Sunteți pe pagina 1din 82

CDIT u R A ■ CAR iCA ROhIĂNCASCA S. A.

- bucurcstî
EDIȚIA II REVĂZUTĂ. Prețul Lei 9
If.

POVESTIRI PENTRU COPII


:: ȘI PENTRU POPOR ::
DE

P. D U L F U

EDITURA «CARTEA ROMÂNEASCĂ» S. A.


1922.
«012 Sf.

1
V
FAPTĂ ȘI RĂSPLATĂ
*

I.
n român cam strâmtorat,’
Intr’o vară, a plecat
Spre oraș, cu doi plăvani,
Ca să ia pe dânșii bani.

Cum mergea pe drumul mare,


- Cu o traistă grea ’n spinare;
L’ a ajuns lâng’o fântână.
Alt român c’o bâtă’n mână.
4

„Bună ziua, măi fărtate !“


„Bun noroc și sănătate!“
„D’unde ești?“ — „Din Valea-Oii\
„Unde mergi?“ — „La bâlci cu boii“.

— „Eu, de sus, delà Surduc,


„Tot încoa spre bâlci mă duc.
„Pentru că te ajunsei,
„Am să-ți fiu tovarăș... Vrei ?“..

— „Cum să nu vreau?“ și-amândoi


împreună merg apoi.
Pe un soare ’ncins ca para.
Tot punând la cale țara.
Dup’o vreme cel cu bâta ;
— „Frate !... ți-o ajunge-atâta !...
„Prea te-apasă traista greu ;
„Dă-mi-o s’o mai duc și eu !“

— „Lasă, nu te osteni“
(Cel cu traista glăsui)
„Grea e, dar... din ea, Tamiază,
„Mai luând, se ușurează 1“

— „Bre !... ascultă-mă ce zic !...


„N’am de dus, cum vezi, nimic...
„Decât doar acest toiag...
„Dă-mi-o... că ți-o duc cu drag !"

Omu-și scoate traista : — „Eacă !


„Na-ți-o, du-mi o dar, o leacă..
5

„Și dintr’însa unde-om sta,


„Vei prânzi și dumneata“.

Și tot merg pe-o vale ’n jos...


într’un codru^ la amiazi,
Poposesc sub niște brazi.

— „Hai să ospătăm frățește“,


(Cel cu boii glăsuește)
,,Pune traista, vere dragă,
„Ici la mijloc... și-o desleagă 1“

Cel cu bâta, care-av^â


Lângă el și traista grea,
Par’că nici n’aude... tace !
— „Adă, vere, traista ’ncoace!..
6

„Când vrei să mâncăm?... la anul?“...


— „Hm!“ grăi rânjind golanul,
„Să mănânci, ți-oiu da, măi frate ;
„De mă lași... un ochiu a-ți scoate!“

Cel cu boii, s’a ’ncrucit;


- „I’auzi vorbă!.. Ai glumit,
„Omule?... sau ești nebun?...
„Dă’ncoa traista, când îți spun!“

~ „Zău?... Mă iei de sus adică?...


„He! dacă-i așa, bădică,
„N’ai să ospătezi curând!...
„Poate... nici nu ești flămând!“.

— rDă, măi, traista! lasă gluma !


,,C’a trecut de-amiazi acuma!...
„Să mâncăm ce-avem, în grabă,
„Și să ne cătăm de treabă!“.

El în traistă scotocește:
— ,,Voiu mânca, eu, boerește!
7

„Dar tu nu te lingi pe bot,


„Ochiul până nu ți-1 scot!“.
Jos apoi pe iarba deasă
își așterne ’ndată masă...
Prinde-a ospăta, din plin!...
Celălalt... făcea venin:

— „Vai!... rușine n’ai, se chiamă ?


„Nici de Gel Sfânt nu ți-e teamă?
„Pentru tine mama oare
„Pus-a ’n traistă de mâncare ?

„Sau de-acasă delà tine


„E merindea, măi creștine ?
„Chiar mâncarea ta să fie.
„Totuși... e o grozăvie !...
,,Să te uiți la un flămând
,,Și să nu-i dai!... până când ?.,.
„Până ochiul nu-i vei scoate!...
„Ai mai auzit?... se poate?“...

Sărăntocul lăcomos,
Tot cărând, cărând vârtos,
Glăsui: — „De vrei, iubite !
,,Iar de nu: răbdări prăjite!“

Bietul om, stătea buimac;


— „Sfinte Doamne!... ce să fac?...
„Să pornesc flămând, așâ,
„Mai departe ?... voiu cădeâ!...
8

„Ăsta ce se ’ndoapă-acum,
„Are să mă lese ’n drum ;
,,Va tuli-o ’ndata mare
„Și cu boi! și cu mâncare!... d

„Sau... să-l las un ochiu a-mi scoate ?


„Asta-i mai grozav ca toate!
„Par’că nici nu-mi vine-a crede...
„Nu e fiară!... om se vede!...

„Ia să ’ncerc... se va ’ndură,


,,Făr’un ochiu a mă lăsa?...
— „Mă!“ (i-a zis cu bunătate)
„Zău, tu nu glumești, fărtate ?“

— „Să glumesc?... Doar nu-s copil!“


„Na-ți deci ochiu’... scoate-mi-1...
„Dacă inima te lasă...
„Unde va ieși, să iasă!“

Iar golanul’nemilos,
Hârștl... c’un cosorel, i-a scos
Ochiul stâng... dintr’o suflare!...
îi dădâ apoi mâncare...
9

Nu de-ajuns, o leacă doară,


Ca de foame să nu moară...
Și, cu prânzul când sfârșiră,
Iar la drum spre bâlci porniră.

II

Dar orașul nu-i aproape.


Merg... trec dealuri... trec hârtoape...
într’un codru ’ntunecos.
Pe ’nserate, stau iar jos.

Lasă boii prin tufiș,


Ca să ’mbuce la frunziș.
Omul cel cu bâta prinde,
Iar, a scoate din merinde.

Iar s’așterne pe mâncat...


Cel c’un ochiu priviâ mirat:
— „Singur iarăși ospătezi,
„Omule?.. Nici nu mă vezi?..

„Dă-mi și mie, mai curând;


„Că mă clatin de flămând !
„Și merindea-i doar a mea !...“
Sărăntocu ’n râs ÎI ia :

— „Ai răbdare ! nu da zor!..


„Pentru tine, frățior,
„Ai uitat cum e vânzarea?..
„Costă câte-un ochiu mâncarea !
10

„Și de-acum... un ochiu mai ai...


„Unu-1 singur!“ —„Ce-ai zis?.. Vai!..
„Și pe-acesta-I vrei tu dară?..
„Ești mai rău decât o fiară!“

— „DaL.’așâ sunt!., și mi-e bine!..


„Ții să ospătezi cu mine ?
„Prețul, ăsta e, și pace!
„Altfel nu-ți dau, ori ce-ai face!“

Omul cel de omenie


Tremura, năduf să-i vie:
— „Doamne!“ zise ’n gândul lui,
„Peste ce păgân dădui!.,

„Lupi mai bine-aș fi ’ntâlnit,


„Decât om așa ’ndrăcit!
„Draci din iad, sau ce păcate
„Mi-l-au scos în cale, frate ?..
11

„Și-apoi... ce-am avut eu oare


„Să-i dau traista să mi-o care?.,
„însu-mi trebuia s’o car,
„De m’aș fi spetit măcar 1“

Uitătura mult amară


Spre golan și-o ’ndreaptă iară:
— „Ean ascultă măi!.. om rău!..
„Nu-ți ajute Dumnezeu!..

„Chior lăsatu-m’ai întâi...


„Orb acum vrei să rămâiu?..“
Hoțul, c’un surâs drăcesc ;
„Asta-i!.. Par’că te silesc ?!

„Dacă-ți place, măi bădică !“


...Bietul om... ce să mai zică?..
îi veniâ să se repeadă,
Să-1 trântească jos, grămadă.

Dar golanul bâtă avea,


El nici barem o nuiâ !..
Se uită la deal, la vale:
N’o zări vr’un om în cale?

Geaba !., nici un călător,


Ca să-i vie ’n ajutor!..
Pân’ la târg... ar fi răbdat!..
Dar pică de nemâncat.
12

Foamea, bate-o-ar s’o bată,


Par’că tot mai ne’ndurată
începuse-a-1 chinui...
— Hai la urmă el grăi..
„Scoate-mi și ăst ochiu, române;
„Numai dă-mi din traistă pâine !..
„Poți apoi să mă și-omori,
„Să m’arunci, de-i vrea, la ciori!“
Și golanul n’a glumit...
Cu cosorul ascuțit,
Ce-1 avea ’n suman la piept:
Hârștl... i-a scos și ochiul drept.

Pe sărmanul orb l-a


Lângă drum. ceva mai sus,
Pe o movilă, sub o cruce...
—-Na 1“ i-a dat nițel să ’mbuce...
13

La picior spre târg apoi


O luă cu cei doi boi
Și cu traista de merinde...

Pleacă, de mai poți, și-1 prinde !

III
Ale nopții umbre sure
Coperiau poteci, pădure.
Bietul om nenorocit
Sta sub cruce ghemuit...
— „Doamne! Doamne!“ se gândiă,
„Azi de lângă maica mea,
„Spre oraș când am plecat:
„Sănătos eram !... bogat !...
„Mă simțiam așa de bine,
„Că uitasem chiar de tine !...
„La eșire'n ulicioară,
„Mă ’nchinaiu... din buze doară...
„Nu din inimă ’nfocată,
„Cum se cade ție. Tată !...
„D’aia, poate m’ai lăsat
„Pradă unui... blestemat!
„Totuși, Doamne ! ’n supărare
„Prea fuseși fără ’ndurare!...
„N’am făcut rău. nimănui,
„într’o cinste doar crezul!
14

„Doar prin munca mea, de mic,


„Am cătat să mă ridic...
„Cât am asudat eu... ani!...
„Pân’ să am cei doi plăvani.
„Cum putuși răbdâ... pe-un câine,
„Joc să-și bată așâ de mine?!...
„Să mă lese și orbit,
„Și de-avere jefuit?!

„O credință tare-aveami
„Drept pân’ azi eu.te credeam!
„Asta ți-e dreptatea. Sfinte ? !
„Ce să crez de-aci nainte?...“

Din adânca lui mâhnire


L-a trezit o fâlfâire.
Pasări trei din larg veniră
Și pe cruce se opriră.
15

Care ce făptură-aveâ,
Să le vadă nu puteâ ;
Le-auziâ doar, între ele,
Cum pe rând vorbiau tustrèle ;

— „Ei ! azi p’unde-ați colindat ?“


(Zise una) ,,Ce-ați aflat ?“
— „Eu“ (a doua glăsui)
,,Fost-am înspre miază-zi.

„Iată ’n drumul meu ce-aflaiu,


„Dela zâna unui plaiu:
„Mai de vale câțiva pași,
„E pe-aci un isvoraș.

„Lângă el din mersu-i stete


„Să-și aline crud.a sete,
„într’o seară. Domnul Sfânt,
„Când umblă pe, acest pământ.
„Și de-atunci isvorul are
,.Tainic dar, nespus de mare:
„Lecuește-ori ce durere,
„Orbilor le dă vedere !*‘

— „Eu, suratelor m’am dus“


(Zise-a treia) „spre apus !
„Iată ce prinsei în sbor,
,,Dela zâna florilor:
„Este-un sat ici, Sărățiii.
„Bietu Popă-al satului
16

„Are-o fată... ca o floare!


„Ruptă par’că e din soare.

„Dar d’un timp îndelungat


„Ea bolnavă zace ’n pat.
„Lacrămi chinul ei îți stoarce;
„Nu se poate nici întoarce!

,,Cu cearșafu-o ’ntorc acei


„Ce se află’n preafma ei!...
„Popa cheltui, săracul, ''
„Tot ce-avă, să-i afle leacul.

„A nălțat și rugi, o mie,


„Milostiv cu ea să fie,
„S’o’ndrepteze cel din slavă.
„In zadar!,.. Ea-i tot bolnavă !...

„Cine-va de-ar ști, să-i dea


„Din acest isvor să bea,
„Câțiva stropi doar... hiata fată
„S’ar sculă ’nsănătoșată!“

Cea d’întâi a glăsuit ;


— „Eu fusei spre răsărit,
„lată’n cale ce-am cules,
„Dela zâna unui șes :
„Apă, tot în Sărățui,
„Prin fântâni de mulți ani nu-i!
„Goale stau... Te uiți la fund,
„Vezi în ele numai prund.
17

„Bieții gospodari din sat,


„Arși de sete, cum se sbat
„Să le vadă pline iar!
„Orice trudă li-e ’n zadar!...

:„Apă’n ele, cineva,
„Din isvor dac’ar turnă,
„Câtă ia o mierlă ’n cioc;
.„Toate s’ar umplea pe loc !“

Astea după ce le-au spus.


Păsăruicile de SUS,
De pe cruce... sbârr!... plecară
Pe aici încolo iară...
Cum le simte c’au sburat,
Orbul sare ’nviorat:
— „Ah!“ pe ochi o mână-și pune,
„S’ar puteâ așa minune?

„Să mai văd eu câmpu’n floare,


„Culmile scăldate ’n soare?!...
î>. Dulfu. —Faptă și Răsplată. 2
18

„Maică!... bine mi-ar părea


Zice... și’nspre vale-o ia.

Dibuește ’ncetișor,
Pân’ ajunge la isvor.
Dă pe’jochi puțin... încearcă...
Vede, ca prin sită,’par’că...
Dă mai bine. —„Ii!“ se ’nchină,
„Ean te uită: luna plină !...
„Uite flori!... Văd iar, cura
„Ca și când plecaiu din sat!“

în genunchi smerit căzând.


Sus îndreaptă ochi și gând:
— „Tu, ce’n nalturi locuești,
„Doamne !... bun și mare ești!...

„împotrivă-ți am cârtit...
,,Iartă!... fii în veci slăvit!“
Se ridică-apoi de-odată.
Prin apropiere cată.

1
Dă de-un.hârb vechiu de ulcior;
lute-1 umple din isvor:
Și mi-o ia ’nsoțit de lună
Iar la drum, cu voie bună.

IV.

Dimineața următoare,
(Zi de sfântă sărbătoare.
Ziua Maicii Domnului)
Iată-mi-1 în Sărățui!

Popa nu eră acasă,


La biserică plecase.
Tot acolo — spre ’nchinare —
Duși, sătenii, mic și mare.

Hai pe la fântâni prin sat...


Unele: nămol uscat.
Iară altele; doar prund.
Bolovani aveau pe fund.

Și turnându-le feciorul
Câte-un strop doar cu ulciorul;
Se umplură până’n față
De-apă răcoroasă, ghiațăl...

Hai la casa popii... Fata,


Dusă de pe lume, biata!...
însă chiar așâ bolnavă,
înger ea părea, din slavă?...
20

Apă din ulcior i-a dat...


Cum bău, sări din pat,
intr’o clipă... sănătoasă.
Și de trei ori mai frumoasă!

Popa, intră... Când o vede,


Stă’n loc... nici nu-i vine-a crede!...
Plânge, râde-apoi... să-i vie
Nu știu ce, de bucurie!

— „Draga tatii!... în picioare?...


„Cum?... prin ce minune oare?... ((
— „Taică dragă! uite cine.
„Mă sculă!“ — „Ah!... tu, creștine?...

„Pentru fap-ta-ți minunată,


„Ce vrei, spune-mi, drept răsplată?
„Spune, cum să-ți mulțumesc?“
„Nici o plată nu voesc 1...
21

„Par’că eu ți-am vindecat-o,


"părințele?... Ți-a ’ndreptat-o
„Cel din slăvile cerești...
„Lui doar ai săi mulțumești!“

— „Frate 1... m’ai mâhni amar,


„Dacă n’ai primi vr’un dar!
„Ce să-ți dau?“ — „Nimica, zău !
„Rămâneți cu Dumnezeu!“

Fata la drumeț priviâ


Și din ochi par’că-1 sorbiă:
— „Tată ! soț de nu mi-o îi,
„Eu... cozi albe-oiu împleti 1

„jur că nu vroiu alt bărbat!...“


Preotul, înduioșat.
Pe voinic de mână-1 ia;
— „Om bun!... vrei pe fiica mea?“
<
— „Ah!“ grăi atunci cu drag
Tânărul, oprit în prag.
, „Fiica să ți-o cer, părinte,
„Nici nu mi-a trecut prin minte!

„N’ași fi cutezat 1... Mi-o dai?...


„Fericit ce sânt!... ca’n rai!“
Popa-i lănțul cu foc
Pe-amândoi la piept; — ,,Noroc !“

Și de bucurie, ei,
Muți rămân apoi, tustrei...
22

Lacrămile doar vorbesc.


Care ’n ochii lor lucesc...

Dară oamenii din sat.


Doamne 1... cât s’au bucurat.
Când fântânile pe-acasă
Le găsiră pline. rase !...

— „D’undCj?... cum?...“ ziceau mirați.


Pân’ le-au spus niște argați,
De drumețul tânăr, care ♦
Făptui minunea mare...

„Care-apoi măi sărvârși


„O minune și mai și :
„Vindecă de boală ’ndată
„I^e frumoasa popii fată !“

Hai la el atunci grămadă,


Tineri și bătrâni, să-l vadă.
23

— „Binele ce ne-ai făcut,


„Omule ! e ne’ntrecut!...

„Ori și cât noi ne trudiam,


„Geaba 1... apă tot n’aveam î...
„Pentru-atâta bunătate,
„Cum să-ți mulțumim, măi frate ?

„Ce să-ți dăm — „la dați-mi pace !


„Când un bine omul face,
„Trebue să-i fie ’ndată
„Gândul numai la răsplată ?
1
„N’aveți mie să-mi plătiți !
„Domnului să-i mulțumiți!
„Cu credință l-ați rugat;
„Ruga el v’a ascultat 1“

Aș 1 ei par’ c’au vrut să știe ?


I-au adus, de bucurie.
Fiecare, ce putea.
Și i-au dat : Unu-o vițeâ...

Altul, doi plăvani de jug...


Altul car și altul plug...
24

Altu-o iapă... altu-o vacă !".


Nu știau ce să-i mai facă...

Ce să-i dea !... îi mai dădură;


Și pământ de arătură...
Și fâneață lângă sat...
Vie ’n deal!... Ce nu i-au dat?...

Se ’nsură... Și nu se-aflâ
Soață ’n lume ca a sa!...
Bogății ca și-ale lui
N’avea nime ’n Sărățui!...

Ziua noaptea ’n gândul său


Mulțumiâ lui Dumnezeu,
Că după dureri de foc
îi dădu așâ noroc!

V.
Când eră mai mulțumit,
Știți cu cine s’a trezit
într’o bună dimineață?
Cu golanul!... față ’n față 1

— „Vai 1“ (zărindu-1 îi grăi


Cu ’ngrozire) „Tu? aci?...
„N’ai nici teamă, nici rușine ?
„Ce câți? Ce mai vrei cu mine?...

„Uite ce el... Te făcui


^,Fericit, cum alt om nu-i !
„Să ai soață... cai, boi, vaci...
„Și venii, la fel să-mi faci!

f
— „I’auzi vorbă !... Ai uitat, —
„Știi, atunci ! — cum te-ai purtat ? 1
„Traista să mi-o cari ți-am dat-o,
„Și cu totul mi-ai luat-o !
„Mi-ai scos ochii amândoi,
„M’ai lăsat și îăr’ de boi!...
„Și mai ai azi cutezare
„Pragu’ să mi-1 calci ?... Tâlhare ?...

„Ieși!... Ar trebui, îndată,


„Să te duc la judecată!...
„Dar mi-e silă să mă cert;
„Pace-ți dau... poftim !... Te iert!
„Numai... pleacă ! iute !...“ — „Nu !..►
„Hai la cruce ’n deal, acu !
„Scoate-mi ochii și tu mie !
„Și-apoi... pace o să fie !
26

„Altfel nu mă ’mpac !“ — „Elei !


„Să-ți scot ochii și eu vrei ?...
„Nu pot!... Roagă-te, mai bine,
„De vr’un căpcăun ca tine !

„Eu ți-aș da mai cu plăcere


„Jumătate din avere,
„Decât faptă-așă câinească
„Mâna mea să făptuiască !“

-„Nu vrei dară să-mi plătești,


Când îți cer, ce-mi datorești ?“
Nu!... Hai pleacă!“—„Nu vrei, zău!...
„Cum poți fi așa de rău ?

„Cum așa de ne’ndurat ?...


„Ține minte !...“ Și-a plecak
S’a tot dus cu grabă mare.
Tremurând de supărare !

Dup’al soarelui apus,


Iată-1 pe movilă sus.
Fără ochi Și i-o fi scos
El ?... sau alt neomenos ?

Asta n’o știu, n’o văzuiu...


Știu atâta să vă spuiu,
Că sub cruce-acolo sta,
Sgribulit... și așteptă.
27

Ce?... Vederea iar să-i vie,


Ca la omul de-omenie;
Și s’ajungă, din golan,
Mâine, mare bogătan 1...

Așteptase vreme multă!


Când d’odată... stă și-ascultă...
Auziă un vâjiit...
Vulturi aprigi au venit...

Fometoși din cale-aîară...


Și pe cruce s’așezară:
De se clătină sub ei
Crucea, cum erau de grei.

Nu-i vedeâ el, orb fiind ;


Doar îi auziă vorbind:
—„Pân’ ne odihnim aci,
„Spuneți“ (unul glăsui)

„Azi, pe unde-ați colindat,


„Vouă ce vi-s’a ’ntâmplat?
„Să vă spun la rândul meu
„Cele ce pății și eu“.

—„Stații“ (lin altul a grăit)


„Că sub cruce ghemuit
„Șade-aici... un ticălos...
„Tot pândindu-ne, de jos!...
„Hai, cu el să isprăvim...
„Și pe urmă să vorbim !...“
28

—„Bine zici !“ Și-au tăbărît


Pe golan, numai decât.

începură să-1 sfâșie.


Vulturii, cu lăcomie.
Unii carnea i-o rupeau,
Alții sângele i-1 beau !

într’o clipă-l’’și mâncară !...


Oase albe doar lăsară. —
Iată cum, nelegiuitul,
își găsi ’n dureri sfârșitul 1

Iară omul de-omenie,


Tot muncind cu vrednicie,
Și de toate-având din plin :
Duse, mulți ani, traiu senin.
29

Cel din ceruri îi mai dete


Și odrasle; îii și fete;...
Și trăește fericit,
Poate, și-azi!.., de n’a murit.

Ji
»

*
UN MOȘ ȘI-O BABĂ
-----
1
ând în seri de viscol greu.
Lângă foc, bunicul meu
Mi-o ’nșirâ sfătos din graiu:
Sus par’că plutiarn... prin raiu.

Noaptea ’ntreagă nemișcat


Lângă dânsul aș fi stat,
Cu ochi mari... s’ascult ce vine. —
Ascultați și voi la mine !...

Cam pe-aci pe undeva,


într’un sătișor... trăia.
Mai de mult... un moș albit
Și sărac... sărac lipit 1
31

Delà bunul Dumnezeu,


Pe lângă bordeiul său,
Altâ-avere bietul moș,
N’avea, decât... un cocoș.
«

în vecini ședeă o babă,


Gârbovă de spate, slabă...
Ea, pe lâng’a sa căscioară,
Ce-avea? O găină doară.

Dar,găină... cum la noi


Rar se află 1 D’alea. soi!
Care nu stau din ouat
Nici pe gerul lui Ignat.
* * *
într’o zi de primăvară /

Baba migăliâ pe-afară;


Ridicase-atuncea chiar /
Oul proaspăt din cuibar.
/’

Mpșu! a venit la gard


Și-a rugat-o : — „Știi ce?.., Ard
32

„Să mănânc un ou, vecină !


„Eu, cocoș am, n’am găină,
„Este anuljncheiat,
„De când ou n’am mai gustat!
„Bani să am mi-aș cumpără;
„însă n’am nici o pară,
„Ți-am făcut adesea bine ;
„Fă-ți pomană azi cu mine :
„Dă-mi un ou, să-l coc în spuză„
„Să mă ling și eu pe buză !“
„Baba fără dinți în gură
„Cată la uncheaș cu ură:
—„Ce? moșneagule ?... Ești beat?
„Ouă, am... un coș, sub pat...
„Și pe 'poliță-o cutie !...
„Dar... grozav îmi plac și mie!
„Ochiuri, azi... din cinci făcuiu !...
„Nu-ți dau ! pune-ți pofta ’n cuiu !...
„Vrei un sfat din partea mea?,..
„Du-te, cată-ți o nuieâ ;
„Dă-i cocoșului vre-o două...
.,Bate-l !... ca să-ți facă ouă!“
Astfel dânsa glăsuește...
Și privind Ia moș, rânjește.
Apoi, pân’să numeri trei,
Intrâ’n cocioliba ei.
33

Moșul stă, sărmanul, dus!


Vorbele ce i-le-a spus
îl ardeau pe piept, cumplit,
Ca un fier în foc roșit.

Dumnezeu!...
„Nu mi-a dat... Atâta rău!...
„Dar la vale să mă ia, ,
„Asta... totuși... prea i preaj“
Cum gândiâ așa ’ntru sine,
Iacă și cocoșul vine.
Lângă el pe gard s’avântă,
Vesel: — „Cucurigu!“ cântă.
Lui atâta-i trebui!
Se aprinse, și mai și.
La privire s’a ’n cruntat;
Mintea i s’a ’ntunecat. z.

înhăță pe cântăreț
Și’ncepit — c’un făcâleț —
P. Dulfu. —Faptă și răspiată. 3
34

Să-l lovească... jap! jap! jap!


Peste spate, peste cap.

Și-a vărsat, sărmanul moș.


Tot necazul pe cocoș:
— „Na! netrebnicule, na!...
„Cânji!... tu nu știi altcevâ!...
„Nu văz delà tine-un ou!...
„Un nătâng am fost... un bou...
„Că ’ngrijiri ți-am dat și hrană,
„Vreme-atâta. de pomană!.,.

„Na !... și du-te unde-i ști !...


„D’azi... să nu te văz pe-aci !„
(Baba din vecini priviâ
Pe fereastă... și râdeâ).

II
Când din mâini îl lasă moșul,
Țâșt! spre poartă drept, cocoșul.
Stă o clipă, se gândește...
Și pe drum Ia deal pornește.
35

— „Cum dan mine!...ca’ntr’un ciot!...


„De durere nu mai pot!
„Mă târăsc abia, abia!...
„Hei, dar zău, dreptate-aveâ!...
„Ca un tată m’a’ngrijit...
„Eu?... la ce i-am folosit?“
Asta-i fulgeră prin gând.
Și tot merge, șchiopătând.

Case și ogrăzi din sat,


Hăt, în urmă le-a lăsat 1...
Dar de-odată... ce să fie!.
Sare ’n sus de bucurie.
Pe șoseaua colburoasă,
A găsit o pungă... roasă,
Veche, nu știu de câți ani
înnăuntru cu doi bani!...
—„Ii! ce bine c’o văzui!...
„O voi duce moșului!
„Am și eu cu ce s’ajut
„Pe acel ce m’a crescut!“

Zise... și cu punga’n cioc.


Hai, napoi spre sat, pe loc!
Se ducea, ca un voinic ;
Nu-1 durea acum nimic 1...
Bucuria-i n’a fost lungă...
Când era mai mai s’ajungă:
36

Dinspre sat, în cale-i, iată


O trăsură se arată.
o trăgeau doi cai frumoși.
Cine’n ea ședeau făloși?
Un boier și-a lui cucoană...
Și veniâ trăsura’n goană.

Tot veniâ... s’apropiâ...


Când eră doar cât coleâ:
—„Ho !“ boeru-a cuvântat,
Și trăsura ’n loc a stat.
„Un cocoși... îl vezi. Ioane?
„Cu ceva ’n cioc?...“ — „Da, cucoane 1
„C’o punguță par’câ!“ —„Du-te
„Prinde-1!.., i-ai punguța!... iute!...

Vizitiul voinicos
De pe capră sare jos,
37

Spre cocoș aleargă ’ntins...


Mi-1 ajunse și l-a prins.
Pungulița i-a luat-o.
La boier o duse; —,,lat-o!“
Și sărind, cât ai clipi,
Sus din nou pe capră: Hi—!“
Roibii sprinteni au pornit.
Iar cocoșul stă ’nlemnit.
Cată cu ochi plini de ură *

După domnii din trăsură;


— „Tii!... boieri, din ăia marii!...
„Să mă prade?... ca tâlharii?!
„S’a mai pomenit sub soare?...
„Cum nu-i bate Cel sfânt oare ?
„Ah!... dar nu-i slăbesc nici eu,
„Pân’ nu-mi dau ce este-al meu!“
Cugetând în sine-așâ.
Hai! după trăsur’o ia.
Face câte-un pas, cât trei,
Pân’ajunge’n dreptul ei.
I
Și mai micșorându-^ pasul.
Strigă cât îl ține glasul:

— „Cucurigu!... ean opriți!


„Rogu-vă, boieri cinstiți!
„Fiți prieteni, nu dușmanii!...
„Dați punguța cu doi bani!“
38

Aș!... boierii... ce le pasă?...


Râd și-și văd de drum spre casă.
Dar cocoșul nu se dă.
Locului nici el nu stă.

Ține, pe șoseaua laigă,


Pas cu roibii iuți... aleargă...
Strigă și mai plin de ciudă,
Ca boerii să-1 audă:
—„Cucurigu !... cum vă vine,
„De un nevoiaș ca mine
„Să vă râdeți... bogătani!...
„Dați punguța cu doi bani!“
Plictisit, boierul: — „Măi!
' „Vizitiule !... ia săi !...
„Prinde pe nerușinat!
„Adă-mi-1 încoâ legat!“
3!)

Și porunca-i s’a ’mplinit...


Sta cocoșu-acum pierit, «
Lângă om pe capră sus.
Ca un hoț în lanțuri pus.

Aoleu! de lângă slugă


Cumpăr îi sărit... să fugă!...
Dară sfoara mi-1 strângeă.
Nici mișcă nu se puteă.

— „lată-mă și rob !“ (își zise


Cu oftări în piept închise)
„Am făcut cuiva vr’un rău?
„Aș!... cerui doar dreptul meu!“

— „Hi!“ Mai trec un deal și-o vale...


Dau de-un sat frumos în cale.
Iar acolo, se opresc;
La conacul boieresc.

Pe cocoș, o bătrânică.
Din trăsură mi-1 ridică;
Și’ntre pasări o grămadă
Slobozitu-l-a ’n ogradă.

-III
In ograda boerească,
. Bogăție ’mpărătească î
Bunătăți... ce nici visai!
Și frumos... frumos, ca’n rai!...
F
40

Ce folos? Cocoșul sta.


De cu zori pân’ se ’noptâ.
Singur — bietul — prin unghere ;
Nu-i făcea nimic plăcere.
Tot la moș erâ cu gândul.
Ceasuri, zile, nopți de-arândul :
Și la casa unde’n vise
Tinerețele și trăise.
I
Nici boerul bogătaș
In frumosul său locaș
N’avea însă zi tihnită,
N’avea noapte liniștită!
Dup’amiazi, când s’ațipească,
Noaptea, când să s’odihnească :
Se treziâ... nitam nisam.
Cu cocoșul, hop ! la geam :

— „Cucurigu !... Ce n’aveți,


„Domnilor!... Și tot mai vreți
„A ciupi delà sărmani ?...
„Dați punguța cu doi bani !“

A răbdat boeru-așâ.
Alungându-1 când veniâ.
Mai cu vorba, mai c’o bâtă ;
Vreme... nu țiu minte câtă !...
Ci ’ntr’o zi, când se culcase,
Dup’o ’mbelșugată masă.
41

Auzindu-i glasul iară;


Foc mi-se făcfi și pară.
-- „Hei !• strigat-a „Măi, argați 1
„Prindeți-1... și-l înnecați
„în hârdău, coleă... pe dată!
„Glas din cioc să nu mai scoată!“
Doi argați îl și ’ncolțesc,
în hârdău mi-1 adâncesc,
Un capac așează’n grabă
Pe hârdău... Și-și văd de treabă.

Pomenindu-se că-i trece


Peste creștet apa rece:
Aoleu!... cocoșu ’nghiață...
Cum să scape el cu viață?
Mi-s așterne pe ’nghițite;
Bea la apă, tot înghite!
, Apa’n vas se’mpuținâ,
Iar cocoșul se umflă,
42

Bea mereu, a tot băut...


Până tobă s’a făcut!
Dă ’ntr’o parte apoi capacul,
Sboar ’afară ud, ca dracul.

Sus CU geamurile’nchise.
Bogătașul adormise...
Și visă, neavând habar...
Când... numai ce-aude iar:
- „Cucurigu!... Mi-ați răj^it
Tot ce-aveam agonisit!
„Vreți și viața mea Tirani!..
„Dați punguța cu doi bani !“

Ca ’nțepat boerul sare.


Iese ’n curte, strigă tare:
„Măi, neghiobii... Acuma doară,,
„Cev’am zis?... Că vreau să moară!..
5
43

„Dare-ar trăsnetul în voi!“


— „Să ne ierți, cucoane!... Noi...
„în hârdău l-am asvârlit...
„Ne mirăm că n’a murit !...“

— „l’ascultați ! Și-acum... să fiți,


„Tonților, mai ne-adormiți !...
„Puneți, delà tăietor,
„Lemne rèpede’n cuptor.

„Foc în el să-mi ațâțați,


„Pe coc-oș în foc să-l dați 1
„Dacă scapă și din foc,
„Vă arunc pe voi în loc!..,“

Slujitorii foc aprind.


La cocoș se duc și-l prind,
în cuptoru ’ncins ’l-aruncă.
Tocmai cum aveau poruncă.

Pun capacul la cuptor ;


Pleac’apor dup’ale lor...
Delà geam, stăpânul : — ,Ei,“
Zice, când îi vede. „Ce-i?“
«
„Fii, cucoane, liniștit.
„Cu cocoșu-am isprăvit!
„A scăpat el viu din apă :
„Din văpae nu mai scapă 1“

Auzind boeru-așâ,
Merge drept la canapeă,
44

Se lungește cum îi place :


— „Pot să dorm de azi în pace.“
Și ’ncepü curând Moș Ene
Ca să-i vie pe Ia gene...
N’a ’nchis ochii, dânsul, bine:
Iată și cocoșul, vine !
Ars Ia pene Nu, de loc
El vărsase peste foc
Toată apa din hârdău
Adunată ’n pieptul său.

Potolind cu apă focul,


în capac isbind cu ciocul,
Din cuptor sburase-afară...
, Și ’ncepi? să strige iară ;
— „Cucurigu !... Vai de mine
„Nauziți?... Nu vi-e rușine?..

*
k
’45

„N’aveți inimă ?.. Dușmani !...


„Dați punguța cu doi bani!“
— „TiiBoerului să-i vie
Altecelea, de mânie...
Din. trei pași eră ’n pridvor:
„Ce-ați făcut, neghiobilor?“

— „Păi, stăpâne !.. l-am închis


„în cuptor, precum ne-ai zis
— „Da ?.. și bine l-ați păzit ’...
„Iar — din visuri — m’a trezit!

„S’ar cădea pe voi acum


„Să vă ard în flăcări, scrum
„A 1... dar Tnoarte și mai crudă
”0 să-i pregătesc, în ciudă!

„Hai pe el din nou, argați !


„jos în beci să mi-l băgați!
”aco16 de-acum să șeadă,
„La ’ntunerec ’ nu ’n ogradă!
¥

„Cânte-acolo, cât o vrea,


„Nu aci ’n urechea mea!..
”și postească... până când
„O să moară de flămând!..

„După ce-1 închideți bine,


„Vă suiți din nou la mine;
”,Cheile — să nu uitați! --
„Mie’n mână mi-le dați !“
46

— „Las’pe noi de-acum !“ grăesc


Slujitorii... Și pornesc...
Stau cât stau... și vin îar sus :
— „Cheile!., ți-le-am adus.

„L’am băgat în beci, cucoane;


„Și ferestre, uși, obloane,
„încuiatu-le-am pe toate
„Cu ’ngrijire cât se poate.
„N’ai decât să vezi când treci !...
„De-o scăpă el și din beci,
„Să ne legi cum legi pe boi,
„Să ne ’nchizi în loc pe noi!“

IV.

Jos în beciul fără soare


Sta cocoșul Ia ’nchisoare.
Se sbăteâ... ca și ’n sicriu
Un îmmormântat de viu.
47

Pe ’ntunerec dibuind, ,
Geaba tot cătâ cu jind
Vre-o spărtură de ieșit.
Sau vr’un bob de ciugulit!

Și simțiă cum foamea-l tae


Tot mai rău. prin măruntae...
Ah!... din apă viu ieșise,
Nici în flăcări nu pierise...

Dar acum,, cu ochii bine


Moartea o vedea cum vine,
Groaznică, și-l amenință -
Totuși, el aveă credință!

Și credința-1 întăriâ.
__ ,,Dumnezeule !...** gândiâ,
„Mila ta e nesecată...^
„Scapă-mă și, astădată !

. „Să te laud, cât trăiesc !...


„Insă, delà Cel Ceresc
„Mântuire dacă vreu,
„Trebue să mișc și eu ’

„Dumnezeu îți dă noroc,


„Dacă dai și tu din cioc ...
„N’aș puteă cumvâ, pnn zid,
„O portiță să-mi deschid ?..
Și pe-o masă ’ndată sare,
Poc ! poc ! poc ! în zidul tare.

Z

Dă cu ciocul, nepristan,
Cum ar bate c’un ciocan.
Dă vârtos... și nu ’n zadar !...
Curg din zid fărâmi de var;
Bate fără preget, — scurmă; —
Cad și cărămizi la urmă !
Iar de-odată din lovire,
Când isbiâ mai cu ’ndărjire,
Stă ’n loc... Zornete-i ating
Par’c’auzul: Zing! zing 1 zing 1

Hai, cu ciocul, scotocește...


Și ’n spărtură ce găsește?..
Galbeni!.. într'o lădișoară...
Taleri... sute!... O comoară !

-„Tiil... boeru’.. bată-1 sfinții!..


„Uite unde-și ține-arginții!..
,J-a zidit acî pe toți,
„Pentru-a-i îndosl de hoți I..
f

i
49

„Banii ce mi-i șterse ’n drum,


„O să-i iau ’napoi acum!
„Sunt în drept să-i iau, socot,
„Cu dobânda lor cu tot!“

Și ’ncepu, măi frățiori,


A ’ghițl la gălbiori...
Cum ar înghiți ’n ogradă,
La grăunțe, din grămadă

înghiți, tot înghiți,


Pân’ lădița se goli...
Până gușa-i s’a făcut
Ca un burdujel umplut.

Stă apoi, spre-a mai suflă ;


Nalță ’n sus privirea sa...
Cu ochi ageri cercetează...
Și de-odată... ce să vază?..

Vede ’n zid o ferestrue, '


Care ’nchisă bine nu e.
— „Sfinte Doamne!., m’ai scăpat!
„Fii de-apururi lăudat!“

Zice... și sărind pe-o bute,


Dă fereasta ’n laturi, iute;
Face înc’o săritură...
Hop'!., afară ’n bătătură !
Iar din bătătură sboară
Peste gard în ulicioară.
4
P. DuHu. — Faptă și răsplată.
y
50

Și porni,., hai! hai!... la drum :


— „Bun rămas, boeri, de-acum!“
Către casă, pe șoseâ,
Tipa-tipa... cum pășiâ,
Cu grăbite piciorușe:
Galbeni-i sunau în gușe!

V.

Odihniâ pe prispă moșul;


Și când- își văzu cocoșul
Răsărind în fata sa.
Se sculă ’n picioare: —

„Bun sosit, iubitul meu !


„Te-am bătut, sărmane, rău...
„Și-alungatu-te-am, cu ceartă..
„Nu știam ce fac... Mă iartă !.
<
51

„De necaz, eram năuc !...


„Rămâind pe urmă cuc,
„Doar că n’atn plâns după tine !
”Ăst bordei... cădeă pe mine ’.

„Dar tu, dragul moșului,


„Cum ai dus-oia să-mi spui!
— „Hei, uncheașe !... ’n pribegie,
„Câte-am tras !... doar Cel Sfânt, știe !

,Ți-le-oiu spune altădată 1...


„Du-te ’n cas’acuma... cată ;
„Vr’un covor, vr’un țol... ce-o fi ;
„Și-1 așterne jos, aci 1“

— „Dar de ce, voinicule?“


— ”o să vezi, bunicule,
„Acușica!... Vorbă multă,
„Sărăcie !...' Hai! ascultă!“

Moșul răpede se duce,


Din bordei un țol aduce,
Lângă prispă-1 potrivește...
Iar cocoșul se-opintește :
Și cădeau pe țol^ sunând.
Galbenii lucioși, la rând...
Tot picară, tot căzură...
O grămadă jos făcură.

Când văzâ grămada moșul :


_ țVai 1« și-a strâns la piept cocoșul,

Z
52

„Ce de aur lucitor!...


„Dragul taichi puișor!“

Baba, din bojdeuca sa,


Pe fereastă se uita ; ,
Și la gardul de răchiți
A ieșit, cu pași grăbiți :
— „Ii 1... uncheașe ! ĂI de sus
„Astăzi mâna ’n cap ți a pus !
„O să ’nnoți în bogăție...
„Dă-mi un gălbior și mie !

„C’o duc răul... Știi cum mă sbat?


„Ca o mreană pe uscat !
„Unul de mi-ai dărui,
„Din atâția... mult ar fi ?
„Ca din vraf, un bob, se chiam^,!....
„Nici că's’ar băgâ de seamă 1...
53

„Dară la nevoi, vecine,


„Mie mult mi-ar prinde bine“ !

El ciudos la babă cată;


—;Ce, vecino hăi?... Ești beată?...
„Aur am... o grămăjoară;
„Insă-i pentru mine doară !
„He ! să am eu nu cât vezi,
’ci vr’o șapte, opt grămezi;
„Și-aș aveâ cu el ce face 1...
„Nu-ți dau 1... Să mă lași în pace!

„Vrei .un sfat folositor ?


„la-ți și dumneata la zor
„Găinușa porumbacă :
„Bate-o !... gălbiori să-ți faca 1

Baba stete’n loc, prostită.


Tremură de necăjită...
Apoi zise ’ncrezătoare ;
—„Pentru ce să nu ’ncerc oare?

„Nu făcă tot astfel moșul?


”uite ce i-a dat cocoșul !“
Și mergând, c’un băț, vecina .
își bată și ea găina ;
-„Galbeni fă-mi!... căci altfel, trai
„D’azi cu mine nu mai ai 1“
Găinușa, arsă, biata,
Șterge-o'.... Lumea ’n cap luat-a...

X
54

Dete ’n cale-i de-o mărgeâ ;


Și ’nghițind-o, hai cu ea *
Repede ’ndărăt la babă.
Baba, cum o vede, ’ntreabă :
—,Ei, moțato !—’mi faci ?... Fă-mi zău!
„Să mă pricopsesc și eu !“
—„Fac, stăpână draga mea !
„Ai ceva s’așterni coleâ ?“

Și-i așterne baba jos,


Ce-avea ’n casă mai frumos ;
Scoarța, chiar de ea ca fată
Numa^’n flori cu drag lucrată...
0 păstrase ’n lădișoară.
Zeci de ani, ca pe-o comoară...
Iar găina cea moțată.
Când se opinti odată :

Scoarța scumpă — să iertați — * *


I-o umplu... de găinați.
Hăt, într’un târziu, mai pică
Și o mărgelușe mică.
- «Iacă, babă !... Cotcodac !.,.
„Ce putui și eu să fac !“
Băbătia, de necaz.
Se ’negfește la obraz.
—„Vai, dușmanco 1.*. Va să zică,
„Pentru-atât?... pentru-o mărgică,’
1

55

„îmi făcuși de râs... covor


.Scump ca ăsta ?.. Te omor !“

Și-o ’nhăță... Și dă-i ! dă-i dă-i


Pân’o prăpădi ’n bătăi...
—„Na!“ cu foc apoi suspină,
„Nici tu galbeni !.. nici găină !“

.îl

Moșul peste gard priviâ,


Și de-al ei necaz râdeâ...
Dar la urmă se gândi :
—„Cel de sus mă ’mbogăți!..

„Trebue și eu să dau
„Amărîților ce n’au 1“
Bani îi dete, să s’ajute,
Și vecinei abătute.

Și la câți erau prin sat


Nevoiași... la toți lea dat!..

Dărâmându-și hruba joasă,


Casă și înălță, frumoasă...
Și ani mulți a mai trăit!..
Iar când îl chemă ’n sfârșit
Sus la sine Pre’nduratul :
După el a plâns tot satul.
MAICA DOMNULUI

I
iânta Maic’a lui lisus
t Rătăcește ’n jos si ’n sus,
Pe"câmpia unui râu,
Printre grâne până’n brâu.
Cată loc să s’odihnească
Și pe Fiul Sfânt să-l nască.
Subt un plop cu frunza deasă
Jos pe pajiște se lasă.
Plopul frunza-și clătină.
Pace muma nu-și află.
Tulburată Maica Sfântă,
Din grai astfel îi cuvântă:
—,Alelei, plop ne’ndurat,
„Fii de astăzi blestemat;
58

„Și de mine pe pământ


„Și de Dumnezeu cel sfânt!

>

„Frunza ta să n’aibă stare .


„Cât;e ziulica mare!
„Sbată-se, ca de furtună,
„Și pe vremea cea mai bună!“

II
Sfânta Maic’a Iui Hristos
Rătăcește ’n sus și ’n jos,
Pe un plai scăldat în soare,
Prin fânețe — numai floare

Cată loc să s’odihnească


Și pe Fiul Sfânt să-1 nască.
La un grajd de cai sosește,
Acold ea poposește.
1

5a

Caii rod, fac tropot mare,


Și odihnă muma n’are.
Supărată Maica Sfântă,
Din grai astfel le cuvântă;

—„Fire-ați cailor, să fiți, s

„Și de mine-afurișiți
„Și de Domnul, pe vecie ;
„Mersul fugă să vă fie!
„Zi și noapte să mâncați,
„Rar voi să vă săturați;
„Numa’n ziua de Ispas !
„Nici atunci, decât un ceas !“

111
Sfânta Maică preaslăvită
Rătăcește obosită.
Prin livezi înrourate, *
Pe sub pomi cu crengi plecate.
Cată loc să s’odihnească
Și pe Fiul Sfânt să-l nască.

La un grajd de boi sosește.


Jos în iesle poposește
Boii, blânzi la ea privesc,
Și suflând mi-o aburesc.
Odihnită, Maica Sfântă,
Din grai astfel le cuvântă:
—„Boulenilor iubiți.
1»'Binecuvântați să fiți:
.Și de Domnul și de mine
„Și de Fiul care vine!

„La umblat, s’aveți pas lin ; '


„La mâncare, saț deplin;
,Câte-un ceas voi să mâncați,
„Iar un ceas să rumegați 1"

IV

Pe la cântători, târziu,
Preaslăvita naște fiu.
Și când naște Maica Sfântă,
îngeri vin în sbor și-i cântă.
Ieslea cea cu fân pe jos.
Se preschimbă ’n rai frumos;
Iară gțajdul câmpenesc,
în palat împărătesc.

Mii făclii pe sus s’aprind,


Ca luceferii lucind.
61

Iar prin iesle cresc bujori...


Fânul s’a schimbat în flori.

Și veniau moșnegi cărunți,


Juni păstori de oi din munți.
Falnici crai din țări străine;
Pruncului să i-se ’nchine.

Muma, trandafir la față,


Cuprinzându-și pruncu ’n brață,
Sărută desmerdătoare
Obrăjei-i rupți din soare.

z
BOGATUL ȘI SĂRACUL

JIntr’o dalbă zi de Maiu,


Ie, Coborît-au de la raiu
Și venit-au: Domnul Siânt
Cu Sân-Petru, pe pământ.

Vreau să ’ncerce pe creștini :


Sânt miloși?... orisânt haini?...
lată-i, de amiazi, în sat,
La o casă de bogat:
63

— „Bună masa, gazdelor!


— „Mulțumim, drumeților!“
— La mâncare ne primiți
„Și pe noi, bieți moși albiți?“
— „Aș!.. mâncarea-i pentru noi,
„Nu pentru golani ca voi!
— „He oftează cei doi moși,
„Rămâneți dar sănătoși 1“

lată-i mai în deal, sub teiu,


La un sărăcuț bordeiu;
— „Bună vremea, gazdelor
— „Mulțumim, drumeților î“
„Ne primiți la voi în casă
,,Și pe noi, sâ stăm la masă ?“
— „Cum nu?., bucuroși!.. Intrați!
„Din ce-avem, cu- noi mâncați!

„De-o mai trebui, ne-om duce


„Prin vecini... vom mai aduce!“
1
64

Și pe scaune s’așeazâ,
Veseli moșii ospătează...

Mulțumesc, pornesc apoi


Mai departe, amândoi...
...După ani, trecând o punte,
Domnul pleacă dalba-i frunte:

— ,,Petre, ce vezi colo jos


I
în adâncu ’ntunecos ?“
— „li!.. de ceea ce zăresc,
„Sfinte Doamne! mă’ngrozesc!..

„Pe bogat îl văd, cu-ai lui,


„în vâlvoarea iadului...
„Lanțuri tari îl țin în loc,
„Mii balauri suflă ’n foc'...“

— „Sus acum, în slăvi cerești,


„Petre, spune-mi: ce zărești ?“
1
65

— „Ah... la ceea ce zăresc,


„Doamne l-aș stă să tot privesc!..
„Pe sărac îl văd, cu-ai lui,
„în grădina raiului...
„Ospătând la mese ’ntinse,
„între mii făclii aprinse!“

P. DhH». — Faptă și Răsplată.


s
RADU Șl MAMA SA

I.

®e^sub umbra fagului


Trece muma Radului,
Lacrămi foc din ochi vărsând
Și din gură cuvântând:
— „Radule, al meu fecior,
,,Lasă drumul codrilor!
,,Vin oșteni călare, mulți...
,,Ai s’o păți, de nu m’asculți!
Dânsul crunt la uitătură.
Zice: — „Mamă!., taci din gură!..
„Pentru ce nu mă ’nfrânai,
„Când în brațe mă purtai?..
1
67

„Azi degeaba-mi dai povață,


„Codrul frate mi-e pe viață
„Vie călărași, câți vor:
„Nu las drumul codrilor!“
Radu’n crâșmă se repéde:
Crâșmărița cum îl vede,
Vin pe masă-i pune’n grabă
Și de bani nici că-1 întreabă

Un ulcior întreg el svântă,


Pe-al său Murg apoi s’avântă:
Și cu Murgu ’n sbor se pierde,
După deal, în codrul verde.
II.

Bine ’n codru n’a pătruns,


Călărașii l-au ajuns.
Căpitanu ’n față-i vine:
— „Dă-mi-te legat, creștinei
68

„Ca să nu te duc sdrobit,


„Sau de gloanțe ciuruit 1“
Radu fruntea și-o ’ncrețește
Și din gură glăsuește:
— „Nu-s muere cu năframă,
„Să mă dau legat de teamă...
„Cu optzeci ca voi mă bat,
„Când m’oiu clătină de beat 1
„Iar acuma la trezie,
„Nu mi-e frică nici de-o mie!“
Căpitanul, la ai săi.
Dă poruncă: — „Foc, flăcăi 1“

Dar ostașii, ca vrăjiți,


Locului stau neclintiți...
Căpitanul, galben, ceară.
Radului îi zice iară;
— „Dă-ți pistolul, pușca, mie,
„Și te lasă de hoție!
GU

„Radule!., te dă legat,
„Ca să nu te duc stricat!“

Radu ’ncrunt’a lui sprâncene.


Și-a răspuns, umflat în pene :
— „Căpitane, stăi pe loc,
„Nu-ți băgă voinicii ’n foc!
„Că rămân prunci fără tați,
„Și femei făr’ de bărbați!“
Căpitanu-aprins vâlvoare:
— „He! și-apoi?.. ce-ți pasă oare?..

„N’ai să porți tu grija lor,


„Om de rele făcător !..
„Plângi mai bine viața ta,
,,Care-acum se va curmă !“
Și se’ntoarce spre ai să-i ;
— „Frică vi-e d’un hoț, flăcăi?!..
,,Foc!“ Oștenii se supun,
Arma toți la ochi o pun.
Radu fața-și îmblânzește :
— „Stați, flăcăilor!“ grăește.
„Stați! să nu fiu împușcat!
„Că mă dau, mă dau legat!..“

Dânșii lasă arma ’n jos...


El atunci pistol a scos,
Trase’n căpitan un foc...
L’a urnit din șea, pe loc.
70

în oșteni pe urm' a tras...


Mulți căzut-au, fără glas.
Dar și el s’a prăbușit,
De trei plumbl în piept lovit
III.
Radu la ’nchisoare dus,
Zace ’ntins, cu fața ’n sus...
Mă-sa ’ndată ce-a aflat,
A venit și ea din sat.

Lângă el, tremurătoare.


Stă ’n genunchi: — , doare
— „Mamă!.. rănile mă dor !..
„Mi-s’a dus puterea!.. Mor!..“
Ea-i sărută fruntea arsă.
Ochi-i râu de lacrămi varsă...
— „Of! sărmanul meu băiat!..
„Vezi?., de ce n’ai ascultat?..“
71

— „Măiculiță !.. trebuiâ


„Să m’abafi din calea rea,
„Când eram copil de-o șchiopă :
„Nu când un picior mi-e ’n groapă !..
,Pân’ a nu ’mplini ani nouă,
„Furam cloșca de pe ouă...
„îți furam din luncă miei:
„Bine ce-ți părea de ei!..
„Când trecui de zece ani,
„începui să fur juncani...
„Vaci furam... și boi și cai..
„Tu, o vorbă nu-mi ziceai!
„Plângi acuma ! te sfărâmă !..
„Ai de ce, iubită mamă!..
„Dacă pier așă cum pier;
„Tu o să dai seamă ’n cer!“
^^^tă Sân-Petru ’n scaunu-i,
Sus, Ia poarta raiului.
Celor buni el le-o descuie.
Celor păcătoși le-o ’neuie.

c
■J

„Fă ’n raiu Ioc și Pentru mine!“


„Tată, loc ți-aș face ’n raiu ;
„Insă loc aicea n’ai.
73

„Domnul nu mi-te primește,


„El din raiu-i te gonește.
„Că pe lume cât stătuși,
„Ca plugar, tu ce făcuși ?

„Dela alții tot tăiai,


„La al tău adăogai.
„Celor ce-ți munciau cu chin,
„Plata nu le-o dai deplin.

„Depărtatu-te-ai mereu.
„Tată scump, de Dumnezeu,
„Și de raiul lui cel sfânt:
„Cum e cerul de2pământ !“
♦**
Fratele lui Petru vine :
—'"„Fă ’n raiu loc și pentru mine 1“

loc ți-aș
„însă loc aicea n'ai.
74

»Domnul nu mi-te primește,


„EI din raiu-i te gonește,
»Că pe lume cât ai stat,
„Ca primar, tu ce-ai’lucrat ?

«Cu bogății ’n crâșmă beai.


„Strâmbe legi în sat făceai,
„Dela cei săraci ai tras,
„Pe avuți cumplit i-ai ras...

„Depărtatu-te-ai mereu,
„Frate scump, de Dumnezeu,
„Și de raiul lui cel sfânt:
„Cum e cerul de pământ !*
***
Sora lui Sân-Petru vine :
— „Fă ’n raiu loc și pentru mine 1“

„însă loc aicea n’ai.


75

„Domnul nu mi-te primește,


„El din raiu-i te gonește.
„Că pe lume când trăiai,
„Crâșmăriță ’n sat erai.
„Cupa n’o dădeai deplin,
„Apă tu puneai în vin.
„Făptuit-ai numai rele,
„Fâr’ a te căi de ele.
„Depărtatu-te-ai mereu,
„Sora mea, de Dumnezeu
„Și de raiul lui cel sfânt:
„Cum e cerul de pământ!“
»**
Mama lui Sân Petru vine :
— „Fă ’n raiu loc și pentru mine 1“
— „Intră, mamă dragă I... hai !...
„Loc de cinste-aici tu ai.

„Cu plăcere Dumnezeu


„Te primește ’n raiul său !
Â
76

„Că tu jos cât ai trăit,


„Numai bine-ai făptuit!

„Pe flămânzi îi săturai,


„Pe setoși îi adăpai;
„Și pe goi i-ai îmbrăcat,
„Lumânări mereu ai dat.

„Le dădeai, măicuțo, stinse...


„Hai să ți-le-arăt aprinse ;
„în mijlocul raiului,
„Sus pe masa Tatălui !...

„intră ’n vesela grădină, -


„Unde ’n veci e zi senină,
„Unde — lângă Sfântul Tată —
„Cei buni pururi se desfată 1“
CUPRINSUL
Pag.

1. Fapfă și răsplată • 3
2. Un moș și-o babă 30
57
3. Maica Domnului ■
62
4. Bogatul și săracul
66
5. Radu și mama sa 72
6. Colo sus............
«f
DE ACEL Ä3 AUTOR:

1. Etica sau morala filosofică“


J^ucurești, 1888, Ediția II . . Prețul Lei 2,50
2. '^otiiini de Estetica' 18QI . . *9 tt 1,80
irț -A^Legenda Țiganilor“ („Bib. pentru
' Nr. 7U) 1895, Ediția IV .
4. ^î^pl-ottisele („Biblio-
soriptătii „Steaua" Nr. 2)
igcȘSidiția 11 ; n O 0.20
5. Euripide. ffigcnia ta EaLida“ și
„Ifige,da. tn Tanrida" traducere
în versuri, premiată de Academia
Română în ."’ui 1903 („Bibi,
pentru toți" No. 408 și 409) . 11 )) 1,50
„Snoave“ 1909 („Bibi, româ­
nească enciclopedică" Socec
No. 53) : . •. ........................... 11 0,50
w.
1. „Cân^ce și Povești “' Editura „Mi-
ncrva" b'lO ................................ 11 11

8. „Povestea lui Făt-Frumos“


Ediția 111. î'ditura societății <1

„Cartea Românească" București


1922 ............................... . • ■ li 11 10,
9. „Visuri împlinite“. Editura C.
Sfetea București 1919 . . . . r w 2,-
10. „Isprăvile lui Păcală“ Carte
premiate de „Academia Română",
(ediția VII, revăzută) .... II 12,-
11. „Grue-al lui Novac“ Epopee
alcătuită din cântecele de vitepîe
ale Poporului Român. Ediția 111.
Editura „Carte.a Românească"
1921 . ,....................
12. „Usus Mântuitorul“ După S-ta
Scriptură. Ediția II. Editura
'■ »Cartea Românească" 1922 .

tiOP Si.

S-ar putea să vă placă și