
ICD-10=International Statistical Classification of Diseases and Related Health
Problems 10th Revision
28
  Anxietate (F 48).
6. Boli ale sistemului digestiv
 Boli funcționale gastro-intestinale (K 30, K 58, K 59)
 Sindromul de colon iritabil (K 50)
 Boala inflamatorie a intestinului (K 51)
 Constipație cronică (K 59.0)
 Ficat gras (K 70, K 76,0).
7. Boli ale sistemului respirator
 Bronşita cronică (J 42)
 Boala pulmonară obstructivă cronică (J 40 - J 44)
 Astm (J 45)
 Sinuzită cronică (J 32)
 Rinită alergică (febra fânului) (J 30)
 Diateza alergică (T 78.4)
 Infecții recurente ale tractului respirator superior (J 06.9).
8. Boli ale sistemului urogenital
 Cistită recurentă (N 30)
 Dismenoree și sindrom premenstrual (N 92 - N 94)
 Sindromul climacteric (N 95)
 Infecţii genitale (N 76)
 Tulburări de fertilitate la femei și bărbați (N 97, N 46).
9. Boli ale pielii
 Neurodermatită (L 20)
 Psoriazis (L 40)
 Urticarie (L 50)
 Acnee (L 70).
10. Boli ale sângelui și ale organelor care formează sângele
și anumite tulburări care implică sistemul imunitar
 Susceptibilitatea la infecții (D 80.9).
11. Boli ale ochiului
 Glaucom (H 40).

Indicații care prezintă un risc și, prin urmare, tratamentul trebuie să fie
asistat de un medic cu experiență:
 Diabetul zaharat tip I
 Boală coronariană instabilă sau severă
 Ulcer gastric și / sau duodenal
 Adicții
 Tulburări psihotice
 Dezlipire de retina
 Cancer.

Contraindicații
29
  Cașexie
 Anorexie nervoasă
 Hipertiroidism necontrolat
 Insuficiență cerebro-vasculară avansată sau demență
 Insuficiență hepatică sau renală avansată
 Sarcina și alăptarea.

În continuare voi prezenta o argumentaţie a postului însoţită de

exemplificarea unor cazuri clinice şi pe alocuri va fi menţionat şi
mecanismul de apariție a diverse boli. Chiar dacă postul are un efect
terapeutic foarte mare, lupta cu boala şi cu patimile este un prezent
continuu şi nu se sfârşeşte o dată cu terminarea postului. De aceea
postul trebuie urmat de un regim adecvat, care să păstreze beneficiile
obţinute în urma postului. Bineînţeles că schimbările vor avea loc în timp,
dar este foarte important să înţelegem direcţia în care trebuie să
mergem.

Postul în bolile acute4

Dr. Herbert Shelton

„În loc să foloseşti medicamente, mai degrabă posteşte o zi‖, a

spus Plutarh. Altcineva a spus: „Înțelepții, când se îmbolnăvesc, fac baie,
dorm și postesc, lăsând natura să-și facă singură munca de vindecare și
nu împiedică operațiunile ei benefice‖.
Aceasta este regula naturii în boala acută: Du-te la culcare,
stai la căldură și abține-te de la orice mâncarea, până la revenirea
foamei.
Postul în bolile febrile a fost folosit în mod obișnuit de medicii
napolitani în urmă cu o sută cincizeci de ani. Frecvent, ei au îngăduit
pacienților cu febră să postească şi mai mult de patruzeci de zile. Atunci
când bolnavul are pneumonie și pleurezie şi este hrănit, nu numai că
saturația toxică este menținută, dar alimentația întârzie vindecarea, adică
împiedică plămânii inflamați și pleura să revină la normal. Aceasta poate
duce la formarea abcesului.
Unul dintre primele indicii de boală este un abolirea apetitului. Într-
adevăr, scăderea poftei de mâncare se instalează, adesea, cu câteva
zile înainte de apariţia altor simptome. Dacă boala începe „brusc‖, în
timp ce stomacul este plin cu alimente, sau dacă există un accident grav
sau șoc a sistemului nervos, vărsăturile golesc imediat stomacul. Astfel,
4
Herbert Shelton: The science and fine art of fasting; American Natural Hygiene
Society
30
natura indică, atât la animale, cât și la om, că, în cazul bolilor acute,
alimentele ar trebui evitate.
Doar învățăturile false pot induce oamenii în eroare, încât aceştia
să continue să mănânce în mod regulat, în fața faptului că mâncarea
este vomitată, îndată ce este ingerată. Pentru această falsă învățătură
trebuie să mulţumim profesiei medicale. Medicii i-au învățat pe oameni
că există boli specifice, care au cauze specifice, și că bolnavii trebuie
hrăniți „pentru a-și menține puterea‖, pentru a se putea „vindeca‖ de
bolile lor.
Atât timp, cât credem că „leacul” unei „boli comune” depinde
de descoperirea unui compus misterios, este probabil să continuăm
să trecem cu vederea cele mai simple indicii ale naturii și să
continuăm uciderea bolnavilor, în mod organizat.
Nu numai în condiții cronice uşoare, ci și în boli acute, însoţite de
febră, este prescrisă și aplicată alimentarea. Într-adevăr, o dietă bogată
în calorii este acum regula în bolile febrile.

Refuzul instinctiv pentru alimente în bolile acute

De multă vreme se știe că, atunci când animalele sunt rănite grav,
refuză mâncarea. Șocul, vătămarea severă de orice fel, febra, durerea,
inflamația sau otrăvirea, reduc sau suspendă puterea digestivă și reduc
funcțiile nutritive din tot organismul. Căldura, liniștea, postul şi puțină
apă, sunt tot ceea ce își doresc. Când se hrănesc, este un semn sigur că
se vor vindeca. La început mănâncă puțin, dar treptat mănâncă mai mult
pe măsură ce se simt mai bine. Nu se îngrijorează niciodată, nici de
calorii și nici de cerințe proteice.
Nici omul nu are nicio dorință de hrană, atunci când este bolnav.
Există un refuz benefic al alimentelor, care provine din incapacitatea de
a le digera și a le utiliza. Dar, de prea multe ori, omul ignoră refuzul
instinctiv față de mâncare și disconfortul care urmează după alimentare
şi, în ciuda acestora, mănâncă, pentru că a devenit convins că va muri
dacă nu mănâncă. Căldura, liniștea, repausul şi puțină apă, pentru
potolirea setei, sunt nevoile unui om bolnav. Un animal bolnav nu
poate fi făcut să mănânce, dar bolnavii pot fi convinși să mănânce
pentru a-și „menține puterea”.
Dr. Hazzard susține, pe bună dreptate că, deși pofta de mâncare
poate fi și este adesea prezentă în „boală‖, foamea adevărată nu este
niciodată. Cred, cu câteva excepții posibile, că acest lucru este la fel de
adevărat, atât în bolile cronice cât și în bolile acute. Liek spunea că
obiecția față de post a unor oameni se datorează de obicei, nu
funcționării instinctului de conservare, ci unei „gândiri
defectuoase”.

31
 Densmore (1892) spune: „În general, în bolile severe, pacientul nu
are poftă de mâncare, iar ceea ce pare să fie poftă de mâncare, se va
constata că este mai mult o dorinţă de a mânca pe fondul inflamației, dar
nu nevoia de hrănire. Acest apetit fictiv dispare, de obicei, în primele
douăzeci și patru de ore de post. Efortul adevăratului medic trebuie să
fie acela de a ajuta natura și de a îndruma bolnavul să se lase
ghidat de ea. Dacă după 48 de ore mai persistă dorinţa de a mânca,
aceasta este o dovadă că este nevoie de mâncare. Cu cât este mai
gravă boala, cu atât postul trebuie să fie de durată mai mare. Timpul
de postire indicat este, de obicei, între trei şi șase zile, dar, în cazuri
extreme, poate ajunge şi la una, două sau trei săptămâni.
În cazul bolilor grave alimentele nu pot fi digerate, încât nu este
nevoie urgentă de alimentare, atât timp cât rezervele pacientului nu sunt
epuizate. Reapariția poftei de mâncare la bolnavi este un indiciu sigur al
însănătoşirii și a refacerii capacităţii digestive. Lipsa dorinței de hrană,
indiferent dacă este cauzată de boală, durere, furie, emoție,
oboseală sau altă cauză, este modul naturii de a spune că organele
digestive sunt, deocamdată, incapabile să digere alimentele.

Alimentare pentru a păstra puterea

Ideea care domină medicul, asistenții medicali și rudele bolnavului
este aceea că, în timpul unei boli‖ acute, puterea şi vitalitatea „trebuie
susținute cu alimente‖. Această presupusă nevoie de hrană pentru a
sprijini viața, în raport cu gravitatea stării pacientului, face să se creadă
că aversiunea naturală sau instinctivă față de alimente este o eroare
gravă a naturii.
Un lucru este sigur; fie natura, fie medicul greșește. Limba
încărcată, pierderea gustului pentru mâncare, absența
peristaltismului intestinal, lipsa poftei de mâncare, pe scurt,
întreaga absență a condiţiilor fiziologice pentru digestie, însoţită
uneori de prezența inflamației tubului digestiv, fac imposibilă
menținerea forței pacientului prin hrănire.
Hrănirea forțată a bolnavilor este un război împotriva naturii, a cărui
efect negativ este în raport cu gravitatea stării pacientului. Produsele
otrăvitoare ale alimentelor nedigerate sau digerate imperfect afectează
pacientul, care este hrănit în timpul unei boli acute. Dacă nu ar fi fost atât
de orb, doctorul ar vedea că își omoară pacientul, pe care îl hrănește cu
lapte, ouă, carne.

Lipsa puterii de digestie în bolile acute

Beaumont (1833) a arătat că nu există capacitate de digestie în
bolile acute grave. În stările febrile, sucul gastric este secretat în
cantitate foarte mică sau deloc. De aici, importanța refuzului
32
alimentelor de către stomac. Nu doar că refuză hrana, dar aceasta
este de fapt o sursă de iritare pentru organul respectiv și, în
consecință, pentru întregul sistem. Niciun fel de mâncare nu trebuie
consumat până când secrețiile normale nu vor fi restabilite.
S-a dovedit, de asemenea că, absența foamei, în febră, este
asociată cu absența mişcărilor peristaltice ale stomacului. Mişcările
peristaltice sunt absente în gastrită, amigdalită şi gripă. La câini, s-a
dovedit că aceste mişcări peristaltice lipsesc în pneumonie și alte infecții
acute.
Durerea, inflamația și febra în toate formele acute de „boală”
inhibă secreția de sucuri digestive, „îndepărtează pofta de
mâncare” și fac digestia practic imposibilă. Uscăciunea gurii în
febră este asociată cu o uscăciune similară de-a lungul tubului
digestiv. Secreţia digestivă redusă este de o calitate atât de slabă,
încât nu ar putea digera în mod corespunzător nici măcar cantități
mici de alimente. Împreună cu absența puterii de a digera, lipsește
gustul şi pofta pentru alimente, atât de esențiale pentru o digestie
normală.
Mâncarea, luată în astfel de condiții, nu este digerată. Natura a
suspendat temporar funcțiile digestive. Acest lucru este necesar pentru a
putea acorda întreaga atenție sarcinii de recuperare. Energia, care este
obișnuit consumată în activitatea de digerare, absorbție și asimilare a
alimentelor, este folosită acum pentru a continua procesele de reparare.
Mușchii stomacului și intestinului sunt aproximativ în aceeași stare
ca și mușchii brațului. În bolile acute, sistemul digestiv este la fel de puțin
pregătit pentru a digera alimentele, precum sunt membrele pentru
locomoție. Ambele necesită odihnă.
Ce se poate câștiga, consumând, atunci când nu există
capacitatea de a digera mâncarea? De ce medicii insistă ca pacientul să
mănânce atunci când nu există dorință de mâncare sau când există o
aversiune reală faţă de mâncare?
Dr. Emmet Densmore a stabilit prima regulă care trebuie
respectată atunci când se dezvoltă boala: „Nu mâncaţi timp de
patruzeci și opt de ore, după care continuați postul până când apare
foamea naturală”.

Nicio mâncare fără digestie

În toate tipurile de boli acute, întregul organism este angajat în
lucrarea de eliminare a toxinelor, nu în cea de asimilare a alimentelor,
prin urmare, este perfect natural ca organismul să se revolte împotriva
alimentelor. Anorexia, respirația neplăcută, limba încărcată, greața,
vărsăturile, excreţiile fetide, excreția de mult mucus, constipația
alternând cu diareea, toate indică faptul că organele sunt angajate în
33
activitatea de reparare şi detoxifiere și nu sunt capabile să digere
alimentele. Nu este posibil să hrănești corpul în astfel de circumstanțe.
"Știința și fiziologia învață", spune dr. Densmore, că digestia
alimentelor poate fi efectuată satisfăcător numai atunci când există
secreția sucurilor digestive și, de asemenea, că nu poate exista o
secreție adecvată a sucurilor digestive acolo unde există inflamație sau
absenţa poftei de mâncare, indiferent de cauză.
Dacă nu poate exista o digestie eficientă, decât când secreția
de sucuri digestive este normală și dacă nu există aproape nici o
secreție de sucuri digestive acolo unde există temperatură ridicată,
ar trebui să ne așteptăm să apară o mare emaciere5 a pacientului
febril, care consumă mâncare, la fel ca în timpul întreruperii brutale
a postului. Tocmai acesta va fi rezultatul pe care îl va observa orice
medic, care va face experimentul.
Bunul simț ne învață că, dacă mâncarea nu este digerată, un astfel
de aliment nu ajută la hrănirea corpului. Dacă nu se consumă niciun
aliment, procesele vieții sunt continuate prin consumul rezervelor
acumulate în țesuturi. Dacă mâncarea este ingerată, dar nu este
digerată, prin consumul suplimentar de energie, necesar ca alimentul
neasimilat să fie excretat din corp, apare întârzierea inevitabilă a
restabilirii pacientului.

Descompunerea gastro-intestinală
Dacă bacteriologii doresc să facă culturi de bacterii „patogene‖,
folosesc bulionuri de carne, jeleuri de carne și lapte fiert. Atunci când
pacienții cu boli acute primesc aceste alimente, aceste substanțe
furnizează medii de cultură, la fel de bune, pentru bacteriile din tractul
digestiv, la fel ca atunci când sunt folosite în laborator ca medii de
cultură.
Mâncarea, care nu este digerată, este supusă descompunerii,
formând o masă de toxine, care, mai mult sau mai puțin, sunt absorbite
şi îmbolnăvesc şi mai tare pacientul. Pentru a scăpa de această masă
putredă de alimente și de toxinele, care s-a format, este necesară o
cheltuială inutilă de energie. Natura încearcă să conserve energia.
Tocmai acesta este motivul pentru care a suspendat temporar funcțiile
digestive.
A forța organismul să-și împartă energiile și atenția între
munca de vindecare și sarcina suplimentară de a elimina o masă
septică din tractul digestiv este asemenea unei infracțiuni. Singurul
lucru bun, care poate fi făcut, este să menținem tubul digestiv liber

5
Emaciere, caşexie = Slăbire exagerată, care apare spre sfârșitul bolilor de lungă
durată
34
de toate aceste materii. Natura însăși indică că aceasta este cea mai
bună măsură posibilă, deoarece nu numai că toate dorințele de
mâncare sunt abolite, dar cele mai ispititoare mâncăruri nu mai sunt
apreciate de bolnav. Febra, vărsăturile și purgaţia sunt metodele
naturii de a scăpa de otravă, şi aceste simptome nu apar în cursul
bolilor acute atunci când pacienţii postesc și nu se hrănesc.
Una dintre regulile noastre pentru îngrijirea bolnavilor este de a opri
absorbția tuturor toxinelor din exterior. Hrănirea în timpul „bolii‖ acute
face exact invers: menține tractul digestiv plin de materii vegetale și
animale în descompunere, pe care organismul trebuie să le descompună
şi să le absoarbă.
Atunci când alimentația greșită și igiena precară au slăbit rezistența
organismului și au deranjat digestia, astfel încât descompunerea
alimentelor produce toxine în exces, încep problemele. Organismul
trebuie să se apere de aceste toxine, iar această apărare o numim
„boală‖.
Atunci când descompunerea copleșește puterea de apărare
conferită de secrețiile digestive, vărsăturile și diareea, atât de frecvent
considerate ca fiind rele, sunt măsuri conservatoare și de apărare, pe
care natura le folosește pentru expulzarea putrefacției. A absorbi
conținutul fermentat și putred al tractului digestiv în fluxul sanguin ar
însemna moartea. Acest lucru nu apare, deoarece absorbția se
inversează și organismul, în loc să preia conținutul toxic al tractului
digestiv, secretă o cantitate mare de mucus în stomac și intestin pentru a
dilua și neutraliza conţinutul intestinal. Cantitatea mare de lichid
secretată curăță întregul tub digestiv, iar vărsăturile și purgaţia
completează munca de eliminare a substanțelor toxice din cavitățile
corpului.

Stomacul și intestinul în bolile acute

Un autor medical descrie astfel stomacul în gastrită acută:
"Membrana mucoasă gastrică a unui astfel de stomac este roșie și
tumefiată, secretă puțin suc gastric, iar acesta conține foarte puțin acid,
dar mult mucus. Pacientul are ca şi simptome dureri de cap,
slăbiciune, greață, vărsături. Vărsăturile îl ameliorează considerabil,
pentru că îndepărtează substanța iritantă. Limba este încărcată, iar
secreţia de salivă este crescută.
Dacă conţinutul gastric, aflat în descompunere şi fermentare, care
este iritant, nu este eliminat prin vărsătură şi ajunge în intestin, apar
colicile și diareea. Cu stomacul în această stare, fără secreţie de suc
digestiv şi cu pofta de mâncare abolită, mâncarea ar fi mai rea decât
nebunia.

35
 Postul, într-o astfel de condiție, este singura procedură rațională.
Cu toate acestea, în febră tifoidă, cu stomacul şi intestinele într-o stare și
mai proastă și în prezenţa febrei, majoritatea medicilor insistă asupra
hrănirii consistente. Nu numai în gastrită acută și febră tifoidă, ci şi în
holeră și alte boli intestinale, este obișnuit să se insiste pe o alimentaţie
hrănitoare.
Să vedem ce se întâmplă dacă ne hrănim în „boala” acută.
Primul lucru pe care pacientul și medicul îl constată este o creștere
a simptomelor. Febra crește, pulsul crește, durerea și alte simptome
devin mai intense. Bolnavului i se provoacă multă suferință inutilă,
iar rudelor pacientului îi sunt provocate anxietăți inutile.
Graham a declarat că „cu cât hrănesc un corp în timp ce boala este
activă, cu atât agravez boala‖. Când organismul este grav bolnav, postul
complet și de lungă durată ar fi cel mai bun mijloc, în multe cazuri, pentru
înlăturarea bolii și restabilirea sănătății.
Am văzut efecte minunate în multe cazuri de acest gen. Toate
formele de boală acută sunt ameliorate și devin mai uşor de
suportat prin post.

Compensarea
Boala implică muncă, acțiune, luptă, adesea chiar o acțiune
violentă. Accelerarea ritmului cardiac, respirația rapidă, vărsăturile,
diareea etc., reprezintă un efort crescut, care consumă energie. De
multe ori pacientul devine epuizat complet, încât își încheie viața. Boala
înseamnă, frecvent, o cheltuială mai mare de energie decât necesită
corpul în stare de sănătate, în activitățile sale normale, de aceea
este nevoie urgentă de conservare a energiei prin toate mijloacele
posibile.
Atât de mare este intensitatea efortului, şi atât de deplin sunt
concentrate puterile vieții asupra muncii de vindecare, încât nu
există energie disponibilă cu care să se poată continua munca de
digestie. Suspendarea secrețiilor digestive, încetarea contracțiilor
ritmice ale stomacului și intestinelor și retragerea dorinței de hrană
sunt, prin urmare, măsuri compensatorii, concepute pentru a
conserva energia dintr-o parte, că să fie utilizară în altă parte.
În multe boli - cum ar fi febra tifoidă, scarlatina, rujeola, colecistita
acută infectată - și în majoritatea bolilor febrile, tratamentul corect de
urmat, este extrem de simplu. Atâta timp cât nu există niciun apetit
pentru nutrienți, o cană de apă răcoritoare este tot ceea ce este necesar
pentru bolnav, iar vindecarea va apare în câteva zile.
Postul bolnavului acut este, cu siguranță, o măsură compensatorie,
iar urgența sa este în proporție directă cu severitatea simptomelor. Prin

36
aceasta se înțelege că, cu cât pacientul este mai bolnav, cu atât este
mai mare nevoia să se abțină de la mâncare.

Repausul fiziologic
„Nimic nu poate remedia‖, a scris Trail, „cu excepția condițiilor care
economisesc cheltuielile vitale‖. Cantitatea de muncă depusă de inimă,
ficat, plămâni, rinichi, glande etc., este determinată, în mare măsură, de
cantitatea de mâncare ingerată. Atunci de ce acestor organe, și
stomacului, și intestinelor să li se dea mai mult de lucru prin mâncare pe
parcursul unei boli? Natura necesită odihnă fiziologică, nu suprasolicitare
fiziologică. Chemarea ei la odihnă vine în termeni inconfundabili. A opri
utilizarea alimentelor, pentru o perioadă de timp, oferă cea mai completă
odihnă întregii economii vitale. Postul sau odihna fiziologică este cel mai
sigur mod de a economisi cheltuielile vitale.
Walter a subliniat că „pacientul se reface adesea cel mai bine prin
post‖, pentru că atunci când mâncarea este consumată de bolnav, o
mare parte din energiile vitale trebuie să fie deviate de la munca de
purificare la cea de a elibera corpul de alimentul nedorit și inutilizabil.
Chiar și în acele boli ușoare acute, cum ar fi guturaiul, în care doar o
parte din energiile organismului au fost mobilizate pentru vindecarea bolii
și în care rămâne o putere digestivă considerabilă şi există o anumită
dorință de hrană, postul face adesea diferența dintre o boală ușoară, cu
recuperarea rapidă a echilibrului fiziologic, și o boală severă, care
durează mult.

Prevenţia
Tilden spune: "Orice boală acută ar putea fi prevenită dacă ar
fi anticipată de un post cu durată suficientă de mare, pentru a
scădea toxinele acumulate sub nivelul de critic de declanşare a unei
boli. Un post anticipator conferă o imunizare de încredere pentru
orice așa-numită boală. Dacă acestea ar fi în general cunoscute și
implementate la orașe și sate, ca oamenii să postească câteva zile
și apoi să continue prin alimentație ușoară, epidemiile ar fi
diminuate în virulența lor și, în timp, ar fi eradicate în întregime.
Doar persoanele vulnerabile - cele cu încărcătură toxică mare – ar fi
atacate de epidemii."
Postul nu înlătură cauza „bolii‖, adică agentul care produce
toxemia. El doar permite organismului să-și facă munca de eliminare a
toxinelor mai eficient. Durata „bolilor auto-limitate‖ este în conformitate cu
planurile de hrănire și tratare. Prin post și odihnă, ele nu durează
niciodată prea mult. Dacă postul ar fi fost instituit la primul semn de
boală, puține boli acute ar deveni vreodată foarte severe și multe
dintre ele ar fi atât de ușoare încât pacientul nici n-ar gândi că ar fi
37
fost foarte bolnav în vreun fel. Din păcate, este obiceiul să se
continue hrănirea chiar şi atunci când apar simptomele.
Page spune: "Nu există nici plăcere, nici hrănire în alimentarea
forțată, ci doar durere, otrăvire și înfometare. Cura de post aplicată
universal și rațional, ar salva milioane de vieți în fiecare an. De
exemplu, nu ar exista practic nici febra tifoidă, întrucât toate febrele
ar fi îndepărtate în câteva zile de repaus digestiv”.

Nici un pericol de înfometare

Nu există pericolul ca pacientul să moară de foame în
procesul de vindecare. Să reținem că organismul deține depozite de
alimente de rezervă, care vor satisface nevoile sale de nutrienți pentru o
perioadă îndelungată. În „boala” acută organismul își poate procura
nevoile nutritive din aceste rezerve de hrană cu mult mai puțin efort
și cu mai puțină risipă de energie decât ar face aceasta din
alimente.
Credem că omul necesită mâncare tot timpul, deoarece am învățat
să ne gândim la el ca la un motor, care poate funcționa doar atât timp cât
este alimentat cu combustibil. Această viziune mecanicistă absurdă
asupra vieții ignoră toate solicitările instinctului și tratează omul ca o
mașină neînsuflețită.
Permiteți bolnavilor să mănânce numai atunci când corpul
solicită mâncare!
Un număr mare de cazuri se vor recupera, fie că se hrănesc, fie că
ţin post, dar există și un număr foarte mare de cazuri, care vor muri,
dacă se alimentează în timpul bolii, care s-ar fi recuperat, dacă ar fi
postit. Să postești sau să te hrănești echivalează uneori cu a trăi sau
a muri.

Durerea
Durerea, care pare insuportabilă fără utilizarea de stupefiante,
diminuă rapid în timp ce se posteşte, astfel încât, în câteva zile
pacientul ajunge să se simtă confortabil.
Am observat, în repetate ocazii, cum durerile aproape insuportabile
ale reumatismului articular acut se ameliorează, iar pacientul ajunge într-
o stare confortabilă după trei sau patru zile de post. În ultimele etape ale
cancerului, când nu se mai poate face nimic pentru pacient, decât
tratamentul cu opiu, și durerile induse de opiu sunt la fel de mari ca cele
rezultate în urma cancerului, un post va restabili confortul și va permite
pacientului să moară în pace.

Chinul cazurilor fără speranţă

38
 "Hrănește pacientul cu orice doreşte; oricum va muri", este sfatul
dat frecvent de medici, atunci când pacientul prezintă semne că moartea
pare inevitabilă. Aceasta este o cruzime rușinoasă și duce adesea la
moarte în cazuri care altfel s-ar recupera.
Dacă sunt irecuperabili, de ce să-i facem pe muribunzi mai
mizerabili? De ce să le creştem suferința?

Febra tifoidă
Pacienții cu febră tifoidă se stabilizează în trei până la patru zile,
dacă postul este instituit de la începutul „bolii‖, după care convalescenţa
durează între șapte și zece zile. Pacientul va avea o formă de boală atât
de uşoară și se va recupera atât de rapid încât prietenii și rudele vor
spune că nu este bolnav. Și, într-adevăr, nu va fi foarte bolnav.
Hrana și administrarea de medicamente nu fac decât să
convertească acele simple procese naturale, pe care le numim „boli
acute‖, în probleme grave și complicate. Nu este posibil să existe un caz
tipic de febră tifoidă, așa cum este descris în tratatele de medicină
alopată, în absenţa tratamentului tipic prezentat acolo.
Natura neîmblânzită nu construiește niciodată astfel de complicații
și „boli‖ atât de grave așa cum sunt descrise în lucrările alopate. Toată
această masă a patologiei este construită, în mare parte, prin medicaţie
și hrănire.
În lucrarea voluminoasă a regimului Sutherland asupra dietei
(1908), în capitolul „Dieta în febră și bolile infecțioase acute‖, de Claude
B. Ker, există câteva paragrafe interesante, care merită citate.
"Aceeași idee care stă la baza teoriei intestinului gol este, fără
îndoială, responsabilă de încercările făcute de a trata febra enterică, fie
prin repus alimentar, fie prin utilizarea de alimente în cantități foarte mici.
Astfel, Queirolo a recomandat ca alimentarea să fie în totalitate rectală, o
limonadă cu puțin acid clorhidric fiind singura băutură permisă, cu
condiția ca intestinul unui pacient astfel tratat să fie golit mai întâi de o
doză de calomel6 sau alt purgativ adecvat. O astfel de metodă de dietă
6
Calomel (clorura de mercur) a fost un medicament popular utilizat în perioada victoriană (1837-1901)
și a fost utilizat pe scară largă ca tratament pentru o varietate de afecțiuni în timpul războiului civil
american.
Calomel a fost comercializat ca agent purgativ pentru a calma congestia și constipația. Cu
toate acestea, medicii de la acea vreme nu aveau idee care era mecanismul său de acțiune. Au
învățat cum funcționează calomelul prin încercare și eroare. S-a observat că doze mici de calomel
acționau ca un stimulent, ducând la accentuarea peristaltismului intestinal, în timp ce doze mai mari
provocau sedare. În timpul secolului al XIX-lea, calomelul a fost utilizat pentru a trata numeroase
afecțiuni și boli precum oreionul, febra tifoidă și altele, în special cele care afectau tractul
gastrointestinal, precum constipația şi dizenteria.
Calomelul, în doze mari, a dus la intoxicații cu mercur și chiar moarte. Unii pacienți au
prezentat gangrena gurii generată de mercurul din medicament. Dozele mari de calomel provocau
adesea crampe extreme, vărsături și diaree cu sânge, dar, la vremea respectivă, acestea au fost luate
ca un semn că medicamentul lucra pentru a purifica sistemul și pentru a elimina boala.
39
ar trebui să asigure odihna completă pentru intestinul afectat și exclude
posibilitatea fermentaţiei alimentelor parțial digerate, din intestin.”
"Similară în scop și efecte este metoda sugerată de Williams, care,
considerând că diareea epuizantă a febrei tifoide se datorează unei
alimentații necorespunzătoare, se străduiește să menţină intestinul
gol, pe cât posibil. Numai apa este permisă în cazurile severe, uneori zile
întregi, și consideră o jumătate de kilogram de lapte în 24 de ore ca o
dietă liberală, până când temperatura se normalizează. Metoda pare
drastică, dar am motiv să cred că pacienţii evoluează remarcabil de bine.
De multe ori m-am minunat de înfometarea, pe care un bolnav tifoid o
poate tolera, în siguranță, după o hemoragie. Este logic să presupunem
că pacienții ar suporta postul și mai bine înainte de o complicație atât de
deprimantă. În cadrul unui astfel de regim, Williams ajunge aproape mai
aproape de idealul „intestinului gol” decât orice alt observator. Este
aproape incredibil ca pacienții astfel tratați ar putea să câștige în
greutate, dar în orice caz, nu vor slăbi mai mult decât pacienții alimentați
consistent. Este evident că, dacă alimentele nu sunt asimilate, nu există
niciun beneficiu din acesta, iar în multe cazuri de febră enterică
asimilarea este, fără îndoială, extrem de slabă.”
Obiecția teoretică adusă de autor, postului, în febra enterică, se
bazează pe ignoranță. Acesta ignoră complet afirmația precedentă
potrivit căreia „asimilarea este, fără îndoială, extrem de săracă‖ și pare
să fie făcută ignorând propriile resurse interne ale organismului. Autorul
nu pare să fie conștient de faptul că repararea țesuturilor continuă în
timpul postului. Mai mult decât atât, el trece cu vederea faptul că, dacă
alimentarea este oprită la „debutul‖ bolii, nu este posibil să se producă
ulcerații sau hemoragii. În afară de aceasta, pacientul este mai
confortabil și boala are o durată mai scurtă, cu condiția să nu apeleze la
medicamente. Este încurajator să observăm că el nu oferă, ca o obiecție,
vechea idee că postul îți reduce rezistența la germeni.
În bolile acute, planul de hrănire și tratamentul medicamentos,
agreat de medici, este inadecvat, pentru că intensifică și
prelungește suferința pacientului. Nu este nici un chin de a sta fără
mâncare în boli acute. Calvarul constă în a mânca în astfel de
momente. Tot ceea ce cerem atunci când boala este acută este să
fim lăsați singuri și să nu fim îngrijiți în nici un fel.

Diareea - dizenteria
Medicamentele pentru dizenterie pot fi complet abandonate dacă
pacientul va recurge la post. În boala diareică, postul este cu siguranță
mai bun decât folosirea substanţelor astringente și a stupefiantelor, cum
ar fi opiumul.

40
 Oswald spune: "Pentru stadiile incipiente ale tulburării, tratamentul
cel mai specific este postul. Denutriția sau privarea temporară de
alimente exercită o influență astringentă7, ca parte a efectului său
conservator general."

Bolile respiratorii
În cele mai grave cazuri de astm bronșic, ameliorarea simptomelor
apare într-un interval de 24 – 72 de ore de post, după care pacientul
poată dormi confortabil.
În pneumonie, dacă postul este instituit chiar de la început,
pacientul nu va ajunge în stare gravă, exsudatul în plămâni nu va fi mare
și vindecarea va fi rapidă. Moartea, ca urmare a pneumoniei, va fi foarte
rară.

Reumatismul
Într-un articol din Registrul Medical din Canada, intitulat
"Înfometarea în tratamentul reumatismului articular acut", Page descrie
șapte cazuri vindecate prin simpla abținere de la alimente între 4 şi 8
zile. Autorul spune că ar fi putut să prezinte încă alte patruzeci de cazuri.
Nu au fost utilizate medicamente. „În nici unul dintre aceste cazuri
tratamentul medicamentos nu a reușit‖. Cazurile raportate au inclus
„bărbați și femei de diferite vârste, temperamente, ocupații și poziții
sociale‖.

Apendicita
Toate autoritățile medicale recunosc valoarea mare a postului în
apendicită și îl recomandă atunci când pacientul refuză operația sau
dacă, din alt motiv, nu există posibilitatea efectuării acesteia. Durerile
apendicitei încetează practic după aproximativ trei zile de post.

Slăbirea în bolile acute, în ciuda alimentaţiei

Dewey a subliniat faptul că trupul bolnavului acut slăbeşte
întotdeauna, indiferent cu ce este hrănit și cu cât. Într-adevăr, el insistă
asupra faptului că, în febra tifoidă și în alte forme de febră severă,
pacientul, care este hrănit, slăbeşte cel mai mult. Acest fapt că, în cazul
bolilor acute, slăbirea continuă indiferent dacă alimentele sunt
consumate sau nu și că, adesea, cu cât pacientul este mai bine hrănit,
cu atât este mai mare slăbirea, arată inconfundabil că niciun aliment nu
este absorbit și asimilat în timpul bolilor acute .

7 Substanţă astringentă = Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice
exagerate.
41
 „În toate bolile acute‖, spune dr. Dewey, „în care există febră,
durere sau disconfort, aversiunea faţă de alimente, o respiraţie urât
mirositoare, gura și limba uscate şi sete este prezentă disfuncţia
digestivă. Slăbirea corpului continuă, indiferent de hrănire, până când
limba devine curată, gura umedă și foamea marchează vindecarea bolii.
Doar atunci mâncarea poate fi savurată și digerată. Aceasta arată clar că
nu putem salva mușchii și grăsimile, alimentând bolnavii în aceste
condiții nefavorabile."
Este posibil să mergem cu un pas mai departe și să spunem că,
practic, în fiecare caz, risipa va fi mai mare, iar „boala‖ va avea o durată
mai lungă, dacă pacientul este hrănit, decât dacă este tratat prin post.

Slăbiciunea
Slăbiciunea în „boala” acută nu se datorează postului. Într-
adevăr, pacientul care posteşte nu va deveni la fel de slab ca
pacientul care mănâncă. Este mai probabil ca el să devină mai
puternic pe măsură ce postul progresează.
Sunt încântat să prezint următoarea mărturie ortodoxă, pe această
temă, a doctorului Lie, care spune: "Cei bolnavi se simt slabi. Cei care au
fost operați și care se trezesc din narcoză sunt îndurerați. Conform
tratatelor medicale, putem să depășim această slăbiciune prin consum
de alimente. Nimic nu este mai evident. Prin urmare, solicităm cele mai
hrănitoare și consolidante alimente și le oferim pacienților. Această idee
este, desigur, complet greșită. Pacientul a fost slăbit nu de un scurt post,
ci de boală, de efectele anesteziei şi de șocul operației etc."
Ar trebui să fie evident că, cu cât pacientul este mai slăbit, cu
atât este mai puțin capabil să digere alimentele. Cu cât este mai
slăbit cu atât mai mare este nevoia de odihnă.

Tratamentul actual în FEBRA TIFOIDĂ8

Febra tifoidă este o boală infecţioasă acută, sistemică, determinată

de Salmonella typhi, caracterizată prin febră continuă, stare tifică,
splenomegalie şi tulburări digestive. Epidemiile pot fi accidentale,
explozive (hidrice şi alimentare) sau lente (de contact). Grupele de
vârstă cele mai afectate sunt 20-40 ani şi 7-10 ani. Boala apare în
special vara şi toamna. Fără tratament antibiotic, febra tifoidă evoluează
timp de 4 săptămâni.

8
http://medfam.ro/books/infectioase/febra%20tifoida.htm
42
DIAGNOSTIC CLINIC
Incubaţia este în medie 10-14 zile, cu limite de 7-21 zile.
Debutul durează 5-7 zile, se instalează insidios în majoritatea cazurilor,
manifestându-se prin febră, care creşte gradat spre 39°C, cefalee
persistentă, astenie, ameţeli, dureri musculare, anorexie, creşterea
treptată a splinei.
Perioada de stare durează 2 săptămâni.
 Starea generală: febra se menţine în platou, cu oscilaţii minime;
bolnavii sunt apatici, adinamici, cu tulburări de senzoriu (stare
tifică9 - hipoacuzie, indiferenţă, delir, până la stare confuzională).
Cefaleea este intensă, continuă şi determină insomnie.
 Erupţia lenticulară apare la 7-8 zile de la debut şi este
reprezentată de macule congestive, roz, de mărimea unui bob de
linte, situate mai ales, pe flancurile abdominale şi la baza toracelui.
Maculele dispar fără urmă în 3-4 zile.
 Manifestările digestive: anorexie, hiposecreţie salivară şi
gastrică, uscăciunea mucoaselor, limbă uscată ''de papagal'', cu
depozite saburale, central, dar cu vârful şi marginile roşii. Faringele
este difuz congestionat, şi uneori prezintă ulceraţii ovalare, cenuşii,
nedureroase. Durerile abdominale sunt difuze. Formele severe se
însoţesc de meteorism şi constipaţie prin pareze intestinale.
Diareea apare doar în 1/3 din cazuri, iar scaunele sunt verzui.
 Splenomegalia apare precoce, este constantă şi uneori, mai ales
la copii, se însoţeşte de hepatomegalie.
 Modificări cardio-vasculare: apare de regulă bradicardia şi
hipotensiunea arterială.
 Modificări sanguine
 Sindromul anemic este accentuat în formele severe şi
prelungite.
 Leucopenia prin neutropenie şi aneozinofilie este însoţită de
limfocitoză relativă.
 Sindromul hemoragic se manifestă prin epistaxis, gingivoragii,
metroragii etc. şi este determinat de trombocitopenie,
hipovitaminoză K şi/sau de coagulopatia de consum.
Perioada de declin începe aproximativ la 4 săptămâni de la debut.
Febra scade treptat, având oscilaţii mari între valorile matinale şi cele
vesperale. Anorexia poate fi înlocuită de foame imperioasă, iar oliguria
cu criză poliurică. Evoluţia este mult scurtată prin tratament cu antibiotice
care, administrat corect, poate preveni recăderile şi portajul de bacili
tifici.

9
tifos = ceaţă
43
TRATAMENT
 Izolarea în spital este obligatorie, cu păstrarea repausului
strict la pat şi dietă lichidă şi semisolidă, bogată în
calorii.
 Tratamentul antibiotic, corelat cu antibiograma
(Cloramfenicol, Ampicilină, Amoxicilină, Cotrimoxazol,
Fluorochinolonă) se asociază cu corticoterapie şi medicaţie
patogenetică.
 Vaccinarea rapidă multifocală, în convalescenţă introdusă de
Prof. V. Buşilă, a dus la dispariţia recăderilor şi a portajului de
bacil tific în epidemia de la Săcălaz din 1973
 imunizarea activă, cu vaccin inactivat, administrat
subcutanat, în zona deltoidiană, două doze de 0,5 ml
(0,25ml la copiii sub 12 ani) la interval de 1 lună cu 3
rapeluri la interval de 1 an fiecare, cu aceeaşi doză;
revaccinarea se efectuează după 5 ani;
 imunizarea activă, cu vaccin viu atenuat, administrat în 3
doze la interval de 1 săptămână fiecare, la care durata
protecţiei este de 3 ani.
 Imunitate
 după infecţie, de lungă durată, stabilă
 postvaccinală, 6-12 luni

Tratarea infecţiei Covid

conform recomandărilor medicale actuale10

Acest subcapitol l-am introdus pentru a vedea fiecare cum a

evoluat raţionamentul medical de-a lungul timpului. Postul cu apă a
rămas undeva în urmă, ascuns printre legende, iar descoperirile din
medicină au ignorat această solidă temelie. Acum, deşi medicina a
evoluat foarte mult, manifestă aceeaşi indiferenţă faţă de principiile
tradiţionale de tratament. Eforturile medicinii şi ale societăţii sunt
colosale pentru tratarea diverselor boli, dar ce folos dacă temelia este de
nisip?
MEDICAMENTE
1 Antitrombotic, anticoagulant

10
Acest articol l-am primit fără a fi menţionat autorul. Datele însă corespund realităţii
şi pot fi folosite de cei care doresc.
44
 Covid-ul duce la apariţia trombilor. Semnele sunt sentimentul lipsei de
aer, apăsare în piept şi spate etc. Clexanul protejează împotriva
trombozelor, care pot fi fatale.
Administrare:
- Clexane 0,8 ml subcutanat pe zi, la cei supraponderali
- Clexane 0,6 ml subcutanat pe zi, la cei normo-ponderal
- Clexane 0,4 ml la cei sub-ponderali sau care se află deja sub
tratament anticoagulant oral.
2. Antiinflamatoare
Covid-ul produce inflamaţie în tot corpul şi, desigur, şi la nivelul
plămânilor. Administrarea de antiinflamatoare ameliorează imediat
starea clinică. În cazul formelor foarte grave, antiinflamatorul, cel mai
bun este dexametazonă, care poate fi înlocuit şi cu metilprednisolon sau
alt prednison injectabil sau oral, dacă dexametazona dă anumite reacții
adverse.
- Dexametazona se administrează minimum 4 mg (1 ml injectabil),
fie direct intramuscular, fie intravenos, diluat în 10 ml ser fiziologic şi
administrat lent, cam în 2-3 minute.
Dacă inflamaţia este severă, fapt arătat de simtomatologie, doza
de Dexametazonă se poate creşte, fără probleme, la 8 mg pe zi, mai
ales la cei puţin mai corpolenţi.
În cazuri foarte severe se pot administra 8 mg injectabil dimineaţa
şi seara, de altfel ca şi anticoagulantul.
- Pentru cei care nu au posibilitatea să facă injectabil sau intravenos,
pot lua minimum 4 mg dimineaţa şi 4 miligrame seara cu posibilitatea de
a creşte până la 8 mg dimineaţa şi 8 mg seara în cazul persoanelor
corpolente sau a inflamaţiei foarte puternice, fie oral, fie injectabil, potrivit
protocolului Ministerului Sănătăţii.
Pe perioada administrării Dexametazonei trebuie luat şi un
protector gastric cum este Controloc-ul, un comprimat pe zi, după care
nu se mănâncă nimic timp de 30 minute.
Un alt antiinflamator eficient în această boală este colchicina. Se
poate continua tratamentul cu colchicină după întreruperea
Dexametazonei, dacă starea inflamatorie continuă.
3. Antibiotice.
- În cazul apariţie febrei trebuie luat neapărat antibiotic, căci viroza
aceasta se asociază uşor cu infecţii bacteriene la nivel pulmonar. Prima
linie de antibiotic este Azitromicina, iar dacă febra nu cedează după 3-5
zile, se continuă cu Augmentin şi Metronidazol.
Administrare: Azitromicină 500 mg o dată pe zi timp de 3-5 zile
- În cazul în care nu scade febra, după Azitromicină, se poate
administra Augmentin 1 g la 12 ore asociat cu Metronidazol 250 mg
intravenos la 12 ore sau oral la 8 ore.
45
- Augmentinului se poate asocia şi cu Doxiciclină 100 mg la 12 ore,
potrivit indicaţiilor Ministerului Sănătăţii, excluzându-se în acest caz
Metronidazolul. Se administrează 5-7 zile.
- Experienţa arată că Azitromicina, administrată din primele zile ale
bolii, poate preveni forme mai grave, blocând infecţia bacteriană
pulmonară. Antibioticele este bine să se ia după masă şi să se consume,
în această perioadă, prebiotice.
4. Plaquenil are o acţiune foarte puternică în covid, mai ales asociat
cu zincul 100 mg pe zi. Administrare: O pastilă de 200 mg pe zi se poate
lua fără problemă. Protocolul impune 400 mg pe zi, dar pentru că trebuie
luat sub urmărirea medicului, căci creşte intervalul Qt şi riscul fibrilaţiilor,
un comprimat este suficient. La farmacie se dă numai pe reţetă, mai nou
numai pe cea verde adică gratuită, dar e greu de găsit. Trebuie căutat
prin cunoştinţe. Este unul dintre cele mai eficiente medicamente în lupta
cu boala. Administrare: Un comprimat pe zi, timp de 7 zile, şi pe urmă,
dacă nu dispare boala, continuat cu un comprimat la două zile încă 4 – 6
zile.
5. Dipiridamolul are efect vasodilatator şi anticoagulant cu efect
demonstrat în Covid. O pastilă, de trei ori pe zi, este foarte bine.
6. Dacă apar stări de greaţă, trebuie administrat ondasetron sau
metoclopramid.
7. Tratarea anxietății pentru ameliorarea stării generale – Anxiar
(lorazepam) potrivit indicaţiilor Ministerului Sănătăţii. Covid-ul generează
el însuşi, ca patologie, astfel de stări depresiv-anxioase. Se poate şi fără
medicaţie, însă în cazurile mai severe, mai ales dacă persoana este mai
sensibilă emoţional, este util de administrat Anxiar.
SUPLIMENTE
 Suplimentele următoare sunt esenţiale.
 Vitamina D doze mari. Se iau până la 20 000 ui pe zi câteva
săptămâni de la declanşarea bolii. Se asociază cu vitamina
K2 100 micrograme pe zi.
 Zinc 50 mg de două ori pe zi. Foarte important.
 Clorură de magneziu 25 g la litrul de apă, se iau 300-500 ml
pe zi. Combate tusea, este antiinflamator şi are efect
important în infecţia Covid. Atenţie, trebui luat fracţionat de-a
lungul zilei care să nu producă diaree.
 Vitamina C 15-25 grame injectabil intravenos în 250 ml ser
fiziologic ajută imens. Dacă nu există posibilitatea perfuziilor
se poate administra ca praf de acid ascorbic combinat cu
bicarbonat de sodiu până la două linguriţe pe zi. Atenţie,
trebui luat fracţionat de-a lungul zilei care să nu producă
diaree.

46
  Suplimente mai puţin importante, dar cu un semnificativ efect
pozitiv în tratarea bolii, în susţinerea organismului:
 Antioxidanţi:
- Vitamina E 400 ui pe zi
- Vitamina A 25 000 ui pe zi,
- Curcumin 2 grame pe zi
- Vitamina B complex
 Detoxifiere.
O linguriță de argilă sau de cărbune la cană, două trei căni pe
zi. Se ia între mese, căci absoarbe altfel medicamentele sau
suplimentele consumate.
 Nebulizare.
- Esenţial albastru de metilen 0.1 % adică un mililitru de
albastru de metilen la 9 ml ser fiziologic, 2.5 ml sub limbă şi
3-4 ml aerosoli de două ori pe zi. Foarte important.
- SE mai poate face nebulizare cu apă oxigenată 3%.
 Gargară
Pentru cei care vor să se protejeze pot face gargară cu
betadină şi să dea cu betadină cu beţişorul în nas.
PREVENŢIE
Suplimente şi Detoxifiere
 O lingura de albastru de metilen la o cana de apa băut zilnic
 Gargară cu betadină
 Badijonarea nările cu betadină
TRATAMENTUL FORMELOR UŞOARE
 Clexane 0,4 ml sau 0,6 ml în funcție de greutate, cel puțin 10
zile după dispariţia simptomelor.
 Plaquenil un comprimat la două zile sau la trei zile plus zincul
100 mg pe zi, căci lucrează sinergic.
 Dexametazonă: Dacă încă persistă simptomele şi mai ales
inflamația în corp, trebuie să se ia dexametazonă 4 mg
dimineaţa şi 4 mg seara, timp de maxim o săptămână.
Suplimente şi Detoxifiere
 O lingura de albastru de metilen la o cana de apa băut zilnic
 Gargară cu betadină
 Badijonarea nările cu betadină
Atenţie:
 Azitromicina trebuie luată înainte de masă cu o oră pentru ca să se
absoarbă mai bine.
 Plaquenilul se ia după masă ca şi zincul. E foarte important.
 Vitamina D şi în general vitaminele liposolubile e bine să se ia
după masă, eventual una cu o alimentaţie mai grasă ajută la
absorbția acestora.
47
 Tratamentul conservator
în apendicita subacută la un adult11
Nathan Gershfeld, Peter Sultana, şi Alan Goldhamer,
The Journal Of Alternative And Complementary Medicine
Volume 17, Number 3, 2011,

Un bărbat în vârstă de 46 de ani, cu durere în cadranul inferior

drept al abdomenului, a fost internat într-o unitate de medicină
integrativă, pentru supraveghere medicală şi post numai cu apă.
Pacientul a raportat dureri abdominale generalizate şi dureri peri-
ombilicale care s-au mutat în zona vezicii urinare în ultimele 3 zile, care
se agravau cu urinarea, fără legătură cu masa. Pacientul nu prezenta
disurie, hematurie, grețuri, vărsături, constipație, diaree sau febră. În
urma examinării fizice, pacientul era afebril și la palpare se simţea o
formaţiune tumorală neprotruzivă de 1 cm în cadranul inferior drept.
A fost suspectată o hernie inghinală, astfel că s-a solicitat un
consult chirurgical, care a infirmat posibilitatea unei hernii. Pacientul a
fost sfătuit de chirurg să utilizeze medicamente anti-inflamatorii
nesteroidiene și să revină dacă durerile se vor accentua sau formaţiunea
va creşte. Pacientul a revenit la unitatea medicală integrativă o lună mai
târziu și a raportat că durerea s-a agravat, cu accentuări la efort fizic, la
deplasarea cu maşina pe drumuri denivelate, la urinare și la schimbarea
poziţiei în pat.
Pacientul a negat din nou disurie, hematurie, greață, vărsături,
constipație, diaree și febră. O examinare fizică a relevat o ușoară
sensibilitate în cadranului inferior drept. Testele de laborator au
evidențiat un număr normal de globule albe de 5800/ml şi VSH de 18
mm/h. Ecografia abdominală a evidenţiat un apendice mărit și creșterea
fluxului de sânge de-a lungul periferiei apendicelui, semne sugestive
pentru apendicită
Pacientului i s-a recomandat tratamentul chirurgical standard, dar a
dorit să încerce postul supravegheat medical numai cu apă, pentru a
evita intervenția chirurgicală. Pacientul a fost de acord cu o intervenție
chirurgicală numai dacă, după o scurtă testare, postul cu apă nu va
aduce nicio îmbunătățire.
El a urmat un postul cu apă timp de 7 zile urmat de o realimentare
de 4 zile constând din sucuri de fructe și legume crude și legume crude
sau fierte. După perioada de realimentare, durerea abdominală a

11
https://www.healthpromoting.com/sites/default/files/ACM-2010-0253-Gershfeld_1P_0.PDF
48
dispărut, persistând o ușoară sensibilitate la palpare. Următoarele teste
de laborator au relevat un număr normal de globule albe din sânge. El a
rămas afebril. Pacientului i s-a recomandat o dietă și stil de viață
sănătoase, cum ar fi o dietă vegetariană, săracă în sodiu și grăsimi,
împreună cu un somn adecvat.
După 3 luni nu au apărut dureri abdominale suplimentare.
Pacientul a raportat că a fost capabil să-și reia regimul normal de
exerciții de alergare, câte 4 ore pe săptămână. Examenul fizic a
evidențiat o ușoară sensibilitate la palpare în cadranul inferior drept.
La 1 an, pacientul nu a raportat nicio revenire a durerii abdominale.
El a reluat exercițiul complet și chiar a finalizat un triatlon. Examinarea
fizică a evidențiat un abdomen nedureros.
După 2 ani, în care pacientul a respectat recomandările privind
stilul de viață, abdomenul era nedureros la palpare.

Postul în bolile cronice12

Dr. Herbert Shelton

Nimeni, dintre cei care înțeleg în profunzime lucrarea postului, nu

are îndoieli cu privire la posibilitățile și limitele sale. Majoritatea
persoanelor care au apelat, în mod voluntar, la post, pentru recuperarea
unei boli cronice, au făcut acest lucru ca o ultimă soluție. De obicei,
aceştia ajung într-o stare foarte gravă, înainte de a consimți să
postească. Că există şi pacienţi care postesc, dar fără rezultate
spectaculoase, trebuie să ne așteptăm şi la această situaţie, pentru
faptul că cei mai mulți dintre ei încep să postească doar când se apropie
de moarte.
Faptul că rezultatele au fost atât de grozave, la pacienţii care au
urmat terapia prin post, înainte de agravarea iremediabilă a bolii, este
remarcabil. Postul nu face minuni, dar 95% dintre bolnavii cronici pot
suporta un post supravegheat corespunzător, cu încredere în rezultate
bune.

Dieta versus post

O dietă ușoară este oferită ca un substitut al postului, în special în
„boala‖ cronică. Deși folosim astfel de diete destul de des și le
recunoaștem valoarea și utilitatea, acestea nu sunt egale cu postul.
Experiența mea cu mâncare ușoară și așa-numitele „posturi cu fructe‖ a
fost aceeași cu cea a lui Upton Sinclair; și anume, faptul că mâncarea
ușoară menţine apetitul, în timp ce, în post, dorința de a mânca
12
Herbert Shelton: The science and fine art of fasting; American Natural Hygiene Society
49
încetează. El spune, de asemenea, că în „posturile cu fructe‖ devenea
atât de slab, încât nu putea să stea în picioare - „mult mai slab decât s-a
simţit vreodată într-un post total‖. În multe cazuri, o dietă cu fructe în
urma unui post scurt face ca pacientul să se simtă mai slab decât în
timpul postului.
Mulți dintre cei care recomandă cu căldură postul în „boală‖ acută,
deoarece nu există puterea de a digera alimentele și nici poftă de
mâncare, sunt împotriva postului în „boala‖ cronică, unde mai există o
putere digestivă, mai mare sau mai mică, și un apetit, chiar dacă morbid.
Ei susţin că postul nu este indicat în tratamentul bolilor cronice şi că, din
contră, astfel de pacienți trebuie alimentați cu alimente bogate în săruri
minerale şi vitamine, până când țesuturile lor semi-înfometate se
revitalizează.
Valoarea postului este prea bine stabilită pentru a fi răsturnată de
aceste sofisme.
Kellogg (1923) spune: "Este adevărat că în timpul unui post
prelungit, orice surplus de proteine care este prezent în organism ajunge
să fie consumat, iar deșeurile de țesut acumulate diminuă în cantitate.
Dar cantitatea de resturi eliminată este prea mică pentru a justifica o
metodă atât de drastică precum postul total pentru eliminarea lor. Pentru
a elimina 1,5 kilograme de deșeuri sau materiale nedorite, postitorul,
sacrifică o cantitate de țesut sănătos și util de zece ori mai mare. De ce
ar trebui să aruncăm 15 kg de kilograme de mușchi bun, creier, nerv,
inimă, sânge și alte materii utile, vitale, pentru a scăpa de 1,5 kilograme
de deșeuri, de care se poate scăpa ușor prin simpla restricționare a
dietei și creșterea aportul de apă".
Dacă restricționarea mâncării și suplimentarea apei ar putea face
ceea ce face postul, poate că nu ar fi nevoie de post în bolile cronice.
Postul realizează mai mult decât simpla eliminare a 1,5 kilograme de
exces posibil de proteine.

Pierderea apetitului
Un cal sau o vacă nu trebuie să capete o boală acută pentru a nu
mânca. Am privit vaci bolnave împrăştiate în spatele turmei, care refuzau
mâncarea, dar nu erau atât de bolnave, încât să nu poată umbla. Un
câine sau o pisică pot refuza mâncarea din cauza unei indispoziții
ușoare.
La om observăm frecvent lipsa dorinței de hrană, când există
disconfort și suferință abdominală, când există dureri de cap, dar şi în
alte condiţii distincte de o boală acută. Într-adevăr, una dintre cele mai
comune plângeri ale bolnavului cronic este aceasta: „Mi-am pierdut
pofta de mâncare” sau „Mănânc, dar nu mă bucur de mâncarea
mea”. O altă plângere foarte comună este: „Tot ce mănânc se
50
transformă în gaze‖. Alții se plâng de dureri abdominale după fiecare
masă. În majoritatea cazurilor, bolnavul cronic este mai interesat să-și
recâștige pofta de mâncare, decât să dispară simptomele sale, relativ
ușoare.
Medicii prescriu, în mod obișnuit, pentru acești pacienți tonifiante și
medicamente care stimulează digestia și îi îndeamnă să „mănânce o
mulțime de alimente hrănitoare.‖ Ei prescriu medicamentele cu intenția
deliberată de a stimula pofta de mâncare, care este epuizată.
Când auzim vreun pacient să se plângă că, pentru el, „mâncarea
nu mai are gust‖, putem spune cu siguranţă că are nevoie de post. El va
încerca, să folosească aromatizante, condimente şi îndulcitori, pentru a
da gust mâncării, dar nimic nu va restabili, atât de sigur și de rapid, pofta
de mâncare și plăcerea de a mânca, precum postul.

Alimentaţie nutritivă din destul

"Mănâncă! „Ai nevoie de mai multă hrană!‖ este strigătul
predominant al celor care vor să ne vindece", spune Adolph Just în carte
„Revenirea la Natură‖, dar cum poate fi hrănit un corp atunci când este
incapabil să absoarbă și, mai ales, incapabil să evacueze, hrana care a
fost ingerată? În majoritatea cazurilor, în care se recurge la mai multă
hrană, boala se agravează.
Acești pacienți nu sunt doar incapabili să absoarbă, ci nici să
digere hrana. Ce prostie, să dai mai multă mâncare atunci când nu poate
fi digerată, absorbită și asimilată! Nu este nevoie de mai multă hrană, ci
de mai multă capacitate de asimilare și de excreţie, iar aceasta trebuie
furnizată mai întâi prin odihnă, post și igienă, înainte de a ne gândi la
alimente. Cât de nechibzuit să insiști cu hrănirea în condițiile unei
exces deja existent!
Natura știe bine cum să protejeze și acesta este sensul lipsei poftei
de mâncare, grețurilor, vărsăturilor, a disconfortului după mâncare și a
altor simptome de protest. Când digestia a fost forţată și medicamentele
au fost administrate în scopul forțării apetitului reticent, adăugăm doar
mai multe sarcini unui organism deja suprasolicitat.
În aceste cazuri postul poate aduce la cele mai mari avantaje.
Dacă persoana care se hrănește se simte tot mai bolnavă, cu diaree
și vărsături frecvente, cu greață și constipație ocazională și
pierderea poftei de mâncare, poate cu dureri de cap, limbă
încărcată, gust rău și respirație urât mirositoare, cu siguranță are
nevoie de un post și dacă nu și-ar fi pierdut capacitatea de a
interpreta limbajul simțurilor sale, n-ar fi avut nevoie de vreun
îndemn, care să-l îndrume la post.

51
 De ce omul trebuie să mănânce, atunci când mâncarea este
respingătoare? Cât de dezgustător e să convingi pe cineva să
mănânce, știind că va vomita imediat după aceea!

Frica nefondată de post

Individul subțire și slab, care știe puțin sau nimic despre post,
poate fi scuzat de frica lui de a ţine post, dar individul pletoric13 și
supraponderal cu siguranță nu poate fi scuzat.
Ursul mănâncă din suflet nuci, miere, fructe, carne etc., în timp ce
acestea sunt abundente și îşi pregăteşte depozitele de grăsime, cu care
să-și întrețină corpul în timpul sezonului de iarnă. Broasca de asemenea
depozitează grăsimi considerabile tot pentru această ocazie.
Există sute de mii de bărbați și femei, care poartă depozite mai
mari de grăsime decât ursul sau broasca şi care își închipuie că,
dacă vor lipsi chiar şi de la o singură masă, vor începe să
slăbească. Aceste persoane au suficiente grăsimi și alte rezerve
alimentare pentru săptămâni și chiar luni. Ele ar putea să postească
pentru perioade îndelungate, nu numai fără a le face rău, dar și cu
beneficii pozitive.
Oamenii subțiri transportă, de asemenea, o provizie de rezervă și
pot posti în condiții de siguranță chiar şi perioade considerabile de timp,
dacă sunt supravegheați în mod corespunzător.

Înfometarea prin supraalimentare

Un număr mare de bolnavi cronici care obișnuiesc să mănânce
excesiv sunt foarte subțiri și slăbesc şi mai tare odată cu trecerea
timpului. Cât de adevărat este faptul că încetul cu încetul sunt înfometați
de consumul excesiv de alimente, pe care nu le pot digera. Dr. Dewey
vorbește frecvent despre „înfometarea supraalimentării‖.
Literatura despre post este plină de cazuri de bolnavi subponderali
care și-au recuperat sănătatea prin post și au ajuns la greutatea normală
când a fost reluată alimentarea.

Dorinţa fictivă de alimente

Mulți bolnavi cronici sunt lacomi. Ei consideră că presupusa lor
dorință de mâncare ar trebui să fie satisfăcută. Există un mare număr de
bolnavi cronici, care mănâncă pe zi trei mese și două gustări și sunt
„întotdeauna flămânzi‖. Ei spun că se simt slăbiţi dacă ratează o masă.
Alții mănâncă toată ziua, și de multe ori şi noaptea, şi nu sunt niciodată
mulțumiți. Acești oameni, trecând cu vederea sau nu au știut niciodată că
obiceiurile proaste vor domina și vor perverti instinctele noastre, cred că
13
Pletoric = Care are prea mult sânge. Aceste persoane sunt roşii la faţă şi uneori supraponderale.
52
cererile lor fictive de hrană sunt adevărate și că ar trebui să fie
satisfăcute. Acești oameni nu sunt niciodată înfometaţi. Sunt bețivi de
mâncare. Suferă chiar şi de nevroze. Necazurile lor provin din viciile de
alimentare.

Alimente nedigerate în stomac

Nu este neobișnuit, în anumite cazuri de indigestie, ca alimentele
să rămână în stomac două sau trei zile. Beaumont (1833) a constatat că
produsele alimentare luate în anumite stări morbide "rămân nedigerate
timp de douăzeci și patru sau patruzeci și opt de ore, sau mai mult,
crescând deranjarea întregului tub digestiv și agravând simptomele
generale ale bolii". El subliniază că toată această retenție prelungită a
alimentelor nedigerate în stomac este adesea fără disconfort sau durere
de vreun fel și fără ca pacientul să ştie aceasta. O disfuncţie uimitoare
există adesea la nivelul stomacului celor care se consideră sănătoși și
posesori ai unei bune digestii. Acești pacienți confundă, în mod obișnuit,
senzațiile morbide ale stomacului cu senzaţia de foame.
De asemenea, trebuie menționat că tulburările emoționale vor
suspenda procesul de digestie și vor face ca alimentele să fie reținute
pentru perioade îndelungate în stomac.
Carrington ne spune că a cunoscut cazuri în care au fost vărsate
cantități mari de alimente la sfârșitul a trei zile de post. Am văzut o serie
de astfel de cazuri în propria mea practică. Cred că trebuie să fie admis,
pentru a folosi cuvintele lui Carrington, că „ar fi o procedură de bun-simț
să așteptăm până când această masă de deşeuri a fost eliminată înainte
de a ingera din nou altă mâncare‖. Este destul de evident că digestia
stomacului nu se întâmplă în aceste cazuri și că mâncarea putrezește
mai degrabă decât se digeră.
M-a vizitat odată un tânăr care s-a plâns de dureri de cap, catar14
stomacal, al nasului și gâtului, hiperaciditate a stomacului, constipație și
nervozitate. Era extrem de lacom, dar nu putea digera nimic din ceea ce
mânca. Cu câteva zile înainte să vină să la mine, a ajuns acasă de la
serviciu cu o dorință aproape irezistibilă de mâncare. A mâncat o cină
copioasă și apoi a pornit spre terenul de sport, unde urma să joace
baschet. La vreo șase blocuri depărtare de acasă, el a ameţit brusc, totul
a devenit negru în faţa ochilor şi a leșinat. Aceasta a fost urmată de
vărsături, care conţineau nu numai cina, dar şi mâncarea pe care o
consumase la prânz, cu o zi înainte, şi care nu era digerată. L-am pus pe
acest bărbat pe un post scurt, apoi l-am învățat cum să trăiască.
Rezultatul a fost că ulterior nu a mai avut hiperaciditate, indigestie,
constipație, cefalee, nervozitate și poftă morbidă.
14
Catar=Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, cu secreție abundentă
53
 Fiziologii spun că o masă obișnuită este digerată (în stomac) în
două până la cinci ore. Acesta este timpul normal de digestie, dar nu
este un lucru neobișnuit ca mâncarea să rămână în stomac o perioadă
mult mai lungă, mai ales dacă există o mică indispoziție.
Fiziologii spun că, dacă alimentele au trecut din stomac în intestin,
atunci acestea au fost digerate - adică se presupune că digestia gastrică
a fost finalizată, însă uneori cantități mari de mâncare nedigerată se
găsesc în scaunele a mii de pacienți. În timp ce astfel de pacienți insistă
adesea că sunt înfometaţi, se pare că este mai probabil ca în fiecare caz
să fi confundate simptomele lor morbide cu cele de foame.
Aș dori aici să revin la afirmația doctorului Hazzard aceea că, deși
„pofta de mâncare‖ poate fi prezentă în boală, foame autentică nu este
niciodată.

Mâncatul instinctual
Există specialişti care aprobă postul în boala acută, dar nu și în
bolile cronice, pe motiv că atât timp cât corpul cere hrană, trebuie ca
bolnavul să mănânce. În privinţa mâncatului sau a postului, ei insistă ca
instinctul să fie modalitatea de ghidare.
Cererea de mâncare instinctivă, post instinctiv și traiul
instinctiv sunt probleme fundamentale, dar trebuie să învățăm să
discriminăm între cerințele instinctive și poftele morbide. Poftele
morbide, o dată satisfăcute, sunt întărite şi nicidecum potolite.
Luați cazul pacientului menționat anterior, care era înfometat, a luat
cina și, la scurt timp după aceea, a vomitat alimentele ingerate împreună
cu cele consumate la prânz cu o zi înainte. Putem gândi presupusa sa
dorință de mâncare ca o cerere instinctivă? Se pare că apogeul
absurdului este de a susține că trebui să fie satisfăcută pofta de
mâncare morbidă. Pentru mine, astfel de păreri sunt asemenea cu
afirmația că ar trebui să fie satisfăcută pofta de opiu, alcool, tutun,
arsenic etc.

Organismul acceptă postul

În „boala‖ cronică, digestia nu este suspendată. În multe cazuri
pare să nu fie afectată. Apetitul poate fi prezent sau nu. Prin urmare, nu
există aceeași necesitate pentru post în „boala‖ cronică ca în „boala‖
acută. Cu toate acestea, dacă se începe postul, organismul semnalează
de obicei dorința lui de a accepta postul, îndelung amânat, pe care
probabil că l-a solicitat în mod repetat, dar nu l-a primit. Reducerea poftei
de mâncare în a doua sau a treia zi de post și poate, apariţia greții, a
vărsăturilor și repulsia pentru alimente semnifică instituirea proceselor
obișnuite de eliminare specifice postului.

54
 Întrucât lucrarea postului este urmărită invariabil de natură, suntem
obligați să concluzionăm că, prin simptomele enumerate, organismul
anunţă deplina cooperare în operaţiunea de curățare.

Epurarea
Din multe motive, în organism se acumulează deșeuri de-a
lungul întregii vieți. Cu cât corpul este mai bătrân și cu cât şi-a
împlinit mai mult poftele, cu atât este mai mare saturația toxinelor.
Aceste toxine sunt înlăturate din organism în timpul unui post.
Acesta este, în mare parte, motivul pentru care postul se dovedește
a fi atât de valoros în boala cronică. Purificarea corpului și
regenerarea țesuturilor sale restabilesc tinerețea organismului.
Dr. Lindlahr a asemănat tubul digestiv cu un burete. În starea de
sănătate el absoarbe elementele nutritive, dar în boala acută procesul
este inversat. Tubul digestiv este asemenea buretelui stors și permite
eliminarea toxinelor. Când buretele este stors, procesele de digestie și
absorbție sunt blocate. În bolile acute întregul organism, se află într-o
stare de slăbiciune, epuizare și inactivitate. Energiile vitale sunt
concentrate pe munca de curățare a organismului de toxinele acumulate.
Nu trebuie să adaug decât că în boala cronică, când pacientul posteşte,
întregul tract digestiv intră în lucrarea de epurare și ajută la eliberarea
organismului de toxine.

Repausul fiziologic
„Odihna și postul constituie tratamentul adecvat al celor care suferă
de suprasolicitare, supraalimentare și excese sexuale‖. Ar trebui să fie
evident că atunci când energia este scăzută și funcțiile sunt ineficiente, o
perioadă de odihnă fiziologică va fi benefică. Atunci când funcția
digestivă este atât de grav afectată, încât fiecare masă este urmată de
evacuarea de gaze sau greață sau când alimente nedigerate rămân în
stomac pentru perioade îndelungate, un repaus al sistemului digestiv
este imperativ.
După ce a subliniat că pierderea poftei de mâncare, observată în
toate bolile acute și frecvent în bolile cronice, este „vocea naturii, care ne
interzice să mâncăm‖, și regretând faptul că medicii și asistentele nu țin
cont de această „voce a naturii‖ și forțează alimentarea „pacienților
dezgustați‖, Dr. Nichols spune că „repausul stomacului, ficatului şi a
celorlalte organe ale aparatului digestiv, ar putea fi singurul lucru
necesar pentru vindecare, dar aceasta este singura odihnă pe care
nu o acceptăm.”
În anumite stări de boală, în care organele digestiei sunt slăbite și
disfuncţionale, cel mai bun început al unui tratament poate fi abstinența
totală de la orice fel de alimente, pentru o anumită perioadă de timp. Nu
55
există nici un leac ca acesta. Dacă stomacul nu poate digera, cea mai
potrivită atitudine este să-l odihnești. Este singurul lucru de care are
nevoie.
Pentru orice boală a oricărui organ al corpului, prima condiție
este odihna stomacului şi a creierului. Oasele rupte și mușchii
traumatizaţi trebuie să aibă odihnă, altfel nu se pot vindeca. În bolile
cardiace, trebuie să diminuăm excesul de fluid circulant și să îndepărtăm
toți factorii stimulatori cardiaci. În principal, prin stomac și sistemul nutritiv
putem acționa asupra inimii și creierului. Cu cât oferim mai multă odihnă
la stomac, cu atât şansele de vindecare sunt mai multe.‖ Când organele
au fost descărcate de suprasolicitare, odihna poate şi singură economisi
şi restabili puterea.
Dewey s-a referit la post ca la o „cură de odihnă‖ și a subliniat
necesitatea urgentă a odihnei în toate bolile acute și cronice. Odihna, a
spus el, „nu înseamnă a nu face niciun tratament, pentru că postul nu
tratează osul rupt sau rana, ci doar oferă condițiile de vindecare‖.
Când suntem stresaţi mâncăm mai mult, dacă suntem bolnavi,
considerăm că „avem nevoie de multe alimente hrănitoare‖, dacă suntem
slabi iarăşi spunem că avem nevoie de „mai multă mâncare‖, iar dacă
suntem obosiți și indispuşi, la fel nu ţinem cont ce şi cât mâncăm.
Modul comun de îngrijire a organismului, atât când este
sănătos, cât și când este bolnav, este o tragedie. Acesta constă
 în consumul de alimente de mai multe ori pe zi,
 în folosirea stimulenților care biciuiesc organele obosite
aducându-le la epuizare,
 în îndulcirea cu diverse plăceri nevinovate, care risipesc
energiile și substanțele organismului,
 în împiedicarea organelor și funcțiilor corpului în lucrarea lor
de epurare şi
 în neglijarea măsurilor raționale de refacere,
până când unele părți ale organismului se deteriorează atât de grav
și distrugerea organică este atât de mare încât recuperarea este
aproape imposibilă.
Sinclair a ţinut primul său post în 1910 „după o muncă grea, când
s-a trezit incapabil să mai digere chiar şi lapte cu mămăligă‖. El a ţinut
post când natura l-a obligat să facă acest lucru.

Alinarea durerii
Postul nu numai că aduce un confort absolut celor care au o
„boală‖ terminală, dar aduce confort şi în toate celelalte „boli‖. Este
potrivit pentru toate „bolile‖ și oferă drumul cel mai sigur de însănătoşire.

56
 Dr. Shew a scris: „Foarte rar durerea de dinţi va dura mai mult de
douăzeci și patru de ore la cei care se abțin de la toate alimentele, cu
excepţia apei, cu condiția să nu existe abces însoţit de frison.

Plăcerea practicienilor
Dr. Arthur Vos vorbind despre beneficiile postului în „boala‖
cronică, spune: „Nu pot concepe nicio plăcere mai mare în exercitarea
profesiei mele, decât să asist cum, un pacient care suferă de o boală
cronică, îşi redobândește treptat sănătatea în cursul unui post combinat
cu aplicarea unor proceduri dietetice și igienice adecvate după post. Deşi
unii pacienți au suferințe considerabile în primele zile ale unui post, buna
dispoziţie atât mentală, cât și fizică precum şi ameliorarea durerii, îi fac
dispuși să continue o metodă împotriva căreia la început s-au revoltat din
cauza prejudecăților lor.
Pentru plăcerea de a asista să vezi cum ochiul tulbure se
limpezește și își recapătă strălucirea igienică, cum pielea redevine rozie
şi catifelată, cum respirația își pierde treptat mirosul fetid, cum revine
bucuria de a trăi o dată cu atitudinea mentală corectă și cu viziunea
sănătoasă asupra vieții, înlăturând atitudinile nesănătoase şi imorale față
de lume și de semeni, nici o luptă şi nici un efort nu trebuie să te
descurajeze.
Pentru a fi dobândite aceste beneficii, alături de multe altele, ca
rezultat al postului bine condus condiția, trebuie desigur ca postul, să fie
completat ulterior de o dietă adecvată şi de corectarea obiceiurilor
nesanogene.

Efectul postului în câteva boli cronice

Când vedem că, în urma postului, ochii devin mai strălucitori,
pielea mai fină și respirația mai dulce când vedem dispărând coşurile de
pe față, fără să mai reapară după aceea, când observăm toate celelalte
beneficii, care provin dintr-o perioadă de abstinență, suntem încurajați, în
mod natural, să continuăm folosirea postului şi în stările mai complicate
ale organismului.
Cea mai eficientă și, în același timp, cea mai sigură metodă de
eliminare a elementelor morbide din corp este denutriţia sau
abstinența temporară de la alimente.
Este o mare greșeală să te aștepți ca un post îndelungat să fie
întotdeauna suficient pentru a permite corpului să se elibereze de
toate deşeurile acumulate. Când petrecem toată viața acumulând
răni în corp și depozitând toxine, nu ne putem aștepta să remediem
totul într-un interval de câteva săptămâni, dar putem repeta postul
dacă este nevoie.

57
 Orice secreţie patologică (diaree, bronhoree) sau acumulare
patologică de lichid în pleură15, pericard16, peritoneu17, spaţiu
meningeal18, colecţiile de puroi și orice perturbare a fluidelor
organismului este influențată favorabil de abstinența totală de la
alimente. Toate afecțiunile catarale - rinită, bronșită, colită, metrită,
cistită, febră de fân, astm și alte afecțiuni catarale - încetează să mai
existe în condiții de post.
Doar atunci când secreţiile anormale dispar, poate fi recomandată
o dietă alimentară adecvată.
Valoarea postului în "sifilis‖ este în afara oricărei controverse.
Nimic nu este mai eficient în sifilisul primar și secundar. Adevărul acestor
lucruri nu este umbrit de eșecul unor persoane în folosirea postului în
astfel de condiții.
Dewey, Hazzard, Carrington, Macfadden și alții au obţinut
recuperarea diabetului prin post.
Carrington spune: "țesutul pulmonar pare să posede o putere
foarte mare de a se vindeca prin post, mult mai bine şi într-un timp mult
mai scurt, decât orice alt organ care poate fi bolnav. Am observat, în
mod repetat că, în toate cazurile în care s-a întreprins un post, pentru a fi
vindecate problemele pulmonare, astfel de posturi s-au încheiat
întotdeauna mai satisfăcător decât în alte patologii, iar posturile au fost
întreprinse mult mai ușor, pentru că toleranţa la privarea și lipsa
alimentelor a fost mai bună decât în orice alte cazuri."
Toți observatorii, care au avut o vastă experiență în ceea ce
priveşte postul, au înregistrat cazuri de îmbunătățire a vederii în timpul
postului. Uneori, chiar şi în caz de orbire, vederea a fost restabilită. Am
avut un caz de orbire completă a unui singur ochi, instalată de câțiva ani,
în care vederea s-a recuperat complet și permanent, în timpul unui post
ţinut pentru a reduce greutatea.
Adesea, auzul, care era slăbit de ani de zile, a fost readus la
acuitatea din copilărie. Au fost înregistrate cazuri, în care s-a remediat
chiar şi surditatea completă.
Atât de multe modificări patologice ale ochilor și urechilor și ale
structurilor nervoase și cerebrale asociate pot duce la orbire și surditate,

15
Pleura=membrana care căptuşeşte cutia toracică pe interior şi acoperă organele toracice la exterior.
Prin răsfrâgerea acestei membrane de pe peretele intern al cutiei toracice pe plămâni, rezultă
cavitatea pleurală. Acumularea de lichid în pleură, exprimare medicală frecvent întâlnită, se referă de
fapt la acumularea de lichid în cavitatea pleurală. La fel se întâmplă şi în privinţa pericardului,
peritoneului şi meningelui.
16
Pericardul=membrana care separă cordul de celelalte organe toracice şi acoperă cordul la exterior
17
Peritoneu=membrană care căptuşeşte cavitatea abdominală pe interior şi apoi înveleşte toate
organele abdominale.
18
Meninge=membrană care căptuşeşte cutia craniană pe interior şi apoi se răsfrânge şi acoperă
creierul şi măduva spinării.
58
încât ar fi nebuneşte să ne așteptăm să fie restaurată vederea și auzul în
toate cazurile de orbire și surditate. Astfel de recuperări nu reprezintă o
regulă generală.
Unele dintre cele mai remarcabile recuperări, la care am avut
privilegiul să fiu martor, au fost în bolile de inimă „incurabile‖. Postul în
boli de inimă este un mijloc sigur de a oferi odihnă inimii. Mâncarea
supune inima la efort. Supraalimentarea crește inutil această sarcină. În
fiecare zi mor de "atac de cord" sau "insuficiență cardiacă" oameni, care
mănâncă trei prânzuri şi două gustări pe zi,. Adesea, aceste decese
urmează imediat după o masă abundente sau chiar în timpul mesei.
Dacă „abundenţa de alimente hrănitoare‖ ar preveni bolile de inimă sau
ar ajuta la „vindecarea‖ lor, nu ar fi atâtea decese provocate de
afecţiunile cardiace. Adevărul simplu este că foarte puțini bolnavi cu
afecţiuni cardiace, fie că sunt medici, fie laici, nu observă din experiență
că confortul, care presupune, în mare măsură, cât de mult şi ce se
mănâncă, este responsabil de „crizele de inimă‖, începând de la simpla
accelerare a pulsului și palpitaţii până la angine severe.

Microbiomul intestinal modulează

hipertensiunea arterială indusă de stres prin
intermediul axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale19
QinWu şi colab., Brain Research Buletin
Volume 162, Sept. 2020, Pg 49-58

Stresul este asociat cu un risc crescut de hipertensiune arterială,

iar incidența hipertensiunii arteriale indusă de stres a crescut rapid în
ultimii ani. Cu toate acestea, mecanismele de bază rămân evazive. S-a
demonstrat că dismicrobismul intestinal contribuie la hipertensiunea
arterială (HTA) și la hiperactivarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.
Prezentul studiu a investigat dacă stresul, asociat cu alterarea
microbiomului intestinal20, poate duce la atenuarea axei hipotalamo-
hipofizo-suprarenale, care contribuie la dezvoltarea HTA indusă de stres.

19
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0361923020305086
20
Microbiomul uman este alcătuit din comunităţi de bacterii, virusuri, dar şi ciuperci –
(fungi) cu o complexitate mai mare decât genomul uman în sine. Ca o comparație,
microbiomul deține 3,3 milioane de gene unice (care codifica proteine), în timp ce
întregul genom uman are aproximativ 23.000 de gene. Microbiomul uman deține
funcţii extensive precum dezvoltarea imunităţii, apărarea organismului de agenții
patogeni, fiind gazda pentru producția de acizi grași de lanț scurt importanți pentru
metabolism, sinteza vitaminelor şi depozitele de lipide, având totodată o influenta
59
 Stresul, provocat la şobolani, prin administrarea de șocuri electrice
la picior, combinat cu stresori de zgomot a indus dezvoltarea HTA.
Activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale a fost evidenţiată prin
testarea nivelurilor serice ale hormonului adrenocorticotrop (ACTH) și
corticosteronului (CORT) şi pe baza expresiei ARNm a receptorului
glucocorticoid (GR) și a factorului de eliberare a corticotropinei (CRF),
CRFR1 și CRFR2 şi prin expresia de proteine celulare ale hormonului
care eliberează corticotropină (CRH) și GR.
În studiul de față, șobolanii cu HTA indusă de stres au arătat o axă
hipotalamo-hipofizo-suprarenală hiperactivă, așa cum este indicat de
expresia CRH crescută în nucleul paraventricular (PVN) al
hipotalamusului, de concentrațiile plasmatice crescute de ACTH sau
CORT și de indicele crescut al glandei suprarenale. Suprimarea florei
intestinale a șobolanilor prin administrarea unui cocktail antibiotic care
conține ampicilină (1 g/L), vancomicină (500 mg/L), neomicină (1 g/L) și
metronidazol (1 g/L) în apă potabilă a atenuat hiperactivarea axei
hipotalamo-hipofizo-suprarenale și a atenuat creșterea tensiunii arteriale
indusă de stres, ceea ce indică faptul că legătura cauzală a
microbiomului intestinal cu HTA indusă de stres este mediată, cel puțin
parțial, de activitatea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.
Rezultatele noastre aruncă o nouă lumină asupra mecanismelor
care stau la baza hipertensiunii arteriale induse de stres.

Relaţia dintre acest studiu şi postul cu apă este faptul că, după un
repaus alimentar prelungit, microbiomul intestinal se modifică. La
realimentare tubul digestiv se repopulează cu microorganisme în funcţie
de hrana ingerată. Studiul menţionat anterior nu a putut identifica o
anumită specie microbiană responsabilă de valorile crescute ale tensiunii
arteriale, dar prin faptul că, în urma postului, flora microbiană intestinală
se reduce, înţelegem că unul din mecanismele de reducere a tensiunii
arteriale este scăderea activităţi axei hipotalamo-hipofizo-suprarenală ca
urmare a modificării microbiomului intestinal.

asupra comportamentului uman, ceea ce îl face un organ esențial în organism, fără

de care nu am putea funcţiona optim.
60
 Postul cu apă, supravegheat medical,
pentru tratarea hipertensiunii arteriale21
Alan Goldhamer, Douglas Lisle, Banoo Parpia,
Scott V. Anderson, T.Colin Campbell,
(J Manipulativ Physiol Ther 2001; 24: 335-9)

Istoric:
Bolile asociate hipertensiunii arteriale sunt principala cauză de
morbiditate și mortalitate în societățile dezvoltate industrial. Deși
medicamentele antihipertensive sunt utilizate pe scară largă, modificările
dietetice și ale stilului de viață sunt, de asemenea, eficiente în
tratamentul pacienților cu hipertensiune. Una dintre astfel de intervenții în
stilul de viață este utilizarea postului supravegheat medical, doar cu apă,
ca mijloc sigur și eficient de normalizare a tensiunii arteriale și de inițiere
a schimbărilor comportamentale care promovează sănătatea.
Metodă:
Succesiv, 174 de pacienți hipertensivi cu tensiune arterială sistolică
mai mare de 140 mm Hg şi 90 mm Hg diastolică (140/90 mm Hg) sau
ambele au fost tratate într-un mediu internat sub supraveghere medicală.
Programul de tratament a constat într-o perioadă scurtă de pregătire
(aproximativ 2 până la 3 zile în medie) în timpul căreia consumul
alimentar a fost limitat la fructe și legume, urmat de post supravegheat
medical doar cu apă (aproximativ 10-11 zile în medie) și o perioadă de
realimentare (aproximativ 6 până la 7 zile în medie) constând din dietă
vegană cu conținut scăzut în grăsimi şi sodiu.
Rezultate:
Aproape 90% dintre subiecți au atins valori ale tensiunii arterială
sub 140/90 mm Hg până la sfârșitul programului de tratament.
Reducerea medie a tensiunii arteriale a fost de 37/13 mm Hg, cea mai
mare scădere fiind observată la subiecții cu hipertensiune arterială cea
mai severă. Pacienții cu hipertensiune arterială în stadiul 3 (cei cu
tensiune arterială sistolică mai mare de 180 mg Hg, tensiune arterială
diastolică mai mare de 110 mg Hg sau ambele) au avut o reducere
medie de 60/17 mm Hg la încheierea tratamentului. Toți subiecții, care
au luat medicamente antihipertensive la intrare (6,3% din totalul
eșantionului) au întrerupt cu succes utilizarea medicamentelor.
Concluzie:

21
https://www.jmptonline.org/article/S0161-4754(01)85575-5/fulltext
61
 Postul supravegheat numai din apă este un mijloc sigur și eficient
de normalizare a tensiunii arteriale și poate ajuta la motivarea
schimbărilor în dieta și stilul de viață care promovează sănătatea.

Dieta, singura speranță pentru artrită22

Dr. John McDougall

Un stomatolog scrie: „În aprilie 1994 v-am întâlnit la Congresul

Asociației Stomatologilor din Michigan. Atunci, v-am întrebat despre fiul
meu de 4 ani care avea artrită reumatoidă juvenilă. Bryan lua 35 mg de
prednison23 și 1200 mg de Advil zilnic. Avea dureri mari încât țipa și
plângea zi și noapte. În ultimul an slăbise și nu a mai crescut niciun
centimetru. VSH-ul era peste 40 mm/h (VSH normal trebuie să fie sub 5).
Sugestiile pe care mi le-ați dat în acea zi m-au determinat să elimin toate
produsele de origine animală din alimentația sa, precum și carbohidrații
rafinați. În șase luni, am renunțat la toate medicamentele pentru Bryan.
El nu mai avea dureri, a luat în greutate și și-a reluat creșterea. Ultimul
VSH a fost normal.
Puteți crede aceasta?
Pentru milioane de oameni, artrita este de neînțeles. Marvin Burk
se ridica foarte greu de pe scaun și mergea cu dificultate. Mâinile lui erau
atât de rigide, încât nu putea folosi diverse obiecte și de multe ori scăpa
lucrurile. S-a gândit că un bărbat de 65 de ani nu ar trebui să fie atât de
neputincios și s-a decis să facă tot ce va putea pentru a-și ameliora
sănătatea. Și-a schimbat dieta acum 8 ani, iar rezultatele au apărut
imediat. Acum se ridică ușor de pe scaun, merge fără nici un pic de
rigiditate sau durere și își manevrează uneltele fără probleme. Mulți
dintre noi ne putem raporta la problemele lui Marvin.

Cele mai frecvente afecțiuni ale oamenilor

Bolile mușchilor și oaselor sunt printre cele mai frecvente dintre
toate afecțiunile umane, afectând toate vârstele, dar devin mai
răspândite odată cu anii. Sondajele guvernamentale indică că, în Statele
Unite, aproximativ 33% dintre adulți suferă în prezent de artrită având ca
și simptome tumefacții articulare, limitare a mișcării sau durere.
Aproximativ jumătate din totalul persoanelor de peste 65 de ani
raportează că au avut artrită. Regiunile corpului cele mai afectate sunt
gâtul, coloana vertebrală lombară, șoldul și umărul.

22
https://www.drmcdougall.com/health/education/mailings/featured-articles/articles/diet-only-hope-for-
arthritis/
23
Prednison – un antiinflamator din grupa corticosteroizilor
62
 Artrita înseamnă inflamația unei articulații. Faptul că o persoană
are artrită nu spune nimic nici despre cauză, nici despre tratament.
Articulațiile se pot inflama ca urmare a unei accidentări, afecţiunea
fiind denumită artrită posttraumatică. Articulațiile pot suferi infecții
bacteriene, rezultând artrită supurativă sau se pot inflama din cauza
acumulărilor de cristale de acid uric, provocând artrită gutoasă. Cauzele
tuturor acestor trei forme de artrită sunt cunoscute și, odată ce cauzele
sunt îndepărtate, are loc vindecarea articulațiilor.
Din păcate, majoritatea formelor de artrită, spun medicii, nu au „o
cauză cunoscută‖ și indiferent dacă vor recunoaște sau nu, medicina
modernă nu a descoperit vreun tratament eficace.

Artrita degenerativă și inflamatorie

Artrita „de cauză necunoscută‖ poate fi împărțită în două mari
categorii: artrita degenerativă și artrita inflamatorie.
Artrita degenerativă este cea mai frecventă artrită întâlnită la
persoanele care trăiesc în civilizațiile occidentale și este evidențiată, pe
baza radiografiile mâinilor, la peste 70% din persoanele de peste 65 de
ani. Totuși, aceeași boală este relativ rară în țările africane și asiatice,
unde oamenii muncesc fizic pentru a supraviețui (Br J Rheumatol 24:
321, 1985).
Cum poate fi asta?
Se spune că osteoartrita se datorează uzurii articulațiilor, deci de
ce este mai puțin obișnuit în rândul muncitorilor din țările subdezvoltate?
Nu se explică de ce mâinile femeilor devin adesea răsucite și deformate
cu vârsta, de vreme ce acestea desfășoară doar activități ușoare.
Formele inflamatorii ale artritei includ artrita reumatoidă juvenilă,
artrita reumatoidă, artrita psoriazică, lupusul și spondilita anchilozantă.
Aceste boli agresive afectează mai puțin de 5% din oamenii care trăiesc
astăzi în Statele Unite. Clasificarea acestor boli inflamatorii nu oferă
beneficii suplimentare pentru pacient, deoarece nu duce la o mai bună
înțelegere a cauzei inflamației sau la tratarea cu succes a acestor boli.
Oamenii diagnosticați cu artrită degenerativă au inflamații la nivelul
articulațiilor. Această inflamație poate fi adesea oprită printr-o modificare
a dietei și tumefacţiile articulare, durerile și rigiditatea sunt ameliorate.
Ceea ce nu se schimbă în nici o formă de artrită este distrugerea
articulară permanentă, care apare în timp, lăsând deformare, rigiditate și
durere.
Pentru a înțelege modul în care majoritatea persoanelor cu artrită
pot fi ajutate de o dietă sănătoasă, mă voi concentra pe formele
inflamatorii mai agresive ale artritei.

Speranța pentru bolnavii de artrită

63
 Artrita nu este o boală genetică și nici nu este o parte
inevitabilă a îmbătrânirii. Cauzele acestor afecțiuni comune se află
în jurul nostru. Cel mai apropiat contact al nostru cu mediul este
alimentația noastră.
Unii cercetători consideră că artrita reumatoidă nu exista nicăieri în
lume înainte de 1800 (Artrita Rheum 34: 248, 1991). Este bine
documentat faptul că aceste forme de artrită au fost cândva inexistente
în populațiile rurale din Asia și Africa (Chung Hua Nei Ko Tsa Chih
34:79, 1995; Artrita Rheum 34: 248, 1991). Până în 1957, în Africa nu s-
a găsit niciun caz de artrită reumatoidă. Aceasta a fost o perioadă în
care oamenii din Africa au urmat diete bazate pe cereale și legume.
Aceste boli comune, cândva necunoscute, devin acum comune pe
măsură ce oamenii migrează către națiuni mai bogate sau se mută în
marile orașe din țările lor native. Cu aceste schimbări, au abandonat
dietele tradiționale de cereale și legume pentru carne, produse lactate și
alimente extrem de procesate (J Rheumatol 19: 2, 1992; Ann Rheum Dis
49: 400, 1991)24.
Lupus-ul, deși necunoscut în Africa înainte de 1960, în prezent
afro-americanii prezintă incidența cea mai mare a acestei boli în SUA (J
Am Med Women‘s Assoc 1998; 53 (1): 9-12).
Mecanismele prin care o dietă nesănătoasă provoacă artrita
inflamatorie sunt complexe și slab înțelese, dar implică intestinul și
sistemul nostru imunitar.

Intestinul și sistemul imunitar

Permeabilitatea intestinală crescută
Intestinul formează o barieră eficientă pentru separarea și
excluderea conținutului intestinal în interiorul corpului. Doar un singur
strat separă individul de cantități enorme de antigene (proteine străine)
de origine dietetică și microbiană. Mucoasa intestinală absoarbe și
digeră substanțele nutritive, transformând molecule complexe mari în
molecule mici, simple. În mod normal, numai moleculele mici au voie să
treacă prin peretele intestinal, în timp ce cele mari, care pot acționa ca
antigene, provocând reacții imune, au o capacitate limitată de a trece.

24
Michael Stein, Paul Davis: Rheumatic disorders în Zimbabwe: a prospective analysis of patients
attending a rheumatic diseases clinic; Annals of the Rheumatic Diseases 1990; 49: 400-402
‖Artrita reumatoidă (RA) a fost considerată neobișnuită în Africa, Hall raportând șapte cazuri la
10 000 de internări spitalicești din Kenya în 1962, iar boala aparent nu a fost descrisă la sud-africanii
negri înainte de 1970. Greenwood a remarcat ulterior că, în Nigeria, artrita reumatoidă era o boală mai
ușoară, cu o frecvență mai mică a nodulilor, a vasculitei și a eroziunilor radiologice. Totuși, rapoarte
mai recente din Africa au constatat că prevalența artritei reumatoide într-o populație urbană este
similară cu cea din Europa de Vest, cu o boală severă mai importantă decât în rapoartele anterioare.
În mod similar, lupusul eritematos sistemic (SLE) a fost extrem de rar în Africa, boala neînregistrându-
se înainte de 1960, dar acum boala este raportată mai frecvent.‖
64
Infecțiile și toxinele pot cauza lacune în această barieră și permit
trecerea moleculelor mari în sânge. Această afectare a permeabilității
intestinale este denumită „intestin permeabil‖.
S-a demonstrat că pacienți cu artrită inflamatorie au inflamații
ale tractului intestinal, ceea ce duce la creșterea permeabilității
intestinale (Baillieres Clin Rheumatol 10: 147, 1996)25.
Cea mai mare cantitate de țesut limfoid din organism este asociată
cu intestinul. Acest țesut protejează organismul de antigenele care trec
prin bariera intestinală. Din păcate, o dietă nesănătoasă - prea bogată în
grăsimi, colesterol și proteine animale - poate compromite capacitățile
țesutului limfoid de a distruge antigenele invadatoare și acestea vor trece
prin peretele intestinal în sânge.
Postul este cunoscut pentru scăderea permeabilității
intestinale, făcând astfel intestinul „mai puțin permeabil”. Acesta
poate fi unul dintre motivele pentru care postul s-a demonstrat a fi
deosebit de benefic pentru pacienții cu artrită reumatoidă (Scand J
Rheumatol 1982; 11 (1): 33-38)26.
Când pacienții se întorc după post la o dietă cu produse lactate,
intestinul devine din nou permeabil și artrita reapare. O dietă
nesănătoasă care conține lactate și alte produse de origine animală
provoacă inflamația suprafețelor intestinale și crește astfel trecerea
antigenelor dietetice și/sau bacteriene (Br J Rheumatol 33: 638, 1994).

25
H Mielants, E M Veys, C Cuvelier, M De Vos: Course of Gut Inflammation în Spondylarthropathies
and Therapeutic Consequences; Baillieres Clin Rheumatol 1996 Feb;10(1):147-164
Inflamația intestinului joacă un rol crucial în patogeneza spondilartropatiilor, deoarece studiile
colonoscopice au demonstrat prezența inflamației intestinale în diferite forme de spondilartropatii: în
spondilita anchilozantă 60%, în artrita reactivă enterogenă 90%, în artrita reactivă urogenitală 20%, în
spondilartropatii nediferențiate 65%, în formele pauciarticulare și axiale ale artritei psoriazice 16%, în
artrita cronică juvenilă pauciarticulară cu debut tardiv 80% și în uveita anterioară acută 66%. Relația
puternică dintre intestin și inflamația articulară a fost demonstrată prin efectuarea unei a doua
colonoscopii. Remisiunea inflamației articulare a fost întotdeauna legată de dispariția inflamației
intestinale, în timp ce persistența inflamației aparatului locomotor a fost în mare parte asociată cu
persistența inflamației intestinale. Aproximativ 6% din totalul pacienților cu spondilartropatii, la care a
fost exclusă boala inflamatorie a intestinului, au dezvoltat boala Crohn 5 până la 9 ani mai târziu. Toți
acești pacienți au prezentat inițial o inflamație intestinală, ceea ce indică faptul că această constatare
are valoare prognostică. Prevalența ridicată a evoluției către boala inflamatorie a intestinului la
pacienții cu spondilartropatii confirmă teza conform căreia ambele entități ale bolii poartă mecanisme
patogene comune și confirmă locul bolii inflamatorii a intestinului în cadrul spondilartropatiilor.
26
Tommy Sundqvist, Folke Lindström, Karl-Eric Magnusson, Lars Sköldstam, Inger Stjernström &
Christer Tagesson: Influence of Fasting on Intestinal Permeability and Disease Activity în Patients with
Rheumatoid Arthritis; Scandinavian Journal of Rheumatology, 1982, vol. 11, Pages 33-38
Am investigat influența postului și dieta lactovegetariană asupra permeabilității intestinale și
non-intestinale la 5 pacienți cu artrită reumatoidă. Am folosit polietilenglicoli cu greutate moleculară
mică (PEG 400) ca molecule de sondă și un model matematic determinist pentru a evalua
caracteristicile permeabilității. Atât permeabilitatea intestinală, cât și cea non-intestinală au scăzut
după post, dar au crescut din nou în timpul unui regim alimentar lactovegetarian ulterior. Concomitent
activitatea bolii, după cum arată un scor clinic, a scăzut mai întâi și apoi a crescut din nou. Rezultatele
indică faptul că, spre deosebire de dieta lactovegetariană, postul poate ameliora activitatea bolii și
poate reduce atât permeabilitatea intestinală, cât și cea non-intestinală în artrita reumatoidă.
65
 S-a descoperit că o dietă vegană (fără produse animale) schimbă
flora microbiană fecală la pacienții cu artrită reumatoidă, iar aceste
modificări ale florei intestinale sunt asociate cu ameliorarea artritei (Br J
Rheumatol 36:64, 1997).
Pe lângă faptul că dieta trebuie să fie lipsită de produse animale,
pentru beneficii maxime, dieta trebuie să fie, de asemenea, foarte săracă
în grăsimi. Grăsimea dietetică (vegetală) are un efect toxic asupra
intestinului animalelor experimentale, provocând leziuni care cresc
permeabilitatea intestinului, permițând să intre mai mulți antigeni în corp
(Pediatr Res 33: 543, 1993). Hrănirea animalelor tinere cu diete bogate
în colesterol crește, de asemenea, „permeabilitatea intestinală‖ (J
Pediatr Gastroenterol Nutr 9:98, 1989; Pediatr Res 21: 347, 1987).
Dietele vegane, care nu au reușit să ajute pacienții cu artrită, au avut un
conținut ridicat de uleiuri vegetale şi este cunoscut că acestea afectează
integritatea intestinală.
Un paradox periculos în tratamentul artritei este faptul că
medicamentele utilizate cel mai des pentru tratarea artritei
afectează, de asemenea, bariera intestinală. Toate medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene utilizate în mod obișnuit (cum ar fi
Ibuprofen, Naproxen etc.), în afară de aspirină și nabumetonă (Relifex),
sunt asociate la om cu permeabilitatea intestinală crescută. Deși este pe
termen scurt, adică reversibilă, este posibil să dureze luni de zile, în
urma utilizării prelungite. (Baillieres Clin Rheumatol 10: 165, 1996).

Proteine străine în organism

Prin „intestinul permeabil‖ trec în fluxul sanguin proteinele străine
din alimente și bacterii. Proteinele alimentare, altele decât cele absorbite
în mod obişnuit de un intestin normal, sunt recunoscute de organism ca
„non self‖ - ca ceva dăunător, la fel cum sunt recunoscute ca străine
proteinele virusurilor, paraziților și bacteriilor. Apoi organismul fabrică
anticorpi împotriva acestor invadatori. S-au găsit niveluri ridicate de
anticorpi împotriva bacteriilor intestinale și a alimentelor în diferite forme
de artrită inflamatorie (Rheumatol Int 1997; 17 (1): 11-16; Clin Chim Acta
203: 153, 1991)27.
27
Blanca Pérez-Maceda, Juan P. López-Bote, Carmen Langa, Carmelo Bernabeu: Antibodies to
dietary antigens în rheumatoid arthritis — possible molecular mimicry mechanism; Clinica Chimica
Acta Volume 203, Issues 2–3, 16 December 1991, Pages 153-165:
Anticorpii din ser, de la unii pacienți cu artrită reumatoidă, recunosc albumina bovină prezentă
în lapte, determinată prin analiza de imunoprecipitare din extracte de lapte. Acest antigen a fost, de
asemenea, imunoprecipitat și în serul bovin. Studii ELISA au arătat că albumina serică bovină este
recunoscută în mod preferențial față de alte proteine prezente în lapte. A fost investigată posibilitatea
unui mecanism de mimetism moleculară în artrita reumatoidă între acest antigen alimentar și alți
antigeni umani. O analiză comparativă a secvenței aminoacizilor a arătat că aminoacizii 141-157 din
albumina bovină s-au diferențiat semnificativ de fragmentul corespunzător de albumină umană, dar au
fost extrem de omologe cu colagenul uman de tip I, cu proteina C1q și cu proteina de transport a
66
Complexele antigen-anticorp
Un „intestin permeabil‖ poate duce la formarea în sânge a unor
complexe mari, alcătuite din anticorpi și proteine străine (antigene) (Curr
Opin Rheumatol 10:58, 1998; Ann Prog Clin Immunol 4:63, 1980).
Corpul sănătos are mecanisme care îndepărtează cu ușurință aceste
complexe mari din sânge. Cu toate acestea, la unele persoane, aceste
complexe supraviețuiesc - deoarece sunt formate prea rapid pentru
îndepărtarea completă și/sau mecanismele de îndepărtare sunt
insuficiente pentru a face față sarcinii. Complexele persistente ajung în
cele mai mici capilare ale corpului care se găsesc în articulații, piele și
rinichi. Încorporate în capilare, aceste complexe provoacă o reacție
inflamatorie, la fel ca o așchie de lemn intrată în piele.

Mimetismul molecular
Un alt efect a proteinelor străine este acela că aceste proteine pot
determina organismul să producă anticorpi, care nu sunt specifici numai
acelei proteine străine, ci interacționează și cu proteine umane similare.
Acest mecanism este cunoscut sub numele de mimetism moleculară.
Organismul se atacă pe sine însuși și bolile rezultate sunt denumite boli
autoimune. Artrita reumatoidă, lupusul, artrita psoriazică, spondilita
anchilozantă și celelalte forme inflamatorii ale artritei sunt boli
autoimune.
Mimetismul moleculară identificat în artrita reumatoidă a fost
legat de laptele de vacă. O analiză a arătat că fragmentul de
aminoacizi 141-157 din albumină bovină era în esență același cu
aminoacizii găsiți în colagenul uman din articulații (Clin Chim Acta
203: 153, 1991). Anticorpii sintetizați pentru a ataca proteinele străine din
laptele de vacă, ajung să atace țesuturile articulare din cauza
secvențelor comune dintre aminoacizi din cartilaj și proteinele din lapte,
pe care anticorpul este îndreptat să le atace.

Sistemul de apărare
O dietă sănătoasă permite sistemelor de apărare să funcționeze la
întreaga capacitate, eliminând antigenele care intră în sistem și
îndepărtând complexele imune din sânge. Se știe că componentele
bogatei diete americane îi afectează funcția. Uleiurile vegetale, inclusiv
omega-3 și omega-6, sunt supresoare deosebit de puternice ale
sistemului imunitar. Această proprietate de suprimare imunitară a

vitaminei D. În sprijinul imunogenității acestui fragment, am descoperit că serurile pacienților cu artrită

reumatoidă prezintă o reactivitate specifică pentru un peptid sintetic care conține fragmentul de
albumină serică bovină responsabil de omologie.
67
uleiurilor (de exemplu uleiul de pește și uleiul de primula28) a fost folosită
pentru a suprima durerea și inflamația artritei, dar, ca și în cazul altor
terapii medicamentoase, rezultatul final poate să nu fie cel mai bun
pentru pacient. Suprimarea sistemului imunitar îl împiedică să-și
îndeplinească lucrările de a elimina proteinele străine invadatoare. S-a
demonstrat că dietele cu conținut scăzut de grăsimi au întârziat
dezvoltarea bolilor autoimune, similare lupusului și artritei reumatoide, la
animalele experimentale (Ann Rheum Dis 48: 765, 1989).
O dietă sănătoasă furnizează, de asemenea, antioxidanți și alte
substanțe fitochimice, care mențin articulațiile puternice și repară
deteriorările. (Am J Clin Nutr 53 (1 supliment): 362S, 1991). Studiile
efectuate pe animale au arătat că alimentele consumate în bogata dietă
americană nu reușesc să ofere antioxidanții adecvați pentru a distruge
radicalii liberi nocivi care se formează în țesuturile articulare (J Orthop
Res 8: 731, 1990).
Tratamentul artritei prin dietă a devenit o modă în anii 1920 și
multe studii din ultimii 20 de ani au arătat că o dietă sănătoasă, una
foarte diferită de dieta tipică americană, poate fi un tratament foarte
eficient al artritei inflamatorii pentru multe persoane.
În 1979, la Skoldstam 16 pacienți cu artrită reumatoidă au postit
timp de 7-10 zile cu suc de fructe și legume, după care au urmat o dietă
lactovegetariană timp de 9 săptămâni. O treime dintre pacienți au
cunoscut o îmbunătățire în timpul postului, dar în toate cazurile
simptomele au revenit atunci când au fost reintroduse produsele lactate
(dietă lactovegetariană) (Scan J Rheumatol 8: 249, 1979).
În 1980, Hicklin a raportat o îmbunătățire clinică la 24 din 72 de
pacienți reumatoizi supuși unei diete de excludere29. Sensibilitățile

28
Uleiul de primula este obținut din semințele plantei ce poartă denumirea de Luminița de seară,
cunoscută pentru faptul că se deschide seara, înainte de apusul soarelui, iar odată cu zorii zilei se
închide și se ofilește. Una dintre principalele caracteristici ale acestui ulei constă în faptul că este
bogat în acid gama-linoleic, care este un acid gras Omega 6, însă trebuie menționat că acest ulei
conține, de asemenea, și acid linoleic.
29
Unele persoane au alergii la alimente precum ouă, crustacee, nuci, lapte sau fructe de pădure, însă
majoritatea efectelor secundare ale alimentaţiei, îndeosebi cele care apar în intervalul 1 oră - 24 de
ore, sunt cauzate de intoleranţa la alimente.
Expresia ‖intoleranţă la alimente" este utilizată în locul termenului alergie pentru a descrie
simptomele unor efecte adverse la un aliment în situaţia în care testele de depistare a alergiei s-au
arătat negative. Poate fi vorba de un disconfort uşor sau, în anumite cazuri, de o reacţie severă greu
de distins de alergia propriu-zisă.
Aproximativ jumătate din populaţia lumii nu produce enzima necesară pentru digestia laptelui,
de aceea nu este de mirare că intoleranţa la acest aliment este des întâlnită, însă alergia la acest
produs - o reacţie alergică la cazeină, care face parte din proteina laptelui - deşi este foarte rară, are
efecte mult mai agresive. Alte alimente care pot provoca efecte adverse sunt cafeaua, ceaiul, cacaua,
ciocolata, brânza, berea, cârnaţii, drojdia, vinul roşu, grâul şi chiar roşiile.
Migrenele, astmul, eczemele, varicele, colonul iritabil, colita, sindromul lui Crohn, rinita
alergică, artrita reumatoidă şi problemele menstruale sunt numai câteva dintre afecţiunile care apar în
urma unei alimentaţii necorespunzătoare. Dacă nu apar efecte adverse după consumul unor anumite
68
alimentare identificate au fost următoarele: cereale în 14 cazuri, lapte în
4, nuci în 8, carne de vită în 4, brânză în 7, ouă în 5 și câte un caz la
carnea de pui, pește, cartof și ficat (Clin Allergy 10: 463, 1980).
În 1980, Stroud a raportat 44 de pacienți cu artrită reumatoidă
tratați cu dietă de excludere și evitarea substanțelor chimice. La
reintroducerea alimentelor, grâul, porumbul și carnea de vită au
determinat cea mai severă recidivă. (Clin Res 28: 791A, 1980).
În 1981, Parke a descris cazul unei femei de 38 de ani, care
suferea de 11 ani de artrită reumatoidă seronegativă erozivă progresivă.
Ea s-a recuperat din boala ei, obținând mobilitate deplină, prin oprirea
tuturor produselor lactate. Apoi a fost internată în spital și a fost hrănită
cu 1,5 kilograme de brânză și 3,5 litri de lapte pe parcursul a 3 zile. În 24
de ore a existat o deteriorare pronunțată a artritei pacientei (BMJ 282:
2027, 1981).
În 1981, Lucas a găsit că o dietă fără grăsimi a produs remisiunea
completă a 6 pacienți cu artrită reumatoidă. Remisiunea s-a pierdut în
24-72 de ore de la consumarea unei mese bogate în grăsimi, care
conținea carne de pui, brânză, ulei de șofran, carne de vită sau ulei de
nucă de cocos. Autorii au concluzionat, că „grăsimile dietetice,
consumate în cantități normale în dieta americană, provoacă modificări
inflamatorii ale articulației observate în artrita reumatoidă." (Clin Res 29:
754, 1981).
În 1982, Sundqvist a studiat influența postului cu 3 litri de suc de
fructe și legume zilnic urmat de dietă lacto-vegetariană asupra
permeabilității intestinale la 5 pacienți cu artrită reumatoidă.
Permeabilitatea intestinală a scăzut în urma postului, dar a crescut din
nou în timpul unui regim alimentar lactovegetarian (produse lactate și
legume). Autorii concluzionează: „Rezultatele indică faptul că, spre
deosebire de dieta lactovegetariană, postul poate ameliora activitatea
bolii și poate reduce atât permeabilitatea intestinală, cât și cea capilară
în artrita reumatoidă.‖ (Scand J Rheumatol 11:33, 1982.)
În 1983, Lithell a studiat 20 de pacienți cu artrită și diverse boli ale
pielii în timpul unei perioade de 2 săptămâni de post, axat pe supă de
legume și sucuri de legume și fructe, urmată de o perioadă de 3

alimente - caz în care este evident că trebuie să le evitaţi - dieta de excludere este punctul cel mai bun
de pornire.
Această dietă poate părea greu de respectat, însă ea trebuie urmată cu stricteţe numai
două săptămâni, după care puteţi consuma din nou alimentele dacă le-aţi testat deja efectele.
După două săptămâni, introduceţi alimentele în această ordine: apă de la robinet,
cartofi, lapte de vacă, drojdie, ceai, secară, unt, ceapă, ouă, ovăz, cafea, ciocolată, orz, citrice,
porumb, brânză de vaci, vin alb, crustacee, iaurt natural din lapte de vacă, oţet, grâu şi nuci.
Încercaţi să consumaţi un aliment nou numai la fiecare două zile. Dacă există o reacţie
adversă, încetaţi să mai consumaţi alimentul respectiv timp de o lună. Continuaţi să adăugaţi
alimente din listă atunci când dispar simptomele. (https://sanatatea.com/pub/alimentatie/1480-dieta-de-
excludere.html)
69
săptămâni de dietă vegană (fără produse animale). În timpul postului,
durerile articulare au fost mai puțin intense la mulți pacienți. În unele
tipuri de boli de piele (pustuloza palmaris et plantaris și eczema atopică),
s-a observat o îmbunătățire în timpul postului. În timpul dietei vegane,
simptomele au revenit la majoritatea pacienților, cu excepția unor
pacienți cu psoriazis, care au avut o îmbunătățire. Dieta vegană a fost
foarte bogată în grăsimi (42% grăsimi). (Acta Derm Venereol 63: 397,
1983).
În 1984, Kroker a urmărit 43 de pacienți din trei centre spitalicești
care au trecut printr-un postul cu apă, timp de o săptămână.
Simptomatologia s-a ameliorat semnificativ în timpul postului. Din 31 de
pacienți evaluați, 25 au avut răspunsuri „bune‖ chiar „excelente‖ și 6 au
avut răspunsuri „slabe‖. Cei cu artrită mai avansată au avut răspunsuri
slabe. (Clin Ecol 2: 137, 1984).
În 1985, Ratner a eliminat toate produsele lactate din dieta
pacienților cu artrită reumatoidă seronegativă. 7 pacienți din 15 au intrat
în remisiune atunci când au trecut la dieta fără lapte (Isr J Med Sci 21:
532, 1985)
În 1986, Hanglow a efectuat un studiu privind compararea laptelui
de vacă, proteinei din ou și a laptelui de soia în inducerea artritei la
animale experimentale. Regimul de hrănire cu lapte de vacă timp de 12
săptămâni a produs cea mai mare incidență a leziunilor articulare
semnificative. Proteina de ouă a indus mai puține cazuri de artrită decât
laptele de vacă, iar laptele de soia nu a provocat nicio reacție. (Int Arch
Allergy Appl Immunol 80: 192, 1986).
În 1988, Hafstrom a alimentat 14 pacienți doar cu apă timp de o
săptămână. În timpul postului, durata redorii matinale și numărul și
dimensiunea articulațiilor umflate au scăzut la toți cei 14 pacienți. Nu au
fost observate efecte adverse ale postului, cu excepția slăbiciunii
tranzitorii. Autorii consideră postul ca o modalitate posibilă de a induce o
îmbunătățire rapidă a artritei reumatoide (Artrita Rheum 31: 585, 1988).
În 1991, Skoldstam a urmărit 15 pacienți care au postit cu apă timp
de 7-10 zile. Aproape toți pacienții au prezentat o îmbunătățire
remarcabilă. Mulți pacienți au simțit reapariția durerii și a redoarei în ziua
următoare după întoarcerea la alimentația lor „normală‖ și toate
beneficiile s-au pierdut după o săptămână (Rheum Dis Clin North Am 17:
363, 1991).
În 1992, Sheignalet a raportat un studiu pe 46 de adulți cu artrită
reumatoidă care au eliminat produsele lactate și cerealele. Treizeci și
șase de pacienți (78%) au răspuns favorabil. Dintre pacienți, 17 au
obținut o îmbunătățire semnificativă, iar 19 remisiune completă de la 1 la
5 ani. Opt dintre cei 19 au oprit toate medicamentele fără recidivă.

70
Avantajele favorabile au apărut înainte de sfârșitul lunii a treia la 32
dintre pacienți (Lancet 339: 68, 1992).
În 1992, Van de Laar a prezentat beneficii ale unei diete artificiale
hipoalergenice, la șase pacienți reumatoizi. Patru pacienți aveau
intoleranță la produsele alimentare specifice. La doi dinte ei, biopsia
articulară a arătat anticorpi specifici (IgE) pentru anumite alimente (Ann
Rheum Dis 51: 303, 1992).
În 1992, Shigemasa a raportat un caz de lupus la o fată de 16 ani,
care a adoptat o dietă vegetariană pură (fără alimente de origine
animală). După începerea dietei, titrurile de anticorpi, care reflectă nivelul
de activitate a bolii, au ajuns la normal și boala renală s-a îmbunătățit.
Medicația corticosteroidă a fost întreruptă (Lancet 339: 1177, 1992).
În 1995, Kavanaghi a arătat că o dietă elementară (care este o
dietă artificială hipoalergenică, fără proteine, formată din aminoacizi
esențiali, glucoză, oligoelemente și vitamine), când a fost administrată la
24 de pacienți cu artrită reumatoidă, s-a obținut o îmbunătățire clinică.
Simptomele artritice au reapărut la reintroducerea alimentelor obișnuite.
(Br J Rheumatol 34: 270, 1995).
În 1998, Nenonen a testat efectele unei diete vegane, nepreparate
termic, la pacienții reumatoizi randomizați în două grupuri, grupul cu
dietă și un grup de control. Grupul aflat la dietă a prezentat o ameliorare
a simptomelor reumatice în timpul intervenției. La întoarcerea la o dietă
omnivoră simptomele au reapărut. Rezultatele au arătat că o dietă
vegană a scăzut simptomele în artrita reumatoidă (Br J Rheumatol 37:
274, 1998).

Dieta integrală
Importanța dietei globale nu poate fi supraestimată. Alimentele
care mențin integritatea barierelor intestinale și sistemul imunitar într-o
stare de luptă sunt amidonoasele, legumele și fructe. Dieta, pe lângă
faptul că trebuie să fie lipsită de produse animale, trebuie să conțină un
nivel scăzut de grăsimi de toate tipurile - ulei vegetal (chiar ulei de
măsline, porumb, șofran și ulei de in).
Când vine vorba de învinovățirea alimentelor individuale, produsele
lactate par a fi cele mai supărătoare, provocând reacțiile cele mai
frecvente și severe. Multe rapoarte indică că și semințele, precum
porumbul și grâul, pot agrava, de asemenea, simptomele.
Experiența și această cercetare m-au determinat să prescriu în
ultimii 22 de ani o dietă pe bază de amidon, cu adaos de fructe și
legume, cu conținut scăzut de grăsimi și lipsită de orice produs de
origine animală. Dacă nu se observă îmbunătățiri în 2 săptămâni,
sugerez să fie eliminate grâul și porumbul. Ultimul pas este să urmați o
dietă de eliminare bazată pe alimentele cel mai puțin susceptibile de a
71
cauza probleme, cum ar fi cartofii dulci și orezul brun, cu adăugarea de
fructe necitrice și legume verzi și galbene, toate bine gătite. Ca și
băutură, a fost folosită apa. Dacă apare ameliorarea (de obicei în interval
de 1 până la 2 săptămâni), atunci alimentele sunt adăugate din nou, câte
unul, pentru a vedea dacă există vreo reacție adversă. (O descriere
completă a acestei diete poate fi găsită în Programul McDougall - 12
zile). Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie oprite și,
dacă este necesar, înlocuite cu aspirină sau nabumetonă (Relafen). Alte
medicamente sunt reduse și/sau întrerupte pe măsură ce simptomele se
îmbunătățesc.

Beneficii pentru întregul corp

Printr-o mică coincidență, aceeași dietă, care menține articulațiile
sănătoase, păstrează și restul corpului sănătos.
Diana din Walnut Creek mi-a scris anul trecut: „Am avut ceea ce
pot numi doar o viață mizerabilă până acum aproximativ cinci ani. Nimic
nu părea să meargă corect pentru mine. La sfârșitul anului 1991 am fost
diagnosticat cu stenoză vertebrală și artrită degenerativă. Am fost
declarată cu handicap permanent și mi-am părăsit locul de muncă ca
jurnalist. Terapeutul meu mi-a oferit un cadou minunat - mi-a sugerat să
încerc programul tău. La început, am ridicat din umeri. Am jurat că
oricum am mâncat bine: numai lactate, crustacee și carne albă. Numai!
Nu a insistat, așteptând cu înțelepciune să mă gândesc la idee. A
așteptat doi ani. Apoi, acum doi ani, mi-a sugerat din nou programul. I-
am spus că nu cred că va funcționa, dar am acceptat să-l încerc două
luni. Am avut o greutate excesivă, foarte supraponderală, 100 de
kilograme, cea mai mare parte a vieții mele. Purtând toate acele
kilograme, mi-a provocat multă uzură la nivelul articulațiilor. Asta a fost
acum doi ani, dar acum mi-am schimbat tot parcursul vieții. "
„Desigur, ceea ce prevedeai s-a întâmplat: migrenele mele au
dispărut complet, au dispărut tumefacțiile articulare şi puteam dormi
ușor. Nu am mai avut probleme de indigestie de niciun fel și am început
să scad în greutate. După cum probabil știți, a fost mult mai ușor decât
am crezut că va fi. Înainte de a începe planul McDougall, slăbeam încet,
ulterior, pierderea în greutate a fost dramatică. După aproximativ șase
luni, oamenii au început să observe și să comenteze. Au continuat să
spună lucruri de genul „Arătați cu zece ani mai tânără‖ sau, cel mai
adesea, „Arătați minunat. Ce ai făcut?‖ „Nu mai iau medicamentele
antiinflamatoare și calmante pe care le luam înainte de a începe planul
McDougall. Genunchiul și spatele, practic, nu mă mai dor. Ceea ce am
descoperit este că nimeni nu crede că poate fi la fel de simplu ca să
mănânci cu atenție și să faci exerciții fizice. Toți vor ceva magic sau niște
pastile.‖
72
 Cazuri de boli autoimune tratate prin post cu apă30
Joel Fuhrman, Barbara Sarter şi David J. Calabro

Postul cu apă, supravegheat medical, este cunoscut a fi un

mijloc eficient de diminuare a simptomelor bolilor autoimune. În
multe cazuri, apare remisiunea bolii. Provocarea este însă să
menținem beneficiile postului după reintroducerea alimentelor.
Acele studii care nu au arătat niciun beneficiu pe termen lung
pentru post au permis aportul nelimitat de alimente după perioada
de post. Totuși, câteva studii au demonstrat beneficii pe termen lung
atunci când se adoptă o dietă vegană sau lacto-vegană după post.
În clinica noastră, internăm pacienții motivați, care suferă de boli
autoimune. Noi le oferim educație intensivă privind alimentația vegană şi
supraveghere medicală în timpul postului cu apă, care variază ca
lungime de la 1 la 3 săptămâni. Pacienții mențin apoi dieta vegană după
post. Vă prezentăm mai jos 6 cazuri reprezentative.
Toți pacienții au primit o dietă vegană înainte de post. Aceasta a
fost o dietă cu densitate ridicată de nutrienți, formată din fructe
proaspete, legume, fasole și nuci. Toate medicamentele antireumatice
au fost întrerupte progresiv înainte de post. Analizele sanguine efectuate
au relevat o funcție hepatică şi renală adecvate înainte de post. S-a
obținut consimțământul informat, iar pacienții au înțeles că pot opri postul
în orice moment. Pacienții au fost instruiți să bea cel puțin un litru de apă
distilată pe zi și să minimizeze efortul fizic sau psihic. Zilnic au fost
înregistrate semne vitale, inclusiv măsurarea greutăţii. Analizele
biochimice au fost efectuate o dată pe săptămână și mai des la nevoie.
Pacienții au postit de la 1 la 3 săptămâni.
Posturile au fost întrerupte mai devreme dacă au existat indicii ale
deficienței de electroliți în urma analizelor de laborator sau pe baza
simptomelor clinice. Posturile au fost întrerupte printr-o dietă de legume
și fructe. Prima zi de realimentare a constat în porții mici de fructe și
legume ușoare la fiecare 2 ore. Toți pacienții au fost externaţi după cel
puțin 4 zile de realimentare. Aceștia au fost urmăriţi, prin vizite în
ambulatoriu, la fiecare 2 săptămâni.

Cazul 1: Artrită Reumatoidă

Un bărbat, în vârstă de 61 de ani, a fost diagnosticat cu artrită
reumatoidă în 1990. La prima consultație, acesta prezenta dureri
30
https://pdfs.semanticscholar.org/f0d7/e27d460154e2558f0547fb65c7bf544e7d9a.pdf, ALTERNA-
TIVE THERAPIES, sept/oct 2001, VOL. 8, NO. 4
73
articulare generalizate, rigiditate articulară, oboseală și dureri de cap. El
a avut, de asemenea, episoade de conjunctivită autoimună hemoragică.
Medicamentele includeau 100 mg ciclosporină și 5 mg prednison zilnic,
cu ameliorarea doar ușoară a simptomelor. La o lună de la oprirea
medicamentelor, a început să postească. Greutatea sa inițială a fost de
71,8 kg, iar tensiunea arterială a fost de 110/60 mm Hg. După 2 zile de
post, simptomele sale articulare au început să scadă. După o săptămână
de post, el era fără durere și mobilitatea îi revenise. În a opta zi, a
prezentat o scurtă reapariție a conjunctivitei. În total a postit 17 zile.
Funcția renală și hepatică, precum și electroliții au fost stabile pe tot
parcursul postului, iar VSH a revenit la normal. După post, nu a avut
simptome reziduale. Greutatea lui a ajuns la 63,4 kg și tensiunea
arterială la 90/60 mm Hg. El a continuat să se simtă bine și a fost lipsit
de simptome la vizitele de urmărire.

Cazul 2: Boală Mixtă a Ţesutului Conjunctiv

O femeie de 38 de ani a fost diagnosticată, în 1996, cu boală mixtă
de țesut conjunctiv. Semnele și simptomele ei includeau dureri articulare
severe, edem facial, slăbiciune și oboseală, tahicardie, frisoane, mialgii
și fotosensibilitate. Ea a luat hidroxicloroquina, tramadol, levotiroxină,
cetirizină și prednison. Înainte de postul, ea a întrerupt de toate
medicamentele, cu excepția celui pentru tiroidă (levotiroxină), care a fost
redus în timpul postului, apoi s-a revenit la doza normală după post. La
începutul postului greutatea ei a fost de 68,1 kg, iar tensiunea arterială a
fost de 115/80 mm Hg. La debutul postului, a avut dureri și disconfort
crescut la nivelul șoldului, precum și slăbiciune musculară. De
asemenea, a avut o stare generală de rău în prima săptămână de post.
În a zecea zi se simțea mai bine, iar după 21 de zile de post, nu mai
avea nicio plângere. Greutatea ei a scăzut la 58,8 kg, iar tensiunea
arterială a fost de 80/60 mm Hg. Funcția renală și hepatică, precum și
electroliții au fost stabile pe tot parcursul postului. La evaluările ulterioare
simptomele au fost minime şi nu a mai luat medicamente.

Cazul 3: Fibromialgia
O femeie, în vârstă de 46 de ani, diagnosticată cu fibromialgie,
prezenta un istoric de insomnie și dureri, în special la nivelul brațului
drept, spatelui și gâtului și în ambele membre inferioare. Nu putea
susține nicio activitate fizică mai mult de 1 oră. Medicamentele includeau
nefazodona (antidepresiv), nortriptilina31, propoxifenul (analgezic),
ibuprofenul (antiinflamator) și levotiroxina (terapie de substituţie pentru
31
Nortriptilina=medicament antidepresiv utilizat pentru a trata depresia, durerea neuropatică,
tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, simptomele legate de oprirea fumatului și de
anxietate
74
deficitul de hormon tiroidian). Greutatea ei la debutul postului a fost de
67,2 kg, iar tensiunea arterială a fost de 120/80 mm Hg.
Postul ei a durat 24 de zile, la sfârșitul cărora era fără simptome.
La externare, greutatea ei a fost de 57,9 kg, iar tensiunea arterială a fost
de 115/85 mm Hg. Funcția renală și hepatică, precum și electroliții au
fost stabile pe tot parcursul postului. La următoarea vizită, o lună mai
târziu, era asimptomatică.

Cazul 4: Lupus eritematos sistemic

O femeie, în vârstă de 45 de ani, a prezentat un istoric de lupus
eritematos sistemic. Simptomele ei includeau dureri articulare și erupții
cutanate. Ea lua zilnic 25 mg de prednison și 5 mg de hidroxicloroquină,
fără ameliorarea completă a durerii. Întreruperea medicaţiei a durat 2 luni
și 2 săptămâni, iar când a început postul nu mai lua nici un medicament.
Greutatea ei la începutul postului a fost de 58,8 kg, iar tensiunea
arterială a fost de 120/75 mm Hg. De-a lungul primelor 3 zile ale postului,
ea a simțit un disconfort ușor, insomnie și greață. Din a patra zi, pacienta
s-a simțit semnificativ mai bine, fără alte simptome și fără dureri
articulare. Postul a fost întrerupt în cea de-a șaptea zi din cauza
slăbiciunii crescute și a tahicardiei. Greutatea ei a scăzut la 55 kg, iar
tensiunea arterială a fost de 110/80 mm Hg. Supresia suprarenală a fost
în legătură cu utilizarea prelungită a prednisonului. Nivelul electroliților a
rămas normal. Ea a rămas fără simptome timp de 1 an, după care
simptomele ei au început să reapară. A ţinut un al doilea post de 7 zile,
după care nu a mai avut simptome. În prezent este în remisiune.

Cazul 5: Artrită reumatoidă

O femeie, în vârstă de 40 de ani, a fost diagnosticată cu artrită
reumatoidă în martie 1999. După 2 săptămâni de terapie cu prednison, a
decis să urmeze un postul cu apă supravegheat medical. La consultația
inițială, s-a plâns de durere la toate articulațiile, în special la genunchi.
Greutatea pacientei la începutul postului a fost de 71,8 kg, iar tensiunea
arterială a fost de 125/100 mm Hg. În primele zile ale postului, a
prezentat o creștere semnificativă a durerii la nivelul coloanei vertebrale,
umerilor și gâtului. Durerea ei a scăzut pe măsură ce postea și, din ziua
a 10-a, nu a mai avut dureri articulare. Pacienta a postit 12 zile. Funcția
renală și hepatică, precum și electroliții au fost stabile pe tot parcursul
postului. Greutatea ei a scăzut la 65 kg, iar tensiunea arterială la 110/70
mm Hg. Simptomele ei nu au reapărut ulterior.

Cazul 6: Artrită reumatoidă

O femeie, de 46 de ani, diagnosticată cu artrită reumatoidă, ne-a
consultat pentru o abordare nutriționistă a bolii. Ea avea dureri la degete,
75
la încheietura mâinilor, la umeri și genunchi. Nu avea deformări
articulare. A fost tratată cu irbesartan și amlodipină pentru hipertensiune
arterială, și celecoxib și rofecoxib pentru artrită. Tensiunea arterială a
fost de 170/80 mm Hg cu medicamentele de mai sus, iar greutatea ei era
106,6 kg la prezentarea inițială.
În timpul a 8 săptămâni regim dietetic înainte de a începe postul,
pacienta a întrerupt toate medicamentele și a pierdut 9,1 kg. La începutul
postului, greutatea ei era de 94,5 kg, iar tensiunea arterială fără
medicamente era de 130/78 mm Hg.
După primele 4 zile de post, durerea articulară a scăzut.
Simptomele ei au continuat să scadă pe tot parcursul postului.
Tensiunea arterială a continuat să scadă. Electroliții ei au fost stabili pe
tot parcursul rapid, cu excepția potasiului, care a scăzut la 3,4 mmol/L
(V.N.=3,5-5,1 mmol/L). În ziua 17, ea a luat gluoconatul de potasiu (500
mg), oral, timp de 3 zile, după care nivelul de potasiu a fost în intervalul
normal de 4,2 mmol/L. Ea a postit 24 de zile fără alte simptome.
Greutatea ei a scăzut la 84,3 kg. Ca beneficiu secundar, tensiunea
arterială s-a normalizat la 110/80 mm Hg și a încetat să mai ia
medicamente pentru tensiunea arterială. După post, ea a rămas în
remisiune.

Tratarea hidronefrozei și a ureterectaziei și

regresia parțială a unei tumori retroperitoneale
nespecificate după un post cu apă urmat de o dietă
exclusiv vegetariană32
Toshia R. Myers, Gregory J. Butler, Alan C. Goldhamer

O femeie, în vârstă de 66 de ani, a fost diagnosticată cu o

formaţiune retroperitoneală nespecificată, de 4,4 pe 4,4 cm, asociată cu
hidronefroză, ectazie ureterală și un chist renal simplu, diagnostic
confirmat prin rezonanță magnetică și tomografie computerizată, şi urma
să facă o biopsie după 8 săptămâni de la diagnosticare. În această
perioadă ea a ales să urmeze un post, de 13 zile, numai cu apă,
supravegheat medical, urmat de un protocol de 11 zile de realimentare
cu o dietă vegetariană, fără adaos de sare, ulei și zahăr. La optsprezece
zile de la plecarea ei, CT-ul a arătat reducerea formaţiunii
retroperitoneale la 2,8 pe 1,8 cm şi dispariţia hidronefrozei și
ureterectaziei, motiv pentru care nu a mai necesitat biopsie. Acest caz

32
Alternative and Complementary Therapies Vol. 26, No. 1, 28 Jan 2020
76
sugerează corelația dintre post, dietă și regresia formaţiunii tumorale și
reducerea inflamației la rinichi și ureter.

Postul în alcoolismul cronic33

Dr. Edward Hooker Dewey

Prietenii mei din lanţuri:

Am invitat câțiva dintre voi în biblioteca mea personală ca să vă

vorbesc despre boala alcoolică. V-am invitat în special pentru că la voi
gândirea încă funcționează şi aveţi vieți care merită salvate.
Ați făcut multe eforturi pentru a vă recăpăta libertatea, v-ați arătat,
de nenumărate ori, datoria dvs. față de voi înșivă, față de familiile
voastre și de societate pentru a nu mai bea, dar dependenţa voastră nu
e doar o problemă de morală, de care aţi putea să scăpaţi singuri, doar
dacă aţi dori. De o mie de ori vi s-a spus că băutura degradează trupul și
sufletul, de către cei ai căror centri nervoşi nu se află într-o flacără
continuă şi care nu au simțit niciodată degradarea fizică şi sufletească
precum alcoolicii.
Soluţia, pe care v-o propun eu, este un remediu foarte ieftin și ar
putea aduce o schimbare majoră, numai să fie înţeles. Pentru a înțelege
acest nou plan de salvare a corpului tău de la o moarte vie, va fi necesar
să cunoașteți câteva noţiuni de fiziologie şi cum lucrează forțele
organismului.
Creierul este sursa fiecărei energii a corpului, putând fi numit
dinamul corpului uman. Fiecare gând, fiecare emoție, fiecare mișcare își
are originea la nivelul creierului, dar tot aici simţim şi epuizarea,
oboseala sau lenevirea.
Una dintre calitățile sau puterile remarcabile ale creierului este
puterea sa de auto-hrănire în absența hranei. S-a constatat că
acesta nu pierde din greutate, nici în boală şi nici în înfometare,
datorită puterii pe care o are, aceea de a se hrăni în detrimentul
structurilor mai puțin importante ale corpului. Această minunată
putere conservatoare este întotdeauna disponibilă în toate cazurile
de boală, pentru a susține funcționarea organismului atunci când
alimentele nu pot fi digerate, iar hrănirea nu este doar inutilă, ci o
risipă reală a puterii vitale a creierului.
S-a crezut întotdeauna că puterea organismului este
menținută prin digestia alimentelor. Aceasta este o greșeală,
33
Dr. Edward Hooker Dewey: Chronic Alcoholism, It's Radical Cure Without Money, Without Price
https://archive.org/stream/chronicalcoholis00dewe/chronicalcoholis00dewe_djvu.txt
77
întrucât nici măcar un bob de mâncare nu poate fi digerat fără a se
folosi forța sau energia creierului. După ce se epuizează în
ostenelile zilei, forța este redobândită prin odihnă şi somn și în
niciun alt mod. Dacă nu era așa, cea mai mare masă a zilei ar fi fost
necesară la culcare, dar după o noapte de somn, creierul devine
reîncărcat după o zi de activitate. Pentru a se realiza o reîncărcare
completă, este necesar ca stomacul să fie complet gol, pentru a nu
fi consumată puterea creierului de către stomac, care îşi ia energia
din creier, pe măsură ce se acumulează.
Această putere de auto-hrănire a creierului face inutilă
hrănirea unei persoane bolnave, fapt arătat şi de absența senzaţiei
de foame. În timp de boală sau în absența alimentelor, organismul
însuși devine un depozit de alimente predigerate pentru a hrăni
creierul și, prin urmare, pentru a sprijini puterea vitală, iar corpul
este singura sursă de aprovizionare pe care creierul o poate folosi
în timp de boală. În bolile acute vindecarea se obţine, când se
ajunge la punctul de foame. Dacă acest interval de timp va fi
întrerupt şi energia curativă a creierului va fi risipită pentru
eliminarea hranei din stomac, care nu este dorită și nici nu poate fi
digerată, vindecarea nu se va obţine.
Moartea prin înfometare nu poate avea loc până când corpul nu
ajunge scheletic. Toate decesele care au loc înainte de atingerea acestui
stadiu se datorează efectelor bolii, îngrijirii inadecvate, îngrijorării,
disperării sau bătrâneții, la vârste înaintate creierul pierzându-şi puterea
de auto-hrănire.
Au fost doi copii în vârstă de aproximativ patru ani ale căror
stomacuri au fost distruse prin consumul unei soluții caustice. Unul dintre
ei a fost pacientul meu. Creierul a avut nevoie de 75 de zile pentru a
consuma toate rezervele. Când a murit ajunsese piele şi os. Mintea a
fost limpede până cu jumătate de oră înaintea morţii. Celălalt copil a trăit
trei luni. Acolo unde nu există nicio îngrijorare mentală sau o boală
preexistentă, este posibil ca viața să dureze mult mai mult.
Stomacul este doar o mașină care își derivă toate puterile din
dinamul său, creierul. Singura lui sarcină este să digere suficientă
mâncare în fiecare zi pentru a compensa ceea ce este distrus de
consumul energetic general zilnic.
Această operație consumă o mare cantitate de energie din dinamul
creierului, după cum se poate vedea cu ușurință din faptul că toată hrana
care depășește nevoia este o cheltuială care risipește energia mușchilor,
a minții și a sufletului în sine şi duce la indiferență față de tot ceea ce
este pământesc și la o starea de lenevire generală, care te face să te
simți atât de obosit și adormit, încât un somn după masă pare o
necesitate reală pentru a-ți recăpăta puterea. În aceste momente sunteți
78
aproape gata să credeți că puterea dvs. nu este redobândită prin
mâncare.
Ingestia de alimente în exces, indiferent de nevoia reală sau de
capacitatea de a digera și asimila, este condiția premergătoare oricărei
boli care a afectat vreodată omenirea, fie a corpului, fie a minții, fie a
sufletului. Dacă am putea vedea statisticile bolilor, a crimelor, a
destrămărilor de familii și a durerilor sufleteşti ale oamenilor
comparativ cu lăcomia obișnuită, lumea ar fi înspăimântată de
modul ei morbid de comportament şi lipsa de cumpătare a
alcoolicilor ar părea, nu o picătură într-o găleată, ci un atom.

Vă voi spune acum câteva lucruri simple despre stomac.

Stomacul, neavând dinţi, este obligat să macine singur, dar fără
ajutorul pietrelor, precum păsările. Prin contracțiile și relaxările pereților
săi, stomacul poartă mâncarea în interiorul său ca într-un de vârtej.
Alimentele, ştergând peretele gastric, se îmbibă cu sucul gastric secretat
de celulele gastrice. Pentru ca stomacul să aibă puterea de a genera
aceste sucuri, creierul are nevoie de odihnă, uneori chiar şi o noapte
întreagă de somn.
Nu este neobișnuit, în anumite forme de dispepsie sau indigestie,
ca alimentele să rămână în stomac şi două și trei zile. Aceasta se
întâmplă din cauza epuizării, a neputinței, care provine din
suprasolicitare. Evacuarea întârziată a stomacului afectează celulele
gastrice.
Hrană, care depășește nevoia sau capacitatea digestivă, prin
menținerea unei iritaţii continue, ca urmare a acumulării de deșeuri, este
o pierdere a acelei neprețuite puteri a creierului, de care mintea și
sufletul au nevoie continuu, și constituie o împiedicare a funcţionării
normale a celulelor gastrice.
Pentru o sănătate bună trebuie să existe o digestie puternică,
iar pentru o digestie viguroasă, trebuie ca
 mesele să fie suficient de distanțate una de cealaltă, pentru ca
 stomacul să aibă posibilitatea evacuării alimentelor deja
ingerate și
 celulele gastrice să aibă şi un repaus de câteva ore, care să le
permită o funcţionare normală,
 mesele să nu depășească necesităţile pentru a preveni
acumularea de deşeuri
 dinții din gură să-și îndeplinească datoria, stomacul neavând
dinți.
Rolul creierului pentru digestie este asemenea vântului pentru
foc. Dacă mesele vor fi suficient de distanţate, foamea va face ca

79
mâncarea unui aliment bun să fie una dintre cele mai plăcute
experiențe umane.

Acum, prietenii mei, sunteți pregătiți să mă ascultaţi.

Consider alcoolismul ca o boală, o boală structurală care solicită o
voință de fier, cele mai alese calităţi sufleteşti, cele mai bune puteri ale
minții și întreaga energie a organismului.
Primul efect al alcoolului asupra mucoasei stomacului este cel al
unui iritant, determinând o dilatare nefirească a tuturor vaselor de sânge.
Întrucât acestea formează o reţea atât de deasă pe toată suprafaţa
mucoasei, încât nici cel mai fin ac nu poate intra fără să-l rănească pe
unul dintre ele, această congestie provoacă o presiune nefirească, o
ştrangulare asupra tuturor structurilor dintre vase. Efectul acestei
presiuni anormale asupra celulelor gastrice este diminuarea activității lor
funcționale, adică un adevărat proces de foame la nivel celular.
Acum vedeți cu ușurință că administrarea de alimente într-un astfel
de stomac implică un consum energetic suplimentar din partea creierului
pentru a elimina alimentele nedigerate care se descompun, energie care
nu va mai fi furnizată mușchilor, minţii și sufletului. În afara acestui efect
local asupra stomacului, care implică o pierdere inutilă de energie a
creierului, alcoolul are şi un efect asupra creierului însuși, care trebuie
luat în considerare.

Acum să analizăm problema în cazul vostru. Stomacul fiecăruia

dintre voi este grav bolnav. Vasele de sânge sunt dilatate, iar celulele
gastrice, deși s-au obișnuit oarecum să muncească în condiții improprii,
sunt atât de anemice, încât secretă mai puţin decât ar fi necesar. Ai avut
impresia că ai nevoie să mănânci pentru a-ți menține puterea și ai
presupus că, ceea ce se elimina prin scaun era digerat. Afectarea
alcoolică a creierului și efortul de a furniza energie pentru a scăpa
stomacul de o cantitate alimentară care depășește puterea sa de
digestie, toate acestea au redus pentru tine viața la un infern, cu
excepția clipelor în care atât mintea, cât și nervii sunt sub vraja alcoolică.
Prietenii mei, în ultimii douăzeci de ani ai vieții mele, am tratat toate
bolile acute care mi-au căzut în mână cu ceea ce se poate numi „cura de
odihnă‖, adică oferindu-i creierului odihnă perfectă, eliberându-l de tot
efortul depus de stomac, oferind astfel procesului de vindecare a bolilor
toate puterile creierului.
Oricât de lungă a fost suferinţa, nu s-a administrat hrană până
când foamea naturală a marcat vindecarea bolii. Deoarece efectul bolii
asupra creierului este cel care provoacă suferința și epuizarea, tot așa
suferința s-a diminuat și puterea a crescut efectiv pe măsură ce a
continuat vindecarea. Toate considerațiile fiziologice pledează pentru
80
aceasta, lucru demonstrat de fiecare caz recuperat, și asta fără a
administra nici un gram de mâncare, care nu a fost cerut de organism
prin senzaţia de foame.
Multe cazuri au necesitat o lună întreagă fără a mânca pentru
vindecarea bolii, în special în caz de febră tifoidă și malarie. Într-un caz
de reumatism, unde mai mult de o lună a trebuit să fie cea mai blândă
manipulare, posibilitatea de a merge prin cameră a apărut în cea de-a 46
zi, la prima mâncare dorită și luată în după-amiaza din aceeași zi. În
orice boală, în care există aversiune la alimente, o dorință naturală
pentru hrană va veni mult mai devreme dacă nu se va ingera niciun
aliment, deoarece energia curativă nu este irosită în stomac.
Singurul remediu pentru stomacul vostru bolnav este odihna de la
orice iritaţie, fie alcoolică, fie alimentară. În cazul alcoolismului nu numai
stomacul este grav bolnav, ci și creierul este afectat și necesită în mod
egal odihnă. Dacă pielea ar fi la fel de grav bolnavă precum stomacul, ai
vedea cu ușurință efectul curei de odihnă.
Permiteți-mi să vă ofer un exemplu din viața reală: Un misionar din
India abia a scăpat cu viață după un tratament barbar pentru febră
tifoidă, după care a suferit luni întregi de ulcer intestinal. Pe parcursul
câtorva luni, el a pierdut în greutate zilnic, deși a mâncat suficient, ca
pentru un lucrător manual, în cel mai sănătos mod. Deoarece mâncarea
nu-l deranja, nu se credea că stomacul joacă vreun rol în mecanismul
sângerării. În cele din urmă, el a fost obligat să se întoarcă în America şi
i s-a recomandat un regim cu șase mese pe zi de către primul medic pe
care l-a sunat, pierzând astfel încă 3 kilograme în prima săptămână. În
cele din urmă a ajuns în grija mea.
Cum pot fi vindecate aceste ulcerații hemoragice în timp ce sunt
iritate continuu de resturile alimentare? I se permitea să mănânce pentru
că părea flămând și pentru că mâncarea nu-i tulbura stomacul,
presupunându-se că aceasta a fost digerată, chiar dacă a existat o
pierdere în greutate. În mod evident, în mintea fiecărui medic a existat
ideea că puterea lui era păstrată, chiar dacă pierdea în greutate, și nu se
ţinea cont că resturile alimentare împiedicau vindecarea acelor ulcerații
care nu puteau fi vindecate cu medicamente.
Toate acestea i-au fost explicate în mod corespunzător când a
ajuns la mine şi speranța a început să răsară. Slăbise peste 18 kg și
semăna mai mult cu cadavru.
După mai multe încercări de a institui un post, eșecul fiind din
cauza foamei consecutiv bolii, a devenit necesar să se apeleze la acul
hipodermic pentru a-i distrage atenţia de la mâncare. Acesta a fost
menținut timp de zece zile, obţinându-se o îmbunătățire, atât în general,
cât și la nivel local.

81
 În cea de-a unsprezecea zi, au fost indicii de foame naturală cu un
asemenea confort al trupului și sufletului pe care nu-l mai avuse de ani
de zile. În zece zile, acele ulcere s-au cicatrizat de la sine.
După câteva zile de mese lichide, mâncarea solidă a fost permisă
o dată pe zi şi a fost ingerată fără grabă şi bine mestecată. După mai
multe exerciții generale, mai târziu, a ajuns la o masă generală zilnic şi
cu o a doua mai ușoară.
Nu a mai existat nici o suferință în niciun moment după vindecarea
acestor ulcere și, cu o mâncare adecvată, a luat în greutate aproape 20
de kg, în aproximativ trei luni, cu mult mai puțină mâncare decât
consuma înainte. În primele 14 zile a câștigat 5 kg.
S-a întors în India, având o sănătate perfectă și, de atunci, el, soția
și cei doi fii au păstrat obiceiul de a mânca doar de două ori pe zi.
Ulterior mi-a scris că are o clasă de o sută cincizeci de băieți băștinași,
pe care i-a învăţat acelaşi mod de viață.
Și acum vedeți clar că puterea de vindecare se află în creier,
deoarece creierul se poate hrăni singur mai multe săptămâni, fără nici
cel mai mic ajutor din partea stomacului. Ce este mai rezonabil decât un
post pentru a vindeca în întregime afecţiunile stomacului și intestinului și
pentru a restabili puterea unui creier suprasolicitat?
Permiteți-mi să vă povestesc despre un alt caz. O tânără mamă, la
patru luni de la nașterea primului ei copil, a avut o problemă intestinală
care a dus la apariţia ulcerului gastric. Timp de cinci luni au avut loc mai
multe episoade hemoragice. În acest caz, deoarece alăpta copilul,
trebuia să mănânce zilnic, chiar dacă fiecare masă îi provoca un foc în
stomac. Sub tratament medicamentos ulcerul nu s-a vindecat. În cele din
urmă, a fost trimisă într-o călătorie de 200 de kilometri pentru o
schimbare a climatului, dar dintr-o dată, din cauza bolii acute şi din
cauza oboselii și a călătoriei a căzut la pat. A ajuns în grija mea şi după
un post de doar cincisprezece zile a devenit un alt om. În această
perioadă, fiecare parte bolnăvicioasă părea că și-a revenit și, într-un timp
scurt, a putut să se întoarcă acasă, mult mai înțeleaptă.
Încă un caz: O femeie foarte slăbită, de vârstă medie, a căzut la
pat fiind bolnavă cu stomacul. Timp de doisprezece ani suferise de
indigestie și alte numeroase afecțiuni, precum și de la „mulți medici‖,
apoi a ajuns în grija mea. Timp de 37 de zile, din cauza grețurilor și a
unei arsuri constante în stomac, nu a putut bea decât apă. Sub
încurajarea mea zilnică, femeia a scăpat de disperare şi de moarte. Am
încurajat-o, deoarece am putut vedea la ea o schimbare în bine, atât
generală, cât și în privinţa stomacului. În cea de-a 40 zi a simţit o foame
naturală. Pentru prima dată după mulți ani, în ochii ei a apărut o
scânteie, culoarea pielii a devenit rozie și a renăscut sufleteşte sub toate
aspectele. În cea de-a 40 zi de post părea să aibă suficiente rezerve
82
pentru a alimenta creierul încă patruzeci de zile. După post a mâncat o
singură masă zilnic, luni întregi, dar cu timpul, cu puţin mai multă
mâncare în fiecare zi, a crescut în greutate 18 kg.
Putem spune, cu toată certitudinea, că doar natura vindecă, dar
modul în care ea lucrează nu se poate cunoaşte în detaliu și nu este
absolut necesar să fie cunoscut. Dar am putea spune, cu aceeași
siguranță, că fiecare putere de vindecare se dezvoltă în creier și, prin
urmare, pentru o lucrare de vindecare eficientă, trebuie să-l scutim de
orice muncă care poate fi suspendată şi postul se va desfăşura într-o
siguranță perfectă, chiar și săptămâni întregi, după cum se arată în
fiecare caz de febră sau alte boli prelungite.

Acum, domnilor, sunteți pe deplin pregătiți să intrați în post cu

speranțe mari că veţi scăpa de dependenţa de alcool, căci vedeți clar că,
metoda curativă este pentru dvs. nu mai puțin decât o regenerare fizică
completă.
Vă voi spune acum unele detalii cu privire la acele schimbări
regenerative pe care le puteți aștepta, pentru ca să le simţiţi nu numai în
adâncul sufletului, dar să le şi urmăriţi cu ochiul liber.
În primul rând, va trebui să suportați un uragan mintal, care va
scădea aproape complet în momentul în care stomacul și intestinele
dvs. vor deveni complet goale, lucru care va fi într-o săptămână sau
ceva mai mult, dar uraganul dvs. își va cheltui forța în mai puțin de
o săptămână. Când stomacul și intestinele vor fi complet goale,
creierul va începe să se odihnească. Aceasta va duce la tonifierea
întregului sistem vascular. În toate organele bolnave, acest lucru va
oferi o schimbarea fizică precisă necesară vindecării.
Prin tonifierea vaselor capilare, dispare congestia mucoaselor,
iar celulele presate şi înfometate prin dilatarea vaselor de sânge
revin la o viață nouă. O dată cu această tonifiere a vaselor
stomacului, acelaşi lucru se petrece şi în alte teritorii vasculare
afectate, inclusiv în creier.
Permiteți-mi să vă amintesc: trebuie să învăţaţi acest fapt măreț
întâlnit în natură, că fără hrană, pe o durată determinată de timp, până la
reapariţia unei digestii viguroase, pentru economisirea energiei vitale,
sângele îşi va păstra compoziţia optimă, fără niciun disconfort, prin
metabolizarea țesuturile corpului mai puţin importante. Și trebuie să
învaţaţi și acest fapt, că, de îndată ce tubul digestiv va fi complet gol, va
începe o tonifiere a fiecărui vas al corpului.
Vei vedea asta cu ochii, în ochii tăi. Acești ochi ai tăi se află, de
asemenea, într-o stare cronică de congestie. În ei nu există nici scânteie,
nici limpezime. Când veţi începe recuperarea să vă priviți în ochi în

83
fiecare zi și veţi găsiți o luminozitate din ce în ce mai marcată, iar cu
această schimbare va fi o îmbunătățire corespunzătoare a vederii.
Unii dintre voi au cearcăne la ochii, alții au obrajii înroşiţi şi toți aveți
fața umflată. Puteți urmări schimbările care vor apare pe feţele voastre
întunecate o dată cu înnoirea vieţii și veți vedea cum vine luminozitatea,
scânteia, culoarea, la fel ca atunci când deșeurile moarte ale iernii sunt
preschimbate de către condițiile favorizante ale căldurii soarelui și ale
ploii. O dată cu aceste schimbări simțul gustului, auzului, mirosului,
precum şi starea de spirit vor evolua deopotrivă.
Prietenii mei, posturile voastre se vor desfăşura cu multă ușurință
și confort după prima săptămână și, din moment ce nu veţi pierde nimic
altceva decât boala și kilogramele, iar greutatea pierdută o veţi recâștiga
ulterior, eu recomand ca aceste posturi să continue de la 2 la 4 și chiar 5
săptămâni pentru unii dintre voi. Acest lucru va fi necesar, pentru că
sunteți cu toții bolnavi cronici vechi.
În cazul persoanelor mai tinere, care nu s-au degradat atât de mult
și a căror stomac nu este atât de afectat, ar fi necesar mai puțin timp.
Te uimeşte ideea de înnoire a stomacului, presupunând că abuzul
împotriva lui este ireparabil, dar chiar veți dobândi un stomac nou în
sens anatomic, tot la fel cum între fragmentele de fractură ale oaselor se
formează os nou.
Există o remodelare continuă (îmbătrânirea unor celule urmată de
distrugerea lor şi reapariţia altora) în toate structurile organismului. Prin
urmare, atunci când stomacul vostru se va vindeca, va fi din material
nou, iar atunci când se va reface prin odihnă, va deveni apt pentru
digestie. Prin odihnă se reînnoieşte atât creierul cât şi stomacul, iar
această sănătate perfectă nu este posibilă altfel.
După câteva zile de post, foamea va dispărea și nu va mai reveni,
până când nu se va reînnoi mucoasă gastrică, a limbii și a gurii. Astfel va
reapare şi sensibilitatea gustativă.
Cei care au intoxicat ani îndelungaţi acest nerv minunat al gustului
cu fumul de tutun, vor avea nevoie de un timp mai îndelungat pentru
refacerea mucoasei gurii.
Odihna creierului va înlătura toată agonia nervozității şi o noapte
de somn va reda creierului putere pentru activităţile zilnice. Odihna este
un remediu foarte nou pentru oameni, mai ales că acest concept nu este
menţionat în tratatele de medicină.
Să dau un exemplu: Acum câțiva ani, un bărbat slăbuţ, de vârstă
medie, m-a consultat pentru o sciatică cronică, care timp de câțiva ani
sfidase toate tratamentele. Fiind gurmand, pedeapsa îi venise prin nervul
sciatic. L-am pus imediat pe o dietă care a transformat micul dejun în
prânz, iar seara lua doar o masă ușoară. Deoarece era comerciant,

84
aceasta a fost o schimbare foarte radicală pentru el, dar în mai puțin de
două luni, a existat o regenerare completă.
El era fumător și obișnuia să bea zilnic bere. Nu m-am amestecat
în aceste obiceiuri, căci prea multe reforme nu sunt suportate, la început,
de multe persoane. Nu puteam sugera decât că cu cât va mânca mai
puţin între mese, cu atât vindecarea va fi mai rapidă. După câteva luni,
m-a informat, și nu eram surprins de aceasta, că, din anumite motive,
berea nu-i mai plăcea ca la început.
―Dar de tutun ce zici?", am întrebat.
„Ei bine, doctore‖, a răspuns el, „nu mă mai preocupă trabucurile
așa că înainte și fumez doar când sunt cu prietenii mei.
„Nu aveți idee de ce berea și tutunul nu vă mai satisfac ca înainte?‖
„Nu, doctore‖.
„Cum te simți în general?‖
„Niciodată nu m-am simţit mai bine în toată viața mea.‖
„Pe vremuri, aveaţi obiceiul să luaţi, la prânz, o bere și un
sandwich?‖
"Da."
"De ce ?"
"Pentru că eram leșinat și simţeam că am nevoie."
„Mai simțiți acest lucru acum, înainte de masa de prânz? ―
"În ultimul timp nu."
―Și te simți perfect, chiar și până la masa de seară?‖
"Perfect."
„Ei bine, acum, simțindu-vă perfect, nu puteți vedea cu ușurință că
liniștirea nu vine nici din bere, nici din tutun, deci nu căpătaţi liniște prin
utilizarea lor? ―
„Într-adevăr, doctore, văd asta foarte clar și cred că nu voi mai
suprasolicita digestia cu mâncatul între mese.‖

Un bărbat, în vârstă de peste 60 de ani, care a fumat toată viața și

a băut whisky în rații moderate zilnic, ani de zile, a renunţat la masa de
dimineață. M-am întâlnit cu el după câteva luni de la instituirea noului
regim și mi-a povestit de eforturilor sale zadarnice din seară precedentă
pentru a fuma o țigară din „brandul preferat‖, fără să știe că dificultatea
era în întregime datorată îmbunătăţirii sistemului nervos, care nu mai
avea nevoie de calmare. În cazul său, nevoia de alcool a devenit atât de
mică, încât a fost capabil să renunțe la el fără efort.

Domnilor, voi ați putut să ascultați aceste prelegeri, deoarece

puterea voinței voastre nu a fost anihilată în întregime și din cauza
anumitor gusturi și ambiții de afaceri, care vă fac ca viața să fie

85
importantă pentru voi, pentru familiile voastre și pentru comunitățile
voastre.
Există și alte cazuri în care boala a devenit prea gravă pentru ca să
poată fi salvată printr-un efort voluntar. Singura speranță care poate să
existe în faţa distrugerii vieții prin acest fel de tortură este de a salva
aceste vieţi chiar și prin forță, dacă este necesar.
Boala alcoolică este, în general, cultivată de către adulţii tineri,
atunci când există o rezervă fizică şi psihică, care îi face pe oameni să
creadă că ar putea tolera în siguranţă orice cantitate de alcool. Boala se
dezvoltă atât de insidios, încât chiar și cei mai atenți devin înrobiți înainte
de a-și da seama.
Alcoolul provoacă boli reale la nivelul stomacului, slăbeşte toate
puterile creierului, induce dezordine atât mentală, cât și sufletească,
diminuă sau aboleşte instinctele mai fine ale vieții interioare și, în sfârșit,
determină anomalii mentale și sufletești caracterizate prin lipsă de
voinţă, lipsă de speranță şi iresponsabile, încât alcoolicii ajung să fie
periculoşi pentru comunități. Conduita într-o boală atât de groaznică în
privinţa efectelor sale asupra inimilor oamenilor, a familiilor şi asupra
societății ar trebui să fie sprijinită de aparatul legislativ, mai ales în
cazurile de pierderea completă a voinţei.
Acum, domnilor, permiteți-mi să vă asigur că vindecarea prin post
este una dintre cele mai ușoare metode de vindecare, mai ales după
primele trei sau patru zile, și, chiar și cele mai disperate cazuri cronice,
pot ţine un post de două, trei sau chiar mai multe săptămâni cu un real
beneficiu și fără pierderi, cu excepția kilogramelor şi a bolilor. A fost
vreodată vreun tratament pentru boala alcoolică mai rațional şi în mai
mare concordanță cu legile fiziologice ale vindecării? Dacă îl vei urma,
până când stomacul se va vindeca și creierul îşi va recupera puterile, vei
descoperi că şi celelalte boli, de care suferi, se vor vindeca.
De ce să refuzi odihna pentru o rană, un ulcer, o boală a pielii, un
os rupt? Oare acestea au nevoie de alte mijloace? De ce să negăm
faptul că puterea de vindecare a celulelor provine de la creier şi să
negăm nevoia acestuia de a se odihni? Ce sunt kilogramele pierdute
pentru cei de vindecați de boala lor acută, pentru care ingestia de
alimente a devenit o plăcere, iar digestia şi-a recăpătat puterea?
Există doar puține cazuri de alcoolism cronic atât de disperat, încât
un post nu va conduce la refacerea stomacului, creierului și a sufletului.
Deoarece, în alcoolism, există o boală fizică reală a centrilor cerebrali ai
minții și ai sufletului, care se recuperează prin post, pot să cred că postul
oferă condițiile necesare şi pentru o vindecare radicală a nebuniei.
Dacă ați absenta timp de o lună întreagă de la casele voastre
urmând un tratament de odihnă, ajutaţi de încurajările mele, şi v-aţi
întoarce acasă mai sănătoşi, datorită viziunii voastre mai clare și a
86
refacerii puterii sufletești, mult mai bine veți vedea, în înfățișarea soțiilor
voastre, îndelungata suferință de a vă iubi și de a vă respecta, decât aţi fi
putut vedea cu adevărat în zilele de supraalimentare, chiar înainte de
boala alcoolică.
Iar acei copii, de îndată ce vor afla că este sigur să fie în aceeași
casă cu voi, vor răspunde sufletului vostru, născut din nou, precum
trandafirul, care înfloreşte în condițiile favorizante ale lunii iunie. Le va
lua puțin timp pentru a depăși teama de atacurile voastre de nebunie,
dar cu timpul se vor obișnui cu lumina orbitoare, acolo unde au găsit
doar întuneric și violență. Cu siguranță acesta va fi rezultatul pe măsură
ce veţi urma tratamentul.
„Cât durează un astfel de tratament prin post?“
– Veţi posti până când veți dobândi un astfel de confort al
corpului și al minții încât să socotiţi postul ca un lux.
– Veţi posti până când limba va fi perfect curată și vă veţi
simți capabil să postiţi nelimitat.
– Veţi posti până când va apare un indiciu fin că o anumită
mâncare este dorită.
Unii dintre voi nu veți ajunge la această fericire în mai puțin de o
lună, alții mai devreme, iar alții vor necesita și mai mult timp. Timpul însă
nu are nicio importanţă, în cazul în care vindecarea este atât de sigură,
pentru o astfel de boală ca a voastră. Un lucru poate fi sigur, că atunci
când postul se va termina bolile voastre vor fi vindecate, iar alcoolul nu
vă va mai ispiti.
Dar cum să trăiești încât să-ți păstrezi bogăția sănătăţii cu greu
redobândită?
Acum vedeți clar și credeți, fără umbra unei îndoieli, că toată
puterea de care aveți nevoie pentru activitățile voastre zilnice
provine dintr-un creier refăcut prin somn. Trebuie să aveți grijă că
digestia alimentelor în cele mai bune condiții depinde de cantitate şi
chiar și un atom în plus este o risipă de energie. Trebuie să știți că
puteți munci dimineața mai multe ore și cu o mai mare ușurință, fără
să obosiți, dacă nu vă risipiţi energia creierului forțând funcţia
digestivă a stomacului.
Așadar, în fiecare zi trebuie întârziată prima masă până când
vei fi suficient de obosit ca să te odihnești şi până când vei fi
suficient de înfometat ca să mănânci cu poftă.
Voi, care lucraţi cu mintea, trebuie să faceți din prima masă
cea mai ușoară masă a zilei. Dacă veți avea o după-amiază în care
veţi fi plini de energie, vă veți da seama de utilitatea acestui sfat. A
doua masă poate fi cea generală, dar nu trebuie să depășească
puterea stomacului de a se goli complet înainte de somn, deoarece
creierul nu se va odihni atât de bine în timpul nopții.
87
 Pentru cei care lucrează fizic, prima masă trebuie să fie cea
mai consistentă și întotdeauna este bine să vă odihniți un timp
înainte de a mânca. Munca manuală poate fi făcută zilnic cu mai
multă ușurință, putere, veselie și forță a mușchilor și a minții cu o
singură masă generală și cu încă o masă ușoară, decât cu un exces
de mâncare. Această metodă, în viața de zi cu zi, se aplică cu
aceeași eficiență tuturor celor care muncesc. Doar sugarul, care
este alăptat, necesită mai multe mese zilnice.
Cea mai mare sănătate posibilă se obţine numai atunci când
cantitatea de alimente ingerată zilnic nu depășeşte cerințele.
Pierderea puterii musculare, a minții și a sufletului cauzate de
efortul stomacului de a digera ceea ce este în plus, obosește cu
mult mai mult decât efortul muscular sau mental.
Fundamentul rău al băuturii este adânc implementat în creşe şi în
cantinele țării. În mod obișnuit, supraalimentaţia generală a permis, chiar
a forţat, la neputinţă copiii și tinerii neştiutori.
Există un temperament particular, observabil la multe persoane,
care ar putea fi numit temperament alcoolic. Este o nervozitate
insuportabilă rezultată din epuizarea creierului suprasolicitat printr-o
stimulare excesivă. La copii apare întotdeauna din suprasolicitarea
excesivă a stomacului sau din indigestie. Din această cauză există
întotdeauna persoane neliniștite și temperamente iritabile. Ei întotdeauna
doresc ceva, dar niciodată nu se bucură de nimic.

Tratamentul Schizofreniei în U.R.S.S. şi S.U.A.

prin post cu apă34
Dr. Allan Cott

Psihiatrul rus Iuri Nikolaev (1905-1998), doctor în ştiinţe medicale, este autorul
unor lucrări celebre despre postul terapeutic. Studiind diverse cărţi despre cultura
popoarelor antice, a descoperit un element comun, extrem de interesant pentru omul
contemporan: egiptenii şi grecii îşi purificau regulat corpul ţinând post negru un
anumit număr de zile. Herodot consemnează obiceiul egiptenilor de a posti trei zile
pe lună. Şi la greci exista tradiţia postului: vestitul Pitagora a postit patruzeci de zile.
Rus fiind, Nikolaev era familiarizat cu practica postului, aşa cum este ea
înţeleasă în tradiţia ortodoxă, dar cunoştea şi principiile vegetarianismului. Tatăl său,
Serghei Nikolaev, fusese prieten apropiat al contelui Lev Tolstoi, el însuşi adept al
vegetarianismului, şi împărtăşea principiile acestuia de revenire la o viaţă simplă.
Îndelungata sa experienţă i-a dovedit că postul negru determină întregul organism
uman să se autoregleze. Iuri Nikolaev susţinea că prin abordarea corectă a postului

34
http://orthomolecular.org/library/jom/1971/pdf/1971-v03n01-p002.pdf
http://orthomolecular.org/library/jom/1974/pdf/1974-v03n04-p301.pdf
88
terapeutic, se pot vindeca un şir de boli serioase, printre ele aflându-se bolile psihice,
problemele tractului digestiv şi obezitatea.
În cadrul Institutului de Cercetări Ştiinţifice Medicale din Moscova, Nikolaev a
pus în practică abstinenţa dozată de la mâncare. Clinica sa era vestită pentru
vindecările unor grave boli psihice, cum ar fi schizofrenia. A rămas celebru cazul unui
pacient schizofrenic şi mut, pe care Iuri Nikolaev l-a vindecat printr-un post negru de
o lună, spălături intestinale şi plimbări în aer liber. În final, tânărul a început să
vorbească, starea de sănătate i-a revenit şi a fost reintegrat în societate.

Aplicarea postului, sub diverse forme, a fost bine documentată

pentru valoarea sa terapeutică în multe perioade diferite ale civilizației
noastre. În primele epoci ale civilizației noastre, oamenii au găsit în post
nu numai o metodă de tratament și prevenire a unor boli, ci și o armă
puternică pentru autodisciplină și educație morală. Din acest motiv postul
a devenit o parte integrantă a multor doctrine religioase și a ocupat
gândirea medicilor și filozofilor din culturile grecești antice, tibetane,
indiene și din Orientul Mijlociu. Postul nu este înfometare, iar utilizarea
sinonimă a celor doi termeni indică o lipsă de înțelegere a principiilor
postului sau a sensului acestuia. Cuvântul ,,înfometare" (starvation) este
derivat din engleza veche ,,sterofan", o formă a verbului teutonic ,,sterb"
- a muri. Cuvântul „post‖ (fast) înseamnă să te abții de la mâncare. În
utilizarea modernă, „înfometarea‖ este folosită pentru a desemna
moartea din lipsa hranei. Dacă „postul‖ este folosit în mod
interschimbabil cu „înfometarea‖, rezultatul final inevitabil este percepţia
postului ca moarte. Medicii și presa sunt vinovați de confuzia creată între
cei doi termeni și aceasta contribuie la perpetuarea fricii de post.
Experiența postului face ca distincția dintre post și înfometare să fie
destul de simplă și clară - atâta timp cât foamea lipsește, persoana
respectivă posteşte. Dacă abținerea de la mâncare continuă după
reapariţia foamei, atunci este vorba de înfometare. Numai în aceste din
urmă condiții moartea poate fi rezultatul inevitabil al privării de alimente.
Nu există cazuri înregistrate de pacienți tratați prin post, la care pofta de
mâncare nu a revenit spontan după 25-35 de zile de post. Doar
ocazional, perioada se extinde la 40-42 de zile. Înfometarea începe
atunci când cineva continuă să se abțină de la mâncare, dincolo de
perioada în care revine pofta de mâncare. Pacienții care urmează un
post cu apă nu par niciodată bolnavi sau emaciați . Culoarea pielii lor
devine sănătoasă și rozie, tonusul muscular se îmbunătățește
remarcabil, în special la acei pacienți care au fost sedentari, deoarece
trei ore de exercițiu zilnic reprezintă o condiție prealabilă pe care
pacientul o respectă toată perioada postului.
Dacă se mănâncă zilnic cantități mici și insuficiente de alimente,
acestea împiedică obținerea beneficiilor care au loc în timpul postului.

89
Edemul care apare la victimele foametei nu se văd niciodată la pacienții
care ţin post total.
Profesorul Iuri Nikolaev a folosit postul terapeutic de 25-30 zile la
mii de bolnavi cu afecţiuni mintale fără incidente letale. Abia de la
mijlocul secolului al XIX-lea postul, ca modalitate terapeutică, a fost
preluat din multitudinea de metode ale medicinii populare și a devenit
principala metodă de tratament în clinici și sanatorii din Elveția, Franța,
Germania și în Statele Unite. Până în prezent, postul a fost experimentat
de mii de pacienţi cu diverse boli fizice. Este utilizat în medicina internă
cu rezultate excelente în tratamentul afecțiunilor metabolice, bolilor
alergice, tulburărilor de piele, artritei, colitei ulceroase și tulburărilor
cardiovasculare. Rezultatele obținute în tratamentul epilepsiei grand mal
prin post au fost foarte încurajatoare și necesită o atenție mai mare și o
cercetare serioasă.
În U.R.S.S. postul a fost folosit pentru prima dată ca tratament
pentru pacienții bolnavi mintali de către profesorul Yuri Nikolaev.
Experiența sa se extinde acum la peste 6.000 de pacienți, iar rezultatele
raportate sunt neobișnuit de încurajatoare, mai ales la acei pacienți la
care celelalte scheme de tratament nu au avut rezultat. Cu cât lista de
medicamente psihotrope a devenit din ce în ce mai mare, a apărut
concomitent un număr tot mai mare de pacienți rezistenți la aceste
medicamente. Mulți pacienți prezintă complicații toxice și alergice în
timpul farmacoterapiei. Pentru acești pacienți, tratamentul cu post este
alternativa cea mai valoroasă și mai puternică atât pentru episoadele de
acutizare cât și pentru boala în sine.
Experiența mea în utilizarea postului ca tratament al pacienților
bolnavi mintali a început în 1970, în urma unei invitații din partea
Profesorului Yuri Nikolaev la Institutul Psihiatric din Moscova pentru a
observa postul terapeutic în unitatea sa și pentru a prezenta munca mea,
respectiv tratamentul ortomolecular. Terapia prin post, aşa cum este
utilizată în prezent, însumează cunoştinţe dobândite de-a lungul a 28 de
ani de cercetări şi experienţe clinice aparţinând Doctorului Yuri Nickolaev
şi echipei sale. Tratamentul s-a desfăşurat într-o secţie cu 77 de paturi a
Institutului Psihiatric din Moscova, un centru de cercetare psihiatrică cu
3000 de paturi.

Postul constă în abţinerea totală de la alimente, pe o perioadă de

20-30 zile. Marea majoritate a pacienţilor au solicitat internarea voluntară
în această secţie. Un număr mic de pacienţi au fost transferaţi din alte
secţii ale institutului, atunci când alte tratamente convenţionale nu au dat
rezultat. Toţi pacienţii şi-au dat acordul pentru a intra în acest tratament
şi au fost liberi să renunţe la cerere la tratament.

90
 De-a lungul postului pacienţii primesc apă, după cum consideră
fiecare, dar trebuie să bea cel puţin un litru pe zi. După 2-3 zile foamea
diminuă, iar pofta de mâncare dispare în a cincea zi. Regimul mai
include plimbări prin aer liber şi alte exerciţii, exerciţii de respiraţie, somn
după amiază, dacă este cazul, hidroterapie (băi şi duşuri), clisme şi
masaj general. Fiecare pacient trebuie să facă cel puţin trei ore de
exerciţii pe zi, dar este liber să facă şi mai mult.
În 28 zile de post, pacientul pierde 15-16% din greutatea totală,
fără ca aspectul său clinic fie ca al unui înfometat. Culoarea pielii este
normală şi tonusul muscular şi al pielii este bun. Pacienţii nu au nici o
poftă sau dorinţă de a mânca. Deoarece în urma unui post terapeutic
scurt beneficiile au fost mici sau absente, cu frecvente recidive, mulţi
pacienţi au solicitat extinderea perioadei de post pentru a asigura o
îmbunătăţire stabilă.
La externare pacienţilor li se recomandă să ţină post profilactic de
3-5 zile, fără a depăşi 10 zile pe lună. Postul se încheie când pofta de
mâncare revine, limba devine curată, iar simptomele psihice se
ameliorează.
Realimentarea se face, tot în spital, pe o perioadă de timp egală cu
lungimea postului. Realimentarea începe cu fructe, legume şi lapte.
Carnea, ouăle şi peştele sunt excluse din dietă. Pâinea se poate
consuma după 6 sau 7 zile de la începerea realimentării.
Tratamentul a fost găsit eficient în peste 64% din cazurile de
schizofrenie, care au debutat cu mai mulţi ani în urmă. 47% din pacienţi
au menţinut beneficiul în următorii 6 ani. Acei pacienţi, care au reluat o
dietă completă şi nu au respectat recomandările dietetice, au avut
recidivă a bolii. Efectul maxim al tratamentului a fost observat la 2-3 luni
de la începerea realimentării respectând dieta recomandată.
Faza maniacală a tulburării maniaco-depresive este adusă sub
control în primele 5-6 zile de post. Medicaţia psihotropă şi antidepresivă
este utilizată, la nevoie, în primele zile de post. Schizofrenia paranoidă
are o evoluţie foarte bună în perioada de post, dar ameliorarea diminuă
după ce se începe realimentarea.
Utilizarea postului în tratarea alcoolismului a dat rezultate care
necesită investigaţii ulterioare, căci în urma experimentării pacienţii nu
au devenit abstinenţi şi au continuat să bea, dar doar cantităţi foarte mici.
Profesorul Nikolaev a făcut observaţia că după experienţa postului,
corpul uman nu mai acceptă substanţe toxice precum băuturi alcoolice,
droguri, ţigări, etc.
După post, dacă se reia consumul de alcool în cantităţi mari,
pot apare vătămări grave, inclusiv moartea.

91
 Conform datelor clinice şi de laborator (studii ale reflexelor
vasculare şi secretorii, ale leucocitozei35 reflex condiţionate de
alimentaţie, electroencefalografie, etc.), pacienţii supuşi tratamentului
trec prin 6 stadii consecutive; trei dintre ele de-a lungul perioadei de post
şi celelalte trei în perioada de realimentare.
Stadiul I (primele 2-3 zile ale postului) este caracterizat printr-o
excitare iniţială a foamei. Reflexele vasculare şi secretorii necondiţionate
şi condiţionate se accentuează brusc, leucocitoza reflex condiţionată de
alimente creşte considerabil şi electroencefalograma arată intensificarea
activităţii electrice în toate derivaţiile cu o prevalenţă a ritmurilor rapide.
Astfel procesele excitative sunt crescute şi procesele inhibiţiei active sunt
relativ diminuate.
Stadiul II (din ziua a doua sau treia până în ziua a 7 sau chiar a
douăsprezecea a postului) este stadiul creşterii acidozei. Acest
stadiu se caracterizează prin creşterea excitabilităţii tuturor sistemelor
corelate cu nutriţia, prin hipoglicemie şi depresie psihomotorie. Pacientul
îşi pierde apetitul, limba lui este acoperită cu o strat fin albicios, iar
respiraţia capătă miros de acetonă. Reflexele condiţionate nu pot fi
evidenţiate, iar reflexele necondiţionate sunt mult diminuate. EEG arată o
scădere a activităţii electrice, leucocitoza reflex condiţionată de alimente
se reduce brusc. În această fază inhibiţia prevalează asupra proceselor
excitatorii. Această reducere a excitaţiei se extinde şi la nivelul cortexului
şi produce o stare de inhibiţie similară somnului pasiv cauzat de blocarea
stimulilor. Stadiul II se încheie brusc cu criza acidozică. După o perioadă
de depresie, condiţia fizică şi mentală a pacientului se ameliorează
brusc, el se simte mai puternic şi are o dispoziţie mai bună. Aceasta
marchează începutul stadiului III, în care acidoza diminuă.
Stadiul III. În timpul acestui stadiu limba se curăţă progresiv,
mirosul de acetonă al respiraţiei dispare, complexele pacientului se
ameliorează şi simptomele psihotice se reduc. Reflexele necondiţionate
vasculare şi secretorii rămân diminuate, iar leucocitoza reflexă este
absentă. În orice caz, la sfârşitul stadiului III, când limba este complet
curăţită şi apetitul restabilit, reflexele vasculare şi secretorii se
accentuează.
Stadiul I al perioadei de realimentare (primele 3-5 zile de
alimentare) este caracterizat prin astenie şi iritabilitate. Reflexele
necondiţionate vasculare şi secretorii sunt neregulate şi există o labilitate
patologică a proceselor inhibitorii.
Stadiul II al perioadei de realimentare este asociat cu o creştere
semnificativă a excitabilităţii, accentuarea reflexelor vasculare şi
35
Leucocitoză = Creștere numărului de globule albe din sânge. Aceasta poate fi patologică, în procesul
de apărare a organismului contra bolilor infecțioase sau fiziologică în alt context, cum ar fi în anumite
faze ale postului.
92
secretorii, apariţia reflexelor condiţionate stabile şi creştere marcată a
leucocitozei reflex condiţionată de alimente.
Stadiul III este un stadiu al normalizării. Este caracterizat prin
îmbunătăţirea constantă a condiţiei mintale şi fizice a pacientului.
Excitabilitatea alimentară este restabilită la normal, reflexele condiţionate
şi necondiţionate şi leucocitoza reflex condiţionată de alimente sunt
reduse, dar încă sunt semnificativ deasupra nivelului normal. EEG, ca
regulă, se normalizează, dar mult mai lent.
Stadiile enumerate ale tratamentului prin post controlat trebuie să
fie văzute ca o secvenţă continuă de evenimente, fiecare stadiu fiind o
condiţie necesară pentru dezvoltarea stadiului următor. În funcţie de
gradul în care s-au manifestat etapele, precum şi de rezultatele
tratamentului prin post, pacienţii sunt clasificaţi în trei grupe. Etapele bine
diferenţiate şi cu o criză acidozică clară au fost asociate cu cel mai bun
efect terapeutic. Cazurile neameliorate arată schimbări nesemnificative,
fie în starea lor mintală, fie în dinamica proceselor lor nervoase pe tot
parcursul tratamentului.
Profesorul Nikolaev afirmă că terapia are aparent următorul mod
de acțiune:
1. Postul asigură repausul tractului digestiv şi a structurilor sistemului
nervos central care primesc stimuli de la receptorii chemo şi
interoceptivi. Acest repaus ajută la normalizarea funcţiei organelor
respective.
2. Acidoza, provocată prin post şi modul ei de compensare, reflectă o
mobilizare a mecanismelor de apărare prin detoxifiere, care
probabil joacă un rol important în neutralizarea toxinelor asociate
cu procesul schizofrenic. Pe măsură ce acidoza dispare, nivelul
glicemiei crește. PH-ul sângelui rămâne constant după dispariţia
acidozei. Alţi parametri sanguini continuă să rămână constanţi.
Dinamica biochimică în timpul postului este similară la cei cu
afecţiuni mintale şi la cei sănătoşi.
3. Când duce la epuizare acută, postul serveşte ca un stimul puternic
pentru recuperarea ulterioară.
Studii hematologice realizate de Dr. Juli Shapiro de la Departamentul
de Hematologie şi Genetică al Institutului Psihiatric din Moscova au
arătat că postul controlat, departe de a cauza alterări ireversibile ale
tabloului sanguin, stimulează o intensificare izbitoare a proceselor de
regenerare și, prin urmare, a proceselor metabolice. Cercetările Juliei
Shapiro cu privire la dinamica biochimică a postului dezvăluie stimularea
unor importante schimbări în toate sistemele corpului.
S-a dovedit că terapia de post mobilizează proteinele din organism,
iar acest lucru atinge un maxim în a șaptea zi. Când începe perioada de
realimentare, nivelul proteinelor este mai mic decât la începutul postului.
93
Bolnavii schizofrenici au un nivel proteic mai ridicat decât cei care
nu sunt schizofrenici și după post nivelul proteic este normal. După
3-6 luni, la schizofrenici, nivelul proteinelor tinde să crească la
nivelul anterior postului, de aceea ei trebuie să ţină posturi scurte
repetat, pentru a menţine nivelul proteinelor la acelaşi nivel ca şi cei
neschizofrenici.
Transaminazele cresc uşor în timpul postului.
Colesterolul este crescut în a treia până la a cincea zi a postului,
scade în perioada de recuperare și se stabilizează la un nivel normal
după două-trei luni.
Bilirubina crește în a treia până la a cincea zi a postului și revine la
normal în a șaptea - a zecea zi.
Postul are o perioadă periculoasă, în care tromboza poate
apărea la pacienții predispuși, și această perioadă se extinde de la a
șaptea până la a zecea zi. O perioadă similară de pericol apare în a
șaptea până la a douăsprezecea zi a perioadei de recuperare.
Trebuie să se acorde mare atenție pacienților cu antecedente de
tromboză și în acest scop pot fi utilizate anticoagulante. În aceste
perioade, nivelul protrombinei este ridicat deasupra nivelului
dinaintea postului.36
Nivelul de glucoză scade din a treia până la a douăsprezecea zi a
postului și revine la nivelurile premergătoare postului în a douăzecea
până la douăzeci și cincea zi. În perioada de recuperare, nivelul glucozei
revine la normal. Dacă un pacient are hipoglicemie, curba de toleranță la
glucoză este normală la sfârșitul perioadei de recuperare.
Serotonina crește din a șaptea zi până în a cincisprezecea zi, dar
la sfârșitul postului, nivelul este mai mic decât a fost în perioada de
dinaintea postului. O concentrație ridicată de serotonină în stadiul de
dinaintea postului a fost găsită la pacienții schizofrenici, iar o
concentrație scăzută a fost găsită la bolnavii neurologici. Ambele grupuri
ating un nivel optim în timpul postului, iar după post, fiecare grup revine
lent la nivelurile de dinaintea postului.
Histamina și heparina sunt formate ambele în țesuturile care
înconjoară vasele de sânge și în timpul postului se formează cantități
mari de heparină, ceea ce scade nivelul de histamină.
Nivelul de albumină din sânge nu suferă modificări majore în timpul
postului. S-au putut diferenţia trei subgrupuri. Într-un grup, nivelul
albuminei a crescut în timpul postului, iar în al doilea grup, nivelul a
scăzut. Pacienţii din ambele grupuri au obţinut rezultate bune în timpul
postului. În cel de-al treilea grup, nivelul albuminei a rămas stabil, iar

36
La Institutul de Psihiatrie din Moscova sunt folosite frecvent lipitori în locul
anticoagulantelor.
94
acest grup a obținut cea mai mică îmbunătățire. În perioada de
realimentare albumina a revenit la nivelul anterior postului în fiecare
subgrup.
Catecolaminele urinare la oamenii bolnavi au fost găsite mai mici
decât la persoanele sănătoase. În timpul postului catecolaminele cresc la
acelaşi nivel ca la persoanele sănătoase. În timpul perioadei de
realimentare, catecolaminele cresc peste nivelurile premergătoare
postului și sunt menținute ulterior la nivel normal.
În perioada de recuperare, alimentarea se începe lent și cu
mare atenție, după cum urmează:
 Prima zi: 500 ml de suc de fructe combinat cu 500 ml apă, care se
bea foarte lent. Se ia câte o linguriță, care se ţine în gură câteva
minute, apoi se ia altă linguriţă. Un mod ideal de a începe este să
extrageți sucul dintr-o portocală storcând portocala și aruncând
pulpa.37
 A doua zi: un litru de suc limpede, fără apă, care se bea lent.
Cantitatea de un litru se consumă în șapte reprize, la interval de două
ore. Sucul poate varia zilnic.
 A treia zi: se adaugă 100 g de măr răzuit (cu coajă) combinat cu 150
de grame de iaurt sau lapte acru.38 Întreaga cantitate se va împărţi în
5 porţii, care se vor consuma din trei în trei ore. De fiecare dată se va
adăuga câte o portocală.
 A patra zi: același meniu ca în a treia zi, dar se adaugă 50 g de
morcov ras la fiecare din cele cinci mese. Se consumă câte o
portocală la fiecare masă.
 A cincea zi: se adaugă 150 g salată de legume la masa de prânz.
Salata de legume se prepară din legumele disponibile.
 A șasea zi: se adaugă brânza de vacă în cantități foarte mici (100 g
pentru întreaga zi). Numărul meselor se reduc de la 5 la 4. La una
dintre mese se mănâncă şi zece până la cincisprezece grame de
miere. O felie de pâine neagră uscată poate fi consumată în timpul
zilei. Mai pot fi consumate una sau două nuci și cantitatea poate fi
crescută treptat.
 A șaptea zi: La cele de mai sus se adaugă un terci de grâu. Meniul
este crescut treptat și când pacientul pleacă acasă mănâncă o dietă
de fructe, legume și lapte, lapte acru sau iaurt, care să nu
depășească un litru în fiecare zi.

37
Sucul de portocală nu stimulează peristaltismul intestinal, de aceea ar fi de
preferat sucul de măr sau de struguri sau de castravete, etc. Realimentarea se
începe cu alimente laxative
38
De preferat mărul să fie fără coajă, căci nu putem fi siguri dacă nu a fost stropit cu
substanţe chimice. Se poate adăuga şi scorţişoară măcinată.
95
 Se iau patru mese pe zi și mai târziu doar trei. Se poate consuma
100 g de salată cu 10 până la 15 ml de ulei de floarea soarelui. Untul
poate fi consumat începând din a douăsprezecea zi, dar nu trebuie să
depășească 30 g pe zi. Începând cu a zecea zi, se poate consuma şi
smântână, 25 g/zi, pentru a varia gustul dietei. După cea de-a
douăsprezecea zi, portocalele și merele ar trebui consumate în cantități
mari. Mierea poate fi folosită zilnic pentru gustul dulce.
Nu toți pacienții pot rămâne vegetarieni, dar nu trebuie să
mănânce carne cel puțin șase luni. După introducerea cărnii sunt
admise doar porții foarte mici.
În perioada de realimentare clorura de calciu este utilă, în special
dacă pacientul a prezentat vărsături.

Contraindicaţiile postului:
1. Afecţiuni cardiace: Post infarct, tulburări de conducere (blocuri de
ramură), istoric de tromboze
2. Tumori, sarcom
3. Ulcer sângerând
4. Discrazii sanguine (tulburări de coagulare)
5. Boli pulmonare active. Dacă boala nu este în stadiu acut, pacientul
poate începe postul.

Indicaţiile de întrerupere a postului:

1. Dezvoltarea unui ritm cardiac anormal sau creşterea pulsului
permanent,
2. Spasm intestinal sau gastric sau simptome de abdomen acut
chirurgical. Dacă spasmul este funcțional, se poate utiliza atropină și
postul poate să continue.
3. Astm cardiac (Insuficienţă cardiacă stângă),
4. Persistenţa apetitului dincolo de a 3-a până la a 5-a zi,
5. Neefectuarea exercițiilor fizice minim trei ore în fiecare zi.

Infecțiile respiratorii superioare sau răcelile nu reprezintă indicaţii

pentru oprirea postului, deoarece s-a dovedit că, cel mai frecvent,
infecțiile intercurente se vindecă în timpul postului.
Semnele vitale sunt verificate zilnic și electrocardiografia se face în
fiecare zi în timpul perioadei de pericol.
Înainte de a începe postul, se face o examinare minuțioasă.
Aceasta include ECG, radiografie toracică, analiza completă a sângelui
și urinei, iar la pacienții vârstnici examinarea ar trebui să includă şi
investigaţii urologice.

96
 Următoarele cazuri sunt descrise în detaliu, deoarece istoricul,
modul de debut și simptomele sunt similare cu cazurile, pe care le
vedem frecvent.
Pacientul era un bărbat, în vârstă de 22 de ani, pensionat medical,
pe caz de boală. În familia lui nu au mai existat persoane cu boli mintale.
(Dacă se constată că istoricul familial este negativ pentru bolile mintale,
atunci transmisia genetică este exclusă ca factor etiologic.) Dezvoltarea
lui în perioada copilăriei a fost normală. Examenul neurologic era normal,
iar funcțiile sale cognitive normal dezvoltate. Tatăl său a fost descris ca
un bărbat gelos, iar mama lui ca o femeie blândă şi iubitoare. Pacientul a
dezvoltat un interes pentru radio și a început să colecteze tranzistoare.
La 14 ani a experimentat prima sa cădere, descrisă de pacient ca o
„dizolvare a gândurilor sale‖. Și-a revenit spontan. A continuat școala și
în clasa a șaptea s-a alăturat unei societăți pentru prim ajutor, pentru că
a dezvoltat un interes pentru medicină. Mai târziu interesul său s-a
concentrat pe psihologie şi pe lucrările lui Pavlov. A devenit timid și jenat
că oamenii ar putea râde de preocupările sale. Starea lui s-a deteriorat
rapid. Memoria lui a început să-l lase, nu se mai putea concentra și a
devenit incapabil să mai continue studiile. S-a retras de la şcoală şi a
lucrat ca tehnician în telefonie. A devenit paranoic. S-a decis să-şi
părăsească locul de muncă, după o întâlnire de producție, pentru că se
simţea supus discriminării. Şi-a luat un alt serviciu, pe care l-a părăsit din
acelaşi motiv. S-a simțit deprimat și apatic și a crezut că prietenii lui îl
privesc „în mod ciudat‖. La scurt timp după aceea a fost recrutat pentru
serviciul militar, unde a cunoscut o mare teamă și o oboseală
paralizantă, care l-a făcut incapabil să mai facă ceva care să necesite
efort fizic. Apatia i-a crescut, încât nu putea să-și exprime gândurile și
vederea i se înceţoşa când încerca să citească. În 1968 a devenit violent
şi a fost spitalizat. A refuzat să mănânce şi a constatat că s-a simţit mai
bine în cele trei zile de post. Sub tratament cu Clorpromazină starea să
nu s-a îmbunătățit motiv pentru care a fost eliberat din armată și internat
la Institutul de Psihiatrie din Moscova. A fost diagnosticat „schizofrenie,
tip simplu, cu dezvoltare lentă‖ și a început postul terapeutic.
El trăia o mare teamă, o incapacitate de a se ridica din pat
dimineața și un sentiment de epuizare extremă. Se plângea că gândurile
îi curgeau prin cap fără control. Concentrarea și înțelegerea erau grav
afectate. Conversația era dificilă și a avut gânduri și impulsuri suicidare.
Îmbunătățirea a fost resimțită după a treia zi în post, moment în care a
raportat că capul lui se simte limpede, starea lui de spirit era bună şi a
constatat o îmbunătățire a gândirii și că poate comunica mai ușor. L-am
examinat cu ajutorul unui translator în ultima parte a perioadei sale de
recuperare și s-a exprimat astfel: „Mă simțeam plin de apatie, nu mă
puteam concentra și când citeam trebuia să citesc de mai multe ori
97
acelaşi rând ca să-l înţeleg. Când vorbeam cu oamenii nu puteam să-mi
reamintesc ce am spus. Simţeam o oboseală musculară maximă. Când
am fost pedepsit la izolator, în timpul stagiului militar, am refuzat să
mănânc timp de trei zile și am constatat că mă simt mai bine. Am decis
atunci să postesc sau să mănânc foarte puţin. Am citit despre
tratamentul prin post în Revista Știință și Viață și l-am contactat pe
profesorului Nickolaev pentru tratament după eliberarea mea din armată.
Pe perioada postului, din prima zi până în a cincea zi, am avut
dureri de cap. În a cincea zi m-au părăsit sentimentele de tensiune și a
apărut un sentiment de indiferență. Sentimentele mele s-au schimbat
rapid până în ziua a optsprezecea. În ziua a nouăsprezece am devenit
neliniștit și a trebuit să mă plimb prin cameră. În a douăzecea zi am simțit
că ceva s-a schimba înăuntru și că era ceva în capul meu care trebuia
să iasă. După asta m-am simţit mai bine. În cea de-a douăzeci și una zi
am simțit că parcă eram acoperit cu un sac. În a 22-a zi am început să
mă simt mai bine. Simţeam soarele, aerul, pădurea şi nu mă mai
simţeam înstrăinat. A doua zi m-am simțit ca şi cum aş fi explodat și
toate sentimentele mele ostile s-au întors. Medicii au considerat că
întoarcerea acestor sentimente a fost un indiciu că postul trebuie oprit.
Postul a fost încheiat în ziua a douăzeci și șaptea, dar nu aveam poftă
de mâncare. Apetitul s-a îmbunătăţit treptat, la fel şi starea de spirit. Am
simțit bucurie pentru prima dată după mult timp.

Un alt pacient, de 27 de ani, student, din Poznan, Polonia. În

copilărie a avut o dezvoltare normală şi era robust şi atletic. La 15 ani a
devenit nervos şi hiperactiv, iar atitudinea sa faţă de părinţii săi s-a
schimbat brusc. A părăsit casa părintească şi a plecat să locuiască la
bunici. A absolvit liceul și la scurt timp a fost implicat într-o luptă în timpul
căreia a suferit o rană înjunghiată la rinichi. În timpul spitalizării a avut un
episod de euforie care a continuat şi după externare. El se credea o
figură importantă în Academia Cineaștilor și se considera ca fiind foarte
talentat în această formă de artă. El a fost examinat de un psihiatru care
a recomandat spitalizarea, dar mama lui a respins acest sfat. A intrat la
Universitatea din Poznan, dar a constatat că studiul este extrem de dificil
din cauza incapacității de concentrare. Înţelegerea era foarte redusă şi el
era extrem de depresiv. Se simțea părăsit și izolat, dormea toată ziua și
se plimba pe străzile orașului toată noaptea. Apatia lui a crescut, starea
lui generală s-a deteriorat și a fost diagnosticat cu astenie și i s-a dat o
scutire de la școală.
A mers la Moscova şi a fost internat la Institutul de Psihiatrie. La
internare, el a fost descris ca fiind bine orientat, având un discurs
circumstanțial și sentimente de irealitate. El s-a plâns de slăbiciune,
sărăcirea gândirii, slăbirea memoriei și epuizare rapidă, mai ales după
98
lectură. Expresia lui facială era rigidă, vorbirea era monotonă și avea
mari dificultăți în comunicare. Se simțea fără speranță și nu vedea niciun
viitor pentru el însuși. A fost diagnosticat de schizofrenie cu debut lent. A
fost tratat prin hipoglicemie provocată (comă insulinică: 15-156 u de
insulină), dar starea să a rămas neschimbată. A fost consultat de
Profesorul Nickolaev şi transferat în clinica sa. La internare acolo era
orientat temporo-spaţial, dar vorbea încet şi părea depresiv. Principalele
sale acuze erau apatia, oboseala, mintea goală, repetate perioade de
emoție intensă și ambivalență39 mare. Avea tulburări de somn şi o
marcată incapacitate pentru orice muncă.
Postul său a durat 28 de zile. Criza acidozică a început în ziua a
șaptea și după aceea starea de spirit a crescut. Slăbiciunea a apărut în a
șaptea și a opta zi și i-a fost greu să continue postul. A dorit să stea în
pat toată ziua. După a opta zi, glicemia a crescut, pH-ul sângelui său a
rămas constant și starea clinică s-a îmbunătățit semnificativ. În cea de-a
douăzeci și șasea zi a apărut pofta de mâncare, iar în a douăzeci și opta
zi s-a plâns de slăbiciune generalizată. Limba s-a curăţat, postul a fost
încheiat și a început perioada de recuperare.
În a cincea zi de realimentare, pacientul a declarat că se simte
bine, cu capul limpede, gândirea clară și concentrarea îmbunătățită
semnificativ. În cea de-a douăzeci și treia zi de recuperare, s-a simțit
„ajutat foarte mult‖, dar și-a exprimat îngrijorarea că boala ar putea să
recidiveze în viitor și a cerut un scurt post profilactic. Profesorul
Nickolaev a refuzat acest lucru, explicând că, dacă va exersa zilnic, și va
continua hidroterapia și dieta, dacă va duce o viață fără să bea sau să
fumeze, boala nu va recidiva. I s-a recomandat că poate face posturi
profilactice de trei până la cinci zile, dar nu mai mult de 10 zile pe lună.
Într-un interviu, în cea de-a douăzeci și treia zi din perioada de
recuperare, pacientul și-a descris experiențele astfel: „Slăbiciunea a
apărut în a doua zi, a crescut până în a șasea sau a șaptea zi și a
continuat până în a zecea zi (făcea distincție dintre slăbiciune și
oboseală, atunci când l-am întrebat despre deosebirea dintre ele, și a
descris oboseala inactivă a schizofreniei pe care a suferit-o înainte de
tratamentul cu post). În următoarele două zile m-am simțit foarte bine și
după aceea totul s-a îmbunătățit rapid. Când am început să beau suc în
perioada de recuperare lumea s-a schimbat, culorile au devenit mai
luminoase, gândirea a devenit mai ușoară. Nu am mai simţit golul interior
și percepția mea despre lume s-a schimbat complet. Simt că am un viitor
luminos. Nu vreau să mă întorc la școală acum, vreau să trăiesc o viață

39
Ambivalenţă = stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe
și trăiri contradictorii
99
normală, sănătoasă și voi decide mai târziu dacă mă voi întoarce la
școală.
Pacientul a fost încântat să raporteze că l-a convins pe profesorul
Nickolaev să-i dea încă cinci zile de post. Postul a fost reluat după un
laxativ (citrat de magneziu) și a făcut o clismă pe zi timp de câteva zile.
În a zecea zi până în a paisprezecea zi din perioada de recuperare,
pacientul a avut o exacerbare a unora dintre simptomele sale.
Experiența arată că acest lucru apare la majoritatea pacienților și este
legat de absorbția proteinelor în cantitate mare după post. După această
scurtă perioadă, are loc stabilizarea și îmbunătățirea continuă.
Când un pacient din U.R.S.S. este externat din orice spital
psihiatric, rezumatul externării sale este trimis la dispensarul său raional
și este supravegheat pentru o perioadă de 10 ani. Pacientul este vizitat
de doctor, acasă și la locul de muncă. Dacă pacientul rămâne stabil timp
de 10 ani, vizitele sunt întrerupte și pacientul este scos din evidenţe.
Eu (autorul articolului) și asociații mei vom folosi în viitor terapia
prin post în cazurile în care tratamentul ortomolecular nu a dat rezultate.
La pacienţii trataţi prin postul cu apă vom adăuga mega vitamine la dieta
cu fructe și legume descrisă mai sus după 20-30 de zile de realimentare.
Într-o convorbire recentă cu profesorul Nickolaev, acesta a spus că va
folosi şi el mega vitaminele după terminarea perioadei de recuperare. El
consideră că, odată cu adăugarea de mega vitamine la terapia prin post,
se pot îmbunătăți rezultatele la acei pacienți la care postul nu a dat un
rezultat satisfăcător.

……………………………………………………………

Autorul (Dr. Allan Cott) a utilizat tratamentul cu post controlat într-

un proiect de cercetare la Spitalul Gracie Square din New York.
O condiție necesară pentru includerea în proiect a fost ca debutul
schizofreniei să fie de peste cinci ani și un istoric de eșec a tuturor
tratamentelor anterioare. O cerință de bază a fost consimțământul
complet al pacientului și al rudelor sale. Tratamentul a fost aplicat doar
în acele cazuri în care a existat o conștientizare deplină a bolii și
dorința de a suporta acest tratament, deoarece încadrarea în
rigoarea postului necesită cooperarea deplină a pacientului. Dacă
pacientul întrerupea în mod voluntar postul și mânca, tratamentul era
oprit și pacientul era externat din spital.
Pe parcursul tratamentului, pacienţii au rămas activi. Pacienţii
incluşi în această terapie părăseau zilnic spitalul pentru a merge pe jos
în oraș, revenind la odihnă după-amiaza. Ei erau liberi să părăsească
spitalul ori de câte ori doreau. Dacă pacientul nu merge pe jos cel puțin
trei ore pe zi, apare slăbiciunea.
100
 Pacientul trebuie să bea zilnic minim 1 litru de apă, dar poate bea
mai mult dacă dorește. Dacă cantitatea necesară de apă nu este
consumată, postul trebuie întrerupt.
Clisma zilnică și dușul sau baia sunt părți la fel de importante ale
regimului. În timpul dușului sau a băii, pacientul stimulează circulația
periferică folosind un prosop de paie Loofa în loc de buretele de spălat.
Medicamentele folosite de pacienţi sunt reduse treptat și, de obicei,
până la sfârșitul primei săptămâni nu mai necesită medicaţie. Un pacient,
al cărui post s-a încheiat recent în a 29-a zi, avea de un an, ca medicaţie
zilnică, 500 mg de Clorpromazină, 20 mg de Haloperidol și 10 mg de
Trifluoperazină. Aceasta a fost întreruptă în prima săptămână a postului
său.
Pacienții trebuie să renunțe la fumat în timpul postului. Dacă
nu pot face acest lucru până la sfârșitul primei săptămâni a postului
este necesar să întrerupă postul. Majoritatea pacienților, care
fumau, au reușit să renunțe la țigări, chiar dacă anterior postului au
mai încercat să se lase de fumat și nu au reușit.
Întreaga perioadă a postului se suportă relativ ușor.
Problemele apar în perioada de recuperare şi sunt direct legate de
nerespectarea dietei. Supraalimentarea este cauza cea mai
frecventă pentru aceste complicații, care se întâmplă de obicei din a
cincea până în a zecea zi a perioadei de recuperare, când începe
administrarea de proteine. Măsura profilactică evidentă este
respectarea strictă a dietei de recuperare, consumând numai
alimentele indicate în cantitățile specificate. Mâncarea la fiecare
masă trebuie să se oprească înainte să se dezvolte un sentiment de
plenitudine.
Educația pacientului este extrem de importantă, iar această
educație trebuie urmată de memento-uri dese pentru a evita
supraalimentarea.
La unii pacienți, aportul de alimente proteice produce o perioadă de
excitație, tensiune sau insomnie. Medicamentele de somn și doze mici
de medicamente neuroleptice pot fi utilizate timp de câteva zile.
Simptomele dispar în cinci până la șapte zile.
Întreruperea prematură a perioadei de recuperare poate duce la
edemul gleznelor sau la nivelul pleoapelor. Această complicație rezultă
de obicei din utilizarea sării de masă sau a ingestiei multor alimente care
conțin sare, cum ar fi pâine, unt, brânză, nuci, etc. Edemul produce o
senzație de neliniște, dureri de cap și, uneori, o dispoziție proastă. Când
pacientul se întoarce la respectarea strictă a dietei cu aport abundent de
apă, edemul dispare rapid. Administrarea unui cathartic salin (purgative)
contribuie la dispariția edemului.

101
 Experiența autorului se extinde acum la peste 35 de cazuri de
schizofrenie tratate între iulie 1970 și aprilie 1973 și până în prezent 24
de pacienți nu au mai avut recăderi. Trei dintre aceștia au trebuit să
repete un post lung, nouă luni după terminarea postului inițial, deoarece
au recidivat, încălcându-și dieta. Patru pacienți au întrerupt dieta și au
recidivat în psihoză și nu au mai putut relua postul. Acești pacienți au
fost tratați cu medicamente neuroleptice. Zece au rămas stabili după doi
ani, iar doi erau stabili chiar şi după patru ani. Trei pacienți au trebuit să
întrerupă postul prematur înainte de a 15-a zi. Un pacient nu a fost inclus
în aceste statistici, întrucât era încă în timpul postului în momentul scrierii
articolului.
Un studiu recent al statisticilor prof. Nikolaev a relevat că 70%
dintre cei 6.000 de pacienți tratați prin post controlat au obținut o
îmbunătățire atât de semnificativă încât au fost reintegraţi social.
Aceasta reprezintă o realizare inegalabilă în tratamentul schizofreniei,
mai ales pentru acei pacienți care au avut un număr nesfârșit de eșecuri
cu toate formele de terapie. Toți erau bolnavi cronici și se simțeau lipsiți
de speranță în legătură cu viitorul lor. Cei mai mulți dintre ei nu şi-ar mai
fi revenit niciodată, mulți și-ar fi încheiat viața prematur, în timp ce restul,
suferind o alterare majoră, și-ar fi trăit restul vieții lor în secțiile sumbre
ale unui spital psihiatric.

Postul şi fertilitatea40

Locuiesc în Oakville, Canada, cu soţul meu și cu trei copii

încântători. Avem doi băieți (2010, 2014) și o față (2016).
Am avut primul nostru băiețel drag, după ce am încercat prima
dată. Deci ne-am gândit sarcina se poate dobândi uşor. Ne-a luat apoi
trei ani întregi de zdrobirea a inimii și trei avorturi spontane înainte de a
rămâne însărcinată din nou. În acei trei ani am făcut multe cercetări
pentru a găsi câteva răspunsuri. Am fost la specialiști în fertilitate și ni s-
a spus că avem infertilitate secundară inexplicabilă şi că este probabil
legată de vârstă.
Am încercat diferite suplimente, sperând să pot găsi combinația
potrivită de suplimente pentru a ne îmbunătăți șansele de a rămâne
însărcinată. Și, desigur, am devenit expert în identificarea ovulației prin
orice metodă disponibilă pe piață astăzi. Am luat în considerare donația
și adoptarea de ovule.
Dar apoi într-o zi, am început să postesc. Am băut doar apă, fără
mâncare. Nu am întrerupt postul timp de 25 de zile.

40
https://fastingforfertilitysite.wordpress.com/
102
 Mă rugasem pentru un răspuns și apoi mă simțeam obligată să
postesc. Cred în puterea rugăciunii și am auzit că postul este un bun
sprijin al rugăciunii, dar pentru ce este exact postul?
Pare un concept atât de ciudat. Oprește-te din mâncat. De ce ar
face cineva aceasta? Mâncarea te ține în viață. Mâncarea te hrănește.
Viața noastră este centrată în jurul mâncării. De ce ar înceta vreodată o
persoană sănătoasă să mănânce? În societatea noastră, sărind chiar și
o singură masă, este inacceptabil.
În prima zi a postului meu, am descoperit o carte într-o bibliotecă
online care îmi vorbea despre post. Mi-a spus tot ce trebuia să știu.
Chiar nu-mi amintesc cum am dat de această mică carte. Acum văd că
Dumnezeu m-a condus acolo.
Concluzia acelei cărţi a fost aceasta: Postul vindecă. Postul a fost
folosit ca metodă de vindecare de secole. Postul întinerește. Și am
descoperit că reface chiar fertilitatea. Știu că există multe cărți (mai ales
vechi) despre post, dar cea pe care am citit-o în timpul postului a fost
scurtă și perfectă. De atunci am citit și alte cărți despre post, care mi-au
servit la clarificarea unor lucruri, dar „Postul terapeutic‖ de Arnold
DeVries a fost cea de care m-am servit atunci. (―Therapeutic Fasting‖ -
Arnold DeVries)
Băiețelul nostru drag a fost conceput la două săptămâni după
terminarea postului meu de 25 de zile. Aveam 41 de ani când s-a născut
(februarie 2014). Și superba noastră fetiță a fost concepută la două
săptămâni după un post de 10 zile. S-a născut în martie 2016, când
aveam 43 de ani.
Acum am dori un al patrulea copil, așa că mă voi începe un alt post
de 10 zile. Caut alte doamne care să mi se alăture, pentru a le sprijini de
la distanţă. Cu siguranță, va trebui să citiți (cel puțin) cartea „Postul
terapeutic‖ înainte de a porni în această aventură! Nu este pentru cele cu
inima slabă, dar gândiți-vă la premiul de la sfârșit! Voi posti de pe 24
august până pe 2 septembrie 2017. Cine mi se alătură? Sper și mă rog
să fie cel puțin 10 doamne (și 10 copii noi). Te-ai rugat pentru o minune?
Să o facem!

RĂSPUNSURI:

Gravidă după 40 ani,

Gravidă la 40 ani,
Gravidă la 41ani,
Gravidă la 42 ani,
Gravidă la 43 ani,
Gravidă la 44 ani,
Gravidă la 45 ani,
103
Gravidă la 46 ani,
Gravidă la 47 ani,
Gravidă la 48 ani,
Concepție după 40 ani,
Concepție la 40 ani,
Concepție la 40 ani,
Concepție la 42 ani,
Concepție la 43 ani,
Concepție la 44 ani,
Concepție la 45 ani,
Concepție la 46 ani,
Concepție la 47 ani,
Concepție la 48 ani.

Postul în diverse forme şi stadii de

boală canceroasă

Pentru a înţelege, pe deplin, efectul postului în boala canceroasă,

ar fi important să vedem cum apar diverse forme de cancere, pentru că
vindecarea înseamnă a parcurge drumul îmbolnăvirii în sens invers.
Postul cu apă are o durată limitată, după care urmează revenirea la
alimentaţie, dar nu şi la obiceiurile rele. În momentul când conştientizăm
care sunt aceste obiceiuri, ne asumăm din toată inima adeziunea la
principiile sănătoase de viaţă.

Cancerul de sân41
Dr. John McDougall

Cancerul de sân este o proliferare haotică, necontrolată, a unor

celule din ţesutul mamar, care au suferit o degenerare malignă, adică au
suferit modificări majore la nivelul genelor responsabile de moartea
celulară programată, care controlează moartea celulelor îmbătrânite.
Țesuturile mamare sunt sensibile la estrogeni42. Cu cât o femeie
produce mai mult estrogen, cu atât este mai probabil să se dezvolte
cancerul. Această asociere a cancerului de sân cu hormonii de sex
41
http://www.nealhendrickson.com/mcdougall/030200pusavingyourselffromcancer.htm
42
Estrogenii sunt hormoni sexuali produși de regulă de ovar. Ei fac parte din grupa hormonilor steroizi
care sunt produși în parte și de glanda suprarenală, iar în timpul gestației, la mamifere, şi de placentă.
Chiar și testiculul produce în afară de testosteron și cantități mici de hormoni estrogeni. Hormonii
estrogeni naturali sunt: estrona (E1), estradiolul (E2), estriolul (E3) și estetrolul (E4). Acești hormoni
sunt produși în prezent și pe cale sintetică. În organism, testosteronul se poate transforma în estradiol
(E2), în prezenţa unei enzime numită aromatază.
104
feminin este evidentă, cancerul de sân fiind de 100 de ori mai frecvent la
femei decât la bărbați! Boala apare abia după pubertate, iar o viață
menstruală mai lungă înseamnă o probabilitate mai mare de a dezvolta
cancer de sân. Mai mult, dacă o femeie ia pilule contraceptive cu
estrogen, probabilitatea de a dezvolta cancer de sân este mai mare. La
femeile ale căror ovare sunt îndepărtate devreme în viață, riscul de a
dezvolta cancer mamar este mult redus. Acest cancer este aproape
necunoscut la femeile care nu dezvoltă niciodată funcția ovariană. De
asemenea, cantitatea de estrogen din corpul unei femei va influența rata
de creștere a cancerului de sân. Prin urmare, estrogenii par să fie
implicați îndeaproape în apariţia și dezvoltarea cancerului de sân.
În țările bogate, precum Statele Unite, legătura biologică dintre
alimentele și bolile sânului are la bază metabolismul hormonilor produși
în mod natural în corpul uman. Estrogenii sunt produși de ovare, glande
suprarenale și anumite țesuturi ale corpului. După ce au circulat prin
corp, în cele din urmă, acești estrogeni sunt excretați prin intermediul
ficatului în intestin. Pentru a putea fi eliminaţi, estrogenii trebuie să fie
combinați cu săruri biliare, produse de ficat. Dacă nu sunt complexaţi,
estrogenii liberi sunt reabsorbiți în corp prin peretele intestinal. Grăsimile
din alimente favorizează dezvoltarea anumitor specii de bacterii, care au
capacitatea specială de a desface legătura dintre estrogeni și sărurile
biliare. Drept urmare, estrogenii excretați sunt reabsorbiți înapoi în corp.
Rezultatul pe termen lung este un nivel mai ridicat al acestor hormoni la
femeile care mănâncă alimente bogate în grăsimi, care este, desigur,
dieta tipică consumată de oamenii din societățile bogate43.
Un alt motiv pentru nivelurile crescute de estrogen este obezitatea.
A fi supraponderal este o consecință obișnuită a unei diete bogate în
grăsimi, axată pe produse lactate, carne și alte alimente procesate cu
uleiuri. Anumite enzime secretate de ţesutul adipos transformă hormonii
masculini, prezenţi în mod natural într-un anumit grad şi la femei, în
estrogeni. Cu cât o persoană are mai multă grăsime corporală, cu atât

43
A fost studiată concentraţia estrogenilor în sânge, urină și fecale la 10 femei vegetariene și 10
nonvegetariene, aflate în premenopauză, în patru intervale de câte 3 zile, la aproximativ 4 luni distanță
între ele. În fiecare perioadă de studiu a fost notată dieta zilnică pe o perioadă de trei zile şi
concentraţia estrogenilor în sânge, urinară și fecale. Femeile vegetariene au consumat o cantitate de
grăsimi mai mică decât femeile nonvegetariene (30% din totalul caloriilor, comparativ cu 40%) și mai
multe fibre alimentare (28 g pe zi, comparativ cu 12 g). Studiul a demonstrat că există o corelație
pozitivă între greutatea materiilor fecale și excreția fecală a estrogenilor în ambele grupuri. Excreția
fecală a estrogenilor a fost mai mare la femeile vegetariene, greutatea fecală fiind crescută. Excreția
urinară a estriolului (E3) a fost mai scăzută la femeile vegetariene, iar nivelurile plasmatice de estronă
(E1) și estradiol (E2) au fost mai mari la persoanele cu excreția fecală a estrogenului mai redusă.
La femeile vegetariene, activitatea β-glucoronidazei, enzimă a bacteriilor fecale care desface
legătura dintre estrogeni şi sărurile biliare a fost semnificativ mai redusă.
Concluzionăm că, la femeile vegetariene, având o producție fecală crescută, crește excreția fecală de
estrogen concomitent cu scăderea concentrației plasmatice. (N Engl J Med. 1982; 307: 1542–7.)
105
corpul ei va produce mai mult estrogen. De asemenea, pe măsură ce
femeile îmbătrânesc, transformarea androgenilor în estrogeni creşte.44
Estrogenii pot creşte şi ca urmare a absorbţiei lor din alimente. În
fiecare zi, o femeie consumă între 0,5 și 2 kilograme de mâncare. O dată
cu nutrienţii sunt ingerate şi hormonii, printre care şi estrogeni, cu care
au fost hrănite animalele (păsările și viţeii) pentru a crește mai repede. În
unele țări cantități semnificative de reziduuri de estrogen pot rămâne în
alimente și au efecte dramatice asupra persoanelor care consumă acele
alimente. În Puerto Rico și Italia, de exemplu, există cazuri în care băieți
și fete foarte mici și-au dezvoltat sânii, iar fetițele și-au început
perioadele menstruale mult prea devreme din cauza hormonilor din
carnea cu care au fost hrăniți.
Fetele tinere, hrănite cu o dietă bogată în grăsimi, încep prima
menstruație cu aproximativ patru ani mai devreme decât cele hrănite cu
o dietă pe bază de amidon şi conținut redus de grăsimi, adică la 12 ani,
iar nu la 16 ani. Un efect similar de prelungire a perioadei menstruale are
loc şi la sfârșitul perioadei de reproducere. Menopauza începe
aproximativ cu patru ani mai târziu la femeile care urmează o dietă
bogată în grăsimi, comparativ cu cele care preferă dietele cu conținut
scăzut de grăsimi, adică la 50 de ani, față de 46 de ani. Această creștere
a perioadei menstruale este rezultatul efectelor estrogenilor suplimentari
cauzată de grăsimile din dietă. Debutul precoce al menstruației și
menopauza tardivă sunt asociate cu un risc de aproximativ două ori mai
mare de a dezvolta cancer de sân în comparație cu femeile cu o viață
menstruală mai scurtă.
Riscul pentru fetele și, de asemenea, pentru surorile femeilor cu
cancer de sân ca să dezvolte această boală, poate ajunge la 50% în
anumite circumstanțe. O parte din acest risc crescut poate fi urmare a
predispoziţiei genetice, dar cea mai mare parte a acestui risc, ca și în
cazul multor alte boli „de familie‖, este prin transmiterea unor obiceiuri
nesănătoase, prin educație.
44
Scopul acestui studiu a fost acela de a stabili dacă există o relație între concentraţia plasmatică a
([rho] AE1BU), enzima de conversie a androstendionei (testosteron) în estronă, și greutatea corporală
la 50 de femei, aflate în postmenopauză, dintre care 25 aveau adenocarcinom uterin, iar 25 nu aveau.
[Rho] AE1BU a variat de la 0,015 la 0,129, iar greutatea corporală a fost între 47 și 195 kilograme la
cele 50 de femei. Concentraţia medie de [rho] AE1BU la femeile cu cancer uterin a fost 0,051, în timp
ce la femeile fără boală endometrială a fost 0,039. Greutatea medie a pacientelor cu cancer
endometrial a fost de 106 kg, iar cea a femeilor fără boală endometrială a fost de 88 kg. O corelație
semnificativă statistic a fost găsită între [rho] AE1BU și greutatea corporală la ambele grupuri de
femei.
Mai mult decât atât, obezitatea și îmbătrânirea par să acționeze în concordanță pentru a potența
transformarea androstendionei plasmatice în estronă în siturile extraglandulare, deoarece [rho]
AE1BU este considerabil mai mare în rândul femeilor obeze în postmenopauză decât în cazul femeilor
premenopauze cu greutate comparabilă. (MacDonald P. Effect of obesity on conversion of plasma
androstenedione to estrone în postmenopausal women with and without endometrial cancer. Am J
Obstet Gynecol 130:448, 1978)
106
 Cantitățile în exces de anumite tipuri de estrogeni vor suprastimula
creșterea și activitatea țesuturilor sensibile la hormoni, precum cele de la
nivelul sânului. Printr-un mecanism încă nedeterminat, această stimulare
continuă contribuie la modificările canceroase, care dau naștere, în cele
din urmă, unei tumori. Tipurile de estrogeni despre care se crede că sunt
implicați în producerea cancerului sunt estrona (E1) și estradiol (E2).
Estriol (E3) este considerat a fi protector împotriva cancerului.
Mulți specialişti cred că femeile mai tinere cu cancer de sân au
șanse mult mai mici de a supraviețui decât femeile în vârstă. Cu toate
acestea, atunci când sunt luați în considerare toți factorii, faptul că
persoana este tânără nu este neapărat asociat cu un rezultat mai rău.
Aproximativ 20% dintre femeile cu cancer de sân sunt diagnosticate
înainte de menopauză, iar restul de 80% sunt în postmenopauză atunci
când este descoperit cancerul.
Femeile din grupa de vârstă reproductivă s-ar putea întreba dacă
sarcina le-ar putea afecta viața și cancerul. Nivelurile hormonale se
schimbă considerabil în timpul sarcinii și, prin urmare, poate fi anticipată
o schimbare a creșterii cancerului. Din fericire, toate modificările care
apar în timpul sarcinii și alăptării nu par să afecteze negativ
supraviețuirea mamei.45 Avortul, deși este recomandat de unii medici, nu

45
Femeile trebuie sfătuite cu privire la riscul de cancer la sân și trebuie informate că:
1. Există evidenţe care arată o creștere tranzitorie a riscului de cancer la sân în primii trei-
patru ani după nașterea unui copil. Ulterior, riscul pare mai mic decât cel al femeilor care nu au avut
nicio naştere.
2. Există dovezi că riscul de cancer de sân în premenopauză este redus odată cu alăptarea.
Acest efect protector pare să fie cel mai important pentru femeile care au avut perioade prelungite de
alăptare în timpul vieții lor. Femeile cu risc familial ar putea beneficia cel mai mult de alăptare. Întrucât
laptele matern este nutrientul ideal pentru nou-născut, și întrucât alăptarea modifică riscul pentru
cancerul de sân, toate femeile ar trebui încurajate să-și alăpteze copiii.
3. Toate femeile ar trebui încurajate să practice autoexaminarea sânului în timpul sarcinii și în
timpul alăptării.
4. În primele luni de sarcină pacienta trebuie informată că prognosticul nu este modificat prin
avort. Femeile trebuie avertizate că menopauza prematură poate rezulta din tratamente pentru
cancerul de sân, mai ales dacă chimioterapia este administrată pacientelor care au trecut de vârsta de
30 de ani.
5. Femeile tratate pentru cancer de sân și care doresc să rămână însărcinate trebuie să fie
sfătuite că sarcina este posibilă și nu pare să fie asociată cu un prognostic mai prost pentru cancerul
de sân.
6. Deoarece majoritatea recurențelor de cancer mamar apar în termen de doi-trei ani după
tratamentul inițial, pacientele trebuie sfătuite să amâne sarcina timp de trei ani. Dacă pacienta a avut
şi o afectare a ganglionilor limfatici axilari, recomandarea de amânare a sarcinii ar trebui extinsă la
cinci ani, dar această recomandare este doar o opinie. Înainte de a încerca sarcina, o femeie, cu
cancer de sân în antecedente, ar trebui să facă o evaluare oncologică completă.
7. Nu există nicio dovadă că alăptarea crește riscul de recidivă al cancerului de sân și nu
constituie un factor de risc pentru sănătatea copilului. Femeile tratate anterior pentru cancer de sân,
care nu prezintă nici un semn de tumoră reziduală, trebuie încurajate să-și alăpteze copiii.
Michael Helewa, Pierre Lévesque, Diane Provencher, Robert H Lea, Vera Rosolowich, Heather M
Shapiro, Breast Disease Committee and Executive Committee and Council, Society of Obstetricians
and Gynaecologists of Canada: Breast cancer, pregnancy, and breastfeeding; J Obstet Gynaecol
Can. 2002 Feb;24(2):164-80.
107
aduce beneficii semnificative pentru evoluţia bolii.46 Radioterapia și
chimioterapia, însă, pot avea un efect negativ grav asupra copilului
nenăscut.
Boala fibrocistică a sânului, caracterizată prin noduli,
denivelări și durere la nivelul sânului şi care apare când nivelul de
estrogen este ridicat înainte de menstruaţie, este o condiţie
premergătoare cancerului de sân. Cel puțin 50% dintre femeile din
S.U.A. au aceste modificări ale sânilor în anii de reproducere. Boala
fibrocistică se crede a fi rezultatul stimulării sânilor de către estrogeni
împreună cu stimularea ciclică şi de către alţi hormoni feminini. Unele
studii au indicat că femeile cu boală fibrocistică au un risc de
aproximativ trei ori mai mare de a dezvolta cancer de sân. Acest
lucru nu ar trebui să fie prea surprinzător, deoarece stimularea
estrogenică a sânului pare să fie implicată în dezvoltarea ambelor
condiții. Un studiu preliminar a arătat că trecerea la o dietă cu conținut
scăzut de grăsimi nu numai că a redus nivelul de estrogen și a altor
hormoni care stimulează sânul la femeile cu boală fibrocistică, dar a
ameliorat, de asemenea, durerea de sân asociată la toate cazurile
studiate.
Au fost evidenţiate şi alte cauze dietetice ale bolii fibrochistice
ale sânului. Cofeina și substanțele înrudite stimulează țesuturile sânului
și se crede că intervin, în unele cazuri, în producerea acestei boli. Unele
studii indică o ameliorare accentuată a durerii la nivelul sânului și
resorbția nodulilor după îndepărtarea acestor substanțe stimulante.
Din fericire, din toate biopsiile efectuate pe noduli suspecţi,
aproximativ 75% reprezintă boală fibrochistică sau alte tumori
necanceroase şi numai 25% constituie leziuni canceroase.
Mamografia poate detecta o tumoră mai devreme decât o poate
face autoexaminarea. Femeile aflate în postmenopauză care se supun
screening-ului prin mamografie au o scădere a ratei de deces cu o
treime.

46
Pentru a examina relația sarcinii cu supraviețuirea la pacientele cu cancer de sân, am examinat 120
de femei sub 36 de ani de-a lungul unei perioade de zece ani și am identificat 15 cazuri care erau
însărcinate sau care alăptau când a fost diagnosticat cancerul de sân sau care au rămas însărcinate
după tratament. În toate cele 15 cazuri s-a recurs la mastectomie pentru terapie.
Patru din cele zece paciente, care erau gravide sau care alăptau, aveau ganglioni limfatici
pozitivi, la fel ca trei dintre cele cinci care au rămas însărcinate mai târziu. Durata medie de viață a
patru dintre cele șapte paciente cu noduli limfatici pozitivi (57%) a fost de 55 de luni după diagnostic.
La șase paciente, care erau însărcinate sau care alăptau la momentul diagnosticului
supraviețuirea medie a fost de 40 de luni și de 35 de luni la patru paciente, care au rămas însărcinate
mai târziu.
Nu a existat nicio diferenţă semnificativă între chimioterapie, iradiere, imunoterapie sau ablație
ovariană și supraviețuirea ulterioară. Sarcina nu pare să influențeze rezultatul. Supraviețuirea la
pacientele cu ganglioni limfatici pozitivi a depășit ușor așteptările. (M H Max, T W Klamer: Pregnancy
and breast cancer; South Med J. 1983 Sep;76(9):1088-90.)
108
 Pericolul cauzat de radiații este foarte mic, dar este încă prezent,
chiar și atunci când se folosesc echipamente și tehnici adecvate.
Organul uman cel mai predispus la cancer în urma efectelor provocate
de radiații este glanda mamară la femeie. Este chiar mai sensibilă decât
măduva osoasă, plămânul și glanda tiroidă. Studiile efectuate pe diferite
aparate cu raze X au descoperit că doza administrată pentru o
mamografie poate varia de 200 de ori, în funcţie de tehnica și
echipamentul folosit. Dacă o femeie de peste cincizeci de ani decide să
facă mamografii anuale, ar trebui să afle detaliile necesare despre
departamentul de raze X pe care îl alege, vârsta aparatului cu raze X,
dacă echipamentul a fost conceput special pentru mamografie, numărul
de astfel de investigaţii pe care le face departamentul într-un an și
calificările personalului său.
Una dintre cele mai mari îngrijorări cu privire la utilizarea de rutină
a mamografiei este numărul crescut de biopsii generate doar pe baza
screening-ului, care altfel nu s-ar face. Între cinci și zece biopsii se
dovedesc a fi normale pentru fiecare leziune canceroasă care este
depistată în urma biopsiei. Costurile emoționale ale atâtor biopsii
negative sunt departe de a fi banale.
Mamografiile sunt negative de la 10 la 30 la sută dintre cancere.
Prin urmare, mamografia nu exclude cancerul. Pentru toate tipurile de
cancer, diagnosticul se pune numai de către un anatomopatolog, după
examinarea microscopică a țesuturilor îndepărtate chirurgical. Prin
urmare, nodulii suspecţi clinic, în ciuda unei mamografii negative, trebuie
eliminaţi și examinaţi microscopic pentru excluderea prezenței celulelor
canceroase. Din cauza informațiilor incorecte provenite de la o
mamografie, diagnosticul de cancer de sân poate fi de fapt întârziat.
O altă îngrijorare este aceea că unele tumori găsite prin
mamografie și clasificate drept cancer nu au amenințat niciodată viața
pacientelor, deoarece de fapt nu erau adevărate forme de cancer. Atunci
când este revizuit frotiul biopsic de un alt anatomopatolog, la o dată
ulterioară, multe dintre aceste probe primesc un diagnostic non-
canceros. Într-un studiu efectuat pe 506 de tumori mici detectate prin
mamografie și îndepărtate chirurgical, la revizuirea ulterioară, 66 (13%)
au fost reinterpretate ca non-canceroase și alte 22 (4%) au fost
reinterpretate ca fiind la limită. Operația extinsă la aceste femei nu a fost
justificată.
Nouăzeci la sută dintre paciente găsesc singure nodulii. Restul
sunt găsiţi de medici în timpul examinării fizice de rutină.
Autoexaminarea a fost recomandată de ani buni ca mijloc eficient pentru
depistarea timpurie. Un cancer de sân este rareori dureros. Cancerele
sunt de obicei foarte dure și neregulate la palpare și sunt adesea atașate
la țesuturile din jur. Un nodul, care nu este cancer, este mai probabil să
109
fie fraged și moale și să se rostogolească liber sub degete. Un medic cu
experiență nu recomandă biopsii, decât dacă crede că ar putea avea
confirmare pentru cancer. Chiar dacă metoda palpatorie este ieftină,
sigură și la îndemână, dovezile de până acum nu au convins că
autoexaminarea de rutină a sânului salvează vieți prin detectarea
timpurie, din cauza ignorării cauzelor de producere a cancerului.
Programele de screening cresc, de asemenea, cancerofobia în
societatea noastră. O parte din această frică este justificată, deoarece o
serie recentă de autopsii, la femei peste 20 de ani, fără un istoric anterior
de cancer de sân, a dezvăluit că aproape 20% au avut, fără să știe,
cancer de sân invaziv sau leziuni premaligne. Din fericire, doar 10%
dintre femeile din societățile occidentale dezvoltă cancer de sân evident
în viața lor.
În mod obișnuit pentru femeile de peste cincizeci de ani care
consumă dieta americană, bogată în grăsimi, este necesară
autoexaminarea şi mamografia. Cu riscul general prezent, pe care
femeile din Statele Unite îl au pentru dezvoltarea cancerului de sân,
tehnicile de detecție timpurie au beneficii potențiale pentru fiecare
pacientă. Un avantaj indiscutabil este că atunci când un cancer de sân
este găsit prin mamografie sau auto-examinare frecventă, acesta este de
obicei foarte mic și, prin urmare, ușor eliminat printr-o lumpectomie47
evitându-se mastectomia.
Femeile care urmează o dietă cu conținut scăzut de grăsimi
prezintă un risc mult mai mic de a dezvolta cancer de sân și, prin urmare,
mamografia anuală la aceste femei este puțin probabil să fie justificabilă.
În prezent, eforturile pentru reducerea deceselor cauzate de
cancerul pulmonar nu mai sunt axate pe depistarea precoce prin
investigaţii radiologice anuale, ci prin învățarea oamenilor să nu
mai fumeze. Cred că învățarea femeilor să urmeze o dietă cu
conținut scăzut de grăsimi este o abordare mai sigură pentru
prevenirea deceselor prin cancer mamar decât mamografia anuală.
În plus, majoritatea bolilor care afectează bărbații, femeile și copiii
din societatea americană s-ar reduce în incidență dacă oamenii ar
accepta o dietă sănătoasă și ar face şi alte schimbări sănătoase în
stilul lor de viață.

Materiale video accesibile pe youtube48

47
Lumpectomia (numită uneori şi mastectomie parţială) reprezintă îndepărtarea
chirurgicală a unei tumori mici, care poate fi benignă (necanceroasă) sau malignă
(canceroasă). În folosirea curenta a termenului, lumpectomia se referă, în special, la
extirparea unui nodul mamar din interiorul sânului unei paciente.
48
Cuvânt de căutare pe youtube: „Viorica Popescu - 40 de zile de post negru
vindecător. Ziua 1‖
110
Viorica Popescu – cancer de sân
 40 de zile de post negru vindecător. Ziua 1
 Postul negru vindecător de 40 de zile. Ziua 3.
 40 zile de post negru vindecător. Ziua 5
 40 zile de post vindecător, Ziua 8
 40 zile post negru vindecător. Ziua 12
 40 zile de post negru vindecător. Ziua 14
 Postul negru vindecător 40 zile. Ziua 17
 Postul negru vindecător 40 zile,. Ziua 20
 Postul negru vindecător 40 zile. Ziua 26
 40 zile de post negru vindecător. Ziua 31.
 40 zile de Post negru vindecător. Ziua 40.
 40 zile de post negru vindecător au rămas în urmă. Viaţa continuă!
Mai frumoasă ca niciodată!

Cancerul de prostată49

Cancerul de prostată este principalul tip de cancer și a doua cauză

principală de deces prin cancer la bărbați (după cancerul pulmonar).
Omul tipic american are o șansă de 10% să fie diagnosticat cu această
boală și o șansă de 3% să moară din cauza ei. Aproape toți bărbații care
împlinesc vârsta de 100 de ani prezintă dovezi microscopice ale acestei
boli.
Holera, o boală infecțioasă, adesea fatală, s-a răspândit în toată
Anglia începând cu 1831. În acea perioadă, se credea că această boală
provine de la aerul murdar din atmosferă. Patru epidemii grave, care au
secerat zeci de mii de vieți, au avut loc în Anglia de atunci până în 1854,
când un anestezist, John Snow, a rezolvat misterul.
Dr. Snow a observat că distribuția cazurilor de holeră s-a limitat în
mare măsură la persoanele care și-au obținut apa dintr-o singură
fântână, numită Broad Street Pump (pompa de pe strada largă). El a
observat, de asemenea, că din cei 530 de muncitori ai fabricii din strada
Polonă, care se afla la colțul de la Broad Street Pump, doar cinci
persoane au contractat holera; și că nimeni de la atelier nu a băut apa
pompei, căci clădirea avea propria fântână. Printre cei 70 de lucrători
dintr-o fabrică de bere Broad Street, unde bărbaților li s-a acordat o cotă
de bere gratuită în fiecare zi și, în consecință, nu au băut niciodată apă,
nu au existat victime. Aceste descoperiri au dus la identificarea izvorului
sursei de holeră și la scoaterea din uz a puțului, iar epidemia de holeră
s-a încheiat.

49
http://www.nealhendrickson.com/mcdougall/030200pusavingyourselffromcancer.htm
111
 Au trecut aproape 30 de ani înainte de a fi depistată cauza acestei
boli, şi anume bacteria numită Vibrio cholerae. Necunoaşterea exactă a
cauzei nu l-a împiedicat pe Dr. Snow și comunitatea din jurul Broad
Street Pump să ia măsuri care au salvat mii de vieți. Mesajul important
este acela că, chiar și fără a identifica agentul exact care a provocat
boala, s-au salvat de alte îmbolnăviri evitând fântâna. Activitatea
Doctorului Snow reprezintă începutul științei epidemiologiei.
Iată analogia: dieta occidentală este „Broad Street Pump (Pompa
de pe strada largă)‖ - și chiar dacă între oamenii de știință ar putea să nu
fie un acord în privinţa componentei sau componentelor exacte a
alimentelor care provoacă cancerul, toate probele indică legătura dintre
alimente şi cancer. La fel cum nu a trebuit să se știe exact că Vibrio
cholerae a fost agentul ucigaș în epidemia de holeră, ci doar că nu
trebuie să bea apă din pompa de pe Broad Street, tot aşa nu trebuie să
știți cu exactitate care componente alimentare sau ce combinație
provoacă cancer, dar nimic nu vă împiedică să înlocuiţi dieta occidentală
(fântâna infectată) cu o dietă sănătoasă pe bază de plante pentru a vă
feri de cancer.
Legătura dintre dieta și cancerul de prostată este arătată în modul
cel mai convingător prin compararea incidenţei cancerului în diverse părţi
ale lumii. Cancerul de prostată este rar în anumite ţări, unde oamenii
mănâncă o dietă cu conținut scăzut de grăsimi, aproape vegetarian. În
China, incidența de cancerului de prostată este de 120 de ori mai mică
comparativ cu Statele Unite. Pe măsură ce populațiile de chinezi adoptă
dieta occidentală, riscul acestora crește proporțional. Acest lucru a fost
demonstrat într-un studiu recent realizat în China, în care au găsit că
șansa unui om de a dezvolta cancer de prostată a crescut odată cu
aportul crescut de produse de origine animală și grăsimi dietetice, atât
saturate (animale), cât și nesaturate (vegetale). De asemenea, în rândul
asiaticilor străini, riscul de cancer de prostată crește odată cu numărul
anilor de reședință în Statele Unite, precum și cu aportul de grăsimi
saturate (animale).

Fațete nevăzute ale unei diete bogate

Există multe componente ale dietei occidentale, inclusiv grăsimi,
proteine animale, colesterol și substanțe chimice despre care se crede
că inițiază și promovează cancerul. De asemenea, există multe
componente sănătoase, care ne protejează de cancer, precum
antioxidanții și fibrele alimentare, care lipsesc din această dietă bogată.

Produsele lactate
După aproape un secol de comercializare a laptelui de vacă, ca
fiind „cel mai perfect aliment din natură‖, eşti surprins să afli că produsele
112
lactate au fost asociate în mod constant cu un risc crescut de cancer de
prostată. Un articol din iunie 1999 din revista Alternative Medicine
Review a raportat că, la nivel mondial, comparativ cu celelalte produse
alimentare, cancerul de prostată a fost corelat, cel mai mult, cu
consumul de produse lactate degresate. Într-un studiu recent al Școlii
de Sănătate Publică Harvard, consumul ridicat de produse lactate a fost
asociat cu o creștere de 50% a riscului de cancer de prostată.
Chiar dacă mecanismul exact al acestei corelații rămâne
necunoscut, o posibilitate ar fi implicarea vitamina D. Această vitamină
este cunoscută ca protector pentru cancerul de prostată. Consumul de
calciu (precum în cazul lactatelor) scade nivelul circulant al acestei
vitamine, eliminând calitățile sale de protecție.50
Un alt factor implicat în asocierea produsele lactate cu cancerul de
prostată este factorul de creștere insulinic (IGF-1)51, un hormon
puternic de stimulare a creșterii. Acest hormon este crescut în organism
prin consumul de proteine și, în special, proteine animale. Produsele
lactate determină cea mai mare creștere a acestui promotor al
cancerului. Pe de altă parte, s-a descoperit că bărbații vegani au un nivel
cu 9% mai mic de IGF-1 decât bărbații care urmează o dietă cu carne și
produse lactate.
Produsele lactate pot influența, de asemenea, apariţia și creșterea
cancerului de prostată prin conținutul ridicat de substanțe chimice din
mediu pe care îl conţine, prin grăsimea saturată și prin creșterea
nivelului de testosteron.

50
Calciul și laptele degresat par a fi cei mai importanţi factori de risc dietetic pentru cancerul de
prostată, în timp ce roșiile (licopenul) și vitamina D par a fi factori importanți de reducere a riscului.
Giovannucci şi colab. au constatat o creștere semnificativă a cancerului de prostată avansat și
a cancerului de prostată metastatic la subiecții care consumă peste 2000 mg calciu pe zi, comparativ
cu persoanele care consumă mai puțin de 500 mg calciu pe zi. Autorii propun că aportul ridicat de
calciu suprimă conversia de 25 (OH) vitamina D (forma primară de vitamina D în circulație) în 1,25
(OH)2 vitamina D, care are un efect anti-tumoral pentru cancerul de prostată.
A fost determinată cantitatea de roșii necesare pentru a contracara efectul laptelui. Raportul dintre
laptele degresat și roșii (Kcal) este de 2,6 - 2,9 la 1. Astfel, o cană de lapte fără grăsimi (53 kcal/100g),
cu 86 Kcal și 300 mg calciu, ar necesita 29-33 Kcal de roșii (25 kcal/100g) pentru a contracara pe
deplin efectele calciului. În 1983, Grecia a avut 73 Kcal/zi de roșii în alimentația națională și 122
Kcal/zi de lapte degresat. În 1986, rata mortalității prin cancer de prostată pentru bărbații greci cu
vârsta cuprinsă între 65-74 de ani, a fost de 50 de cazuri pe an la 100.000 de locuitori. În Ungaria,
unde consumul de lapte degresat a fost de 102 Kcal/zi, iar cea de tomate a fost de 16 Kcal/zi, rata
mortalității a fost de 117 cazuri pe an 100.000 de locuitori. (William B. Grant: An Ecologic Study of
Dietary Links to Prostate Cancer; Alternative Medicine Review Volume 4, Number 3, 1999)
51
Au fost observate creșteri semnificative ale riscului de cancer de prostată la bărbații cu o statură
corporală mai înaltă sau cu IGF-1 plasmatic crescut. IGF-1 poate influenţa direct tumorigeneza
prostatei prin inhibarea apoptozei (moartea programată a celulelor îmbătrânite) și prin stimularea
proliferării celulare. În plus, IGF-1 îmbunătățește sinteza de hormoni sexuali la nivelul suprarenalei.
Prin urmare, datorită unei creșteri a nivelurilor plasmatice de IGF-1, bărbații cu risc crescut de cancer
de prostată au, de asemenea, testosteronul plasmatic ușor crescut. (R Kaaks 1, A Lukanova, B
Sommersberg: Plasma androgens, IGF-1, body size, and prostate cancer risk: a synthetic review;
Prostate Cancer Prostatic Dis. 2000 Nov;3(3):157-172.)
113
Supraalimentarea
Un aport ridicat de carne roșie și produse lactate a fost asociat cu o
creștere de 2 ori a riscului de cancer de prostată metastatic, în
comparație cu aportul scăzut al ambelor produse, dar nu este clar dacă
conținutul ridicat de grăsimi al acestor alimente sau alte componente
sunt responsabile de apariţia cancerului de prostată. Carnea de vită
poate influența apariţia şi dezvoltarea cancerului prin creșterea nivelurilor
de IGF-1, prin conținutul ridicat de substanțe chimice din mediu, prin
creșterea nivelului de testosteron și prin aditivii alimentari folosiţi pentru
semipreparate.
Prepararea cărnii de animale, inclusiv carnea de la păsările de
curte și pește, la temperaturi ridicate, prin fierbere, coacere sau prăjire,
produce substanțe foarte toxice, cauzatoare de cancer, cum ar fi aminele
heterociclice. Aceste substanțe chimice, create prin tratare termică, pot
deteriora materialul genetic din interiorul celulelor (ADN), provocând
mutații și cancer, inclusiv cancer de prostată. Consumul de legume, în
special broccoli, va crește metabolismul acestor substanțe chimice
cauzatoare de cancer și le va elimina din organism, astfel încât să nu
mai fie periculoase.
Cercetări științifice au descoperit că dietele bogate în grăsimi
cresc riscul de cancer, inclusiv cancerul de prostată. Mecanismele
variază. Alimentele grase au un conținut ridicat de calorii, iar excesul de
calorii promovează cancerul, deoarece favorizează creșterea tuturor
tipurilor de țesuturi, inclusiv creșterea celulelor canceroase. Grăsimile
vegetale suprimă sistemul imunitar, încurajând astfel creșterea
cancerului. Dietele bogate în grăsimi au un conținut ridicat de
contaminanți chimici și cresc nivelul hormonilor - cum ar fi creșterea
producției de hormon masculin, testosteron.
Grăsimile de toate tipurile, inclusiv grăsimile vegetale, inclusiv
uleiul „sănătos‖ de măsline și din semințele de in, sunt oxidate cu
ușurință în molecule extrem de reactive care declanșează o serie de
procese cauzatoare de cancer la nivelul ADN-ului. Din fericire, aceste
reacții sunt oprite de antioxidanți, cum ar fi vitamina E, licopen (care se
găsește în plante pigmentate roșii) și seleniu, găsite în alimentele
vegetale.

Testosteronul
Testosteronul este un hormon sexual produs de testicule. Prostata
are nevoie de acest hormon ca să crească și să funcționeze corect.
Bărbații, care pierd ambele testicule la începutul vieții și care nu fac
tratament de substituţie cu testosteron, nu fac cancer de prostată.
Bărbații cu cancer de prostată au niveluri de testosteron mai mari decât
114
media. Stimularea prostatei de către hormonii masculini favorizează
apariţia şi creșterea cancerului de prostată, în timp ce scăderea
stimulării hormonale previne apariţia cancerului de prostată și va
încetini creșterea unui cancer care s-a dezvoltat deja. Aceste
observații au dus la dezvoltarea de medicamente anti-testosteron
prescrise pe scară largă pentru prevenirea și tratarea cancerului de
prostată.
Cel mai sigur și eficient mod de scădere a hormonilor masculini
este de a încuraja bărbații să mănânce o dietă cu conținut scăzut de
grăsimi şi bogată în fibre.

Substanțele chimice
O serie de substanțe chimice de sinteză influențează dezvoltarea
cancerului de prostată. Organoclorurile, produse pentru prima dată la
începutul anilor 1900, au fost produse pe scară largă începând cu al
Doilea Război Mondial, când au fost folosite ca gaze otrăvitoare.
Acestea includ DDT, dioxină, Agent Orange și alte mii de produse
chimice mai puțin cunoscute. În fiecare an, în America de Nord, se
produc 13 milioane de tone de clor și sunt utilizate pentru clorinarea apei
potabile, producerea materialelor plastice, albirea hârtiei, etc.
Aceste substanțe chimice se mai numesc xenoestrogeni sau
perturbatori endocrini. În ultimii 20 de ani, creșterea documentată a
tulburărilor organelor sexuale masculine, cum ar fi hipospadiile (uretra se
termină la baza penisului), criptorhidismul (testicul nedescendent),
calitatea slabă a materialului seminal, cancerul testicular și micropenis, a
dus la suspiciunea că substanțele chimice din mediu influențează
dezvoltarea anormală a organelor genitale masculine. Creșterea
incidenţei cancerului de prostată poate fi legată şi de aceste substanţe
chimice.
Cu cât este mai mare lanțul alimentar, cu atât concentrația acestor
substanțe chimice este mai mare. Procesul de acumulare a acestor
substanţe, cunoscut sub numele de biomagnificare, are loc prin
depozitarea lor în grăsimea corporală. Deci, când vitele consumă furaje
aditivate, substanțele chimice se concentrează în țesuturile grase ale
bovinelor. După ce mâncăm grăsimea de vită, majoritatea acestor
substanțe chimice sunt depozitate în grăsimea noastră. Se estimează că
80% - 90% din substanțele chimice din organismul nostru provin din
consumul de carne, pește și produse lactate. Consumul unei diete curate
permite organismului epurarea acestor substanțe chimice.

Substanţe protective din alimente

Legumele conțin numeroase substanțe fitochimice, care joacă un
rol protector asupra țesuturilor având numeroase acțiuni
115
anticancerigene. Într-un studiu important, cel mai puternic factor
protector împotriva cancerului de prostată a fost licopenul din roșii.
Acesta acționează ca un antioxidant, prevenind cancerul de prostată.
S-a constatat, de asemenea, că un grup de substanţe fitochimice,
cunoscute sub numele de izoflavone52, inhibă creșterea cancerului de

52
Izoflavonele sunt compuşi polifenolici care posedă activitate atât estrogen-agonistă, cât şi estrogen-
antagonistă, din acest motiv ele sunt clasificate ca şi fitoestrogeni, compuşi derivaţi din plante cu
activitate estrogenică. Izoflavonele sunt principalii flavonoizi aflaţi în legume, în special în boabele de
soia. În soia, izoflavonele sunt prezente ca şi glicozide (legate de o moleculă de glucoză) care odată
cu procesul de digestive sau fermentaţie îşi pierd molecula de glucoză şi se transformă în aglicone.
Acestea includ geinsteina, daidzina şi glicina.
Izoflavonele din soia sunt cunoscute pentru efectul hormon-like datorită structurii similare cu a
17β-estradiolului sintetizat în organism. Estrogenii sunt molecule semnal care îşi exercită efectul prin
legarea de receptori, iar complexul format interacționează cu AND-ul pentru a schimba expresia
genelor estrogen sensibile. Izoflavonele din soia se pot lega preferenţial de receptorul beta, mimând
efectele estrogenului în unele ţesuturi şi antagonizând-ul (blocând-ul) în altele. Oamenii de ştiinţă sunt
interesaţi în studierea selectivităţii tisulare a fitoestrogenilor, deoarece efectele antiestrogenice pot
ajuta în reducerea incidenţei cancerelor hormon dependente (sân, uretră şi prostată); pe când celălalt
efect poate ajuta la menţinerea densităţii minerale osoase şi îmbunătăţirii profilului lipidic. Prin
inhibarea anumitelor enzime implicate în metabolismul estrogenic, izoflavonele pot alerta activitatea
biologica endogena a hormonilor masculini şi feminini;
De asemenea, izoflavonele din soia şi metaboliţii lor au şi activitate biologică care nu este
legată de interacţiunea cu receptorii estrogenici. S-a descoperit şi o activitate de inhibare a tirozin
kinazei, o enzimă care joacă un rol crucial în căile semnal de stimulare a proliferării celulelor
canceroase.
Cantităţile mari (25–50mg/zi) de produse din soia consumate în Asia sugerează o incidenţă
mult scăzută a cancerelor de sân, în contrast cu Europa, America de Nord, Austria/Noua Zeelanda
unde consumul de soia este de 2 mg/zi. Un studiu de cohortă prospectiv asupra Asiaticilor şi a
Asiaticilor Americani (cu un consum de soia mai mare de 20 mg/zi vs. mai puţin de 5 mg/zi) a
concluzionat că cei care trăiesc în Asia au un risc mai scăzut cu 30% de a dezvolta cancer la sân. De
asemenea, unele studii evidenţiază eficiența dietelor bogate în soia, în prevenţia cancerului de
prostată. O rată mult mai crescută a incidentei cancerului de prostate este întâlnită în America, Europa
de Vest şi Nord, Australia şi Noua Zeelandă în comparaţie cu ţările Asiatice, unde dieta de bază este
compusă din boabe de soia, bogate în izoflavone.
Declinul în producţia de estrogen, asociat menopauzei, poziţionează femeile de vârstă medie
în grupa de risc pentru dezvoltarea osteopeniei şi osteoporozei. Unele trialuri controlate, la femeile în
perioada de postmenopauză, au înregistrat îmbunătăţiri ale markerilor de resorbție osoasă şi ale
densităţii osoase sau atenuarea scăderii densității osoase, în cazul celor care au consumat o cantitate
mai mare de alimente din soia, proteine de soia sau izoflavone din soia. Se crede că aceste efecte
sunt legate de concentraţia de daidezină. Un alt studiu recent demonstrează că suplimentarea cu
izoflavone din soia creşte capacitatea de reţinere a calciului la femeile aflate în perioada de
menopauza independent de cantitatea de daidezină.
Studii de cohortă, prospective, realizate pe populaţia Asiatică au investigat legătura dintre o
alimentaţiei bogată în produse din soia şi bolile cardiovasculare, incluzând afectarea ischemică
coronariană, infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral. Japan Public Health Center-based
Study, într-un studiu follow-up pe o perioadă de timp de 13,5 ani, care a urmărit corelaţia dintre
consumul de soia şi accidentele vasculare, la femeile cu vârsta între 40 şi 59 de ani, a pus în evidenţă
că un consum mare de soia a fost asociat cu reducerea riscului de accident vascular cerebral cu 65%
şi de infarct miocardic cu 63%.
O recentă meta-analiză a concluzionat că atât produsele din soia, cât şi izolatul proteic sau
izoflavonele administrate timp de cel puţin o lună până la un an, au adus îmbunătăţiri asupra profilului
lipidic al pacienţilor sănătoşi şi a celor diagnosticaţi cu hipercolesterolemie.
O determinare de mare interes a urmărit corelaţia dintre consumul de soia şi declinului
cognitiv. Studiul a demonstrat că administrarea a 60g de izoflavone are efecte pozitive semnificative
asupra performanţei cognitive şi a stării generale.
116
prostată la șoareci. După ce șoarecii au fost hrăniţi cu produsele de soia,
examinarea la microscop a țesuturilor de prostată a arătat replicarea
redusă a celulelor, creșterea morții celulare și o scădere a numărului de
vase de sânge care merg la tumoare – aceste date indicând o reducere
a cancerului deja constituit. Rata scăzută a cancerului de prostată la
bărbații japonezi este atribuită cantităților mari din substanțe naturale cu
rol protector derivate din diverse plante consumate în combinaţie cu
dieta lor de orez, legume și produse din soia.

Dacă aveți deja cancer, poate ajuta dieta?

Datorită eficacității limitate a tratamentelor actuale pentru cancerul
de prostată, comunitatea medicală a încurajat medicii să recomande
terapii tradiționale, cum ar fi dieta. Astfel terapia dietetică a atins un nivel
bun de acceptare, de vreme ce respectatul Journal of Urology tipărește
că „... modificarea aportului de grăsimi dietetice poate fi o
intervenție promițătoare pentru a preveni evoluția cancerului de
prostată”.53 Această afirmație se bazează pe un studiu realizat pe 384
de bărbați diagnosticați cu cancer de prostată, care a evidenţiat că cei
care au consumat cea mai mică cantitate de grăsime animală au avut un
risc de mortalitate de 33% în comparație cu cei care au avut cel mai
mare aport de grăsime.
Beneficiile unei vieți mai sănătoase pentru bărbații care au deja
cancer de prostată pot fi văzute într-un simplu experiment de laborator.
Celulele canceroase, plasate într-un vas şi apoi acoperite cu serul
(sângele) bărbaților supraponderali, au crescut mai încet, după ce acești

Numeroase studii dovedesc efecte benefice ale consumului de soia în scăderea

simptomatologiei specifice menopauzei.
În concluzie, adăugarea în alimentaţie a produselor din soia, în cantităţi mici, este benefică
sănătăţii, cu condiţia evitării produselor modificate genetic. Soia este deocamdată un aliment destul de
controversat, însă se pare că este sigură atât pentru femei, în cantități uzuale, cât şi pentru bărbați,
dar în cantităţi mai mici. Soia fermentată pare să fie cea mai benefică deoarece în urma acestui
proces scade conținutul de acid fitic, dar se menține conținutul de izoflavone. Soia merită inclusă în
dietă deoarece este alimentul vegetal cel mai bogat în proteine de înaltă calitate şi are o concentrație
mare de Magneziu, Seleniu, Cupru, Potasiu, Fosfor, Fier, Calciu, Piridoxina (Vit. B6), Folat,
Riboflavina (B2), Tiamina (B1) şi Vitamina K.
Soia este o variantă excelentă pentru o alimentație diversificată şi bogată nutritivă. Boabele acestei
plante sunt comercializate sub multe forme, ceea ce ne conferă o şi mai mare posibilitate de alternare
şi variaţie alimentară. Bine cunoscutul lapte de soia poate înlocui laptele clasic, pentru cei care suferă
de intoleranţă la lactoza. Tofu este delicioasă, bogată nutriţional şi cultivată în regim ecologic, se
poate opta şi pentru o variantă de iaurt sau budincă vegetală din soia cu diferite arome. De asemenea,
sosul de soia autentic Tamari, fără zahăr, este o raritate şi dă savoare oricărui preparat Asiatic.
Pastele din soia Bio de la Vitaquell, sunt alternativa perfectă pentru persoanele care urmează o dietă
cu conţinut scăzut de carbohidrați şi o sursă de proteine excepțională, având 45g proteine/100g
produs. Uleiul de soia este cel mai bogat ulei în Vitamina K, vitamină extrem de importantă în
coagularea sanguină, are un conţinut mare de vitamina E, un puternic anti-oxidant, iar pe lângă
acestea are un conţinut scăzut în acizi graşi saturaţi şi este lipsit de colesterol. - Nutriţionist Dietetician
Lorena Crişan - Centrul de Dietetica, Nutriţie Integrativa şi Medicina Complementara "Dr. ALBU"
53
Bairati I: Dietary fat and advanced prostate cancer. J Urol. 1998 Apr;159(4):1271-5.
117
bărbați au urmat, timp de 11 zile, o dietă cu conținut scăzut de grăsimi şi
bogată în fibre și au făcut exerciţii fizice, comparativ cu rata de creştere a
acestor celule canceroase incubate în serul luat înainte de intervenție.
Dieta și exercițiile fizice au produs modificări în sânge și corp care au
inhibat creșterea celulelor canceroase54.
PSA (antigenul specific de prostată) este o glicoproteină care
adesea este crescută în sângele bărbaților cu cancer de prostată. Nivelul
PSA reflectă rata de creștere a cancerului. Un nivel în creștere indică o
progresia cancerului. Într-un studiu pe 3 luni, bărbații cu niveluri ridicate
de PSA, dar fără cancer, care şi-au schimbat dieta, trecând la o
alimentaţie cu conținut scăzut de grăsimi şi bogată în produse din soia,
au avut o reducere medie a nivelului de PSA seric de la 6,9 ng/ml la 5,6
ng/ml. Într-un alt studiu efectuat care a inclus bărbați cu cancer de
prostată, în urma unei diete pe bază de vegetale cu conținut scăzut de
grăsimi, nivelul PSA a scăzut la 8 din 10 bărbați. Durata estimată de
dublare a tumorii a crescut de la 6,5 luni înainte de studiu, la 17,7 luni
după intervenție. Aceste dovezi arată încetinirea ratei de progresie a
tumorii.55
Cercetările în curs ale doctorului Dean Ornish, folosind o dietă
vegană cu conținut scăzut de grăsimi, au avut deja rezultate
încurajatoare pentru bărbații cu cancer de prostată.56
Ar fi logic ca victimele holerei, după ce au aflat adevărul, să nu
mai continue să bea apă din surse infectate, precum pompa de pe
Broad Street, cum tot la fel de logic ar fi ca persoanele cu cancer să
nu mai continue să se hrănească cu brânză şi carne şi alte alimente
nocive.

54
Tymchuk CN: Evidence of an inhibitory effect of diet and exercise on prostate cancer cell growth; J
Urol. 2001 Sep;166(3):1185-9.
55
Saxe GA: Can diet în conjunction with stress reduction affect the rate of increase în prostate specific
antigen after biochemical recurrence of prostate cancer? J Urol. 2001 Dec;166(6):2202-7.
56
Ornish DM: Dietary trial în prostate cancer: Early experience and implications for clinical trial design;
Urology. 2001 Apr;57(4 Suppl 1):200-1.
118
 Postul cu apă urmat de o dietă vegetariană
în managementul limfomului folicular57
Toshia R Myers, Mary Zittel, Alan C Goldhamer
British Medical Journal

Limfomul folicular58
Limfomul folicular este cancerul care se dezvoltă în globulele albe
ale sângelui, sistemului limfatic și măduvei osoasă. Limfomul folicular
este un subtip de limfom non-Hodgkin (LNH). Celulele țesuturilor limfoide
din sistemul limfatic se multiplică în mod necontrolat, ducând la apariţia
unor tumori.
Diagnostic
Simptomele comune ale limfomului folicular sunt: mărirea în volum,
nedureroasă, a ganglionilor limfatici, febră fără o cauză aparentă,
transpiraţii nocturne abundente, oboseală, infecţii și sângerări. La unii
pacienţi, simptomele clinice pot lipsi, diagnosticarea bolii făcându-se pe
baza testelor imagistice sau de laborator. Numărul de globule roşii, albe
și trombocite din sânge scade, iar globulele albe apar mărite.
Diagnosticul poate fi confirmat numai prin biopsia unui ganglion limfatic.
Tratamentul depinde de gradul de extindere a bolii (clasificată în stadii)
Stadiul I şi stadiul II de limfom folicular implică afectarea a unul,
respectiv a doua grupuri de ganglioni limfatici, situați de aceeaşi parte a
diafragmei. Când leziunile au un diametru mai mic de 7,5 cm,
radioterapia are, de obicei, efecte curative. În toate celelalte cazuri, se
recomanda chimioterapie (rituximab), urmată de radioterapie.
Limfoamele foliculare în stadiul III afectează ganglionii limfatici
aflaţi de ambele părţi ale diafragmei sau se extind la un organ din
vecinătate.
Cele în stadiul IV implică extinderea la măduva osoasă sau la alte
organe.

La 23 iunie 2014, o femeie, în vârstă de 42 de ani, s-a prezentat la

medic pentru o formațiune tumorală apărută în regiunea inghinală
dreaptă. Altfel era asimptomatică, negând simptome precum oboseala,
modificări de greutate sau paloare. Pacienta consuma o dietă americană
standard, cântărea 81,6 kg și a avea un indice de masă corporală (IMC)
de 29,4 kg/m2. Nu fumase niciodată tutun, nu consumase droguri ilicite
57
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4680557/pdf/bcr-2015-211582.pdf
https://casereports.bmj.com/content/casereports/2018/bcr-2018-22520.full.pdf
58
https://www.esmo.org/content/download/67396/1215757/file/ESMO-ACF-Limfomul-Folicular-Ghid-
Pentru-Pacienti.pdf
119
și nu era consumatoare cronică de alcool. Tatăl ei a murit din cauza unui
cancer de origine nedeterminată și rudele paterne îndepărtate au avut un
istoric de cancer renal.
Examinarea CT efectuată la 23 iunie 2014 a relevat extinderea
bilaterală a ganglionilor limfatici inghinali, reflectând o schimbare notabilă
față de examenul CT din 29 octombrie 2012, efectuat de rutină. Cel mai
mare ganglion din regiunea inghinală dreaptă măsura 45×20 mm, iar cel
mai mare de pe partea stângă măsura 21×15 mm. Ganglionii limfatici din
lanțurile iliace și pereții laterali pelvici nu erau măriți.
La 11 iulie 2014, s-a efectuat o biopsie a ganglionului limfatic
inghinal stâng, care a confirmat diagnosticul de limfom folicular de grad
scăzut (gradul 1 din 3).
O scanare CT toracică din 15 iulie 2014 a relevat ganglionii limfatici
măriți asimetrici în axila dreaptă, cea mai mare măsurând 28×19 mm.
Pe baza investigațiilor s-a pus diagnosticul de Limfom Folicular de
grad redus stadiul IIIa. Pacienta s-a adresat Clinicii TrueNorth Health
(TNH) pentru un post doar cu apă sub supraveghere medicală.
Înainte de a ajunge la TNH, pacienta a început o alimentație
exclusiv vegetariană și fără sare, ulei, zahăr. La 3 noiembrie 2014,
pacienta a început să postească abținându-se complet de la toate
alimentele și băuturile, cu excepția apei distilate ad libitum, pentru o
perioadă de 21 de zile. În timpul postului cu apă, activitățile pacientei au
fost restricționate, deoarece chiar și activitatea moderată dublează
consumul de energie. În urma supravegherii a peste 15 000 de pacienți
cu post, am observat că activitatea restrânsă reduce frecvența
hipotensiunii arteriale ortostatice, aritmiei, deshidratării și tulburărilor
electrolitice - reacții adverse raportate de alții care au încurajat activitatea
fără restricții în timpul postului. Pacientei i s-a permis să se angajeze în
activități liniștite (de exemplu, cititul cărților, ascultarea muzicii și
vizionarea videoclipurilor instructive), participarea la cursuri educaționale
și participarea la consultații medicale și psihologice. Greutatea,
tensiunea arterială și semnele vitale ale pacientei au fost monitorizate de
două ori pe zi.
Perioada de post cu apă a fost urmată de 10 zile de realimentare
supravegheată, începând,
 în prima zi, cu consumul a 350 ml de supă de legume nesărată la
fiecare 3 ore, 4 porții.
 În a doua zi, pacienta a consumat 350 ml de suc obținut din fructe și
legume proaspete, crude, la fiecare 3 ore, tot patru porții.
 În a treia zi, pacienta consumat o dietă de fructe și legume proaspete,
crude și a fost instruită să mănânce până se satură.
După această perioadă de tranziție, a fost introdusă o dietă cu
alimente vegetale minim prelucrate, inclusiv fructe și legume proaspete,
120
crude, legume la abur și coapte, cereale integrale și leguminoase și
aproximativ 30 g de nuci și alte semințe crude nesărate. Mesele au
exclus carnea, peștele, ouăle și produsele lactate, precum și zahărul,
uleiul și sarea adăugate. Produsele de pâine și alte alimente extrem de
procesate au fost, de asemenea, excluse. Pacientei i s-a permis să
mănânce această dietă vegetariană, cu excepția nucilor și semințelor, ad
libitum și a fost încurajată să continue să consume această dietă și după
externare.
La vizitele de urmărire la 3 luni și 6 luni a fost asimptomatică.
În decembrie 2016, pacienta a efectuat o tomografie cu emisie de
pozitroni (PET), care nu au evidenţiat semne de boală activă, iar vizitele
ei la oncologie au fost reduse o dată pe an.
În noiembrie 2017, pacienta a revenit la TNHC pentru a face o a
doua cură de postul cu apă în scopul menținerii sănătății. Ea a declarat
că, în ultimii 3 ani, a urmat o dietă fără sare, zahăr şi ulei, cu excepții
minime. O examinare fizică de rutină combinată cu hemoleucograma şi
testarea biochimică a indicat o stare generală bună și menținerea
pierderii în greutate, care a avut loc în timpul primului post. De remarcat
este că ganglionii limfatici erau nepalpabili.
În ianuarie 2018, un PET-CT de control a evidenţiat ganglioni
axilari, supraclaviculari și inghinali de aspect normal, fără alte semne de
boală activă, ceea ce indică faptul că pacienta nu mai are criterii de
diagnostic pentru limfom folicular. Regresia inițială s-a menţinut în
următorii 3 ani, fără alte intervenții suplimentare decât schimbarea
dietetică.

Perspectiva pacientei:
Postul meu la TrueNorth a fost una dintre cele mai mari schimbări
și mai inspirate experiențe din viața mea. Știam că se întâmplă lucruri
grozave în interiorul corpului meu și că făceam lucrurile potrivite pentru
mine și familia mea. Nu mă gândeam decât la copiii mei și că ei au încă
nevoie de mine. Familia mea a fost inspirația, forța și motivația mea.
Postul meu cu apă a dus la reduceri incredibile în dimensiunea tumorilor
mele: Când a fost examinată inițial, nodul inghinal drept a măsurat 4,5 ×
2,0 cm, iar acum are 2,6 × 0,3 cm. Nodul limfatic inghinal stâng a
măsurat 2,1 × 1,5 cm, iar acum are 1,1 × 0,2 cm. Nodul axilar drept a
măsurat 2,8 × 1,9 cm, iar acum are 1,5 × 1,0 cm. Aceste rezultate sunt
cu adevărat uimitoare.
Viața în afara Centrului de Sănătate TrueNorth (TNHC) nu este
una ușoară. Societatea, familia și prietenii influențează viața de zi cu zi.
Acest lucru prezintă unele provocări uneori, ca atunci când trebuie să
aplici cu adevărat toate învățările și sfaturile tale din cadrul prelegerilor

121
de la TNHC. Am urmat fiecare sfat pe care mi l-au dat medicii de la
TNHC.
De exemplu, când particip la adunări sociale, mănânc înainte de a
merge acolo pentru a evita să fiu tentată să mănânc alimente, care știu
că nu sunt sănătoase pentru mine. Ceea ce m-a ajutat să rămân pe
drum a fost dorința de a trăi o viață lungă și sănătoasă alături de copii și
de soțul meu. Mă asigur că există mereu alimente proaspete în frigiderul
nostru și evit să cumpărați alimente ambalate și procesate. A avea o
varietate de fructe și legume ușor disponibile mă ajută atunci când îmi
este cel mai foame. Urmăresc rețete ușoare și îmi mențin mâncarea
simplă, dar extrem de sănătoasă, iar acasă există întotdeauna un vas
mare de supă de legume, fasole fierte sau linte. Urmez, de asemenea, o
rutină de post intermitent, cu două mese pe zi, care a oferit rezultate
grozave. Prima mea masă este la 11:30 a.m., iar a doua masă este
adesea înainte de 18:00. A fi conștientă de realizările mele în privinţa
sănătăţii mă ajutat să rămân într-o stare stabilă, deoarece nu vreau să-
mi compromit sănătatea.
Cele mai bune urări pentru cei care vin la TNHC, urmează dieta și
recomandările și își ating obiectivele.

Postul și tratamentul cancerului: raport de cazuri59

Dr. Fernando M. Safdie şi colab.
AGING, December 2009 Vol.1 No 12

Chimioterapia poate extinde supraviețuirea la pacienții diagnosticați

cu o gamă largă de malignități. Cu toate acestea, efectele secundare
cauzate de toxicitate pentru celulele și țesuturile normale limitează
numărul de doze și cantitatea de chimioterapice per doză, ceea ce poate
compromite eficacitatea. De exemplu, cardiotoxicitatea și nefrotoxicitatea
asociate cu medicamentele anticanceroase, prescrise pe scară largă,
precum doxorubicină și cisplatin, limitează potențialul lor terapeutic.
Astfel, reducerea toxicității prin protecția selectivă a celulelor normale,
fără a compromite distrugerea celulelor maligne reprezintă o strategie
promițătoare pentru îmbunătățirea tratamentului cancerului.
Restricția calorică este o intervenție eficientă și reproductibilă
pentru creșterea duratei de viață, reducerea daunelor oxidative,
îmbunătățirea rezistenței la stres și întârzierea/prevenirea îmbătrânirii și
a bolilor asociate vârstei, precum cancerul la diverse specii, inclusiv
mamifere (șoareci, șobolani și primate neumane).

59
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2815756/
122
 Studiile anterioare la om au arătat că restricțiile alimentare zilnice
(postul intermitent) și postul pe termen scurt (5 zile) sunt bine tolerate și
sigure. Copiii cu vârste cuprinse între 6 luni și 15 ani au reușit să
finalizeze 14 până la 40 de ore de post într-un studiu clinic realizat la
spitalul pentru copii din Philadelphia.
Aici, prezentăm 10 cazuri de pacienți diagnosticați cu diferite tipuri
de cancer, care au postit voluntar înainte și după chimioterapie.
Rezultatele prezentate aici, bazate pe autoevaluare și investigații de
laborator, sugerează că postul este sigur și crește posibilitatea ca acesta
să reducă efectele secundare asociate chimioterapiei.
Zece pacienți cu cancer, care au primit chimioterapie, 7 femei și 3
bărbați, cu o vârstă medie de 61 de ani (intervalul 44-78 ani), sunt
prezentaţi în acest raport al seriei de caz. Patru aveau de cancer de sân,
doi cancer de prostată și câte un caz carcinom ovarian, uterin, cancer
pulmonar și adenocarcinom esofagian. Toți pacienții au postit voluntar
între 48 și 140 de ore înainte de chimioterapie și între 5 și 56 de ore
după chimioterapia administrată de medicii oncologi.

Cazul 1 – cancer de sân

Este o femeie de 51 de ani, diagnosticată cu cancer de sân în
stadiul IIA, care a primit chimioterapie adjuvantă constând din Docetaxel
(TAX) și Ciclofosfamidă (CTX). Ea a postit înainte de prima administrare
de chimioterapie. Regimul de post a constat într-o deprivare calorică
completă, timp de 140 de ore înainte și 40 de ore după chimioterapie
(180 ore în total), timp în care a consumat doar apă și vitamine.
Pacienta a finalizat acest post prelungit fără inconveniente majore și a
pierdut 3,5 kilograme, care au fost recuperate la sfârșitul tratamentului.
După post și ciclul de chimioterapie, pacienta a prezentat oboseală
ușoară, gură uscată și sughiț. Cu toate acestea, a putut să-și desfășoare
activitățile zilnice (muncind până la 12 ore pe zi).
În schimb, la al doilea și al treilea tratament, ea a primit
chimioterapie însoțită de o dietă regulată și s-a plâns de oboseală
moderată până la severă, slăbiciune, greață, crampe abdominale și
diaree. De data aceasta efectele secundare au determinat-o să se
retragă din programul de lucru obișnuit.
Pentru al patrulea ciclu, ea a ales să repete postul, dar într-un mod
diferit, adică post 120 de ore înainte și 24 de ore după chimioterapie.
Efectele secundare declarate au fost mai mici, în ciuda toxicității
cumulate din ciclurile anterioare. Numărul globulelor albe din sânge și
numărul absolut de neutrofile au fost ușor mai bune atunci când
chimioterapia a fost precedată de post. Mai mult, nivelul trombocitelor a
scăzut cu 7-19% în ciclurile 2 și 3 (dietă la liber), dar nu a scăzut în
timpul primului și celui de-al patrulea ciclu însoțit de post. După al
123
patrulea ciclu de terapie, combinat cu 144 ore de post, numărul de
neutrofile, numărul de celule albe și numărul de trombocite au atins cel
mai înalt nivel de la începutul chimioterapiei cu 80 de zile mai înainte.

Cazul 2 – adenocarcinom esofagian

Este vorba despre un bărbat caucazian, de 68 de ani, diagnosticat
în februarie 2008 cu adenocarcinom esofagian cu metastază la glanda
suprarenală stângă.
Tratamentul inițial a constat în 5 Fluorouracil (5-FU) combinat cu
cisplatină (CDDP) concomitent cu radioterapie pentru primele două
cicluri. De-a lungul acestor două primele cicluri, pacientul a prezentat
multiple efecte secundare, inclusiv slăbiciune severă, oboseală, vărsături
și neuropatie periferică de gradul 2-3.
În timpul celui de-al treilea ciclu, administrarea 5 Fluorouracil a fost
întreruptă din cauza grețurilor severe și a vărsăturilor refractare. În ciuda
abordării agresive a chimioterapiei și radiațiilor, boala să a progresat cu
noi metastaze spre glanda suprarenală dreaptă, noduli pulmonari, leziuni
metastatice la nivelul osului sacrat pe partea stângă și la nivelul
procesului coracoid evidențiate prin tomografie computerizată -
tomografie cu emisie de pozitron (CT-PET) efectuată în august 2008.
Acestea au determinat o modificare a regimului său de
chimioterapie pentru al patrulea ciclu la carboplatină (CBDCA) în
combinație cu Docetaxel (TAX) și 5 Fluorouracil (infuzie de 96 de ore). În
timpul celui de-al patrulea ciclu, pacientul a ținut un post de 72 de ore
înainte de chimioterapie și a continuat postul timp de 51 de ore după
aceea, consumând doar apă. Motivul pentru postul de 51 de ore post-
chimioterapie a fost de a acoperi perioada de perfuzie continuă de 5
Fluorouracil. Pacientul a pierdut aproximativ 3,5 kilograme, din care 2 kg
au fost reconstituite în primele zile după reluarea dietei ad libitum. Deși
s-a utilizat o combinație de trei agenți chimioterapeutici în timpul acestui
ciclu, efectele secundare auto-raportate au fost constant mai puțin
severe în comparație cu ciclurile în care s-au consumat calorii după
necesități.
Înainte de cel de-al cincilea ciclu, pacientul a ales să repete postul.
În loc să primească infuzia de 5 Fluorouracil timp de 96 de ore, așa cum
a făcut anterior, aceeași doză de medicament a fost administrată în 48
de ore, iar postul a durat de 48 de ore înainte și 56 de ore după

124
administrarea chimioterapiei. Efectele secundare auto-raportate au fost
din nou mai puțin severe decât cele asociate cu dieta ad libitum și
scanarea CT-PET în repaus a indicat un răspuns obiectiv al tumorii, cu
scăderea valorilor standard de absorbție în masa esofagiană,
metastazele suprarenale și în plămân.
De la al șaselea la opt ciclu, pacientul a postit înainte și după
tratamentele de chimioterapie. Postul a fost bine tolerat în toate ciclurile,
iar efectele secundare dependente de chimioterapie au fost reduse, cu
excepția diareii ușoare și a crampelor abdominale, care au apărut în
timpul celui de-al șaptelea ciclu.
În cele din urmă, boala pacientului a progresat, iar pacientul a murit
în februarie 2009.

Cazul 3 – adenocarcinom de prostată

Este vorba despre un bărbat caucazian, în vârstă de 74 de ani,
care a fost diagnosticat, în iulie 2000, cu adenocarcinom de prostată în
stadiul II, scor Gleason 7 și nivel PSA inițial de 5,8 ng/ml.
El a obținut valori nedetectabile pentru PSA după prostatectomie
radicală efectuată în septembrie 2000, dar a cunoscut recurență
biochimică în ianuarie 2003, când PSA a crescut la 1,4 ng/ml. Au fost
prescrise Acetat de Leuprolură împreună cu Bicalutamidă și Finasteridă.
Cu toate acestea, administrarea acestor medicamente a trebuit să fie
suspendată în aprilie 2004 din cauza efectelor secundare severe legate
de privarea de testosteron. Nu au reușit să controleze boala cu terapii
suplimentare, precum Pamoat de Triptorelină, Nilutamidă, Talidomidă,
Ciclofosfamidă și Ketoconazol.
În 2007, nivelul PSA al pacientului a atins 9 ng/ml și au fost
detectate metastaze noi la scanarea osoasă. În ciuda faptului că
Docetaxel (TAX) 25 mg/m2 a fost administrată săptămânal, nivelul PSA

125
a continuat să crească, ajungând la 40,6 ng/ml. Bevacizumab a fost
adăugat la tratament și abia atunci PSA a scăzut semnificativ.
De-a lungul ciclurilor cu chimioterapie pacientul a prezentat efecte
secundare semnificative, inclusiv oboseală, slăbiciune, gust metalic,
amețeli, uitare, insuficiență de memorie pe termen scurt și neuropatie
periferică. După întreruperea chimioterapiei, PSA a crescut rapid.
Docetaxel (TAX) a fost reluat la 75 mg/m2 la fiecare 21 de zile și a fost
completat cu factorul de stimulare a coloniei granulocitice (G-CSF). Din
nou, pacientul a suferit efecte secundare semnificative.
În iunie 2008, chimioterapia a fost oprită. Pacientul a fost înscris
într-un studiu clinic în faza III cu Acetat de Abirateronă, un medicament
care poate bloca selectiv CYP17, o enzimă microsomală care
catalizează o serie de reacții critice pentru biosinteza androgenului
nongonadal. În timpul studiului, nivelurile PSA ale pacientului au crescut
la 20,9ng/dl, ceea ce a determinat reluarea chimioterapiei și G-CSF.
De data aceasta, pacientul a optat pentru post înainte de
chimioterapie. Programul său de post a constat în 60 de ore înainte și 24
de ore după administrarea de droguri. La reînceperea chimioterapiei cu
post, nivelul de PSA a scăzut, iar pacientul a raportat efecte secundare
considerabil mai mici decât în ciclurile anterioare în care a consumat
calorii la liber. A prezentat, de asemenea, mielosupresie redusă. În
ultimele trei cicluri, pe lângă post, pacientul a aplicat testosteron (cremă,
1%) timp de cinci zile înainte de chimioterapie. În consecință, nivelul
PSA împreună cu nivelul de testosteron a crescut dramatic. Cu toate
acestea, 3 cicluri de chimioterapie combinate cu post au redus PSA de la
34,2 la 6,43 ng/ml (figura 4H). Aceste rezultate implică faptul că
activitatea citotoxică a Docetaxel TAX-ului pentru celulele canceroase nu
a fost blocată de post.

126
Cazul 4 – carcinom pulmonar
Este vorba despre o femeie caucaziană, în vârstă de 61 de ani,
care a fost diagnosticată în iunie 2008 cu carcinom pulmonar cu celule
nonsmall slab diferențiate (NSCLC). O scanare PET pentru stadializare a
evidențiat o masă pulmonară hipermetabolică, mai mulți ganglioni
limfatici mediastinali și perihilar pe partea stângă și metastaze la nivelul
oaselor, ficatului, splinei și pancreasului.
Tratamentul inițial a început cu administrarea de Docetaxel (TAX)
75 mg/m2 și Carboplatină (CBDCA) 540 mg, la fiecare 21 de zile. Deși a
urmat o dietă obișnuită, în primele 5 cicluri a pierdut în medie 2
kilograme după fiecare tratament, cel mai probabil din cauza anorexiei
induse de chimioterapie. Pacienta a raportat că a revenit la greutatea
inițială, dar numai după trei săptămâni de la administrarea
medicamentului, chiar înainte de un nou ciclu. Efectele secundare
suplimentare au inclus spasme musculare severe, neuropatie periferică,
oboseală semnificativă, vânătăi ușoare și disconfort intestinal.
În timpul celui de-al șaselea ciclu, care a constat în aceleași
medicamente și doze, pacienta a postit cu 48 de ore înainte și 24 de ore
după chimioterapie. A pierdut aproximativ 3 kilograme în perioada de
post, pe care a recuperat-o în decurs de 10 zile. În afară de oboseală
ușoară și slăbiciune, pacienta nu s-a plâns de niciun alt efect secundar
care a fost observat în timpul celor cinci cicluri anterioare. Efectele
secundare cumulate, cum ar fi neuropatia periferică, căderea părului și
afectarea cognitivă nu s-au remis. În cel de-al șaselea și ultimul ciclu,
pacienta a raportat că puterea să a revenit mai repede după
chimioterapie, astfel încât a putut să parcurgă 3 mile la trei zile după
administrarea medicamentului, în timp ce în ciclurile anterioare, cu dietă
ad libitum, a avut o slăbiciune severă și oboseală care au limitat orice
activitate fizică. Nu s-au observat diferențe semnificative în analiza
sângelui pacientei. Ultima scanare PET efectuată în februarie 2009 a

127
arătat o boală stabilă la nivelul plămânilor și scăderea absorbției la splină
și ficat, comparativ cu examinarea anterioară.

Cazul 5 – carcinom uterin

Este vorba despre o femeie, în vârstă de 74 de ani, diagnosticată
în 2008 cu carcinom seros papilar uterin în stadiul IV. S-au recomandat
chirurgie (histerectomie abdominală totală și Salpingo-Ooforectomie
bilaterală, cu disecție a ganglionilor limfatici) urmată de chimioterapie
adjuvantă. Datorită măririi semnificative a ureterului pe partea dreaptă, a
fost efectuată și nefrectomie dreaptă.
După operație, s-au administrat șase cicluri de Carboplatină
(CBDCA) (480 mg) și Paclitaxel (280 mg) la fiecare 21 de zile.
În timpul primului tratament, pacienta și-a menținut dieta obișnuită
și a prezentat oboseală, slăbiciune, căderea părului, dureri de cap și
disconfort gastrointestinal. În schimb, în ciclurile 2-6, pacienta a postit
înainte și după chimioterapie și a raportat o reducere a gravității efectelor
secundare asociate chimioterapiei. Postul nu a modificat eficacitatea
chimioterapiei, fapt indicat de reducerea cu 87% a markerului tumoral
CA-125 după al patrulea ciclu.

Cazul 6 – cancer ovarian

Aceasta este o femeie caucaziană, în vârstă de 44 de ani,
diagnosticată cu o tumoră ovariană dreaptă (10x12 cm.)
În iulie 2007, histerectomia abdominală totală și Salpingo-
Ooforectomia bilaterală a evidențiat carcinosarcomul stadiului IA al
ovarului, fără implicare a ganglionilor limfatici.
Tratamentul adjuvant a constat în șase cicluri de Ciclofosfamidă și
Cisplatină (CDDP), administrate din iulie până în noiembrie 2007.

128
 În august 2008 un RMN a evidențiat multipli noduli pulmonari noi.
În consecință, a fost inițiată chimioterapia cu Taxol, Carboplatin și
Bevacizumab. Cu toate acestea în noiembrie 2008, un tomograf a arătat
evoluția cancerului.
Tratamentul a fost schimbat cu Gemcitabină plus Docetaxel (TAX)
completat cu G-CSF (Neulasta). După prima doză de Gemcitabină (900
mg/m2), pacienta a prezentat neutropenie prelungită și trombocitopenie,
ceea ce a forțat întârzierea administrării schemei din ziua a 8-a. În timpul
celui de-al doilea ciclu, pacientul a primit o doză redusă de gemcitabină
(720 mg/m2), dar a dezvoltat din nou neutropenie prelungită și
trombocitopenie, provocând din nou întârzierea administrării dozei din
ziua a 8-a.
Pentru al treilea ciclu și ulterior, pacienta a postit 62 de ore înainte
și 24 de ore după chimioterapie. Pacienta nu numai că nu a avut
dificultăți în ținerea postului, dar a avut și o recuperare mai rapidă a
numărului de celule din sânge, permițând finalizarea regimului de
chimioterapie (Gemcitabină 720mg/m2 în prima zi, plus Gemcitabină 720
mg/m2 și Docetaxel (TAX) 80mg/m2 în ziua 8).
În timpul celui de-al cincilea ciclu, ea a postit sub același regim și a
primit o doză completă de gemcitabină (900 mg/m2) și TAX.
Hemoleucograma a evidențiat o îmbunătățire constantă a parametrilor în
timpul ciclurilor în care chimioterapia a fost combinată cu postul. În timpul
primului și celui de-al doilea ciclu (dietă la liber) gemcitabina a indus
singură trombocitopenie prelungită, care a durat 11 și respectiv 12 zile
pentru a se recupera, dar în urma primului tratament combinat post
asociat cu gemcitabină (al treilea și ciclurile ulterioare), durata
trombocitopeniei a fost semnificativ mai scurtă.

Cazul 7 – adenocarcinom de prostată

Este vorba despre un bărbat, în vârstă de 66 de ani, care a fost
diagnosticat în iulie 1998 cu adenocarcinom de prostată, scor Gleason 8.
Un studiu Prosta Scint, efectuat în același an, a arătat o absorbție
pozitivă a radiotrasorului în ganglionii limfatici iliaci pe partea dreaptă, în
concordanță cu stadiu D1 al bolii. Pacientul a fost tratat cu Leuprolidă,
Bicalutamidă și Finasteridă.

129
 În decembrie 2000, boala a progresat. El a început pe un al doilea
ciclu cu Acetat de Leuprolidă și a primit, de asemenea, radioterapie.
În aprilie 2008, o scanare Combidex a evidențiat o masă pelvină de
3 x 5 cm și hidronefroză stângă, care a determinat inițierea
chimioterapiei Docetaxel (TAX) completată cu G-CSF (Neulasta).
Pacientul a primit 60-75 mg/m2 TAX timp de 8 cicluri. În toată această
perioadă, pacientul a postit 60-66 ore înainte și 8-24 ore după
chimioterapie. Efectele secundare din timpul postului au inclus slăbiciune
și o scădere a tensiunii arteriale. Efectele secundare auto-raportate
asociate chimioterapiei au constat din neuropatie senzorială de gradul
unu. Nivelurile neutrofilelor, leucocitelor, trombocitelor și limfocitelor ale
pacientului au rămas la intervalul normal pe parcursul tratamentului, deși
a dezvoltat anemie. Nivelurile de PSA au scăzut constant, ceea ce
sugerează că postul nu a modificat beneficiile terapeutice ale
chimioterapiei.

Cazul 8 – cancer de sân

Este vorba despre o femeie, de 53 de ani, care a fost diagnosticată
cu cancer de sân IIA în stadiu (HER2 +) în 2008. După o procedură de
lumpectomie60, a primit 4 cicluri de chimioterapie adjuvantă cu Docetaxel
(TAX) 75 mg/m2 și Ciclofosfamidă (CTX) 600 mg/m2, la fiecare 21 de
zile. Pentru toate cele 4 cicluri pacientul a postit 64 de ore înainte și 24
de ore după administrarea chimioterapiei. Efectele secundare auto-
raportate au inclus slăbiciune ușoară și deprecierea memoriei pe termen
scurt.

Cazul 9 – cancer de sân

Este vorba despre o femeie de 48 de ani, diagnosticată cu cancer
de sân. Chimioterapia adjuvantă a constat în 4 cicluri de Doxorubicină

60
Lumpectomie – se recomandă în cazul tumorilor mai mici. În timpul lumpectomiei, chirurgul
îndepărtează tumora și o marjă mică de țesut sănătos din jur. De obicei, intervenția este rezervată
pentru tumori mici, în stadiu incipient.
130
(DXR), 110 mg/doză combinate cu Ciclofosfamidă (CTX) 1100 mg/doză
urmată de Paclitaxel săptămânal și Trastuzumab timp de 12 săptămâni.
Înainte de primul tratament chimioterapeutic, pacienta a postit 48
de ore și nu a raportat efecte adverse.
În timpul celui de-al doilea ciclu și ulterior, pacientul a postit 60 de
ore înainte de chimioterapie, urmat de 5 ore după administrarea
medicamentului. Nu a raportat nicio dificultate în efectuarea postului.
Deși a prezentat alopecie și slăbiciune ușoară, pacientul nu a suferit de
alte reacții adverse raportate frecvent şi asociate cu aceste medicamente
chimioterapice.

Cazul 10 – cancer de sân

Este vorba despre o femeie în vârstă de 78 de ani diagnosticată cu
cancer de sân HER2 pozitiv. După mastectomie, s-au prescris șase
cicluri de chimioterapie adjuvantă cu Carboplatin (CBDCA) 400 mg, TAX
(75 mg/m2) completat cu G-CSF (Neulasta), urmat de 6 luni de
Trastuzumab. Pe parcursul tratamentului pacienta a postit înainte și
după administrarea chimioterapiei. Deși pacienta a adoptat regimuri de
post de lungime variabilă, nu au fost raportate efecte secundare severe.
Numărul de leucocite, neutrofile, trombocite și limfocite au rămas la
niveluri normale pe parcursul tratamentului, dar a dezvoltat anemie.

Recomandările dietetice în timpul tratamentului împotriva

cancerului se bazează pe prevenirea sau inversarea deficiențelor de
nutrienți în scopul păstrării masei corporale, care este deficitară, și
minimizarea efectelor secundare legate de nutriție, cum ar fi scăderea
apetitului, grețurilor, modificarea gustului sau alte simptome intestinale.
În consecință, pentru pacienții cu cancer care au fost slăbiți de ciclurile
de chimioterapie anterioare sau sunt emaciați, mulți oncologi ar putea
considera că o strategie bazată pe post este potențial dăunătoare. Cu
131
toate acestea, studiile pe culturi de celule și modelele animale indică
faptul că postul poate reduce efectiv efectele secundare chimioterapice
prin protejarea selectivă a celulelor normale. În urma publicării acestei
lucrări pre-clinice, mai mulți pacienți, diagnosticați cu o mare varietate de
cancere, au ales să facă post înainte de chimioterapie și au împărtășit
experiențele noastre cu noi. În acest grup eterogen de bărbați și femei,
postul a fost repetat în siguranță în mai multe cicluri până la 180 de ore
înainte și/sau după chimioterapia. Simptomele minore care au apărut în
timpul postului au inclus amețeli, senzație de foame și dureri de cap la
un nivel care nu a afectat activitățile zilnice. Greutatea pierdută în timpul
postului a fost recuperată rapid la majoritatea pacienților și nu a dus la
vreun prejudiciu detectabil.

Impactul alimentaţiei asupra Diabetului Zaharat

prezentare de caz61
Dr. Anton Ioan,

Obiectiv:
Urmărirea efectului regimului lacto-vegetarian, asupra echilibrului
glicemic la o persoană diabetică insulinonecesitantă.
Material şi Metodă:
Persoana luată în studiu este de sex feminin, în vârstă de 55 ani,
supraponderală, hipertensivă de la 21 ani şi diabetică de la 53 de ani,
aflată în dezechilibru glicemic la o doză de insulină de 72 U, administrată
în trei prize. Regimul alimentar anterior a respectat indicaţiile medicului
diabetolog. Noul regim, lacto-vegetarian, a constat din alimente cu 5%
glucoză şi uneori lapte şi brânză. Până la stabilizarea profilului glicemic
al pacientei, s-a determinat glicemia înaintea fiecărei mese (dimineaţa, la
prânz şi seara), apoi glicemia a fost luată o dată pe zi. Rezultatul
glicemiei era comunicat telefonic celui care coordona tratamentul şi
stabileau de comun acord doza de insulină şi regimul alimentar.
Rezultate:
 Reducerea dozei de insulină de la 72 U la 6U/24h;
 Scăderea dozelor de antihipertensive;
 Scăderea ponderală.
Discuţii:
Din urmărirea profilului glicemic, s-a observat că regimul vegetarian
şi ulterior lacto-vegetarian a ajutat stabilizarea glicemiei la doze de
insulină din ce în ce mai mici. Scăderea dozelor de insulină iniţial s-a

61
Lucrarea a fost prezentată la Congresul Societăţii Române de Diabet în septembrie 2010
132
făcut adaptat la regimul hipoglucidic şi apoi impus de apariţia
hipoglicemiilor. Cantitatea de proteine animale din regim a fost calculată
în funcţie de stabilitatea profilului glicemic. Starea pacientei s-a menţinut
bună pe perioada regimului.
Concluzii:
1. Urmărirea profilului glicemic şi regimul lacto-vegetarian au
permis echilibrare glicemică şi reducerea treptată a insulinei.
2. Scăderea ponderală şi reducerea necesarului de
antihipertensive susţin, o dată în plus, restabilirea echilibrului metabolic.

M.N. din mediul urban, în vârstă de 55 ani, prezintă de la vârsta de

21 de ani (1976), din timpul primei sarcini, valori crescute ale tensiunii
arteriale pentru care a urmat tratament antihipertensiv. Sub tratament,
cele mai mari valori tensionale înregistrate au fost 180 mm Hg.
În 1994 (39 ani) a suferit primul accident vascular cerebral în
teritoriul sylvian drept, manifestat prin hemipareză stângă, însoţită de
tulburări de vorbire. Sub tratament anticoagulant şi neurotrofic
simptomatologia neurologică s-a remis. Deşi de la primul AVC a urmat
un tratament mai riguros pentru tensiunea arterială, incluzând Norvasc şi
Nitropector, din 1994 până în 2004 pacienta a avut repetate accidente
vasculare cerebrale ischemice tranzitorii manifestate prin fenomene
paretice la nivelul hemicorpului stâng +/- tulburări de vorbire, care se
remiteau spontan în scurt timp. În 2004, în cursul unui puseu de
hipertensiune (Tensiunea arterială sistolică = 240 mm Hg), pacienta a
făcut un AVC ischemic în teritoriul carotidian stâng manifestat prin
hemipareză dreaptă. De la acest episod tratamentul antihipertensiv a
constat din Tertensif 1cp/zi, Micardis 40 mgx2/zi, Auronal 10 mg/zi. După
acest incident nu au mai reapărut AVC – urile tranzitorii.
În ianuarie 2008 cu ocazia unui control medical de rutină
descoperă valori crescute ale glicemiei, 287 mg% la laborator și 318
mg% la internarea efectuată imediat după aceea. Celelalte analize au
indicat următoarele: VSH = 25 mm/1h; HB = 14,4 g%; Ht = 43,1% ; Fe =
89 mg %; T.Q. = 17 sec; T.H. = 67 sec; I.P. = 70% ; INR = 1,29; TGO =
27 U/L; TGP = 33 U/L; GGT = 27 U/L; FA = 306 U/L; Bilirubina Directă =
0,39 mg%; Bilirubina Indirectă = 0,78 mg%; Colesterol = 375 mg%;
Trigliceride = 438 mg%; HDL = 51 mg%; Glicemie = 318 mg%
Având în vedere antecedentele patologice şi evidenţierea
ecografică a unei steatoze hepatice s-a optat pentru introducerea de la
început a insulinei în tratamentul diabetului. Doza recomandată la
externare a fost 18 u dimineaţa și 22 u seara Insulină Mixtard. La acea
dată greutatea pacientei era 72 kg la o înălţime de 155 cm.
Iniţial valorile glicemice au scăzut, dar ulterior au crescut din nou,
în 2009 ajungând până la 400 mg%. Aceasta a făcut ca doza de insulină
133
să fie crescută şi în loc de două administrări să se recurgă la trei
administrări de insulină (22 U insulină „Novo Rapid‖ dimineaţa, 18 U
insulină ―Novo Rapid‖ la prânz şi 32 u insulină ―Novo Mix‖ seara).
Pacienta a urmat regimul alimentar conform prescripţiei medicale însă,
cu toate acestea, în martie 2010 valorile glicemice au ajuns din nou
crescute. Din 2008, de la descoperirea diabetului şi până în martie 2010
pacienta a crescut în greutate de la 72 kg la 85 kg.
În această fază pacienta a început un regim dietetic bazat în
special pe alimente vegetale cu indice glicemic scăzut. Dintre alimentele
de provenienţă animală consumate, din când în când, pe perioada
aplicării regimului, au fost brânza de vaci şi laptele. Datorită obezității pe
care o prezenta pacienta am considerat că o alimentație cu 5 mese pe zi
(3 mese principale şi 2 gustări) nu poate contribui la scăderea ponderală.
În plus, cu cât cantitatea de alimente este mai mare şi necesarul de
insulină devine mai mare.
Regimul dietetic a fost pus în aplicare astfel. La început au fost
excluse din alimentaţie gustările, iar înaintea fiecărei mese (dimineața, la
prânz și seara) s-a determinat glicemia pe un aparat portabil de folosinţă
personală. Rezultatul glicemiei era comunicat telefonic celui care
coordona tratamentul şi stabileau de comun acord doza de insulină şi
meniul. Concordanţa glicemiei cu doza de insulină administrată şi cu
alimentaţia era verificată cu ocazia următoarei măsurări a glicemiei.

După prima săptămână de regim glicemia a ajuns sub valoarea

de 100 mg%. În ultimele două zile dimineaţa s-a renunţat atât la masa de
dimineaţă cât şi la administrarea dozei de insulină de dimineaţă.
134
Scăderea dozelor de insulină a fost de la 72 U Insulină (18 u dimineaţa,
22 u la prânz Insulină NOVO RAPID şi 32 u seara Insulină NOVO MIX)
la 38 U Insulină (18 U la prânz Insulină NOVO RAPID şi 20 U seara - 10
U NOVORAPID şi 10 U NOVO MIX). Dozele de insulină au fost scăzute
pentru a fi în acord cu regimul hipoglucidic urmat.
În absenţa exceselor alimentare în cursul unei zile glicemia cea
mai mică a fost înregistrată seara. În absenţa mesei de dimineaţă
glicemia pacientei la prânz a fost mai mare sau egală cu cea de
dimineaţă. Scăderea ponderală în prima săptămână a fost de 2 kg. Ca
supliment nutritiv s-a folosit Spirulina 4 g/zi în două prize, iar pentru
detoxifierea organismului clisma cu ceai de Coada Calului.

În a doua săptămână, dozele de insulină au variat între 45 U şi 35

U/zi. În zilele când masa de dimineaţă a fost exclusă glicemia la ora
prânzului a fost mai mare decât glicemia de dimineaţă cu 20 până la 37
mg%. Deci nu a existat riscul de hipoglicemie în absenţa mesei de
dimineaţă. Scăderea ponderală în cea de a doua săptămână a fost de 1
kg.

135
 În a treia săptămână, în absenţa mesei de dimineaţă, glicemiile de
dimineaţă au fost mai mici decât cele de la prânz, exceptând o singură zi
(165 mg% dimineaţa şi 162 mg% la prânz). La aceleaşi doze zilnice de
insulină cele mai mari valori ale glicemiei de seară au fost înregistrate în
ziua când masa de prânz a inclus şi proteine animale (peşte). Scăderea
ponderală în a treia săptămână a fost de 1 kg.

136
 În a patra săptămână doza de insulină a fost scăzută de la 35 la
30 U prin scăderea insulinei rapide din doza de prânz. Scăderea
ponderală în această săptămână a fost de 1 kg.

În a cincea săptămână reintroducerea brânzei şi a laptelui în

alimentaţie a determinat creşterea treptată a glicemiei cu până la 50
mg% faţă de săptămâna anterioară ceea ce a determinat creşterea
dozelor de insulină de la 30 la 35 U/zi. Scăderea ponderală în a cincea
săptămână a fost de 1 kg.

137
 Evoluţia a fost relativ stabilă, iar greutatea a rămas constantă în
săptămâna a şasea.
Apariţia hipoglicemiilor nocturne în săptămâna a şaptea a făcut
necesară măsurarea glicemiei de seară şi scăderea dozei de insulină la
sfârşitul săptămânii a şaptea. Hipoglicemia a fost rezolvată prin ingestia

138
de glucide. Optim s-a dovedit a fi scăderea insulinei rapide atât din doza
de seară cât şi din cea de prânz.

139
 Pe parcursul săptămânilor 8, 9 şi 10 glicemia a variat între 159 şi
76 mg%. Scăderea ponderală a fost de 1 kg/săptămână.
Pacienta a continuat un regim de viaţă asemănător. După un
interval de timp de la ajustarea dozelor, glicemia se stabiliza la valori
normale, apoi menţinându-se acelaşi regim, glicemia, în special cea de
seară, scădea până la apariţia hipoglicemiei nocturne, ceea ce făcea
necesară scăderea în continuare a dozelor. Reducerea se făcea prin
scăderea insulinei rapide atât din doza de prânz cât şi din doza de seară.

După 6 luni de regim alimentar profilul glicemic arată menţinerea

glicemiei la valori normale chiar în condiţiile scăderii dozelor de insulină
până la 6 unităţi Insulină Novo Mix, administrată doar seara. Greutatea a
scăzut lent menţinându-se mult timp în platou. Totodată a scăzut şi
necesarul de medicaţie antihipertensivă, tensiunea arterială fiind
controlată în prezent cu Micardis 40mg/zi faţă de 40mgx2/zi şi Auronal
10 mg/zi. Dintre medicamentele antihipertensive s-a renunţat la

140
Tertensif. De asemenea frecvenţa cardiacă s-a stabilizat în jurul valorii
de 60 bătăi/min, la început fiind între 90 şi 100 bătăi/min.

DISCUŢII
La persoana în cauză, în cursul unei zile, cele mai mari glicemii s-
au înregistrat dimineaţa. Iniţial, când valorile glicemiei de dimineaţă erau
mari am recomandat consumarea unui grape-fruit, pentru a se putea
administra doza de insulină, însă pe măsură ce valorile s-au apropiat de
normal, pentru scăderea greutății, am preferat să renunţăm atât la masa
de dimineaţă cât şi la administrarea dozei de dimineaţă de insulină atât
timp cât toleranţa pacientei a fost bună. În absenţa micului dejun, la
valori ale glicemiei uşor crescute, la un pacient cu diabet zaharat de tip II
nu există riscul unei hipoglicemii şi de asemenea nici al unei
hiperglicemii. În cazul de faţă, chiar în absenţa micului dejun, în condiţiile
unor eforturi fizice obişnuite, fără administrarea insulinei de dimineaţă,
glicemiile la prânz au fost iniţial mai mari decât cele de dimineață, dar
numai cu maximum 40 mg%. Acest fenomen l-am considerat posibil prin
mobilizarea rezervelor de glucoză ale organismului sub influenţa
celorlalţi hormoni implicaţi în reglarea glicemiei. Efectul renunţării la
masa de dimineaţă s-a văzut seara prin scăderea glicemiei până la
valorile normale.
Doza zilnică minimă de insulină care să menţină glicemia cât mai
aproape de normal a fost atinsă în condiţiile unui regim preponderent
vegetarian. Adaosul de alimente de provenienţă animală (lapte, brânză)
a condus la creşterea glicemiei în absenţa ajustării dozelor. Starea
pacientei s-a menţinut bună pe toată perioada regimului.
Regimul de mai sus nu este un regim şablon. Urmărind principiul
pe care se bazează regimul (carbohidraţi cu IG scăzut în cantitate mare
şi proteine în cantitate mică), în funcţie de toleranţă, nivel de activitate,
status-ul ponderal şi severitatea dezechilibrului glicemic, pacientul în
colaborare cu medicul curant, vor stabili numărul meselor, tipul şi
cantitatea de alimente, precum şi tratamentul hipoglicemiant astfel încât
toleranţa pacientului să fie cât mai bună.
Dacă în cazul de faţă regimul este lacto-vegetarian şi destul de
sever, în alte cazuri, după stabilizarea glicemiei prin regim vegetarian,
glicemiile au fost menţinute la valori normale chiar în prezenţa
consumului de proteine animale inclusiv carne şi uneori fără a fi necesar
tratament hipoglicemiant (la cei trataţi cu antidiabetice orale).
La pacientul diabetic variaţiile metabolice şi implicit ale profilului
glicemic sunt destul de mari de la o persoană la alta şi de aceea nu pot fi
luate în discuţie regimurile prestabilite. De aceea monitorizarea glicemiei
înainte de mesele principale este o necesitate şi în acelaşi timp un ajutor
în alegerea regimului alimentar cel mai potrivit pentru un diabetic. Pentru
141
a se obţine un echilibru metabolic trebuie efectuat, pe o perioadă
determinată, o monitorizare a glicemiei înainte de masele principală, pe
baza căreia pacientul va învăţa, pe proprie experienţă, ceea ce îl ajută şi
ceea ce îi dăunează.
În condiţiile unui astfel de regim, dacă glicemiile se menţin mari,
înseamnă că există şi alte boli asociate, care necesită tratament
adecvat. Cancerul asociat cu diabetul zaharat îngreunează stabilizarea
glicemiei prin regim vegetarian.
De asemenea, după un astfel de regim, valorile glicemice cresc din
nou în caz de abuz alimentar.
Stabilitatea profilului glicemic în condiţiile unui regim care să
necesite cantităţi minime de insulină va crea organismului posibilitatea
refacerii pancreasului, ceea ce va determina scăderea dozelor de
antidiabetice.
În literatură este cunoscut faptul că necesarul cel mai mic de
insulină endogenă este atins în condiţiile unui regim alimentar bogat în
hidraţi de carbon cu încărcătură glicemică mică în asociere cu o cantitate
medie de proteine.

ALIMENT CONSUMAT NIVELUL DE NIVELUL DE

INSULINĂ GLUCAGON
Exclusiv proteine ++ ++
Exclusiv grăsimi Fără Fără modificări
modificări
Proteine şi grăsimi ++ ++
Exclusiv carbohidraţi +++++ Fără modificări
Carbohidraţi şi grăsimi ++++ Fără modificări
Carbohidraţi cu IG ridicat şi ++++++++ +
proteine în cantitate mică
Carbohidraţi cu IG mic şi ++ +
proteine în cantitate mare
Carbohidraţi cu IG mic şi +++ ++
proteine în cantitate medie
Carbohidraţi cu IG mic şi ?? ??
proteine în cantitate mică
(mâncare de post)
Holford Patrick: Dieta cu încărcătură glicemică scăzută HOLFORD;
Editura BIC ALL - Bucureşti 2007

Prin analiza şi a altor diabetici de tip II, în condiţiile unei alimentaţii

cu hidraţi de carbon cu încărcătură glicemică mică în cantitate mare şi
proteine în cantitate redusă, au fost obţinute rezultate similare. După

142
echilibrarea glicemiei prin regim alimentar, se poate trece şi la un regim
de post cu apă, pentru faptul că asociat diabetului zaharat există, de
multe ori, şi alte boli manifeste sau aflate într-un stadiu latent,
asimptomatic. Aceste boli, în măsura în care se agravează, devin factori
perturbatori ai echilibrului glicemic.

CONCLUZII:
1. Doza zilnică minimă de insulină, cu care s-a reuşit să se menţină
glicemia cât mai aproape de normal, a fost atinsă în condiţiile unui regim
preponderent vegetarian.
2. Monitorizarea glicemiei înaintea fiecărei mese a făcut posibilă
stabilirea profilului glicemic. Cunoscându-se acest profil s-a putut acţiona
atât asupra dietei cât şi asupra dozelor de insulină fără perturbarea
echilibrului glicemic.
3. Scăderea ponderală şi reducerea necesarului de antihipertensive
susţin, o dată în plus, restabilirea echilibrului metabolic.

Regimul de restricţie calorică

în boala astmatică62
Dr. James B. Johnson şi colab.

Astmul este o tulburare din ce în ce mai frecventă şi este

responsabil de o morbiditate și mortalitate considerabilă. Deși obezitatea
este un factor de risc pentru astm, iar pierderea în greutate poate
îmbunătăți simptomele, mulți pacienți nu respectă dietele cu conținut
scăzut de calorii.
Zece persoane cu astm, cu IMC> 30, au ţinut, timp de 8 săptămâni,
un regim alimentar de restricţie calorică intermitentă. După o perioadă de
pregătire de 14 zile, toţi care au aderat la acest regim, în ziua de
restricţie calorică au avut un aport alimentar de 320 calorii femeile şi de
380 calorii bărbații, sub formă de shake-uri (mai puțin de 20% din aportul
normal de calorii). În cealaltă zi, participanţii la studiu mâncau ad libitum,
adică în mod normal, până la saţietate, dar fără a atinge
supraalimentarea. Subiecților li s-a permis să ia vitaminele și
suplimentele pe bază de plante, pe care le luau şi înainte de studiu.
Nouă dintre pacienţi au fost complianţi la dietă și au slăbit în medie
8% din greutatea lor inițială. Nivelul seric de acid β-hidroxibutic a crescut,
iar de cel de leptină a scăzut în zilele de restricţie calorică, ceea ce
62
James B. Johnson: Alternate Day Calorie Restriction Improves Clinical Findings and Reduces
Markers of Oxidative Stress and Inflammation în Overweight Adults with Moderate Asthma; Free
Radic Biol Med. 2007 March 1; 42(5): 665–674.
143
indică o schimbare a metabolismului energetic în sensul utilizării acizilor
grași și confirmă respectarea dietei.
Toți cei 9 subiecți au prezentat o îmbunătățire a astmului. Într-un
studiu clinic recent efectuat pe 1414 pacienți cu astm, care erau trataţi fie
cu Fluticosonă propionat, fie cu Montelucast, s-a observat o îmbunătățire
de 47% a scorului ACQ și 25% a scorului mini-AQLQ. Studiul pe
pacienţii cu restricţie calorică intermitentă a evidenţiat o îmbunătățire de
54% a scorului ACQ și de 61% a scorului mini-AQLQ. Această
ameliorare a apărut în săptămânile 3-4, când pierderea în greutate a fost
de doar 4%. Deși pierderea în greutate indusă de medicamente sau
chirurgicală este asociată cu grade similare de îmbunătățire a calității
vieții, pacienții noștri au avut o îmbunătățire rapidă asociată cu
modificarea marcherilor inflamatori. Aceste modificări au persistat pe
durata studiului. Îmbunătățirea PEF de 44,6 L/min +/- 3,8 este în
concordanță cu îmbunătățirea observată de obicei după „optimizarea‖
medicamentelor de control la cei cu boală astmatică ușoară/moderată.
Deși se știe că pierderea în greutate (13%) are ca rezultat o îmbunătățire
a funcției pulmonare, îmbunătățirea PEF a avut loc în 3-4 săptămâni,
când pierderea în greutate a fost de 4%. Ulterior, PEF a rămas
constantă, ceea ce sugerează că modificarea funcției pulmonare ca
răspuns la dietă nu s-a datorat exclusiv pierderii în greutate. Spirometria
nu a fost influenţată de regim.
Rezultatele clinice îmbunătățite au fost asociate cu nivelul scăzut al
colesterolului seric și al trigliceridelor şi reducerii semnificative ale
marcherilor stresului oxidativ (8-izoprostan, nitrotirozină, carbonil proteic
și 4-hidroxinonenal). Alţi indicatori ai inflamației, precum factorul α de
necroză tumorală și factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF), au
fost, de asemenea, semnificativ scăzuți de regim. Nivelurile acestor
markeri de inflamație și stres oxidativ au fost diminuate atât în zilele ad
libitum, cât și în cele de restricţie calorică. Scăderea nivelului de TNFα și
BDNF sugerează că restricţia calorică intermitentă suprimă inflamația,
ceea ce poate contribui la efectele benefice ale regimului asupra
simptomelor astmului și asupra hiperresponsivităţii.
Complianţa la dieta restricţie calorică a fost ridicată, simptomele și
funcția pulmonară s-au îmbunătățit, iar stresul oxidativ și inflamația au
scăzut ca răspuns la intervenția dietetică. Aceste descoperiri
demonstrează efecte benefice rapide și susținute ale restricţiei calorice
intermitente asupra procesului bolii de bază la persoanele cu astm.

144
 Postul cu apă în boala astmatică63

Profesorul Serghei Osinin, pneumolog, specialist în astm bronșic, a

evidențiat la nivel celular modul în care postul influențează evoluția în
cazul acestei afecțiuni. Astfel, celulele mucoasei plămânilor, care inițial
erau ocupate de prezența histaminei (substanța care provoacă
hipersecrețiile și spasmele bronhice), după 12 zile de post, erau fără
conținutul de histamina, pline de lipide și spasmele au dispărut.
El concluzionează astfel că, în urma postului, dispar materiile care
provoacă edemele și inflamația. După medicina actuală, astmul bronşic
este o maladie care nu poate fi vindecată, ci doar limitată, bolnavii fiind
condamnați la folosirea de inhalatoare sau medicamente care le
ușurează provizoriu starea.
Cercetările profesorului Osinin arată însă că se poate scăpa de
aceasta maladie. El a studiat şi efectele pe termen lung, iar studiile arata
că după 7 ani, peste 50% din pacienți au stabilizat efectele pozitive, în
special cei care au adoptat un regim alimentar corespunzător. În unele
cazuri a fost necesare mai multe cure de post prelungit numai cu apă.

63
https://dr-catalin-luca.ro/site/detoxifiere-si-purificare/postul-cu-apa-o-uimitoare-
metoda-terapeutica.html
145
146
PARTEA A DOUA

Descrierea
postului vindecător

147
148
 Siguranța postului64
Arnold DeVries

Chiar dacă valoarea postului, ca remediu specific pentru anumite

boli, este recunoscută, este necesar să se ia în considerare și problema
siguranței. Una este să existe posibilitatea sau probabilitatea recuperării
prin post şi alta este a parcurge postul fără niciun pericol, cu încrederea
că nu participaţi la un joc de noroc, care poate implica avantaje şi
dezavantaje. O măsură terapeutică valoroasă ar trebui să ofere atât
rezultate bune în tratarea bolii și, în același timp, să implice un pericol
minim. În cazul multor măsuri terapeutice, această cerință nu este
îndeplinită și o dată cu vindecarea unei boli apar altele, dintre care unele
mai grave, prin influențele toxice ale medicamentelor sau prin pierderea
unor organe importante în urma intervenției chirurgicale. Este important
să înțelegem poziția postului în aceste privințe.
În general, prima reacţie în legătură cu postul este asociată cu
frica de moarte sau cu riscul de a provoca un prejudiciu grav
organismului. Aparent, o astfel de teamă poate avea o bază logică și
rezonabilă, având în vedere faptul că tradiția a oferit impresia aproape
universală că o săptămână sau două de abstinență este asociată cu un
pericol grav și chiar cu o posibilă moarte. Acest lucru a dus la analiza
postului de către mulți medici, dar, neluându-se în seamă cazuri reale de
post, concluziile trase astfel, au fost complet eronate și speculative.
În consecință, s-a spus despre post că slăbește inima, că
determină colapsul cardiac, atrofierea stomacului sau face ca sucurile
digestive să digere stomacul, că produce diverse deficiențe, căderea
dinților, scăderea rezistenței organismului la boli, că provoacă
degenerarea celulelor, edeme, acidoză, că se opune instinctelor noastre
naturale și nu în ultimul rând, că este un grav pericol de moarte.
În practica curentă nu au fost constatate niciuna dintre aceste
obiecții cu privire la post, iar prin slăbirea care se înregistrează în cursul
postului, se oferă inimii odihnă, care capătă astfel forțe noi. Cazuri grave
de boli de inimă s-au recuperat în timpul postului. Stomacul şi întregul
tract digestiv, este întărit prin post. Nu există nicio atrofie sau depreciere.
Pacienții care au suferit întotdeauna de slăbiciune digestivă s-au
recuperat pe deplin în timpul postului.
Cât despre diverse carențe, acestea nu apar în timpul postului, ci
dimpotrivă ele au apărut în cursul studierii unor diete deficitare.
Nutriționiștii vorbesc despre „apariția probabilă a carenţelor‖ în posturile
64
Therapeutic Fasting by Arnold DeVries - https://pdf4pro.com/view/therapeutic-fasting-5a4622.html
149
lungi, presupunând că, dacă dietele care nu au suficiente minerale și
vitamine, produc diverse carenţe, un post, care nu furnizează minerale și
vitamine, trebuie să facă la fel. În timpul unui post, când energia
corpului nu este folosită în activitatea de digestie și asimilare,
nevoia de minerale este redusă, iar rezervele din corp ale acestor
elemente sunt suficiente pentru a satisface toate nevoile. Din acest
motiv, diverse carenţe, care produc anumite boli, inclusiv cariile dentare,
nu apar în post. Omul poate trăi mult mai mult doar cu apă decât
poate trăi doar cu o dietă din pâine și apă, pur și simplu, deoarece
utilizarea pâinii crește necesitatea altor elemente, care să permită
organismului să digere, să asimileze și să metabolizeze pâinea. Prin
urmare, nu una, ci multe carenţe severe apar rapid cu o astfel de dietă.
Carenţele se recuperează frecvent în post, datorită procesării mai bune a
elementelor deja stocate în organism.
Afirmaţiile că postul provoacă degenerarea celulelor rezultă din
studiile asupra animalelor aflate în ultimele etape ale înfometării.
Kellogg, de exemplu, se referă la munca lui Statkewitsch, care a
descoperit că postul prelungit la multe animale a fost asociat cu
degenerarea. A nu face distincție între perioadele de post și înfometare
duce astfel la impresii greșite. Întinerirea, mai degrabă decât
degenerarea, este rezultatul postului.
Deși instinctul nu este un argument științific nici pentru post nici
pentru orice altceva, trebuie să subliniem că postul nu se opune
instinctelor noastre naturale, în sensul care este adesea raportat. Se
spune că a posti înseamnă a ne zădărnici senzațiile normale de foame,
înţelegându-se de aici este că senzaţia de foame este prezentă pe tot
parcursul postului, în timp ce realitatea este că aceasta există doar în
primele zile, iar când boala este acută senzația de foame nu există
deloc. Fără îndoială, obișnuita practică a hrănirii forțate în cazul bolilor
acute se opune instinctelor noastre naturale. Chiar și în rândul
animalelor sălbatice și domestice, postul este o practică instinctivă. În
cazul unei boli ocazionale sau a unei răni grave rezultate în urma unui
accident sau a unei bătălii, acestea postesc adesea până când
recuperarea este în curs sau este completă.
Este adevărat că alcalinitatea sângelui scade ușor în timpul
postului. Cu toate acestea, nu se ajunge niciodată la punctul în care
există o adevărată „acidoză‖. Există întotdeauna suficiente rezerve
alcaline în organism pentru a preveni acidoza. În toate cazurile, sângele
este readus rapid la alcalinitatea normală atunci când se reia alimentația
și nu există dovezi care să indice că scăderea alcalinităţii, adică ușoara
acidoză din timpul postului are efecte dăunătoare.
Rata mortalității în cursul postului este extrem de mică. Este
adevărat, desigur, că, în cazuri rare, au fost cazuri de deces în timpul
150
postului, dar acest lucru nu poate fi în mod corect atribuit postului, decât
dacă acesta a fost ţinut sau a fost întrerupt necorespunzător. Realitatea
este că nu există niciun deces într-un post condus corect. Decesele din
timpul postului se datorează, în general, prezenței bolii organice. Dintre
cei 2.500 de pacienți urmăriţi în cursul postului de Dr. Linda Burfield
Hazzard, optsprezece au murit, ceea ce indică o rată a mortalității 0,7%.
În cazul fiecărui deces s-a efectuat autopsia și în niciun caz nu s-a
constatat decesul din cauza postului. În fiecare caz medicii au evidenţiat
drept cauză a morţii boala organică.
Trebuie reamintit că persoanele care au postit, de obicei, au suferit
de boli grave. Cei mai mulți dintre ei au încercat multe forme de terapii și
tratamente medicamentoase înainte de a începe postul. În general,
postul este folosit ca metodă de ultimă instanță. Mulți încep postul când
sunt aproape de moarte. Este evident că, în astfel de condiții, unii dintre
pacienți vor muri indiferent dacă postesc sau nu. Boala pur și simplu a
ajuns prea departe și nimic, nici măcar postul, nu poate întotdeauna să
oprească moartea în astfel de cazuri. De fapt, procentul deceselor în
timpul postului ar fi, fără îndoială, mult mai mic dacă bolnavii ar începe
postul terapeutic precoce, înainte de agravarea iremediabilă a bolii.
În ceea ce privește siguranța, postul este fără îndoială unul
dintre cei mai buni și mai practici agenți terapeutici. În post nu
există contradicții, în sensul de a ajuta o parte a organismului în
detrimentul alteia. În acest sens, postul diferă de atâtea alte metode de
tratament, care suprimă un simptom, creând altele. Postul ajută organul
bolnav ajutând în același timp toate celelalte organe și țesuturi. Astfel
sănătatea este restabilită prin cel mai sigur și mai eficient mijloc.

Pregătirea dinaintea postului cu apă65

1. Minimizarea simptomelor neplăcute

Simptomele neplăcute aferente detoxifierii prin postul cu apă sunt
mult diminuate dacă o parte din neplăcerile primelor zile de post negru
sunt preluate de perioada de pregătire.
2. Pre-curăţare şi pre-detoxifiere
Sistemul digestiv şi în special intestinul gros are ocazia de a trece
printr-o pre-curăţare datorită alimentării cu o hrană ce conţine multe fibre
vegetale şi lichide. Acest fapt va uşura mult eliminarea reziduurilor de tip
placă şi detoxifierea din postul cu apă .
3. Înlătură teama

65
https://cirys.wordpress.com/2014/11/12/8-motive-pentru-pregatirea-dinaintea-postului-cu-apa/
151
 Teama de postul cu apă, de senzaţiile şi reacţiile organismului din
această perioadă, de abstinenţa alimentară scade, pe măsură ce vedem
că ne simţim altfel, datorită eliminării unei părţi a toxinelor adunate în
timp şi ne familiarizăm cu ceea ce înseamnă lupta cu sinele.
4. Cunoaşterea de sine
Realizăm care este diferenţa dintre ceea ce înseamnă foamea şi
poftele atât din timpul perioadei de pregătire cât şi din timpul postului cu
apă.
5. Restricţii care nu frustrează
OBIŞNUINŢA PSIHICĂ cu renunţarea treptată la anumite plăceri
alimentare necesită timp.
Abandonarea treptată, a anumitor alimente, face mult mai uşoară
acceptarea ideii de a nu mânca nimic o perioadă în postul cu apă
propriu-zis şi de a mânca apoi din nou cumpătat.
6. Evitarea abuzurilor
Trebuie evitate situaţiile dinaintea postului de genul „azi îmi fac
toate poftele căci de mâine nu mănânc nimic‖, pentru că, de obicei, nu
se reuşeşte începerea postului în ziua următoare tocmai datorită
abuzului, iar în cazurile în care totuşi se reuşeşte, se menţine
predispoziţia la o revenire nesănătoasă, atât cantitativ, cât şi calitativ.
Sunt de asemenea mult mai uşor de evitat revenirile bruşte din
post cu mâncăruri grele sau cantităţi mari.
7. Cheia revenirii corecte
Pregătirea dinaintea postului cu apă este cheia succesului unei
reveniri din post fără abuzuri alimentare, căci deja cunoaştem cum să ne
stăpânim foamea şi poftele din perioada în care mâncăm cu restricţii.
8. Deprinderea de a fi cumpătat
RESPECTAREA UNUI PROGRAM ALIMENTAR înainte de post
facilitează obişnuirea mai uşoară cu acesta şi în perioada de revenire,
când tendinţa este aceea de a nu mai suporta nici o barieră în alegerea
hranei şi a cantităţii.

Necesitatea unui regim de pre-detoxifiere

înaintea postului cu apă66

În cazul în care, după vreuna dintre scurtele durate de pauză

alimentară, de una sau două mese sau de 24 de ore fără mâncare,
simptomele sunt intens neplăcute, concluzia este că avem de a face cu

66
https://cirys.wordpress.com/2012/10/14/necesitatea-unui-regim-de-pre-detoxifiere-inaintea-postului-
cu-apa/
152
un organism foarte toxic. În acest caz, este cu siguranță momentul
deciziei de a urma cel puțin un regim alimentar de detoxifiere .
Cu atât mai mult, în cazul în care se intenționează un post negru
de durată scurtă, medie sau lungă, dacă semnalele de toxicitate ale
organismului au fost observate, de asemenea trebuie pusă problema
unui regim anterior postului pentru a realiza o pre-detoxifiere a
organismului. Astfel, un regim alimentar pentru pre-detoxifiere va face ca
postul negru în ansamblu să fie mult mai ușor de parcurs în ceea ce
privește simptomele.
Este bine de știut că, în caz că avem de a face cu un corp foarte
toxic, nici un regim alimentar de detoxifiere nu va fi floare la ureche.
Perioada de intensă detoxifiere de la începutul unui astfel de regim
alimentar, întocmai ca și cea de la începutul unui post negru, poate fi
dificilă.
Gradul de dificultate al postului reflectă fidel gradul de
toxicitate și nicidecum faptul că regimul acţionează în vreun fel
nepotrivit persoanei respective sau în contra detoxifierii și
însănătoșirii organismului acesteia.
În caz că se dorește parcurgerea unui post negru, un regim de pre-
detoxifiere este nu doar binevenit, ci chiar imperativ indicat a fi parcurs
de către toate persoanele care se află în una dintre următoarele situații:
 nu au ținut vreodată un post negru;
 nu au ținut un post negru de mult timp (luni, ani);
 chiar dacă au ținut recent un post negru, între timp s-au
alimentat haotic și nesănătos și au fost sedentare.
Este mult mai bine ca toxicitatea corpului să fie redusă gradual,
printr-un regim de detoxifiere anterior postului negru, decât să se intre
vertiginos într-o detoxifiere intensă, așa cum se întâmplă la abordarea
bruscă a postului. Intrarea precipitată în postul negru, fără un regim
anterior, pregătitor al organismului prin pre-detoxificare, poate fi un șoc
pentru un corp neobișnuit cu astfel de abordări sau mai sensibil.
Acestuia îi va fi extrem de dificil să se ocupe de abundența de toxicitate,
prezentă în sânge în perioada de început și, ca urmare, starea persoanei
în cauză poate deveni una foarte neplăcută.
Deși postul negru are o uimitoare capacitate de a repune pe
făgașul normal sănătatea unei persoane, este bine să se acționeze cu
precauție când vine vorba de schimbări bruște, cum este decizia de
trecere de la o alimentare haotică și nesănătoasă, la abstinența totală de
la mâncare şi eventual din nou, de la totala abstinență, la o alimentare
haotică sau prea abundentă. Optim este ca organismul să fie detoxificat
în ritm lent și în siguranță, nicidecum surprins nepregătit prin trecerea de
la o stare la alta, în funcție de niște decizii arbitrare, care sunt, de cele
mai multe ori, impulsuri de natură emoțională.
153
 Dacă suntem tentați de o astfel de abordare nesăbuită, trebuie să
ne luăm un răgaz de gândire pentru a putea realiza că organismul nu a
devenit toxic peste noapte și nici în urma participării la vreun festin
recent. Această toxicitate s-a clădit în corp de-a lungul anilor și, ca
urmare, nu putem să ne așteptăm ca ea să fie eliminată peste noapte
sau în câteva zile și mai ales fără a simți în mod neplăcut această etapă.
Când se ia decizia primului post negru de durată, post ce produce
printre altele implicit și detoxificarea profundă a organismului, de multe
ori se naște o întrebarea: ,,Oare cât timp ar trebui să postim?‖ Un
răspuns orientativ, dar nicidecum obligatoriu, este cel de a urma un post
negru de atâtea zile, câți ani avem în momentul respectiv. Dacă spre
exemplu cineva are 25 de ani, postul său ar putea dura 25 de zile,
permițându-i astfel organismului o zi de curățare pentru fiecare dintre anii
pe care i-a trăit. Aceasta este doar o sugestie, nicidecum vreo regulă
specială a postului negru.
Evident că orice perioadă de post este binevenită, cu condiția ca
aceasta să fie precedată și urmată de un mod de viață sănătos, fără
excese.

Începerea postului67

În cele ce urmează, este descrisă metoda terapiei de post după

Buchinger. Prin faptul că Buchinger acceptă ca, în cursul postului, să fie
consumată şi o cantitate minimă de calorii, metoda poate fi mai uşor
aplicată de unii dintre aspiranţii la post. Ulterior aceştia pot trece la un
post doar cu apă. Paşii repezi prin etapele de detoxifiere nu sunt uşor de
suportat şi simptomele de însoţire ale unei detoxifieri rapide îi
descurajează pe cei mai mulţi.

Pregătirea pentru post se face cu o zi înainte de a începe postul

astfel:
 Reducerea caloriilor (hrană vegetariană, maxim 1000 kcal/zi)
 Eliminarea stimulenților (cofeină, alcool, nicotină)
 Activitate fizică ușoară până la normal
 Pregătirea cognitivă/emoțională (schimbarea obiceiurilor și a
activităților zilnice, odihnă mai mare).

Proceduri de curăţare intestinală la începutul postului:

67
Françoise Wilhelmi de Toledo şi colab: Fasting Therapy – an Expert Panel Update of the 2002
Consensus Guidelines (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2443475/)
154
 În mod obișnuit, în dimineața primei zile de post, se dizolvă 30–40
g sare Glauber (sulfat de sodiu)68 - în funcție de greutatea corporală –
într-un litru de apă, care se bea în 20 min. Gustul poate fi îmbunătățit cu
o cantitate mică de suc de lămâie.
După aproximativ 30 de minute de la ingestia soluției de sare
Glauber, pacientul bea în continuare 0,5-1 litru de ceai sau apă, astfel
încât să fie disponibil suficient lichid pentru a dizolva sarea Glauber din
lumenul intestinal și pentru a stimula peristaltismul.
Doza de sare de Glauber poate fi redusă sau ar trebui luată în
considerare o altă formă de procedură purgativă mai ușoară în
următoarele cazuri:
 tract gastrointestinal sensibil (de exemplu, afecțiuni ale vezicii biliare,
tendință la gastrită și/sau diaree)
 hipotensiune
 istoric de migrene (dureri de cap)
 istoric de dureri acute de spate
 epuizare
 constituție astenică.

68
Sarea lui Glauber - Na2SO4x10H2O, decahidrat de sulfat de sodiu. (sulfat de sodiu, Mirabilit, E 514)
numită după numele chimistului Johann Rudolph Glauber care a descoperit-o în compoziția apelor
minerale și apoi a sintetizat-o prin acțiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu (sarea de
bucătărie). Este o substanţă solidă, care formează cristale transparente mari sub formă de prisme. Are
un gust amar și se topește pe limbă. Minereul natural al sării Glauber se numește mirabilit. În formă
dizolvată, sarea lui Glauber este prezentă în cantități semnificative în apa de mare precum și în multe
ape minerale. Sulfatul de sodiu este o sare laxativă, care este utilizată pentru tratarea constipației,
precum și pentru curățarea intestinului, ficatului, limfei.
Alte moduri de folosire a sării Glauber pentru constipație sau curăţare intestinală:
 Varianta 1: Luați 1 - 3 linguri de sare de Glauber (aproximativ 7 - 21 g), dizolvați-l în 200 - 250 ml
de apă caldă. Pentru a masca gustul amar, puteți adăuga câteva picături de suc de portocale. Beți pe
stomacul gol (dimineața). După 30 - 120 de minute vor începe curățarea intestinală, diareea și
eliminarea toxinele. Această purificare va continua timp de aproximativ 6 ore. Se recomandă să beți
apă, sucuri naturale toată ziua şi să nu mâncaţi. O astfel de curățare intestinului se poate face o dată,
maxim 2 zile la rând. Pentru maximizarea efectului, a doua zi se poate face o clismă.
 Varianta a doua: Cu o zi înainte de a începe un post, amestecați 30 - 40 g sare Glauber în 250 -
400 ml de apă caldă. Seara, cu 2 ore înainte de culcare, beți amestecul în decurs de 30 de minute.
După un timp, se beau încă 2 căni de apă purificată pentru a evita deshidratarea. Efectul va fi
observat în dimineața următoare. După golirea intestinală, trebuie să urmați o dietă uşoară timp de 3
zile, adică cu doar 2 mese (legume, fructe), evitând să mâncați carne, unt, fasole, soia, pește, ouă și
produse lactate.
Contraindicații:
 boală inflamatorie intestinală, obstrucție intestinală sau stenoză intestinală
 dureri abdominale de origine necunoscută
 perforare intestinală
 insuficiență renală
 dezechilibru electrolitic: hipernatremie
Efecte secundare: Simptomele gastrointestinale, cum ar fi diareea și vărsăturile apar în special atunci
când doza este prea mare. La utilizarea pe termen lung poate apare dependenta, dezechilibrul
electrolitic, deshidratarea.
https://kingad.ru/ro/uzi-konechnostejj/chto-takoe-glauberova-sol-ochishchenie-kishechnika-i-limfy-
glauberovoi/
155
Proceduri de curăţare intestinală în timpul postului:
Procedurile purgative şi clismele pe parcursul postului sunt
recomandate din cauza:
 reducerii peristaltismul intestinal o dată cu începerea postului
 acumulării secreției bazale intestinale în lumenul digestiv (de
exemplu, bilă) care, dacă nu este eliminată, poate duce la simptome
precum greață și balonare
 descuamării continue a celulelor mucoasei gastro-intestinale și
 proliferării florei intestinală, care poate duce la stres toxic.
În timpul postului procedurile purgative/clismele sunt recomandate să
fie efectuate la fiecare două zile, uneori chiar zilnic, în funcţie de caz.
Pentru clismă se poate folosi apă călduţă, iar ca purgativ se pot folosi 1-
2 lingurițe de sare Epsom (sulfat de magneziu) în 0,25 l apă.

Băuturi de zi cu zi în timpul postului Buchinger:

 250 ml suc de fructe sau legume (proaspăt presat)
 250 ml supă de legume
 Ceaiuri de plante, cu sau fără miere (maxim 2-3 lingurițe pe zi)
 Apă.
Aceste suplimente furnizează o cantitate minimă de carbohidrați care
reduc catabolismul proteic.
Cantitatea totală de lichide este de minim 2,5 l pe zi.

„În locul apei obişnuite se poate bea apă de legume. Se bea câte
un pahar la fiecare jumătate de oră, puţin încălzit. Pentru ca această
apă de legume să nu conţină prea multe calorii, legumele nu vor fi tăiate
prea mărunt pentru ca apa să preia cât mai puţine proteine. Dacă se
posteşte în acest fel, senzaţia de foame dispare după a treia zi de post.
Această apă are anumite avantaje.
Spre deosebire de postul cu apă, atunci când se foloseşte apa de
legume, eforturile mici sunt suportate mai uşor, fără a avea ameţeli şi
fără a vedea negru în faţa ochilor. În cazul în care nervii nu sunt prea
slăbiţi, se poate lucra, dacă nu este vorba de o muncă grea. Se doarme
mult mai bine decât în cazul postului cu apă normală. Scaunul nu
dispare, mai ales atunci când lichidul este şi puţin acrit, iar clismele nu
sunt necesare. Postul negru doar cu apă este mai comod, pentru că
senzaţia de foame dispare în întregime.”69

De asemenea, în locul apei pot fi utilizate şi ceaiurile. Se vor

utiliza cu precădere plantele medicinale recomandate pentru boala

69
Blogul lui Jorjette
156
de care suferiţi. Amănunte găsiţi în cărţile cu plante medicinale şi în
cartea lui Ernest Günter, „Hrana Vie”

La ce trebuie să fii atent

în timpul postului cu apă70

„Postul negru sau postul cu apă este relativ uşor, dar persoanele
corpolente au la început unele greutăţi. Cine crede cu adevărat în
vindecare, aceluia nu-i va lipsi nici voinţa de fier. Deja după prima
săptămână de post te simţi atât de uşor încât ai vrea să escaladezi
munţii.
Tocmai acum trebuie să fii atent pentru a nu depune brusc eforturi,
de exemplu să urci în fugă o scară. Atunci ţi se va face negru în faţa
ochilor şi ameţeşti. Chiar şi când te scoli de pe un scaun pot apărea
aceste simptome, dar într-o măsură mai mică. Nu trebuie să ne speriem,
fiecare trece prin asta şi este foarte normal. Motivul nu se află în lipsa de
hrană, căci există în organism suficiente rezerve. El trebuie căutat în
substanţa toxică, care acum se descompune şi ajunge în sânge de unde
este eliminată.‖
Celui ce ezită să ţină postul cu apă, vreau să-i dau curajul necesar,
şi îl îndemn să înceapă, chiar dacă prima oară este vorba doar de câteva
zile. La următoarele încercări de post cu apă, durata se poate dubla.
Dacă la începutul postului cu apă apar greutăţi, culcaţi-vă. Aşa
se procedează şi în spitalele unde se posteşte.
Mulţi, mai ales cei bolnavi de intestin şi stomac, au ales postul
negru cu apă mai îndelungat pentru a trece apoi la alimentaţia cu
crudităţi. Dar şi fumătorilor, alcoolicilor şi cafegiilor li se recomandă
această cale. Depunerile de grăsime şi tot felul de boli se pot înlătura în
acest fel. Dacă succesul nu este pe deplin satisfăcător, să se înceapă,
după un timp, un post mai lung.
Când posteşti nu o spune nimănui, cel mult celor apropiaţi. De
obicei, aceştia au cea mai puţină înţelegere şi te obosesc cu teama lor.
Este necesar ca şi ei să ştie ce înseamnă postirea şi să se convingă cât
de importantă şi nepericuloasă este. Cel mai bine este când întreaga
familie posteşte sau să te asociezi cu cineva.
Când oamenii MOR DE FOAME, nu este vorba de foamea
propriu-zisă, ci de FRICA DE EA, frică care-i conduce la consumul
de hrană intrată în putrefacţie (carne), datorită căreia se intoxică şi
mor.

70
Blogul lui Jorjette
157
 „Un exemplu ne arată cum două femei, în timpul unei cure de
slăbire, s-au hrănit numai cu carne şi au murit, îmbolnăvindu-se de o
boală de sânge, care a fost şi cauza decesului lor. Dacă ar fi fost vorba
numai de salată sau ar fi postit, acest lucru nu s-ar fi întâmplat.
Atât făina albă cât şi carnea reprezintă o alimentaţie unilaterală,
care răpeşte corpului substanţe importante. Adeseori puţinul, care se
găseşte de mâncare, dacă se fierbe, se devalorizează.
Câte o problemă mai gravă apare, din cauză că nu se cunosc
regulile postului negru, precum şi mâncatului în exces după o
foame îndelungată.
Cine este isteţ exersează încă din tinereţe practicarea postului
negru şi dieta cu crudităţi.”
Dacă sunteţi bolnavi şi simţiţi că nu mai aveţi nici o soluţie,
încercaţi acest post pentru a elimina toxinele din organism şi pentru a vă
vindeca. Nu spune nimeni că este uşor, însă nici imposibil.

Echilibrul hidro-electrolitic

Circuitul apei în organism este important a fi cunoscut pentru a

înţelege impactul consumului a diverse lichide în cursul postului. Unii
folosesc apa distilată, alţii apa de izvor, alţii apă plată, dar mai sunt şi
cazuri în care este folosită apa cu dioxid de carbon (apa minerală) sau
cafeaua sau diverse săruri de hidratare. Cu cât apa consumată în post
este mai pură, cu atât ea circulă mai uşor dintr-un compartiment în altul,
spălând reziduurile şi dirijându-le pe calea de eliminare. Simptomele, pe
care le simţim în cursul postului sunt, în general, generate de ajungerea
în circulaţia sanguină a acestor reziduuri, iar tratarea acestor simptome
nu reprezintă decât oprirea procesului de eliminare. Când simptomele
devin alarmante, oprirea acestui proces, prin reluarea alimentaţiei, poate
fi benefică.

Metabolismul apei şi electroliţilor constituie una dintre cele mai

importante funcţii vitale ale organismului. La indivizi sănătoşi şi în condiţii
normale, aproximativ 50% la femei şi 60% la bărbaţi din greutatea
corporală este format din apă.
Apa este distribuită în 3 compartimente:
 intracelular (2/3 din apa totală). Osmolaritatea spaţiului intracelular
care este dată de potasiu.
 extracelular (1/3 din apa totală) care este împărţit la rândul ei în:
 spaţiul interstiţial.

158
 Osmolaritatea spaţiului interstiţial depinde de concentraţia
sodiului, care este aceeași cu cea din spaţiul intravascular
 spaţiul intravascular (1/4).
Osmolaritatea spaţiului intravascular depinde atât de
concentraţia sodiului cât şi de concentraţia glucozei şi a ureei.
Osmolaritatea plasmatică = 2Na +ureea(mg/dl)/2,8 +
glicemia(mg/dl)/18
 transcelular care cuprinde apa distribuită în tubul digestiv, lichidul
cefalorahidian, sistem biliar şi sistem limfatic. Acest compartiment
reprezintă 15 ml/kg şi în anumite situaţii creşte până la 20 ml/kg ca de
ex. în ocluzii, pleurezii, ascită, pericardită.
Sectoarele intra şi extracelular sunt interconectate funcţional şi
între ele există un schimb permanent. Concentraţia electrolitică a acestor
sectoare este diferită. Membranele celulare sunt permeabile la apă şi
prin ele se realizează echilibru osmotic între spaţiu extra şi intracelular.
Apa se elimină din organism prin urină,fecale, prin evaporare prin
piele şi respiraţie.71

Sarcina principală care revine dietei fără sare este de a elimina

sodiul, clorul şi apa reţinute, împreună cu toxinele şi otrăvurile din toate
ţesuturile organismului. Toate toxinele şi celelalte substanţe, care sunt
dificil de eliminat, reprezintă stimulenţi de îmbolnăvire pentru ţesuturile
deja afectate, mai ales pentru ficat şi rinichi. Această condiţie pare să
reprezinte motivul pentru care excreţia de clorură de sodiu creşte în
tuberculoză, cancer şi în alte boli cronice, după 2-3 zile de regim fără
sare, şi această condiţie se menţine la acest nivel înalt timp de
aproximativ 8, 10 sau 14 zile, corespunzător unei evoluţii favorabile a
bolii. După această eliminare, starea bolnavului se menţine aproape de
nivelul normal, în condiţiile unui regim fără sare, dar mai apare din când
în când o excreţie crescută de NaCl, împreună cu o cantitate mai mare
de lichid, timp de 2- 3 zile, iar mai târziu, timp de o zi. Aceste așa-zise
„crize de vindecare" (agravări momentane, trecătoare) sunt însoţite
câteodată de greaţă, diaree, tulburări nervoase, produse, probabil, de o
secreţie mai mare de bilă şi de stimularea sistemului nervos vegetativ.
După fiecare asemenea „criză", pacientul se simte uşurat şi cu o stare de
spirit mult îmbunătăţită.
Indicaţii pentru dieta fără sare
a)Edeme şi depuneri anormale de sodiu şi de clor în ţesutul
subcutanat.
b)Insuficienţă cardio-renală.

71
https://atimures.ro/wp-content/uploads/2013/02/Curs_8_Dezech_HE.pdf:
DEZECHILIBRELE HIDRO-ELECTROLITICE
159
 c) Pierderi ale potasiului şi retenţie de sodiu în boli cronice, mai
ales în tuberculoză, cancer etc.
d) Detoxifiere, al cărei grad trebuie să fie proporţional cu gravitatea
bolii şi care trebuie menţinută în timpul perioadei de remisiune.72

Modificările metabolice din timpul postului73

Noţiunile acestui capitol sunt de mare importanţă pentru a ne

convinge că avem suficiente resurse în corp, de care se poate folosi
organismul în cursul unui post cu apă. Înţelegând dinamica
metabolismului nostru, vom reuşi să ne educăm răbdarea, atât în cursul
postului cu apă, dar şi ulterior, în perioada de realimentare. Chiar dacă
organismul nostru este răbdător şi nu ne reproşează cele mai multe din
abuzurile pe care le facem asupra lui, la un moment dat, puterile lui se
epuizează, iar atunci vom duce singuri povara diverselor boli. Cei mai
mulţi nici chiar atunci nu conştientizează greşelile şi ne mai fiind
posibilităţi de compensare bolile nu se pot vindeca.

Modificările celulare induse de toxine

Celulelor, la fel ca şi oamenilor, nu le place să stea aburind în
propria lor mizerie. Produsele lor de excreţie sunt eliminate prin sistemul
circulator şi limfatic. Ajunse în sânge, sunt transportate în ficat şi rinichi
pentru a fi procesate. Acolo, ele sunt transformate în alte substanţe mai
folositoare sau sunt eliminate din organism, de obicei prin scaun, urină,
transpiraţie şi respiraţie.
Când toxinele se acumulează în organism mai repede decât e
capabil organismul să le elimine, sănătatea celulei e perturbată şi astfel
încep fazele iniţiale ale multor boli. Această situaţie este cunoscută în
tradiţiile curative din orient de mii de ani. E numită sânge otrăvit, şi se
referă la prezenţa în sânge a unei poveri toxice copleşitoare pe care
organismul nu o mai poate ţine sub control.
Celulele sunt alcătuite dintr-o mulţime de elemente care pot fi
afectate de toxine: ADN-ul, mitocondriile şi membrana celulară. Fiecare
celulă la rândul ei trăieşte într-o matrice extracelulară a cărei sănătate e
crucială. Iar toate acestea pot fi afectate de supraîncărcarea cu toxine.
ADN-ul celular este o componentă extrem de flexibilă a celulei.
Acesta nu este fix, ci foarte mobil şi în multe instanţe îşi poate rearanja
structura. Catena de ADN din fiecare celulă e extrem de sensibilă la

72
https://loreleimihalcea.files.wordpres.com/2011/09/max-gerson-o-terapie-naturala-eficienta-pentru-
tratarea-cancerului-si-a-altor-boli-grave.pdf
73
http://www.portal-spiritual.eu/article36-Postul-negru-si-cetoza
160
toxine, în special la substanţe petrochimice sintetice. ADN-ul se
degradează în mod constant şi e reparat de celulă; însă când nivelul de
toxicitate e atât de mare încât celula sau organismul nu le poate face
faţă, ADN-ul din celulă deseori se degradează atât de mult încât nu mai
poate fi reparat.
Mitocondriile sunt bacterii care trăiau independent şi care au fost
încorporate în structura multor tipuri de celule vii. Ele oxidează, adică
ard, ATP (adenozin trifosfat), în prezenţa oxigenului pentru a produce
energia de care celulele au nevoie pentru a trăi şi funcţiona. Mitocondriile
conţin de asemenea şi catene de ADN care, deşi până acum erau
considerate irelevante, pot la rândul lor să fie deteriorate de
supraîncărcarea cu toxine, afectând astfel sănătatea mitocondriilor. În
timp ce ADN-ul din nucleii celulari e protejat de către enzimele de
detoxifiere, care reduc toxicele chimice şi metalele grele, ADN-ul
mitocondrial şi alte componente ale celulei sunt mult mai expuse. Când
nu mai funcţionează bine, apare o scădere semnificativă a nivelului de
energie al întregului organism. Multe perturbări în funcţionarea acestora
pot duce la condiţii mai serioase, cum ar fi oboseala cronică.
Membrana celulară, alcătuită din acizi graşi speciali, serveşte
drept barieră de trecere între celulă, celelalte celule şi matricea
extracelulară. Aceasta e împânzită de receptori consideraţi a fi porturi de
comunicare. Aceşti receptori analizează tot ce atinge celula şi decid
dacă să deschidă sau nu o poartă în membrana celulară pentru a lăsa
substanţele să intre sau să iasă din celulă. Când celulele nu se mai pot
detoxifica singure şi sunt pline de toxine, aceste toxine încep să se
ataşeze la membrana celulară şi receptorii ei. Acest fapt bruiază atât
capacitatea celulei de a interpreta informaţiile cât şi trecerea substanţelor
din şi în celulă. Astfel celula nu mai poate excreta produsele nedorite şi
incorpora nutrienţii cum se cuvine. O complicaţie adiţională e faptul că,
odată ce o celulă are toxine ataşate, modificarea structurală a
membranei este semnificativă şi devine ţintă pentru sistemul imunitar al
organismului, care începe să o atace. Acesta e începutul unei boli
autoimune.
Matricea extracelulară, în care celulele sunt încorporate, e o
materie/substanţa vie, nu doar un mediu inert care le cazează. E
alcătuită din fibre de colagen şi polizaharide, ce formează un gel plin cu
apă. Această matrice controlează aprovizionarea celulei cu sânge. Dacă
matricea îşi pierde consistenţa şi densitatea, schimbul de nutrienţi şi
produse de excreţie din şi înspre celula e împiedicat. Dacă toxinele nu
pot fi eliminate din zonă, ele sunt depozitate deseori în această matrice
care înconjoară celulă. Aici toxinele afectează flexibilitatea firească a
matricei şi interschimbul celular. Dacă matricea e foarte afectată, celula
va muri.
161
Modificările metabolice în primele trei zile ale postului
Multe dintre cele mai dramatice schimbări în organism au loc în
primele 3 zile ale postului. Acestea se întâmplă în timp ce organismul
trece de la o sursă de combustibil la o alta. În mod firesc, forma
principală de energie folosită de organism este glucoza, care este un fel
de zahăr. Cea mai mare parte a ei este extrasă sau convertită din
mâncarea pe care o ingerăm. Pe parcursul zilei, ficatul stochează
excesul de zahăr într-o formă numită glicogen, la care poate mai apoi
recurge, pe măsură ce nivelul energetic scade între mese. Există destul
glicogen pentru a asigura energia pentru 8-12 ore, dar de obicei rezerva
de glicogen e epuizată în primele 24 de ore de post negru.
Odată ce rezervele de glicogen ale ficatului s-au epuizat, corpul
începe să treacă la ceea ce se numeşte cetoză, sau producţie de cetone
- utilizarea acizilor graşi pe post de combustibil în locul glucozei. Această
schimbare începe, în general, în a doua zi de post negru şi se încheie în
a treia zi. În această perioadă interimară nu există glucoza disponibilă,
energia rezultată din grăsimi e insuficientă, iar corpul încă are nevoie de
combustibil. Aşa că accesează glucoza din două surse. Mai întâi
transforma glicerolul din rezervele de grăsime ale organismului în
glucoză, însă şi acest lucru e insuficient. Aşa că face rost de restul de
glucoză catabolizând sau descompunând aminoacizii din ţesutul
muscular şi folosindu-i, în interiorul ficatului, la gluconeogeneză, adică
producerea glucozei din aminoacizi. Între 60 şi 84 grame de proteină
sunt folosite în această a doua zi.
În a 3-a zi producţia de cetone este suficientă pentru a produce
aproape toată energia de care organismul are nevoie, iar proteinele din
organism încep să fie cruţate. Corpul încă are nevoie de o cantitate
foarte mică de glucoză provenită din degradarea aminoacizilor, aşadar
cam 18-24 grame de proteine sunt catabolizate.
Într-o perioadă de 30 de zile de post cu apă o persoană pierde în
general maxim 0,5-1 kg de masă musculară. Această conservare a
proteinelor este o adaptare evolutivă care protejează ţesutul muscular şi
organele interne împotriva deteriorării în perioade de hrană insuficientă.
Începând cu a treia zi, rata de descompunere a acizilor graşi din
celulele adipoase continua să sporească, ajungând la maximum cam în
a 10-a zi. În această primă perioadă de 7 zile, după ce organismul a
trecut cu totul pe cetoză, se petrec cele mai intense descompuneri de
ţesut gras. Pentru a-şi conserva proteinele, corpul începe de asemenea
să caute surse de proteine ce nu aparţin organismului, cum ar fi:
 mase celulare neesenţiale,
 tumorile sub formă de fibroze,
 țesuturi degenerative,
162
  bacterii, viruşi, sau
 alte componente organice care pot fi folosite pe post de
combustibil.
Acest aspect reprezintă principalul motiv pentru care postul negru
produce efecte benefice asupra organismului. În plus, în această
perioadă de cetoză intensă, corpul se află într-o stare similară cu somnul
– un ciclu de odihnă şi detoxifieri. Organismul începe să se concentreze
pe eliminarea toxinelor şi vindecarea şi regenerarea ţesuturilor şi
organelor afectate/deteriorate.

Cetoza
Cetoza înseamnă arderea acizilor graşi şi formarea de corpi
cetonici (cetone, de unde şi numele de cetogeneză). Teoretic şi practic,
dacă nu mâncăm, corpul începe să funcţioneze cu cetone. Dacă ţinem o
săptămână post negru, suntem într-o cetoză destul de pronunţată.
Cetoza este o stare în care organismul foloseşte depozitele de
grăsime pe care le are pentru a produce energie, din cauză că nu
primeşte o cantitate suficientă de carbohidraţi (postul, dieta keto) sau
pentru că glucoza rezultată din carbohidraţi nu poate fi folosită (diabetul
dezechilibrat).
În mod obişnuit, atâta timp cât sunt consumaţi carbohidraţi, pe care
corpul îi detectează, pancreasul secretă şi elimină insulină, folosită
pentru a procesa glucoza, pe care organismul o câştigă de pe urma
carbohidraţilor. Cetoza poate avea loc doar atunci când nivelul de
insulină este aproape 0, şi numai dacă nu se ingerează nici un fel de
carbohidraţi sau zaharuri. Insulina din sânge inhibă eliberarea acizilor
graşi din ţesutul adipos. În perioade cu hrană abundentă, tendinţa
organismului este de a-şi mări depozitele de grăsime şi nu de a le
consuma. Aceste depozite de grăsime sunt stocate pentru perioadele cu
puţină hrană, când va fi nevoie de ele. Aceasta este o tactică de
conservare.
Aşadar, atunci când nivelul carbohidraţilor scade aproape de 0
pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore, creşte producţia unei hormon
numit glucagon, secretat de ficat. Acesta activează o enzimă din ţesutul
adipos numită lipaza, care începe procesul de lipoliză, sau conversia
grăsimilor în cetone.
Acţiunile generatoare de cetoză şi lipoliză ale glucagonului sunt
dezactivate de până şi cea mai infimă cantitate de insulină, de aceea în
timpul postului, pentru a maximiza cetoza, nu ar trebui să se ingereze
carbohidraţi. Pe măsură ce postul negru continuă şi concentraţia de
cetone din sânge rămâne mai mare decât cea de glucoză, organismul
începe să prefere cetonele sau acizii graşi ca şi sursă de energie în
defavoarea glucozei.
163
 Primul stadiu al producţiei de cetone – sinteza precursorilor
corpilor cetonici prin conversia trigliceridelor74 în acizi graşi şi
glicerol.
Trigliceride sunt sintetizate iniţial din acizi graşi şi glicerol, în
prezenţa acetilcoenzima A.75 În timpul postului, acest proces este
inversat, transformând trigliceridele în acizi graşi, glicerol şi
acetilcoenzima A. Glicerolul e folosit în producerea glucozei, proces în
urma căruia organismul primeşte în jur de 16 grame de glucoză zilnic, iar
acetilcoenzima A e folosită la producerea cetonelor, acidului acetoacetic,
acetonei şi acidului betahidroxibutiric. Inima şi, pe măsură ce postul
continuă, şi creierul folosesc aceste cetone ca sursă de energie. Acizii
graşi sunt transportaţi prin sânge la ficat şi de aceea, în timpul postului,
nivelul de grăsimi din sânge, inclusiv colesterolul, cresc.
Stadiul al doilea al producţiei de cetone – sinteza propriu-zisă
Odată ce lipoliza sau conversia grăsimilor începe, primul pas pe
care corpul îl face este să folosească acizii graşi pe post de combustibil,
dezintegrând acizii graşi în molecule mai mici. Majoritatea acizilor graşi
au catene moleculare lungi, formate din 16-18 atomi de carbon. Aceşti
acizi graşi sunt descompuşi succesiv în catene de carbon de câte 2
atomi. Aceste catene de câte 2 atomi de carbon sunt folosite pentru a
forma acetilcoenzima A şi ATP.76 Cea mai importantă sursă de energie a
celulei este ATP-ul, care este sintetizat de către mitocondrii (producătorii
de energie din celule), de obicei din glucoză. Totuşi, celula poate
produce ATP şi din acizi graşi, cetone şi anumiţi aminoacizi.
Depozitele de grăsime sunt folosite şi eliminate în ordinea
inversă depunerii lor: cele mai recente depozite de grăsime sunt
folosite primele şi aşa mai departe. Pe măsură ce aceste depozite
sunt descompuse, toxinele chimice din interiorul grăsimilor sunt
eliberate.77 Fiecare din aceste toxine vor avea un efect diferit asupra
stării organismului. (În plus, emoţiile asociate sau motivele pentru care
le-ai acumulat vor fi de asemenea eliberate.)
În timpul postului negru, când corpul ingerează insuficienţi
carbohidraţi din care să facă glucoză, acetilcoenzima A e trimisă în ficat,
care o transformă în acid acetoacetic, acetonă şi acid betahidroxibutiric.
Apoi ficatul pune acidul acetoacetic în circulaţie, pentru a fi folosit de

74
Trigliceridele sunt o formă de grăsime din sânge, formate dintr-o moleculă de glicerină combinată cu
trei acizi graşi şi constituie cea mai mare parte a grăsimii absorbite din tubul digestiv.
75
Acetilcoenzima A este o structură rezultată din unirea acidului acetic cu coenzima A, şi este
catalizatorul în mai multe căi metabolice: biosinteza acizilor graşi, precursor al colesterolului, corpilor
cetonici.
76
(ATP=Adenozin-Tri-Fosfat. ATP-ul intră în compoziţia acizilor nucleici ADN şi ARN, care sunt
alcătuiţi din trifosfat, adenozină şi riboză. ATP-ul este acumulatorul de energie al celulei. El
înmagazinează energia celulară şi o converteşte în energie după necesităţile metabolice.)
77
Toxinele mai vechi vor fi eliberate mai târziu în cursul unui post
164
către restul organelor ca şi combustibil. Inima, creierul şi muşchii pot
folosi această semidigerată formă de grăsime pe post de combustibil la
fel cum foloseau glucoză, însă creierul tinde să prefere acidul
betahidroxibutiric.
Stadiul al treilea al producţiei de cetone – eliminarea de
acetonă prin urină şi respiraţie
Pe măsură ce postul negru continuă, ficatul începe să se
concentreze tot mai mult pe producerea de cetone, iar cortexul renal, o
zona periferică a rinichiului, se concentrează pe producerea a celei mai
mari părţi din necesarul de glucoză.
Prezenţa multor acizi cetonici în sânge începe să încline delicatul
PH al organismului înspre un mediu acid, iar corpul lucrează pentru a
corecta acest fapt prin diferite mecanisme, în general prin conversia
bicarbonatului în dioxid de carbon, care este apoi expirat. Când şi
această capacitate de compensare e depăşită, corpul începe să elimine
cetonele în urină, iar prin intermediul respiraţiei va elimina şi puţină
acetonă, provocând un gust ciudat în cavitatea bucală – un gust metalic
sau chimic, cum a fost descris de unii oameni.

Unele persoane folosesc teste speciale de urină, făcute pentru a

detecta prezenţa cetonelor în urină pentru a determina cât de intens e
implicat organismul în procesul de cetoză. Unul din cele mai cunoscute
astfel de teste e Ketostix, un altul e Keto-diastix.

În timpul acestei treceri de la glucoză la cetone drept combustibil,

întregul organism, inclusiv creierul, trebuie să se obişnuiască cu acest
nou combustibil. Întreaga funcţionare a organismului e afectată, la fel ca
o maşină în cazul folosirii unui nou combustibil. În timp, corpul şi creierul
se obişnuiesc cu acest nou combustibil, iar noi ne obişnuim cu felul în
care corpul funcţionează cu acel tip de combustibili atât de bine încât
întrebarea „Cum ne simţim şi cum funcţionăm cu acest fel de
combustibil?‖, nici nu ne mai trece prin minte. În timpul postului negru, pe
măsură ce organismul îşi foloseşte resursele obişnuite şi începe să facă
trecerea la sisteme energetice alternative, efectele fizice, mentale şi
emoţionale ce rezultă în urma utilizării combustibilului obişnuit şi care în
mod uzual trec neobservate, încep să îşi facă simţită prezenţa, iar noi
începem să le conştientizăm.
Un aspect special îl constituie modificările în activitatea
creierului. Este o fază de adaptare în activitatea cerebrală în timpul
postului negru, pe măsură ce creierul operează trecerea de la un tip de
combustibil la altul.
Prima parte a acestei schimbări are loc în a doua zi de post
negru, perioada de tranziţie, în care nu mai există destulă glucoză
165
pentru o funcţionare normală a creierului. Pe măsură ce depozitele de
zahăr sunt folosite, iar organismul nu mai primeşte carbohidraţi, rezerva
de zahăr a creierului scade. Aceasta duce la stări uşoare de ameţeală şi
apar dificultăţi în rezolvarea problemelor complexe. În a treia zi, când
organismul a trecut la cetoză, folosind cetone pe post de combustibil de
bază, creierul începe să aibă din nou acces la „carburant‖ însă unul de
alt gen. Cum te simţi şi cum funcţionează creierul utilizând acest nou
combustibil e o experienţă extrem de diferită. Aceasta nu e din cauză că
cetonele ar fi inferioare glucozei – organismul le poate folosi pe ambele
cu mare eficienţă. Diferenţa se face simţită deoarece a trecut foarte
multă vreme de când organismul şi creierul nu a folosit acest tip de
combustibil. E mai mult o dezobişnuire de glucoză decât altceva. În
această perioadă mintea e puţin înceţoşată. Creierul şi organismul se vor
obişnui cu acidul betahidroxibutiric, ca sursă primară de energie în
următoarele 3-7 zile, cât îi ia cetozei să atingă nivelul maxim. În plin
proces al cetozei creierul funcţionează cumva diferit: gândirea poate fi la
fel de perspicace, însă tinde să fie mai înceată, mai reflexivă, mai
studiată şi mai adâncă, şi – exceptând gândurile referitoare la mâncare
şi la terminarea postului negru – mai puţin înclinată să rumineze asupra
planurilor de viitor.
Din nou, mica diferenţă în funcţionarea mentală din timpul cetozei e
o adaptare evolutivă de foarte mare durată. Corpul uman e destinat,
d.p.d.v evolutiv, să folosească atât glucoza cât şi corpii cetonici pentru a
obţine energie. Nici una din cele două forme nu e inerent mai bună decât
cealaltă. De fapt, cetonele sunt primul combustibil pe care-l folosim.
Imediat după naştere toţi copiii sunt într-o stare de cetoză, deoarece
trăiesc pe baza dietei bogate în grăsimi din laptele mamei. Deoarece nou
născutul nu primeşte carbohidraţi, el îşi începe viaţa folosind cetoza ca
proces de producere a energiei. Numai când în dietă îi este introdusă
mâncarea solidă corpul copilului începe să îşi alterneze ciclul energetic
bazându-se şi pe glucoză. Unele cercetări indică faptul că cetonele,
deoarece sunt prima sursă de energie a organismului, sunt şi cele
preferate. Studiile au arătat că acestea stimulează o mai bună
funcţionare în ceea ce priveşte inima, cortexul suprarenal, musculatura
scheletului şi creierul, decât o face glucoza. Utilizarea periodică de către
creier a acestei surse de energie alternativă în perioadele cu lipsă de
hrană sau perioadele de post negru pare să aibă efecte benefice de
lungă durată asupra creierului şi a sistemului nervos central. Datele
electroencefalogramei şi testele endocrine arată în general îmbunătăţiri
considerabile după o perioadă de post negru.
Glucoza, deşi e principala sursă de energie pentru majoritatea
dintre noi, e doar o sursă târzie, consecinţă a faptului că ne hrănim cu
mâncare solidă. Pe parcursul istoriei speciei noastre, alăptatul, care în
166
mod normal durează între 24 şi 60 de luni, stimulează un metabolism pe
bază de cetoză, iar unele dezvoltări fizice pot avea loc numai în prezența
acestuia. D.p.d.v. evolutiv, această abilitate a organismului de a folosi
cetonele atât de eficient e foarte folositoare, deoarece corpul, care în
perioade cu hrană abundentă depozitează grăsimi, poate, în perioade cu
lipsă de hrană, să treacă pe un metabolism pe bază de cetone şi să
folosească rezervele de grăsime drept combustibil. Organismul e foarte
bine adaptat perioadelor cu hrană puţină şi în consecinţă, cum remarca
şi biochimistul Maria Linder, îşi reduce nevoia de glucoză supralicitând
prin producţia de cetone, un carburant alternativ pentru majoritatea
celulelor. Cetonele din sânge îşi ating nivelul maxim în a 10-a zi de post
negru şi substituie nevoia de glucoză a celei mai mari părţi din sistemul
nervos.
Organismul are capacitatea să îşi protejeze ţesutul muscular (din
care sunt alcătuite multe organe importante, precum inima) împotriva
deteriorării din timpul postului negru, manifestând o abilitate la fel de
bună în utilizarea corpilor cetonici.

Cetoza versus Cetoacidoza

Ocazional, unii medici se preocupă în legătură cu starea de cetoză
indusă prin post negru. Există deseori o confuzie între cetoză şi
cetoacidoză. Cele două procese sunt oarecum similare, însă au o natură
de bază foarte diferită.
Cetoacidoza are loc atunci când concentraţiile de cetone cresc
foarte mult în sânge datorită unor stări fizice anormale. Cel mai des
suferă de aceasta alcoolicii şi cei cu diabet de tip I.
POSTUL NU PROVOACĂ CETOACIDOZĂ.
Cetoza are loc atunci când numărul corpilor cetonici din sânge
ajunge peste limita considerată normală (0,2 mmol/l = milimoli/litru), însă
rămân sub nivelele extrem de ridicate ce sunt asociate cu cetoacidoza.
Cetoza e un aspect firesc integrat în funcţionarea organismului;
cetoacidoza, în schimb, nu. Organismul e dotat cu mecanisme
biochimice normale menite a regla nivelul de cetoză, durata acesteia
precum şi procesul prin care aceasta are loc. Aceste mecanisme
protectoare nu funcţionează în cazul diabeticilor de tip I şi al alcoolicilor.
Analiza compoziţiei sângelui operată de rinichi în timpul filtrării
acestuia joacă un rol important, fiind unul dintre aceste mecanisme de
protecţie. Când rinichii înregistrează nivele mari de acizi cetonici în
sânge, aceştia excretă amoniac pentru a compensa dezechilibrul acido-
bazic din organism şi prevenind astfel cetoacidoza. Această reglare din
partea rinichilor împiedică de asemenea organismul să piardă cantităţi
mari de ioni de sodiu şi potasiu în urină în timpul postului, cantităţi care
de altfel în timpul cetoacidozei ar putea fi pierdute. Numai în a doua zi de
167
post negru, înainte de trecerea completă la producerea de cetone, corpul
excretă cantităţi semnificative de sodiu şi potasiu în urină, această
pierdere încetând odată cu intrarea completă în procesul de cetoză.
Conservarea ionilor de sodiu şi potasiu ajută la menţinerea echilibrului
electrolitic în timpul postului.

Cetoza versus Înfometare

Se face uneori o confuzie referitoare la diferenţa între înfometare şi
post negru. Ocazional, unii oameni confundă cetoza cu înfometarea. Ele
sunt două lucruri foarte diferite.
În timpul postului se pierde multă grăsime motiv pentru care mulţi
oameni aleg să postească din motive de sănătate. Grăsimea oferă 9
calorii pe gram, fiind cea mai eficientă metodă de stocare a energiei în
organismul uman, în comparaţie cu doar 4 calorii furnizate de 1 gram de
carbohidraţi sau de proteine. E nevoie de mult exerciţiu fizic pentru a
scăpa de 500 grame de grăsime. Postul negru, în comparaţie cu
exerciţiul fizic, cheltuie grăsimea extrem de rapid convertind-o în cetone,
pe care apoi le foloseşte ca furnizori de energie. În timpul postului se
pierd în general 0,5-1 kg pe zi. Cu cât există mai multă grăsime în
organism, cu atât mai multă va fi convertită.
Înfometarea, pe de altă parte, înseamnă utilizarea proteinelor
din muşchi şi organe drept combustibil. Acest lucru are loc numai
după ce TOATE rezervele de grăsime împreună cu alte ţesuturi
aflate în exces - bacterii, viruşi, tumori de tip fibromatos, poluanţi
stocaţi, etc. - au fost epuizate. Odată ce toate celelalte surse de
combustibil au fost utilizate, organismul începe să-şi folosească
propriile sale proteine esenţiale drept combustibil. Aceasta
înseamnă ÎNFOMETARE.
Majoritatea oamenilor, chiar şi cei mai subţirei, au destule rezerve
pentru a posti cel puţin 45 de zile, în general mult mai mult, fără ca
organismul lor să înceapă a folosi rezervele de proteine esenţiale. Pe
măsură ce postul cu apă progresează, nevoia de alimente scade
aproape spre zero, apărând din nou, brusc, în momentul în care
organismul şi-a folosit toate rezervele şi e pe punctul de a recurge la
proteine. Aceasta are loc undeva între 45 şi 120 de zile, deşi au fost
ţinute şi posturi mai lungi de atât. Cei care au experimentat aceste lucruri
spun că foamea imensă ce i-a cuprins în acele momente nu poate fi
confundată cu nimic. Aceasta foame e în general considerată a fi primul
indicator al faptului că e timpul să întrerupi un post extrem de lung.
Odată ce organismul a intrat complet în cetoză, începe munca de
autovindecare. Seria de boli care sunt influenţate pozitiv de posturi lungi
e remarcabilă.

168
 Clisma

Clisma este o procedură cu un oarecare impact psihologic şi de

aceea merită a abordare distinctă, mai ales pentru faptul că, acordând
tot sprijinul nostru, putem depăşi mai uşor neplăcerile procesului de
detoxifiere şi scutim organismul de cheltuieli inutile. Ca un bun gospodar,
organismul nu va risipi economiile făcute de noi, ci le va folosi în
aprofundarea proceselor de vindecare.

Clisma este introducerea unor lichide în intestinul gros, prin orificiul

anal, în scopul eliminării materiilor fecale din colon. Părerile în privinţa
necesităţii acestei proceduri în cursul postului sunt împărţite. Între cei
care sunt împotriva acestei proceduri sunt Herbert Shelton, Dewey, Paul
C. Bragg şi alţii, iar cei care o recomandă sunt Buchinger, Arnold Ehret,
Max Gerson şi alţii.
După părerea mea utilitatea clismei este în funcţie de starea
pacientului, de condiţiile pe care le avem la dispoziţie în perioada
postului, de toleranţa pacientului şi de tipul de post adoptat. O parte
dintre cei care recomandă postul exclusiv cu apă nu asociază clisma în
mod obişnuit, dar cei care adoptă un post axat în principal pe restricţie
calorică, clisma constituie unul dintre mijloacele terapeutice de bază.
Postul după metoda Buchinger permite 250-500 calorii pe zi şi
recomandă o clismă la două zile, iar postul după metoda lui Max Gerson,
cu foarte bune rezultate în tuberculoză şi în formele avansate de cancer,
recomandă 4-5 clisme pe zi. În terapia Gerson, restricţia calorică fiind
minimă, dar cu utilizarea unui spectru restrâns de alimente, este
explicabil numărul atât de mare de clisme.
Tipul de post adoptat este în funcţie de boala de care suferă
pacientul, de stadiul bolii şi de rezervele organismului. Am putea spune
că diversele tipuri de post reprezintă diverse modalităţi posibile de a se
atinge acelaşi rezultat. În acest context fiecare va alege metoda care îi
este lui cel mai la îndemână, în funcţie de specialistul căruia i se
adresează. Cu cât boala este mai avansată şi rezervele organismului
mai mici, postul doar cu apă devine imposibil pe o perioadă mai
îndelungată, atât cât ar fi necesar pentru vindecare, încât alimentarea şi
clisma devin o necesitate.
Este recunoscut faptul că în cursul unui post sunt momente în care
pacientul nu se simte bine. Simptomele sunt variate, iar ca şi mijloace de
intervenţie sunt odihna, în mod obligatoriu, procedurile de stimulare a
circulaţiei periferice şi procedurile de golire sau curăţare intestinală. Deşi
clisma este o procedură pe care mulţi pacienţi nu o acceptă, aceasta
169
contribuie la dispariţia mai rapid a simptomelor neplăcute, care pe mulţi îi
sperie.

Efectuarea clismei
Pentru o mai bună acceptabilitate această procedură este bine a fi
efectuată fără ajutor din partea altei persoane şi fără stresul că am putea
murdări cearceaful de pat sau covorul din cameră în cursul procedurii.
Spaţiul cel mai adecvat în care ne-am putea simţi cel mai confortabil
pentru efectuarea clismei ar fi camera de baie, în cadă.
Se agaţă rezervorul irigatorului la o înălţime de 1 -1,5 m, persoana
se aşează în cadă în poziţie patrupedă (sprijin pe palme şi pe genunchi)
şi introduce canula lubrifiată cu unguent în rect, după eliminarea
prealabilă a aerului de pe furtun. Lichidul se introduce gradat, câte 300-
500 ml o dată, cu pauză de 2-3 minute înainte de a introduce o altă
cantitate de lichid. Dacă se masează abdomenul în sens ascendent în
zona de proiecţie a colonului descendent, lichidul introdus va fi mobilizat
către colonul transvers şi apoi către colonul ascendent. Pe măsură ce
cantitatea de lichid introdusă în colon creşte, apare distensia colonului şi
o uşoară durere de-a lungul cadrului colic.
Cantitatea de lichid folosită în cursul clismei diferă în funcţie de
tipul de post adoptat. În postul doar cu apă este benefică folosirea unei
cantităţi mai mari de lichid, chiar şi 3 litri, care ajunge relativ uşor până în
colonul ascendent, iar în posturile axate pe restricţie calorică, cantitate
de lichid folosită este mică, maxim 1 -1,5 litri şi, de obicei se folosesc
diverse ceaiuri, apă cu argilă sau cafea ca şi lichid de clismă. În acest tip
de clismă se recomandă reţinerea lichidului în colon pentru aproximativ
15 minute.
Aparatul de clismă cel mai adecvat trebuie să aibă un recipient
pentru lichid de volum mai mare, de preferat 3 litri, iar canula este de
preferat să fie moale (silicon sau cauciuc) şi nu rigidă (plastic).
Dispozitivele cu recipiente doar de un litru ar trebui reumplute pe
parcursul procedurii, ceea ce ar putea fi dificil, dacă procedura se
efectuează fără ajutorul altei persoane.
Aparatul pentru clismă este de folosinţă personală şi nu necesită
sterilizare la reutilizare, ci doar spălare cu apă caldă şi săpun după
fiecare utilizare.
În mod curent, fără o supraveghere specială, sunt folosite cu
rezultate foarte bune clismele blânde, cu extracte de mușețel, nalbă,
seminţe de in, tătăneasă şi alte plante emoliente cu efecte tonice şi
regenerante la nivelul intestinului. Acest tip de aplicaţii sunt în general
recomandate tuturor persoanelor, chiar şi celor în vârstă sau slăbite,
convalescenţilor şi chiar copiilor.

170
 Reţeta generală pentru obţinerea unui litru de extract78: la un
litru de apă se folosesc 4 linguri de pulbere de plantă, la care se adaugă
o lingură de pulbere de rădăcină de tătăneasă (pentru efect emolient şi
regenerativ) şi o lingură de pulbere de muşeţel (pentru efect
antiinflamator şi antialergic). Se face o infuzie, care se filtrează şi se
foloseşte pentru clismă.

Precauţii
Cu toate efectele benefice pe care le prezintă clismele, nu este bine
să se exagereze cu utilizarea lor, pentru că se poate ajunge la tulburări
ale peristaltismului intestinal şi la scăderea tonusului general al colonului.
Durerea abdominală de cauză neprecizată ca şi diagnosticul cert de
apendicită acută sunt contraindicaţii absolute ale clismei de orice fel.
Chiar şi aşa numita "mica clismă salvatoare" este absolut contraindicată.
Tot în categoria contraindicaţiilor absolute este clisma efectuată la
pacientul operat pe abdomen. Cereţi acordul scris al chirurgului operator
dacă intenţionaţi să faceţi clismă unui pacient, ce a suferit o intervenție
operatorie abdominală asupra aparatului digestiv, cu atât mai mult pe
colon, la mai puțin de 3 luni post operator. Clismele repetate trebuie
evitate la pacienţii cardiaci şi la renalii cronici.
Diverticulita, bolile inflamatorii ale colonului şi tumorile colonului sunt
contraindicaţii relative.

Câteva clisme terapeutice eficiente

Clisma cu extract de argilă79
Extractul se obține prin amestecarea argilei cu apă, în proporţie de
2 linguri de pulbere pentru 500 ml de apă. Se lasă acest amestec un
interval de 6-7 ore, apoi se decantează şi se introduce în irigator. Argila
trebuie să fie de calitate cât mai bună, fără impurităţi.
Argila are proprietăţi tonifiante ale colonului şi, în acelaşi timp,
poate absorbi toxinele existente la acest nivel. Folosirea argilei în
această formă generează efecte remarcabile în afecţiuni ale pielii
(acnee, psoriazis, furunculoze), reumatism, alcoolism şi tabagism,
precum şi în tromboze venoase (varice) sau arteriale (pareze), în
asociere cu alte tratamente.
Se recomandă a se utiliza o dată pe săptămână sau chiar de mai
multe ori, dar doar pe perioade scurte de timp, de 2-3 săptămâni. O
folosire îndelungată poate genera modificarea florei intestinale.

Clisma cu cafea

78
http://suntsanatos.ro/clismele-terapeutice-cu-extracte-din-plante-2991.html
79
http://suntsanatos.ro/clismele-terapeutice-cu-extracte-din-plante-2991.html
171
 Se face numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului!
Pentru preparare se folosesc trei linguri de cafea organică
(biologică, cât mai curată), măcinată mare, pentru un litru de apă.
Amestecul se fierbe trei minute şi apoi se lasă să stea 20 de minute sau
chiar mai mult. Se strecoară şi se utilizează la temperatura corpului. Se
poate prepara o singură dată cantitatea necesară pentru o zi
Clisma cu cafea îndepărtează toxinele circulante şi parţial
metaboliţii, prin dilatarea canalelor biliare. În ultima vreme - prin lucrarea
făcută de echipa de medici cercetători Wattenberg, Sparsnis şi Lam, de
la Universitatea din Minnesota, Secţia de Patologie, Minneapolis U.S.A. -
s-a demonstrat clinic, clar, stimularea hepatică prin clisma cu cafea a
sistemului enzimatic GLUTATION - S - TRANSFERAZA - care este
capabil să elimine din torentul sanguin o mare varietate de radicali liberi
(sub formă de electroliţi), care lezează membranele celulare, producând
perturbări ale metabolismului celular. Clisma cu cafea stimulează aceste
enzime cu o creştere enormă, de 700%. Glutation - Transferaza leagă
bilirubina şi glucuronizii săi, făcând posibilă eliminarea acestora din
hepatocite. Ea blochează şi detoxifică carcinogenii, care necesită fie un
proces de oxidare, fie unul de reducere. Funcţia sa catalitică exercită un
efect protector împotriva multor carcinogeni de natură chimică.
Cercetările de la Universitatea din Minnesota sunt astăzi continuate şi în
Europa (Dr. med. Peter Lechner la „Landeskrankenhaus" din Gratz -
Austria, Dr. med. Barbara Krischker Institut Gerson - Bad Kissingen,
Germania, etc.). Pe lângă creşterea fluxului biliar şi stimularea acestui
sistem enzimatic, teobromina, teofilina şi cofeina din cafea, au şi efect
vasodilatator şi de relaxare a musculaturii netede. Pentru persoanele
care prezintă o puternică dereglare a sistemului neurovegetativ şi nu
suportă clismele cu cafea sau cele cu intoleranţă, Institutul Gerson
recomandă clisme cu muşeţel şi adăugarea eventual, a 1-2 fiole de
cofeină. Se mai recomandă clismele cu muşeţel, gălbenele (Calendula
officinale) şi tătăneasă (Radix symphitum), cu sau fără adaos de cofeină,
în funcţie de toleranţă.80

Etapele postului negru81

Etapa 1 (ziua1- ziua2)

În prima zi din postul total, nivelul zahărului din sânge scade sub
70mg/dl. Pentru refacerea nivelul normal de glucoză din sânge,

80
Nota dr. Mihaela Gheorghe, traducătoarea primei ediţii în limba română a cărţii: Max-Gerson – O
TERAPIE NATURALĂ-EFICIENTĂ
81
http://www.portal-spiritual.eu/article37
172
glicogenul din ficat este transformat în glucoză şi este eliberat în sânge.
Această rezervă este suficientă pentru o jumătate de zi. După aceea
corpul îşi reduce rata metabolică bazală. Rata activităţii chimice interne
în ţesuturi este scăzută pentru a conserva energia. Inima îşi încetineşte
bătăile şi presiunea sângelui se reduce. Glicogenul este scos din muşchi
cauzând o oarecare slăbiciune.
Prima etapă de curăţire este de obicei cel mai greu de suportat.
Durerile de cap, ameţelile, greaţa, respiraţia urât mirositoare, ochii
injectaţi şi limba foarte încărcată sunt semne ale primei faze de curăţare
a organismului. Foamea poate fi foarte intensă în aceasta perioadă,
cu excepţia cazului în care a fost făcută o clismă, întrucât aceasta
ajută corpul în a se adapta rapid la modul de funcţionare al postului
doar cu apă, punând capăt digestiei din colon.

Etapa a 2-a (ziua 3 – ziua7)

Grăsimile, alcătuite din acizi graşi, sunt descompuse pentru a
elibera glicerolul din moleculele gliceride şi sunt transformate în glucoză.
Pielea poate deveni unsuroasă întrucât organismul este epurat de
grăsimile râncezite. Persoanele cu ten gras pot avea coşuri câteva zile
uneori chiar o erupţie semnificativă.
Paloarea feţei în această perioadă este de asemenea un semn al
încărcării toxice a sângelui.
Cetonele sunt formate prin incompletă oxidare a grăsimilor. Se
presupune că cetonele odată eliberate în sânge suprimă apetitul
afectând centrul foamei/saţietăţii aflat în hipotalamus. Probabil că veţi
simţi foamea în primele câteva zile de post. Acest efect este totuşi
temporar. Dorinţa de a mânca va dispare. Lipsa foamei poate dura între
40 şi 60 de zile, aceasta în funcţie de modul de post adoptat: postul doar
cu apă sau postul cu sucuri. Corpul se adaptează postului negru şi
sistemul digestiv îşi poate lua astfel o foarte necesară pauză,
concentrându-şi toate energiile asupra curăţării şi vindecării.
Numărul celulelor albe din sânge (leucocitele) şi al activităţii
sistemului imunitar creşte.
Este posibil să simţiţi dureri în plămâni. Organele purificate şi
plămânii se află în plin proces de vindecare. Periodic, sistemul limfatic
expulzează materie mucoasă prin nas şi gât. Volumul acestui tip de
mucus de culoare gălbuie poate fi neaşteptat de mare. Sinusurile trec
prin perioade în care sunt înfundate, după care se vor curăţa în totalitate.
Respiraţia este în continuare urât mirositoare şi limba încărcată.
Înăuntrul intestinului, colonul este vindecat şi resturile compacte de
pe pereţii intestinali încep să fie eliminate.

Etapa a 3-a (ziua 8- ziua15)

173
 În această parte a postului negru extins, puteţi observa un nivel
ridicat de energie, de claritate a minţii şi să vă simţiţi mai bine decât v-aţi
simţit vreodată, cam ca în copilărie.
Pe de altă parte, răni vechi pe care le-aţi suferit pot să devină
supărătoare şi dureroase. Acesta este rezultatul capacităţii crescute a
corpului de a se auto-vindeca în timpul postului total. Dacă v-aţi rupt o
mână acum 10 ani, există ţesut cicatrizat în jurul acelei rupturi. În
momentul rupturii, capacitatea corpului de a se vindeca era direct
asociată cu stilul de viaţă din acea perioadă. Dacă trăiaţi consumând
mâncare de tip fast-food, capacitatea naturală a corpului de a se vindeca
era compromisă. În timpul postului doar cu apă, capacitatea de
vindecare a corpului are o eficienţă optimă. Corpul curăţă ţesutul mort
sau alterat cu ajutorul limfocitelor care intră în acele ţesuturi de mult
stricate, secretând substanţe pentru a dizolva celulele alterate. Aceste
substanţe irită nervii din zona învecinată şi cauzează o revenire a
durerilor în zona lovită cândva, deşi acestea dispăruseră probabil cu
mulţi ani în urmă. Această durerea este bună întrucât ea anunţă
desfăşurarea activităţii de vindecare în regiunea respectivă. Muşchii pot
deveni rigizi şi inflamaţi din cauza iritaţiei date de toxine. Picioarele pot fi
cele mai afectate, căci toxinele se acumulează în picioare.
Ulceraţiile sunt ceva obişnuit în această fază din cauza bacteriilor
foarte numeroase aflate în cavitatea bucală. Gargara zilnică cu apă
sărată va preveni apariţia ulceraţiilor şi le va vindeca pe cele apărute.

Etapa a 4-a (ziua16 – ziua 30)

Corpul este acum complet adaptat postului negru. Acum se simte o
mai mare energie şi claritate a minţii. Perioadele de curăţare vor fi scurte,
cu multe zile în care vă veţi simţi bine intercalate între acestea. Vor fi zile
în care limba este roză şi respiraţia este proaspătă. Activitatea de
vindecare a organelor interne este în plină desfăşurare. După detoxifiere,
mecanismele pornite de postul total au îndepărtat agentul cauzal al
bolilor sau l-au inactivat, corpul funcţionând la capacitate maximă, şi a
înlocuit ţesuturile afectate cu unele noi.
În timp ce un post total de scurtă durată va reduce simptomele
bolilor, un post de lungă durată le poate vindeca total. Echilibrul
homeostatic este la nivel optim. Sistemul limfatic este curat, cu excepţia
unor rare expectorări de mucus prin nas sau gât.
După ziua 20, mintea începe să fie influenţată. În această perioadă
se simte o creştere a clarităţii mentale şi a echilibrului emoţional.
Memoria şi concentrarea se îmbunătăţesc.

Etapa a 5-a (Întreruperea postului)

174
 Mucusul vâscos şi toxic, care acoperă peretele intestinal este
aproape desprins, iar prima mâncare ingerată îl va îndepărta de pe
peretele intestinal. Dacă eliminarea conţinutului intestinal întârzie82,
toxinele reintră în sânge prin colon.
Vezicula biliară îşi curăţă conţinutul murdar printr-o descărcare
masivă de bilă. Aceasta poate cauza, imediat după masă, un flux
intestinal urmat de o intensă diaree. Dacă simptomele sunt prea
deranjante, o clismă vă va fi de ajutor.

Simptomele postului83
Arnold Devries

Postul implică o schimbare fiziologică continuă în organism, în

această perioadă având loc întinerirea, autoliza, asimilarea crescută,
eliminarea și alte procese. În aceste condiții este de așteptat că vor
exista diverse simptome ale schimbărilor care apar în corp. Astfel de
manifestări pot fi să fie plăcute sau disconfortante. Cel mai adesea
acestea din urmă ar trebui înțelese și așteptate și în nici un caz nu ar
trebui să reprezinte un motiv de îngrijorare.
În prima zi a postului, o dorință marcată de mâncare este de obicei
prezentă după-amiaza sau seara. În a doua zi, dorința este adesea
crescută, gradul de foame atingând punctul culminant. În a treia zi,
foamea de obicei scade și, în unele cazuri, dispare complet. În aproape
toate cazurile, dispariția foamei este completă în a patra sau a cincea zi.
Începând din acest moment nu mai există dorință de mâncare, ci uneori
repulsie marcată pentru mâncare. Greața și vărsăturile pot apărea chiar
la vederea și mirosul alimentelor. Această stare continuă până când
reapare foamea naturală, după săptămâni sau luni, sau până când
postul este întrerupt, când pofta de mâncare revine rapid.
Dr. Weger a raportat că aproximativ unul din patruzeci dintre
pacienții săi nu a pierdut foamea în post. Alți medici au raportat și ei
experiențe similare. Nu se știe niciun motiv care determină această
reacție anormală. Deși persistenţa senzaţiei de foame nu diminuează în
niciun fel eficacitatea postului, aceasta face ca postul să fie destul de
dificil. Din fericire, astfel de cazuri sunt excepția mai degrabă decât
regula generală.

82
Acesta este unul dintre motivele pentru care realimentarea se începe cu alimente cu efect laxativ.
Din această categorie amintim sucul de castravete şi alte tipuri de sucuri verzi, merele coapte la abur,
sucul de pepene, de piersică, etc. Nu este bine ca sucurile de fructe să fie consumate în cantităţi mari
la întreruperea unui post, mai ales după posturile lungi.
83
Arnold Devries: Therapeutic Fasting, Fourth Edition
175
 În timpul postului limba devine de obicei acoperită de un depozit
albicios, iar respirația este urât mirositoare, mai ales în primele câteva
zile de post.
Chiar dacă temperatura corpului poate fi normală în timpul postului,
există adesea o ușoară tendință de scădere a temperaturii corporale.
Acest lucru se datorează probabil circulației cutanate scăzute și necesită
îmbrăcăminte suplimentară sau acoperire în timpul şederii în pat.
Picioarele devin deseori reci și, în astfel de cazuri, se poate aplica o
sticlă de apă fierbinte pentru a menține confortul în timpul somnului.
Există, de obicei, şi unele variații ale ritmului cardiac în timpul
postului. În unele cazuri, frecvenţa cardiacă a crescut până la 120 bătăi
pe minut, iar Macfadden a înregistrat un caz în care a scăzut la 20 bătăi
pe minut. Variațiile obișnuite și perioadele scurte de impuls neregulat ar
trebui luate ca atare.
Majoritatea pacienților aflaţi în repaus alimentar dorm mai puțin
decât de obicei. În unele cazuri nu petrec dormind mai mult de trei sau
patru ore pe zi. Alții, în special cei care au suferit anterior de insomnie,
dorm mai mult în timpul postului, în unele cazuri pacienții cu insomnie
dormind până la 20 din cele 24 de ore ale unei zile.
O creștere a forței se observă în special pentru cei care sunt foarte
slabi la începutul postului. De regulă, s-a constatat că, în aceste cazuri,
creșterea rezistenței durează în general până la aproximativ trei
săptămâni, după care există o diminuare treptată a rezistenței.
Deși cazuri precum cele menționate sunt frecvente în post, există
mulți, poate majoritatea pacienților care atunci când postesc își pierd
treptat puterea de la începutul postului până la sfârșit.
În timp ce recunoaștem variația forței și prezenţa slăbiciunii în
timpul postului, trebuie înțeles că acest lucru nu este un factor important
în recuperarea majorității pacienților după post. Puterea pierdută în
timpul postului este recuperată rapid când se reia alimentarea. Doar în
acele cazuri foarte rare de slăbiciune extremă până la leșin și
incapacitatea de a merge singur, postul trebuie întrerupt.
O pierdere în greutate în timpul postului este desigur normală și de
așteptat. Pierderea medie este probabil de aproximativ 500 g pe zi, cu o
pierdere mai mare la începutul postului decât spre sfârșit. De obicei,
pacienții supraponderali slăbesc cel mai rapid.
Bărbații, care au fost impotenți înainte de post şi-au recăpătat
adesea virilitatea, iar sterilitatea în rândul femeilor este, de asemenea,
frecvent corectată.
La simptomele menţionate anterior, care sunt cele mai importante,
pot fi adăugate literalmente zeci de alte simptome, care pot apărea sau
nu și care sunt destul de lipsite de importanță în ceea ce privește
progresul postului. Printre acestea se numără vărsăturile, salivaţia
176
excesivă, erupțiile cutanate, durerile de cap, durerile de spate, amețelile,
sughițuri, leșinuri, dureri în gât, răceli ușoare și crampele. Deși astfel de
simptome sunt într-o anumită măsură neplăcute, ele nu sunt motive de
îngrijorare. Multe dintre aceste simptome sunt pur și simplu indicative ale
eforturilor sporite de eliminare. Desigur, practic niciun pacient nu prezintă
toate aceste simptome; mulți nu le experimentează deloc, iar alții le
experimentează în câteva perioade scurte în timpul postului.
Acțiunea terapeutică a postului este exact opusă celei a
medicamentelor. În timp ce acestea din urmă suprimă adesea
simptomele bolii, scopul postului este acela de a „scoate la iveală‖ astfel
de simptome, de a elimina toate toxinele prezente și de a asigura astfel o
recuperare durabilă. O boală, care în trecut a devenit asimptomatică, în
urma tratamentului medicamentos, se poate reactiva în cursul postului,
deoarece eliminarea din țesuturi a agenţilor patogeni creşte. S-a spus că
în timpul postului „ne trăim din nou bolile‖. De exemplu, oameni, care au
avut afecțiuni catarale în trecut, pot elimina cantităţi mari de mucus din
colon, vagin, gât, sinusuri și nas, în funcție de localizarea bolii lor
anterioare. După ce eliminarea este completă sau postul este întrerupt,
astfel de simptome încetează, pacienții fiind în general vindecați şi mai
rezistenţi în faţa viitoarelor îmbolnăviri. O boală poate deveni mai intensă
în primele zile ale postului, iar pe măsură ce restaurarea tisulară
continuă până la finalizare, toate simptomele se reduc treptat până când
pacientul își revine complet. Astfel, multe, dacă nu chiar cele mai multe
dintre simptomele postului pot fi atribuite acțiunii curative a postului în
sine. În niciun caz nu le putem considera dezvoltarea unei noi patologii.
Au fost menţionate cele mai importante semnale de pericol ale
postului și există puține alte simptome care ar putea constitui un motiv
suficient pentru a întrerupe postul mai devreme decât ar fi de dorit. Chiar
și delirul temporar în cursul postului, care rar este întâlnit, este rareori
considerat drept motiv pentru a reîncepe realimentarea, cu excepția
cazului în care delirul este asociat cu aritmii cardiace. Palpitații ale inimii
sau durerea precordială, în timpul postului, sunt destul de neobișnuite și
nu sunt considerate periculoase. De regulă, majoritatea simptomelor
postului trebuie analizate în raport cu starea pacientului. Foarte puține
simptome în sine sunt un motiv suficient pentru a întrerupe postul.
Combinația mai multor simptome severe, chiar dacă nu este întotdeauna
periculoasă, este folosită ocazional ca motiv pentru a întrerupe postul. În
această privință fiecare medic trebuie să analizeze propriul caz.
Simptomele postului, în afară de a fi un motiv de îngrijorare, pot fi
văzute şi ca manifestări exterioare ale recuperării treptate a sănătății.
Puțini au un disconfort serios, iar un simptom, precum pierderea foamei,
face postul chiar mult mai plăcut. În ultimă instanță, foamea însăși este
cea mai de temut în post și, atunci când aceasta dispare, postul este
177
destul de ușor. Cu siguranță, un calvar nu este atât de dificil când
starea de sănătate se ameliorează continuu și mulți nu privesc
postul ca pe un „calvar”, ci se bucură mai degrabă de postul lor în
măsura în care dobândesc o sănătate neașteptată în mod obișnuit.

Verificarea nivelului propriu de toxicitate

prin postul cu apă84

Pentru a vă cunoaște nivelul personal de toxicitate nu este nevoie

de vreo unealtă medicală sofisticată sau de tabele complicate, cu
parametrii măsurabili și nici de personal medical specializat. Oricine
poate fi barometrul propriei toxicități, cu condiția să fie sincer cu el însuși
și să privească cu atenție și obiectivitate către propria persoană.

Cum se face măsurarea nivelului propriu de toxicitate?

Măsurarea gradului de toxicitate se face prin omiterea a una sau
două mese consecutive pe parcursul unei zile sau printr-o pauză
alimentară de 24 de ore și prin observarea obiectivă a simptomelor ce se
vor asocia acestei condiții cu care organismul nu este obișnuit.

Constatări
a) Dacă după omiterea unei singure mese principale a unei zile, fără a
se fi ciugulit nimic între aceasta și cea anterioară (care să fi fost
moderată ca aport caloric) apare durerea de cap, acesta este primul și
cel mai important semnal că persoana în cauză trăiește într-un corp
extrem de toxic.
b) Dacă după omiterea a două mese principale consecutive, fără a se fi
ciugulit nimic înainte și între acestea, sau după parcurgerea a 24 de ore
în care să nu se fi consumat deloc mâncare, apare vreunul dintre
simptomele de mai jos, de asemenea este vorba despre un corp foarte
toxic.
Semnalele de toxicitate extremă, apărute după omiterea a una
sau două mese consecutive sau parcurgerea a 24 de ore fără aport
alimentar, sunt următoarele:
 Durerea de cap
 Starea generală de rău
 Amețeala
 Slăbiciunea extremă

84
https://cirys.wordpress.com/2012/08/15/verificarea-nivelului-propriu-de-toxicitate-prin-postul-cu-apa/
178
 Aceste patru simptome nu sunt universal prezente în cazul omiterii
unor mese, deci nu se întâmplă tuturor. Mai mult, ele nu se află în lista
simptomelor de normalitate în cazul în care sunt omise anumite mese
din programul alimentar zilnic așa cum se înclină a se crede. Din păcate,
apariția lor este copleșitor de frecventă în rândul persoanelor, care au
omis una sau două mese sau care nu au mâncat nimic 24 de ore.
Această frecvență însă, în mod eronat, a alimentat părerea că
simptomele respective ar fi normale în caz că nu s-au mâncat una sau
mai multe mese. Ele sunt de fapt nişte manifestări neplăcute foarte
frecvente din simplul motiv că un număr extrem de mare de persoane
trăiesc în corpuri foarte toxice și nicidecum pentru că ar fi nişte simptome
normale într-un corp pe deplin sănătos și curat.

Ce se întâmplă în interior?
Cauza apariției stărilor neplăcute amintite mai sus constă în faptul
că, după întreruperea cursului obișnuit al alimentării, în sânge, se
găsește, proaspăt revărsat, un aport copleșitor de toxine.
DA, este absolut normal să existe foame după suspendarea
alimentării, însă stările neplăcute enumerate mai sus nu reprezintă
normalitatea, ci doar ANUNȚĂ EXISTENȚA TOXICITĂȚII în organism.
Prezenţa foamei și a poftelor în primele zile/ore de post negru este
de fapt singurul simptom firesc, normal în această situație.

Cât timp ar trebui ţinut postul cu apă?85

„Cunosc un caz grav de îmbolnăvire a măduvei coloanei

vertebrale, fără nici o speranţă din partea medicilor. Bolnavul se deplasa
doar în scaunul cu rotile. Literatura corespunzătoare a trezit în el
credinţa în puterea de vindecare a postului negru. El a ţinut mai multe
posturi şi de fiecare dată era tot mai lung, cred că ajunsese până la 40
de zile, dar nu i-a ajutat prea mult. El ştia că perioada de 60 de zile este
maximă pentru un post. Deci s-a hotărât să o facă. Nu avea timp de
pierdut, iar timp avea. S-a constatat că se posteşte cu atât mai uşor cu
cât s-a postit mai des. Când au trecut cele 60 de zile nu a constatat vreo
îmbunătăţire substanţială a stării sale, dar în următoarele 60 de zile,
când începea să se obişnuiască cu mâncarea, minunea s-a produs.
De atunci omul s-a simţit dator să ţină peste tot conferinţe despre
efectele postului negru. Astfel am ajuns şi eu să îl cunosc. Atunci avea
vreo 60 de ani, avea o ţinută sigură şi dreaptă ca unul de 20 de ani.

85
Ernst Günter – Hrana Vie
179
Cazul lui a fost o minune ieşită din comun, fiindcă, se spune că, nervii
distruşi nu se pot regenera. Vedem aici ce se poate face cu o voinţă de
fier.‖
Recunoaştem din acest exemplu că timpul de după post este
la fel de important ca şi cel al postului de vindecare.

Întreruperea postului86
Herbert Shelton

Un fapt important, care este nevoie să fie accentuat, este faptul că

postul este un proces mult mai complicat decât se presupune în mod
obișnuit, chiar și de către cei care îl promovează. Acest proces este mult
mai mult decât simpla renunţare la mâncare. Există o artă a postului,
dar pentru ca această artă să fie aplicată în mod corespunzător, ea
trebuie să se bazeze pe știința postului. Utilizările postului par, uneori,
aproape nelimitate, inconvenientele sale nu sunt mari, pericolele sale
sunt puține și apar rareori, dar pentru a obţine rezultatele cele mai
satisfăcătoare, trebuie coordonarea din partea unui specialist. Este prea
vital și prea important pentru a fi efectuat indiferent. Nu este un proces
care ar trebui să fie lăsat la îndrumarea celor care au o cunoaștere
limitată a conduitei sale adecvate și care nu au experiență în conducerea
posturilor. Întreruperea postului este unul dintre cele mai importante
elemente ale postului.
Animalele nu urmăresc niciuna dintre rutinele noastre pentru a-și
întrerupe posturile. Mănâncă orice este la îndemână. Deci nu există
diferențe între ceea ce face animalul și ceea ce pacientul obișnuit tinde
să facă, atunci când îşi pierde autocontrolul, dar există diferențe mari în
puterea digestivă, în favoarea animalului. Există, de asemenea,
posibilitatea ca animalul să păstreze mai multe dintre beneficiile postului
dacă ar întrerupe postul mai atent. Nu folosim pâine, carne, ouă, nuci
etc. ca alimente pentru întreruperea unui post, din motivul că ne sunt
disponibile mijloace mai adecvate în acest sens.
La sfârșitul unui post lung, secrețiile digestive nu sunt
abundente și sunt recomandate mese mici sau cantități mici de
alimente. Cantitatea de hrană a pacientului este crescută pe măsură
ce secreția devine mai abundentă. Atunci când se respectă această
regulă, există mici dificultăți în întreruperea unui post și niciun
pericol în acest sens.
Câteva exemple greşite de realimentare:

86
The SCIENCE and FINE ART of FASTING – Herbert Shelton
180
  Un naturopat din New York a întrerupt posturile unei mame și a unei
fiice, care au postit șaisprezece și, respectiv, treisprezece zile, cu
bomboane de ciocolată. Aciditatea gastrică și intestinală rezultată
din aceasta a provocat o mare suferință în tot corpul. Am fost
chemat în aceste cazuri și a fost nevoie de patru-cinci zile de post
pentru a le readuce într-o stare confortabilă.
 O prietenă a soției mele mi-a descris cum a postit șaptesprezece
zile sub îndrumarea unui chiropractician din California timp în care a
muncit din greu. Lucra pentru acel chiropractician, care nu i-a
permis să plece de la serviciu în timpul postului. El a recomandat
întreruperea postului cu pâine prăjită și fructe acide. Această femeie
a dezvoltat imediat un caz de edem malnutrițional.
 Un tânăr în vârstă de douăzeci și patru de ani care suferise de
constipație cronică și indigestie, a postit douăzeci și șapte de zile,
după citirea unui articol într-o publicație populară de sănătate. În
cea de-a douăzeci și opta zi a mâncat o masă de carne de vită,
cartofi, pâine și unt și cafea. El a dezvoltat imediat vărsături violente
și nu putea tolera să înghită nici măcar o linguriță de apă pe
stomac. Când a fost chemat doctorul la acest caz, a descoperit o
durere intensă a întregului abdomen și totul indica o gastrită acută.
 Un tânăr de aproximativ treizeci de ani, care a postit din proprie
inițiativă timp de patruzeci și două de zile, a început realimentarea
cu pâine proaspătă. Vărsăturile au apărut imediat și stomacul a
devenit extrem de iritat, ceea ce a condus la o emaciere marcată și
slăbiciune extremă, fiind necesară hrănirea imediată.
 Un pacient a întrerupt un post de peste douăzeci de zile mâncând
750 g de nuci în prima zi. Deși în acest caz particular nu a apărut
niciun efect secundar, nici măcar un disconfort ușor, această
metodă de întrerupere a postului nu este recomandată în general.
În unele cazuri de post, în care se începe realimentarea după un
post prelungit, dar înainte de a reveni foamea, s-a observat o dificultate a
funcționării stomacului. Dr. Dewey menționează astfel de cazuri, în care
pacienţii, convinşi de prieteni sau medici să înceapă realimentarea
înainte de apariţia foamei, au fost absolut incapabili să digere mâncarea
şi au vomitat tot ceea ce au mâncat. Postul a fost reluat și continuat
până la apariţia foamei naturale, iar la realimentare digestia a decurs
bine.

Când întrerupem postul

Indicațiile obișnuite pentru întreruperea postului, care reprezintă în
acelaşi timp şi linia de separare între post și înfometare, sunt
următoarele:

181
  revenirea foamei este semnul care apare în mod invariabil,
atunci când trebuie oprit un post,
 respirația, care în timpul sau în cea mai mare parte a postului a fost
urât mirositoare, devine dulce și curată.
 limba devine curată, iar depozitul albicios dispare,
 gustul rău din gură încetează,
 secreția salivară devine normală, dispare senzaţia de uscăciune,
 temperatura, care în post poate fi sub-normală sau peste normal,
revine la normal,
 pulsul devine normal și ritmic.
 culoarea pielii devine normală.
 ochii devin strălucitori și vederea ochilor se îmbunătățește.
 scaunul își pierde mirosul, urina devine limpede.
Pe lângă aceste semne obișnuite că este timpul să întrerupeți
postul, prof. Levanzin menţionează şi un sentiment de veselie și euforie
ca o manifestare că a sosit timpul pentru încetarea postului.
Indicația principală a faptului că postul trebuie întrerupt este
revenirea foamei, toate celelalte indicații enumerate fiind
secundare. Adesea, unul sau mai multe dintre semnele secundare sunt
absente la revenirea foamei şi nu trebuie să se amâne întreruperea
postului atunci când există o cerere imperioasă de hrană, doar pentru că
limba, spre exemplu, nu este curată.
Apariţia foamei indică faptul că organismul a atins limita maximă de
epurare. Majoritatea posturilor sunt întrerupte prea devreme, adică
înainte de finalizarea lucrărilor de reparare.

Cum se întrerupe postul

Grija care trebuie să fie acordată la întreruperea unui post este
proporțională cu lungimea postului și cu starea generală a
pacientului. Dintre sucurile de fructe, care pot fi folosite, sucul de
portocale, sucul de grapefruit, sucul de ananas proaspăt sau de struguri
proaspeți sunt cele mai recomandate. De asemenea, poate fi folosit
sucul de pepene verde sau sucul de roșii proaspete.
Se începe cu o jumătate de pahar. După o oră, se poate
administra încă o jumătate de pahar. Apoi sucul poate fi consumat câte
un pahar în fiecare oră în prima zi.
A doua zi poate fi folosit un pahar întreg de suc la fiecare două
ore.
În a treia și a patra zi se poate consuma portocala sau grapefruit-
ul întregi, bine mestecate sau date prin blender, iar în a cincea zi pot fi
adăugate alte alimente.
Mesele mai bogate cantitativ nu trebuie încercate în prima
săptămână. Aceste instrucțiuni sunt pentru postul lung.
182
 Un post scurt necesită mai puțină grijă în pauză. În
întreruperea unui post scurt, de obicei, se bea câte un pahar întreg
de suc la fiecare două ore în prima zi și trei mese cu fructe în a
doua zi.
Aș sublinia că recomandările acestea pot fi ajustate în funcţie de
factori individuali. De exemplu, pentru cei care nu tolerează bine fructele
acide nu este potrivit întreruperea postului cu suc de portocale.

Foamea de după post

Experiența mea este în concordanță cu cea a lui Carrington, care
spune că, după un post îndelungat, postitorul este lacom și
„mâncatul trebuie ținut sub control cu orice preț pentru câteva zile
cât durează această stare. După primele zile, dacă pofta nestăpânită
este controlată, ea va dispare și nu se va mai întoarce”. El se referă
la această perioadă ca la o „perioadă periculoasă‖ și spune că, odată ce
a trecut, va dispare pofta care exista înainte pentru cea mai mare parte a
alimentelor. El subliniază că la unele persoane, există şi înainte de post
absența „poftei de alimente picante sau apetisante‖. Acest lucru este în
acord şi cu observațiile mele.
Perioada de foame care urmează după un post lung durează
două săptămâni și uneori mai mult. Pacientul se plânge continuu că
mănâncă insuficient. Împlinindu-şi pofta, el va câștiga în forță și
greutate, se va simți bine în general, dar va exista o cerere
persistentă pentru mai multă hrană. Nu este înțelept să încercați să
satisfaceți această cerere. A face acest lucru va duce invariabil la
supraalimentare, ceea ce va crea deseori probleme. Dacă cererea
de hrană va fi satisfăcută prin consum moderat, în două săptămâni
sau mai puțin, în majoritatea cazurilor, pacientul nu va mai fi
tulburat de senzaţia de foame persistentă. Pacienții care refuză să-
și controleze actul alimentar în această perioadă, şi vor mânca şi în
afara meselor pentru a-şi umple stomacul, în mod obişnuit vor lua
în greutate foarte rapid. Fața și alte părți ale corpului vor deveni
pufoase, ceea ce indică o retenţie de apă, și, în toate cazurile, o
mare parte din beneficiile pe care le-au obținut din perioada de
abstinență se vor pierde.
Secretul popularității dietei cu lapte, înregistrat de aceasta în trecut,
pare să fie aici. După un post lung pacienții începeau realimentarea cu
lapte, care era consumat la fiecare jumătate de oră. Foamea le era
satisfăcută pe deplin, dar supraalimentarea anula cele mai multe din
beneficiile dobândite în urma postului. Pacienții creşteau rapid în
greutate, dar acumulau mai mult apă decât masă musculară, iar
greutatea nu se menţinea în condiții de muncă. Dieta a fost un succes
psihologic și a făcut ca medicii care au folosit-o să aibă mai puține
183
probleme decât cei care recomandau o hrănire rațională a pacienților
după posturile lungi.
Chittenden (1904) confirmă părerea că postul distruge „pofta‖
pentru substanțele toxice și pentru cantităţile mari de alimente. El spune:
,,În ultima parte a lunii septembrie 1903, Dr. Underhill a încercat să se
întoarcă la modul său de viață inițial, dar a găsit dificultăți în a consuma
cantitățile zilnice de alimente, pe care anterior avea obiceiul să le
consume.". Dr. Underhill nu a postit, ci a ţinut o dietă controlată o
perioadă îndelungată.
Dr. Chas. E. Page spune: „Obișnuit cu distensia, în urma ingerării
unei cantităţi mari de alimente, corespunzătoare vechii diete, stomacul
se va micşora dacă vor fi consumate alimente în starea lor naturală, care
sunt mai bogate nutritiv, în cantităţi fiziologice. Remodelarea stomacului
are loc în timp, dar este necesar a nu se consuma cantităţi mari de fructe
în combinaţie cu cereale.87
După trecerea perioadei foamei persistente, stomacul pare să se
odihnească cu mai puțină hrană. Dacă pacientul se va controla singur în
această perioadă, totul va fi bine după aceea.

Supraalimentarea de după post

Foamea persistentă și neobișnuită, care urmează imediat după un
post lung, adesea, dacă nu este reprimată, se ajunge la satisfacerea
acesteia printr-o cantitate mult mai mare de alimente decât este necesar.
Dacă pacientul indisciplinat revine la obiceiuri nesănătoase după un post
lung, este sigur că el va pierde cele mai multe din beneficiile câştigate în
timpul postului. Aceste persoane au nevoie de o supraveghere riguroasă
şi fermă. Cel mai greu se lucrează cu pacienţii care, după post, sunt
nerăbdători să crească rapid în greutate.
Creșterea în greutate devine adesea o obsesie pentru acești
pacienți. Aceștia solicită cantități mari de mâncare, își fac griji
pentru că nu câștigă în greutate mai repede, ajungând în scurt timp
gurmanzi. Prin consumul de alimente în exces, din cauza îngrijorării
și stării lor de tensiune, ei renunţă la propriile scopuri.
Tendința, la o parte dintre postitori, de a se supraalimenta, poate fi
şi urmărea respectării îndemnurilor celor apropiaţi, care îi îndeamnă să
mănânce, pentru refacerea rapidă a greutăţii.

Alimentaţia de după post

87
Cauza distensiei stomacului sunt combinaţiile alimentare necompatibile precum fructele sau
dulciurile asociate cu alimentele bogate în proteine sau cu cereale, dar şi alte combinaţii, care întârzie
evacuarea rapidă a alimentelor care se digeră rapid. Acestea aşteptând digestiei celorlalte alimente,
cu care au fost combinate, care se digeră mai lent, intră în fermentaţie.
184
 Atunci când postul este întrerupt și alimentația este reluată, nu
există doar nevoia de a satisface nevoile zilnice de nutrienți, ci și nevoia
de a reface depozitele epuizate ale organismului. Aceasta înseamnă că,
pe lângă satisfacerea cheltuielilor zilnice, care rezultă din activitățile
cotidiene, organismul caută, de asemenea, să pună deoparte şi unele
rezerve, în așteptarea unei perioade ulterioare de restricţii nutritive. Din
acest motiv, cererea de hrană este, de obicei, mai mare decât ceea ce
poate fi considerat normal, cel puțin pentru o perioadă scurtă după post.
Aceasta este o perioadă în care ar trebui să existe o grijă deosebită în
alegerea alimentelor, întrucât, în vederea creării unor depozite, este
esențial ca acestea să fie adecvate, nu numai cantitativ, ci și calitativ,
pentru a satisface necesităţile în următoarea perioadă de abstinență. În
ciuda dietei defectuoase a americanilor, rezervele noastre nutritive sunt
de obicei mult mai adecvate în calitate decât ne-am fi așteptat.
După un post, dieta trebuie să fie de cea mai bună calitate, din
punct de vedere nutritiv. Pentru întreruperea postului nu trebuie
utilizat sucuri ambalate și îmbuteliate, ci numai sucuri din fructe și
legume proaspete. În cazul în care trebuie să se folosească
alimente uscate în alimentație, ar trebui utilizate numai alimente
uscate la soare. Cu siguranță, fiecare aliment folosit ar trebui să
aibă conținutul complet de vitamine și minerale.
Nu trebuie luate în considerare conservele, fructele
conservate cu dioxid de sulf (în general fructele uscate), alimentele
supuse unui exces de procese de preparare, etc., deoarece acestea
au suferit pierderi vitale prin oxidare. Pierderea de minerale și
vitamine nu poate fi compensată prin utilizarea de pastile cu
vitamine și nici prin utilizarea de preparate minerale indiferent de
sursă. Aceste lucruri trebuie obținute din alimente naturale.
După un post îndelungat, există o nevoie mai mare de proteine
decât de carbohidrați. De aceea, la început va fi nevoie de o
cantitate mai mare de proteine decât în perioada de întreținere.
Esenţial este să se înţeleagă că aportul de proteine nu poate începe
din prima zi de realimentare. Pacientul trebuie să fie readus treptat
de la post la mesele complete.

Cum se întrerupe postul negru88

Cei care au ţinut o perioadă îndelungată post doar cu apă

mărturisesc faptul că cea mai uşoară şi sigură revenire se face

88
http://www.portal-spiritual.eu/article38-Cum-se-intrerupe-postul-negru
185
consumând zeama mult diluata rezultată în urma fierberii şi strecurării
unei mici cantităţi de orez sau a unei mici cantităţi de legume sau fructe.
Alţii sunt de părere că sucul din legume sau fructe crude, obţinut la
storcător, şi de asemenea diluat cu multă apă, ar fi cea mai bună şi
sănătoasă metodă de revenire.
Rămâne să vedeţi care dintre cele două variante vi se potriveşte
mai bine, poate ambele, însă în nici un caz nu riscaţi să consumaţi
altceva la primele mese.
Întreruperea unui post negru de durată poate fi dificilă. Este
adevărat, mai ales în cazul în care aţi suferit de vreo formă de
bulimie. Această revenire, gestionată incorect, se aseamănă uneori
cu o perioadă de agresiune.
Nivelul la care îţi controlezi dependenţa de mâncare va fi nivelul la
care îţi controlezi viaţa.
Este posibil să vă reîntoarceţi în lumea mâncatului şi să vă
menţineţi acelaşi autocontrol câştigat în timpul postului total?
Răspunsul este DA. Postind total, aţi reuşit să vă
autodominaţi, v-aţi dezvoltat autocontrolul şi capacitatea de a
spune NU tentaţiilor.
Când revine la activitate un sistem digestiv adormit, dorinţa de a
mânca va fi intensă. Mirosurile şi texturile alimentelor vor spori atracţia
faţă de mâncare, fiind acum aspirate printr-un simţ olfactiv şi gustativ
foarte curat. Mâncatul va fi o experienţă total nouă. Acum este momentul
să vă arătaţi disciplina şi autocontrolul dobândite în perioada postului cu
apă. Când corpul strigă ,,Vreau mai mult!‖, înţelepciunea şopteşte ,,Ai
mâncat destul‖.
Postul v-a învăţat un lucru foarte important: faptul că satisfacţia nu
vine odată cu umplerea stomacului, ci prin menţinerea unei relaţii
permanente cu Divinitatea.
În primele şase zile mâncatul unor cantităţi mici de legume şi fructe
crude va permite corpului să trezească în mod delicat sistemul digestiv.
Toxinele acumulate vor începe să se mişte datorită efectului de măturare
al fibrelor catifelate ale fructelor şi legumelor.

1. Mâncaţi lent şi mestecaţi foarte bine mâncarea.

Saliva are enzime care ajută digestia. Enzimele salivei pot
digera 80% din amidon, 30% din proteine şi 10% din grăsimi.
2. Nu mâncaţi mult!
Redescoperiţi cantitatea de mâncare, de care corpul vostru
are nevoie pentru a trăi o viaţă sănătoasă, activă şi armonioasă.
La început chiar nu se poate mânca mult, pentru că
stomacul şi intestinele şi-au micşorat volumul în timpul
186
 postului cu apă. Puteţi să le păstraţi aşa sau să le forţaţi cu
cantităţi mari de mâncare şi să revină la vechea formă, la fel şi
foamea resimţită.
3. Consumaţi sucuri în perioada de trecere de la postul
negru la alimentaţia obişnuită.
Ele sunt un mod de hrănire gingaş pentru sistemul digestiv.
Mulţi continuă să consume sucuri, în dieta zilnică, pentru tot
parcursul vieţii. (Inutil să adaug, că nu este vorba de sucurile aflate
în comerţ care au adaosuri de zaharuri, conservanţi sau sunt
pasteurizate etc. Este vorba de sucul făcut în casă la storcător sau
blender din crudităţi şi consumat imediat după ce a fost stors.)
4. Continuaţi aceeaşi viaţă spirituală, pe care aţi avut-o
în timpul postului negru.
Dumnezeu trebuie să fie părtaş la viaţa unui consumator de
mâncare la fel cum a fost şi la cea de postitor.
5. Autoeducaţi-vă în a începe un stil de viaţă cu
mâncare sănătoasă.
Postul negru este un minunat nou început, o temelie pentru
o viaţă cu o dietă sănătoasă.
6. Învăţaţi să faceţi deosebirea între poftă şi foame.
Nu mâncaţi niciodată împinşi de impulsuri emoţionale.
7. Perioada de acomodare trebuie să dureze câte 1 zi
pentru fiecare 4 zile de post negru ţinute, dacă aţi
ţinut un post mai lung de 10 zile.

După postul doar cu apă intervine un fenomen interesant. Ani de-a

rândul v-aţi forţat corpul să tolereze mâncăruri nesănătoase. Acest
,,antrenament‖ s-a şters din amintirea trupului vostru în timpul postului
negru.
Corpul este acum curăţat precum cel al unui nou-născut. Deci
trebuie să îl hrăniţi treptat, cu acelaşi tip de grijă, ca pentru un sistem
digestiv revenit la sensibilitatea tinereţii.
Când corpul este plin de toxine, sistemul de apărare nu este
capabil să lucreze eficient. După postul negru sistemul natural de
apărare este în plină formă şi îşi îndeplineşte din plin rolul dedicat lui.
Percepţia mâncării nesănătoase este crescută. Veţi observa imediat care
este hrana de acest fel.
Oricum vă veţi simţi sătui cu cantităţi mai mici de mâncare, iar când
mâncaţi mult vă veţi simţi imediat lenţi şi obosiţi. O masă bogată, plină de

187
grăsimi, sare, şi zaharuri procesate vă va cauza greaţă, dureri de cap şi
o stare de slăbiciune.
Pentru început o mână de fructe va fi absolut îndestulătoare. În
plus, dacă sistemul digestiv va avea de lucru mai puţin, veţi avea o
energie debordantă de cheltuit.

Atenţie!
Carnea, ciupercile, lintea şi mazărea nu se vor consuma TREI
SĂPTĂMÂNI după revenirea din post.

Câștigarea greutății după post89

Dr. Herbert Shelton

Câștigul în greutate după un post este de obicei foarte rapid.

Adesea este aproape la fel de rapid ca pierderea în timpul postului.
Oamenii, care au fost întotdeauna subponderali și emaciați, din cauza
problemelor digestiei și a deficienţelor în asimilare, vor deveni normali în
greutate. Capacitatea crescută a celulelor de a prelua și prelucra
substanţele nutritive, care se observă întotdeauna după post, este
factorul determinant al creșterii în greutate, care urmează postului.
Există doar excepții ocazionale de la această regulă. Deseori vedem
câștiguri în greutate, uneori surprinzător de rapide, cu o dietă cu care o
persoană obișnuită ar pierde în greutate. Cert este că oamenii subțiri,
subponderali, de care avem grijă în această țară, nici unul din miile dintre
ei nu este subțire din lipsă de hrană. Sunt subponderali, deoarece nu
digeră și nu asimilează ceea ce mănâncă. Corecțiile organice care apar
în timpul postului corectează toate aceste deficienţe.
Persoanele cu o stare de nervozitate accentuată, precum și cei
care au fost mult timp emaciați, adesea ajung foarte lent la greutatea
normală.
Modul de utilizare a alimentelor nu este diferit la cel emaciat în
urma postului comparativ cu cel emaciat în urma bolii, dar asimilarea
alimentelor este mai puțin eficientă după boală din cauza daunelor
cauzate de toxine, medicamente și de afectarea funcțională. Pe de altă
parte, trebuie să știm că câștigurile rapide în greutate urmează deseori
după boală și acest lucru este mai ales așa dacă boala era însoțită de
post.
O creștere lentă și constantă a țesutului în urma unui post
este mult mai satisfăcătoare decât orice depunere rapidă de

89
The SCIENCE and FINE ART of FASTING – Herbert Shelton
188
grăsime. Aceasta este metoda mai sigură folosită de natură; în contrast
cu câștigurile rapide, temporare și „stimulatoare‖ pe care omul pare să le
prefere. Stabilitatea stejarului cu creștere lentă este cu siguranță
preferabilă instabilității ciupercii cu creștere rapidă.
Nu există niciun motiv pentru care o persoană emaciată să nu
postească. Postul este uneori singurul lucru care îi va permite să
crească în greutate. Nu sunt necesare diete speciale pentru creșterea
în greutate. Dieta cu lapte este frecvent utilizată după un post, pentru a
forța o creștere rapidă în greutate. Acest lucru consider că nu este
necesar, pentru că anulează unele sau toate avantajele derivate din
post.
Von Seeland, a supus puii la posturi scurte intermitente, folosind în
acest scop păsări mature. Aceste posturi au durat una până la două zile.
Păsările sale care posteau, deși primeau mai puțină hrană decât păsările
de control, au devenit mai grele decât acestea din urmă. El afirmă că
creșterea în greutate s-a datorat creșterii cărnii reale - material proteic -
și nu unei simple creșteri de grăsimi. El afirmă că postul periodic face
corpul mai greu, mai puternic și mai solid.
Ar trebui să fie destul de evident că o serie de posturi
intermitente nu trebuie să fie lungi. Este destul de evident că
recuperarea ulterioară va depinde de caracterul alimentului mâncat,
precum și de alți factori, cum ar fi soarele, exercițiul fizic, etc. De
asemenea, multe depind de perioada de post. Adesea punem pacienții
pe posturi scurte intermitente și asigurăm doar astfel de rezultate, cum
raportează Von Seeland la puii săi. Morgulis spune că salamandrele sale
cu mâncare intermitentă - „cu jumătate din cantitatea de mâncare a atins
ceva mai mult de două treimi din greutatea corporală a salamandrelor
alimentate continuu‖.
Acest lucru indică o îmbunătățire remarcabilă a puterii și funcției
nutritive, dar la o reducere la jumătate a cantităţii de alimente nu se pot
aştepta rezultate mai mari. Von Seeland nu a limitat la jumătate raţia de
mâncare pentru puii supuşi postului. Postul nu este ceva cu care să te
joci. Este doar o parte a programului de sănătate. Hrănirea după
post și îngrijirea generală igienică a pacientului sunt și mai
importante.
Cercetătorii, cu dietele lor antichizate și sintetice, cu siguranță nu
trebuie să aibă încredere în aceste alimente, ca hrană după un post.
Sunt convins din propria experiență cu pacienții, că un câștig prea rapid
în carne în urma postului nu se construiește la fel de solid și sănătos ca
o rată de creştere lentă. Pasionații dietei cu lapte după post produc un
câștig de carne prin supraalimentare, care este aproape la fel de rapidă
ca pierderea în timpul postului. Dar o astfel de carne este apoasă, flască
și curând pierdută atunci când persoana devine activă și revine la alte
189
alimente. Prefer să hrănesc pacienții cu o abundență de fructe proaspete
și legume verzi și cantități limitate de proteine, amidon și grăsimi. Masa
musculară câștigată într-un ritm mai lent este mai solidă și rămâne la
pacient. O creștere prea rapidă la copii nu este productivă de țesut
sănătos. Sunt convins că același lucru este valabil și pentru un câștig
prea rapid după un post.

Posibile simptome
după întreruperea postului cu apă90

Există câteva manifestări trecătoare cu care vă puteți confrunta, în

special după întreruperea unui postul cu apă de durată. Oricare ar fi
acestea este bine de știut că ele sunt temporare, durează o scurtă
perioadă și prin urmare nu are rost să vă îngrijorați, să vă simțiți
dezamăgiți sau să apelați la tratamente alopate la ivirea acestora.
Iată care sunt cele mai frecvente simptome:
 ușoară iritare internă a gâtului, asemănătoare celei care apare
după ce s-au consumat băuturi reci sau când o răceală este pe cale
de a se instala;
 mici afte în interiorul gurii;
 acumulare de lichid în anumite zone, în special în zona gleznelor şi
a feţei;
 oboseală după ce se ia masa;
 întârzierea menstruației, în cazul femeilor.
 Cei care au postit pentru remedierea unei probleme de sănătate este
bine să cunoască faptul că, la întreruperea postului, se pot confrunta
din nou cu ușoare simptome ce ar indica aparent revenirea
problemei respective. Dacă acea problemă de sănătate implica
dureri înainte de post, aceste dureri pot avea la rândul lor o ușoară
revenire, pentru o scurtă perioadă.
Cauzele acestor manifestări au la bază efortul organismului
fiecăruia de a face acele ajustări necesare pentru readaptarea la un
sistem digestiv funcțional, procesând hrană solidă. Este o perioadă de
tranziție dar nu lipsită de importanță. Deși acest proces presupune o
serie întreagă de eforturi, organismul încearcă să străbată aceasta
perioadă cât mai silențios cu putință chiar și atunci când este supus unei
adevărate brutalizări alimentare. Nu reușește însă întotdeauna acest
lucru și se manifesta într-unul din modurile amintite mai sus.

90
https://cirys.wordpress.com/2012/06/19/posibile-simptome-dupa-intreruperea-postului-cu-apa/
190
 În acest context, nu este indicat să dați curs, sub nici o formă,
impulsului de a reîncepe să postiți, simțind vreun sentiment de
vinovăție că ați întrerupt eventual postul respectiv mai devreme sau
că poate nu ați efectuat această întrerupere așa cum ar fi trebuit! O
astfel de acțiune nu numai că nu îi este necesară organismului, ci, din
contră, îi aduce un deserviciu, reprezintă o influență negativă, deloc
recomandabilă.
Tot ce trebuie făcut în această perioadă este
 să vă odihniți îndeajuns şi
 să faceți toate eforturile de voință posibile pentru a vă alimenta
cu mâncăruri ușoare, din punct de vedere al efortului digestiv,
dar bogate în nutrienți. Preferabil ar fi ca în această perioadă
sistemul digestiv să beneficieze de o hrană constând în alimente
aflate în starea lor naturală, fără multe combinaţii în cadrul
aceleiași mese.
Cu cât se respectă mai consecvent aceste două reguli, eventualele
simptome deranjante se vor retrage curând sau, cel mai adesea, vor lipsi
cu desăvârșire. Așadar, micile neplăceri aferente întreruperii unui post
de durată nu sunt nicidecum o regulă. Ele sunt, în cele mai multe cazuri,
semnalul că revenirea la alimentarea organismului s-a făcut brusc, fie din
punct de vedere cantitativ, fie din punct de vedere calitativ (cu mâncăruri
greu digerabile sau cu o varietate excesivă în cadrul aceleiași mese).
Oferind organismului propriu o tranziție lentă și ușoară se va
observa cum acesta capătă o vitalitate tot mai mare și o sănătate din ce
în ce mai bună.

Sindromul de realimentare91

Sindromul de realimentare însumează modificări hidro-

electrolitice (potențial letale) asociate cu anomalii metabolice la
pacienți subnutriți supuși unei realimentații rapide, indiferent dacă
alimentaţia se reia oral, enteral sau parenteral.
Caracteristica distinctivă este hipofosfatemia, însă şi alte perturbări
biochimice sunt frecvente, inclusiv tulburarea de sodiu și a echilibrului
hidric, modificări ale metabolismului glucozei, proteinei și grăsimilor,
deficit de tiamina, hipokaliemie şi hipomagneziemie. Adesea nu este
recunoscut, mai ales de către persoanele nespecializate.

91
M. A. Crook, V. Hally and J. V. Panteli: The Importance of the Refeeding Syndrome; Nutrition
17:632–637, 2001 & Hisham Mehanna, Paul C Nankivell, Jamil Moledina and Jane Travis: Refeeding
syndrome – awareness, prevention and management; Head & Neck Oncology 2009; 1, 4
191
Modificările metabolice care stau la baza sdr. de realimentare
Factorii cauzali care stau la baza sindromului de realimentare sunt
modificările metabolice și hormonale cauzate de alimentarea rapidă. La
realimentare, glucoza absorbită duce la creșterea nivelului
glicemiei, care crește insulina și scade secreția de glucagon.
Rezultatul acestor modificări este sinteza de glicogen, grăsime și
proteină. Această stare anabolică necesită minerale precum fosfat
și magneziu și cofactori cum ar fi tiamina. Insulina stimulează
absorbția de potasiu în celule, dar este, de asemenea, preluat şi
magneziu și fosfat. Aceste procese scad nivelul seric al fosfat,
potasiu și magneziu din sânge și rezultă caracteristicile clinice ale
sindromului de realimentaţie. Apa este atrasă în compartimentul
intracelular prin osmoză.
Dacă consumul de glucide în cantități mari continuă, apare
hiperglicemia, cu diureză osmotică, deshidratare, acidoză
metabolică și cetoacidoză. Glicemia în exces duce la lipogeneză
(din nou cauzată de acţiunea insulinei). Acest lucru poate provoca
ficat gras, creșterea producției de CO2, hipercapnie și insuficiență
respiratorie.

Deficitul de Tiamină
Deficitul de tiamina (vitamina B1) poate fi asociat cu alimentarea.
Pacienții anterior subnutriți pot avea diverse deficiențe de vitamine,
inclusiv tiamina. Deficiența de tiamină poate duce la encefalopatia
Wernicke, manifestată prin tulburări oculare, confuzie, ataxie și
comă sau sindromul Korsakov, care se manifestă prin pierdere de
memorie și confabulare pe termen scurt.
Se consideră că alimentarea cu carbohidrați determină creșterea
utilizării de tiamină celulară, deoarece este un cofactor pentru diverse
activități enzimatice. Furnizarea de tiamină cu alimentație poate reduce
simptomele deficitului de tiamina post-alimentare.

Tulburările hidrice
Aportul de carbohidrați duce la scăderea rapidă a excreției
renale de sodiu și apă. Dacă apoi se administrează lichide pentru a
menține o diureză normală, pacienții pot ajunge uşor la
hipervolemie (creşterea volumului de lichid). Manifestările clinice ale
excesului de lichid sunt precipitate de reducerea contractilităţii
mușchiului cardiac consecutiv miopatie cardiace dobândită prin
înfometare (continuarea postirii după apariţia foamei) ceea ce duce la
insuficiență cardiacă.
Un aport de sodiu crescut accentuează hipervolemia.

192
 Alimentarea predominant cu proteine sau lipide poate duce la
pierderea în greutate și la excreția urinară de sodiu, ceea ce duce la
echilibru negativ de sodiu (scăderea sodiului).
De asemenea, alimentarea bogată în proteine poate duce la
hipernatremie asociată cu deshidratare hipertonică, azotemie și
acidoză metabolică.
Este important ca grăsimea administrată să nu depășească
capacitatea maximă de eliminare a lipidelor, care este de
aproximativ 3,8 g lipide/kg greutate corporală pe zi. Acest lucru este
deosebit de relevant deoarece această capacitate poate fi redusă la
pacienții bolnavi critici.

Tulburările electrolitice
Hipofosfatemia
Una dintre trăsăturile dominante ale sindromului de realimentare
este hipofosfemia. Depozitele de fosfat din corp sunt cuprinse între 500
și 800 g la un om adult. Aproximativ 80% se află în scheletul osos și 20%
este distribuit în țesuturile moi și mușchi. Fosfatul este anionul
intracelular major. Absorbţia la nivelul celulei de carbohidrați sau
lipide determină intrarea fosfatului în celule cu scăderea
concentraţiei sale plasmatice, iar acidoza duce la mutarea fosfatului
din celule în plasmă.
Aportul de fosfați în dietă este de aproximativ 1 g/zi, aproximativ
80% fiind absorbit în jejun. Hrana bogată în proteine este o sursă majoră
de fosfați, la fel ca și cerealele și nucile. De obicei, deficitul dietetic de
fosfați este neobișnuit, pentru că aportul depășește deseori cerințele.
Fosfatul este esențial pentru funcția celulelor și are multe acțiuni
fiziologice. Aproximativ 80% din fosfat organic se găseşte în eritrocite şi
contribuie la livrarea de oxigen în țesuturi. Fosfatul este implicat şi în
funcționarea optimă a leucocitelor (chimiotaxia și fagocitoza) precum și a
trombocitelor, unde fosfatul are un rol în resorbţia cheagului. În plus,
fosfatul este implicat în multe procese enzimatice, fosforilarea proteică
fiind importantă ca mecanism de control pentru acțiunea enzimelor.
Nucleotidele cum ar fi adenozin trifosfat conțin fosfat. Alte roluri sunt
cuplarea răspunsului stimul-excitaţie și stimularea conducţiei impulsului
electric în sistemul nervos.
Hipofosfatemia se manifestă clinic când fosfat anorganic plasmatic
scade sub 0,30 mmol/L. În practică, însă, rar se observă un astfel de
grad de hipofosfatemie severă; majoritatea cazurilor sunt nesemnificative
din punct de vedere clinic.

Hipomagnezemia

193
 Magneziu este cel mai abundent cation bivalent intracelular şi
serveşte la funcţionarea optimă a celulei. Mg este de asemenea cofactor
pentru multe enzime.
În corp Mg se găseşte în principal în oase şi muşchi. Mg se
absoarbe în porţiunea superioară a intestinului subţire independent de
vitamina D. 70% din Mg ingerat se elimină prin fecale. Principala cale de
excreţie a Mg este renală.
Sdr de realimentare asociat cu hipomagnezemia apare posibil
prin migrarea intracelulară împreună cu carbohidraţii în condiţiile
unui aport scăzut de Mg. Preexistenţa unei hipomagnezemii
agravează starea pacientului.
Analog cu hipofosfemia, multe cazuri de hipomagnezemii nu sunt
semnificative din punct de vedere clinic, dar hipomagnezemia severă (de
obicei concentrație plasmatică, 0,50 mmol/L) poate duce la complicații
clinice. Hipomagnezemia severă poate duce la aritmii cardiace. În plus,
au fost descrise disconfort abdominal și anorexie, la fel ca și simptome
neuromusculare, cum ar fi tremor, parestezie, tetanie, convulsii,
iritabilitate, confuzie, slăbiciune și ataxie.

Hipopotasemia
Potasiul este un cation intracelular monovalent predominant
esențial pentru menținerea potențialului de acțiune la nivelul membranei
celulare. Potasiul total al corpului este reglat de rinichi. Nefronul distal
secretă potasiu în urină, secreţie care este crescută de către aldosteron,
alcaloză, o dietă bogată în potasiu și creșterea livrării de sodiu în tubul
distal.
Caracteristicile hipokalemiei sunt numeroase și constau în aritmii
cardiace, hipotensiune arterială și stop cardiac. Tulburarea
gastrointestinală constă în ileus și constipație. Capacitatea rinichilor de a
concentra urina scade și există disfuncții neuromusculare, cum ar fi
slăbiciunea, paralizia, parestezia, confuzia, rabdomioliza și depresia
respiratorie. Alte caracteristici includ potențarea toxicității digitale,
intoleranța la glucoză, alcaloza metabolică și agravarea encefalopatiei
hepatice
Hipokalemia severă poate fi definită, în mod arbitrar, ca o
concentrație plasmatică de potasiu mai mică de 3,0 mmol/L, moment în
care pot apare complicații clinice. La fel ca şi pentru hipofosfatemiei și
hipomagnezemiei, manifestările clinice sunt rare, cu excepția cazului în
care defectul electrolitului este sever.

Relevanță clinică a sindromul de realimentare

194
 Persoanele cu malnutriţie, care sunt expuse riscului
sindromului de realimentarere, sunt în special cele unde există o
pierdere în greutate mai mare de 10% în câteva luni.
Incidența totală a sindromului de alimentație a ajuns la aproximativ
25% dintre pacienții cu cancer care sunt susținuți din punct de vedere
nutrițional. Studiul a raportat, de asemenea, că sindromul a fost mai
frecvent la cei hrăniți enteral decât la nivelul parental și a avut tendința
de a se manifesta în primele zile după începerea hrănirii. În plus, este
mai frecvent la vârstnici, deși cifrele de mortalitate în sine sunt dificil de
stabilit cu exactitate, deoarece pacienții au şi status-ul bolii de bază.
Alte situaţii în care poate apare un sdr de realimentare sunt
legate de alcoolism, postoperator, anorexie nervoasă, diabet
dezechilibrat, malnutriţie cronică (post prelungit, obezitate morbidă
cu pierdere rapidă în greutate, stres intens asociat cu lipsa
alimentaţiei mai mult de 7 zile, boală inflamatorie intestinală, sdr. de
intestin scurt, pancreatită cronică, etc.)

Prevenirea și gestionarea sdr de realimentare

Nu toți pacienții care sunt realimentaţi dezvoltă sindromul de
realimentare. Este important să fii conștient de starea pacientului și să
anticipezi problemele pentru a ajuta la minimizarea apariției acesteia.
Este important să monitorizați îndeaproape pacienții cu risc, în special
funcțiile lor vitale, echilibrul de fluide și electroliții plasmatici, inclusiv
magneziu și fosfat. Monitorizarea electrocardiografică poate fi utilă în
facilitarea detectării aritmiilor, care pot pune viața în pericol. S-a raportat
că o tahicardie este un semn util în detectarea stresului cardiac în
sindromul de realimentare. Electroliții plasmatici, în special sodiu,
potasiu, fosfat și magneziu, trebuie monitorizați înainte și în timpul
alimentării, la fel ca și glucoza plasmatică și electroliții urinari. În cazul
electroliților urinari, o concentrație de sodiu în urină mai mică de 10
mmol/L poate indica o epuizare a soluției saline, iar determinarea
magneziului, fosfatului și a potasiului poate fi utilă pentru a evalua
pierderile corporale ale acestor electroliți.
Reintroducerea hranei trebuie abordată cu grijă. Orientările
anterioare au subliniat importanța înlocuirii adecvate a electroliților,
vitaminelor și minerale înainte de începerea hrănirii. Acest lucru riscă
potențial prelungirea perioadei de malnutriție pe care pacientul trebuie să
o suporte. De aceea noile linii directoare sugerează că refacerea
rezervelor de minerale şi vitamine se poate face în paralel cu hrănirea.
Înlocuirea vitaminelor trebuie începută imediat, în special tiamina și
celelalte vitamine de tip B, pentru a reduce incidența encefalopatiei
Wernicke sau a sindromului Korsakoff. Doza zilnică este de 200-300
mg tiamină pe cale orală și 1-2 tablete de complex B de 3 ori pe zi și
195
multivitamine sau supliment de oligoelemente o dată pe zi. Aceste
suplimente trebuie administrate cel puțin 10 zile.
Dacă se constată că nivelurile de electroliți cheie sunt scăzute,
acestea pot fi ajustate pe cale orală, enterală sau pe cale intravenoasă,
în funcție de cât de scăzute sunt nivelurile și de metodele de
realimentare disponibile. Se recomandă potasiu (2-4 mmol/kg/zi), fosfat
(0,3–0,6 mmol/kg/zi) și magneziu (0,2 mmol/kg/zi intravenos sau 0,4
mmol/kg/zi pe cale orală).

Criteriile de risc pentru dezvoltarea sindromului de alimentare:

A. Pacientul prezintă unul sau mai multe din următoarele criterii:
a. Indicele de masă corporală sub 16 kg/m²
b. Pierdere în greutate neintenţionată peste 15% din greutate în
ultimele 3-6 luni,
c. Post total mai lung de 10 zile
d. Niveluri scăzute de potasiu, fostat sau magneziu înainte de
alimentare
B. Pacientul prezintă două sau mai multe din următoarele criterii:
a. Indicele de masă corporală sub 18,5 kg/m²
b. Pierdere în greutate neintenţionată peste 10% din greutate în
ultimele 3-6 luni,
c. Post total mai lung de 5 zile,
d. Istoric recent de abuz de alcool sau medicamente (insulină,
chimioterapie, diuretice, antiacide)

Rata de realimentare depinde de gravitatea malnutriției înainte de

realimentare. La pacienții cu risc moderat, la orice pacient care a mâncat
puțin sau nimic mai mult de 5 zile, recomandarea este o rată de cel mult
50% din necesarul de energie. Dacă după o monitorizare atentă a stării
clinice și biochimice, totul rămâne bine, această rată poate începe să
crească. Dacă pacientul se încadrează într-una din categoriile cu risc
ridicat (vezi mai sus și tabelele 1 și 2), hrănirea trebuie începută lent, cu
o rată maximă de 10 kcal/kg la fiecare 24 de ore. Acesta poate fi apoi
crescut pentru a satisface sau depăși nevoile depline în următoarele 4
până la 7 zile, şi ca mai înainte, trebuie acordată o atenție deosebită
indicilor biochimici și echilibrului de fluide.
La pacienții care sunt foarte subnutriți (indice de masă corporală ≤
14 sau un aport neglijabil timp de două săptămâni sau mai mult), se
recomandă ca alimentația să înceapă la maxim 5 kcal/kg/24 ore, cu
monitorizare cardiacă datorită riscului de aritmii cardiace.
Volumul circulator trebuie de asemenea substituit, dar trebuie avut
grijă să nu supraîncărcați pacienții. Pacienților ar trebui să li se
controleze zilnic nivelurile de electroliți pentru prima săptămână, iar în a
196
doua săptămână o dată la două zile. Evaluarea electroliților urinari poate
fi utilă în evaluarea pierderilor.

Un articol pentru după post92

Există un antioxidant universal, care să acționeze în toate

țesuturile corpului, indiferent de structura și rolul acestora?
Da. Acesta este vitamina B7 (sau H), cunoscută popular sub
numele de Biotină sau științific drept Acid Alfa Lipoic.
Biotina este eficientă împotriva distrugerilor oxidative cauzate în
organism de radicalii liberi. Ea acționează la nivelul membranei și
mitocondriilor celulare, din toate tipurile de celule existente în corp. Rolul
ei principal este cel de producere a energiei celulare, dar și cel de
sinteză a acizilor nucleici și de asigurare a respirației celulare. Este
implicată în metabolizarea zahărului și a grăsimilor din organism,
transformând glucidele și lipidele în energie.
Pentru toate acestea Biotina și-a adjudecat numele de
antioxidantul ideal.
Dacă v-ați întrebat vreodată de ce aveți din abundență stocuri
de grăsime, care reprezintă o potențială sursă de energie și totuși
constatați o evidentă lipsă de tonus, acesta poate fi răspunsul:
insuficiența Biotinei, motorul care să determine utilizarea stocurilor
energetice existente. Deficitul de Biotină determină de asemenea
căderea părului, probleme legate de piele și unghii, crampe
musculare, lipsa de tonus muscular bun sau de coordonare.
Prezența ei suficientă înseamnă un corect regulator al glicemiei în
organism.

De unde luăm Biotina?

 alimente bogate în Biotină
 auto-generare în propriul intestin
Alimente care conțin Biotina (miligrame/100g)
 făină de soia: 63
 gălbenuș de ou: 54
 nuci: 37
 arahide: 31
 sardine: 21
 migdale: 17
 ciuperci: 15

92
https://cirys.wordpress.com/2016/02/04/un-articol-pentru-dupa-post/
197
  orez brun: 9
 cereale integrale: 7
 spanac: 6
 crabi: 6
 morcovi: 3
 roșii: 2
 brânză de burduf: 2
Ca suplimente pentru un abundent aport de Biotină pot fi
consumate:
 drojdia de bere
 melasă
 tărâțele
 untură de pește

Auto-generarea Biotinei în propriul intestin

Într-un intestin sănătos bacteriile intestinale produc suficientă
Biotină. Acest lucru este cu putință numai atât timp cât flora intestinală
se află în stare bună. Cea mai măruntă perturbare a bacteriilor
intestinale, cum ar fi ingerarea unui pahar de tărie, a unei lingurițe de
zahăr sau a unei tablete de antibiotic, poate tulbura semnificativ această
ordine. Atunci nu mai funcționează perfect nici producția de Biotină.

Inamicii principali ai Biotinei:

 carnea grasă de orice proveniență,
 cartofii prăjiți,
 dulciurile preparate cu zahăr și
 conservele
Acestea pot distruge flora intestinală în doar șase săptămâni.
Distrug, de asemenea, cu rapiditate Biotina
 alcoolul,
 nicotina și
 abuzul de medicamente.

Cum recunoaștem o floră intestinală în stare precară:

O floră intestinală distrusă se recunoaște ușor după
dereglările digestive, precum
 constipația sau diareea,
 scaunele cu miros greu,
 balonările,
 mirosul neplăcut al gurii.
Căderea părului și problemele pielii și ale unghiilor sunt un semnal
de alarmă în ce privește Bună funcționare a florei intestinale.

198
De ce Biotina reprezintă rezolvarea problemelor de cădere a
părului?
Biotina conține sulf. Părul, unghiile și pielea, necesită de asemenea
mult sulf și au permanentă nevoie de acest element pentru a crește
sănătoase.
Acolo unde Biotina lipsește, apare curând seboreea, o secreție
anormal de abundentă a glandelor sebacee și pielea, inclusiv cea a
capului, se acoperă cu prea multă grăsime. Printre consecințele acestui
fapt se numără căderea părului și mătreața. Asigurarea unui aport
suficient de Biotină ajută și la restabilirea podoabei capilare, în cazul
celor care au pierdut mult păr. De asemenea aceasta stopează albirea
acestuia.

5 motive pentru a consuma suficientă Biotină:

 Refacerea podoabei capilare și sănătatea unghiilor și a pielii.
 Arderi eficiente cu evitarea depunerilor lipidice și generarea de
energie suficientă.
 Eliminarea radicalilor liberi din toate tipurile de structuri celulare.
 Oxigenarea celulară abundentă şi evitarea acidifierii organismului.
 Corecta auto-reglare a glicemiei.

Lista top de antioxidanţi:

Valorile ORAC
www.postulcuapa.ro

Ce este ORAC? Care e nivelul optim şi care sunt cele mai bune
surse?
ORAC reprezintă iniţialele de la Oxigen Radical Absorbance
Capacity (ceea ce s-ar traduce prin Capacitatea de Absorbţie a
Radicalilor liberi ai Oxigenului). Acesta măsoară capacitatea antioxidantă
a alimentelor.
Antioxidanţii sunt compuşi naturali care protejează organismul
de pericolul radicalilor liberi. Radicalii liberi sunt atomi sau grupuri de
atomi, care (dacă nu sunt ţinuţi sub control de antioxidanţi) afectează
celulele, sistemul imunitar şi pot duce la diverse boli, precum cele de
inimă, la cancer sau alte boli degenerative. Radicalii liberi sunt
consideraţi de oamenii de ştiinţă şi o cauză a procesului de
îmbătrânire şi de asemenea cauza numeroaselor boli mentale ce apar
din cauza numărului prea mare de radicali liberi în raport cu numărul
prea mic de antioxidanţi.

199
 Organismul produce singur antioxidanţi – cei mai puternici sunt
reprezentaţi de 4 enzime:
 superoxid dismutaza (SOD),
 glutation peroxidaza,
 catalaza şi
 metionin reductaza,
dar pentru că aceştia nu sunt suficienţi trebuie să ne aprovizionăm cu
antioxidanţi din alimente. Nivelul de antioxidanți în organism trebuie să
fie de minim 30.000 unități, conform Orac.
Specialiştii au stabilit o măsură a puterii anti-oxidante a unor
vegetale, numită ORAC (oxigen radical absorbance capacity =
capacitatea de absorbţie a radicalilor liberi ai oxigenului), în funcţie de
cantitatea de anti-oxidanţi care este conţinută în diverse plante. Aportul
minim de antioxidanţi pentru a ne menţine într-o stare optimă de
sănătate este de 3-5.000 de unităţi ORAC. Pentru a preveni boli mai
grave cum este cancerul, în cazul bolilor cronice sau degenerative, ar fi
necesar de un aport de 30-50.000 de unităţi ORAC pe zi.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Boston susţin că toată
lumea ar trebui să ia zilnic de la minim 3300 până la 4500 unităţi Orac
(UO), pentru a crea un scut împotriva oxidării, deci pentru prelungirea
stării de tinerețe, energie, stare bună, vitalitate.
Iată care sunt cele mai sănătoase 50 de alimente în conformitate
cu scala ORAC (unităţi/100 g produs) de care trebuie să ţină cont orice
persoană atunci când îşi stabileşte regimul alimentar (conform site-ului
http://www.oracvalues.com),:
314.446 pudra de cuişoare 1.788 sucul de struguri roşii
267.536 pudra de scorţişoară 1.773 varza roşie fiartă
200.129 pudra de oregano uscat 1.767 sfecla roşie proaspătă
159.277 pudra de curcuma 1.750 merişoarele
91.500 pudra de roşcove (carob, ceratonia) 1.743 floricelele de porumb
80.933 cacao pudră uscată şi neîndulcită 1.736 ridichile proaspete
76.800 seminţele de chimen 1.687 frunzele de spanac congelate şi nefierte
74.349 pătrunjelul uscat 1.680 cartofii roşii cu coajă copţi
67.553 busuiocul uscat 1.644 sparanghelul fiert şi scurs
48.504 pudra de curry 1.620 mandarinele proaspete
32.004 salvia proaspătă 1.548 grape-fruit-ul roz şi roşu
29.257 seminţele de muştar galben 1540 fragii
28.811 ghimbirul pudră 1.521 ceapa roşie crudă
27.618 piperul negru boabe 1.515 spanacul proaspăt
27.426 cimbrul în stare proaspătă 1.510 seminţele de lucernă încolţite
27.297 măghiranul în stare proaspătă 1.506 noni
25.300 fructul de goji 1.447 frunzele proaspete de salată verde
24.700 polenul granule 1.421 pâinea integrală din amestec de cereale
24.287 tărâţele de orez crude 1.326 cartofii roşii copţi
23.636 pudra de chili 1.322 cartofii roşii fierţi
17.919 boiaua de ardei 1.318 pâinea de ovăz
15.542 frunzele proaspete de tarhon 1.303 fulgii de grâu
14.840 rădăcina de ghimbir proaspătă 1.301 pătrunjelul proaspăt
14.697 boabele de soc crude 1.260 strugurii roşii proaspeţi
13.978 frunzele proaspete de mentă 1.253 ceaiul verde gata preparat
200
9.645 alunele de pădure sau alunele turceşti
9.584 coacăzele roşii crude
9.465 boabele proaspete de cimbru
9.416 infuzia de anghinarie
8.459 boabele crude de fasole roşie
8.320 boabele crude de fasole roz
8.040 boabele crude de fasole neagră
7.983 fisticul crud
7.960 coacăzele negre proaspete
7.581 prunele proaspete ―diamantul negru‖ cu
coajă
7.282 lintea crudă
7.274 agavele uscate
6.665 pudra de usturoi uscat
6.552 anghinarea verde
6.552 afinele proaspete
6.552 prunele uscate
6.259 prunele proaspete
5.764 boabele de soia crude
5.347 murele
5.346 usturoiul proaspăt
5.141 frunzele proaspete de coriandru
4.882 zmeura proaspătă
4.805 frunzele proaspete de busuioc
4.454 migdalele
4.392 frunzele proaspete de mărar
4.343 frunzele de ceai
4.275 merele roşii
4.188 stafidele albe
3.577 căpşunile proaspete
3.432 untul de arahide
3.383 smochinele proaspete
3.365 cireşele obişnuite dulci
3.307 rodia
3.277 agrişele proaspete
3.166 arahidele de orice fel, crude
3.145 varza roşie fiartă şi scursă fără sare
3.083 broccoli proaspăt
3.082 merele obişnuite cu coajă
2.941 perele proaspete
2.938 agavele fierte
2.936 merele ‖Red delicious‖, proaspete, fără
coajă
2.906 sucul de coacăze negre
2.830 strugurii negri
2.670 merele Golden proaspete cu coajă
2.573 merele proaspete fără coajă
2.386 brocolli fiert şi nesărat
2.359 fulgii de porumb
2.341 sucul proaspăt de rodie
2.308 fulgii de ovăz
2.252 varza roşie proaspătă
2.210 merele Golden, proaspete, fără coajă
2.184 seminţele de ridiche încolţite
2.183 tărâţele de ovăz
2.175 fulgii de ovăz simpli
2.150 frunzele de sparanghel proaspete
2.115 cartofii dulci copţi în coajă
2.104 pâinea integrală de grâu
2.094 arpagicul proaspăt
201
1.238 sucul de grape-fruit galben
1.225 sucul de lămâie
1.220 ceapa galbenă călită câteva minute
1.210 kiwi
1.150 uleiul de măsline extra-virgin
1.138 cartofii albi copţi în coajă
1.118 strugurii albi sau verzi proaspeţi
1.115 caisele crude
1.034 ceapa albă proaspătă
1.005 vinul de masă roşu
1.002 sucul de căpşune
1.002 mango proaspăt
984 ardeiul dulce portocaliu crud
980 varza de Bruxelles
965 ardei dulce galben proaspăt
962 seminţele de soia mature încolţite şi
nefierte
933 vânăta proaspătă
923 ardeiul verde dulce proaspăt
884 ananasul
879 banana
856 varza albă fiartă, scursă nesărată
847 năutul crud
847 ardeiul roşu călit
830 strugurii albi proaspeţi
829 conopida proaspătă
793 sucul de struguri albi
791 ardeiul dulce roşu proaspăt
759 fasolea verde proaspătă
750 nectarinele proaspete
741 mazărea galbenă crudă
728 boabele de porumb dulce crude
726 sucul de portocală
704 sucul de pere
694 ardeiul dulce galben
694 sos de tomate
666 morcovii proaspeţi
620 conopida fiartă scursă fără sare
616 nucile uscate
615 ardeiul dulce verde călit câteva minute
600 mazărea verde congelată
578 sosul picant
568 sucul de ananas
564 oţetul de mere
546 prunele roşii proaspete
524 mazărea despicată seminţe mature crude
508 varza albă proaspătă
497 ţelina proaspătă
496 broccoli congelat
490 prazul proaspăt
486 sucul de roşii conservat cu sare
483 dovleacul proaspăt
481 seminţele de mac
436 siropul de piersici conservat
413 porumbul dulce conservat
410 oţetul din vin roşu
408 sucul de mere
392 vinul alb de masă
367 tomatele roşii coapte
317 morcovii fierţi şi scurşi nesăraţi
2.050 varza albă fiartă, scursă şi nesărată 315 pepenele galben proaspăt
2.036 sucul de prune 307 bulbul de fenicul crud
1.965 piureul de mere 245 vinetele fierte scurse nesărate
1.963 pâinea integrală de secară 225 oţetul din miere
1.948 caju crud 214 castraveţii proaspeţi cu coajă
1.946 frunzele proaspete de sfeclă 180 dovlecelul proaspăt
1.933 avocado 142 pepenele verde proaspăt
1.911 perele verzi cu coajă 126 castravetele decojite crude
1.819 portocalele 106 uleiul de arahide
1.814 piersicile proaspete

202
PARTEA A TREIA

De la teorie
la practică

203
204
 Nici teorie fără practică, nici practică fără teorie
Dr. Ioan Anton

Când o bilă se rostogoleşte la vale, dacă întâlneşte un obstacol, se

opreşte. Înlocuind bila cu o persoană, lucrurile se comportă diferit: uneori
persoana se opreşte, alteori nu, dar se poate întâmpla să se oprească
chiar şi fără a ajunge la obstacol sau chiar să apuce drumul în sens
invers, adică să urce. Care este cauza comportamentului diferit al omului
comparativ cu bila? Cauza este aceea că omul este o fiinţă cugetătoare.
Dar cauza comportamentului diferit dintre oameni? Cauza este aceea că
oamenii deţin nişte puteri, de care se folosesc în mod diferit.
Vedem comportamente diferite şi tot omul înţelege că fiecare om
are o putere diferită, care va conduce la acţiuni diferite. Totuşi, de multe
ori, ne interesează să atingem un scop anume şi nu înţelegem cum am
putea ajunge la rezultatul dorit. Calea cea mai simplă este imitaţia, dar în
acest caz ar trebui să ai un model, iar uneori acesta lipseşte. Atunci ne
vedem faţă în faţă cu calea cea mai dificilă pentru noi, şi anume
valorificarea puterilor sau energiilor proprii. Pe această cale, unii
reuşesc, iar alţii nu. Cei care reuşesc poate nu-şi mai bat capul cu alte
înţelesuri, dar cei care nu reuşesc, care totuşi trebuie să-şi atingă scopul,
obligaţi fiind de diverse împrejurări, percep lupta cu ei înşişi ca pe o
aventură dificilă. Reuşita în asemenea acţiuni periculoase depinde de
două variabile: prima ţine de dificultatea acţiunii în sine, iar a doua ţine
de stăpânirea de sine.
Mersul pe bicicletă pe teren accidentat poate fi încadrat ca şi o
acţiune periculoasă, care presupune o bună stăpânire de sine, dar
mersul pe bicicletă, indiferent de loc, este o acţiune periculoasă pentru o
persoană aflată în stare de ebrietate, care nu mai are nicio stăpânire de
sine. Deci stăpânirea de sine sau controlul de sine este cheia care face
diferenţa dintre oameni sau diferenţa între rezultatele aceleiaşi persoane,
dar la momente diferite.
Din punct de vedere psihologic, stăpânirea de sine înseamnă atât
ascunderea răului din tine, care nu-ţi place, şi etalarea frumuseţii reale
sau a uneia construite, ca imagine pentru ceilalți, cât şi stăpânirea
imaginaţiei. Pornind de la modul de control al imaginaţiei, drumul se
împarte: psihologii agreează controlul imaginaţiei prin autosugestie
pozitivă, în timp ce Sfinţii Părinţi refuză să amestece imaginaţia cu
celelalte puteri sufleteşti care sunt dorinţa, raţiunea şi voinţa, deoarece
imaginaţia este mijlocul prin care ne luăm de mână cu diavolul. Aceasta
nu este o născocire a Sfinţilor Părinţi deoarece, chiar şi psihologii

205
recunosc că autosugestia negativă, cum ar fi de exemplu obsesia că te
vei îmbolnăvi, este dăunătoare omului.
Ca să înţelegem mai bine ce este cu stăpânirea de sine ar trebui
să analizăm mai amănunţit imaginaţia.
Dacă aşezăm pe pământ o scândură lungă de 10 metri şi lată de
25 cm, este neîndoielnic că oricine ar fi în stare sa meargă pe ea, dintr-
un capăt până în celălalt, fără să pună piciorul alături. Dacă schimbăm
condiţiile experimentului, aşezând această traversă la înălţimea turnurilor
unei catedrale, nu mai este nimeni în stare să înainteze, nici măcar un
metru. Cel care ar încerca, ar începe să tremure după primii doi paşi, cu
toate sforţările de voinţă, şi ar cădea cu siguranţă. De ce nu cazi, când
scândura este pe pământ şi de ce cazi când este sus? Numai pentru că
în primul caz îţi închipui că este uşor să mergi până la capătul scândurii,
iar într-al doilea îţi închipui că nu vei putea. Observăm că, oricât ai voi să
înaintezi, dacă-ţi închipui că n-ai să poţi, într-adevăr îţi va fi cu totul
imposibil.
Acesta este un exemplu prin care psihologii argumentează că
imaginaţia este mai puternică decât voinţa, dar este unanim recunoscut
că tâmplarii şi tinichigii reuşesc să lucreze la înălţime, învingându-şi
imaginaţia, prin asocierea voinţei cu celelalte puteri sufleteşti şi anume
cu raţiunea că trebuie pus acoperiş la casă şi cu pofta de câştig, care
este şi o necesitate, dar oricât de mare ar fi necesitatea, nu poate fi
negată dorinţa, pentru că cine nu doreşte să-şi rişte viaţa, alege să facă
aceeaşi meserie la sol şi nu la înălţime. Voinţa, atunci când se confruntă
individual cu imaginaţia, este întotdeauna învinsă, atunci când intervine
periculozitatea, dar când raţiunea şi dorinţa acţionează în acord cu
voinţa, atunci imaginaţia este învinsă, chiar dacă condiţiile de lucru sunt
nefavorabile.
Deci puterea poftitoare sau dorinţa iniţiază o acţiune, puterea
raţională sau gândirea o argumentează şi găseşte modalităţi de
implementare, iar voinţa sau puterea irascibilă numită şi mânioasă
înfăptuieşte, chiar şi ceea ce imaginativ este extrem de dificil.
Imaginaţia mai poate fi asemănată cu un cal sălbatic, care n-are
frâu. Ce poate face călăreţul, decât să se lase dus unde vrea calul?
Îndată ce călăreţul a pus frâu acestui cal, rolurile sunt schimbate, iar
dacă nu a încălcat un asemenea cal, practic este în afara oricărui
pericol.
Sfinţii Părinţi recomandă să nu ne aventurăm, folosindu-ne de cai
sălbatici, înainte să deprindem meşteşugul călăriei, adică să nu ne lăsăm
purtaţi pe aripile imaginaţiei, ci să deprindem priceperea de sincronizare
a puterilor sufleteşti, a dorinţei, a raţiunii şi a voinţei, prin practicarea
rugăciunii. Drept mijloc de testare a dibăciei noastre, dar şi de
conştientizare şi de modelare a celor trei puteri sufleteşti, care sunt
206
permanent atacate atât de imaginaţie cât şi de cele cinci simţuri,
Dumnezeu a statornicit postul. Postul este universal şi este un mijloc al
tuturor, pentru că oriunde pe faţa pământului şi indiferent de rasă, omul
are aceeaşi structură interioară.
Dacă omul ar avea doar un singur scop, acela al desăvârşirii
spirituale, am putea spune că desăvârşirea ar putea însemna
desăvârşirea în postire sau desăvârşirea în controlul imaginaţiei, dar
pentru faptul că desăvârşirea înseamnă mult mai mult, şi anume,
asemănarea cu Dumnezeu, ne dăm sama că postul este doar o etapă în
parcursul nostru spre Dumnezeu. Chiar dacă postul este doar o primă
etapă în acest parcurs, importanţa lui este capitală, pentru că ne oferă o
schiţă a interiorului nostru, fără de care nu putem aborda detaliile. Orice
detaliu îmbracă forma, iar forma dezvăluie desăvârşirea detaliului.
În legătură cu imaginaţia, vieţile sfinţilor ne exemplifică la modul cel
mai concret acest principiul al delimitării de imaginaţie. Acest fapt este
zugrăvit de obiceiul părinţilor de a se păzi de orice imaginaţie în timpul
rugăciunii, de a face rugăciune înaintea de orice acţiune, de a se ruga
neîncetat ca să nu dea voie imaginaţiei să se dezvolte, de trăirea în
ascultare faţă de superiori şi nu faţă de propriile gânduri, de iubirea
tăcerii şi a statorniciei, de a răspunde la întrebările celorlalţi după ce au
cerut înţelepciune de la Dumnezeu prin rugăciune, etc. Necesitatea
controlului imaginaţiei prin efortul conjugat al celor trei puteri sufleteşti a
condus la dezvoltarea meşteşugului rugăciunii. Rezultatul unei
asemenea vieţuiri este modelarea vieţii având rugăciunea prieten
apropiat şi, la Sfinţii Părinţi, rostirea ei şi împotrivirea în faţa păcatului se
întâlneşte chiar şi în somn. Sfinţii nu păcătuiesc nici chiar în vis, iar
somnul nu le întrerupe rugăciunea. Ignorând imaginaţia subconştientul
dispare, rămânând doar starea de conştienţă şi inconştienţă.

Lupta cu gândurile, de care amintesc Sfinţii Părinţi,

nu este altceva decât lupta cu imaginaţia, iar cedarea în
faţa imaginaţiei conduce la înfăptuirea păcatului.
„Iată cum vine ispita:
1 Ni se înfăţişează în minte ceva rău sau ochiul vede ceva şi ceea ce
a văzut stârneşte gânduri rele! Aceasta este provocarea. Aici nu este
nici un păcat, căci şi una şi alta se năpustesc fără să vrem.
Dacă voi, îndată ce simţiţi ceva rău, vă împotriviţi lui şi vă
îndreptaţi spre Domnul, faceţi ceea ce se numeşte nevoinţă
duhovnicească.
2. Dacă cineva este prins de lucrul acela rău şi începe să se
gândească la el şi se tot gândeşte, săvârşeşte al doilea act al
căderii în păcat: convorbirea cu gândul rău sau atenţia la el. Dacă
207
voi nu vă împotriviţi lui, ci începeţi să vă gândiţi şi iarăşi vă gândiţi, fără
să vă împotriviţi, fără să-l urâţi şi fără să vă îndepărtaţi de el, atunci vi se
zdruncină sufletul şi nu este bine. Nici aici încă nu este niciun păcat, dar
pasul spre păcat este făcut şi i se pune început.
3 Al treilea moment al căderii în păcat este consimţirea la gândul cel
rău. Omului îi place să se gândească la rău şi chiar şi fapta îi place.
Aici este mai mult din păcat, dar încă nu este păcatul. Este necurăţie. În
această fază se întâmplă uneori ca consimţirea să izbucnească dintr-o
dată, involuntar.
4 Al patrulea moment al căderii în păcat este dorinţa cea rea.
Chiar dacă păcatul nu este încă săvârşit, deoarece trebuie să se
ajungă la înclinarea voinţei, am intrat în starea de păcat. Omul nu poate
întotdeauna stăpâni sentimentele, însă dorinţele sunt în puterea noastră.
Totuşi, dorinţa cea rea nu este adevăratul păcat, ci numai prefaţa lui.
5 Al cincilea moment este hotărârea de a păcătui. Aici păcatul este
săvârşit, dar numai lăuntric şi păcatul cu fapta nu întârzie să apară.
6 Păcatul cu fapta este adevărata cădere, vătămarea sufletului,
pierderea harului şi căderea sub puterea vrăjmaşului.
Aşadar, alungaţi gândurile, fără să intraţi în discuţie cu ele.
Înăbuşiţi imediat consimţirea şi nimiciţi dorinţele fabricate de către
imaginaţie. Aici este toată lupta. Atunci când prilejul de a păcătui este
chiar lângă noi, se întâmplă ca discuţia cu gândul, consimţirea păcatului
şi dorinţa de a păcătui (etapa a doua, a treia şi a patra) toate să se
producă în acelaşi timp şi căderea este fulgerătoare, pentru faptul că noi
nu suntem familiarizaţi să nu primim gândul cel rău (etapa întâi), când
ispita poate fi alungată foarte uşor. Deci, dacă nu cunoaştem vicleşugul
ispititorului, prilejul de a păcătui este o provocare puternică. Sf. Teofan
Zăvorâtul

Pe măsură ce ajungem să dobândim stăpânirea de sine în această

primă etapă, încet, încet, putem trece şi la experimentarea convorbirii cu
gândul cel rău pentru a ne convinge că acel gând nu vine de la
Dumnezeu sau nu ne poate conduce la Dumnezeu. Continuarea însoţirii
cu gândul cel rău după ce am devenit conştienţi de nocivitatea sa,
înseamnă că acel rău ne place şi această consimţire cu gândul păcătos
ne aruncă în necurăţie. Dorinţa de a păcătui (treapta a patra), apoi
hotărârea de a păcătui (trepta a cincea), care înseamnă capitularea
raţiunii în faţa păcatului şi înfăptuirea păcatului (treapta a şasea), care
înseamnă angajarea voinţei în săvârşirea păcatului, sunt etape în care
renunţarea la păcat implică un efort extraordinar de mare, la care
refuzăm să ne mai angajăm, preferând îndulcirea cu păcatul.
Aceste căderi le conştientizăm, dar fiind vorba de păcate mici, le
includem în categoria plăcerilor nevinovate, însă, când vine vorba de un
208
păcat cu adevărat grav, ne trezim de abia în etapa a cincea, când o
parte din fiinţa noastră doreşte păcatul, iar cealaltă parte se împotriveşte
şi trebuie să hotărâm dacă să păcătuim sau nu. Atunci suntem treziţi de
tulburarea care izbucneşte din propria conştiinţă. În cazul păcatelor mici,
cu care ne-am obişnuit, conştiinţa nu ne tulbură, pentru că doarme şi
ajungem să uităm numărul micilor păcate, dar în cazul abaterilor grave,
în mod protectiv, conştiinţa se trezeşte şi nu ne dă pace. Îndulcirea cu
păcatele şi obişnuinţa de a păcătui ne-a adus în situaţia de a lupta cu
ispita începând din etapa a cincea, iar prin săvârşirea păcatului,
tulburarea anterioară, izvorâtă din conştiinţă, se statorniceşte şi rămâne
ca o amintire dureroasă, care se transformă de multe ori în depresie.
Bineînţeles că nimeni nu doreşte să ajungă să săvârşească nici
păcate mici, nici păcate mari, dar pentru faptul că rugăciunea nu este
preocuparea noastră permanentă ajungem la acest război al gândurilor,
din care ieşim de-a dreptul şifonaţi şi descurajaţi. Dacă am avea
permanent în minte etapele luptei cu ispita, nu ni s-ar mai părea deloc
nefirească însoţirea permanentă cu rugăciunea, ba chiar ne-am
constrânge gândurile să petreacă cu multă râvnă în rugăciune, ca unic
mijloc de a evita lupta cu ispita.
Fără rugăciune, acţiunile exterioare de delimitare de imaginaţie
sunt imposibile, omul devenind asemenea unei candele stinse. Paharul
candelei, undelemnul, pluta şi fitilul au importanţa lor, dar candela
aprinsă nu este altceva decât expresia lucrării Duhului Sfânt, pentru că
făclia este primită întotdeauna de la o altă flacără.
Am văzut mai înainte că puterile sufleteşti sunt dorinţa, raţiunea şi
voinţa şi că dorinţa iniţiază o acţiune, raţiunea o argumentează, iar voinţa
o pune în lucrare. Acum trebuie să vedem, la modul concret, cum
lucrează cele trei puteri în cazul rugăciunii. Mai întâi dorinţa stabileşte o
pravilă de rugăciune, apoi pregăteşte sufletul pentru întâlnirea cu
Dumnezeu prin înfrânarea celor cinci simţuri şi se îngrădeşte cu
punctualitatea, cu perseverenţa şi cu răbdarea la rugăciune. Apoi
raţiunea se străduieşte cu citirea, cu atenţia la cuvintele rugăciunii şi cu
cugetarea la înţelesurile lor, iar voinţa întăreşte lucrarea prin adoptarea
unei poziţii cuviincioase, în genunchi sau în picioare, cu însemnarea cu
semnul Sfintei Cruci şi cu efectuarea de închinăciuni şi de metanii. Dacă
aceste puteri sufleteşti nu reuşesc să lucreze împreună, atunci sufletul
nu reuşeşte să biruiască imaginaţia şi percepţia celor cinci simţuri.
Îndeplinind tot ce ţine de firea umană, nimeni nu poate birui
imaginaţia şi atracţia faţă de simţuri, până nu primeşte foc din
Duhul Sfânt, dar chiar de-am primi atâta foc încât să ne ardă văpaia
lui, candela nu poate fi aprinsă fără a fi pregătită de noi.
Stăpânirea de sine este deci echilibrarea balanţei care are pe un
taler percepţia celor cinci simţuri şi imaginaţia, iar pe celălalt taler dorinţa,
209
raţiunea şi voinţa. Punctul de sprijin al aceste balanţe este memoria, de
care omul se poate folosi atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ.
Pentru faptul că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, şi mai exact
după chipul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dar nu ne referim aici la
aspectul exterior, ci la cel interior, înţelegem din modul nostru de
alcătuire, cam care ar fi chipul lui Hristos. Înainte de cădere imaginaţia
nu exista în structura interioară a omului, motiv pentru care atingerea
asemănării cu Dumnezeu era doar în funcţie de libertate, dar după
cădere, adăugându-se imaginaţia structurii interne a omului,
asemănarea cu Dumnezeu depinde de discernământ, care reprezintă
canalizarea libertăţii spre Dumnezeu, înţeles prin ascultare, şi nu spre
imaginaţie, care provine din neascultarea de Dumnezeu şi care se
sfârşeşte cu asemănarea cu diavolul.
Omul, sub aspectul stăpânirii de sine, după Sfântul Nicodim
Aghioritul, este ca o lume mare într-o lume mică, deoarece dorinţa,
raţiunea şi voinţa sunt chipul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar
Acesta, în mijlocul creaţiei Sale, care este lumea materială şi care este
percepută prin simţuri, nu poate fi altfel decât o lume mare într-una mică.
Sub aspect material omul este văzut ca o lume mică într-o lume mare,
dar acest mod de încadrare omite veşnicia omului, care nu este una
materială, ci spirituală.
Sănătatea, aspectul care îl aduce pe om în contactul cel mai
apropiat cu materia, nu poate fi păstrată printr-o cugetare neadecvată.
Disproporția inversă între om, ca fiinţă cugetătoare, şi materia inertă
arată atributul de stăpân al materiei cu care a fost înzestrat omul la
creaţie, demnitate la care se poate ridica doar prin cugetare.

Făcând o comparaţie, pe de o parte între beneficiul postului, fapt

demonstrat prin studii clinice, şi complexitatea metodologiei postului, iar
pe de altă parte cu nivelul la care ne situăm mulţi dintre noi, nu putem
decât să rămânem uimiţi în faţa disproporţiei. Lumea a ajuns, din punct
de vedere evolutiv, la un stadiu foarte înalt de cunoaştere, dar noi, ca
oameni, cred că nu ne deosebim prea mult de cei din Evul Mediu în
privinţa cunoştinţelor benefice pe care le aplicăm. Diferenţa majoră între
noi şi ei este că aceia nu cunoşteau cauza suferinţelor lor şi oarecum
erau îndreptăţiţi în atitudinea lor, dar noi, cunoscând, de multe ori, cauza
suferinţei noastre (supra-alimentarea), nu putem avea justificarea
acelora în atitudinea faţă de propria noastră suferinţă. Deci, oricât va mai
evolua de acum în colo lumea, dezvoltarea tehnologică nu va reuşi să ne
ridice din propria noastră decădere. Ne rămâne nouă să îndeplinim
această sarcină.
Pentru o minte atât de slabă, ca a noastră, este prea greu de a
găsi calea de rezolvare a acestei probleme, dar nu putem spune că
210
răspunsul nu poate fi găsit, pentru că Sfinţii Părinţi l-au găsit. Cum?
Depărtându-se de lume! Deci cine vrea să biruiască lumea, nu poate
altfel decât depărtându-se de ea. Să trăieşti în lume, fără a te atinge de
ea, este o adevărată răstignire, dar altă cale de ridicare la măsura
dovedită ştiinţific nu există. Deci omul, căruia i se dovedeşte ştiinţific
folosul postului, dacă dispreţuieşte postul, pentru a se bucura de
progresul tehnologic, nu poate fi socotit decât nebun. Totuşi acesta este
nivelul spiritual la care ne situăm noi, cei de astăzi.
Printre noi există însă şi oameni care au înţeles ce cale trebuie să
urmeze. Dacă nu-i înţelegem pe Sfinţii Părinţi, să-i imităm măcar pe cei
pe care îi vedem chiar lângă noi. Nu e greu să-i vedem, căci nici făclia
nu poate fi ascunsă sub obroc. Dacă totuşi nu o facem, singurul motiv al
atitudinii noastre este că nu vrem. Mult ne îngreunează un asemenea
răspuns, iar impactul său asupra noastră este deznădejdea. S-au
inventat multe medicamente împotriva depresiei, dar cauza nu este una
fizică, care poate fi abordată terapeutic, ci una spirituală, care depinde
de atitudinea noastră. Am vrea să vină Dumnezeu să ne ajute în necazul
nostru, dar EL parcă este prea departe sau noi suntem prea decăzuţi.
Sfinţii sunt mai aproape de noi, dar puterile noastre, atât de slabe, nici la
ei nu ajung, însă îi avem printre noi pe cei care, căutându-L pe
Dumnezeu, îi urmează pe Sfinţi. A petrece în comuniune cu asemenea
oameni este un adevărat balsam pentru suflet şi adevăratul remediu
împotriva depresiei.
Nu putem spune că antidepresivele sunt de aruncat. Nu sunt de
aruncat, pentru că deznădejdea, o dată instalată, atrage şi nişte
modificări funcţionale, ce nu pot fi ignorate, precum insomnia, scăderea
capacităţii de concentrare, tulburarea gândirii, frica şi altele, dar oricâte
medicamente ar primi cineva, nu poate depăşi impasul depresiv fără să
iasă din el însuşi. Din acest motiv s-a dezvoltat foarte mult terapia de
grup în tratarea depresiei. Deci medicamentul este doar un stimulent,
care îţi oferă posibilitatea să ieşi din tine însuţi, dar dacă nu-L cauţi pe
Dumnezeu, nu-i poţi vedea nici pe sfinţii LUI şi nici pe cei care-i urmează
pe aceştia. Încercând să ieşi din tine însuţi, văzându-te tot singur, intri
înapoi şi mai descurajat şi parcă ţi-e teamă să mai încerci să ieşi din
temniţa sufletului tău.
Viaţa este o continuă formare, dar după terminarea şcolilor, în lipsa
unui mod de autoevaluare, de multe ori ne ducem la vale. Postul este un
mod fidel de autoevaluare şi în acelaşi timp o şcoală, care ne ajută să ne
cunoaştem cine suntem şi să luptăm cu noi înşine. La această şcoală, nu
doar că nu este loc de invidie, ci avem nevoie unii de alţii, deoarece
fiecare, în lupta cu el însuşi, întâmpină diverse dificultăţi, iar un
observator din afară, cu o altă experienţă, este mereu bine venit şi bine
primit. Aici premiul întâi nu se mai acordă doar celui mai bun, ci tuturor
211
celor ce luptă şi devin buni. Calea desăvârşirii nu cunoaşte limite, iar
desăvârşirea poate îmbrăca multiple forme. Faptul că şcoala postului
urmăreşte un aspect concret al vieţii umane, care are rădăcini adânci la
nivelul sufletului, ne ajută să înlăturăm falsa imagine despre noi înşine,
cu care modelul concurenţial al vieţii cotidiene ne determină să ne
înveşmântăm pentru a fi în ton cu ceilalţi. Cunoaşterea de sine, pe care
ne-o prilejuieşte printre alte metode şi metoda postului, este o adevărată
piatră de temelie, care alături de alte pietre, ar trebui să fie temelia pe
care să se înalţe personalitatea noastră.

Dificultăţile psihologice ale postului93

Postul este o idee înspăimântătoare pentru muritorul

de rând. Simplul gând de a nu mânca, de a nu consuma
alimente, după ce o viaţă întreagă a servit trei mese pe zi,
este greu de acceptat. Este de înţeles de ce această
provocare poate fi terifiantă şi de ce nu-ţi vine să crezi că
mai eşti în deplinătatea facultăţilor mentale atunci când te
hotărăşti să urmezi acest regim. În plus, mai există şi
întrebări grave, pe care ţi le pui, de exemplu dacă nu
cumva există pericolul să mori dacă nu consumi alimente.
De ce mâncăm atât de consistent, nu oare pentru că avem
nevoie de hrană? Ce se întâmplă dacă încetăm să
mâncăm?
Dacă acestea sunt întrebările care te frământă şi crezi că vei găsi
un sprijin şi un răspuns la cei din jurul tău, îţi spun dinainte că nu îl vei
obţine.
Postul este o misiune, pe care o poţi duce la un sfârşit
numai prin forţele tale, este o INCURSIUNE ÎN
SINGURĂTATE. Căci cum ai mai putea să socializezi şi să
te mai mişti într-o lume ce pune mâncarea în centrul
tuturor manifestărilor sale?
Oamenii vor empatiza cu tine, însă vor încerca să te
convingă să mănânci. Cei dragi se vor teme pentru
sănătatea ta. Medicii, care ştiu atâtea probleme ce pot

93
www.recreeazaviata.ro
212
decurge din urmărea unui regim atât de strict, se vor folosi
de puternica lor autoritate, pentru a te face şi mai nesigur
de decizia ta şi pentru a-ţi anihila voinţa.
Când ai început să posteşti, nu te-ai gândit că va
trebui să ai de-a face şi cu nesiguranţa altora, pe lângă a
ta. Însă acesta este doar începutul. Cei care postesc nu
sunt văzuţi doar ca nişte ciudaţi, ci de-a dreptul ca nişte
paria. Dacă rezişti asediului, vei realiza destul de repede
că trăieşti într-o lume obsedată de mâncare. Vor fi şi cazuri
când vei fi ridiculizat sau chiar invidiat. Însă, tu vei reţine numai bătaia de
joc, nu şi laudele. Tocmai de aceea, când posteşti, trebuie să fii ferm
convins că ceea ce faci este bine şi trebuie să fii sigur pe forţele tale.
Şi aşa am ajuns la subiectul MOTIVAŢIEI. Aceasta
este cea care te va ţine la suprafaţă chiar şi prin cea mai
crâncenă furtună şi te va obliga să îţi continui postul.
Experienţa şi cunoştinţele îţi vor oferi puterea şi
încrederea necesare pentru a face faţă criticilor şi
intimidărilor. Alţii te vor accepta drept exemplu. Dar va exista şi o
categorie de indivizi pentru care tu vei fi cel care le reaminteşte că nu
sunt suficient de curajoşi şi de preocupaţi de sănătatea lor. Le vei
reaminti de tot ceea ce nu vor să înfrunte, de slăbiciunile lor, fapt ce le va
stârni furia oarbă. Aceştia sunt doar nişte indivizi care, în loc să îşi
rezolve problemele, recurg la a te condamna, doar pentru a scăpa,
aparent, cu faţa curată.

Ţine un jurnal
Postul îţi va activa spiritul de observaţie şi vei fi ca un străin ajuns
pe un alt tărâm. Brusc, vei avea un ritm diferit de al celorlalţi şi vei
descoperi că ai parcă mai mult timp la dispoziţie. Adevărul este că
mesele şi somnul consumă foarte mult timp, iar tu vei consuma mai
puţină mâncare şi vei dormi mai puţin. Va trebui însă să te obişnuieşti
treptat cu schimbările fizice care au loc în primele zile de post.
Foloseşte perioada aceasta în mod productiv. Observă cum treptat,
îţi dispare apetitul, cum gândeşti în lipsa preocupărilor legate de
mâncare, cum îţi revine senzaţia de gol în stomac.
Pe durata posturilor lungi, este foarte important să ţii un jurnal.
Acesta te va ajuta să îţi exteriorizezi sentimentele şi nu să le
contabilizezi în memoria emoţională. Acest aspect este vital pentru
ieşirea din post. Foamea psihologică este foarte subtilă şi, în momentul
213
în care reapare, poate fi cu uşurinţă ignorată sau confundată cu altceva.
O să o observi prin modificarea atitudinii. Notează toate semnele de furie
sau resentimente pe care le simţi din cauză că nu poţi să mănânci.
Acesta este semnalul că trebuie să pui punct postului. Însă, dacă îţi
menţii atitudinea pozitivă faţă de post, poţi să continui, deoarece foamea
fizică constituie indicaţia majoră de întreruperea postului, iar când apare,
este inconfundabilă. Foamea psihologică nu trebuie neglijată, deoarece
postul nu ar trebui dus dincolo de graniţa controlului de sine, pentru a nu
cădea în extrema abuzurilor alimentare după perioada de post.
Interesul sau dezinteresul tău faţă de mâncare este
esenţial pentru a determina ieşirea ta din post sau
continuarea lui.
Postul te va transforma într-un fin observator al propriei persoane,
dar şi al celorlalţi. Atunci când acest experiment se încheie, nu numai că
vei fi cu totul altă persoană, dar vei avea, de asemenea, oportunitatea de
a-i ajuta pe ceilalţi să elimine obiceiurile proaste din viaţa lor. Suntem toţi
victimele neglijării de sine.

Informarea despre postul cu apă

pornind de la experienţa celorlalţi94

În continuare vom urmări cum au trăit diferite persoane

diverse primele trei zile din parcursul unui post. Analizând trăirile
lor, în unele ne vom recunoaşte chiar pe noi înşine sau vom vedea
cam ce ne aşteaptă, dacă vom porni la un asemenea drum.

Prima zi de post cu apă

Cirys - 23/03/2010 LA 11:52 PM

22 martie 2010
Ziua a trecut ușor. Nu am avut nici foame, nici poftă, doar o dorință
de a amâna pe altădată postul, care a apărut seara, însa nu m-a
‖bântuit‖ mult.95 Activitate fizică: mers pe jos, în ritm mediu, o oră.
Energie: ceva mai multă decât în zilele cu mâncat obișnuit, senzație de
ușurinţă în orice activitate. M-am culcat cu o oră mai devreme decât de
obicei, dar asta se întâmplă mereu când merg pe jos. Consumul de apă:

94
www.cirys.wordpress.com
95
Amânarea este primul obstacol pe calea postului. Lupta cu gândurile din noi ne
face să fim nehotărâţi, iar dacă discutăm prea mult cu acestea, renunţăm.
214
spre deosebire de posturile din iarnă, când nu am sete, acum am simțit
sete şi am consumat 1,5 l de apă fără să mă forțez în vreun fel.
Greutatea de pornire: 70,2kg. Stare emoțională: pozitivă. Tot spre
deosebire de alte dăți, nu am fost irascibila așa cum mi se întâmpla
deseori în post. Inconveniente: Seara, pentru cca o oră, am simțit că mi
se răciseră extremitățile, după care disconfortul termic a dispărut. Tot
seara m-a usturat gâtul, așa că de la praf sau de început de răceală. Am
făcut o gargară cu sare şi disconfortul a dispărut. Alte observații: anterior
postului am făcut următoarele lucruri, care zic eu că m-au ajutat în a
avea simptome mai ușoare de detoxifiere: post obișnuit, vegetarian, 5
săptămâni, o cură de detoxifiere cu argilă, 3 săptămâni şi tratament
deparazitar cu oregano, 3 zile.
……………………

Ali - 28/03/2010 LA 3:44 AM

A fost o zi agitată, m-am plimbat cu bicicleta prin oraş şi am
încercat să nu stau acasă, mai ales spre seară, când pofta de mâncare e
foarte mare. În a 2-a parte a zilei mi-a fost foarte foame şi din cauza asta
am fost irascibilă. M-am culcat în jurul orei 4 dimineaţa şi am simțit
arsuri la stomac, dar nu foame. Am pornit de la 76,5kg.
……………………

Ioana - 28/07/2010 LA 12:45 AM

26 Iunie, la 2 zile după ce am împlinit 30 de ani.
Am ținut o singură dată în viață postul paștelui. Cât despre post
negru, mi se părea o glumă macabră, mai ales că eu sunt gurmandă şi
pofticioasă. În plus, am o anemie ușoară, deși eu o simt destul de server.
Am decis de ieri să țin post. Ieri am avut o singură şi ultimă masă, apoi
am zis: „Gata! Mai mereu mă simt aiurea, de ce să nu îmi iau un scop
mai măreţ?‖ M-am simțit amețită de dimineață, dar asta e ceva normal
pentru mine. După ora 4 p.m. am început să mă simt slăbită şi parcă
eram un mic roboțel. După cum am zis, nu am mai stat o zi nemâncată în
toată viața mea. Activitate fizică: am făcut curat prin casă, în caz că nu
am să mă simt prea bine în zilele ce urmează, şi o plimbare de jumătate
de oră. În plus, am fost la muncă. Energie: pe o scară de la 1 la 10, aş
zice 6. Consum de apă: eu beau destul de multă apă oricum, cred că
peste 3 litri. Mi-a fost cald. Greutate de pornire: 72.8 kg. Stare
emoțională: spre surprinderea mea sunt calmă, am un calm pe care nu l-
am mai avut până acum. Inconveniente: lehamite de tot, deși nu cred că
mi se trage de la post. Surpriza zilei: nu mi-a fost foame!
……………………

Ioana - 18/11/2010 LA 10:26 PM

215
 Bine v-am regăsit fetelor! Din nou o zi de post. Şi mai ales prima!
Mi-am propus de data trecută să mai țin post de Crăciun şi am uitat. Îmi
tot aminteam eu de post, dar uitam să mă uit să văd când începe. Aşa că
ieri, am văzut că pe 15 a început postul. Nu mi-am luat binecuvântare de
la Duhovnic, iau direct de la sursă! Vreau să zic că după postul trecut am
încetat să mai mănânc pâine, făinoase, cartofi etc., şi mă simt mult mai
bine. Senzaţia de oboseală a dispărut complet şi lucrez 7 zile pe
săptămână, 10 ore pe zi. M-am simţit super azi. Am şi uitat de foame. Iau
fiecare zi aşa cum vine. Singura neplăcere este că îmi miroase gura.
……………………

Alexandra - 04/12/2010 LA 11:52 AM

Bună tuturor! Şi eu aş vrea să încep un post cu apă. Cam 2
săptămâni aş vrea să-l ţin. Am mai ţinut câteva zile, recent, de mai multe
ori, de câteva ori o zi şi de câteva ori 2 zile. M-am documentat destul şi
mă simt chiar pregătită. Eu mi-am propus să încep de mâine, 5
decembrie, cam până pe 18, 19. Să văd dacă reuşesc! Motivul meu este
detoxifierea şi limpezirea minţii şi a sufletului. Aş fi bucuroasă dacă aş
scăpa şi de câteva kg, deoarece, în ultima vreme, am cam exagerat cu
mâncarea nesănătoasă! Doamne Ajută!

Răspunde Cirys - 05/12/2010 LA 2:20 PM

Bun venit Alexandra! Îţi urez să ai multă voinţă şi răbdare căci,
după cum probabil ştii deja, în timpul postului timpul curge altfel. Succes!
……………………

Mihai George - 27/04/2011 LA 11:22 PM

Salutări de la Brașov! În primul rând vreau să te felicit, Cirys,
pentru munca pe care ai depus-o pentru a crea acest minunat blog. Faci
un număr mic de oameni foarte fericiţi. Sper ca pe viitor să crească acest
număr. Acum câteva zile, în timp ce savuram, ca tot românul, o masă
îmbelşugată de Paşti, am decis că vreau şi eu să ţin un post negru.
Simplu de zis, mai greu de făcut. Am 170 cm, 70 kg (greutatea mea
ideală e la 62kg) şi nu sufăr de afecţiuni medicale. Pot să spun că
principalul motiv, pentru care m-am apucat de postit, a fost faptul că
acele câteva kilograme în plus mă făceau să nu mă simt bine în pielea
mea. Iniţial am vorbit cu părinţii, dar ei nu au fost de acord. Mi-au
spus că nu e foarte sănătos şi că ar trebui să abordez o variantă
mai puţin agresivă (diete cu ciorbe, salate sau alte minunăţii). În
final am ales varianta unde aveam tragere de inimă, şi anume:
postul cu apă . Prima mea zi de post a fost 26.04.2011, a treia zi de
Paşti. Practic am trecut de la friptură de miel şi sarmale la „apă chioară‖.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să golesc frigiderul. Mâncarea, care
216
mai era comestibilă, am dat-o unor oameni, care aveau mai multă nevoie
de ea. După ce am scăpat de principala tentaţie, am coborât la magazin
şi mi-am cumpărat 2 sticle de apă plată îmbuteliată. Următorul lucru, pe
care l-am făcut, a fost să mă „încui în casă‖. Mi-am luat o carte din
bibliotecă, am tras câteva filme pe calculator şi mi-am pus sticlele cu apă
la capătul patului. Sincer, nici nu ştiu cum a trecut ziua de ieri. Seara am
adormit pe la vreo 21.00 (record pentru mine), dar deja începuse să mă
roadă foamea. Cam asta a fost prima mea zi de post.
……………………

Cleo - 18/06/2011 7:38 AM

Salut! Sunt din Galaţi, am 33 de ani, 1,55 m şi 62,4 Kg. Astăzi este
prima zi de post negru. Nu este prima dată când vă scriu. În urma cu 6
luni am mai avut o tentativă eşuată la 3 zile. Acum sunt mai pregătită
mental. Vă voi scrie zilnic prin ce transformări trece organismul meu. Am
nevoie de susţinere. Vă pup.
03/08/2011 LA 6:43 PM: Salut din nou! Îmi cer scuze că nu v-am
mai scris. Mi-a fost ruşine să vă povestesc despre un alt eşec. Nu
am reuşit data trecută să ţin post. Încă rămăsese pe undeva prin
cap frica de anemie şi pofta de mâncare şi dulciuri şi-a spus
cuvântul. Dar astăzi este prima zi de post negru şi sper să fie cu succes
de această dată. Cred că de data aceasta am mai multă putere să fac
ceea ce cred eu că este bine pentru mine. Aceste cuvinte le-am scris şi
mai sus, în urma cu o lună jumătate. Sper să pot să ţin postul negru.
Cirys, Ali, Carmen Corina vă rog să mă sprijiniţi fiindcă am nevoie de voi!
Pornesc de la greutatea de 63,3 kg. Prima zi: gura încărcată. Seara
minus 500 g. Am dormit 3 ore, după ce am scris la birou 20 de pagini pe
calculator. Am în plan, ca sarcina de serviciu, în fiecare zi, să bat cât mai
multe pagini la calculator. Mă întreb câte pagini voi bate peste două
săptămâni şi dacă voi reuşi să ţin ritmul. Nici eu nu ştiu sincer dacă pot
să fac asta. Nu-mi cunosc limitele.

Răspunde Cirys: 04/08/2011

Bună, Cleo şi spor la postit! Nu cred că există persoană care să nu
fi avut mai multe intenţii de a începe un post negru de durată până să îl
înceapă propriu-zis. Eu nu le numesc eşecuri, ci doar lipsa de motivaţie,
voinţă sau încredere. Nu ai menţionat exact când ai dormit cele 3 ore
dar, dacă scrisul la calculator a înlocuit somnul de noapte, pe care l-ai
scurtat la aceste 3 ore, despre care ai scris, nu este deloc un lucru bun.
Chiar dacă la un moment dat, pe parcursul postului, vei ajunge să simţi
că nu îţi este somn sau nu poţi să dormi, nu este bine să ai o activitate
lucrativă în această perioadă. Cât despre randamentul la lucru, vor fi
perioade în care îţi va fi greu să te concentrezi sau să te urneşti să faci
217
ceea ce trebuie. Din fericire acestea alternează cu perioade în care
randamentul este foarte bun, uneori mult mai bun decât în timpul
alimentării normale. Rămâne ca tu să ai grijă de resursele tale, să le
gestionezi cât mai echilibrat.
……………………

Cirys 26/09/2011 LA 6:22 PM

Am decis că ar fi timpul să încep un nou post de durată. Nu am
planuri măreţe, însă sper să fie cât mai îndelungat. În acest post
urmăresc însănătoşirea. Scăderea în greutate va fi desigur un efect
secundar dorit şi o voi menţiona. Dacă voi obţine vreunul din
rezultatele dorite în ceea ce priveşte însănătoşirea, voi menţiona
acest lucru la o luna după încheierea postului. Am început acest post
fără nici o pregătire, detoxifiere sau alte posturi cu apă mai scurte,
pregătitoare. Astăzi a fost o zi uşoară. O dată ce m-am decis şi mi-am
pus voinţa la lucru, nu m-a mai deranjat nici foamea, nici pofta şi
nici delăsarea, care de obicei apăreau din indecizia proprie, din
ideea că am timp destul să fac asta altă dată. Despre poftă am
remarcat, în timp, că nu mă determină să mănânc atât vederea sau
mirosul mâncărurilor, cât faptul că vedeam şi auzeam pe cineva
mâncând lângă mine. În consecinţă, strategia pentru primele zile
este să nu stau în preajma celor care mănâncă şi nici chiar să
gătesc. După aceea ştiu că pentru mine nu mai există pericolul de a
renunţa. Oricum vederea mâncărurilor şi a celor care mănâncă îmi
strecoară, încet, încet dorinţa ca postul să se termine cât mai
repede şi mai ales cu mâncăruri neindicate. Am băut 1,5 l de apă,
ştiind că, altfel, în primele zile de post, simt o durere, ca de răceală, în
rinichiul drept şi, bineînţeles, pentru că în primele zile toxinele, ce
trebuiesc eliminate, sunt foarte multe şi corpul trebuie ajutat să se
detoxifice. Inconveniente: mi-au apărut 5-6 bubiţe asemănătoare cu cele
făcute de ţânţari, care provoacă şi mâncărime. Este drept că am stat în
natură într-o zonă în care chiar mişunau ţânţari şi multe insecte. Posibil
să fie ciupituri, dar locurile în care se află m-ar face să cred că sunt mai
degrabă semne de detoxifiere, mai ales că am mai păţit aşa şi în alte
posturi. Am stat 3 ore în soarele blând de toamnă şi a fost foarte plăcut,
parcă chiar hrănitor. Tonusul zilei a fost 100% faţă de cel al unei zile cu
mâncare. Stare emoţională: pozitivă, fără irascibilitate. Deşi am nişte
bobiţe albicioase, ca de puroi pe amigdala dreaptă, gâtul nu m-a usturat
cum mi s-a mai întâmplat. Concentrarea este încă normală. Am avut
tranzit intestinal. La sfârşitul zilei aveam pulsul de 60 de bătăi pe minut.
În perioada de hrănire aveam 75 şi se confirmă ceea ce se spune despre
prima etapă a postului. Am pornit de la 72,2 kg.
……………………
218
Sol19 - 29/12/2011 LA 1:03 PM
Bună! M-am hotărât şi eu să ţin post negru timp de 18 zile. Sper să
am voinţă. Sunt în prima zi şi foamea nu mă prea chinuie. Am mai ţinut,
maxim o zi, şi de obicei, seara îmi era rău şi eram ameţită. Am 72,9 kg.
Mă voi cântări la sfârşit, dar îmi voi descrie stările aici. Îţi apreciez blogul
şi munca depusă.

Răspunde Cirys: 29/12/2011 LA 2:49 PM

Bună, Sol19! Îţi doresc un post cât mai uşor în ceea ce priveşte
simptomele. În perioadele când te simţi cum spuneai ameţită sau cu alte
stări neplăcute, aminteşte-ţi să bei câte un pahar cu apă şi stările, de
cele mai multe ori, se ameliorează. mulţumesc pentru apreciere! Succes!
……………………

Alexandra - 01/01/2012 LA 4:56 PM

Bună! O să încep şi eu să ţin post negru 40 de zile. Cu destulă
voinţă şi răbdare o să reuşesc. Am 100 kg şi 1,68 m, sunt obeză şi altă
soluţie nu văd decât postul negru, dar aş avea nişte întrebări: Am voie să
mă spăl pe dinţi? Pentru că am citit pe un site că nu este voie să te speli
pe dinţi. Şi cum pot să continui să slăbesc după ce am terminat 40 de
zile de post negru? Aş avea nevoie urgent de sfaturi. Vă mulţumesc!

Răspunde Cirys: 01/01/2012 LA 8:49 PM

Bună, Alexandra! Mă bucur că doreşti să ţii un post negru, dar
vreau să te contrazic în privinţa afirmaţiei că nu există altă soluţie. Există
zeci de variante pentru a slăbi. Aş aminti aici pe cea a postului cu sucuri,
şi pe cea a dietei vegan-crudivore, asta ca să menţionez numai pe cele
foarte dragi mie. În caz că la un moment dat întrerupi acest post negru,
ele reprezintă variante foarte convenabile pentru a continua slăbirea sau
a menţine rezultatele după un post negru de durată. Poţi să te speli pe
dinţi, atâta vreme cât suporţi acest lucru. Eu una m-am spălat pe dinţi pe
tot parcursul ultimului meu post de 34 de zile. În ultimele 2 săptămâni nu
mai suportam gustul pastei şi foloseam alte variante pe care le-am
recomandat şi în articolul despre igiena în timpul postului.

Alexandra: 01/01/2012 LA 11:52 PM

Mai am o întrebare. Pot fuma pe tot parcursul timpului cât ţin
post negru? Eu fumez circa 5-10 ţigări pe zi şi, prin faptul că sunt
mentolate, mă face să mă simt bine.

Răspunde Cirys: 02/01/2012 LA 1:50 PM

219
 Categoric NU se fumează pe parcursul postului negru! De fapt
ai să vezi că, după prima săptămână de abţinere de la fumat, pe fundalul
postului, nici nu vei simţi nevoia să mai fumezi. Fumatul pe parcursul
postului aduce cu sine simptome foarte neplăcute, ca să nu mai zic că
prin fumat, în corp, se introduc anumite substanţe pe care acesta le
asociază cu continuarea hrănirii. Postul cu apă are ca prim efect
detoxifierea organismului, detoxifiere în urma căreia se obţin restul
beneficiilor (însănătoşire, slăbire, etc.). Dacă tu obstrucţionezi
detoxifierea prin continuarea fumatului, automat şi efectele benefice ale
postului vor fi minore.

Alexandra: - 02/01/2012 LA 5:46 PM

Atunci o să renunţ la ţigări. De mâine o să încep postul şi sper să
am rezultate foarte bune. Mi-am făcut şi poze cum sunt în prezent şi îmi
voi face altele după ce termin postul. Mă simt aşa de greoaie de parcă
aş mai căra un om în spate. Mulţumesc pentru sfaturi.
05/01/2012 LA 2:06 PM: Am încercat de două zile să încep
postul negru, dar nu reuşesc. Îmi apare o senzaţie naşpa, încât
parcă nu mai pot. Mă gândesc „să ţin post, să ţin post, să ţin post”.
Încerc până pe la 2-3 după-amiaza şi după aceea cedez. Ce să fac
că nu reuşesc să ţin nici măcar prima zi? Tot amân pe mâine, şi de
mâine într-o altă zi şi tot aşa. Au trecut deja 3 zile de când încerc să
trec de prima zi. Vă rog ce să fac? Nu mai pot amâna aşa mereu.

Răspunde Cirys: 05/01/2012 LA 3:24 PM

Alexandra, uneori, pur şi simplu, nu este momentul să ţii un post de
durată, alteori nu este momentul nici măcar pentru un post de o zi. Eu
personal am amânat mai bine de un an ţinerea ultimului meu post de
durată (34 zile), ţinând alte posturi mai scurte, uneori şi acelea fiind
amânate sau terminându-le înainte de durata hotărâtă. Sfatul meu ar fi
să ai întotdeauna un plan B, de rezervă, poate chiar şi un plan C. Nu te
agăţa de o singură variantă, ca fiind singura valabilă. Mi-a plăcut foarte
mult ultima postare făcută de Mel, care după ce şi-a dat seama că nu are
dispoziţia de a se înhăma la un post negru, a încercat varianta mai
simplă, cu sucuri, şi apoi pe cea şi mai simplă, cu dietă crudivoră.
Încearcă şi tu ceva asemănător. O dată ce eşti ferm hotărâtă să excluzi
din alimentaţie dulciurile şi grăsimile, sfera atracţiilor culinare se
diminuează drastic. Acum, să fim sinceri, nu cred că s-a îngrăşat nimeni
mâncând fructe şi salate, chiar şi în cantităţi mari.
……………………

Maria - 24/01/2012 LA 8:51 AM

220
 Am avut tot timpul probleme cu mâncatul. După ce mănânc
mai multicel nu îmi este bine şi m-am hotărât să ţin post lunea,
miercurea, vinerea şi duminica. Sper că pot şi duminica. Am 48 ani şi am
ţinut de 4 ori post negru în anii trecuţi. Am ţinut o dată 21 zile numai cu
apă, şi altele 7 zile, 10 zile, 10 zile. În zilele de post e bine dacă beau
cafea şi ceai pe lângă apă? Am o muncă full time la calculator şi familie.
E bine dacă pot ţine post negru, tot timpul, 3-4 zile pe săptămână? Nu
am probleme cu sănătatea până acum, mulţumesc lui D-zeu, dar am
tendinţa să mănânc mai mult. Nu are importanţă ce. Nu mă simt bine, mă
mişc greu şi reţin lichide. Eu, dacă ţin post negru doar cu apă, cu 1-2
cafele şi 1-2 ceaiuri, mă simt perfect din prima zi cu multă energie! Cred
că aş putea ţine mult, dar mi-e frică să nu am alte probleme! Familia nu
este de acord cu aşa post. Am doar frică. Atunci când am ţinut acel
post de 21 zile, acum 16 ani, la sfatul unui naturist, m-am vindecat
de depresie şi piatră la rinichi. Acum însă nu ştiu ce să fac! E bine,
sănătos, să ţinem aşa tot timpul luni, miercuri şi vineri şi eventual şi
duminica?

Răspunde Cirys: 24/01/2012 LA 3:33 PM

Maria, felicitări pentru cele 4 posturi, pe care le-ai reuşit până acum
şi pentru efectele obţinute! Un post, asemănător cu cel propus de tine,
am ţinut şi eu, acum mai bine de 2 ani. Lunea, miercurea şi vinerea, timp
de 6 săptămâni consecutiv, am ținut postul cu apă , iar în celelalte zile
mâncam vegetarian, ca să păstrez cât mai bine rezultatul, cu mici
excepții în weekend-uri. Urmarea a fost că m-am simțit foarte bine, şi în
timpul, şi după postul respectiv. Cum eu l-am ținut în prag de vară,
printre altele mi-a prins bine că nu am mai suferit de cald şi am scăpat şi
de 5 kg. Aceasta este o variantă de post simplă, pentru că permite şi
satisfacerea unor mici pofte, în zilele în care nu se postește, însă nu este
o metodă de practicat pentru o perioadă foarte îndelungată şi nicidecum
un mod de viață. Dacă observi că după zilele de post mănânci
exagerat, tinzând să recuperezi, în ziua de alimentare, ceea ce nu ai
mâncat în ziua de pauză, postul devine inutil, ba chiar un factor de
stres pentru sistemul digestiv. Personal consider că postul de
weekend este mai dificil de ținut şi oarecum frustrant şi nu îşi prea are
rostul, dacă deja se postesc alte 3 zile din săptămână şi nu este vorba
de un post de durată mare. Dacă bei cafea în post, o foarte mare
parte din efectele pozitive ale acestuia nu se vor mai produce şi pe
de altă parte, multe din reacțiile negative vor apare, în ciuda
abundenţei de energie. Bine ar fi să îl ții numai cu apă sau, dacă
chiar nu se poate altfel, cu ceva ceaiuri. Postul stimulează activitatea
mintală, iar în cazul unui post intermitent, ca cel despre care vorbim, nu

221
apare dificultatea de concentrare, care te-ar fi putut deranja în muncă.
Spor la postit şi ţine-ne la curent cu situația!

Maria - 25/01/2012 LA 8:07 AM

Mulțumesc pentru sfaturi. Azi e miercuri şi sunt pregătită pentru
post. Gata, de azi încep. Luni, miercuri şi vineri ţin post, iar în celelalte
zile mănânc fructe şi legume, numai crudităţi, până la ora 18:00. Sper să
am putere să mă abțin de la celelalte, căci sunt o pofticioasă. Am 83 kg,
160 cm înălţime şi de un an sunt la menopauză. De atunci am luat 10 kg
în greutate. Anul trecut aveam 73 kg. Acum 16 ani am fost la fel şi după
postul total de 21 zile am slăbit 18 kg şi m-am vindecat şi de alte boli.
Am fost vegetariană 6 ani, iar după aceea, când m-am mutat din tara,
pentru muncă, nu am mai avut posibilitatea să fiu vegetariană. Noua
viață, alte mâncăruri, noua familie, m-au dat peste cap cu toate. Cu toate
ca șotul şi băiatul meu nu sunt de acord cu acest stil de viață, fata mea e
tot vegetariană. I-am făcut să înţeleagă că de fapt totul este pentru
sănătatea mea! Deci încep de azi! Mulțumesc pentru susținere!

Răspunde Cirys: 25/01/2012 LA 1:40 PM

Maria, nu pot decât să mă bucur pentru hotărârea ta în ceea ce
privește postul şi dieta, mai ales că ești o persoană care ai mai ținut şi
astfel de posturi şi regimuri vegetariene şi știi despre ce este vorba,
cunoști beneficiile pe care le aduc, dar şi dificultatea acestora mai ales la
începutul perioadei de post. Nu uita că cerealele nu trebuie să lipsească
nicidecum dintr-o dietă vegetariană. Sunt foarte importante pentru
sănătate! Dacă vrei să eviți pâinea, poți consuma acele cereale presate,
fulgii de cereale, fără alte adaosuri, după o prealabilă înmuiere în apă şi
apoi scurgere sau diverși biscuiți preparați la rece din cereale şi semințe.
Referitor la semințe, nu uita să foloseşti toată gama de semințe
oleaginoase şi nuci. Iarăși nu strică să mai consumi, din când în când,
vegetalele sub forma de boabe (fasole, năut, linte, mazăre, etc.), care
evident nu pot fi mâncate decât după gătire. Nu fi foarte drastică cu tine,
restrângându-te doar la fructe şi legume pentru o perioadă îndelungată,
pentru că altfel intervine frustrarea, poate chiar diverse lipsuri şi tendința
de a abandona totul. Chiar dacă o parte din familie nu dorește un astfel
de stil alimentar, sunt sigură că odată ce deja în casă există două
persoane vegetariene, cantităţile de vegetale consumate şi de către cei
nevegetarieni, vor creşte treptat şi asta numai spre binele lor.
……………………

Alexandra Dodly - 28/01/2012 LA 10:28 PM

Am luat decizia de a ţine post, după ce am vizionat o emisiune în
care mulți omeni au devenit obezi pentru că îşi tot promiteau că vor
222
ţine regim şi au sfârșit prin a deveni supraponderali şi după aceea
obezi. Mâine voi povesti cum a decurs ziua mea de post negru şi vă voi
ţine la curent. Deși am încercat cu legume şi fructe, până seara
renunțam. În urma acestor decizii, pe care mi le promit solemn mie, că
eu trebuie să reușesc, ca să fiu sănătoasă şi să ajung la o greutate
normală, o să reușesc azi mai mult ca niciodată. Sunt multe persoane pe
care o să le îndemn să încerce asta şi eu o să fiu un exemplu pentru ele.

Răspunde Cirys: 29/01/2012 LA 10:45 AM

Alexandra, este cât se poate de adevărat că atunci când iei o
decizie în ceea ce privește alimentația, ea trebuie să înceapă AICI şi
ACUM, iar nu de mâine, nu de luni, nu de pe 1 ale lunii sau alte date
standard. Dacă respectiva decizie nu vizează momentul prezent,
adică masa imediat următoare şi toate cele ce vor urma, înseamnă,
în majoritatea covârșitoare a cazurilor, că tot ceea ce faci de fapt
este să te auto-păcăleşti. Oare nu cumva, după ce luăm decizia că
de mâine ținem o dietă sănătoasă sau chiar un post, primul lucru la
care ne gândim este că până atunci mai avem de terminat niște
dulciuri de prin casă sau să ne facem toate poftele, pe care ni le
vom refuza de mâine sau să dăm o fugă la fast-food pentru un
„ultim răsfăț” că deh, de mâine începe cura? Te felicit pentru
determinarea ta! Îți doresc să reușești ceea ce ţi-ai propus şi mai ales să
obții acea structură fizică sănătoasă de care ai nevoie şi pe care să o
menții printr-un stil de viață sănătos în ceea ce privește mâncarea şi
mișcarea. Mulțumesc pentru apreciere!
……………………

Claw 16/02/2012 LA 8:56 PM

Sunt, pot să zic, la sfârșitul primei zile. Am o mică durere de
cap şi sunt un pic nervoasă. Aşa păţesc când nu mănânc, dar
foame de nesuportat, nu pot să zic că mi-a fost. Mai stau un pic şi mă
bag în pat. Nu vreau să mă cântăresc încă. Mai greu e că trebuie să
fac mâncare soţului şi copilului, dar o să mă descurc. Asta e mai
nesărat sau prea sărat. Vedem noi ce o ieşi.
……………………

Maria - 01/03/2012 LA 7:57 PM

Salut fetelor! Astăzi a fost prima mea zi de post negru. Mă simt
excelent, chiar dacă am fost la şcoală 6 ore şi la meditaţii încă 6. Sunt în
clasa a 12-a. Nu am avut ameţeli, migrene, dureri de stomac, stări de
somnolenţă sau slăbiciune. Lichide: 2 litri apă. Urina: culoare şi miros
normal. Energie: 100% (mai multă decât de obicei). Greutate iniţială: 59
kg. Abia aştept să văd cum mă simt la sfârşitul celei de-a doua zi!
223
……………………

Oannna - 05/04/2012 LA 5:03 PM

Prima mea zi s-a sfârșit cu bine. Nu mi-a fost foame. Am băut un
ceai verde neîndulcit, dimineaţa, înainte să merg la liceu. Sunt elevă şi
am 16 ani. Greutate: încă nu m-am cântărit. O să o fac luni. Înălțime:
1,80 m. Am fost la şcoală şi mi-a fost foarte somn, pentru că învăț
dimineaţa, dar acum am intrat în vacanţa de Paşte şi n-o să mă mai
trezesc aşa devreme (6:00). Am venit de la şcoală la 12, şi am stat toată
ziua în sufragerie, departe de frigider, pentru că, fiind prima zi, sunt
șanse de a renunța, dar nu îmi doresc asta. Îmi doresc foarte mult să țin
10 zile şi ambiţia e pe primul loc. Am văzut un film, ca să treacă ziua mai
repede, am ascultat muzică şi la 5:00 am fost la sală o oră. Acum am
venit acasă şi mă uit la TV. Stare emoţională: decisă şi ambiţioasă! Sper
să fie bine şi Dumnezeu să fie cu mine şi să-mi dea putere, pentru că-L
iubesc.

Răspunde Cirys:05/04/2012 LA 7:31 PM

Oanna, te afli la o vârstă la care postul negru nu este nici indicat şi
nici necesar, cu atât mai puţin pentru a slăbi, lucru care se poate obţine
prin multe alte metode. Din această cauză eu nu îţi voi acorda nici un fel
de suport pe acest site. Am fost sceptică de la început în ceea ce
priveşte graba cu totul nesănătoasă de a slabi cât mai mult posibil în
aceste zece zile şi am amânat să te întreb ce vârstă ai, pentru că nu
ştiam că te afli deja în post. Retrag aşadar rugămintea mea de mai
devreme, ca tu să-ţi împărtăşeşti experienţa vis-a-vis de postul negru
ţinut în paralel cu activitatea fizica pe care ţi-ai propus-o. Sper să înţelegi
această decizie şi să revii, dacă vei dori atunci când nu vei mai fi minoră.
……………………

Georgiana - 04/05/2012 LA 8:02 AM

Bună! Sunt Georgiana. M-am uitat de multe ori pe blogul tău şi
spusele fetelor de aici m-au ambiţionat. Sper să pot ţine şi eu 10 zile de
post, deşi am mai avut încercări până acum. Din păcate toate au eşuat.
Totuşi sper tare mult să reuşesc de data asta pentru că am mare nevoie
să slăbesc minimum 15 kg. Asta e prima zi şi o să revin cu detalii.
……………………

Robert Gabriel - 05/05/2012 LA 6:28 AM

Mi se pare o idee foarte bună forumul asta. Eu am ţinut deseori
post negru pe vremea când practicam yoga. Nu o făceam nicidecum
pentru detoxifiere, ci pentru educarea voinţei. Ţineam miercurea şi
vinerea. Ulterior am aflat şi de efectele benefice în plan curativ şi
224
sporadic mai făceam câte o „aroganţă‖. Stilul de viaţă, foarte activ, m-a
împiedicat să mai fac asta şi, evident, voinţa mi-a mai pălit. Nu am ţinut
niciodată mai mult de 2 zile. Probabil că voi încerca o dată. Acum sunt în
concediu şi îmi permit. Astăzi este a doua zi. Nu îmi propun mai mult,
momentan. Eu am şi gastrită. Dacă mă supără sau nu mă simt în stare
mă voi opri. Dacă nu, cu Dumnezeu înainte. M-am îngrăşat ca un porc
şi diminuarea alimentaţiei nu prea ajută mult, mai ales că perioada
grătarelor şi-a spus cuvântul. Uraţi-mi succes.

Răspunde Georgiana 05/05/2012 LA 7:43 AM

Am izbutit cu prima zi! Nu a fost greu. Nu mi-a fost foarte foame,
doar mici pofte spre seară. Nu o să mă cântăresc zilnic, poate a 7 a zi
(dacă o să ajung până acolo). Succes Robert Gabriel!

Răspunde Robert Gabriel: 05/05/2012 LA 5:19 PM

Mulţumesc Georgiana. Georgiana, eu aş lua-o pas cu pas. Să te
gândeşti de la început la 10 zile, poate fi ceva ce te-ar putea copleşi şi ai
putea să eşuezi. Eu, după o zi, am spus să încerc două. Sunt la finalul
celei de a doua zi şi mă simt bine. Dacă mă simt bine, o voi începe pe a
treia. Oricum sunt cu voi şi vă ţin pumnii.

Răspunde Georgiana 06/05/2012 LA 3:19 PM

Îţi dau dreptate Robert! Eu ieri am dat-o în bară. Am greșit! Am fost
o laşă. Aşa că astăzi, care ar fi trebuit să fie a 3-a zi, a devenit prima zi,
dar de data asta nu mă las! Nici nu am avut curajul să zic adevărul,
iniţial, dar asta e! Baftă multă ţie!

Răspunde Cirys: 06/05/2012 LA 3:33 PM

Georgiana, nu trebuie să fii descurajată sau tristă dacă uneori
nimeni nu este interesat să participe la o discuţie despre postul cu apă al
unei alte persoane, sau dacă nimeni nu are de gând să postească în
aceeaşi perioadă cu tine. Lumea citeşte despre experienţa ta acum sau
poate va citi peste un 1 an sau poate peste 10 ani, sau altcândva, atât
timp cât va exista acest blog. Fiecare pune o cărămidă sau, după putere,
înalţă chiar un zid la această construcţie, care se numeşte „informarea
celorlalţi despre postul cu apă prin propria experienţă‖. Nu este nimic
dacă ai întrerupt. Fiecare zi de post este, în sine, o reuşită. Timp înainte
este din belşug. Important este să nu faci abuzuri alimentare după un
post, indiferent cât de scurt a fost, căci altfel îţi vei crea singură probleme
de sănătate.

Răspunde Georgiana: 08/05/2012 LA 8:25 AM

225
 Mulţumesc de încurajări Cirys şi îţi sunt foarte recunoscătoare
pentru că ai construit acest blog dedicat postului negru de unde am citit
informaţii scrise de persoane care nu sunt de aceeaşi părere cu
majoritatea că dacă stai nemâncat o zi, două o să mori a treia zi şi care
şi-au împărtăşit experienţa şi m-au încurajat, fără să-mi dau seama, ca
să pot ţine şi eu!

Răspunde Robert Gabriel: 07/05/2012 LA 8:58 AM

Nu te judeca prea aspru, Georgiana. Oricum, aşa cum spunea şi
Cirys, nu vei rămâne fără beneficii. Probabil observi şi tu deja pe acul
cântarului. Eu, cu voia lui Dumnezeu, sunt în ziua a 4-a. Îi sfătuiesc pe
toţi să se aştepte la ce e mai rău în ziua a 3-a. Pentru mine, şi din ce am
văzut şi pentru alţii, a fost adevăratul hop. Am fost, sincer, la un pas să
renunţ, căci aseară m-am simţit foarte rău. Însă, azi dimineaţă, după un
somn bun, eram ca un nou-născut. Apreciez comentariul lui Leonard,
care a spus că divinitatea trebuie să facă parte din acest program căci,
implicând-o, poate avea loc şi o purificare spirituală la fel de importantă.
Eu mă rog în fiecare zi la Dumnezeu să îmi dea putere. Asta mă ajută
mult. Fără EL nu suntem şi nu facem nimic. Eu aşa cred. Nu ştiu câtă
apă bei tu, dar îţi împărtășesc cum „fentez‖ eu foamea. Am mereu apa
lângă mine. Chiar şi când ies să mă plimb iau o sticlă de 500 ml de apă
cu mine. Nu mă interesează ce spune lumea, mie să îmi fie bine. Aşa am
ajuns să consum cam 5 litri de apă pe zi. Eu am şi gastrită şi deci
stomacul meu este cu atât mai mofturos. Roagă-te şi bea multă apă.
Asta ar fi coloana vertebrală a rezistenţei în post. Implică-te mereu în
ceva, ca să nu ai timp să te gândeşti la mâncare. Eu văd toată ziua filme
şi mă mai joc şi pe calculator. Lasă eşecul. Asta să fie de fapt un pas
înainte şi să te ajute să devii mai puternică în determinarea ta. Şi alt sfat
pentru tine, dacă îmi permiţi. Dacă acum ai ţinut 2 zile, să te gândeşti să
ţii 3 zile, apoi, dacă te simți bine, să te gândeşti la 4, şi aşa mai departe.
Este ca şi cum ai ridica un zid, cărămidă cu cărămidă. Pentru mine
obiectivul este să termin ziua a 4-a. Dacă mă ajută D-zeu voi fi şi în ziua
a 5-a. Am toată motivaţia căci deja am pierdut 5-6 kg după 3 zile şi
jumătate. Acum să nu se aştepte toţi la asemenea rezultate. Eu aveam şi
foarte multă grăsime „achiziţionată‖ de curând, în urma micilor şi a
fripturilor, căci sunt un mare fan al grătarelor, la care beam măcar 2-3 l
de bere. Din ce am auzit eu, grăsimea acumulată de curând se arde mai
repede, iar straturile mai vechi, care au stat ani de zile în ţesut, se ard
mai greu.

Răspunde Georgiana: 08/05/2012 LA 8:14 AM

Merci pentru sfat, Robert. Am trecut deja peste mica mea scăpare
din ziua respectivă. Nu am mâncat cine știe ce. Am mâncat un măr, dar
226
m-am ofticat că sunt slabă de înger. Bine că nu am dat iama în altele!
Acum sunt la începutul zilei a 3-a. Mă simt ca o fantomă, adică am o
stare de moliciune de zici că am împrumutat mâinile de la vecina şi nu
m-am obişnuit cu ele, dar în rest e destul de bine şi sper să fiu capabilă
să ţin mai mult. Acum, că am văzut la tine că ai dat atât de mult jos în
doar 4 zile, mă ambiţionează să merg înainte mai cu elan. Succes în
continuare!

Răspunde Robert Gabriel 08/05/2012 LA 10:11 AM

Mulţumesc la fel şi nu uita: când simți foame „îneac-o‖ cu apă. În 3-
4 minute nu vei mai simţi foamea pentru alte 20-30 de minute. Cel puţin
eu aşa funcţionez. Nu ştiu dacă este general valabil.

Răspunde Cirys: 07/05/2012 LA 3:15 PM

Robert, ai trecut de primul mare obstacol al unui postul cu apă –
ziua a 3-a. Sper să ai parte de perioade cât mai bune şi mai ales de
efectele cele dorite. Nu uita totuşi că orice stare de rău, localizată la
un anume organ sau zonă, înseamnă o puternică detoxifiere,
curăţare, reînnoire şi vindecare al acelui loc. Corpul are o capacitate
uimitoare de regenerare şi, din fericire, lucrează repede, încât,
extrem de rar, o neplăcere localizată durează mai mult de 3-4 zile. În
cazul unui postitor, gândirea pozitivă înseamnă, de cele mai multe
ori, o frază de genul: „mă bucur că mă doare piciorul, pentru că
sunt în plin proces de a scăpa de afecţiunile piciorului respectiv!”
……………………

Lavinia - 10/05/2012 LA 3:11 PM

Bună fetelor! Eu consider că postul negru se ţine, în primul rând,
pentru iertarea păcatelor, pentru împlinirea diverselor dorinţe, şi trebuie
însoţit de rugăciuni şi milostenie! Iar abia în ultimul rând se ţine pentru a
slăbi! Mai multe detalii despre post găsiţi în cartea părintelui Ilarion
Argatu. Eu am ţinut post negru de câte o zi, lunea, miercurea sau
vinerea şi m-am simţit foarte bine, dar acum vreau să încerc postul negru
de 3 zile şi pentru o eventuală detoxifiere.
……………………

Ana - 21/05/2012 LA 6:12 PM

Bună tuturor! Tocmai am trecut şi eu de prima zi de post. Mă simt
bine. Am senzaţii de foame, dar le ignor sau le ascund într-un pahar de
apă. Vreau să ţin post negru măcar 6 zile, deşi aş avea nevoie de ceva
mai mult. Pentru 6 zile sunt sigură, iar dacă o să mai fiu în stare, o să
continui. Eu am 1,64 înălţime. Întotdeauna am avut 54 de kg, dar în urma
unei dereglări hormonale, de care încă nu am scăpat, adică nu am
227
menstruaţie de 6 luni, am pus cam 10 kg pe mine. Azi m-am cântărit şi
încep de la 62,3 kg. Eu lucrez în Spania şi m-am săturat să mi se tot
spună că te-ai îngrăşat şi trebuie să te apuci de dietă. Nimeni nu înţelege
că nu m-am îngrășat din cauza mea. Eu mănânc foarte puțin. În timpul
săptămânii sunt la muncă, doar în weekend merg acasă. De asta am zis
6 zile, pentru că sunt sigura că acasă mă vor obliga să mănânc. Aşa fac
mereu cei de acasă, dar aş vrea să le fac o surpriză să vadă că am
puţină voinţă şi că pot să dau jos din kg. Un al doilea avantaj e faptul
că azi nu am putut fuma nici o țigară, pentru că ameţeam. Deci,
mulţumită postului, am ocazia să mă las de ţigări şi o voi face.

Răspunde Cirys: 22/05/2012 LA 1:51 PM

Mă bucur că ai pornit cu dreptul în acest post, Ana. Fumatul în
timpul postului poate aduce simptome foarte urâte. E un obicei cam
periculos într-o astfel de perioadă.

Răspunde Ana 24/05/2012 LA 6:49 PM

Ţigările le-am cam lăsat. Cu postul nu am prea mare voinţă.
Săptămâna asta am ţinut post negru o zi. Am mâncat destul de
sănătos. Ideea e ca după o zi de post nu îmi era foame, dar nu am
rezistat poftelor, eu fiind foarte pofticioasă. Am fumat câte 2 țigări
pe zi pentru că am țigări la mine şi mă tentează. Săptămâna viitoare
nu-mi mai iau ţigări şi aşa nu o să mai fumez. Sper să reuşesc să
mai avansez şi să ajung măcar la 2 zile
……………………

Iulia - 27/05/2012 LA 3:32 PM

Bună! Am tot urmărit blogul acesta de câteva luni de zile şi m-am
hotărât să încep şi eu postul negru. Am mai ţinut post, cel mai mult o
săptămână. Astăzi e prima zi. Nu mi-e greu în ceea ce priveşte
mâncarea, cât mi-e de greu fără ţigări. Menţionez că fumez cam un
pachet-două pe zi, iar astăzi am avut parte de o singură ţigară. Cred
că e cazul să-mi pese mai mult de sănătatea mea. Voi posta în fiecare
şi cu puţine încurajări, sper să reuşesc să ajung la 2 săptămâni. Am 1,67
m şi 59,6 kg.

Răspunde Cirys: 27/05/2012 LA 4:31 PM

Bună Iulia! Sper să ajungi să posteşti un număr de zile, care să te
mulţumească şi mai ales sper ca acest post să fie un prim pas către
renunţarea definitivă la fumat. Cu greutatea stai bine, însă o detoxifiere
este necesară oricui, mai ales dacă obişnuia să fumeze. Te aşteptăm cu
noutăţi! Un post cât mai uşor îţi doresc!
……………………
228
Adriana - 06/06/2012 LA 7:56 PM
Bună tuturor! Astăzi am început şi eu postul cu apă. Am avut o zi
excelentă din punctul de vedere al energiei şi nu m-am simţit aproape de
loc rău. Menţionez faptul că am făcut două zile de pregătire, ca să
spun aşa. Ieri şi alaltăieri am mâncat doar cireşe (M-am simţit rău!).
Intenţia mea este să ţin un post de 3 zile. Prima dată când m-am
întâlnit cu conceptul de post negru, prin noiembrie, am fost ceva
mai curajoasă şi am ţinut un post de 6 zile, în care m-am simţit
FOARTE rău. După aceea am recidivat, urmând în continuare o
dietă dezastruoasă. De la aceste 3 zile de post doresc puţină detaşare
de mâncare şi bineînţeles ceva detoxifiere. Intenţionez ca pe viitor să ţin
un post negru mai lung, însă după experienţa din toamnă am decis să o
iau progresiv. Mulţumiri pentru informaţiile şi ajutorul acestui blog!

Răspunde Cirys: 07/06/2012 LA 4:16 AM

Cu multă plăcere, Adriana! Sper să ai parte de un post mai uşor de
data aceasta. Într-adevăr, dacă organismul a fost obişnuit cu mâncăruri
grele şi nu a mai cunoscut această ipostază a postului, începutul poate fi
mai greu. Dacă ai observat acest lucru la tine, înseamnă că perioada ta
pregătitoare pentru post trebuie să fie mai îndelungată, în special dacă
intenţionezi un post de durată, pentru a elimina cât mai mult din reziduul
acumulat în sistemul digestiv. Astfel, scăzându-ţi toxicitatea, prin
‖spălarea‖ măcar parţială a acestuia, postul va fi mai uşor.
……………………

Giulya - 09/06/2012 LA 8:17 PM

Bună tuturor! Ieri am descoperit şi eu acest blog minunat şi
interesant gândit. Chiar căutasem de ceva vreme ceva informaţii despre
post negru. Vreau şi eu sa încep un post din această seară. Câte zile, nu
ştiu, dar aş vrea cât de multe. Vreau şi trebuie să postesc, deoarece
tind să mă transform în nutella sau în vreo ciocolată. Trebuie să fac
ceva să elimin din corp toate chimicalele şi porcăriile care le-am
introdus mine în ultima perioadă de timp. Ar trebui să găsesc ceva să
fac să nu mă mai gândesc la dulciuri, să înlocuiesc această dependenţă
cu alta mai bună şi mai constructivă. Şarpele din Eden e mereu
prezent în gândul meu şi îmi spune: „Hai numai de data asta mai
mănânci ciocolată şi apoi nu o sa mai ai nevoie”. Sunt perfect
conştientă că de mâine, de când încep postul, nu o să dispară acest
”şarpe veninos”, dar cred că trebuie să nu îl mai ascult şi poate pe
urmă o să se plictisească lângă mine.

Răspunde Cirys: 11/06/2012 LA 12:23 PM

229
 Îmi pare bine că ţi-au fost de ajutor informaţiile găsite aici, Giulya!
Sper să fi reuşit să treci peste prima zi de post şi mai ales să reuşeşti să
îţi controlezi dependenţa faţă de dulciuri pe termen lung. Acesta este de
fapt un ţel mult mai important decât cel de a reuşi să posteşti. Succes!
……………………

Ana Maria 11/07/2012 LA 8:43 PM

Bună. Am şi eu o întrebare. Am 17 ani şi ştiu că aceasta nu este
vârsta recomandată pentru a ţine post negru, însă sunt hotărâtă să
o fac. Am probleme hormonale, diferenţe între sâni enorme, ciclul
nu-mi vine şi nu mai pot continua aşa. Câte zile trebuie să ţin?
Mulţumesc.

Răspunde Cirys: 11/07/2012 LA 11:57 PM

Ana Maria, trebuie să te gândeşti că, oricâte zile de post ai ţine, la
un moment dat tot trebuie să te întorci la mâncarea solidă şi atunci vei
avea acelaşi dezechilibru interior, care îşi pune amprenta acum asupra
organismului tău. De aceea ţi-as recomanda să citeşti acest articol:
https://cirys.wordpress.com/2012/05/18/cum-sa-mentinem-un-timp-
indelungat-rezultatele-obtinute-in-urma-postului-negru/ şi să încerci să
aplici cât mai mult în viaţa ta un mod de alimentare echilibrat. Pe lângă
aceasta, alege câte o zi în fiecare săptămână în care să ţii post doar
cu apă. După această zi, fii de fiecare dată foarte atentă la
comportamentul tău alimentar. Aşa cum te vei comporta în ziua de
după postul cu apă , aşa te vei comporta şi după un post de câteva
săptămâni. Astfel vei învăţa să te cunoşti şi să îţi găseşti echilibrul
personal. Ziua de post săptămânală îţi va aduce în scurt timp multe
beneficii, dacă nu strici, în zilele următoare ei, ceea ce ai construit. Multă
sănătate îţi doresc!
……………………

Maria - 19/08/2012 LA 12:52 PM

Am mai scris şi altă dată. Am fost o luna în concediu. Am ajuns la
89.5kg. Sunt foarte supărată pe mine. Am gustat din toate, ca de obicei.
Am mâncat numai sănătos, dar nu m-am putut abţine seara de la
mâncare şi am mâncat mult. Nu pot să dorm fără să mănânc, cu toate că
toată ziua mâncam sănătos şi câte puţin. Am 48 de ani şi sunt de 2 ani la
menopauză. Am mai ţinut posturi cu apă anii trecuți şi ieri a fost prima
mea zi de post cu apă. Am băut şi cafea neagra dimineața, pentru că nu
aveam energie. Cred în postul cu apă, pentru că m-a ajutat întotdeauna,
dar mi-a fost greu să reîncep din cauza poftelor. Sunt o mare pofticioasă.
Prima zi m-am simţit foarte bine. Eu mă simt foarte bine când nu
mănânc, dar aşa cum am mai spus sunt pofticioasă. Sper să fiu destul
230
de puternică să mă abţin, mai ales că am o vârstă la care încep, una
câte una, durerile de mijloc, de picioare, umflături la picioare de la sare,
etc. Trebuie să îmi schimb viaţa, aşa cum mulţi alţii o fac, ca să pot să
merg cu speranţe mai departe, către bătrâneţe. Deci prima zi a fost
perfectă, fără foame, fără pofte şi am făcut, lejer, şi multă treabă. Deci
am avut energie. Voi scrie pentru a doua zi.
……………………

Flori - 27/08/2012 LA 3:15 PM

Ziua bună tuturor! Credeţi că e bine să ţin post negru 3-4 zile,
poate o săptămână, să fac pauză o perioadă şi să repet apoi postul? Am
17 ani şi jumătate, 1,62 m şi 52-53 kg. Prioritatea mea nu e să
slăbesc, cu toate că n-ar strica vreo 2-3 kg în minus. Nu de asta ţin
postul, ci pentru a mă vindeca complet de acnee. Am avut probleme
cu tenul de la 13-14 ani, iar prin primăvară acneea a început să mi
se vindece. Poate şi pentru că am renunţat aproape complet la
mezeluri, produsele fast-food, chips-uri, băuturi acidulate şi alte
prostii din comerţ. Totuşi, mai am în piele puncte albe şi porii cam
dilataţi, ceea ce nu-mi place. În plus, de curând mi-au ieşit ceva
coşuri pe faţă şi sunt puţin iritată. Credeţi că postul negru m-ar ajuta
să scap de această problemă? Cât ar trebui să ţin? Pot bea şi ceaiuri
fără zahăr? Eu beau mult ceai şi mi-ar fi greu să renunţ la el. Mă
gândesc să încep postul de mâine, 28 august. Mulţumesc frumos!

Răspunde Angelina: 30/08/2012 LA 5:54 PM

Caută Mărul Lupului, iar cu decoctul pune cataplasme pe faţă şi vei
scăpa de acnee. Cred că la anii tăi nu este indicat postul total, crede-mă!
……………………

Yoyo - 30/08/2012 LA 11:23 AM

Salutare tuturor! Azi m-am hotărât încep postul cu apă. Spre
ruşinea mea, am 83 de kg. Am ajuns la concluzia că trebuie să fac
ceva. Trebuie să-mi schimb drastic obiceiurile, gândirea, modul de
viaţă. Îmi pare bine că v-am găsit. Va urmăresc de ceva timp şi azi
mi-am luat inima în dinți. GATA! Sunt şi fumătoare 7-10 ţigări pe zi.
Sper să le pot lăsa definitiv cu ocazia asta. Am nevoie de ajutor şi
susţinere din partea voastră. Sper să reuşesc. Felicitări Cirys pentru ce
faci! Cirys vroiam să te întreb dacă pot mesteca gumă în perioada
asta.
……………………

Claw - 30/08/2012 LA 6:17 PM

231
 Încă un pic şi e gata prima zi! Nu mi vine să cred ce curaj am.
Nu ştiu câte zile o să o pot ţine aşa, dar un lucru e sigur: îmi este
foarte greu să nu gust mâncarea, pe care o fac soţului şi copilului.
Noroc că am învăţat măsurile la sare şi restul şi cred că e ok. Am un
bebeluş de 20 de luni şi până acum îi gustam mâncarea dacă e caldă
sau rece etc. E greu, dar kg trebuie să dispară. Deci cu voinţă şi curaj
înainte.
……………………

Carmen - 18/10/2012 LA 9:27 PM

Revin şi eu după multe tentative eşuate. Mi-am pierdut puţin
încrederea că voi reuşi, dar chiar am nevoie pentru că am dureri
îngrozitoare de splină şi de spate. Mă simt foarte rău, fără energie,
deşi analizele mi-au ieşit bune. Cel mai mult am ţinut 2 zile. Acum
vreau să ţin 10, şi mâine va fi prima zi.

Răspunde Cirys: 19/10/2012 LA 3:22 PM

La Bună revenire, Carmen! Îmi pare rău sa citesc astfel de veşti.
Totuşi îţi voi spune ceva ce am mai spus aici pe blog: de multe ori,
durerile şi înţepăturile provenite de la intestine, în special de la
intestinul gros, sunt confundate cu durerile de splină sau de inimă
iar cele de spate cu cele venite de la rinichi sau din zona genitală.
Pentru prima problemă asigură-te că ai un tranzit intestinal zilnic,
mulţumitor cantitativ şi evită constipaţia. Pentru cea ce a doua
problemă, corelând-o şi cu starea ta de slăbiciune, cred că ar putea
fi vorba de o infecţie. Fă tot posibilul ca, dincolo de analize, să fii
consultată de nişte specialişti. Este important să ştii exact ce zonă a
corpului tău are probleme, ca să ştii cum să acţionezi apoi. Una peste
alta, un post cu apă este binevenit, dar pentru a avea acele rezultate
concrete te va ajuta să ştii ce ai de făcut după acest post şi chiar şi
înaintea lui. Până vine acel ‖moment optim‖ al postului, poţi să îţi
îmbunătăţeşti starea de sănătate prin metode naturale, fără efecte
adverse. Cu speranţa că am fost de folos cu aceste rânduri, îţi urez
sănătate şi multă putere interioară!

Răspunde Carmen: 19/10/2012 LA 8:46 PM

Merci de răspuns. Acum o săptămână am fost la un doctor şi mi-a
spus că durerile de spate pot fi de la o infecţie. De mică am fost mai
sensibilă, răcesc destul de repede, şi după ce mi-ai zis şi tu am decis să
amân totuşi postul cu apă şi să recurg la o dietă bazată mai mult pe
legume, mai ales că vine frigul şi e mai greu acum fără mâncare. Oricum
la intenţia mea nu renunţ, dar o sa-l fac mai încolo, când o sa fiu cu
adevărat pregătită.
232
……………………

Angelina - 30/10/2012 LA 5:48 PM

Bună ziua! Astăzi am început postul total, doar cu apă, nu
pentru că aş vrea să slăbesc, dar mă chinuie o gastrită hiperacidă şi
un colon iritabil. De aseară nu am mâncat nimic. Este ora 17 şi nu
mi-e foame încă. Capul nu mă doare, deci nu am simptome
neplăcute. Nu ştiu ce va fi mâine, dar nu vreau să mă gândesc la
asta acum. Am cumpărat apă plată, Izvorul Alb. Are ph-ul mai mare,
este alcalină şi am adăugat şi puţin ceai de mușețel, mentă,
busuioc! Mă bucur că suntem multe aici şi putem să ne susţinem.
Felicitări celor ambiţioase care au slăbit. Pe curând!
31/10/2012 LA 3:37 PM: Sunt deja în a-2-a zi de post negru, este
ora 14,30 şi mă simt destul de bine, doar puţin ameţită, dar fără dureri de
cap sau alte neplăceri. Salivez când văd merele şi nucile de pe balcon.
Frigiderul nu-l mai deschid, dar apă plată beau suficientă. Nu am ţinut
niciodată post, de nici un fel, dar acum sunt hotărâtă să-l ţin măcar 9 zile,
apoi să continui cu suc de legume şi zarzavaturi. Mă bucur că sunt aici
alături de atâţia oameni ambiţioşi. Vă îmbrăţişez cu drag!
01/11/2012 LA 7:56 PM: Bună seara la toată lumea! Sunt deja în a
3-a zi de post, dar astăzi am băgat storcătorul în priză pentru un litru de
suc de morcov, ţelină, sfeclă şi m-am simţit foarte bine! Nu am dureri de
cap, doar ceva ameţeli, pe care le ignor prin ieşirea la cumpărături,
muncă, etc. N-am timp să bag micile fleacuri în seamă. Am slăbit 1,5 kg,
deşi acest post n-a avut drept scop slăbitul. Sper ca sănătatea mea să
fie mai bună. Mulţumesc pentru susținere Cirys!
02/11/2012 LA 10:38 PM: Bună seara, Cirys! A 4-a zi de post, dar
nu-l pot numi negru atât timp cât beau sucuri de legume, nu? Nu mă
simt slăbită, nu mă doare capul, sunt ok. Am mers la serviciu, am
făcut mici cumpărături, treabă prin casă şi totu-i ok. Sfătuiesc pe
toată lumea să încerce şi o să constate că chiar se poate. Chiar
dorm mai bine. Mă bucur mult că am început acest post. Nu mă
simţeam deloc bine, orice aş fi mâncat. Digestia funcţiona foarte
prost. Nu ştiu ce va fi după post, dar acum e bine!

Răspunde Cirys: 02/11/2012 LA 10:54 PM

Angelina, într-adevăr postul cu sucuri este mult mai uşor de ţinut.
Ca şi putere de detoxifiere/vindecare se spune că rata este de 3 la 1,
deci 3 zile de post cu sucuri echivalează cu una de post cu apă. Îţi urez
să ai parte de menţinerea a ceea ce reuşeşti să rezolvi prin post şi mai
ales să ai multă cumpătare şi răbdare în a alege cantităţile şi
combinaţiile potrivite, atunci când vei reveni la mâncatul obişnuit!

233
Angelina - 03/11/2012 LA 7:37 PM
Vă sărut pe toţi cei ce postaţi mesajele aici! Au trecut 5 zile, dar
încă nu s-a terminat ziua. Este ora 18,30. Mă simt bine, fără dureri de
cap, fără ameţeli, beau multe lichide şi doar 800 ml suc de legume:
morcov, ţelină, sfeclă, cătină. Cred că pentru început ar trebui să mă
opresc şi să reiau peste vreo lună cu 9 zile de post cu apă. Spun asta
fiindcă mâine plec pe munte, iar rucsacul nu-i prea uşor. O să văd cum
mă simt dimineaţă! Tu Cirys, ce zici, fac bine? Mâine o să iau cu mine şi
nişte fulgi de ovăz amestecaţi cu măr şi cu o linguriţă cu miere.

Răspunde Cirys 04/11/2012 LA 1:22 PM

Părerea mea este că dacă faci acest gen de efort fizic trebuie să
apelezi la mâncare solidă. De dimineaţă ar fi optim dacă ai începe cu
mierea dizolvată în apă şi abia peste câteva ore să treci la hrana solidă.
Fulgii neapărat înmuiaţi în apă câteva minute şi totul mestecat foarte
bine şi încet. Posibil să te simţi un pic leneşă după masă, dar o să treacă
repede. Excursie plăcută!

Răspunde Angelina: 05/11/2012 LA 10:39 PM

A fost o drumeţie foarte frumoasă în M-ţii Vrancei. Traseul a fost de
8 ore cu pauze mici şi mers lejer, aprox.18 km. Cu mâncarea nu mi-am
făcut probleme. Am început uşor cu un terci de ovăz şi o linguriţă de
miere, suc de legume şi fructe, iar azi o supă cremă de legume cu
ciuperci, salată de vinete, fără maioneză, şi multe lichide. Mă simt bine şi
sper sa reîncep postul negru în decembrie, aproape de Crăciun!
Sănătate multă îţi doresc şi s-auzim de bine!
……………………

Victor - 07/11/2012 LA 10:12 AM

Pentru cei care doresc să citească o cărticică plină de informaţii
căutaţi pe http://inedia.info, LIFE STYLE WITHOUT FOOD - Joachim M
Werdin
……………………

DACU - 15/11/2012 LA 10:55 AM

Salut! Am un obstacol de dovedit şi nu ştiu cum să fac asta.
Dacă nu beau apă deloc, îmi este mult mai uşor. Când merg la
birou, însă e bai mare la prânz căci se livrează tot felul de mâncăruri
aburinde, mai cu carne, mai fără, pentru care „gloriosul” meu trup
încă mai tânjeşte, cel puţin asta spune stomacul care se contractă
şi intestinele care fac scandal. Acasă alt bai, pentru că doar eu
gătesc şi iar intru în contact cu mirosuri culori. Caut soluţii, în afara
de a-mi lăsa nevasta, carnivoră convinsă! O zi bună şi spor!
234
Răspunde Cirys: 15/11/2012 LA 2:48 PM
Dacu, în primele zile de post, trebuie băut apă neapărat, măcar un
litru pe zi, apoi după prima săptămâna, treptat, se poate micşora
cantitatea, bându-se conform setei. Tocmai la prânz, când apar tentaţiile
vizuale/olfactive, este momentul potrivit de a se bea mai multă apă. În
timp, după primele 3-7 zile, intestinele vor înceta să mai facă zgomot şi
vei câștiga şi imunitate în faţa poftelor. Dacă tot este pauză de masă, o
plimbare în afara zonei de ‖bătălie gastronomică‖ ar fi optimă. În rest
este problema de voinţă, determinare şi motivaţie, atu-uri care se câştigă
treptat, cu fiecare zi de post reuşită. Şi în cazul gătitului de acasă,
atracţia faţă de mâncare va scădea, până la dispariţia completă, după 3-
7 zile de la începerea postului. Primele 3 zile însă sunt cele mai grele.
Dacă ar fi să-ţi dau un sfat, acesta ar fi: să găteşti în avans, încât în
aceste 3 zile să nu ai nici o tangenţă cu bucătăria. În faţa unui efort
special, ca acesta al postului negru, cred că oricine ar înţelege nevoia de
a sta departe de mâncare, poate chiar să fii înlocuit pentru o vreme în
bucătărie.
……………………

Ana - 23/11/2012 LA 6:52 PM

Cred foarte mult în postul negru. Nu am ţinut decât două zile, acum
10 ani. În rest cam câte o zi ceva mai frecvent, lunar sau şi mai des, dar
am observat că îmi vine foarte greu să ţin şi câte o zi. O dată cu
înaintarea în vârstă, îmi vine din ce în ce mai greu. Am 30 ani şi sunt
slăbuţă. Am 1,68 m şi nu depășesc decât foarte rar 52 kg. De regulă am
50 kg sau şi sub 50. Nu sunt extrem de slabă, ba chiar am vreo 2 kg pe
mine. Am oase uşoare. Problema e că, pe mine, de foarte mulţi ani, m-a
pasionat ideea postului, atât pentru sănătatea fizică, cât şi cea psihică.
Azi am prins curaj să scriu şi să te întreb cum e bine în cazul meu. Vreau
să ţin post, dar am o frică de malnutriţie, pentru că am şi avut
perioade de malnutriţie, nu ţinând post dar limitându-mă la unele
alimente, excluzând practic carnea, mâncărurile gătite etc. Acum
mănânc destul de rar mâncare gătită. Zilnic, mâncarea mea e salată pe
bază de varză şi alte legume gen roşii, castraveţi ceapă etc., iar la salată
fie adaug garnitură gen paste, orez, fie carne etc. Am însă o
dependenţă foarte mare de zahăr. Nu mănânc dulciuri, decât rar, dar
zilnic folosesc zahărul atât pentru ceai negru cât şi pentru cafea, pe
care le beau în cantităţi mari. Nu pot bea neîndulcit. Am încercat în
nenumărate rânduri să exclud zahărul, dar îmi e aproape imposibil.
Devin irascibilă, confuză, fără vlagă, obosită. Mi-e mai uşor să mă
abţin de la el dacă nu mănânc absolut nimic, adică ţin post, fie toată
ziua sau doar 12 - 14 ore, dar dacă îmi propun doar să mă abţin de
235
la zahăr dar luând mesele, îmi este greu. Întrebarea mea este: la
greutatea pe care o am, ținând cont şi de alimentaţia mea destul de
uşoară, dar în care zahărul are o pondere, cam 50g sau chiar mai mult
pe zi, câte zile de post îmi recomandaţi ca să nu ajung cumva la
probleme mari, precum hipoglicemie sau ca organismul să folosească
prea multe proteine? Aş vrea ca, printr-un post mai îndelungat, să mă
dezic de zahăr, să resetez metabolismul organismului, astfel ca să uite
de el. Câte o zi de post îmi prinde bine, dar revin la zahăr. Câte zile de
post nu ar prezenta nici un risc pentru sănătate. Mă interesează postul
mai mult pentru a avea un echilibru psihic, căci ajung, destul de
uşor la dezechilibru, depresii, anxietate, ca efect al întâmplărilor din
viaţă.

Răspunde Cirys: 23/11/2012 LA 9:46 PM

Ana, încep cu problema dependenţei de zahăr şi cafea şi
încrengăturile care pornesc de aici.
1. Te-aş sfătui să încerci să înlocuieşti zahărul cu melasă, miere, sirop
de arţar sau extract de ștevie. Vezi care se potrivește mai bine cu gustul
tău şi cu băuturile şi deserturile consumate. La început este posibil să fii
nemulţumită de faptul că acești îndulcitori nu au un gust neutru aşa cum
are zahărul, ci schimbă puţin gustul respectivelor băuturi şi deserturi. La
ceai cred că nu e nici un inconvenient. Impune-ţi această schimbare,
tranzitorie mai întâi, şi apoi vei putea scăpa şi de ele, dacă dorești. În cel
mai rău caz treci măcar pe zahăr brut, negru, în locul celui alb, dar mai
bine ar fi şi fără acesta.
2. Din ceea ce ai descris în legătură cu alimentaţia ta este de înţeles că
tânjeşti după dulce, dar nu cred că este o dependenţă psihica, ci una pur
fizică. Sfatul meu este să măreşti cantităţile consumate zilnic de fructe
crude sau uscate, seminţe oleaginoase şi de cereale. După scurt timp de
la o astfel de schimbare, dorinţa de dulce va scădea simţitor.
3. Fă tot posibilul să micşorezi cantitatea de cafea şi de ceai negru,
eventual fă o tranziţie, folosind ceaiul verde. Bine ar fi să scapi definitiv
de primele două, care consumate zilnic, aduc mari deservicii sănătăţii.
Cafeaua îţi ‖stoarce‖ ficatul de energie, ceea ce te face să îţi dorești din
nou un impuls de putere, şi aşa se formează un cerc vicios al unei
dependenţe nocive. La magazinele tip plafar găsești ORZO, cafea din
cereale prăjite, care seamănă ca şi gust şi miros cu cea obişnuită.
Cât despre post, în cazul în care nu te afli într-unul dintre cazurile
descrise aici: https://cirys.wordpress.com/2010/02/17/contraindicatii-
pentru-postul-negru/, nu ai de ce să te temi. Trebuie doar să fii foarte
atentă la semnalele pe care ţi le dă organismul şi să îl întrerupi atunci
când observi revenirea puternică a senzaţiei de foame. Eventual poţi

236
încerca un post cu sucuri, în care să intercalezi câte o zi de post cu apă
atunci când te simţi sigură pe starea ta.
Atunci când o persoană observă despre sine că îi este foarte uşor
să se dezechilibreze din punct de vedere emoțional şi/sau fizic, este bine
de știut că, dincolo de rănile sufletești, care poate mai sunt deschise
încă, în majoritatea covârșitoare a cazurilor este vorba şi despre
dezechilibre ale elementelor vitale, despre insuficienţe în ceea ce
priveşte mineralele şi vitaminele esențiale organismului. Vin şi aici cu o
sugestie de supliment, este vorba despre Spirulină. Dincolo de lunga
lista de beneficii ale consumului său, îţi pot spune că am cunoștință
despre o persoană care a reuşit să înlocuiască cu succes nevoia de a
consuma cafea după câteva zile de la începerea consumului spirulinei.
Scuză-mi lunga listă de sugestii necerute, sper sa fie de ajutor. Te aştept
oricând cu noutăţi. Sănătate şi pace în suflet, Ana!

Răspunde Ana: 23/11/2012 LA 10:14 PM

Merci mult pentru toate sfaturile, sunt foarte valoroase. Cred că voi
încerca cu cafeaua de Orzo, pentru că nu aş putea să scot total din
consum cafeaua sau ceaiul negru. Simt necesitatea anume a gustului
lor, ceaiul verde fiind totuşi diferit. Posibil, psihologic şi culoare contează,
adică al ceaiului negru şi a cafelei, de aia ar fi mai eficient un substituent
ce se apropie de gustul, aroma şi culoarea lor, pentru că efectiv
organismul meu asta vrea. Cred că am intrat într-un cerc vicios ce ţine
de zahăr, cofeină şi stările mele psihice. Țin să precizez că nu beau
cafea naturală, ci instant, dar o fac foarte slabă, ca pe ceai, deci nu
consum cofeină în exces, dar oricum am nevoie de doza mea zilnică. Voi
încerca din nou spirulină, pe care am şi consumat-o o perioadă, dar
depinde şi de marcă. Merci mult pentru timpul acordat şi sfaturi, voi mai
reveni cu experiențele mele, în special cele de post negru. Încă nu mi-
am ales zilele, de îndată ce trec peste o prima zi vă țin la curent cum a
trecut. Un blog foarte util şi motivant. Merci.
……………………

Dani - 28/11/2012 LA 10:52 AM

Prima zi a fost ciudată. Am fost irascibil. Eu zic că din cauza
ţigărilor, pe care le-am lăsat şi a foamei. Eu sunt obişnuit să
mănânc des. Aş vrea să trec de senzația asta de foame.
……………………

Ana: 28/11/2012 LA 12:28 PM

Bună Cirys, am o întrebare. Este oare bine de ţinut un post de
24 ore, dar nu începând de dimineață, ci de la amiază sau în alt
moment al zilei (adică micul dejun a fost servit)? Efectul postului este
237
același ca şi atunci când îl ții pentru o zi, de la momentul trezirii până la
momentul culcării? Care ar fi diferența între beneficiul unui post de 24
ore ţinut pe durata unei zile de la trezire la culcare comparativ cu un post
de 24 ore început într-un alt moment al zilei Merci mult.

Răspunde Cirys: 28/11/2012 LA 3:09 PM

Ana, este bun şi un astfel de post de 24 de ore ţinut după
micul dejun până la ora similară a zilei următoare. Efectul este ceva
mai slab pentru că, în faza în care organismul îşi elimina reziduurile,
4-12 a.m., el a fost parțial ocupat şi cu digestia acestui mic dejun.
Ultima întrebare, dacă am înţeles eu bine, este dacă, înainte de
somnul de noapte se poate mânca, după ce toată ziua nu s-a
mâncat nimic din seara anterioară. Un astfel de post nu poate aduce
decât beneficii foarte slabe organismului, şi acestea numai în cazul
în care masa dinaintea somnului de noapte este compusă din fructe
sau legume în cantităţi mici. Este de prisos să mai amintesc ce
înseamnă o masă copioasă înaintea somnului în general, şi ce şoc
aduce aceasta după o pauză de o zi.
……………………

Eira - 28/11/2012 LA 12:31 PM

Așa cum am spus, voi încerca să fac o retrospectivă a fiecărei zile
din cele 12 pe care mi le-am propus să le dedic acestei detoxifieri.
Așadar, prima zi a trecut, fără niciun fel de dificultate. Ce-i drept,
programul de peste zi a fost suprasolicitant: 4 ore alocate somnului în
noaptea de dinainte, trezirea la 7:30, iar până la 22:30, am fost plecată
toată ziua. Adevărul este că nici nu mi-a stat gândul la mâncare, dar
din păcate nici nu am consumat foarte multă apă. Am băut cam 800
ml. De câteva săptămâni, am observat faptul că mi-am redus
considerabil cantitatea de apă, uneori bând doar o cană pe zi,
atunci când îmi aduceam aminte. Urina îmi era din ce în ce mai
concentrată, plină de impurităţi, şi erau momente în care efectiv nu
mergeam la toaletă să urinez timp de o zi jumătate. Mai rău este că
am început să mănânc foarte mult şi mă întrebam dacă nu cumva
această senzație de foame, care nu era foame de fapt, ci doar era un
impuls psihologic al faptului că trebuie să mestec ceva tot timpul,
nu este o confuzie a faptului că organismul are nevoie de apă, iar eu
suplineam această absenţă prin mâncare solidă, de tot felul.
Recunosc că sunt mare consumatoare de fructe. Aş putea mânca
câteva kilograme într-o zi, şi fac asta uneori, dar nu cred că acea
cantitate de apă pe care o au este suficientă pentru hidratarea
organismului. Prin urmare, prima zi a fost ca oricare alta, cu specificaţia
că de pe la ora 20 până pe la 22, am avut câteva reprize de amețeală în
238
timp ce făceam repetiții la cor. Dar ştiu că acest lucru se datorează
oboselii, căci dorm foarte puțin. Media ar fi cam 4-5 ore pe noapte,
uneori şi mai puţin sau deloc. Vă doresc tuturor sănătate şi voinţă şi sper
ca prin acest blog să reuşim în continuare să menținem această legătură
de solidaritate ce am observat că deja există între voi!

Răspunde Cirys: 28/11/2012 LA 2:51 PM

Eira, dacă mănânci multe fructe este normal să nu poţi bea prea
multă apă, pentru că peste 90% din cantitatea de fructe reprezintă de
fapt apă. Foamea ”pe sistem nervos” este un fenomen extrem de
răspândit şi cauzele ei trebuiesc căutate, aşa cum îi spune şi
numele, în factorii de influenţă psihici şi mai puţin în cei alimentari.
Între factorii fizici se află într-adevăr lipsa de hidratare sau
ingerarea unor alimente cu aport nutritiv mic, așa-numitele calorii
goale. Somnul îndestulător este cheia detoxifierii așadar încearcă
să mărești numărul de ore de somn în această perioadă. Mă bucur
că ai avut parte de o primă zi mulțumitoare. Spor!
……………………

Titi - 13/12/2012 LA 7:55 PM

Ce văd eu aici mi se face rău! POSTUL NU ESTE PENTRU
CURĂ DE SLĂBIRE. E o eliberare a păcatelor sufletului şi o
apropiere faţă de Dumnezeu. Când ţineţi post nu se zice pentru că
nu e un lucru de lăudat. Iar dacă postul nu îţi aduce acea bucurie de
eliberare şi de apropiere de Cel de Sus, nu mai ţineţi, că rău faceți.
Post înseamnă meditaţie şi rugăciune pentru iertarea păcatelor şi
nu un mod de a scăpa de kg în plus. Dacă ajută şi la detoxifierea
organismului şi dai jos şi câteva kg, asta e o altă problemă. Post nu
înseamnă cură de slăbire, ci o curățire a organismului şi a sufletului
de lucrurile care ne-au dus la păcat, dar şi o apropiere de
Dumnezeu. Să fie clar!

Răspunde Cirys: 13/12/2012 LA 10:58 PM

Titi, după cum vezi aici pe blog, ţinerea postului negru este
legată de o gamă variată de motive. Indiferent pentru ce se pornește
în acest drum, pe măsură ce se avansează, se ating şi motivații mai
profunde, cum sunt cele despre care ai scris tu. Nu este nimic rău
în faptul că unii dintre cititori şi-au dorit rezolvarea unor probleme
de sănătate fizică prin post cu apă. Curățirea trupului este strâns
legată de curățirea sufletului şi aduce beneficii tuturor postitorilor
deopotrivă, indiferent cât de avansați sunt din punct de vedere
spiritual. Ai înţeles greșit şi sensul postărilor pe acest blog. Aici
lumea nu vine să se laude că a reuşit o perioadă de post cu apă, ci
239
aduce o mărturie pentru a-i încuraja şi pe alţii să păşească pe acest
drum. Este vorba de contribuția fiecăruia în a îmbogăţi informaţia
deja găsită în articolele postate despre postul cu apă.
……………………

Carmen - 18/12/2014 LA 1:42 AM

Din umila mea experiență legată de postul negru, pentru a-l
putea ţine atât cât ne dorim, decizia trebuie luată cu sufletul, nu cu
mintea. Prima dată când mi-am propus să-l țin 7 zile, dorinţa a venit
din suflet, nu din rațiune, şi l-am putut ţine. A doua oară, situația a
fost invers şi după doua zile am renunțat. Acum în postul Crăciunului
mi-am dorit să fac o purificare fizică şi spirituală prin post negru, timp de
7 zile. Din diverse motive tot amânam începerea lui. La un moment dat
mi-am propus să încep într-o zi de luni. Cu două zile înainte, adică
sâmbătă, în timp ce citeam Acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului,
pentru a-i cere ajutor să pot ţine acest post, am primit informația, mental,
că trebuie să-l încep de duminică, şi nu de luni, cum îmi propusesem.
Ulterior am descoperit şi logica informației, dar până atunci am respectat
îndemnul cui mi l-o fi trimis. Am folosit apă filtrată, polarizată şi multe
rugăciuni. Foarte util este, ca atunci când ne doare stomacul sau ne
chinuie intestinele în timpul clismei, etc., să declaram iubire zonei
respective, în gând sau cu voce, astfel: „te iubesc, te iubesc, te iubesc‖,
continuu, până când se calmează durerile. La mine a funcționat
întotdeauna. Sper să folosească cuiva aceste informații. Vă doresc
succes!
……………………

Andrada - 16/12/2012 LA 3:21 AM

Bună tuturor! Citesc blogul acesta de ceva vreme şi vreau să te
felicit pe tine, Cirys, în mod special pentru informaţiile pe care ni le
împărtăşeşti şi pentru tot timpul pe care îl investești aici. De mâine vreau
să încep şi eu un water fast de 9 zile. Timp de 5 zile am făcut ceva
între water fasting (postul cu apă) şi juice fasting (postul cu sucuri).
În primele două zile am băut însă şi cafea urmând ca în a treia zi să
o exclud total. Însă, în seara asta, când trebuia să fac exact 5 zile,
am dat-o în bară, îngurgitând fel şi fel de prostii. Totul a pornit de la
o supă ca apoi să termin mâncând dulciuri. Bineînţeles că acum mă
simt mizerabil, foarte balonată, însă am încă speranța că voi reuşi
de mâine sa țin un water fasting curat. Am o problemă destul de
serioasă, pentru că sufăr de „binge eating” (lăcomie). Mă lupt cu
treaba asta de câţiva ani de acum. Cea mai mare greutate pe care am
avut-o a fost de 68 kg la 1,62 m. Acum nu ştiu câte kg am, pentru că nu
mă aflu în ţară şi nici nu mă aflu în posesia vreunui cântar. Sper ca prin
240
acest water fasting să rezolv în primul rând această problemă. Vreau să
mă folosesc de această perioadă ca de o cale de purificare. Vreau să mă
rog, să meditez şi să pot să îndepărtez problema lăcomiei, pe care o am
destul de des. Prin urmare am mare nevoie de suportul vostru în această
mică călătorie a mea.

Răspunde Cirys: 16/12/2012 LA 10:23 PM

Bun venit în lumea postului, Andrada! Sper să reuşeşti ceea ce ţi-ai
propus. Este cel puţin la fel de important să reuşeşti şi o revenire corectă
din postul cu apă, altfel, nu numai că postul ar putea să fi fost ţinut
degeaba, dar poţi chiar să îţi faci rău mâncând haotic după un repaos de
acest fel. Referitor la problema ta cu mâncatul, te-aş îndruma către două
direcții de rezolvare: una se referă la ceea ce denumim generic probleme
sufletești, alta referitoare la posibile carenţe. Trebuie să cauți în tine
care este rădăcina, care sunt acele sentimente negative care te fac
să procedezi astfel cu mâncarea. Numai cu o deplină sinceritate şi
corectitudine faţă de tine însăţi poţi ajunge acolo. Manifestarea
aceasta cu mâncatul este doar efectul, cauza este undeva în
adâncime şi trebuie să lucrezi cu tine pentru a o găsi şi apoi să
lucrezi pentru a o corecta. Ţi-aş sugera să îţi faci, timp de o lună, un
mic jurnal în care, după fiecare episod de lăcomie, să scrii cu
sinceritate, în 2-3 cuvinte, care au fost emoțiile, evenimentele,
faptele, vorbele dinaintea declanșării acestuia. Aşa vei descoperi
cauza. Apoi prin voinţa şi hotărâre, pe care cu siguranță le ai, dacă
ai reuşit 5 zile de post cu sucuri/apă, te vei reeduca în ceea ce
priveşte comportamentul alimentar. Este de asemenea posibil ca
episoadele de lăcomie să fie semnalul unor reale lipsuri de
minerale, vitamine, enzime, etc. şi corpul tău să strige efectiv de
foame în modul cel mai real şi justificat. Dacă, de-a lungul ultimilor
ani, te-ai alimentat într-un mod sincopat, trecând de la restricții
severe la festinuri hipercalorice, dacă ai omis frecvent să iei măcar
2 mese şi o gustare (seara) la fiecare 24h, cuprinzând o gamă
variată de alimente, cel mai probabil, lipsurile fizice există. Aş
sugera, ca atunci când vei reveni la mâncare, să iei şi ceva spirulină ca
supliment nutritiv şi să îţi faci un meniu diversificat. Un post uşor şi
neispitit îţi urez!

Răspunde Andrada: 17/12/2012 LA 4:10 PM

Bine v-am găsit! Ieri am avut parte de prea multe tentații şi am
zis că încep de luni. Ştiu că am zis inițial că am de gând să postesc
9 zile. Acum nu mai zic asta. Mai bine nu m-ai precizez numărul
zilelor, pentru că, de fiecare dată când fac asta, nu îmi iese. Aşa că,
de astăzi, îmi propun să postesc cât mai multe zile până la Crăciun.
241
Ştiu că este foarte important cum ieși din post, prin urmare am să încerc
să limitez pagubele pe cât posibil. Îmi doresc enorm să reușesc măcar 7
zile. Ar fi o premieră pentru mine. Cât priveşte problema mea cu
mâncatul compulsiv, am încercat fel şi fel de experimente şi nimic
nu prea a mers. Sper ca, o dată cu acest post, să învăț să mă
controlez mai mult şi să nu mai cad, iarăși şi iarăși, prada capcanei
mâncatului în exces, în special al carbohidraților. Asta mă omoară
pe mine. Astăzi mi-a fost foarte greu. Am fost foarte tentată să mănânc,
pentru că sunt înconjurată tot timpul de mâncare, dar m-am ţinut tare
până acum şi o să mă țin şi pe viitor. Ştiu că primele 3 zile sunt cele mai
grele, prin urmare merg înainte cu multă voie bună, deşi voia bună nu
prea mă însoţeşte astăzi. Mulţumesc foarte mult pentru urări.
……………………

Ioana - 26/01/2013 LA 4:57 PM

Cyris, după cele 33 de zile de post cât ai slăbit? Ai avut încredere
mai mare în tine că poţi face oricând ceea ce-ți propui?

Răspunde Cirys: 26/01/2013 LA 5:51 PM

Ioana, în cele 34 zile de post cu apă am slăbit 14,5 kg, din care
aprox. 2,5 kg au revenit, sub forma de apei reținute în procesul digestiei
hranei solide, imediat ce aceasta a început. Scăderea concretă eu o
evaluez la 12 kg. Pot să spun că mai mult m-am înarmat cu răbdare
decât cu încredere, cu răbdarea de a parcurge fiecare zi fără să mă
gândesc la următoarele şi fără să îmi fac planuri mai îndepărtate de
ziua care urmează, cu răbdarea de a accepta faptul că nu mă voi
simți strălucit în fiecare zi şi că nu voi putea face multe dintre
lucrurile pe care le făceam în timp ce mâncam obişnuit.
……………………

Daniel - 09/02/2013 LA 12:39 PM

Salutare! Foarte interesant acest blog şi modul cum e împărțit pe
zile, astfel poţi să-ți compari experiența ta cu a altora. Consider că
postul negru are un efect puternic, nu doar asupra corpului, ci şi
asupra mintii, mai ales dacă ții post şi de la alte lucruri. Aici nu mă
refer doar la „eternul păcat”, ci şi să nu vorbeşti (pe cât posibil), să
nu judeci, să nu te enervezi, etc. De aceea primele posturi (am mai
ţinut două posturi de 5 şi 7 zile) le-am ţinut într-o zonă retrasă de munte,
cumva să-mi fie mai uşor să țin un post cât mai „bogat‖ sau „variat‖. De
data aceasta am ales să rămân în oraș, să văd cum e. Sunt deja în a
doua zi de post, dar am să fac referire la ziua de ieri. Prima zi a fost una
normală, dar am avut mici incertitudini dacă să continui sau nu, deoarece
alternativa era un weekend la munte cu placa de snowbord şi multă
242
zăpadă. E interesant că, deşi ieri a fost prima zi de post, deja am
început să mă simt mai puternic, mai prezent şi mai „vertical” aș
spune. Pentru mine postul e ca o aventura, ca o călătorie în spațiul
interior, călătorie în care ajungi să te descoperi, dar şi să devii
propriul tău stăpân, tocmai prin prezența, echilibru şi siguranța care
ți-o dă postul. Ieri am ales să ies din casă şi am mers la un concert la
filarmonică. Foarte interesant este că am simţit totul mult mai intens şi
mai clar. Ce aș mai sublinia e faptul că atitudinea personală e totul.
Cel puţin aşa simt eu. Nu cred că e bine ca, datorită postului, să
încerci tot timpul să te menajezi ca să-ți păstrezi resursele. Cred că
ajută mult mai mult dacă ești deschis şi radiant. Fiind deschis,
ajungi să te hrănești la nivel subtil. De asemenea îmi dau seama ce
mult îmi lipsește soarele şi ideea de a mă plimba desculț prin iarbă în
zorii dimineții. Alternativa ar fi să mă plimb desculț prin zăpadă, în
mijlocul ninsorii, alternativă care poate nu ar fi chiar rea. Ca şi număr de
zile de post încă nu am hotărât clar. Mi-aș dori să țin 21 de zile, dar asta
rămâne de văzut în funcţie de cât de mult slăbesc. Mă îngrijorează faptul
că am slăbit 1,8 kg în 36 de ore, ceea ce mi se pare cam mult, chiar şi
pentru un început. Oricum am hotărât ca minimum 10 zile sa țin post
negru, urmat cu câteva zile de sucuri şi apă fiartă de pe legume. Ca şi
sfat, pentru cei care o sa trăiască prima zi de post: Bucurați-vă de
această experiență! E un mod de a va cunoaște. Pentru mine postul
negru e „o unealtă” cu ajutorul căreia nu doar te cureți la nivel fizic,
ci ajungi să ai o atitudine transpersonală, atitudine prin care o sa-ți
vezi mai în detaliu propria ființă.
……………………

Mihaela - 14/02/2013 LA 10:13 PM

Am descoperit blogul acesta întâmplător, dar informaţiile sunt
foarte detaliate şi folositoare. Vreau să slăbesc 15kg şi nu vreau să
mai fac greșelile din trecut: slăbire rapidă, apoi îngrășare dublă. La
sfârșitul lui 2011, am ţinut 9 zile din cura daneză şi am slăbit destul de
mult. Făceam mult sport în același timp. Totuşi, în 2012, m-am lenevit şi
făceam sport numai sporadic și nu am mai avut deloc grijă de ceea ce
mâncam. Rezultat: 15 kg „câștigate‖ într-un an. De la începutul lui 2013,
am început o dietă destul de echilibrată, mănânc multe fructe şi legume,
shake-uri de fructe şi proteine. Am slăbit 4 kg în 5 săptămâni. Ieri şi azi,
am ţinut post negru, dar am trișat un pic. Am băut și ceai de plante
(coada calului, hibiscus, gheara pisicii, ceai verde, și altele) amestecat
cu semințe de in mărunțite. Am fost surprinsă că nu m-am simţit deloc
rău. Mi-a fost foame, dar suportabil, am avut energie destul de bună. Am
mai ţinut post numai cu apă o singură zi, în trecut, şi mi-aduc aminte de
durerile de cap şi de amețeală. Acum, timp de doua zile, a fost destul de
243
bine. Nu vreau să exagerez, deci mă voi opri la 2 zile. Oricum, cu
ajutorul informaţiilor de pe site, am înțeles că se poate ține post cu apă
pentru o perioada mult mai îndelungată şi este foarte sănătos. Am 30 de
ani şi am pornit de la 78kg la începutul lui 2013. După o zi de post cu
ceai am dat jos un kg. Mâine voi vedea dacă am mai scăpat de vreunul.
Mulţumesc de încurajările indirecte. Prin informaţiile postate şi prin
mărturiile diferiților participanți, am reuşit să termin 2 zile de post. Un
început timid, dar sigur o încurajare pentru o încercare mai curajoasă pe
viitor.

Răspunde Cirys: 15/02/2013 LA 11:33 AM

Mihaela, acum știi că se poate şi ai căpătat şi încredere. Dacă
„politica pașilor mici” simți că ți se potrivește înseamnă, că pe
această metodă este optim să mergi, pentru a-ți atinge scopul. Cum
ținta ta este scăderea în greutate, este bine să slăbești încet, dar
constant, având siguranța menținerii greutății obținute în minus în fiecare
moment. Desigur postul aduce şi scădere în greutate și detoxifiere,
etc. dar, în multe cazuri, dacă nu există un bun echilibru emoțional,
după victorii răsunătoare urmează căderi cel puţin la fel de mari.
Păstrează în minte faptul că scăderea nu este atât de anevoioasa pe
cât este schimbarea modului de alimentație şi de viață, singura
schimbare care garantează câștigarea unui război şi nu doar a unor
bătălii în domeniul slăbitului. Succes, sănătate şi o siluetă frumoasă!
……………………

Liliana - 20/02/2013 LA 4:40 PM

Bună! Am ţinut, de multe ori, câte o zi de post negru, doar cu apă,
şi am trecut treptat prin simptomele de detoxifiere descrise în articolele
de aici. Vara trecută am ţinut o vreme marți şi vineri post, şi a fost ușor,
iar în celelalte zile mâncam multe fructe şi salată. Săptămâna asta țin
post luni, miercuri, adică azi, și vineri. Am rare momente de slăbiciune,
adică de pofte. Precizez că, de mai mulţi ani, sunt vegetariană, dar
încă dependentă de dulce. Cred că acest gen de post ne ajută pe
toate planurile ființei, chiar dacă știm sau nu, chiar dacă înţelegem
sau nu. Felicitări Cirys pentru ideea acestui site.
……………………

Maria - 01/03/2013 LA 12:06 AM

Am născut anul trecut un îngeraș. Pentru cine a trecut prin
experiența maternității poate să realizeze cât de solicitantă este
psihic etapa de început. Nu cred că am trecut cu totul peste şi
uneori mă trezesc într-o stare depresivă, care nici nu ştiu de unde
vine. Încerc să găsesc răspunsul în spiritualitate, dar parcă sunt
244
într-o încercare continuă. Acum cred că sunt pregătită pentru un
astfel de post pentru a găsi o liniște de care am nevoie pentru a fi o
mămică potrivită pentru fiul meu. Azi am avut prima zi de post. Este
ciudat că nu am avut senzație de foame, nici ameţeli sau stare de
slăbiciune, ci am fost foarte energică toată ziua. O fi bine? Vedem cum
merg zilele următoare.
……………………

Loredana - 12/03/2013 LA 8:10 PM

Salutări Cirys! Sunt Loredana, am 36 ani, 1,68 m şi 70 kg. M-am
lăsat de fumat de 6 luni şi, deşi sunt vegetariană, tot am reuşit să mă
îngraș 7 kg. Anul trecut am ţinut post negru o săptămână și, din câte îmi
amintesc, am slăbit 2 kg şi ceva. M-am simţit chiar foarte bine, şi primul
lucru vizibil în mod evident, era tenul întins şi luminos. Zilele astea m-am
pregătit sufletește şi mâine va fi prima zi. Dacă îmi permiţi, voi posta în
fiecare zi stările şi simțirile mele. Am nevoie de suport moral, îmi este
frică de eșec. De regulă, sunt ambiţioasă. Îmi doresc enorm să slăbesc
max 7 kg, dar postul este și o cură de detoxifiere. Câte zile să postesc?
Chiar nu știu, în principiu, cât îmi este necesar, ca să mă eliberez de
kilogramele în plus. Post liniștit şi celorlalți care, sunt pe același drum.
13/03/2013 LA 7:05 PM
Cirys, poftele exista, mai ales că trebuie să gătesc pentru soț
şi piticotul meu, de aproape 4 ani. În rest e bine. Încă nu mă rod
șoarecii la stomac. Sunt destul de activă. Am ieșit chiar şi azi să
parcurg cei 10 mii de pași propuși zilnic. Dar azi, cred că am băut o
căldare de apă. Pe mâine!
18/03/2013 LA 11:53 AM
Eu sunt în a 6 a zi de post, dar sincer, nu mai am forță de nimic.
Este interesant că nu am avut nici unul din simptomele descrise, doar
stare continuă de moleșeală şi o foame de lup. Mă gândesc să încep de
azi o cura mai puţin drastica, poate cu sucuri diluate de fructe şi legume.
Abia mâine reușesc să mă cântăresc, dar se vede la haine că ceva, ceva
am dat jos, şi-s mult mai ascuțită la față.
……………………

Cristina - 25/03/2013 LA 10:48 PM

Prima zi de post nu a fost deloc grea. Nu mi-a fost sete, însă
mi-au crăpat buzele, până la sângerare, probabil de la lipsa de apă.
Am început postul cu 70,3 kg la 1,55 m înălţime. Mult prea mult surplus
de grăsime. Sper să reușesc să țin acest post până la capăt.

Răspunde Cirys: 26/03/2013 LA 5:42 PM

245
 Cristina, cred că erai la limita deshidratării încă înainte de a
începe postul, iar această prima zi, dat fiind gradul înalt de
toxicitate cu care se luptă organismul la începutul postului, a
acutizat problema. Fă tot posibilul să bei cât mai multă apă în
primele 3 zile şi menține obiceiul aproximativ la fel în toată
săptămâna întâi de post.
……………………

Lylu - 28/03/2013 LA 7:26 PM

Bună, fraţi în suferinţă! Este prima zi de post. Eu voi încerca să
țin post, încă nu ştiu câte zile, dar important este că vreau. Ţelul
meu este să dau jos kg, iar apoi să trec pe mâncarea nefiartă. Voiam
cu disperare, într-o perioadă, să fac operația de inel gastric, dar
asta înseamnă bani, durere şi iar bani. Pornesc de la 111,6 kg.
Aproape a trecut ziua. Încă mă țin tare pe metereze. Dureri de cap
nu am, dar mi-e gura uscată mereu. Vă mai spun şi mâine cum este. O
seară plăcută.
……………………

Anonim (Miki) - 08/04/2013 LA 6:54 PM

Bună seara tuturor! Sunt Miki. Am ţinut în iulie anul trecut un
post de 18 zile. Câteva luni m-am simţit bine. Postul l-am ţinut
pentru circulația venoasă deficitară şi bineînţeles pentru scăderea
în greutate. De fapt sunt ferm convinsă că există o strânsă legătură
între ele. De ce spun asta, pentru că, din păcate, începând cu
sărbătorile de iarnă, am început să exagerez cu mâncatul, am
început să mă îngraș şi, ca urmare, au început să mă doară din nou
picioarele, când stau mult în picioare. Acum vreau să țin din nou
post pentru a remedia situația. Recunosc că, după ce am ţinut post,
anul trecut şi am văzut că se pot obține rezultate într-un timp scurt,
nu am avut răbdarea necesară să încerc diete mai blânde. Senzația
de energie, care se simte în timpul postului, e unică, iar sentimentul de
biruință asupra lăcomiei îţi mărește stima de sine. În același timp, îmi e
un pic teamă pentru că am avut probleme cu gingiile, îmi sângerau, iar
gustul neplăcut din gură e foarte neplăcut. Oricum acum nu mi-am
propus mai mult de 14 zile. Rândul trecut, eram foarte slăbită după 18
zile. E adevărat că, nu e obligatoriu să fie totul la fel. Azi sunt în prima
zi și am avut un moment de slăbiciune în care am vrut să renunţ.
Vroiam să mănânc un măr, pe la ora 2 după amiaza, dar am găsit
forța necesară să rezist tentației. Vă țin la curent şi mă bazez pe
suportul vostru.
……………………

246
Elena - 10/04/2013 LA 4:46 AM
Bună! Am citit cu foarte mare interes majoritatea comentariilor de
pe acest blog şi vreau să vă spun că am simţit că am găsit exact ceea ce
aveam nevoie: suport moral! Sunt o împătimită a postului negru. L-am
ţinut de câteva ori, cea mai lungă perioadă fiind de aproape 3
săptămâni. Recunosc că l-am ţinut pentru scăderea în greutate, însă
acum, vizualizând şi experiențele altor persoane, îmi doresc să
ajung să realizez prin acest post o conexiune cu mine însămi. Sunt
ovo-lacto-vegetariană de exact un an de zile! Pot să spun că este una
dintre cele mai bune alegeri, pe care le-am putut face pentru sănătatea
mea. Din păcate însă, nu am reuşit să înțeleg până acum cum
funcţionează şi cum trebuie menținut cu adevărat un astfel de post negru
mai ales după ce decideam să închei perioada de post. Menţionez că
postul l-am ţinut mereu numai şi numai cu apă, dar după post
dădeam iama în produse de fast-food şi dulciuri. Niciodată nu am
avut o trecere ca la carte. De data asta, doresc să fac totul aşa cum
trebuie. Încep astăzi, 10.04.2013. Îmi doresc să țin acest post pe o
durată de 21 de zile. În următoarele 10 zile voi combina postul cu 1h de
înot pe zi. Am hotărât să mă cântăresc doar o singură dată pe
săptămână, deoarece am observat că acest obicei de a mă cântări zilnic,
combinat cu eventualele perioade de platou, mă descurajează teribil.
Prefer să văd la sfârșitul unei săptămâni de post măcar 1kg pierdut. Tot
e mai bine decât deloc. Nu pot să fac față gustului neplăcut din gură,
așa că mă declar şi o consumatoare aprigă de gumă de mestecat
fără zahăr. Greutatea mea de azi, 10.04.2013: 67,0 kg. Am pornit cu
multă ambiție și, deşi hotărâsem să mă apuc încă de vinerea trecută, am
tot amânat şi am tot amânat, dar acum, gata! M-am apucat serios! Chiar
înainte de culcare am băut un ceai verde super-concentrat, zic eu (2
pliculețe la 250ml de apă), ca să îmi pot goli intestinele de tot ce se află
în ele. A funcţionat perfect, doar că, în prima parte a nopții, am avut gura
deosebit de uscată şi cred că, într-un interval mai mic de o oră, am
consumat cam 1,5 l de apă. Nu am de gând să mă cântăresc până
săptămâna viitoare, pentru că, după cum am spus şi mai sus, mă cam
descurajează. Prefer să văd un rezultat care să mă ambiţioneze şi mai
mult!

Răspunde Cirys: 10/04/2013 LA 4:26 PM

Elena, e bună decizia de a te cântări mai rar dacă aceasta
reprezintă un factor descurajator. Oricum este bine de reținut că
grăsimea are volum mare, dar o greutate mică în raport cu volumul, aşa
că orice 100 g dată jos este valoroasă. Uneori putem avea impresia că
am plecat de unii singuri în cruciada postului cu apă, în lupta cu kg,
cu dependențele, cu neputințele emoționale sau fizice, etc. Totuşi,
247
cu noi toți este Cel care ne însoțește mereu şi pretutindeni. Nu de
puţine ori alături de fiecare se află, direct sau indirect, multe
persoane, cel puţin cu mintea şi inima. Aşa cred că se întâmplă şi
pe acest blog, cu cei care se află în postul cu apă. Ei sunt priviți de
mulţi ochi şi ascultați de multe inimi prin intermediul postărilor lor,
fie că îşi găsesc sau nu parteneri de drum sau de discuție. Se spune
că atunci când venim şi plecăm de pe aceasta lume suntem singuri.
Eu aș adăuga că şi în boală şi în postul cu apă suntem tot singuri
pentru că nimeni nu poate trăi în mod identic ceea ce trăiește
fiecare din punct de vedere fizic şi sufletesc. Nu vă descurajați,
chiar dacă aparent sunteți singuri pe drumul postului de orice fel!
……………………

Mira - 15/04/2013 LA 9:50 AM

Bună! Am încheiat şi eu cu succes prima zi. Am început să mă
pregătesc cu câteva săptămâni înainte, renunţând treptat la carne,
zahăr, lactate şi ouă. Cu câteva zile înainte de a începe postul, am
consumat doar fructe şi legume în cantități reduse treptat. Mărturisesc că
mi-am început ziua de post cu o cană mare de infuzie de ghimbir şi
lămâie (pentru energie), pentru că urma să plec într-o plimbare lungă, de
câteva ore. Am observat, de-a lungul timpului, că îmi dispare senzația de
foame dacă umblu mult pe jos, aşa că am decis să fac un mini-pelerinaj.
Deşi am umblat mai bine de șase ore, nu mi-a fost foame deloc, iar apă
nu am reuşit să beau mai mult de 1,5 l. Mi-a prins tare bine să umblu prin
soare, să mă bronzez pe față şi brațe, să ascult muzică relaxantă şi, mai
ales, să respir aer curat. La finalul zilei, am simţit doar o durere
groaznică de picioare şi puţină slăbiciune. Am adormit destul de greu şi
am dormit relativ prost (de câteva zile mă chinuie o tuse în timpul nopții).
M-am trezit pe la 3 cu o senzație de sete foarte pronunțată şi cu ceva
zgomote în stomac, dar nu durere. Am zăbovit vreo ora pe net, citind şi
ascultând muzica de relaxare. Am reuşit să adorm pe la 4 şi m-am trezit
la 6:15, ora la care mă trezesc de obicei (fără alarmă). Din nou, nu am
simţit foame, doar o durere de cap destul de pronunțată şi o slăbiciune în
corp care m-a făcut să mă mișc „în reluare‖. Am decis să recurg la acest
post pentru detoxifiere. De vreo doi ani prezint dureri în zona ficatului şi
nimeni nu le-a dat de capăt. Am o greutate relativ normală (58 kg),
obişnuiesc să fac mișcare, nu consum prăjeli de câțiva ani, iar zahăr în
cantități foarte mici. Nu am reuşit să asociez cu nimic durerile şi am parte
de ele aproape zilnic. Încă nu m-am decis câte zile am să postesc,
probabil am să ascult vocea organismului! Baftă multă tuturor şi
vindecare pe toate planurile!

Răspunde Cirys: 15/04/2013 LA 11:39 AM

248
 Bun venit, Mira! Nu evita băutul de apă, cu atât mai mult dacă îţi
este sete cum ai spus. Cât priveşte durerile asociate ficatului ți-aș sugera
să faci investigații referitoare la colon, mai precis zona de curbură din
partea dreaptă, numită flexura hepatică. Post uşor şi să auzim de bine!

Răspunde Mira 15/04/2013 LA 12:22 PM

Mulţumesc mult, Cirys! Momentan nu am cum să fac investigații.
Sunt plecată din țară şi probabil ar trebui să reiau toate analizele, pe
care le-am făcut de-a lungul anilor, pentru a se lămuri lumea că nu e o
problemă a ficatului, stomacului sau pancreasului, aşa că, cel mai
probabil, am să aştept reîntoarcerea în țară. Dar citind sfatul tău, m-a
surprins faptul că în toţi anii de investigații nimeni nu a pomenit nimic de
colon. Mi-ai dat o speranță! Felicitări din suflet pentru blog, cred că
informaţiile găsite aici acoperă orice nelămurire! Iar sfaturile şi suportul
moral sunt de neprețuit.
……………………

Oana - 15/04/2013 LA 10:30 PM

Salut! Sunt la prima zi de post total. Am început de vreo 2
săptămâni zile numai cu sucuri de legume şi fructe sau am înlocuit doar
anumite mese. M-am decis la un post negru pentru câteva zile, însă nu
m-am decis câte. Cumva, mi-e şi teamă, mărturisesc cu maximă
sinceritate. Toate schimbările astea le fac în primul rând pentru slăbire.
Am 1,70cm, 98 kg şi am 32 de ani. Niciodată nu am fost slabă, mereu
plinuță. Dacă mă crezi, am făcut de toate pentru slăbit, şi nu am reuşit.
Singura dată când am slăbit 10 kg a fost cu o dietă disociată, acum 2
ani, însă am luat în greutate dublu şi am blocat orice slăbire, adică nu
am mai slăbit 1 gram. Ajunsesem la 115 kg. E drept că azi am 98 kg. M-
am săturat de privirile celor din jur, care mă vad ca pe un monstru sau ca
o vacă în devenire. Aşa că trebuie să fac aceste schimbări clare. Acum
mi-aș dori să țin câteva zile post numai cu apă şi după aceea să am o
perioadă numai sucuri de legume şi câteodată şi de fructe. Sper să am
cu cine vorbi despre toate astea, pentru că o să am nevoie de ajutorul
vostru. Mulţumesc mult! Azi a fost o zi super. M-am simţit foarte trează,
fără foame, fără senzații ciudate, un pic aşa amețită. Sper să fie bine şi
mâine!

Răspunde Mira: 16/04/2013 LA 10:37 AM

Mult succes, Oana! Îţi țin pumnii! Și mie mi-e puţin teamă să nu
mor de malnutriţie sau să mă îmbolnăvesc de anorexie, dar încerc
să ignor gândurile acestea. Să ne ții la curent cu toate detaliile!

Răspunde Cirys: 16/04/2013 LA 5:59 PM

249
 Mira, frica, teama, în postul cu apă, este extrem de păguboasă.
Acestea pot aduce la reacții şi stări negative foarte puternice,
pornind de la cel mai mic semn neplăcut. Părerea mea ar fi să nu ții
un post cu apă mai îndelungat de 3 zile atât timp cât te confrunți cu
astfel de temeri.

Răspunde Mira: 16/04/2013 LA 8:08 PM

Cyris, nu a fost chiar teamă, au fost mai mult niște gânduri
trecătoare. Am trecut de ziua 3 şi mă simt mult mai bine decât ieri,
parcă încep să renasc. Sincer nu aș vrea să renunţ. Am găsit pe
scribd o carte super, care se numește POSTUL – UN MIRACOL, Paul C.
Bragg N. D. Ph. D. Am citit-o toată imediat şi am aflat şi mai multe
lucruri. O recomand celor care vor să știe şi mai multe despre post.

Răspunde Oana: 16/04/2013 LA 2:02 PM

Mulţumesc, Mira. Vreau să-ți spun că mă simt super azi, nu știu.
Nu-mi vine sa cred. Tot aştept senzațiile alea nașpa de care spun toți. La
mine nu e nimic de genul. Mă simt super bine, foarte clară în gândire, mi
se pare că totul e altfel. Toate simțurile sunt trezite la maxim într-un fel
cum nu am mai simţit vreodată. De aseară sunt așa. Nu ştiu dacă e bine,
sper să nu dau în altele. Clar că vă țin la curent. Dacă nu pe voi, pe
cine? Am nevoie mare de suport şi susținere.
……………………

Post-It - 23/04/2013 LA 11:57 PM

Înainte să încep cu postul negru, chiar şi o zi întreagă fără mâncare
mi se părea o aventură destul de extremă, asta din cauza unei diete
nereușite din trecut, care s-a încheiat cu 3 zile de înfometare, pe care nu
le-am suportat prea bine. Nu mai zic că şi o masă mai puţin consistentă
se lasă în 2 ore cu o foame de lup. Dar după exemplul unui prieten, care
a ţinut 10 zile, am început să mă mai documentez şi mi-am dat seama că
oricine poate. Am început lejer cu câte 1-2 zile pe săptămână, timp de
câteva săptămâni, în care am ajuns de la 108kg la 105. Ca şi realizare
majoră, am scăpat de o rinită cronică, care mă chinuia de mai bine
de 10 ani, pentru care mi s-a recomandat ba tratament anti-alergic
sistematic, ba operație de deviație de sept, variante refuzate, deşi în
ultima vreme începusem sa reconsider ideea operației pentru deviație de
sept sau o intervenție asupra cornetelor nazale. Pe urmă 4 zile, în care
am ajuns de la 105 la aproape 100 kg, 2kg recâștigând rapid în zilele de
după post. Câteva săptămâni am lăsat-o baltă şi cu postul şi cu cântarul.
Nu de puţine ori mâncând pe rupte, dar exclusiv vegetarian. După post
crește considerabil apetitul şi senzația de sațietate e mai greu de atins,
dar se rafinează gusturile. Mâncarea vegană produce senzații gustative
250
deosebite. Mâncând destul de multișor, am renunţat să mă mai
cântăresc, zicând că în mod sigur sunt în drum spre 105 deşi simțeam
totuşi o oarecare ușurare. Când totuşi m-am cântărit – rămăsesem la
102 kg. După câteva zile, motivat fiind şi de o discuție cu cineva căruia îi
explicasem teoria postului negru, am decis sa încep din nou. Cam în
ziua a treia apare o lentoare în mișcări, de zici că nu te ascultă
picioarele, dar pe urmă dispare, nivelul de energie revine destul de
aproape de normal, cel puţin pentru cineva care nu depune efort fizic
deosebit, adică mers la servici pe jos, 20 min dus şi 20 întors + 8 ore sau
mai mult pe scaun. Mucozitățile nazale, prin a 5a zi, s-au lăsat cu o
răgușeală. Tot de prin a 5-a zi am avut extremități reci și sensibilitate la
frig. Stomacul a rămas oarecum „neliniștit‖, în anumite momente, chiar şi
acum în a 7-a zi, ceea ce produce un anumit disconfort psihic, care te
face să te gândești la mâncare, dar cu rememorarea setului de motivații,
se poate trece peste. În rest, nimic deosebit. Nivel muscular foarte bun.
Am mers la cumpărături, am cărat plase, alergătură destul de serioasă
cu rolele, dar rezistență scurtă la efort. Deocamdată s-au dus 8kg. Ținta
principală este 10 zile, ideal 18, până la sfârșitul postului Paștelui. Pe
urmă am în plan o perioadă de salată cu ulei, sucuri de fructe sau chiar
fructe întregi. Deja o salată mi se pare cea mai apetisantă mâncare
posibilă. Într-adevăr postul negru pune în ordine apetitul, dar cred că
pentru cine vrea să-și conserve pierderea în greutate, postul trebuie
urmat de o dietă exclusiv vegană, de cel puţin câteva săptămâni. Eu deja
am în program renunţarea totală şi definitivă la carne (mai puţin pește).
Ideal ar fi să renunț şi lapte, brânză, smântână, deși nu mă omor cu ele,
dar rămâne de văzut. Oul ar fi cam ultima chestie de pe linia asta de
care aș vrea să mă despart.

Răspunde Cirys: 26/04/2013 LA 8:13 PM

„Post-it‖, mulțumiri pentru detaliile postului tău, sper să revii curând
cu noi postări. Felicitări din toată inima, în primul rând pentru inițiativa de
a face ceva cu această problemă a greutății, dar şi pentru deciziile luate
în ceea ce priveşte alimentația. Nu uita de mișcare! Poţi dubla beneficiile
oricărei diete cu un program riguros de mișcare, ca să nu mai zic de
beneficiile în ceea ce priveşte sănătatea.

Răspunde Post-It: 28/04/2013 LA 1:55 AM

Am reuşit să slăbesc, sănătos, 13kg în 2-3 luni de post
intermitent, începând cum ziceam de la o zi, fără sforțări, fără un
număr de zile bătute în cuie, în limitele unei zone de confort
susținută bineînțeles şi motivațional. Am obținut și alte schimbări
beneficie, chiar mai consistente decât pierderea în greutate în
planul alimentației, mai ales cel mental şi spiritual, pentru că este
251
foarte important dacă nu chiar mult mai important, postul de după
post. Dacă nu se schimbă nimic, în afara kg, după ce închei cu
postul negru, te întorci de unde ai plecat sau mai rău.
……………………

Ioana - 28/04/2013 LA 11:35 PM

Salutare! Postez şi eu aici intenţia mea lăudabilă de a începe un
post negru. Eu am încercat tot felul de diete, dar în momentul în care
introduc un aliment în gură, am o problemă gravă în a mă opri la o
cantitate adecvată. Aşa că, intuiesc că ar fi mai simplu să nu
mănânc nimic, ca să evit acest comportament.
……………………

Simona - 03/05/2013 LA 1:16 AM

Este ora 1 şi sincer am început documentarea asta pentru
postul negru datorită surorii mele, care mi-a spus că a citit o carte
despre postul cu apă şi că sunt extrem de multe beneficii. Ea a fost
vegetariană câțiva ani şi acum este vegană. Mâine este Vinerea
Mare, aşa că eu, tatăl meu şi sora mea ne-am propus să ținem post
negru. Am căutat „beneficiile‖ de care spunea sora mea şi v-am găsit pe
voi. Urmând exemplul vostru, am sa încerc să țin cât de mult voi putea.
Țin să menţionez că marți, pe 7, îmi încep noul job. Tocmai m-am
angajat în alta parte. Nu cred că este indicat să încep un post negru în
momentul acesta, dar sigur voi ține măcar 3 zile. Sunt absolut uimită de
ce am citit aici, în condițiile în care am cartea cu Terapia Gerson pe
noptieră. Am 83 kg, 28 de ani şi o fractură de coloană, drăguță foc,
cu două vertebre fracturate şi trei fisurate dobândită în 1 decembrie
2010. Sper ca un post negru de durată să îmi ajute organismul să se
vindece şi să pierd şi din greutate. Am acumulat 10 kg stând
imobilizată 49 de zile. Am dureri care au devenit parte din mine. Am
încercat magnetoterapie, unde joase, înalte, băi de sulf, acupunctură,
masaj şi aşa mai departe. Am renunţat la medicamente pentru că le
urăsc şi urăsc „beneficiile” acestora. Vreau să îmi ajut corpul să îşi
revină singur din șocul suportat. Postul sper să îmi aducă şi liniștea
sufletească. Am suferit de depresie în timpul imobilizării. Mult
succes, sănătate şi liniște sufletească vă doresc.
03/05/2013 LA 9:30 PM
Este prima zi de post şi sincer am o durere de cap extrem de
puternică. Foame nu îmi este deloc.
……………………

MARIUS - 03/05/2013 LA 1:30 PM

252
 Bună ziua tuturor! Am căutat pe net semnificații despre postul
negru şi am ajuns aici. Mă bucur că v-am găsit! Și eu, de câteva ori, am
ţinut postul Paștilor şi cel de Crăciun. Recunosc ca sunt păcătos căci
beneficiile au fost mai mult fizice, dar încerc să mă apropii şi de
Dumnezeu, oarecum acum la 44 de ani, prin rugăciune şi fapte bune față
de semenii mei. Acum cântăresc cam 128 kg la 1,89 m. Ţin postul
Paștilor din 15.03.2013, adică mă hrănesc fără carne, lapte şi ouă. Mă
simt bine în general. Azi încerc postul negru cu apă. Sănătate tuturor!
04/05/2013 LA 10:48 AM
A doua zi de post cu apă. Mă simt bine, nu am foame. Dureri nu
simt, am avut scaun dimineață, consistență normală, culoarea mai
deschisă. Urina este colorată. Nu ştiu ce voi face mai departe. Azi încă
mai țin post, de mâine mai văd. Paște fericit la toată lumea!
……………………

Angela - 21/05/2013 LA 12:38 AM

Bună! A trecut prima zi de post negru. Vroiam să încep postul de
mâine, însă aseară am avut o indigestie care mi-a golit stomacul şi
colonul, iar dimineață nici nu vroiam să văd mâncarea. Aşa că am
profitat că sunt „curată‖ şi am început de azi. Prima zi de post nu mi-a
făcut dificultăți în sensul că m-a pălit doar o ușoară senzație de foame în
jurul după-amiezii, ușoare ameţeli (probabil şi după indigestia de ieri).
Apă am băut 2,5 litri şi simțeam că mă refac după fiecare gura de apă
înghițită, simțeam cum mă hidratez și-mi face bine apa. Am citit într-o
carte (Nutriţia omului act sacru de Radu Ilie Mânecuță) că e bine să
„mesteci‖ apa până la 150 de ori. Și exact aşa am făcut: m-am bucurat
de fiecare înghițitură de apă, savurând-o. Energie am avut ca într-o zi
normală, iar activitățile mele au fost cele uzuale. Nu am ocolit nimic din
ceea ce fac în zilele când mănânc. Sper seară am observat că am limba
încărcată şi am curățat-o conștiincioasă. Alimentația mea este una raw
vegan, iar pregătirea pentru post am început-o de 2 zile. Pregătirea nu a
însemnat decât micșorarea vizibilă a porțiilor şi eliminarea unei mese pe
zi, şi anume masa de seară. Nu mi-am propus un target în lungimea
postului, doar profit de faptul că soțul meu este plecat şi nu trebuie
să gătesc pentru el, deci în bucătărie voi intra doar să mă
aprovizionez cu apă. Revin mâine. Post uşor tuturor!
……………………

Oana - 27/05/2013 LA 9:45 PM

Salut! Revin în legătură cu postul negru. Am încercat postul acum
o lună şi am slăbit bine. Aveam în jur de 104 kg iar acum am 92 kg.
După 3 zile de post negru am continuat să mănânc foarte puţin şi

253
totul sănătos şi am înțeles multe despre apetit. Mâine este iar prima
zi de post negru. De data asta aș vrea să țin 5 zile. Cirys, te salut!
……………………

Dya - 29/05/2013 LA 11:57 PM

Bună Cirys! Felicitări pentru acest site minunat. Aș vrea şi eu să
încep un post negru de o durată mai lungă, dar aș avea o întrebare. În
luna iulie voi susține un examen important. Cât de mare este capacitatea
de concentrare în timpul postului? Crezi că m-aș putea descurca să şi
învăț?

Răspunde Cirys: 31/05/2013 LA 10:35 AM

Dya, în timpul postului, unele persoane într-adevăr se plâng de
micșorarea capacității de concentrare, altele, din contra, se simt mult mai
puternice pe partea mentalo-psihica decât în perioada când consumau
alimente. Cu toate acestea marea majoritate sunt de părere că, odată cu
înaintarea în post, se instalează o stare de detașare față de multe
aspecte ale vieții, o dorinţă mult mai mică de implicare. Din această
cauză, părerea mea ar fi să postești după acel examen. Oricum nu strică
o pregătire treptată, eventual presărată cu câte o zi de post cu apă pe
săptămână.

Răspunde Dya: 31/05/2013 LA 7:27 PM

Cu pași mici şi înceți, mă apropii şi eu de sfârșitul primei zile.
Mărturisesc ca e prima dată când țin post cu apă. A fost o zi suportabilă,
m-am simţit puţin cam amețită şi am avut o stare totală de somnolență,
pe care am rezolvat-o cu o repriză de 3 ore de somn. O altă problemă
întâmpinată a fost setea, în ciuda faptului că am băut aproape 2 l de apă.
Gâtul, gura şi buzele mi-au fost uscate aproape tot timpul. Greutatea
mea de pornire este de 74,1 kg iar efortul depus a constat într-o plimbare
de aproape doua ore. Îţi urez succes şi să ne auzim cu bine în a doua zi
de post. Vă doresc să aveți parte de o seară cât mai plăcută!
……………………

NICOLA - 10/06/2013 LA 10:43 PM

Bună seara Cirys! Mă confrunt cu o problemă de sănătate, care
mi se pare agravată, motiv pentru care am decis să încerc cu post
negru. Cred că trebuie o pregătire prealabilă şi m-am gândit să
încep prin a mânca câte 1 kg mere pe zi, 2 zile, apoi să intru în post
negru de câteva zile. Mă confrunt cu o colită cronică de fermentație,
intoleranță la lactoză şi mi-e foarte greu cu fructe şi legume crude.
Doar merele le suport mai ușor, dar fără coajă şi rase. Am încercat
aproape toate tratamentele naturiste şi nu numai, dar problema
254
revine mereu şi mă disperă. Nu este pe fond nervos, sunt o fire
veselă chiar dacă am trecut prin foarte multe probleme de sănătate,
ultima fiind operație pe cord deschis. Mulţumesc Cirys!

Răspunde Cirys 11/06/2013 LA 9:13 PM

Într-adevăr, Nicola, dacă ai acea afecțiune, multe fructe creează
probleme. Totuşi lucrurile stau complet diferit când vine vorba de sucul
pur, fără pulpă sau fibre, provenite de la orice fruct. Încearcă şi așa. S-ar
putea să ai surpriza plăcută să vezi că sub această formă poţi consuma
orice fruct. Pentru perioada de pregătire pentru postul cu apă nu strică
nici compoturile de fructe atâta timp cât sunt fără zahăr şi ciorbițele de
legume. Adaug, deşi bănuiesc că știi deja, că fructele se consumă
întotdeauna pe stomacul gol şi fără a fi combinate cu alte mâncăruri și,
preferabil, nici chiar combinate între ele atunci când ai probleme de
digestie. O sugestie de final, pentru când vei reveni la alimentarea cu
mâncare solidă. Posibil să ai intoleranță la gluten. Încearcă 2 săptămâni
să nu consumi nici o cereală, care conține gluten şi vezi cum te simți.
Sănătate!
……………………

Nicoleta - 30/06/2013 LA 10:34 PM

Bună seara. Mâine e 1 iulie şi va fi prima zi de post negru. Nu
sunt la prima experiență. Am mai avut ceva zile de post negru,
acum un an, când am trecut printr-o perioadă dificilă din viață, doar
că atunci îmi doream să mă „sinucid” ne mai mâncând. Bineînţeles
că nu știam la momentul respectiv despre beneficiile postului
negru, şi nu am făcut decât să slăbesc şi să mă simt extraordinar de
bine în pielea mea. Acum voi începe postul negru, conștientă fiind
de beneficiile sale, motivul prioritar fiind scăderea în greutate. Voi
posta mâine seară din nou, şi sper ca măcar 7 zile să pot rezista
tentațiilor.
……………………

Elizabeth - 28/08/2013 LA 9:36 AM

Cyris, mulţumesc pentru acest blog. Este o ideie extraordinară. Nu
îmi închipuiam că oamenii de rând pot ține post negru pentru atâtea
zile. Am crezut că numai călugării rezistă. Aș fi curioasă de la toţi cei
ce postează, câtă rugăciune şi cât de apropiați sunt de Biserică. Mă
iertați că sunt indiscretă cu asta, dar sora mea, care a terminat
teologia şi merge la biserică foarte des, m-a sfătuit să nu țin post
negru fără să îl întreb pe duhovnic, că pot să mă îmbolnăvesc. Vă
mulţumesc mult pentru orice informaţie despre asta şi mult succes
tuturor. Doamne ajută!
255
Răspunde Cirys: 28/08/2013 LA 12:43 PM
Elizabeth, nu vreau să intervin în această dispută referitoare la
necesitatea obținerii unui acord din partea preotului duhovnic
pentru cei care vor să țină post negru. Din punctul meu de vedere
este necesară şi firească o mai mare apropiere de Dumnezeu pe
perioada postului, însă felul cum decide fiecare să facă, aceasta
apropiere depinde de credința fiecăruia. Dacă simți ca te
neliniștește aceasta pornire spre post fără un acord din partea
duhovnicului, că îţi este teamă sau că simți nevoia unui sprijin, etc.
ai un pic de răbdare până vei primi acordul respectiv. Dacă simți că
poţi să faci acest lucru fără a te simți vinovată, greşind sau astfel de
gânduri negative atunci încearcă şi singură. Opreliştea cea mare
sau impulsul cel mai puternic este mai mereu înăuntrul propriei
persoane. Mâine, 29 august, este o mare sărbătoare creştină, în care se
ţinea şi se ţine, pentru cei care pot, post negru. Până acum câțiva ani
acest lucru era menţionat şi în calendarele bisericeşti, acum se
menţionează doar ca este o zi de post. Iată că, întâmplător sau nu, ai la
dispoziţie o zi în care toată lumea are, să zicem aşa, dezlegare la post
negru. Ţine-o pe aceasta şi apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei ajunge la
o clarificare care să nu îţi tulbure echilibrul. Doamne Ajută!
……………………

Mira - 30/09/2013 LA 10:12 PM

Pentru că azi dimineaţă m-am trezit cu o durere cruntă de cap şi cu
senzație puternică de frig, am decis să amân începutul postului pentru
ziua de mâine, azi mâncând doar două mese (doar fructe). Cel puţin o
dată pe lună obişnuiesc să țin câte 3-4 zile de post şi simptomele sunt
mereu aceleași: slăbiciune şi senzație de frig. Sunt o persoană activă,
chiar dacă stau la birou în faţa calculatorului câte 9-10 ore. Obişnuiesc
să merg la sală, merg pe jos câte 3-4 ore pe zi de câteva ori pe
săptămâna, stau în aer liber, merg la culcare devreme etc. Dar, din a
treia zi de post, mă ia o stare de slăbiciune, încât orice fel de
mișcare e un chin. Totuşi uneori reușesc să merg pe jos câte 1-2
ore şi să mă simt relativ bine, dar în schimb abia mă pot ridica din
pat şi de pe scaun. Mi-e greu să merg şi dintr-o cameră în alta, să
mă aplec, să mă îmbrac, nu mai vorbesc de urcat scările sau orice
fel de pantă. Pur şi simplu nu mai reușesc să îmi coordonez
membrele, atât sunt atât de greoaie. Şi alt lucru care mă supără este
insomnia. Adorm greu, mă trezesc des şi somnul e mai mult
„iepuresc”, parcă aş fi semi-trează.

Răspunde Cirys: 01/10/2013 LA 11:25 AM

256
 Mira, apa călduță, nu numai că ajută la combaterea stării de frig,
dar ajută şi la eliminarea foamei în cazul postului doar cu apă. Succes!
……………………

Nuni: 04/11/2013 LA 1:12 PM

Bună! Am început şi eu un post de 7 zile şi am ajuns la 21 de
zile. Mă temeam de stările de ameţeală, descrise de alte persoane,
pentru că zilnic conduc şi nu îmi permit să am „surprize”, dar totul
a fost bine. Nu am avut stările de rău, pe care majoritatea le-au avut.
Un post uşor, să aveţi!

Răspunde Cirys: 05/11/2013 LA 2:03 PM

Nuni, tu şi toţi cei ale căror reacţii în timpul postului au fost
neaşteptat de uşoare sunteți, după părerea mea, niște persoane a
căror toxicitate fizică şi emoţională a fost una relativ redusă. În
plus, consider că sunteți niște fiinţe echilibrate emoţional şi, în
general, cu o gândire pozitivă. Cam acestea sunt ingredientele
clasice ale unei treceri uşoare prin postul cu apă.
……………………

Anonim - 20/11/2013 LA 12:58 PM

Bună fetelor! Am început şi eu de azi cu prima zi de post negru,
iarăși! Am mai ţinut în august un scurt post doar cu apă, de 5 zile, pe
care l-am oprit din cauza insistenţelor colegelor de cameră şi nu din
cauză că m-aş fi simţit eu rău. Ba dimpotrivă, eu eram chiar destul de
încântată, deoarece mă simţeam super şi reuşisem să dau jos
aproximativ 4kg. Probabil şi din cauza faptului că lucram într-un pub 15
ore pe zi şi aveam activitate continuă.
……………………

Codruţa - 23/11/2013 LA 4:28 PM

Salut tuturor şi mai ales, cele mai calde salutări, ţie, Cirys! Dau de
mult târcoale acestui site şi azi îmi fac curaj să mă alătur şi eu vouă. Aş
încerca şi eu un post mai îndelungat. Aş ţinti chiar la 21 de zile, dacă aş
reuşi. Am mai ţinut post câte 3 zile. O dată am ţinut 4 zile şi cam atât!
Doresc să scap de vreo 20 de kg, să-mi exersez voinţa şi cunoaşterea
personală! Am 45 de ani, 170 cm şi 80 de kg dimineaţa. Seara ajung la
82 kg. Vă mulţumesc vouă tuturor celor ce postaţi aici şi vă rog să mă
încurajaţi şi pe mine!

Răspunde Cirys: 23/11/2013 LA 8:33 PM

Codruța, să ai parte de un post ușor, să treci cu brio de pragul
reuşit până acum! Una dintre metodele eficiente de a nu întrerupe un
257
post, în cazul meu, este aceea că îmi spun cu fermitate, în
momentul în care mă apasă vreo poftă, că dacă voi întrerupe postul
în acea zi, voi întrerupe fix cu un anume suc, apoi în zilele
următoare voi consuma fix dintr-un anume fruct malaxat la robot şi
nicidecum nu voi putea mânca acel ceva, care mi-a stârnit pofta
prin vedere sau miros. Acel ceva, care mi-a stârnit pofta, este
practic cu desăvârșire interzis în acel moment, deci oricum nu îl pot
mânca. Am constatat că pofta de a mânca dispare sau se
micșorează considerabil. Iarăși, în cazul în care decid totuşi să
întrerup postul, deși practic aș fi dorit să țin mai mult, niciodată nu
urmez dorinţa de a mânca în momentul când m-am hotărât. Îmi
spun că dacă îmi va mai fi foame peste 2-3 ore, atunci voi întrerupe
cu un anume suc sau cu un anume fruct, şi iarăși în nici un caz nu
voi întrerupe cu acel ceva care mi-a stârnit pofta. Identic procedez
și după perioada de revenire ca să nu stric rezultatul prin lăcomie şi
altele asemenea. Sper sa îţi fie de ajutor.

Răspunde Dariana: 25/11/2013 LA 2:29 PM

Bună! Revin cu o completare pe care țin să o împărtășesc cu voi.
Am ţinut ceva post negru la viața mea, şi tocmai am încheiat încă 3 zile.
Ce vreau să vă spun este că de data asta, fiindcă mă hotărâsem brusc
să țin 3 zile de post, fiindcă am mâncat normal, şi chiar mai mult decât
suficient, am simţit nevoia să-i „explic‖ corpului meu ce şi cum fac.
Seara, înainte de culcare, i-am explicat, că îl rog să mă înţeleagă, nu
vreau să îl înfometez, nu se întâmplă nimic. Doar îi acord 3 zile în care
să facă puţină curățenie, că ştiu că are nevoie de asta. Să îşi ia timpul
ăsta să facă ordine, şi insist să fie liniștit. Nu se întâmplă nimic ciudat, voi
face asta pentru scopul „x‖, şi îl rog să fie alături de mine. Vă rog să mă
credeţi că nu mi-a fost foame!!! Corpul parcă ar fi înțeles! Am avut ceva
senzații, dar de foarte scurtă durată, cam cum se mai simte prin ziua 5-6,
de exemplu. În cele 3 zile nu am suferit de foame DELOC! Poate vă
ajută şi pe voi să încercați să pregătiţi mental corpul pentru ce urmează.
Cel puţin, în cazul meu, am fost înţeleasă pe deplin, încă mai mult decât
m-aș fi aşteptat. Am fost incredibil de liniștită şi de împăcată cu situația.
În schimb, poftele au fost grămadă şi gândurile că „de ce-mi vine să fac
asta‖, deşi știam bine scopul, au fost mai puternice ca de obicei. Sper să
vă folosească! Aştept impresii dacă a funcţionat şi la voi. De-acu înainte
eu clar mă voi „pregăti‖ pentru post!

Răspunde Cirys: 26/11/2013 LA 9:43 AM

Dariana, foarte interesantă abordarea, mulțumim frumos pentru
idee! Atâta timp cât această pregătire mentală este făcută cu deplină

258
sinceritate față de noi înşine cred că rezultatul pozitiv este universal
valabil.
……………………

Oana - 07/02/2014 LA 1:48 PM

Salut! Dacă ar fi să beau doar apă cu lămâie, cam 2 căni pe zi, în
rest apă plată, ar accelera slăbirea? Mulţumesc!

Răspunde Mira: 07/02/2014 LA 7:12 PM

Și eu aș vrea să ştiu răspunsul la întrebarea aceasta. Sunt în a 5-a
zi şi nu ştiu dacă să continui sau nu, pentru că am o senzație puternică
de greață şi mi-ar prinde bine ceva acrișor. Plus că sunt îngrozitor de
slăbită, mă mișc în reluare.96

Răspunde Dariana: 08/02/2014 LA 9:55 AM

Bună, o să încerc să dau şi eu o părere aici. Dacă postul ăsta se
ține exclusiv pentru slăbit, există şi posibilitatea ca însăși corpul să se
împotrivească acestui tratament. Am zis undeva mai sus, că şi corpul
nostru trebuie să înțeleagă că asta nu e o pedeapsă, nu facem ceva
numai ca să îl chinuim degeaba, ci îi dăm un răgaz să se refacă.
Încercați să nu gândiţi numai din planul minții şi atât, că vreți să slăbiţi.
Explicați corpului ce faceți şi rugați-vă sufletului să vă ajute. Eu vă spun
că am reuşit să țin zile de post, dar nu am pățit nici un fel de cădere de
energie. Totul era absolut la fel ca atunci când mâncam, pentru că şi
corpul meu știa de ce facem noi asta şi mă susținea. Ba dimpotrivă,
eram fericită şi radiantă că reușesc să ajut corpul să mai arunce din ce
nu-i trebuie. Și el era fericit că îl las.

Răspunde Mira: 08/02/2014 LA 5:51 PM

Dar eu nu vreau să slăbesc. Voiam doar să aflu dacă în timpul
postului se poate consuma, din când în când, şi apă cu lămâie pentru a-
mi alunga senzația de greață, atunci când persistă mai mult timp. Corpul
meu ştie foarte bine că nu e pedepsit şi că facem, din când în când, câte
o pauză alimentară pentru a se vindeca. Am niște probleme de sănătate
cronice, care din păcate, nu se vindecă un-doi. Cred că fiecare organism
e diferit şi în consecință şi experiențele noastre în timpul postului sunt
diferite. Lipsa de energie, cu care se confruntă unii, nu înseamnă

96
În cazul acesta ar fi indicat ceva acrişor, precum limonada, fără adaos de miere.
Senzaţia puternică de greaţă este de la secreţiile gastrointestinale. Prin consumarea
unei cantităţi suficiente de limonadă, la care s-ar putea adăuga şi o clismă, întreaga
simptomatologie s-ar remite. Nu ar fi nici o problemă dacă secreţiile gastro-intestinale
s-ar elimina prin vărsătură, numai că ar fi mai neplăcut.
259
neapărat o pregătire insuficientă a corpului. Până şi adulţii se supără,
când ceva nu e pe placul lor, chiar dacă înţeleg foarte bine situația. Cred
că mulţi dintre cei care au trecut pe aici au avut şi alte motive pentru a
posti, nu doar scăderea în greutate. Fiecare se pregătește pentru post
într-o mai mică sau mai mare măsură, iar rezultatele probabil sunt pe
măsura pregătirii şi a voinţei de care dăm dovadă.
……………………

Monica: 13/07/2014 LA 1:09 AM

Bună ziua! Am mici probleme de sănătate şi aş vrea să încerc
postul negru, dar alăptez. Nu pot să țin nici măcar 12 ore? Ştiu că trebuie
să mă hrănesc bine, pentru a se produce lapte, dar am început
diversificarea hranei bebelușului şi nu mai este dependent doar de
laptele de la mine. Vă mulţumesc mult pentru informaţiile de pe blog şi
sper să îmi răspundeți.

Răspunde Cirys: 13/07/2014 LA 4:43 PM

Monica, din păcate te înscrii la contraindicații:
https://cirys.wordpress.com/2010/02/17/contraindicatii-pentru-postul-negru/
……………………

MARIUS - 22/07/2014 LA 3:39 PM

Bună ziua tuturor. În anii trecuţi am ţinut posturile de peste an şi, la
sfârșitul ultimului post de anul trecut, am ţinut 2 zile post negru. Eram
încărcat cu energie, munceam, simțeam o pace interioară, îmi plăceau
rugăciunile şi chiar urmăream canalele tv cu temă religioasă. În
31.03.2014 am fost operat de abces perianal, o afecțiune păcătoasă, şi
de atunci viața mea s-a schimbat. Mănânc atent, oarecum măsurat, şi
din ce în ce mai puțin. Dimineața, o porție de fulgi, afine cu lapte de
capră sau lapte bătut, trecute prin blender, la prânz o supă sau ciorbă şi
seara puţin sau uneori deloc. Mă simt bine, dar încă operaţia mea mai
eliberează puroi, chiar dacă mai rar. Nedumerirea mea este că, dacă voi
reuşi să țin postul negru o perioadă, voi avea probleme de tranzit
intestinal? Pot să lupt cu infecţia în acest mod, chiar dacă locul operat a
dezvoltat o fistulă? Vă doresc baftă tuturor.
……………………

Ela - 12/10/2014 LA 3:40 PM

Bună ziua. Mâine este prima zi de post negru. Decizia pe care o
iau ţine nu neapărat de surplusul de kilograme în plus, ci pentru faptul că
simt nevoia de o eliberare de tot şi de toate. Am 52kg la 1,65. Deci clar
nu-i aceasta problema. Mi-am propus o săptămână şi sper din inimă să
reușesc. Problema cea mai mare este faptul că nu-mi pot întrerupe
260
activitatea profesională, iar din câte citesc, majoritatea persoanelor care
iau această decizie, nu au o activitate care sa presupună un efort fizic şi
mental susținut. Sper sa reușesc. Doamne ajută!

Răspunde Cirys: 13/10/2014 LA 11:46 AM

Ela, activitatea profesionala nu este o problemă, atâta timp cât ea
nu implica un efort fizic mare, dacă vrei să ții un post scurt sau mediu,
deci până în 3 săptămâni. Din câte rețin eu, marea majoritate a celor
care au scris pe blog aveau o activitate cel puţin intelectuală, foarte
mulţi fiind persoane cu serviciu. Eu însămi am lucrat fără probleme
în post, mai bine de 3 săptămâni, fără să mă sustrag de la absolut
nici una din activitățile obişnuite. Din contra aveam mai mult timp,
un tonus mai bun şi mă dedicam întru totul acelor lucruri pe care
trebuia să le fac, chiar dacă era în perioada postului. Un singur
duşman poate avea postul negru, în afară de clasica foame/poftă:
un management emoțional deficitar, felul în care Eul nostru s-a
obişnuit să răspundă la ceea ce numim în general stres.

Răspunde Dariana: 14/10/2014 LA 9:17 AM

Bună, o să încerc să răspund la întrebarea cu stres-ul, de care
zicea şi Cyris, cel puţin aşa cum îl observ la mine. După 6-7 zile, când
organismul începe să priceapă despre ce e vorba, toate animalele
din mintea noastră ne șoptesc dulce la ureche că nu ne trebuie
purificare, că ce bine ne-am simți dacă am mânca, dar în fond de ce
vrei sa o mai faci. Adică, după 6-7 zile, chiar nu foamea mai e
problema, ci atunci vezi de fapt că tu eşti împotriva ta, şi „tu”
acesta, care vrei să ţii post trebuie să te lupți groaznic cu „tu ” acela
de dinainte. Și, vă spun sincer că, eu aici am clacat şi m-am lăsat
învinsă de fiecare dată. Deşi data viitoare sper să nu mă mai las. Ai
senzația că nu mai eşti stăpână pe tine, şi că nu mai răspunzi de
tine. Câteodată cealaltă „tu” devine atât de puternică, încât preț de
câteva secunde, ești convinsă să renunţi. Și dacă atunci pui mâna
pe ceva de mâncat, s-a terminat. Cam aşa ceva simt eu, însă nu toată
lumea are aceleași ‗stresuri‘ ca să zic așa, şi se pot manifesta diferit. Unii
nu simt nimic, în timp ce alţii poate simt cu totul altceva. E bine să ai
propria experiență şi să nu te lași influențată de ce spun alții. E postul tău
şi experiența doar a ta.
……………………

Ana - 18/11/2014 LA 11:24 PM

Bună, Cirys! Blogul tău mi-a atras atenția. Aș vrea să țin un post
negru, însă am nevoie de puţină îndrumare. Am renunţat uşor la
alimente, după cum ai recomandat, azi fiind a treia zi de sucuri, aşa că,
261
consider că de mâine pot rezista doar cu apă. În principal, vreau să țin
postul şi pentru scădere în greutate. Cam 10 kg în minus ar prinde bine.
Aș dori să mă sfătuiești puțin, cam câte zile îmi recomanzi? Îl pot lungi
cât timp mă simt bine? Menţionez faptul că am 19 ani.

Răspunde Cirys: 19/11/2014 LA 4:35 PM

Ana, ar fi greșit să îţi spun că postul se tine cât te simți confortabil
în a-l ține, pentru că poţi să nu te simți bine chiar din prima zi sau, din
contra, te poţi simți excelent multă vreme, până te plictisești de postit.
Simptomele neplăcute din post se datorează efortului de detoxifiere şi de
auto-reparare al propriului organism. Dr. Shelton, pe care îl amintesc
deseori, datorită experienței sale în materie de post cu apă, recomandă
să nu se depășească 3 săptămâni decât dacă avem de partea noastră
un ajutor de specialitate.
……………………

Vlad - 08/12/2014 LA 10:21 AM

Salutări, înainte să scriu cum a fost prima zi şi să spun ceva despre
mine, vreau să spun că blogul/site-ul acesta, este unul din cele mai
folositoare, pe care le-am găsit vreodată. Am 32 de ani şi cam 90 de kg
la 1,73 m. Am început ieri postul negru cu apă. A fost o zi
îngrozitoare pentru mine. Am simţit cam așa: ameţeli, greață până la
vomă, o stare de rău super nasoală, încetinirea gândirii (deja!),
super foame, durere de ficat, arsuri stomacale, niște curenți prin
corp, în special în cap, insomnie şi cam atât. Și asta în prima zi!
Acum mă simt mai bine, puţin amețit, cam lent, nu am senzație de
foame şi sper să treacă ziua cât mai repede. M-am apucat de postul
acesta din mai multe motive, slăbitul fiind pe ultimul loc. Cam de pe
la 28 de ani sufăr de anxietate socială, lucru care l-am aflat pe la 30
de ani. Până atunci credeam că sunt handicapat. Habar n-aveam ce
am. Am început să beau mai mult ca de obicei, ca să-mi înving
anxietatea aceasta, pentru ca măcar cât mă duc undeva să fiu
normal. Am început să beau şi singur şi chestia e că mi-a ajuns.
Ficatul meu a spus stop! Au trecut 3 săptămâni de la ultimul
consum de alcool, dar ficatul este super mărit. Nu puteam să dorm
pe partea dreaptă deloc, nici pe spate, ci doar pe stânga. Acum o fi
ciroză hepatică sau altceva, nu știu. Am ţinut un post normal de 3
săptămâni şi mi-am revenit. Pot dormi şi pe partea dreaptă fără
probleme, dar am mâncat niște conserve de pește în ulei, cam două
şi iar mi s-a umflat ficatul şi am dureri. Scriu acestea din mai multe
motive: întâi ca să nu ajungeţi ca mine; al doilea motiv pentru care îl
țin este pentru că am o mică gastrită, reminiscență de la
Helicobacter pylori, de care am scăpat cu antibiotice la al doilea
262
tratament, şi aș vrea să scap de ea pentru că mă supără de vreun
an şi ceva; al treilea motiv, pentru că sunt curios dacă scap de
anxietate, dacă mi se reglează nivelul de serotonină. Poate știe
cineva cam în cât timp se obţine o detoxifiere a ficatului. Îmi
imaginez că dacă-i ciroză hepatică, fibroză sau mai ştiu eu ce, lucru pe
care nu îl cred, pentru că nu am nici un simptom al cirozei în afară de
durere de ficat şi inflamație (dar am auzit că ficatul nu doare), ar trebui
să țin cam 30 de zile. Eu aș vrea să țin până la Crăciun, adică 17 zile
total. În caz că după 17 zile, acesta-i planul, dacă reușesc nu știu, tot
simt durere la ficat, țin până la Anul Nou. Totul e să scap de aceste 3 zile
şi de senzația acută de foame. Cine știe câte poate postul acesta
șmecher? Ce să mai spun, spor tuturor postitorilor, indiferent pentru ce
postiţi. Îmi imaginez că nu postiţi ca să vă îngrășați sau altceva şi încerc
să pun o postare la ziua a doua, diseară.

Răspunde Cirys: 08/12/2014 LA 1:01 PM

Vlad, înainte de toate te felicit pentru decizia de a-ți schimba stilul
de viaţă! Mă bucur enorm că ai avut puterea să înțelegi ce făceai greșit
şi să începi să îndrepți lucrurile. Drumul va fi lung şi greu pentru că în
cazul tău nu cred că este vorba doar de curățenie, ci sunt lucruri de
reparat în interior. Așadar, când există un bagaj toxic foarte mare, apa
nu este doar un aliat, ci este însăși cheia procesului de reparare. În
aceste prime zile cantitatea de apă necesară pentru a trece peste
simptome şi pentru o curățenie eficientă este una mare. Părerea mea ar
fi să încerci sa bei cât poţi de multă, minim 3 litri pe zi, în cazul tău, în
prima săptămână. Indiferent dacă reuşeşti sau nu să ții toate zilele
propuse de post cu apă, important este să nu te simți dezamăgit şi să nu
renunţi la planul de reconstrucție interioară. Oricum postul este doar o
etapă din viață, important este ce vei face după acesta. Dr. Shelton
spunea că vindecarea se face în mare parte după încheierea postului,
prin ceea ce se mănâncă atunci, deci contează foarte mult ce se
întâmplă după post. Este bine să îţi faci, în linii mari, un plan de acțiune.
Vremea este urâtă, însă în prima săptămână de post cu apă se poate
avea o activitate fizică moderată. Mersul pe jos face foarte bine şi
minimalizează simptomele neplăcute, la fel şi gimnastica ușoara într-o
cameră bine aerisită. Le recomand zilnic, aduc o bună oxigenare
organismului şi implicit sănătate. Ţine-ne la curent. Post ușor!

Răspunde Vlad: 09/12/2014 LA 6:01 AM

Vă mulţumesc frumos pentru cuvintele calde, m-au uns pe suflet!
Apa am băut cam 5 litri şi în prima zi şi în a doua, dar tot am insomnie.
Mi-e cam frică pentru că simt o durere în partea dreaptă, sub ficat, spre
zona inghinală. Am simţit 2 pietre sau corpuri solide mari cum alunecau
263
şi cred că s-au blocat un pic. Azi aș vrea să cumpăr niște sare amară să
dilat acele vase, am înțeles că ajută.
……………………

Silvia - 18/12/2014 LA 5:55 PM

Dragii mei sunt în a doua zi şi m-am simţit foarte bine. Însă azi am
fost să-mi fac dosarul pentru școala de șoferi şi mi-a găsit tensiunea la
mâna dreaptă 15 cu 8 şi la mâna stângă 17 cu 3. A intrat spaima în
mine. Nu mă știam cu probleme cardiace. Aveam dureri mari de cap şi
am făcut şi un RMN care nu a arătat vreo problemă. De fiecare dată
aveam tensiunea 15 cu 8 şi mi se spunea că e o tensiune normală la 47
de ani. Ce să fac? Am fost într-o farmacie naturistă şi am luat niște
capsule cu extract de măslin şi un ceai pentru reducerea tensiunii. Ce
îmi recomandați, să continui postul sau să iau aceste capsule şi ceai? Au
mai fost persoane cu asemenea probleme? Este normal ca la debutul
unui post tensiunea să crească? Vă mulţumesc şi pentru cel mai mic
sfat!

Răspunde Cirys: 19/12/2014 LA 2:10 PM

Silvia, în postul cu apă, mai ales în prima săptămână, sângele este
extrem de încărcat cu toxine, mult mai mult decât de obicei. Din acest
motiv este nevoie de un flux mult mai rapid pentru curățarea acestuia de
către organe, în special de către ficat. Așadar la mulţi dintre cei ce
postesc cu apă li se întâmplă să le crească tensiunea şi numărul de
bătăi ale inimii, dar există însă şi câțiva, puțini la număr, care pățesc
exact contrariul, tensiunea le scade foarte mult. Pe scurt, creşterea
tensiunii este un simptom foarte obişnuit al postului cu apă. Dincolo de
faptul că tensiunea luata la un cabinet medical este întotdeauna mai
mare decât cea luata acasă, din cauza stresului indus de însăși situația
în sine. Un factor decisiv în creșterea tensiunii în post poate fi stresul,
oboseala, fumatul, sau nerespectarea integrală a postului, consumându-
se energizante, cafea sau unele medicamente pentru slăbit.
……………………

Rugvlad - 11/01/2015 LA 9:51 AM

Bună dimineața. Aseară am picat a doua oară din postul negru
cu apă, tot în ziua a patra când, spre seară, tremur de foame. Vreau
să încerc iar, chiar de azi. Poate a 3-a oară voi reuşi, numai că am
nevoie de un sfat de la dumneavoastră: ce să fac când mă apucă iar
foamea aceia teribilă în ziua a 4-a? Mă gândeam să fierb niște morcov
cu ceapă şi sa beau zeama, poate o cană, numai să trec ziua. Dați-mi vă
rog o idee ce aș putea face. Pentru cei ce se ştiu cu pietre la vezica
biliară ar fi o veste bună. Am căutat pe forumuri în engleză şi am găsit 2
264
cazuri în care oamenii au eliminat pietre de la bilă în ziua a 10-a de post
negru cu apă respectiv ziua 24. Primul avea şi poze. Vă rog frumos un
sfat pentru a putea trece de ziua a 4-a. Vreau să mă apuc iar de azi.
Sper să-mi scrieţi până diseară. Post uşor la toată lumea!

Răspunde Cirys: 12/01/2015 LA 2:51 PM

Rugvlad singura sugestie, pe care pot să v-o dau este să faceți o
pregătire mai îndelungată pentru postul negru, care vă va pre-detoxifica
corpul şi astfel stările de rău vor fi mult atenuate. Pregătirea constă în a
manca fructe şi legume, preferabil neprocesate termic, iar în zilele mai
apropiate începerii postului cu apă, să consumați doar hrană lichidă,
constând în sucuri de fructe/legume fără pulpă. De asemenea, atât în
perioada de pregătire, cât şi în postul cu apă, în special în primele 2
săptămâni ale acestuia, este necesar un consum mare de apă pentru a
elimina toxinele care dau aceste stări neplăcute. Post ușor!
……………………

Bianca - 11/02/2015 LA 3:07 AM

Bună tuturor! Numele meu este Bianca, am 18 ani și, în ultimii
doi ani am avut câteva probleme de sănătate în urma cărora am
adăugat câteva kg, ceea ce mi-a provocat o anxietate foarte mare.
Am avut o depresie şi mă închisesem atât de tare în mine, încât nu
mai suportam să vorbesc cu absolut nimeni. La începutul anului
2014 am încercat să trec peste aceste stări şi am crezut că m-am
vindecat, dar eram vindecată doar estetic, doar ca să vadă familia
mea că totul este bine. Mereu eram întrebată: Ești bine? Şi tot
mereu răspundeam: Sunt bine, nu am nimic. Serios!”, dar era doar
o minciună. Într-un final mi-am zis că nu e bine. Am încercat şi alte
modalităţi, dar a fost un eșec total. Mi-am făcut abonament la sală şi
am început să reduc mâncarea, ceea ce a fost cumplit. Eu iubesc
mâncarea, mai ales acele sucuri colorate de culoare neagra.
Doamne, sunt atât de dependentă. Mi-am zis că pot, şi în cele din
urmă, am reuşit. Am ajuns de la 79 de Kg la 69. Era bine, dar nu
suficient. În 2014 decembrie, mi-am zis că nu se mai poate așa.
Eram pe internet şi am găsit acest site. Wow, ce interesant! Dacă
atâția oameni pot, eu de ce n-aș putea? M-am gândit că acesta este
salvarea mea. Însă am eșuat, dar am considerat că nu am fost
pregătită. Am zis că poate este un șoc prea mare pentru organismul
meu, şi mi-am zis în minte: „Atunci când voi fi pregătită, şi fizic, şi
psihic, atunci voi reveni pe acest site, şi îmi voi scrie aici reuşitele
şi cum mă voi simți când voi termina postul” Dar de atunci am mai
încercat de câteva ori, să mă pregătesc mai bine. Prima dată am
început acest post, cum am mai spus, în decembrie, însă, nu am
265
gândit prea bine. Era exact cu trei zile înainte de Crăciun, aşa că
după trei zile, a trebuit să renunţ. Nu neapărat că n-am rezistat eu
fără mâncare, ci pentru că ai mei observaseră asta și, știind
povestea mea de dinainte, s-au cam speriat, şi nu am vrut ca ei să
mă preseze din nou, aşa ca am pus punct postului. Două săptămâni
mai târziu am început iar şi am ţinut doar patru zile şi chiar nu mai
ştiu cum de m-am lăsat pradă sentimentului de foame. Nu foamei, ci
sentimentului de poftă. Pentru un timp am renunţat la post, dar am
exersat cu sportul. Acum am 61 de kg şi consider că m-am pregătit
psihic şi sunt gata să țin post. Am să scriu aici pentru a mă
autoconvinge pe mine, în momentele acelea grele, şi sper să reușesc.
De fapt, sunt sigură că voi reuşi. Mi-am propus să țin 7 zile şi apoi, în a
șaptea zi, dacă sunt bine, să continui.
……………………

Valeria - 18/02/2015 LA 11:39 PM

Bună! Sunt fericită că am găsit un loc unde se poate împărtăși
experiența postului. Deși, în trecut, am ţinut uneori posturi cu apă, de 3
zile, acum mi-e un pic frică. Am 55 de ani şi sunt diabetică. Nu vreau
să slăbesc pentru că am greutatea ok. Aș vrea să-mi elimin toxinele
din ficat, pancreas, să renunţ la fumat şi să am mintea limpede. Deşi
am diabet și-mi fac insulină nu am fost niciodată în pericol de
hipoglicemie, deci aș încerca 3 zile de post. Ar trebui să beau apă
distilată, dar nu ştiu cum să o fac şi nici de unde să o cumpăr (sunt în
Italia). E bună şi apa normală plată? În mod normal, la distanţă de 2
ore după fiecare masă, mă taie o foame că aș mânca o vaca la
grătar, ca să nu zic că nevoia de a fuma mă înnebunește. Intenţionez
să ajung să elimin medicamentele pentru diabet. Am şi colesterolul cam
mare. Am oroare de pastile pentru că ştiu că tratează efectul şi nu
cauza, şi că au multe efecte secundare. Printre altele, sunt mereu
constipată şi rezolv totul cu clisme periodice de vreo 5 ani. Am cartea
domnului Valeriu Popa, şi ştiu că postul poate face minuni. Alimentația
nesănătoasă mi-a încețoșat mintea, mi-a anulat puterea voinţei. Ce
ziceți, mă puteți susține? Vă voi comunica simptomele şi rezultatele
fiecărei zile. Voi măsura glicemia dimineața şi seara, voi face două
clisme pe zi şi voi bea 1-2 litri de apă pe zi. Sper să reușesc să mă
autocontrolez. Valeria

Răspunde Cirys: 19/02/2015 LA 12:04 PM

Valeria, bun venit pe blog! Presupun că primele zile vor fi ceva mai
grele, căci este vorba de a renunţa şi la fumat, însă, pe măsură ce vei
înainta, se spune că dorinţa de a fuma dispare cu mult înaintea celei de
a mânca. Poţi să bei apă plată fără probleme, eventual apă de izvor sau
266
de fântână, dacă este o sursă verificată. După părerea mea apa distilată
este pentru un post măcar mediu, deşi cred că cea mai potrivită este într-
un post avansat. Postire ușoară şi rodnică şi multă sănătate! Te
aşteptăm cu detalii.
……………………

Ioana - 28/02/2015 LA 11:26 PM

Să vă povestesc ce am pățit eu în această săptămână a Postul
Paștelui: Luni am ţinut post negru total fără apă, excepție dimineața,
când am băut apă pentru tratamentele mele, pe care le iau zilnic.
Marți, Miercuri, Joi şi Vineri inclusiv am ţinut post negru cu apă,
bând câte 2,5 – 3 L apă/zi. A fost bine, fără foame toată săptămâna,
ci doar mici pofte. Dar vineri, după orele 18:45, nu ştiu ce am pățit
de parcă am luat-o razna. Totul a început când am ajuns acasă de la
lucru. Aveam o bucată de anafură pe masa puţin uscată şi am
mâncat-o. Eu niciodată nu mănânc anafură, decât dimineața pe
stomacul gol. În general prescura/anafura, mai mult de 2 bucățele
mici, îmi trezește pofta de pâine. După aceasta gustare, am intrat în
pofte de toate felurile şi formele, încât am început să mănânc ce am
găsit în bucătărie: patiserii (cornulețe cu rahat şi mac), salată de
cartofi cu ridichi, ceapă, măsline negre, ulei cu o cherry şi ½
cozonac uscățel cu nucă. Și aşa de rău îmi pare, iar astăzi, sâmbătă
n-am ţinut Post Negru cu apă. Am băut suc de morcovi şi ţelină
diluat cu apă, colivă simplă cu nucă primită, care mi-a trezit poftă de
nuci şi apoi tot am mâncat nuci, 2 pătrățele de ciocolată neagră 80%
cacao, varza de la sarmale cu ciuperci şi o sarmală, care nu mi-a
plăcut, salată de cartofi cu ceapă şi usturoi, colțul de la cozonacul
cu nucă, puţină ceapă, puţine patiserii şi rondele de grâu şi apoi 100
g hrișcă înmuiată în 500 ml apă clocotită. Doamne iartă-mă! Îmi pare
rău! Puteți sa spuneți orice de mine, nu mă supăr, dați-mi niște sfaturi,
ce-mi recomandați să fac sau să nu fac. Spuneţi-mi orice numai
răspundeți-mi cât mai repede la mesajul meu disperat.

Răspunde Cirys: 01/03/2015 LA 11:11 PM

Ioana, de cele mai multe ori, când nu reuşim să facem ceea ce ne-
am propus, suntem o vreme marcați de un sentiment negativ. Cu atât
mai mult atunci când vrem să facem ceva ce consideram a fi un lucru
bun şi necesar pentru sănătatea noastră, pentru credința noastră sau
alte fapte bune în general. Odată ce am admis în forul nostru interior că
un anume lucru este bun şi folositor, ne unificăm într-un fel conștiința cu
acel lucru sau acțiune. Dacă din diverse motive pierdem contactul cu
respectivul lucru sau acţiune, pentru o vreme, conștiința se simte ca şi
cum s-ar fi rupt o mică bucățică din ea, şi avem diverse sentimente
267
negative: de vină, de frustrare, de furie, de deprimare, de rușine, etc.
Apoi, încet, încet, această ‖rană‖ a conștiinței, se închide şi suntem apţi
de noi încercări. Ca oameni cu o dorinţă continuă de a crește şi de a ne
îmbunătăţi, nu trebuie să punem lacăt pe ușile unde se închid bucăţile
neplăcute din viața noastră, pentru că riscăm să nu tragem învățămintele
necesare din acele perioade. Este bine să analizăm, să învățăm şi să
mergem mai departe. Părerea mea este că Dumnezeu ne cunoaște
slăbiciunile şi, chiar dacă noi Îi promitem azi ceva cu înflăcărare, EL știe
dinainte unde ne vom poticni pe drum, din cauza carențelor noastre
interioare şi deja suntem iertaţi pentru neputința noastră. Personal cred
că Dumnezeu se întristează mai degrabă atunci când spunem: Eu pot!,
când ne punem nădejdea doar în noi şi ne izolăm de EL, luptând de unii
singuri cu noi înșine şi cu ceilalți. Cred de asemenea că este alături de
noi în fiecare clipă, iar când noi conștientizăm aceasta şi ne raportăm cât
mai des la această relaționare strânsă, EL ne poartă cu ușurință peste
orice greutăți. Post luminos de orice fel ar fi el!

Răspunde Leniraw: 02/03/2015 LA 12:55 PM

Dragă Ioana, Cirys ți-a răspuns foarte frumos. Să știi că şi eu mă
regăsesc în mesajul scris de tine. Uite, hai să-ți spun ce am pățit şi eu.
Cu mai mult timp în urmă eu țineam în fiecare vineri post cu apă. Ani la
rând am făcut asta. Nu mai ştiu de ce am renunţat. Oricum, de multe ori
mi-am propus sa reîncep acest bun obicei, însă tot amânam momentul.
Ei, acum cu postul Paștelui, am zis gata, încep să țin acest post aşa cum
scrie la carte. Menţionez că sunt vegetariană de mulţi ani şi cochetez
cu alimentaţia raw. Deci nu mai mănânc pâine şi produse de
patiserie de mult timp. Eu, de obicei, dimineața, când plec la
serviciu, îmi fac sucuri de fructe sau legume şi le iau cu mine. Luni,
în prima zi din Postul Paștelui, nu mi-am făcut suc şi nu mi-am luat
nimic, în ideea că o să țin post. Vreau să vă spun că m-a apucat o
poftă, care nu cred că era foame, şi am mâncat covrigi. Am mâncat
mulţi covrigi. M-am dus şi mi-am cumpărat covrigi. Deci a fost mai
rău decât o zi obişnuită, în care, de obicei, beam la serviciu sucuri
făcute de mine şi mâncam o masă sănătoasă când ajungeam acasă.
Sigur că şi asupra mea m-au năvălit sentimentele de vinovăție. Până
vineri, când a fost ziua prietenului meu şi am zis: cum să țin post fix de
ziua lui, când de fapt i-am pregătit un tort (raw vegan super bun)? Deci
n-am ţinut nici vineri post. Și uite aşa amân în continuare. Ori tu ai reuşit
să ții post. Alungă sentimentele de vinovăție. Nu ne ajută. Trebuie să ne
iubim şi să ne acceptăm aşa cum suntem. Suntem perfecți aşa cum
suntem. Sunt sigură că ești o femeie minunată. Eu te felicit şi te
apreciez, şi îţi doresc o primăvară frumoasă.

268
Răspunde Ioana: 02/03/2015 LA 8:49 PM
Cirys & Leniraw, vreau să vă mulţumesc pentru cuvintele şi
sfaturile frumoase, pe care mi le-ați oferit. Mi-ați redat încrederea, curajul
şi mult optimism! Am să încerc să fiu mai echilibrată şi cumpătată în viața
mea din toate punctele de vedere, în special la capitolul alimentație, pe
plan social, moral, psihic, etc. Vă mulţumesc că existați şi Dumnezeu să
vă răsplătească pentru toate eforturile, pe care le depuneți, atât în folosul
vostru, cât şi în ajutorarea celorlalţi din jurul vostru! Vă doresc un post
binecuvântat!
……………………

Silvia - 18/03/2015 LA 11:29 AM

Bună dimineața! Prima zi de post negru din a doua mea experiență
de postul cu lichide. Mă lupt cu o alergie la praf şi un astm asociat, din
cauza cărora iau zilnic medicamente, pe durata întregului an. De vinerea
trecută m-am alimentat numai cu sucuri şi am făcut un tratament de
detoxifiere a ficatului (ulei de semințe + suc de lămâie + ceai hepatic şi
comprese locale calde). Primul meu post a fost în noiembrie 2014 şi,
după cele 5 zile cu sucuri, am postit 9 zile cu ceai Gano. Singura
problemă a fost că m-am reîntors prea rapid la proteinele animale,
constrânsă fiind de circumstanțe. La câteva săptămâni după reluarea
alimentației am renunţat, treptat, de bunăvoie (lehamite, dezgust), la
carne cu excepția peștelui. Mănânc mult mai puţine produse lactate.
Simt nevoia să mănânc mult mai des fructe şi legume proaspete. Alte
schimbări după acel post: sunt mai, răbdătoare, echilibrată şi am o altă
viziune asupra priorităților din viață. Sunt mai apropiată de familie, de cei
care contează, şi îi tolerez mai bine pe cei care mă frustrează. Am
pierdut grăsimea „rea‖ din jurul taliei, iar ciclul menstrual este mai regulat
decât a fost vreodată. Și poate schimbarea cea mai revelatoare de ordin
psihic, care are fără dubiu efecte asupra fizicului, nu-mi mai este frică.
Deşi sunt o persoană care pare aventuroasă şi lipsită de temeri, îmi era
frică de multe lucruri, de la mărunțișuri, până la lucruri foarte serioase.
Frica creează foarte multe blocaje. Sunt încrezătoare în succesul acestui
post, care mă va aduce mai aproape de țelul meu: o viață fără boli
cronice „incurabile‖ şi fără medicamente alopate. O zi frumoasă!

Răspunde Cirys: 19/03/2015 LA 3:28 PM

Silvia, se poate spune că ai început cu dreptul, având la activ deja
multe zile de pregătire prin postul cu sucuri. Îmi place autoanaliza ta în
ceea ce priveşte stările emoționale şi mentale de după post. Ce poate
face omul mai bun pentru el însuși decât să se autocunoască? Ceea ce
tu numești frică are un termen ceva mai ‖academic‖, i se spune anxietate
sau, mai pe românește, este vorba de o neliniște, care îşi are rădăcinile
269
în diferite manifestări de natură emoțională. Dincolo de zecile de motive
mental-emoționale, care pot induce această stare, se pare că există şi
unul de o natură fizică, care le amplifică pe cele mental-emoționale şi
care vine tocmai din obişnuința noastră de a consuma cărnuri. În
momentul uciderii, groaza animalului, face ca în corpul acestuia, şi în
special în zonele cu multă fibră musculară, să se reverse cantități
enorme de adrenalină (impulsul fugii). Acest hormon îl consumăm de
câte ori mâncăm carne şi preluăm o parte din acest sentiment de alertă
de natură adrenalinică. În funcţie de firea noastră, alerta se transformă
fie în agresivitate, la temperamentele ofensive (ex: colericii), fie în teamă,
la cele defensive (ex. melancolicii), dar mai sunt şi multe alte manifestări.

Răspunde Silvia:19/03/2015 LA 7:00 PM

Interesant. Este exact ceea ce mi-a explicat un coleg indian când i-
am spus ca nu mai mănânc carne. Cât despre autoanaliză, mă ajută şi
pe mine să conștientizez progresul, şi sper, în egală măsură, să-i ajute şi
pe cei care au rețineri în privința acestei „terapii‖ să-i găsească utilitatea.
Ar fi păcat să se limiteze la scăderea greutății ca singur scop şi rezultat.
……………………

BiancaFlorentina - 27/03/2015 LA 11:48 PM

Bună seara! Mă numesc Bianca, am 18 ani şi deja sunt la al 4 meu
post .Prima dată am ţinut o zi, apoi am început să adaug tot mai mult. Îmi
aduc aminte de primul meu post de 3 zile. Greu, foarte greu, dar nu din
cauza simptomelor, pentru că eu nu mănânc carne, decât ocazional, şi
atunci pe grătar, iar cu prăjelile nu mă împac foarte bine, ci pentru că
sunt o gurmandă, mai ales sunt mare fan dulciuri, dar totuşi, ştiu să mă
opresc când întrec măsura. De azi încep postul în adevăratul sens al
cuvântului. Deja ţin de 5 zile post cu suc făcut din fructe, fără pulpă,
desigur, iar de astăzi voi începe doar cu apă. Cel mai greu îmi este însă,
atunci când visez că „MĂNÂNC‖. Este foarte ciudat atunci când mă
trezesc, în miez de noapte, din cauza faptului că totul pare mult prea
real, chiar şi gustul îmi rămâne oarecum întipărit. Uneori sunt îngrozită
din simplul fapt că este atât de real. Nu prea am avut stări de rău în
acestea cinci zile. Am băut dimineața un pahar cu suc făcut din mar sau
ce aveam la îndemână, apoi restul zilei beam apă şi, doar când simțeam
că mi se înmoaie picioarele, îmi făceam alt suc. Stările care îmi dau bătăi
de cap: am mâinile şi picioarele reci tot timpul, noaptea mă trezesc din
cauza viselor, şi uneori simt cum bătăile inimii se accelerează. Limba
este încărcată dar o curat în fiecare dimineață cu o lingură de lemn.
Dinții văd că încep să îşi revină la normal. Poate sună ciudat, dar am
impresia că au început să mi se vindece cariile. Energie am avut mai tot
timpul. De acum sper să fie la fel, căci nu voi mai bea sucuri, ci doar apă.
270
Dimineața mă simt moleșită şi mă dau greu jos din pat, asta până îmi fac
rutina de dimineață şi iau o gură de apă. Sunt o fire sportivă, am făcut
exerciții pe tot parcursul acesta, dar o voi lăsa mai uşor de astăzi. Ne
auzim mâine. Am de gând să țin post până pe 21.03.2015 .
……………………

Dariana - 21/04/2015 LA 9:59 AM

Am reînceput şi eu în cele din urmă un nou post. Sper să duc
măcar 21 de zile. Ieri a fost prima zi, şi a fost bine. Dar mai spusesem
mai demult, înainte de post, „vorbesc cu celulele mele şi le spun ce vrem
să facem, şi să mă ajute, sa fie şi ele pregătite. Îmi acord câteva minute
seara, la culcare şi le mulţumesc că mă ajută, etc. E a doua oară când
încerc lucrul asta (să vorbesc cu celulele înainte, şi sa le spun şi lor ce
vreau să fac, şi sa le rog să fie acolo cu mine), şi trebuie să recunosc că
foamea nu a fost atât de acută pe cât aş fi crezut. Și în a doua parte a
zilei, chiar nu am mai simţit foame. Deşi acasă, soțul a mâncat în nasul
meu, nu am cedat, şi nu am avut aşa mare poftă. Ca stare generală,
este ok. Simt că mi-e şi rău şi bine în același timp. Mă cam doare capul
de la toxicitate, dar am şi o senzație plăcută de corp ușor, de ușurință în
mișcări.
……………………

Lore - 06/06/2015 LA 12:11 AM

Salut! Am început şi eu azi postul negru. Targetul meu este de 21 zile. O
parte a motivației o reprezintă reechilibrarea organismului meu şi o parte
beneficiile adiacente, mai exact slăbitul. Menţionez că anul trecut aveam
64 kg şi eram foarte ok, arătam exact cum trebuie. Aveam o viață activă
şi sportivă. O schimbare în viața mea mai exact a stilului de viață care a
devenit haotic, exclusiv din vina mea, m-a adus la 89 kg şi probleme de
sănătate. Ca atare, întrucât înainte țineam regulat, o dată pe an, cel
puţin un post negru de minim 7 zile, maxim 14 zile, iar vinerile din an le
posteam oricum tot post negru, mă reîntorc la ceea ce mie mi-a făcut
bine. Am aşteptat venirea verii, pentru că, din experiență, ştiu că vara
postul este mult mai uşor de suportat, mai ales dacă este cald şi soare
afară. De asemenea știu, tot din experiența mea, că e bine să am
anumite condiții prielnice. Ca atare, mi-am luat o săptămână concediu
întrucât prima săptămână este cea mai dificilă şi aşa am timp pentru
mine, pentru somn, plimbări ușoare şi liniște şi meditație. Mulţumesc
gazdei acestui blog că mă primește şi pe mine aici, ceea ce e minunat.
Faptul că pot să împărtășesc experiența mea este în sine un factor
motivant, cel puţin pentru mine.
……………………

271
Gianni - 09/06/2015 LA 8:42 AM
Salutare! De ieri dimineață nu am mâncat nimic, ci am băut doar
apă. A fost o zi obişnuită de lucru doar cu o uşoară stare de foame.
Scopul meu e sa trec de ziua 3. O lună în urmă am ajuns la ziua a 3-a de
nemâncat și, pe la ora 12, au început durerile de cap foarte puternice,
care mă făceau sa funcţionez la relanti şi nu puteam să-mi continui ziua
de lucru. Aşa că, pe la ora 15, am început să mănânc şi, după maxim 2
ore, starea de rău a trecut. Aș vrea un remediu pentru ziua 3 dacă știe
cineva.

Răspunde Cirys: 09/06/2015 LA 5:18 PM

Gianni, cel mai probabil aveai nevoie de o perioadă de pregătire
pentru postul cu apă şi apoi de mai multă hidratare pe parcursul
acestuia.
……………………

Ioana - 09/07/2015 LA 8:04 PM

Am niște întrebări. Cine știe şi poate să-mi ofere niște răspunsuri
sau cazuri știute de voi este bine primit pentru mine. Postul negru cu apă
ajută la eliminarea bacteriei Helicobacter Pylori, vindecarea gastritei, a
polipilor vezicali şi chisturilor ovariene, care cresc de la lună la lună,
etc.? Am tratament chimical, dar nu pot să-l iau. Am dureri şi mai mari de
la el. Mi-ar plăcea să primesc niște răspunsuri. Ce-mi puteți spune, ce
mi-ați putea recomanda după părerea voastră? Ştiu că nu sunteți doctori,
dar niciodată nu se știe de unde vin niște răspunsuri direct la țintă sau
chiar divine. Tot pe acest site am aflat ce trebuie să fac pentru că mi se
umflau foarte rău picioarele. Mulţumesc!
12/07/2015 LA 4:26 PM
Când am făcut ecografie Doppler, aceasta fiind pe la sfârșitul lunii
august, mi s-a depistat boala varicoasă – varice în interior. Mi s-a spus
că e veche această boală şi că necesită operație (la piciorul dr.) acum,
adică atunci, pentru că, mai târziu, va fi şi mai grav, mai costisitor şi cu
riscuri mai mari. În prezent iau Detralex şi port ciorapi compresivi de
dimineață până seara, dar tot am dureri şi ciorapii aceștia nu ţin mult
timp, iar ei nu costa 10 lei, ca să-i cumperi mai des. Acum, fiind vară,
sunt şi mai greu de suportat. Numai Doamne Ajuta şi Doamne Miluiește
în toate, că altfel, nimic nu merge în viața aceasta, cel puţin în cazul
meu. Am probleme în a slăbi. De exemplu nu mănânc nimic toată ziua
sau mănânc numai după orele 15. Mănânc puţin şi nu slăbesc, nici 0,5
kg. Acum îmi este greu să mă abțin de la mâncare, pentru că, atunci
când o prepar, mi se trezește pofta de mâncare, în special pentru dulce,
pentru acele alimente pe care eu nu am voie să le consum, pentru că îmi
creează diferite stări de rău. Dureri, umflarea picioarelor, balonare, etc. şi
272
creștere în greutate. Stările şi poftele atât de unele mâncăruri/alimente şi
de dulce apar mai mult în urma gândurilor, nu tocmai pozitive, a
divergențelor, a revoltării, a amintirilor dureroase din trecut, care mă
rănesc şi în prezent, a tentațiilor/ispitelor din casă, etc. Toate spuse în 2
– 3 cuvinte: probleme la nivel interior/emoţional/sufletesc, pe care numai
doar Eu pot şi trebuie să le rezolv.
13/07/2015 LA 12:11 PM
Eu dimineața, înainte de a mă da jos din pat, trebuie să-mi iau
ciorapii pentru că în prima secundă cum mă ridic în picioare, simt
puternic cum încep să mi se umfle. Simt o greutate mare la picioare şi
vad cum mi se lărgesc gambele şi încep să am diverse simptome, dureri,
arsuri ca de niște bombe care explodează în gambe/picioare, călduri,
stări de rău. Umblu șchiopătat, pentru că nu mai pot merge decât pe
vârfuri şi sunt afectată şi pe plan psihic şi mintal, în sensul că devin
neliniștită, agitată, tulburată, etc. şi nu doresc să mi se extindă aşa de
rău şi la piciorul stâng şi la coapse. Doctorul a spus că ciorapii ţin boala
pe loc momentan. Doar Dumnezeu şi Maica Domnului, dacă face o
minune cu mine, mă poate vindeca, în rest nimeni şi nimic.

Răspunde Cirys: 14/07/2015 LA 8:40 PM

Ioana, soțul meu pățea ceva asemănător, în special în anotimpul
cald, la nivelul gleznelor şi al tibiei. Gleznele, în special cea dreaptă, se
făceau ca butucii. Pe atunci stătea aproape toată ziua pe scaun, mânca
aproape exclusiv proteină animală (încă din copilărie) şi dulciuri din
comerț şi se ‖hidrata‖ cu sucuri acidulate. A luat Detralex, la
recomandarea medicului, pentru câteva luni, dar după un timp a hotărât
că nu se va lăsa pe mâna medicamentelor. Când a văzut că se îngroașă
gluma şi gleznele nu mai dau înapoi fără medicamente, nici când se
răcea vremea, a hotărât că trebuie să schimbe în sfârșit ceva în viața lui.
Acum merge pe jos 3-4 km zilnic, produsele de origine animală sunt
aproape eliminate din dietă cu mici excepții, mănâncă mult mai rar
dulciuri şi bea foarte multă apa. Glezna şi piciorul stâng nu se mai umflă
deloc de câțiva ani şi nici piciorul drept. Doar glezna dreaptă se mai
umflă câteva zile pe an, când este foarte cald și are mult de lucru în
picioare. Eliminarea produselor de origine animală subțiază sângele și,
în timp, vasele se curăță, îşi recapătă elasticitatea. Hidratarea suficientă
ajută la curățarea toxinelor. Mersul pe jos pune limfa în mișcare.
Încearcă să consumi cât mai multă hrană de origine vegetală,
nepreparată termic. Nu ține cont de calorii, mănâncă până te saturi şi de
câte ori vrei, cruditățile nu îngrașă. Este sezonul fructelor şi al legumelor
ieftine. Nu aştepta să îţi spună vreun doctor să mănânci sănătos. Din
câte știu, în multe țari aşa zis civilizate, doctorii îşi pierd licența dacă dau
sfaturi de alimentație. Au voie doar să dea diagnostice şi să prescrie
273
medicamente (din care de multe ori îşi iau procent din vânzări). Nu uita,
consumul produselor de origine animală reprezintă prima cauză a
îmbolnăvirii aparatului circulator! Sper să ai puterea să faci această
schimbare în alimentație pentru o perioadă îndeajuns de lungă încât să
poţi culege roadele. Sănătate!

Răspunde Ioana: 16/07/2015 LA 4:55 PM

Nu mănânc sărat, iar dintr-o vegetariană convinsă/declarată, am
ajuns să calc această regulă în urma diferitelor probleme, consumând, o
dată la nu ştiu câte zile/săptămâni/perioadă lungă de timp, puţină cărniță
şi sosul ei, iar după externarea din spital (acolo am consumat, vrând-
nevrând, brânză) am poftă ca să mănânc brânză şi smântână. Chiar
marți am mâncat paste din grâu dur cu brânză şi smântână, care mi-a
plăcut, dar am mâncat şi un iaurt, care nu mi-a plăcut deloc. De
asemenea am pofte de patiserii/covrigi, dar numai în starea uscată pot
să-i diger mai bine, şi nu proaspătă/pâine, mai bine zis doar coaja sau
colțul, dacă este mai uscat. Poate vă mirați, dar am pofte de prăjeală, cu
toate că n-am voie. Nu am voie nici cele anterior menționate, pentru că
mă balonez şi abdomenul creşte chiar şi peste 10 cm. Mă măsor cu cm
în fiecare zi. Ce să mai povestesc, ajunge. Am scris prea mult şi mai ales
de cele nesănătoase. De toate aceste produse am pofte, în special când
am divergențe sau alte gânduri, nu tocmai pozitive, şi mi se umflă
picioarele/abdomenul şi am dureri de la ele. În permanență există în
casă astfel de alimente, deci cad pradă tentațiilor şi greu mă abțin să nu
cad în ispită. Sunt rău încercată în ispită şi cad repede. Nu-mi plac
ispitele. Ispitele sunt bune ca să treci peste ele şi să te întărești, dar eu
fac exact invers. Cad.

Răspuns C.D.: 16/07/2015 LA 7:42 PM

Păi, şi eu am pofte din acestea, dar vin treptat. De exemplu, acum,
după 6 zile de post, 3 zile am mâncat fructe, apoi am simțit nevoia de
legume şi sare, ca acum să revină poftele. Aşa că mâine o iau de la
capăt cu postul. E aşa fain şi uşor de ţinut câteva zile. 6 post şi 6
revenire şi tot așa. Niciodată nu m-am simţit mai minunat. Picioarele nu
se mai umflă și, culmea, aveam niște probleme cu vederea înainte de
post. Nu ştiu să îmi explic, deşi nu am nevoie de ochelari, nu mai
vedeam. În timpul postului, spre sfârșit, m-am trezit că nu mai văd
aproape deloc scrisul. Ca, acum, când am revenit, văd mai clar ca
niciodată.
17/07/2015 LA 9:00 PM
Astăzi am reînceput şi eu postul. Prima zi s-a revoltat organismul.
Aşa zgomote interne şi cerințe de hrană…. şi foame… Chiar mă
gândeam dacă nu am făcut vreo gastrită. Spre seară am început, ca şi
274
data trecută, să elimin apă, în cantitate mai mare, prin urină. Acum îmi
dau seama că Cirys a avut dreptate în legătură cu umflatul picioarelor şi
alimentația. Miercuri am consumat şi caju prăjit cu sare şi migdale şi nu
am avut probleme. Dar, în schimb, joi, am zis că e lăsatul secului înainte
de post şi am mâncat o găletușă de smântână, în care am introdus şi un
pachet de brânză de vaci din comerț (la o masă a fost aceasta) şi
picioarele s-au umflat astăzi pentru prima dată. Dar, după post şi apă,
acum sunt bine.
23/07/2015 LA 9:57 PM
Cirys, nu ştiu ce probleme am la revenirea din aceste 6 zile (tura a
2-a) de post, deoarece am devenit foarte violentă. Ba, mi se pare că
lumea vorbește de mine, ori mi-a crescut orgoliul foarte mult şi chiar am
o energie foarte mare şi ceva foarte special, mi-a crescut puterea
energetică a mâinilor foarte mult. Parcă îmi exprim voinţa cu ajutorul lor.

Răspunde Cirys: 24/07/2015 LA 10:39 AM

Din câte am observat eu, tendința către violență îşi are rădăcina în
acumularea de frustrări. Probabil că acestea se resimt mai intens, după
aceste zile de reţinere de la mâncare, şi probabil se trezesc sau se
amplifică cele adormite. Orgoliul poate crește ocazional la ieșirea din
post: arătăm mai bine şi ne simțim mai puternici datorită acestei reuşite.
Bucură-te de vitalitatea de care beneficiezi şi canalizeaz-o spre ceva
constructiv. Iubește-te pe tine însăţi exact aşa cum eşti în acest moment!

Răspunde C.D.: 24/07/2015 LA 9:36 PM

Mulţumesc pentru răspuns, Cirys! Eu nu sunt lămurită de ce
veganii nu se îngrașă, oricâte legume sau fructe crude ar mânca. Dacă
mănânci mult, cred că te îngrași chiar şi cu mâncare vegană. Nu pricep
de ce nu reușesc să slăbesc, nici cu post negru şi nici cu altceva.
……………………

Corina - 20/09/2015 LA 10:19 AM

Bună! Am început postul negru de ieri. Simt nevoia să mă detoxific.
Organismul meu a luat-o razna. Mă simt mereu balonată indiferent ce
mănânc. Mă doare tot corpul, pielea mi-e plină de coșuri, nu pot dormi
noaptea şi sunt mereu anxioasă. Am căutat să-mi găsesc alinarea în
dulciuri. Preferam să nu mănânc mâncare şi să mănânc dulciuri, doar
pentru a-mi induce stări de relaxare. Bineînţeles c-au fost doar pe
moment. Am ajuns la capătul puterilor. Am început să iau în greutate, să
fiu frustrată de kilogramele în plus şi să nu-mi mai doresc să ies din
casă. Vreau să iau atitudine şi să nu-mi mai bat joc de corpul meu cu
alimente de proastă calitate. Sunt conștientă că organismul meu e plin
de toxine şi ceea ce am de făcut e să-i dau un restart. Am 66,4kg şi
275
1.68cm. Am băut cam 1,5 litri de apă, am avut niște stări de vomă pe
parcursul zilei şi dureri de cap spre seară. Vă scriu diseară pentru ziua
de azi.
……………………

MIHAELA - 21/10/2015 LA 10:49 PM

Salut! Sunt Mihaela! Am un 1.65 cm şi 89 kg. Fumez şi am nevoie
de încurajări să încep postul negru. Am ţinut o dată 20 zile şi încă o dată
30 zile cu apă şi 10 zile cu sucuri naturale. A fost minunat, dar acum nu
pot depăși ziua a patra. Help

Răspunde Cirys: 22/10/2015 LA 9:40 AM

Ești deja expertă în post, Mihaela. Este un pic ciudat pentru mine
că nu poţi depăşi ziua a 4-a, dar fiecare este altfel construit. Eu dacă trec
de tentațiile primei zile, de foamea din a 2-a zi şi de starea proastă din a
3-a zi, ziua a 4-a este, ca să zic aşa, ‖ziua eliberării‖. Sugestia mea ar fi
să începi cu sucuri şi să nu pui nici un fel de presiune pe tine, ca din ziua
X să treci doar pe apă. Pur şi simplu, la un moment dat, vei constata că
sucurile sunt prea concentrate şi vei simți nevoia să le diluezi tot mai
mult până ajungi pe apă. Acordă-ți permisiunea ca, în zilele de mix suc-
apă, să te întorci, oricând vrei, din nou, pe sucuri nediluate fără nici un
regret. Pur şi simplu, vei începe postul doar cu apă numai atunci când
vei simți că acesta îţi priește. Dacă nu, un post cu sucuri este îndeajuns
de bun.
……………………

Leni - 27/10/2015 LA 5:41 PM

Eu am mai ţinut 7 zile post (cel mai lung) cu program normal de
lucru, fără probleme. Nu ştiu după aceea ce reacții o să am. Dar, după
experiența mea de 7 zile, am tras concluzia că acest post este
comparabil cu cura Breuss, adică cu 500 ml suc diluat (morcovi, ţelină,
sfeclă roșie), ca şi dificultate. Ori eu, cura Breuss, am ținut-o 42 de zile
cu mers la servici în fiecare zi.
……………………

Bianca - 10/11/2015 LA 1:42 AM

Bună tuturor! Astăzi este prima zi de post negru (luni 09 Noiembrie
2015) şi mă simt chiar foarte bine. Nu am avut dureri de cap, ca altă
dată, sau acea stare de moleșeală, care îmi dicta să renunţ şi să o iau
de la capăt ziua următoare. De obicei, dacă reușesc să trec de prima zi,
nu mai am probleme. Poate doar puţin în ziua 3-a, când poftesc la
diferite mâncăruri, pe care înainte nici nu le mâncam sau am observat
că, de obicei, în ziua 3-a, seara, visez că mănânc şi că îmi întrerup
276
postul, ceea ce mă trezește brusc. Acum este ora 00.31 şi este practic a
doua zi de post (Marți). Mi-am propus să țin un post de 49 de zile. Ţin să
menţionez că nu sunt la primul post de genul acesta. Am mai ţinut (un
post de 3 zile - primul din viața mea, două a câte cinci zile, unul de 14
zile, şi cel mai lung de 21 de zile.) Am pornit postul de la 52 de Kg la
1,64 m. Încă nu m-am cântărit, probabil o voi face la sfârșit de
săptămână, ținând cont că nu fac asta pentru a slăbi neapărat, ci pentru
a-mi limpezi mintea. În ultimul an, am suferit de anxietate şi depresie şi
sper ca această metodă de „curățare‖ mă va ajuta. Într-adevăr, câteva kg
în minus nu strică, ținând cont că am avut şi 68 de kg, fapt care mi-a
cauzat o mare parte din anxietate. În fine, prima zi a decurs bine, fără
mari bătăi de cap. Acum, este deja ziua a 2-a, ținând cont de ora târzie –
00.39, deci, ne auzim şi, succes celor care încă ţin post sau vor să
înceapă!
……………………

Livia - 18/11/2015 LA 12:13 AM

Bună tuturor! Am o stare groaznică de nemulțumire. Mă simt
nedemnă de mine. Am început postul de luni 16.11.15. A mers totul bine
până acum la acest moment, până când a venit frățiorul cel mic şi mi-a
propus niște biscuiţi, pe care nu i-am putut refuza, deşi rezultatele şi
schimbările se observau deja. Sfatul meu cel mai bun este că, dacă ați
început un post, să nu vă lăsați până nu vă atingeți obiectivul propus.
Atunci vă veți simți cei mai puternici şi mulțumiți de voi, însă eu nu
renunţ. Continui de mâine mai departe. Nu mă las, vreau să-mi ating
obiectivul meu de 18-21 zile. Revin mâine neapărat.
……………………

Daniela - 04/01/2016 LA 4:04 PM

Bună! Nu am o relație grozavă cu kilogramele. Ieri, după ce am
„răsfoit‖ acest blog, pe care tocmai l-am descoperit, fiind în căutare de
informaţii despre postul cu apă, am citit destul de multe postări. Ce
doresc să împărtășesc este faptul că nu întâmplător „suferim‖ de
creșterea în greutate. Mai întâi sunt obiceiurile alimentare, absolut
eronate, cu care suntem educați şi cu care ne educăm copiii. Apoi să nu
uităm că, la fel ca şi în cazul altor dependențe, vorbim acum despre un
fumător, un alcoolic, un jucător, şi în actul alimentării se creează o
dependență, în care găsim alinarea, bucuria, satisfacția ce ne lipsesc din
alte zone ale vieții noastre. În realitate este o fugă de noi înșine. Este
clar că, indiferent cât timp îţi propui să ții postul, nu va fi eficient pentru
slăbit, dacă, pe termen lung, te vei întoarce la aceleași obiceiuri. Începi
postul plecând de la aceeaşi greutate ca şi rândul trecut, când ai încercat
această alternativă. Postul are o semnificație spirituală şi nu trebuie ca
277
acesta să devină unicul mijloc pentru a obține un rezultat de anvergură şi
stabil. În condițiile în care percepi atât de acut suferința, mai ales când
mai sunt încă 2/3 din prima zi de parcurs, te vei încărca de frustrări şi
furie, care vor exploda la puţin timp după ce ieși din post, dacă nu ai o
strategie pe termen nedeterminat – adică să ai hotărârea de a trăi diferit.
Am văzut o mulțime de postări interesante, în care diverse persoane se
decid să se postească în zilele de post, sau măcar o zi de post complet
săptămânal, cu condiția ca în restul timpului sa se mănânce cumpătat.
Sau poţi lua decizii în legătură cu cantitatea de mâncare şi de băutură,
de conținutul meselor. Sunt convinsă că știi exact ce şi cum este bine să
faci, pentru că, probabil, de mult timp te îngrijorează şi te rănește acest
aspect, aşa cum mi se întâmplă şi mie. Eu cred, dacă îmi permiţi să fac o
presupunere, că sunt cauze ascunse care îţi determină atitudinea şi
neputința. Sunt convinsă ca ai voinţă, dacă poţi să nu mănânci deloc
câteva zile. Nu este atât de ușor. Sunt foarte mulți, şi pe aici, care și-au
declarat intenţiile, dar au eșuat dinainte sa înceapă. Ai reuşit să
depășești perioada cea mai dificilă, ai să reuşeşti şi de această dată.
Important este să ştii ce îţi dorești de fapt? În afara persoanelor care se
îngrașă într-o perioada scurtă – de concediu sau sărbători şi care pot
scăpa cu relativă ușurință de kg în plus prin ceva mai multă mișcare şi o
atenție mărită la întocmirea meniu-ului, noi, cei care purtăm de ani de
zile povara asta în spate, avem nevoie să abordăm diferit acest aspect.
Iartă-mă că mi-am permis să îţi scriu atât de mult. O spun atât pentru că
am aceasta experiență, ci şi pentru că am soluțiile (ca şi tine de altfel)
deja de mai bine de un an, precum şi capacitatea de a le pune în
aplicare, dar am evitat sa le aplic. Abia acum am înțeles că am nevoie să
vindec anumite răni, pe care le-am ignorat, pe care nu am dorit să le
accept, dar care iată, mă blochează. Prin postul negru, doresc să fac
o schimbare a percepției asupra mea şi asupra vieții şi îl voi opri în
momentul în care această schimbare este încheiată. Nu îl percep ca
pe un colac de salvare, nici ca pe o soluție, nici ca o pedeapsă, ci ca
o cale prin care să accesez mai uşor stări de conștiență extinsa,
prin care să iau contact cu mine, să îmi ofer iubire necondiţionată.
Cu siguranță, la încheierea postului, voi găsi drumul pe care îl voi urma
în mod asumat, responsabil, cu linişte până nu voi găsi o altă cale mai
bună, pentru tot restul vieții. Nu disperarea trebuie să ne împingă să
luăm decizii importante, ci conştientizarea profundă a nevoilor noastre.
Disperarea poate da energia de a lua o decizie şi este utilă, dar mai mult
decât atât, este necesar să ne oferim mai multă atenție şi dedicare, nu
pe o perioadă scurtă de timp, ci având în vedere întreaga viaţă. Numai
bine şi mult succes!

Răspunde Silvia: 04/01/2016 LA 5:04 PM

278
 Daniela, prin umila experiență, pe care am acumulat-o în urma a
două posturi de 15 zile, îţi pot spune că răspunsul, pe care îl aștepți tu,
nu cred că va veni la sfârșitul postului. La mine, în afara faptului că nu
am mai „putut‖ consuma carne, marile schimbări şi anumite concretizări
au apărut după mai bine de 6 luni de la ultimul post. Poate nu am postit
eu suficient de mult încât să ajung la „încheierea schimbării‖ aşa cum o
numești tu. Îţi doresc multă putere şi determinare!

Răspunde Daniela: 04/01/2016 LA 5:47 PM

Bună Silvia, îţi mulţumesc. Nu am nechibzuința de a crede că voi
primi un răspuns final, la încheierea postului, sper să nu am nici
înfumurarea de a mă aştepta la mari miracole. De aceea nici nu mi-am
stabilit un termen, pentru că nu ştiu ce înseamnă un post lung şi de
aceea am fost încântată să aflu că există oameni care au experiența şi
care îmi pot oferi îndrumarea lor. În schimb simt că am nevoie de
această purificare, pentru a mă cunoaşte mai bine, şi atunci când nu te
mai ascunzi în spatele unor concepte şi al unor obiceiuri, cu siguranță
ești mai adevărat. Am răbdare să trăiesc această experiență şi, evident,
vă voi împărtăşi rezultatele pașilor pe care îi fac. Am multe lucruri de
aflat de la voi, aspecte tehnice, dacă vrei. De altfel, în afară de fiica mea
cea mare, numai aici se știe despre decizia mea. Când m-am referit la
încheierea schimbării, am avut în cap un aspect particular al atitudinii
mele, un prim pas, dintr-un drum al cărui capăt nu îl cunosc. Cu
siguranță voi primi un semn. Ulterior am explicat mai bine. Îţi sunt
recunoscătoare pentru timpul şi înțelepciunea ta. Cu drag, Daniela
……………………

ROMAN FLORIN - 19/07/2018 LA 8:06 AM

Bună! De azi vreau să țin 7 zile de post negru din motive pur
spirituale, am mai ţinut de câteva ori 7 zile, 10 zile şi maxim am ţinut 12
zile anul trecut. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să pot ține şi acuma cele
7 zile de post negru.

Răspunde Cirys: 26/07/2018 LA 5:34 PM

Roman Florin, felicitări pentru decizie. Este mai greu să decidem
să ținem un post din motive spirituale. Motivația este principalul ajutor
în orice act pe care îl întreprindem. Rezultatele evident apar şi pe
tărâm fizic. Mult succes!

279
ZIUA A II-A

Cirys - 23/03/2010 LA 11:55 PM

23 martie 2010
Energie: O zi ocupată, dar din nou acea senzație de uşor şi
energie m-a însoţit peste tot. Am plecat la somn la ora obişnuită.
Activitate fizică: deşi nu am mers pe jos, mare parte din zi am stat în
picioare cu diverse treburi. Greutate: 69,2kg. Consum de apă: din nou
mi-a fost sete, dar nu puteam bea decât cu înghițituri mici. Am consumat
1,5l. Stare emoțională: pozitivă. Încă nu am devenit irascibilă. Amintesc
mereu pentru că starea acesta mă caracteriza în post. Am reuşit până
acum să alung gândurile negative de orice fel şi cred că asta ajută mult
la dorinţa de a continua. Inconveniente (e cam mult spus): limba
încărcată, albă, ceva mișcări interne în zona ficat-bila, uneori însoțite de
sunete, la un moment dat, chiar mi-a pulsat un pic zona, ca atunci când ți
se zbate un ochi. Din nou m-a usturat gâtul, cu senzația de uscăciune.
Aşa pățesc mereu, nu ştiu de ce. Alte observaţii: întotdeauna seara, în
ziua a 2-a aveam o stare de ‖slow‖, corpul îmi era ca de plumb şi tot ce
făceam era cu foarte mare greutate şi încetineală. Încă nu am simţit
starea aceea, deşi ar cam fi momentul ei, acum, seara târziu. Încă mă
concentrez uşor la citit şi scris însă constat ca a intervenit o oarecare
nepăsare față de anumite lucruri concrete, de exemplu ce am de făcut
pentru mâine.
……………………

Ioana - 28/07/2010 LA 1:00 AM

O zi de chin! Energie: 0. Am rămas șocată că am reuşit să mă țin
pe picioare 8 ore la muncă. Oricine mă privea, mă întreba: Ce e cu tine?
Dacă nu ar fi avut o privire șocată pe față m-aș fi simţit flatată. La servici
nu prea reușeam să țin nimic în mână, chiar şi cana de cafea devenise
grea. Am dormit ca valiza în gară, căci aşa dorm eu de obicei. Stare
emoțională: greu de descris, practic calmă, căci nu am avut energie să
mă enervez. Detașată de tot şi toate (a fost super cool!). Pe la 2pm am
jurat că mănânc! Nu mai puteam. Mă bufnea plânsul de foame şi
mâncarea se perinda prin fața mea. Am rezistat, dar apoi m-am simţit
foarte rău. Greutate: 71 kg. Consum de apă: am încercat să nu beau
mult, dar când mă lua senzația de rău am început să beau mai mult, din
nou peste 3 litri. Inconveniente: Dureri ascuțite în urechea stângă,
dureri în degetele de la piciorul drept, durere în zona rinichilor. Ştiu că
exagerez cu apă, dar nu mă pot abține, mi-e sete rău. Mi s-a spus că îmi
miroase respirația, limba o am foarte încărcată şi gâtul mi-e uscat. În

280
plus, strănut des. La ora 5 pm, pentru că mă simţeam foarte rău, am luat
o jumătate de pahar de suc de portocale. După o oră mi-am revenit
complet. Ştiu că am fost o lașă dar eram cât pe ce sa renunţ de foame.
După aceea m-am simţit atât de bine, încât am putut să îi gătesc soțului
cina şi să stau cu el până a mâncat, fără ca măcar să gust! Sper ca
mâine să mă simt mai bine. Problema mea este că serviciul mă solicită
fizic, sunt infirmieră, ceea ce e cam nasol. Am mai simţit amețeală,
senzație de leșin, moleșeală şi sunt vlăguită.

Răspunde Cirys: 28/07/2010 LA 3:37 PM

Felicitări Ioana pentru zilele reuşite! Ai descris foarte frumos şi
minuțios. Din punctul meu de vedere ziua 2 este cea mai grea, iar
simptomele cele mai neplăcute apar în aceeaşi perioadă: zilele 2-3.
Dacă treci de ele, îţi va părea rău să întrerupi postul chiar şi numai
amintindu-ți de această perioadă dificilă. Simptomele de adaptare a
corpului la starea de post sunt cu atât mai dure cu cât mai rar au fost
ținute astfel de posturi, în cazul tău deloc. Nu te descuraja pentru acel
pahar de suc. Atenție totuşi la problema cu anemia!
……………………

Emanuel - 28/10/2010 LA 10:53 PM

Mă doare rău spatele, în partea de jos. E foarte deranjant. Nu
ştiu dacă o să pot dormi la noapte.
……………………

Cirys - 27/09/2011 LA 6:27 PM

O zi aproape identică cu prima. Dimineața din nou tranzit. Am făcut
un masaj abdominal, special pentru acest scop, sperând să elimin
ultimele resturi. Zgomote prin intestine în a 2-a parte a zilei. Mici
înțepături la inimă, pe la prânz. Mi se întâmplau şi înainte de post, aşa că
nimic nou. Mersul pe jos (1h) şi comunicarea nu m-au obosit, însă am
constatat o oarecare încetineală la ambele. Am evitat gătitul, însă, pe
seara, deja eram imună la a sta lângă o persoană care mănâncă.
Tonusul zilei a fost cam de 90% față de cel al unei zile cu mâncare. Am
băut 1,5 litri apă. Greutate: 71,4 kg (800g).
……………………

Elena - 28/02/2012 LA 8:02 PM

În prima zi, înainte de culcare, acțiune ce s-a întâmplat mult mai
repede decât în zilele cu mâncat, la ora 22:00, am stat în poziția șezut şi
a început să mă doară partea de jos a spatelui (lower back) şi o serie de
mici înțepături în partea dreaptă a taliei. Din cauza somnolenței, am
decis că e vremea să dorm mult mai repede decât de obicei şi o dată cu
281
întinsul în pat şi durerile au încetat. Apa: 0,5 litri. Nu am putut mai mult.
Adevărul e că ieri m-am cam forțat să beau 1 L. În perioada de hrănire
beau apă, însă niciodată nu număr paharele sau litri. Acum, în post,
citind cartea domnului Shelton –―The hygienic system-vol. III Fasting and
Sun-bathing‖, cred că este mai bine să aştept, să îmi apară setea
naturală pentru acel minim de 0,5 litri, ca şi astăzi. Astfel nu îmi voi pune
rinichii la prea multă muncă. Urina a fost de culoare destul de închisă şi
avea un miros puternic. Energie: merg pe jos la facultate (ar fi culmea să
mă duc cu altceva, deoarece stau la cinci minute de ea), însă, astăzi, a
fost un du-te-vino, pentru că anumite cursuri nu s-au ţinut şi am fost
cumva îmbiată să revin acasă, să mă odihnesc pentru 2 h în pat, în loc
să stau cu ceilalți colegi. Inconveniente: De dimineață, în ziua a doua, nu
am avut parte de amețeală la ridicatul brusc din pat, însă obişnuiesc ca
primul lucru după trezire să fie deschisul geamului pentru aerisire. Am
inspirat de câteva ori adânc în piept şi, dintr-o dată, am simţit o ușoară
amețeală. De fapt mi-am simţit pentru câteva secunde capul nițel mai
greu, simptom acompaniat de câteva bătăi mai rapide ale inimii. Țin să
menţionez că acest episod a durat maxim un minut. Inima mi-a mai bătut
azi mai repede, mai spre seară. Când stau întinsă în pat simt că-mi
pulsează mușchii picioarelor. Cred că aşa este, sper să nu fi scris o
prostie, însă asta simt - câteva momente şi un fel de febră musculară în
partea din față a gleznei. Poate acest ultim lucru se datorează şi faptului
că în prima zi am avut picioarele înghețate. Am suferit şi ieri şi azi de frig,
însă numai atunci când stau la orizontală, deşi recunosc faptul că pățesc
aceasta şi când stau în fața laptop-ului. Concentrarea este încă normală,
iar din punct de vedere a stării emoționale o duc bine. Am avut perioade
în care am experimentat un soi de detașare - mi s-a părut de-a dreptul
REVIGORANT. Am avut expectoraţie şi tuse (ca şi cum aș fi avut gripă)
şi mi-a curs nasul. Nu am pofte, am senzația că nici nu există mâncare,
limba pe margini este roșu-roz, însă, în mare parte, parcă are un strat
mai alburos (aceasta înseamnă limba încărcată?)

Răspunde Cirys: 28/02/2012 LA 8:36 PM

Da Elena, stratul acela albicios înseamnă limba încărcată.
Examineaz-o şi în zilele ce urmează şi ai să observi că stratul se
mărește şi se intensifică în culoare. Acum ești mai sensibilă şi aerul
inspirat-expirat adânc, un pic în grabă probabil, te-a afectat dându-ți
acele ameţeli, dar să știi că în cazul în care se inspiră profund şi
oarecum grăbit, de mai multe ori consecutiv, efectul este același şi când
se consumă mâncare, indiferent de care. Succes în continuare!
……………………

Iulia - 28/05/2012 LA 7:42 PM

282
 Am revenit. A trecut şi cea de`a doua zi. Astăzi a fost o zi plină de
alergat dintr-un loc în altul. Am fumat 2 ţigări şi am ținut-o doar pe
apă. Mă simt foarte energică. Tenul arată din ce în ce mai bine (de
obicei, pielea e cea care dă primele semne în ceea ce priveşte
alimentația şi stilul de viață). Pornesc încrezătoare spre cea de-a treia zi.
……………………

Yoyo - 31/08/2012 LA 9:28 AM

Neața bună! M-am trezit şi m-am urcat direct pe cântar. Minus un
kg. Ştiu că-i doar apa din corp, dar măcar aşa mă motivează. Ziua de ieri
a trecut bine, nu mă aşteptam, doar o mică durere de cap spre seară.
Cred că am băut vreo 4 litri de apă, eu, care normal, nu beau decât
foarte puțin. În dimineața asta m-am trezit cu amar în gură. De ce oare?
Aş vrea să vă întreb, dacă să folosesc pasta de dinți. Voi cum aţi făcut?
Ieri a fost bine, dar azi am un miros neplăcut după mine. O să ies azi să
fac un tur. În casă sunt multe ispite. Şi afară sunt, dar măcar nu-s intime,
ca frigiderul. În rest toate bune deocamdată. Curaj la toţi şi post uşor!
31/08/2012 LA 4:24 PM
Vai! Ce foame îmi este! Ieri nu am simţit nimic, dar azi aş mânca şi
carton. Şi nici apă nu am simţit nevoia să beau, ca ieri. Am reuşit să
beau abia un litru. Nu mă pot forța, căci am senzație de vomă. Limba e
încărcată. La un moment dat, am ieșit la o plimbare, cam de o oră, şi mi-
au amorțit 3 degete de la piciorul drept. M-a ţinut aşa mult timp. De ce
oare? Încă un pic şi vine seara. Of! Abia aştept să mă bag în pat.

Răspunde Cirys: 31/08/2012 LA 9:21 PM

Yoyo, şi eu am pățit aşa ceva, la degetele unei mâini, dar după
încheierea postului. Nu am încă vreo posibilă explicație, mai caut şi te
anunț, dacă găsesc ceva.
……………………

Treizecisidoi - 02/11/2012 LA 1:33 PM

Bună, am descoperit recent blogul tău şi mi-a răspuns la o mulțime
de întrebări legate de post şi nu numai. Felicitări pentru toată munca de
aici! Eu sunt în ziua a 2-a de post cu apă, transpir intens şi am gura şi
limba încărcate rău. Tot azi mă gândeam şi la o clismă, dar nu ştiu cu
ce? Am mai ţinut mini-posturi înainte, dar mai mult de 3 zile nu am reuşit.
Acum mi-am propus minim 5, maxim 7. Să vedem. Am buzele crăpate,
deşi beau în jur de 3l de apă pe zi. De ieri până azi, am slăbit 1500g pe
cântarul pe care mă cântăresc de când lumea. Aşa de multă apă să
rețină corpul meu? Am pornit de la 51,3, iar azi am 49,8kg.

Răspunde Cirys: 02/11/2012 LA 10:48 PM

283
 Îmi pare bine că ți-a fost de folos ceea ce ai găsit aici pe blog.
Dacă ții neapărat să îţi faci clismă, părerea mea este că cea mai potrivită
în postul cu apă este bineînţeles o clismă cu apă simplă.

Răspunde treizecisidoi: 03/11/2012 LA 1:13 AM

Am făcut clisma până la urma, doar cu apă. Problema e că nu am
eliminat tot după aceea. Aveam senzația de a mai merge la baie. Îmi
simțeam apa în intestine, dar nu am eliminat-o pe toată. Sper să se
înțeleagă ce vreau să zic, să nu fiu penibilă. Cântarul îmi arată de atunci
50 de kg, plus că sunt foarte balonată. Eu sunt lacto-vegetariană de 12
ani, poate şi mai mult, dar de când am fost însărcinată am rămas cu
unele pofte pentru chestiile nesănătoase gen chipsuri, prăjituri sau
ciocolată, pe care înainte nu le consumam, decât foarte rar, şi simt acum
o nevoie imperioasă să-mi purific corpul şi să scap de chestiile astea atât
de nesănătoase. Postul negru mi se pare cea mai bună soluție până
acum. E ca şi cum aș da un restart organismului, pe care de 3 ani îl tot
chinui cu porcării.

Răspunde Cirys: 04/11/2012 LA 1:04 PM

Dacă corpul tău a reținut acea apă înseamnă că avea nevoie de ea
pentru ceva, cel mai probabil pentru o curățare mai profundă a
intestinului gros. Dacă nu o reținea din clisma respectivă, probabil că ar fi
reținut-o din apă băută. În timp o va elimina, fără doar şi poate. Este o
stare tranzitorie care, chiar dacă este dezamăgitoare momentan, are o
finalitate pozitivă bine ţintită. Succes în continuare cu postul şi cu lăsarea
obiceiurilor nesănătoase, după revenire!
……………………

Aurelian - 03/11/2012 LA 1:55 PM

Sunt în a doua zi de post şi am făcut puţină mișcare dimineața. Nu
simt nevoia de mâncare absolut deloc. Ieri seara, în prima zi, am avut o
senzație ușoară că aș vrea să mănânc, dar mi-a trecut repede. M-am
trezit astă noapte cu o țiuială în urechi, care cred că a durat aproape un
minut, două. În rest, nici un alt efect advers. Precizez că seara beau câte
un ceai, în rest doar apă plată. Am auzit totuşi că e mai bun consumul de
apă distilată pentru eliminarea toxinelor. Sănătate şi fericire tuturor!

Răspunde Cirys: 04/11/2012 LA 1:12 PM

Bun venit, Aurelian! Mă bucur că mai scriu şi persoane de sex
masculin câte o mărturie despre experiența legată de postul negru.
Referitor la apa distilată, ce îţi pot spune din cercetarea mea asupra
subiectului este că, ar fi optim ca, dacă este folosită, apa distilată să fie
consumată doar după ce se avansează în post (de la 3 săptămâni în
284
sus). În acest fel simptomele de detoxifiere sunt mai line şi mai uşor de
suportat de către organism.
……………………

Alina - 14/12/2012 LA 8:50 PM

Bună seara. Sunt nouă printre voi, dar suficient de familiarizată,
după ce am citit tot ce ați scris voi aici. Sincer vă admir mult pe toţi cei
care au reuşit lupta asta dificilă cu poftele şi tentațiile, dar în primul rând
cu sine. Am ajuns aici, nu din întâmplare, ci din necesitatea de a găsi
ceea ce caut. Eu vreau să țin post negru, măcar 2 săptămâni. Am mai
avut câteva încercări, dar am rezistat maxim 4 zile. Comentariile voastre
m-au motivat mult, dar totuşi mi-e frică să nu cedez iar. Am impresia că
nu e real să reziști doar cu apă peste 14 zile, cu toate că acest gând e
mai mult doar o dovadă de lașitate a rațiunii mele. Vă rog ajutați-mă şi pe
mine să dau START postului negru chiar de mâine (15.12.2012)! Cu voi
alături mi-ar fi mai ușor!

Răspunde Cirys: 15/12/2012 LA 9:08 PM

Bun venit, Alina! Ce pot să spun este că, pentru mine, cel mai
bun mod de a înfrunta eventualitatea unei cedări este acela de a nu-
mi face planuri în privința numărului de zile şi de a lua fiecare zi la
vremea ei. Încearcă să trăiești postul cât mai ancorată în clipa
prezentă, alungă orice gând referitor la orele ce urmează sau la ziua
ce urmează atunci când te afli în postul cu apă. Succes!
……………………

Anna_k - 27/01/2013 LA 2:18 PM

Azi am intrat în a doua mea zi de post negru şi mă simt acceptabil.
Ca şi simptome am senzație moderată de foame, care dispare spre a
doua parte a zilei, uscăciune a gâtului şi traheii, gust ciudat în gură şi pe
limbă şi ușoară amețeală, care nu e persistentă. Dorm foarte bine
noaptea. Înainte nu mă puteam odihni, dacă eram nemâncată. Acum e
culmea că adorm repede şi mă odihnesc bine. Cel mai greu îmi e cu
poftele. Visez inclusiv alimente, pe care în mod normal nu le-aș mânca.
Încerc să-mi spun că e doar o etapa benefică pentru mine, care va trece
şi mă voi bucura de ceea ce am reuşit, că nu are rost să fiu slabă în fața
tentațiilor. E greu când gătesc pentru cel mic, dar mă ţin pe poziții. Iniţial
aș fi vrut să țin două săptămâni postul, dar dacă pot, merg până la trei
săptămâni sau chiar mai mult!

Răspunde Cirys: 27/01/2013 LA 2:46 PM

Anna_k, uscăciunea, despre care spui, este semnul unei
insuficiente hidratări. Știu că fără mâncare setea e aproape inexistentă,
285
mai ales în anotimpul rece, dar trebuie să faci un efort şi să bei mai
multă apă decât în ziua anterioară. Apoi, în timp, o să te înveți cu postul
şi o să-ţi dai seama singură, după simptome, când e nevoie de apă. Cu
gândurile te lupți cel mai bine atunci când nu „stai de vorbă” cu ele.
Aceasta este valabil în orice domeniu, nu numai în fața tentațiilor
culinare. Alungă-le din start altfel, cu cât te adâncești mai mult în
ele, cu atâta suferi mai mult. Chiar dacă nu te vor face să renunţi la
post, îl îngreunează. Zile de post cât mai ușoare şi cu mult folos!
……………………

Daniel - 10/02/2013 LA 11:09 AM

Ieri, a doua zi, a fost o zi destul de stabilă. Cu toate acestea am
suferit puţin de frig, dar, în opoziție, am experimentat şi perioade de
fierbințeală, mai ales pe zona spatelui. Am făcut o plimbare, din păcate
nu prea lungă. Spun din păcate, pentru că simt că îmi prinde bine acest
gen de plimbări. Ieri am încercat să lucrez ceva (am de citit niște
articole), dar nu am putut să mă adun foarte bine şi să mă concentrez.
Mi-am propus să citesc trei ore, dar nu am reuşit mai mult de 45 de
minute. În continuare slăbesc mult prea mult. Acum, a treia zi, dimineața
am deja 87,9 kg şi am plecat de la 91 kg, la o înălţime de 191 cm. Din
câte ştiu eu, normal e să slăbești în jur de 500 g/zi. Rămâne de văzut
cum o să se desfășoare lucrurile. Am experimentat şi încă sunt prezente
durerile la nivelul genunchilor. Știu că am genunchi mai slabi, mai ales
datorită sporturilor, pe care le fac, în combinație cu o dezvoltare fizică
mai slabă a acestora. În cazul acesta nu ştiu dacă aceste dureri sunt
neapărat un lucru bun, dar deocamdată nu sunt insuportabile sau ceva
de genul acesta. Astăzi o să vreau să fac şi o clismă cu ceai de
rostopască. Rămâne de văzut dacă o să găsesc un irigator, având în
vedere că e duminică. Am de gând să repet clismele la două zile cu câte
2 litri de ceai. Ieri, şi datorită acestui site, am luat decizia să postesc 21
de zile. Singurul impediment ar fi scăderea în greutate. Am spus că nu
vreau sa scad sub 80kg, deoarece o să-mi ia mult timp să-mi refac
greutatea normală (aprox. 86-88kg). Rămâne de văzut cât de drastic o
să slăbesc. Nu am pomenit nimic legat de foame. Foamea e ceva ce
dispare în „background‖ şi apare rareori la suprafață, mai ales când simt
diferite mirosuri. Cel puţin la mine, aşa e. Nu mă deranjează neapărat
foamea cât o slăbiciune pe care o simt în corp, slăbiciune ce-mi dă o
anumită lentoare. Ieri, am experimentat, în urma unei discuții mai
încărcate emoțional, anumite stări de greață şi slăbiciune, dar au fost de
scurtă durată. Ies la o plimbare. Ne auzim pe mâine.

Răspunde Cirys: 10/02/2013 LA 6:46 PM

286
 Bun venit, Daniel! Este minunat că te auto-observi mai mult decât
din punct de vedere fizic şi ne spui şi nouă ceea ce simți. Auto-
cunoașterea în timpul postului negru face deseori mai mulţi pași în
câteva zile decât în ani trăiţi în mod obişnuit. Un post neispitit îţi urez şi
te aşteptăm cu veşti noi!

Răspunde Daniel: 12/02/2013 LA 1:12 PM

Aș dori să-ți mulţumesc pentru acest blog. Pe mine unul mă ajută
prin faptul că nu mă simt singur. Prin practicile de tip spiritual (aici includ
şi postul negru) de multe ori ajung să mă simt ca fiind un deviat, un
neadaptat social, chiar şi printre cei care sunt preocupați de latura
spirituală. Cu toate că mulţi (multe), prezenți pe acest site, țin post doar
pentru a slăbi, totuşi am găsit aici şi oameni care au o altă perspectivă
asupra postului. E frumos că ai reuşit să aduni aici oameni care sunt
interesaţi de un subiect care, de multe ori, nu e văzut cu ochi buni la
nivel social. Mulţumesc!
……………………

Cristina - 26/03/2013 LA 9:10 PM

În a doua zi mi-a fost chiar foarte bine. Am avut activitate: am
spălat şi am făcut curățenie în toată casa. În jurul orei 16 m-a luat o
durere cruntă de spate, care persistă şi acum. Pe lângă asta nu suport
niciun miros. Am şi o uşoară durere de cap. Soțul mânca semințe şi mă
scotea din minți. Nu suport ronțăitul.
……………………

Emma - 28/03/2013 LA 9:05 PM

Bună! Asta a fost a doua mea zi de post. Nici ieri, nici azi, nu mi-a
fost foame, iar stomacul nu m-a durut deloc. În schimb parcă îmi lipsea
ceva. As fi mâncat ceva, doar pentru că eram obişnuită să mănânc.
Parcă mă plictisesc, dacă nu mănânc. De dimineață m-am trezit foarte
amețită şi îmi era rău. Mă simțeam leșinată, am ieșit pe balcon, am băut
apă şi mi-am revenit. Aș vrea să ştiu dacă pot bea şi altceva decât apă?
Cred că am băut mai mult de un litru şi mi-a venit ideea să beau şi ceai.
Mi-am făcut 2 căni de ceai de mușețel, chiar mă simt mai bine să simt şi
alt gust în afară de apă. În schimb pierd mult timp, dorm, stau, mă simt
obosită şi nu am chef să învăț şi să scriu. Mă concentrez greu, parcă
sunt o legumă. Sper să îmi dispară stările astea. Eu, iniţial, când mă
gândeam să țin 2-3 zile de post, îmi imaginam că o să mor de foame, dar
cred că pot să țin mai mult. Astăzi am avut şi un test la mate. Mi-am
păstrat energia pentru el, m-am simţit calmă şi sigură pe mine. No stress.
Am făcut totul perfect. Lipsa asta de energie mă face să nu mă mai
stresez, să nu mă mai agit. Sunt într-o stare așa, de fericire. Nu am spus
287
nimănui că țin post negru. M-ar fi descurajat. O să revin peste o zi sau
două cu mai multe noutăţi.
……………………

Oana - 16/04/2013 LA 10:17 AM

Salut! De aseară am un val de energie, care nu ştiu sincer de unde
vine. Mă simt foarte trezită, foarte limpede la creier. Nu-mi vine să cred
cum mă simt. O să mai scriu oricum la sfârșitul zilei un alt mesaj ca să
spun clar totul, ce şi cum a fost cea de-a doua zi. Azi m-am cântărit şi, de
la 98 kg, am 96,5 kg. Ştiu că nu trebuie încă să mă bucur prea mult
pentru că aşa e la început, însă pentru mine începe să fie un record
faptul că mi-a răspuns corpul la o schimbare de alimentație, pentru că
până acum nu răspundea la nimic. Stagnam mereu la 98 kg. Putere
multă tuturor!

Răspunde Cirys: 16/04/2013 LA 5:09 PM

Oana, nu trebuie să te mire scăderea rapidă; dacă ai pornit de la
un surplus destul de mare față de greutatea optimă aşa se întâmplă, de
obicei, în astfel de cazuri. Nu este nimic rău în faptul că ai scăzut
considerabil sau că te simţi încă bine. Te-ai pregătit psihic pentru stări
mai grele, se pare. Aș zice să te aștepți şi la acestea, în special în zilele
3-4. Are un rol pozitiv considerabil şi pregătirea anterioară postului, faptul
că nu l-ai început abrupt. Psilyum puteai să-l iei, eventual, în perioada de
pregătire pentru post. Acum nu se mai poate, decât după ce vei face
revenirea din post cu sucuri. Post uşor în continuare!

Răspunde Oana: 16/04/2013 LA 2:05 PM

Nu știu, am tot citit, din comentariile pentru ziua a doua, despre
anumite stări şi senzații. Nu prea mă regăsesc nicăieri. Am un tonus
super, mă simt foarte activă, deşi nu fac mișcare/sport, dar în general,
am o stare de fericire. Să mă întreb dacă sunt ok? Nu știu. Parcă îmi
pare rău că nu simt ca toţi rău, amețeală, probabil spre ora 15h. Cam
aşa a fost şi ieri, puţină slăbiciune, dar nimic îngrijorător.
16/04/2013 LA 7:28 PM
Cirys, scuze, dar eu de abia acum am văzut mesajul tău.
Mulţumesc pentru răspuns. Da, aşa e, semințele de Psylium le-am luat
de vreo 3 săptămâni până acum. Mă bucur că îmi răspundeți la mesaj.
Mă simt super bine cu voi. Oricum site-ul este super. Eu, până acum,
eram numai pe site-urile americane, pentru că acolo mai găseam despre
water fasting sau juice fasting. De acolo m-am luat cu sucurile, şi am
ajuns să beau numai sucuri, în unele zile. Am observat că s-a schimbat
forma corpului, adică am pierdut din cm, dar nu neapărat kg. Am nevoie
de mult sprijin. Mulţumesc pentru că sunteți lângă mine!
288
16/04/2013 LA 9:24 PM
Ultimele informaţii pentru ziua a 2-a. Spre după amiază, mi-a fost
un pic foame, gâtul a fost uscat, limba încărcată. Am ieşit la plimbare şi a
fost super. Într-adevăr, aerul a fost un prieten bun azi. Am observat că
am pielea feței foarte fină. Aveam pe frunte niște puncte de grăsime mici,
care nu treceau deloc. Acum nu mai simt deloc foame, eu care mâncam
şi oalele numai să-mi mai astâmpăr cumva apetitul. Cu cât mâncam, cu
atât îmi era şi mai foame. Poate pare ciudat, însă la mine apetitul, sincer,
era o stare ca un fel de drog, de care pur şi simplu nu puteam scăpa.
Mai ales seara, era durere. Încă nu ştiu cât timp mai țin post. Aș vrea
săptămâna asta, dar nu ştiu încă clar. Vă pup! Pe mâine, pentru ziua a
3-a! Aşa să ne ajute Dumnezeu pe toți!!!
……………………

Simona - 09/05/2013 LA 10:23 PM

ZIUA 2 – 09.05.13 Energie: Nu pot spune că am simţit vreo
diferență față de ziua de ieri. Activitate fizică: O zi obişnuită de lucru, 8
ore la birou cu activitate intelectuală medie şi activitate fizică scăzută.
Greutate: 81,3 kg. Consum de apă: Nu am calculat, dar sunt sigură că
am băut 4 pahare de 300 ml şi pe acasă încă unul. Nu am depășit 2 L.
Stare emoțională: Sunt puţin depresivă, dar calmă. Sunt foarte
serioasă. Este ciudat, de regulă sunt cam agitată şi cam agresivă în
trafic, acum am mers ca pe „pilot automat‖. Inconveniente: Nu pot să
spun că am avut. Pe la ora 15, intestinele au făcut foarte puţin gălăgie şi
aveam o senzație de foame, cu certitudine din cauza obişnuinţei. M-am
uitat frumos la colegi cum mâncau şi chiar nu mi-a fost poftă deşi mi s-a
oferit. Tot încercam să mă scuz, ca să nu par plecată cu pluta. Dacă le-
aș fi spus că nu am mâncat de doua zile, probabil mi-ar fi spus că m-am
„defectat‖. Alte observații: Faptul că nu pot să mai beau cafea, mă face
ca, pe la ora 17, să mă apuce somnul şi să casc, deşi noaptea nu pot
dormi mai mult de 7 ore. De obicei sunt mai leneșă cu trezitul de
dimineață, dar am observat că de doua zile mă trezesc mult mai
devreme decât trebuie. Încă mă concentrez uşor la citit şi scris însă
constat că a intervenit o oarecare stare ușoară de euforie, de plutire în
neant, de dialoguri intense cu NIMIC. Îmi cam stă ‖mintea‖ în loc sau,
mai corect spus, nu mă gândesc la nimic. Nu am limba încărcată, dar pot
menţiona că, de dimineață, am avut un gust slab de fiere şi o discretă
amăreală. În ziua întâi am avut o puternică durere de cap, care m-a
trimis urgent la somn. Acesta după ce mi-am dat la nas cu puţin ulei
esențial de levănțică pentru a mă odihni în pace. Menţionez că, de
obicei, îmi dau cu ulei de levănțică la nas, la încheieturile mâinilor, în
spatele lobilor urechilor sau pe pernă. Este un ulei, care mă face să
dorm fără să mă mai trezesc în timpul nopții şi care, ca şi efect oarecum
289
nemulţumitor este că îmi stimulează subconștientul. Am o groază de vise
de toate felurile.
……………………

Dana H - 10/07/2013 LA 3:13 PM

Ziua a doua. Ei acum a început distracția. Dimineața, la trezire,
limba era încărcată. Oricum o aveam încărcată datorită unei candidoze
latente. Am făcut periajul dinților şi curățarea limbii, plus gargară cu apă
sărată. Am o uşoară senzație de slăbiciune, mișcări şi gândire oarecum
în reluare, frisoane moderate, arsură în piept (am făcut des pneumonii şi
viroze la viaţa mea şi cred că s-a reactivat curățarea zonei), durere de
sinusuri (am făcut şi sinuzită acum 3 ani şi am rămas oricum cu o
senzație de inflamare a lor), expectorație mucoasă, îmi curge nasul apos
şi arsură abdominală slabă, ca şi cum ar lucra ceva în intestine. După-
amiază: - puternic: greutate şi dureri în picioare (coapse şi gambe) ca şi
cum ceva ar lucra permanent în ele. - accentuat: gânditul şi mișcatul în
reluare; practic m-am pus pe canapea şi am citit de pe acest blog pentru
a mă informa. - moderat: senzație de arsură la stomac şi la încheietura
mâinii stângi (Am avut sensibilitate la ea, în trecut, pentru că am purtat
ceas cu curea metalică. De atunci am renunţat la ceas). - uşor spre
moderat: frisoane; durere de cap, mai bine zis de sinusuri. Spre seara: -
moderat: ameţeli, slăbiciune. M-am târât spre parc pentru o plimbare. Am
ajuns în parc cu bine, dar corpul făcea eforturi mari să se deplaseze şi
au apărut nişte palpitații. Am făcut jumătate de tură de parc (e un parc
mare) după care m-am așez şi am stat relaxată. Acasă am mers cu
mașina. A venit domnul meu să mă ia, pentru că mi se părea un efort
uriaș de a merge pe jos. Mi-am masat mușchii picioarelor şi erau moi.
Seara până dimineața: - pe la 20.30 m-am bag în pat cu frisoane; m-am
îmbrăcat gros şi mi-am pus şi plăpumioara pe mine. Am simţit agitație în
picioare. Ştiu că pare ciudat, dar picioarele mele nu-și găseau locul şi mă
întorceam de pe o parte pe alta. - moderat: a apărut greața şi nu-mi
găseam locul în pat. M-am ridicat în pat de la orizontală în semișezut. -
slab: senzație de arsură în gât (am scoase amigdalele). - psihic sunt
liniștită şi totul decurge parcă în reluare. Sunt detașată şi oarecum
indiferentă. - fizic: mă simt varză, ca la o răceală puternică şi cu zbaterile
aferente. Mi s-au accentuat mirosul şi auzul. Mi-am găsit locul cât de cât,
aşa semișezând, şi am adormit spre dimineață, apoi m-am trezit
transpirată, din cap până-n picioare, ca atunci când răceam. M-am trezit
dimineaţa, fără ceas, la ora obişnuită. Starea generală s-a ameliorat pe
un sfert. Greutatea: am slăbit în prima zi 500 g, iar în a doua zi 1,3 kg.
Cred că am intrat rapid în detoxifiere. Cele mai puternice sunt durerile de
sinusuri, amețeala, greața şi slăbiciunea generală. Nu pot strânge

290
pumnul şi practic mă târâi din pat până la baie. Ce e interesant e ca mă
simt ușoară şi grea în același timp. Cam atât pentru astăzi
……………………

PostIt - 29/08/2013 LA 3:34 PM

A doua zi a fost bine mersi. Când m-am trezit nu mi-am dat seama,
de la început, că n-am mâncat în ziua anterioară. Stomacul era liniștit,
aveam doar o oarecare stare de slăbiciune. Aparent, nici o modificare de
greutate – 98 kg, ca la start. În schimb a trebuit să mai strâng o gaură la
curea, deci ceva, ceva probabil s-a dus. În postul precedent de 9zile,
fiecare zi de post a însemnat în medie cam 1kg mai puțin. Mi s-a părut o
pierdere de greutate cam rapidă comparativ cu numărul de calorii
stocate în grăsimea corporală (7000Kcal/kg din câte știu). Probabil s-a
dus şi ceva apa. Este posibil ca acum metabolismul să fie mai eficient.
Am avut nefericitul contact olfactiv cu niște ouă fierte. Acum chiar şi
vederea unei salate, a unei roșii sau gândul la ele declanșează avalanșe
de salivă. Dar stomacul este doar puţin neliniștit, mai mult după ce beau
apă, şi nu am nici o senzație de foame acută. Am doar o mică stare de
slăbiciune, ca o mică oboseală, nu cine știe ce. A treia zi să vedem, dacă
se repetă senzația de „picioare de gumă‖. Obiectiv, starea mintală este
greu de evaluat pentru că iarăși, nu am dormit suficient, doar 6 ore, dar
per total, este bine.
……………………

Aryana Mela - 17/11/2013 LA 12:36 PM

Bună! Am reuşit să țin două zile de post. Menţionez că nu am ţinut
niciodată. Prima zi a fost ușoară, nici pofte, nici foame, doar o senzație
ciudată, parcă îmi bătea vântul în ochi. A 2-a zi a fost mai grea spre
seară, când poftele şi foamea au revenit. Am început acest post după o
masă copioasă, greșeala mea. Lucrul care m-a deranjat cel mai tare a
fost constipaţia. Nici ceaiul purgativ nu și-a făcut efectul, aşa că m-am
văzut nevoită sa trec pe sucuri o perioadă. Cirys, care e cea mai bună
metodă de curățare a colonului înainte de post? Mulţumesc anticipat!

Răspunde Cirys: 19/11/2013 LA 7:30 PM

Aryana Mela, după părerea mea, cea mai bună şi sănătoasă
metodă de curățare a colonului înainte de post este însăși etapa de
pregătire a acestuia. Ideal este ca înainte de post câteva zile consumul
alimentar să fie format exclusiv din crudități. După aceea, tot ideal ar fi,
câteva zile cu sucuri și, eventual, niște clisme în primele zile ale postului.
O astfel de succesiune ajută foarte mult la diminuarea poftelor şi a
foamei, caracteristice primelor zile de post cu apă şi a multora dintre

291
simptomele neplăcute. Felicitări pentru zilele de post reuşite şi la mai
mare!
……………………

Fata morgana - 09/04/2014 LA 10:12 PM

Bună seara! Aproape s-a sfârșit a doua zi. Noaptea am dormit
dusă. M-am trezit singură la 06:30, dar am stat în pat până la 8. Când m-
am ridicat din pat mi-am simţit picioarele ca de plumb. Parcă îmi tremura
corpul, şi mi-a fost aşa de sete încât am consumat, până să plec la
serviciu, la ora 09:30, 1,5 litri de apă. Când am ajuns acasă, pe la ora
16:00, m-am întins pe sofa, ca să citesc, dar am adormit dusă. Am
observat că, de ieri, nu pot să mă concentrez când citesc, aşa că m-am
uitat la reportaje, şi am vorbit cu sora mea, fiindcă este unica persona
care știe că țin post negru. La servici colegele m-au întrebat dacă-s
bolnavă, fiindcă arătam rău. Mi-a fost şi astăzi groaznic de frig, aşa că m-
am băgat să fac baie în apă foarte caldă în seara asta. Până acum
consumul de apă este de 3,5 litri, şi seara încă nu s-a terminat. Starea
de spirit e cam „încețuită‖. Toate lucrurile care le fac mai încet, ca şi un
melc. Limba mi-e „normală‖, dinții nu sunt încă încărcați. Scaun nu am
avut de ieri. Când m-am cântărit, astăzi de dimineață, am avut 50,9 kg,
ca şi ieri. Aşa mi-e foarte dor de o cafea, de aceea, când merg pe stradă,
evit să mă uit în cafenele. Foame nu-mi este deloc, să vedem ce se
întâmplă mâine.
……………………

Mihai - 07/05/2014 LA 8:01 AM

Salutare am slăbit 4 kg în două zile, dar aveam şi de unde. Acum
am 104 kg. Ieri, am fost tentat să abandonez postul. Chiar am
cumpărat ceva de mâncare de la un fast food, dar conștiinţa nu m-a
lăsat. Am abandonat, cu eroism, pachetul. Rămân pe poziție, nu
cedez.

Răspunde Cirys: 07/05/2014 LA 3:17 PM

Mihai, acum la început te atrage fastfood-ul, mai târziu s-ar
putea să te atragă un măr sau o salată. Creierul se pricepe să ne
îmbrobodească în fel şi chip. Felicitări pentru voinţă şi la mai mare!
……………………

Corina - 14/09/2014 LA 7:23 PM

A 2-a zi de post negru. M-am trezit la 8.30, am alergat pe stadion 4
ture, am făcut câteva abdomene, apoi am jucat tenis vreo jumătate de
oră. După tenis am venit acasă. M-am simţit moleșită şi lipsită de vlagă.
Am făcut un duș şi m-am pus să dorm. Am băut doar un pahar de apă.
292
Înainte de duș m-am cântărit. Am fost invitată la un grătar, dar am
refuzat pentru că tentația şi mirosul mâncării m-ar fi depășit. Mă
simt foarte susceptibilă în ziua aceasta. Mi-e foame şi am crampe la
stomac. Aș mânca orice acum. Am mai încercat să țin post negru, dar la
a doua zi am cedat. Sper totuşi, de data aceasta, să fiu mai ambiţioasă
şi să depășesc momentele critice. M-am trezit cu dureri de cap
groaznice. Am visat numai mâncare şi simțeam stomacul cum roade în
gol. Foamea e imensă. Mă gândesc numai la mâncare, mă simt slăbită.
Beau apă şi mă uit la tv încercând să nu mă gândesc să mănânc. E cea
mai groaznică zi.
……………………

Vlad - 09/12/2014 LA 6:07 AM

Am terminat cu ziua 2. Am avut foame mai mare, ca în prima zi,
încât vroiam să mănânc şi masa. Am băut cam 5 litri de apă. Nu am avut
același rău general, iar acum sunt mai bine. Am intrat în a 3-a zi practic
şi simt că elimin pietre de la ficat sau bilă. Am devenit un pic mai vioi, dar
tot am insomnie. Am dormit doar două ore sau mai puțin, iar de pe la
2:05 tot am aşteptat să adorm, am aşteptat cam până la 3:30 şi nimic.
Mă simt oarecum bine. Senzația de foame a cam dispărut, la fel şi
poftele şi sunt mult mai ușor. Singura grijă este că simt durere de la
acele pietre, pe care le simt blocate. Revin diseară sau mâine după ce
consum niște sare amara. Post ușor!
……………………

Mădălina May - 27/01/2015 LA 11:36 AM

Bună ziua! Mă numesc Mădălina, am 28 de ani şi 50 de kg! Am
decis, în urma unor probleme digestive, să țin acest post! Este a doua zi.
Prima zi a fost bine, până ce, seara, încercând să adorm, am avut o
durere groaznică de cap şi senzație de vomă. Am şi vomat! Nu sunt
învățată să beau aşa multă apă şi cred că a fost prea mult pentru mine 3
litri deodată. Ţin să precizez că eu normal am tensiunea mică.

Răspunde Cirys: 29/01/2015 LA 2:06 PM

Mădălina, optim este să bei apă treptat, puţin şi des. Dacă poţi,
câte o gură la 10 minute sau, eventual, jumătate de pahar la jumătate de
oră, excluzând perioada de dinaintea şi din timpul somnului, bineînţeles.
Astfel organismul se hidratează foarte bine.
……………………

Daniela - 28/01/2015 LA 7:25 PM

Este a 2-a oară când țin post negru. Am 43 de ani, şi am ajuns la
70kg. M-am îngrășat mult, în ultimul an, şi sunt foarte obosită. Probabil
293
se datorează menopauzei, instalată deja. Prima dată, când am ţinut post
3 zile, nu mi-a fost foame şi am avut destulă energie. De multă vreme îmi
doream să reîncep, dar nu am avut destulă putere. Am o verișoară care
ține, în fiecare an, 40 de zile de post negru. Părinții ei au murit, amândoi,
de cancer. Am decis să-l încep datorită faptului că am multe probleme
digestive, precum dureri abdominale, balonări, greață, aerofagie,
eructații, diaree, hipertensiune. Iniţial mă gândeam să-l țin 7 zile, dar tot
citind pe blog, mi-am dat seama că e cam puțin. În orice caz sunt deja în
a 2-a zi. Limba este mai încărcată, stomacul mai lejer şi am un pic de
durere de cap. Încerc să beau destul de multă apă pentru a facilita
eliminarea toxinelor. De 2 săptămâni am început şi ședințe de
acupunctură cu laser pentru aceleași probleme. „Un jour a la fois‖

Răspunde Cirys: 29/01/2015 LA 2:01 PM

Spor la postit, Daniela! Îţi doresc să reuşeşti să ții cât mai mult şi să
îţi rezolvi cât mai multe probleme de sănătate. Sistemul digestiv, odată
intrat în repaus, este foarte harnic în a se auto-curăța şi auto-repara, dar
este şi cel mai ‖vocal‖, dacă se poate numi așa, dând şi simptomele cele
mai puternice. Felicitări din toată inima şi pentru verișoara ta, care ține
anual un post de 40 de zile! Sănătate şi te aşteptăm cu noutăţi!
……………………

Silvia - 20/03/2015 LA 8:06 AM

O zi dificilă pentru mine. Am fost, ca în fiecare zi a săptămânii, la
serviciu. Am simţit lipsa de energie încă de dimineață, dar am încercat să
nu îi dau atenție. Îmi era oarecum foame. După masă am avut un
moment tensionat la serviciu, care m-a secătuit de energie. Când am
ajuns acasă, am adormit o oră şi jumătate pe canapea. Seara mă
simţeam fără vlagă, cu dureri de spate şi aveam o senzație de greață. În
plus, limba îmi era încărcată cu un fel de puncte albe, care semănau cu
aftele. Pielea, ca şi la postul precedent, îmi este foarte uscată. Am oprit
antihistaminicele, corticosteroizii şi inhalatorul pentru astm de 6
zile. Astmul nu se manifestă, poate pentru că nici nu fac efort
susținut, dar alergia este încă foarte insistentă: strănut în continuu
şi mi se înroșesc ochii. În primele zile cu sucuri am pierdut cam 4
kg. Apoi greutatea s-a stabilizat. Poate şi pentru că am ajuns după
postul trecut la o greutate foarte decentă, optimă pentru înălţimea
mea. Sper să nu mă mai întrebe nimeni la serviciu dacă sunt bolnavă.
……………………

Dariana - 22/04/2015 LA 10:35 AM

Şi eu am încheiat a doua zi chiar bine. Am avut ceva senzații de
foame, dar care treceau repede, şi nu m-au chinuit. Mai mult ideea că nu
294
mănânc mă face cumva să intru în panică, să mă gândesc că nu e
normal, că trebuie să mănânc. Mintea e fabuloasă, şi reușește să
creeze atâtea scenarii, încât, ca să reuşeşti să mergi înainte, trebuie
sa o dai la o parte. Eu am cedat în ziua a 7-a, mai demult, datorită
scenariilor create de minte, Deci vorbesc din experiență. Acum
încerc să iau fiecare zi la rând, fără să mă gândesc la target, ca să
nu mă sperii. Doamne 20 de zile! Sper să-mi iasă, că am mare nevoie
să mai eliberez corpul de toate.
……………………

Alina - 30/06/2015 LA 10:00 PM

Bună, mă numesc Alina. E a doua oară când țin post negru pentru
21 de zile. Primul l-am ţinut anul acesta de Paști. Am slăbit 11 kilograme,
cu toate că nu acesta a fost scopul pentru care l-am ținut. Am decis să
încep iar postul de 21 de zile din motive religioase şi pentru că mi-e dor
de starea de bine, pe care am avut-o data trecută. Cirys am citit cu mare
interes, fără sa postez însă, toate experiențele celor care au decis să
trăiască mai sănătos. Te felicit pentru ceea ce faci aici. A doua zi pentru
mine a fost una absolut normală: energia la nivel normal, mi-am
îndeplinit sarcinile la job cu brio, am sosit acasă am spălat vasele, am
șters pe jos şi am făcut tot ce presupune trebăluitul prin casă. Țin să
precizez că nu am gătit. Aici încă am noroc. Încă am în frigider mâncare
de duminică. Mâine nu voi mai putea fenta la capitolul acesta. Am băut
aproximativ 2 l lichid: apă, suc de roșii şi cafea. Sunt dependentă, știu.
Cantitatea de lichid pe care o pot bea zilnic scade pe măsură ce înaintez
în post, iar cafeaua ştiu că am eliminat-o complet după prima
săptămână. Ce voi face diferit de această dată? 1. Voi avea grijă să fac
mai des clisme, pentru că data trecută am făcut în ultima zi cu mâncare
şi apoi nu am mai făcut până am terminat postul. În perioada de finish
mă simțeam uneori ciudat. Deci aspectul acesta îl voi lua în considerare
mult mai atent în acest post. 2. Voi bea mai multe ceaiuri, mai ales pe
măsură ce înaintez în post, pentru că, la un moment dat, îmi era greață
de apă şi preferam să nu beau nimic decât să mi se facă greață, ori
ceaiurile au alt gust. 3. Voi ține un jurnal al kilogramelor pierdute mult
mai atent întocmit pentru a vă da şi vouă de știre. Acest post l-am
început cu greutatea de 78 kilograme. Azi m-am cântărit şi am 76
kilograme. Vă mai scriu. Noapte Bună
……………………

Deedee - 29/08/2015 LA 8:36 PM

Ziua a 2-a încă nu s-a încheiat, dar a fost o zi mult mai ușoară față
de cum m-am aşteptat, cu excepția unor momente de pofte. Aș fi mâncat
orice fruct posibil. Am avut vreo două momente uşoare de ameţeli, foarte
295
scurte, şi câteva bubițe apărute de nicăieri şi ici-colo pe corp. În rest, nu
am mai avut vreo reacție negativă. A fost toată ziua foarte cald. Am stat
tot în casă, iar acum, spre seară, am ieșit în curte, m-am plimbat puţin
desculță pe gazon şi am încercat să mă energizez de la soare. Nefăcând
mai nimic, nu pot să apreciez nivelul de energie, dar aș spune ridicat. Mă
aşteptam la ce e mai rău, credeam că azi şi mâine voi fi două zile
groaznice. Parcă nu-mi vine să cred că nu mă simt rău deloc. Am avut
un scaun azi dimineața, am băut apă plată şi minerală97 destul de mult.
Din păcate, nu am acces la niciun izvor. Am avut o durere ‖surdă‖ în
gura stomacului, deloc deranjantă şi o ușoara senzație de greață,
ocazional, dar deloc iritantă. Mă aşteptam la cu totul altceva, dacă știam
ca e aşa de uşor, începeam de joi. Nu ştiu ce mă aşteptă mâine. Mi-aș
dori ca, ce e mai greu, să treacă până luni, evident. La noapte sper să
dorm, deşi nu mă simt încă obosită deloc. Revin mâine cu completări.

Răspunde Cirys: 30/08/2015 LA 8:10 AM

Deedee, apa minerala, pe lângă beneficii, are şi o parte negativă:
are un pH destul de acid, care îţi poate irita învelișul intern al stomacului,
mai ales că încă sistemul digestiv nu este total oprit şi înăuntru mai
apare suc gastric a cărui producere este stimulată de diverse aspecte
(mirosul/vederea unor alimente, orele obişnuite ale meselor, etc.). Îmi
pare rău că încerc să te fac să renunţi şi la această mică plăcere, dar
datoria mea este să îndrum către un post cât mai corect, astfel încât
beneficiile să fie maxime şi experiențele neplăcute minime. În post,
starea psihică are o mare influență asupra stării fizice. Dacă prima este
bună, a doua va fi cea mai bună posibilă, în condițiile date de starea de
sănătate prezentă.

Răspunde Deedee: 30/08/2015 LA 8:45 AM

Am înțeles, pot să beau doar apă plată. E ceea ce beau de ani de
zile, apa minerală a fost un moft, oricum nu o pot tolera foarte acidulată.
Nu e o problemă să nu beau deloc, mulţumesc pentru explicații. Ai
dreptate cu partea psihică, sunt bine, împăcată, optimistă şi cu gânduri
bune acum şi privind viitorul. Noaptea zilei a doua a trecut binișor. Am
fost de vreo 3 ori la toaletă, probabil prea multă apă băută seara. Am
încercat să mă ridic încet din pat şi nu am experimentat ameţeli. Mi-a fost
destul de greu să adorm după fiecare trezire. Între orele 1,30 şi 3,40 cred
că am fost mai mult trează. Am simţit o uşoară durere în spate, în zona
plămânului stâng, dar nu a fost de lungă durată şi nici foarte puternică.
Mă aştept să simt dureri acolo. Am avut probleme cu plămânii în urmă cu
97
Apa cu bioxid de carbon (apa minerală) este interzis a fi consumată în postul cu apă datorită
acidităţii sale, care, prin consum, se adaugă acidozei fiziologice a organismului, sporind efortul
organismului de a readuce mediul intern spre bazicitate.
296
mulţi ani. Am mai avut o ușoară durere, de scurtă durată, în zona
operației de cezariană, ciudat doar în partea stângă, care semăna cu o
presiune puternică şi ascuțită. Am mai simţit durere şi la piciorul stâng.
Acum realizez că toate micile inconveniențe au fost pe partea stângă.
Durerea de la gambă, aveam senzația ca e în os, nu în mușchi. La fel ca
şi celelalte mici dureri şi aceasta a fost de scurtă durată şi de intensitate
redusă. Dacă nu mi-aș fi propus să fiu foarte atentă la orice semn, aș fi
ignorat-o categoric. Limba e uşor încărcată, albă, mai mult în interior şi
simt gura uscată. Urina este curată, doar în prima zi a fost tulbure. Ieri a
fost foarte deschisă la culoare. Mai am ușoare gaze, nu deranjante. Nu
ştiu dacă am scris ieri de durerile de cap, tot pe partea stângă, nu
puternice şi nu au durat mai mult de câteva minute. Claritatea minții mi
se pare la fel. De fapt funcţionez la fel ca şi până acum, mă mișc însă
mai lent pentru că vreau să evit ameţelile şi să-mi conserv energia. Aș
vrea să ştiu cum este cu condusul mașinii în timpul postului? Pot să
conduc fără probleme, mai ales dacă mă simt atât de bine?
……………………

Ana - 05/02/2016 LA 8:58 PM

Bună seara! Numele meu este Ana şi sunt foarte fericită că v-am
întâlnit. Azi e a doua mea zi de post cu apă şi mă simt bine. Țin acest
post din motive medicale. Am o tumoră urâtă la sân, tumoră pe care
mă încăpățânez să nu o operez. Problema mea este ca am doar 46
de kg la 1,63 m şi nu ştiu câte zile ar fi indicat să țin acest post. Are
cineva vreo părere? Mulţumesc, ce bine că sunteți!
……………………

Adelina - 13/02/2016 LA 10:25 AM

Am foarte foarte multă motivație pentru acest post, de ordin
spiritual, mental, fizic, social şi l-aș fi ţinut mai demult, dacă aş fi reușit să
mă desprind de stresul înconjurător şi viața de familie, în care sunt
principala „sursă de hrană‖. Eu planific mesele, cumpăr ingredientele,
gătesc, pregătesc pachetele cu mâncare etc. Mi-a încolțit în minte ideea
postului acum câteva luni bune, citind cu uimire biografia Catherinei de
Siena scrisa de Sigrid Undset. Sunt singură acasă, până mâine seară, şi
e incredibil cât timp liber am. Adaug şi senzația de liniște neobișnuită din
abdomen, unde simțeam mereu câte ceva. Mai scriu pe seară.
Deocamdată sunt bine, fără cine ştie ce senzație de foame. Am luat
euthyrox98, doza obişnuită, şi am renunţat complet la cafea. Mă
aştept la niște dureri de cap în curând.
98
Acest medicament nu se întrerupe în cursul postului cu apă, dar doza ar putea fi uşor redusă. Unii
dintre cei care iau acest medicament îşi pot da seama singuri cum să procedeze, pentru că
majoritatea îl iau de mult timp.
297
13/02/2016 LA 7:21 PM
Acum, la sfârșit de zi, m-a pocnit foamea, sau poftele. Încă nu
le disting. Interesant este că, primind o veste bună şi oarecum
neaşteptată, reacția mea a fost să sar de pe scaun şi să mă reped în
bucătărie să iau ceva de mâncare! Noroc că nu prea era nimic şi mi-
am amintit imediat de post. Pe mâine!
……………………

Petru - 31/05/2016 LA 7:11 PM

Sunt în a 2-a zi de post. Anterior nu am mai ţinut posturi, dar voi
încerca cât mai mult, adică atât cât va permite raționalul să prevaleze
pofta. Nu am reuşit în aceste zile să fac exerciții fizice, dar am participat
în ședințe de judecată peste 1,5 ore + condusul automobilului, câte 2-3
ore per total. Acum mă simt bine şi ușurat. Am avut limba albicioasă dis-
de-dimineață, plus urina a fost urât mirositoare, şi de culoarea berii
brune. Am vrut să ating un subiect, pe care premise nu l-a expus nimeni.
A dus cineva o viață sexuala activă paralel cu postul? Aș vrea s-o fac pe
parcursul postului, dar aș vrea să ştiu şi părerea altora, pentru că mă
gândesc că călugării, în chilii, nu fac dragoste, pe lângă faptul că e
păcat. Activitatea sexuală poate influența calitatea postului? Aştept
păreri. Mulţumim tuturor de opinii şi lui Cirys. Ai un blog minunat. Când
simt nevoia de a mânca, seara, mai citesc blogul pe zile.

Răspunde Cirys: 31/05/2016 LA 9:38 PM

Petru, mulţumesc mult pentru apreciere! Din punctul meu de
vedere, activitatea sexuală are tendința de a duce oarecum către
delăsare şi către indulgența față de sine. Cred că, din acest punct de
vedere, este „primejdios‖ sexul în post. În rest, ca şi în cazul oricărui efort
fizic, este importantă cunoașterea limitelor personale şi evitarea
exceselor, care în zilele următoare sunt taxate prompt şi uneori dur de
către corp. Acestea ar cam fi singurele idei de avut în vedere. Probabil
că nimeni nu a atins subiectul pentru că, după ce se avansează puţin în
post, această chestiune tinde să lipsească cu desăvârșire din mentalul
postitorului. Post uşor îţi doresc şi cât mai multe beneficii!
……………………

Valentina - 10/06/2017 LA 1:38 PM

Bună! Am 16 ani şi am ţinut de mai multe ori post negru,
câteva zile, o săptămâna şi cel mai mult am ţinut 12 zile. Am ţinut
postul întocmai, doar apa şi aer, nici măcar guma orbit sau ceai, dar
atunci nu fumam. Între timp m-am apucat de fumat şi nu vreau să
mă las. Ar fi bine să țin post două săptămâni, dar să şi fumez?

298
Răspunde Cirys: 10/06/2017 LA 4:03 PM
Valentina, nu are nici un rost postul, dacă fumezi. Nu numai că nu
se obține o detoxifiere, dar şi simptomele ar putea fi foarte neplăcute.
Vârsta ta, de asemenea, nu este indicată pentru post cu excepția unui
post supravegheat îndeaproape de un specialist.
……………………

Liviu - 07/07/2017 LA 5:39 PM

Sunt aproape de a termina a 2-a zi de post. Iniţial am vrut să țin un
post de 7 zile, însă după 6 zile am renunţat pentru că am avut o
intervenție stomatologică în program şi nu am vrut să mă duc în post,
aşa că am făcut pauza 3 zile şi apoi am revenit la post. Cum spuneam,
sunt la finele zilei nr. 2. Trecerea la consumul de grăsimi cred că s-a
făcut fără efort, căci nu am pic de senzație de foame.
……………………

DMATrader - 15/01/2020 LA 9:06 AM

Ziua 2 – (14.01) A trecut cu bine. Am citit mesajele mele
anterioare. Nu a mai fost cazul de dureri de spate însă, pentru că
ajunsesem, din nou, să beau cafea multă şi chiar cola, mă doare capul
destul de mult. Nu am reuşit să dorm la prânz, deşi am încercat, dar am
avut destul de mult de lucru ieri şi azi va fi la fel. Un lucru, pe care îl fac
mai bine, şi cred că e important este că sunt foarte atent la frig. Mi-am
redus toate întâlnirile, ședințele online şi evit orice ieșire fără sens.
Postul nr 1 a fost început în februarie, postul nr 2 în decembrie iar acesta
în ianuarie. Ideea e că la nr 2 nu am fost atent și, pe undeva la ziua 15
parcă, am răcit extrem de tare şi a trebuit să abandonez tot. Acum însă
mă feresc la maxim de frig. Iar problema nu e acum, ci probabil peste 10-
15 zile.
……………………

Gheorghe - 18/01/2020 LA 10:39 PM

Bună! Vreau să vă spun cum a lucrat bunul Dumnezeu cu
mine, când am ţinut post negru. Sunt trei zile şi trei nopți fără
mâncare şi fără apă. Am mâncat joi seara, la ora 20:30, şi după aia
am mai mâncat duminică seara, după ce a apus soarele. Vă rog să
mă credeţi, am postit postul acesta deja de 12 ori. Am intrat în post,
joi seara, tot pe la 20:30. Sâmbătă seara, am avut un vis, în care
Bunul Dumnezeu mi-a cerut să țin încă 4 zile post, pentru EL, şi o să
facă o minune mare în familia mea. Deci am ţinut post de joi seara,
de la ora 20:30, până joia următoare la 22:30. Am ţinut postul 7 zile
şi 7 nopți fără mâncare şi apă. Vă spun cu mâna pe inimă că, Bunul
Dumnezeu m-a săturat în vis. Când m-am trezit, burta mi-a fost plină
299
şi gura nu îmi era uscată deloc. Când vreți să țineți post începeți cu
o zi, după aia cu trei zile şi o să vedeți că, Bunul Dumnezeu o să vă
dea putere mare şi o să treceți cu bine în postul negru. Eu când îmi
propun să țin post mă rog înainte și-I spun: Bunule Dumnezeu, iubit
şi drag, vreau să țin post, 3 zile şi 3 nopţi, pentru Tine, Doamne
Isuse Hristoase, ca Tu să lucrezi pentru familia mea şi aşa Bunul
Dumnezeu se coboară 100% în familia mea. Când ai cerut un ajutor
din partea Bunului Dumnezeu, cum scrie în Biblie cereți şi vi se va
da, bateți și vi se va deschide, rămâneți cu Bunul Dumnezeu în
fiecare clipă. Doamne ajută pe robii tăi! Amin!
……………………

Ecaterina - 03/04/2020 LA 3:14 PM

3 Aprilie 2020, prima zi de post. A fost neaşteptat de ușor. M-am
hotărât sa postesc pentru a scăpa de urticarie sau dermatită. Nimeni nu
știe exact care e sau cauza. Să vedem poate dispare. E oricum, cred,
ultima soluție. Am luat medicamente, am fost atentă ce mănânc, sunt
vegetariana de 1 an, şi de 6 luni nu mai scap de problema aceasta
dermatologică. O întrebare am, dacă mai este cineva aici şi-mi poate
răspunde. Am hipotiroidism şi iau zilnic Eutirox. Ar trebui să renunţ la el
sau nu?99

Răspunde Irina: 04/04/2020 LA 10:39 AM

Ecaterina, întreabă medicul! Dacă ai tratament, nu te juca! În mod
normal, se menține. Ajunul e un complement, în cazuri terapeutice.
……………………

Dan
16/06/2020 LA 9:37 AM
A doua zi de post, 16 iunie 2020. Cu 8 luni în urmă am fost
diagnosticat cu pielonefrita cronică, timp în care am luat tratament cu
antibiotice, dar fără rost. Infecțiile urinare apar şi reapar în continuu, iar
acum m-am decis să țin un post negru timp de 14 zile, acum sunt în a
doua zi de post şi urina mea, la culoare, este puţin verde. Uneori simt
discomforturi în zona intimă. Culoarea la urină şi disconfortul îmi dau
niște impulsuri de a renunţa şi a pleca la medic din nou. A mai avut
cineva aşa probleme? Să continui sau să merg mai bine la medic?

Răspunde Cirys: 17/06/2020 LA 10:49 AM

99
În postul cu apă nu este indicat să se întrerupă tratamentul pentru hipotiroidism. Se pot scădea puţin
dozele.
300
 Dan, corpul încearcă să elimine tot ceea ce nu îi este propriu sau
necesar, atât formele parazitare cât şi compușii sintetici. Pentru a-l ajuta
este nevoie de hidratare constantă (apă băută în cantități mici şi cât mai
des). În primele zile de post cu apă, după o perioadă de medicație, şi în
general în cazuri de boală, este normal să apară simptome mai
neobișnuite. Însănătoșire grabnică!

Răspunde Dan: 17/06/2020 LA 6:38 PM

Mulţumesc de încurajare Cirys. Sunt în a treia zi de post. Culoarea
la urină s-a ameliorat. Simt în continuare un disconfort în zona intimă,
dar e suportabil. Continui postul mai departe.

ZIUA A III-A

Cirys - 24/03/2010 LA 11:03 PM

24 martie 2010 Energie: după cele 2 ore, cât a necesitat startul de
dimineață, totul a revenit la normal. A apărut însă amețeala, la ridicarea
bruscă de jos şi la orice lucru efectuat în grabă, care îmi dădea o scurtă
stare de sfârşeală. Parcă organismul mi-ar fi zis: ‖Păi nu aşa ne-a fost
vorba. Eu nu pot să forez după energie, decât în ritm lent‖. Activitate
fizică: treburi gospodărești, deci slabă. Greutate: 68,2kg. Consum de
apă: 1 litru. Stare emoțională: pozitivă. Încă nu sunt irascibilă şi nici nu
am gânduri negative în vreo o direcție, ceea ce mă bucură enorm.
Inconveniente: Noaptea m-am trezit de 2 ori, fiindu-mi, culmea, foarte
cald. Interveneau un fel de bufeuri de căldură, care mă trezeau din
somn, după ce mă dezveleam parțial, adormeam la loc. Dimineață a fost
foarte greu până m-am repus în mișcare. Mi-a fost greu să mă ridic din
pat şi am făcut-o doar pentru a mă muta pe altă canapea. Odată ajunsă
acolo am început să transpir foarte tare, curgeau șiroaie pe piele pe sub
pijama, deşi am fost cât se poate de atentă la dozarea efortului. Nu mi s-
a mai întâmplat până acum niciodată, ca să nu mai zic că eu transpir
infim chiar şi la un efort susținut, abia dacă dau câteva picături. A durat
cam un sfert de oră, după care energia a crescut treptat. Alte observații:
În ultimele posturi de 1-2 zile din luna aceasta, am scăzut mai puţin de
1kg/zi (600g-800g). Mă bucur că este mai mare scăderea acum dar nu
îmi explic de ce. Foamea a dispărut şi nu m-au stârnit nici una din
mâncărurile gătite sau faptul că se mânca lângă mine. Momentan, mi s-a
diminuat simțul mirosului, pare ciudat că normal se accentuează, dar mă
bucur, este ceva obişnuit la mine în toate posturile totuşi. Am vocea un
pic schimbată, parcă mai subțire, dar cu un sound de om prins de
guturai. Aerul închis sau aburul din bucătărie îmi dau imediat o stare de

301
rău, asemănătoare cu cea de indigestie, arsuri la stomac şi stare de
sfârșeală. Toată seara m-a sâcâit o durere de picioare, genunchi şi tibie
sus. Pielea feței are aspect gras, în special fruntea. Am făcut o clismă,
căci mă obseda gândul că nu am dat toate reziduurile afară în zilele
trecute.
……………………

Mihai George - 29/04/2011 LA 12:06 PM

Salutări! Pentru mine şi ziua a treia a fost relativ ușoară. M-am
trezit tot pe la 10.00 A.M., după 12 ore de somn, destul de plin de
energie, dar, din moment ce m-am dat jos din pat, am început să
amețesc. Primul lucru care l-am făcut după trezire a fost să-mi fac rondul
de dimineață: duș, exerciții fizice şi nu în ultimul rând ce aveam de făcut
la calculator, după care am ieșit la o mica plimbare, aproximativ 45
minute. Imediat, cum am ieşit afară, ameţelile m-au şi lăsat. Când m-am
întors de la plimbare, am stat în casă, ca în zilele precedente. Am văzut
că mulţi dintre voi spuneaţi că a treia zi va fi o zi cu încărcare negativă.
Ei bine, la mine nu a fost așa, în afară de amețeala de dimineață. Poate
eu am şi câteva atu-uri în plus: am renunţat să mă uit la televizor acum 2
ani de zile, nu primesc vizitatori, toată lumea știe că sunt plecat la ţară, şi
nu o să prea ies din casă, până termin postul. Cu toate că, până acum,
totul merge bine, există ceva ce îmi dă mari bătăi de cap:
PLICTISEALA. Înnebunesc în casa toată ziua. Mai citesc câte o oră,
mai stau la calculator, mă mai uit la câte un film, dar mai pe înserat mor
de plictiseală. A, şi să nu uit, mai pe seara m-a apucat febra musculară.

Răspunde Cirys: 01/05/2011 LA 8:52 PM

Ai observat foarte obiectiv Mihai, ameţelile se combat imediat cu
aer proaspăt. În cel puţin 90% dintre cazuri se întâmplă așa. Îmi vine să
zâmbesc, citind despre strategia ta pentru a reuşi postul, dar în același
timp, nu pot decât să te felicit pentru ea şi pentru consecvență în același
timp. Am citit şi eu, la unii autori de cărți despre postul negru, că
procedează astfel pentru a-și asigura reuşita. Referitor la plictiseală,
un post cu adevărat reuşit ar trebui abordat şi într-o maniera să îi
zicem spirituală. Acum depinde de tine ce aspect al spiritualității
dorești să îţi apropii, dar merită să investești ceva din timpul, care ți
se pare oricum prea dilatat în zile ca acestea cum le este şi numele:
„lungi ca niște zile de post”. Citește lecturi cu caracter spiritual sau
mergi la Biserică sau petrece-ți timpul în interiorul tău şi nu în
exterior. Gândește-te la ceea ce ești din punct de vedere spiritual şi
cum îţi dorești sa devii, purtând o conversație cu tine însuți.
……………………

302
iulia.lung@gmail.com - 07/09/2011 LA 9:11 AM
Salut! Primele 2 zile am avut o energie colosală. Am întors pe dos
toată casa făcând curățenie generală. Foamea a venit când şi când, dar
nu m-a dovedit. Am ignorat-o ușor. Nu m-a durut nimic, am făcut clismă
în fiecare zi şi am băut apă la greu. Dar acum, a 3-a zi, sunt vai de mine.
M-am trezit de 3 ore şi nu mă pot mișca din pat. Mă dor mușchii la pulpe,
tremur rău peste tot, amețesc şi sunt ca o găina beată. Revin pe seară
cu noutăţi. Mă întorc în pat.

Răspunde Cirys: 07/09/2011 LA 3:11 PM

Bună Iulia! Mă bucur că ai reuşit aceste prime două zile de post. În
a 3-a zi se intră în cetoză şi, pentru unele persoane, printre care mă
număr şi eu, este foarte greu. Nu prididesc să reamintesc tuturor celor
care se bucură de extra-energie, în timpul postului, să nu exagereze cu
efortul fizic, indiferent cât de bine s-ar simți, pentru că va urma o stare de
slăbiciune extremă în zilele următoare. O revenire cât mai rapidă şi un
post uşor îţi doresc!
……………………

Cirys - 28/09/2011 LA 7:29 PM

Noaptea m-a trezit o stare de rău, bufeuri de căldură şi transpirații.
Când a trecut valul m-am simţit bine şi am adormit imediat. Ca de obicei,
startul în dimineața zilei a 3-a a fost greu. Știind ce mă așteaptă şi cu
toate precauțiile de a mă ridica încet din pat şi de a nu face mișcări
grăbite, începutul zilei a avut o primă oră problematică. Am avut
palpitații, bătăile inimii ajunseseră la 95, respirația era grăbită, ca la efort,
transpirații, slăbiciune, parcă aveam şi un mic tremurat. M-am așezat şi
am băut, cu înghițituri mici, o cană mare cu apă şi, după câteva minute
de repaus, mi-am revenit. Uneori, urina şi chiar conținutul curățării limbii
au miros de medicamente. Am mai avut un pic de febră musculară la
gamba piciorului drept, sughițuri şi reflux aeric din esofag, precum şi un
junghi scurt, dar puternic, în ovarul drept. Seara m-au durut picioarele şi
genunchii, cum este durerea celor meteo-sensibili când vin ploile sau a
acelora cu varice, pentru cei care știu. Se zice că toxinele abundă în
picioare, aşa că m-am împăcat cu ideea că se face curățenie. În schimb,
am avut multă energie încât nu mi-am mai dorit deloc să dorm. Încep să
mă simt mai detașată de cele din jur. Acest fapt îmi este de ajutor, pentru
că astfel nu mai simt stresul, care îmi aduce arsuri de la stomac sau bilă.
Tonusul zilei, cu excepția primei ore, a fost de 85% din cel al unei zile cu
mâncare. Apă: 2 litri. Greutate: 70,4 kg (-1000g)
……………………

Dia - 16/12/2011 LA 12:51 PM

303
 Primele două zile au fost floare la ureche, dar ziua a 3-a a fost
groaznică. Am văzut negru în fața ochilor, când am coborât din pat. M-a
luat o amorțeală ciudată. M-am „târât‖ până la baie, m-am spălat pe dinți
așezată, că în picioare nu aveam forță să stau. Îmi era greu să mă mișc,
îmi țiuiau urechile. Clar, postul negru nu este pentru cei care muncesc,
este pentru cei casnici. Chiar dacă am o muncă de birou – în dimineața
zilei a 3-a nu aveam energie nici să mă îmbrac, dar să stau concentrată
la calculator. Nu-mi era foame, chiar gândul la mâncare îmi provoca
greață. Am mers la frigider şi am mâncat un iaurt 0% grăsimi, în 3 minute
eram ca nouă! Nu ştiu dacă voi continua acum postul. Este primul meu
post negru de 3 zile. Dar îl voi relua neapărat peste câteva zile.
Recunosc, mi-a fost foarte frică de ziua a 3-a! Mi-e foarte, foarte rău şi
nu pot merge la muncă. Poate la următoarea încercare va fi mai ușor.
Totuşi, în afară de mâncare, nu există nimic care să energizeze?

Răspunde Cirys: 16/12/2011 LA 6:12 PM

Dia, acestea sunt efectele toxicității propriului organism. În postul
negru, starea generală se agravează întotdeauna pe fondul trecerii către
stadiul de cetoză. Un post cu apă mai uşor poţi avea dacă înainte de
acesta ții o dietă cu crudități de câteva săptămâni sau măcar o
săptămână cu sucuri. Postul cu sucuri este mai uşor din toate punctele
de vedere, inclusiv cel al energiei. Ziua a 3-a este într-adevăr grea, însă
trecerea peste ea este o adevărată victorie pentru fiecare. În cazul
primului meu post cu durată de o săptămână, simptomele neplăcute din
partea tubului digestiv au fost foarte grele, dureri, aciditate la stomac şi
greață aproape permanent. Ceea ce îţi pot spune acum, după multe alte
posturi, este că niciodată nu am mai trecut prin acel tip de simptome. Ce
era de reparat s-a reparat şi a rămas reparat, probabil şi pentru că nu am
mai făcut abuzurile de pe vremuri. Ce pot spune despre combinaţia
postului cu munca este că, dacă ai un corp foarte toxic, postul este într-
adevăr foarte greu în orice perioada a sa şi sunt necesare zile libere sau
eventual un program lejer la muncă.
……………………

Iulia - 29/05/2012 LA 5:56 PM

S-a cam dus şi cea de-a treia zi. Astăzi am avut parte de o
țigară. Ştiu că este rău şi aș vrea şi eu să renunţ complet, însă îmi e
extrem de greu. E prea mare trecerea de la un pachet la o ţigară sau
deloc. Cred totuşi că sunt pe drumul cel bun. În ceea ce priveşte
postul, nu simt senzația de foame absolut deloc. Beau apă şi sunt foarte
energică. Organismului meu pare să-i meargă de minune această nouă
schimbare.
……………………
304
Giulya - 12/06/2012 LA 12:12 PM
Bună! Este foarte adevărat ce spuneai într-unul din articolele tale,
că există momente când poţi să postești şi sunt momente când nu poţi
posti nici măcar o zi. După numeroase eșuări, acum sunt la ziua a 3-a şi
mă simt bine. Este adevărat, mi-a luat mai mult timp să mă ridic din pat,
pentru că mă simțeam slăbită, dar acum sunt în formă. Cel mai mult mă
bucur că nu am nicio poftă. Înainte să încep postul, mi-am propus ca
să resping automat orice gând mi-ar veni în legătură cu mâncarea.
Este foarte adevărat ce zice Biblia că prima dată păcătuiești cu
gândul. Mă ajută foarte mult legătura cu Dumnezeu.

Răspunde Cirys: 12/06/2012 LA 5:21 PM

Giulya, mă bucur să aflu că postul tău are şi o conotație
spirituală, şi nu numai una fizică. Menținerea unei astfel de legături
reprezintă de fapt cel mai bună mod prin care poţi să reuşeşti să ai
un comportament alimentar sănătos şi după încetarea postului, și
mai ales, nu uita nici o clipă că, ori de câte ori cazi, trebuie să
încerci imediat să te ridici şi nicidecum să rămâi în acea stare de
vinovăție, pe care ți-a dat-o greșeala respectivă, stare de vinovăție
care te face de fapt să continui la nesfârșit în același mod.
……………………

Miki - 03/07/2012 LA 10:09 AM

Bună! Sunt miki şi sunt în a 3-a zi de post. Am citit toate informaţiile
prețioase de pe acest minunat blog. Aș vrea să țin 14 zile şi, dacă
reușesc, poate chiar 21, pentru scăderea în greutate, dar şi pentru
motive de sănătate. Astăzi am o problemă şi nu ştiu cum să procedez.
Aș avea nevoie de sfaturile voastre. Din cauza căldurii am deschis
geamurile în casă şi se vede că, din cauza curentului, mă doare o
ureche şi e inflamată. Eu sunt foarte sensibilă. Acum o luna am avut
otită. Nu vreau să întrerup postul. Mulţumesc!

Răspunde Cirys: 03/07/2012 LA 1:15 PM

Bun venit Miky şi felicitări pentru că ai ajuns în această zi de post.
Dacă te doare urechea, înseamnă că nu s-a vindecat în totalitate după
otita despre care ai scris şi ea trebuie protejată suplimentar. Este foarte
probabil ca infecția să fi revenit aşa că, dacă persistă problema, trebuie
să mergi neapărat la medic. Ca măsuri suplimentare, încearcă să stai în
camere unde este o singură sursă de aerisire. Dacă ai deschis geamul
către afară, închide ușa camerei, evitând curentul. Poate că nu îţi va fi
tocmai plăcut, dar ar fi bine să te obişnuiești să porți permanent în
ureche o bucățică de vată, pe care să o schimbi zilnic evident, până
305
trece acest sezon al curentului. Nu-ți face probleme, după ce te
obişnuiești, vei auzi cu ambele urechi ca şi cum nu ai purta vată în nici
una din ele. Bea cât de multă apă poţi în următoarele zile, ca să ajuți
corpul să elimine o eventuală infecție. Întotdeauna, în primele zile de
post, dacă există o cât de mica urmă de infecție asociată unui organ şi
corpul nu este hidratat foarte foarte bine, infecția are tendința de a
căpăta din nou putere pentru 2-3 zile. Împotriva durerilor poţi folosi o
metodă mai veche care ajută la liniștirea lor şi în același timp la
absorbirea infecției. Încălzești uşor, la cuptor, o cană mare de sare
grunjoasă sau de mălai, pe care pune-le într-o bucată de cârpă curată. O
legi bine, o verifici să nu fie prea fierbinte şi o ții pe urechea bolnavă cât
poţi de mult, ore chiar, stând culcată în pat, pe o parte, cu urechea
bolnavă în sus. Sper să îţi fie de ajutor ideile acestea. Sănătate şi post
uşor îţi doresc!

Răspunde Miki: 03/07/2012 LA 4:56 PM

Mulţumesc pentru sfaturi. Cu siguranță le voi pune în practică. Apă
beau cam 2 litri pe zi. În general, mă simt bine dar mă mişc mai lent. Am
uitat sa vă spun că am început cu 6 zile de post cu apă şi miere şi aşa
mi-a fost mai ușor. Am mai ţinut această cură, acum câțiva ani, timp de
33 de zile, cu rezultate satisfăcătoare pentru slăbit, dar acum vreau să
țin, pentru sănătate, doar cu apă. După zilele de post cu apă, trec la
sucuri din fructe şi legume, iar apoi la o alimentație raw vegan pentru o
perioadă, dacă mă ajută Dumnezeu, şi îmi dă voinţă. AŞA SPER CA
DEZINTOXICAREA SĂ FIE COMPLETĂ ŞI SĂ PĂSTREZ
REZULTATELE.
……………………

Maria - 20/08/2012 LA 9:51 AM

Astăzi este a treia zi. Am o stare generală bună, nu mi-e foame,
dar am avut un pic de durere de cap în creștet. Am băut două pahare de
apă, unul câte unul, încet, de dimineață, şi mi-a trecut. Am băut şi un
ceai verde. Nu am mai băut cafea. Mă simt ușoară şi am avut de
dimineață 86,6 kg. Mă ispitesc aproape toţi ai casei cu mâncare, dar
rezist şi ştiu că pot. Gătesc normal, pregătesc masa pentru familie. O am
la mine şi pe mama mea de 77 ani, bolnavă, şi am grijă să nu-i lipsească
nimic. Merg şi la servici 8-9 ore pe zi, dar e muncă de birou şi doar cu
puţin stress câteodată.

Răspunde Cirys: 21/08/2012 LA 5:47 PM

Maria, ești o femeie cu adevărat puternică, dacă ai reuşit, chiar şi o
singură zi de post negru, în condițiile descrise mai sus! Toată stima din
partea mea!
306
……………………

Elena - 15/04/2013 LA 6:02 PM

Am trecut şi de ziua 3. Nu mă simt deloc rău. Nu am stări de
amețeală sau dureri de vreun fel. Beau în jurul a 3l de lichide şi până azi,
în ziua a 4-a, am slăbit 4,5 kg. Este bine? Nu este un pic cam mult? În
fiecare dimineață am băut o cană de ceai verde. Apoi pe parcursul zilei
continui cu 3l de apă. Nu simt că îmi este foame, însă am probleme cu
somnul. Nu reușesc să adorm până la orele 5-6 dimineața. Știe cineva
cum de am pierdut 4,5 kg în 3 zile şi de ce nu pot să dorm? Nu cred că
aveam 4,5 kg de apă în mine.

Răspunde Cirys: 16/04/2013 LA 5:43 PM

Elena, ai scăzut considerabil într-adevăr. S-ar putea să ai o tiroida
ceva mai activă. Pregătește-te totuşi pt. eventuale perioade de platou
sau cu scăderi minime. Deja ești destul de avansată în post, iar ceaiul
verde sau orice alt tip de băuturi, cu excepția apei, nu sunt benefice, în
caz că dorești să îl continui. Ceaiul verde este şi cauza pentru care nu
poţi să dormi, impactul său fiind foarte puternic când corpul se află în
stare de post. Probabil te va mai influența încă o zi după ce încetezi
consumul. Este mai important un post sigur, decât un post cu rezultate
spectaculoase!
……………………

Oana - 17/04/2013 LA 7:49 AM

Azi încep ziua a 3-a. Mă simt bine. Am avut un scaun apos şi simt
că nu s-a terminat. E interesant că, în fiecare dimineață când mă
trezesc, îmi simt corpul fericit. Nu ştiu cum să explic senzația, dar parcă
mi-ar spune: ‖e super ce faci, eu sunt foarte bine‖. Eu, prima dată, mă
gândeam să țin 3 zile de post cu apă, însă acum aspir la 7 zile. Sper să
reușesc. M-am cântărit şi azi. Am scăzut de la 98 kg la 95 kg. Am
observat încă ceva: am avut eczeme în ambele urechi, de când sunt
copil. Am încercat să le tratez, însă nimic nu a dat rezultate. Acum mi-am
dat seama că am urechile curate. Şi alt lucru ar fi că mereu aveam ca
niște crampe în partea stângă a stomacului, inexplicabile de altfel. Mi-am
făcut anul trecut, în octombrie, un set de analize şi mi-au ieșit super, deci
nu știam de ce. Oricum, ce vreau să spun este că nu mai am deloc acele
crampe. Eu sunt într-o euforie totală. E ca şi cum realizez enorm de
multe lucruri despre mâncare, despre nutriţie. Acum gust real din ce
înseamnă toate acestea. Mă bucur că am făcut schimbarea asta.

Răspunde Cirys: 17/04/2013 LA 10:50 AM

307
 Oana, în legătură cu apetitul extrem, îţi voi spune ceea ce gândesc
eu. Când în corp există carențe serioase de anumite elemente, din care
tu aduci un aport foarte mic prin ceea ce mănânci, corpul strigă, fără
încetare că îi este foame, trimițând spre creier același mesaj, chiar dacă,
din punct de vedere caloric, îi este mai mult decât suficient ce i-ai adus şi
ca urmare depozitează fără încetare. Trebuie așadar să ai un aport din
acele elemente nutritive necesare, fără a aduce şi caloriile aferente, şi
astfel foamea va scădea de la sine, în ciuda obişnuinței de a mânca mult
şi a stomacului mărit. Acest lucru se poate face cu ajutorul suplimentelor
nutritive, însă eu una nu aș încerca vreodată preparate sintetice, care de
multe ori nu fac decât să mărească această capacitate de asimilare deja
existentă şi să influențeze sănătatea pe termen lung şi în mod negativ.
Părerea mea ar fi, fără a avea vreo legătură cu comercializarea unor
astfel de produse, să consumi ceva suplimente pe bază de alge,
binecunoscutele Spirulina şi Clorela, eventual Kelp şi Calciu coral. Însă
primele două sunt de obicei suficiente. Trebuie să te gândești foarte
serios la un plan pentru perioada de după ieșirea din post,
conștientă fiind că această „anestezie” a simțurilor, în ceea ce
priveşte mâncarea, va înceta şi corpul va tinde, prin memoria pe
care o are, să revină de unde a plecat, atât cu volumul propriu cât şi
cu cantitățile de mâncare cerute. Post uşor în continuare!

Răspunde Oana: 17/04/2013 LA 1:16 PM

Mulţumesc mult pentru răspuns! Eu mereu mă gândeam la
suplimente nutritive, însă crede-mă că nu aveam încredere în cele din
comerț şi mereu doream ceva naturist. Cu spirulina am făcut cunoștință
acum 3 săptămâni. Când am început să iau zilnic, observam faptul că
apetitul era ridicat, doar în anumite zile, dar nu zilnic, aşa cum era
obişnuința. Ştiu ce spui în legătură cu un plan clar de mâncare după
post. Am ales, de ceva timp, să am un regim raw pentru 90% din
alimentația mea. Oricum am nevoie de orice sfat. Cert e că nu mai vreau
să mă mai întorc de unde am plecat, adică psihic nu mai pot. Nu mă mai
suport așa. Acum e o bătălie pur şi simplu pentru mine, o luptă pentru
sănătatea mea. Sincer, mă simt ca în tranșee, dar aşa e fiecare minut
pentru mine. Ştiu, că poate pentru mulţi e o glumă sau stârnește râsul,
dar la mine e situația cea mai reală din viața mea, cea cu kg în plus. Ce
îmi place la acest post cu apă este faptul că pot stăpâni eu apetitul. Asta
mă întărește şi îmi recapăt acea încredere în mine şi în ceea ce pot
reuşi. Am nevoie de perioada asta, zâmbesc continuu. Ştiu că şi asta
poate părea prea, prea, însă aşa simt eu şi e super. Mulţumesc mult
pentru sfaturi!
……………………

308
Angela - 22/05/2013 LA 10:32 PM
Am terminat şi ziua a 3-a. Astă-noapte, m-am trezit în jurul orei 3 şi
aveam senzație de vomă şi apoi nu am mai putut dormi două ore. În jurul
orei 5 am adormit, iar când m-am trezit aveam aceeaşi senzație de vomă
și-mi doream să vărs, ca să mă liniștesc. Însă nu am reuşit. Totuşi în
cursul dimineții mi-a trecut. Prima urină a zilei a mirosit ciudat, iar spre
seară am avut un gust dulceag în gură. Limba nu a fost încărcată deloc
azi, însă eu am răzuit-o totuşi. Tot dimineață, aveam senzația de
sfârșeală, iar toată ziua m-am simţit slăbită. În jurul pranzului am avut o
ușoară senzație de foame, însă mi-a trecut repede. Mă bucur că în
perioada aceasta sunt singură acasă şi intru în bucătărie doar „să șterg
praful‖. Apă am băut în jur de 1,5 litri. Mi se pare foarte puţin față de cât
beau eu în mod normal. Într-o zi normală, depășesc 2,5 litrii de apă. M-
am hotărât să țin postul 7-10 zile, deoarece peste două săptămâni
trebuie să vin în țară 5 zile şi cu siguranță acolo nu pot face corect
ieșirea din post. Aşa că prefer să o fac acasă, unde am storcător
profesional şi îmi pot face sucuri de legume, verdețuri şi fructe, fără să
am îndoiala că se strecoară vreo fărâmă de pulpă. Eu postul îl țin numai
pentru detoxifiere şi pentru repararea eventualelor probleme de
sănătate, deci un maxim de 10 zile consider că e suficient. Știu că este
foarte importantă ieşirea din post sau stingerea postului, cum se mai
numește şi nu vreau să mă joc cu aşa ceva. Pe mâine!
……………………

Oana - 02/06/2013 LA 7:36 AM

Încep a treia zi de post negru. M-am trezit cu limba super
încărcată, însă super activă. M-am cântărit. Am început de la 92 kg şi
acuma am 90 kg. Oricum mă cam aşteptam. Vedem de-acum în colo ce
schimbări reale se mai întâmplă. Am mai găsit cărți noi despre postul
negru, folosit în diferite boli sau în situații medicale, bineînţeles pe
internet şi în engleza. Am început de-aseară să citesc. Pe mine mă ajută
enorm cititul despre postul cu apă. Aflu informaţii noi şi simt că îmi
dublez voinţa. Post ușor! Revin pe seară cu date noi despre ziua a 3-a.
02/06/2013 LA 9:35 PM
Deci e gata şi ziua de azi. Mă simt super, plină de energie, acum
spre seară. La amiază am dormit puțin. Mintal sunt super atentă şi trezită
şi simt o stare de bine. Când am mai ţinut post negru, acum o lună şi
jumătate, primul meu post de 3 zile, am avut niște stări de slăbiciune
majore şi o stare generală super nașpa. Acum nu mai înțeleg nimic. Nu
mă aşteptam să mă simt aşa bine. Am citit mult despre postul negru şi
cumva cred că şi asta mă întărește enorm. Post uşor în continuare!

Răspunde Cirys: 03/06/2013 LA 3:40 PM

309
 Oana, cel mai probabil, la primul post ai scos un supraplin de
toxine şi de aceea ți-a fost mai greu. În plus, la acest al doilea post deja
erai pregătită fizic printr-un regim mai rațional, ţinut între cele două etape
de post cu apă. Mă bucur că observi beneficii. Îţi urez putere şi voinţă, să
înaintezi chiar şi când stările vor fi mai neplăcute!

Răspunde Oana: 03/06/2013 LA 3:50 PM

Cirys mulţumesc pentru sfaturi! Aşa e. De data asta mă simt super
şi cu mai mult curaj de a duce mai mult de 3 zile. Acum sunt la ziua a 4-a
şi mă simt bine, chiar mult mai bine decât mă aşteptam. Oricum acum
sper sa fie un post de 7 zile sau 10 zile. O să am nevoie de sfaturi pentru
revenire. Am citit puţin şi aici pe site şi în alte site-uri americane sau în
cărți şi sunt opinii şi păreri diferite. Tot ce am înțeles clar la toată lumea
este că perioada de revenire trebuie să coincidă cu numărul de zile de
post negru şi să conțină sucuri de fructe diluate. Numai că nu prea ştiu
ce cantitate trebuie consumată în primele zile şi care e frecvența pe
parcursul zilei. Oricum asta când o să ai tu timp, să-mi dai aşa câteva
exemple. Ţi-aș fi recunoscătoare. Deja pentru mine personal ai făcut
foarte multe prin toate informaţiile de pe site. Spor mult!
……………………

symy77 - 04/09/2013 LA 6:42 PM

Bună. Azi, în a treia zi, s-au hotărât ai mei să cumpere pepene
verde. Ce nenoroc pentru mine. Iubesc pepenele şi îmi e frică de mor că
o să mă doboare poftele, dar poate trec și peste asta. În rest a fost o zi
destul de bună. Îmi tremură un pic picioarele și mâinile, am limba un pic
încărcată. Azi nu m-am spălat pe dinți, ci mi-am clătit gura doar cu un pic
de apă și simt un gust ca de metal. Dacă beau apă dispare și reapare
după câteva minute. Până acum am băut 2,5 l de apă și cred că
depășesc 3 litri până mă bag la somn. Foame nu îmi este. Am avut ceva
dureri de cap, dar a trecut repede. Efort nu am făcut aproape deloc, doar
gătitul, spălatul vaselor și un pic de curățenie. Acum aștept ziua de
mâine și sper să trec cu bine peste întâlnirea cu pepenele.
05/09/2013 LA 12:12 AM
Uf! Am clacat și de data asta. Şi nu m-am oprit doar la pepene,
a mai fost și o piersică, au mai fost și două felii de pâine cu salata
verde și maioneză, a mai fost și o înghețată și vreo trei clătite pe
deasupra, iar acum simt că îmi explodează stomacul. Aș vrea să nu
mă opresc acum din postit. Aș vrea să uit evenimentul și mâine să o iau
frumos de la capăt, dar oare nu îmi fac rău? Adică, la mine, ar fi trebuit
să se oprească digestia. Acum, dacă am mâncat, a pornit din nou. Dacă
eu de mâine nu mai mănânc din nou, stomacul meu iar se va învârti în
gol vreo două trei zile. Oare asta nu îmi afectează stomacul? Nu aș vrea
310
să mă trezesc cu vreo nesuferită de gastrită. Cine mă poate ajuta cu un
sfat?

Răspunde PostIt: 05/09/2013 LA 11:55 AM

Problema cea mai mare, din constatarea personală, de alaltăieri (a
7-a zi de post) este că nu foamea e problema şi nici măcar stomacul,
deşi la mine se mai agită, mai ales după ce beau mai multă apă, sau
starea de slăbiciune moderată, neglijabilă dacă nu fac eforturi fizice
intense sau de durată. Problema cea mai mare este privațiunea de gust,
şi asta am constatat-o eu, care nu sunt mare fan al mâncărurilor
sofisticate, mănânc cam orice, fără mofturi, indiferent de bucătar. Refuz
doar dacă este excepțional de prost. Sigur, îmi place pepenele,
ciocolata, îngheţata, peștele, am gust chiar şi pentru carne, la care am
renunţat, dar nu sunt dependent de ele sau să le caut cu orice preț. Și
totuşi, după 7 zile de post negru, mi-am dat seama că ceea ce face
postul cel mai greu, este renunţarea la gustul mâncării. E drept că parcă,
mai mult ca niciodată, am stat în perioada asta în bucătărie şi am făcut
tot felul de feluri de mâncare. Am mirosit niște fasole păstăi, fierte cu
usturoi şi mi s-au părut superbe. Mirosul chiar m-a potolit nițel. Aș fi zis
că mă săturam cu mirosul. Și asta încă după ce am avut o perioadă de
pregătire cu post negru de 24h, 1-2 zile/săptămână, timp de câteva
săptămâni, plus celelalte perioade de anul acesta, care, de la începutul
anului, cred că totalizează mai mult de o lună. Chiar înainte să mă apuc
de postul acesta, am avut o „revelație”. Mi-am dat seama, ținând un
post de 24 de ore, că deşi ştiu că sunt nemâncat, nu am mai avut
impusul interior de a căuta mâncarea. A fost unul din motivele, care
m-au făcut să cred că sunt pregătit pentru un nou post de măcar 10
zile. Și totuşi, după 7 zile, m-am simţit că sunt ca ultimul gurmand –
şi nu pofte pentru mâncăruri sofisticate, ci chestii simple: fasole cu
usturoi, o conserva de ton, salată, pepene, etc. Este normal. Psihic
vorbind, de exemplu privarea de auz (camera fonica) duce, în câteva
ore, la efecte psihice severe. Dar o dată conștientizată problema, cu
niţică rugăciune şi pocăință pentru lipsa de înfrânare, trece.
Desigur, a rămas o problemă de înfruntat şi pentru restul zilelor de
post, dar oricum mult mai moderată. Odată ce apare o problemă,
trebuie să-ți treci din nou în revistă motivele pentru care ții post,
motive care zic eu, cu cât sunt mai variate cu atât mai bine, şi să-i
dai înainte. Acum pot mult mai bine să înțeleg de ce foamea
înnebunește oamenii – şi nu e vorba de foame, pentru că asta
dispare după 3 zile, ci de lipsa de hrană + toleranța redusă la efort.
E vorba de efortul psihic al privării de gust. Chiar am vrut să-ți scriu
ieri să te întreb, de ce ai renunţat prematur după tentativele
precedente, dar văd ca am primit deja răspunsul astăzi. Și eu aș
311
vrea să mănânc un pepene verde. M-am gândit de multe ori zilele
astea şi tare mă tem că atunci când am să termin eu postul şi
perioada de revenire sezonul lor va trece. Chiar şi acum câteva ore
m-am gândit la asta şi știi ce am zis? E o pierdere minoră
comparativ cu ce urmează să câștig. Am mâncat pepene şi acum
două săptămâni şi cu ce am mai rămas ACUM din acea experiență?
Cu nimic. Dacă voi mânca peste 2 zile, sezonul se încheie şi încă 10
luni nu voi mai mânca. Cu ce mă va ajuta peste o lună că am
mâncat cândva, în trecut, pepene? Cu nimic, pentru că foarte puţine
lucruri din trecut te fac fericit(ă) şi în prezent. Dar cu pierderea de
greutate rămâi (dacă ai grijă şi după), cu sănătatea câștigată rămâi,
cu schimbările psihice şi spirituale survenite şi cu înfrânarea
câștigată, rămâi. În cazul tău – da, teoretic ai putea să reiei postul.
Dacă nu suferi de o gastrită severă, nu se întâmplă nimic. Fără să
aibă contact cu hrana solidă, stomacul nu produce cine știe ce acid
(mai trebuie studiată problema). Însă şi cât produce, dacă bei apă
multă, „se spală” şi nu poate ataca mucoasa. Cred, destul de clar,
că nu ești pregătită psihic pentru o perioada lungă de post. Ce ar
trebui să faci? Să renunţi la mâncărurile sofisticate, să renunţi la
„preferințe speciale”, mai ales dacă sunt nesănătoase. Un regim cât
mai vegan ar fi cel mai indicat. Renunţă măcar la carnea de animale,
păstrează eventual peștele. Macroul conține foarte mult omega 3, dar e
foarte greu de găsit în alimentația de zi cu zi. 1-2 zile de post negru pe
săptămână, măcar 24h la început, 36 ore după ce te obișnuiești (de
seara până seara şi pe urmă de seara până a 3-a zi dimineața).
Construiește-ți un set de motivații cât mai complex: sănătate,
spiritualitate, scădere în greutate, ce vrei tu. Dacă pe parcursul
postului negru unul din ele nu ți se mai pare atât de motivant,
folosește pe celelalte. Conștientizează că dependența de gust, chiar
în formele cele mai aparent inofensive, este păcătoasă. Mâncăm
pentru a trăi, nu invers. Nu este exclus ca să ne confruntăm chiar în
această generație cu o foamete majoră, aşa cum a fost în Basarabia şi
Ucraina în ‘32, provocată intenţionat ca şi instrument politic (citește
despre asta). Cei care s-au mai confruntat cu lipsa mâncării vor ști cum
să reacționeze, şi acum şi atunci. Dintre ceilalți, mulţi vor înnebuni
efectiv. În concluzie, părerea mea este că nu ești pregătită psihic pentru
exercițiul postului şi nu ai motivația necesară. Renunţă acum,
pregătește-te cum am zis mai sus, şi peste 2-3 săptămâni, poate o luna
sau două, vei putea ține o perioadă mult mai lungă de post.

Răspunde symy77: 05/09/2013 LA 2:50 PM

Îți mulțumesc din suflet pentru răspuns, Ai dreptate, cu siguranță
nu sunt pregătită psihic. Vreau să zic că eu cu foamea nu am probleme,
312
o calmez repede cu apă, dar în momentul în care simt un miros de ceva,
care îmi place, parcă înnebunesc. Acesta e principalul motiv pentru care
voiam să țin acest post, voiam să ajung să mă înțeleg și să mă controlez
mai bine. Ca alimentație cred că stau binișor, nu mănânc carne de vreo
zece ani cred, poate mai am câte o scăpare de două trei ori pe an, dar și
atunci doar o gust. În general mănânc multe fructe și legume crude. De
puțin timp am început să mănânc și anumite legume gătite, pe care nu le
voiam înainte. Nu știu din ce motive, nici nu voiam să aud de legume
gătite. Problema s-a rezolvat după primul post, când parcă au început să
îmi facă cu ochiul. Îmi plac foarte mult lactatele în schimb și, dacă am
dulciuri în casă, iar nu prea pot să mă controlez. De aceea evit să le
cumpăr și știu că nu asta e soluția. Ştiu că evitarea nu îmi rezolvă
problema, ci, mai rău, o accentuează. De fumat nu mai fumez de doi ani
și ceva, iar cafea nu beau decât ocazional. Prefer ceaiurile și apa. Nici
măcar sucurile de fructe nu le consum. Prefer să mănânc fructele întregi.
Din post o să mă opresc, pentru că oricum am băut un ceai de dimineață
și mai apoi am ieșit în oraș și, după ce am făcut vreo cinci, șase km,
parcă îmi cerea sufletul ceva și mi-am cumpărat o baretă de cereale.
Momentan nu simt foame și cred că o să sar peste masa de prânz.
Oricum în jur de ora cinci îmi beau ceaiul și mănânc un fruct și mai pe
seară o să mănânc ceva. Faptul că m-am oprit din post nu o să îl
consider un eșec, o să consider că pentru atât am fost pregătită în
momentul de față (gândire pozitivă). O să îți urmez sfaturile și o să încerc
să mă pregătesc sufletește pentru data viitoare. În momentul în care o să
simt că sunt pregătită, o să încerc din nou. Mulțumesc încă o data pentru
răspuns. Îți urez baftă în continuare cu postul. Mai ai trei zile sau mai
mult. Ne mai auzim pe aici. Să scrii cum te simți după ce ieși din post.

Răspunde PostIt: 05/09/2013 LA 4:16 PM

Probabil din cauza asta eșuează mulţi. Îşi propun 10 zile, 20
zile, dar nu se pregătesc şi au eșec după 1-2-3 zile. Pe urmă zic „eu
nu pot să țin” şi o lasă baltă de tot. Nu e adevărat că nu poţi. E o
chestie de pregătire prealabilă cu posturi mai scurte. Să știi ca nu e
uşor să ții nici 24/36h. Întotdeauna, când te apropii de sfârșit,
aşteptarea la ce urmează, adică la păpică, devine de x ori mai
dureroasă. Dacă ajungi la punctul când nu mai ai nerăbdarea să
termini, nu mai simți impulsul care trebuie să-l controlezi cu o doză
semnificativă de voinţă de a căuta mâncare, înseamnă că poţi să
încerci şi pentru perioade mai lungi, însă chiar şi așa, după mai
multe zile, problema va apărea iar. Trebuie să o conștientizezi şi să
o ții sub control, până când într-adevăr nu mai este o problemă. Eu
pot să zic că acum, în ziua a 9-a, e mult mai uşor ca în zilele

313
precedente, tocmai că am rezolvat cumva problema asta a
dependenței de gust.

Răspunde Cirys: 07/09/2013 LA 9:45 PM

Felicitări symy77, nu te descuraja! Întotdeauna va exista o
mâncare dintre cele favorite nouă prin preajmă în timp ce postim şi
poate dacă nu ar exista, ar deveni favorită una dintre cele de care
înainte nu ne păsa. Este o lupta mai grea dar nu imposibilă.
PostIt, mă bucur ca ai ajuns deja atât de avansat cu postul. Se
observă ca ești o persoană care caută să se autocunoască şi pentru
asta te felicit o dată în plus! În felul acesta îi înțelegi mult mai bine pe cei
din jur. Spor în toate!

Răspunde symy77: 16/09/2013 LA 3:27 AM

Mulțumesc Cirys, nu mă descurajez, am învățat să nu mă mai
învinovățesc, atunci când nu îmi iese ceva din prima. Mereu există loc
pentru încă o încercare și speranță că, data viitoare, o să fie mai bine.
Poate că voi încerca din nou, în curând, și poate că o să și reușesc. Țin
să te felicit pentru ideea creării acestui loc și pentru ajutorul și sfaturile
pe care le oferi celor care vor să pornească pe acest drum al postului
negru. Pace, iubire și spor în tot ceea ce faceți!!
02/10/2013 LA 9:07 PM
Am ajuns din nou în a treia zi. Ieri m-am simțit mai bine, dar azi am
avut iar dureri de cap. Acum se învârte casa cu mine și abia văd tastele.
Văd în ceață, mi se zbate ochiul drept și parcă am un bec multicolor tot
timpul în față. Îmi e un pic frică, pentru că am mai pățit odată așa, după o
perioadă în care am mâncat doar roșii, și am sfârșit în spital. Acum nu
știu ce să fac, pentru că nu am avut niciodată probleme de genul acesta,
când am ținut post și nu vreau să ajung iar în spital. Poate că ar fi mai
bine să mă opresc și să îmi fac niște analize, să vad cum stau la
capitolul sănătate, că nu am mai făcut nici un fel de analize de vreo cinci
ani. Pe de altă parte nu aș vrea să renunț din nou la post, pentru că
acum aș putea să reușesc. Mă simt destul de motivată și nici pofte nu
am deocamdată. Foame, aș putea zice că, parcă am simțit un pic, că m-
a ros stomacul pe la două după amiază, dar a trecut destul de repede.
Uf! Îmi vine greu să mă decid, iar mâine am un drum greu de făcut.
Probabil, dacă nu îmi trec amețelile și lumina asta multicoloră, o să mă
opresc din nou. Dacă o să îmi fie bine o să continui. Mai văd peste vreo
două ore.

Răspunde Cirys: 03/10/2013 LA 3:17 PM

Symy, s-ar putea să ai o carență, care nu s-a rezolvat în timp.
Categoric trebuie descoperită şi tratată, căci te poate pune în dificultate
314
într-un moment mai dificil al vieții. În ceea ce priveşte postul, dacă aș fi în
locul tău, aș continua cu un post cu sucuri, alegând în special acele
crudităţi către care simt cea mai puternică atracţie. În felul acesta nu se
irosește bunătatea de avânt motivaţional.
……………………

Claudia - 08/10/2013 LA 10:05 PM

Mulţumiri pentru împărtășirea experienței personale şi pentru
documentarea şi explicațiile foarte bune, pe care le oferiţi. Aș vrea să
întreb dacă clismele sunt obligatorii în post.

Răspunde Cirys: 09/10/2013 LA 3:26 PM

Claudia, sunt binevenite, mai ales în prima parte a postului, însă nu
sunt obligatorii. Cel mai bine este să îţi asculți corpul şi să procedezi în
consecință. Un post uşor să ai!
……………………

Codruţa - 31/01/2014 LA 8:57 PM

A trecut şi a 3 a zi cu bine. Am început de la 84.3 kg şi am ajuns la
80,6. Dar aceste kg, eu cred că, vin şi pleacă, de la o zi la alta, în funcţie
de ce bei sau mănânci şi mai ales cât. Mi-e bine. Ca şi lucru nou observ
că mă cam curentez, când ating obiecte metalice sau persoane. Mâine
voi încerca o oră de fitness, ca să mai scap de energia statică. Ţin acest
post cu rugăciune şi văd că, atunci când te rogi, Dumnezeu te aude! Să
vă ocrotească şi pe voi toți, cei care încercați să faceți acest lucru!
……………………

Ioana - 11/04/2014 LA 8:21 PM

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar tot citind pe blog, mă mir cum pot
alţii să bea într-o zi 3 – 4 litri de apă, când eu pot bea doar 2 litri. Se mai
întâmplă, din când în când, să beau 2,5 litri, dar, în ultima vreme, nici 2
litri n-am mai băut deloc, uneori chiar sub un litru sau puţin peste. Eu, o
singură dată, am băut 3 litri, dar ultimii 500 ml de apă i-am băut seara şi,
sincer, forțat. Mi-a fost atât de rău, pentru că simţeam că toată apa mi se
ridică în sus pe gât. Am avut stări de rău, greață, scârbă, vomă, ameţeli,
stări de leșin, frisoane şi temperatură. De abia a trecut noaptea. Foarte
rău mi-a fost. M-am jurat că, în vecii vecilor, nu o să mai beau atâta apă
într-o zi şi nici într-un caz forțat. Am învățat lecția!
P.S.: Ce înseamnă că râgâi după fiecare masă? E foarte jenant şi
neplăcut şi încă cu zgomot şi destul de tare şi mult deseori, dar şi după
câteva ore de la masă, chiar şi seara sau noaptea, şi am respirația

315
greoaie.100 Chiar dacă râgâi, am foame, dar îmi este dificil ca să mai
mănânc ceva din cauza ei, cu toate că au trecut câteva ore bune de
când am luat masa ultima dată. Se poate face ceva, ca să „scap‖ de
aceasta râgâială stânjenitoare? De când eram copil am această
problemă. Am şi astm, dacă ajută cu ceva această informaţie.
Mulţumesc şi sper să primesc niște răspunsuri la această problemă
a mea!
……………………

Andra - 16/04/2014 LA 10:06 AM

Bună! Îţi mulţumesc din suflet pentru acest minunat blog. Este un
real ajutor. Sunt în a treia zi de post negru, doar cu apă, şi zici că sunt o
fantomă. Nici nu pot sta în picioare. Recunosc, sunt cam speriată. Adică,
e normal să mă simt atât de groaznic? Nu îmi e foame şi, din această
cauză, nu vreau sa renunţ, doar că îmi e frică să nu se întâmple ceva cu
mine. Pot să te rog să-mi spui părerea ta? Vreau să ţin doar 4 zile şi mă
gândeam dacă o zi de recuperare e de ajuns. Vine Paştele şi nu pot să
nu stau cu familia la masă. Desigur nu voi exagera. Sau e mai bine să țin
3 zile şi să am două zile de recuperare? Te rog, ajută-mă cu părerea ta.
Mulţumesc.

Răspunde Cirys: 16/04/2014 LA 4:00 PM

Andra, cel mai mare dușman al postului este frica de post şi de
ceea ce simți în timpul acestuia. Dacă simți aşa ceva, nu are rost să
continui indiferent care sunt motivele. Rămâne să faci revenirea. O zi
doar cu sucuri diluate este îndeajuns pentru 3-4 zile de post cu apă, apoi
în zilele următoare să continui cu mâncăruri ușoare, în cantități
moderate. Cât despre frica de post, este bine ca, pe viitor, dacă dorești
să mai ții post cu apă, să încerci să te autocunoști mai bine, atât fizic cât
şi emoțional. Nu ar strica, poate, să faci un post cu sucuri diluate, în locul
unui post cu apă, şi abia apoi să reîncerci postul cu apă. Un Paște fericit!
……………………

Irina - 23/05/2014 LA 6:28 PM

Bună ziua. În urma celor citite pe blog, m-am decis, şi eu, să țin
post. Acuma sunt în a 3-a zi de post, în care am băut doar apă. Până
acum, pot să spun că, m-am simţit excelent, dar de câteva ore m-a luat o
durere în spate, jos, pe stânga. Bănuiesc că e rinichiul stâng, parcă îmi
pulsează ceva şi e dureros, ce credeți că poate fi? Vă rog să-mi

100
Cel mai probabil este vorba de o hernie hiatală, adică hernierea stomacului din cavitatea
abdominală în cutia toracică prin orificiul prin care esofagul pătrunde din cavitatea toracică în cea
abdominală. Asemenea cazuri se întâlnesc destul de rar.
316
răspundeți, sunt îngrijorată. Menţionez că am 21 de ani şi n-am avut
până acum nici un fel de problemă de sănătate.

Răspunde corne_lia: 23/05/2014 LA 7:42 PM

Probabil elimini nisip sau nu bei destulă apă sau ambele.

Răspunde Irina: 23/05/2014 LA 9:19 PM

Beau apă destul de multă, undeva la 3l. Vroiam să mai zic că,
atunci când mă ating, simt că am o mica biluță şi când o apăs, mă doare.
Până acum, n-am mai simţit-o. Îți mulţumesc corne-lia că mi-ai răspuns.
Chiar sunt foarte îngrijorată. Nu ştiu ce poate să fie.
……………………

Vlad - 09/12/2014 LA 10:58 AM

Salutări! Sunt în ziua a 3-a. Deşi e dimineață, cred că o duc până
la capăt fără probleme. Vroiam să vă întreb, a eliminat cineva pietre de
la bilă sau ficat prin postul negru cu apă?

Răspunde Cirys: 09/12/2014 LA 4:27 PM

Vlad, părerea mea este că, mișcările pe care le simți şi junghiurile
respective sunt de fapt în intestinul gros. Pur şi simplu se desprind
diverse fragmente de conţinut colic şi alunecă la vale. Uneori, chiar şi
gazele acumulate, dau senzația de durere şi că se rostogoleşte ceva.
Teoretic este perioada de curățare a sistemului digestiv. Organele
urmează ceva mai târziu. Deci aş zice că nu sunt pietrele de la
vezică/ficat încă, deşi nimic nu e imposibil. În caz că vezi formațiuni
plutitoare în vasul de toaletă, de culori din gama verzui-maroniu până
spre aproape negru, poate fi vorba despre ele. Personal nu am studiat
problema şi nici nu aș fi avut cum, căci după clisma din ziua 2-3 nu a mai
ieșit nimic, tot postul, până când am trecut pe sucuri. Ca idee: dacă
reduci cantitatea de apă spre seară, rinichii vor avea mai puţin de lucru şi
poate reuşeşti să dormi ceva mai mult. Sănătate!
……………………

Florinaşu - 02/02/2015 LA 9:23 PM

Bună seara! Am început primul post cu apă anul acesta şi vreau să
îl duc mai mult față de cel de anul trecut, care a fost de 6 zile. Este mult
mai uşor acum, că am știut ce mă așteaptă în ziua a 3-a, stări de
moleșeală, de foame, dar au fost uşor de suportat. Deşi merg şi la lucru,
pot spune că aș putea zbura, aşa de bine mă simt. M-am hotărât să
dedic acest post lui Dumnezeu, prin rugăciune pentru familie, prieteni,
colegi şi chiar pentru țară. Nu vreau să pară vorbe mari, dar asta simt
acum. Este clar că pe deasupra vin şi celelalte beneficii, dezintoxicare,
317
slăbit. A fost ceva foarte interesant în seara asta. Am un coleg,
căruia soția îi face niște prăjituri de nota 10 şi care m-a invitat pe la
el să îmi dea şi mie şi familiei câteva. Nu știa că sunt în post! Am
văzut în interiorul meu un război, dar, în același timp, am râs
aproape în hohote, în interiorul meu, de ispita care mi-a stat în față!
M-a ajutat foarte mult hotărârea pe care am luat-o înaintea lui
Dumnezeu, de a Îi dedica, măcar pentru câteva zile, trupul meu,
pentru dragostea Lui faţă de mine, aceea de a jertfi pentru mine pe
propriul Său Fiu! Mulţumesc pentru cei care au trecut pe drumul acesta
şi au scris despre experiențele lor, pentru că sunt de un real folos. O
seară excelentă tuturor!
……………………

Di - 12/02/2015 LA 3:32 PM
Salut oameni buni! Am o întrebare. Sunt în ziua a 3-a, şi mă simt
relativ bine. Acum 2 ani, am mai ţinut post, 8 zile, şi în ziua a 3-a am
crezut că leșin şi mă dezintegrez. Muream la gândul că trebuia să mă
ridic din pat şi să merg la baie. Acum nici vorbă de aşa ceva. Fac eu
ceva greșit? Nu sunt oare în cetoză? De fapt asta ar fi ziua 4, dar
consider că, în prima zi, deoarece am băut un pic de cafea, nu a fost zi
de post. Eu am medicație de hipotiroidism, şi nu le-am luat normal.
Am luat doar poate o zecime din ce iau eu pe zi. Poate nici atât. Am
luat o pastilă şi am mai luat niște fărâme. Oare de aia nu sunt în
cetoză? Ce fac greșit? Nici nu am văzut scădere în greutate aşa
spectaculoasă cum a fost acum 2 ani. Şi acum sunt ceva mai
plinuță decât am fost atunci, cu vreo 10 kg. Help! Vă pup, vă iubesc,
spor la treabă şi mulțumim pentru acest blog!

Răspunde Cirys: 12/02/2015 LA 4:35 PM

Di, nu te îngrijora, ești cu siguranță în starea de cetoză. Faptul că
nu ai scăzut, cât te aşteptai, poate avea şi alte cauze, care fac ca,
deocamdată, corpul tău să păstreze o parte din apă pentru diferite nevoi.
Oricum, pentru auto-încurajare, în astfel de cazuri, cel mai bine este să
folosim măsurătorile în cm a circumferinţei abdominale sau chiar măsura
unei anumită haine luată ca etalon. Consumul de apă din belșug ajută la
eliminarea toxinelor, corpul devine mai puţin acid şi la nivel celular se
reține mai puţină apă. Grăsimea are volum, dar este destul de ușoară,
comparativ cu alte țesuturi ale corpului. De la un post la altul stările
neplăcute sunt tot mai ușoare la majoritatea postitorilor pe de o parte,
pentru că organismul are o memorie proprie şi știe deja cum să se
descurce în starea de post, iar pe de alta parte, pentru că cel mai
probabil nivelul general de toxicitate este mai scăzut. Post frumos în
continuare!
318
Răspunde Di: 12/02/2015 LA 6:25 PM
Draga mea Cirys, tu ce spui, să continui cu pastilele mele de T4
pentru hipotiroidism sau să le întrerup până termin postul? Acestea
trebuie luate la ore fixe, cu miligrame stabilite pe baza examenelor de
sânge. Din tot sufletul aş vrea un sfat pentru mine?101
……………………

Silvia - 20/03/2015 LA 10:02 PM

Astăzi a fost mult mai ușor. Oboseala a trecut, foamea nu mai este
atât de mare, dar am băut puţină apă, cam un litru. Am fost lentă în
gesturi şi zgârcită cu energia. Totuşi, la serviciu, am avut o mai mare
putere de concentrare şi am rezolvat multe lucruri. Starea de spirit este
foarte pozitivă, am râs cu colegii şi am dat dovadă de multă înţelegere cu
partenerul de viață. Acum seara mă doare un pic spatele, dar mai puţin
decât ieri. Mi se face poftă, când gătesc. Aş putea să nu gătesc, doar că
ştiu că, dacă nu gătesc eu, se va mânca multă carne şi alimente lipsite
de nutrienți. Merg înainte!

Răspunde corne_lia: 21/03/2015 LA 8:28 PM

Ai dreptate Silvia. Mâncarea de slabă calitate nutriţională este
foarte la îndemână şi mulţi mănâncă greșit, tocmai din comoditate sau
din lipsa acută de timp şi din incapacitatea de a se adapta la ceva nou,
care nu îşi are rădăcinile în familia în care au crescut. Visez la o
societate unde să nu te simți penibil că ai comandat doar garnitură şi
salată într-un restaurant, în care, la colțul străzii, în loc de pateuri, gogoși
şi shaorma, să se găsească preparate raw vegane sau măcar vegane,
dar de calitate, cu cereale integrale, fără zahăr, etc. Poate că generațiile
următoare vor avea parte de aşa ceva….

Răspunde Silvia: 21/03/2015 LA 10:22 PM

Cornelia, la asta visez şi eu, la propriu uneori. Propaganda este
atât de puternică şi idei precum că proteinele animale sunt esențiale în
viața noastră, că laptele de vacă ne aduce calciu pentru oase, etc. ne-au
fost inoculate de peste 50 de ani şi au devenit o „credință‖. Puțini o mai
contestă. Tu speri că generaţiile următoare vor vedea altceva, dar, la ora
actuală, sunt mult prea puţine voci, prea puțini ca noi, ca să se schimbe
ceva. Cei ne-educați sau încăpățânați sau care chiar nu au acces la

101
Pastilele pentru hipotiroidism nu trebuie întrerupte. Doza poate fi redusă, pentru că în post
organismul are o altă reactivitate, dar nicidecum întrerupte. De exemplu pentru cineva care ia o pastilă
pe zi, poate să ia o zi jumătate de pastilă, iar în cealaltă zi o pastilă întreagă sau alte variaţii de felul
acesta, în funcţie de simptomatologie şi de experienţa personală cu privire la utilizarea acelui
medicament.
319
genul de informaţie care ne-a parvenit nouă pentru a ne schimba în
acest fel mentalitatea, sunt bombardați doar cu alimente promovate în
mass-media, pe care le consumă din ce în ce mai mult, făcând-şi din ce
în ce mai rău. Dr. John Mcdougall a spus, despre mass-media, care
dictează politicile, că aceasta se joaca foarte mult cu cuvintele şi cu
termenii spre paguba populaţiei. Când anunță că grăsimile saturate nu
sunt bune pentru sănătate, dar nu spun că grăsimile saturate se găsesc
în carne, lapte şi ouă, oamenii nu pot înţelege mesajul. Idea este că nu îi
judec pe cei care nu cunosc implicațiile regimului alimentar şi nici
alternativele. Dar e bine să visăm şi e bine să credem în noi înșine şi în
convingerile noastre în orice situație, chiar şi atunci când facem o notă
discordantă. Îţi înţeleg frustrarea, pentru că la fel simt şi eu. E dureros
când îmi văd părinții, care au puţin peste 60 de ani, bolnavi destul de
grav, şi incapabili să înțeleagă că organismul nu poate să lupte împotriva
bolii dacă nu i se dau nutrienții necesari, ci din potriva, i se dau forțat
toate porcăriile, pe care le găsim la ora actuală în supermarketuri. E
dureros să văd copii, care din ziua în care s-au născut, au avut gripă,
răceli, otită, amigdalită de cel puţin trei ori pe an, ca să nu mai spun de
apatie sau/şi hiperactivitate. Îţi mulţumesc că ți-ai împărtășit gândurile cu
mine! Mă simt mai puţin singură cu ideile mele.
……………………

Leni - 16/04/2015 LA 10:30 PM

Bună tuturor. E seara celei de a trei-a zi de post. Nu mi-am propus
un anumit număr de zile. Am zis că țin cât pot. Nu am o motivație foarte
puternică. Să zicem purificare, am mâncat nu foarte cumpătat de aceste
sărbători, ca să zic așa. La un moment, mă gândeam azi să întrerup
mâine, că mi-ar ajunge 3 zile. Dar mă gândesc totuşi că mă simt prea
bine ca să renunţ. Fac clisme cu cafea dimineața şi merg la servici, unde
lucrez aprox. 8 ore la calculator. Dacă primele 3 zile e cel mai greu,
înseamnă că mai pot ține în continuare. Poate mai scriu zilele viitoare.
Vă pup şi noapte bună. Sper să pot să adorm repede, că aseară m-au
cam durut picioarele şi am adormit cam greu din această cauză.
17/04/2015 LA 5:44 PM
Sunt la sfârșitul celei de a 4-a zi. În afară de un gust ciudat în gură
şi o lipsă de energie, sunt bine. Cu mentalul stau mai rău. Adică mintea
mea acum mă întreabă de ce fac asta şi bineînţeles că se gândește la
tot felul de preparate culinare. Mi-am găsit câteva motivații. Să vă spun.
Am pete mici pe picioare, de la genunchi în jos, de culoare albă.
Arată ca o piele pistruiata, dar pistruii sunt albi, iar de la genunchi
în sus am celulită şi de aceasta aș vrea să scap. Mai am la coate
psoriazis şi cojiţe în urechi. De miopie nu mai zic, dar dacă scap şi de

320
ochelari, chiar că merită efortul. Aştept părerile voastre. Vă iubesc pe toţi
şi vă mulţumesc că existați.

Răspunde Cirys: 19/04/2015 LA 9:06 PM

Leni, majoritatea ameliorărilor din post se observă de obicei doar
vag în timpul acestuia. De fapt majoritatea se petrec în perioada de
revenire, dacă aceasta este una bogată în nutrienți şi cu cât mai puţine
substanțe ostile sănătății organismului. În sensul acesta aș compara
postul cu o guma de şters însă, peste ce s-a şters prin post, trebuie să
rescriem ceva nou, mai bun decât ceea ce am eliminat. Perioada de
după post este capitală în rezolvarea problemelor de sănătate. În
general, problemele de piele se rezolvă foarte bine. Ajută mult o
hidratare bogată. Spor la postit!
……………………

Dariana - 23/04/2015 LA 9:37 AM

Am trecut şi eu cu bine de ziua a 3-a. Spre seara am avut o cădere
de energie, încât îmi venea sa dorm, pe la 8 seara. Aveam şi o stare de
greață destul de pronunțată. Aș fi încercat să vomit, dar nu eram sigură
că voi reuşi. Din fericire, nu a durat mult, şi somnul pare că a reparat
toate neplăcerile zilei anterioare. Dimineața m-am trezit foarte bine, cu
energie şi poftă de viață.

Răspunde Cirys: 23/04/2015 LA 7:49 PM

Dariana, dacă ai stare de vomă şi poţi elimina ceva, nu te abține.
Aduce liniștire imediat. Îmi amintesc că eu aveam oroare de acest aspect
şi, într-un post, m-am abținut multe zile să elimin ceea ce simțeam că ar
vrea sa iasă. Când în sfârșit am reuşit, m-am simţit mult mai bine.
……………………

Mihaela - 25/05/2019 LA 8:01 AM

Am început și eu postul acum 4 zile. Ziua 1: stare perfectă, cu
activitate normală. Ziua 2: slăbiciune groaznică în mușchi și dureri de
mijloc. Ziua a 3-a: cea mai îngrozitoare din viața mea, căci s-a
adăugat o durere de cap102, greu de suportat. Am vomat suc gastric
102
Atunci când se ţine post şi tubul digestiv nu este suficient de bine golit, fie printr-o dietă de trecere,
fie prin purgative, fie prin clisme, apare durerea de cap. Dacă de la primele semne de durere de cap
se face o clismă şi eventual se ia şi un purgativ, farmaceutic (sare amară, ulei de ricin, etc.) sau
alimentar (moare de varză diluată cu apă caldă), atunci simptomatologia dispare. În centrele de
terapie prin post, golirea intestinală face parte din protocolul metodei şi se trece mai uşor prin etapa de
acomodare cu postul. Cel ce porneşte singur pe calea postului, chiar dacă deţine multe informaţii, nu
reuşeşte întotdeauna să-şi de-a seama din ce cauză nu se simte bine. Pe lângă faptul că starea de
rău arată că organismul lucrează, un disconfort major arată şi un viciu de procedură, care nu a fost
conştientizat. Totuşi cine insistă, până la urmă reuşeşte. În post pot fi consumate anumite
medicamente, dar antiinflamatoarele sunt contraindicate.
321
și apoi m-am simţit mai bine, fără amețeli. Ziua a 4 a: în timpul nopții
nu am mai rezistat și am luat un Bruprofen. Asta înseamnă că am
oprit postul? Am băut apa puțină, nu prea beau de fel, dar am slăbit mult.
Am plecat de la 63 și am ajuns la 57,8.
……………………

Laura Cristina - 19/12/2015 LA 12:38 PM

Sunt în a treia zi şi îmi vine să mă urc pe pereți. Nu mi-a fost foame
deloc în cele trei zile dar am o senzație neplăcută în stomac, şi o
slăbiciune în toată ființa mea. Primele doua zile au fost mai bine, azi mi-e
cel mai rău. Stau cu bluza termoizolatoare de alpiniști pe mine, cu geaca
de schi şi șosete groase de merinos şi tot am frisoane uneori. Felul în
care reușesc să merg mai departe e să reflectez la toate alimentele dulci
şi bogate în calorii, pe care le-am consumat de-a lungul timpului şi să mă
vizualizez consumându-le. Bineînţeles, nu cu gânduri de genul „Ce bun a
fost‖ sau „Ce pofta mi-e‖, ci observând la rece muntele de alimente
cumulat de-a lungul timpului. Mă ajută mult în a mă acomoda cu senzația
de privare şi îmi întărește puterea de a posti.

Răspunde Cirys: 19/12/2015 LA 7:54 PM

Forţă, Laura Cristina! Suntem alături de tine. În postul cu apă şi
chiar şi în dietele drastic hipocalorice, este în general cunoscut
faptul că cei care suferă foarte mult din pricina foamei, suferă mai
puţin de frig, iar cei care suferă foarte mult de frig, nu au mari
probleme cu foamea. Nu ştiu de unde vine aceasta legătură, însă
acesta este rezultatul observării acestei stări de fapt.

Răspunde Laura Cristina: 04/01/2016 LA 10:40 PM

Comentariul de mai sus se potrivește de minune din nou, însă nu
mi-a fost aşa de frig. Dacă mă expun la aer rece pentru câteva minute
parcă mă mai înviorez.
……………………

Petru - 01/06/2016 LA 4:37 PM

Ziua a treia a început cu puţin somn, doar 6,5 ore. Organismul n-a
mai vrut să doarmă după ora 6, dar mă simțeam odihnit şi plin de puteri.
Până la ora 12 au urmat 3-4 valuri de dorinţe de mâncare, dar sau
calmat cu apă. În prima parte a zilei mici dureri la tâmple, ca nişte
impulsuri mai tari apoi, în a doua parte a zilei, mi-a amorțit limba şi dinții,
de parcă eram la stomatolog şi am primit anestezic. Mă dureau gingiile
în locul în care au fost extrase două măsele. Dinte nu-i, dar durere este.
Dimineața limba era încărcată, la amiază s-a încărcat iarăși, în rest e

322
bine. Noaptea am visat că am primit oaspeți şi am mâncat căpșuni. Se
încep tratativele.
02/06/2016 LA 9:51 AM
Aseară oaspeții, pe care i-am visat, într-adevăr au venit în ospeție,
dar am rezistat la mâncare. Am consumat doar un ceai de busuioc,
melisa şi flori de gălbenele, care au un bun efect detoxifiant. Amorțeala
dinților a trecut. Energia în ziua a 3-a a fost aproximativ 85%, însă
organismul a început să se împotrivească. M-a trezit la ora 4,20 noaptea
şi nu mai dorea să doarmă. Cu greu m-am impus şi am adormit până la
ora 9, o oră foarte târzie pentru mine. S-au accentuat mirosurile, de
parcă aș fi un narcoman şi simt mirosul drogurilor. Am o stare de repulsie
faţă de tot ce amintește de mâncare. Atât pentru ziua a 3-a. Salutare.
……………………

Andrada - 04/09/2016 LA 12:32 PM

Așadar, ziua a 3-a ! Am o stare de moleșeală maximă. Parcă n-am
vlagă în mușchi, în schimb creierul e foarte activ. În prima zi de post,
seara, m-au durut destul de rău gambele, asemănător durerilor
varicoase, dar azi noapte a fost crimă şi pedeapsă. Am avut niște dureri
crunte de cap, în zona occipitală şi a sinusurilor maxilare. Mi-au amintit
de perioadele când sinuzita mea cronică era activă. În rest mi-e fomică,
dar mă străduiesc să rezist în continuare!

Răspunde Cirys: 05/09/2016 LA 8:47 AM

Andrada, îmi plac enorm comentariile tale. Am râs cu poftă, dis-de-
dimineață, de cel din ziua a 3-a. Cred că, dacă am avea starea ta de
spirit, am putea cu toții posti, oricând, cu zâmbetul pe buze. Nu ştiu dacă
mai postește cineva, dar cu siguranță se distrează citind relatarea ta.
Pentru durerile de picioare, când ai timp, tine-le vertical, rezemate de un
perete, pentru a se inversa circulația în vene. Nu ia durerea cu mâna,
însă ajută destul de mult.

Răspunde Andrada: 06/09/2016 LA 7:36 PM

Mulţumesc mult, Cirys! Adevărul este că sunt o persoană care a
învățat să se bucure şi să fie recunoscătoare pentru orice lucru bun,
oricât de mic ar fi el. Poate din acest motiv sunt mai tot timpul veselă.
Revenind la „oile‖ noastre, sunt în ziua a 5-a. Yeey! Şi, în ciuda faptului
că am văzut zilele acestea colegele de birou bând cafea dimineața şi
mâncând înghețată şi pizza, am rezistat eroic. „Am mâncat‖ minim 2 litri
de apă pe zi şi recunosc că am băut şi câte un ceai de merișor. Cel mai
rău a fost zilele astea când se făcea cafea la serviciu. Aoleu, cum
stăteam, măcar 10 secunde, lângă filtru şi trăgeam pe nas mirosul, mai
rău ca un aurolac! Nu mai pomenesc de chinurile pofticioase, când soțul
323
meu s-a dat de gol c-a ronțăit cartofi prăjiţi şi apoi „i-a dres‖ cu o budincă
de macaroane cu brânză. Pffui! Am salivat pe tastatură, nu alta! Vrei, nu
vrei, s-a băgat şi el la post, cel puţin seara. Îi e milă de mine să mănânce
seara şi să-l vad. Ştie că mi-e poftă de orice mâncare acum. Sincer
vorbind, foamea n-o mai simt, adică nu-mi roade stomacul, dar mi-e
poftă de orice trăsnaie posibilă de pus în farfurie. Văd că persistă
durerile de picioare, dar mult mai difuze. Ştiu că varicele ascunse se
revoltă, dar după prima tură de post negru, în privinţa durerilor de la
picioare am remarcat un mare semn de îmbunătățire a sănătății. Vreo 2-
ă luni, deşi s-au umflat, nu m-au mai durut gambele absolut deloc, în
ciuda temperaturilor ridicate, şi am putut renunţa la pastilele zilnice, pe
care eram nevoită sa le iau. Mai am câte un acces de dureri sinusale,
dar trec şi ele dacă mai „mănânc‖ niște apă și-mi pun o pernuță caldă la
tărtăcuţă. În rest, mă străduiesc din răsputeri să țin 7 zile de post și-apoi
o să trec pe sucuri crude şi crudități vreo 2-ă săptămâni. Sper să mă țină
voinţa. După asta, vedem ce-o mai fi. Așadar, sănătate să avem! Mama
mea, n-o veni ea şi săptămâna viitoare să mănânc şi eu măcar o juma
de linguriță de zacuscă?
……………………

Alexandra - 06/10/2016 LA 7:44 PM

Anul trecut, aveam 25 ani şi nu reușeam să îmi găsesc un
prieten. Eram normală, frumoasă, cu studii, cu casă şi cuminte. Mă
măcina foarte tare gândul că nu o sa fiu iubită şi am avut niște clipe
foarte grele, când mă rugam la Sf. Arsenie Boca şi la Dumnezeu să-
mi ia zilele. Am plâns şi m-am chinuit şi m-am mâhnit, până am citit
un articol pe net cu un călugăr, care recomanda unei femei să țină
post negru 3 zile. Am ţinut şi eu de pe 3 august, pe 3, 4, şi 5. A fost
greu fizic, dar mi-a dat putere multă rugăciunea. Invocați-o pe Maica
Domnului. Pe 6 august 2015, l-am cunoscut pe viitorul meu soț. Mai
țineam şi înainte miercurea, vinerea, dar strigătul de disperare,
postul, doar cu anafură şi agheasmă, şi rugăciunea sinceră mi-au
schimbat viața. Dumnezeu mi-a trimis un om minunat. Rugați-vă
pentru orfani, pentru văduve, pentru săraci, nu bârfiţi, fiţi cu
Dumnezeu şi Dumnezeu va fi cu voi. Postul, ţinut cu suflet şi cu
căință, vă va liniști inima. Dacă aveți suferințe grele, încercați din
toate puterile să-l țineți şi Maica Domnului va mijloci la Fiul şi la
Tatăl şi la Duhul Sfânt şi vă veți simți ușori şi vă veţi speria să
vedeţi cum Dumnezeu chiar vă răspunde. Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Amin.
……………………

Roxanadaphne - 25/12/2016 LA 5:05 PM

324
 A treia zi de post. Motivul pentru care postesc este că am început
să am niște palpitații. Pe măsură ce postesc, e din ce în ce mai bine. Mă
simt mai relaxată. Succes tuturor celor care postesc.
……………………

Nicky - 16/08/2017 LA 9:20 AM

Ziua a treia. Sunt slăbit şi am ușoare ameţeli, dar am 76 de ani!

Răspunde Cirys: 16/08/2017 LA 6:05 PM

Nicky, Mulțumim pentru postare. Jos pălăria pentru curajul de a
posti la această vârstă!
……………………

Loredana - 12/12/2017 LA 3:35 PM

Bună! Am început şi eu postul acum două zile. Sunt în a 3-a zi.
Dimineața m-am trezit fără vlagă, cu o amețeală şi senzație de vomă. De
la senzația de vomă aveam o stare generală de rău. Am vomitat până la
urmă, mai mult forțat. Am eliminat un lichid galben la culoare. E normal?
A mai pățit cineva aşa? Apoi am mai vomitat încă o dată într-un pahar şi
am observat că parcă erau niște bobiţe galbene amestecate cu salivă şi
urât mirositoare, amărui la gust. Senzația de foame încă mă chinuie. Văd
puţin în ceață. Nu am energie deloc. Este cea mai grea zi de până acum.
Simt nevoia să stau întinsă în pat şi să nu fac nimic. Am slăbit de la 65.2
kg la 61.9kg
12/12/2017 LA 5:24 PM
Mi-e foarte greu. Mă simt ca un om bolnav şi îmi vine să plâng de
cât de rău mă simt. Gustul rău din gura îmi dă iar stare de ușoară greață.
M-ar motiva să primesc susținerea ta. Mi-am propus să țin 7 zile de post
şi nu vreau sa renunţ sub nicio formă. Mă simt descurajată. Îmi trec tot
felul de gânduri prin cap. Și nu am chef de nimic.

Răspunde Cirys: 12/12/2017 LA 10:50 PM

Loredana, de obicei, simptomele sunt mai ușoare dacă se face o
pregătire înaintea postului. Acum, dacă tot l-ai început, poţi găsi ceva
răspunsuri în articolele de aici de pe blog. De asemenea, citind
experiențele altora din ziua de post în care te afli, poate fi de ajutor.
Acestea îţi îndreaptă mintea către o preocupare, care este în legătură cu
ceea ce faci (postul), şi te poate abate de la propriile gânduri. De
asemenea, plimbările ușoare vin la pachet cu îmbunătățirea oxigenării la
nivel celular, ceea ce schimbă foarte mult felul cum te simți la nivel fizic
şi psihic în ziua respectivă. Îţi doresc un post cât mai uşor în continuare!

Răspunde Loredana: 13/12/2017 LA 11:41 AM

325
 Mulţumesc pentru răspuns. Am trecut cu bine peste ziua de ieri,
dar pentru mine a fost cea mai grea zi. Astăzi, a 4-a zi, am iarăși o stare
generală de rău şi sunt lipsită de energie. Da, citesc comentariile de aici
pentru a mă motiva. Iar în ceea ce priveşte pregătirea înainte de post, țin
să precizez că, am început să țin post normal de la începutul postului
Crăciunului. Am mai mâncat pește în unele zile. În rest nu am consumat
multe dulciuri şi făinoase şi deloc prăjeli, băuturi dulci sau acidulate,
carne, în afară de pește. Am consumat mai mult fructe şi legume şi rar
câte o cafea. Cred că a fost ok. Mulţumesc din nou. O să rezist sigur.

Răspunde Cirys: 13/12/2017 LA 1:42 PM

Loredana, mă bucur să citesc că ai făcut o pregătire atât de
îndelungată, încă de la începutul postului tradiţional. În general şi pentru
mine ziua a 3-a de post este, de departe, cea mai grea dintre toate. Unii
dintre noi trec mai greu peste schimbările majore ce au loc în această zi.
Totuşi, în cazul meu, cu trecerea timpului, neplăcerea acestei zile a
scăzut în intensitate. Sper ca şi pentru tine să fie la fel cu ocazia unor
eventuale posturi viitoare. Mult succes în continuare şi post cât mai uşor
îţi doresc!

Răspunde Loredana: 13/12/2017 LA 3:11 PM

Mulţumesc. Am o întrebare. Văd că se pune mare accent pe
beneficiile regenerării unui post cu apă lung, de la 21 de zile în sus.
Ştiind că, cu cât ții un post cu apă mai lung, cu atât efectele sunt mai
semnificative, vreau să te întreb dacă un post de 5-7 zile ajută într-
adevăr la procesul de reconstrucție a organismului? Mă simt puţin
descurajată din punctul acesta de vedere. Mai mult nu pot ține post doar
cu apă momentan.

Răspunde Cirys: 15/12/2017 LA 2:26 PM

Loredana, din punctul meu de vedere, orice zi de post este
importantă şi benefică, chiar şi una singură reuşită într-o viață întreagă.
Lecțiile despre noi înșine, pe care le primim în post sunt incomensurabile
şi irepetabile chiar şi de la un post la altul, şi un post mai scurt poate
îndeplini acel rol de restartare şi reconstrucție. Important este cum se
face această restartare şi reconstrucție la revenirea din post. Decât să ții
un post de 21 sau 40 de zile şi apoi să te arunci în cele mai nocive
obiceiuri alimentare, este preferabil un post scurt, după care să nu
îţi pierzi echilibrul câștigat şi să continui cu un stil de viață sănătos.
Uneori pur şi simplu nu a venit vremea pentru o astfel de încercare. Nu
este cu supărare, nu te învinui şi nu diminua importanța a ceea ce ai
reuşit. Pentru astfel de posturi îndelungate mintea, emoţiile şi corpul
trebuie să intre împreună în starea specifică postului cu apă. Dacă una
326
dintre ele rămâne ancorată în modul de viață obişnuit, postul este greu
de ţinut. Indiferent câte zile ai reuşit să postești, te felicit din inimă şi îţi
urez „La mai mare!‖.

Răspunde Loredana: 17/12/2017 LA 10:48 AM

Mulţumesc din suflet pentru răspuns! Ești un om minunat şi ai mare
dreptate. M-am emoționat, citind răspunsul tău, pentru că pe lângă
stările de rău, am reuşit probabil să ating şi un anumit nivel de conștiință.
Mă simțeam într-un fel indescriptibil. Corpul parcă era în agonie şi
sufletul în extaz. Nu pot să descriu cum mă simțeam. Am reuşit să țin
doar 4 zile de post. Dar având în vedere că nu am mai ţinut nici măcar o
zi de post negru în ultimii 15 ani cred că e un început bun. Am pornit cu
gândul să țin 7 zile şi eram ferm convinsă ca voi reuşi. Însa am reevaluat
situația şi mi-am zis că e timp şi pentru posturi mai lungi. Ești minunată
pentru munca pe care o faci aici şi îţi mulţumesc că exiști! Am dat de tine
când aveam mare nevoie de un sfat şi de informații. La următorul post
mai lung o să scriu din nou. Momentan o să mai țin câte o zi, două,
pentru a mă obişnui. Numai bine!
……………………

George - 26/01/2018 LA 1:53 PM

Salut la toată lumea! Eu sunt în ziua a treia. Până acum totul este
bine. Primele două zile mi-a fost cam foame, dar îmi umpleam burta cu
apă sau ceai de plante. Beau cam 3-4 l pe zi. Noaptea dorm super bine,
neîntors, doar că mă duc cam o dată sau de două ori la WC. Dimineața
mă trezesc cam la 6.30, iar pe la 7.30 plec la muncă (lucrez în
construcții). Greutatea a scăzut de la 98 kg la 95 kg . Nu mi-am fixat
limita, ci ţin cât rezist. Mâncarea nu este o problemă, deja nu mai îmi
este foame, doar că muncesc fizic şi conduc destul de mult (duc
materiale pe șantier etc.). Diseară îl iau la mine şi pe băiețelul meu de 12
ani, timp de o săptămână, şi o să trebuiască să îi gătesc în fiecare zi şi
să mă uit la el cum mănâncă. Sper să nu fiu tentat. Aș vrea să trec de 7
zile, dar cum am spus nu am pus nici o limită.

Răspunde Cirys: 26/01/2018 LA 7:48 PM

George, ești optimist şi asta face ca totul să fie mai ușor. Nu este o
perioada tocmai ușoară, lucrând în spații deschise pe frig, plus venirea
celui mic în vizită. Îţi țin pumnii, Post frumos să ai!

Răspunde George: 27/01/2018 LA 10:36 PM

Bună seara tuturor! Mulţumesc Cirys! O întrebare, te rog. Criza de
acidoză apare la toată lumea care postește? Eu după 4 zile complete nu

327
simt nimic, sunt în formă, muncesc, am energie. Poate apărea şi după 4
zile? Merci.

Răspunde Cirys: 28/01/2018 LA 2:27 PM

George, această criză apare la intervale foarte diferite de la
momentul începerii postului. Am citit despre cazuri în care momentul
apariţiei a fost chiar şi după 40 de zile de post. Majoritatea însă o
întâmpină în prima săptămână. Am observat că este mai puţin acută în
cazul persoanelor de sex masculin, în special a celor care nu sunt
sedentari.103

Răspunde George: 29/01/2018 LA 11:16 PM

Mulţumesc pentru răspuns Cirys. Din păcate a trebuit să mă opresc
în ziua a 6-a, cu toate că totul mergea foarte bine, din cauza muncii afară
pe șantier. Conduc mult în trafic, nu mai aveam forță şi din când în când
aveam ameţeli. Oricum am trecut pe o alimentație vegetală şi vreau ca
următorul post să îl pregătesc cum trebuie şi m-ai ales când o să am o
perioadă de „calm‖, fără activitate. Curaj tuturor şi voinţă.
……………………

Mihaela - 14/12/2018 LA 10:38 AM

În cea de a 3-a zi mereu am clacat. Tremur din tot corpul şi îmi
este imposibil să stau în picioare şi îmi vine să vărs. Deoarece am un
copil de 3 ani, mi-ar fi imposibil să stau doar în pat. Voi mai încerca, deşi
până acum am făcut-o de 3 ori. Credeam că se va obişnui corpul şi îmi
va fi mai ușor, dar starea de rău este la fel de accentuată. Aveţi ceva
sfaturi?

Răspunde Cirys: 14/12/2018 LA 1:12 PM

Mihaela, tot ce pot să îţi spun este că şi eu pățesc la fel, în a 3-a zi,
în special dimineața după trezire. Totuşi, de la post la post, simptomele
acestei zile au devenit ceva mai ușoare în cazul meu. Se pare că pentru
noi amândouă trecerea organismului în stadiul de cetoză reprezintă ceva
asemănător unui șoc. Am o sugestie, este de fapt un mic compromis: în
ziua respectivă să bei suc de fructe, fără pulpă, diluat cu apă şi apoi, pe
măsură ce senzațiile neplăcute dispar să revii la postul cu apă. Dacă

103
În absenţa unei alimentaţii exogene, starea de cetoză apare la acelaşi interval de timp la toată
lumea, dar nu la toată lumea această trecere este însoţită de simptome. Eu înclin să cred că
simptomele care apar la începutul postului nu se datorează trecerii la altă formă de metabolism, ci
continuării procesului digestiv, fără un aport exogen de energie, până la terminarea digestiei
alimentelor ingerate anterior. De aceea toţi care recomandă sau practică postul negru pun un mare
accent pe faza de pregătire.
328
situația nu se îmbunătățește, poţi rămâne la varianta postului intermitent
şi să încerci peste un timp, când poate vei fi un pic mai relaxată.

Răspunde Mihaela: 14/12/2018 LA 2:08 PM

Bună idee! Totuşi am văzut, printre comentarii, că aerul curat face
foarte bine. Voi sta şi eu cu geamul larg deschis în cea de a 3-a zi, iar
dacă nu cedează starea de sfârșeală voi încerca şi varianta cu suc.
Oricum, mulţumesc mult de răspuns şi mă bucur să ştiu că mai sunt
năpăstuiţi ca mine.
……………………

Rugvlad - 20/02/2019 LA 6:49 PM

Foamea aproape a dispărut. Am sete şi elimin mai multă flegmă.
Durerea de ficat şi de inimă aproape a dispărut, dar mai sunt pulsații.
Durerile de spate sunt mai reduse. Am 81.9 kg. Mă simt mai bine în
general, puţin depresiv, cu același gust oribil în gură, dar puţin mai
atenuat. Simt ceva ameţeli, poate mai mult ca în a doua zi. Am băut niște
apă dimineața. Tremuram de sete. M-am trezit în jur de ora 04:00. La ora
06:08 eram deja în cantină la muncă. Foamea mi-a revenit. M-am
hotărât să scriu pe forum pentru susținere. Cred că astăzi este ziua cea
mai grea. Simt un tremur în mine, parcă tremur de foame. Mă apucă la
orele la care sunt obişnuit să mănânc. Atenția o simt mărită, dar totuşi
sunt confuz. Am o slăbiciune generală în corp, destul de mare şi tremur.
Este clar, cea mai grea zi. Gândurile îmi fug şi nu mă pot concentra să
citesc. Am mâncărimi pe piele şi puncte roșii, pe ici, pe colo. Bătăile
inimii sunt mai puternice. Confuzia este mai puternică decât în a doua zi.
Mă bâlbâi şi nu-mi găsesc cuvintele. Cu siguranță mi-a scăzut IQ-ul. Şi
aşa eram prost, dar acum e şi mai și. Am preluat de pe telefon tot ce am
scris aşa cum le simțeam. Acum, sunt acasă la mine, ora 15:40, şi mă
simt absolut ok. Nu am foame sau sete, doar o foarte uşoară amețeală.
După cum mă simt acum, pot să stau fără mâncare tot restul vieții.
Nimeni nu știe că țin post. Doar voi. Dacă le spun, mi-e că pic. ‖Sa nu
știe dreapta ce face stânga.‖ parcă aşa era porunca lăsată de Hristos.
Este bine fără pofte, doar că mă cam plictisesc. Termin repede munca,
acasă nu prea am ce face, am văzut cam tot ce a ieșit în materie de film
la TV, iar la citit nu mă pot concentra. Eh, o să treacă. Să-mi vindec
ficatul, ăsta-i scopul şi esențial. Cred că trebuie să țin an de an postul
acesta. Poate nu chiar 20 de zile anual, dar măcar vreo 7-10 ca să se
poată elimina toxinele mai zdravăn. De reparat organele, trebuie să ţii
unul lung şi bun. Poate îl refaci la vreo 2-3 ani sau poate chiar anual. Eu
nu mănânc sănătos, nici nu am de gând. Dar vreau să mă refac după
abuz. Eh, şi poate, în timp, va avea nenea Vlad grădina lui şi va lua de
acolo tot ce trebuie. Vă urez succes maxim la toți! Eu lucrez în
329
construcții. Deci se poate ține post şi cu muncă fizică mai intensă, care
nu-i de birou. Mulţumesc iniţiatorului acestui blog. Vei avea răsplată
dincolo cum nici nu crezi!

Răspunde Cirys: 21/02/2019 LA 4:18 PM

Rugvlad, mulțumim pentru relatarea simptomelor, mai ales că este
una cu multe amănunte. Da într-adevăr atenția față de propria alimentare
consumă mult timp şi preocupare. Rămâne un gol care trebuie umplut.
Sigur este nevoie de mai multă apă, dar încearcă să nu fie prea rece sau
în cantități mari dintr-o dată, ca să nu te înfrigurezi. Multă baftă şi zile cât
mai ușoare îţi urez!
……………………

Cristian - 23/03/2019 LA 11:47 AM

Bună ziua! Mă numesc Cristian, sunt din București, am 32 de ani şi
mă aflu şi eu la a 3-a zi de post negru. În a 3-a zi mă simt mai bine ca în
primele, pentru că nu mai simt atât de puternic foamea. Pentru mine a
fost mai uşor pentru că, atunci când mi se făcea extrem de foame,
dormeam 1-2 ore, iar când mă trezeam mă simțeam sătul pentru câteva
ore. În a 3-a zi mă simt slăbit, dar parcă îmi dă energie gândul că mai am
12 ore. Postul acesta, doar cu apă plată, îl țin pentru regenerarea
sistemului imunitar, o descoperire a anului 2018. Această regenerare
sper să ajute pentru afecțiunea de care sufăr, Scleroza Multiplă.
Sănătate!
……………………

Gabriel Marius - 30/10/2019 LA 4:52 AM

A treia zi. Elimin prin scaun un lichid galben. Ce poate fi? Nu este
prima dată când țin post cu apă, dar nu am mai pățit aşa ceva. Posibil să
fie de la ficat?

Răspunde Cirys: 30/10/2019 LA 4:50 PM

Chiar dacă aveai ficatul mărit, ar fi fost o foarte, foarte, foarte mică
posibilitate ca aceasta să fie cauza. Totuşi părerea mea este că acest
simptom este doar o formă de manifestare a curățării intestinelor şi a
eliminării lichidelor reținute. Fiind abia în ziua a 3-a procesul de curățare
profundă la nivelul organelor nu s-a desfășurat încă.

Răspunde Gabriel Marius: 30/10/2019 LA 6:16 PM

Mulţumesc pentru răspuns. Cred că ficatul este mărit, după cum
spuneți. Am avut dureri în partea superioară dreaptă a abdomenului, sub
coastă şi în capul stomacului care au dispărut din a 2-a zi. În ultimele 3
săptămâni am făcut exces de palincă şi grăsimi. În cele 3 zile de post
330
am băut apă şi argint coloidal, 2 pahare/zi. Ce mă sfătuiţi: să mai
continui cu argint coloidal, sau să renunţ şi să rămân doar pe apă?
……………………

Gio - 30/11/2019 LA 9:56 PM

Cirys, Bună seara! Ziua a treia. Am avut crampe musculare
crâncene la bicepsul femural drept şi la toţi muşchii abdominali. Ce pot
face, dacă pot face ceva? Mulţumesc.

Răspunde Cirys: 02/12/2019 LA 6:02 PM

Gio, poate fi vorba de o carență de magneziu în principal, dar este
posibil să fie şi de calciu sau chiar şi de alte minerale. În general aceste
carențe le avem încă dinaintea postului. Există suplimente gen pastile
efervescente de magneziu și/sau alte minerale. Din păcate au adăugate
arome şi zahăr. Dacă situația este cu adevărat neplăcută şi persistă, poţi
încerca această variantă.

Răspunde Gio: 02/12/2019 LA 9:07 PM

Cirys,sărut mâna! Am ajuns în a cincea zi. Da aveam acești cârcei
şi înainte de a începe postul. Am avut o operație de hernie de disc în
2017. Nervul sciatic a fost prea mult timp prins şi astfel am rămas cu o
hemipareză pe piciorul drept. Am luat magneziu şi calciu în repetate
rânduri. Ciudat că, am acești cârcei doar pe partea laterală a gambei, la
nivelul bicepsului femural şi a mușchilor abdominali. în ziua a patra am
pățit-o şi la muşchii maseteri. Îţi mulţumesc maxim pentru răspuns şi
supermaxim pentru acest blog.
……………………

Ira - 04/07/2020 LA 3:39 PM

Bună ziua. Sunt în a 3-a zi de post negru cu apă. Este prima dată
pentru mine. Am pornit de la 80.2 kg şi cu o sănătate șubredă. La 41 ani,
am dureri articulare, în special de picioare şi dureri de coloană. Stilul de
viață nu a fost tocmai echilibrat, dar nici dus la extremă. Mâncam foarte
mult dulce şi beam multă cafea. Prima zi a fost cu dureri mari de cap,
ameţeli, lipsă de concentrare. Ultima masă a fost la prânz, miercuri, iar
durerile au început joi, după prânz, şi au fost cumplite. Abia am rezistat
la birou. Acasă am stat mai mult în pat. Vineri a fost binișor, ușoare
dureri de cap după ora 12 şi ameţeli. Seara au început durerile
articulare, insomnie, agitație. În toată această perioadă am avut
nervozitate. Azi am multă energie de dimineață şi am făcut treabă prin
curte, dar nu foarte intens. La 11 m-am culcat şi am dormit 3 ore. Sunt
amețită şi slăbită şi am ușoare dureri de cap. Mi-am propus să țin post
cât de mult rezist, sper să reușesc. Starea mea de sănătate şi echilibru
331
mental nu sunt foarte bune. În disperare, m-am rugat la Dumnezeu să
îmi arate o cale şi în orele următoare am dat peste acest blog. Am
hotărât instantaneu. Sper să reușesc să rezist la serviciu. E destul de
greu. Nu am senzație de foame, ci doar poftă şi am tendința de a ciuguli
inconștient. Am gust rău în gură şi simt cum se adună mereu secreții rele
la gust din nas, gingii, măsele. Ușoare regurgitări de gaze am avut abia
astăzi. Am slăbit 1,2 kg în prima zi şi 500 g în a doua. Viața mea e
aglomerată şi activă. Am 2 copii, de 3, respectiv 10 ani, stau la casă,
unde am grădină, păsări şi servici la birou. Am puţin timp pentru mine.
Sper să mă ajute Dumnezeu să rezist. Când mai rămân singură ascult
Acatistul de Mulțumire lui Dumnezeu. Mă ajută. Mulţumesc pentru tot
ceea ce faceți.

Răspunde Cirys: 05/07/2020 LA 1:13 PM

Ira, nu uita să bei mereu apă, puţin dar des. Este mare nevoie
pentru a dilua toxicitatea şi pentru a înlesni curățarea corpului. Dacă
simți că ai secreții neplăcute (gură/nas) încearcă să le elimini, dacă este
posibil. Indiferent cât vei rezista în acest post, ceea ce faci reprezintă un
important pas înainte. După încheiere va fi mai uşor să te controlezi în
ceea ce priveşte obiceiurile alimentare nocive. Amintindu-ți cum este să
stai zile întregi fără mâncare vei reuşi cu siguranță să te abții de la a
mânca între mese sau să te ridici de la o masă mai puţin sătulă. O altă
idee ar fi să încerci să ții săptămânal câte o zi de post cu apă pentru a
menține sub control inflamația, de care se pare că suferă organismul tău.

Răspunde Ira: 06/07/2020 LA 1:21 PM

Mulţumesc frumos pentru răspuns. De băut, beau apă destul de
multă, sigur peste 1.5 l pe zi. Când simt secreții în gură, încerc să scuip,
gustul e rău şi mă ajută să scap de el. Gura este foarte uscată. A 5-a zi
este mai rău ca niciodată. Azi am băut mai multă apă. Am încercat de
nenumărate ori să îmi controlez stilul de viață, dar am eșuat. Cred că e o
minune ca am rezistat atât fără mâncare şi îi mulţumesc lui Dumnezeu
pentru asta. Intenţia mea a fost să încep cu o zi de post pe săptămână,
dar disperarea, din cauza faptului că mă simțeam foarte rău, m-a ajutat
să mă hotărăsc să țin minim 7 zile. E un sfat foarte bun să continui după
post cu o zi de post pe săptămână, mulţumesc. Mă ajută foarte mult să
continui postul negru. Faptul că nu am voie să mă „bag‖ în mâncare
direct, ci va trebui să mă realimentez treptat, este tot un fel de post…
Dacă tot mă chinui, măcar sa o fac corect. Mulţumesc încă o data pentru
ajutor. O să comentez la pagina pentru ziua a 5-a detalii despre ziua de
azi.

332
ALTE EXEMPLIFICĂRI LEGATE DE POSTUL CU APĂ

Postul lui Jorjette104

Încă din cele mai vechi timpuri se cunosc efectele terapeutice ale
postului cu apă – efecte de curăţare, atât la nivelul corpului fizic, cât şi la
nivel spiritual. Postul cu apă sau postul de vindecare este mai
complex decât pare, însemnând nu doar eliminarea mâncării, ci şi a
poftelor, a dorinţelor generate de mintea noastră şi a
dependenţelor, pe care ni le-am creat de-a lungul vieţii.

10 ianuarie 2020:
Astăzi am început un post cu apă și am intenția să îl țin 40 de zile.
Voi vorbi în fiecare zi, în câte un video, despre experiența mea.

13 februarie 2020:
Am încheiat postul cu apă după 35 de zile. Am încercat, pe
perioada postului cu apă, să fac câte un video, aproape zilnic, în care am
vorbit despre câte o latură importantă a postului cu apă.
Postul cu apă sau postul de vindecare este un subiect foarte vast
despre care trebuie să ne documentăm foarte bine înainte de a-l
practica.
Pentru întrebări, îţi stau la dispoziţie atât pe blog, cât şi pe youtube.

1. Postul cu apă cu Jorjette - Prima zi - Ce ar trebui sa știi când începi postul

2. Postul cu apă - Ziua 3
3. Postul cu apă - Ziua 4 - Cum este perceput postul
4. Postul cu apă - Ziua 5 - Clisma în timpul postului
5. Postul cu apă - Ziua 6 - Tipurile de apă din timpul postului
6. Postul cu apă - Ziua 7 - Simptome frecvente în timpul postului
7. Postul cu apă - Ziua 8 - Stăpânirea de sine în timpul postului
8. Postul cu apă - Ziua 9 - Slăbitul în perioada postului
9. Postul cu apă - Ziua 10 - Contraindicațiile postului
10. Postul cu apă - Ziua 11 - Beneficiile postului
11. Postul cu apă - Ziua 12 - Cazuri cu persoane care s-au vindecat
12. Postul cu apă - Ziua 13 - Frica în timpul postului
13. Postul cu apă - Ziua 14 - Despre igiena în timpul postului
14. Postul cu apă - Ziua 15 - Diferența dintre post şi înfometare
15. Postul cu apă - Ziua 16 - De ce am ales postul cu apă
16. Postul cu apă - Ziua 17 - Motivația ca şi fundație în perioada postului

Blogul lui Jorjette conţine multe sfaturi utile cuprinse în mai multe filmuleţe, realizate de-a
104

lungul unui postul cu apă . Pentru încurajare, e bine a fi vizionate.

333
 17. Postul cu apă - Ziua 19 - Autofagia, postul ca şi forma de canibalism
18. Postul cu apă - Ziua 21 - Alimentația după ieșirea din post
19. Postul cu apă - Ziua 22 - Percepția mentala şi spirituala în timpul postului
20. Postul cu apă - Ziua 23 - Somnul şi insomnia din timpul postului
21. Postul cu apă - Ziua 26 - Despre binecuvântarea apei şi apa pe care o
consum
22. Postul cu apă - Ziua 30 - Studii științifice despre postul cu apă
23. Postul cu apă - Ziua 35 - Ultima zi de post
24. Ieșirea din postul cu apă - Ziua 2 - Sucurile presate la rece
25. Ieșirea din postul cu apă - Ziua 12 - Postul intermitent

7 Zile post cu apă105

Înainte să renunț la alimentele de origine animală, am ținut un

postul cu apă de 7 zile. De atunci, am mai ținut încă de două ori postul
negru de 7 zile, așa că am ceva experiență în acest sens. Vă voi povesti
în acest articol despre ce se întâmplă în timpul celor 7 zile de post.

Eu în ziua a 6-a de post

Înainte să țin postul, m-am documentat, cât am putut de mult, am

citit câteva articole despre subiect și am urmărit experiența altora, ceea
ce vă recomand și vouă. Am golit tot ce mai era în frigider, mi-am
cumpărat multe sticle mari de apă și am pornit postul. A fost un start fals,
pentru că în a doua zi de post, Cătălin Ștefănescu m-a chemat la
emisiunea „Garantat 100%‖. Cum nu te întâlnești prea des cu această
oportunitate, am întrerupt postul și l-am reînceput după filmări.
Primele 2-3 zile au fost foarte grele. Oricât de multă apă
consumam, și am băut foarte multă, nu reușeam să mă hidratez. Apa
părea să-mi treacă prin corp fără a fi utilizată. Energia a început să-mi
scadă. Începând cu a 3-a zi, mă mișcam extrem de încet. Am păstrat un
nivel obișnuit de activitate în acea săptămână. Nu mi-am programat
concerte, dar am continuat lecțiile de chitară (3-4 ore pe zi), sesiunile de
yoga, meditația și plimbările lungi. Spre final, îmi era din ce în ce mai
greu să fac mișcări simple de yoga.
În ceea ce privește poftele, am avut două mari provocări.
 În ziua a doua am fost invitat la ziua unei prietene. S-a stat toată
seara la masă și s-a mâncat, timp în care eu am băut doar apă.
 Apoi, în a 6-a zi, ai mei au organizat un al doilea paște pentru sora
mea, care îi vizita, venind din Franța. A fost ciudat să asist la cele

105
http://www.cyfer.ro/blog/2013/08/09/7-zile-post-cu-apa-post-negru/
334
 două mese, dar eram atât de montat pe acest post, încât n-am simțit
în niciun moment dorința de a renunța.
A fost un moment dificil în seara zilei a 5-a. M-am culcat și am
simțit cum pulsul mi-a crescut foarte mult și incontrolabil. Am intrat un pic
în panică, pentru că nu știam cum să remediez problema. M-am calmat,
am început să respir adânc și în câteva minute totul a fost ok.
După 7 zile, am întrerupt postul cu un măr. Am slăbit 10 kg în urma
acestei experiențe.
Recomand ca săptămâna de post să fie o perioadă de relaxare.
Cel mai bine e să lăsați corpul să se odihnească în acest timp: fără
activități stresante și fără exerciții intense. Este suficient că organismul
are o provocare, fiind lipsit de hrană. Nu are rost să adăugați și altele în
plus.
Acesta este postul de 7 zile cu apă. Îl recomand oricui dorește o
curățare a corpului, în special a sistemului digestiv. Îmi dau seama că,
pentru cei care fumează, beau cafea sau alcool, procesul poate fi mult
mai dificil.

Fără mâncare timp de 8 zile106

―Postul mă ajută să reiau un contact pierdut cu corpul meu‖
Magor Csibi

Când am citit despre Magor că a ținut post timp de 8 zile, m-am

gândit instant: asta e ca un fel de Vipassana107 pentru corp. Singura mea
experiență recentă cu postul negru fuseseră 24 de ore în care, spre final,
aș fi mâncat orice. Îmi plac experimentele și mi-am dorit să aflu de ce și,
mai ales, care este starea mentală dintr-o asemenea perioadă, așa că l-
am invitat pe Magor la un ceai, să ne spună povestea lui:

Cum ai aflat despre postul negru și efectele lui asupra

sănătății?
Soțul unei colege ținea post timp de 30 de zile, iar instant reacția
mea a fost – e o nebunie! Mi-a dat o carte scrisă de un jurnalist, pe care
am citit-o. Călătorise peste tot pe planetă unde se ținea post, scrisese
despre diversele experimente, însă era totuși un reporter. Ce relevanță
106
https://ancabanita.com/fara-mancare-timp-de-8-zile-magor-csibi-postul-nu-este-un-miracol-este-corpul-tau-
care-preia-controlul/
107
Vipassana este o modalitate de auto-transformare prin auto-observare. Se concentrează pe
interconectarea profundă dintre minte și corp, care poate fi experimentată direct printr-o atenție
disciplinată asupra senzațiilor fizice care formează viața corpului și care interconectează și
condiționează continuu viața minții. Această călătorie auto-exploratorie, bazată pe observație, către
rădăcina comună a minții și corpului, dizolvă impuritatea mentală, rezultând o minte echilibrată, plină
de iubire și compasiune.
335
medicală avea pentru mine? Aveam nevoie de un medic, pentru că
postul promite că îți refaci stomacul, că îți re-dezvolți relația cu
mâncarea, îți schimbă perspectiva asupra hranei și multe beneficii
medicale. Așa am ajuns la doctorul Fuhrmann (care a scris Fasting for
Health), care, chiar dacă e doctor, mi s-a părut un pic hipiot. Nu era
doctorul acela cum îmi place mie, ancorat în realitate. L-am descoperit
mai târziu pe Valter Longo, care conduce departamentul de la o
universitate, cercetător serios cu studii clinice despre efectul posturilor
asupra îmbătrânirii. Așa că, atunci când am început primul post, aveam
un entuziasm mare, abia așteptam!

Și cum ai început?
Mi-am propus 7 zile și m-am oprit după 6. Primele 2 zile sunt de
obicei cele mai grele, dar, cu cât o faci cu recurență mai mare, cu atât
devin mai ușoare. Cu o seară înainte am mâncat un burger vegan, iar în
prima zi de post m-am simțit foarte rău. Așa că oricum nu aș fi mâncat. A
doua zi a fost greu – mi-a fost foarte foame. Nici măcar nu știi dacă e
foame sau poftă, dar vrei neapărat să mănânci și totul din jur îți indică
mâncare. Mergi la prieteni, care te întreabă ce punem pe masă, iar
colegii te servesc cu diverse produse. A treia zi a fost mai ușor. A patra
zi a fost bine, intrasem în cetoză.

Ce înseamnă cetoză?
Este momentul în care corpul tău realizează că mâncarea nu va
veni și începe să ardă grăsimile. 80% grăsime, 20% proteine. Pot fi
identificate în sângele tău niște corpuri cetonice, măsurate cu un
ketotest. Știi exact cât la sută ești în cetoză. Din acel moment nu mai ai
senzația de foame, doar pofta rămâne. Ai o claritate mentală puternică și
se consideră că, din punct de vedere evolutiv, claritatea asta era
necesară pentru a putea găsi mâncare cât mai rapid. Dar, în cea de-a
treia zi, înainte să intri în cetoză, ești foarte vulnerabil. Imunitatea se
duce în jos, corpul tău este foarte vulnerabil. Eu am răcit prima dată și a
trebuit să închei postul mai repede, pentru că aveam un discurs de ținut.

Și cum ai continuat?
În al doilea post am intrat altfel și am schimbat total optica. Nu mi-
am mai propus un anumit număr de zile. Începeam, vedeam cum mă
simt și, când nu mă mai simţeam bine, mă opream. Aşa au urmat 2
posturi de 5 zile. Nu am ţinut niciodată mai puțin de 4 zile, pentru că abia
în a treia zi se intră în cetoză (la femei vine cu o zi mai repede). Altfel, ai
doar partea neplăcută. De data asta, am ţinut 8 zile și m-am oprit pentru
că, spre deosebire de celelalte, acum eram într-o stare foarte bună și am
vrut să termin așa. În ultimele 2 zile am stat 9-10 ore la birou.
336
 La ce interval de timp le faci?
O dată la jumătate de an și, dacă voi ţine mai mult de 8 zile,
probabil că voi proceda altfel.

Ce te-a ajutat în timpul postului?

Să urmăresc alți oameni care fac post. La început era greu să
găsești experiențe cu un conținut relevant și oamenii păreau ciudați.
Acum, în 2019, am găsit pe youtube oameni care făceau asta în paralel
cu mine. În Coreea, luna trecută, cea mai căutată expresie pe motorul lor
de căutare a fost intermitent fasting.
Apoi, m-a ajutat să fiu activ. Atunci când lucrez, am mult mai puțin
timp să mă gândesc la provocarea în sine și la toate semnele, care te
pot panica: o crampă la stomac, o amețeală puternică dacă te ridici
brusc, etc. Există un proces numit cetoflu, înainte de a intra în cetoză,
când poți avea dureri de cap accentuate, mai ales dacă consumi cafea
regulat sau mâncăruri grele. Abia acum am aflat că, dacă pui puțină sare
roz în apă, îți revii. Ține de electroliți, pierzi mulți. Un alt sfat pe care l-am
descoperit doar recent este să nu bei apă ca un nebun. Prin ziua a patra
aveam o greață față de apă, iar deshidratarea este mai mare, pentru că
se elimină electroliții. La ultimul post am băut apă doar când mi-a fost
sete.

Cum e cu ieșirea din post și revenirea la viața normală?

Este, de departe, cea mai dificilă parte. Cum începi să
mănânci, revine puternic FOAMEA.
Tactica mea acum este ca, în ziua dinainte de a începe să
mănânc, să pun lămâie în apă, pentru ca stomacul meu să simtă.
Data trecută am început cu suc diluat și am ținut-o așa toată ziua.
Seara deja am mâncat pepene și toată ziua a doua am ținut-o pe fructe.
În următoarea seară am mâncat o ciorbă de linte, care instant
m-a lovit. Simțeam că am o cărămidă acolo și toată energia mea s-a dus
spre stomac. Simțeam că nu am energie. Gradual, mi-am revenit.
De data asta a venit totul natural, am luat-o foarte lent, iar după 4-5
zile mâncam deja normal.
Postul mă ajută să reiau un contact pierdut cu corpul meu. Îmi
amintesc când am mâncat prima bucată de pepene – am studiat bucata
vreo 10 minute înainte să o bag în gură. Mă uitam la fibre, îmi imaginam
cum va fi când o voi mânca. Ciudat, dar numai când țin post mă uit la
emisiuni de gătit sau îi urmăresc pe prieteni cum mănâncă. Mirosul
mâncării mă liniștește.

337
 E un fel de mindfulness108 ce zici tu…
Da, faptul că m-am uitat așa mult la pepene m-a făcut să nu-l
mănânc repede. Recunoșteam fibrele, gustul era ultra intens, era un
mare moment de plăcere. Dacă cineva te vede, zice că ai înnebunit.
Dacă reușești măcar primele 3 zile să savurezi, să apreciezi fiecare gust,
vei avea multe momente de plăcere. Am fost în euforie continuă în
primele zile.
Când mănânci, acordă respect mâncării, fii acolo. Nu mânca în
continuu. Te duci la cinema, ai o ladă de popcorn. Se termină filmul și te
trezești că nu mai ai nimic. Nu ai realizat ce s-a întâmplat și nu te-ai
bucurat de mâncare.
Oamenii se plâng că nu pot ține diete pentru că nu se pot abține,
de exemplu, de la ciocolată. Ok, atunci, ia ciocolata, uită-te la ea,
creează un contact cu ea, miroase-o, apreciaz-o. Când o mănânci astfel
ai o conexiune mult mai puternică cu mâncarea, iar foamea trece mult
mai ușor. Creierul are o întârziere de 20 minute, așa că, dacă începi prin
miros și imaginație, semnalul de la creier va veni mai repede.

Ajută postul la slăbit?

Se slăbește, dar există metode mai bune decât postul. Dacă
mindset-ul este că vei slăbi în 7 zile, pericolul că vei compensa după
este foarte mare. Singurul lucru ce poate fi util, dacă ești un om care
trăiește sănătos, este că poți scăpa de ultimele depozite de grăsime.
300-500g grăsime arzi zilnic în cetoză. Se arde întâi grăsimea de pe
organe, iar apoi grăsimea din jurul abdomenului, care este un factor
important când vorbim despre probleme circulatorii și infarct. În primele
2-3 zile poți pierde 1 kg/zi, dar este apă. Mușchi pierzi cam 20% și se
simte când reiei antrenamentele.

Ai făcut sport susținut în perioada de post?

Nu, dar sunt deja studii care spun că sportul merge mână în mână
cu postul. Ce am învățat eu după 7 ani de alergare: ascultă-ți corpul. Nu
am avut nicio secundă nevoie de activitate fizică viguroasă, dar ce m-a
ajutat în momentele de slăbiciune a fost să mă plimb în jurul lacului
Herăstrău. Plus meditația, care merge mai ușor, corpul este în resting
mode, iar creierul se conectează repede. Meditația nu este ceva mistic
pentru mine, doar închid ochii și mă concentrez 20-30 minute pe
respirație.

Cum a fost relația cu mintea ta?

108
Mindfulness = sănătate mintală, atenţie, grijă, înţelegere
338
 Dacă nu ești entuziast de procesul care urmează, nu te apuca,
pentru că mintea ta îți va îngreuna sarcina foarte mult.
Eu am pornit cu neîncredere, apoi cu frică şi mai târziu m-am
entuziasmat. Ca să te pregătești mental, ajută să cauţi, măcar câteva
săptămâni, informaţii despre post. Apoi, în fiecare dimineață mă uitam pe
youtube, la alții care posteau o dată cu mine. Unii nu se puteau ridica din
pat, alţii erau bine. Înțelegeam că nu sunt singur și că toți avem
probleme. Când am realizat că nu fac nimic extraordinar,
treaba a devenit ușoară.

Care au fost beneficiile pentru tine?

Cel mai mare beneficiu al postului este că te reconectează la
mâncare.
Când eram copil, singurul moment când mă opream
din mâncat era când nu mai intra. Aceasta era filosofia
mea. Când citeam acele sfaturi de a te ridica de la masă
înainte să fii plin, nu găseam niciun sens. Acum mă observ,
nu mai ajung acolo. Dacă îmi e foarte foame, mănânc
alimente de care nu-mi pare rău că le-am mâncat. Ordinea
cea mai bună ar fi legume, fructe, proteine slabe,
carbohidrați lenți și, dacă mai este loc, zahăr.
Ca și în cazul sportului, realizezi, după o vreme, că singurul
beneficiu al sportului este că îți ții corpul în sănătate. Nu e nimic altceva.
La început, credeam că în 3 luni voi fi desăvârşit. Nu merge așa.
Asta e cel mai mare pericol al vieții moderne: tot
timpul ni se promit shortcut-uri, iar postul poate fi
considerat unul. Am simţit aceasta pentru că toată
copilăria am fost gras, dar pot spune că, oriunde ajungi,
niciodată nu vei fi mulțumit, dacă tu nu ești mulțumit cu
tine însuţi. Nu este o luptă cu exteriorul, ci cu interiorul
tău. Trebuie să te accepți pe tine însuși, iar de acolo vei
face lucruri fără efort. Dacă te concentrezi pe ceva până la
crispare, nu vei ajunge acolo.

Cum mănânci în mod normal? Știu că ții intermitent fasting.

La mine, intermitent fasting este modul normal în care operez. Mă
opresc să mănânc în jurul orei 19 și reîncep la ora 12-13. 16-18 ore nu

339
mănânc. Beau apă sau maxim ceai și mănânc salate generoase – năut,
mazăre, sfeclă.

Cum ți se pare relația noastră, ca societate, cu mâncarea?

Ce ne întreabă prima dată părinții când ne sună? Dacă am mâncat.
Înainte să studiez subiectul postului, credeam că mor după 3-4 zile fără
mâncare. Postul nu este un miracol, este doar corpul tău care preia
controlul. Să nu uităm că străbunicii sau chiar și bunicii noștri aveau
perioade lungi de foamete. Nu suntem așa de departe de acel moment.
Lasă corpul să-și facă treaba. Postul te învață că nu e o tragedie să mai
pierzi câte o masă. Corpul tău este pregătit să ducă asta.

Descoperă arta transformării și a vindecării

prin repausul alimentar de 21 de zile!109
Vasile Nemeş

Cum se lucrează cu postul cu apă ?

De cele mai multe ori, cei care nu reușesc să țină post
prelungit este din cauza lipsei de pregătire.
Pregătirea pentru postul total cu apă de 7, 14 sau 21 de zile, este
la fel de importantă ca și postul în sine, așa că eu mi-am pregătit un
program de bază, în 3 pași. Desigur că acesta se adaptează după
nevoile și personalitatea fiecăruia în parte. Am aplicat acești pași pentru
mine și am avut rezultate excelente.
Pe bună dreptate se spune că postul cu apă este acel ritual din
care nu ieși cu mâinile goale. Fiecare practicant primește un dar din
această experiență. La ultimul meu post de 21 de zile, mi s-au vindecat
papilele gustative. Cum mi-am dat seama? Simplu. Am simțit imediat
gustul dulce, chiar dacă am pus numai câteva bobițe de zahăr în ceai
sau cafea. Tot la fel e și cu sarea sau alte gusturi. Acum le simt
amplificate. Datorită acestei ameliorări am redus aproape 95% consumul
de zahăr și sare.

Iată pașii de bază:

1. Pregătire psihologică
Pregătirea mentală și spirituală prealabilă postului cu apă de 21 de
zile sau mai puțin.
Evaluare medicală, dacă este cazul.

109
www.postulcuapa.ro
340
2. Postul în sine
Ședințe de coaching (discuţii, în care se analizează etapele
postului) pentru sprijin în parcurgerea postului cu apă în condiții
medicale, emoționale și psihologice bune și sigure.

3. Ieșire din post

Ieșirea în mod inteligent din postul cu apă, atât pentru maximizarea
beneficiilor, care se pot obține, cât și pentru păstrarea lor.

Ce mai realizează repausul alimentar total

Restart
Restartarea şi resetarea organismului, a minții și spiritului, după ani
de zile de excese alimentare sau de altă natură, precum fumat, alcool,
medicamente şi după acumularea de stres, în urma unei vieți ocupate,
cu probleme, cu neîmpliniri și frustrări, sunt evenimente mult aşteptate,
iar postul este unul dintre cele mai frumoase și utile cadouri, pe care ni-l
putem oferi. Auzim aproape săptămânal că, din nou, un actor, un
prezentator TV, un artist sau o altă personalitate, care abia a trecut de
50 de ani, a murit. La 50 de ani un bărbat trebuie să fie la maturitate
deplină, în putere, şi nicidecum bolnav și distrus. Așadar un restart
periodic şi mici schimbări în viața de zi cu zi, mai ales după vârsta de 35
de ani ne ajută să evităm astfel de consecințe dramatice.

Regăsirea unor valori

Repausul alimentar total ne ajută să regăsim bucuria în valori
diferite de cele materiale. Printre acestea pot fi și relațiile cu familia, cu
viața spirituală, cu colegii, cu natura şi cu noi înșine. În postul total, în
timp ce starea de bine crește, orgoliul și ambițiile motivate de
egocentrism slăbesc.

Prevenirea bolilor și afecțiunilor

Există nenumărate studii și cercetări care dovedesc că restricția
calorică şi repausul alimentar iniţiază autofagia, care poate preveni
definitiv boli, ce s-ar instala sau dezvolta în organism, dacă nu s-ar
interveni în acest mod. Suprimarea celulelor bolnave și eliminarea
deșeurilor proteice, a virusurilor, a surselor de stres, previn – dar și
vindecă – zeci de afecțiuni și boli. Postul cu apă poate produce aceste
extraordinare efecte în organismul nostru.

Steroizi pentru transformarea vieții

Este interesant cum postul cu apă este ca un energizant în
aproape orice obiectiv pe care ni-l propunem.
341
 Dorești să fi mai bun în orice îți propui? La sport? În relațiile cu
ceilalţi? În familie? În carieră? În viața spirituală? În atingerea unor
obiective materiale? Vrei să îți schimbi viața personală în bine?
Postul cu apă funcționează precum un combustibil suplimentar
pentru oricare din aceste acțiuni.

De ce postul cu apă de 21 de zile?110

Vasile Nemeş

După ce l-am testat cu succes timp de câțiva ani, am devenit

interesat să încurajez, pe cât mai mulți oameni, pentru o schimbare în
bine a vieţii lor prin repaus alimentar sau post cu apă prelungit. Mulți din
cei care practică postul cu apă au rezultate excepționale, deoarece au
înțeles cum să țină acest post în mod inteligent, fără chin şi fără stres.
Sute de mii de oameni indiferent de apartenenţa socială, religie sau sex,
au ales să experimenteze beneficiile acestuia.
Beneficiile pe care postul de 21 de zile le aduce cu sine, sunt
adevărate binecuvântări, de care oricine se poate bucura. An după an,
eu trăiesc noi experiențe, care mi-au făcut viața mai bună, mai simplă,
mai liniștită, mai creativă și mai activă.
Există mai multe motive pentru care eu am ales postul cu apă
prelungit, dar primul pas mai semnificativ a fost atunci când am aflat că
organismul poate absorbi antioxidanții (din suplimente, legume, fructe)
mult mai bine dacă acesta trece înainte prin cea mai eficientă metodă de
detoxifiere: postul negru, sau postul cu apă . (Unii când spun post negru
se referă la postul și fără hrană și fără apă, dar eu mă refer la post
negru, în care apa este inclusă.)
Am spus deseori că documentarul de la TV Arte - France, cât și
premiul Nobel dat în 2016 pentru descoperirea autofagiei, m-au convins
definitiv să îl adopt ca stil de viață, nu doar să îl țin ocazional în scop
terapeutic sau spiritual. Profesorul Yoshinori Oshumi, specialist în
biologia celulară, demonstrează în fața cremei oamenilor de știință și
medicinii din întreaga lume, 7 beneficii directe ale repausului alimentar
prelungit.
Autofagia, consumul intern din propriile resurse, se produce în lipsa
hrănirii organismului. Avem așadar, în mod indirect, premiul Nobel pentru
postul cu apă .
Cel mai semnificativ beneficiu descoperit este
1. capacitatea extraordinară a organismului de auto-vindecare.
Toate celelalte sunt foarte bune, dar acesta vine ca o mare
110
www.postulcuapa.ro
342
 speranță pentru prevenirea și vindecarea multor boli considerate
fără leac, în mod GRATUIT. Doar cu apă, doar prin post prelungit
se pot vindeca. Și celelalte merită amintite. E vorba de:
2. încetinirea procesului de îmbătrânire și degradare a organismului,
3. eliminarea bacteriilor și virusurilor,
4. curățirea intercelulară,
5. creşterea producției de aminoacizi (anticorpi)
6. îndepărtarea antigenelor străine prin procesarea corectă a
proteinelor,
7. fertilizare sănătoasă.
Aceste 7 beneficii directe au un impact extins și pot preveni sau
vindeca direct sau indirect alte zeci de afecțiuni și boli. Este absolut
extraordinară această descoperire.
Desigur că și o singură zi de post, sau 3, 5 sau 7 zile sunt utile, și
eu încurajez pe oricine la asta, însă pentru rezultate vizibile este necesar
un parcurs mai lung, dar nu exagerat de mult. Citind studii, care spun
clar că nu este considerat deloc periculos postul de 21 de zile, în care se
consumă zilnic apă, sau ceai fără zahăr, nu am avut ezitări. Și uite așa
am reușit să trec de la 14 zile, primul meu mare record, la 21 de zile.
Eu cred că 21 de zile nu e nici prea mult și nici prea puțin pentru
cei care au căpătat experiență din posturile mai scurte. Acesta este
potrivit pentru oamenii care doresc să prevină boli, să reseteze blocaje și
să experimenteze ceva nou și util. Postul de 21 de zile a devenit atât de
cunoscut pentru beneficiile sale în ultimii 25 de ani, încât s-au creat
pretutindeni grupuri și comunități terapeutice, cluburi de sănătate, clinici,
chiar și comunități religioase care încurajează practicarea acestui ritual.
Se promovează tot mai mult un stil de viață sănătos, echilibrat,
cumpătat, cu valori legate de umanitate, spiritualitate, protejarea
mediului, etc.
În organism există multe toxine precum deșeurile
proteice, VIRUSURI, sau țesuturi bolnave de la tumori
canceroase sau necanceroase, dar şi de la alte diverse
boli, iar organismul are nevoie de MINIM 10 ZILE DE postul
cu apă, pentru a începe să consume intensiv din aceste
substanţe extrem de dăunătoare. Procesul de autofagie
intră în funcțiune mai repede de 10 zile, dar după ziua a
zecea ocupă un loc preponderent în cadrul metabolismului
celular.
Una din explicațiile beneficiilor postului de 21 de zile este aceea
toxinele mai vechi au nevoie de un timp mai mare de repaus alimentar

343
pentru a fi înlăturate din celule. În cele 21 de zile, dacă nu este deja
instalată o boală gravă, celula are destul timp ca să se poată spăla,
curăța, oxigena și reseta sistemul său imunitar. Procesele reparatorii
ajung în profunzime şi nu rămân doar la suprafață. Se știe deja că postul
acesta ajută la prevenirea stresului fiziologic, a bolilor, afecțiunilor dar și
la vindecarea lor.
Dacă vrei să elimini kilogramele în plus, poți da jos aproape 1
kg/zi la postul de 21 de zile, pentru că organismul are timp să se
pregătească pentru a consuma depunerile de grăsime. Începând din ziua
a 3-a până în ziua 14 – 15, când am făcut și alergare ușoară, am slăbit
900 gr – 1 kg pe zi. După aceea am dat jos între 450 gr – 600 gr zilnic.
Pe măsură ce m-am apropiat de ziua 21 a scăzut ritmul de scădere a
greutății. La început am slăbit 18 kg în 21-29 de zile. La revenirea din
post, care trebuie făcută treptat, cu hrană ușoară, lichidă, gen smoothie,
sucuri naturale, supe creme, încă continui să dai jos câteva kilograme
timp de câteva zile, de aceea am scris 29 de zile. Dar cum am zis, de
multe ori, cifrele pot fi diferite de la caz la caz.
După fiecare post, în decurs de 5-6 luni, am pus înapoi cam 3-5 kg
în zona abdomenului, la burtă, dar niciodată nu am revenit la cele
aproape 100 de kg, pe care le-am avut cândva. Acum oscilez între 77 și
83 kg, la o înălțime de 1,80 m. Având un job destul de sedentar, lucrând
la birou aproape toată ziua, e un pic dificil să păstrez cele 77 kg intacte,
dar metabolismul s-a echilibrat mult și diferența este uriașă față de
trecut. În niciun an cifrele nu au fost la fel, dar din experiența personală,
starea generală a fost din ce în ce mai bună. An de an devine tot mai
interesant.
Împreună cu un stil de viață îmbunătățit, postul cu
apă de 21 de zile ne poate ajuta mai mult decât multe alte
lucruri, pentru schimbarea pe care ne-o dorim.
Există un concept în psihologie care spune că 21 de zile este
timpul potrivit pentru a dobândi obiceiuri noi. Poate că există o legătură
și cu asta deoarece toți care țin postul prelungit își doresc să
dobândească obiceiuri noi, nu doar să se vindece de răni vechi.
Pe lângă medici și nutriționiști, liderii religioși îi îndeamnă la post pe
cei care doresc să aibă o viață mai liniștită, cu pace, mai spirituală, care
doresc să fie călăuziți de Dumnezeu şi să treacă cu bine prin diverse
probleme sau dificultăți. Dacă sunteți în căutarea mai multor experiențe
spirituale și sufletești, aveți la dispoziție 21 de zile de post. Pacea minții
și a sufletului poate inunda ființa întreagă și multe lucruri se pot schimba
în bine în aceste zile. În starea de bine, pe care o veţi trăi se poate
elibera, către postitor, mult mai ușor un ―quatum momentum‖, adică o
inspirație, o revelație, un scop nou, un țel, o lumină, o binecuvântare, o
344
bucurie, un entuziasm, o experiență, o direcție, un plus de putere, de
forță.
Și la nivel biochimic și psihologic putem obține beneficii multiple.
Serotonina, oxitocina, melatonina, endorfinele și nu știu câte astfel de
substanțe vindecătoare, se activează mult mai ușor în corp. Hormonii
fericirii, bucuriei, emoțiilor pozitive se pot elibera mai bine și la stimuli
mult mai simpli, sau chiar spontan, deoarece organismul nu mai este
inhibat, canalele nu mai sunt înfundate, blocajele sunt reduse sau
eliminate, iar aceștia se activează mai ușor. Așadar fluxul iubirii, păcii,
fericirii, ideilor și inspirațiilor de tot felul poate începe să curgă într-un alt
ritm în viața postitorului. Dacă acestea se manifestau în viața cuiva doar
picurând, ca să folosesc o metaforă, acum pot să se reverse mai mult.
Robinetul se deschide mai larg și oricine poate experimenta la un alt
nivel claritatea, sănătatea, eliberarea, fericirea, prosperitatea,
binecuvântarea sufletului și a vieții în general. Transformi în mod
conștient fierul în aur. Postul este un fel de alchimie personală. Toate
aceste lucruri se leagă împreună între ele și lucrează conform
inteligenței extraordinare cu care am fost dotaţi. Trebuie muncit pentru a
obține acestea toate, e adevărat.
Postul total cu apă nu este unul din acele lucruri pe
care le poți păcăli pentru a primi fericirea și alte
promisiuni de succes peste noapte. Nu iei o pastilă, sau 10
și gata slăbești și te vindeci de stres, de boli și gata ești
fericit. Nu. Aici nu e vorba de marketing. Aici e real. Este
vorba de o muncă diferită, de un efort serios. Un alt tip de
efort. Unul dulce-acrișor. E nevoie și de dedicare, de
hotărâre, de confruntarea cu proprii “demoni” interiori, ai
orgoliilor, ambițiilor egoiste, a foamei emoționale,
apucături de nevrotism, stări de nervi, temeri, frici,
amintiri interpretate negativ și multe altele. Dar fiți
liniștiți, nu toți cei care postesc trec prin toate acestea
într-o singură zi sau etapă.
Uneori e greu, dar eu zic că merită efortul, antrenamentul, dacă
ești interesat în a explora aceste lucruri. În acest fel descoperi multe alte
lucruri utile pentru tine. Afli pe propria piele că postul cu apă aduce
beneficii în mai multe direcții ale vieții. Este incredibil câte lucruri bune se
pot întâmpla. Mai afli și că nu ești chiar așa cum ai crezut că ești, dacă
aveai o părere foarte bună despre tine. Iar pe de altă parte, dacă ai o
părere proastă cu privire la tine, după ce reușești, descoperi că ești mult
mai puternic și valoros decât credeai că ești. Descoperi cât de mare este
345
potențialul ascuns înăuntrul tău, iar postul te-a ajutat să îl scoți la lumină.
Descoperi ceva, ce nu știai că există într-o asemenea
măsură: O VERITABILĂ PUTERE INTERIOARĂ PENTRU
SCHIMBARE, care a făcut să se întâmple ceva real și bun
pentru tine.
Da, ai reușit să materializezi o posibilitate, care înainte era doar un
gând în mintea ta, o dorință. Ai accesat o posibilitate existentă în mod
teoretic și i-ai permis să devină manifestă, să se materializeze în tine
însuți. Nu e puțin lucru acesta. Posibilitatea a devenit realitatea.
Credința ta a devenit acțiune, o faptă concretă. Ai învins
multe lucruri dăunătoare din viața ta. Ai șters şi ai eliminat multe rele din
corp şi din minte, din subconștient şi din gândire, din obiceiuri şi din viaţă
şi doar kilogramele în plus. Așteptările tale s-au împlinit, pentru că tu le-
ai împlinit. Pofta de viață a revenit. Spiritul curajos și antreprenorial, de
acțiune inteligentă s-a renăscut. E posibil să dezvolți și tu acel feeling
unic, acea satisfacție a credinței care se luptă pentru desăvârşire, a unei
convingeri puternice personale, care te face să fi entuziasmat în mod
autentic (―Entuziasm‖ înseamnă ―Divinitatea în acțiune în tine însuţi‖)
Bucură-te din plin de aceste reuşite, însă fii atent căci urmează
momentele în care trebuie să protejezi şi să conservi acest câștig,
această stare.
Am observat încă ceva important. Mulți din cei care
au investit în mersul la sală, în dezvoltarea personală și au
început diferite metode, exerciții, deși au evoluat într-o
măsură, multe probleme le dau încă de cap. Au avansat
puțin sau au asimilat multe cunoștințe, în mod intelectual,
și asta i-a ajutat, dar LA NIVEL EMOȚIONAL, BIOCHIMIC,
NEUROCHIMIC, LA NIVEL DE CONVINGERE ȘI DE PUS ÎN
PRACTICĂ, ÎNTÂMPINĂ ÎNCĂ DIFICULTĂȚI.
Am mai observat că mulți oameni sunt obosiți în mod
cronic și nu știu de ce sunt așa și nu au chef de nimic și
sunt descurajați și fără direcție. POSTUL POATE SĂ
“ARDĂ” TOATĂ PARTEA NEGATIVĂ, CARE SE OPUNE DIN
INTERIORUL TĂU, UNEI SCHIMBĂRI ÎN BINE DURABILE
SAU DEFINITIVE. Acesta alimentează subconștientul, care
în mod fals crede că așa trebuie să se întâmple și sprijină

346
întregul proces, care este de fapt împotriva propriei
persoanei.
Eu am reușit să mă vindec de multe tipare și credințe false, care
ajunseseră principii de bază ale subconștientului meu chiar dacă la nivel
conștient le disprețuiam și nu voiam să le am sau să se întâmple în viața
mea. Uneori, exact ce nu voiam să se întâmple în viața mea, fix aceea
se întâmpla. De ce îmi era frică, de aceea nu am scăpat în anumite
momente ale vieții. Și nu știam de ce se repetă uneori eșecul. Eram
confuz. Am realizat că așa ajung oamenii să dezamăgească pe cei dragi,
pe prieteni și pe ei înșiși. M-am decis să înțeleg mai mult și să iau
măsuri. Nu îmi puteam lăsa viața în mâinile destinului. Apoi, am aflat că
schimbarea și vindecarea de boli și dependențe este posibilă. Evoluția
este posibilă. Dezvoltarea și creșterea personală este posibilă. Visele și
proiectele pot fi duse la îndeplinire în siguranță. Restartarea aceasta
chiar poate schimba multe lucruri în bine.
Postul prelungit de 21 de zile ajută la clarificarea poziției și susține
persoana în orice demers. A fost interesant pentru mine să pot simți
susținerea puternică din partea unei inteligențe, a unei energii, a unei
puteri care pare mai presus de noi și de care uneori am avut nevoie de
ea sau speram că odată vom fi atinși. A fost ca și cum Divinitatea,
Dumnezeu, aprobă și susține parcursul acesta transformațional prin
postul cu apă prelungit. Dacă treci testul de câteva zile când e greu,
primești recompensa. O stare de bine excelentă, cu care poți merge
înainte 7-14 sau chiar 21 de zile. Această Inteligență infinită a existat
înainte de noi și va exista la infinit, după ce noi nu vom mai fi. Ea a creat
fiecare celulă, organ, venă, neuron, a decis culoarea ochilor noștri, a
decis talentele pe care le vom avea. Această putere, care se manifestă
în inconștientul nostru, întreține cu succes toate procesele biologice,
neurologice, fiziologice, emoționale și spirituale din viața noastră. Când
aceasta preia conducerea deplin, îți vei dori să nu te mai oprești din post.
E prea bine. E prea frumos. E prea altceva…Nu ai vrea să revii din nou
la hrană solidă, la alergat după cumpărături, gătit. Mâncarea pare ceva
total ―nefolositor‖ în acele momente.
Postul nu are o anumită religie și nici nu este proprietatea vreuneia
din acestea. Postul aparține umanității. Aparține tuturor.
Putem spune că postul nu este un act (exclusiv) religios, dar este
utilizat cu succes în multe scopuri duhovnicești și terapeutice, după
credința fiecăruia, iar aceasta este un lucru bun. Acum însă am ajuns la
punctul în care putem duce mai departe acest ritual. Putem să îl
explorăm la un nivel mult mai ridicat. E necesar să facem asta pentru că
nu se poate spune cu adevărat că ești în repaus alimentar, în post, dacă
nu simți niciodată foamea aceea sacră, sănătoasă, biologică și spirituală.
347
Iar dacă nu te simți diferit atât în timpul postului cât și după aceea ce
post e acela? Mă îndoiesc de eficiența postului în care mâncăm mereu și
suntem mereu sătui.
Dacă nu te simți nici vindecat, nici atins, nici transformat, ce post e
acela? Este doar unul tradițional, ceea ce e bine, însă sfinții din timpurile
de demult știau mai mult despre beneficiile postului prelungit cu apă, fără
hrană solidă. Mulți au ținut și 40 de zile.
Este adevărat că restricția periodică de alimente provenite de la
animale, ne ajută un timp, dar acesta nu provoacă nimic în interior legat
de autofagie, de o schimbare în bine, sau altceva. Doresc să încurajez
oamenii să învețe să își depășească anumite limitări și să facă mai mult
pentru viața, sănătatea și fericirea lor.
Mie, acest tip de post de 21 de zile mi se potrivește foarte bine și
acum îl pot parcurge cu ușurință. Nu a fost ușor la început, dar acum îl
simt ca și pe un aliat. Îl las să mă repare. Îi permit să mă vindece. Îl las
să îmi comunice lucruri, ascult… Este o experiență transformațională,
terapeutică și spirituală în aceeași măsură.
Poate că după încă câțiva ani de experiență, mă voi îndrepta către
postul cu apă de 40 de zile. Cred că o dată în viață cel puțin, orice
postitor experimentat poate încerca și 40 de zile. Pentru începători,
desigur că nu este deloc recomandat.
Deocamdată îmi consolidez baza, pe care clădesc viziunea mea
practicând postul acesta de 21 de zile. Nu am încă experiența necesară
pentru cel de 40 de zile, dar o pot căpăta prin creșterea treptată a
numărului de zile de post de la 21 către 30, iar apoi 35 și în final la 40.
Dacă totuși aș încerca, aș face-o sub supraveghere medicală și desigur
că va trebui să îmi stabilesc un scop nobil, suprem, ceva de top, ceva
înalt, ceva măreț. Nu vreau să țin un post de 40 de zile doar pentru a
performa și a mă autodepăși. Nu. Trebuie să fie un scop. Cu cât e mai
special scopul, cu atât puterea de a reuși este mai mare.
Secretul succesului oricărui postitor pe termen lung
este SCOPUL DEFINIT, pe care și-l propune și îl setează ca
intenție. Dacă pune și emoție în el, atunci când decide să
postească o perioadă îndelungată, nu va avea multe
dificultăți. Scopul definit este biletul de călătorie valabil
pentru toate stațiile, până la capăt de linie. Altfel, trebuie
să cobori după câteva stații. După câteva zile ai impresia
falsă că nu mai poți de foame, nu mai poți ține post și te
oprești.

348
 Atunci când atingi câteva corzi spirituale și simți vibrația aceea în
tine, multe din lucruri, afaceri, etc. care par importante devin mai puțin
semnificative. Pentru cei care simt lucruri la un alt nivel decât în mod
normal e bine să își urmeze inima pentru a primii o continuă revelație,
acel ―quantum momentum‖ care descoperă posibilitățile infinite de a
explora noi dimensiuni existente și pe care le avem din belșug la
dispoziția noastră.
Eu aștept liniștit, îmi creez o stare de așteptare, un fel de inspirație,
care să îmi aducă ideea, subiectul, scopul, viziunea, sentimentul,
energia, entuziasmul autentic. De fiecare dată primesc ceva frumos din
fiecare experiență de post de 21 de zile. E ca și cum Viața mă
recompensează. Este ca și cum Viaţa se joacă cu mine, în sensul bun al
cuvântului și îmi dă ceva de care să mă ocup ulterior.
Dragii mei, sper că aceste cuvinte, această mărturie despre postul
cu apă de 21 de zile, v-au fost de folos. Vă invit să luați în considerare
posibilitatea ca postul cu apă prelungit să vă ajute în acest moment al
vieții voastre. Luați și testați cu curaj acest dar minunat, postul.
Documentați-vă fără grabă și fiți pregătiți pentru a începe cu 1-3-5
sau 7 zile. Dacă reușiți doar două zile din 3, sărbătoriţi faptul că ați reușit
două zile, nu fiți punitivi cu voi înșivă, nu vă reproșați și nu vă
autopedepsiți, pentru că nu ați reușit ce v-ați propus. Vă promit că dacă
mențineți starea de mulțumire de sine pentru micul succes, veți reuși mai
mult în viitor.
Stabiliți un scop bine definit și luptați pentru ceea ce vreți și pentru
ceea ce credeți.
NU UITA: TE POȚI AJUTA!
Vă urez mult succes!

Postul cu apă şi postul uscat (23/8 zile)111

Călin Cyfer, 15 ian. 2015

În ultimul timp, sunt focalizat pe procesul de detoxificare –

corporală și mentală. Am ținut un post negru cu apă, combinat cu
perioade uscate, fără apă. Vă relatez în acest articol cum a decurs
această perioadă.
Iată definițiile termenilor pe care-i voi folosi:
 post negru

111
https://delasine.eu/post-cu-apa-post-uscat-238-zile-foamea-adevarata/
349
  cu apă, umed: se bea doar apă, nu se mănâncă nimic solid,
nu se consumă calorii de niciun fel, nici măcar ceai şi nici
medicamente;
 complet - se finalizează când reapare foamea
adevărată
 incomplet - se finalizează înainte de a reapare foamea
adevărată; perioada postului este variabilă.
 fără apă, uscat:
 moale – nu se consumă nimic solid sau lichid, dar este
permis contactul cu apa;
 dur – nu se intră în contact cu apă în niciun fel; fără
duș, fără spălat pe mâini, fără spălat pe dinți;
Corpul nostru are capacitatea de a se auto-vindeca, atunci
când i se oferă condițiile necesare. Odihna totală creează mediul
perfect pentru acest proces.
Știm despre animale că atunci când sunt rănite, se retrag, se
ascund. Zac o perioadă fără a se alimenta. După vindecare, revin și
mănâncă. Ele fac asta din instinct, un instinct pe care, noi oamenii, l-am
pierdut între timp prin faptul că nu l-am mai cultivat.
Mentalul nostru caută remedii exterioare pentru
problemele interioare: pastile, leacuri, tratamente. De
multe ori acestea realizează opusul: inhibă capacitatea
organismului de a se auto vindeca.
Înainte de post m-am alimentat mai mult decât de obicei. Am făcut
provizii corporale de grăsime. Nu știam cât de lung va fi procesul și nu
doream ca rezervele să se termine înaintea procesului de vindecare. Am
ales Sinaia, drept locație pentru a ţine acest post. A fost alegerea
perfectă. Aerul curat de munte și liniștea sunt călduros recomandate în
post. În afară de postul negru, am încercat și un post informațional prin
reducerea drastică a accesului la canalele media.
Pe 15 decembrie am început. Poate părea ciudat că în toiul
sărbătorilor, când lumea se pregătește de sarmale și cârnați, eu decid să
postesc. Așa s-a nimerit. Pentru acest an, programul meu a fost prioritar
în detrimentul evenimentelor clasice. Am fost izolat pe perioada postului,
dar am ținut legătura, la telefon, cu persoanele apropiate. Activitățile
principale în timpul postului au fost plimbarea, exercițiile ușoare de yin
yoga sau tai chi, meditația și cititul.
Am mai ținut câteva posturi cu apă până acum. Pentru acesta, am
făcut ceva diferit. N-am mai consumat apă în cantități mari, ci doar în
funcție de sete.

350
 Atenție: nu recomand să faceți un post lung, singuri, fără o
supraveghere adecvată. Nu vă luați după mine.

Ziua 1, 2 – Aceste prime zile sunt tradițional dificile. Corpul se

adaptează lent la noua situație. Continuă să ardă glicogen pentru
energie. Simțeam letargie, durere de cap, mușchi la picioare dureroși, iar
limba era foarte încărcată. Pentru cei care au prins răceli adevărate, prin
anii 80, atunci când nu erau medicamentele de acum, starea e foarte
apropiată de aceea.
Ziua 3 – Primul post uscat: 36 de ore. În această zi au apărut
primele sedimente în urină.
Ziua 4, 5, 6 – Corpul a intrat în zona de ardere a grăsimilor.
Eram mai lent, cu ochii încețoșați. Aveam amețeli la ridicarea din pat.
Spre seară mă treceau sudori reci. Aveam dureri de burtă, dureri în
abdomen și crampe în gambe. Acestea sunt semne că organismul a
trecut pe cetoză.
Atunci când glicogenul se termină, producția de cetone îl
înlocuiește. Caracteristica principală a procesului este aciditatea
crescută, pe care corpul trebuie să o echilibreze. De aici apar multe din
simptomele neplăcute.
Trebuie să menționez că în toată această perioadă am fost practic
carnivor sau mai bine zis auto-canibal. În timpul postului, corpul își
consumă propriile țesuturi, sub acțiunea enzimelor locale. Resursele
proprii trebuie digerate, la fel cum alimentele exterioare sunt digerate. E
tare neplăcut să fii carnivor.
Ziua 7 – Al doilea post uscat: 24 de ore. Gustul oribil din gură
este caracteristic postului uscat. Limba și dinții sunt înveliți într-un strat
gros de mucus.
Ziua 8 - 13 – Începând cu ziua a 8-a, totul a devenit inedit. Cel
mai lung post de până acum a fost de 7 zile. A doua săptămână a fost
relativ plăcută. Energia a crescut. În fiecare zi, am făcut câte o plimbare
lungă și o sesiune de yoga.
Ziua 14-16 – Post uscat dur 3 zile. Postul uscat este mult mai
intens decât cel ud. Se apreciază că o zi de post uscat este echivalentă
cu 3 zile de postul cu apă . Mecanismele de detoxificare sunt altele.
Toxinele sunt „arse‖ loco. Nu mai sunt transportate la organele
excretoare. Fiecare celulă contribuie la detoxificare. În organism se
creează o competiție acerbă pe resursele limitate. Celulele bătrâne și
bolnave, bacteriile, fungii și alți agenți patogeni mor.
Lupta din interior afectează individul în exterior. Înțeleg de ce este
o practică atât de venerată în textele sacre (Moise, Buda, Iisus). Puterea
351
fizică scade dramatic, în timp ce activitatea mentală crește în aceeași
proporție. Ți-e somn, dar ai insomnie. Nu-ți rămâne decât să zaci,
urmărind cum fluvii de gânduri îți trec prin minte. Vezi cât de trecătoare
sunt ele și ce rămâne în urma lor.
Ziua 17-18 – Ieșirea din postul uscat trebuie făcută foarte atent.
Apa trebuie consumată în înghițituri foarte mici și să nu depășească un
litru. Corpul este plin de materia moartă rezultată în urma autolizei. Prea
multă apă va pune o presiune inutilă pe rinichi. În aceste zile am avut
dificultăți la urinare și am avut primul scaun și singurul din perioada
postului.
Ziua 19-21 – Post uscat moale 3 zile. A doua și ultima perioadă
uscată a fost mai dificilă, mai intensă. Mintea era atât de activă încât i-
am găsit ceva de făcut. Am început să fac jocuri mnemotehnice. Am
ajuns să memorez o listă de 100 de obiecte și noțiuni, în ordine, cu
număr de ordine.
Ziua 22 – 23 – A reapărut foamea. Limba a devenit curată.
Energia a crescut. Am hotărât să întrerup postul. Nu cred că a fost unul
complet. Cred că organismul a ajuns la finalul unui ciclu. Fiind confruntat
cu o cantitate mare de toxine ce trebuie să fie procesate de ficat și
rinichi, a decis că e nevoie de un surplus de energie pentru asta.
Foamea adevărată vine din spatele gâtului. E ca o
furnicătură. E destul de similară cu setea. Presupune o
nevoie instinctivă a corpului de a se alimenta.
Slăbiciunea, ghiorăitul mațelor, durerea de cap nu înseamnă
foame, ci un semnal că organismul s-a apucat de puțină curățenie,
procesul de digestie fiind sistat temporar.
Am decis să continui cu un post de fructe (consum
doar portocale și mere). Acestea ajută cel mai bine la
curățarea corpului de mizeriile dislocate.
Am ținut o evidență a parametrilor corpului pentru fiecare zi. Iată
tabelul: (Zi echiv – înseamnă ziua de post negru uscat şi echivalenţa ei
în postul cu apă, adică o zi de post uscat este echivalentă cu 3 zile de
post cu apă.

Ziua Zi echiv Dată Greutate Temp Puls Tensiune Cant

arterială de apă

0 00 15.12.2014 82.0 36.0 46 107-68 0.5

352
1 01 16.12.2014 81.6 35.9 47 111-72 2.6

2 02 17.12.2014 80.0 36.0 46 112-73 2.7

3 06 18.12.2014 78.4 35.9 45 123-77 0

4 07 19.12.2014 76.8 35.5 45 115-74 1.6

5 08 20.12.2014 76.1 35.4 46 109-73 1.0

6 09 21.12.2014 75.6 35.3 47 112-73 2.6

7 12 22.12.2014 75.0 35.6 46 114-70 1.6

8 13 23.12.2014 75.1 35.4 46 108-67 2.4

9 14 24.12.2014 74.2 35.3 46 111-73 3.7

10 15 25.12.2014 73.9 35.2 46 112-70 2.8

11 16 26.12.2014 73.0 35.6 47 107-68 1.0

12 17 27.12.2014 72.7 35.6 48 108-70 1.6

13 18 28.12.2014 72.3 35.4 49 111-71 0.8

14 21 29.12.2014 72.0 35.2 53 119-68 0

15 24 30.12.2014 70.9 35.6 53 113-76 0

16 27 31.12.2014 69.6 35.6 48 113-74 0

17 28 01.01.2015 70.8 35.0 48 107-64 3.1

18 29 02.01.2015 70.0 35.3 53 115-68 2.0

19 32 03.01.2015 69.8 35.2 48 113-72 0

20 35 04.01.2015 69.3 35.2 52 113-77 0

353
 21 38 05.01.2015 68.2 35.1 59 110-71 0

22 39 06.01.2015 69.0 35.0 51 112-73 3.0

23 40 07.01.2015 68.9 35.2 53 117-72 1.6

1 08.01.2015 68.5 35.0 51 116-70

După această experiență, mi-am dat seama că în cei 3 ani și

jumătate de raw-veganism, am scrijelit doar la suprafață în demersul de
a detoxifica organismul. E normal. În 37 de ani a fost construit cu
materiale de proastă calitate. Totul trebuie dărâmat și construit din nou.
Pe plan mental, am realizat că FRICA ESTE CEL MAI
PERICULOS ADVERSAR PENTRU ORGANISM. E mai
distrugătoare decât mâncarea junk sau agenții patogeni.
FRICA, de a pierde un EU inexistent, creează tensiuni în
corp – contracții musculare, pe care le ținem în noi
permanent. Aceste contracții perturbă funcționarea
optimă a corpului și împiedică accesul la nutrimente unor
grupuri întregi de celule. Rezultă îmbătrânirea accelerată
și boala.

Post negru informațional: Nereușit!

N-am reușit întru totul postul negru informațional. „Călătoria

interioară‖ din ultima perioadă ar putea fi numită mai degrabă „Plimbări
interioare‖. Chiar și așa, experiența a fost fantastică și merită
menționată.
Știam că trecerea va fi grea, de la dieta junk informațională la
sistarea oricăror legături inutile cu exteriorul. Dacă în general îmi place
abordarea abruptă, în zona mentală ar putea să fie mai benefică pentru
mine o trecere treptată. În paralel cu reducerea accesului la informație,
am ținut un post cu apă (am vorbit despre el pe HapleaFructaliu.info). În
timpul unui post negru, activitatea fizică scade, cea mentală crește. Din
această cauză, înfometarea minții e mai dificilă.
M-am localizat la Sinaia pentru această „călătorie‖. A fost alegerea
perfectă: aer curat, oraș mic, liniște aproape deplină (am stat în zona
locuită, nu în zona turistică). Am avut internet doar prin telefon. Mi-am
aranjat o cameră în stil zen/spartan: o saltea, o pernă și o măsuță.
354
 Iată cum au decurs renunțările:
Facebook – incredibil, dar a fost cel mai ușor. Mi-am suspendat
contul, n-am mai intrat deloc. Nici n-am mai avut vreo curiozitate să caut
ceva acolo. Credeam că asta va fi renunțarea cea mai grea.
Youtube – în acest caz am fost limitat de conexiune. N-aș fi putut
intra nici dacă aș fi vrut. Mi-am dorit de câteva ori să-l accesez. Nu
pentru a vedea ce s-a mai întâmplat pe canalele, pe care le urmăresc
regulat, ci să caut anumite informații, disponibile doar în format video.
Filme – în primele zile m-am uitat la câteva episoade Star Trek
(NG), două filme, apoi am renunțat, fără alte pofte suplimentare.
Muzică – în timpul uneia dintre cele 2 perioade de post uscat, am
ascultat Mozart. În rest, n-am avut vreo tentație.
Citit:
 Articole de pe net – ajungem la zona dificilă. Mi-a fost foarte
greu să renunț la citit. La începutul postului negru, aveam
diverse simptome. Primul reflex era să caut pe net informații
despre ce spun alții că înseamnă ele. Abia spre final, am
reușit să-mi stăvilesc acest imbold. Să caut în interior
răspunsul sau să văd cum simptomele trec și gata.
 Cărți – la asta n-am putut renunța. Am citit o grămadă de
cărți de non-ficțiune, din domenii diverse: istorie, economie,
filosofie, nutriție, memorie. Dieta junk informațională din
ultima vreme, a fost schimbată cu una formată din alimente
integrale.

Combinația Meditație / Post Negru / Citit e benefică pentru

dobândirea informațiilor noi și ordonarea lor. Meditația antrenează
focalizarea. Postul negru vine cu mintea clară. Chiar dacă nu acesta a
fost scopul inițial, a fost cu siguranță un nou pas către cunoașterea
interioară spre care țintesc.
Timpul nu conta în această experiență. O primă schimbare a fost
să nu mai meditez sesiuni fixe, pe ceas. Mă așezam în meditație și mă
ridicam când consideram că sesiunea s-a terminat. Surprinzător,
sesiunile durau mai mult decât 45 de minute, o sesiune obișnuită.
Datorită postului negru, inflamațiile din corp s-au estompat. Nu mai
aveam durerile corporale obișnuite din timpul unei meditații (de
genunchi, de ceafă, de glezne, amorțeli). Puteam să mă concentrez mai
mult pe respirație și activitatea minții.
Pentru începători, printre care mă număr și eu, meditația este un
joc între minte și corp. Mintea trebuie să urmărească respirația. Trebuie
să fie conștientă atunci când respirația e lungă sau scurtă, aspră sau
netedă. Trebuie să urmărească ce efecte produce respirația în corp.

355
Diferite tipuri de respirații vor transforma corpul, îl vor „modela‖. Starea
corpului influențează apoi starea minții. Procesul recurent continuă.
Meditația Vipassana pune mintea și corpul față în față. Se privesc
unul pe celălalt și realizează că acțiunile uneia au un efect direct asupra
celuilalt. Sunt unul și același de fapt, dar doar în momentul prezent.
Atunci când mintea este în altă parte, inconștientă, starea ei afectează
direct corpul. La rândul său, acesta afectează mentalul. Se creează un
efect de avalanșă.
În timpul meditației, concentrarea minții pe respirație are ca efect
calmarea acesteia, respectiv relaxarea corporală. Corpul încearcă
același efect asupra minții și atunci apare începutul explorării mentale.
Realizezi cât de crispată e mintea, câte contracții inutile ține. Crispări cu
rădăcini în trecut sau în viitor, noțiuni abstracte, fără nicio legătură cu
realitatea.
Este începutul unei dezveliri. E ca și cum ai desface sau curăța o
ceapă. Elimini strat după strat, căutând să vezi la ce ajungi în miez.
Miezul este el însuși o combinație mai mică de straturi. Ajungi la Nimic,
Goliciune. Stai cu mintea focalizată ca o rază de laser pe respirație și
realizezi că de fapt nu există Nimic. Ai un sentiment de bucurie, apoi ești
fericit. Te-ai întors acasă. Pentru moment, pentru că imediat, contracțiile
revin și te întorci în lumea duală și fracționată.
„Nimic‖ și „goliciune‖ nu înseamnă că acolo nu există nimic și e gol.
E vorba de nimic din ceea ce numim „eu‖, „sine‖. Această entitate care
se atașează de obiecte sau idei, responsabilă pentru suferința pe care o
simțim aproape permanent.
În momentele grele ale postului uscat n-am putut medita. Mintea
devenise hiperactivă, aveam insomnie. Gândurile mi se perindau prin
cap ca un fluviu. Atunci m-am hotărât să merg cu fluviul și m-am apucat
de exerciții mnemotehnice. Mnemotehnica e un ansamblu de tehnici
pentru înlesnirea memorării. Se bazează în special pe imaginație. Mi-am
însușit o bună parte din tehnici și spre finalul perioadei am reușit să rețin
liste de până la 100 de elemente, cu număr de ordine. A fost un exercițiu
excelent pentru imaginație și creativitate.
Acestea au fost plimbările interioare. Postul cu apă s-a terminat
după 23 de zile, dar detoxificarea corporală continuă cu un post de mere
și portocale. Este începutul unei călătorii interioare pe care doresc să o
continui pe cele mai diverse căi.

356
 Cura fără mâncare, doar cu apă;
post negru 21 de zile- rezultate112

Să încep cu lucrurile evidente. Mi-am încheiat cura cu apă de 21

de zile, am zis să fie 3 săptămâni complete, şi a fost un succes.
Am început cu 84 kilograme şi am terminat cu 72,7 kilograme, dar
asta e mai puţin important pentru mine, cel puţin în acest moment. După
9 zile de la încheierea curei m-am stabilizat la 74 kilograme.

Zile 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
KG 83,8 82,2 81,8 81 80,5 79,9 78,8 78,6 78 77,6 77 76,6
apă
băută 2,5 2 2 2,5 2 2 2,5 2 1,5 2 1,7 2
grăsime
corp % 24,4 24,4 24,3 24,3 24 23,9 23,8 X x X X X
.. ..
Zile 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
KG 75,8 75,2 74,8 74,4 73,9 73,6 73,2 72,9 73 72,9 73,3 73,9
apă
băută 2,5 2 2 2 2 1,8 2 2 2 2 2 1,7
grăsime
corp % X X X 21 19,7 19,2 18,9 18,7 18,8 19 19,2 19,3

Am început cu 24.4% grăsime corporală (am un cântar care

măsoară grăsimea din corp - evident că nu cred că măsoară chiar aşa
de bine sau că măsurătoarea e relevantă), dar printr-o măsurătoare pe
acelaşi cântar, am scăzut de la 24,4% grăsime la 19,3%.
Mi-am dat seama că industria alimentară este un conglomerat mult
mai puternic decât îşi poate imagina cineva şi că, pentru a mânca
sănătos, în condiţiile în care îţi desfăşori activitatea într-un oraş, chiar ai
nevoie de voinţă şi putere de concentrare. Astea sunt lucrurile pe care
deja le ştiam oarecum.
Tot citind rapoarte, studii, cercetări clinice, fie pe şoareci, fie pe alte
mamifere şi văzând zeci de video-uri despre nutriţie, alimentaţie
sănătoasă, de ce ne îngrăşăm, de ce slăbim, de ce unii oameni au o
predispoziţie la îngrăşat, am ajuns, personal, la o concluzie. Oamenii cu
probleme de greutate, sunt aşa din 2 motive:
1. Dieta proastă, duce la îngrăşare, pentru că stimulează apetitul şi se
ajunge la un prag să zicem prag critic, care este o greutate pe care
corpul o setează ca standard, greutate care este mult mai mare decât, ar
trebui să fie şi împiedică respectiva persoană să ducă o viaţă normală,

112
http://cristianbostina.blogspot.com/2017/01/update-cura-fara-mancare-si-doar-cu-apa.html
357
echilibrată şi cu cât mai puţină intervenţie medicamentoasă. În momentul
în care corpul a ajuns la acest standard, chiar dacă să zicem că ţinem o
cură de slăbire, oricare ar fi ea, când reîncepem să mâncăm echilibrat,
corpul tinde spre această greutate standard. La mine, spre exemplu,
cred că această greutate este în jur de 88-90 Kg. Din ceea ce am citit, şi
la fel este şi opinia mea, sunt convins că de exemplu eu, care să zicem
ajung la 88Kg, apoi slăbesc şi ajung pe la 72 kg. Când încep să mănânc
sănătos, sau măcar aproape de ce înseamnă sănătos, ar trebui să ţin
această greutate sau măcar aproape de ea, aproximativ 5-6 ani, astfel
încât corpul să se reseteze cumva şi să ia ca standard cele 72-74 kg, cât
aş vrea eu să am. Din nou specific că aceste date sunt pur speculative
din ceea ce am citit în studiile pe şoareci. Deci un om, care este
supraponderal, ar trebui să slăbească şi apoi mai mulţi ani la rând să
menţină greutatea respectivă.
Un lucru foarte bun cu această direcţie este că în acest proces, va
învăţa, şi îi va intra în reflex
 cum să mănânce mai sănătos,
 cum să aleagă mâncarea cu adevărat nutritivă,
 cum să îşi ţină în frâu poftele şi
 cum să combine nutriţia cu mişcarea, lucru pe care o să îl pun eu în
aplicare în acest an, pe partea de nutriţie pentru că mişcare oricum o
să fac în cadrul antrenamentului pentru culturism.
2. La cei care se îngraşă excesiv factorul definitoriu este rezistenţa la
insulină. În momentul în care organismul metabolizează grăsimile,
carbohidraţii şi proteina din alimente, le transformă în glucoză. Glucoza
pentru a fi metabolizată şi controlată are nevoie de insulină, care este
secretată de pancreas. În momentul în care există foarte multă glucoză
în sânge, insulina este secretată şi se ataşează de celulă astfel încât să
îi permită acesteia să absoarbă glucoza. Acest lucru se întâmplă ciclic.
Glucoză, secreţie de insulină, absorbţie glucoză, din nou glucoză şi tot
aşa. Datorită faptului că prin alimente nesănătoase creştem mereu
nivelul de glucoză din corp, secreţia de insulină creşte exponenţial şi la
un moment dat în acest proces apare rezistenţa la insulină, iar celula,
chiar dacă este condiţionată de insulină să absoarbă glucoza, nu mai
face acest lucru. În cazul rezistenţei la insulină, apare şi diabetul, precum
şi multe alte boli asociate cu acesta.
Ce am reţinut eu este că, un nivel constant de glucoză în corp,
glucoză provenită din alimente sănătoase, fructe, legume, nuci, mâncare
neprocesată, seminţe, este foarte important. Bineînţeles acest nivel se
sprijină şi pe un consum de alimente bazat pe nevoia reală a corpului şi
nu pe pofte sau pe „aşa trebuie să mănânc‖.
3. Există o analiză care se poate face uşor şi care verifică rezistenţa la
insulină, şi anume: indicele HOMA.
358
 Acum să detaliez un pic ce s-a întâmplat cu mine în astea 21 de
zile:
Mai sus este tabelul cu greutatea pe zile şi cantitatea de apă băută, cât
şi nivelul de grăsime din corp, chiar dacă aşa cum am mai zis nu este
chiar relevant ca şi număr, per se, ci mai mult ca un trend descendent,
care mi-a arătat că pierd din grăsime şi la ce rată.
Ziua 1 şi 2
Înainte de post, adică Sâmbătă, am ieşit la o alergare de o oră.
Duminică, în prima zi de post am făcut o alergare de 30 min.
Luni, a doua zi de post, din nou am ieşit la o alergare de 30 minute.
Deja cred că rezervele de glicogen din ficat s-au terminat şi încep încet
să intru în starea de cetoză. Mă simt foarte bine, fără nivel ridicat al
senzaţiei de foame. Mă gândesc la mâncare, dar nu obsesiv. Poate pare
mai ciudat, dar după ziua a doua nu am mai simţit senzaţia de foame, ci
am avut doar gândul la mâncare şi unele pofte.
Ziua 3
Plimbări prin parc o oră, ieşire la cumpărături prin mall 2 ore.
Astăzi m-am trezit cu minte foarte clară şi la plimbarea prin parc
parcă am văzut altfel lucrurile, copacii, parcă culorile erau mai vii.
Pe parcursul zilei mi-a fost foarte bine fără ameţeli şi fără a simţi
lipsă de energie.
Ziua 4-5
Am trecut cu bine de ziua 4. Data trecută am mâncat ceva. De data
asta corpul se pare că şi-a însuşit lecţia şi acum nu am mai avut pofte.
Cu toate acestea am evitat cât am putut să miros sau să văd mâncarea.
De asemenea am ieşit la Therme cu familia şi m-am simţit foarte
bine.
Ziua 6-7
Ziua 6 a trecut super bine, m-am simţit excelent, câteva pofte, dar
nimic care să îmi creeze o stare de disconfort.
Dorm foarte bine şi am observat că nu mai am nevoie de aşa mult
somn. De obicei, eu sunt un om care doarme foarte mult, dar se pare că,
având o energie stabilă tot timpul, fără suişuri şi coborâşuri, îmi creează
o stare în care pot să mă odihnesc puţin şi bine.
Ziua 7 a trecut la fel de bine şi aşa am încheiat prima săptămâna
de post. Spre seară mi s-a întâmplat ceva ciudat. Îmi era foarte frig şi
aveam mâinile şi picioarele şi nasul foarte reci. Eu de obicei nu am
aceste probleme cu frigul.
Ziua 8
Dimineaţa nu îmi mai este frig, mi-am revenit, şi limba a început să
fie albă. Din ceea ce am citit pare să fie un semn de detoxifiere. Astăzi
m-am simţit cel mai bine de când am început postul.
359
Ziua 9, 10, 11
Ziua 9 a trecut fără nici un eveniment, în afară de o răcire a
corpului, care se pare că apare seara.
Ziua 10: Astăzi dimineaţă m-am trezit cu o durere uşoară în cerul
gurii şi chiar o îngroşare a cerului gurii. Nu doare foarte tare dar este un
disconfort.
Ziua 11: Astăzi este prima zi, când mă dau jos din pat şi sunt
ameţit. Poate din cauză că am fost trezit din somn brusc şi a trebuit să
mă duc să deschid uşa cuiva. Pe parcursul zilei, în schimb, m-am simţit
foarte viu şi plin de energie. Probabil corpul s-a adaptat deja la consumul
de grăsime şi îmi furnizează un flux de energie constant.
Ziua 12, 13, 14
Nici o schimbare
Ziua 15
Am început să îmi caut reţete pentru mâncare sănătoasă, şi pot să
mă uit, online, la tot felul de reţete, fără a mi se face poftă.
Am realizat că, din copilărie, în mintea mea, trăiam cu convingerea
că, a mânca mai mult decât mai puţin a fost tot timpul un semn că sunt
sănătos.
Ziua 16
Prima zi în care sunt letargic mai mult timp. În jurul amiezii îmi revin
însă şi nu am mai avut această problemă apoi.
Ziua 17-18-19
Am gândurile foarte ordonate, sunt foarte activ. Uimitor cum, după
atâtea zile fără alimente mă simt aşa. Cerul gurii nu mai este umflat.
Ziua 20
Limba şi-a revenit la culoarea roz.
Ziua 21
Mă simt foarte bine. Mi-am făcut analizele pentru rezistenţa la
insulină şi la anumite alergii, la gluten, ou şi proteină din lapte pe care
acum e momentul să văd dacă le am. Sunt singurele alimente de origine
animală, pe care le mai consum şi pe care vreau să le consum în
continuare.
Am făcut şi un test de efort la centrul de nutriţie Superfit. Dr.
Şerban Damian a fost un pic contra acestui test, deoarece nu ştia cum o
să reacţioneze corpul meu la efort după 21 de zile fără mâncare, dar
până la urmă am reuşit să îl conving şi, deşi e prima oară când fac un
test de efort, m-a făcut să mă simt în siguranţă şi mi-a oferit tot suportul,
astfel încât totul să se desfăşoare ca la carte. Este un adevărat
profesionist şi vă recomand să faceţi acest test de efort şi chiar să vă
facă un plan de nutriţie.
Nu ştiu dacă este concludent ca şi test de efort sportiv întrucât
corpul meu s-a comportat normal, cu o mare capacitate de a arde
360
grăsimi, dar cam atât. Nu am atins VO2max, dar am intrat mult în starea
de ardere doar a carbohidraţilor, fără arderea grăsimilor şi am considerat
că pentru ce venisem eu a fost de ajuns.
Singurele două lucruri ciudate au fost
 nivelul foarte mare de lipide din organism113 confirmat şi de analiza
sângelui. La un laborator a ieşit un nivel lipidic de 600, iar la altul 700,
extrem de mare pentru greutatea mea de 73kg şi pentru faptul că
eram nemâncat de 20 de zile.
 VO2max estimat foarte mic, undeva la 2.35 l/min, care şi pentru o
persoană normală, adică ce nu face sport, este foarte mic.
Vedem ce o să se întâmple şi peste 4 luni de antrenament şi în
condiţii normale de testare, adică mâncat.
Se pare că am o problemă metabolică, care trebuie ţinută sub
observaţie. O să vedem ce se întâmplă după 3-4 luni de antrenament.
În rest toate analizele au ieşit bine, inclusiv fier, magneziu, calciu,
potasiu, trigliceride, colesterol HDL, în schimb colesterolul LDL a ieşit un
pic crescut.

Concluzii:
Ultima lună a fost o experienţă deosebită pentru mine. Nu numai că
am realizat că se poate şi altfel, ci faptul că mi-am depăşit anumite
bariere mentale şi m-am pregătit pentru viitor. Această cură mi-a deschis
calea spre noi informaţii atât despre nutriţie cât şi despre minunatul
nostru corp.
Cei care sunt sănătoşi şi vor să schimbe ceva în viaţa lor, le
recomand să încerce. Menţionez că nu sunt nutriţionist sau doctor şi că
informaţiile prezentate sunt doar personale.
Pentru ceilalţi, care cred că este o prostie sau un lucru foarte
periculos, eu şi mulţi alţii ca mine suntem dovada vie că se poate şi că şi
tu poţi experimenta lucruri extraordinare în această călătorie.
Nu lăsaţi limitările mentale să vă ghideze, încercaţi, experimentaţi
şi deschideţi-vă mintea. Numai încercând singuri veţi putea să vedeţi
dacă vă va ajuta sau nu.
Voi reveni în fiecare săptămână cu un update în legătură cu
greutatea şi cum mă simt.
Nu uitaţi:
 Documentaţi-vă,
 Încercaţi,
 Experimentaţi şi
 Trageţi concluzii personale!

113
Pentru faptul că în post organismul se hrăneşte cu lipide şi nu cu carbohidraţi, nivelul normal al lipidelor nu
coincide cu nivelul normal al celui ce foloseşte glucoza, ca substrat energetic principal.
361
 O lună cu burta goală114
25 decembrie 2018

Cum e să stai fără mâncare 31 de zile?

E un joc psihologic cu tine însuţi.
Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă să stai fără mâncare o
perioadă, procesul este unul destul de simplu. Nu mănânci nimic şi nu
bei nimic. Eu am început să fac asta de aproape 6 ani, în fiecare an,
începând în primii 2 ani cu perioade de 2-3 zile, de mai multe ori pe an,
culminând anul acesta cu o perioadă de 31 de zile. Beneficiile sunt mai
mult decât evidente, cel puţin pentru mine, începând cu pierderea în
greutate şi ajungând la reglarea organismului la nivel celular şi mental.
De fapt, tot procesul, de la dorinţa de a face aşa ceva până la postul
actual, este unul mai mult mental decât fizic. De la 21 zile, la o lună (31
de zile) nu a fost decât un pas.
Revin cu acelaşi îndemn, ca în postarea despre postul de 21 de
zile:
,,Cura fără mâncare şi doar cu apă nu este neapărat
despre slăbit sau despre abstinenţă de la orice fel de
aliment pentru o perioadă stabilită. Cura este despre
 schimbarea vieţii în mai bine,
 redescoperirea alimentelor sănătoase, pline de
energie,
 vindecarea emoţională şi mentală,
 conştientizarea că mâncarea este de fapt un
instrument, care ne dă energie.
Alimentele furnizează grăsimi, carbohidraţi, proteine, fibre şi
minerale. Nu o să intru în detalii cum se absoarbe fiecare şi cum se
metabolizează, pentru că nu sunt nutriţionist, şi mai mult, aceste
informaţii le puteţi găsi uşor pe net. Nu toate caloriile sunt la fel. O pungă
de chipsuri, deşi are peste 800 de calorii, toate sunt goale fără nici un pic
de nutrienţi. E ca şi cum corpul tău vrei să fie un Ferrari şi îi bagi benzina
de cea mai proastă calitate. Oricât de Ferrari ar fi, se strică şi nici nu
funcţionează la parametri optimi.

114
http://cristianbostina.blogspot.com/2018/12/o-luna-pe-burta-goala-31-days-water.html
362
 Cura doar cu apă este un proces destul de greu de
pus în practică, din foarte multe considerente printre care,
FRICA
 că ni se poate întâmpla ceva ireversibil sau
 că murim sau
 că ne îmbolnăvim.
În plus, ne lovim şi de
 reacţia celor din jur, când le spui ce faci,
 propria frică la cel mai mic semn că îţi este foame,
 conjunctura în care ţii acest post,
 suportul familiei, etc..
Pentru o cură de succes aş menţiona că cel mai
important lucru este să ştii de ce vrei să începi o
asemenea cură. Fără obiective clare, la cel mai mic semn
că îţi este foame, o să cedezi presiunii pusă de un creier,
care nu este obişnuit cu ,,aşa ceva."
Informaţiile despre un astfel de post abundă pe internet şi unele
dintre ele sunt în postarea mea referitoare la postul de 21 de zile. Nu o
să mai reiau informaţiile de acolo, ci în acest articol o să vă spun ce
etape au fost la mine în 31 de zile.

Am început cu 90,5 kg - la o înălţime de 176 cm. Majoritatea

grăsimii era în jurul taliei şi la piept. Am terminat cu 75,5 Kg. După o
săptămână, care s-a făcut ieri, greutatea s-a stabilizat la 78,2 kg.
Aceasta pentru că muşchii şi ficatul şi-au refăcut rezervele de glicogen şi
am din nou apă în corp pentru procesarea mâncării, etc...
În toată perioada postului am făcut foarte multă mişcare, începând
cu antrenament de alergare şi terminând cu căratul a milioane de cutii şi
pungi de la parcare până la etajul 2, pe scări, pentru că ne mutam.
Primul lucru pe care l-am observat din nou a fost faptul că îmi era
frig. Începând cu a 4-a zi şi până în jurul zilei 14, corpul intră într-o stare
de conservare a energiei şi toate extremităţile mi le-am simţit reci.
Al doilea lucru este nevoia de somn, care practic era foarte mică.
După 3-4 ore de somn mă simţeam fresh.
Dacă ar fi să pun experienţa pe zile pentru mine este cam aşa:

Înainte de a începe postul, am în minte cât, de ce, cum, ce o să

meargă bine, ce poate merge prost şi cum să remediez asta.

363
 PRIMA ZI de post - minunată, fără probleme, a doua zi puţin mai
grea, în sensul că încep să termin rezervele de glicogen spre sfârşitul
zilei. Mai ales când faci şi antrenamente, rezervele se termină mai
repede şi corpul încă nu e pregătit să acceseze grăsimea.
ZIUA 3 este poate cea mai grea, pentru că nu mai am cu siguranţă
glicogen, chiar dacă aş fi stat doar în pat zilele anterioare, şi corpul dă
din colţ în colţ căutând resurse, care nu mai există.
ZIUA 4 este deja o barieră, sau cel puţin aşa a fost pentru mine
primele dăţi. Acum a fost bine. Am alergat 5 km la ritm de 5:40 min/km şi
apoi am cărat nişte cutii vreo 20 de minute.
Principala problemă care apare după aceste 4 zile este
negativitatea oamenilor din jurul nostru. La mine vă spun că s-au obişnuit
şi, în afară de 2-3 care încă cred, de fiecare dată că o să mor după 5 zile
de nemâncat, căci ei sigur ar muri dacă nu ar mânca 2 zile, şi că deja la
5 zile sigur orice doctor mi-ar zice că nu e bine, ceilalţi mă lasă în
nebunia mea, chiar dacă poate nici ei nu înţeleg foarte bine acest proces
şi nici nu l-au încercat, măcar câteva zile. De fiecare dată le spun că
procesul acesta de a sta nemâncat mai multe zile în şir, este un proces
complet natural, care s-a continuat timp de mii de ani. În mai puţin de 30
de ani am început să dăm cu el de pământ. Dieta în oraşe s-a schimbat
radical şi sportul nu mai poate să suplinească acest aport de calorii,
majoritatea fără conţinut. Acum 200-300 de ani, chiar şi în istoria recentă
de după al doilea război mondial, pe glob au existat perioade când
mâncarea lipsea şi, pur şi simplu, oamenii nu mâncau.
Prea puţin este înţeles şi microbiomul şi rolul covârşitor pe care îl
are în dezvoltarea, atât a noastră, chiar dinainte de a ne naşte, cât şi
legătura între mâncare şi acesta.
Recomand cu drag două cărţi excepţionale: The mind-gut
Conection de Emeran Mayer şi The obesity Code de Jason Fung. Sunt
cărţile care îţi vor pune la încercare o mulţime de preconcepţii şi aşa zise
,,adevăruri".
Zilele 5-9 sunt poate cele mai stabile din punct de vedere energetic.
Corpul deja a intrat în starea de cetoză şi foloseşte exclusiv grăsimile
proprii. De data aceasta, comparativ cu celelalte dăţi când am trecut de
10 zile de post, am avut o energie puţin mai bună, mintea clară, fără
dureri de cap şi cu o pronunţată mucozitate pe limbă. Un mucus alb,
care nu s-a luat nici după spălatul pe dinţi. A dispărut după ziua 15 cred.
Până în ziua 10 m-am stabilizat cu pierderea în greutate, în jur de 200-
230 grame pe zi. Am şi făcut câteva teste cu exact aceeaşi cantitate de
apă băută în fiecare zi, acelaşi efort şi concluzia este că la mine şi la rata
mea metabolică, după ziua 12 scad 180-200 de grame pe zi.
Între zilele 10-20 eu sunt destul de constant. Nu am căderi de
energie, fără dureri de cap doar că atenţia e oarecum concentrată pe
364
mâncare şi cea mai pronunţată perioadă este între zilele 14-18 după
care încet, încet nevoia aceasta de a mânca scade în intensitate spre
zero. Glucoza şi colesterolul, potasiul şi magneziul sunt foarte stabile,
semn că deja corpul s-a obişnuit cu lipsa mâncării. E ca bancul acela cu
măgarul. Cineva avea un măgar şi s-a hotărât să nu îi mai dea să
mănânce. După o perioadă (mai lungă) măgarul evident că a murit. Omul
era foarte supărat, spunând oricui că, tocmai când îl obişnuise pe măgar
fără mâncare, acesta a murit.
După ziua 23 am avut o senzaţie nouă. Tot timpul aveam un gust de
dulce în gură, gust venit din salivă. Limba a revenit la culoarea ei
normală şi temperatura corpului avea fluctuaţii, dar în general, nu mai
aveam stări de frig foarte lungi. Pulsul este foarte scăzut, undeva pe la
35 dimineaţa şi nu mai mult de 50-55 ziua chiar şi la un efort uşor. Încă
un lucru pe care l-am observat la analizele de sânge, pentru toate
perioadele când am ţinut postul acesta. Nivelul de globule roşii din sânge
a crescut foarte mult, undeva la peste 30-50% faţă de momentul când
am început postul. Poate pentru că pulsul fiind foarte mic, inima se
odihneşte şi atunci am nevoie de un volum mare de oxigen la un volum
mai mic de sânge circulat, deci am nevoie de mai multe globule roşii,
care să transporte oxigenul şi dioxidul de carbon.
După 31 de zile AM ÎNTRERUPT POSTUL cu o supă clară făcută
din oase de curcan fierte la oala sub presiune.115
După o săptămână deja mănânc normal şi absolut toate funcţiile
corpului sunt îndeplinite normal.
În 31 de zile nu am avut nici un scaun, în afară de cel de după
2 zile de la începerea postului. Reluarea scaunului a fost după 2 zile
de la întreruperea postului.116
Cam atât despre postul acesta de 31 de zile. Trecem în curând la
lucruri mai serioase.
Pe aceeași temă, citiți și postarea noastră „Postul - un miracol‖,
care are atașat un e-book util, ce poate fi descărcat:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/04/postul-un-miracol-e-book.html

115
În general nu se începe realimentarea cu băuturi proteice. Contează însă şi experienţa anterioară şi
starea de sănătate şi cantitatea consumată şi altele.
116
Acest lucru nu are o semnificaţie prea mare pentru o persoană sănătoasă, dar când există diverse
probleme de sănătate, lipsa tranzitului intestinal fără eliminarea conţinutului intestinal prin clisme sau
purgative, precum şi apariţia întârziată a scaunului după reînceperea alimentaţiei, nu ar rămâne
asimptomatică. De asemenea, realimentarea a fost făcută într-un ritm alert.
365
 Experienţa de 56 de zile de post neîntrerupt
a lui Andrey Kostel117

9 ianuarie 2020
Anul trecut am ținut un post de 42 de zile fără hrană, din care
primele 7 zile, fără să beau apă, fără să mă spăl, fără contactul corpului
cu apă în nici într-un fel, după care, până la 42 de zile, am băut doar
apă!
Am hotărât ca, anul acesta, să împărtășesc parcursul meu pe
perioada postului, cu voi, aici. Începând de aseară, de la ora 19.00, am
încetat cu alimentația și apa. Următoarele zile vor fi fără hrană și apă,
fără contactul corpului cu apă, după care voi bea apă.
Mulți dintre voi știți că avem capacitatea de a ne hrăni cu esența
noastră, unii îi spun prană, alții hrană energetică, energie vitală, etc., cea
care ne susține în orice clipă, viața din noi, independent de hrana solidă,
care umple stomacul și face ca digestia să funcţioneze!
Nu vă apucați să faceți ca mine, este nevoie de pregătire, în primul
rând mentală, de înţelegere în sensul acesta și mai mult de atât!
Poza este făcută acum câteva minute și cântarul arată 90,6 kg
greutatea mea de acum. Voi reveni cu alte fotografii în zilele următoare!
Vă îmbrățișez !

11 ianuarie 2020
Sunt 3 zile de când am trecut pe hrană energetică și nu simt nevoia
de a mânca sau de a bea apă. Aveam gura mai uscată când mâncăm şi
beam apă. Existența știe dinainte tot ce avem nevoie pentru a
supraviețui și, în curgerea Sa, are în grijă toate ființele. Funcțiile corpului,
până în momentul de față, nu s-au diminuat, nu există nici un
dezechilibru, decât liniște!
Ceea ce are loc prin hrana energetică nu este înfometare și
deshidratare. Am numit post această stare de rugăciune și comuniune
cu toate ființele, nicidecum privare de hrană și apă.
De fapt mâncarea nu este decât umplerea stomacului şi
golirea sa. Doar ceea ce este important din mâncare, procesează
corpul, iar ceea ce procesează corpul prin digestie, luându-și din
alimentul ingerat ca hrană, este lumina. Restul se elimină pe cele
două căi de excreție ca urină și fecale. După ce mănânci un fruct, cu
ceea ce rămâne corpul, în urma digestiei, este doar lumina, care

117
https://www.facebook.com/search/top/?q=Andrey%20Kostel
366
este distribuită energetic în corp. Restul se elimină, iese afară din
corpul tău pe cele două căi!
Hrana energetică, a celor ce nu mai mănâncă, este de fapt
lumina, care este procesată direct de corp, fără a o mai trece ca și
aliment prin stomac!
Acum gândește-te, când mănânci carne, un animal mort, cam
cu ce fel de lumină se hrănește corpul tău și cum o distribuie în el,
ca și energie! Un fruct este deosebit prin structura sa. Se coace în
razele soarelui, este plin de aroma acestuia și corpul tău devine
raza soarelui, care l-a rumenit, în bătaia să aurie. Pe când un animal
mort, trecut prin suferința sacrificării, are structura fricoasă a morții
și în momentul când mănânci carnea sa, această structură se
distribuie energetic în corpul tău. Bagi frică și moarte în tine și apoi
vrei să fii mai bun, dar nu poți. Când ești deranjat îți ies colții de
animal, așa din senin, și nu știi de unde ies. Reacția ta de furie are
loc imediat.
Asta este diferența între a te hrăni direct cu energie vitală sau
cu energie din fructe şi legume și energia din carnea unui animal
mort!
Am îmbrăcat același tricou ca să puteți distinge, să puteți face o
diferență între poza de acum și cea făcută acum trei zile. Greutatea este
de 86,5 kg, față de 90,6 kg, acum trei zile.
Revin în zilele următoare cu altele și vreau să vă aduc aminte, să
nu faceți ca mine! Vă iubesc!

14 ianuarie 2020
Astăzi se fac 6 zile de când am încheiat cu hrana și cu apă. Nu m-
am spălat de 6 zile, nu m-am atins deloc de apă. Simptome nu sunt de
nici un fel, doar gura îmi este un pic uscată, ceea ce este normal și
corpul a mai scăzut în greutate, ceea ce este, de asemenea, normal. Vă
rog, pe cei care sunteți mai sensibili, să nu vă îngrijorați pentru trăsăturile
feței. Unii dintre voi mă vedeți lucid, luminos, alții mă vedeți slăbit și
chinuit, în funcție de cum sunt convingerile voastre. Să nu vă faceți griji
pentru carnea și oasele voastre! Mai devreme sau mai târziu, ele vor
deveni pământ, ceea ce de altfel sunt, doar că acum sunt angrenate ca
trup al vostru de energia vitală. Ea le asamblează sub această formă
deosebită, după chipul și asemănarea sa, altfel ar fi fost doar un morman
de pământ.
Să nu vă luați după mine, voi să vă păstrați trupurile în armonia
simțirii voastre. Pentru fiecare Existența știe ce are de făcut. Trupurile
prind viață prin ea și asta este voia sa!
Greutatea a scăzut la 82,1 față de prima zi în care a fost de 90,6
voi reveni în zilele următoare cu noutăți! Vă îmbrățișez!
367
16 ianuarie 2020
Astăzi se împlinesc 8 zile de când am încetat sa beau apă și să
mănânc. După cum vedeți greutatea a scăzut la 79,8 kg, de la 90,6 kg,
cât a fost în prima zi. S-au dus aproape 11 kg.
Postul uscat te slăbește în greutate foarte repede față de cel
cu apă, însă avantajele sale sunt uimitoare, față de cel cu apă. În
momentul când nu-i mai dai apă, corpul ia foc pe interior şi devine
un cuptor încins la maxim. Celulele bolnave, bacteriile, virusurile,
paraziți, etc., ard în focul interior. Arzi şi nu simți frigul în postul uscat,
spre deosebire de postul cu apă, în care se simte.
O zi de post uscat este echivalentă cu 3 zile de postul cu apă, deci
cele 8 zile de post uscat sunt echivalentul a 24 de zile de postul cu apă.
Diseară, la ora 19, se încheie ziua, apoi urmează o baie, pentru că
miros a sconcs, după care o să savurez un litru de apă în decurs de o
oră, cu înghițituri mici. Apa nu trebuie băută în cantități mari ca să umpli
stomacul, deoarece pe rinichi sunt depuse, acum, reziduuri de la ce s-a
eliminat din corp și nu trebuie forțați, altfel vor apărea dureri.
Vă reamintesc să nu faceți ca mine și voi reveni cu alte noutăți în
zilele următoare! Vă îmbrățișez!

23 ianuarie 2020
Astăzi s-au împlinit 15 zile, de când am încetat să mai mănânc.
Continui să beau doar apă, după cele 8 zile în care nu am avut contact
cu apă!
Altceva nu știu ce să vă mai spun, doar să nu vă luați după mine!
Vă îmbrățișez!

28 ianuarie 2020
Inimi preaiubite de mine, s-au scurs 20 de zile de când trupul, în
care viețuiesc ca și conștiință, nu a mai mâncat. Continui să beau doar
apă.
Îmi spunea cineva că dacă nu mănânc trupul devine anorexic
şi moare. Da, dacă gândul tău este anorexic şi mort, trupul tău va
lua forma gândului tău, va fi asemeni lui. Trupul este, de asemenea,
un gând întrupat și, din moment ce gândul tău este într-un fel,
trupul îţi va fi la fel. Iar dacă gândul tău ți-e plin de lumină, plin de
Dumnezeu, nemuritor, veșnic, trupul tău va fi asemenea lui.
Inimă preaiubită, orice parte întunecată din tine nu dă voie
luminii să te pătrundă. Lăsând lumina, ca să-ți fie călăuză, vei fi
lumină! Vă îmbrățișez!

2 februarie 2020
368
 S-au scurs 25 de zile de când am încetat să mai mănânc. Continui
sa beau doar apă. Pentru mine totul este așa cum este. Indiferent dacă
mănânc sau nu, nu se schimbă nimic, sunt același, neschimbat,
nemișcat, nenăscut, fără început și fără sfârșit, pentru că esenţa omului
rămâne aceeaşi. Cu toate că totul este schimbător, precum acest timp,
care învăluie esența omului, asemenea norilor, care acoperă cerul,
esența rămâne aceeași! Vă îmbrățișez!

7 februarie 2020
Iată că astăzi se împlinesc 30 de zile fără hrană. Beau doar apă în
continuare.
M-ați întrebați mereu de ce fac asta ?
Am scris în postările anterioare că avem capacitatea de a ne hrăni
fără a mai trece hrana prin stomac, adică energetic, direct de la sursă,
din Dumnezeu. Oamenii cred că este normal să mănânci, dar la fel de
normal este și să nu mănânci. Faptul că ne naștem dezbrăcați, goi într-o
lume îmbrăcată, care își umple stomacurile cu mâncare ca, mai apoi, să
și le golească, asta nu înseamnă neapărat, că așa este normal. Este la
fel de normal să fii gol şi fără hrană în stomac. Acest corp material nu
necesită neapărat hrană solidă pentru a supraviețui. Cu cât ești
înrădăcinat mai mult în corp, cu atât mai mult ai nevoie de mâncare.
Când ești înrădăcinat în existență, în Dumnezeu, atunci El îți este hrana,
El există prin tine, tu nu mai exiști ca și personalitate, ca și
individualitate.
Oare are El nevoie de hrană solidă pentru a te susține și pe tine?
Această scară ascendentă a minții, pe care are loc evoluţia ca și
manifestare, are loc în El, însă El nu este scara, scara este doar o
proiecție a Sa. Mintea oscilează pe această scară, în sus și-n jos. Cu cât
coboară, ea se înrădăcinează în planul grosier, material și cu cât urcă,
către planurile subtile, se înrădăcinează în astral, însă și materialul și
astralul sunt trepte ale evoluției (demon și înger). Demonul (materialul)
stă la capătul de jos al scării evolutive, iar îngerul (astralul) stă la capătul
de sus și aparțin dualităţii. A nu te lega de nici un plan este cea mai mare
realizare a ta. Dorința ta de uniune să-ți fie canalizată doar pe planul
cauzal, adică cu Dumnezeu, Cel Nemanifestat, Nemișcat, Nenăscut, Pur.
Din El se proiectează cele două planuri, astral şi material. Mulți dintre voi
rămâneți înrădăcinați în planul astral, însă și astralul este o formă de
manifestare subtilă a celui cauzal. Tot ce vine şi pleacă nu este real,
ceea ce rămâne cu tine în permanență este veșnica Sa esență!
Să nu vă luați după mine! Vă mulţumesc!

12 februarie 2020

369
 Astăzi se fac 35 de zile fără hrană. Beau doar apă în continuare.
Pentru că sunteți mulți care nu citiți și postările din urmă, în care scriu
lucrurile astea, nu mă cunoașteți și îmi puneți întrebări în sensul postului
și dacă știu ce fac.
Țin posturi nu de acum, iar pentru mine postul este ceva normal.
Corpul meu este setat pentru postire. El știe când intră în post. Nu am
simptome de nici un fel. Nu am amețeli, nici grețuri, nici dureri, nu am
nimic, în afară de modificarea greutății. Slăbește trupul și este normal,
pentru că trece de pe o hrană pe alta, până se fixează la o greutate
anume și nu mai scade, în rest nimic. Intru în post, nu pentru că vreau
eu, ci corpul nu mai vrea hrană, nu îi mai trebuie mâncare și nu îi dau.
De asta nici nu planific nimic înainte. Când va veni vremea să-l hrănesc,
îl voi hrăni. De exemplu, anul trecut au fost 42 de zile. După ce s-au
scurs, am început să-i dau să pape. După cum v-am mai spus, la
rugămintea câtorva prieteni, am ales să împărtășesc trăirile mele și cu
voi, aici, altfel nu făceam lucrul acesta. Nu mă laud cu asta, ci vă
împărtășesc din inima mea vouă, ca să știm cu toţii că Existența ne
susține și fără hrană, că hrana noastră primordială este lumina, hrana
energetică cea care ne susţine vital și apoi cea solidă, adică mâncarea.
Nu vreau să deranjez pe nimeni, nici să îndrum pe cineva în sensul
acesta, doar împărtășesc asta cu voi, cu toată ființa mea și din toată
inima mea cu iubire.
Să nu faceți ca mine, fiecare sunteţi unici. Existența lucrează
individual prin fiecare din voi şi doar inimile voastre știu ce aveți de făcut
şi intuiesc drumul vostru. Mulțumesc sufletelor voastre, sunteți în inima
mea, voi sunteți hrana ei. Vă iubesc!

17 februarie 2020
Se împlinesc 40 de zile, astăzi, de când am încetat să mai mănânc,
din care, după cum știți, la început au fost 8 zile, în care nu am băut apă,
nu m-am spălat, nu am avut nici un contact cu apă, apoi până astăzi am
băut doar apă. Corpul este asemeni unui bebeluș, un nou născut, este
resetat complet. Nu mă simt nici într-un fel, nici mai bine, nici mai rău,
nici mai bun, nici mai rău, nici mai luminat, nici mai întunecat, ci precum
soarele luminează pe cer și peste cei buni şi peste cei răi, asemeni sunt.
Nu sunt nici de partea victimei, nici de partea celui ce o lovește, căci
victima îi pregătește lovitura celui ce o lovește și împreună săvârșesc
fapta. Ambii sunt în inima mea și pe ambii îi iubesc şi îi îmbrățișez, fără
vreo judecată, căci sunt aproapele meu.
Voi reveni cu noutăți și să nu faceți ca mine! Vă îmbrățișez!

22 februarie 2020

370
 Astăzi se fac 45 de zile de când corpul meu nu s-a mai hrănit cu
mâncare, am băut în continuare doar apă. Existența mă susține vital, mă
hrănește fără ca eu să fac nimic în sensul acesta! Totul are loc exact așa
cum are. Existența curge fără implicarea mea, fără să intervin în
curgerea sa, suntem aceeași curgere. La fel sunt și în inimile voastre, o
iubire deplină a existenței în curgerea sa prin ele! În inimile voastre mă
regăsesc ca și iubire, prin simțurile și sentimentele inimilor voastre,
adevăratele receptoare ale Existenței. Ce minunate sunt inimile voastre,
ale tuturor ființelor. Inima, în armonie cu glanda pineală, care emite
gândul, ca și putere creatoare, formează un ansamblu de nedescris, atât
de vast, complex și misterios, de o precizie atât de fixă, încât nu-l putem
defini! O minunăție este această scânteie a sa, ființa umană, o fărâmă
din lumina divină în manifestare! Mă înclin în fața tuturor ființelor!
Revin cu noutăți în zilele următoare, să nu faceți ca mine!

27 februarie 2020
Iată că au trecut 50 de zile de când am intrat în post, sau am trecut
pe hrană energetică, sau pe energie vitală, sau pe prană, etc. O puteţi
denumi după cum vreți.
De dimineață am o energie debordantă, plină de extaz din inima
întregului univers, din și în inimile tuturor ființelor, din și în inimile voastre,
iubite de mine! Este o zi deosebită! Să-i mulțumim Existenței pentru
acest dar divin, pe care ni l-a oferit, care este VIAȚA, care curge acum
prin noi, prin sângele, venele, carnea şi oasele noastre. Să-i mulțumim și
pentru trupul ființei noastre, cu care ne-a înzestrat! Minunat fenomen,
trupul ființei umane, este acest dar, atât de vast, complex, plin de mister
și unic pentru fiecare dintre noi ca individualitate! Toate trupurile ființelor
radiază în splendoarea luminii dumnezeiești. - Oooohhhhhh, cu câtă
gratitudine își îmbrățișează Existența lucrarea Sa!
Vă îmbrățișez, cu brațele mele, trupurile, cu inima mea, inimile, cu
sufletul meu, sufletele. Așa suntem, cu spiritul, întru totul una! Suntem
același trup, aceeași inimă, același suflet, același spirit!
Revin cu alte noutăți și din nou vă spun să nu vă luați după mine -
pentru a posti este nevoie de pregătire! Vă iubesc!

3 martie 2020
Au trecut 55 de zile de când am încetat să mai mănânc. Pentru cei
care mă întrebați despre activitate, vă răspund că da, am activitate,
activitatea este normală. Ieri am avut o zi plină, mi-am mai plantat pomi
în curte, am cărat pământ, mraniță, găleți cu apă, mi-am descărcat vreo
câteva bidoane bune de apă, bidoane de 20 litri în bidoane mai mici de 5
litri și le-am cărat pe toate în casă. Prin oraș dimineața am avut treabă,

371
de colo colo, în mai multe locuri. Am avut o zi plină și astăzi va fi la fel.
Din nou am activitate, de dimineață până diseară.
Energia este infinită. Acest izvor nesecat, din care prinde viață
totul, este vitalitatea continuă a tuturor ființelor, care le revigorează pe
toate, în fiecare clipă, pentru a putea supraviețui, acționând sau nu, prin
individualitatea sa, în fiecare, însă și în funcție de construcțiile mentale
ale fiecărui individ în parte. Când curgi odată cu râul activitatea îţi
este ușoară, râul își face treaba purtându-te pe brațele sale, dar
când mergi împotriva curgerii râului, depui o activitate intensă, care
te stoarce de energie și în final cedezi, mental, psihic şi fizic. Dacă
interiorul tău este netulburat, liniștit, calm, de aici, din această ,,stare" de
linişte, poți face orice activitate dorești, savurând în același timp toată
splendoarea Existenței în curgerea Sa!
Nu vă faceți griji pentru că vedeți că am slăbit. Așa trebuie să fie.
Greutatea se reglează, în timp, după ce treci de pe o hrană pe alta.
Corpul se adaptează de pe o hrană pe alta, pe o anumită perioadă de
timp, și este normal să treacă prin anumite procese de schimbare. La fel
va fi și când voi începe să mănânc.
Nu vă faceți griji pentru sângele, carnea și oasele voastre, ele sunt
pământ deja și pământ vor rămâne și cine a dat viață în aceste trupuri va
avea grijă și de ele, o grijă cu o iubire infinită, rodită prin nașterea
trupurilor voastre și care le va întreține o perioadă, ca mai apoi aceste
trupuri superbe, templele sufletelor voastre, să apună tot în această
iubire infinită, pentru a prinde viață, din nou, în veşnicie. Ce deosebit
este acest continuum, acest etern, din care se naște totul și în care
apune totul! Să-i mulțumim!
Revin cu noutăți și să nu faceți ca mine, ci ca inimile din voi și ca
voi! Vă iubesc!

5 martie 2020
Începând de aseară am încetat postul fără hrană și am început sa
beau sucuri de legume și fructe proaspete. Ieșirea din post este
importantă! Au fost 56 de zile splendide! Să-i mulțumim lui Dumnezeu
pentru tot ce ne oferă în dar! Mulţumesc!

12 martie 2020
A trecut o săptămână de când am început să consum hrană. Astăzi
este ziua a opta.
În primele 4-5 zile am băut doar sucuri de legume și fructe, câte 3
sucuri de legume și 3 - 4 sucuri de fructe pe zi. Suc din 3 grepfrut mari
dimineață, apoi cam la o oră suc de legume care include: spanac 200g,
3 morcovi mari, ţelina o bucată cam cât un cartof mai mic, sfecla roșie tot
cam atât, un cartof mic și varză o bucată mai mare. La prânz suc din 6 -
372
7 - 8 mandarine, apoi cam, la o oră, sucul de legume, același doar că, în
loc de spanac, am pus 250g de broccoli. Pe la ora 15 un suc din 3 - 4
portocale, pe la ora 17 din nou suc de legume numai din morcov, ţelină,
sfeclă roșie, cartof şi varză, iar pe la ora 19 un suc din 3 - 4 portocale.
Astea au fost în primele 4 - 5 zile, bineînțeles că în prima zi au fost
cantități mai mici, apoi cele enumerate mai sus.
Din ziua a șasea am început să blenduiesc fructele. Astăzi, pe la 7,
mi-am făcut un suc de legume dimineață cu spanac, după cum am
descris mai sus, la 8 am blenduit 1,5 kg de banane pe care l-am băut,
mai am jumătate de kg de banane pentru mai târziu. La ora 13, îmi voi
face un suc de legume, ca cel descris mai sus, apoi, după o oră, voi
blendui 1 kg de pere. Pe la 15, un kg de mere blenduit, la 17 suc de
legume, descris mai sus, şi la 19 voi blendui așa: un grepfrut mare, 2
portocale mari, 2 mandarine mari, şi vreo 3 felii de pomelo. Deci sunt în
jur de 5 - 6 kg de fructe, pe care le mănânc, şi cam 3 litri de suc de
legume, pe care îl beau zilnic. Asta este alimentația mea până în
momentul de față. Am avut 63 kg când am ieșit din post, acum am 69.
Contează foarte mult cu ce fel de alimentație refaci flora intestinală,
pentru că intestinele sunt asemeni unui bebeluș acum și, ce le dai, cu
asta se hrănesc. Fructele și legumele sunt cele mai benefice intestinelor.
Dacă suferi de vreo boală și postești pentru vindecare, iar apoi revii,
după post, la vechile obiceiuri alimentare, proaste, degeaba ai postit. Vă
îmbrățișez !

15 martie 2020
De aseară am început să mănânc normal. Normal, la mine,
înseamnă hrană fără nimic de origine animală. Aseară mi-am făcut un
ghiveci de legume, turte din făină integrală și ardei copți. Dimineață mi-
am blenduit câteva citrice, portocale, mandarine, pomelo, grepfrut. La o
oră am blenduit 100g ovăz, 3 banane, 2 mere, 50g semințe de dovleac,
20g semințe de in, câteva fructe de goji, stafide de corint, merişor, lăsate
la muiat în lapte de migdale de aseară. Pe la 11 am mâncat 2 pere, la
12,30 am mâncat ghiveci făcut aseară cu varză murată şi moare.
Moarea de varză conține prebiotice importante pentru refacerea florei
intestinale. Ele care refac şi păstrează flora intestinală într-o bună
funcționare. Mai târziu, voi mânca 2 fructe, după care pe la ora 3, urzici
cu mămăligă vreau să pap. Înainte de masa de seară 2 fructe, apoi îmi
gătesc un orez cu legume multe şi vreo 300 g ciuperci, pe care îl
mănânc cu murături. Dimineață mi-am preparat tofu, pe care îl voi mânca
mâine dimineață cu o salată.
Am primit cadou, de la o ființă deosebită, un blender deosebit, care
gătește tot felul de supe, supe creme, lapte din semințe, smoothie,
milkshake, etc. Îți mulțumesc din suflet, inimă iubită, pentru dăruire.
373
 După cum spuneam, am preparat tofu dimineață din laptele de soia
făcut la blenderul acesta și țin să vă spun că nu se compară nici pe
departe cu ce cumpărăm din magazine. Este deosebit. O să vă arăt aici
mai târziu, după ce îl scot de sub presă. Încă este la scurs și am pus o
greutate pe el, ca să poată sta presat pentru a se scurge. În zeama care
s-a scurs voi găti orezul, diseară.
Trebuie să-mi refac masa musculară. În două - trei luni voi reveni la
95 - 100 kg masă musculară de calitate. După postul ăsta lung corpul va
fi mai armonios, cu o musculatură bine lucrată! Vă îmbrățișez!

Vă spun, gustul este deosebit față de ce cumpărăm din magazin.

Puteți adăuga orice vreți în el, mărar, pătrunjel, ardei, condimente. Vă
jucaţi cum vreți cu gustul. Din 100 g de soia boabe, am obținut 386 g de
tofu. În magazin tofu de la „Inedit” are în jur de 280 g şi costă în jur de 7
lei. Eu am cumpărat soia boabe cu 7 lei kilogramul. Din 7 lei fac 3,86 kg,
aproape 4 kg de tofu. Vedeți câtă diferență este și nu se compară cu cel
din comerț după cum am spus. Mi-am luat 11 kg de soia boabe pe care
am dat 77 de lei. Din astea fac tofu şi lapte de soia tot anul! Mulţumesc!

Pentru că mi-aţi cerut reţeta de tofu, o să o scriu aici. Pentru

preparare folosesc un blender, care are funcţia de a prepara lapte
vegetal.
Seara, spăl 100g boabe de soia, apoi le pun la muiat. A doua zi,
dimineața, arunc apa, adun cojile de pe boabe, ele se decojesc singure,
pun boabele în blender, pun 1250 ml apă, apăs butonul pentru lapte
vegetal și în 20 min îl prepară. Fierbe boabele apoi le blenduieşte, de
mai multe ori şi transformă totul în lapte. Nu rămâne nimic din boabe,
totul este lapte. Când este gata, iau capacul şi adaug imediat, cât timp
laptele este foarte fierbinte, o linguriţă de Sare de Nigari (Clorură de
Magneziu). Amestec uşor, până se separă, se brânzeşte, apoi adaug şi
sare de bucătărie. Pregătesc o strecurătoare, aşez o bucată de pânză
sau tifon în strecurătoare, răstorn compoziţia din blender în sită şi o las
să se scurgă. Strâng un pic pânza într-un fel, storc compoziţia un pic,
după care aşez peste ea o greutate ca să stea presată acolo la scurs.
Greutatea este un disc de la ganterele mele de sport. N-am găsit altceva
astăzi și asta mi-a venit la îndemână, sub ea am pus o bucată din lemn
ca să preseze. Aşa se prepară tofu!
Acum pentru cei care aveți doar blender, fără funcţia de preparare
a laptelui vegetal, el blenduieşte doar la rece şi nu fierbe boabele, nu le
omogenizează cum trebuie şi rămâne un rest la fund. După ce blenduiți,
răsturnați laptele într-o cratiță, puneţi-o pe foc şi-l fierbeţi. După ce fierbe
opriţi focul, adăugaţi Sarea de Nigari, amestecaţi un pic până se separă,

374
adică până se brânzeşte, după care adăugaţi sare. Strecuraţi totul prin
tifon şi puneţi la presat şi lăsaţi la scurs! Mulţumesc!

Clorura de magneziu (Sare Nigari)

pentru uz intern și pentru uz extern.

Clorura de magneziu (Sarea Nigari) este o sare a magneziului şi, spre

deosebire de alte forme în care acest mineral se găseşte, clorura este asimilată mult
mai uşor de către organismul uman. Clorura de magneziu cristalizată este obţinută
din apa de mare şi are o mulţime de întrebuinţări, atât în ceea ce priveşte sănătatea,
cât şi pentru frumuseţe, grădină sau animale de companie. Clorura de magneziu
hexahidrată are forma cristalizată. Clorura de magneziu este una dintre formele cel
mai ușor de absorbit ale acestui element. Atât magneziul, cât şi clorul sunt
micronutrienţi de bază.
Marele avantaj al clorurii de magneziu este acela că furnizează ioni de
magneziu şi de clor, care sunt necesari pentru a stimula activitatea enzimelor
digestive şi producerea de acid clorhidric în stomac.
Clorura de magneziu are un gust amărui caracteristic. Pentru a îi atenua
gustul, produsul se adăuga în alte alimente sau băuturi. Clorura de magneziu este
mai puţin amară faţă de sulfatul de magneziu.
Beneficii:
- Reduce deficitul de magneziu
- Este asimilată uşor de organism
- Reduce riscul de osteoporoză
- Oferă suport sistemului nervos
- Are efect de detoxifiere a organismului
- Susţine activitatea fizică
- Reduce riscul de apariție a atacului de cord
- Reglează tensiunea arterială
- Este antidepresiv
- Echilibrează sistemul hormonal
- Întăreşte sistemul osos
- Întăreşte imunitatea
Magneziul se găsește în toate celulele corpului și este unul dintre cele mai
importante microelemente. Din păcate, se pare că foarte multe persoane suferă de
deficit de magneziu.
Deficitul de magneziu se manifestă prin:
- Creșterea excitabilității neuromusculare (palpitații, crampe musculare)
- stare de slăbiciune,
- Senzație de amorțeală, furnicături la nivelul extremităților
- Sindromul picioarelor neliniștite
- Căderea părului
- Unghii casante
- Carii dentare
- Iritabilitate, anxietate, stare confuzională
- Tulburări depresive
- Dificultăți de concentrare
- Tulburări de somn, transpirații nocturne
- Dureri de cap, grețuri, amețeli
375
 Mod de utilizare:
Uz intern: Înainte de administrarea internă, a se citi contraindicațiile de mai jos.
Clorura de magneziu se poate adăuga în alimente sau se poate dizolva în băuturi
pentru a-i atenua gustul amar. Este folosită în prepararea brânzei TOFU, precum și a
uleiului de magneziu.
Uz extern: Băi terapeutice: băi cu apă în care s-a adăugat clorură de
magneziu, pentru întregul corp sau doar la picioare.
Baie: într-o cadă cu apă caldă se adaugă 1 – 2 cești de clorură de magneziu.
Se amestecă până se dizolvă, după care se lasă să acționeze timp de 20 – 30 de
minute. Nu folosiți săpun sau alte substanțe. În funcție de sensibilitatea pielii, baia cu
clorură de magneziu poate crea inițial senzații neplăcute: senzație de înțepături sau
arsuri, senzație de căldură. După o perioadă scurtă de timp, aceste senzații dispar.
La finalul băii, vă puteți clăti cu dușul.
Relaxare pentru picioare: 1 ceașcă de clorură de magneziu se dizolvă în 3 – 4
litri de apă caldă. Se lasă să acționeze timp de 20 – 30 de minute, după care se
clătește cu apă curată. Ionii de magneziu pătrund în fluxul sanguin la fel ca atunci
când se îmbăiază întregul corp și oferă un sentiment foarte plăcut. Acest lucru se
recomandă seara, după o zi extenuantă. Pentru efecte maxime, tratamentul se
efectuează dimineața și seara, timp de 2 săptămâni.
RECOMANDARE. Clorura de magneziu este cel mai bine absorbită prin piele,
băile cu această sare fiind benefice pentru organism. După baia cu clorură de
magneziu, se recomandă masarea întregului corp sau doar a picioarelor (după caz)
cu ulei de cocos. Clorura poate să usuce pielea, iar uleiul de cocos conține o mulțime
de vitamine și minerale, hrănind și hidratând pielea în profunzime.
CONTRAINDICAȚII. Clorura de magneziu nu trebuie folosită pentru uz intern
la persoanelor care:
- au un nivel ridicat de magneziu în organism;
- suferă de insuficiență renală;
- au un stomac sensibil;
- urmează un tratament cu anticoagulante;
- suferă de hipotensiune arterială;
- suferă de diaree;
ATENȚIE! Persoanele care urmează un tratament cu antibiotice trebuie să consulte
medicul înainte de administrarea clorurii de magneziu deoarece produsul poate
diminua efectul medicamentelor.

16 martie 2020
Așa arată meniul din seara aceasta. Mâncărică de năut, pâine
integrală, pe care le-am făcut astăzi, și murături! Ador murăturile roșii!
Aici am un prânz din orez integral brun, soia cuburi, ciuperci şi
legume. Este o masă foarte echilibrată pentru cei ce nu consumă hrană
de origine animală. Conţine numai din soia 50 g proteină, fața de pieptul
de pui, care este aşa cum este, și conţine doar 20 g proteină. Se poate
construi masă musculară de calitate fără hrană de origine animală.
Pentru mai târziu pe la ora 15 îmi voi pregăti și urzicile din imagine! Vă
îmbrățișez!

19 martie 2020
376
 Au trecut două săptămâni de când am început să mănânc. La
ieșirea din post aveam 63 kg, acum m-am urcat pe cântar și îmi arată 80
kg. Am pus ceva pe mine. Voi reveni la greutatea și masa musculară, pe
care le-am avut, cât mai repede. Vă îmbrățișez!

Primesc tot mai multe mesaje referitoare la pandemia actuală

și sunt întrebat ce este de făcut. Am să scriu aici câteva cuvinte.
Legea cauzei și a efectului funcționează pentru fiecare ființă
întrupată pe acest pământ, nimic materializat nu scapă de ea.
În primul și în primul rând urmărește-ți gândul. Gândurile actuale
ale oamenilor sunt îndreptate către această panică colectivă. Mintea
colectivă este puternic influențabilă pentru orice ființă care este
angrenată în colectivitate. Astfel frica devine mai puternică decât orice
virus, bacterie, parazit sau boală de orice fel, etc. Un om dintr-o mie
moare din cauza bolii, iar restul mor de frică. Prin orice gând care îi trece
omului prin minte, trupul său ia forma gândului respectiv, declanșând în
el sentimente și emoții în acest sens. Aceste gânduri emoționale de
spaimă fac ca toate celulele corpului omului să prindă forma fricii. Frica,
indiferent de felul ei, îşi are rădăcina în frica de moarte, însă când știi că
ești etern, veșnic, nemuritor, nu ești identificat cu forma fizică, nu mai
trăiești după legile fizice, nu ești angrenat spiritual în planul fizic, ci ești
dincolo de legea cauzei și a efectului. Nimic nu te poate atinge şi, chiar
dacă trupul îți este afectat, tu ești același, veșnic, de neatins, de
nepătruns, nemanifestat, nenăscut, nemișcat, imuabil, pur!
M-ați mai întrebat, ca și alimentație, în perioada aceasta, ce este
bine de mâncat. La mine, indiferent de perioadă, baza sunt fructele,
mănânc în jur de 3 - 4 kg pe zi, din toate, după care urmează legumele și
apoi leguminoase, seminţe sau cereale. Nu îmi lipsește usturoiul din
alimentație, pe care îl văd ca fiind cel mai puternic antibiotic,
antibacterian, antiparazitar, etc., la fel și ceapa.
Liniștea interioară este cea mai importantă, dacă ești de neclintit în
interior, atunci nu mai contează periferia pentru tine. Ştii că orice ar avea
loc și indiferent cum ți-ar afecta trupul, în care viețuiești ca și conștiință,
nu te poate distrage, căzând în capcana iluzorie a universului cosmic
manifestat!
Sunt în inimile voastre și voi în inima mea! Vă iubesc!

27 martie 2020
Orice intenție, care pleacă din minte urmează a fi manifestată,
indiferent cum, şi ea va fi trăită ca și stare. Stările, indiferent de
polarizare, fie negative, fie pozitive se cară una pe alta în spate. Nu poți
trăi în iubire fără să cari ura după tine. Atâta timp cât se crede că se
377
trăiește în iubire şi se emană iubire, ura va trăi în același pachet cu
iubirea, va domina în aceleași timp cu credința iubirii. Oscilaţiile acestor
polarizări sunt limitatorii și țin de dualitatea minții. În orice stare crede
mintea că se află, sau se situează într-un punct anume, crezându-se
ceva, cineva sau undeva, ea nu reprezintă decât acea stare iluzorie a
momentului, cu care se identifică. Una este să crezi că eşti ceva și alta
este să fii. Orice credință este dependentă de minte și ține numai de ea.
O idee implementată în minte este mai puternică decât orice virus,
bacterie, parazit, etc. Tărâmul incognoscibil, cel intangibil, nu este nici
într-un fel, nu ține de nici o idee, ci aparţine lui Dumnezeu. Aici şi acum
este momentul în care se desfășoară totul și în același timp ființa, ca
stare, îți este neafectată! Centrul tău este nemișcat, însă din el pleacă
totul, ca și manifestare, atât timp cât te identifici cu manifestarea. Dacă
observi asta îți vei da seama ca tu ești văzătorul, cel ce vede toate,ca şi
cum ai privi cu ochii tăi fizici, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte,
dar şi cu ochii închişi, inclusiv în somn. Cu orice vibrație, rezonanță,
trăire, stare, etc. te identifici, nu faci decât să rămâi sechestrat în
capcana iluzorie a minții! Te iubesc!

378
PARTEA A PATRA

Latura spirituală
a postului

379
380
 10 nevoi umane,
de care educația ar trebui să țină seama
Acad. Solomon Marcus, Dr. Anton Ioan

În „Cuvântul înainte” la această carte am argumentat că postul este

un mijloc fizic de dezvoltare a sufletului aplicat prin intermediul raţiunii. În
finalul acestei cărţi, vom reface acest traseu, dar în sens invers, adică
vom porni de la suflet, căruia îi este caracteristic educaţia, tot la fel cum
trupului îi este caracteristic instinctul, şi, analizând factorii care intervin în
educaţie, enunţaţi şi explicaţi nu de sfinţi, ci de profani, vom descoperi în
ce fel postul se identifică cu aceşti factori şi vine în sprijinul sufletului,
ajutându-l să-şi definească propria sa identitate. Pentru aceasta vom
porni de la textul unei prelegeri ţinute de Academicianul Solomon
Marcus, în 2015, în cadrul conferinței TEDxCluj 2015 și publicat, inițial,
pe contributors.ro - platforma online.

Avem cele zece porunci. În complementaritate cu ele, propun zece

nevoi umane. Ele își au rădăcinile în copilărie şi ar fi trebuit să facă
obiectul educației și învățării, la toate vârstele. Dar nu prea se întâmplă
acest lucru. Poate ne aude cineva…

1. Nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar

Măcar o dată pe zi savurează faptul că respiri; că privești cerul și
pământul; că te miști. Trăiește-le ca mari evenimente. Bucură-te că ai
schimbat un zâmbet cu un copil, care a trecut pe lângă tine.
Toate acestea să-ți fie suficiente pentru a simți că viața are un
sens, că merită să fie trăită, că este un dar pentru care, cei care te-au
adus pe lume și te-au crescut, au dreptul la iubirea și recunoștința ta.

Oare de ce nu putem vedea măreţia micilor evenimente, care ne

înconjoară şi alergăm, ca şi vrăjiţi, după tot felul de iluzii, asemenea
marinarilor, care se lăsau ademeniţi de cântecele sirenelor care, prin
vocile lor minunate, îi atrăgeau în locuri stâncoase, unde aceia îşi
găseau moartea în naufragii? În „Odiseea” lui Homer, Ulise, pentru a
scăpa de o asemenea ademenire, s-a legat de catargul corabiei, iar
tovarăşii lui şi-au astupat urechile cu ceară. Ulise nu a apelat instinctiv la
o asemenea tactică, ci a fost învăţat de Circe, o vrăjitoare de pe insula
Aeaea [e-e-a], cu care a petrecut un an de zile, în drumul său de
întoarcere spre casă, după ce a cucerit cetatea Troia. Ulise şi tovarăşii
săi pur şi simplu au crezut ceea ce i-a învăţat Circe, şi anume că în viaţă
381
aparenţele sunt înşelătoare. Din acest motiv, Ulise, simbolul isteţimii şi al
prudenţei, se leagă de catarg, adică renunţă la voia sa proprie, iar
tovarăşii săi, îşi astupă urechile cu ceară. Aici urechile simbolizează
imaginaţia, care nu poate fi înşelată atunci când refuză percepţia iluzorie.
Atât Ulise cât şi tovarăşii săi, doar renunţând a se folosi de propriile
capacităţi, au putut să depășească ispitirea. În acele momente, bucurii
de-a dreptul infime au fost trăite la un nivel surprinzător de înalt, pentru
că întreaga lor viaţa era redusă la un nivel minim de existenţă.
Chiar dacă Ulise era recunoscut pentru isteţimea lui, inteligenţa şi-
a dovedit-o prin faptul că nu s-a încrezut în puterile lui şi a urmat
îndemnul lui Circe. Faptul că Circe era vrăjitoare, ne ajută să înţelegem
că soluţia de a depăşi ispitirea sirenelor era mai presus de logică, pentru
că ispitirea era suprafirească. În fond, vederea sirenelor şi auzirea
cântecelor lor erau doar nişte halucinaţii vizuale şi auditive. Ulise,
lăsându-se în mâinile destinului, s-a legat de catarg. Chiar dacă ispitirea
a fost suprafirească, ieşirea a fost absolut naturală. Ispitirea viza
mijloacele folosite, care, dacă ar fi fost folosite, ar fi atras naufragiul, dar
dacă Ulise nu s-a încrezut în puterile lui, ispitirea nu a găsit posibilitatea
de a se ataşa, de a se lipi de cel ispitit.
Mâncarea este astăzi unul dintre cântecele sirenelor, care a
devenit atât de fascinant, încât omul a pierdut, atât simţul măsurii, cât şi
interesul pentru multe alte minunăţii ale acestei lumi. Ispitirea este
suprafirească, pentru că omul nu cunoaşte răul ascuns în spatele
bunelor intenţii, motiv pentru care, calea de scăpare este mai presus de
logică, postul fiind dat omului ca lege de către Dumnezeu, încă de când
omul locuia în Rai. Dovada faptului că ispitirea este suprafirească este
faptul că omul, care se lasă purtat de poftele sale, se îmbolnăveşte şi
adoptă un stil de viaţă sănătos, după ce se îmbolnăveşte, deoarece
atunci începe să preţuiască sănătatea. El devine convins de folosul unei
asemenea schimbări, în principal dacă se vindecă.
Reuşita în post ţine de două aspecte esențiale: pe de o parte de
renunţarea la părerea şi voia proprie, care s-au pervertit, în zilele noastre
mâncarea fiind asociată cu sănătatea şi, pe de altă parte, de sustragerea
imaginaţiei din mirajul iluzoriu al lumii deşarte. Chiar dacă omul se poate
opri din acţiunile sale, gândurile curg asemenea unui râu năvalnic, ce nu
poate fi stăvilit. Ele tind spre infinit, spre Dumnezeu şi, dacă sunt
canalizate în acea direcţie, întreaga noastră fiinţă se umple de pace şi
linişte. Un gând îndreptat spre Dumnezeu, are puterea de a găsi
sublimul într-un zâmbet de copil, în cântecului unei păsărele, în
foşnetului copacilor, în freamătului valurilor şi chiar şi într-un pahar cu
apă, dacă altceva nu este de mâncare sau nu trebuie să se mănânce, iar
gândul, încătuşat în cele materiale, nu se satură indiferent de câte

382
bogăţii sau bunuri pământeşti ar deţine. E suficient să privim oamenii
lumii în care trăim şi ne vom convinge de aceasta pe deplin.
Totuşi ar trebui să privim viaţa şi mai în adânc sau să intrăm în
adâncul nostru ca să găsim acele lucruri mici, care cu adevărat ne-ar
face fericiţi, căci acestea sunt pretutindeni împrejurul nostru, dar puţini le
află. Ca să poţi ajunge fericit bucurându-te de minunile din jurul tău, ar
trebuie să cultivăm în noi încă o calitate, şi anume cinstea faţă de noi
înşine. Ne place mult mai mult să ne păcălim pe noi înşine, fie
desfătându-ne, fie sub alte forme, decât să fim cinstiţi cu noi înşine şi să
trăim cu onestitate. Alegând aspectul negativ al vieţii, necazurile nu
întârzie să apară şi resemnarea noastră ne-o găsim în convingerea că a
vrut Dumnezeu să pătimim un anume rău, nesocotind abandonurile din
viaţa noastră. Din cauza frecvenţei acestora, nu le mai putem ţine
socoteala, totuşi aspectul pozitiv, atunci când este trăit, aduce vieţii o
strălucire nemuritoare. Ca exemplu aduc romanul „Mizerabilii” a lui Victor
Hugo, care urmărind destinul şi zbuciumul oamenilor care trăiesc în
mizerie, din care cei mai mulţi, abrutizaţi de sărăcie, nici măcar nu mai
încearcă să-şi depăşească condiţia, îşi ia ca şi coordonată un aspect
foarte sublim al vieţii, şi anume cinstea faţă de propria persoană, şi ne
exemplifică cum acest aspect, care de multe ori este trecut cu vederea,
ne poate transforma viaţa, ridicându-ne din starea de degradare în care
am ajuns să trăim din propria neglijenţă sau din alte cauze. Eroul
romanului, Jean Valjean, ajunge la ocnă, nu pentru delapidări istorice, ci
pentru că a furat o bucată de pâine, sărac fiind, dar după eliberare îşi
depăşeşte condiţia prin simplul fapt că şi-a propus să trăiască cinstit.
Atât la Ulise, cât şi la Jean Valjean identificăm un aspect comun,
anume că tot ceea ce ne poate influenţa viaţa în sens pozitiv, are ca şi
punct de pornire învăţarea. Ulise a fost învăţat cum să depăşească
ispitirea sirenelor de vrăjitoarea Circe, iar Jean Valjean a învăţat cinstea
de la Episcopul Myriel Bienvenu. Nu avansez ideea că orice influenţă,
mai presus de înţelegerea noastră este pozitivă şi că adevărul este aflat,
fără a mai fi necesar să fie scos din umbră şi separat de minciună, ci
faptul că influenţa pozitivă ne-o însuşim prin învăţare şi prin trăire.

2. Nevoia de împrospătare
Dar respirația și mișcarea sunt cu noi tot timpul. Există riscul,
tentația ca ele să devină rutină, să nu le acordăm nicio atenție, cum de
fapt se și întâmplă în general. Rutina nu poate și nu trebuie eliminată
total, o mare parte a comportamentului nostru urmează reguli precise,
care țin de civilizație.
Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu
deveni sclavul ei, cum se întâmplă din păcate frecvent. Așa cum avem
grijă zilnic să ne împrospătăm corpul prin odihnă, prin mișcare și prin
383
folosirea apei și a săpunului, avem nevoie și de o împrospătare a minții,
a simțurilor şi a sufletului nostru.
Să ne trezim în fiecare dimineață capabili de a arunca o privire
proaspătă asupra lumii, cu dispoziția unui nou început, cu o limpezire a
simțurilor și a gândurilor; într-un anume sens, să recăpătăm, să
recuperăm candoarea copilăriei.

Avem nevoie de o asemenea împrospătare, dar a face acest lucru,

doar la nivelul raţiunii, ar fi ca şi cum am desena un pahar cu apă şi am
vrea să credem că, ne-am potolit setea, bând din el. Poate am repeta
acest exerciţiu de câteva ori, dar nu vom putea depăşi sentimentul
naivităţii copilului, pentru care jocul reprezintă o realitate. Avem nevoie
să facem acest exerciţiu în modul cel mai real posibil, pentru că nu ne
putem minţi pe noi înşine. Cel mai la îndemână mod de a trăi această
experienţă este postul negru. Cine încearcă o dată, chiar dacă va trece
prin clipe neplăcute, va simţi în el o schimbare. Pe moment poate nu îşi
va da bine seama ce se întâmplă, dar va simţi că ceva s-a schimbat în
el. Va simţi că s-a eliberat, chiar şi în privinţa a ceva foarte
nesemnificativ. Acest sentiment îl va determina să repete experimentul.

3. Nevoia de întrebare și de mirare

Eram în copilărie într-o permanentă stare interogativă, de
curiozitate, de mirare, de extaz în fața spectacolului naturii și al lumii, al
propriei mele ființe. Pentru a da un singur exemplu, sunt de-a dreptul
fermecat de năzdrăvăniile creierului meu, în materie de memorie și de
imaginație. În fiecare seară, când mă las pradă somnului, mă întreb ce
călătorii neașteptate îmi vor oferi visele din noaptea respectivă.
Starea de mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viață,
a fost mereu o sursă de energie. Atunci când sunt întrebat: de ce
trăiești?, răspund: pentru a mă mira. De prea multe ori, școala, în loc să
întrețină și să dezvolte această nevoie, o anihilează.
Dar dacă nu ne menținem starea de curiozitate, de mirare, de
dorință de a înțelege lumea, nu doar de a o înregistra, atunci nu ne
putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a aspectelor
neelucidate, nu putem sesiza amploarea și natura ignoranței noastre.

Noi luăm contactul cu lumea în două etape: mai întâi cu lumea

materială şi apoi cu lumea spirituală. Cu adevărat începem să sesizăm
amploarea şi natura ignoranţei noastre pe măsură ce deprindem virtuţile,
pentru că în lumea exterioară eşti cu adevărat orb, dacă nu poţi vedea în
tine însuţi. Privirea în interior prin intermediul postului ne oferă o
privelişte inedită şi atunci înţelegem de ce o abstractizare fără gust, trăită
prin intermediul unei învăţări informative, ne stoarce de energie, în loc să
384
ne încarce cu aceasta. Postul şi virtutea, în general, reprezintă un mod
experimental de învăţare, în care progresul este pe măsura dobândirii
cunoaşterii de sine şi biruinţei asupra sinelui. Lupta cu sinele ne oferă
cea mai largă gamă de trăiri, iar biruinţa sinelui este cea mai puternică
sursă de energie. Postul nu este decât una dintre armele de luptă.
Comparativ cu celelalte arme, postul este un mijloc grosier, dar
dacă nu eşti capabil să manevrezi un planor, nu mai are rost să te urci la
bordul altui tip de avion, decât cele de simulare.

4. Nevoia de îndoială și de suspiciune

Ce poate fi mai uman decât ezitarea, nehotărârea, nedumerirea?
Pentru René Descartes, starea de îndoială este semnul clar al naturii
gânditoare a ființei umane.
Un același lucru poate fi considerat din mai multe puncte de vedere
și, în aceste condiții, spiritul critic ne obligă la o analiză comparativă,
care uneori nu conduce la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de
posibilități, fiecare fiind descrisă în termeni de grad de plauzibilitate. În
justiție se lucrează cu prezumția de nevinovăție. În educație și în
învățare, este recomandabil să adoptăm prezumția de suspiciune.
Ne naștem criticând; plânsul nou-născutului este reacția sa critică
față de o nemulțumire. Să privim cu interes, dar cu suspiciune orice ni se
livrează de la catedră, de la tribună, de pe internet, din cărți, din orice fel
de publicații, așa cum un polițist, care caută autorul unei crime,
suspectează totul.
Educatorii și profesorii ar trebui să fie primii care să recomande, să
stimuleze această atitudine la elevi şi la studenți, spunându-le acestora:
„Cel mai clar semn de respect, pe care mi-l puteți arăta, este să-mi
acordați atenție, dar să nu acceptați nimic, din ceea ce vă spun, ca
adevărat, înainte ca spiritul vostru critic să vă asigure de înţelegerea
spuselor mele. Dacă nu mă înțelegeți, să nu mă lăsați să trec mai
departe, să-mi cereți să fiu mai clar; dacă vi se pare că nu am dreptate,
să vă manifestați argumentat dezacordul‖.
O atitudine similară se cuvine a fi adoptată față de litera tipărită, din
manuale sau din orice alt loc. Omul de la catedră nu trebuie să pozeze
într-un a toate știutor. Este normal ca uneori, să le spună celor pe care-i
instruiește: „nu știu, nu înțeleg nici eu‖, iar atunci când cineva din bancă
îi corectează o scăpare sau o greșeală, să-i mulțumească pentru atenția
acordată. Uneori introduceam deliberat o greșeală în prestația mea,
pentru a testa vigilența studenților.
Nevoia de îndoială și de suspiciune funcționează concomitent
cu o alta, opusă: nevoia de complicitate la o convenție. De exemplu,
mergem la un spectacol de teatru. Ne supunem prezumției de

385
complicitate la convenția de ficțiune propusă de spectacol, o acceptăm, îi
acordăm credit.
Dar spiritul nostru critic nu încetează să funcționeze și avem
dreptul, ulterior, să ne exprimăm eventuala insatisfacție, să pretindem că
autorii spectacolului au înșelat așteptările noastre, creditul pe care l-am
acordat. La fel, în cazul unei poezii, a unui roman etc.

Îndoiala şi suspiciunea în privinţa lucrurilor exterioare, mai ales

promovate de alţii, poate fi interpretată ca răutate, motiv pentru care, de
multe ori, ne reprimăm asemenea atitudini, dar atunci când suntem faţă
în faţă cu noi înşine, având drept oglindă virtutea, având toată libertatea
de exprimare, atât a îndoielii, cât şi a suspiciunii, devenim artiştii operei
celei mai importante din viaţa noastră. Cu dalta de sânge în mână, lovim
cu ciocanul voinţei cu cea mai mare grijă, căci durerea fiecărei lovituri o
resimţim în întreg corpul, iar când analizăm lucrarea, spiritul critic se
înmoaie sau se aspreşte în funcţie de rezervele fizice şi psihice de care
mai dispunem. Când ne oprim de la această lucrare şi începem o alta,
modelarea celorlalţi, putem deveni mai grosolani în mişcări, dacă nu am
trăit îndelung şi suficient de intens durerea propriei modelări.
Deci spiritul critic trebuie dezvoltat, nu în baza învăţării teoretice, ci
pornind de la înţelegerea durerii oricărei geneze, în baza trăirii durerii
propriei naşteri.
În acest context cum este înţeles postul de către fiecare?

5. Nevoia de greșeală și de eșec

De câte ori am eșuat, până să deprindem să folosim furculița,
cuțitul și lingura! De câte ori am căzut, ne-am julit genunchii, până să
învățăm să ne ținem pe picioare și să mergem! Este clar că învățarea,
drumul spre dobândirea unui nou comportament, trece prin greșeli și
eșecuri; ele sunt prețul pe care-l plătim pentru a ne îmbogăți înțelegerea
și pentru a acumula noi capacități.
Trebuie deci să distingem între greșelile de acest fel, care au un rol
pozitiv, benefic, și greșelile ordinare, făcute din neatenție sau ca urmare
a altor imperfecțiuni senzoriale sau psihice. A plasa greșeala și eșecul, la
modul general, în sfera infracțiunii sau/și păcatului denotă o confuzie
gravă, pe care totuși o comite mereu practica educațională.
Auzim mereu: „cine a greșit, să plătească!‖. Dar exemplul copilului,
care cade înainte de a învăța să se țină pe picioare și niciun părinte
normal nu se gândește să-l pedepsească pentru acest eșec, trebuie să
ne stea mereu în față. O veche vorbă latinească de înțelepciune ne
amintește că a greși este omenesc. Dar reflecția respectivă continuă prin
a condamna perseverarea în greșeală.

386
 Aici este nevoie de o precizare. De exemplu, să repeți mereu
traversarea străzii pe culoarea roșie a semaforului este într-adevăr de
condamnat și de sancționat. În general, nerespectarea deliberată a unor
reguli ale comportamentului uman sau social este de sancționat și aici
intră în funcțiune morala şi justiția; dar să comiți mereu greșeli, alte
greșeli, în încercările în care te aventurezi pentru a străpunge
necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil.
Istoria abundă în exemple de greșeli și eșecuri ale unor oameni de
seamă, în tentativa de a spori cunoașterea umană. S-ar putea scrie o
istorie a omenirii centrată pe greșeli și pe eșecuri. O mare parte, poate
cea mai mare, a acțiunilor de pionierat, a lucrărilor care au deschis
drumuri noi în cunoaștere au inclus greșeli, ca un produs secundar al
noutății ideilor lansate.
Mai mult, mergând pe urmele unor greșeli comise în lucrări sau
acțiuni temerare, s-a ajuns la apariția unor noi idei, noi domenii de
cercetare. „Greșeala matematică, sursă de creativitate‖ a fost de mai
multe ori titlul unora dintre expunerile mele. Dau un singur exemplu:
noua știință a haosului a fost inițiată de Henri Poincaré în tentativa sa de
a înlătura o greșeală dintr-un memoriu al său de mecanică cerească.
Am putut verifica personal și bănui că e adevărat în general faptul
că drumul spre multe (poate cele mai multe) idei și teoreme matematice
a urmat o cale sinuoasă, de tatonări, rătăciri, confuzii, greșeli de tot felul,
până s-a cristalizat varianta sub care ele sunt acreditate. A cunoaște,
măcar în unele cazuri, această istorie zbuciumată mi se pare esențial,
dacă vrem să înțelegem natura profundă a creației umane.
Ținând seama de inevitabilitatea eșecurilor, este esențial să
educăm rezistența la eșec, înțelegerea faptului că eșecul este normal.
Mai mult, dintr-un eșec, este totdeauna ceva de învățat.

Toată viaţa noastră, până când alegem calea virtuţii, este un lanţ
de greşeli, din care rezultă un lanţ de dureri. Dar când începem procesul
educaţional, adică calea virtuţii, facem alt fel de greşeli şi trăim tot dureri.
Greşelile sunt mai greu de evitat şi de îndreptat când vrem să scăpăm
de durere, dar se îndreaptă de la sine când începem să iubim durerea.
Sf. Luca al Crimeii avea obiceiul să spună: „Am iubit pătimirea (durerea),
căci mult curăţeşte sufletul. Deci cel mai necesar lucru pentru noi este să
învăţăm să iubim durerea şi, pe măsura dăruirii noastre, greşeala şi
eşecul vor căpăta un alt înţeles. E nefiresc a ne tăia cu cuţitul sau a
folosi alte metode pentru a ne deprinde cu suportarea durerii. Iubirea
virtuţii şi a Adevărului ne pune pe umeri o atât de mare durere, încât sunt
puţini care o acceptă la întreaga ei măsură.
Postul este asemenea procesului educaţional şi, dacă vom suporta
durerea la care ne supune, ne vom vindeca de multe boli, pe care le-am
387
dobândit din propria neglijenţă, iar de vom fi mofturoşi, durerea nu ne va
ocoli, ci va fi musafirul nepoftit şi turbulent, de care nu vom şti cum să
scăpăm.

6. Nevoia de joc
Apreciez jocurile bazate pe reguli prestabilite, de la fotbal și tenis la
șah și GO. Ele au un rol important și merită atenția tinerilor. Dar nu în
primul rând la ele mă gândesc acum. Am în vedere jocurile care
valorifică nevoia de libertate, curiozitatea de a înțelege cele percepute
prin simțuri și prin observație directă, nevoia de și dreptul la greșeală și
eșec, fără a fi pedepsite.
Am considerat astfel de exemple la punctul anterior: cum învățăm
să ne ținem pe picioare și să mergem. Este clar că orice copil de pe
suprafața Pământului trece prin această experiență. Acum mă voi referi
la un alt joc, și el practicat, pe cât mi-am putut da seama, de toți copiii
lumii: jocul de-a v-ați ascunselea. Eu mă ascund, iar tu mă cauți și dacă
mă găsești, ai câștigat.
Acest joc nu face decât să imite un altul, pe care natura îl practică
față de noi, la orice vârstă și de la începuturile omenirii. În tentativa
noastră firească de a înțelege lumea, totul se întâmplă ca și cum lumea
ne spune: „cauți să mă înțelegi, dar eu mă ascund; și cu cât lucrul pe
care-l cauți este mai interesant, mai semnificativ, cu atât îl ascund mai
bine și îl fac mai greu de găsit. Dar merită să-l cauți. Chiar fără rezultatul
așteptat, căutarea îți va da satisfacții, care însă ar putea fi altele decât
cele la care te-ai gândit inițial. Cauți ceva, nu-l găsești, dar găsești
altceva; uneori mai interesant decât ceea ce căutai inițial‖.
Învață să savurezi acest spectacol al omenescului, să te îmbeți de
el – și din nou să simți că viața merită să fie trăită. Căutarea se
dovedește de multe ori mai importantă decât găsirea. Plăcerea de a urca
un munte stă în primul rând în a savura fiecare moment al parcursului,
chiar dacă nu ajungi în vârf.
Mai e și un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori,
cauți ceea ce deja ai găsit. Găsești ceva ca o bănuială, o intuiție, o
extrapolare a unor observații empirice. Dar ai nevoie de o confirmare mai
convingătoare. Așa se întâmplă, de exemplu, că în matematică multe
teoreme sunt „găsite‖ mult înainte de a fi demonstrate; cum a fost cazul
teoremei lui Pitagora.
Dar toată căutarea, la care ne referim, ce este altceva decât
învățarea, descoperirea, invenția? Căutarea aceasta este nevoia noastră
de a înțelege lumea şi de a ne înțelege pe noi înşine. O căutare care
trebuie să valorifice toate nevoile umane discutate anterior, dar și pe cele
care urmează.

388
 Dacă vrei să te joci ascunsa cu tine însuţi, porneşte pe calea
virtuţii. Gândeşte-te ce virtute ai vrea să dobândeşti şi porneşte în
căutarea ei. Aceasta va fugi de tine, ascunzându-se în spatele defectelor
tale. Deci, dacă vrei să o prinzi, trebuie să renunţi la defectele după care
ea se ascunde. Când nu va mai avea unde să se ascundă, atunci o vei
prinde şi vei fi cel mai fericit om de pe Terra, pe de o parte pentru că ai
dobândit un asemenea bine şi pe de altă parte pentru că ai scăpat de
multe rele, despre care credeai că sunt inofensive.
Orice virtute are, în mod obligatoriu, o parte materială şi una
spirituală, proporţia fiind diferită în fiecare caz în parte. Postul, ca virtute,
are o parte materială substanţială şi, din acest motiv, este un bun
exerciţiu, înainte de a experimenta alte virtuţi care au componenta
materială mai redusă. Spre exemplu partea materială a smereniei este
extrem de mică şi nu poţi trăi o asemenea virtute înconjurat din belşug
de cele materiale. Una este să probezi o haină, iar alta este să o porţi.
Cojocul îl poţi proba pe orice continent, dar îl porţi doar acolo unde este
frig, oricât de mult ţi-ai dori să porţi o asemenea haină.

7. Nevoia de identitate
Aici se află o provocarea majoră, dramatică și o șansă de a da
vieții noastre o motivație superioară. Direct implicate sunt toate celelalte
nouă nevoi pe care le discutăm. Biologic, avem o identitate individuală,
prin faptul că fiecare viețuitoare de pe această planetă are un ADN
specific.
Acizii dezoxiribonucleici sunt „cuvinte‖ alcătuite pe baza alfabetului
celor patru tipuri de baze nucleotide. Acest alfabet este același pentru
toate ființele trăitoare pe planeta Terra. Dar ordinea în care sunt așezate
elementele alfabetului în alcătuirea ADN-urilor este alta la fiecare dintre
noi, deci fiecare ființă umană are o identitate biologică specifică.
Ne naștem preluând o întreagă moștenire genetică de la părinți și,
prin intermediul lor, de la bunici, străbunici ș.a.m.d. Preluăm o seamă de
trăsături, deprinderi, reprezentări, judecăți și prejudecăți determinate de
contextul geografic și istoric în care ne dezvoltăm. Toate acestea ne
conferă o identitate genetică, de familie, de loc geografic și de moment
istoric, deci o identitate locală, una regională, una națională, de limbă, de
credință.
Această identitate, pe care natura și istoria ne-o imprimă, fără ca
noi să ne dăm seama, rămâne pentru prea mulți oameni singura lor
identitate. Prea mulți oameni nu simt nevoia unei identități mai bogate
decât aceea primită fără vreun efort personal. În perioada trecerii de la
copilărie la adolescență ar trebui să înceapă conștientizarea nevoii
de construire a unei identități mai bogate decât aceea cu care ne-a
înzestrat natura.
389
 Cum să facem să educăm la cât mai mulți tineri această nevoie
(valorificând critic, selectiv, identitatea primită de la natură)? Cum să-i
facem pe tineri să conștientizeze faptul că în condițiile actuale ale
globalizării de toate felurile, aceasta acționează asupra noastră, direct
sau indirect şi la toate nivelurile sociale, de la cele locale la cele
regionale, naționale, europene, occidentale și planetare?
Să le explicăm tipologia identităților culturale: balcanică,
dunăreană, a Mării Negre, sud-est europeană, central europeană,
mediteraneană, europeană, occidentală, planetară, dar și tipologia care
rezultă din diversitatea lingvistică, de credințe, de civilizații. Se întâmplă
un lucru fără precedent în istoria omenirii: numeroasele identități ale
ființei umane, aflate într-o dinamică permanentă și o interacțiune
continuă, nu mai pot fi înțelese decât concomitent, formând un sistem.
Ori le înțelegem pe toate, ori pe niciuna! Globalizarea și internetul
au o contribuție esențială la această nouă configurație a identităților.
Educația nu reușește să facă față acestor probleme, nici nu prea le are
în atenție.
Dar tensiunile existente între diferite identități ale fiecărei persoane
și între identitățile unor persoane diferite sunt, în ultimă instanță, la
rădăcina multor conflicte și războaie. Aici își află rădăcinile și terorismul
existent la scară mondială. Posibilitatea unei dezvoltări armonioase a
identităților rămâne deocamdată doar un proiect.

Aici este centrul de greutate al întregii probleme a omului. El are

nevoie să-şi definească o identitate proprie, pornind de la identitatea
biologică primită în mod natural. Globalizarea este o nivelare, o ştergere
a identităţii, nu prin faptul că pune în comun diverse valori, ci prin faptul
că înlocuieşte mijloacele pe care le pune la dispoziţia omului.
Globalizarea şi societatea ştiinţifică acţionează pe toate căile şi prin toate
mijloacele dorind să înlocuiască mijloacele naturale, fiziologice, care dau
o identitate proprie fiecărui om care le aplică, cu cele artificiale, care
anulează diferenţierea dintre oameni prin faptul că eşti constrâns să le
adopţi, fără a se mai ţine cont de necesitate. Globalizarea a trasat
omenirii un parcurs artificial, ignorând raţiunea divină a întregului
univers, şi încearcă să impună acest traseu tuturor, pe unii convingându-
i, iar pe alţii obligându-i.
În toate veacurile modul în care omul şi-a putut construi în sens
pozitiv o identitate mai bogată decât cea naturală a fost lucrarea
virtuţilor. Anulând existenţa lui Dumnezeu, în baza teoriei evoluţioniste,
virtutea îşi schimbă complet înţelesul, chemarea omului pentru a-şi
contura identitatea sufletească mai presus de cea trupească dispare,
pentru că această lucrare urmărea asemănarea cu Dumnezeu, iar omul,

390
înzestrat cu libertate, îşi dă seama că trebuie să renunţe la libertate,
aceasta pierzându-şi importanţa.
În Fraţii Karamazov este descris un episod în care Iisus Hristos,
coborât a doua oară pe pământ, este judecat şi acuzat că libertatea
dobândită de om prin credinţa în Dumnezeu este o povară prea grea de
purtat pentru om. Într-adevăr libertatea este grea, pentru că lucrarea
virtuţilor implică osteneală. Globalizarea, promovând teoria evoluţionistă
şi asigurând omului un trai îmbelşugat fără muncă, îi răpeşte omului atât
libertatea, cât şi transcendenţa, transformându-l într-un rob al materiei,
care nu are nevoie de o altă identitate decât cea biologică. Globalizarea
este un sistem totalitar pentru că pedepseşte orice abatere de la
identitatea biologică.

8. Nevoia de omenesc și de omenie

Identitatea este primul termen al unui cuplu esențial, în care al
doilea termen este alteritatea. Niciunul dintre ei nu se clarifică în absența
celuilalt. La orice nivel, ne definim identitatea prin raportare la ceea ce
este diferit. Diferența se poate referi la vârstă, la sex, la naționalitate, la
limbă, la culoarea pielii, la religie, la nivel de cultură, la poziție socială, la
apartenența politică, la filosofie a vieții, la preferințe literare sau de orice
altă natură etc.
Să fim pregătiți să înțelegem omenescul în diversele sale ipostaze,
să admitem că tocmai infinita sa diversitate îi dă farmec. Nu există două
fețe umane identice, nu există două voci umane identice, nu există două
priviri umane identice. Dar dincolo de această diversitate, toți copiii lumii
au o prospețime cuceritoare, toți alternează râsul cu plânsul, toți râd la
soare, toți îndrăgesc mișcarea și jocul, toți ard de curiozitate.
Omenescul este o sursă nesfârșită de delectare, de minunare. Iată,
pentru a alege numai una din fermecătoarele manifestări umane:
vorbirea, limba. Câtă subtilitate, câtă finețe, cât joc al nuanțelor îți oferă
cuvintele, frazele, discursul! Muzica lor, semnificația lor.
Cât de plăcut e să constați că reușești să spui ceea ce ai gândit,
dar cât de ușor, pe nesimțite, frazele derapează și nu mai exprimă ceea
ce ai dorit! O continuă alternare a găsirilor și a ascunderilor, a
confirmărilor și a frustrărilor. Sau jocurile memoriei umane, ale amintirilor
și uitărilor; sau trecerile insesizabile de la zâmbet la lacrimă, de la
gravitate la duioșie.
Iată un pariu major al educației: să-i antrenăm pe copii să savureze
omenescul în întreaga sa diversitate.
Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde câștigi în dauna altora,
care pierd; omenescul poate fi universal câștigător. La animale, o pornire
instinctivă vede în diferență o adversitate. Pentru ca oamenii să nu
reproducă și ei acest comportament, este nevoie de o educație
391
corespunzătoare, altfel se întâmplă ceea ce vedem mereu: băieței de
clasa a treia primară care se iau la bătaie pentru că „eu am spus într-un
fel, iar el a spus altfel‖.
De la omenesc, nu e decât un pas până la omenie, care înseamnă
nevoia de a fi bun, generos, de a dărui, de a-i contamina pe alții de
bucuria vieții, de a adopta în comportamentul tău prezumția de
solidaritate cu ceilalți oameni. Copiii care se formează în acest fel (iar
internetul ar putea avea aici un rol esențial) vor putea fi mai greu
antrenați în războaie de tot felul.

Pentru a savura omenescul în întreaga sa diversitate, mai întâi

trebuie să-l percepem. Apoi, devenind conştienţi de bogăţia imensă a
acestei diversităţi, devenim capabili să trăim omenia. Percepţia
diversităţii umane doar sub aspectul ei exterior este de mică importanţă,
pentru faptul că noi, indiferent de imensitatea ei, o limităm până la nivelul
pe care putem să-l percepem. Un hoţ, dacă va flămânzi, îşi va procura
cele necesare furând, deşi posibilităţile de procurare a hranei ar fi
multiple.
Deci educaţia, dacă te ajută să conştientizezi diversitatea doar sub
aspectul ei exterior, practic nu te ajută cu nimic. Folosul educaţiei este
dacă te ajută să te descoperi pe tine însuţi, să-ţi dai seama de puterea
care este în tine în stare latentă şi dacă te învaţă să te foloseşti de ea
pentru nevoile tale şi ale celorlalţi. Dacă nu vom învăţa aceasta, furtul,
violul, minciuna şi alte patimi vor deveni necesităţi fiziologice, iar noi vom
deveni nişte asistaţi social.
În acest context postul este un mijloc de a descoperi puterea care
se ascunde în noi şi pe care noi o dispreţuim, îmbătaţi fiind de bogăţia
materială, care ni se pune la dispoziţie.

9. Nevoia de cultură
Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultură științifică, literar-
artistică, tehnologică, religioasă, filosofică etc. Culmi ale spiritualității
umane, în matematică, astronomie, fizică, chimie, biologie, filosofie,
literatură, muzică, arte vizuale, teatru, științe juridice, economice, istorice,
arheologice, geografice, geologice și, mai recent, în film și în disciplinele
informației și ale comunicării stau mărturie pentru splendoarea
omenescului, pentru puterea sa de pătrundere, de imaginație, de
descoperire și de invenție.
Dar cine beneficiază de ele, câți sunt cei care au acces la aceste
piscuri, le înțeleg, își pot umple sufletul și mintea de înțelepciunea și
frumusețea lor şi se pot astfel înălța spiritual mult peste starea de
animalitate?

392
 Câți sunt cei care ajung să trăiască fiorul unui vers, al unei povești,
al unei muzici, al unui tablou, al unui monument de arhitectură, al unei
sculpturi, al unei ecuații, al unei formule chimice, al tabelei lui
Mendeleev, al unui program de calculator, al geometriilor neeuclidiene,
al relativității einsteiniene, al lumii cuantice, al dualității Watson-Crick a
acizilor nucleici?
Oare pe la urechile câtor copii și adolescenți trece adierea unor
acorduri din Beethoven, Bach, Mozart sau Chopin? Câte priviri aflate în
dimineața vieții ajung să se desfete în prezența unui tablou de
Rembrandt, a unei sculpturi de Brâncuși?
Va fi în stare educația publică să preia acest mesaj? Mai avem
timp de așa ceva? Nu cumva eliberăm pe bandă rulantă diplome de
diverse grade, fără acoperire culturală? Și dacă nu au acoperire
culturală, ce sunt posesorii acestor diplome altceva decât, în cel mai
fericit caz, furnizori de servicii? Și dacă nu prea au nevoi culturale, ce
motivație mai profundă pot da vieții lor?
Cohorte de oameni, unii cu o stare de prosperitate materială, au
totuși un statut de sclavi culturali. Să nu-ți fie milă de ei? Nu cumva aici
se află principala sursă a derapajelor de ordin civic, moral, juridic, a
violenței verbale, psihice, fizice? Care este nivelul de cultură al celor ce
ne conduc, ce repere umane au ei? Ce anume dă sens vieții lor?

Cei care au lăsat o urmă pe acest pământ sunt cei care au

descoperit puterea ascunsă în ei. Aceştia ne vorbesc, în primul rând, nu
de minunea pe care ei au descoperit-o, ci de puterea din om, pe care o
dispreţuim. Cum ne preţuim pe noi înşine, în aceeași măsură preţuim şi
pe cei de la care am primit nenumărate daruri. Ne folosim de curentul
electric, de diverse maşini şi de întreaga pleiadă de invenţii, dar care
este consecinţa confortului nostru? Ne-am abrutizat pentru că, trăind pe
seama înaintaşilor, nu ne-am mai cizelat pe noi înşine.
Se spune că un împărat a cerut unui înţelept să construiască un
aparat de zbor. După ce aparatul a fost executat, împăratul a poruncit să
fie distrus, pentru că dacă va cădea în mâinile duşmanilor, ei vor putea fi
biruiţi cu propriile arme.
Tâlcul acestei povestiri este acesta: Cu cât omul se va folosi mai
mult de mijloacele moderne, cu atât se va păgubi mai mult, pentru că nu
va descoperi puterea ascunsă în el şi cel care îl va învinge va fi propriul
său trup. Trupul înzestrat cu cele cinci simţuri, care trebuie satisfăcute,
nu poate potoli setea de cunoaştere a fiinţei umane, indiferent de gradul
de stimulare al organelor de simţ. Sufletul însă, datorită excesului
mijloacelor tehnologice din jurul său, din lipsă de exerciţiu prin utilizarea
lor, rămânând la un nivel precar de dezvoltare, nu va mai recunoaşte
adevăratele valori, iar fiinţa umană se va autodistruge.
393
 Valoarea şi necesitatea postului să o aprecieze fiecare. Pentru cel
ce înţelege, bolile trupului sunt metafore ale bolilor sufletului. Metaforic
vorbind, ce conotaţii sufleteşti ar putea avea boli trupeşti precum
diabetul, guta, obezitatea? Dar bolile de inimă? Dar cancerul? Am putea
să ne eschivăm spunând că nu suntem medici şi nici psihologi sau
preoţi, deci nu putem face astfel de analogii. Totuşi dacă am dobândit
astfel de boli şi le primim ca pe un dat, ca oameni de bună credinţă,
tocmai acest fapt reclamă nevoia de înţelegere şi nevoia de cultură.
În veacurile trecute cultura avea drept scop înnobilarea fiinţei
umane, dar în prezent cultura are drept scop salvarea fiinţei umane,
pentru că omul, înconjurat de o multitudine de mijloace cărora nu le mai
înţelege întrebuinţarea, luptă împotriva propriei sale fiinţe. Acum, când
avem fabrici de droguri, de armament, de maşini de tot felul, divertisment
de tot felul, facilităţi şi libertăţi de tot felul, ce rol ar mai putea avea
cultura, decât să ne salveze din acest iad, spre care suntem dirijaţi prin
toate mijloacele. Cultura este cea care vrea să ne scape de această
mare ispită, dar salvarea noastră este atunci când ajungem la un liman.
Un naufragiat, dacă nu găseşte un liman, putem spune că s-a chinuit
zadarnic.

10. Nevoia de transcendență

Ne aflăm aici la modul superior, de cea mai înaltă complexitate, pe
care o poate căpăta nevoia de a da un sens vieții. Etimologic, trans
înseamnă dincolo, iar verbul latinesc ce i se alătură s-ar traduce prin a te
cățăra. Obiceiul copiilor de a se cățăra în copaci, pe garduri, pe stâlpi
exprimă nevoia, tentația de a se înălța, de a se depărta de sol.
Așa începe transcendența. Să treci dincolo de limitele, de cadrul ce
ți-au fost impuse prin naștere, să nu rămâi sclavul percepției senzoriale
și empirice, să încerci să le depășești.
Așa au apărut
 geometria neeuclidiană, care sfidează percepția senzorială a
spațiului;
 fizica relativistă, care transgresează percepția empirică a timpului,
energiei și mișcării;
 conștientizarea limitelor limbajului uman, inadecvat situațiilor în care
nu mai există o diferență clară între subiect și obiect și dincolo de care
urmează tăcerea sau compromisul de toate felurile;
 logicile neclasice, care încalcă unul sau mai multe din cele trei
principii ale logicii aristotelice: identitate, necontradicție, terț exclus;
 imaginarea unui calcul, care depășește frontiera Turing dată de ideea
obișnuită, elementară de calcul etc.
Transcendența este atât la destinație, cât și la origini, fapt
argumentat prin distincția kantiană dintre transcendent (dincolo de
394
posibilitățile cunoașterii umane) și transcendental (relativ la achiziții ale
cognitivului uman care preced orice experiență; cunoașterea apriorică).
Transcendența matematică se referă, în acord cu matematicianul
suedez Leonhard Euler, la operații care nu se pot realiza prin repetarea
de un număr finit de ori a unor operații elementare, aplicate numerelor
întregi și unei variabile x. De aici, nu-i decât un pas până la distincțiile
profan-sacru, imanent118-transcendent119.
În aceeași ordine de idei, se poate discuta despre transcendența în
muzică, în viziunea fenomenologiei sunetului, preconizate de Sergiu
Celibidache.

Transcendenţa este un concept care se adresează sufletului, iar nu

trupului. Pentru omul, care doreşte să rămână doar trupesc, nu are sens
explicarea transcendenţei. Dar cel care acordă importanţă sufletului, cum
ar putea să se ridice deasupra trupescului fără post?
Ne înscriem la şcoli înalte, unde se studiază noţiuni care depăşesc
cu mult cele materiale, fără însă a dovedi capacitatea de a ne desprinde
de cele trupeşti, pentru că nu am trecut examenul postului. Consecinţa
acestei stări de fapt este că acolo unde te aştepţi să descoperi iubirea, în
locul cel sfânt, se întâmplă să descoperim urâciunea pustiirii. La cele mai
înalte niveluri umane putem descoperi aceleaşi patimi ca şi în cele de
jos, pentru faptul că nu am înţeles nivelul la care am urcat. Totuşi
această stare de fapt nu este valabilă şi în cazul celor cereşti, unde nimic
necurat nu poate intra.
Aşa cum lumea cerească este transcendentă lumii materiale, tot
astfel puritatea este transcendentă păcatului. Raportând această
analogie la fiinţa umană, nevoia de transcendență a omului nu este
altceva decât nevoia de puritate. Pentru faptul că transcendenţa ţinteşte
dincolo de limitele realităţii, înţelegem că puritatea pe care o caută omul
nu este numai cea a trupului, ci mai ales cea a sufletului. În post, trupul,
se curăţeşte fără a avea nevoie de ceva din exterior, şi trăim o stare de
pace şi bucurie, pentru faptul că satisfacem nevoia de puritate a trupului.
Pofta, raţiunea şi voinţa, hrănite cu idealuri pământeşti, obosesc şi
îmbolnăvesc sufletul. Odată ce oprim hrănirea sufletului cu astfel de
idealuri, deschidem uşa inimii noastre Domnului, iar El, venind şi
făcându-şi sălaş în noi, va curăţa sufletul nostru, care, redobândindu-şi
puritatea, se va umple de fericire. Cu cât omul va experimenta mai mult
vieţuirea fără mâncare, cu atât mai mult va avea curajul să abandoneze
idealurile deşarte ale lumii materiale, care încorsetează sufletul. Trupul

118
imanent = Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză exterioară.
119
transcendent = Care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil
cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității.
395
devine astfel pentru suflet un cercetaş, care încredinţează sufletul de
temeinicia unei acţiuni, iar sufletul, astfel ghidat, capătă atât curaj, cât şi
precizie, adică putere. Vedem deci că trupul nu este doar sălaşul inert al
sufletului. Dacă în starea de păcat trupul şi sufletul sunt în opoziţie, pe
calea de purificare trupul şi sufletul luptă cot la cot, întărindu-se reciproc.
Doar trupul este ambivalent, adică se bucură şi de păcat şi de curăţie,
sufletul rămâne însă în permanenţă fidel modelului după care a fost
creat.
Noi trăim puritatea ca pe o necesitate, dar la nivelul fiinţei noastre,
nevoia de puritate este de fapt nevoia de unitate dintre suflet şi trup, iar
păcatul este forma de materializare a rupturii dintre suflet şi trup. Deci
nevoia de transcendenţă este nevoia de puritate, care este nevoia de
unitate dintre suflet şi trup, care este modelul după care a fost creat
omul, modelul treimic, şi cu care omul trebuie să devină asemenea. („Să
facem om după chipul şi asemănarea Noastră” – Facerea 1, 26) Acesta
este însă procesul de ÎNDUMNEZEIRE a fiinţei umane sau
transcendența. Acesta este limanul la care aspirăm toţi care părăsim
confortul trupului ca pe un vapor aflat în derivă.

Desigur, acestea nu sunt singurele nevoi umane. Dar sunt dintre

cele mai importante și dintre cele mai neglijate. Voi, oameni ai școlii și ai
universității, voi elevi și studenți, voi, părinți ai elevilor și studenților, voi,
oameni de cultură, intelectuali, ce-ar fi să valorificăm a doua nevoie
evocată mai sus și să ne împrospătăm?

Identitatea, conţinătorul spiritual al oricărei tradiţii

Dr. Ioan Anton

Cine vrea să descopere o comoară ascunsă de vremuri, are un

drum anevoios de parcurs, pentru că timpul, impregnat în cele ascunse,
face ca lovind pământul şi piatra, să existe riscul alterării integrităţii
acelei comori. A descoperi o comoară de aur este ceva de-a dreptul
fantastic, dar dacă descoperind-o scoţi la lumină doar materia brută,
osteneala a fost mare, iar rezultatul sub aşteptări, nu pentru că ai
rămâne fără o recompensă materială, ci pentru faptul că sufletul acelei
comori a rămas mai departe în adâncurile pământului. Arheologul, care a
scos la lumină „Cloşca cu puii de aur‖, nu s-a bucurat de aurul
descoperit, ci de faptul că simbolistica comorii relevă tot aceleaşi trăiri
care ne definesc şi pe noi cei de astăzi, făcându-ne astfel să ne simţim
în comuniune cu înaintaşii noştri. Apărarea noastră în faţa
modernismului mutilant sunt tocmai aceste relicve, pentru că prin
396
intermediul lor ne identificăm ca şi creaţie şi ne ancorăm straşnic de
Creator.
Cartea de faţă este o încercare de a scoate la lumină postul. Când
eşti în căutarea unei comori arheologice, nu ai vreun indiciu care să-ţi
alimenteze îndrăzneala, iar o astfel de descoperire este un fel de
revelaţie. Postul este însă un izvor şi, pe măsură ce forajul devine mai
adânc, izvorul creşte atât cantitativ, cât şi calitativ. Folosul meu personal
eu îl simt, dar tot la fel de bine simt şi faptul că apa are încă mult nisip şi
forajul mai trebuie încă adâncit, ca nu cumva timpul să-l astupe din nou,
prin umplerea cu nisip.
Abordând un subiect atât de complex, precum cel al postului şi nu
doar sub aspectul folosului său material, ci spiritual, este important să
vedem cât de adânci sunt căutările spirituale ale neamului nostru, pentru
a ne da seama dacă nu cumva există vreo disproporţie între scopuri şi
mijloacele folosite.
Dacă ar fi să mă folosesc doar de instrumentele personale, aş
renunţa să merg mai departe, pentru că frânghia înţelegerii mele este
prea scurtă pentru înţelesuri atât de adânci, dar mă ruşinez să mă
eschivez într-un asemenea mod. În ochii contemporanilor o asemenea
atitudine nu ar fi privită ca un abandon, dar eu mă ruşinez de numele pe
care îl port. Noi, toţi românii, ca şi iniţială a tatălui, după cum era
înregistrat numele fiecăruia pe vechile buletine, avem un E. Acest E
provine de la Eminescu. Aceasta remarcă nu îmi aparţine, ci am aflat-o şi
eu de la alţii. Acum, ca să verifici numele tatălui trebuie să cercetezi
certificatul de naştere. În acel act toţi românii vedem scris complet şi nu
doar ca iniţială la rubrica „numele tatălui‖ numele de Eminescu. Dacă nu
credeţi aceasta puteţi verifica într-un mod foarte simplu: faceţi o călătorie
în străinătate. La graniţă vă identificaţi în baza unui act, dar când luaţi
contact cu localnicii şi vreţi să vă recomandaţi, treceţi printr-un moment
de derută. Vedeţi prosperitatea lor, disciplina, ordinea, obiceiurile şi
uitându-vă în ochii lor, curioşi să vedeţi cum vă privesc, rămâi îngândurat
să constaţi sentimentele lor de milă, amestecate cu un aer de
superioritate, care uneori aduce a dispreţ. Atunci, de-a dreptul instinctiv,
te recomanzi cu numele de Eminescu, şi revii la nivelul de demnitate
corespunzător calităţilor tale morale şi profesionale. Întors acasă vei
povesti minunile pe care le-ai văzut peste hotare, dar nu vei uita curând
rana din inimă, pe care nu o vei putea spune nimănui, decât tatălui, iar
el, duios, îţi va recita poezia „Doină‖.

Totuşi înainte de a expune câteva înţelesuri să vedem cam cum s-

ar înscrie mesajul acestei poezii în ansamblul cultural universal şi
naţional. După Nichita Stănescu, „poezia este singura avuţie pe care
omul o are încă nejefuită. Până acum tot ceea ce a avut omul a fost
397
jefuit. Poezia încă nu şi-a inventat un Hitler al poeziei ca să fie jefuită de
către el. Poezia este a tuturora, în toţi oamenii există poezie, iar poetul
este muncitorul, traducătorul umil al sentimentelor tuturora în aceste cărţi
tipărite, bunăoară de mine, bunăoară de alţii.
Poezia este o operă deschisă, care este foarte cuprinzătoare, căci
prinde în ea, în egală măsură, şi pe cel care o scrie şi pe cel care o
receptează şi care o şi recreează prin recepţie.”
Aveam nevoie să aud asemenea idei pentru a nu-mi cenzura
sufletul în tendinţa de a ne lua unul după altul. Refuz imitarea unor
şabloane. Îmi place să privesc cerul şi am o nespusă bucurie când,
printre aştri disting figuri din cultura română. Îmi e suficient să-i văd în
înălţimi, chiar dacă în anumite ipostaze s-au târât pe pământ. Mulţi
folosesc etalonul sfinţeniei, ca pe o unitate de măsură, dar nu pot spune
nimic despre sfinţenie pentru că nu o înţeleg. Am o preţuire deosebită
pentru cel ce o înţelege, chiar dacă, prin fapte, arată că nu o poate urma.
Am nădejdea că acela se va prezenta în faţa lui Dumnezeu având pe
buze cel puţin cuvintele tâlharului răstignit împreună cu Hristos, care s-a
pocăit.

Doina, poezie specifică folclorului românesc, este o formă literară

care exprimă liric sentimente de dor, de jale, de dragoste sau de revoltă.
Aşa a intitulat Eminescu una din poeziile sale. Dacă i-ar fi dat alt titlu, am
fi putut crede că ceea ce urma să exprime, ar fi fost viziunea sa
personală asupra unui lucru sau fenomen, dar intitulând această poezie
chiar „Doină‖, Eminescu arată că el doar a transpus în formă lirică ceea
ce a surprins în inima poporului. Dacă observaţia să ar fi fost legată de o
bucurie, i-ar fi spus „Horă‖ sau „Cântec‖ sau în alt mod, dar, ceea sufletul
poporului i-a spus lui, nu a putut intitula altfel, deoarece inima i s-a
umplut de jale.

De la Nistru pân' la Tissa

Tot românul plânsu-mi-s-a,

Poezia a fost publicată la 1 iulie 1883 în Revista „Convorbiri

Literare‖. Ce evenimente s-au interpus între poet şi popor la vremea
scrierii acestei poezii nu cunoaştem, dar sentimentele imortalizate la
acea vreme de Eminescu coincid cu trăirile noastre din vremea de acum.
Oare timpul se împarte în trecut prezent şi viitor sau asistăm la un
prezent continuu?

De la Nistru pân' la Tissa

Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
398
 De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân' la mare

Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.

Sus la munte, jos pe vale

Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.

Vai de biet român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.

De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.

Îşi dezbracă ţara sânul,

Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!

Pentru a rămâne în sfera sentimentelor, nu voi încerca să le

corelez cu evenimente mai vechi sau mai noi. De altfel ziarele sunt pline
de asemenea cronici, dar astfel de dezbateri, perpetuate de-a lungul
399
istoriei, nu şi-au găsit un loc anume, adică nu au lăsat vreo urmă, fiind
asemenea suflărilor de vânt. Totuşi trăirile oamenilor, cu cât au izvorât
mai din adâncul sufletului, au fost păstrate şi transmise din generaţie în
generaţie, nu doar asemenea unor nestemate, ci asemănător lucrurilor
sfinte. Religia atribuie un anumit cult fiecărui lucru sfânt, dar cultul creat
de evlavia spontană a poporului nu poate dezvălui altceva decât
sfinţenia. Dacă ne-am rupe de contextul istoric, dar nu la datele unor
evenimente mă refer, ci la trăirile poporului din acel context istoric, şi am
încerca să înţelegem sfinţenia, am descrie sfinţenia în date
calendaristice şi nu am pricepe nimic, dar dacă, depăşind aspectul
material al vieţii, ne adâncim în semnificaţii şi trăiri, găsim că nevoia
poporului de a afla un răspuns la frământările sale nu-l poate îndruma în
altă direcţie decât spre sfinţenie.
Eminescu rezonează cu sufletul poporului din care face parte, căci
altfel nici nu ar simţi jalea semenilor săi. Dacă această poezie ar fi fost
scrisă astăzi, ar fi fost încadrată ca atitudine xenofobă şi chiar dacă ar fi
fost publicată, ar fi fost trecută cu vederea de elanul înnoitor general.
Totuşi, de aproape 150 de ani, această poezie a rezistat trecerii timpului
şi versurile ei nu vor fi uitate cât va mai vieţui pe acest pământ neamul
românesc, pentru că pe măsura trecerii veacurilor, această poezie
capătă o mireasmă patriarhală. Versurile acestei poezii sunt mult mai
valoroase astăzi decât la momentul când au fost scrise. Am putea crede
că această valoare ţine de cultul popular faţă de poetul naţional, dar
dacă ar fi doar atât, am putea spune că Eminescu, la fel ca şi Ştefan cel
Mare au dus mai departe românismul pe aceste meleaguri. Deşi într-
adevăr cei doi au jucat un asemenea rol pentru neamul românesc şi între
cei doi există o identitate în privinţa proporţionalităţii, chiar dacă au
activat într-un cadru temporal şi social diferit, valoarea pe care o câştigă
această poezie cu trecerea timpului ţine de faptul că, poporul român a
reuşit să-şi păstreze identitatea, chiar dacă condiţiile socio-politico-
economice au fost nefavorabile, atât în trecut cât şi în prezent.
Descrierea unui anumit context istoric, deloc meritoriu pentru poporul
român, nu poate fi numită xenofobie, ci aduce mai mult a rugăciune, a
psalm. Proorocul David spune: „Doamne, cât s-au înmulţit vrăjmaşii mei‖,
iar în finalul acestui psalm se roagă Proorocul „Scoală Doamne,
mântuieşte-mă, că tu ai zdrobit dinţii celor ce mă vrăjmăşesc în deşert‖.
Căutând substratul dăinuirii românului ca „străin în ţara lui‖ şi
„străin în ţară săracă‖, descoperim percepţia profetică a lui Eminescu.
Aceasta nu se bazează pe o descoperire dumnezeiască vizionară, ci pe
un vizionarism profetic axat pe nădejdea pe care şi-o pune poetul în
conservarea identitară a unui neam având drept mijloc de dăinuire
sfinţenia. Abaterea de la un asemenea principiu este identică cu
pustiirea. Doar cine conştientizează că nici în faţa oamenilor, nici în faţa
400
lui Dumnezeu nu te poţi prezenta fără nume îşi poate da seama de
destinul unor astfel de oameni. Nicăieri pe faţa pământului un trădător nu
este privit admirativ şi oriunde sfârşeşte în modul arătat de Eminescu,
fără a adăuga nici măcar vreo umbră de ură faţă de trădători.

Cine-au îndrăgit străinii,

Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!

Prin întreaga lui viaţă pusă în slujba lui Dumnezeu şi a neamului, în

conştiinţa lui Eminescu şi a întregului popor exista convingerea că Ştefan
cel Mare este viu şi după moarte şi că trăieşte, alături de ceilalţi sfinţi, în
ceruri. La vremea când Eminescu şi-a scris opera, oamenii aveau o
gândire simplă şi abstractizarea în limbaj nu atinsese cotele de astăzi,
când fie nu înţelegi ce vrea să spună interlocutorul, fie există n modalităţi
de a înţelege un text, dar simplitatea înaintaşilor era doar în cuvânt nu şi
în înţelegere. Eminescu trăieşte drama sărăciei alături de popor şi în
modul cel mai delicat posibil ne dezvăluie, mai presus de naţionalism şi
xenofobie, taina identităţii oricărei naţiuni.

Ştefane, Măria ta,

Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!

Oprimat de sărăcie şi nevoi din toate părţile, Eminescu, ca

reprezentant al poporului, se vede pus la grea încercare, pentru faptul că
valorile materiale nu au constituit sensul existenţei neamului românesc,
fapt surprins în mod remarcabil de Balada Mioriţa. Dar dacă eşti
deposedat de bunurile materiale, cum ai putea să nu ajungi rob, mai ales
că nu prea ai cum să negociezi cu cei ce te asupresc? Robirea
proprietarului este cea mai bună garanţie a posesiei bunurilor acestuia.
Eminescu nu vine cu soluţia genială, adică nu este un alt Napoleon, ci
scoate la lumină geniul neamului din care a răsărit, luminând calea
generaţiilor viitoare. Continuator al tradiţiei în care a crescut, Eminescu
face ceea ce a văzut la strămoşi, în momentele de grea încercare. Pe
401
vremea acelora, din lipsa mijloacelor de scris, vorbele erau puţine, dar
faptele pilduitoare. În momentele de cumpănă, oamenii apăsaţi de nevoi,
reuşeau să intre de puţine ori într-o Biserică construită de Ştefan cel
Mare sau de vreun alt voievod, dar o asemenea întâlnire cu Dumnezeu
nimic nu putea să o mai şteargă de pe lespezile conştiinţei. Nu ştim de
câte ori a intrat Eminescu în Bisericile construite de Ştefan cel Mare, dar
memoria acelor clipe a atârnat greu în conştiinţa poetului, iar când poetul
a ajuns să trăiască aceeaşi durere, care i-a făcut pe înaintaşi să pună
mâna pe arme pentru neatârnarea neamului şi a credinţei, a făcut şi
poetul ceea ce au făcut şi aceia numai că în locul Sfinţilor invocaţi de
aceia, Eminescu s-a simţit într-un contact mai apropiat cu Dumnezeu
invocând pe cei pe care îi cunoştea mai bine, şi despre care avea
confirmarea că au bineplăcut lui Dumnezeu prin ceea ce a rămas de la
ei, semne care se pot vedea chiar şi astăzi. Pentru faptul că poetul nu se
prezintă în faţa lui Dumnezeu în nume personal, ci în numele poporului,
iar poporul efectiv trăieşte din evlavia sa pentru Dumnezeu, Eminescu nu
a putut să ceară sprijinul sfinţilor militari între care, în fresca „Arătarea
Sfintei Cruci‖ de la Biserica din Pătrăuți, zidită de Ştefan, sunt
recunoscuţi Sf. Gheorghe, Dimitrie, Nestor, Procopie, Teodor Tiron,
Mercurie, în fruntea lor fiind Arhanghelul Mihail, ci atunci când rana
poporului ajunsese foarte adâncă şi dureroasă, s-a adresat aceluia, care
a trăit cel mai intens posibil toate durerile şi frământările poporului.
Poetul transpune în limbaj poetic leacul vindecător, iar ceea ce rezultă,
este o rugăciune. Nu se putea exprima mai bine adevărata trăire atât a
poetului, cât şi a poporului.
Pierderea identităţii de neam înseamnă dispariţia unui popor, iar
dăinuirea acestuia este semnul marii milostiviri a lui Dumnezeu şi o
asemenea cerere, Dumnezeu nu o trece cu vederea pentru că prin
aceasta, identitatea de neam se răsfrânge asupra identităţii de credinţă,
care, dacă nu este dreaptă, nu are putere de mântuire. Puterea credinţei
o dezvăluie sfinţii neamului românesc şi mulţimea actelor de credinţă,
care dăinuie chiar şi astăzi, iar dreptatea credinţei este arătată de
dăinuirea neamului românesc de-a lungul veacurilor. Din înmănuncherea
celor două realităţi izvorăşte un alt mare adevăr, anume că un cult
adresat unui sfânt este trăit la dimensiunea sa dincolo de timp şi de locul
care adăposteşte moaştele acelui sfânt.
De la trecerea la cele veşnice a lui Ştefan cel Mare au trecut mai
bine de 500 de ani, iar un alt Ştefan nu s-a mai ridicat în istoria poporului
român, dar păstrarea neatârnării neamului românesc este dovada
faptului că de la Ştefan în coace, neamul românesc a izvodit şi alţi mari
sfinţi. Poezia Doină a lui Eminescu este un model de rugăciune, pe care
cei de astăzi o pot îmbogăţi, implorând mila lui Dumnezeu prin mijlocirea
şi a altor sfinţi mai din zilele noastre.
402
 În continuarea acestui tablou şi în legătură organică cu acesta este
tabloul, care înfăţişează icoana învierii din morţi.

Tu te-nalţă din mormânt,

Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -

Un tablou asemănător găsim la Sf. Proroc Iezechiel. Acesta

prooroceşte într-un câmp plin cu oase, iar osemintele redevin trupuri, la
a doua proorocire trupurile capătă suflare de viaţă, iar la a treia
proorocire cei înviaţi se întorc în pământul lui Israel. Între profeţia biblică
şi imaginea eminesciană există o strânsă corespondenţă.
Mântuirea pe care o cere în rugăciune Eminescu nu este o simplă
izbăvire de vrăjmaşi. Un popor liber de aspiraţii materiale vrea să urce
din treaptă în treaptă spre cele cereşti. Doar cel care a scăpat de egoism
doreşte unitatea cu fratele său, doreşte să trăiască veşnic cu sufletul prin
învierea din morţi şi ÎL iubeşte pe Creatorul său, cu care vrea să
petreacă veşnic în locaşurile cele cereşti după izbăvirea de duşmanii cei
nevăzuţi. Libertatea nu are alt corespondent decât identitatea, iar
pierderea libertăţii nu este doar pierderea identităţii, ci şi a legăturii cu
Dumnezeu. Dacă omul nu caută să se definească pe sine, sub
presiunea factorilor care apasă asupra lui, înseamnă că întreaga lui
vieţuire se restrânge doar la trup, iar învierea morţilor este o coordonată
imperceptibilă, datorită pierderii legăturii cu Dumnezeu. Aşa cum se
arată şi în Balada Mioriţa conştientizarea existenţei lui Dumnezeu se
reflectă în credinţa în învierea morţilor. Aceasta este principala
coordonata a neamului românesc şi, în funcţie de ea, neamul nostru şi-a
definit atât valorile, cât şi idealurile.
Ultimele două versuri ale poeziei „Îndrăgi-i-ar ciorile / Şi
spânzurătorile!‖ sună scandalos pentru omul zilelor noastre, care
convieţuieşte cu păcatul şi nu mai are o raportare clară asupra binelui şi
răului. Eminescu împrumutând aici limbajul psalmilor, care delimitează
fără echivoc întunericul de lumină şi minciuna de adevăr, pentru că
psalmii au fost inspiraţi chiar de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, vrea să
scoată în evidenţă iubirea de adevăr şi lumină a poporului român. Ce
diferenţă există între cele două versuri şi ultimul verset din psalmul 103:
403
„Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.‖
Fiecare epocă a avut dificultatea ei şi, deşi s-au cristalizat mijloace
specifice de păstrare a identităţii, izvorul a fost acelaşi. În contextul
globalizării de astăzi şi a violenţelor de tot felul, care au marcat trecerea
omului prin istorie, generaţiile viitoare de pe aceste meleaguri vor mai
purta numele de români, dacă noi, asemenea înaintaşilor, vom fi
neînfricaţi apărători ai credinţei strămoşeşti.

Dacă am ajuns să privim orizontul, să mai zăbovim un pic pe

plaiurile poeziei şi ale culturii române, ca să admirăm sclipirile de geniu
ale unui popor întruchipate în cei aleşi ai lui. Ştiind că trebuie să ne
reîntoarcem în lumea reală, am vrea parcă să nu ne mai întoarcem, dar
tocmai pentru că am gustat din genialitatea românească, nu se poate să
nu ne reîntoarcem printre semeni, pentru ca frământătura să poată
creşte din aluatul geniului românesc. Aluatul care dospeşte întreaga
frământătură este acela că soluţiile unei probleme dificile transcend
problema, în sensul că soluţia a existat înaintea problemei. Incredibil, dar
adevărat!
Să privim mai cu atenţie aluatul, adică poezia Odă (în metru antic),
a lui Mihai Eminescu

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca

404
 Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Eminescu, în poeziile sale, nu descrie prototipuri comportamentale,

surprinse în evoluţia lor socială, ci tipologii, care l-au marcat, pentru că
le-a surprins la mai mulţi dintre conaţionalii săi, fie contemporani cu el,
fie din veacurile trecute. Aceste tipologii le-a îmbrăcat în haină poetică
de sărbătoare, care îţi fură privirea. Versurile nu rămân doar la
frumuseţea formulărilor, pentru că izvorăsc din adânc, dar nu doar din
sufletul unui om, ci din conştiinţa neamului, care le trăia în întreaga lor
plinătate.
Oda este o specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași
formă și cu aceeași structură metrică), în care se exprimă elogiul,
entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice sau idealuri.
Cui a închinat Eminescu asemenea versuri, pe care le-a intitulat
poetic Odă?
Răspunsul este uimitor de clar. În poezia Odă (în metru antic),
Eminescu face elogiul biruinţei asupra sinelui, pentru că a identificat
această virtute la poporul român şi nu a dorit ca aceasta să rămână
ascunsă într-un ungher cultural, tocmai pentru faptul că o asemenea
virtute se cere mereu a fi cultivată şi reînnoită.

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată

Dacă ar fi avut un alt rol social şi nu ar fi scris versuri, Eminescu ar

fi găsit o altă formă de a scoate în evidenţă acest lucru minunat.
Voievozii Ţărilor Române au înălțat Biserici, însă Eminescu, ca poet, a
făcut-o în felul său. Ca trăinicie, poezia sa nu se deosebeşte cu nimic de
o Biserică din timpul lui Ştefan cel Mare. Atât în vechime, cât şi în
prezent lupta cu sinele a însemnat acelaşi lucru, dar de-a lungul timpului
şi-a schimbat aspectul. Acum nu mai este necesar să punem mâna pe
arme, dar avem aceeaşi nevoie de a scoate la iveală lucruri frumoase şi
folositoare, de a lupta împotriva patimilor din noi şi de a lupta împotriva
bolilor. Doar cel ce se biruie pe sine ajunge să scoată la lumină
frumuseţea din el şi trăieşte frumuseţea creaţiei.
Acest fel de a muri, pentru faptul că este modul de modelare a
sufletului, se deprinde doar prin învăţare, căci învăţarea scoate cel mai
bine în evidenţă cum neguţătoreşte fiecare propria libertate. Libertatea

405
este viaţa sufletului. Cine renunţă la libertate, renunţă la suflet, iar cine
renunţă la suflet renunţă la libertate.
Dar de la cine a învăţat Eminescu un astfel de meşteşug?
Cu siguranţă de la un om de geniu.
Dar cum face acest om de geniu să obţină acel lucru atât de
minunat, căci mulţi îşi încearcă puterile, dar puţini reuşesc?
Analizând oamenii, care au dat valoarea acestui popor, observăm
la ei o trăsătură comună, anume aceea că au citit în sufletele celorlalţi şi
au cultivat partea lor pozitivă. Pe măsura transformării care au cunoscut-
o în ei oamenii din popor, în aceeaşi măsură au răspuns cu devotament,
cu recunoştinţă şi cu jertfă.
Acum condiţiile de viaţă s-au schimbat, dar sub aspect sufletesc
toate au rămas aceleaşi. Ne instruim în cele exterioare la niveluri atât de
înalte, de parcă am vrea să nu mai dăm niciodată ochii cu noi înşine.
Aceasta însă nu se poate, ba chiar permanent şi până la sfârşitul
veacurilor omul va percepe universul exterior doar prin prisma celui
interior. De aceea această poezie capătă o valoare care depăşeşte atât
timpul, cât şi spaţiul.
În continuare, în puţine cuvinte, poezia descrie etapele acestui
proces. Sufletul, care nu moare niciodată, trăieşte de unul singur
greutatea aspiraţiilor înalte, înfăşurat fiind în trupul muritor ca într-o
manta. La început această greutate constă în acceptarea singurătăţii,
căci cum ar putea cineva să se înalţe în sferele cereşti, care circumscriu
orice ideal, dacă nu ar părăsi cele pământeşti?

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Apoi poetul ne prezintă a doua coordonată a oricărui ideal, care

este durerea, suferinţa. Atunci când aceasta este asociată idealului, ea
nu mai este trăită ca o scârbă, ci ca o plăcere, ca o voluptate. Aspiraţiile
înalte, dacă sunt trăite doar ideatic, adică imaginar, ne alegem doar cu o
exaltare a sufletului, dar trăite real, implică mortificarea trupului. Purtarea
suferinţei este mai dureroasă decât moartea însăşi şi doar entuziasmul
face ca suferinţa să fie asumată complet, aspect surprins frumos de
către poet, care spune că a băut din paharul necazului până la fund.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.
406
 Strofa a treia prezintă dramatismul unei asemenea lupte, în care
distingem simbioza dintre suflet şi trup, dar şi valoarea sufletului mai
presus de trup. Amintind de Nessus, un personaj legendar care a murit
săgetat de Hercule pentru faptul că a vrut să-i fure nevasta, şi de
Hercule, care a murit otrăvit pentru că a îmbrăcat o haina îmbibată în
sângele otrăvitor a lui Nessus, poetul vrea să spună că pe acest pământ
nimeni nu scapă de suferinţa fizică, indiferent dacă eşti drept sau
nedrept, dar nobleţea şi superioritatea sufletului se vede atunci când nu
renunţă la ideal, indiferent de suferinţa trupească.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

Dramatismul situaţiei, care se răsfrânge cu toată greutatea asupra

sufletului, se vede în strofa a patra, în care sufletul, oricât de însufleţit ar
fi de idealurile înalte, nu poate să nu treacă prin momente de
deznădejde. Aceasta este cea de-a treia coordonată a oricărui ideal, în
care paharul suferinţei este băut până la fund.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Ultima strofă înfăţişează pregătirea pentru despărţirea de cele

trecătoare. Sufletul este conştient de noul său drum, motiv pentru care
doreşte să se despartă de cele trecătoare, care îi tulbură privirea. Ultimul
efort al sufletului nu este decât o nepăsare de cele trecătoare. Această
nepăsare nu este trăită ca o nesimţire, ci este simţită viu prin tristeţe.
Totuşi nu tristeţea este cea care polarizează sufletul, pentru că regăsirea
interioară este ultima căutare a sufletului, care a trăit a sa viaţă în lumina
idealurilor înalte, iar în momentul trecerii la cele veşnice îşi dă seama de
lipsa de importanţă a celor trecătoare şi caută doar adâncirea interioară,
pe care o trăieşte ca o linişte.

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

407
 Dacă am pune alături Oda lui Eminescu şi Mioriţa, am vedea că
între cele două există o legătură organică, pentru că cele două prezintă
lucrarea de despătimire din două perspective diferite: Oda lui Eminescu
tratează etapa de desprindere de cele pământeşti, în timp ce Balada
Mioriţa pune accentul pe unirea cu cele cereşti.

- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!

Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi păltinași
408
 I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!

Dacă definirea identităţii ar avea drept suport ceva pieritor, la fel ar

fi şi identitatea ostenitorului. Un neam cu vieţuire milenară nu poate avea
alt suport decât credinţa în Dumnezeu. Balada Meşterului Manole este
un exemplu cât se poate de sugestiv, care scoate în evidenţă bazele pe
care s-a clădit identitatea neamului românesc. Acest gen de orientare,
care ajunge să confere valoare neamului, porneşte de la conducător,
este continuată de cei care se ostenesc pentru îndeplinirea lucrării şi,
prin faptul că lucrarea lor intră în folosul generațiilor viitoare, devine, pe
vecie, legătura tuturor cu Dumnezeu.
Dacă nu stăruim puţin asupra sensului acestei balade, trăind cu
impresia că identitatea este un dat, nu vom putea înţelege că definirea
identitară are ca şi fundament credinţa primită de la strămoşi şi vom
neglija trăirea acesteia ca mijloc de dăinuire a nemului românesc pe
aceste meleaguri. Un popor nu poate rezista curgerii veacurilor fără
jertfă, iar modelul desăvârşit al jertfei este jertfa pentru Dumnezeu.
Valoarea celei mai desăvârşite lepădări de sine nu este dată de mărimea
jertfei în sine, ci de persoana căreia îi este adresată o asemenea jertfă.
Cei care mor tâlhărind sau din cauza unor abuzuri de alcool sau de
droguri sau în alte circumstanţe deloc meritorii, niciodată nu vor fi socotiţi
printre eroi.

Meșterul Manole
baladă populară
de Vasile Alecsandri

Mai întâi balada prezintă protagoniştii asemenea unui râu în albia

sa. Vorbind fie despre un element, fie despre celălalt parcă asistăm la
ritualul tainic al cununiei, la momentul când preotul, punând cununia pe
frunţile mirilor şi spunând că se cunună robul lui Dumnezeu cu roaba lui
Dumnezeu, spune de fapt că se încununează robul lui Dumnezeu cu
roaba lui Dumnezeu şi invers. Privind mai de la distanţă simbioza dintre
personalitatea unui om şi lucrarea acestuia vedem mai bine
intercondiţionarea dintre pomul bun şi roadele bune şi înţelegem că
pomul se cunoaşte după roade, iar omul după fapte. Deci îndreptarea
privirii spre cer sau spre pământ dezvăluie fără cuvinte inima acelei

409
persoane, iar în funcţie de reperul ales fiecare înţelege ce fel este suflet
celui ce vorbeşte, indiferent de cuvintele cu care se înveşmântează.

Pe Argeș în gios,
Pe un mal frumos,
Negru-vodă trece
Cu tovarăși zece:
Nouă meșteri mari,
Calfe și zidari
Și Manoli - zece,
Care-i și întrece.
Merg cu toți pe cale
Să aleagă-n vale
Loc de monastire
Și de pomenire.

Într-o altă formă, dar păstrând direcţia şi sensul, balada ne prezintă

zborul spre înălţimile cereşti, care este adâncirea în cele sufleteşti,
parcurs care începe mai întâi la nivelul celor trupeşti. Drumul spre
absolut nu poate începe fără lepădarea încrederii în sine. Locul acesteia
este luat de încredinţarea în experienţa truditorului simplu, întruchipat de
bietul ciobănaş, precum şi de cercetarea izvoarelor străbune. Zidul
părăsit şi neisprăvit la loc de grindiş, adică pe o colină, dar şi în aluniş,
adică tăinuit, semnifică o veche vatră de rugăciune. Urcuşul spre Creator
nu poate începe decât de acolo de unde l-au lăsat generaţiile anterioare,
întreaga creaţie împreună cu Creatorul ei fiind un tot unitar.

Iată, cum mergea

Că-n drum agiungea
Pe-un biet ciobănaș
Din fluier doinaș.
Și cum îl vedea,
Domnul îi zicea:
- Mândre ciobănaș
Din fluier doinaș,
Pe Argeș în sus
Cu turma te-ai dus,
Pe Argeș în gios
Cu turma ai fost.
Nu cumv-ai văzut,
Pe unde-ai trecut,
Un zid părăsit
Și neisprăvit,
410
 La loc de grindiș,
La verde-aluniș
- Ba, doamne-am văzut,
Pe unde-am trecut,
Un zid părăsit
Și neisprăvit,
Cânii, cum îl vad,
La el se răpăd
Si latră-a pustiu
Si urlă-a morțiu.

Cât îl auzea,
Domnu-nveselea,
Și curând pleca,
Spre zid apuca,
Cu nouă zidari,
Nouă meșteri mari
Și Manoli - zece,
Care-i și întrece.

Dorul după cele cereşti şi conştientizarea intercondiţionării umane,

în sensul că nimeni nu se poate ridica singur la Dumnezeu sunt
argumentul încurajărilor şi ameninţărilor domnitorului

- Iată zidul meu!

Aici aleg eu
Loc de monastire
Și de pomenire.
Deci voi, meșteri mari,
Calfe și zidari,
Curând vă siliți
Lucrul de-l porniți
Ca să-mi rădicați,
Aici să-mi durați
Monastire naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!

411
 După ce am urmărit apropierea omului de Dumnezeu, mai departe
balada ne prezintă modul în care Dumnezeu se apropie de om. Cu
adevărat unirea cu divinitatea este scopul cel mai înalt al omului, dar
pentru om această lucrare este, la început, înfricoşătoare. Poate pentru
ca omul să se cureţe mai întâi de păcate sau pentru a-i încerca
libertatea, adică dacă cu adevărat omul ÎL caută pe Dumnezeu, sau
poate din invidia diavolului, primul contact al omului cu divinitatea este
dureros. Din acest motiv Dumnezeu aşteaptă ca mai întâi să ne
statornicim bine pe făgaşul nostru, adică să devenim convinşi că dorim
unirea cu EL, indiferent de riscuri, şi ne asumăm toate eforturile în a
duce intenţia până la capăt.

Meșterii grăbea,
Șfările-ntindea,
Locul măsura,
Șanțuri largi săpa
Și mereu lucra,
Zidul ridica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar
Lucra în zadar!

Domnul se mira
Ș-apoi îi mustra,
Ș-apoi se-ncrunta
Și-i amenința
Să-i puie de vii
Chiar în temelii!

Dacă la început apropierea lui Dumnezeu de om are aspect

confuz, care îmbracă aspectul unei munci zadarnice, pe măsură ce
această apropiere capătă claritate, confuzia iniţială îmbracă apoi
aspectul unei poveri, care îi pare omului mult prea grea pentru puterile
sale. Doar hotărârea inițială de a merge până la capăt îl împiedică să
abandoneze.

Meșterii cei mari,

Calfe și zidari
Tremura lucrând,
Lucra tremurând
412
 Zi lungă de vară,
Ziua pân-în seară;
Iar Manoli sta,
Nici că mai lucra,
Ci mi se culca
Și un vis visa,
Apoi se scula
Ș-astfel cuvânta:

- Nouă meșteri mari,

Calfe și zidari,
Știți ce am visat
De când m-am culcat?
O șoaptă de sus
Aievea mi-a spus
Că orice-am lucra,
Noaptea s-a surpa
Pân-om hotărî
În zid de-a zidi
Cea-ntâi soțioară,
Cea-ntâi sorioară
Care s-a ivi
Mâni în zori de zi,
Aducând bucate
La soț ori la frate.

Deci dacă vroiți

Ca să isprăviți
Sfânta monastire
Pentru pomenire,
Noi să ne-apucăm
Cu toți să giurăm
Și să ne legăm
Taina s-o păstrăm;
Ș-orice soțioară,
Orice sorioară
Mâni în zori de zi
Întâi s-a ivi,
Pe ea s-o jertfim,
În zid s-o zidim!

Pentru că, după parcurgerea unei porţiuni de drum întoarcerea

devine imposibilă, omul cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a-i uşura
413
crucea, iar răspunsul prompt al lui Dumnezeu este asemenea alinărilor
din partea unei mame pentru copilul ei suferind, pe care prin mângâierile
ei îl ajută pe copil să ducă durerea bolii până la capăt.

Iată-n zori de zi,

Manea se trezi,
Ș-apoi se sui
Pe gard de nuiele,
Și mai sus, pe schele,
Și-n câmp se uita,
Drumul cerceta.
Când, vai! ce zărea?
Cine că venea?
Soțioara lui,
Floarea câmpului!
Ea s-apropia
Și îi aducea
Prânz de mâncătură,
Vin de băutură.

Cât el o zărea,
Inima-i sărea,
În genunchi cădea
Si plângând zicea:
- Dă, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Să facă pâraie,
Să curgă șiroaie,
Apele să crească,
Mândra să-mi oprească,
S-o oprească-n vale,
S-o-ntoarcă din cale!

Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta,
Norii aduna,
Ceriu-ntuneca.
Și curgea deodată
Ploaie spumegată
Ce face pâraie
Și îmflă șiroaie.
Dar oricât cădea,
Mândra n-o oprea,
414
 Ci ea tot venea
Și s-apropia.

Manea mi-o vedea,

Inima-i plângea
Și iar se-nchina,
Și iar se ruga:
- Suflă, Doamne, un vânt,
Suflă-l pe pământ,
Brazii să-i despoaie,
Paltini să îndoaie,
Munții să răstoarne,
Mândra să-mi întoarne,
Să mi-o-ntoarne-n cale,
S-o ducă devale!

Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
Și sufla un vânt,
Un vânt pre pământ,
Paltini că-ndoia,
Brazi că despoia,
Munții răsturna,
Iară pe Ana
Nici c-o înturna!
Ea mereu venea,
Pe drum șovăia
Și s-apropia
Și, amar de ea,
Iată c-agiungea!

Momentul culminant al baladei este zidirea Anei în zidul Bisericii

chiar de către Manole, soţul ei. Având în vedere scopul lucrării, şi anume
zidirea unei Biserici, momentul nu poate fi privit solitar, ci alături de
cuvintele Sf. Apostol Pavel din epistola către Efeseni: „bărbaţii sunt datori
să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe
sine se iubeşte‖ (Efeseni 5, 28). Acum întregul tablou, deşi înfăţişează mai
multe evenimente şi personaje, devine un tot unitar. Descoperim că sensul
surpării zidului este faptul că Dumnezeu nu are nevoie de jertfa noastră
materială: „Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi, Că ale
Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii.‖ (Psalmul 49,
10-11). Visul îi descoperă omului ce aşteaptă Dumnezeu de la om, iar
Manole se vede pus în faţa aceleiaşi încercări ca şi Avraam din neamul
415
iudaic. Dumnezeu i-a cerut aceluia să-l jertfească pe unicul său fiu, iar aici,
pentru continuarea zidirii, Dumnezeu cere meşterilor jertfa unei soţii sau a
unei surori. Dacă jertfa cerută pentru Biserică ar fi fost o persoană neutră,
care să nu provoace în cel ce o zideşte o suferinţă prea mare, acea jertfă
nu ar fi fost decât o jertfă idolească, dar jertfa plăcută lui Dumnezeu este
duhul umilit. Sensul unei asemenea jertfe îl înţelegem privind durerea lui
Manole prin ochii Sfântului Apostol Pavel. Dumnezeu nu doreşte o jertfă
umană propriu-zisă, ci doar să ne biruim pe noi înşine. Această biruinţă nu
putea fi mai sugestiv arătată decât prin jertfirea celei mai iubite fiinţe.

Meșterii cei mari,

Calfe și zidari
Mult înveselea
Dacă o vedea,
Iar Manea turba,
Mândra-și săruta,
În brațe-o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
Și, glumind, zicea:
- Stai, mândruța mea,
Nu te speria,
Că vrem să glumim
Și să te zidim!

Ana se-ncredea
Și vesel râdea.
Iar Manea ofta
Și se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.

Zidul se suia
Și o cuprindea
Pan‘ la gleznișoare,
Pan‘ la pulpișoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici ca mai râdea,
Ci mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meștere Manoli!
Agiungă-ți de șagă,
Ca nu-i bună, dragă.
416
 Manoli, Manoli,
Meștere Manoli!
Zidul rău mă strânge,
Trupușoru-mi frânge!

Iar Manea tăcea

Și mereu zidea;
Și o cuprindea
Pan‘ la gleznișoare,
Pan‘ la pulpișoare,
Pan‘ la costișoare,
Pan‘ la țâțișoare.

Dar ea, vai de ea,

Tot mereu plângea
Și mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meștere Manoli!
Zidul rău mă strânge,
Ţâțișoara-mi plânge,
Copilașu-mi frânge!

Manoli turba
Și mereu lucra.
Zidul se suia
Și o cuprindea
Pan‘ la costișoare,
Pan‘ la țâțișoare,
Pan‘ la buzișoare,
Pan‘ la ochișori,
Încât, vai de ea,
Nu se mai vedea,
Ci se auzea
Din zid ca zicea:
- Manoli, Manoli,
Meștere Manoli!
Zidul rău mă strânge,
Viața mi se stinge!

După o atât de grea încercare, încheiată cu succes, ne-am fi

aşteptat la un deznodământ fericit, dar finalul este un fel de judecată
particulară a fiecăruia. După terminarea construcţiei de piatră, vine
voievodul, care îl preînchipuie şi pe Dreptul Judecător, şi-i întreabă pe
417
meşteri dacă ar putea zidi altă mănăstire mult mai luminoasă şi mult mai
frumoasă. Cei care nu s-au jertfit pe ei înşişi, ci au adus doar o
contribuţie materială, neînţelegând ce anume conferă valoare unei
lucrări, s-au grăbit să-şi arate neînţelepciunea, mândrindu-se. Pentru că
înălţarea de sine nu atrage nici preţuire şi nici recompensă, voievodul nu
a preţuit viaţa meşterilor zidari şi a poruncit dărâmarea schelei. Lipsiţi de
suportul material al trupului, sufletul fiecăruia şi-a căutat o salvare.
Meşterii, ca şi mai înainte, încrezându-se în meşteşugul lor, şi-au
construit aripi uşoare de şindrilă, dar această cale se dovedeşte
nemântuitoare. Manole, ca om face şi el acelaşi lucru, dar înainte de a-şi
încerca zborul cu trupul, sufletul lui primeşte cu adevărat aripi.
Dacă Dumnezeu văzând jertfa lui Avraam, îl opreşte pe acesta de
a-şi jertfi fiul, pentru ca Avraam să devină tată a poporului lui Dumnezeu,
după ce Dumnezeu ne face cunoscut modelul Fiului Său, Iisus Hristos,
pe care, în iubirea LUI nemărginită, ÎL jertfeşte până la moarte, jertfa
pentru Dumnezeu devine adevărata viaţă, iar închiderea în limitele
raţiunii omeneşti se dovedeşte a fi adevărata moarte. Deşi la construirea
Bisericii s-au ostenit 10 meşteri zidari, doar Manole şi soţia lui trec
hotarele veşniciei, pentru că doar ei au reuşit să treacă proba biruinţei de
sine după modelul lui Hristos.

Pe Argeș in gios,
Pe un mal frumos
Negru-vodă vine
Ca să se închine
La cea monastire,
Falnică zidire,
Monastire naltă,
Cum n-a mai fost altă.

Domnul o privea
Și se-nveselea
Și astfel grăia:
- Voi, meșteri zidari,
Zece meșteri mari,
Spuneți-mi cu drept,
Cu mâna la piept,
De-aveți meșterie
Ca să-mi faceți mie
Altă monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Și mult mai frumoasă?
418
 Iar cei meșteri mari,
Calfe și zidari,
Cum sta pe grindiș,
Sus pe coperiș,
Vesel se mândrea
Ș-apoi răspundea:
- Ca noi, meșteri mari,
Calfe și zidari,
Alții nici că sunt
Pe acest pământ!
Află că noi știm
Oricând să zidim
Altă monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Și mult mai frumoasă!

Domnu-i asculta
Și pe gânduri sta,
Apoi poruncea
Schelele să strice,
Scări să le ridice,
Iar pe cei zidari,
Zece meșteri mari,
Să mi-i părăsească,
Ca să putrezească
Colo, pe grindiș,
Sus, pe coperiș.

Meșterii gândea
Și ei își făcea
Aripi zburătoare
De șindrili ușoare.
Apoi le-ntindea
Și-n văzduh sărea,
Dar pe loc cădea
Și unde pica,
Trupu-ș despica.

Iar bietul Manoli,

Meșterul Manoli,
Când se încerca
419
 De-a se arunca,
Iată c-auzea
Din zid că ieșea
Un glas nădușit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Si mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meștere Manoli!
Zidul rău mă strânge,
Ţâțișoara-mi plânge,
Copilașu-mi frânge,
Viața mi se stinge!

Cum o auzea,
Manea se pierdea,
Ochii-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvârtea
Și de pe grindiș,
De pe-acoperiș,
Mort bietul cădea!
Iar unde cădea
Ce se mai făcea?
O fântână lină,
Cu apă puțină,
Cu apă sărată,
Cu lacrimi udată!

La o asemenea credinţă jertfelnică nu se ajunge dintr-o dată şi de

folos ne este să vedem ce ne împiedică de la un asemenea parcurs
glorios. Marea majoritate nu suntem alţi meşteri Manole, dar ar trebui să
înţelegem ce ne împiedică să ne asemănăm lui, pentru că nu în zadar ni
s-a lăsat acest model.

Acum, oamenii nu mai sunt axați pe zidirea de biserici, ci pe lupta

împotriva bolilor, mai ales cele infecțioase și parcă cu greu mai putem
privi în sus. Totuși nu bolile ne opresc privirile spre înălțimi, ci păcatele.
Consecința faptului că le preferăm este ceva ce ne înspăimântă:
singurătatea. Dacă omul nu este împăcat cu Dumnezeu, indiferent de
câți semeni l-ar înconjura, trăiește depresia singurătății. Este greu să
explicăm științific mecanismul depresiei, pentru că aparatele nu pot
surprinde sau măsura legătura noastră cu Dumnezeu. Aceasta o
420
percepem însă toți atunci când alegem păcatul, dar, pentru că ne este
prea greu să o exprimăm, vom analiza o descriere poetică. Avem nevoie
de asemenea reprezentări pentru că, asemenea icoanelor, ele reprezintă
ferestre prin care Dumnezeu și omul se pot privi față în față. Noi,
oamenii, am căzut mult prea jos, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit și ne
luminează cu prezența SA chiar și prin oamenii păcătoși. Iată o astfel de
iluminare:

Necuvintele
de Nichita Stănescu

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

Această poezie transpune într-o formă poetică dialogul de la inimă

la inimă dintre Dumnezeu şi om. Primele patru versuri rezumă primele
două capitole din Cartea Facerii, care înfăţişează facerea lumii, a tuturor
vieţuitoarelor şi a lui Adam în primul capitol şi aşezarea omului în Eden,
porunca dată omului de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi
răului şi facerea Evei, ca ajutor pentru Adam.

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.

În capitolul 3 din Cartea Facerii ni se prezintă căderea lui Adam şi

a Evei din perspectiva şarpelui şi a păcatului săvârşit de către om, dar

421
tocmai pentru faptul că omul a fost înşelat prin cuvânt, Nichita Stănescu
plasează dialogul dintre Dumnezeu şi om în altă dimensiune, a
necuvintelor, unde vorbesc doar sentimentele. Iubirea pe care o are
Dumnezeu pentru om, o aşteaptă şi Dumnezeu de la om şi pentru ca
Adam şi Eva să nu poată fi înşelaţi, Dumnezeu întăreşte, prin poruncă,
calea iubirii.
Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe
care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie:
"Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să
mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis
Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu
muriţi!" Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! Dar
Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide
ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". De aceea femeia,
socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere
şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat
bărbatului său şi a mâncat şi el. (Facerea 3, 1-6)

El şi-a înclinat spre mine trunchiul

ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.

Neascultarea trezeşte conştiinţa, încât după călcarea poruncii lui

Dumnezeu, aceasta devine martoră a harului pierdut. Omul se desparte
de cunoaşterea lui Dumnezeu şi primeşte în locul ei frica de Dumnezeu.
Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau
goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. Iar când
au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea
serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre
pomii raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame,
unde eşti?" (Facerea 3, 7-9)

Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând

ca sângele.

Nu doar săvârşirea unui păcat stinge flacăra iubirii, ci mai ales lipsa
recunoaşterii răcirii acesteia înainte de săvârşirea păcatului. Răcirea
iubirii, pe lângă faptul că reprezintă motivul săvârşirii păcatului este
cauza închiderii în necunoaşterea lui Dumnezeu, de unde lipsa de
pocăinţă şi dezvinovăţirea. Iubirea scăzând, curgerea sângelui se
încetineşte, căci sângele nu mai are pentru ce să curgă năvalnic,
422
aspiraţiile omeneşti fiind infime după abandonarea îndumnezeirii.
Îndumnezeirea pe baza unei judecăţi omeneşti este imposibilă, căci
Dumnezeu este Necuprins, Nevăzut, fără început şi fără sfârşit.
Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut,
căci sunt gol, şi m-am ascuns". Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ţi-a spus
că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu
mănânci?" Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea
mi-a dat din pom şi am mâncat". Şi a zis Domnul Dumnezeu către
femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a
amăgit şi eu am mâncat". (Facerea 3, 10-13)

Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.

Momentul căderii omului în păcat a fost un cataclism cosmic, ce nu

poate fi descris în cuvinte omeneşti, decât la modul figurativ. Înainte de
cădere Dumnezeu era împreună cu omul şi acţiunile omului erau replici
ale acţiunilor lui Dumnezeu. După cădere, omul devenind propriul său
model, se desparte de Dumnezeu, antrenând îndepărtarea lui
Dumnezeu faţă de om.
Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta,
blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe
pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!
Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa
ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". Iar femeii i-a
zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în
dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".
Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai
mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci",
blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti
din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei
hrăni cu iarba câmpului! Şi-n sudoarea fetei tale îţi vei mânca
pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci
pământ eşti şi în pământ te vei întoarce". (Facerea 3, 14-19)

Eu am trecut prin el.

El a trecut prin mine.

Ultimele versuri au o încărcătură deosebită. Înclinarea omului spre

plăcere, îl reduce pe om la dimensiunea plăcerii râvnite, iar neîmplinirea
iubirii dintre om şi Dumnezeu, din cauza păcatului, îl aruncă pe om în
singurătate. Durerea omului o trăieşte pe deplin şi Dumnezeu, pentru că
omul este coroana creaţiei, iar iubirea sensul creaţiei.

423
 Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea
era să fie mama tuturor celor vii. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui
Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. Şi a zis Domnul
Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi
răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii,
să mănânce şi să trăiască în veci!..." De aceea l-a scos Domnul
Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care
fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei
din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să
păzească drumul către pomul vieţii. (Facerea 3, 20-24)

Eu am rămas un pom singur.

El
un om singur.

Căutarea lui Dumnezeu nu este o îndeletnicire oarecare, pentru că

ne cere să intrăm în dimensiunea necuvintelor, adică a sentimentelor.
Aşa cum prin păcat ne-am însingurat de Dumnezeu, regăsirea lui
Dumnezeu ne cere să ne însingurăm de lume, unde sălăşluieşte păcatul.
Dumnezeu ne arată modul acestei însingurări: „Tu însă, când te rogi,
intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în
ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie‖ (Matei 6, 6).
Diferenţa dintre starea de păcat şi starea de rugăciune este că în
păcat trăim singurătatea exterioară, iar în rugăciune pe cea interioară.
Singurătatea exterioară aduce deznădejde, pentru că suntem înlănţuiţi
de diavol, în timp ce singurătatea interioară, pe măsură ce o trăim, ne
aduce nădejde, pentru că harul lui Dumnezeu începe să ne umple inimile
din ce în ce mai mult.
Ca să părăsim singurătatea exterioară trebuie să ajungem să ne
simţim confortabil în singurătatea interioară. Aceasta este însă
dimensiunea postului şi a rugăciunii.

Lecția despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc

după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul Alexandra Tomescu:
şi i se cere iertare cercului. Litero-mania.com
Atât.

424
 După formarea şcolară, în care obţinem performanţe mai mari sau
mai mici, ajungem într-o etapă din viaţă în care nu prea avem clar în
minte ce repere să urmăm. În exterior aceste repere variază de la o zi la
alta şi deşi încercăm să ne comportăm acceptabil, parcă batem pasul pe
loc. Obţinem aprecierile celorlalţi, şi asta ne bucură, dar simţim în interior
ceva apăsător, care parcă ne ţine pe loc. În final, chiar dacă în perioada
de formare am avut rezultate notabile, ca adulţi, în etapa deplinei
maturităţi, parcă ne afundăm din ce în ce mai tare în mlaştina nisipurilor
mişcătoare, adică într-un materialism lipsit de sens, din care, uneori, nu
mai vedem o ieşire onorabilă.
Nu la fel se pune problema când ne referim la lumea din noi.
Aceasta are un reper cât se poate de evident, păcatul, şi o cale foarte
clară de evoluţie, pocăinţa.
Dacă în lumea exterioară parcă Dumnezeu nu mai are loc, în cea
interioară, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, rămâne singurul model de
pocăinţă, indiferent de înnoirile lumii materiale. Despre pocăinţă aflăm tot
ceea ce avem nevoie de la Sfinţii Părinţi, dar avem o reţinere în a
aprofunda şi a pune în practică îndemnurile lor. Văzându-i pe toţi ceilalţi
mergând în direcţia opusă, ni se pare nefiresc să-i urmăm chiar noi pe
Sfinţii Părinţi. În faţa afrontului lumii de astăzi mesajul Sfinţilor Părinţi
este acelaşi, dar ne vine greu să-i mai găsim locul în viaţa noastră.
Descoperindu-l pe Nichita Stănescu am simţit o uşurare. Mult apreciatul
Nichita Stănescu prezintă calea pocăinţei şi desăvârşirea exact la fel ca
şi Sfinţii Părinţi.
Nisipul este simbolul lumii materiale şi a vieţuirii omului pe pământ.
După cum este structura lumii materiale în acelaşi fel este şi mijlocul pe
care omul îl are la dispoziţie în lucrarea lui. Acesta este un băţ. Ce
lucrare măreaţă poate face omul din nisip şi având la dispoziţie doar un
simplu băţ? Pentru lumea materială, niciuna, dar pentru el însuşi una
deosebit de importantă, aceea a reprezentării desăvârşirii şi a modalităţii
de a se identifica cu aceasta. Cercul este simbolul desăvârşirii, crucea
modalitatea de transpunere a acesteia în viaţa omului, un fel de chemare
din partea lui Dumnezeu adresată omului, iar închinarea şi cererea de
iertare sunt mijloacele omului de a răspunde chemării divine.
Ideea transmisă de Nichita Stănescu nu este unicat în literatura
română, ci doar o variantă contemporană a aceluiaşi mesaj întâlnit în
poeziile lui Eminescu, în baladele populare culese de Vasile Alecsandri,
în sculpturile lui Constantin Brâncuşi, precum şi în lucrările altor
reprezentanţi ai poporului român. Prin faptul că ei, asemenea Sfinţilor
Părinţi, surprind aceeaşi căutare reciprocă dintre om şi Dumnezeu, ne
ajută să ne familiarizăm mai uşor cu lumea spirituală, în care vieţuirea
este mai presus de mâncare şi de băutură. Dacă nişte profani ne dau de
425
înţeles că menirea omului pe acest pământ este mai presus de cele
materiale, ar trebui să fim mult mai sârguitori în lucrarea postului. Nu
este nevoie ca această cale să o descrie poeţii şi alţi oameni, de cultură,
dar dacă ne vom îndărătnici în a o căuta şi a o urma, ne vom înstrăina
de însăşi proprii noştri părinţi, de moşii şi strămoşii noștri şi ne vom altoi
la culturi străine de simţămintele neamului românesc.

Genialitatea poporului român nu se opreşte aici, ci este remarcabil

completată de Brâncuşi prin Coloana Infinitului. Acea coloană, care
uneşte pământul cu cerul printr-un şirag de mărgele, care păstrează
aceeași formă, preînchipuie statornicia de credinţă a poporului român
care s-a născut creştin şi va trece la cele veşnice păstrându-şi nealterată
identitatea de credinţă, fapt sugerat de asocierea Coloanei Infinitului cu
celelalte trei lucrări, Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor şi Poarta Sărutului,
care preînchipuie drumul despătimirii, surprins sub altă formă şi de Oda
eminesciană.
Pentru ca aceste idei să nu pară simple speculaţii să ne aplecăm
atenţia şi asupra poeziei Glossă a lui Mihai Eminescu. Indiferent cât de
mult am crede în valorile spirituale, trebuie să găsim cea mai potrivită
cale spre acestea. Fără alte comentarii voi cita această poezie, pentru că
aici găsim răspunsul mult aşteptat. Într-un context diferit de cel al cărţii
de faţă, ar fi poate nevoie de unele precizări, dar sub forma unei linii
punctate aceste explicaţii deja au fost date. Nu este de prisos
reamintirea acestei poezii pentru claritatea cu care conturează cel mai
desăvârşit mijloc de păstrare a identităţii. În poezia Glossă Eminescu ne
arată că identitatea nu se întemeiază pe cele materiale, ci pe cele
spirituale. Dacă în vechime cele spirituale au fost apărate cu sabia, o
dată cu trecerea anilor aspectul luptei s-a schimbat, dar spiritul viu al
poetului nu a putut să fie înşelat. Cel ce păstrează cu evlavie amintirea
înaintaşilor devine continuator al luptei acelora.

Glossă

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

426
 Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace

Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
427
 Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii

La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Iată adevăraţii dascăli ai poporului român. Unde există puţină

ştiinţă există multe contradicţii. Pentru a nu da curs acestora să vedem
ce ne spune un alt dascăl de seamă al poporului român, şi anume
Nicolae Iorga: „Şcoala, fiind în afară de viaţă, învăţându-te să nu ţii cont
428
de nimic ce e dincolo de casta cultă, a dus la o şcolarizare formală a
omenirii. De aici a ieşit o umanitate scăzută, lipsită de energie şi
entuziasm, lipsită de putinţa de a acţiona şi a reacţiona, o umanitate
împuţinată şi strâmbată. Astăzi universitatea este o şcoală de
specialităţi, nelegate între ele, fără niciun fel de spirit comun şi aceste
acţiuni au un scop care nu e în societate, ci peste ea şi poate chiar
împotriva ei. S-a creat tipul omului abstract, în afară de orice tradiţie şi
înstrăinat de mediul în care a trăit. Se creează acum, pentru o lume
neorganică, un tip de om universal, omul care e de nicăieri şi de peste
tot. Iar de societatea aceasta nenorocită, intrată în tipicul şcolii, oricine
poate abuza, orice aventurier sau orice bandă politică se poate face
stăpânul ei.‖ (Nicolae Iorga, Idei asupra problemelor actuale)
„Acel instinct care se întinde armonios asupra tuturor domeniilor şi
felul de a gândi, acel fel care se întinde armonios asupra multor secole şi
care se leagă de o tradiţie milenară se cuvin imperativ a-i fi descătuşat şi
stimulat la români. (…) Gimnaziul şi liceul să formeze omul dinăuntru,
omul armonios, omul sănătos, omul cu iubire pentru lucruri vrednice şi
folositoare, omul capabil de a da de la dânsul, fără a cere prea mult,
ceea ce este necesar pentru dezvoltarea unei societăţi. Românul întreg
de care avem nevoie. Şcoala în care e ceva specialitate şi sub
specialitatea aceea nimic, nu poate să fie în adevăr folositoare pentru
oameni, ci numai pentru o anumită ocupaţie umană abstractă. Formarea
îşi împlineşte cu adevărat menirea doar când îşi înfige rădăcinile într-o
cultură generală, ea însăşi legată de instinctele cele mai vechi şi cele
mai sănătoase ale unui popor‖. (Nicolae Iorga, Noua direcţie în
învăţământul românesc)
„Întâia noastră idee conducătoare a fost ideea creştină. Ideile
conducătoare au darul sfânt de a apropia şi înfrăţi pe oameni, mai
presus de orice deosebiri de fire, de situaţie, de bogăţie, de vârstă: ele
se poate zice că fac parte din viaţa religioasă a popoarelor, şi sunt adică
acea religie ce are de preoţi pe cei mai mari, mai buni şi mai luminaţi
oameni din fiecare generaţie.
Interesul, opus ideii conducătoare creştine, e pizmăreţ şi gâlcevitor.
El desparte un popor în clase care se vrăjmăşesc între ele şi chiar în
sânul aceleiaşi clase, şi nu e om, care să nu urmărească mai multă
putere şi plăcere decât ceilalţi, adică egoismul cel rău, iubirea pătimaşă
de sine şi numai de sine, care scapă din lanţurile cuviinţei şi datinilor
bune şi se repede sălbatic asupra bunurilor lumii. În acest fel, societatea
se face vijelioasă, veşnic tulburată, neliniştită în lucrarea ei, lipsită de
siguranţă în păstrarea roadelor ei şi împiedicată în cugetarea mai înaltă.
Oamenii se simt tot mai departe unul de altul, iar legăturile ce sunt siliţi
să le încheie nu mai sunt decât false şi trecătoare.‖ (Nicolae Iorga, Ideile
conducătoare din viaţa poporului românesc)
429
 „Țăranul cel vechi avea cunoştinţa că reprezintă ceva în viaţa
acestei ţări, că el este aproape întregul element militar al ţării. Avea
cunoştinţa că toată ţara e organizată pe temeiul vechilor sale datini şi pe
temeiul obiceiurilor pământului. El simţea că în ţara lui este ceva şi
aceasta explică vitejia sa de odinioară. Vitejia acestor ţărani de odinioară
era un lucru natural. Vitejia de azi a ţăranului român ca ostaş înseamnă
ceva extraordinar, înseamnă cea mai mare jertfă pe care o poate face o
clasă umilită, când nu i se dă nimic şi care cu toate acestea iese oricând
cu pieptul deschis înaintea străinilor.‖ (Partidele şi ţara)

Am plecat de la post şi am ajuns la cultură, pentru că aşa cum

orice lichid ia forma vasului care-l conţine, tot astfel şi postul, ca de altfel
orice obicei, poartă încărcătura spirituală specifică zonei unde este
practicat, motiv pentru care obiceiurile depăşesc limitele geografice, tot
la fel precum postul este mai mult decât un regim alimentar. Având în
vedere că aspectul spiritual al postului este tocmai ceea ce îi dă valoare,
dincolo de beneficul său material, nu poţi pătrunde un asemenea înţeles,
fără o adâncă cunoaştere de sine, la care nu poţi ajunge fără o definire
clară a identităţii, adică fără cultură.
Latura spirituală a postului, la fel ca şi definirea identităţii, aparţin
cunoaşterii interioare, unde dacă nu putem pătrunde singuri, atunci
trebuie să ne ghidăm după alţii. Punctul comun al celor două noţiuni este
faptul că noi trebuie să ajungem să înţelegem şi să trăim postul ca
români, căci doar astfel vom reuşi să-i înţelegem atât adâncimea, cât şi
înălţimea. În oricare alt ipostas ne-am plasa nu am reuşi mai mult, pentru
că personalitatea fiecărui om are atâtea ascunzişuri încât limbajul este
prea sărac să le evidenţieze, iar aceasta a făcut ca fiecare neam să-şi
formeze obiceiuri specifice, care reprezintă adaptarea diverselor mijloace
la particularităţile neamului în forme care nu pot fi scrise.
Când ne referim la latura spirituala a postului ajungem cu mintea la
structurile sufleteşti pe care le antrenează postul şi care se dezvoltă o
dată cu postul. Dar nu doar postul ne cere dezvoltarea laturii noastre
spirituale, ci însăşi viaţa.
Când ne punem problema spiritualităţii umane, avem în vedere
deopotrivă atât mijloacele sufleteşti cât şi scopul în care aceste mijloace
sunt folosite. Atunci când puterile sufleteşti sunt folosite pentru viaţa de
zi cu zi, ne-am obişnuit să le separăm oarecum de suflet şi să le
încadrăm distinct în ceea ce numim psihic. Deşi etimologic termenul de
psihic provine de la cuvântul din greaca veche ψυχή, care înseamnă
suflet, separarea psihicului de suflet a condus la dezvoltarea unor
metode psihologice, în care cu adevărat nu mai este recunoscută
originea divină a sufletului. Cea mai cunoscută este psihanaliza, care ne
introduce într-o lume cu totul nouă.
430
 După Sigmud Freud tendințele sau dorințele profunde ale omului,
este vorba de cele păcătoase, căci doar păcatele se opun convingerilor
morale, vin în conflict cu convingerile morale ale omului, iar aceste
abţineri de la păcate sunt refulate în subconștient, de unde tind să
reapară sub o formă travestită.
Dintr-o dată păcatul şi moralitatea nu mai sunt noţiuni antagoniste,
ci fiecare capătă un loc distinct în cadrul psihicului, păcatul partea
subconştientă, iar virtutea partea conştientă. În timp, lucrurile au evoluat
atât de mult încât, virtutea a ajuns să fie acuzată de discriminare. Pentru
ca lupta cu păcatul refulat în subconştient să nu mai reapară în viaţa
omului, chinuindu-l, s-a ajuns la teribila soluţie ca omul să se dispenseze
de virtute, pentru a trăi liber. Aceste concepte au stat la baza revoluţiei
sexuale, la baza înlăturării familiei ca celulă socială fundamentală pentru
dezvoltarea societăţii şi constituie germenii creării unei noi religii, care să
nu mai tulbure conştiinţa umană.
În momentul de faţă, datorită separării trunchiului de rădăcină,
adică a psihicului de suflet, practic psihologia nu mai poate defini care
este normalitatea în ceea ce priveşte capacităţile psihice. Acestea
păstrează aceeaşi denumire cu puterile sufleteşti, dar sunt noţiuni
diferite. Astfel dorința este definită ca stare sufletească a celui care
tinde, râvnește, aspiră la ceva; gândirea este o facultate superioară a
creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă
prin noțiuni, judecăți, teorii etc.; voința este funcția psihică caracterizată
prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin
efortul depus pentru atingerea lor; memoria este procesul psihic care
constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor,
sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor din trecut, iar imaginația este
capacitatea omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza
percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior. Raportând
aceste procese doar la propria persoană, normalitatea urmează a se
stabili în funcţie de majoritate, dar şi de aducerea pe aceeaşi treaptă a
păcatului şi virtuţii. Între cele două noţiuni dispare diferenţierea calitativă,
adică nu mai există bine şi rău, ci ele sunt două posibilităţi între care nu
mai alege sufletul nostru, ci suntem condamnaţi în mod aprioric la un
anumit destin, în funcţie de bagajul genetic. Ceea ce spunea Nietzsche,
„Dumnezeu a murit!‖, vedem astăzi transpus în realitate cu ajutorul
ştiinţei, aceasta îngropând sufletul în psihanaliză, evoluţionism,
transumanism şi nu numai.
În acest context atât postul cât şi spiritualitatea capătă noi valenţe
pentru omul zilelor noastre, postul contribuind la însănătoşirea trupului,
iar spiritualitatea la însănătoşirea sufletului.

431
 Latura spirituală a postului, de vom dori să o trăim, nu o vom afla
nici la medici psihiatri şi nici la psihologi, pentru că medicilor le lipsesc
mijloacele adecvate călătoriei în universul interior, iar psihologii cunosc
aceste mijloace, dar nu vor să se raporteze la Dumnezeu. Ei se
străduiesc să pătrundă în tainele omului, dar nu reuşesc mai mult decât
predecesorii lor, care au construit Turnul Babel. Până astăzi nici măcar o
piatră nu a mai rămas din acel turn, pentru că a fost rodul ambiţiilor
omeneşti.
Latura spirituală a postului nu are în centrul său omul, aşa cum
vedem din abordarea terapeutică a postului, ci ÎL are în centru pe
Dumnezeu, la care omul se raportează prin toate facultăţile sufleteşti.
Astfel, după Sfinţii Părinţi120,
 dorinţa a fost sădită în om pentru ca omul să-l dorească pe
Dumnezeu, să tindă spre a se înălţa la EL şi a se uni cu EL, căci
spune Sf. Nicolae Cabasila: „Dacă ochiul a fost făcut anume să
caute lumina şi să se sature de ea, iar urechea pentru sunete şi
toate celelalte după rostul lor, atunci dorinţa sufletului se împlineşte
numai când ÎL află pe Dumnezeu.‖;
 raţiunea este capacitatea de a discerne între bine şi rău. Această
putere se manifestă după măsura credinţei în Dumnezeu, pentru
că cel ce nu crede în Dumnezeu devine el însuşi măsura binelui şi
a răului. Pentru un asemenea om binele este tot ceea ce îi place şi
rău tot ceea ce nu-i place. Punând, în locul concepţiei egocentriste,
credinţa în Dumnezeu, prin raţiune, omul ajunge să vadă minunile
pe care Dumnezeu le face pe pământ. Aceste minuni sunt
destinate tuturor, căci Soarele luminează, în egală măsură, şi
peste cei drepţi şi peste cei păcătoşi, dar cei necredincioşi se
îndărătnicesc în necredinţa lor. Prin reaua întrebuinţare a puterii
raţionale, omul ajunge la neştiinţă şi nebunie.
 voinţa este puterea sufletului prin care omul se împotriveşte la tot
ce-l îndepărtează de Dumnezeu şi luptă pentru dobândirea
bunurilor duhovniceşti, spre care tinde prin însăşi natura sa în
scopul îndumnezeirii;
 memoria a fost dată omului la creaţie, pentru ca prin ea omul să-şi
poată aduce aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel
mereu unit cu EL, prin mintea şi inima sa;
 imaginaţia este acea facultate de cunoaştere, prin care lucrurile
percepute prin simţuri şi amintirile păstrate în memorie sunt
reprezentate ca imagini şi care are capacitatea de a crea imagini
noi prin combinarea altor imagini, atât în stare de veghe, cât şi în
somn, sub formă de vise. Atunci când omul alege păcatul,

120
Terapeutica Bolilor Spirituale – Jean Claude Larchet
432
 imaginaţia se umple de propriile creaţii, iar mintea se goleşte de
Dumnezeu. Astfel imaginaţia devine pentru om mijlocul prin care
se separă de Dumnezeu.
Spiritualitatea, avându-L în centru pe Dumnezeu, are ca şi mijloace
de a-L descoperi pe Dumnezeu rugăciunea şi faptele morale. Omul, în
aspiraţia lui spre Dumnezeu, alegându-şi drept scop rugăciunea şi
faptele morale şi folosindu-se de puterile sale sufleteşti ajunge să se
confrunte cam cu acelaşi fel de dificultăţi cu care se confruntă trupul
atunci când începe un post cu apă. Diferenţa dintre cele două moduri de
abordare este aceea că omul începând traseul său de la Dumnezeu,
chiar dacă va ajunge la trepte de postire înaltă, va posti pentru a se
dedica mai mult lui Dumnezeu prin rugăciune, ştiut fiind că umplerea
stomacului cu mâncare îngreunează rugăciunea, în timp ce începând
traseului spiritual cu postul trupesc, omul va acorda trupului cea mai
mare atenţie şi, doar apoi îşi va continua urcuşul spre Dumnezeu, dar de
multe ori se va mulţumi cu însuşirea unei spiritualităţi de ocazie. Rătăciri
pot apare indiferent de unde porneşti, iar îndumnezeirea este un dar al
lui Dumnezeu.
Înţelegând din practică cum o simplă faptă bună precum postul ne
luminează calea vieţii spre rugăciune, iar rugăciunea ne luminează calea
spre fapta bună, adăugând în lucrarea noastră noi virtuţi, pe care le vom
practica atât cu trupul cât şi cu sufletul, vom înţelege din ce în ce mai
bine calea îndumnezeirii omului, adică refacerea legăturii omului cu
Dumnezeu.
Nu putem spune că efortul este doar unilateral, adică doar din
partea noastră, dar ceea ce ne este nouă necesar din partea lui
Dumnezeu, ca să putem ajunge la EL, vom descoperi că Dumnezeu deja
a şi împlinit, şi răbdător ne aşteaptă să răspundem iubirii LUI. Pentru
atingerea acestui scop, omul a primit de la Dumnezeu libertatea, pe care
o vedem exprimându-se din primele clipe şi până în ultimele clipe de
viaţă, iar contribuţia pe care este chemat omul să şi-o aducă este
identitatea, împlinirea umanului fiind asemănarea cu Dumnezeu.
Identitatea îşi are rădăcinile în credinţa strămoşească şi dovada
importanţei credinţei în definirea identității este că regăsim exprimarea
credinţei nu doar în religie, ci şi în istoria, literatura şi filozofia neamului
nostru.

Iată că postul ne-a ajutat să ne descoperim pe noi înşine, nu doar

sub aspect biologic, ci mai ales spiritual şi reconstituind în noi legăturile
de neam şi de credinţă, să înţelegem menirea vieţii noastre pe acest
pământ. Dumnezeu este şi în cer, şi oriunde în jurul nostru, şi în noi, însă
noi nu ne putem apropia de EL fără trăirea identităţii de neam şi de
credinţă. În acest context orice măsură coercitivă împotriva credinţei, nu
433
este decât prilejul de a ne dovedi credinţa. Aşa cum postul este greu
înţeles şi puţin aplicat, tot la fel şi credinţa, dar faptul că am rezistat două
milenii pe aceste meleaguri, demonstrează că fiecare secol a avut
oamenii săi de jertfă, care au dus mai departe atât numele de român,
creştin ortodox, cât şi numele ţării noastre România.

Cam într-o asemenea manieră am răspuns eu cu privire la

definirea identităţii.
Cine nu a simţit în copilărie dificultatea momentului de a spune cine
este? Am trăit atunci timiditatea copiilor mici, care atunci când sunt
întrebaţi cum îi cheamă, se ascund de privirile curioşilor şi privesc
derutaţi în ochii părinţilor şi după ce răspund aceia în locul lor, fâstâciţi,
silabisesc şi ei numele, stârnind râsul celor prezenţi. Ruşinaţi copiii se
ascund atunci în spatele părinţilor, neînţelegând dacă au răspuns bine
sau rău.
Pentru mine este lămuritor, dar nu îmi pot da seama de cât de mult
am stâlcit pronunţia. Cât am putut, m-am forţat să-mi rostesc cât mai
corect numele meu. Dacă copiii nu răspund la întrebările care le sunt
adresate, atunci părinţii se întristează şi prefer să stâlcesc unele sunete
decât să văd tristeţea pe chipul părinţilor.

Latura spirituală a postului

Tot ceea ce am surprins ca definire identitară mi se pare de o

frumuseţe rară şi nu oricui îi este dat un asemenea dar, acela de a
completa mai departe acest tezaur. Totuşi, chiar dacă nu suntem toţi
chemaţi spre a completa şi desăvârşi tezaurul cultural românesc, tuturor
ne revine datoria de a ne ridica la o asemenea trăire. Doar cei care se
ridică la trăiri mai înalte reuşesc să postească îndelung. Din conlucrarea
dintre suflet şi trup în lucrarea postului rezultă un folos bilateral, pentru
că nu doar trupul se însănătoşeşte, ci şi sufletul creşte în experienţă şi
cunoaştere. Pentru a ajunge ca sufletul să se folosească, trupul trebuie
să devină un rob al sufletului, tot la fel cum şi sufletul, pentru a se
dezvolta are nevoie să devină un rob al lui Dumnezeu. Dacă scara
valorilor se inversează, adică dacă sufletul se desparte de Dumnezeu şi
robeşte trupului, atunci toată viaţa va fi centrată pe împlinirea unor pofte
trupeşti, care niciodată, indiferent de nivelul de satisfacţie atins, nu vor
bucura nici sufletul şi nici trupul, iar bolile de tot felul îl vor încărca de
multe neputinţe.
Ar fi prea multe de povestit dacă aş vrea să descriu în mod didactic
un asemenea parcurs şi în final am avea o aceeaşi întrebare, şi anume
434
cum trecem de la teorie la practică. Orice ştiinţă o învăţăm pornind de la
teorie la practică, dar toate ştiinţele au început a se dezvolta pornind de
la analiza unor fenomene, care desluşindu-se, au putut fi formulate
teoreme, legi şi formule. Viaţa veşnică este ştiinţa pe care trebuie să o
descopere fiecare, pornind de la diverse întâmplări sau experimente de
viaţă, iar dacă învăţăm prea multe teorii şi nu ajungem să le
experimentăm, mai devreme sau mai târziu, ne vedem puşi în situaţia de
a le abandona într-un mod deloc onorabil, adică prin compromis. Orice
alegere putem spune că ne pune în faţa compromisului, iar abandonul
arată doar faptul că refuzăm să experimentăm calea virtuţii, calea vieţii
veşnice. La început aceste abandonuri sunt nesemnificative, dar cu
timpul cresc şi, la un moment dat, suntem puşi în faţa compromisului.
Calea postului, atât sub aspect trupului, cât şi al sufletului, este
modul nostru sufletesc de a învăţa scrisul şi cititul. Pentru aceasta nu
este necesar să cunoaştem vreo teoremă sau formulă, ci doar să
repetăm, oarecum mecanic, experimente de post şi experimente de
rugăciune, atât disociat cât şi asociat, în funcţie de împrejurări,
dispoziţie, putere şi nevoie. Dacă ne vom încuraja şi prin lecturi de la
Sfinţii Părinţi, e ca şi cum am experimenta scrisul şi cititul pe caiete
didactice, care fiind îmbogăţite cu imagini atractive, ne trezesc interesul
şi gradul de atenţie pentru un asemenea efort.
Dacă ar fi să comparăm metodologia postului din punct de vedere
trupesc şi sufletesc, disproporţia este evidentă, însă având în vedere
interesul oricărui postitor pentru aspectul spiritual al postului, este
nefiresc a trece cu vederea un astfel de aspect, invocând dificultatea
unei asemenea abordări, pentru că oricât de mare ar fi beneficiu trupesc
al postului, valoarea sufletului este atât de mare, încât omul nu are ce să
dea în schimb pentru sufletul său. Deci efortul în cursul postului ar trebui
canalizat tocmai asupra laturii sale spirituale, dar oricât ne-am strădui să
înţelegem această dimensiune teoretic, ne este foarte greu, pentru că
diversitatea şi complexitatea umanului nu pot fi descrise niciodată la
adevărata lor măsură. Însă în absenţa unor asemenea cunoştinţe,
aflându-te în faţa unui munte, nu înţelegi cum ai putea să-l faci să se
arunce în mare, dar tocmai că te afli în faţa muntelui conştientizezi că
nicio abordare teoretică, indiferent de complexitatea ei, nu te-ar putea
învăţa aşa ceva. Din această dilemă ne salvează Cuvântul lui
Dumnezeu, care ne spune „Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi,
veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui
acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.‖ (Matei
21, 21)
Centrul de greutate, din fraza biblica anterior citată, este cuvântul
credinţă. Nu am intenţia de a descifra versetul citat, ci vreau doar să
spun că interfaţa dintre Dumnezeu şi om şi dintre om şi Dumnezeu care
435
este credinţa, are un perete despărţitor, şi anume păcatul. Dumnezeu, în
nobleţea Sa, se apropie de om în modul cel mai gingaş posibil şi dă
impresia că nu observă lucrurile prin care, noi oamenii, L-am dispreţuit
pe EL, adică păcatele noastre, însă omul nu poate face aşa, pentru că,
făcând aşa, se abrutizează atât de mult, încât adaugă păcat peste păcat,
ca şi cum Dumnezeu l-ar fi lipsit pe om de simţire. Deci de vrem să ne
apropiem şi noi de Dumnezeu, tot la fel cum şi Dumnezeu se apropie de
noi, trebuie să privim mai întâi spre Dumnezeu în acelaşi fel cum şi
Dumnezeu priveşte spre noi, adică prin prisma simţirii. Făcând aşa vom
vedea că între noi şi Dumnezeu sunt păcatele noastre. O astfel de
vedere este înfricoşătoare, pentru că îţi dai seama că tu singur te lipseşti
de adevăratul bine, prin alegerea păcatelor, care par lucruri bune, dar în
realitate sunt rele. Mai departe iubirea şi ataşamentul nostru faţă de
Dumnezeu nu pot avea alt mijloc de expresie decât „Doamne iartă-mă!,
Doamne luminează-mă!, Doamne ajută-mă!” şi ajungem să înţelegem
că Dumnezeu se apropie de noi, nişte fiinţe pline de atâta răutate, pentru
că simte neputinţa noastră în faţa vicleniei diavoleşti.
Derularea unui asemenea dialog între un om şi Dumnezeu
consider că este de folos a urmări şi aceasta cred că ne va fi lămuritor,
cel puţin în parte, în privinţa înţelegerii laturii spirituale a postului, ca să
ajungem să trăim şi noi această dimensiune. Nu este măsura noastră a
teoretiza un asemenea concept, totuşi avem datoria de a-l trăi, pentru a
ne mântui, adică pentru a ajunge la Dumnezeu. Calea cea mai simplă de
împlinire a unui asemenea deziderat este imitaţia.

JURNAL DUHOVNICESC121
Din însemnările unui lucrător mirean
al rugăciunii lui Iisus

Scrierea pe care v-o prezentăm este o selecţie din însemnările pe care o

femeie - care doreşte să rămână anonimă - le făcea, aproape zilnic, într-un jurnal
despre lucrarea sa duhovnicească şi mai ales despre rugăciune. Ea scria acest jurnal
„ca ascultare" de povăţuitorul său duhovnicesc, părintele V122. Importanţa scrierii este
determinată de faptul că autoarea acesteia - o credincioasă obişnuită din zilele
noastre - a dobândit darul rugăciunii inimii după mai puţin de opt luni de rostire a
rugăciunii lui Iisus. Ea a împlinit de curând vârsta de 80 de ani şi locuieşte acum
împreună cu una din fiicele sale în Bucureşti, într-un apartament de bloc. Nu are
studii teologice, iar până la momentul începerii lucrării rugăciunii lui Iisus,
cunoştinţele teologice erau minime.

121
JURNAL DUHOVNICESC - Din însemnările unui lucrător mirean al rugăciunii lui Iisus; Editura
Bizantină, Bucureşti 1997
122
După descrierea îndrumătorului duhovnicesc din jurnal, se pare că este vorba de Ierodiaconul
Visarion Jugulescu (n.n.)
436
 „Înainte de a descoperi rugăciunea lui Iisus - ne-a mărturisit autoarea jurnalului
-, relaţia cu Dumnezeu era prin Biserică, dar fără entuziasm. Aveam o credinţă slabă,
fără o cunoaştere adâncă, adevărată, a darurilor lui Dumnezeu pentru oameni, fără a
cunoaşte că Dumnezeu este viu lucrător în noi. Îl credeam departe, în cer..."
Darul rugăciunii inimii, de care autoarea scrierii s-a învrednicit într-o perioadă
scurtă de timp, în condiţiile unei vieţi de familie în societatea contemporană, precum
şi consemnarea amănunţită a unor înalte trăiri duhovniceşti, ne permit să afirmăm că
publicarea acestui jurnal constituie un eveniment fără precedent pentru spiritualitatea
românească, iar dacă ne referim la întreaga lume ortodoxă, scrierea de faţă poate fi
pusă, fără rezerve, alături de „Pelerinul rus".
În cele ce urmează vă vom prezenta câteva date despre viaţa şi nevoinţa
duhovnicească a autoarei scrierii, pentru a pătrunde mai uşor în atmosfera jurnalului.
S-a născut în iarna anului 1917. A rămas orfană încă din copilărie. Când a
venit vremea, s-a căsătorit. Are două fiice (R. şi C), iar soţul său (C.) a trecut între
timp la cele veşnice. A avut totdeauna trupul firav şi a fost grav bolnavă în multe
rânduri, motiv pentru care a şi fost pensionată înainte de vreme. Accentuându-se o
boală de ficat, a început să meargă mai des prin biserici pentru a se ruga lui
Dumnezeu să o întărească. Credea că are cancer şi că va muri. Odată, într-o
biserică, văzându-i chipul slăbit şi trist, o bătrână i-a spus că „la Dumnezeu nu există
cancer!" şi a îndemnat-o să caute un om cu viaţă sfântă, ca să mijlocească pentru ea
către Dumnezeu şi să primească tămăduire. A prins puţină nădejde în urma acestei
întâmplări şi s-a rugat precum i-a spus bătrâna. În scurt timp, în anul 1968, l-a
cunoscut pe părintele V., cel ce avea să-i devină după doi ani de zile povăţuitor în
lucrarea rugăciunii lui Iisus. Părintele i-a descoperit această lucrare şi, prin ea,
femeia a primit nu numai tămăduirea trupului, dar şi însănătoşire sufletească. A simţit
- după cum mărturiseşte - că „a devenit om nou", „că a înviat".
Părintele V. era diacon. Rostea rugăciunea lui Iisus de la vârsta de 17 ani şi
dobândise din tinereţe darul rugăciunii neîncetate a inimii. Avea cuvânt puternic şi
frumos şi ţinea predici foarte frumoase, de o mare înălţime duhovnicească. În acea
perioadă, părintele V. conducea şi corul unei biserici din centrul Bucureştiului.
Majoritatea femeilor din cor erau foarte evlavioase şi lucrau rugăciunea lui Iisus sub
îndrumarea sa. Autoarea, jurnalului a intrat şi ea în acest cor în anul 1968 şi a fost
surprinsă de tăria credinţei şi de simţirea adâncă pe care le vedea la părintele V.,
care „părea că vorbeşte cu Dumnezeu". A încercat să afle de la colegele sale de cor
- „surorile", cum îi plăcea să le numească - în ce constă taina unei lucrări atât de
puternice. A aflat răspunsul abia după aproape doi ani, de la una din colege. Aceasta
i-a spus că părintele V. rosteşte rugăciunea lui Iisus (aceasta era taina!) şi că şi ele,
cele din cor, fac aceasta. Cu binecuvântarea părintelui V., cea care a i-a dezvăluit
taina (sora I.) a îndemnat-o şi pe ea să rostească rugăciunea lui Iisus şi i-a
împrumutat cartea „Pelerinul rus". Citind această carte, autoarea ne-a mărturisit: „S-a
aprins în mine dorul de a face rugăciunea ca şi pelerinul, pentru a simţi în inima mea
dulceaţa harului Duhului Sfânt". Astfel, la 10 decembrie 1970, începe să rostească
rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!", cu glas tare, cât mai des şi
aproape toată ziua. La începutul anului 1971, pe 29 ianuarie, la câteva zile după ce
împlinise vârsta de 54 de ani, părintele V. i-a devenit povăţuitor în lucrarea rugăciunii
lui Iisus; i-a dat sfaturi şi a îndemnat-o să-şi facă un jurnal duhovnicesc.
Deci, jurnalul a fost început după aproape două luni de practicare a rugăciunii.
Acesta este unul din motivele pentru care încă de la primele pagini ale acestei scrieri
vom întâlni o creştină care dobândise deja câteva din roadele rugăciunii, precum

437
bucuria şi pacea, şi care era ferm convinsă de importanţa acestei lucrări pentru
mântuirea sufletului.
Din acest moment, urcuşul duhovnicesc prin lucrarea rugăciunii lui Iisus este
foarte rapid. După câteva luni de rostire cu glas tare, rugăciune-a a trecut de la sine
în minte şi se rostea câteodată singură. De cele mai multe ori se trezea dimineaţa cu
rugăciunea în minte. La îndemnul părintelui V, a început să privească spre locul inimii
atunci când se ruga şi, după mai puţin de două luni, mintea a coborât în inima. Avea
acum simţirea prezenţei vii a Domnului Iisus Hristos în adâncul inimii, dragostea faţă
de El creştea iar bucuria şi pacea îi umpleau sufletul.
Se ruga mult. Se străduia să numere în fiecare zi, în linişte, câte 3.000 de
rugăciuni - ceea ce înseamnă cel puţin trei ore de rugăciune. Depăşea însă numărul
de 10.000, socotind şi rugăciunile pe care le făcea în timpul altor îndeletniciri. Punea
însă totdeauna slujirea aproapelui înaintea rugăciunii, chiar cu preţul neîmplinirii
numărului de rugăciuni propus. Asceza exterioară - postul, privegherea şi celelalte -
sunt puţin amintite în jurnal, dovadă că le situa pe un plan secundar. Avem însă
cunoştinţă că redusese orele de somn - de la 16 ore pe zi, în perioada de început,
când boala de ficat cerea mai multă odihnă, până la cinci ore pe zi.
De la jumătatea lunii martie a început să-şi simtă din când în când bătăile
inimii, iar la începutul lunii iulie a simţit cum inima îi bătea în ritmul rugăciunii rostite
cu mintea. Acestea erau semne ale darului ce avea să vină nu după multă vreme.
Într-o dimineaţă, la trezire, a simţit inima rugându-se în ritmul bătăilor ei şi
lucrarea Duhului Sfânt „ca o mângâiere catifelată, ca aripioarele unui fluturaş care
bătea" în inima ei. Era rugăciunea inimii, „mişcată" de Duhul Sfânt. Nu trecuseră încă
opt luni de la momentul începerii rostirii rugăciunii lui Iisus. Lupta duhovnicească nu a
încetat însă, ci parcă s-a înteţit. Trebuia să dobândească despătimirea, dragostea
desăvârşită de Dumnezeu şi de aproapele, desăvârşirea.
Această experienţă duhovnicească deosebită se datorează în mare parte
îndrumării pe care părintele V. i-a acordat-o autoarei jurnalului. Părintele V. era un
om cu o personalitate puternică. Avea darul de a întări sufletele în credinţă cu numai
câteva cuvinte. Era iscusit în lucrarea rugăciunii lui Iisus şi a povăţuit mii de ucenici în
aceasta. Spunea că „cele două aripi ale rugăciunii sunt isihia şi trezvia, adică liniştea
şi atenţia". Cităm în continuare câteva cuvinte ale părintelui V., pentru a ilustra astfel
importanţa pe care o acorda rugăciunii. Spunea părintele V.:
"Vrei să te naşti din nou? Lucrează, roagă-te neîncetat. Nu lucrezi rugăciune,
totul este în zadar; n-ai să vezi niciodată lumina lui Dumnezeu".
„În fiecare lucrează Duhul Sfânt, dacă se roagă; dacă nu se roagă, lucrează
duhul cel rău".
„Există botezul apei: prin Duh şi apă. Există şi botezul harului, şi acesta creşte
şi se desăvârşeşte prin rugăciune".
Despre ţelul vieţii creştine spunea: „Toată viaţa creştinului este o luptă pentru
unirea lui cu Dumnezeu".
Părintele V. se întâlnea cu ucenicii săi la biserică de patru-cinci ori pe
săptămână, uneori chiar zilnic, pentru oficierea sfintelor slujbe. La sfârşit, ţinea
predici pătrunzătoare, cu mesaje asemănătoare citatelor menţionate anterior.
Îndrumarea mai detaliată în lucrarea rugăciunii lui Iisus nu putea însă să o facă în
biserică, din cauza cenzurii regimului ateu de atunci. Din acest motiv, avea întâlniri
aproape săptămânale cu ucenicii săi, la câte unul din aceştia acasă. Cu aceste
prilejuri, le vorbea câte trei-patru ore şi apoi se ruga pe mătănii împreună cu ei. Toţi
aceştia aveau jurnale duhovniceşti. Scriau pe caiete. Când terminau câte un caiet,
părintele îl citea şi scria observaţii şi sfaturi (pe pagina din stânga a caietului, lăsată
438
liberă tocmai în acest scop). În grupuri mai mici, de câteva persoane, ucenicii
părintelui V. îşi împărtăşeau experienţele personale, se sfătuiau în lucrarea celor
duhovniceşti şi făceau schimb de jurnale. Aflăm din scrierea de faţă că cel puţin încă
două ucenice aveau rugăciunea inimii.
În acea perioadă era mare lipsă de carte duhovnicească, pentru că cenzura
comunistă nu îngăduia publicarea unor astfel de cărţi. Din aceste motive, ucenicii
părintelui V., cu binecuvântarea acestuia, au început să împrumute jurnalele lor şi
rudelor sau prietenilor. În acest fel a început să fie citit şi jurnalul de faţă de un număr
tot mai mare de credincioşi. Aşa am cunoscut şi noi trăirea duhovnicească deosebită
a uneia dintre cele mai dăruite ucenice ale părintelui V., căreia îi mulţumim pentru
faptul că ne-a îngăduit să publicăm o parte din însemnările sale.
Întregul jurnal conţine 21 de caiete şi acoperă perioada 1971-1989. În acest
volum este prezentată o selecţie din primele patru caiete ale jurnalului, care cuprind
perioada 1971-1974. Au fost incluse şi o parte din observaţiile şi sfaturile părintelui
V., sub formă de note de subsol.
Avem nădejdea că prin lectura acestui jurnal, cititorii vor dobândi bucurii
duhovniceşti şi se vor întări în lucrarea rugăciunii lui Iisus.
Nota Editorului
……………………

Avem în volumul din faţa noastră un jurnal isihast. O bună creştină ortodoxă
din Bucureşti, care din smerenie nu vrea să i se cunoască numele, practică de mai
multă vreme, sub îndrumările unui părinte duhovnicesc, „Rugăciunea lui Iisus",
numită şi „Rugăciunea minţii" sau „Rugăciunea inimii": „Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)".
Rostită zilnic, de multe ori, cu atenţie, cu linişte lăuntrică şi cu smerenie,
rugătorul simte în inima sa - de fapt, în centrul fiinţei sale omeneşti - o pace, o
bucurie mai presus de orice bucurie pământească; simte prezenţa Mântuitorului
nostru Iisus Hristos în inima sa. Simte această prezenţă printr-un tremur plăcut în tot
trupul, dându-i o stare de fericire în suflet şi lacrimi de bucurie. Nu poate fi bucurie
mai mare în lumea aceasta decât astfel de întâlniri ale omului cu Dumnezeu, în inima
sa!
După mulţi ani de viaţă obişnuită, cu grijile şi necazurile inerente vieţii, fără a
bănui măcar că se poate trăi şi altfel în lumea aceasta, prin rugăciunea lui Iisus, şi-a
schimbat cursul vieţii. Rugăciunile pe care le făcea înainte erau adesea formale, seci,
fără conştiinţa că se află în faţa Dumnezeului Celui viu. Acum, prin această chemare
a numelui Domnului în inima sa, întreaga viaţă i s-a schimbat în bine.
În raporturile cu semenii săi se poartă cuviincios, sincer, cu multă dragoste, ca
înaintea lui Dumnezeu, care pentru ea este o autentică realitate şi o prezenţă
absolută. Această rugătoare cu rugăciunea lui Iisus iubeşte pe Maica Domnului, pe
care o roagă s-o apere de duşmani şi s-o povăţuiască în chemarea numelui
Domnului. Îi iubeşte pe sfinţi şi citeşte cu drag vieţile lor. Îi place natura cu
frumuseţile ei, pe care le atribuie lui Dumnezeu. Iubeşte Biserica şi sfintele slujbe.
Nu e scutită de boli şi de necazuri, precum nici de duşmănia oamenilor răi, dar
pe toate le biruieşte, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin această rugăciune. De
asemenea, cu acelaşi ajutor, biruieşte ispitele şi luptele uneltite de cel viclean.
Rugăciunea îi dă o stare de odihnă dulce şi se roagă cu mai multă uşurinţă, ştiind că
Dumnezeu este viu şi prezent în viaţa sa.
Acest jurnal isihast este, de fapt, mărturisirea sinceră a unei persoane
contemporane cu fiecare din noi, cei de astăzi. O persoană care a trăit însă pe viu
439
experienţa întâlnirii cu Dumnezeu Cel viu în inima sa. Pentru ea, Dumnezeu nu este
undeva departe, dincolo de noi - deşi este şi acolo - ci Dumnezeu este pretutindeni,
fiind prezent în viaţa întregului cosmos şi în acelaşi timp El este prezent şi în viaţa
fiecăruia dintre noi, cu deosebirea că adesea ochii inimii noastre sunt închişi; ei se
pot deschide cu ajutorul lui Dumnezeu, prin chemarea numelui Domnului nostru Iisus
Hristos.
Arhimandrit Sofian BOGHIU, Egumenul Sfintei Mânăstirii Antim

JURNAL DUHOVNICESC

„Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru

toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Iisus Hristos, pentru
voi." (I Tes. 5, 16-19)

29 ianuarie 1971, Bucureşti

M-am rugat şi bunul Dumnezeu, Mântuitorul meu, mi-a ascultat
rugăciunea şi mare bucurie am simţit în suflet când am aflat cum trebuie
să mă rog şi să lucrez pentru mântuire123.
Am cunoscut că totul vine de la Tine, Doamne Iisuse, când
părintele V. a venit să mă cerceteze în împrejurări grele, când sufletul
meu dorea mai mult să ştie cum să se roage. Ca să-mi pot controla zilnic
starea sufletească şi să-mi pot da seama dacă lucrez sau nu cum
trebuie, voi scrie acest jurnal124 zilnic. Voi putea vedea astfel cât şi cum
am lucrat.
Doamne Iisuse, de când Ţi-am auzit cuvintele prin glasul părintelui
V., am ştiut că singura cale pe care o voi urma de astăzi înainte va fi
rugăciunea. Am alergat ani de zile şi Te-am căutat, Doamne Iisuse, iar
acum Te simt în sufletul şi în trupul meu, pretutindeni de faţă. Doamne,
acum ştiu că, de Te voi chema, vei fi scăparea mea, şi cu rugăciunea Ta
cea sfântă voi birui orice râu şi nimic nu mă va mai putea atinge. Nu
ştiam să Te iubesc, Doamne. Acum am pace în suflet, mă bucur din
inimă şi nu ştiu cum să-Ţi mulţumesc pentru bunătatea Ta cea mare şi
pentru tot ce ai făcut pentru mine şi câte mi-ai descoperit. O singură
chemare şi Te simt în inima şi în tot trupul meu! Doamne Iisuse, blândule
Iisuse, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletului meu, mă rog să-mi dai Duhul
puterii şi al nădejdii şi să nu mai cad în deznădejde din cauza celor răi.
Nu lăsa pe cel viclean să-mi facă rău, mie sau celor dragi ai mei, ca să-şi
râdă de noi că ne-a biruit, ca liberi să fim să ne bucurăm şi toţi copiii Tăi
să-Ţi putem aduce laude împreună şi cântări de slavă!

123
Darul rugăciunii bune ne izbăveşte de orice rău. Cel ce nu se roagă rămâne în iad.
124
Să-ţi fie jurnalul duhovnic. Să scrii sincer orice bine şi orice cădere în râu. Să reciteşti, să plângi
pentru cele rele şi să aduci slava lui Dumnezeu pentru cele rele.
440
30 ianuarie 1971
M-am trezit din somn cu rugăciunea Domnului Iisus în minte şi m-
am simţit foarte fericită. M-am întristat şi astăzi pentru aproapele meu şi
duhul întristării l-am purtat cu greu. Doamne Iisuse, scapă-ne Tu, dă-ne
liniştea şi pacea Ta! Seara, la Vecernie, m-am rugat cântând şi
întristarea s-a dus, am uitat tot.
Avem nevoie de Tine, Doamne, în fiecare clipă. Dă-ne
înţelepciune, Iisuse, ca să nu greşim. Descoperă-ne adevărul, ca să
avem linişte. Îi iubesc pe toţi copiii Tăi, îi îmbrăţişez cu dragoste cu
privirea şi cu sufletul. Vin încercări, dar ştiu că toate sunt îngăduite
pentru smerenie, îndelungă răbdare şi sunt numai pentru mântuirea
noastră. Atunci trebuie să le primim cu bucurie. Fiecare suflet doreşte la
un moment dat să cunoască câte ceva din tainele şi minunile Domnului.
„Vieţile Sfinţilor" m-au impresionat întotdeauna şi am fost influenţată de
acestea încă din tinereţe. Le găsesc ca pe cele mai bune exemple
pentru întărire în credinţă. De aceea le dau cu drag oricui doreşte să le
citească. Doresc ca fiecare clipă din viaţa mea s-o închin lucrării şi
cugetării pentru mântuire, rugăciunii lui Iisus. Am foarte mult de lucru.
Doamne Iisuse, întăreşte-mă ca să le pot împlini cu bine, să fie cu toţii
mulţumiţi, ca să fie pace în sufletele tuturor. Nimeni şi nimic să nu-mi
poată schimba dorinţa mea arzătoare de a lucra pentru mântuire şi de a
urma rostirea neîncetată a rugăciunii lui Iisus. Ştiu că nu sunt singură;
eşti cu mine, Doamne, şi îţi mulţumesc pentru tot ce am căpătat ca din
mâna Ta şi nu doresc să-mi schimb viaţa, pacea pe care o am şi pe care
atât de greu şi de târziu am găsit-o, cu nici o bogăţie de pe pământ. Nu-
mi pot arăta bucuria deplină în faţa atâtor suferinţe care există în lume,
însă încerc să nu treacă nici o zi fără să pot face un cât de mic bine
pentru alinare şi întărire. Tu mă conduci, Doamne, Tu faci totul, eu nu
pot nimic; ba de multe ori, în dorinţa aceasta, mă grăbesc şi în loc să fac
bine văd că greşesc. Când reuşesc ceva bun, adorm fericită! Doresc să
fiu unealta Ta, Doamne, cu care să lucrezi şi să mă porţi acolo unde ştii
Tu; simt nevoia să fac bine şi port mare bucurie în suflet. Ajută-mi,
Doamne Iisuse, să fac voia Ta, să împlinesc poruncile Tale sfinte; trimite-
mă unde voieşti şi voi fi neobosită, ca slugă credincioasă a Ta. Dă-mi,
Doamne Iisuse, dar de rugăciune. Tu să fii cu adevărat în inima mea, cu
pacea şi cu liniştea pe care numai Tu ştii să le dai, să pot îndepărta toate
gândurile care năvălesc în mintea mea, ca să nu deznădăjduiesc, căci
nimeni nu mă poate ajuta afară de Tine! Linişteşte-i pe cei ce vor să-mi
facă rău, luminează-i şi miluieşte-i.
Am numărat 2.000 de rugăciuni, restul lucrând în gând.

31 ianuarie 1971

441
 M-am trezit cu bucurie în suflet cu gândul că astăzi voi asculta
Sfânta Liturghie. M-am rugat în Sfânta Biserică liniştită şi am simţit
prezenţa dumnezeiască! Acasă am citit cu bucurie din Sfântul Ioan
Scărarul. Doamne, ce frumos; cuvintele Tale sunt! Ai dat daruri minunate
părintelui V. Ajută-ne, Doamne, să ne fie de folos! Toată nădejdea e la
Tine; lucrează Tu, Doamne Iisuse, Dumnezeul nostru, pentru copiii Tăi,
nu ne încerca mai mult. Iartă-ne, Doamne, şi fii cu noi, ca să nu ne
împrăştiem. Seara am fost la R. (fiica). Ce copil minunat mi-ai dat,
Doamne! Ce bine Te cunoaşte şi câte ştie despre Tine! Sunt fericită şi
liniştită în privinţa ei şi a soţului ei; pe altă cale, cu altfel de lucrare, tot
spre Tine! De n-ai fi fost Tu în ajutorul lor la timp, n-ar fi putut rezista, în
starea grea în care se aflau şi ei. Ştiu şi spun mereu că i-ai susţinut. Îţi
mulţumim, Doamne, pentru tot şi iartă-ne, că am greşit înaintea Ta!
Uşurează sufletele noastre, căci fără de Tine suntem pierduţi, morţi pe
veci.
Am numărat 2.000 de rugăciuni; restul - lucrând, mergând.
Noaptea am simţit din nou prezenţa dumnezeiască! Doamne Iisuse, ce
deosebire de starea noastră permanentă! Rugăciune sfântă a lui Iisus,
ce dulce eşti pentru cei ce te iubesc!
Lucrez în fiecare zi. Şi noaptea de-ar fi zi şi n-ar trebui să dorm, şi
tot nu mi-ar ajunge timpul. Lucrez ca pentru Tine, Doamne. Am numărat
400 de rugăciuni. Dă-mi putere, Doamne Iisuse!

1 februarie 1971
M-am trezit liniştită, cu gânduri spre bine - ce voi lucra, ce voi
termina astăzi. Doresc din toată inima să fac numai voia Ta în tot ce
gândesc, în tot ce lucrez; vreau să ştiu că lucrez pentru Tine şi cu Tine.
Îţi mulţumesc că mă aperi în fiecare zi de cei răi şi, o, Doamne, văd cum
Tu îi opreşti cu puterea Ta, că nu-mi pot face rău. Mi-am dat seama că
puterea rugăciunii lui Iisus este aşa de mare, încât îi preface pe lupii
înfuriaţi în miei blânzi. Simt prezenţa Ta, Doamne, în sufletul meu şi în
trupul meu, care se bucură. E bine, stau liniştită, Tu lucrezi pentru mine,
furtuna se potoleşte, mă sprijin în puterea Ta şi nu cad.
La Vecernie, s-a cântat frumos cu părintele nostru. Câte suflete
fericite! Azi, o zi fără încercări. Ce bucurie avem în suflet! Când vine
părintele V. spre noi, sufletele noastre devin mai simţitoare; e ca în cer.
Astă-seară s-a coborât mâna Ta asupra tuturor, prin predica părintelui V.
Îţi mulţumim, Iisuse! Cu câtă dragoste reverşi asupra copiilor Tăi darurile
Tale şi umpli sufletele noastre de fericire dumnezeiască, neînţeleasă, de
nădejde şi dragoste duhovnicească! Mă simt ca în cer! Sunt uşoară ca
un fulg; Tu, Doamne, mă porţi! Unde este oboseala? N-aş mai pleca din
biserică! Doresc singurătate numai cu Dumnezeu şi rugăciunea lui Iisus.
Am impresia că nu voi putea lucra şi că nu lucrez destul. Doresc să plec
442
dintre cei ce mă chinuiesc. Ştiu că mă acoperi şi mi-a dispărut teama.
Am simţit în vis iarăşi prezenţa lui Dumnezeu. Mă rog cu credinţă şi cu
dragoste, ştiu că eşti viu şi prezent pretutindeni. „Doamne Iisuse
Hristoase, miluieşte-mă" va fi permanent în mintea mea, ca cea mai
divină muzică; va fi lumina, nădejdea şi scăparea mea!
Seara am numărat 400 de rugăciuni; restul le-am făcut lucrând. Voi
adormi rugându-mă.

2 februarie 1971
M-am trezit cu bucurie în suflet. Astăzi sărbătorim întâmpinarea
Domnului. Am cântat rugându-mă. Ce frumos şi minunat e cu părintele
V.! Ce va fi cerul cu strălucirea şi măreţia lui Dumnezeu, dacă aici, unde
avem aşa puţină lumină, ni se umple sufletul de bucurie şi fericire! Am o
teamă, ştiu că mă urmăreşte şi nu trebuie să ştie ce lucrez. Tu mă
acoperi, Doamne, în fiecare zi!
M-am culcat cu rugăciunea în minte. Am numărat 400 de rugăciuni
pe mătănii, iar restul le-am făcut lucrând.

3 februarie 1971
M-am trezit din somn rostind rugăciunea lui Iisus şi am continuat
mai departe pe mătănii. Am lucrat cu bucurie şi liniştită, cu rugăciunea în
minte încontinuu. Voi mări numărul de rugăciuni, căci altfel nu pot sta de
vorbă cu părintele să-l întreb şi să mă sfătuiască în privinţa rugăciunii lui
Iisus.
C. (soţul) nervos, vorbeşte singur, înfuriat pe toată lumea, cu greu
îl liniştesc. Mă rog pentru pacea lui. Ce voi face cu el, nu ştiu. Doamne
Iisuse Hristoase, rugăciunea Ta e minunată: în gând o rostesc şi se
linişteşte.
Am ascultat predica părintelui V. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru
bucuria pe care o simt când îţi aud cuvintele prin glasul părintelui nostru.
Voia Ta se împlineşte, Doamne, şi-l ascult ca pe trimisul Tău! Ajută-mi,
Doamne Dumnezeule, să-Ţi împlinesc poruncile!
Am lucrat şi m-am rugat cu trei surori I., G. şi E. Ce bine a fost! Tu,
Doamne, eşti în mijlocul nostru. Aş fi fericită să cădem în genunchi la
picioarele Tale, mii şi milioane de suflete, să-Ţi cântăm într-un singur cor
şi să Te vedem în slavă! Uneşte-ne, Doamne, pe toţi! Să fim aşa cum ai
zis: „O turmă şi un Păstor"!

5 februarie 1971
Azi e vineri, zi de post, dragă mie. M-am trezit fericită că azi voi
lucra mai mult pentru mântuire. Mă rog mai uşor şi am ocazia să fac mult
bine. Dragoste sfântă, cu tine îi birui pe toţi, cu adevărat! Am stare bună,

443
pe care aş dori-o tuturor; în minte, nici un gând care să-mi tulbure
liniştea. Îmi simt sufletul purificat, curat, şi cât e de bine!
Seara, Vecernie. Sfintele cântări îmi înalţă sufletul către Dumnezeu
Cel atotputernic şi bun. Mă cuprinde emoţia şi mă rog cu bucurie, cu frică
şi cu nădejdea că vom fi mântuiţi toţi cei ce alergăm spre El.
Am numărat 2.000 de rugăciuni, restul făcându-le lucrând. Seara
am terminat rugăciunile.

6 februarie 1971
M-am trezit cu gândul la rugăciune. Am numărat lucrând. Doamne
Iisuse, mă auzi! nu mă lăsa în mâna celui rău, goneşte gândurile lor rele,
linişteşte-i. Miluieşte-i şi pe ei şi pe mine!
Tot timpul am dorinţa să cad la picioarele Tale sfinte să-Ţi
mulţumesc şi să mă rog. Luminează-mi mintea, să nu greşesc şi să cad
sub povara ameninţărilor. Îi dau în grija Ta. Ai milă de ei, că mă opresc
din lucru. Am mult de lucru, dar fac totul cu drag. Chemarea numelui
Celui care aduce pacea cea adevărată mă linişteşte ca să pot lucra. Tu,
Doamne Iisuse, eşti bucuria mea, fericirea sufletului meu şi caut
permanent să meditez că eşti prezent pretutindeni, şi în sufletul şi trupul
meu. Descoperă-le, Doamne Iisuse, tainele Tale dumnezeieşti tuturor
celor ce doresc să Te cunoască pe Tine viu şi adevărat. Aşa cum eu am
alergat ca Marta şi Maria şi Te-am simţit viu, prezent în suflet, în trup, în
toată fiinţa mea, dă-le tuturor simţirea aceasta. Suflete al meu, bucură-te,
nu mai dormi!
Am numărat 400 de rugăciuni, restul - tot timpul, lucrând.

12 februarie 1971
Ce s-a întâmplat, n-am scris nimic cinci zile şi nu mai ştiu să scriu
ce am simţit. Când m-am hotărât să lucrez mai mult, mi-au pus cu toţii
piedici. M-au încurcat. Ce vor de la mine cu toţii, deodată? Nu mă mai
pot planifica. Am rostit rugăciunile tot timpul, dar n-am avut timp să scriu
nimic. Cred că nu sunt bună de nimic, căci nu le pot birui pe toate125.
Ziua e prea mică. Cam trag la somn. Doamne Iisuse, nu mă părăsi! Şi fă-
i să-şi scadă pretenţiile, ajută-mă să nu cad. Duhul întristării m-a cuprins
şi suport cu greu. Vreau, lucrez, dar obosesc uşor. Poate este ispită?
Pierd mult din rugăciuni. Am obosit rău.
Cu ajutorul Tău, Doamne, îmi voi face alt program. Rugăciunile
sunt puţine şi slabe. Sunt foarte obosită. Am lucrat puţin şi prost astăzi şi
rugăciunile se întrerup mereu. Doamne Iisuse Hristoase, Preasfântă
Fecioară şi sfinţilor buni, ajutaţi-mă! Fără ajutorul Tău, Doamne, nu pot

125
Hristos a zis: „îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33).
444
nimic, darul Tău este; nu mă lăsa! Trebuie să termin totul şi nu pot. M-am
întristat şi mi-e greu.
Nu sunt mulţumită. Cu părintele nu pot vorbi, nici nu ştie că eu
lucrez. Nu vreau să-l întristez; câte necazuri mai grele are dânsul de
rezolvat! Când va trece totul cu bine, îi voi spune.
Am numărat 2.000 de rugăciuni.

13 februarie 1971
M-am trezit mai odihnită şi cu gândul la rugăciune. Trebuie să
reuşesc ce mi-am propus - rugăciunile mai întâi. Am numărat liniştită.
După câteva ore, iar am obosit; trup neputincios, să te culc. Doamne
Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Dă-mi somn odihnitor, ca să pot lucra. nu
mai am timp.
Am dormit puţin şi sunt mai în putere; mă pot ruga în pace, cu
uşurinţă, lucrând. Am numărat 2.000 de rugăciuni. Îţi mulţumesc,
Doamne Iisuse! Mâine va fi duminică. Aştept cu bucurie Sfânta Liturghie.
În timp ce mă rog mă odihnesc.

15 februarie 1971
M-am trezit forţat; sper să pot lucra. Altă încercare. Fie voia Ta!
Nu-mi mai fac probleme nici pentru viaţa mea. Ce voieşti Tu, Doamne!
La operaţie nu mă mai duc. Trebuie să lucrez mai mult. Primesc cu
bucurie tot ceea ce-mi dai, Doamne Iisuse! Nu vreau să deznădăjduiesc;
poate în acest chip voi fi mântuită, prin suferinţă126. Tu ne ţii în viaţă pe
pământ, cât Ţi-e voia Ta!
Am lucrat cu spor, dar parcă nu mai am timp să termin totul; în
fond, cine mă forţează aşa? Părintele spune: „Veşnicia e mare; fiţi
liniştiţi, lucraţi liniştiţi"; şi eu ce fac?
Am numărat 400 de rugăciuni.

17 februarie 1971
Liniştită, mi-am făcut rugăciunile cu drag. Mătăniile îmi sunt dragi,
căci îmi aduc aminte încontinuu să zic rugăciunea şi-mi aduc aminte şi
de I., care mi le-a dăruit şi m-a îndrumat cu dragoste. Copii buni ai Tăi,
Doamne, şi ea şi G.; au suflete curate, rare. Îţi mulţumesc, Doamne, că
mi le-ai descoperit pe ele şi pe părintele V., căruia îi mulţumesc din suflet
pentru încrederea pe care mi-a acordat-o. Oare voi putea rezista să ies
cu bine din situaţia familială grea în care mă aflu? De ce se ocupă acum
mai mult de mine?

126
Însă crucea să ne-o purtăm cu demnitate, că doar o duce alături de noi şi Hristos, şi El, personal,
viu, ne ajută.
445
 Doamne Iisuse, Maica lui Dumnezeu, cu darul Vostru, ajutaţi-mi!
Dă-le, Doamne, linişte, înţelegere, să nu poată a face rău nimănui.
Ocroteşte-ne, fii cu noi! Lucrează, Doamne, Tu pentru noi, ca să avem
linişte. Goneşte tot răul cu puterea Ta cea mare.
Am rămas în urmă cu toate. Am numărat 400 de rugăciuni.

18 februarie 1971
Astăzi am lucrat cu multă pace în suflet. Voi purta crucea mea aşa
cum mi-ai dat-o Tu, Doamne! Îţi mulţumesc; cu darul Tău şi cu ajutorul
sfintei Tale rugăciuni, am reuşit şi i-am împăcat pe toţi.
Ispite, încercări grele pentru starea mea. Nu sunt restabilită după
operaţie. Ajută-mi, Doamne, doresc din tot sufletul să lucrez cu Tine
pentru mântuirea mea. Nu mă lăsa să deznădăjduiesc, nu vreau să-i fac
voia celui rău şi viclean, ca să se bucure că eu plâng. Întăreşte-mă,
şterge-mi lacrimile, ca să pot trece uşor şi să scap din situaţia grea în
care mă aflu127.
Aş pleca într-un loc singuratic128, să nu mai ştie nimeni că exist, să
nu se mai ocupe de mine. Aş fi fericită cu rugăciunea lui Iisus. Acum ştiu
de ce mulţi din Sfinţii Părinţi au fugit prin pustii, departe de oameni, căci
vrăjmaşul lucrează cu putere şi nu-i uşor de doborât. Cu mare greutate,
cu ajutorul dragostei adevărate de oameni şi cu rugăciune, se mai
potoleşte răul pentru un timp. Toţi suntem copiii Tăi, Doamne!
Înţelepţeşte-i să nu-şi mai facă rău unul altuia. De ce înainte nu se
ocupau de mine, iar acum mă urmăresc?

22 februarie 1971
O zi mai liniştită, după mult timp în care zi de zi am petrecut numai
în încercări. Prin tăcerea mea şi rugăciunea lui Iisus, i-am biruit. Au
încercat în fel şi chip să mă provoace, dar au văzut că este în zadar şi şi-
au schimbat singuri atitudinea129. Se uită miraţi cum rabd şi tac, nu ca în
trecut.

24 februarie 1971
Doamne Iisuse, ce frumos am lucrat; somn liniştit, nici un gând rău
nu m-a mai tulburat, cu toate greutăţile pe care le întâmpin. nu mai aud
bine ce se vorbeşte în jurul meu. Eu mă simt fericită şi ei nici nu-şi dau
seama.
127
Vei fi restabilită. Vei uita că ai fost operată. Când Doctorul Hristos vindecă, piere boala şi din trup şi
din suflet.
128
Vrei sihăstrie, pustnicie: „Intră în cămara ta (în inima ta) şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui Tău,
care este în ascuns; şi Tatăl Tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie" (Matei 6, 6). Autoarea
răspunde: Aşa am gândit la începutul rugăciunii, să fug din lume. Şi totuşi, în lume era misiunea şi
lucrarea pentru mântuirea sufletului meu.
129
Dumnezeu lucrează! Roagă-te să-ţi dea puterea credinţei vii.
446
 Am numărat 3.000 de rugăciuni. Vis frumos! Efectul meditaţiilor şi
rugăciunilor?

25 februarie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte, aşa cum m-am culcat. Toată
ziua am lucrat liniştită. Am fost la R. E greu, dar lucrez, mă rog, nu vreau
să mai rămân în urmă. Am numărat 3.000 de rugăciuni; restul - lucrând,
mergând.

28 februarie 1971
Azi e duminică; Sfânta Liturghie. Sunt liniştită. Mă rog având
prezenţa Mântuitorului permanent în inima şi în sufletul meu. Sunt
fericită, gândurile nu-mi mai tulbură mintea când mă aflu în Sfânta
Biserică. Pacea şi liniştea coboară în suflet. Mă simt mai puternică,
oboseala s-a dus.

1 martie 1971
Începutul postului cu bucurie. Doresc să mă împărtăşesc cu
Sfintele Taine. Doamne, ajută-mi să fiu vrednică! Dă-mi răbdare pentru
toţi, smerenie curată şi sfântă.
S-a făcut repetiţie cu părintele V. Ce fericite suntem toate surorile,
care venim cu bucurie să-i cântăm slavă lui Dumnezeu!
Am numărat 2.000 de rugăciuni şi m-am rugat tot timpul lucrând.

3 martie 1971
Cum m-am culcat, aşa m-am trezit, rugându-mă130. Oare s-a rugat
duhul meu tot timpul cât eu am dormit? Ce bucurie simt în suflet când îmi
aud glasul în duh vorbind aceleaşi cuvinte pe care eu le rostesc toată
ziua: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă"! Ce bun eşti cu mine,
Doamne Iisuse, şi cu cât drag îmi răspunzi; câtă fericire îmi dai! Cum să-
Ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat aşa un povăţuitor, care nu ţine dinarul
Tău ascuns?! Şi cum voi putea mulţumi vreodată părintelui V. pentru tot?
Oare merit să fiu fericită cu Tine, Doamne Iisuse? Am lucrat destul? Nu!
Te-am căutat destul? Ce am făcut ca să fii aşa de bun cu mine, o
păcătoasă? Dar Tu le ştii toate, Doamne Iisuse drag! Simt o putere în
trupul meu de la primul cuvânt (nu pot exprima ce simt); zic „Doamne" şi
parcă nu vorbesc eu; simt ca un cutremur (ceva puternic, ca o vibrare, ca
o lucrare vie şi dulce); Tu eşti, Doamne! Simt ceva, nu ştiu ce, ceva
dumnezeiesc, supranatural131. Mă rog cu bucurie că Te ştiu prezent în

130
Păzeşte mărgăritarele lui Dumnezeu ce ţi-au fost încredinţate, că tare sunt sfinte şi scumpe.
Păzeşte comoara pe care ai primit-o.
131
Totuşi, trebuie să explici mai clar (...).
447
inima mea şi în tot trupul meu şi pretutindeni de faţă, cum spune
părintele nostru. Eu n-am cuvinte de exprimare, dar cred că cei ce se
roagă şi au rugăciunea lui Iisus în inimă ştiu ce simt eu. Nu doresc mai
mult decât să fii mereu cu mine, Iisuse!
Doresc să fiu liniştită; dacă m-ar lăsa cei din jurul meu în pace! Dar
ar fi prea uşor! Ajută-mi, Doamne Iisuse, ca prin virtuţi şi faptele virtuţii să
mă mântuiesc, ca să fiu vrednică de a mă numi copilul Tău! Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, roagă-te Fiului tău şi
Dumnezeului meu să mă ajute şi să mă conducă pe calea adevărului
vieţii. Maică Preacurată, miluieşte-mă, ocroteşte-mă pe mine, care
greşesc şi nu ştiu nici să mă port nici să mă rog. Cu acoperământul tău
acoperă-mă de vrăjmaşi, care acum mai mult ca oricând au năvălit
asupra mea, să nu-mi poată încurca hotărârea mea de a urma
rugăciunea Fiului Tău Iisus Hristos. Tu eşti ocrotitoarea orfanilor, pe tine
te am maică şi nu pot spune nimănui suferinţele mele sufleteşti. Sufăr cu
bucurie. Ştiu că aşa trebuie pentru umilinţă şi îndelungă răbdare. Să nu
poată face rău celor dragi ai mei. Vrăjmaşul e viclean, să nu mă
descopere unde merg şi ce lucrez.
Am numărat 400 de rugăciuni. Restul - lucrând, mergând, toată
ziua. Seara adorm cu mătăniile mele dragi, ca nişte mărgăritare. Fiecare
boabă este o lacrimă de fericire pentru descoperirea rugăciunii. Sunt
dăruite cu dragoste de I., după ce i-am spus că-mi plac atât de mult.
Cred că are suflet curat, şi sigur că nu greşesc. Cei ce au rugăciunea
inimii socot că sunt sfinţiţi prin prezenţa Duhului Sfânt în inima lor.
Celelalte două surori, E. şi G., la fel sunt. Cred că duc o viaţă sfântă între
oameni - trăire duhovnicească, liniştită, înţelepţită de blândul Iisus, cu
ajutorul părintelui nostru V. Mă simt întărită şi pot îndura necazurile vieţii
cu mai multă uşurinţă. Îl chem pe Domnul Iisus Hristos şi uit de necazuri.
Ştiu că mă va ajuta într-un chip minunat, rostind rugăciunea Lui. În
fiecare zi trebuie să fiu atentă în jurul meu, să nu pierd pacea şi bucuria.
Am numărat 3.000 de rugăciuni.

4 martie 1971
M-am sculat greu, gripată, am dureri de cap. nu vreau să-mi fie
scuză, ca să nu lucrez. Am numărat 2.500 de rugăciuni. Simt din când în

Autoarea jurnalului explică: în timp ce mă rog cu rugăciunea lui Iisus, cu atenţie şi iubire,
cugetând că Mântuitorul Iisus Hristos este viu în sufletul şi în trupul meu, îmi vin lacrimi de
iubire. Simt prezenţa Sa printr-un tremur fin, plăcut, în tot trupul meu, care-mi dă o stare
plăcută de fericire în suflet, ştiind că El lucrează în fiecare celulă în linişte adâncă şi dulce, abia
perceptibil. Iubirea mea pentru El creşte, ca şi dorul de a-L simţi din ce în ce mai mult. Această
stare mi-a adus în suflet o stare de fericire cum alta nu am avut.
448
când inima în piept, care îmi aminteşte şi-mi zice: „te-ai oprit"132. E bine,
mă trezeşte să continui rugăciunea.
Am cântat totuşi la Vecernie. Mi-a revenit vocea cântând; nu-mi
venea să cred: s-au dus şi usturimile şi răguşeala. S-a cântat foarte
frumos. Am capul greu. Seara m-am spovedit. Trebuie să mă umilesc cu
totul şi cu dragoste adevărată, ca să fie pace.
E frig tare. Afară ninge. E frumos, dar mie mi-e frig şi am febră
mare. Nu vreau să ştie nimeni că sufăr. N-am avut părinţi şi niciodată n-
am avut cui să spun necazurile şi suferinţele mele. Sunt obişnuită să mă
descurc singură în această viaţă trecătoare. Nu uit însă că-L am pe
Dumnezeu, Care mă vede şi mă aude. El îmi este Mamă şi Tată şi îmi
cunoaşte durerile. El le îngăduie şi tot El le uşurează. R. (fiica) are
destule greutăţi.
Pe Tine, Doamne Iisuse, Te rog să fii cu mine şi voi birui totul.
Toată nădejdea spre Tine o am. Linişteşte-l, Doamne, pe C. (soţul). E
înfuriat de o săptămână pe toată lumea. (...) Luminează-l şi scapă-l de
chin.
Am numărat 1.000 de rugăciuni. Cam mecanic, nu sunt mulţumită -
sunt obosită.

5 martie 1971
M-am trezit fericită. Am visat ceva minunat, cu speranţe. Doamne,
ajută-mi să se împlinească. Am auzit: „Să te trezeşti din somn cu
rugăciunea lui Iisus în inimă". Aşa doresc. Am făcut exerciţiile, m-am
rugat tot timpul cu căldură şi cu dragoste. Am fost la biserică în dorinţa
de a mă ruga în casa Domnului.
Ce înţelept e vrăjmaşul la rele. Am venit acasă cu duhul întristării;
m-a biruit, am plâns, şi s-o fi bucurat.

8 martie 1971
De astăzi mi-am propus să nu mai rămân în urmă, şi pentru că n-
am putut vorbi cu părintele nostru, voi număra cu ajutorul Domnului zilnic
3.000 de rugăciuni, după exemplele Sfinţilor Părinţi, aşa cum am citit în
cartea „Pelerinul rus".
M-am trezit rostind rugăciunea lui Iisus şi am continuat mai
departe. Afară s-a încălzit puţin. Soarele a luminat cămăruţa mea şi în
suflet am lumină. (...)

9 martie 1971

132
A strigat Proorocul David: „Cine va grăi puterile Domnului şi cine va veşti toate laudele Lui?" (Psalm
105, 2).
449
 Sărbătoare mare pentru mine, de recunoştinţă celor patruzeci de
mucenici minunaţi, care mi-au ajutat cu mulţi ani în urmă. Sfinţilor
patruzeci de mucenici, care aţi pătimit din iubire pentru Domnul Iisus şi El
v-a împodobit cu cununi frumoase, acum petreceţi în grădinile raiului.
Rugaţi-vă, sfinţilor, şi pentru mine şi pentru cei dragi ai mei, ca Domnul
Iisus să aşeze viaţa noastră, ca să putem lucra în linişte pentru mântuire.
(...)
Ce frumos a nins! Am fost la E. cu G. şi I. Când am pornit, afară
era ca într-un vis: fulgi mari şi deşi se învolburau în văzduh, iar eu,
privind în zare, m-am uimit de frumuseţea cu care cădeau din înaltul
cerului. (...) Orice anotimp are frumuseţile lui şi doresc să contemplu cât
mai des cerul şi tot ce ai făcut pe pământ, Doamne, ca să-mi amintesc
necontenit şi să văd pe Făcătorul lor în toate câte sunt.
La E. am citit, am comentat numai despre lucruri duhovniceşti.
Suntem într-un gând şi suntem fericite. Am numărat 3.000 de rugăciuni.
Totul cu iubire. Am citit şi comentat din „Pelerinul rus", despre
rugăciunea lui Iisus. Acum citim din „Sbornicul" despre darurile rugăciunii
lui Iisus. Voi învăţa multe şi copiindu-le le voi memora mai bine.
Ajută-mi, Doamne Iisuse, să pot urma calea pe care am pornit
către Tine spre mântuire, ca să am parte de viaţă veşnică! Îmi pare rău
că nu ştiu să scriu jurnalul mai frumos, dar eu n-am scris niciodată
despre mine. Nu ştiu să-mi exprim gândurile şi simţirile corect12.

10 martie 1971
Ajută-mi, Doamne Iisuse, să pot urma calea pe care am pornit
către Tine spre mântuire, ca să am parte de viaţă veşnică! Îmi pare rău
că nu ştiu să scriu jurnalul mai frumos, dar eu n-am scris niciodată
despre mine. Nu ştiu să-mi exprim gândurile şi simţirile corect133.
Afară e timp frumos, a dat puţin soarele şi-mi umple sufletul de
bucurie. Nu pot merge la biserică. Voi lucra şi în acest timp mă voi ruga
şi voi fi cu gândul la surorile mele dragi, care ştiu că se vor gândi şi la
mine, împreună cu părintele V. Am numărat 3.000 de rugăciuni.

13 martie 1971
O zi bună. Am vorbit cu părintele V. Am primit sfaturi. Voi şti acum
cum trebuie să mă rog. Câte am de învăţat... Aş asculta zile întregi cu
bucurie. Doamne Iisuse, să-i dai putere asupra tuturor celor ce-i vor răul,
ca să-i poată lumina şi întări pe toţi copiii Tăi care sunt încercaţi şi nu ştiu
nimic din tainele Tale! M-am rugat în mod deosebit, aşa cum m-a sfătuit.
Cu dragoste; totul cu dragoste se realizează. Doamne Iisuse, dragostea
mea! Bucuria mea! Viaţa mea!
133
Scrie ceea ce simţi, cum poţi, cum te învaţă Dumnezeu. Asta e suficient.
450
 Cum zic „Doamne", imediat simt prezenţa Domnului Iisus în inima
mea! Ce bucurie simt în suflet! Doresc să mă lepăd de orice dorinţă, să
rămân cu una singură: rugăciunea lui Iisus. Fie voia Ta, Doamne! Orice
încercare voi cunoaşte că e de la Tine, cu voia Ta. Scăparea mea Tu vei
fi. Miluieşte-mă! Mă supun voii dumnezeieşti.

14 martie 1971
De astăzi voi nota: mi-am făcut rugăciunile, adică 3.000 pe zi, şi
respiraţiile de patru ori pe zi, profund, aşa cum m-a sfătuit părintele V.,
de care mă simt legată mai mult acum, datorită sfaturilor în lucrarea
rugăciunii lui Iisus. M-am culcat cu rugăciunea în minte şi m-am trezit la
fel. Am făcut exerciţiile şi respiraţiile cu drag. Inima îmi bate din când în
când de bucurie.
La Sfânta Liturghie m-am rugat din iubire pentru Iisus. Am nădejde
de desăvârşire şi port în minte mereu pe Iisus şi neîncetat rugăciunea
Lui.

15 martie 1971
M-am trezit din somn fericită, zicând rugăciunea lui Iisus în gând.
Au venit mama şi fratele lui G. M-am bucurat că i-am putut linişti.
Toate vor trece. Doamne, Tu îi ajuţi.
Simt o mare bucurie în suflet când aud cum îmi bate inima în
134
piept şi sunt tristă când n-o mai simt.
Iubirea pentru Mântuitorul Iisus creşte iar iubirea pentru oameni e
mai mare. Mă rog Domnului Iisus pentru râvnă, pentru darul rugăciunii şi
pentru luminarea minţii. Mă rog cu bucurie şi mă simt foarte liniştită cu
rugăciunea Ta, Iisuse.
O mică încercare. Sper să o trec cu bine, prin răbdare. Am rostit
mai mult rugăciunea lui Iisus. Mulţumesc, Doamne Iisuse, nu ştiu cum
să-Ţi mulţumesc! Sunt fericită când pot face bine. Cu ajutorul Tău fac
totul. Dă-mi, Doamne, spor ca să termin totul la timp şi cu bine.
A venit primăvara. Cerul s-a luminat de soare; ce frumos e! Se face
lumină şi în sufletul meu. Îţi mulţumesc cu lacrimi, Doamne Iisuse, pentru
fericirea pe care mi-o dai. Ştiu că nu merit, dar ai milă şi mă bucuri, şi
aşa ştiu că mă iubeşti.
Am fost la biserică şi am întârziat. C. mi-a încuiat uşa. Ce voieşte
de la mine? n-are nici un drept. De-ar şti R. şi Ş. ce îmi face el! Dar nu le
voi spune, ca să fie pace. nu doresc să se certe pentru mine. Voi veni
acasă mai devreme, aşa cum vrea el. Eu o opresc mereu pe R. să nu-i

134
Este bun lucru să-ţi urmăreşti respiraţia şi bătăile inimii în rugăciune. Sincronizarea mişcărilor
duhului cu cele ale trupului este înţelepciunea cea mare.
451
zică nimic. E bolnav şi nu cumva să facă vreo criză. Îl las să zică ce
voieşte, eu nu-i voi spune nimic rău.
Toată ziua am numărat şi m-am rugat cu bucurie, liniştită, lucrând.

16 martie 1971
Fac exerciţii de respiraţie uşor - de patru ori pe zi câte patru
respiraţii profunde. Ce bine mă simt, ce uşoară! Inima îmi bate de
bucurie. (...)
Am fost la E. cu I. şi G. A fost minunat. Comentariile interesante şi
ispitele asemănătoare; piedicile şi suferinţele sufleteşti sunt pregătite
pentru fiecare. Aşa trebuie să fie, pentru umilinţă, supunere şi împlinire
adevărată. Suntem în luptă; totul pentru folosul mântuirii şi pentru multă
atenţie la gânduri şi purtare.

17 martie 1971
M-am trezit spunând rugăciunea lui Iisus şi am continuat mai
departe, în pat, încă 200 de rugăciuni. Apoi, pe stradă, încă 500. Şi
rostesc în gând mereu - cu întreruperi, însă inima imediat îmi aminteşte
şi o rostesc în continuare.
Seara, părintele V. a ţinut predica. A fost foarte frumoasă. Toţi sunt
fericiţi. (... )

19 martie 1971
Azi am lucrat cu bucurie şi spor şi în acest timp m-am rugat.
La Vecernie a fost frumos. (...) C. m-a urmărit. Am ajuns târziu la
biserică. Părintele m-a acoperit, şi el n-a ştiut unde sunt. Acoperă-mă,
Doamne Iisuse; cum o voi scoate la capăt? Nădejdea e la Tine.
Aş pleca în alt oraş sau nu ştiu unde, să pot sluji numai Domnului.
Dar îi am pe Ş. şi R. şi pe părintele V.
Am timpul împărţit şi nu mai ştiu cum să le termin pe toate cu bine.
A fost o zi frumoasă de primăvară, cu aer curat. Am făcut respiraţiile cu
bucurie şi rugăciunile în linişte şi atentă că mă vezi, mă auzi, Doamne!
De acum nu mai doresc altceva decât să fredonez încontinuu ca pe un
cântec drag rugăciunea Ta: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!",
având atenţia îndreptată către Domnul Iisus, care este prezent în inimă,
mă vede şi mă aude.
Seara termin rugăciunile cu bucurie.

20 martie 1971
Am respirat aer curat. Soarele străluceşte pe cer; ce frumos! Când
văd soarele, văd puterea şi înţelepciunea Domnului Dumnezeului nostru.
Ne luminează şi ne încălzeşte şi pe cei buni şi pe cei răi, căci El e
atotbun.
452
 Astăzi am făcut totul cu drag, cu rugăciunea în minte. Sunt fericită
cu rugăciunea lui Iisus. Te ştiu prezent în inima mea şi pretutindeni de
faţă, Iisuse. Te port cu mine şi mă porţi cu Tine ca pe un fulg, oriunde
merg. Din când în când îmi anunţi prezenţa Ta şi sunt fericită. Uit de toţi
şi de toate, îmi fac datoria împreună cu Tine şi mă simt puternică.
Mulţi doresc să-mi strice liniştea, pacea Ta, dar cu ajutorul Tău,
Iisuse drag, n-au să poată. E prea târziu, sunt înarmată cu arma cea mai
tare: rugăciunea Ta! Tu, Doamne, m-ai înarmat, cu ajutorul părintelui V.
Nu ştiu cum să-i mulţumesc. Nu-i voi putea răsplăti niciodată. Aş face
orice mi-ar cere, fără cârtire. Am încredere deplină.
Iar îmi vine să plec undeva, dar unde? Doresc să-mi închin viaţa
rugăciunii lui Iisus, dar facă-se voia Ta, Doamne. De ce ni s-a descoperit
oare rugăciunea? Trebuie să lucrez mai mult. De mi se va deschide
cumva calea, voi pleca. Numai de va fi voia Lui!

21 martie 1971
M-am trezit din somn rugându-mă şi am continuat cu bucurie. Mă
voi strădui să-mi ţin mintea trează, să mă rog neîncetat, orice aş lucra.
La Sfânta Liturghie am ascultat şi m-am rugat cu evlavie şi cu frică
de Dumnezeu.
De un timp, când mă rog şi am în faţa ochilor prezenţa Domnului,
îmi vine să plâng şi mă rog plângând. Apoi simt o mare uşurare. nici nu
sunt vrednică să mă rog în faţa blândului Iisus. E prea bun cu mine, care
sunt nimic.
Doresc ca toate gândurile mele să fie curate şi să am cugetul
împăcat, ca să mă pot ruga neîncetat şi să pot avea unire desăvârşită cu
Mântuitorul, izbăvitorul sufletului meu. Rugăciunea îmi aduce o pace
dulce şi simt că de acum nimeni nu mă va mai putea despărţi de ea.
Ajută-mi, Doamne Iisuse drag, să merg cu rugăciunea Ta până la sfârşit.
Doresc să trăiesc numai cu Tine, să Te port veşnic în minte şi în inimă.
Câtă bucurie simt! nu o voi putea descrie niciodată şi nici nu-Ţi voi putea
mulţumi pentru ea.
Mi-am făcut liniştită rugăciunile şi exerciţiile.

22 martie 1971
Azi a fost o zi de încercări, la care mă aşteptam. Cu ajutorul Tău,
Doamne Iisuse, sper să ies cu bine şi din acest impas cu familia mea.
Acoperă-mă, Doamne Iisuse, de vrăjmaşul diavol, care neapărat doreşte
să mă las de rugăciune.
Când mă rog, toată fiinţa mea e cuprinsă de o fericire cerească.
Chiar de aş voi să încetez a mă ruga, din teamă să nu mai am încercări,
nu mai pot. E prea târziu. Te ştiu lângă mine şi trebuie să mă rog; chiar
de fac efort, cu greutate, dar tot mă rog. nu mă mai pot lipsi de fericirea
453
pe care mi-o dă rugăciunea lui Iisus şi am nădejde că voi trece prin toate
încercările cu ajutorul ei. Doresc din tot sufletul să fiu liniştită, să nu
supăr pe nimeni, să pot aduce tuturor numai bucurie.
Seara târziu termin 3.000 de rugăciuni.

23 martie 1971
Am fost la R. şi m-am rugat lucrând. Ş. abia mai rezistă - se pare
cu ultimele puteri, aşa spune el. Doamne Iisuse, ai milă de noi păcătoşii.
R. e îngrijorată. Toate sunt de sus! Rugăciunea lui Iisus e mântuitoare şi
mă rog pentru ei. (...)
Sunt obosită. nu mi-am făcut orele de somn şi pierd timpul. Târziu,
termin rugăciunile în pat.

24 martie 1971
Tot obosită m-am trezit. Mă rog în timp ce lucrez. Am nădejde că
totul va trece. Într-o oarecare măsură m-am întristat, dar nu trebuie să-i
fac voia celui rău.
Am mult de lucru şi fac totul cu bucurie, dar sunt nerăbdătoare să
le termin. Le-aş cuprinde toate dintr-o dată. Toate sunt lucruri pe care le
iubesc mult şi e singura mea avere, hrană şi bucurie. Scriu şi mi-e greu,
căci toate trebuie făcute în ascuns. Doresc din toată inima să merg spre
desăvârşire şi mi se pun piedici. Am siguranţa că Dumnezeu e viu şi este
singura mea fericire. Trebuie ca în fiecare clipă să nu uit acest lucru.
La Vecernie a fost frumos. M-am întărit. Am uitat toate necazurile.
Părintele a ţinut o predică minunată! Am plecat acasă zburând de
fericire. Unde este oboseala?

25 martie 1971
Am stare proastă la trezire. Tot obosită. Mă rog mecanic. Dacă nu
mi-ar da semne inima din când în când, aş crede că Dumnezeu m-a
părăsit. Sufletul mi-e condus de trupul obosit. Trebuie să mă odihnesc,
altfel mă risipesc şi nu lucrez nimic bine. Am de făcut ceva urgent câteva
zile şi apoi sper să mă odihnesc mai mult.
C. e nervos, se agită, îmi aduce jigniri, că umblu noaptea. Am venit
târziu (la 8:30) de la Vecernie. M-am umilit în faţa lui, nevinovată fiind, şi
s-a mai liniştit. I-am spus că am fost la R., însă nu mă crede. E bolnav,
mi-e milă de el.
Azi e Buna Vestire. M-am ascuns în strana din colţ, mi-am revenit
şi am uitat de toate. Acolo nu mă vede.
Rugăciunea lui Iisus o fac cu întrerupere. Părintele a spus ceva cu
dreptate şi două surori din cor s-au supărat pe dânsul. Nu ştiu ce să
cred. Nu i se iartă nimic şi i se interpretează greşit cuvintele. Vrăjmaşul le
tulbură pacea. Cred că îşi vor da seama.
454
 M-am odihnit după-masă mai mult; m-am trezit rugându-mă şi am
continuat rugăciunea lui Iisus până când am simţit o pace deplină şi
dulce. Am gonit toate gândurile cu rugăciunea şi mi-am revenit din starea
în care mă aflam. Seara termin rugăciunile.

26 martie 1971
Rugăciunile şi exerciţiile merg uşor. Am de lucrat multe şi toate
plăcute.
Seara am fost la Vecernie. A fost foarte frumos. Părintele ne
priveşte cu atâta dragoste, e atât de bun; cine le îndeamnă pe surori să-l
supere?
A venit şi I. Ce bine că a trecut. Am fost fericite şi am cântat cu
bucurie şi fără teamă. A venit C. (fiica) şi nu mă mai tem. M-ai salvat,
Doamne!

28 martie 1971
E duminică. M-am rugat în biserică cu toată fiinţa mea. S-a slujit
frumos. Am starea de plâns când mă rog.
Au venit acasă trei surori - G., I. şi E. Am citit şi comentat din
„Sbornicul". G. are înţelepciune duhovnicească. Am scris şi m-am rugat
până am adormit.

29 martie 1971
M-am sculat forţat. Am fost la CAR, apoi în vizită la doamna S., cu
maşina. Am obosit. Sunt fericită când sunt singură şi-mi pot face
rugăciunile în linişte. Mă simt atunci mai puternică şi nu doresc altceva.
A plouat, totuşi a fost frumos. Am mers două ore cu maşina, iar pe
unde am trecut am admirat măreţia lui Dumnezeu. Doresc ca rugăciunea
să-mi fie cel dintâi gând şi lucru, şi apoi celelalte. Când am descoperit
rugăciunea lui Iisus, am lucrat şi m-am rugat cu tot elanul şi puterea
mea. Am întrezărit în rugăciune ceva sublim şi de atunci, când las orice
lucru ca să-mi fac rugăciunea şi mă simt cea mai fericită. Rugăciunea cu
simţirea prezenţei Domnului îmi dă putere, dragoste mai mare de oameni
şi o dorinţă de a avea permanent rugăciunea în gând. Am numărat mai
puţine rugăciuni - 2.000. Seara, doar 500, şi am adormit înainte de a le
termina. M-am trezit însă mai târziu şi am terminat 3.000 de rugăciuni.
Am pace. C. e liniştit.
Doresc în tot timpul să nu uit că pe Tine, Doamne Iisuse, Te am cu
mine şi caut să fac voia Ta cea sfântă! înţelepţeşte-mă! Doamne,
miluieşte-mă!

30 martie 1971

455
 M-am trezit rostind rugăciunea şi cu dragoste m-am rugat mai
departe. Sunt liniştită după rugăciune. Am pace, nădejde. Inima îmi bate
de bucurie. Îl simt în inima mea pe Iisus şi am o mângâiere. Îţi
mulţumesc, Doamne Iisuse. Doresc să Te simt aşa tot timpul.
Am lucrat cu voie bună. Am tot mult de lucru şi mă rog în timp ce
scriu. Mi-a dat I. telefon şi m-a bucurat. Mi-a amintit că azi este Sfântul
Ioan Scărarul, pe care îl iubesc mult.(...). Afară este un vânt puternic.
Seara termin rugăciunile şi adorm cu rugăciunea în minte.

31 martie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte şi am continuat încă 200 de
rugăciuni, în pat fiind.
În timp ce-mi fac rugăciunile simt ceva sublim în inima mea, parcă
se zbate ceva şi se răsuceşte, ca aripioarele unui fluturaş, câteva
secunde, apoi revine din nou, în timpul cât mă rog135. Mă rog fericită
pentru starea cea bună. Doamne, Tu eşti? Au fost R. şi M. toată ziua la
mine. M-am rugat mai puţin. Seara a fost denie. M-am rugat cântând cu
bucurie. Gândurile mele sunt îndreptate spre Tine, Doamne! Doresc să-
Ţi slujesc cu dragoste până la sfârşit. Ajută neputinţei mele!

1 aprilie 1971
Am fost la Ţ. M-am rugat pentru Bună lor înţelegere, ca să fie
fericiţi. Am lucrat uşor, cu plăcere. Seara am discutat cu R. despre
puterea şi voia lui Dumnezeu.
Am scris şi am împlinit rugăciunile seara, simţind prezenţa
Domnului. Am siguranţa că Dumnezeu este viu în inimă. Simt pace în
suflet şi sunt liniştită.

3 aprilie 1971
M-am trezit obosită. Am făcut exerciţiile şi rugăciunile în pat. (...)
Parcă nu mai am putere să fac nimic. Doamne Iisuse, întăreşte-mă. Ai
milă de R. şi de Ş., soţul ei. Amândoi sunt bolnavi. Întăreşte-i, Doamne
Iisuse, să poată lupta mai departe, să scape de cursele vrăjmaşului.
Doresc din toată inima să fac numai ceea ce este bine, gura mea
să nu se deschidă decât pentru bine şi să Te laude pe Tine, Dumnezeul
şi Mântuitorul sufletului meu! Vreau să trăiesc ca un om mort pentru
păcate. Ajută-mi, Doamne! Tu cunoşti cugetele noastre. Sfântă Fecioară,
Maica Domnului Iisus, Mântuitorul sufletelor noastre, miluieşte-mă şi
ajută-mă să împlinesc voia Tatălui cu darurile Lui cele bogate! Voi căuta

135
„Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după voia lui Dumnezeu El Se
roagă pentru sfinţi" (Romani 8, 27).
456
să mă odihnesc mai mult, ca să pot lucra cu bucurie, nu obosită şi forţat.
Am terminat cu greu 3.000 de rugăciuni.

5 aprilie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte şi am continuat-o cu bucurie.
Am lucrat cu voie bună, totuşi nu sunt mulţumită. Fac rugăciunile
mecanic, mă grăbesc. Doamne Iisuse, ajută-mi să pot face rugăciunile
liniştită şi cu uşurinţă. Târziu, seara, termin 3.000 de rugăciuni.

6 aprilie 1971
M-am sculat cu dor de rugăciune. Am avut un vis frumos. A venit
D. şi am fost împreună la Z. A fost bine. Aş sta zile întregi să ascult
învăţăturile părintelui V. pentru întărirea şi împlinirea vieţii adevărate a
fiecăruia dintre oameni.
Îmi vin în minte tot felul de cugetări frumoase. De-aş putea scrie ce
gândesc în aceste momente de lumină, de înălţare sufletească şi iubire
către Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, către sfinţii îngeri şi
către toţi sfinţii Săi, care au pătimit pentru El şi care acum îi cântă fericiţi
în slavă!
Azi e o zi frumoasă de primăvară, cu soare strălucitor. Prin
fereastră pătrund toate frumuseţile luminii în diferite culori. Tot felul de
culori minunate vin din cerurile luminate de Tine, Doamne! Sunt cuprinsă
de fericirea frumuseţii şi luminii Tale!
Nu sunt vrednică. Iartă-mă, Doamne Dumnezeule, că nu Te-am
avut permanent în inima mea, şi de câte zeci de ori am fost întristată de
moarte, în anii din urmă, căci nu Te vedeam şi nu simţeam că eşti lângă
mine. Ştiam că Tu mă ridici şi mă scapi din nenorociri, dar cu ochii
sufletului nu Te vedeam şi mereu Te pierdeam. Acum sunt fericită. Te
simt în inima mea, prezent, viu136. Când nu Te mai simt, strig. „Viu este
Dumnezeu în trupul şi sufletul meu" - repet, şi Te simt din nou şi inima mi
se bucură. Doresc să mă pot ruga necontenit şi nimic din jur să nu mă
mai tulbure, ca să Te am permanent în inima mea. Doamne, mergi cu
mine peste tot, lucrează cu mine, întăreşte-mă, ca să pot lucra pentru
Tine!
Cum să-Ţi mulţumesc, Iisuse drag? Am impresia că fac parte şi eu
dintre primii creştini care alergau, uitând de nevoi, oboseli, depărtare;
lăsau totul şi porneau valuri când auzeau că Iisus trece printr-un oraş
sau sat şi uitau de sete, de foame, însetaţi şi înfometaţi acum să asculte
cuvintele dumnezeieşti, mântuitoare de suflet. Ce fericiţi erau ei! Cred că
simt şi eu o fericire asemănătoare când ascult cuvintele Tale prin glasul

136
„Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi putini sunt cei care o află" (Matei 7,
14).
457
părintelui V. şi când simt în inimă prezenţa Ta, Iisuse, Care nevăzut îmi
dai putere în trup şi pot lucra uşor. Tot ce e rău înlătur cu uşurinţă şi fără
teamă.
Chemarea numelui Domnului Iisus îmi aduce bucurie, pace şi voie
bună. Prin rugăciune capăt pacea şi uit de toate necazurile. În multe
împrejurări s-a dovedit pentru mine făcătoare de minuni. Am în suflet
nădejde de mântuire137.
Seara târziu am terminat rugăciunile. Îl simt foarte des pe
Mântuitorul în inima mea. Adorm cu rugăciunea în minte.

7 aprilie 1971
Am lucrat liniştită, cu dragoste; sunt fericită în suflet cu rugăciunea
lui Iisus. nu-mi mai fac probleme, mă las în voia Domnului. Mă simt
purtată de o putere nevăzută şi fac totul uşor şi cu bucurie.
Seara am fost la Vecernie. A fost minunat. A ascultat şi R. predica
părintelui şi m-am bucurat.
În timpul rugăciunii m-a cuprins o mare dragoste pentru Mântuitorul
Iisus Hristos! Cine ar fi crezut că un om, în orice situaţie s-ar afla, poate fi
atât de fericit138?
Căci de nu Te-aş avea pe Tine, Doamne Iisuse, iubirea mea,
fericirea, lumina şi nădejdea sufletului meu, în jurul meu ar fi un iad.
Nu se, poate compara bucuria mea de acum cu nici o bucurie de
pe pământ. Mă trezesc noaptea din somn, mă rog şi adorm iar. Sufletul
meu tânjeşte după ceva de o măreţie nespusă, spre ceva ce abia
întrezăresc.
Doresc ca rugăciunea să-mi fie preocuparea principală. În
rugăciune, ochii sufletului Te privesc pe Tine, Doamne Iisuse. Am stare
bună. Răspund cu bucurie şi blândeţe celor din jur.
Doamne Iisuse, dă-mi înţelepciune să nu greşesc şi să Te supăr
sau să supăr pe aproapele meu. Îmi vine să îmbrăţişez cu dragoste toată
lumea, pe toţi oamenii.

8 aprilie 1971
Am făcut exerciţiile şi rugăciunile în linişte, cu uşurinţă. Am fost la
R. Am lucrat, am discutat. ne înţelegem într-o măsură oarecare în
privinţa credinţei în Dumnezeu. ne-am bucurat împreună. Ş. e bine
dispus. R. îşi ţine frumos angajamentul faţă de el.

137
„Iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul
Sfânt, Cel dăruit nouă" (Romani 5, 5). Aşadar, văzând atâta grijă şi lucrare a lui Dumnezeu pentru
tine, nici un pas înapoi!
138
Ai văzut că exista un om pământesc, dar te poţi naşte din nou: „Deci, dacă este cineva în Hristos,
este făptură nouă. Cele vechi au trecut; iată, toate s-au făcut noi" (II Corinteni 5, 17).
458
 Lucrez cam repede. Am multe de făcut pentru suflet. Dar nu sunt
mulţumită cum lucrez. Ştiind că am mult de lucru, merg repede, vorbesc
repede şi mă încurc. nu se potriveşte deloc cu rugăciunea lui Iisus, care
cere răbdare, linişte multă. Doresc să nu uit că trebuie să fiu mai atentă
la mişcările şi vorbele zise cu uşurinţă, ca să nu se înţeleagă greşit ceea
ce doresc să spun. Aici calc voia Domnului Iisus şi-L supăr. nu-L iubesc
cu adevărat. Dacă L-aş iubi, aş fi mai cu luare aminte. Sunt prea
solicitată.
Doamne Iisuse, vreau să Te iubesc cu toată fiinţa mea, din toată
inima şi din tot sufletul meu. Orice voi lucra, să Te văd prezent în faţa
mea, cum mă priveşti, ca să nu Te supăr, să pot face în tot timpul lucrul
în linişte, cu bucurie şi cu răbdare. Cu darul Tău transformă toată fiinţa
mea, ca nu cumva din greşeală să calc poruncile Tale sfinte!
Nu mă părăsi, Doamne, şi luminează-mă, căci nu sunt bună de
nimic fără ajutorul Tău. Ţărână sunt. nu ştiu să fiu smerită deplin, să
ascult totul cum se cuvine, cu răbdare, şi să nu mai uit nimic din cele ce
sunt de folos pentru pocăinţă şi mântuire.
Dă-mi, Doamne, darul rugăciunii neîncetate, dar fie voia Ta!

9 aprilie 1971
Azi au încercat să mă tulbure.
O, Doamne Iisuse! Ce minunată e rugăciunea Ta! Câtă nevoie am
avut de o armă aşa de puternică în anii din urmă, şi n-am ştiut-o! Îţi
mulţumesc, Doamne, pentru tot. Suntem în pace cu toţii. Se apropie
Săptămâna Patimilor, când doresc să mă împărtăşesc cu Sfintele Taine.
Cu nerăbdare aştept - e singura mea fericire, să mă unesc cu Domnul,
ca sfintele sărbători să-mi fie bucurie.
Voi căuta să fie întotdeauna pace în casele noastre, oricât de greu
îmi va fi şi oricât de umilită voi fi. Să se bucure toţi copiii Tăi, Doamne!
Ajută-mi să fiu surdă şi mută la tot ce-i rău şi mai cu luare aminte, nu
numai acum, de sfintele sărbători ale Paştelui, ci toată viaţa mea, pe
care o mai am de trăit pe acest pământ.
În suflet am linişte şi lucrez cu multă bucurie tot ceea ce e de folos
sufletului şi trupului.

10 aprilie 1971
Sfânta Liturghie şi slujba au fost foarte frumoase şi înălţătoare
pentru sufletul meu. M-am rugat uşor, dar nu sunt împăcată în conştiinţa
mea. Cred că nu fac totul, că-mi lipseşte căldura şi dragostea adevărată
faţă de Dumnezeu. Prea des sunt obosită şi numai când mă rog în sfânta
biserică mă simt reconfortată şi uit complet de oboseală şi chiar nu o
simt. Cu ajutorul Tău, Doamne Iisuse, am nădejde să nu mă risipesc
zadarnic.
459
 Fac rugăciunea zilnic, dar nu întotdeauna cu bucurie. Doamne
Iisuse, Te rog dă-mi putere, răbdare, smerenie să pot urma cu dragoste
adevărată şi cu inimă înălţată calea pe care am ales-o.

11 aprilie 1971
Azi este Intrarea Domnului în Ierusalim. M-am sculat greu, dar cu
gândul la rugăciune.
La începutul slujbei, în biserică nu era lumină, dar cu timpul mi s-a
luminat sufletul de o bucurie pe care n-o pot descrie, dispărându-mi orice
gând, orice teamă; am văzut şi biserica luminată. Ce minunat! Simt că
Dumnezeu este viu în jurul nostru, pretutindeni de faţă, atotputernic şi
mă rog să mă ajute să mă desăvârşesc. Facă-se voia Ta, Doamne. Ajută
neputinţei mele!
Seara, la denie, m-am rugat cântând. Am fost liniştită în suflet.
Ceva m-a încercat, dar aşa trebuie să fie! Acasă, am cinat cu G. şi E. ne-
am închipuit Cina Domnului Iisus cu ucenicii Lui. ne-am rugat şi ne-am
bucurat pentru unire duhovnicească.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru umilinţă! Câte umilinţe ai suferit
nevinovat şi n-ai scos cuvânt de apărare! nu mă voi apăra nici eu, chiar
nevinovată fiind. Aşa e voia Ta. Voi sta liniştită şi voi primi torul ca de la
Tine.
Astăzi Te-am primit cu osanale! Mă cred şi eu pe străzile
Ierusalimului, Te văd cum treci şi stau în genunchi până trece convoiul.
Doamne Iisuse, Te simt viu; eşti viu în sufletul meu. Când sunt cu mintea
cu luare aminte în inimă, atunci se petrece ceva dumnezeiesc în ca şi
sunt fericită!
Am pace în suflet. M-am rugat astăzi cu iubire. Când uit să mă rog,
parcă îmi lipseşte ceva fără de care nu pot să mă bucur, şi-mi aduc
aminte de rugăciunea lui Iisus.
A fost la mine sora mea n. Mi-a dat veşti bune, că lucrează şi ea
rugăciunea. Doamne Iisuse, ce minuni faci cu copiii Tăi! Sunt fericită
pentru schimbarea ei în bine. Aşa ai hotărât, Doamne Iisuse, şi s-a
înţelepţit cu darurile Tale. n-o recunosc. Este alt om. Seara am fost cu ea
la denie, unde s-a simţit minunat.
Sufletul mi-e plin de bucurie. Am linişte sufletească. După denie
mă simt odihnită şi mai puternică.

14 aprilie 1971
Mă simt uşoară ca un fulg. Lucrez cu mai multă răbdare, cu toate
că am mult de lucru. Rugăciunea lui Iisus mă întăreşte. Sunt fericită că
Domnul şi Mântuitorul meu mi-a descoperit sfânta Lui rugăciune, care în
deznădejde mă luminează şi cunosc ce trebuie să fac ca să scap din
împrejurări grele.
460
 La denie suntem toate fericite. Cântăm şi ne rugăm cu bucurie.
Termin rugăciunile seara târziu.

15 aprilie 1971
M-am sculat obosită, dar cu ajutorul Domnului şi prin rugăciune,
încet-încet am căpătat putere şi am reuşit să lucrez în linişte.
Seara, la denie, a fost impresionant. Se citesc cele 12 Evanghelii.
Biserica e plină de suflete care se roagă şi ascultă despre patimile
Domnului.
Doamne Iisuse! Ai primit palme şi scuipări şi cele mai mari umilinţe
pentru păcatele mele. Miluieşte-mă, întăreşte-mă să pot primi şi eu orice
încercări ce-mi vor veni, cu răbdare şi umilinţă, în numele Tău cel sfânt,
pentru mântuire.
Alături de rugăciunea lui Iisus văd că nu poate merge nimic rău.
Trebuie îndelungă răbdare şi umilinţă. M-am spovedit. Mă rog
Mântuitorului să fie unire între noi, nici o dezbinare, ca să putem fi uniţi în
rugăciune şi în cântare. Aş fi bucuroasă să fim uniţi sufleteşte cu
adevărat. Să cântăm cu bucurie şi să-Ţi aducem slavă, fără încercări.

16 aprilie 1971
Am făcut rugăciunile şi exerciţiile liniştită. La sfânta slujbă m-am
rugat cântând. Biserica e plină şi vin mereu sufletele către Tine, Doamne
Iisuse! Cine-i aduce?
O, Doamne Iisuse! Ţi-ai dat viaţa ca să avem şi noi păcătoşii viaţă!
Cum să-Ţi mulţumim?
Măicuţa Domnului, câtă durere ai purtat în inima ta! Cât ai suferit,
mamă scumpă a Fiului tău şi a noastră! Am cunoscut târziu durerea ta,
când am suferit şi eu ca mamă. Tu, cea mai bună, cea mai blândă şi cea
mai frumoasă Fecioară de pe pământ, ai purtat în inimă cea mai cruntă
durere, ştiindu-L pe Fiul tău nevinovat şi cel mai bun şi blând dintre
oameni. Îl vezi bătut în piroane şi răstignit pe cruce ca un tâlhar. Iartă-ne,
Maică Preacurată, că noi L-am răstignit pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru
şi-L răstignim mereu cu păcatele noastre. nădejdea noastră este ca El să
ne ierte, să nu ne părăsească, fiindcă nu ştim ce facem.
Am trecut pe sub masa pe care era aşezat Sfântul Epitaf. Te simt
prezent, Doamne Iisuse; Tu Te atingi de trupul meu şi mă vindeci, mă
întăreşti şi-mi pot purta şi eu crucea pe care mi-ai dat-o.
Sora mea n. a fost cu mine la biserică, fericită că şi-a lăsat şi ea
treburile mărunte pentru prima dată în acest an, şi s-a simţit uşurată. Se
simte bine la biserica noastră. Părintele V. i-a zis „Marta" când a spus că
nu poate veni la biserică, fiindcă are multe de făcut. Câteva zile i-au
sunat în urechi cele spuse şi ştiind ce înseamnă, a venit dorind, ca şi
Maria, să asculte mai mult cuvântul lui Dumnezeu, şi fericirea a intrat în
461
sufletul ei. Acasă, ne-am rugat împreună, am citit şi comentat multe,
toate plăcute şi de folos sufletului. A fost o ocazie minunată să discutăm
câteva ore în şir. Lucrează şi ea cu sârguinţă rugăciunea. Frica de
judecată ne-a cuprins şi nu ştim ce va fi atunci. Căutăm, Doamne Iisuse,
să scăpăm de dreapta judecată lucrând cât suntem în trup şi avem
nădejde că ne vei mântui.

17 – 18 aprilie 1971
M-am trezit uşor şi mi-am făcut exerciţiile şi rugăciunile cu bucurie.
Mă pregătesc împreună cu sora mea n. pentru Sfânta Înviere. În
faţa uşilor împărăteşti, preotul va zice: „Veniţi de luaţi lumină!"
Am aprins de la părintele V. sfânta Ta lumină, Iisuse! Am cântat
fericite „Hristos a înviat". Cerul şi pământul se cutremură şi se bucură de
adevăr, Doamne! Parcă se cântă împreună cu îngerii!
Am primit în suflet pace, rugându-mă. Astăzi ceva m-a întristat, dar
ştiind că nu-mi este îngăduit ca cineva să-mi tulbure pacea, m-am rugat
cu nădejde că Dumnezeu este atotputernic şi pe toate le va aşeza spre
bine, şi m-am liniştit.
Acasă, sora mea n. şi cu E. au dormit. nu mai simt oboseala;
odihna lor mă odihneşte pe mine, eu le veghez şi mă rog. E. s-a simţit
rău, însă cum a primit lumină şi-a revenit şi tot răul a pierit. Suntem
împărtăşite şi fericite.
Doamne Iisuse, am îndrăznit să mă împărtăşesc cu Sfânt Trupul şi
Sângele Tău, aşa cum ai poruncit, ca să am parte de viaţă veşnică. Sunt
fericită! Cine-mi dă atâta bucurie? Mă voi strădui din tot sufletul să capăt
răbdare, să lucrez cât mai mult pentru binele aproapelui, să fac voia Ta,
să împlinesc poruncile Tale, Doamne!
Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dat. Doresc să Te
ştiu prezent totdeauna în sufletul şi în trupul meu, viu şi adevărat, iar
rugăciunea mea să fie curată, necontenită, ca să se bucure sufletul meu
veşnic. Vreau să Te iubesc cum Te iubeau sfinţii Tăi!

19 aprilie 1971
M-am trezit cu gândul la Sfânta Liturghie. Plouă şi e puţin cam frig.
Am cântat fericite „Hristos a înviat" toate surorile, împreună cu
părintele V. Sufletul se bucură de sfântă învierea Domnului Iisus.
Acasă, în timpul rugăciunii, m-au cuprins o pace şi o linişte adâncă
şi binefăcătoare, toate gândurile s-au risipit şi în jurul meu nu mai
auzeam absolut nimic, nu-mi mai simţeam nici chiar trupul, iar sufletul
meu, uşor ca un fulg, se confunda cu ceva sublim; o uşurare, o pace, o
fericire m-au cuprins în aceste momente.

462
 Doamne Iisuse Hristoase, cât eşti de bun cu mine şi eu nu merit!
nu lucrez cât trebuie şi nici bine. Cum să-Ţi mulţumesc? nu se poate
spune în cuvinte cât eşti de bun şi minunat!
Fericiţilor Apostoli, care L-aţi cunoscut ca Om, în trup,139 ce
simţeaţi voi oare? Rugaţi-L pentru mine păcătoasa, să nu Se depărteze
de mine, căci sunt slabă.

21 aprilie 1971
M-am trezit tot obosită; nu mă simt bine. Am fost la soţii C. cum am
putut, să se bucure şi ei. Voi merge şi la Foişor, cu ajutorul Domnului.
Cad în deznădejde, am gânduri negre.
M-am rugat cu toată fiinţa mea şi m-am întărit. Ce m-aş face,
Doamne, fără Tine? Ajută-mi, Doamne Iisuse, să termin totul cu bine.

22 aprilie 1971
M-am sculat dimineaţă mai întărită. Rugăciunea merge greu, dar
am nădejde că va trece curând starea proastă în care mă aflu.
Seara a fost Vecernie. Am uitat de tot răul, şi nimeni nu ştie cât de
rău mi-a fost, căci abia am venit, însă în Sfânta Biserică m-am refăcut.
Părintele V. a ţinut un cuvânt duhovnicesc pentru surorile G. şi I., de ziua
numelui – Sfântul Gheorghe. A fost minunat! Parcă toţi sfinţii sunt în jurul
nostru.
E., G. şi I. au venit acasă la mine şi le-am urât „mulţi ani trăiască!"
Me-am rugat Domnului Iisus cu adâncă evlavie şi l-am mulţumit pentru
tot.
Seara târziu am terminat rugăciunile.

23 aprilie 1971
Astăzi e pomenirea Sfântului Gheorghe, mare biruitor şi făcător de
minuni.
Roagă-te, Sfinte Gheorghe, lui Dumnezeu, ca să putem birui şi noi
pe toţi cei ce ne întristează sufletele, să-i miluiască şi să-i lumineze, ca
să fie pace în Biserica Sa. Doamne, ajută-i părintelui nostru să scape de
toţi vrăjmaşii, să fim liberi şi cu inimile înălţate şi cu bucurie să-Ţi putem
aduce liniştiţi cântări de slavă şi mulţumiri pentru toate bunătăţile şi
bucuriile pe care ni le-ai dăruit. Sufletele credincioşilor să se înalţe spre
Tine prin cântări cu evlavie, cu credinţă şi cu dragoste dumnezeiască.
Am văzut-o pe E. L. Ce minune se petrece cu ea! Este
neschimbată. E grav bolnavă (are cancer). Cu rugăciunea Ta, Doamne

139
Apostolii L-au văzut în trup, ca Om şi Dumnezeu. noi îl vedem prin credinţă ca Om adevărat şi
Dumnezeu adevărat.
463
Iisuse, îşi duce crucea uşor. Îi râd ochii sufletului, care o luminează. Mă
bucur că nu e tristă.
Nu ştiu să scriu în jurnal (scriu pentru ascultare de povăţuitorul
meu), îmi dau seama că nu pot exprima în cuvinte tot ceea ce simt în
suflet, oricât aş dori.
Am stare de linişte minunată. Meditez aproape permanent la
prezenţa puterii dumnezeieşti şi sufletul mi-e plin de fericire. Simt că
inima îmi saltă în piept şi se bucură sufletul meu. Rugăciunea îmi dă
stare de odihnă dulce şi mă rog din ce în ce mai uşor. Ştiu şi simt că
Dumnezeu este viu.140

25 aprilie 1971
Doresc să mă rog neîncetat, dar nu reuşesc. nu ştiu cum să
procedez. Rugăciunea se întrerupe mereu, după împrejurări. Inima îmi
bate des şi simt bucurie în suflet când îmi dă semne ca să mă rog.
Sfinţii Părinţi spun să ne rugăm cu sârguinţă, cu iubire aprinsă
pentru Iisus. Vreau să simt în inima mea focul iubirii Tale, Iisuse!

27 aprilie 1971
Am lucrat toată ziua cu sora mea M. Ce fericită se simte şi ea cu
rugăciunea lui Iisus! S-a schimbat fiinţa ei în bine. Lucrează cu bucurie şi
mai liniştită, se simte uşoară, picioarele n-o mai dor şi merge zburând de
bucurie pentru descoperirea rugăciunii.141 Cred că-i va convinge să se
roage şi pe soţul ei şi pe fiica ei T. Lucrează şi ea cu nădejde de
mântuire rugăciunea lui Iisus, numărând pe mătănii. Doamne Iisuse, Îţi
mulţumim pentru liniştea, pacea şi bucuria pe care ni le dai. Me-am rugat
pentru toţi.

28 aprilie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în gând şi am continuat în pat încă 300
de rugăciuni, apoi lucrând, mergând.
Am fost la V. pe neaşteptate. Am lăsat totul şi nu ştiam cum să
ajung mai repede. Ceva mă chema. Ce bucurie am avut, nici n-am
crezut. Este o soră minunată, care lucrează mult şi ştie ce trebuie să
lucreze. Mă bucur că am cunoscut-o. Rugăciunea lui Iisus îi este
cunoscută de multă vreme şi se roagă neîncetat. Are o comoară mult
mai mare ca mine şi e scrisă de mâna ei. Tu ştii, Iisuse, Lumina noastră,
pentru ce lucrăm. Mi-a împlinit o dorinţă veche a mea şi de atunci zbor
de fericire. Mi-a dăruit pe Mântuitorul reprodus după pictura pe care o

140
„Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul" (Psalm 33, 8).
141
Vezi? Există o naştere din nou, o înviere din morţi. Ce blestemaţi sunt cei ce văd, aud şi nu cred!
Lucrează, mănâncă şi orice altceva fac lucrează ca în iad.
464
are în casa ei - Chipul Domnului Iisus de pe „năframa Sfintei Veronica" -
şi o icoană a Sfântului Ioan, Apostolul şi ucenicul cel iubit al Domnului
Iisus. Le-am dus la înrămat chiar azi. M-am bucurat nespus; poate aşa s-
a bucurat pelerinul rus când şi-a regăsit „Filocalia". Le voi avea în casă
permanent. Domnul îmi priveşte în suflet şi acesta trebuie să fie curat,
altfel nu mă voi putea uita în ochii Lui din icoană.
Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse! Tu m-ai trimis. Şi câte mi-ai dăruit şi
câte bucurii şi fericiri am avut anul acesta, mai mult decât în toată viaţa!
Sunt cel mai fericit om de pe pământ, pentru tot ce am, şi nu voi ţine
dinarul îngropat. Câţi copii ai Tăi doresc, Tu le vei descoperi tuturor.
Seara va fi Vecernie. Voi merge mai târziu şi mai rar. Merge ceva
rău pe acolo. Nu se poate lucra aşa cum ar trebui pentru sufletele care
vin să-L caute pe Dumnezeu. Părintele e trist. Este cu Tine, Doamne.

29 aprilie 1971
M-am trezit din somn fericită, rugându-mă. Trăiesc clipe
suprafireşti, Doamne Iisuse! Cât eşti de minunat! Cât de fericiţi îi poţi
face pe oameni, numai puţin să Te caute şi să Te cunoască! Tainele
Tale sfinte îmi dau o fericire fără asemănare sufletului, care nu se poate
explica sau exprima în cuvinte! Doresc să Te simt cu mine tot timpul. Te
iubesc! nu mai doresc nimic decât să Te iubesc şi să împlinesc voia Ta!
Te simt prezent, viu în mine şi nu doresc altceva decât să nu Te
depărtezi nici o clipă de mine!
Dă-mi, Doamne, înţelepciune şi putere să pot răbda totul până la
sfârşit. Întăreşte-mă şi nu mă lăsa să slăbesc în lucrarea pe care am
început-o. Am lucrat liniştită. Au încercat să mă încurce, dar cu ajutorul
Tău, Doamne, voi lucra mai mult şi cu spor.
Am redus din rugăciuni şi am rămas numai cu puţine rugăciuni
începătoare şi rugăciunea lui Iisus. Nu am timp pentru tot.

3 mai 1971
Ce-i cu oboseala asta care mă tot supără? n-am program bun. Să
mă culc mai devreme. Or fi ispite de somn? De aceea mă lupt. Am mult
de lucru şi n-am timp destul pentru odihnă. Îmi trebuie mai multe ore,
căci nu mă pot scula odihnită şi nu lucrez nimic bun. E o zi minunată.
Soarele străluceşte pe cer şi este foarte cald. Cerul este de un albastru,
o frumuseţe! Au înverzit pomii, grădinile sunt o minune. Primăvara,
Dumnezeu îşi arată toată frumuseţea în natură. Sufletul se umple de
bucurie când vezi atâtea flori, atâtea culori. Aş cumpăra toate florile să le
aştern la picioarele lui Iisus! Sunt fericită!
Cu bucurie, seara mă rog şi termin 3.000 de rugăciuni.

6 mai 1971
465
 O zi în care am putut vorbi cu părintele V. Ce fericit este sufletul
său! Suferă pentru dragostea lui Dumnezeu. Va birui sigur pe toţi cei ce-i
vor răul. nu e faptă fără plată. Vor plăti. nevăzut, Doamne Iisuse, îl
acoperi şi nimic rău nu i se va întâmpla. Am învăţat multe în legătură cu
rugăciunea, pe care nu trebuie să le uit. Am fost fericită că mi-a sfinţit şi
icoanele mele dragi.
Am fost la R. Am întârziat. Plouă mereu, dar pentru mine totul este
frumos. nici nu-mi dau seama că timpul este mohorât, mă simt bine. Am
lucrat la R. rugându-mă şi am terminat totul, dar târziu. Se simte bine.
Doreşte şi ea o icoană. Mă bucur că i-a plăcut şi o acceptă. Îmi termin
rugăciunile târziu.

7 mai 1971
La Vecernie a fost frumos. Altă bucurie: K. mi-a dăruit trei volume
din „Filocalia" 1, III şi IV. nu m-am aşteptat. Doamne Iisuse, Tu mi le-ai
dat, ştiu sigur, căci le-am dorit mult. Mulţumesc! Cum voi mulţumi
Domnului?
Azi-noapte am visat că aveam în braţele mele Sfânta Scriptură,
mare şi mult mai groasă decât cea obişnuită, şi-i spuneam părintelui I. că
aceea e a mea de-acasă. Şi astăzi sora K. mi-a împlinit visul. Chiar în
Sfânta Biserică le-a adus. Doamne Iisuse, cât de minunat împlineşti
dorinţele noastre duhovniceşti, dacă le dorim din toată inima!
Mi-am făcut rugăciunile obosită. Am tot mult de lucru. Întăreşte-mă,
Doamne, să le termin pe toate cu înţelepciune, pentru împlinirea
poruncilor Tale!

8 mai 1971
Azi este pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan. Te
iubesc, Doamne Iisuse, şi-l iubesc şi pe Apostolul Tău minunat şi curat şi
pe toţi ceilalţi Apostoli, pe care Tu i-ai ales şi cu care pe pământ ai
petrecut. Fericiţilor Apostoli, rugaţi-vă Domnului pentru iertarea şi
mântuirea noastră! Să ne învrednicească de daruri sfinte ca să lucrăm şi
să împlinim voia Lui.
Am stare de bucurie şi linişte, numai gânduri de bine şi lucrez orice
spunând rugăciunea. Seara mă rog pentru toţi şi adorm rugându-mă.

9 mai 1971
M-am trezit spre ziuă foarte fericită, dintr-un vis minunat; am auzit
vorbind pe cineva pe care nu l-am văzut şi care a zis: „Iată rugăciunea
adevărată şi sfântă venită de la Duhul Sfânt!" Am adormit din nou şi am
auzit iar: „Şi mare înţelepciune va fi în cetatea aceea şi har se va cobori".
M-am trezit, am scris şi iar am adormit. A treia oară am auzit iar: „În 25
de zile, harul lui Dumnezeu va fi coborât".
466
 De trei ori m-am trezit şi întâmplător am avut lângă telefon un
creion şi am notat. Am căutat în calendar să văd ce sfânt este oare peste
25 de zile şi am rămas uimită că exact atunci este scris: „Pogorârea
Duhului Sfânt"! M-am cutremurat în suflet de adevăr şi m-a cuprins puţin
frica de Dumnezeu. Tainele Tale, Doamne, sunt aşa de adânci şi mari!
nu este ceva mai adevărat că Duhul lui Dumnezeu lucrează şi ne
comunică lucruri tainice, ne vorbeşte.
Sunt uimită. M-am mai putut dormi de emoţie. Lângă mine e
Dumnezeu viu şi adevărat. Mu mă pot opri din plâns când Te ştiu lângă
mine, Doamne - Iisuse! Mici nu m-am gândit când va fi Pogorârea
Duhului Sfânt! Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse, mi-ai arătat şi dovedit că
eşti viu şi prezent şi ne conduci aşa cum voieşti. Tu ne cunoşti gândurile
şi toate le ştii. Sunt nespus de fericită şi umilită. Cred că mi-ai arătat
aceasta pentru întărirea sufletului meu. Arată-mi voia Ta, Doamne, şi
ajută-mi s-o împlinesc. Când şi cum îţi voi mulţumi, Doamne
Dumnezeule? Cât de bun eşti cu mine, care sunt un mic vierme înaintea
măririi Tale!
A venit doamna R. şi cu ea am fost la Foişor. A început şi ea să nu
mai sufere ca înainte, pe măsură ce se roagă. Mă bucur că face totul în
linişte, cu bucurie pentru copiii ei, cu rugăciunea lui Iisus.

11 mai 1971
M-am sculat mai târziu, am fost foarte obosită şi abia astăzi voi
termina ce mi-am fixat de scris. Când obosesc lucrând, mă opresc şi mă
rog. Atunci, o linişte, o pace şi o bucurie coboară în sufletul meu, o
fericire cerească, pe care nu le pot descrie. Simt prezenţa lui Dumnezeu
în jurul meu şi o putere în trup. Sunt nespus de fericită. Doamne Iisuse,
doresc să fiu vrednică de a fi iubită de Tine! înţelepţeşte-mă, ajută-mă să
împlinesc voia Ta cu darul Tău! Cu credinţă adâncă mă plec şi mă rog şi-
Ţi mulţumesc pentru tot. Mă rog ca toţi oamenii să fie fericiţi şi să-şi
îndrepte cu nădejde privirile spre Tine, ca să suporte şi să biruie mai
uşor necazurile şi nevoile care-i doboară.
Seara am fost la biserică. Mu mă pot bucura deplin pentru ce se
petrece aici... Dezleagă, Doamne, răul, îndepărtează-l! Înţelepţeşte-i,
Doamne, şi nu-l lăsa mai mult pe vrăjmaşul să-şi râdă de copilul Tău cel
bun! Aşează-le, Doamne Iisuse, pe toate spre bine, să nu reuşească, ci
tot ce plănuiesc să se întoarcă spre bine. Ai milă de noi! Me-am rugat cu
căldură şi avem toată nădejdea că totul se va termina cu bine. Aşa să
fie, Doamne! Îţi mulţumim.

13 mai 1971
M-am sculat din somn uşor şi am plecat la biserică. Am putut vorbi
cu părintele şi am fost foarte mulţumită, fiindcă aveam nevoie de sfaturi.
467
Am încredere deplină şi-l voi asculta şi voi reţine tot ceea ce mă
sfătuieşte. Aşa mă voi ruga! Aşa voi împlini!
Ajută-mi, Doamne, Care eşti putere nemărginită, necuprinsă şi
pretutindeni de faţă, bun şi blând cu mine, care nu ştiu să Te iubesc!
Doamne Iisuse, să nu mă părăseşti! Dă-mi putere să pot împlini tot, căci
trupul este slab şi neputincios. Mu împlinesc totul cum se cuvine, nu sunt
bună de nimic, doresc dar nu fac nimic cum trebuie; tind, dar fără Tine
nu pot nimic. Am pace, bucurie, dar mă întristez uşor şi nu mă pot
bucura deplin, din cauza multor dureri pe care le văd în jurul meu. Ajută-
mi să pot aduce câte puţină alinare şi încredere în Tine celor ce
deznădăjduiesc uşor.
Ce ne-am face fără pacea Ta cea sfântă şi dulce, Iisuse?!
Mă rog să mă pot desăvârşi, dar cine ştie decât numai Tu,
Doamne, cât trebuie să mai lucrez şi cât va trebui să mai sufăr? Am avut
atâtea de făcut, Doamne, Tu ştii, şi toţi mă încurcă cu treburile lor. M-am
timp să citesc, să scriu; doar să meditez mai pot şi să mă rog cu mintea
lucrând. Sunt aproape tot timpul ocupată şi obosită. Numai în timpul
rugăciunii mă mai odihnesc. Sufletul meu tinde spre ceva mai presus de
cele pământeşti, dar nu fac nimic, decât mă rog. Doresc să lucrez mult,
fiecare clipă să fie închinată Mântuitorului, în rugăciune şi lucrare.
Am învăţat-o pe sora mea şi pe alte surori din cor care au dorit să
ştie cum trebuie să se roage pentru mântuire. Părintele mi-a spus că am
voie să fac aceasta şi m-am bucurat.

15 mai 1971
M-am sculat greu, am dormit puţin. M-am rugat în pace şi am lucrat
mai puţin. Plouă şi m-am odihnit ca să pot lucra mai bine. M-am rugat
afară pe terasă făcând respiraţii şi mi-am revenit. Mă rog pentru întărire.
Doresc să fiu şi să merg mai cu putere pe drumul pe care l-am ales şi să
nu uit nici o clipă că sunt ispite şi încercări grele în lucrare. De ce
obosesc aşa uşor? nu-mi fac eu programul bine?
Seara adorm cu rugăciunea în gând. Mâine va fi Sfânta Liturghie.
O aştept cu bucurie. În Sfânta Biserică nu simt nici un pic de oboseală şi
n-aş mai pleca.

16 mai 1971
(...) Dă-mi, Doamne, îndelunga Ta răbdare, ca să nu greşesc! Am
atâtea de făcut şi n-am timp să mă risipesc cu nimicuri. Timpul e scurt şi
nu ştiu să lucrez cum trebuie. Am atâtea de învăţat şi de lucrat şi nu le
pot dovedi. nu mă părăsi, Doamne Iisuse! Întăreşte-mă, că afară de Tine
nu am pe nimeni căruia să-i spun durerile mele! Tu îmi cunoşti paşii şi
gândurile mele Ţie Ţi le închin. Am nădejde că nu mă vei părăsi în

468
clipele grele de încercare. Sunt slabă şi-mi pierd încrederea în oameni şi
curajul. Cine lucrează aşa de ascuns? Ce doreşte? nu ştiu!
Câte cununi are părintele V., Doamne! Câte a auzit, câte învinuiri,
şi pe toate le-a purtat, cu Tine, Iisuse, şi cu rugăciunea Ta! Iar eu îmi fac
probleme şi nu mai pot lucra. nu pot vorbi cu dânsul şi nu-i pot spune
toate nimicurile, are dânsul destule. Trebuie să mă rog şi-atât!
Mă rog pentru înţelepciune, ca să nu greşesc. Sunt totuşi tristă, îmi
pare rău că-i fac bucurie vrăjmaşului, care s-a amestecat între noi. M-a
lovit pe neaşteptate. Doamne Iisuse, ajută-ne să ieşim cu bine din
încercarea aceasta fără rost.

18 mai 1971
Am lucrat şi m-am rugat mult. E o zi minunată; e cald şi frumos!
Seara am fost la biserică. Ce-o fi având E.? (...) nu ştiu să fi greşit cu
ceva faţă de ea. Şiret e diavolul, ca să ne fure pacea şi bucuria... Ce pot
face? Am vrut să mă apropii de ea să-i vorbesc şi s-a ferit.
Slujba a fost deosebit de frumoasă şi mai tot timpul m-am rugat
plângând, iar la sfârşitul slujbei m-a cuprins o mare bucurie. Am plecat
liniştită. E. arăta ceva mai bine, dar tot nu vorbeşte. S-a apropiat puţin de
noi. Am avut bucurie.
A venit I. Cu adevărat face rugăciunea, şi eu o iubesc. Tot ceea ce
vorbim este spre folosul sufletesc şi trăim în bucurie când ne întâlnim.
Doamne Iisuse, să nu mă amăgesc iarăşi. Sunt cu tot sufletul pentru
unire în lucrare.
Cu E. nu-mi mai fac probleme. Îşi va reveni. Arată mai bine. M-am
ştiut cum să mă port cu ea. Doamne Iisuse, înţelepţeşte-mă să pot
împlini voia Ta aşa cum se cuvine. Am pierdut tot. M-am răbdat cum se
cuvine învinuirea. L-am supărat şi pe părintele întrebându-l ce are E. M-
am înţeles că era normal să nu-mi spună, din iubire pentru Dumnezeu.
Dar eu n-am ştiut să sufăr cu răbdare, fără un cuvânt, aşa cum se
cuvenea. Mi-a spus să stau liniştită şi n-am ascultat. Acum e târziu.
Doamne Iisuse, dă-mi răbdare şi umilinţă să sufăr pentru a mă
învrednici să fiu iubită de Tine, să pot răbda învinuirile fără întristare. Cât
a suferit şi câte învinuiri a auzit părintele V., care e un exemplu viu
pentru felul în care ascultă şi tace! Mu sunt vrednică să mă apropii. Este
sus şi eu nu pot urca prima treaptă, că de mă atinge cineva, cad înapoi.
Ajută-mi, Doamne Iisuse, nu mă părăsi! Mi-au trecut prin minte
gânduri care mă îndemnau să nu mai vin în contact cu nici o soră, de
teamă să nu greşesc vorbind ceva ce nu trebuie142, să nu mă mai duc la
biserica noastră. Dar mi-am revenit. Era gata să-mi pierd încrederea în

142
„Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său
rămâne în moarte" (I Ioan 3, 14).
469
toţi copiii Tăi cei buni. M-am luptat mult să câştig încrederea surorilor din
cor, ele fiind vechi iar eu mult mai nouă. Şi aveau dreptate, pentru că ele
trecuseră prin aceste încercări de care eu nici nu ştiam că există în lume.
Eu totdeauna am spus omului adevărul în faţă şi aşa am putut să-l
ajut. Aici există o teamă ca nu cumva cineva să se strecoare printre cei
vechi şi să le facă vreun rău. I. şi G. sunt pentru mine surori
înduhovnicite şi iubite de Domnul Iisus şi sfinţite prin Duhul Sfânt, Care
S-a sălăşluit în inimile lor curate. Eu ascult cu drag tot ceea ce ştiu ele
despre tainele rugăciunii Domnului Iisus. Aşa trebuie să fie, încercări,
spun ele, pentru umilinţă şi îndelungă răbdare.
Mulţumesc, Doamne Iisuse, pentru liniştea pe care mi-am regăsit-
o. Am stare bună. Mă rog cu uşurinţă şi cu dragoste. Lucrez ca pentru
Tine, Doamne Iisuse!

25 mai 1971
M-am rugat în linişte. Am pace şi gânduri numai spre bine. Doresc
să fac voia Ta! M-a căutat E. Am fost cu R. în oraş şi ne-am bucurat. Am
primit ajutor de la Domnul.

26 mai 1971
A venit E. la mine. Ce să mai cred? Luminează-mă, Doamne
Iisuse, să nu greşesc iar. Am datoria să-i spun părintelui V., care e
povăţuitorul meu. Mi-e teamă acum mai mult ca oricând. Sunt atentă. Am
pus bază în oameni şi m-au dezamăgit.
E. vrea să mă cucerească. Mi-a dăruit pe Maica Domnului - o
statuetă micuţă, albă, curată.
O, Sfântă Fecioară, te iubesc mult! Roagă-te Domnului Iisus, Fiul
Tău, să fie îndurător cu sufletul meu şi să mă călăuzească spre El.
învaţă-mă să-L iubesc mult şi fiecare clipa s-o închin Lui, pentru ca să-mi
mântuiască sufletul. Să fiu neîncetat în rugăciune curată şi adevărată, cu
dragoste şi umilinţă. Seara termin 3.000 de rugăciuni.

27 mai 1971
Astăzi este Înălţarea Domnului. M-am rugat cântând. nu am avut
bucurie. nu merge bine corul cu R. M-am rugat mai tot timpul Sfintei
Liturghii cu rugăciunea lui Iisus.
Am fost la R. A venit n. Iar nu are casă. Seara am scris şi m-am
rugat. Sunt iar tristă, şi nu vreau. Doamne Iisuse, miluieşte-mă, nu mă
lăsa să deznădăjduiesc. Plătesc pentru ce mi-ai dăruit, însă ceea ce am
primit, „comoara", nimeni nu mi-o poate lua. Îţi mulţumesc, Doamne,
pentru tot binele, iar tot răul care este acum fă să fie spre bine. Pentru
aceasta, mi se bucură sufletul.

470
28 mai 1971
M-am rugat şi am lucrat liniştită. Dr. A. pleacă. Am terminat totul
frumos. Am fost pentru prima dată la Mânăstirea Antim. Am găsit-o greu.
Părintele S. mi-a citit o dezlegare cum mi-a spus E. şi m-am bucurat.
Afară plouă şi am alergat fericită prin ploaie.
Seara a fost Vecernie. Am cântat puţin. Ce stare proastă are E.!
Doamne Iisuse, cred că din cauza mea; mai bine nu aş fi venit la
biserică.
Doamne Iisuse, Tu ştii că i-am dorit tot binele şi fericirea şi m-am
luptat greu să-i liniştesc stările proaste. Tu, Doamne Iisuse, eşti de faţă.
Aproape cinci luni de zile a zburat cu îngerii prin casa mea şi acum,
deodată, ... Cine i-a tăiat aripile?

2 iunie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte şi m-am rugat cu bucurie mai
departe pe mătănii, timp de o oră. Dă-mi, Doamne, minte ca să nu supăr
pe cineva şi să sufere din cauza mea.
Am nădejde că mă voi desăvârşi. Simt că Dumnezeu este viu,
prezent în trupul meu şi în inima mea. Măreţia Lui este negrăită şi-mi
umple sufletul de fericire cerească.
Seara a fost Vecernie. Părintele a ţinut o predică minunată. Doresc
din toată inima şi din tot sufletul meu să nu-L mai supăr pe Mântuitorul.
Permanent cugetul meu se va îndrepta numai spre bine. Doamne Iisuse,
îmi vei aduce aminte, ori de câte ori voi fi ispitită de vreun gând, să-mi
îndrept cugetul numai spre bine, ca să nu greşesc. Mă rog pentru
înţelepciune.
M-am rugat liniştită. E. arată mai bine. Îţi mulţumesc, Doamne!

3 iunie 1971
M-am trezit mai de dimineaţă, ca să merg la biserică. Am primit
sfaturi şi am dat părintelui V. jurnalul, ca să ştiu dacă lucrez bine sau nu,
cu toate că mi-a fost greu, căci nu ştiu să scriu; trebuia însă, acum mai
mult ca oricând. Eram într-un impas, şi dacă s-ar fi depărtat de mine
acum, cred că plecam în altă parte definitiv. S-a ferit de mine sfătuit fiind,
însă cu darul pe care îl are a cunoscut că nu e bine şi nu e drept.143 E.,
în această perioadă în care eu eram puţin dezorientată, vine şi mă invită
la fratele A. Am cerut sfatul şi am fost, dar ce pot spune... M-am aşteptat
la mai mult, însă la prima vedere nu-mi pot da seama. De-acum trebuie
să fiu mult mai atentă la mine şi la cei cu care vorbesc. Mai mult am
tăcut. Acum ştiu că nu cunosc oamenii şi-i privesc altfel. Trebuie să-i

143
Sunt multe pe care ţi le voi spune prin viu grai. Prin ceea ce am scris din Sfânta Scriptură am vrut
să-ţi arat că ai lucrat după rânduiala harului.
471
privesc aşa cum îi priveşte Tatăl, dar am fost dezamăgită în credinţa
mea.
Iisuse, pentru moment m-ai părăsit; dar totuşi eu mă rog să mă
luminezi şi cu rugăciunea Ta strig din tot sufletul: miluieşte-mă! Iartă-mă!
Tu nu părăseşti niciodată pe nimeni şi crucea o port cu Tine! Îţi
mulţumesc pentru încercare. Aşa mă voi înţelepţi şi aşa trebuia, spre
binele meu. Altfel, cine ştie unde ajungeam, cu încrederea mea. Am
simţit totuşi că rugăciunea mea a fost mai cu putere şi cu mai multă
dragoste. M-am întărit.
Noaptea am avut un vis frumos cu Maica Domnului şi m-am
bucurat în suflet.

6 iunie 1971
Pogorârea Duhului Sfânt! Rusaliile. Am pornit cu bucurie spre
Biserică, rugându-mă. M-am spovedit. A fost şi E. Apoi a venit la mine,
spunându-mi că nu are nimic cu mine, dar că are necazuri, că trebuia ca
un timp să nu cânte cu noi şi să nu întreb despre aceasta. I-am cerut
iertare dacă fără voia mea am supărat-o cu ceva. Me-am împăcat, însă
este retrasă. Mi-e milă de ea, o iubesc, însă s-a rupt o coardă în sufletul
meu şi de acum încolo ceva va cânta fals. Cu I. nu e acelaşi lucru.
Suntem iarăşi cu tot sufletul, ca la început. G. la fel.
M-am ţinut la nimeni în viaţa mea ca la aceste surori. Niciodată nu
mi-am făcut prieteni, căci n-am avut timp. Mi-am făcut prietene trei surori
pentru unirea cu Dumnezeu; altfel n-aş fi acceptat. Şi am pornit cu tot
elanul, cu inimă curată şi cinstită, pentru rugăciunea lui Iisus.
Astăzi am vorbit cu părintele V. în biserică, însă era de faţă şi E. A
vorbit ca pentru ea. Mu-i nimic. Dumnezeu vede şi aude, şi cum vede El
nu vedem noi. A Lui e judecata. Ce am greşit, în faţa Lui am greşit.
Sunt obosită. Nu am timp să dorm îndeajuns. Seara termin
rugăciunile şi adorm rugându-mă în linişte adâncă. Numai cu Tine,
Iisuse, e bine! Doresc să am blândeţe şi bunătate adevărată şi sinceră.
Arată-mi, Doamne Iisuse, calea cea adevărată, ca să pot trăi cu Tine în
inimă, în bucurie şi pace!

7 iunie 1971
Sfânta Treime. La Sfânta Liturghie m-am rugat cu uşurinţa,
eliberată de tot ce e în jurul meu. Ieri m-am împărtăşit şi am simţit cea
mai mare fericire în sufletul meu. Iisus este în sufletul şi în trupul meu şi
nu mai doresc nimic altceva. În timpul rugăciunii, nu mai sunt eu însămi;
simt o linişte adâncă şi o pace dulce.
Am citit 155 de pagini din „Filocalia" vol. III. Cu câtă înţelepciune
tălmăceşte Sfântul Maxim Mărturisitorul tot ce e mai greu de înţeles din
Sfânta Scriptură! Sfinte Maxime Mărturisitorule, roagă-te şi pentru noi,
472
cei ce dorim să înţelegem din tainele cele sfinte, ca să putem sta în
lumina înţelegerii dumnezeieşti, nu în întuneric. Am simţit pace adâncă
în suflet şi am lucrat cu bucurie şi m-am rugat cu credinţă. Îl simt pe
Domnul Iisus lângă mine, bun, blând; mă mângâie cu dragoste şi-mi dă
putere. Am adormit rugându-mă; mă trezesc şi-mi termin rugăciunile.

11 iunie 1971
M-am rugat cu întrerupere. La Vecernie am cântat cu R. fără
bucurie, doar pentru împlinirea sfintei slujbe.
Seara târziu termin 3.000 de rugăciuni.

13 iunie 1971
Azi am fost la Sfânta Liturghie. Rugăciunile merg uşor. Am lucrat şi
m-am rugat cântând cu atenţie şi cât mai corect. În minte am gânduri
simple, dar Iisus îmi este săpat adânc în minte şi în suflet.
Tu singur, Iisuse, ai rămas cu mine! Nimeni nu mă va mai depărta
de iubirea pentru Tine! Ce e lumea întreagă fără Tine?
M-au decât să strige cu toţii, să se zbată, să mă defaime; eu Te voi
auzi numai pe Tine! Te voi iubi veşnic! Aşa m-ai voit Tu!144 Dă-mi, Iisuse,
putere, linişte cerească şi darurile Tale sfinte! Voi plânge mereu după
Tine, Te voi chema, Te voi urma cu nădejde şi cu dragoste neţărmurită.
Sufletul meu e plin de Tine; primeşte-mă, Iisuse, şi pe mine ca pe
cananeanca. Nu mă părăsi! Fă să cunosc că starea mea sufletească de
azi este starea cea mai fericită. Ajută-mă, vorbeşte-mi, căci vreau să
rămân veşnic smerită slujitoarea Ta, în ajutorarea celor răniţi sufleteşte şi
trupeşte!
Adorm rugându-mă şi plângând cu lacrimi de pocăinţă145 şi dor de
unire cu Iisus!

19 iunie 1971
M-am trezit cu gândul la rugăciune. M-am rugat uşor şi cu multă
bucurie, simţind prezenţa Domnului în suflet şi pretutindeni. Vreau să
trăiesc permanent în pace desăvârşită şi în bucuria pe care Tu, Doamne,
mi-ai dat-o.
Îmi dau seama de neputinţa mea şi ştiu că fără de Tine nu pot face
nimic, nici rugăciunea, cât trebuie şi cum trebuie. Doresc ca din
144
Să te înveţi să iubeşti în ordine, pentru că iubirea în dezordine, fără înţelepciune, e anarhie, păcat.
Să nu regreţi că iubeşti, să regreţi că nu iubeşti. Contează să ştii cum trebuie să-L iubeşti pe
Dumnezeu. Să-L iubim prin „facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ" (Matei 6, 10).
Dragostea fără spiritul justiţiei şi al înţelepciunii este cădere de-a dreapta. Trebuie să iubim în ordine:
adorăm pe Dumnezeu, supravenerăm pe Maica Domnului, venerăm pe sfinţii îngeri şi pe toţi sfinţii,
iubim pe oameni, admirăm animalele, vegetalele, mineralele după necesitate, căci omul e stăpânul
bunurilor, nu robul lor.
145
A te pocăi înseamnă a ierta şi a nu mai greşi.
473
încercările prin care am trecut şi trec să mă învăţ să iubesc cel mai mult
dintre toate virtuţile puterea smereniei. Ajută-mi, Mântuitorule, fii cu mine!
Toată ziua am lucrat bine ca pentru Tine, Doamne; Tu mă ajuţi! Ai
milă de mine, cugetul meu se îndreaptă aproape permanent spre Tine!
Am avut mare bucurie. Sfântul Mina mi-a descoperit cartea şi
caietul. Îţi mulţumesc, Sfinte Mina; n-au trecut decât 24 de ore şi m-ai şi
ajutat. Mi-ai redat liniştea. Cât de bun şi de mare făcător de minuni eşti!
Te-ai rugat Domnului pentru mine, care n-am nici un merit, căci nimic nu
fac cum trebuie. Mi-ai dat încredere. Îţi mulţumesc. Sunt fericită. Am
făcut rugăciunile cu şi mai multă credinţă şi putere.
Doamne Iisuse, Tu toate mi le împlineşti, şi eu ce fac oare pentru
Tine?
Târziu seara, am fost la Foişor şi a fost bine; s-au liniştit. Seara am
adormit cu rugăciunea în minte.

21 iunie 1971
Am fost la R. Sunt foarte obosită. nu mi-am făcut orele de somn şi
toată ziua am lucrat fără bucurie. M-am rugat slab, însă m-am odihnit
când am sosit acasă şi apoi m-am rugat şi am lucrat cu bucurie.
Doamne Iisuse am nevoie de ajutorul Tău! Întăreşte-mi trupul şi
sufletul, ca să pot împlini totul la timp şi cu drag. Gândurile mele cugetă
aproape tot timpul spre Dumnezeu. nu mai pot fi ca înainte de încercarea
cu E. Le sărutam pe toate surorile cu o fericire şi o bucurie pe care nu le
mai simt acum; cu dragoste adevărată. Mi-a luat elanul şi o dată cu el
bucuria pe care o simţeam iubind oamenii.
Este adevărat ce spune Sfântul Apostol Petru, că „diavolul umblă,
răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită" (I Petru 5, 8).
Întăreşte, Doamne, credinţa şi nădejdea mea, ca nu cumva să
pierd mântuirea din cauza luptei pe care o duc cu duhurile răului.
Cu rugăciunea lui Iisus, pe care o spun necontenit, am nădejde că
voi fi luminată să ştiu ce trebuie să fac ca să fiu vrednică de bunătăţile
făgăduite. Eu nu pot face nimic; numai dacă El, Domnul şi Mântuitorul,
voieşte ca pentru lacrimile mele să se milostivească de sufletul meu!
Faptele mele nu înseamnă nimic, pentru că nu eu le fac, ci El cu mine.
Eu sunt nimic. Sufletul, pentru el mi-e teamă să nu păţească ceva.
Ajută-mă, Iisuse drag, să nu mai greşesc; când vorbesc dă-mi
înţelepciune, ca să nu împlinesc voia celui rău, făcând pe cineva să
sufere din cauza mea, din cauza neştiinţei mele. Doamne Iisuse,
binecuvântează-i pe toţi cei ce mă vorbesc de rău şi mă nedreptăţesc şi
luminează-i, ca să nu păţească ceva din cauza mea. În toţi oamenii văd
pe copiii Tăi, Doamne, şi trebuie să-i iubesc, căci şi Tu îi iubeşti. Dar
pentru aceasta ajută-mă să-i iubesc prin fapte - nu cu vorbe, căci tot ce
fac ştiu că pentru Tine şi prin Tine fac, ca să Te măresc şi să Te slăvesc
474
pe Tine, Dumnezeul nostru! Doresc să fiu pururea cu Tine prin rugăciune
curată şi mintea mea să fie departe de orice păcat şi gura mea să se
deschidă spre bine şi spre lauda Ta în veci.
Seara termin rugăciunile şi adorm rugându-mă.

22 iunie 1971
Astăzi m-am rugat uşor şi am lucrat cu bucurie. Seara am fost la
Vecernie. E. a vorbit câteva cuvinte cu mine. O barieră uşoară ne
desparte încă. Ce bine că Te am pe Tine, Iisuse! nu-mi pun nădejdea în
oameni. Ajută-mă să înţeleg smerenia, ca Tu să vii cu Duhul Tău Cel
Sfânt în inima mea şi eu să Te primesc. Cu frică şi cu nădejde, ca o
slugă credincioasă să împlinesc numai voia Ta şi să cuget neîncetat la
darul Tău şi să-Ţi mulţumesc de-a pururea.
Seara adorm rugându-mă.

23 iunie 1971
Astăzi am avut mare bucurie în rugăciune. Am fost la biserică. Am
primit mustrare pentru neştiinţa mea indirect, de la părintele V. Îţi
mulţumesc, Iisuse. M-am hotărât să uit tot ce-i rău şi să văd numai binele
în toţi copiii Tăi, ca să-mi recapăt încrederea. Mu cunosc nimic din
tainele Tale. M-am descurajat la o mică încercare. Iisuse drag, trimite
îngerii Tăi buni din nou spre sufletul meu, ca să mă bucure şi să mă facă
să înţeleg cu adevărat că spre binele meu a fost tot răul şi spre mântuire
şi înţelegere duhovnicească mai adâncă. Mă voi strădui în rugăciune şi
voi birui totul. Doamne, ai milă de noi!

24 iunie 1971
M-am trezit cu gândul la rugăciune. Exerciţiile şi rugăciunile merg
uşor, cu pace şi cu bucurie.
Am fost la Patriarhie. Sfântul Dimitrie mi-a dat miros cu bună
mireasmă duhovnicească. Îţi mulţumesc, Sfinte Dimitrie; roagă-te
Domnului pentru mine.
Am fost apoi la Sfântul Mina, să-i aduc mulţumire pentru că m-a
ajutat. Am lucrat şi m-am rugat fericită.

27 iunie 1971
M-am rugat în Sfânta Biserică cu nădejdea că bunul Dumnezeu
poartă grijă şi de mine. Am mare dor de cunoştinţe şi ştiu că de voi căuta
şi mă voi sili, El e bun şi-mi va da!
Meditez la înţelepciunea lui Dumnezeu şi nu doresc decât să am
pacea şi bucuria cea veşnică şi adevărată. Seara mă rog să mă înveţe
cum să mă rog, căci nu ştiu nici atât. Adorm rugându-mă cu rugăciunea
lui Iisus.
475
28 iunie 1971
M-am trezit dintr-un vis frumos. Citeam ceva scris cu litere mari de
tipar, ca un titlu: „Rugăciunea necontenită, cu respiraţii, cu prezenţa lui
Dumnezeu".
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi să ajung să pot face aşa:
rugăciune necontenită şi să Te am prezent în inima şi în sufletul meu şi
pretutindeni de faţă prezent, viu şi adevărat. Vreau să Te iubesc mult,
Iisuse drag, ca să trăiesc viaţa cea adevărată cu Tine şi prin Tine. Ca o
flacără vie să ardă în inima mea dragostea pentru Tine!
Seara am fost la Vecernie. M-am pregătit pentru Sfânta
Împărtăşanie.
Doamne, Mântuitorul sufletului meu, nu te uita la greşalele mele şi
mă curăţă cu preacurat Trupul Tău şi mă spală cu scump Sângele Tău
pe care l-ai vărsat pentru noi toţi în grele patimi, ca să mă bucur de
mântuire şi să fiu vrednică de viaţa veşnică fericită, pe care ai făgăduit-o
copiilor Tăi!

29 iunie 1971
La Sfânta Liturghie din ziua Sfinţilor Petru şi Pavel m-am împărtăşit
cu preacuratele Taine ale Domnului Iisus şi mă simt ca un fulg. Sunt
fericită. Mulţumesc Domnului rugându-mă. Doresc să nu uit nici o clipă
că tot lucrul îl fac în prezenţa lui Dumnezeu.
Am fost la R. şi am citit şi am scris, ca să înţeleg din tainele
nevăzute ale Domnului, pentru folosul sufletului.
Citesc din „Prietenul divin", în care se spune, între atâtea fraze
minunate: „Sfinţenia este un ideal obligatoriu"; „Fiţi desăvârşiţi, precum
Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este". Şi chiar de-ai putea să-ţi astupi
urechile la cuvintele lui Iisus, tot nu vei putea înăbuşi glasul inimii tale.
Iisus nu-l lasă în voia soartei pe sărmanul muritor care-şi întinde spre El
braţele rugătoare. El a murit pentru iubirea de oameni.
Cerul şi iadul au ochii aţintiţi asupra mea, iscodind toate mişcările
inimii mele, ca să ştie dacă ea bate pentru Iisus sau pentru duşmanul
Său, satana. Dacă lucrarea mea nu-i pentru Iisus, ea este pierdută
pentru El pe veci. Îngerii şi sfinţii se întristează. Dacă însă lucrarea mea
este pentru El, Îi produc mare bucurie şi-L văd aplecându-Se spre mine
cu o mişcare plină de mulţumire, cu chipul blând şi surâzător. Eu îl văd, îl
simt şi sunt atunci nespus de fericită că Iisus e mulţumit. Vreau să-L
iubesc pe Iisus cum îl iubeau Apostolii şi sfinţii, până la uitare de mine
însămi. năzuiesc spre sfinţenie şi eu.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, binecuvântează această
năzuinţă a mea! Vreau să trăiesc o viaţă nouă.

476
 Iubirea dumnezeiască să domnească în inima mea şi în sufletul
meu să fie Iisus. Doresc să-I dau lui Iisus sufletul şi trupul meu, toate
gândurile mele, simţămintele mele şi tot ce-mi aparţine. Eu să păstrez
doar grija de a-L iubi şi de a împlini voia Sa cea sfântă! Las să pătrundă
în mine sentimentul de nădejde în Dumnezeul Cel atotputernic în
lucrarea desăvârşirii. Voi lucra totul prin iubire146.

30 iunie 1971
M-am trezit odihnită şi cu gândul că azi voi putea lucra mai mult
pentru suflet. M-am rugat cu bucurie şi am simţit în timpul rugăciunii ceva
sublim, ceva ca o plutire pe o apă liniştită, şi m-am bucurat ca un copil.
Am lucrat cu spor, în linişte; nimic nu mă mai tulbură. Am sufletul
uşor.

1 iulie 1971
O zi minunată. Am fost la sora mea cu părintele V. Ce exemplu de
bunătate şi răbdare, Doamne Iisuse! Cum să capăt şi eu puţin din aceste
daruri? nu doresc nimic altceva pe acest pământ decât să-Ţi urmez Ţie,
Iisuse, şi nimic din ceea ce se petrece în jurul meu să nu mă mai tulbure.
Doresc să mă lepăd de mine, să-mi port cu tărie crucea, aşa cum am
primit-o de la Ziditorul meu, cu bucurie adevărată, spre a putea împlini
totul, pentru curăţirea de greşeli şi păcate şi pentru a fi mântuită. Să
lucrez necontenit pentru ca sufletul meu să se înalţe spre frumuseţile
nevăzute şi să trăiască în bucurie cu Iisus aici pe pământ, precum şi în
viaţa viitoare.
M-am rugat cu mai multă putere şi uşurinţă. Cum încep rugăciunea
lui Iisus, imediat începe şi inima să bată în ritmul rugăciunii. O ascult cu
atenţie şi mă rog după bătăile ei, dar după un timp se opreşte şi atunci
mă rog mai departe numai cu mintea. Câteodată ţine cinci minute, alteori
mai mult.147 Mă simt foarte fericită. Adorm rugându-mă.

3 iulie 1971
Bate vântul şi norii aleargă pe cer cu viteză. nu e plăcut, e frig,
furtuna parcă vrea să ne arunce jos, în gol. nori de praf se ridică,
alergând şi întunecând cerul şi pământul.
Te-ai supărat pe noi, Doamne, ne arăţi că suntem vinovaţi înaintea
Ta! Strigăm către Tine cerându-Ţi mereu, dar noi nu-Ţi dăm nimic în
schimb. Suntem obişnuiţi ca Tu să le împlineşti pe toate, chiar dacă noi
nu Te ascultăm. Luminează-ne, Doamne, ca să ne vedem aşa cum
146
Nu uita ce ai scris aici şi vei fi ziua şi noaptea dintre cei ce sunt „neam sfânt şi preoţie
împărătească".
147
Slavă şi mulţumire Sfintei Treimi pentru toate darurile primite. Prosternare până la pământ şi atenţie
să nu pierzi ceea ce ai câştigat.
477
suntem: nerecunoscători pentru bunătăţile cu care ne acoperi şi pe care
neîncetat ni le dăruieşti, fără să merităm.
Mă rog cugetând tot timpul la prezenţa lui Dumnezeu. Mumele lui
Iisus este prezent încontinuu în mintea mea. Trebuie să lupt ca să fiu
vrednică de bucuria pe care mi-ai dat-o, Iisuse, şi de care nu mă mai pot
desparţi: rugăciunea Ta cea puternică. Port cu uşurinţă şi cu bucurie
greutăţile şi nu uit că toate sunt de la Tine, şi cele bune şi cele rele.
Seara îmi fac exerciţiile şi rugăciunile şi adorm cu rugăciunea în
minte.

5 iulie 1971
M-am trezit odihnită. M-am rugat cu bucurie. Doamne Iisuse, Îţi
mulţumesc pentru bucuria, pacea, liniştea, starea bună, fericirea pe care
mi le torni în suflet în timpul rugăciunii şi în timpul lucrului. Revarsă,
Doamne, bunătăţile Tale cereşti spre noi toţi cei care Te căutăm cu
sârguinţă! Ajută-mă să împlinesc voia Ta, căci fără de Tine nu pot face
nimic.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria,
roagă-te pentru noi şi ne miluieşte!
Mi-am terminat rugăciunile seara târziu şi am adormit rugându-mă.

6 iulie 1971
Azi m-am rugat lucrând mai tot timpul. Seara m-am rugat cu atenţie
şi iubire pentru Iisus, pe mătănii, numărând în ritmul bătăilor inimii, şi am
simţit o căldură dulce. Când încep rugăciunea începe şi inima să bată.
Atenţia mea coboară în inimă şi simt că Mântuitorul e viu în inima mea.
Câte 10-15 minute o aud cum bate şi mă rog după bătăile ei zicând:
„Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!".148 După un timp n-o mai aud
şi n-o mai simt.
Îmi sunt dragi oamenii din ce în ce mai mult şi mă bucur cu tot
sufletul când sunt fericiţi, plâng cu ei şi caut să-i ajut când sunt nefericiţi.
Doresc ca Dumnezeu să intre în sufletul meu cu harul Său, ca sub
îndrumarea Lui să lucrez pentru binele aproapelui meu. Ştiu că Iisus nu-i
părăseşte niciodată pe cei ce se roagă cu credinţă şi împlinesc voia Sa.
Mă simt foarte liniştită şi trăiesc în bucurie, cu rugăciunea lui Iisus în
minte şi în inimă, ştiind că orice fac şi oriunde merg El merge cu mine,
mă apără şi nu-mi este teamă de nimeni şi de nici o întâmplare, ca în
trecut. Fac rugăciunile cu uşurinţă, în linişte şi cu mare bucurie. Simt
prezenţa Domnului Iisus, Care este pretutindeni de faţă, mă vede şi mă
aude.

148
O, ce veste minunata în inima Ioanei se arată, Că S-a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt.
478
7 iulie 1971
Azi, la Vecernie, m-am rugat uşor şi mi-am simţit inima cum se
roagă ritmic. Sunt bucuroasă pentru aceasta.
Cobor mintea în inimă şi mă rog în ritmul ei. Cât timp sunt atentă,
bate şi ea. Apoi, dacă ceva mă întrerupe, se opreşte. Am pace şi dor de
cunoştinţă şi de a lucra cât mai mult. Îmi pare rău de timpul pierdut, când
n-am lucrat decât foarte puţin pentru suflet, iar acum m-a cuprins un dor
nestăvilit. nu mai am răbdare să le cuprind pe toate câte mi-a dăruit
bunul Dumnezeu. O dată cu rugăciunea lui Iisus am prins acest dor. Am
redus orele de somn, căci altfel nu mai reuşeam, şi astfel luni de zile m-
am luptat cu somnul, căci nu dormeam cât trebuie. Am vrut să mă
obişnuiesc să dorm mai puţin, şi timp de şapte luni de zile am redus
somnul cu patru ore zilnic.149 Aceste ore au fost rezervate pentru lucrare
sfântă. nu aveam de unde să fur timp, căci viaţa îşi urmează cursul şi
datoriile celelalte, ale familiei, rămân aceleaşi. Şi totuşi, cred că nu fac
cât ar trebui. Am încercat să dorm şi mai puţin, dar devin obosită şi nu
lucrez nimic bun.

8 iulie 1971
M-am trezit dintr-un vis frumos. Citeam: „blândeţea". Doamne, ştiu
şi cunosc că de la Tine este totul. Cu blândeţe reuşesc să fac binele, cu
blândeţe şi cu milostivire trebuie să lucrez; aşa e voia Ta! Dă-mi,
Doamne, nădejde şi dragoste, ca aşa să împlinesc poruncile Tale. Îţi
mulţumesc cu lacrimi pentru toate darurile cu care îmi bucuri sufletul cum
n-a avut el parte niciodată.
M-am rugat cu căldură. Simt că se încălzeşte inima; parcă arde în
jurul ei şi e bine. Liniştea şi pacea din suflet sunt foarte adânci.
Câteodată parcă privesc cu mintea infinitul, unde întrezăresc şi pătrund
ceva din tainele adevărului. În cer şi pe pământ e o linişte mare şi
aceasta coboară şi în sufletul meu. nu mă mai tulbură nici un gând. nu
mai aud, căci nu vreau să mai aud vociferările celor din jur, fiindcă nu mă
interesează, şi e departe de mine dorinţa de a intra în discuţie. Sunt
foarte departe de mine!
În timpul rugăciunii simt câteodată un tremur uşor şi o putere mai
mare în trupul meu. Doamne Iisuse, Tu eşti cu mine şi eu Te simt în
trupul şi în inima mea, cu Duhul Tău Cel Sfânt, bun şi dulce!
Din ultima încercare m-am mai înţelepţit. Sunt mai atentă la vorbă,
la purtare şi la orice aş putea greşi faţă de aproapele meu. Cred că din
nou voi avea încredere în oameni şi nu voi părăsi pe nimeni, căci cu Tine
merg, Iisuse, şi Tu vei face totul ca să fie bine. Întâi Te voi întreba pe
Tine ce ai face în locul meu, şi apoi voi cunoaşte ce-Ţi place Ţie şi ce nu.
149
Atenţie la rezistenţa trupului!
479
Eşti lângă mine. Vreau să Te simt mereu! Ajută-mă să fac numai bine, să
nu trăiesc lenevind. Am mult de lucru - de scris, citit, învăţat - şi vreau cu
adevărat să văd că lucrez.
Crucea mea mi se pare uşoară acum, de când Te ştiu că eşti cu
mine. Pentru puţinul pe care l-am lucrat în numele Tău, Doamne, m-ai
răsplătit prea mult, din cale afară de mult faţă de cât meritam. Cât eşti de
bun, Iisuse, noi nici nu cunoaştem bunătatea Ta; o comparăm cu
frânturile noastre de bunăvoinţă şi zicem că suntem şi noi buni. Afară de
Tine nimeni nu e bun, nici drept; dreptatea noastră omenească este
veşnic în ispită şi nu este deplină niciodată. ne silim să cunoaştem ceva
din tainele bunătăţii, ale dreptăţii, ca să ne putem lupta cu toţi cei ce vor
să ne ia pacea Ta, bucuria Ta; să luptam cu puterea Duhului Tău Cel
Sfânt!
Dă-mi150, Doamne, şi mie puţin din darurile Tale sfinte, ca să pot fi
şi eu printre cei pe care-i luminezi! Îţi mulţumesc, Iisuse Dumnezeule,
pentru fericirea pe care o simt în suflet când vorbesc cu Tine, eu, care
sunt un nimic în fata Ta! Mă minunez cum de Te uiţi şi la mine! Totuşi,
Tu, din dragostea Ta cea mare, ai venit pe pământ pentru noi, oamenii
păcătoşi! Cred că eşti viu lângă mine şi aştept cu răbdare şi nădejde. De
când am început rugăciunea Ta cea sfântă mă simt mai puternică decât
oricând.151 Mici în tinereţe n-am avut atâta putere de a lucra, de a gândi
şi de a avea atâta pace şi bucurie.
Mă gândesc că am vârsta la care ar trebui să lucrez mai puţin, să
merg mai puţin, să mă odihnesc mai mult, iar eu, în schimb, fac acum
treburile mai cu putere, cu bucurie şi din ce în ce mai multe, fără teamă,
din iubire! Eu mă rog şi Tu, Iisuse, revarsă asupra sufletului meu harul
Tău. Împlineşte Tu în mine totul cu bunătăţile Tale cele cereşti!
Seara termin 3.000 de rugăciuni.

9 iulie 1971
Am fost la Patriarhie. Sfântul Dimitrie mă cheamă parcă mereu.
Las tot lucrul şi merg şi stau puţin în genunchi lângă sfânta lui raclă.
Sfinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi toţi ca să fim curaţi şi
pregătiţi în faţa judecăţii, ca toţi să fim mântuiţi.
Gânduri cereşti mă cuprind şi doresc să fiu luminată cu mintea, ca
prin fapte să am pacea veşnică. Port în suflet o mare fericire, mă bucur
ca un copil care a primit o jucărie nouă. Am gânduri nespus de frumoase
şi înălţătoare despre Dumnezeu, despre sfinţii Lui îngeri şi despre toţi
sfinţii care-I cântă în slavă! Doresc să fiu cât mai mult timp singură şi să

150
Nu uita, chiar şi atunci când faci rugăciune de cerere, că, pentru noi, viaţa nu înseamnă „a avea", ci
„a fi".
151
Iată ce înseamnă „a fi"!
480
pot cugeta în linişte la bunul Dumnezeu. Doresc să am inima şi cugetul
curate, ca să am parte de Duhul Sfânt. Doresc să fiu ca un mort pentru
lume şi să fiu numai cu Iisus Dumnezeu, să cunosc şi să fac voia Lui cea
sfântă.
Rugăciunile merg uşor, cu drag, şi în fiecare seară adorm rugându-
mă.

11 iulie 1971
Azi, la Sfânta Liturghie, m-am rugat cântând. Sufletul meu se
bucură şi se înalţă către frumuseţile cele negrăite şi mintea mi se
luminează de cunoştinţe dumnezeieşti. Rugăciunile merg uşor, cu
bucurie şi pace.
M-am trezit dintr-un vis frumos. Iar citeam: „VIAŢA", cu litere mari
de tipar. Viaţa în Hristos o avem. Trăind viața în Iisus Hristos, cu El, toate
dorinţele ni se împlinesc. Frumuseţi negrăite ni se descoperă.
Iisuse, lumina şi odihna sufletului meu, uneşte-mă cu sfinţii Tăi,152
să pot lucra şi eu cum lucrau ei şi să sufăr şi eu cum sufereau ei pentru
credinţa puternică în Tine! Lucrează cu darul Tău, al Duhului Tău Cel
Sfânt, şi înţelepţeşte-mă, ca să cunosc tainele Tale şi voia Ta!

13 iulie 1971
O zi bună. Am fost cu M. la Mânăstirea Cernica. Sfântul Calinic are
o mireasmă minunată. Am fost binecuvântate de părintele M., apoi am
pornit fericită spre casă şi nu m-am tulburat pentru încercarea pe care
am avut-o. Domnul este scăparea şi nădejdea mea!
În timpul rugăciunii simt că plutesc ca pe o apă lină spre cunoştinţă
vie, adevărată. Simt curăţia sufletului, care se înalţă uşor spre
înţelegerea tainelor minunate, nevăzute, făgăduite, de viaţă adevărată,
fericită, cum a fost la început. Seara adorm rugându-mă.

14 iulie 1971
Dimineaţă m-am sculat greu; sunt răcită. Seara, la Vecernie,
părintele V. a ţinut o predică frumoasă. (...)
Hrană sufletească am destulă, numai să împlinesc voia lui
Dumnezeu, ca să pot avea parte de bunătăţile făgăduite de Dumnezeu;
în El îmi pun nădejdea. Chiar de sunt pedepsită, eu tot la Tine strig,
Doamne, să mă ierţi. Tu eşti bun, şi cu toate că eu nu merit îmi trimiţi,
Iisuse drag, tot ceea ce doresc pentru ca să mă pot apropia de Tine! Mă
hrănesc şi caut ca şi alţi copii ai Tăi să se bucure, dăruindu-le şi eu, mai
departe, celor ce sunt însetaţi după cunoaşterea adevărului. Îţi
mulţumesc, Doamne!
152
Dacă te uneşti cu Hristos şi cu pacea Lui, eşti unită şi cu sfinţii Lui.
481
15 iulie 1971
Astăzi m-am rugat cu uşurinţă, pe drum, lucrând. Am fost la R. Am
umblat mult şi am obosit.
Cam des văd în jurnalul meu „sunt obosită", „obosită", „am obosit";
mă tot vait. Sufletul meu zice trupului meu cam aşa: „M-am cam săturat
de tine, trup neputincios, prea multe ore vrei să pierd pentru odihna ta, şi
eu nu mai am timp". Adevărul e că am redus perioada de somn cu 3-4
ore faţă de anii trecuţi. Anul acesta am vrut să-mi impun o reducere,
altfel n-am de unde lua timp şi pentru bietul meu suflet. Sufletul zice mai
departe trupului: „Eu vreau să mă înalţ cât mai sus, către Creatorul meu,
şi tu mă tragi în jos cât poţi mai mult. Vreau să asculţi mai mult tu de
mine, nu eu de tine. Eu doresc cu totul altceva, şi deci nu ne împăcăm.
Tu vrei să mănânci de toate şi repede să-ţi fac poftele; vrei să dormi prea
mult, când eu vreau să fiu treaz, căci am mult de lucru; şi câte mai vrei
tu... Eu nu sunt de acord cu tine! Aş vrea câteodată să scap de tine şi să
mă eliberez, căci îmi pui piedici ca să nu pot zbura repede în bucurie".
Iar trupul meu îi răspunde sufletului cam aşa: „Crezi tu, suflete al
meu, că mie nu-mi place ce-ţi place şi ţie? Şi eu vreau să simt că zbor,
ca tine, vreau şi eu să fiu frumos şi curat ca tine, aşa cum m-a creat şi pe
mine Domnul Dumnezeul nostru. Ai uitat că şi eu sunt plămădit de
mâinile Lui? Tu, suflete, ai puteri nemaipomenite; eu nu le pot vedea cu
ochii mei, dar tu le vezi. Şi văzându-le şi ştiind că dacă îi ceri Tatălui,
Creatorului, El ţie ţi le dăruieşte, cere şi pentru mine putere. Vreau şi eu
să lucrez cu tine, să mă bucur şi eu de ceea ce lucrezi tu şi de
frumuseţea cu care am fost înzestrat. Vreau să mă port frumos în lume,
nu să mă umflu doar cu mâncare şi să mă cocoşez înainte de vreme şi
multe altele; să ştiu pentru ce am fost creat. Cu puterile pe care le ai,
ţine-mă drept şi îţi promit că de acum vreau să te ascult eu pe tine, căci
fără de tine mi-am dat seama că mă fac urât la vedere, cad şi nu-mi
place nici mie. Tu eşti dator să mă vezi în ce stare sunt. Uită-te bine
dacă-ţi plac: cum mă port, cum merg, cum mănânc, cum mă îmbrac; pe
scurt, cum mă prezint în tot locul. Dacă sunt cumpătat în orice, dacă
chipul mi-e întunecat. Vreau să-ţi fiu şi ţie dragă şi Creatorului, ca să ne
bucurăm împreună, căci puteri nemaipomenite ne poate da Ziditorul
amândurora. Să ne înţelegem şi să lucram împreună, să ne bucurăm,
căci pentru bucurie am fost creaţi de El".153
Termin rugăciunile târziu şi adorm rugându-mă.

16 iulie 1971

153
Bine că ai terminat discuţia aceasta cu trupul, care este templul Sfântului Duh. Mă bucur că aţi căzut de
acord.
482
 G. a reuşit la examen. Mulţumim, Doamne!
G. şi N. au plecat la Dobra. Sper să lucrez mai bine şi mai mult. Iar
am fost tristă. Doamne Iisuse, numai Tu ai rămas cu mine. Tu mă
cunoşti. Oamenii sunt aşa de schimbători! Ajută-mă să nu-mi pierd
încrederea în copiii Tăi. Asta cred că este slăbiciune. Totuşi, eu nu cred
nimic rău despre copiii Tăi pe care-i ştiu şi-i simt că sunt curaţi. nu pot fi
făţarnică şi nici nu pot să mai fac ce vreau eu, când tot timpul Te am pe
Tine, Iisuse, în faţa mea. Fac ceea ce ai face Tu în locul meu. Şi
judecata a Ta este.
Cred prea uşor că anumiţi oameni fac bine, şi în fond fac răul,
poate fără voia lor. Eu n-am voie să judec, departe de mine. Mă judec pe
mine. La grele încercări îi supune cel rău pe cei mai buni dintre copiii lui
Dumnezeu! Cu mila şi ajutorul Tău însă, vom ieşi din toate.
Nu judec, căci de fapt ce sunt eu? Sunt vierme? Prea mare mă
cred! Sunt firul de nisip? Tot prea mare mă cred! Sunt firul de praf? Tot
prea mare! Atunci ce sunt eu în universul acesta nesfârşit? nu sunt
nimic. Sunt totuşi o fiinţă ce face parte din creaţia Tatălui ceresc,
Creatorul nostru. El a pus în sufletul meu o mică scânteie din
dumnezeirea Lui, prin Duhul Său Cel Sfânt. Mintea nu poate cuprinde;
poate întrezări numai.
Clipele de fericire sunt adevărate, căci le trăim, dar sunt scurte.
Sunt dorite, căci ni le amintim. Au fost cândva şi le-am uitat; sunt
sublime!
Vai, suflete, cât poţi fi tu de fericit, cu toată nimicnicia ta! Creatorul
Dumnezeu, El este totul în toate!
Iartă-mă, Doamne Iisuse, Dumnezeule, putere şi frumuseţe
necuprinsă, neajunsă şi neînţeleasă de mintea noastră.
Ce păcat că nu pot oamenii să vadă cu ochii trupului, ci abia
întrezăresc puţin cu ochii sufletului! Doresc ca toţi să vadă, să audă, ca
să împlinească voia Ta!
Aşa a dorit Iisus şi a venit de la Tatăl pentru dragostea de oameni,
ca să deschidă ochii sufletului nostru ca să vedem şi urechile ca să
auzim!
O, de-aş fi cât un fir de praf, dar strălucitor; căci strălucitor e
sufletul!
Îngerii şi sfinţii sunt mici, dar puternici în lucrare. Când lucrează ei
cu un suflet, au puteri nemaipomenite. Aş vrea şi eu să lucrez, cu
ajutorul sfinţilor, pentru aproapele meu şi pentru mine. Ştiind că Tatăl
meu este Creatorul Cel puternic, cine mă poate opri să-I cer să lucreze
în mine cu darul Lui şi să-mi dea puterea de a făptui totul în pace şi cu
bucurie?
Doamne Dumnezeule, primeşte-mă în braţele Tale şi pe mine,
„nimicul" creat de Tine, şi mă întăreşte cu virtuţile Tale. Fii bun şi blând şi
483
iertător cu mine păcătoasa, ca să pot avea parte cu sfinţii Tăi! Să mă
bucur într-un locşor cât de mic, de unde să Te pot vedea veşnic şi să-Ţi
pot mulţumi cu cântări de slavă! Ajută-mă, Iisuse, să-Ţi împlinesc voia,
căci singură nu ştiu şi nu pot nimic. Sunt ca un copil care aşteaptă milă şi
îndurare, cu ochii aţintiţi spre Tine, şi aştept cu răbdare să-mi vorbeşti şi
să mă conduci, ca să mă pot mântui. Iartă-mi îndrăzneala, pentru
rugăciunile Maicii Tale, Pururea Fecioara Maria, şi ale tuturor sfinţilor Tăi,
care Te-au iubit atât de mult şi au ştiut să lupte şi să zboare spre Tine
uşor şi cu hotărâre. Ştiindu-Te alături de mine, mă simt puternică, lucrez
cu iubire şi merg liniştită spre viaţa adevărată, în timp ce oamenii poate
cred că merg spre moarte. Eu mă rog cât pot de des şi mă rog să-mi dai
darul rugăciunii neîncetate.
Nu vreau să fac nimic de ochii oamenilor, ci numai voia Ta s-o
împlinesc, Iisuse. Să am mintea curată tot timpul, să cuget numai la
minunile Tale; gura mea să rostească numai ce e de bine şi să Te
slăvească, să-Ţi aducă mulţumire pentru bunătatea Ta cea mare!

17 iulie 1971
M-am rugat lucrând toată ziua. Învăţ să unesc respiraţiile cu
rugăciunea.
Mi-ai dăruit totul, Doamne Iisuse, dar eu nu am destulă râvnă. Mu
lucrez cât ar trebui. Ziua mi se pare mică. Mu mai sunt secundele la fel
ca înainte? Altădată era ziua atât de lungă, iar acum mi se par atât de
mică... Doamne! Lucrez prea încet şi nu le pot cuprinde pe toate?
Socotesc că voi termina un lucru în atâtea ore, de exemplu, şi îl fac abia
pe jumătate, fiind cu mintea mai mult la rugăciune. Acum nu mai doresc
decât să fiu cu Tine în tot ceea ce lucrez, gândesc şi vorbesc.
Nu mă lăsa pradă ispitelor, nepăsării, ci să fie în sufletul meu harul
Tău cel sfânt, ca să lucrez cu putere. Sporeşte dragostea mea pentru
Tine, ca să mă ridic mai presus de puterile mele, să Te laud neîncetat şi
să nu iubesc pe nimeni mai mult decât pe Tine, Iisuse, Care eşti iubire.
Te iubesc, Te ştiu că eşti lângă mine când scriu şi când mă rog. Te simt
şi plâng de fericire. Ajută-mă, ridică-mă, să pot îndura cu bucurie toate
durerile şi nimic să nu mă mai poată dezlipi de Tine!
Seara fac puţine rugăciuni. Adorm rugându-mă. Mu sunt mulţumită
de cât am lucrat şi m-am rugat.

18 iulie 1971
Sunt fericită când pot cânta frumos Domnului la Sfânta Liturghie.
Tu lucrezi, Doamne, cu cetele de îngeri şi cu dirijorul de aici, părintele
nostru.
O mică încercare cu o soră, însă s-a liniştit. Cel rău nu se lasă,
însă Domnul puterilor e mai tare. Mu vreau să mă împotrivesc
484
necazurilor, ca să nu calc poruncile. Privind la patimile şi la smerenia
blândului Iisus faţă de oameni, pot deveni şi eu ţărână şi praf în
picioarele lor, şi e chiar bine - se rostogoleşte, la pământ cel rău şi ţipă
de necaz, plezneşte. Pot fi socotită proastă de cei pe care-i iert; fiind
umilită, mă simt mai fericită, căci atunci Domnul e sigur cu mine. Abia
atunci Te simt, Iisuse, cum să nu fiu fericită!?
Acasă am făcut puţine rugăciuni; tot nu sunt mulţumită, căci nu am
timp să număr pe mătănii. Totuşi, trebuie, ca să nu mă înşel şi să cred că
fac rugăciuni destule. Părintele ştie că fac 3.000 de rugăciuni şi nu vreau
să-l mint. Iar m-am încurcat. Zic în minte rugăciunea în timp ce lucrez,
dar cu întrerupere.
…………………………………………………………………………………….

4 octombrie 2020
Dacă asemenea experienţe ar putea fi reproduse, m-aş strădui să
o includ integral în această parte despre latura spirituală a postului. Dar
cum fiecare are un parcurs unic, mi se pare suficient să arăt doar o
asemenea perspectivă, urmând ca fiecare să o imite în maniera sa
proprie.
În fond indiferent cum ne-am folosi de resursele noastre, ceea ce
urmărim este o eliberare de tot ceea ce este pământesc şi care ne leagă
prin intermediul trupului nostru, dar tot ce are un început, trebuie în mod
obligatoriu să aibă şi o finalitate. Noi luptăm să o atingem, dar nu reuşim
niciodată deplin, ba chiar de multe ori avem sentimentul că suntem
învinşi. Experienţa tocmai citată, are darul de a ne demonstra în ce sferă
trebuie să ducem lupta. Indiferent de reuşitele noastre în privinţa
postului, purtăm un trup, care până la urmă ne va învinge, dar mai avem
şi un suflet, care ştie că trebuie să învingă. Raţional poate nu găsim un
înţeles când spunem că Hristos a Înviat!, dar sufletul nostru trăieşte
această experienţă ori de câte ori ne răstignim împreună cu Hristos.
Aceasta este eliberarea noastră, iar postul, rugăciunea şi toate celelalte
virtuţi sunt mijloacele prin care imităm în trupul nostru răstignirea lui
Hristos.

Un vis minunat
Visul Garoafei Moldovan

Pe cât este de real universul material, pe care ne străduim să-l

înţelegem, tot la fel de real este universul spiritual, care ni se descoperă
nouă, celor din lumea materială, doar ca o licărire de stea. Chiar dacă
doar într-o aşa de mică măsură ni se arată, pe măsură ce-l descoperim,
485
polarizează atât de intens întreaga noastră viaţă,
încât realitatea materială devine umbră şi vis.
Primul pas înspre trezirea la viaţa cea adevărată,
care nu este alta decât cea veşnică, nu este
moartea fizică, ci moartea pentru tot ceea ce este
deşert şi trecător din această viaţă. Chemarea nu
vine doar din partea lui Dumnezeu, ci şi ştiinţa,
istoria, literatura şi filozofia ne adresează cele mai
calde îndemnuri de a porni, încă de aici de pe
pământ, în căutarea veşniciei.
Ca o confirmare a acestui dialog între
Dumnezeu şi om şi a căutării reciproce,
Dumnezeu, în marea SA milă şi bunătate, are grijă să ne încredinţeze de
realitatea vieţii veşnice, nu doar teoretic, ci şi practic, dezvăluindu-ne,
prin aleşii SĂI, o fărâmă din realitatea veşniciei. Nu putem afla mai multe
în mod direct, deoarece ne înfricoşează şi ceea ce ni se transmite voalat
despre lumea de dincolo.
Au trecut 65 de ani, ca să iasă la iveală o asemenea mărturie, fără
ca scurgerea timpului să fi alterat, chiar şi cât de puţin, însemnătatea ei.
Analizând acest inedit jurnal de post duhovnicesc, toată informaţia
despre post, pe care m-am străduit să o includ în această carte, capătă o
cu totul altă importanţă. Când îţi dai seama că veşnicia nu e doar o
poveste, îţi doreşti să te eliberezi de tot balastru lumii materiale şi să te
închizi în tine însuţi, unde să iei firul postului de la capăt şi să-l derulezi
din nou fără a mai căuta vreun folos trupesc.

În primăvara anului 1955, eram în

post negru. Făceam postul
Mântuitorului Hristos de 30 de zile,
pentru izbăvirea singurului meu fiu,
Gheorghe, care fusese arestat în
sâmbăta sfintelor Paşti, înainte de
Sfânta Înviere. În acest post de 30 de
zile, mâncam odată pe zi puţină pâine
şi beam apă cu zahăr sau cu ceai. De
multe ori mâncam o dată la două zile.
Când eram pe la jumătatea
postului, într-o zi de vineri, cam pe la
orele două după masă, pregăteam
mâncarea de post pentru soţul meu şi
totodată, mă rugam cu voce tare zicând
următoarele rugăciuni:
486
  Doamne Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătoasa.
 Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea
ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată
eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, Că a
ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.
 Psalmul 50,
 Psalmul 142.
Mă rugam ca Domnul să-mi primească, mie păcătoasei, rugăciunea
mea. Toate aceste rugăciuni le făceam în afară de Psaltire şi de acatiste,
pe care le citeam zi şi noapte. Şi cum pregăteam şi mă rugam, deodată
s-a deschis uşa singură şi o adiere de vânt am simţit-o intrând în casă.
Şi-am auzit o voce, care mi-a zis:
„Ceea ce faci, faci bine!‖ Posteşte mai departe, dar tu cunoşti pe
persoana cutare, mi-a spus-o pe nume, o persoană sus spusă de la
Bucureşti. Du-te la dânsa, căci Gheorghe nu-i vinovat şi va scăpa! Fiul
meu era ameninţat să fie condamnat de la 15 până la 25 de ani. În
aceeaşi zi, seara, pe la orele 21, m-am culcat puţin să mă odihnesc. Şi
cam după o jumătate de oră, fiind încă trează, m-a întrebat o voce de
femeie:
- Dormi Garoafo?
Eu nu i-am răspuns, crezând că-i mama mea, care dormea în alt
pat.
Vocea mi-a zis că oricât voi posti şi oricât mă voi lupta, fiul meu nu
va scăpa, până nu va fi condamnat la cinci ani, dar după condamnare, la
câteva zile, va veni acasă, fapt care s-a şi împlinit, deoarece la trei zile,
după ce a fost condamnat la cinci ani de închisoare, a venit acasă.
M-am sculat din pat, m-am dus la patul mamei şi am întrebat-o de
unde ştie că fiul meu va fi condamnat la cinci ani. Mama nu mi-a răspuns
nimic, deoarece dormea dusă. Atunci speriindu-mă, neştiind cine mi-a
vorbit, m-am aşezat în genunchi şi m-am dat la citit Psaltirea, pe care am
terminat-o la orele patru dimineaţa. Şi așezându-mă din nou pe pat să
mă odihnesc, căci eram obosită, deodată, trează fiind, am văzut plafonul
şi pereţii acoperiţi cu icoane sfinte. În mijlocul plafonului era icoana
Mântuitorului. Privind această frumuseţe, m-am dus în cealaltă cameră
să-l scol pe soţul meu să vadă şi el. Când am vrut să-l strig, icoanele au
dispărut.

Tot în acest post, am visat următorul vis:

Se făcea că a intrat în casa mea o femeie îmbrăcată într-o rochie
bleu-marin şi desculţă. Ea mergea înainte, iar eu în urma ei. Ne duceam
amândouă pe un câmp cu iarbă arsă ca de foc. Deodată s-a ivit în faţa
noastră un munte drept ca un perete, în care s-a făcut o gură de tunel.
487
Am intrat amândouă în tunel, eu mergând tot în urma ei. Ea mă silea să
merg cât mai repede, spre a nu ne prinde trenul, care urma sa vină în
urma noastră.
Ea îmi tot zicea: repede, repede că ne ajunge trenul.
Când am ieşit din tunel, ne-am dat la o parte şi trenul a trecut pe
lângă noi cu o repeziciune şi un vuiet neobişnuit! Toate vagoanele erau
ca de vite, cu nişte ferestre mici cu gratii. Printre gratii se vedeau mâini şi
capete de oameni. Trenul era arhiplin. Tot personalul de serviciu al
trenului era format de diavoli.
Eu am zis: Vai de mine, unde merge acest tren cu aceşti oameni?
Ea mi-a spus că acest tren merge direct în iad.
Eu am întrebat: Cu trenul se duc la iad?
Ea mi-a răspuns: aşa se arată!
Am mers mai departe, tot pe un câmp cu iarba arsă, până am intrat
într-o fabrică mare. În această fabrică am văzut tot felul de oameni.
Bărbaţi, copii cam de la 15 ani, fete şi băieţi, preoţi, călugări, călugăriţe,
episcopi, mitropoliţi şi alţii. În fabrică, pe jos, erau spini, sticle sfărâmate
mărunt, bolovani ascuţiţi şi mărunţi şi cărbuni aprinşi. Unii cărau bolovani
cu roaba, alţii (preoţi, călugări, episcopi) călcau pe jar, ducând pe spatele
lor cărbuni aprinşi, cari ardeau cu flăcări şi fiecare dintre ei, era bătut cu
biciul de către un diavol, care îi conducea. Toţi oamenii care erau acolo,
din toate categoriile sociale, călcau pe spini, sticle şi cărbuni aprinşi,
văietându-se, plângând şi blestemându-şi ceasul în care s-au născut.
Stând eu în fabrică şi privind cu jale la chinurile lor, a trecut o femeie cu
o povară grea în spate. Avea sticle sparte şi fierbinţi şi călcând pe sticle,
s-a apropiat de mine şi mi-a zis:
- Mă cheamă Frăsina, apă, apă!
Toţi aceşti nenorociţi strigau: apă, apă, nu mai pot.
Ieşind din fabrică, la chemarea femeii, care mă conducea, ne-am
dus iarăşi mai departe, tot pe un câmp pustiu cu iarba arsă, ca şi înainte
de a intra în fabrică. Multă vreme am mers pe acest câmp, până am
ajuns la o clădire mare de tot. Această clădire era aşezată cu un capăt
pe uscat, iar restul clădirii sta pe un lac fără capăt pe mare. Lacul era de
smoală (păcură neagră). Se auzea în clădire un vuiet ca de moară şi
toată clădirea se cutremura.
Ne-am aşezat amândouă, pe iarba cea uscată, lângă lac, în
apropierea clădirii. Auzind eu vaiete jalnice şi plânsete amare, am
întrebat-o ce este acolo? Ea mi-a zis că nu mă pot duce acolo deoarece
sunt prea slabă în credinţă şi nu voi putea suporta chinurile cele ce nu se
pot nici descrie.
Întrebând-o ce fel de oameni sunt acolo, ea mi-a răspuns că acolo
sunt cei ce au omorât, femei care au făcut avorturi, cei ce înjură de cele
sfinte; precum şi cei cu diferite păcate tot grele. Am întrebat-o: Ce fac cu
488
dânşii de strigă aşa de tare? Ea mi-a zis că sunt coşuri ca la moară, în
care îi aruncă diavolii şi cad jos sfărâmaţi în bucăţi de carne, din care se
întruchipează iar oameni şi iar sunt aruncaţi în coşuri, şi iar sfărâmaţi
(măcinaţi) şi aşa se va face cu ei veşnic.
Pe lacul de smoală neagră din spatele clădirii, era o punte foarte
îngustă, lipită de suprafaţa apei. Ne-am ridicat de jos, iar ea a păşit pe
punte şi mi-a poruncit s-o urmez. Eu m-am opus, zicând că nu pot merge
pe o punte aşa de îngustă!
Ea mi-a zis: „Toată lumea trebuie să treacă această punte!‖
Atunci m-am urcat pe punte, mergând în urma ei. Ea mi-a zis că tot
timpul cât voi trece puntea să zic: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătoasa! Prea Sfântă Născătoare
de Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătoasa!
Am mers bine pe punte o bucată de vreme, nestingherită de
nimeni. De la un timp însă, a început cineva să scuture puntea din
spatele nostru, încât era cât pe ce să cad în lacul cel de smoală şi atunci
am strigat: Vai, vai, nu mai pot merge, cad în apă!
Ea mi-a zis: Dacă nu poţi, lasă-te călare pe punte şi trage-te aşa
după mine. Am ascultat-o şi am mers aşa călare pe punte trăgându-mă
după dânsa. Picioarele mergeau prin lacul de smoală. La un moment, a
început să mă muşte şi să mă pişte de picioare ceva din apă. Am
început a striga că mă muşcă ceva de picioare şi nu mai pot. Atunci mi-a
zis să mă ridic în picioare. Când am încercat a mă ridica, au apărut din
acea apă neagră, diferite jivine şerpi cu câte trei patru capete, broaşte cu
câte trei capete rotunde şi de o mărire nenaturală, broaşte ce nu se pot
vedea pe pământ, diferite forme de şobolani cu diferite figuri, câini mari
şi mici, lei şi altele. Într-un cuvânt tot felul de animale, care atacă omul,
dar pe care ochiul omenesc nu le-a văzut pe pământ. Aceste animale,
grozav de urâte şi înspăimântătoare, voiau să mă atace pe mine şi
mergeau deoparte şi de alta a punţii. Ridicându-mă în picioare, ea m-a
prins de mână şi eu mergeam după dânsa. Lighioanele săreau peste
punte, dintr-o parte în cealaltă, şi era cât pe ce să mă atace. De aceea
strigam: „Vai că mă muşcă, mi-e tare frică, nu mai pot !‖
Ea văzându-mă în pericol s-a întors spre jivine blestemându-le şi
suflând asupra lor a zis: Înapoia mea satano!
Au dispărut imediat şi au apărut mai târziu, chinuindu-mă şi
înfricoșându-mă ca şi mai înainte până am trecut puntea şi am ajuns pe
uscat.
Am continuat drumul prin pustiul cu iarbă arsă. Pe cărarea din
pustiu, pe unde mergeam, din depărtare venea înspre noi un călugăr, pe
care eu îl cunoşteam. Era de la Mănăstirea Sihăstria din Moldova.
Eu am zis: Să-i sărutăm mâna şi să-i cerem binecuvântare!

489
 Ea m-a oprit zicându-mi: Nu, nu, nu-i voie ! Acesta merge să treacă
puntea pe care am venit noi şi va cădea în apă şi se va duce la iad,
pentru că nu şi-a făcut datoria ca preot. Multe, multe şi grele păcate are
acesta.
Trecând pe lângă noi, cu capul în pământ de supărat ce era, nu mi-
a zis şi nu i-am zis nimic.
Mergând tot înainte, am coborât pe nişte scări într-un subsol. Acolo
era întuneric. Din toate părţile, fără să văd ceva, eram pişcată şi trasă
înapoi. Eu strigai, căci îmi era tare frică, iar ea mă încuraja zicându-mi:
Nu te teme, zi rugăciunile şi hai mai departe.
Drumul prin acest subsol n-a durat mult şi am ieşit pe un câmp cu
iarbă verde şi flori.
Ea a zis către mine: Vezi, vezi, cât este de greu de trecut şi ai fost
cu mine şi nu te-am dus peste tot, pe unde-i mai rău, dar ce fac aceia
care se duc singuri şi n-au pe nimeni ca însoţitor? Vezi cât de greu este?
Mergând tot înainte, am ajuns la o apă foarte repede şi limpede de
se vedeau şi pietrele. Pe malul apei era lume multă aşteptând să treacă
apa. Această lume era din toate păturile sociale şi de toate vârstele. Unii
treceau repede apa, înotând sau cu bărcile, iar alţii plângeau, spunând
că stau de luni şi ani de zile şi nu vine nimeni să-i ajute să treacă, de
cealaltă parte şi zicând că le este sete şi foame şi n-au nimic acolo.
Ea mi-a zis mie să sar în apă spre a trece dincolo.
Eu m-am opus, spunând că nu ştiu să înot.
Atunci ea m-a aruncat în apă şi apoi a sărit după mine, m-a luat de
subsuoară şi m-a trecut pe cealaltă parte pe un alt câmp verde cu flori.
Mergând tot înainte, timp îndelungat, am obosit. M-a cuprins
foamea şi setea şi i-am zis ei că tare aş dori să mănânc ceva, să beau
apă şi să mă odihnesc.
Ea mi-a zis: Lasă că îndată ajungem şi vei mânca !
Imediat după aceste cuvinte am văzut în depărtare un castel,
strălucind în culori. Ne-am apropiat de castel. La uşa intrării în castel, era
o femeie bătrână îmbrăcată în alb. Şedea pe un scăunel şi torcea lână
albă.
Însoţitoarea mea de până aici, s-a depărtat de mine cam şase paşi,
zicându-mi: Na, te-am adus până aici, de acum…
Eu m-am întors către bătrâna, care torcea, şi am întrebat-o dacă
putem găsi înăuntru ceva de mâncare.
Bătrâna ne-a răspuns că este. Să intrăm şi să mâncăm, căci tot ce
este acolo, este al nostru şi-i fără plată.
Invitând-o pe însoţitoare să intrăm în castel ca să mâncăm, am
văzut-o prefăcându-se într-un abur alb, ca zăpada, care s-a învârtit roată
de mai multe ori, urcându-se sus, până a dispărut.

490
 Atunci am întrebat-o pe acea bătrână de la uşă: Oare cine a fost
această femeie?
Ea mi-a răspuns zicând: Dacă nu ştii dumneata cine este, c-ai venit
cu dânsa, eu de unde să ştiu?
Am intrat înăuntru şi am văzut o bogăţie, o frumuseţe şi o
strălucire, ce nu se poate nici vedea pe pământ, şi nici descrie. În
pardoseala de marmură mă vedeam ca într-o oglindă. Pe mese şi în
bufete erau tot felul de bucate minunate. Mă uitam la ele ca la o
expoziţie şi-mi ziceam: Am să mănânc de aici, ba de acolo şi tot aşa
zicând, m-am săturat fără să fi gustat nimic.
Castelul avea trei intrări. Pe uşa din mijloc nu se putea intra. Am
intrat pe uşa din dreapta, şi am ieşit pe cea din stânga, lângă care era tot
o femeie bătrână, îmbrăcată tot în alb stând pe un scăunel şi torcând
lână albă ca şi cea de la uşa din dreapta. Foame nu-mi mai era, dar îmi
era tare sete.
Am întrebat-o pe această femeie dacă se găseşte undeva apă de
băut. Ea mi-a arătat un izvor lângă un făgănel. Apropiindu-mă de acest
fag tânăr, am văzut că apa este foarte limpede şi era o cană legată de
făgănel cu un lănţişor.
Am băut o cană de apă cu mare sete şi, când am voit să mai beau
una, am recunoscut că-i cana mea, după știrbitura pe care o avea. Era
puţin ciobită.
Atunci am întrebat-o pe femeie, dacă aici este Mănăstirea Slatina,
unde cândva, pusesem această cană ca paos la un parastas, pe care l-
am făcut la Mănăstirea Slatina.
Ea mi-a zis: Aici nu-i Mănăstirea Slatina, aici este pe cealaltă lume,
aducându-mi tot odată aminte că izvorul de lângă făgănel este izvorul,
pe care l-am făcut în pădure pe Vârvata, când eram copilă şi păşteam
vitele.
Am întrebat-o unde aş putea dormi, căci era spre seară? Ea mi-a
zis să merg spre dreapta şi să trec pârâiașul cel mic şi limpede peste
care era o punte îngustă. Acolo voi găsi cameră de dormit.
Dincolo de pârâiaș era o clădire mare. Am intrat într-un coridor
lung, care avea foarte multe uşi deoparte şi de alta. În acest coridor era
foarte multă lume, care-şi căuta loc de dormit. Am intrat într-o cameră,
dar nu era loc. Din alte camere, m-au scos afară zicându-mi ca nu este
loc. Mai intrând în altă cameră şi văzând un loc liber lângă sobă, m-am
aşezat acolo. A venit un bărbat şi m-a scos şi de acolo, spunând că-i
locul lui. Ieşind pe coridor, am văzut un preot cu o foaie de hârtie în
mână. L-am oprit, rugându-l să mă primească şi pe mine să dorm
undeva.
El m-a întrebat dacă am buletin.
I-am răspuns că am, dar nu mi l-a cerut.
491
 S-a uitat pe listă, a mers cu mine şi mi-a dat camera cu nr.13.
Am intrat acolo, iar el mi-a spus să nu încui uşa, căci trebuie să
mai vină încă două persoane. În cameră erau trei paturi. El mi-a arătat
patul meu. Atunci mi-am recunoscut multe lucruri de ale mele, pe care le
dădusem milostenie. Lucrurile erau cu mult mai frumoase şi mai
strălucite faţă de cum erau când le-am dat eu.
Atunci am zis către preotul, care stătea în uşă, că lucrurile pe care
le-am dat eu, nu erau aşa frumoase ca acum.
El mi-a spus că ceea ce se dă din dragoste devine mai frumos mai
strălucit.
Preotul a plecat, iar eu am rămas singură, deoarece cele două
persoane n-au venit.
Acest vis s-a repetat de trei ori în decursul celor treizeci de zile de
post negru şi rugăciune, plus slujbe pe la mănăstiri şi biserici.

Este scris pe cruce.

Copiii mei!
Înarmaţi-vă în viaţă cu multă răbdare.
Învăţaţi arta de a vorbi frumos ori şi cui.
Nu bârfiţi. Nu faceţi rău nimănui
E tot ce aş vrea să moşteniţi.
Mama voastră.
Dr. Luca
(Sebeş, Alba)

Rugăciune către Maica Domnului

Această rugăciune se citeşte dimineaţa
şi seara, înainte de culcare.

O Marie, O maică miloasă,

Fii întotdeauna sprijinul nostru
În această vale de lacrimi.
Mângâitoarea mâhniților,
Roagă-te pentru noi.
Fecioară miloasă, apleacă-ţi privirile Tale cele milostive
asupra bolnavilor şi infirmilor,
întăreşte curajul lor, dobândindu-le uşurare şi sănătate. Amin

492
 Certarea Demonului
(Cu metanii)

Să te certe puterea Sfintei Treimi,

Să te certe Domnul Nostru Iisus Hristos,
Să te certe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu,
Să te certe toţi sfinţii şi toate puterile cereşti
pe tine diavole al întunericului.

Să piei tu cu toată puterea meşteşugurile şi stăpânirea ta

din tot cuprinsul meu
Şi să pieri tu diavole cu a ta putere şi stăpânire
de la toţi pe care eu ţi i-am dat ţie, în zilele vieţii mele,
când ei m-au supărat cu anumite supărări şi eu nu i-am iertat,
căci eu iert în clipa aceasta
pe toţi câţi i-am blestemat în zilele vieţii mele
şi iert pe toţi cu câţi m-am certat sau sunt certat.
Îi iert pe toţi
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iar pe tine, diavole, te cert şi te blestem

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

493
494
 EPILOG

Nu cred să existe om de bună credinţă, care să nu se simtă pus în

dificultate de vremurile prin care trecem. Dificultatea constă în aceea că
toată lumea aşteaptă o rezolvare, o ieşire din impasul în care s-a ajuns,
dar soluţiile vehiculate până acum, deşi toate îşi propun eliberarea fiinţei
umane de un jug, care este pe punctul a ni se pune, parcă nu reuşesc
să-l motiveze şi să-l îndrume pe om spre o reală dezrobire.
Acum suntem la al doilea episod al crizei. După primul episod
concluzia este ambiguă. S-au diferenţiat tabere pro şi contra, se remarcă
dificultatea prin care trece sistemului sanitar, atât în privinţa rezolvării
pandemiei, cât şi în privinţa acordării îngrijirilor medicale pentru alte
probleme decât infecţia cu COVID 19, creşterea neîncrederii populaţiei
în factorii decizionali prin evidenţierea unor operaţiuni subversive în
contextul izolării la domiciliu a cetăţenilor, deruta populaţiei, care nu ar
dori nici să se îmbolnăvească, dar nici să se vaccineze, caracterul
programat al acestei crize, care a fost receptată ca fiind deosebit de
gravă chiar de la început, când încă era necunoscut modul de acţiune al
virusului în organismul uman, şi nici măcar nu existau metode de
diagnostic de laborator şi multe altele.
Suntem în faţa unui tablou care prezintă o situaţie cu nenumărate
puncte fierbinţi, dar parcă intenţionat ni se prezintă astfel pentru a
ascunde ceva. Ce altceva ar putea să ni se ascundă decât adevărul?
Dar unde să-l ascundă mai bine, decât într-o aglomerare imensă de
fapte reale? Nu deranjează cei care prezintă opinii contrare celor oficiale,
căci ar fi imposibil ca cineva să polarizeze atenţia întregii lumi. Important
este ca adevărul să rămână ascuns sub avalanşa de informaţii.
Dacă nu înţelegem ceea ce într-adevăr avem de făcut, sub
imboldul fricii, vom ajunge simple marionete manevrate de interese
politice. Cu cât funcţia este mai mare, cu atât cerinţele sistemului devin
mai penibile. În astfel de momente fiecărui lider de bună credinţă, nu
cred că nu-i va răsuna în urechi Doina lui Mihai Eminescu. Poetul,
adresând chemarea la luptă celui mai temerar luptător dintre voievozii
români, doreşte să insufle jertfelnicia acestuia fiecărui conducător, deplin
încredinţat de faptul că spiritul lui Ştefan cel Mare s-a altoit în fiecare
vlăstar al neamului românesc.
Mă prezint în faţa dumneavoastră cu o carte axată nu pe
evenimente, ci pe adevăr. Am pornit de la adevărul ştiinţific şi am ajuns
la necesitatea de a descoperi adevărul din om ca persoană, apoi ca
membru al unui popor şi în final din om ca făptură a lui Dumnezeu. Nu
495
mă aşteptam să dezvolt atât de mult subiectul, dar am fost forţat de
faptul că adevărul, dacă nu este trăit, rămâne doar un eveniment, pe
care nu îl putem diferenţia de alte evenimente. Însă pentru a trăi un
adevăr, acesta trebuie mai întâi însuşit, adică înţeles.
Cartea de faţă este o prezentare a unei axiome medicale. Deşi cei
mai mulţi au uitat-o, redescoperirea ei nu este doar mijlocul de a scăpa
de o boală contagioasă, ci şi modalitatea de a ne regăsi pe noi înşine şi
de a ne înscrie în metamorfozele cosmice, de care ne-am rupt prin
tehnologizare. Pe calea postului ajungem la cunoaşterea de sine şi apoi
la cunoaşterea lui Dumnezeu. Pe această cale se poate merge şi în sens
invers, adică, pornind de la dorinţa trăirii Cuvântului lui Dumnezeu,
ajungem la cunoaşterea de sine şi apoi la stăpânirea de sine, care este
esenţa postului. Indiferent de unde începem parcursul spiritual, vremurile
ne cer să-l străbatem complet, căci acum lumea este plină de credinţe şi
de practici greşite, iar singurul mijloc de apărare este Cuvântul lui
Dumnezeu şi o viaţă trăită în sfinţenie.
De am vrea să ne îndreptăţim şi să spunem că este prea grea
această cale, nu vom găsi înţelegere nicăieri, pentru că în problemele
obligatorii asumarea oricărei dificultăţi se subînţelege, iar de vom dori să
spunem că nu avem cunoştinţele necesare, iarăşi nu vom putea, pentru
că cei ce au atins performanţe înalte sunt oameni contemporani nouă,
care nu sunt nici medici, nici teologi. De am vrea să spunem că totuşi
acele persoane au o capacitate deosebită, poeţii şi oamenii de cultură ai
acestui neam ne spun că această capacitate deosebită nu este o
trăsătură individuală, ci una specifică neamului românesc, pentru faptul
că ei au surprins-o în operele lor. Aceia au transpus în scris sau sub altă
formă ceea ce au văzut la oamenii acestui neam, iar operele lor au
mireasmă de mir, pentru că seamănă foarte bine cu ceea ce găsim în
scrierile Sfinţilor Părinţi.
Criza sistemului comunist a fost marcată de anihilarea valorilor şi
zdruncinarea Bisericii, criza democraţiei a fost marcată de anihilarea
spirituală a poporului prin cufundarea în cele materiale, lucrare liber
consimțită, iar de acum în colo intrăm într-o nouă perioadă, care va fi
marcată de anihilarea libertăţii. Numai că libertatea actuală nu este una
reală, pentru că renunţând la libertatea spirituală, prin înecarea în cele
materiale, noi singuri ne-am făcut robi. Dacă nu vom dori să ne ridicăm,
cu siguranţă vom ajunge şi mai rău decât suntem acum.
Deci, dacă cineva vrea să protesteze împotriva îngrădirii libertăţii,
este liber să protesteze în cel mai democratic mod, sfinţindu-şi viaţa.
„E multă frumusețe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea
spre a face răul e atât de puternică încât, pentru a o învinge, a fost
nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.‖ (Ernest
Bernea)
496
 "Frumuseţea va mântui lumea" (Dostoievski), dar nicidecum cea
exterioară, care ne costă atât de mult, ci cea interioară, care nu are
nevoie decât de dăruirea noastră.
Nu pot spune că eu sunt cel care am descoperit piatra filozofală,
dar după puterile mele şi cât m-a luminat Dumnezeu, am pus în scris un
posibil mod de abordare a unei asemenea crize.

DESPRE AUTOR

Toţi, când citim o carte, suntem curioşi să ştim şi cine este autorul.
Aş fi dorit să evit această destăinuire, dar decât să las loc speculaţiilor,
mai bine mă prezint singur.
După conţinutul cărţii, cam multicolor, există bineînţeles diverse
impresii, unele pro, altele contra, dar mi se pare important ca toţi să
înţeleagă punctul meu de vedere, nu ca să se pună în acord cu mine, ci
ca să testeze, cine doreşte, un principiu care stă la baza concepţiilor
mele şi, cel mai important, să înţeleagă şi alte multe puncte de vedere pe
care le află.
Când ascultăm sau citim o opinie, primul lucru la care suntem
atenţi este pregătirea acelei persoane. Nu contest importanţa pregătirii,
dar aşa cum localizarea unui punct într-un plan sau într-un spaţiu are
nevoie de două sau de trei coordonate, tot aşa şi încadrarea unui
eveniment are nevoie de raportarea la cel puţin două coordonate. Pe
lângă nivelul de pregătire al celui ce prezintă un anumit eveniment, a
doua coordonată este direcţia în care priveşte cel care îşi exprimă
opinia.
Ca să înţelegeţi mai bine ceea ce vreau să spun, puteţi lua diverse
interpretări ale operei lui Eminescu şi veţi vedea că unii analizează
temele prezentate de poet prin prisma filozofilor germani Kant,
Schopenhauer, etc., alţii prin prisma evenimentelor din viaţa poetului, alţii
în altă manieră. Aplecându-mă şi eu asupra uneia dintre poeziile lui
Eminescu, Luceafărul, după ce am consemnat în scris viziunea mea, am
căutat şi părerea altor critici şi m-am întrebat de ce eu şi aceia nu vedem
acelaşi lucru. Eu nu mă pot compara cu nici unul dintre criticii lui
Eminescu şi ai altor poeţi în privinţa nivelului cultural, totuşi unele din
interpretările găsite m-au dezamăgit. Nu mă simt filolog şi nu ştiam cum
să justific, faţă de mine însumi, diferenţa dintre viziunea mea asupra
Luceafărului, o interpretare în cheie creştină a acestei poezii, şi alte
interpretări. Fără intenţia de a găsi noi sensuri unei poezii, acela a fost
mesajul pe care l-am înţeles eu, recitind poezia. Nu intru în detalii, dar
cine este curios, poate citi.
497
 Scriind o lucrare literară registrul discuţiilor cu ceilalţi s-a lărgit şi
într-o asemenea discuţie cineva mi-a spus că apreciază poezia lui
Nichita Stănescu. Nu îmi mai aminteam de Nichita Stănescu mai nimic
din liceu, dar am căutat poeziile lui. După un prim contact, câteva zile am
rămas concentrat asupra unei poezii, cea referitoare la cub, şi am
început să scriu ideile. Când am terminat, am rămas de-a dreptul
surprins de mesaj. Era o viziune pur duhovnicească. Eram dezamăgit de
faptul că observam că, dacă un scriitor nu are acel atribut sau calificativ
„Sfântul‖ înaintea numelui, automat toate interpretările sunt centrate de
încadrarea pe care a primit-o scriitorul respectiv. M-am documentat să
văd dacă Nichita Stănescu poate fi numărat printre sfinţi şi eram tare
supărat că, oamenii, privind la viaţa lui, mai aventurieră, poate au
interpretat în acelaşi fel şi mesajul poeziilor lui. Eu nu mă puteam vedea
pe mine însumi, dar analizând modul în care interpretează oamenii un
mesaj, mi-am dat seama că fiecare vorbeşte nu numai prin prisma
cunoştinţelor acumulate, ci şi în funcţie de direcţia în care priveşte. Cel
care are ochii aţintiţi spre pământ, fie poet, fie cititor, fie om de ştiinţă sau
altceva, chiar şi despre Iisus Hristos spune că este un muritor de rând,
iar cine priveşte spre cer îi vede în înălţimi pe toţi cei care au surprins
într-o formă sau alta sublimul sfinţeniei, indiferent dacă citesc lucrări ale
sfinţilor sau ale altora care, prin viaţa lor, nu s-au ridicat la nivelul
sfinţeniei. Cum ar putea cineva să surprindă detalii de mare fineţe
despre sfinţenie, dacă nu ar fi privit cerul? Poate cei mai mulţi nu
îndeplinesc criteriile didactice de sfinţenie, dar judecata lui Dumnezeu nu
este la fel cu cea a oamenilor şi poate, cei care s-au aplecat asupra
sfinţeniei, sunt şi aceia în împărăţia lui Dumnezeu asemenea tâlharului
pocăit.
Nu am prea multe aşteptări în privinţa opiniilor mele literare şi
fiecare este liber să aprecieze cum doreşte interpretările mele, dar m-am
mirat de faptul că observaţia mea referitoare la criticii literari este valabilă
şi la oamenii de ştiinţă. Dacă în artă se justifică o nuanţare bogată a
interpretărilor, în ştiinţele exacte aceasta este imposibilă, dar în acelaşi
timp posibilă. Este imposibilă, pentru că dacă ar fi posibilă ştiinţele
exacte nu ar fi fost numite aşa, ci ştiinţe inexacte, dar realitatea cotidiană
ne demonstrează totuşi că este posibil ca un anumit fenomen material să
fie interpretat şi aplicat în mod opus adevărului. Căutând explicaţia unei
asemenea observaţii, am ajuns la identificarea celei de a treia
coordonate de referinţă, la care ne raportăm când încadrăm un
eveniment. Aceasta coordonată este dată de direcţia în care priveşte cel
care primeşte informaţia despre eveniment. Cel ce priveşte, nu este un
spectator inert, ci cel care aplică o idee bună sau rea. El devine făptaşul
şi cel ce primeşte pedeapsa, dacă face o faptă rea, chiar dacă nu este
autorul ei moral. Cel care înfăptuieşte un rău pus la cale de altcineva
498
este vinovat prin faptul că nu şi-a investit energia într-o lucrare cert
pozitivă şi nu prin faptul că nu a cunoscut suficiente amănunte despre
lucrarea la care şi-a adus şi el aportul, chiar dacă nu a înţeles că scopul
ei ascuns era rău.
Pentru că dedesubturile sunt greu de pătruns cu înţelegerea,
pentru mine, ca receptor a diverse mesaje, este important să privesc
spre cer şi nu spre pământ. Pentru mine a privi spre cer este un defect
profesional, căci după încheierea specializării în reumatologie, am ales
viaţa monahală. Din mănăstire doar un singur an am practicat medicina
oficial. Deci şi în medicină, la fel ca şi în literatură sunt mai mult un
observator. Dar dacă un diletant, privind spre înălţimi găseşte atâtea
frumuseţi câte le-am putut include în această carte, câte frumuseţi ar fi
scoase la iveală, dacă marii specialişti din toate domeniile ar privi
cerurile? Şi dacă şi beneficiarii tuturor descoperirilor ştiinţifice ar privi şi ei
cerurile, cred că n-ar mai fi fost nevoie de întruparea Fiului lui Dumnezeu
ca raiul să se redeschidă oamenilor. Iată însă că, deşi avem drept sprijin
şi modelul pe Iisus Hristos, totuşi parcă nu mai avem nici ochi şi nici
urechi, ca să ne folosim de EL. Trăim momente dramatice atât pentru
faptul că nu mai înţelegem modelul lui Hristos şi acest model nu se mai
regăseşte în viaţa noastră, cât şi pentru faptul că nici viaţa noastră nu o
mai înţelegem şi ne facem singuri probleme din cauza alegerilor noastre
nepotrivite. Zgomotul produs de agitaţia mulţimii este atât de mare, încât
într-o salvare din exterior nu are rost să ne punem speranţe deşarte.
Totuşi nu putem spune că suntem sortiţi pieirii. Dacă am fi nişte
apatrizi, fără nume, poate nu am avea altă şansă, dar statornicia noastră
pe aceste meleaguri este în principal rodul rugăciunii şi jertfelniciei
înaintaşilor. Românii nu au ieşit niciodată la luptă împinşi de frica morţii,
ci pentru a se ridica la vrednicia înaintaşilor, fiind întăriţi de rugăciunile
lor.
În aceste zile traversând împreună, mare şi mic, bogaţi şi săraci,
înţelepţi sau oameni simpli, dificultăţile acestei perioade, unii înfricoşaţi,
iar alţii sceptici, auzind toţi aceeaşi melodie de jale, în mod reflex parcă,
privirile noastre hipnotizate nu se pot sustrage acestei dominaţii
negativiste. Nu mi-am pierdut încrederea şi speranţa în capacitatea
poporului de a depăşi dificultăţile acestei perioade, dar am simţit că
fiecare avem nevoie să regăsim calea cea adevărată conducându-ne
după stelele de pe cer, iar nu după indicatoarele de pe pământ. Eu am
trăit un fel de renaştere privind cerul, pentru că am văzut printre aştri pe
mulţi din oamenii de cinste ai acestui neam.
În Biblie, la un moment dat Iisus Hristos dând poporului pilda
bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, încheie parabola cu rugămintea
bogatului adresată dreptului Avraam de a-l trimite pe săracul Lazăr la
fraţii săi, ca să-i povăţuiască cum să-şi trăiască viaţa pentru a nu ajunge
499
la fel ca el. La această rugăminte Avraam îi răspunde că dacă aceia nu
vor asculta de Moise şi de prooroci, nu vor asculta nici de altcineva, chiar
de ar învia din morţi. Proorocii acestui neam sunt sfinţii săi, precum şi toţi
cei care au adus câte o jertfă pentru acest neam. De vom privi cerul,
printre alte stele, îi vom vedea şi pe ei, iar dacă de ei nu vom asculta, nu
vom putea duce mai departe moştenirea primită de la înaintaşi.

Pentru că nu am multe de spus despre mine, ca să nu las capitolul

necompletat, am vorbit şi eu despre însoţitorii mei. Chiar dacă aceia nu
sunt toţi sfinţi, mesajul lor mă copleşeşte.

500
 Cuprins

Prolog 5
Cuvânt Înainte - Postul, poarta spiritualităţii 9

Partea întâi –
Evidenţe ştiinţifice asupra postului vindecător 25
Indicaţii şi contraindicaţii 27
Postul în bolile acute 30
Tratamentul actual în Febra Tifoidă 42
Tratarea infecţiei Covid conform recomandărilor medicale actuale 44
Tratamentul conservator în apendicita subacută la un adult 48
Postul în bolile cronice 49
Microbiomul intestinal modulează hipertensiunea arterială indusă de
stres prin intermediul axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale 59
Postul cu apă, supravegheat medical, pentru tratarea
hipertensiunii arteriale 61
Dieta, singura speranță pentru artrită 62
Cazuri de boli autoimune tratate prin post cu apă 73
Tratarea hidronefrozei și a ureterectaziei și regresia parțială a unei
tumori retroperitoneale nespecificate după un post cu apă urmat de o
dietă exclusiv vegetariană 76
Postul în alcoolismul cronic 77
Tratamentul Schizofreniei în U.R.S.S. şi S.U.A. prin post cu apă 88
Postul şi fertilitatea 102
Postul în diverse forme şi stadii de boală canceroasă 104
Cancerul de sân 104
Cancerul de prostată 111
Postul cu apă urmat de o dietă vegetariană în managementul
limfomului folicular 119
Postul și tratamentul cancerului: raport de cazuri 122
Impactul alimentaţiei asupra Diabetului Zaharat: prezentare de caz 132
Regimul de restricţie calorică în boala astmatică 143
Postul cu apă în boala astmatică 145

Partea a doua: Descrierea postului vindecător 147

Siguranța postului 149
Pregătirea dinaintea postului cu apă 151
Necesitatea unui regim de pre-detoxifiere înaintea postului cu apă 152
Începerea postului 154
La ce trebuie să fii atent în timpul postului cu apă 157
Echilibrul hidro-electrolitic 158
501
Modificările metabolice din timpul postului 160
Clisma 169
Etapele postului negru 172
Simptomele postului 175
Verificarea nivelului propriu de toxicitate prin postul cu apă 178
Cât timp ar trebui ţinut postul cu apă? 179
Întreruperea postului 180
Cum se întrerupe postul negru 185
Câștigarea greutății după post 188
Posibile simptome după întreruperea postului cu apă 190
Sindromul de realimentare 191
Un articol pentru după post 197
Lista top de antioxidanţi: Valorile ORAC 199

Partea a treia: De la teorie la practică 203

Nici teorie fără practică, nici practică fără teorie 205
Dificultăţile psihologice ale postului 212
Informarea despre postul cu apă pornind de la experienţa celorlalţi 214
Prima zi de post cu apă 214
Ziua a II-a 280
Ziua a III-a 301
Alte exemplificări legate de postul cu apă 333
Postul lui Jorjette 333
7 Zile post cu apă 334
Fără mâncare timp de 8 zile 335
Descoperă arta transformării și a vindecării prin repausul alimentar
de 21 de zile! 340
De ce postul cu apă de 21 de zile? 342
Postul cu apă şi postul uscat (23/8 zile) 349
Cura fără mâncare, doar cu apă; post negru 21 de zile - rezultate 357
O lună cu burta goală 362
Experienţa de 56 de zile de post neîntrerupt a lui Andrey Kostel 366

Partea a patra: Latura spirituală a postului 379

10 nevoi umane, de care educația ar trebui să țină seama 381
Identitatea, conţinătorul spiritual al oricărei tradiţii 396
Latura spirituală a postului 434
Jurnal Duhovnicesc –
Din însemnările unui lucrător mirean al rugăciunii lui Iisus 437
Un vis minunat - Visul Garoafei Moldovan 485

Epilog 495
Despre autor 497

502