Forme și cauze ale violenței în școală

Abordarea violenței în școli (sau violenței școlare), ca formă particulară de violență,

trebuie să ia în considerație trei concepte-cheie: violenţa, școală şi vârsta. Ca atare, din
această abordare se exclud copiii necuprinși în vreo formă de educație, deși ei pot fi la
vârsta școlarizării. De asemenea, deși vârsta este o variabilă importantă, violenţa
școlară nu este asociată cu delincvența juvenilă, decât în măsura în care faptele penale
ale tinerilor au loc în perimetrul școlii sau cel mult în vecinătatea acesteia, infractorii
având statut de elev.

Violența între elevi:

·cea mai răspândită formă/conflicte între elevi;

·este un fenomen generalizat în școli;

·formele ușoare de violență sunt specifice vârstei școlare;

·elevii sunt violenți unii față de ceilalți pentru ca societatea, în ansamblu, este
agresivă; modelele de relaționare la care sunt expuși copiii sunt de natură
violentă (acasă, pe stradă, la televizor, inclusiv în emisiunile pentru copii);

·violența verbală este cea mai răspândită formă: certuri, conflicte, înjuri,
amenințări, intimidare, hârțuire, batjocură, jigniri; apare ca o manifestare
„obișnuită”, dar un comportament tolerat;

·violenta fizică (bătaia) este declarata mai ales de către părinți și mai puțin de
către cadrele didactice;

·se manifestă mai frecvent în următoarea ordine: în imediata vecinătate a școlii,

după program, în pauze, în scoală, în scoală după program, în timpul orelor;

·se manifestă, în ordinea frecvenței: între elevii din aceeași clasă, între elevii din
clase diferite și de același nivel școlar (clase paralele), între elevi de diferite
niveluri școlare.

Violența elevilor față de profesori:

·există, dar părerile actorilor sunt divergente;

·consilierii școlari recunosc existența ei într-o proporție mai mare decât corpul
profesoral/conducere (ei fiind cei care consiliază elevi cu asemenea
comportamente);
 ·se manifestă prin comportamente neadecvate în raport cu statutul lor
(absenteism școlar, fuga de la ore, indisciplina, ignorarea mesajelor cadrelor
didactice, cel mai frecvent), agresiune verbală și nonverbală (ofense, refuzuri,
atitudini ironice, gesturi inadecvate /obscene) și violență gravă (înjuri, jigniri,
loviri, agresiune fizică).

Violența profesorilor față de elevi:

·este un fenomen prezent în scoală, dar dificil de recunoscut de către cadrele

didactice;

·se manifestă sub diferite forme, în ordinea frecventei, ca: ironie/ sarcasm/
dispreț explicit; evaluare neobiectivă (nedreptate), agresiuni nonverbale,
ignorare/neacordarea atenției, excludere de la ore, înjuri, jigniri, violența fizică
(palme, tras de păr, tras de urechi).

·Violența părinților în spațiul școlii:

·părinții au comportamente neadecvate față de profesori (țipete, discuții aprinse,

ironii, amenințări cu reclamații, agresivitate fizica);

·părinții au comportamente violente față de propriul copil/colegi ai propriului copil.

Violența în afara spațiului școlii:

·se manifestă între elevi sau sunt provocate de alte persoane în jurul școlii (foști
elevi ai școlii, locuitori din zonă, tineri din găști de cartier, elevi de la alte școli,
necunoscuți);

·poate avea manifestări diferite (furt, agresare verbală, nonverbală, tâlhărie,

agresare fizică, sexuală).

Cauzele violenței școlare

 ·Mediul familial: mediul conflictual, familii dezorganizate sau monoparentale,
lipsa de comunicare şi afecțiune, consum de alcool, lipsa unei minime exigențe
parentale;

·Mediul social: situația economică precară, inegalitățile sociale;

·Mediul școlar: managementul defectuos al clasei de elevi şi al situațiilor de criză,

ignorarea sau tratarea preferențială a elevilor, abuzul de măsuri disciplinare,
programa supraîncărcată;

·Mediul contextual: gașca de prieteni, schimbarea mediului;

·Mediul individual: trăsăturile de personalitate, impulsivitate, teribilism, căutarea

de senzații, imaginea de sine scăzută, opoziționism, instabilitate emoțională,
probleme specifice adolescenței;

Tipologia conduitelor de violență în școală:

·agresiuni active fizice directe: lovirea unui coleg;

·agresiuni active fizice indirecte: lovirea unui substituit al victimei;

·agresiuni active verbale directe: înjură, amenință;

·active verbale indirecte: calomnia;

·agresiuni pasive fizice directe: împiedicarea producerii unui comportament al

victimei;

·agresiuni pasive fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcină, de a da curs unei

rugăminți;

·agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi;

·agresiuni pasive verbale indirecte: negativism.