Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885,[1][4][5][6] Târlișua, Austro-Ungaria[3] – d.

1 septembrie 1944,
[7][6] Valea Mare-Podgoria, Ștefănești, Argeș, România[3]) a fost un prozator și dramaturg român,
membru titular al Academiei Române. Este considerat, în tradiția critică românească, întemeietorul
romanului modern în literatura română și unul dintre cei mai mari scriitori români din secolul al XX-
lea.[8] Romanele sale cele mai cunoscute, Ion și Răscoala, reprezintă o amplă frescă a vieții rurale
dinainte de Primul Război Mondial.