Sunteți pe pagina 1din 3

Testament Tudor Arghezi

Ce este poezia ?

În viziunea scriitorului, poezia se definește ca fiind o sumă de idei,principii estetice,valori reunite intr-un “testament” divers colorat prin varietatea figurilor de stil utilizate,sub haina carora se ascunde arta poetică.

Astfel,in debutul poeziei se evidentiaza ca metafora centrala a incipitului cartea („Decat un nume adunat pe-o carte”) ce sugereaza, pe de-o parte valoarea spirituala pe care poetul o lasa mostenire urmatoarelor generatii (scriitori,cititori), iar pe de alta parte, ea asigura poetului intrarea in eternitatea literaturii romane si conturarea unei identitatii lirice unice .

Deasemenea , „cartea” este elementul care realizeaza un legamant atemporal

nevazut,ce conecteaza cu ajutorul „treptei” trecutul („de la strabunii mei”) prezentul ( „ pana la tine”) si viitorul ( „si care tanar sa le urci te-asteapta / cartea mea-i,fiule,o treapta”) .

Pentru a putea accesa secretele ascunse ale poeziei,cititorul trebuie sa o asimileze prin credinta,acordandu-i cel mai important statut („ Aseaz-o cu credinta capatai / Ea e hrisovul vostru cel dintai”)

Indeplinind aceste conditii, Tudor Arghezi releva in strofele urmatoare, reteta poeziei sale, evocand-o sub diverse ipostaze.

Prin metafora („Eu am ivit cuvinte potrivite”) se sugereaza o armonie intre universul exterior si cel interior,un echilibru ce schimba („sapa-n condei si brazda-n calimara”) dar si graiul batranilor (sursa de inspiratie ).

Facand un salt peste toate momentele creatiei si coborarea in infern,prin care poetul reliefeaza dificultatea si sacrificiile actului scrierii , se evoca in continuare o imagine spectaculoasa a poeziei ( „Si am facut-o Dumnezeu de piatra”) . Aceasta structura ilustreaza perspectiva creatorului raportat la creatie,privita precum un idol incadrat intre doua dimensiuni ; ( „Hotar inalt,cu doua lumi pe poale”) metafora care contureaza cele doua planuri ale poeziei :

exterior si interior ; tangibil si intangibil ; concret,real si spiritual ; forma si fond.

Mai mult, creatia este asemanata cu o muzica ( „vioara”) ce surprinde in „versurile” ei („durerea noastra surda si amara”) cu scopul de a-l initia pe cititor in universul artei poetice.

Prin constructia metaforica ( „Slova de foc si slova faurita” ) poetul ilustreaza efortul sufletesc,intelectual pe care il depune,asemanandu-l cu o ardere a

propriului eu pentru a-i putea facilita acestuia modelarea creatiei ( „ ca fierul cald imbratisat in cleste”)

In versul („ Robul a scris-o,Domnul o citeste” ) poetul cunoaste pacatul „tentatiei creatorului”,acel hyubris al omului, de a egala si chiar a substituii prin statutul detinut , rolul divinitatii.Deasemenea acest vers raportat la structura „Dumnezeu de piatra” reliefeaza modalitatea prin care poetul doreste sa transmita catharsis-ul cititorului ,definind totodata si rolurile celor doi actori ( scriere,citire).

In finalul poeziei Testament, se evoca substanta creatiei, ce inglobeaza in viziunea scriitorului („ mania bunicilor mei”) privita nu precum o manie cotidiana a „bunicilor” ci precum afirma si George Calinescu : „teribila sfortare pe care trebuie s-o faca natura pentru a obtine un rezultat”.

In concluzie,prin mentionarea tuturor imaginilor prezentate,poezia, in viziunea lui Tudor Arghezi este o suma de metamorfoze generate de un intens efort creator care isi propune ,prin intermediul evocarii atat a frumosului cat si a uratului, sa ofere o posiblitate de exod,de evadare a cititorului prin bucuria artei,trecuta prin filtrul unui suflet care se opune intregii istorii.

Creat Poezi a C A Viitor T H Testament A Hrisov,vioara Prezent R Treapta S Carte
Creat
Poezi
a
C
A
Viitor
T
H
Testament
A
Hrisov,vioara
Prezent
R
Treapta
S
Carte
I
Trecut
S
Divinitate
(Domnul)
Cititorul