Daniel Samuel Petrilă

15 Februarie 2017

Lumini și umbre/ Duda vi ućala - Otilia Cazimir

[o rromano amboldipen: Daniel-Samuel Petrilă]

[traducere în rromani: Daniel-Samuel Petrilă]

Si tut kale, xoxavne vi nasul jakha

Le xaninga e mule panănça garaven
Dudărindoj na sastes and-o grundos kale miriklă le jakhanqe,
Kaj cïrden man sar tire jakha karing o xoripen.

Kana mangav te telărav, jekhe laveça tu aćhaves ma’

Kadja izdran and-o briśind sa le rukha;
Penqe ranika kiden len sar vaś-o naśipen,
Tha’ lenqi darrin phandel len e phuvăθar.

Avdĭvesθar ći maj kamav le’...

Tha’ kana malavav lesqe bibolde dikhimata
Vi e raklorresqo asajipe’,
Xav solax so na maj kamava les – texaraθar.

Nakhen e dĭvesa ’haj miazivav tuça buteder;

Sar i xaningŏrri kaj ćhudel pes and-i len,
Patărel pes khethanes e ćikaça
Sar te thovel laqe e zèlena pană, i xaningŏrri melărel pesqi pani să.

Kana ’aj kana o kamipen asal mirre jakhanθe...

Vi i burr astardi e bange plainorresθar,
Mamuj e nange vi śuke barvaӡesθar,
Sa puterdŏl po jekh luludĭ, milajesθe.

Vakăr mança śandes, mo ilo si nasvalo...

O kamipen aźukărdăs man e xolăça:
Sar te ćhorel manqe po jekh ćuli,
Vov dăs manqe pesqo sasto taxtaj e viśeça.

Kana telărava, lokhes man bistaresa

’Haj ӡanav so na śaj te avelas aver:
Lokhorres jekh cïrra o phund phirutno
Inkerel pesθe o muj boldino.

Mirro muj si śudro sar jekh muj bićaćo.

’Haj and-e jakha i dud del te mudarel pes
Vi e dudale barresqe kaj te dudărel
Jekh phraj kampel lesqe kaj te-amboldel les.

E krisăθe, k-o ’gor e ӡivipnasqo

Ivăθe von liena penqo pokinipen
Vi te jakha so na ӡangle te roven
Vi me jakha so na asande nijekhvar.

Te na anes manqe pale’ jorgovanosqe luludă

Vaj tire luludărde asajimata
Amaro paśmilaj kaj malavel
Si bilośalo sar jekh dudărdomilaj.

Inker mirro vast tire vastenθe,

Te beśas so-l duj kadja, paśe
Xatăres sar aćhilăm kòrkorre and-o sundal
Kanaθar na maj si o kamipen amença?

Rodes man sar e masćorni ćirikli,

Rodes man garavdi e śudre vi nasule jakhança,
’Haj bistares so kana opral o iv si purrenqe mekhlimata,
I ćĭk si mekhli tire phirdenθar.

Varesode vaxtesθar, svakone rătănθe,

Anel manqe i lìndri po jekh bango suno
Vi kodobor bilośalo kaj na ӡanav ćaće’
Te ӡivdem les vaj kòrkorres dikhlem le’...

O palutno kamipen inkerel pes

Tire xoxavne asajimatenθar,
Sar phanden pen e luludă and-i bar
E palutne phrajanθar e khamesqe...

Avdĭves avilăs manθe e tate vi laćhe jakhança,

’Haj ći pućhlem les kaθar vov avel
P-i luludĭ andar o ’gor e dromesqo
Na pućhes la sosθar si luludărdi tuθar.

Butvar dikhav tut sar avelas i palutnivar

Aćhindoj and-o ’gor e śopnăqo
Mirre asavipnaça bistardo and-i kunӡ e mujesqi
Vi e jakhanθe, o nasul ćhindipem e bithabaripnasqo.
Tiro kamipen na barŏl ’haj na merel,
Tha’ sekonvar si śudro vi sajekh
Si sar jekh bićaći luludĭ
P-jekh mal e lolărdença thabarindoj tel-o kham.

Kamlem mamuj tire asaimatenθe

Andar e śuke jakha jekh asvin t’ankalavav
’Haj telărdem kaj palem me te na avav
Th’adĕs, texarinăθar, phirav tire dromesθe.

San nasul. Tha’ kana śunav kaj phenel la aver

Dikhav telal ’haj kidav mirre dumukha ’haj aćhav
So fèri me andar savorro sundal
Śaj te xav man tuça vi te kovlărav tut.

Adĕs vakăres manqe palal o ćhonut vi palal e ćerxenă,

Kovlo si tiro vak ’haj le jakha bolde,
Tha’ inkeres odăθe savaxtutne-stardi
I but nasul kutĭ mirre saste dukhaqi.

Tiro kamipen si savaxt paruvalo

Ulavel pesqo sanorro viś andar i balval
So na si birovli fèri jekhe luludăqe
Vaj luludĭ korkorre birovlăqe.

So beng śaj ’kalavdăs tut mirre dromesθe?...

Te kamelas o avdĭvesutno ӡivipen te putarel man
Vi lesqo devel te del les manqe akana
Sa amari gudli benglin alosaravas!

Me telărava e naisarde ileça

So na kerav khanikasqe mekhipen
Jekh pherdo dĭ e xolăça vi kamipnaça
Bipatăvalo ’haj bilośalo ’haj śudrărdo.

Dem e nakhutne kamipnasqe

Odăqe dudŏrre vi jagenqe angarorre rimenθar
Ratvale mulenqe luludă
Opral jekh ćućo limori...

Na phenav khanć, kadja sas te-avel

Dikhav sar perel o kham and-i răt
Amboldimata kaj na avena me sa aźukărav
Pućhimatenθe manθar bithovdine.
#

Ai ochii negri, mincinoşi şi răi

Fîntînile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adînc ca ochii tăi.

Cînd vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvînt

Aşa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile-şi adună,
Dar rădăcina-i leagă de pămînt.

De azi încolo n-am să-l mai iubesc…

Dar cînd îi văd privirile păgîne
Şi zîmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc - de mîine.

Pe zi ce trece-ţi semăn tot mai mult;

Aşa izvorul ce se-aruncă-n baltă,
Se-nvăluie cu mîlul laolaltă
Şi-n loc să-i spele apele verzui, îşi tulbură izvorul apa lui.

Arar în ochii-mi dragostea surîde...

Și buruiana prinsă de pripoare,
În ciuda stîncii goale și aride,
Tot înflorește, vara, cîte-o floare.

Vorbește-mi blînd, mi-e inima bolnavă...

Iubirea m-a întîmpinat cu ură:
În loc să-mi toarne cîte-o picătură,
Mi-a dat întreagă, cupa-i cu otravă.

Cînd voi pleca, mă vei uita uşor

Şi ştiu că nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.

Mi-e faţa împietrită ca o mască

Şi-n ochi lumina-i gata să se stîngă
Chiar diamantului ca să sclipească
Îi trebuie o rază s-o răsfrîngă.

În clipa cea din urmă-a judecății,

Își vor primi zadarnică rasplată
Și ochii tăi - că n-au știut să plîngă,
Și ochii mei - că n-au rîs niciodată.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,

Nici zîmbetele tale înflorite -
Că primăvara noastră care-ncepe
E tristă ca o toamnă pe sfîrșite...

Păstrează-mi mâna mea într-ale tale,

Să stăm așa, alături amîndoi...
Nu simți ce singuri am rămas pe lume
De cînd iubirea nu mai e cu noi?

Mă iscodeşti ca pasărea de pradă,

Mă urmăreşti cu ochii reci şi răi,
Și uiţi că dacă-s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de paşii tăi.

De cîtva timp, în fiecare seară

Mi-aduce somnul cîte-un vis ciudat
Și-atît de trist că nu mai stiu anume
De l-am trăit, ori numai l-am visat...

Iubirea-ntârziată se anină
De zîmbetele tale-nșelătoare,
Cum se anină florile-n grădină
De ultimile raze de la soare...

Azi mi-a venit cu ochii calzi şi buni

Şi nu l-am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i înflorită pentru tine.

Te văd mereu ca-n clipa de pe urmă;

Încremenit în capul scării
Cu zîmbetul uitat în colţul gurii
Şi-n ochi, tăişul crud al nepăsării.

Iubirea ta nu creşte şi nu moare,

Ci totdeauna-i rece şi egală
E ca o floare artificială
Pe-o pajişte cu maci arzînd în soare.
Am vrut în ciuda zîmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Şi am plecat să nu mă mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îţi umblu-n cale.

Eşti rău. Dar cînd aud c-o spune altul

Mă uit în jos şi strîng din pumni şi tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert şi să te-mpac.

Azi îmi vorbesti de lună și de stele,

Ți-e glasul blând și ochii de ispită,
Dar porți în suflet veșnic încolțită,
Sămânța aspr-a suferinții mele...

Iubirea ta de-a pururi schimbătoare

Imprăștie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentr-o floare,
Nici floare pentru-o singură albină...

Ce demon, oare, mi te-a scos în drum?...

De-ar vrea viața azi să mă dezlege
Și raiul ei să mi-l deschidă-acum,
Tot iadul nostru dulce l-aș alege!

Eu am să plec cu sufletu-mpăcat
Că nu las nimănuia moştenire
Un suflet greu de ură şi iubire
Bănuitor şi trist şi-nfrigurat.

Am închinat iubirii trecătoare

Sclipiri de suflet și scântei de rime -
Însângerate jerbe funerare
Pe un mormânt în care nu e nime...

M-am resemnat; atît a fost să fie.

Mă uit cum cade soarele-n apus
Şi-aştept răspunsuri care n-or să vie
La întrebări pe care nu le-am pus.