3e9b78a8 586997 2

Universitatea ”Petru Maior” Târgu Mureş
Facultatea Ingineria Mecanică

Catedra Ingineria şi Protecţia Mediului în Industrie
PROIECT DE DIPLOMĂ
Conducătorul proiectului: Absolvent:

Ş.l. dr. ing. DAN PORCAR Mătieş Ancuţa
Universitatea Petru Maior Târgu Mureș
Facultatea de Ingineria Mecanică
Specializarea Ingineria şi Protecţia Mediului în Industrel
Proiect de diplomă 2009
UNIVERSITATEA PETRU MAIOR

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ
SECŢIA INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE
VIZAT VIZAT
DECAN SEF CATEDRA
TEMA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ
Numele şi prenumele absolventului Mătieș Ancuța

Secţia, forma de învătământ (zi, seral), promoţia
INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE, zi,.2009
Data primirii temei……………………………………………………………….
Enunţul temei : INSTALAȚIA MODERNIZATĂ DE EPURARE UMEDĂ A

NOXELOR DE PRAF ÎN PROCESELE DE SABLARE
Conducătorul proiectului : Şef lucrări dr. ing. Porcar Dumitru Dan

Consultanţi de specialitate
Data predării proiectului 10.06.2009
Conducatorul proiectului Absolvent

……………………….. ………….
-2-
Cuprins
Rezumat
Summary
Capitolul 1
1. Prezentarea generală a emisiilor poluante 7
1.1. Introducere 7
1.2. Emisii poluante 8
1.3. Caracteristici fizico chimice ale pulberilor 10
1.4. Emisii poluante la S.C. Durkopp – Adler S.R L 13
Capitolul 2
2. Poluarea şi impactul poluării asupra factorilor de mediu 15
2.1. Factorul uman 15
2.2. Factorul de mediu apa 16
2.3. Factorul de mediu aer 17
2.4. Factorul de mediu solul 17
2.5. Poluarea sonoră şi vibraţiile 17
Capitolul 3
3. Situaţia actuală 20
3.1. Poluarea atmosferică la nivelul judeţului Mureş 20
3.2. Date generale 21
3.2.1. Denumirea obiectivului 21
3.2.2. Amplasament 21
3.2.3. Profilul de activitate 21
3.2.4. Forma de proprietate 21
3.2.5. Regimul de lucru 22
3.3. Date specifice activităţii 22
3.3.1. Atelier strunguri CNC 22
3.3.2. Atelier freze universale şi freze CNC 22
3.3.3. Atelier rectificare 22
3.3.4. Atelier şlefuirea materialelor 23
3.3.5. Atelier pentru deformarea plastică la rece 23
3.3.6. Atelier prelucrarea suprafeţelor 23
3.3.7. Atelier tratamente termice 24
3.3.8. Operaţii la sablarea pieselor mici 24
3.4. Sablarea pieselor mici 25
-3-
3.5. Granule folosite la sablarea pieselor mici 28
3.6. Aspecte de mediu 30
3.6.1. Protecţia calităţii apelor 30
3.6.2. Protecţia atmosferei 30
3.6.3. Protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor 31
3.6.4. Protecţia solului şi subsolului 32
3.6.5. Protecţia fondului forestier 32
3.6.6. Gestiunea deşeurilor 32
3.7. Surse de poluanţi în aer 33
Capitolul 4
4. Studii de soluţii pentru îmbunătăţire 36
4.1. Epurator electrostatic tubular 36
4.2. Epurator electrostatic cu plăci 37
4.3. Epuratoare electrostatice cu ionizare prealabilă 39
4.4. Ciclonul 40
4.4.1. Descrierea procesului de epurare în ciclon 42
4.4.2. Descrierea constructivă şi funcţională a 43
ciclonului
4.5. Multicicloane 44
4.6. Captarea nocivităţilor 46
Capitolul 5
5. Alegerea soluţiei optime 47
5.1. Recomandări de proiectare pentru mărirea eficacităţii 47
de desprăfuire cu hidrocicloane.
5.2. Epurarea utilizând un hidrociclon 50
5.3. Deficienţe ele hidrocloanelor în exploatare 52
5.4. Pulverizarea lichidelor 52
Capitolul 6
6. Breviar de calcul 56
6.1. Calcule de dimensionare 56
6.2. Calcule economice 69
Capitolul 7
7. Concluzii 71
Bibliografie 72
-4-
Rezumat
Poluarea mediului reprezintă una dintre cele mai importante probleme ale
omenirii. Aceasta a apărut o dată cu dezvoltarea societăţii şi a omului.
Poluarea constă în introducerea în mediu a unor substanţe care pot deranja
echilibrul ecologic între fiinţele vii , care dăunează stării de sănătate , de confort a
oamenilor şi care pot produce pagube economice prin modificarea factorilor naturali
sau a celor create prin activităţi umane.
Activităţile cu cel mai mare impact asupra mediului sunt activităţile industriale,
agricultura, transporturile şi marile centre urbane.
Dezvoltarea în mod accelerat a industriei , mai ales în ultimul secol, fără a ţine
seama de efectele tehnologice asupra mediului , a determinat o creştere a gradului de
poluare a apei , solului şi a aerului, dar în cel mai semnificativ mod a afectat activitatea
umană.
Sursele de poluare şi poluanţi proveniţi din procesele industriale legate de
industria metalurgică au unul din cel mai însemnat impact negativ asupra ecosistemelor
şi calităţii factorilor de mediu la nivel local, regional şi global.
În acest proiect s-a prezentat o metodă îmbunătăţită de epurare a aerului
impurificat provenit de la cabinele de sablare din cadrul S.C Dürkopp-Adler S.R.L
maşini de cusut industriale . Aceasta presupune introducerea a hidrocloanelor cu
pulverizatoare care asigură un randament de epurare foarte bun.
-5-
SUMMARY
The environment pollution represents one of the most important problems of

human kind. It came up together with the man’s and society’s development.
Pollution means the introduction in the environment of some substances that can
disturb the ecological balance of human beings, substances that could be dangerous
for people’s health and comfort and that could also produce economic damage.
Pollution is caused by industry, agriculture, transport, and the activities
developed in the big cities.
The development of industry, especially in the last century, without taking into
consideration the technological effects upon the environment caused a raise of
pollution of water, soil, air and human being’s activities.
Pollution sources provided by the metallurgical industry have one of the most
significant negative impacts upon the ecosystems and the quality of the environment
factors at the local, regional, global level.
In this project it has been presented an improved method of purifying the
polluted air from the blast rooms in S.C. Durkopp-Adler S.R.L – sewing machines
factory. This method means the use of two hydro-extractors with sprayers, so that the
air pollution should be greatly reduced.
-6-
Capitolul 1.
EMISIILE POLUANTE
1.1 Introducere
Problema poluării şi protejării mediului este considerată la ora actuală o

problemă de mare importanţă cu care se confruntă omenirea. Transformările care au
loc în mod global , în ceea ce priveşte calitatea mediului impune găsirea de soluţii
concrete pentru menţinerea echilibrului ecologic.
Cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poarta omul ,
poluarea fiind consecinţa activităţii fiziologice dar mai ales social-economice a acestuia.
Mediul este definit în literatura ca totalitatea factorilor exteriori organismului
uman , ca de exemplu atmosfera , temperatura , relieful , lumina , etc. , precum şi
celelalte fiinţe vii sau ca ansamblu de elemente naturale şi artificiale unde se
desfăşoară viaţa.
Ecologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul interacţiunii dintre fiinţele vii şi
dintre acestea şi mediul în care trăiesc.
În strânsă legătură cu noţiunea de ecologie este cea de poluare. Poluarea
constă în introducerea în mediu a unor substanţe care pot deranja echilibrul ecologic
între fiinţele vii , care dăunează stării de sănătate , de confort a oamenilor şi care pot
produce pagube economice prin modificarea factorilor naturali sau a celor create prin
activităţi umane. În esenţă , poluarea mediului înconjurător reprezintă ansamblul
modificărilor defavorabile pe care le suportă calităţile naturale ale acestuia sub influenţa
activităţilor societăţii omeneşti.
Termenul de poluare are în general sensul de impurificare sau de viciere , iar din
punct de vedere ştiinţific desemnează atribuirea caracterului de nocivitate unui mediu
natural din cauza unor substanţe periculoase. În general , poluarea are sensul de
-7-
poluare chimică , dar în timp semnificaţia s-a lărgit căpătând şi alte valenţe : poluare
radioactivă , poluare fonică , poluare termică , poluare electromagnetică.
Principalele activităţi cu cel mai mare impact asupra mediului sunt :
 Industria extractivă
 industria metalurgică
 industria chimică şi energetică
 agricultura
 anumite industrii prelucrătoare
 transporturile
 marile aglomerări urbane.
Termenul de poluare are în general sensul de impurificare sau de viciere , iar din
punct de vedere ştiinţific desemnează atribuirea caracterului de nocivitate unui mediu
natural din cauza unor substanţe periculoase.
În general , poluarea are sensul de poluare chimică , dar în timp semnificaţia s-
a lărgit căpătând şi alte valenţe : poluare radioactivă , poluare fonică , poluare termică ,
poluare electromagnetică.
Prin termenul de emisii se poate înţelege o gamă largă de agenţi , de la
substanţe chimice la zgomot şi radiaţii , dar se poate înţelege şi acele substanţe care
nu mai sunt utilizate în scopul producţiei sau consumului şi care sunt eliminate in mediu
nereciclate şi nerefolosit
Emisiile sunt produse direct de surse identificate sau identificabile, iar din
aceasta categorie fac parte CO , HC , SO , CO , Nox.
1.2. Emisiile poluante – definire şi clasificare
Una din principalele noxe industriale este constituită din pulberi sau praf care se
formează în procesul de producţie şi se răspândesc în aer , menţinându-se un timp mai
mult sau mai puţin îndelungat în suspensie la locurile de muncă.
Prin praf se înţelege materialul solid , sub formă de particule foarte mici , de obicei
cu dimensiuni mai mici de 20 produse prin dezagregare naturală sau prin măcinare
fină. Pulberile sunt formate din substanţe suspendate în atmosfera , în fază solidă şi se
formează prin reducerea la dimensiuni mici a materialelor. Procedee ca perforarea ,
-8-
măcinarea , explozia sau zdrobirea , produc particule de praf având dimensiuni de la

cele submicronice la cele vizibile cu ochiul liber.
Clasificarea emisiilor de pulberi în suspensie se face după mai multe criterii :

1. După natura sa praful poate fi clasificat astfel:
pulberi anorganice : metalice ( zinc, plumb, mangan, fier, cupru, etc.), minerale (bioxid
de siliciu, azbest, silicaţi, etc.), sintetice (coloranţi sintetici anorganici, carborund,
ciment, sticlă, sodă);
- pulberi organice : vegetale (lemn, in, bumbac, făină ) , animale (lână, păr, os)
sintetice ( coloranţi sintetici organici, unele pesticide );
2.După dimensiunile particulelor sunt mai multe clasificări :
Clasificarea după criteriile lui Gibbs:
- praful propriu-zis , cu dimensiunea particulelor mai mare de 10 μm;
- norul , cu dimensiunea particulelor 10 – 0,1μm;
- fumul , cu dimensiunea particulelor sub 0,1 μm;
Clasificarea după criteriile lui Langelerg:
- pulberi cu diametrul mediu de 10 μm sau mai mari care nu sunt periculoase
pentru organism întrucât nu pot pătrunde , în general , în alveolele
pulmonare
- pulberi cu diametrul mediu între 0,2 şi 10 µm, acţiunea cea mai nocivă o au
particulele cuprinse între 0,2 şi 2 ;
- pulberi cu dimensiuni mai mici de 0,1 care nu au nici o acţiune nocivă
asupra organismului uman ;
Rezultatul cercetărilor efectuate de Institutul de Igienă şi Sănătate Publică din
Bucureşti a dat clasificarea prafului pe baza dimensiunilor , astfel :
- particule cu diametrul mediu mai mare de 10 ;

- particule cu diametrul mediu cuprins între 3 şi 5 ;
- particule cu diametrul mediu cuprins între 1 şi 3 ;
- particule cu diametrul mediu sub 1 ;
3.După acţiunea pe care o au supra organismului uman , pulberile se clasifică în
- pulberi cu acţiune toxică generală , care pot sau nu să producă leziuni în

plămâni (plumb, arsen, mangan, beriliu, vanadiu)
-9-
- pulberi iritante sau corozive (var, arsenic, bicromaţi );

- pulberi care produc reacţii alergice , ca astm, rinită , urticarie (bumbac,
cânepă, polen, unele esenţe de lemn, uneori bicromaţi)
- pulberi care produc cancer (materiale radioactive, compuşi ai cromului, ai
arsenicului )
- pulberi care vehiculează diferiţi microbi sau viruşi (praful de cârpe , lâna ,
deşeuri )
- pulberi anorganice netoxice , pulberi inerte sau neproliferative (cărbune ,
calciu , fier , aluminiu , staniu ) , pulberi active sau proliferative (bioxid de
cărbune , azbest , beriliu ).
1.3. Proprietăţi fizice
Din punct de vedere al dimensiunilor lor, particulele care interesează atât din punct
de vedere igienico-sanitar, cât şi al posibilităţilor de captare şi reţinere se plasează într-
o categorie intermediară, între zona coloidală şi cea microscopică ; proprietăţile lor ţin
atât de prima, cât şi de a doua zonă.
Transformarea unui material solid într-un număr mare de particule fine duce la
modificări ale proprietăţilor sale. O schimbare importantă este creşterea suprafeţei
totale a corpului respectiv( a suprafeţei specifice).O altă consecinţă a fărâmiţării unui
material solid este faptul că spaţiul ocupat de materialul respectiv dispersat este mult
mai mare decât volumul iniţial . Din punct de vedere al acţiunii nocive asupra omului ,
este intensitatea reactivităţii chimice şi fizice. Astfel , pulberea fină de aluminiu sau
aceea de cărbune se poate combina cu oxigenul din aer şi poate arde cu violenţă. Alte
pulberi pot exploda , la un grad înalt de dispersie ( zinc, sulf, dextrină ), observându-se
de asemenea , o creştere a fenomenului de evaporare , o mărire a solubilităţii , o
intensificare a adsorbţiei şi a activităţii electrostatice.
Fenomene de adsorbţie. La praf trebuie luat în consideraţie fenomenul de
adsorbţie , determinat de adsorbţia gazelor pe suprafaţa particulelor, formând o
membrană fină , care influenţează viteza reacţiilor chimice ca şi gradul de umezire a
acestora. Această membrană împiedică de multe ori conglomerarea crescând în acest
fel stabilitatea la aerosoli. În unele cazuri , pulberile pot adsorbi din aer gazele toxice
sau se pot încărca cu ioni pozitivi sau negativi din aer. Umezirea particulelor din aer
- 10 -
este tot un fenomen de adsorbţie, care duce la acoperirea suprafeţei acestora cu o

peliculă de apă, care poate fi favorizată de trei factori :
- menţinerea unui contact de lungă durată între apă şi particule;
- aplicarea unui lichid la sursa de praf în mod continuu , eliminând difuzarea în
aer;
- utilizarea agenţilor de umidificare.
Aceşti factori au o mare importanţă în combaterea prafului.
Sedimentarea prafului. Datorită forţei de gravitaţie , particulele de praf
suspendate în aer se sedimentează. La greutăţi mici ale particulelor de praf, curenţii de
aer creează forţe de portanţă mari ce determină rămânerea prafului în suspensie în aer
ore şi chiar zile întregi. Această particularitate a pulberilor fine face va îndepărtarea lor
din aer să se realizeze cu greutate.
Rezistenţa de trecere a unei particule prin aer variază cu forma şi dimensiunile
particulei , cu viteza sa şi cu densitatea aerului.
Mişcarea browniană îşi creşte amplitudinea cu scăderea dimensiunii particulei ,
deci invers faţă de depunerea gravitaţională, care scade o dată cu micşorarea
particulei. Pentru o anumită dimensiune , efectul combinat al ambilor factori asupra
particulei va deveni minim. După Gibbs , punctul de activitate minimă se situează la
dimensiunea de aproximativ 0,25 microni şi de aceea particulele cu asemenea
dimensiuni se îndepărtează cu cea mai mare greutate din aer prin filtrare. În cazul unui
amestec de pulberi particulele dintr-un anumit material pot avea dimensiuni mai mari
decât celelalte , şi se vor depune , mai repede , lăsând în aer un procent mai redus
decât cel prezent în praful existent la sol.
Forma particulei de praf prezintă, de asemenea, importanţă în sedimentarea
pulberilor. Forma nesferică a particulelor le modifică în mare măsură viteza de
sedimentare , întrucât , în cădere , aceste particule iau poziţia care întâmpină o
rezistenţă maximă .Astfel , cristalele subţiri de gheaţă cad în aer cu axa mare în poziţie
orizontală , iar cristalele cubice cad cu unghiul în jos , un corp plat sau sub formă de
disc cade în poziţie orizontală. De aceea , legile de sedimentare a prafului după
dimensiunile lui se referă , în primul rând , la particulele de praf care au formă sferică şi
se află într-o atmosferă liniştită.
În halele industriale , comportamentul particulelor de praf este influenţată de
diferiţi factori. Trebuie luaţi în consideraţie , în primul rând , curenţii de aer creaţi prin
- 11 -
funcţionarea maşinilor , mişcarea muncitorilor , precum şi mişcarea aerului la locul de

muncă.
Asupra particulelor foarte mici , sub 0,1 microni care intră în componenţa fumului
, mobilitatea aerului are , dimpotrivă , acţiuni de accelerare a sedimentărilor. Într-un aer
mobil , acestea se lovesc mai frecvent unele de altele , floculează reunindu-se şi
mărindu-şi dimensiunea , ceea ce determină depunerea lor relativ repede. Pulberile
(praful) , deşi au dimensiuni mai mari ale particulelor au o tendinţă scăzută de
floculare , de aceea sedimentarea norilor de praf este mult mai puţin pronunţată decât
cea a norilor de fum.
Impactul pulberilor. Fenomenul de impact sau impingement este o altă
caracteristică a prafului , prin care particulele sunt reţinute de suprafaţa unui obstacol
aşezat în calea unui curent de aer , obstacol pe care însuşi aerul îl ocoleşte .Forţa de
precipitare variază cu energia cinetică a particulei (masa şi viteza ), cu rezistenţa
opusă de aer şi cu unghiul în care curentul de aer ocoleşte obstacolul.
Proprietăţile electrice. Particulele de praf prezintă şi proprietăţi electrice, ele
având o încărcătură electrică. Aceasta este determinată de adsorbţia ionilor existenţi în
atmosferă sau de încărcarea electrostatică (prin frecare ) chiar la formarea acestuia.
Semnul încărcăturii electrice este în funcţie de compoziţia chimică a prafului; pulberile
nemetalice se încarcă pozitiv şi cele nemetalice se încarcă negativ , oxizii se încarcă
pozitiv , iar hidroxizii negativ.
Proprietăţile optice. Transmiterea luminii prin aerul încărcat cu praf se face mai
greu , cu o anumită pierdere a intensităţii luminoase. Reducerea procentuală a
intensităţii luminoase a unei raze de lumină care trece printr-o porţiune de aer încărcat
cu praf variază în raport direct cu numărul particulelor , distanţa parcursă şi
dimensiunea particulelor. Pe de altă parte , prezenţa particulelor de praf în atmosferă
face posibilă apariţia fenomenului Tyndall , care constă în faptul că drumul unei raze de
lumină care pătrunde într-o cameră obscură nu este vizibil decât dacă în atmosferă
sunt suspendate particule care să reflecte lumina. Acest fenomen este diferit după
dimensiunea particulelor prezente; dacă ele sunt mai mari decât lungimea de undă a
luminii (0,6 – 0,7 )lumina este reflectată pe suprafaţa lor , iar intensitatea luminii
reflectate variază în raport direct cu suprafaţa totală a suspensiilor , fiind cu atât mai
mare cu cât particulele au dimensiuni mai mici.
Termoprecipitarea. O altă proprietate a aerului este aceea de a absorbi şi
radiaţiile calorice , ceea ce măreşte conductibilitatea termică a gazelor în care se
- 12 -
găsesc. Ele iradiază la rândul lor căldura absorbită si îşi scad temperatura dacă
încetează influenţa sursei radiante. Particulele de praf pot deveni nuclee de condensaţi
a ceţii , dacă sunt în cantitate suficientă în atmosferă.
Morfologia prafului se caracterizează printr-o extremă variabilitate. Forma
particulei este influenţată atât de natura materialului din care acesta provine , cât şi de
condiţiile în care se formează. Astfel , în cazul formării ei ca urmare a unei acţiuni
mecanice un rol îl are forţa de lovire , felul instrumentului , în procesul de condensare
(formarea ceţii , fumului), particulele au iniţial formă de cristale , pentru ca ulterior prin
aglomerare , particulele să-şi schimbe forma.
Forma particulei influenţează acţiunea nocivă a prafului asupra organismului.
Particulele de praf cu margini şi vârfuri ascuţite , crenelate pot produce traumatizarea
mucoasei căilor respiratorii superioare în cazul în care au o anumită duritate şi
dimensiune. Particulele moi , de obicei de natură organică ( in, cânepă ), se depun , în
schimb, la nivelul traheii şi bronhiilor mari, formând o pastă lipicioasă, care provoacă
traheite, bronşite.
Caracterul acţiunii prafului asupra organismului este determinat şi de
solubilitatea sa în lichidele organismului. Particulele de praf pot fi solubile şi relativ
solubile. În cazul unei acţiuni iritante a prafului , solubilitatea îi scade acţiunea
nocivă ;dacă praful are o acţiune chimică , solubilitatea potenţează această acţiune.
Praful relativ solubil intră în combinaţie cu protoplasma celulară , formând soluţii
coloidale.
1.4. Proprietăţile chimice
Compoziţia chimică a pulberilor în aer variază , în general , după compoziţia

chimică a materiei prime . Din punct de vedere al acţiunii asupra organismului uman ,
cele mai importante sunt pulberile care conţin bioxid de siliciu.
Bioxidul de siliciu (SiO ) liber, numit silice , se poate întâlni sub următoarele
forme :
1.Bioxidul de siliciu cristalizat sau cuarţ poate apărea pur , sub formă de cristale
mici (în nisip ) sau mari (cristal de stâncă ) sau în varietăţi colorate datorită impurităţilor
- 13 -
–ametist , jasp, cuarţ roz sau inclus în roci , ca grantul cuarţ, mică, feldspat , gnaisul,
ardezia.
2.Bioxidul de siliciu amorf se întâlneşte în stare pură sub formă de opal sau ca
făina fosilă silicioasă , prin acumularea pulberii carapacelor de diatomee sfărâmate .Se
obţine şi în mod artificial , prin topirea nisipului cuarţos.
1.5. Determinarea gradului de prăfuire a aerului
Pornind de la proprietăţile fizico-chimice ale pulberilor s-au elaborat mai multe

metode pentru determinarea gradului de prăfuire a aerului la locul de muncă pentru
aceasta este necesar să se cunoască concentraţia şi dimensiunile pulberilor şi
compoziţia lor chimică.
Pentru măsurarea concentraţiei prafului se folosesc diferite aparate , printre care
:împingerul mare , termoprecipitatorul , electroprecipitatorul , impactorul în cascadă ,
conimetrul şi altele.
Concentraţia particulelor de praf ( conimetrică ) se exprimă în numărul de
particule conţinute într-un metru cub de aer. Este importantă stabilirea gradului de
dispersie a particulelor , deoarece dispersia are un rol deosebit în ceea ce priveşte
proprietăţile prafului de a se menţine în suspensie şi de a pătrunde în organism.
Concentraţia gravitaţională a prafului se exprimă în miligrame de praf conţinute
de un metru cub de aer ( mg/m aer).

Este important să se cunoască evoluţia concentraţiei de praf în aer în funcţie de
fazele procesului de producţie , întrucât astfel se poate caracteriza un loc de muncă în
ceea ce priveşte riscul de îmbolnăvire datorită acestor noxe. Determinarea acestor
concentraţii trebuie făcută dinamic , în diferitele momente ale zilei de muncă , la diferite
operaţii ale procesului tehnologic.
Gradul de prăfuire a aerului în industrie diferă după procesul tehnologic, putând oscila
în limite foarte mari. În cazul aceleaşi industrii gradul de prăfuire în diferite ateliere,
secţii sau zone ale atelierelor, la un moment, prezintă de asemenea, diferenţe
apreciabile.
Prăfuire mare există în industria minieră, în industria cimentului, a sticlei, în
industria construcţiilor de maşini (în turnătorie, la curăţirea pieselor turnate prin sablaj
- 14 -
sau cu ciocanul pneumatic), în industria textilă ( preindustrializarea inului şi a cânepei,

secţii de destrămat deşeuri, sortare lână ), în muncile agricole ( la treierat, răspândirea
îngrăşămintelor), în industria lemnului.
Pentru aprecierea gradului de desprăfuire au fost stabilite valori , maxime
admisibile ale concentraţiei acestora în aer. Ele sunt prevăzute în norme sanitare care
au caracter de lege. Valoarea limitelor maxime admisibile este diferită în funcţie de
compoziţia chimică şi natura prafului.
- 15 -
Capitolul 2
POLUAREA ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA MEDIULUI
Procesele industriale şi activitatea economică sunt strâns legate de mediu prin

ceea ce este cunoscut sub denumirea de balanţa de materiale.
Pentru a analiza din punct de vedere al impactului asupra mediului un proces

tehnologic şi pentru al compara cu altul, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi
Dezvoltare a introdus doi indicatori, care de fapt exprimă şi calitatea procesului
tehnologic:
- energia primară consumată în raport cu produsul intern brut (P.I.B.)
- cantitatea de deşeuri industriale şi menajere raportată la producţia
industrială.
Aceşti indicatori variază de la o ţară la alta şi depind de nivelul tehnologic al
proceselor industriale, de gradul de mecanizare şi automatizare, de nivelul de
pregătire profesională, dar şi de nivelul de cultură şi civilizaţie al populaţiei.
În general , poluarea are sensul de poluare chimică, în timp semnificaţia sa s-a

lărgit captând şi alte valenţe :poluare radioactivă, poluare acustică, poluare termică,
poluare electromagnetică.
2.1. Factorul uman
Dezvoltarea în mod accelerat a industriei , mai ales în ultimul secol, fără a ţine
seama de efectele tehnologice asupra mediului , a determinat o creştere a gradului de
- 16 -
poluare a apei , solului şi a aerului, dar în cel mai semnificativ mod a afectat activitatea
umană.
Substanţele eliberate în atmosferă , printre care oxizi de sulf, azot, carbon, oxizi
ai metalelor, dar şi pulberi de metale, îşi manifestă prezenţa în mediu , fie datorită
concentraţiilor mari, fie datorită prezenţei acestor substanţe pe timp îndelungat. Aceşti
agenţi poluanţi sunt deosebiţi de periculoşi, cu acţiuni nocive asupra organismelor,
plantelor şi animalelor.
Acţiunile pulberilor asupra organismului uman sunt neînsemnate atunci când
este vorba de pulberi netoxice. Particulele de praf au dimensiuni prea mari pentru a
străbate bariera pielii , totuşi fixarea acestora în diferite formaţiuni ale pielii poate
produce uneori apariţia unor modificări locale. Principala cale de pătrundere a pulberilor
în organism este aparatul respirator ( nas, faringe, trahee şi bronhii).Măsurându-se cu
metode de precizie cantitatea de praf aflată în aerul inspirat şi aceea din aerul expirat
se constată că un procent destul de important din cantitatea iniţială de praf (între 8-9
%) a rămas în aparatul respirator.
Cercetările au arătat că proporţia reţinerii pulberilor creşte cu dimensiunea
particulelor , de la o valoare minimă de 25 % la 0,5 până aproape de 100 % pentru
particule mai mari de 5 .
Rezultatul inhalării particulelor de praf este reprezentat de apariţia
pneumoconiozelor care este cea mai semnificativă boală în industria metalurgică care
acţionează asupra factorului uman. O altă manifestare datorită pulberilor este
blefarconioza , care poate duce la leziuni cronice ale conjunctivitei , la alteraţii ale
pleoapelor , cu deformări şi devieri ale genelor care irită corneea.
Afecţiunile provocate de pulberi la nivelul nasului sunt denumite rinoconioze , la
acest nivel praful poate produce rinite catarale, rinolitiaze, ulcerarea septului.
La nivelul urechii se pot produce iritaţii ale pielii , pavilionului, şi conductului
auditiv , precum şi dopuri în urechea externă.
Există şi influenţe asupra aparatului digestiv prin înghiţirea pulberilor care duce
la tulburări gastrice , producând gastrite.
Lupta împotriva prafului din mediul industrial prezintă o importanţă igienico-
sanitară şi socială.
- 17 -
2.2 Factorul de mediu apa
Apa este afectată în urma utilizării acesteia de către emisiile de praf care se
depun determinând scăderea calităţii apei.
Deversarea apei în circuitul intern de canalizare a întreprinderii determină şi o
poluare termică datorită temperaturii la care ajunge apa. Poluarea termică prin gazele
de ardere este evitată în mare măsură datorită duşurilor de apă care spală gazele dar
acest fapt determină creşterea temperaturii apei , care poate fi recuperată prin
utilizarea schimbătoarelor de căldură şi utilizată în interiorul întreprinderii în scopuri
menajere şi pentru alimentarea grupurilor sociale şi duşurilor pentru personalul angajat.
În urma proceselor de descompunere a lianţilor utilizaţi pentru realizarea fontei
rezultă cantităţi de fenoli care determină o încărcare organică a apelor industriale,
necesitând un proces de epurare şi neutralizare chimică.
2.3. Factorul de mediu aer
Aerul este cel mai afectat de procesele industriale care se desfăşoară pe
această platformă industrială, emisiile de CO,CO ,NO , SO , fenoli, praf, fum negru,
fumuri roşii deteriorează calitatea acestuia.
Modul de răspândire a acestor agenţi poluanţi este foarte uşor datorită

posibilităţilor acestora de a se transforma în aerosoli şi de a fi antrenaţi odată cu restul
maselor de aer.
Tehnologiile existente nu sunt în totalitate adaptate la noile cerinţe de protecţia
mediului, iar instalaţiilor de epurare sau reducere a concentraţiilor nu sunt la parametri
corespunzători.
Toate aceste elemente se răsfrâng şi asupra personalului care deservesc
instalaţiile industriale determinând apariţia bolilor profesionale.
2.4. Factorul de mediu solul
- 18 -
Degradarea solului, în general, este un proces complex, în care sunt implicaţi

agenţii cum ar fi : apa , vântul şi activitatea umană ( păşunatul excesiv, defrişării
pădurii, activităţilor agricole).
2.5. Poluarea sonoră şi vibraţiile
Poluarea sonoră a devenit astăzi o realitate nedorită datorită activităţilor

industriale, transporturilor , aglomerărilor urbane .
Orice perturbare a stării staţionare a mediului continuu, solid, lichid sau gazos,
într-un punct oarecare al spaţiului , duce la apariţia undelor care se propagă de la acest
punct.
Sunetul este definit ca fiind orice variaţie a presiunii în aer, apă sau în alte medii
care poate fi detectată de către urechea omenească.
Zgomotele intense nu produc numai disconfort, dar în acelaşi timp reduc capacitatea
auditivă a oamenilor în prima fază. S-a considerat că zgomotele excesive produc efecte
fiziologice mult mai complexe. Din cele mai importante efecte enumerăm : nevroze,
tulburări funcţionale, creşterea presiunii sanguine, schimbarea nivelului în sânge.
Acţiunea întregului complex de efecte dăunătoare produse de zgomot conduce

la obosirea generală a organismului, la scăderea capacităţii de muncă şi la creşterea
consumului de energie.
Starea de oboseală se instalează rapid şi este mult mai accentuată decât în
condiţii nezgomotoase, subiecţii devin mai iritabili şi ca rezultat al acestor efecte se
înregistrează o scădere a eficienţei, a randamentului.
Zgomotul este un factor stresant , care provoacă pe căi neuromorale un complex
sindrom de apărare. De aceea zgomotul este un factor poluant intens mediatizat şi ca
urmare prin diverse normative şi legi se încearcă reducerea acestuia la limite
suportabile.
Din punct de vedere medical , la fixarea limitelor admisibile s-au luat în
considerare efectele nocive ale zgomotelor asupra organismului uman.
Sub aspect tehnic , trebuie să se ţină seama de posibilităţile de realizare a
dispozitivelor necesare asigurării unei reduceri de nivel acustic sau realizării unei
- 19 -
anumite izolări fonice, care privite prin prisma investiţiilor necesare constituie aspectul
economic.
Efectele nocive ale zgomotului se instalează în măsura în care acesta
depăşeşte anumite limite de intensitate .Normele de protecţia muncii stabilesc şi
reglementează limite pe care trebuie să le respecte nivelul zgomotului pentru a nu
afecta starea de sănătate şi capacitatea de muncă. Astfel, pentru asigurarea securităţii
auditive ( evitarea surdităţii profesionale )nivelul zgomotului nu trebuie să depăşească
valoarea de 90 dB. Acţiunea vibraţiilor asupra organismului este complexă cu efecte
fiziologice , chimice şi mecanice. Tulburările circulatorii produse prin acţiunea vibraţiilor
de frecvenţă medie şi mare sunt simptome precoce şi în acelaşi timp cauza
manifestărilor patologice din boala de vibraţie caracterul nociv al vibraţiilor se
accentuează dacă acţiunea acestora se asociază cu zgomot industrial ce depăşeşte
nivelul de zgomot limitat prin norme.
Vibraţiile cu frecvenţa cuprinsă între 1-10 Hz sunt cele mai periculoase. În
această gamă se produce rezonanţa principalelor organe din corp. Trebuie avut în
vedere că percepţia vibraţiilor de către corpul omenesc depinde nu numai de parametrii
vibraţiei , ci de mai mulţi factori printre care: poziţia corpului, organul excitat, de distanţa
individ-sursă de vibraţie şi mai ales de modul de acţiune al vibraţiilor.
- 20 -
Capitolul 3
SITUAŢIA ACTUALĂ
3.1. Poluarea atmosferică la nivelul judeţului Mureş
 S.C. AZOMUREŞ S.A. Târgu Mureş

Activitatea Combinatului de Îngrăşăminte Chimice are impact semnificativ
asupra atmosferei prin emisiile de amoniac, oxizi de azot şi pulberi. Rezultatele
automonitorizării emisiilor de poluanţi în atmosferă efectuate evidenţiază depăşirea
valorilor admise. În zona de impact a activităţii Combinatului de Îngrăşăminte
Chimice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare şi a autorizaţiei de mediu titularul
efectuează determinări ale emisiilor de amoniac în atmosferă, în puncte fixe de
automonitorizare. Punctele de prelevare a probelor sunt amplasate în cartier
Mureşeni şi localitatea Cristeşti .Se monitorizează poluanţii amoniac şi oxizi de azot.
În primele opt luni ale anului 2003 procentul de depăşiri a valorii admise pentru
concentraţia medie zilnică la amoniac a fost de 6% în punctul de monitorizare cartier
Mureşeni şi de 2,38% în localitatea Cristeşti. La punctele de monitorizare a calităţii
aerului deţinute de Agenţia de Protecţia Mediului nu s-au înregistrat depăşiri ale
valorii admise pentru concentraţia medie zilnică la amoniac. (Punctele de
- 21 -
monitorizare sunt amplasate la Direcţia Apelor Mureş, Agenţia de Protecţia Mediului

şi SC FORAJ SONDE SA Str. Aradului).
 S.C. CARBID FOX S.A. Târnăveni - Fabricarea carbidului

S.C. CARBID FOX S.A. Târnăveni platforma de fabricare a carbidului este
reglementată prin Autorizaţia de mediu cu Program de conformare nr. 486 din
2.06.2003. Amplasamentul prezintă impact asupra atmosferei prin emisiile de
particule peste pragurile de intervenţie
 TRAFIC RUTIER
Principalele aspecte generate de traficul urban sunt următoarele: Poluarea aerului
atmosferic cu particule, pulberi sedimentabile, NOx, SOx, hidrocarburi, plumb.
Poluarea atmosferei este cuantificată prin măsurători sistematice efectuate de I.P.M.
Mureş şi D.S.P. Mureş şi confirmă că traficul rutier contribuie în mod semnificativ la
creşterea concentraţiilor de poluanţi în aerul atmosferic al aglomerărilor urbane.
Traficul greu generează valori ridicate ale zgomotului stradal şi vibraţiilor în
municipiile Târgu Mureş, Reghin Sighişoara. Deşi nu au fost făcute măsurători ale
concentraţiei O3 în zonele rezidenţiale traversate de traficul intens, se poate aprecia
că acesta are valori semnificative în perioadele când se înregistrează valori ridicate
ale traficului rutier, ţinând cont de starea tehnică precară a unor mijloace de
transport, de la care emisiile de NOx, hidrocarburi (radicali liberi) este ridicată.
3.2. DATE GENERALE
3.2.1. Denumirea obiectivului
S.C DURKOPP-ADLER S.R.L

Adresa : Sângeorgiu de Mureş str. Agricultorilor nr 1107/B Jud. Mureş,
3.2.2. Amplasament
- 22 -
Încă din anul 1998 Durkopp Adler AG,din Bielefeld Germania deschidea o unitate
de producţie pentru maşini de cusut industriale şi piese de schimb în Sângeorgiu de
Mureş . Prima hală de producţie măsura cca 2.000 mp. În anul 2001 a fost finalizată
etapa a doua de dezvoltare a societăţii şi a doua hală de producţie de cca. 2.000 mp. În
iulie 2003 producţia de maşini de cusut totaliza 10.000 de unităţi,iar în anul 2004 au fost
finalizată a tria hală de producţie şi clădirea administrativă,în cadrul etapei a III-a de
dezvoltare a societăţii.
3.2.3. Profil de activitate
Fabricarea utilajelor pentru industria textilă a îmbrăcămintei şi a pielăriei,activitatea

desfăşurată constă în executarea de componente şi piese de schimb pentru maşini de
cusut industriale din gama maşinilor de cusut DURKOPP ADLER şi o gamă restrânsă
de maşini de cusut speciale.
3.2.4. Forma de proprietate
Proprietate privat străină.
3.2.5. Regimul de lucru
Timpul de funcţionare: două schimburi-8 ore/schimb
cinci zile pe săptămână-253 zile/an
3.3. DATE SPECIFICE ACTVITĂŢII
Procesul tehnologic de prelucrări prin aşchiere
3.3.1. Atelier strunguri CNC ( cu centre de comenzi)
- 23 -
Prin operaţiile de strunjire se înţelege îndepărtarea unui strat de material feros

sau neferos de pe suprafeţe circulare exterioare sau interioare a pieselor.
Prelucrarea reperelor se execută în baza unui program stabilit şi realizat de către
programatori-tehnologi. Programul se stabileşte conform procesului de executare
solicitat în fişa tehnologică şi în baza desenului de execuţie. În fişa tehnologică este
stipulată cantitatea de material ce intră în execuţie / buc,sculele de execuţie precum şi
dispozitivul de lucru. Lucrătorul în baza acestor date înscrise în fişa tehnologică scoate
materialul din magazie,sculele dispozitivele prescrise şi execută operaţiile prescrise.
3.3.2. Atelier freze-universale şi freze CNC ( cu centre de comenzi)
Prin procedeul de prelucrare prin aşchiere executate pe utilaje tip freze

universale şi freze CNC, se înţelege îndepărtarea unui strat de material feros sau
neferos pe suprafeţe plane. Procedura tehnică de executare este identică cu
prelucrările de strunjire.
3.3.3. Atelier rectificare ( rectificare plan , interior ,exterior ,ascuţitorie,

superfinisare prin honuire).
Procesul tehnologic se realizează prin îndepărtarea unui strat fin de metal ,cu
ajutorul diferitelor corpurilor abrazive.(pietre abrazive pentru rectificare plan şi exterior şi
biaxuri pentru rectificări interioare şi corpuri de honuit ).Corpurile abrazive sunt de
diferite dimensiuni şi granulaţii, fiind selectate pentru lucru în funcţie de prescripţiile
prescrise în fişa tehnologică.( fineţea şi precizia suprafeţei solicitate).
Operaţiile de rectificare plan, interior şi exterior, se execută cu ajutorul lichidelor de
răcire,care permit realizarea unor suprafeţe rectificate fine şi o precizie sporită a
dimensiunilor executate.
Operaţia de honuire interioară (pt. găuri interioare) se execută pentru mărirea
preciziei dimensiunilor şi superfinisarea suprafeţei prelucrate.
3.3.4. Atelier şlefuirea metalelor
- 24 -
Această operaţie tehnologică se execută cu ajutorul unor discuri din pâslă ,care
pe cantul discului are aplicat prin lipire granule de praf ceramic de diferite
granulaţii,cuprinse între 70-400 microni.
Granulaţia se aplică prin lipire cu ajutorul prafului de cretă de munte şi apă de
sticlă,care amestecate formează o pastă subţire.
După aplicarea prin lipire a granulaţiei pe suprafaţa de şlefuire a discului ,se mai
aplică şi un strat subţire de agent de lustruire (pastă de şlefuit în funcţie de materialul de
şlefuit şi luciul dorit.)
3.3.5. Atelier prese pentru deformare plastică la rece (ştanţe)
Operaţia de deformare plastică la rece (ştanţarea,presare) se execută pe maşini

unelte denumite prese. Operaţia de deformare plastică la rece se execută pe prese
hidraulice de 16 şi 24 t, prese cu excentric de 24-80 t şi prese de 6 t. Operaţi se
execută obligatoriu în matriţe,care sunt fixate pe masa maşinii.
Operaţiile ce se execută pot fi diferite cum ar fi :
- ştanţarea pieselor din profile de tablă, unde piesa se decupează din făşia de
tablă introdusă în matriţă.
- presarea şi deformarea plastică a unor piese din tablă după o formă şi
dimensiune ce o dă matriţa,
- presarea unor piese în alte piese ,
3.3.6. Atelier prelucrarea suprafeţelor
Operaţia de prelucrarea a suprafeţelor este o operaţie tehnologică de curăţare şi

lustruire a pieselor metalice (feroase, neferoase şi inoxidabile) .Operaţia de prelucrarea
suprafeţelor se execută în tobe rotative şi vibratoare.
La o şarjă de lucru în tobe rotative sau vibratoare se introduc piesele,care sunt
selectate în funcţie de materialul din care sunt confecţionate şi în funcţie de configuraţia
geometrică a pieselor,şi soluţia de lustruire.
3.3.7. Atelier tratamente termice
- 25 -
Atelierul de tratamente termice este destinat operaţiilor de tratare termică şi

termochimică a pieselor metalice .Atelierul este amplasat distinct într-un spaţiu separat
şi delimitat de celelalte activităţi productive.
Dotările din atelierul tratamente termice:
- Cuptor de tratamente termice cu atmosferă controlată Aichelin
- Cuptor de tratamente termice cu atmosferă controlată IVA
- Cuptor de tratamente termice sub vid tip Schmetz
- Instalaţie de tratamente termice prin inducţie CIF
- Instalaţia de nitrurare în gaz
- Cuptor de revenire
- Generator ENDO
- Recuperator de sare
- Tancul de azot lichid
- Staţia de metanol etc.
3.3.8. Operaţii la sablarea pieselor mici
În general pe lângă operaţia de sablarea a pieselor se afla un plan tehnologic

care depinde de fiecare industrie. În S.C Durkopp-Adler S.R.L firmă care se ocupă cu
construcţia maşinilor de cusut industriale, un plan tehnologic este format din
următoarele operaţii :
 strunjire
 frezare
 găurire
 filetare
 rectificare
 tratament termic
 sablare
 CTC
 Depozitare
Toate aceste operaţii tehnologice nu înseamnă că sunt absolut necesare la
toate reperele de efectuat , se poate modifica ordinea acestora în funcţie de planul
- 26 -
tehnologic stabilit. Având maşini moderne se pot efectua mai multe operaţii
tehnologice în acelaşi timp .
3.4. Sablarea pieselor mici
Una din operaţiile care se efectuează la curăţirea pieselor turnate este

sablarea. Metodele de sablare , constând din proiectarea diferitelor granule pe
suprafaţa piesei turnate s-au dezvoltat din secolul trecut. materialul granular utilizat în
aceea perioadă a fost mineral, metal sau deşeuri organice , iar mediul purtător a fost
aerul. Cel mai frecvent material utilizat a fost nisipul cuarţos sau pietrişul , deplasat
accelerat cu aer comprimat. În jurul anului 1930 materialul granular sub formă de alice
se deplasează accelerat cu aruncătoare mecanice , metoda devenind în prezent
preponderentă.
Sablarea se face cu diferite scopuri: îndepărtarea nisipului , obţinerea unei
suprafeţe metalice curate, ecruisarea superficială, etc.
La sablare se utilizează energia cinetică a materialelor pentru îndepărtarea
impurităţilor sau pentru schimbarea structurii suprafeţei pieselor.
Sablarea pieselor mici se executa de regulă în cabine ermetici special construite,
asigurându-se posibilitatea manevrării pieselor din exterior. Cabina este prevăzută cu
accesorii necesare pentru asigurarea vizibilităţii , refolosirea produsului de sablare , cât
şi pentru prevenirea poluării în mediul de lucru şi în spaţiul uzinal , fiind dotată cu o
instalaţie de aspiraţie şi desprăfuire.
Sunt cunoscute diverse tipuri de cabine , diferenţiate prin anumite detalii
constructive ale elementelor componente , cum sunt :
- forma şi mărimea uşilor de acces ;
- modul de acţionare şi de zăbovire al acestora ;
- mărimea suprafeţei vitrate şi sistemul de iluminare din exterior ;
- poziţia orificiilor pentru pătrunderea mâinilor operatorului în spaţiul de lucru şi
detalii de etanşare a acestora ;
- sistemul de injectare a alicelor sau nisipului , de recirculare şi de curăţare a
alicelor şi nisipului.
- 27 -
Cabinele au forma unor dulapuri paralelipipedice , fiind alcătuite din pereţi, din
tablă pe schelet metalic delimitând spaţiul de lucru , prevăzute cu uşi pentru
introducerea pieselor , vizoare pentru urmărirea lucrului , orificii pentru manipularea
pieselor prevăzute cu mâneci cu elastic pentru etanşare , grătare din pofile metalice
peste care se aşează piesele supuse sablării.
Exemple de maşini de sablat :
Figura 1 Cabinet de sablare BÜFFE

cu dispozitiv de deschidere
pneumatic
Figura 2.Cabinet de sablare cu mai

multe capete de sablare (pentru discuri
de cuplare la automobile).
- 28 -
Figura 3 Capete de sablare
Zona de lucru este iluminată cu ajutorul unor corpuri de iluminat , amplasate la

nivelul plafonului cabinelor . Sub grătare sunt montate buncăre în care pătrund prin
cădere liberă pulberile şi deşeurile , împreună cu alicele şi nisipul de sablare .
Buncărele au la bază orificii cu capace etanşe prin care se execută descărcarea
periodică , manual sau mecanizat , urmând operaţiile de mecanizare , urmând operaţii
de separe şi reintroducere a produselor utile în circuit. Pe două laturi ale buncărelor
sunt montate fante de aspiraţie , prin care se asigură un debit corespunzător de aer
într-o anumită corelare cu aerul de compensaţie.
Spre a evita antrenarea unor cantităţi mari de nisip de sablaj cu granulaţie mare ,
fantele sunt calculate la o viteză redusă de aspiraţie şi amplasate încât să oblige aerul
cu praf trecut prin grătar să urmeze o traiectorie cu schimbare bruscă de direcţie.
Deoarece în unele situaţii s-a constatat că asemenea măsuri nu înlătură în totalitate
antrenările de material util, s-au prevăzut recipiente de decantare , în care datorită
măririi secţiunii şi reducerii vitezei aerului se reţine particulele utile ce reintră în circuit
prin conducte în buncăre.
Buncărele sunt prevăzute cu şicane între conductele de intrare şi ieşire , care au
rolul de a îmbunătăţii efectul de separare şi de a permite trecerea mai departe numai a
particulelor fine ( nisip uzat ) , ce nu mai au valoare pentru procesul tehnologic.
Buncărele au capace de vizitare etanşe cu cauciuc buretos , iar conductele sunt
prevăzute la bază cu clapete etanşe spre a evita aspiraţia directă din buncăre.
Metoda cea mai răspândită pentru curăţirea pieselor mici este sablarea prin
suflarea granulelor abrazive .
- 29 -
3.5. Granule folosite la curăţirea pieselor mici
Granulele folosite la curăţirea pieselor mici se clasifică după compoziţia chimică ,

metoda de fabricaţie , formă, granulaţie şi duritate.
Alicele de fonta sunt un abraziv cu o structura sferica

cu o microstructura martensita sau perlita cu
incluziuni masive de carburi de fier. In timpul
procesului de sablare prin spargerea alicelor se
produce un amestec colţuros cu calităţi deosebite de
curăţare şi de şlefuire a celor mai dure suprafeţe.
Figura 4
Corindon-ul aparţine grupului Electro-alumina.

Alumina conţine aprox. 2.90% oxid de titan si este
dura si extrem de rezistenta. Este un abraziv neferos
pentru cerinţe extreme.
Figura 5
Corindonul este eficient in procesul de curăţire

datorita formei bine determinate a alicelor. In unele
cazuri se poate realiza e economie de pana la 75% a
costurilor de sablare fata de alte tipuri de abrazivi
datorita cantităţii reduse necesare
Figura 6
Bilele de sticla cu duritatea specifica si forma sferica

permit îndepărtarea impurităţilor si a oxizilor metalici
fără sa afecteze suprafaţa tratata
Figura 7
- 30 -
Alicele de otel S sunt un abraziv realizat din otel

recopt cu conţinut ridicat de carbon. Au o durata de
folosire si o rezistenta la sfărâmare ridicata datorita
microstructurii martensite fine
Figura 8
Alicele de oțel GH sunt produse prin spargerea

alicelor sferice. Foarte utile pentru curațarea și
finisarea suprafețelor
Figura 9
În atelierului de sablat din cadrul S.C.Durkopp-Adler. S.R.L. alicele utilizate

pentru sablarea pieselor sunt din fonta , perle de sticlă și nisip.
Piesele sunt curăţite mai ales cu granule metalice sub formă de alice, spărturi, sârmă şi
tablă tocată. Alicele se obţin prin pulverizarea şi răcirea rapidă a metalului lichid.
Spărturile se obţin prin măcinarea materialelor metalice fragile, în final rezultând
granule neuniforme şi tăioase.
Alicele din fontă albă au o largă utilizare. La compoziţia chimică
corespunzătoare şi viteză de răcire mare, carbonul se prezintă sub formă de carbură
de fier (Fe C).Structura se compune din cementită , martensită şi parţial din perlită.
Duritatea este cuprinsă în limitele 400-600 HB.
Rezistenţa granulelor din fontă este destul de mică deoarece după 100-200 de
recirculări în instalaţiile de încercare ele se uzează complet. Alt dezavantaj al lor este
că piesele de maşini cu care vin în contact se uzează repede.
Alicele şi sfărâmăturile din oţel sunt mai moi decât cele din fontă şi de aceea ele
rezistă mai bine.
Sârma tocată este caracterizată prin diametru şi lungime constantă.Ca materie
primă se foloseşte sârma trasă din oţel , aluminiu sau alamă. Lungimea granulelor este
- 31 -
egală cu diametrul lor. Granulele din sârmă tocată au calitate constantă şi rezistenţă
mare.
Tabla tocată se obţine din tablă laminată la cald. Caracteristicile dorite se obţin
prin tratament termic. În cursul utilizării materialul ajunge tot la formă sferică.
Alegerea calităţii granulelor.

La alegerea calităţii granulelor nu se pot stabili anumite reguli deoarece
randamentul curăţirii nu depinde numai de calitatea granulelor , ci şi de tipul de maşină
şi de caracteristicile piesei.
3.6 Aspecte de mediu
3.6.1. Protecţia calităţii apelor
Instalaţii de preepurare a apelor şi întreţinerea instalaţiilor
Apele uzate sunt evacuate în diferite cămine unde se depun particulele în

suspensie. Din aceste cămine apa este trecută întru-n cămin separat prin sistem de
trecere prin sifonare. Astfel toate urmele de uleiuri fiind mai uşoare decât apa, se ridică
la suprafaţa apei şi nu au posibilitatea de scurgere din cămin prin conducta de trecere.
Din căminul de decantare sunt evacuate numai apele fără urme de uleiuri. Eventualele
urme de ulei ridicat la suprafaţă sunt aspirate cu instalaţia special amenajată ,sunt
colectate în rezervoare amenajate şi urmează acelaşi curs ca şi apele tehnologice
uzate.
Ori de câte ori se constată că este necesar, căminele sunt curăţate prin
vidanjare,de către firmă autorizată. Periodic apele evacuate sunt verificate cu hârtie
indicator pH ,rezultatele fiind trecute în registrul de urmărire şi întreţinere a căminelor de
pre epurare.
3.6.2. Protecţia atmosferei
În societatea Durkopp Adler sursele de poluanţi pentru aer sunt:
- 32 -
 Evacuarea gazelor arse CH4 –numai gaze arse de la atelierul tratamente

termice.
Cele două sisteme care produc emisii în atmosferă funcţionează pe baza arderii de gaz
metan. Alimentarea cu gaz metan se face din reţeaua publică existentă pe strada
Agricultorilor .
Postul de reglare este montat aparent ,apoi conducta de gaz subterană îşi
continuă traseul pe latura nord-est a incintei,până la contorul de gaz şi schimbătoarele
de presiune ,de unde se ramifică spre centrala termică şi spre atelierul tratamente
termice.
Centrala termică proprie este echipată cu un cazan de apă caldă 90/70 oC tip
VIESSMANN PAROMAT TRIPLEX 405 RESPECTIV 0, 35 Gcal /h cu un debit instalat
de gaze naturale de 48,91Nmc/h ,Energia termică furnizată este folosită în scopul
încălzirii spaţiilor ,a apei menajere şi a ventilaţiei artificiale. Sistemul de încălzire este
realizat prin insuflarea de aer cald şi sisteme de calorifere .Centrala este dotată cu un
coş de evacuare a gazelor arse de O 350mm ,înălţimea de 8m.
Gazele arse de la cuptoarele de tratamente termice sunt evacuate în atmosferă
fără instalaţii speciale de reţinere, filtrare.
În atelierul tratamente termice există şase arzătoare la cuptorul Aichelin care
funcţionează concomitent, iar gazele arse sunt evacuate printr-un singur cos vertical.
 înălţimea coşului 8 m,
 diametrul coşului 0,4 m la vârf, 0,4 m la bază,
 viteza gazului 0,015 m/s,
 temperatura 40oC
 debitul gazelor prin coş 39.600 mc/oră
 cuptorul de nitrurare are o ventilaţie forţată cu ventilator şi tubulatură de 400 mm.
3.6.3. Protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor
Societatea Durkopp Adler prin activitatea desfăşurată nu are proces tehnologic

care să producă zgomot cu impact asupra salariaţilor sau a activităţilor învecinate.
Menţionăm că un loc de muncă unde zgomotul este perceptibil este atelierul
prelucrarea suprafeţelor şi camera compresoarelor,unde activitatea este doar pentru
pornire verificare şi oprirea compresorului ,acesta fiind automat. Determinările de
- 33 -
zgomot efectuate de către Administraţia de Sănătate Publică au stabilit un grad slab de

depăşire de zgomot.(vezi buletin de măsurători, atelierul prelucrarea suprafetelor).
Astfel pentru prevenirea unor afecţiuni de sănătate a salariaţilor ,aceştia sunt dotaţi cu
echipament de protecţia auzului. (cască antifon).Restul locurilor de muncă sunt fără
proces tehnologic cu zgomot.
În exteriorul societăţii casele de locuit sunt amplasate la o distanţă mai mare de
400 m, iar societăţi sunt la distanţă mai mare de 100m .Determinările de zgomot
efectuate în exteriorul societăţii sunt prezentate în anexă .Menţionăm că cea mai mare
parte a zonei învecinate este teren agricol.
Dotări nu sunt necesare ,iar ca amenajare atelierul prelucrarea suprafetelor este
amplasat într-o clădire separată faţă de celelalte activităţi. Surse de vibraţi nu există.
3.6.4 Protecţia solului şi subsolului
Solul reprezintă pătura superficială de la suprafaţa litosferei ,în grosime variabilă

de la câţiva centimetri la 2-3 m .Poluarea solului este orice acţiune care produce
dereglarea funcţionări normale a solului ca suport şi mediu de viaţă pentru plantele
terestre superioare în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om .
Din suprafaţa totală a societăţii de 20.522 mp o mare parte reprezintă suprafaţă
neconstruită ,care reprezintă căile de acces exterioare ,parcare şi zonă verde cu
plantaţii de pomi ,arbuşti ornamentali şi zonă cu aranjamente florare.
Prin activitatea ce o desfăşoară ,societatea nu implică impact asupra solului sau a
subsolului. Conducerea societăţii se implică activ pentru menţinerea zonelor verzi care
dau un aspect îngrijit . Protecţia împotriva radiaţiilor – nu există activităţi cu surse de
radiaţii.
3.6.5 Protecţia fondului forestier
Societatea nu deţine suprafeţe destinate fondului forestier.
3.6.6. Gestiunea Deşeurilor
- 34 -
Descrierea modului de generare a fost descris la procesul de fabricaţie.
Tabelul 1
cantitatea Destinaţia de
Nr Denumirea Cod Modul de
Provenienţa generată /t valorificare/
crt. deşeului deşeu stocare
2008 eliminare
şpan feros 12.01.01 prelucrări prin container REMAT-
1 47,95
aşchiere MUREŞ
prelucrări prin REMAT-
2 şpan neferos 12.01.03 7,65 container
aşchiere MUREŞ
prelucrări prin LAFRAGE -
3 emulsie uzată 12.01.09 31,8 rezervor
aşchiere HOGHIZ
nămoluri de la prelucrări prin butoi de LAFRAGE -
4 12.01.15 -
maş unelte aşchiere tablă HOGHIZ
piere uzate de prelucrări prin S.C. ATLAS Tg-
5 12.01.21 - container
polizor aşchiere Mures
S.C.
prelucrări prin butoi ECOMASTER
6 ulei mineral uzat 13.01.10
aşchiere 0,16 tablă SERVICII
S.R.L. SIBIU
activităţi REMAT -
7 hârtie carton 20.01.01 1,5 container
conexe MUREŞ
pubele
Deşeu municipal activităţi SALUBRISEV -
8 20.03.01 ecologic
amestecat productive 9,6 MUREŞ
e
activităţi REMAT -
9 deşeuri electronice DEEE 0,18 container
conexe MUREŞ
deşeuri metalice şi REMAT -
10 20.01.40 mentenanţă 10,14 container
din casare MUREŞ
Nu se efectuează tratări de deşeuri. Singurul mod de recuperare şi refolosire sunt

uleiurile minerale care sunt eliminate dintr-un proces tehnologic de prelucrări prin
aşchiere şi se pot refolosi în diferite situaţii în activitatea de mentenanţă (întreţinere la
sisteme hidraulice). Cele nerefolosibile sunt predate către firmă autorizată de
recuperare. Pietrele de polizor uzate sunt predate fără valoare către societate de
construcţii ,care le foloseşte până la epuizare pentru şlefuirea mozaicului.
- 35 -
3.6.7. SURSE DE POLUANŢI ÎN AER
În cursul anului 2006, în incintă s-au identificat următoarele surse de noxe(de la

secţiile şi instalaţiile aflate în funcţiune), în condiţii normale de muncă.
 Noxe sub formă de pulberi în suspensie şi sedimentabile provenite de la

următoarele secţii:
- Atelier tratament termic
- Atelier Şlefuitori
- Atelier sablaj
- Atelier sudură
 noxe sub formă de gaze de ardere de la:
- centrala termică
- cuptoarele sectoarelor de prelucrare la cald
Tabelul 2
Nr. Rezultat Limita

Zona şi faza de lucru Agent chimic
Crt. mg/mc aer admisă
Atelier Tratament termic

- cuptor pentru călirea materialelor Oxid de carbon
191 18,79 30
Oxizi de azot
192 5,18 8
- efect sinergic de tip aditiv
193 1,26 1
Atelier Şlefuitori
- şlefuit metale cu pâslă fină - Carbură de siliciu
194 0,8 10
- Şlefuit metale cu pâslă dură pulberi
195 1,1 10
- lustruire cu disc de bumbac - Bumbac pulberi
196 15,3 1
Media ponderată cu timp pt. 8 ore
197 3,82 1
Atelier Sablaj
198 - cu nisip - pulberi 2,5
- 36 -
Atelier Sudură
199 - sudură electrică - oxid de carbon 7,83 30
200 - oxizi de azot 2,59 8
201 - Efect sinergic de tip aditiv 0,58 1
202 - oxid feric-fumuri 1,3 10
- Gazele de ardere rezultate de la centrala termică din incintă s-au măsurat
la coşurile de evacuare ale celor 4 cazane (2 de abur şi 2 de apă caldă)
aflate în funcţiune.
- Imisiile
Măsurătorile de praf – în suspensie la limita perimetrului unităţii s-au efectuat

în 6 puncte , pe direcţia punctelor cardinale în condiţii de timp normal, stabilitate
atmosferică la temperatura de 18o C. Analizând rezultatele în punctele de măsură, se
constată că pulberile în suspensie se încadrează în limitele impuse prin STAS
12547/87, (pentru zonele protejate CMA=0,5 mg/m³) .
Gradul mediu de poluare determinat pentru imisii are valoarea de 0,495-

subunitar, deci se poate aprecia că pulberile în suspensie măsurate, nu influenţează
în mod negativ factorul de mediu AER.
Pentru îndeplinirea normelor de protecţie şi igienă a muncii – la locurile de

muncă în care se lucrează cu substanţe toxice sau periculoase, în timp, s-au
monitorizat emisiile de noxe în spaţii închise.
- 37 -
CAPITOLUL 4
STUDII DE SOLUŢII PENRU ÎMBUNĂTĂŢIRE
Epuratoare electrostatice tubulare

Clasificarea epuratoarelor electrostatice se face după mai multe criterii.
Principalele criterii după care s-a făcut clasificarea acestora sunt forma lor constructivă
şi mediul în care lucrează .
După forma lor constructivă epuratoarele electrostatice pot fi :
- tubulare
- cu plăci: - cu intrare verticală
- cu intrare orizontal.
După mediul in care aceste epuratoare lucrează epuratoarele pot fi:
- epuratoare care lucrează în mediu uscat de epurare
- epuratoare care lucrează în mediu umed de epurare.
4.1. Epuratorul electrostatic tubular
Un epurator electrostatic tubular se compune din :

- tub exterior - tub cu diametrul cuprins intre 150-300 mm;
- electrod de tip coronă (2-4mm);
- tub lung (2000-4000mm); recomandat 3000-4000mm.
- 38 -
Figura 10 Epurator electrostatic tubular
Aceste epuratoare sunt folosite şi pentru unele aplicaţii care necesită mai tuburi
operând în paralel pentru a face faţă curgerilor mari. Tuburile pot avea mai multe
forme: circulară, pătrată, hexagonală. În cazul in care fluidul este bogat in umiditate sau
când pe pereţii tubului avem apă de spălare, tuburile sunt din oţel şi placate cu Pb.
Intrarea aerului se face de jos în sus şi din motive constructive şi de întreţinere
întrucât în partea superioară avem izolatori electrici pentru corectarea electrozilor pe
care în cazul în care vom avea depuneri de praf ar apărea descărcări electrice între
electrozi şi cadrul pe care sunt fixaţi aceştia. - atenţie la diacritice
Electrodul de tensiune înaltă lucrează la aceiaşi tensiune pe întreaga lungime a
tubului şi curentul variază de-a lungul lungimii pe măsură ce particulele sunt îndepărtate
din sistem.
Aceste epuratoare se folosesc mai ales pentru particulele umede şi lipicioase.
În afara curăţirii mecanice cu perii în varianta uscată se mai poate aplica varianta de
curăţire prin vibrare , cu ultrasunete sau cu un jet de aer în contra curent, aceasta din
urmă este mai puţin recomandată.
De asemenea acestea se mai pot curăţa cu apă , dar apare un dezavantaj prin faptul că
apar pierderi de presiune din reantrenarea particulelor mai mici.
- 39 -
4.2. Epuratorul electrostatic cu plăcii
Acestea au o schemă de funcţionare similare cu cele tubulare, dar lungimea

plăcilor este cuprinsă între 2000-4000 mm. Diferenţa între cele două constă în modul de
aşezare a electrozilor de depunere şi a modului de suspendare a electrozilor.
Electrozii de depunere sunt confecţionaţi din oţel pentru varianta uscată şi din plăci cu
Pb pentru varianta umedă. Electrozii de depunere au forme constructive diverse care
variază în funcţie de producător.
Un epurator cu placă netedă funcţionează cu sau fără, "perete electric", curentul
curgând prin praful colectat exceptând zona de sub ace sau spire. Acest lucru are două
consecinţe. Prima este că unitatea este mai puţin expusă fenomenului de "spate al
peretelui electric"pentru că particulele încărcate cu ambele sarcini au o suprafaţă de
colectare disponibilă mai mare. A doua consecinţă este că lipsa de curent în banda
colectată cauzează o forţă electrică care tinde să disloce banda de pe suprafaţa
colectoare. Epuratoarele cu placă netedă par să aibă aplicabilitate largă la particulele
cu rezistivitate mare şi diametre mici (l-2µm). Aceste aplicaţii subliniază în special
punctele tari ale formei constructive pentru că forţele electrice de dislocare sunt mai
slabe pentru particulele mici decât pentru cele mari. Poluanţii au fost colectaţi cu succes
cu acest tip de epurator, dar viteza scăzută de curgere apare ca fiind critică pentru a
evita pierderile mari prin scuturare .
Figura 11 Epurator electrostatic cu plăci cu intrare verticală
- 40 -
Figura 12 Epurator electrostatic cu plăci cu intrare şi ieşire orizontală
Tabelul 3
avantaje dezavantaje
Repartiţia fluidului este mai
Dificultăţi de montaj
bună şi mai uniformă
Dificultăţi de curăţire a
Epuratoare electrostatice Purificarea este mai bună
electrozi
tubulare
Posibilitatea deplasării şi
Viteza de circulaţie a fluidului
descentrării a electrozilor
purtător este mai mare
de emisie
Consum mare de energie
avantaje dezavantaje
Montaj mai uşor Viteze mai mici de
circulaţie a fluidului
purtător
Epuratoare electrostatice
Curăţirea mai uşoară a Creşterea dimensiunilor
cu plăci
electrozilor electrozilor de emisie,ceea
ce determină creşterea
tensiunilor de lucru
Mărirea randamentului prin
- 41 -
creşterea complexităţii
electrozilor
Consum mai mic de energie
4.3. Epuratoarele electrostatice cu ionizare prealabilă
Figura 13 Schema unui epurator electrostatic cu ionizare prealabilă
lonizarea se face în afara zonei de depunere. Datorită faptului că ionizarea se

poate face pe toate tipurile de particule indiferent că ele ionizează negativ sau pozitiv se
reuşeşte astfel creşterea gradului de selectivitate şi epurarea echipamentului.
Tensiunile de lucru la aceste instalaţii sunt mai mici decât la epuratoarele clasice cu
plăci, în special în zonele de depunere .La toate epuratoarele electrostatice regimul de
curgere a fluidului purtător este cel laminar. Din această cauză pierderile de presiune pe
aceste echipamente sunt reduse.
4.4 Ciclonul
- 42 -
Figura 14 Ciclon
Este un separator cu o deficienţă iniţial admisă, dar al cărui cost este în general
mult mai mic decât al oricărui separator.
Cicloanele sunt aparate care folosesc principiul de epurare centrifugal. Forţa
centrifugală ia naştere la introducerea tangenţială a unui curent de aer într-un tub
cilindric sau conic. Aceste aparate sunt cele mai folosite aparate pentru desprăfuirea
grosieră folosită în practică.
Se compun dintr-o manta cilindrică din tablă, terminată la partea inferioară cu un
con cu orificiu de evacuare a prafului. În interiorul mantalei se găseşte un tub cilindric
de evacuare a aerului curăţit.
- 43 -
Aerul încărcat cu praf este introdus tangenţial în partea superioară a mantalei

căpătând astfel o mişcare după o spirală descendentă.
Datorită forţei centrifuge, particulele solide sunt proiectate pe pereţii mantalei,
sunt frânate în mişcarea lor şi curg apoi spre conul inferior, aerul curăţit ieşind prin
tubul interior central.
În anumite limite, gradul de separare al cicloanelor creşte cu forţa centrifugă,
adică cu masa particulelor, cu viteza de rotire a particulelor, determinată de viteza de
intrare tangenţială a amestecului (v o =12...22 m/s) şi cu scăderea diametrului mantalei
ciclonului. Din aceste motive, cicloanele se construiesc de obicei cu un diametru maxim
de 1 m. Se realizează, de asemenea cicloane cu diametre mai mici de 50...250 mm, ce
se montează în baterii formând multicicloane.
Debitul de prelucrare se stabileşte în funcţie de diametrul tubului de sifonare şi
de viteza curentului de gaze la ieşirea din ciclon.
Caracteristici tehnice
Principalele caracteristici ale hidroclonului cu pulverizator sunt :
1.Debitul de aer :
- nominal 21000 m /h ;
- minim 14000 m /h ;
2.Pierderea de presiune :
- nominală 180 mm H O ;
- minimă 140 mm H O ;
- maximă 250 mm H O :
3.Puterea instalată fără ventilator :
- grup de antrenare bandă cu raclaţi 4,75 kW ;
- rezistenţă electrică de încălzire pe timp friguros 4 kW ;
- gabaritul : lăţime 2860 mm ; lungime 5000 mm; înălţime 3500 mm ;
- volumul de apă 2 m ;
- greutate 6500 kg.
În urma experimentelor efectuate în condiţii de producţie , relativ grele ( pulberi
hidrofobe de cărbune ), s-a constatat că desprăfuitorul hidraulic tip hidroclon
corespunde cerinţelor pentru care a fost realizat şi se comportă în exploatare.
- 44 -
În cazul experimentării hidroclonului cu pulberi hidrofobe a fost necesar să se

încerce în laborator o serie de soluţii tensioactive necesare măririi gradului de reţinere
a pulberilor.
Cele mai bune rezultate s-au obţinut cu soluţii apoase de înmuiat rapid C-50 şi
de sulfonaţi din petrol în concentraţie de 0,05 %.
Noul desprăfuitor se foloseşte în special pentru reţinerea pulberilor hidrofile .În
cazuri deosebite poate fi folosit şi la reţinerea pulberilor hidrofobe , utilizându-se în
acest caz soluţii tensioactive.
4.4.1. Descrierea procesului de epurare în ciclon
La proiectarea instalaţiilor de desprăfuire este important să se cunoască atât

natura şi cantitatea substanţelor degajate, cât şi gama de dimensiuni ale particulelor
mai ales ale celor fine, care nu se depun, menţinându-se în suspensie în aer.
Cheltuielile materiale pentru realizarea şi exploatarea instalaţiilor de desprăfuire
fiind mari, este necesar să se încerce mai întâi ca prin procedee tehnologice să se
reducă cantităţile de praf degajate, să se lucreze eventual cu materiale care produc
pulberi mai puţin periculoase.
După ce s-au luat măsurile de ordin tehnologic posibile, se urmăreşte
carcasarea surselor de praf şi, dacă aceasta nu este posibilă, se folosesc guri de
captare semnificative.
Cicloanele au o întrebuinţare largă în toate domeniile de captare a prafului şi
sunt folosite fie ca aparate individuale, fie montate în baterii.
Separarea prafului prin centrifugare nu este nelimitată. Se porneşte prin calcul
de la o limită care se consideră maximă, sub această limită praful nu mai poate fi
reţinut.
În anumite limite, gradul de separare al cicloanelor creşte cu forţa centrifugă,
adică cu masa particulelor, cu viteza de rotire a particulelor, determinată de viteza de
intrare tangenţială a amestecului (v o =12...22 m/s) şi cu scăderea diametrului mantalei
ciclonului. Din aceste motive, cicloanele se construiesc de obicei cu un diametru maxim
de 1 m. Se realizează, de asemenea cicloane cu diametre mai mici de 50...250 mm, ce
se montează în baterii formând multicicloane.
- 45 -
Debitul de prelucrare se stabileşte în funcţie de diametrul tubului de sifonare şi

de viteza curentului de gaze la ieşirea din ciclon.
Limita de clasare pentru cicloanele pneumatice este cuprinsă între 30-60 µm.
Pentru dimensiuni mai mici, rezultatele obţinute cu cicloane mari sunt nesemnificative,
folosindu-se în acest caz, baterii de cicloane cu diametre mici, cunoscute sub
denumirea de multicicloane.
4.4.2. Descrierea constructivă şi funcţională a ciclonului
Pentru desprăfuirea aerului în industrie s-a adoptat ca model de experimentare,

ciclonul cu corp cilindric cu intrare tangenţială, cu con alungit.
În cazul în care aerul care se desprăfuieşte conţine pulberi de praf foarte mici se
folosesc numai multicicloane.
În cazul de faţă s-a ales un ciclon cu dimensiunea cilindrului exterior de 1000
mm. Tubul de evacuare este conceput suficient de lung pentru a permite două rotaţii
ghidate ale aerului.
Partea conică a ciclonului trebuie astfel dimensionată încât să depăşească în
lungime partea cilindrului interior de evacuare, pentru a nu provoca turbionări bruşte la
intrarea aerului spre evacuare. O lungime de con cu 20 % mai mare decât partea
cilindrică, permite obţinerea unei forme constructive care asigură conducerea fluxului
de aer în condiţii optime.
Forma gurii de intrare a aerului se construieşte aşa încât fluxul de aer să intre în
ciclon şi să înainteze sub forma unei lame lată şi subţire, reducându-se astfel drumul
particulei solide de praf din masa de aer până la peretele exterior al ciclonului ceea ce
grăbeşte separarea, aceasta trebuind să se facă complet înainte ca masa de aer să
ajungă la partea conică unde începe să vină în contact cu curentul de aer ascendent în
rotaţie inversă.
Pasul elicei are o direcţie descendentă cu 14° 45’, astfel încât după efectuarea
unei rotaţii complete de 360° să înainteze în jos, fără a se lovi de masa de aer care
intră în ciclon.
Racordul de intrare a aerului în ciclon este astfel conceput ca legătura să se
poată face la o conductă orizontală pentru evitarea turbulenţelor care pot dăuna acţiunii
de separare a prafului, date de forţa centrifugă.
- 46 -
Pentru cicloane folosite la temperatura de 20°C se poate alege ca material de

construcţie a ciclonului OL 37.1.K sau OL 42.2.K. pentru temperaturi mai ridicate se
alege oţel refractar.
Eficacitatea cicloanelor scade cu creşterea diametrului, depinde în acelaşi timp
de forma constructivă şi de natura şi mărimea particulelor de praf.
4.5. Multicicloane
Aceste instalații pot fi clasificate astfel :

- multicicloane cu racordare tangențală
- multicicloane cu așezare conică
Pentru mărirea rezistenței cicloanelor la gaze aflate la temperaturi riidicate, gaze
corozive care conțin aerosoli corozivi se utilizează cicloane( multicicloane ) de
construcție specială.
Astfel la temperaturi ridicate acestea vor fi confecționate din materiale refractare
până la 1000o C sau vor fi placate în interior cu materiale refractare și termoizolante.
În cazul gazelor folosite materialele din care se confecționează cicloanele va fi
oțel inoxidabil sau rășini pe suport de fibră sticlă.
Cicloanele care trebuie să reziste la temperaturi înalte placate cu manta
refractară se numesc cicloane de tip Ambuco.
În cazul în care cicloanele trebuie să reziste la gaze corozive aflate la
temperaturi înalte se vor utiliza pentru construcția lor oțeluri inoxidabile sau vor fi
placate cu materiale ceramice în unele cazuri pentru creșterea rezistenței mantalei
exterioare a ciclonului aceasta va fi răcită în mod forțat cu apă sau aer .
- 47 -
Figura 15 Multiciclon montat în paralel
- 48 -
Figura 16 Multiciclon montat oblic

4.6 Captarea nocivităţilor
Acest lucru se face chiar la locul de degajare cu ajutorul unor dispozitive de

aspiraţie locale, în cazul de faţă, hote.
Hotele sunt dispozitive de aspiraţie deschise care se prevăd deasupra surselor
şi sunt mai eficace când densitatea nocivităţilor degajate este mai mică decât cea a
aerului din încăperi.
Forma hotei este dependentă de cea a utilajului şi poate avea secţiunea de bază
circulară, dreptunghiulară sau alte forme.
Se amplasează la distanţă minimă deasupra utilajului şi respectiv de la
pardoseală, aşa încât să nu deranjeze deservirea acestuia, ţinând cont de faptul că la
creşterea acestor distanţe, eficienţa hotei se micşorează. Pentru uniformizarea vitezei
în planul de aspiraţie al hotei se poate prevedea un şorţ, iar unghiul de deschidere al
hotei se recomandă să fie α = 60°.
Hotele se execută din tablă zincată sau neagră, din panouri de sticlă sau alte
materiale de construcţie.
- 49 -
CAPITOLUL 5
ALEGEREA SOLUŢIEI OPTIME
5.1. Recomandări de proiectare pentru mărirea eficacităţii de

desprăfuire cu hidrocloane.
Pentru desprăfuirea aerului provenit de la cabina de sablare s-au luat în calcul

trei variante posibile :
- epurarea aerului utilizând un ciclon;
- epurarea utilizând un ciclon şi un hidroclon;
- epurarea utilizând un hidroclon.
5.2. Epurarea utilizând un hidroclon.
Principiul constructiv de funcţionare al hidroclonului este arătat în fig.1.Aerul

prăfuit intră lateral într-o cameră având la partea inferioară un bazin cu apă.Pe laturile
camerei , paralele cu direcţia de intrare , sunt prevăzute două fante profilate (şicane),
înguste, exact la nivelul apei, prin care aerul cu praf este forţat să treacă cu viteză
mare.Curentul de aer rupe o peliculă de apă şi la viteza ridicată de curgere o transformă
în picături, cu care o amestecă.Aerul prăfuit şi umezit este ciclonat la ieşirea din fante,
ca efect al formei acestora, apoi suferă o curgere şicanată pentru separarea picăturilor
de apă, după care este aspirat de un ventilator.
Separarea prafului de aer se face în câteva etape succesive :
 prin decantare în cameră, imediat după intrare ;
 prin aderare la suprafaţa apei din bazin ;
 prin aglomerarea în urma umezirii şi centrifugare a particulelor aglomerate în
zonele de ciclonare create de şicane ;
 prin schimbări de direcţie în zona de destindere datorate separatorilor de
picături.
- 50 -
Compoziţia prafului care rezultă de la cabina de sablare are următoarea compoziţie:

-80-90 % oxizi de siliciu;
-7-12 % oxizi de metale sub formă de particule fine ;
-0,1-0,5 % substanţe organice volatile;
-restul diferite particule metalice.
Figura 17 Desprăfuitor umed – hidroclon

1-intrare aer cu praf;2 – ieşire aer curat; 3 – corpul desprăfuitorului;4 – şicană
superioară; 5- şicană inferioară; 6 – separator de picături;7 – bazin şi colector nămol
Gradul de eficienţă a acestui tip de separator este în funcţie de diametrul

particulelor şi este prezentat în figura 2.Randamentul de separare pentru particule de 5
este de 99,5 % , iar pentru particule de 1 scade la 90 %.
- 51 -
Figura 18 Eficienţa desprăfuirii , în funcţie de dimensiunea particulei

La trecerea prin hidroclon a gazelor , pierderea de presiune variază cu
debitul.Astfel :
1.când debitul real este 70 % din debitul nominal : =133 mm H O;
2.când debitul real corespunde cu debitul nominal : =155 mm H O;
3.când debitul real este de 110% din debitul nominal: = 175 mm H O;

Pierderea de presiune a hidroclonului se datorează în principal sistemului de
fante ( şicane ) cu valori cuprinse între 120 şi 130 mm H O; în restul camerei

hidroclonului având valori mult mai mici, de ordinul a 20 – 25 mm H 2O. Consumul de
apă la separatorul de pulberi hidroclon variază în funcţie de temperatura şi umezeala
relativă a gazelor şi de sistemul de evacuare a nămolului , cu valori cuprinse între 0,2 şi
0,4 l/min la 1000 m /h gaz epurat.

În vederea eliminării deficienţelor arătate cu privire la desprăfuirea aerului cu
hidroclonul, s-a elaborat un proiect de execuţie după care s-a realizat un nou tip de
hidroclon (fig.19 ).
Figura 19 Desprăfuitor tip INCDPM

1-carcasă inferioară; 2 – cameră de nivel constant; 3 – carcasă superioară; 4- bandă
de racleţi ; 5- şicană inferioară; 6- dispozitiv de reglare a nivelului maxim al apei; 7-
şicană superioară;8- separator de picături.
- 52 -
5.3 Deficienţe ale hidrocloanelor în exploatare
a ) Lipsa unui sistem eficient de alimentare cu apă pentru menţinerea unui nivel optim
şi constant în bazinul hidroclonului (fig.20).
În cazul unui nivel al apei în bazin sub nivelul optim ( sub pragul inferior al
şicanei ), pelicula de apă antrenată de curentul de aer devine tot mai subţire , pe
măsură ce nivelul scade până la întreruperea ei.
Figura 20 Nivelul optim al apei în timpul funcţionării.
Cercetările experimentale au pus în evidenţă faptul că grosimea peliculei de

apă antrenate de curentul de aer, pentru o desprăfuire optimă , trebuie să fie de 10
mm şi ea trebuie să se deplaseze întâi pe partea inferioară a şicanei , după care
trece pe şicana superioară şi apoi cade în compartimentul aerului desprăfuit.
Dacă nivelul apei în bazinul hidroclonului este mai ridicat de nivelul optim ,
eficienţa de desprăfuire se menţine ridicată ( >90%) , în schimb creşte mult
pierderea de presiune în şicane , lucru care impune un consum suplimentar de
energie.
În cazul unui nivel de apă prea ridicat , dacă se dispune de presiune eficientă
la ventilator , perdeaua de apă antrenată depăşeşte grosimea optimă de 10 mm,
devine prea grea, nu poate urmări conturul interior al şicanei şi cade înapoi în
- 53 -
compartimentul cu praf, astfel că şi în această situaţie eficienţa de desprăfuire

scade.
O condiţie esenţială pentru obţinerea unei eficienţe ridicate de desprăfuire

este menţinerea unui nivel de apă constant în bazinul hidroclonului , nivel care nu
trebuie să depăşească în nici un sens valoarea de 0-15 mm faţă de pragul inferior al
şicanei , în timpul funcţionării ventilatorului.
Fiind sensibil şi la variaţiile presiunii din reţea , la înfundări , acest sistem se

dovedeşte a fi ineficient şi mai prezintă dezavantajul că între camera de nivel
constant şi şicane nu există o legătură , iar la reglajul bucşei de nivel din cameră nu
se poate vedea care este nivelul apei pe partea şicanelor.
b ) Lipsa unui sistem de reducere a oscilaţiilor apei din bazin şi de ridicare a nivelului
acesteia la capătul opus intrării aerului în hidroclon.
În practică s-a observat , în special la hidrocloanele cu lungime mare , că

datorită presiunii exercitate de curentul de aer la intrarea în hidroclon , pe suprafaţa
apei se produc oscilaţii care formează valuri şi ridicarea artificială a nivelului la
capătul opus intrării aerului ( fig.21).
Figura 21 Influenţa presiunii asupra suprafeţei apei din bazinul desprăfuitorului.
- 54 -
c ) Montajul defectuos al şicanelor şi nerespectarea orizontabilităţii acestora.
Datorită unor execuţii incorecte la îmbinările elementelor interioare care

formează şicanele, aerul încărcat cu praf are posibilitatea de a trece direct fără a fi
spălat, printr-o serie de neetanşeiăţi în spaţiul camerei de aer curat (fig.22).
Figura 22 Sistem de etanşare
d ) Ineficienţa sistemului de reţinere a picăturilor.
Numărul redus de trepte pentru reţinerea stropilor , precum şi forma şi

dispunerea acestora (fig.6) , au influenţă directă asupra eficacităţii de desprăfuire şi
contribuie în multe cazuri la scăpările masive de apă care se produc pe tubulatura
de evacuare a aerului.
5.4. Pulverizarea lichidelor
Cele mai multe epuratoare care lucrează pe cale umedă utilizează

principiul de curăţire in ceaţă lichidă care este produs prin pulverizarea unui lichid
într-o formă gazoasă sau prin dispersia gazului (în cazul ceţii lichide bazate pe apă
sub formă de aburi).
- 55 -
Pulverizarea va produce la formarea unor bule mici aflate în fază lichidă

care se vor afla apoi în suspensie în aer sau gaz.
Pentru obţinerea picăturilor este necesară divizarea lichidului prin trecere

prin mai multe stadii si anume:
1. Curentul de lichid este transformat intr-o pânză continuă plană sau conică în
dispozitivul de pulverizare.
2. Pânza este ruptă în filamente fine sub influenţa frecării dintre aceasta si mediul
ambiant. În cazul in care dispozitivul de pulverizare produce de la început
filamente in loc de pânză conţine, stadiul 1 nu există.
3. Sub influenţa frecării gazelor cu mediul ambiant filamentele vor fi inegale în
grosime.
4. Filamentele se rup în particule subţiri şi prin acţiunea tensiunii superficiale
formează picături de dimensiuni inegale.
Calitatea pulverizări si efectele ce depind de următorii factori:
1. mărimea picăturilor care depinde rândul ei de grosimea pânzei de lichid,de
mărimea forţei de rupere,viteza de ieşire a lichidului din dispozitivul de
pulverizare,presiunea la care iese lichidul din dispozitiv,vâscozitatea fluidului
care se pulverizează, vâscozitatea mediului ambiant şi tensiunii superficiale.
2. uniformitatea picăturilor va depinde va depinde de principiul de funcţionare al
sistemului de pulverizare,debitul şi constantele fizice ale fluidului si
temperatura si presiunea mediului ambiant. S-a constatat practic că duzele
mici care funcţionează la presiuni ridicate dau o uniformitate mai mare din
punct de vedere dimensional iar picăturile obţinute sunt mai mici şi mai fine.
3. distribuţia picăturilor în spaţiu care depinde foarte mult de tipul pulverizatorului.
4. starea picăturilor la anumite stări de turbulenţă la ieşirea din pulverizator
picăturile pot fi goale pe dinăuntru ceea ce in anumite cazuri ele prezintă un
avantaj.
5. debitul lichidului pulverizat care depinde de forma constructivă şi de
dimensiunile duzei de pulverizare.
6. suprafaţa picăturilor care se obţin prin pulverizare se urmăreşte obţinerea unei
suprafeţe cât mai mari de contact între picături şi impurificator, acest lucru se
obţine printr-o pulverizare cât mai fină. Hidroclonul a fost experimentat în
condiţii de producţie obţinându-se rezultate foarte bune.
- 56 -
Rezultatele experimentale sunt trecute în tabelul de mai jos.

Tabelul 3
Penetraţia
presiunea aerului la ieşirea
concentraţia pulberilor la
concentraţia pulberilor la
pierderea de presiune în
pierderea de presiune în
ieşirea din desprăfuitor

intrarea în desprăfuitor
intrarea în desprăfuitor
eficienţa de reţinere
presiunea aerului la
din desprăfuitor
debitul de aer
(randament)
desprăfuitor
Observaţii
şicane
Nr.
crt 0-1 1-3 3-10
m³/h mmH2O mmH2O mmH2O mmH2O mg/m³ mg/m³ % μm μm μm

1 17300 310 142 168 145 6230 69,75 98,88 10 4 0,7 Şicana la OO
2 18270 265 100 165 147 4170 97,35 97,66 12 8 0,5 Idem
3 17900 293 120 173 150 10840 91,93 98,93 30 5 0,3 Idem
4 17900 297 120 177 154 9030 91,69 98,98 33 4 0,3 Idem
5 17100 340 120 240 297 5230 87,25 99,28 34 2 0,3 Şicana la 45O
6 17100 340 100 240 210 5010 89,33 98,21 29 4,5 0,3 Şicana la 30O
Penetraţia (%) – Procentul de pulberi de o anumită granulaţie care nu sunt reţinute.
Caracteristici tehnice
Principalele caracteristici ale hidroclonului cu pulverizator sunt :
1. Debitul de aer :
- nominal 21000 m /h ;
- minim 14000 m /h ;
2. Pierderea de presiune :
- nominală 180 mm H2O ;
- minimă 140 mm H2O;
- maximă 250 mm H2O:
3. Puterea instalată fără ventilator :
- grup de antrenare bandă cu racleţi 4,75 KW ;
- rezistenţă electrică de încălzire pe timp friguros 4 KW ;
- gabaritul : lăţime 2.860 mm ; lungime 5.000 mm; înălţime 3.500 mm ;
- volumul de apă 2 m ;
- greutate 6.500 kg.
- 57 -
În urma experimentelor efectuate în condiţii de producţie , relativ grele ( pulberi

hidrofobe de cărbune ), s-a constatat că desprăfuitorul hidraulic tip hidroclon
corespunde cerinţelor pentru care a fost realizat şi se comportă în exploatare.
În cazul experimentării hidroclonului cu pulberi hidrofobe a fost necesar să se

încerce în laborator o serie de soluţii tensioactive necesare măririi gradului de reţinere
a pulberilor.
Cele mai bune rezultate s-au obţinut cu soluţii apoase de înmuiat rapid C-50 şi
de sulfonaţi din petrol în concentraţie de 0,05 %.
Noul desprăfuitor se foloseşte în special pentru reţinerea pulberilor hidrofile .În
cazuri deosebite poate fi folosit şi la reţinerea pulberilor hidrofobe , utilizându-se în
acest caz soluţii tensioactive.
- 58 -
Capitolul 6
BREVIAR DE CALCUL
6.1. Calcule de dimensionare
6.1.1.Calcule de dimensionare tehnologică pentru ciclon
Pentru proiectare se dau datele :
1.Concentraţia de praf:
c=1 g/m
2.Debitul de aer desprăfuit:
Q=14000 m /h
În continuare se vor calcula:
=0,7
=2,07
=1,07
=3,25
=1,8
=1,15
- 59 -
=0,675
Aria de intrare:
A =b*l
Viteza de intrare: v = (m/s)
-se alege viteza de intrare v =12 m/s

v =6 m/s
A = r , (m )
Q= =3,88 m /s
A = = =0,32 m
A = = =0,64 m
A = =0,45 m
r = = 0,64
Diametrul cilindrului exterior D trebuie să îndeplinească condiţia D < 2 m.
D =2r =2R =1,28 m
r <1m
Înălţimea cilindrului exterior :
m=r *2,07=1,32 m
Înălţimea cilindrului interior :
n=
- 60 -
l=1,8*0,8=1,52m
A =b*l b=0,27 m
<
Diametrul cilindrului interior :D
r =0,32 m
Lungimea L pe care se vor forma spirele : L >2 spire
Vâscozitatea cinematică a aerului :
m/s
Densitatea aerului şi densitatea prafului :
kg/m
kg/m
D =30
Aria ciclonară : A =s*l=(r -r )*l
A = (0,8-0,4)*1,44=0,46 m
Viteza reală : w=
w=10,47 m/s
w =u +v
L=2 (2r )* L=2,74 m
- 61 -
l =3,09 m
w=
v =9,28 m/s
u =4,87 m/s
L<2l
Din formula randamentului se calculează L .
L =0,20 m
L <2l se adoptă L =2l= 2,88 m
L =2,88 m
Se calculează diametrul particulei critic D .
D =
D =7,92 =7,92*10
Toate particulele cu D > D critic sunt reţinute integral.
5< D <10
Randamentul total :
- 62 -
Se calculează randamentele parţiale :
=1 % , D =1 , q =9,152 %
=2 % , D =2 , q =15,552 %
=12 % , D =4 , q =4,576 %
=36 % , D =6,46 , q =1,17 %
=69 %
Fracţii granulometrice :
q =q (100- )
q =9,0604
q =15,2409
q =4,0406
q =0,7532
q’
q’ =31,110
q’ =52,383
q’ =13,887
q’ =2,588
Concentraţia de praf rămasă:
- 63 -
6.1.2.Calcule de dimensionare tehnologică pentru ciclon şi hidroclon umed fără

pulverizare
Randamentul hidroclonului:
=90 %
6.1.3 Calcule de dimensionare tehnologică pentru hidroclon cu pulverizare
1.Concentraţia de praf:
c=1 g/m
2.Debitul de aer desprăfuit:
Q=14000 m /h
În continuare se vor calcula:
=0,7
=2,07
=1,07
=3,25
=1,8
=1,15
=0,675
Aria de intrare:
A =b*l
Viteza de intrare:
- 64 -
v = (m/s)
-se alege viteza de intrare v =12 m/s

v =6 m/s
A = r , (m )
Q= =3,88 m /s
A = = =0,32 m
A = = =0,64 m
A = =0,45 m
r = = 0,64
Diametrul cilindrului exterior D trebuie să îndeplinească condiţia D < 2 m.
D =2r =2R =1,28 m
r <1m
Înălţimea cilindrului exterior :
m=r *2,07=1,32 m
Înălţimea cilindrului interior :
n=
l=1,8*0,8=1,52m
A =b*l b=0,27 m
- 65 -
<
Diametrul cilindrului interior :D
r =0,32 m
Lungimea L pe care se vor forma spirele : L >2 spire
Vâscozitatea cinematică a aerului :
m/s
Densitatea aerului şi densitatea prafului :
kg/m
kg/m
D =30
Aria ciclonară : A =s*l=(r -r )*l
A = (0,8-0,4)*1,44=0,33 m
Viteza reală : w=
w=11,5 m/s
w =u +v
L=2 (2r )* L=3,01 m
l =3,37 m
- 66 -
w=
v =10,27 m/s
u =3,92 m/s
L<2l
Din formula randamentului se calculează L .
L =0,13 m
L <2l se adoptă L =2l= 2,3 m
L =2,3 m
Se calculează diametrul particulei critic D .
D =
D =2,29 =2,29*10
Toate particulele cu D > D critic sunt reţinute integral.
2< D <10
Randamentul total :
Se calculează randamentele parţiale :
- 67 -
=8 % , D =1 , q =9,152 %
=20 % , D =2 , q =15,552 %
=28 % , D =4 , q =4,576 %
=42 % , D =6,46 , q =1,17 %
=90 %
Fracţii granulometrice :
q =q (100- )
q =9,072
q =12,44
q =3,29
q =0,67
q =25,47
q’
q’ =35,61
q’ =48,84
q’ =12,91
q’ =2,63
Concentraţia de praf rămasă:
= 98 %
- 68 -
Calculul pierderilor de presiune

Pierderile de presiune totale :
Pierderile de presiune datorită hotei :
Pierderile de presiune de pe tonsonul 1:
n =4 coturi
N/m
l =30 m
- 69 -
Re=
Re =59,62
-pierderi de presiune pe ramificaţia 1:
N/m
=331,8 N/m
Pierderile de presiune pe tronsonul 2 :
N/m
Re=8,95*10
N/m
n =2
N/m
N/m
- 70 -
Pierderile de presiune de pe tronsonul 3:
N/m
N/m
D =2,30 m
Re=10,95*10
N/m
Pierderile de presiune datorită hidroclonului :
N/m
Pierderile de presiune datorită coşului :
N/m
Pierderile de presiune totale:
=223,531N/m
- 71 -
Puterea motorului electric
Puterea teoretică :
Puterea reală :
Alegerea ventilatorului
În funcţie de debitul Q=14000 m /h se alege ventilatorul V32T-900 CCRCT-832 cu

următoarele caracteristici :
- puterea motorului : N= 30 kW
- turaţia motorului : n = 1500 rotaţii/minut.
6.2. Calcule economice
Se alege metoda costurilor.
Echipamentul are o greutate de 6500 kg la un preţ de 10 – 12 euro/ kg.
Preţ hidroclon= 6500*12=78000 euro
Tubulatura are o lungime de 150 m , iar preţul ei este de 7- 10 dolari /kg şi are o
greutate de 60-80 kg/m.
Preţ tubulatură=150*10*60=90000 euro
Ventilatorul are 250 kg şi un preţ de 15-20 euro /kg.
- 72 -
Preţ ventilator=250*20 =5000 euro.
Costul total al instalaţiei= 78000+90000+5000=173000 euro.
1 euro= 4.1 Ron
Costul total al instalaţiei= 173000*4.1=709300 Ron.
Cheltuieli de transport 15%

Cheltuieli de instalare 5%
Capitolul 7
Concluzii
În urma experimentărilor efectuate în condiţii de producţie, relativ grele s-a

constat că desprăfuitorul hidraulic tip hidroclon corespunde cerenţelor pentru care a fost
realizat şi se comportă bine în exploatare .
În cazul experimentărilor hidroclonului cu pulbere hidrofobe a fost necesar să se încerce

în laborator o serie de soluţii tensioactive necesare măririi gradului de reţinere a
pulberilor. Cele mai bune rezultate s-au obţinut cu soluţii apoase de înmuiat rapid C-
50 şi de sulfonaţi de petrol în concentraţie 0,05%.
- 73 -
Functionarea hidroclonului va fi prezentată în planşe unde va fi prezentat în detaliu

eficacitatea şi modul de utilizare a acestuia.
Bibliografie
1.Victor Voicu – Combaterea noxelor în industrie , Ed. Tehnică , Bucureşti, 2002;
2.Arpad Voros – Curăţirea pieselor turnate , Ed. Tehnică , Bucureşti , 1979;
3.Tiberiu Rusu – Protecţia mediului industrial , Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2002:
4.Ioan Vida-Simiti, Violeta Popescu – Metode de separare a poluanţilor , Ed. UT Press,

Cluj-Napoca, 2003;
5.V.Zubac – Utilaje pentru turnătorie, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti , 1982;
- 74 -
6.*** - Protecţia muncii în turnătorii – Culegere de material documentar, Institutul

Central de Docmentare Tehnică , Bucureşti, 1981;
7.Dan Porcar – Curs Procedee şi Echipamente de Epurare a Atmosferei, UTCN, 2003;
8.Catalog ICPTE(hidroclon);
9.Catalog ventilatoare.
- 75 -

3e9b78a8 586997 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3e9b78a8 586997 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea ”Petru Maior” Târgu Mureş

Facultatea Ingineria Mecanică

Conducătorul proiectului: Absolvent:

UNIVERSITATEA PETRU MAIOR

TEMA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Numele şi prenumele absolventului Mătieș Ancuța

Data primirii temei……………………………………………………………….

Enunţul temei : INSTALAȚIA MODERNIZATĂ DE EPURARE UMEDĂ A

Conducătorul proiectului : Şef lucrări dr. ing. Porcar Dumitru Dan

Conducatorul proiectului Absolvent

The environment pollution represents one of the most important problems of

Problema poluării şi protejării mediului este considerată la ora actuală o

aceasta categorie fac parte CO , HC , SO , CO , Nox.

1.2. Emisiile poluante – definire şi clasificare

măcinarea , explozia sau zdrobirea , produc particule de praf având dimensiuni de la

Clasificarea emisiilor de pulberi în suspensie se face după mai multe criterii :

- particule cu diametrul mediu mai mare de 10 ;

- pulberi cu acţiune toxică generală , care pot sau nu să producă leziuni în

- pulberi iritante sau corozive (var, arsenic, bicromaţi );

1.3. Proprietăţi fizice

este tot un fenomen de adsorbţie, care duce la acoperirea suprafeţei acestora cu o

funcţionarea maşinilor , mişcarea muncitorilor , precum şi mişcarea aerului la locul de

1.4. Proprietăţile chimice

Compoziţia chimică a pulberilor în aer variază , în general , după compoziţia

1.5. Determinarea gradului de prăfuire a aerului

Pornind de la proprietăţile fizico-chimice ale pulberilor s-au elaborat mai multe

de un metru cub de aer ( mg/m aer).

sau cu ciocanul pneumatic), în industria textilă ( preindustrializarea inului şi a cânepei,

POLUAREA ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA MEDIULUI

Procesele industriale şi activitatea economică sunt strâns legate de mediu prin

Pentru a analiza din punct de vedere al impactului asupra mediului un proces

În general , poluarea are sensul de poluare chimică, în timp semnificaţia sa s-a

2.1. Factorul uman

2.3. Factorul de mediu aer

Aerul este cel mai afectat de procesele industriale care se desfăşoară pe

Modul de răspândire a acestor agenţi poluanţi este foarte uşor datorită

2.4. Factorul de mediu solul

Degradarea solului, în general, este un proces complex, în care sunt implicaţi

2.5. Poluarea sonoră şi vibraţiile

Poluarea sonoră a devenit astăzi o realitate nedorită datorită activităţilor

Acţiunea întregului complex de efecte dăunătoare produse de zgomot conduce

3.1. Poluarea atmosferică la nivelul judeţului Mureş

 S.C. AZOMUREŞ S.A. Târgu Mureş

monitorizare sunt amplasate la Direcţia Apelor Mureş, Agenţia de Protecţia Mediului

 S.C. CARBID FOX S.A. Târnăveni - Fabricarea carbidului

3.2. DATE GENERALE

3.2.1. Denumirea obiectivului

S.C DURKOPP-ADLER S.R.L

3.2.3. Profil de activitate

Fabricarea utilajelor pentru industria textilă a îmbrăcămintei şi a pielăriei,activitatea

3.2.4. Forma de proprietate

Proprietate privat străină.

3.2.5. Regimul de lucru

Timpul de funcţionare: două schimburi-8 ore/schimb

cinci zile pe săptămână-253 zile/an

3.3. DATE SPECIFICE ACTVITĂŢII

Procesul tehnologic de prelucrări prin aşchiere

3.3.1. Atelier strunguri CNC ( cu centre de comenzi)

Prin operaţiile de strunjire se înţelege îndepărtarea unui strat de material feros

3.3.2. Atelier freze-universale şi freze CNC ( cu centre de comenzi)

Prin procedeul de prelucrare prin aşchiere executate pe utilaje tip freze

3.3.3. Atelier rectificare ( rectificare plan , interior ,exterior ,ascuţitorie,

3.3.4. Atelier şlefuirea metalelor