Este o afirmatie general valabila ca sportul este o parte esentiala a vietii sanatoase.

Cu toate
acestea, aproape toti sportivii de performanta sufera de probleme de sanatate, mai ales
osteoarticulare. O intrebare fascinanta care reiese din acest contrast este cand devine sportul
excesiv? In ce punct efectele benefice ale sportului incep sa fie substituite de diverse patologii?

Un bun punct de plecare in acest sens il constituie studiile efectuate asupra imunitatii
persoanelor cu diverse niveluri de activitate fizica. De exemplu, D. C. Nieman descopera intr-un
studiu publicat in 1994 ca indivizii sedentari aveau o probabilitate de doua ori mai mare decat
cei activi fizic sa se imbolnaveasca din cauza unor infectii ale cailor respiratorii (raceli, gripe,
etc.), insa persoanele extrem de active aveau o probabilitate de 3 or mai mare de a se
imbolnavi. Merita amintit ca, in conformitate cu definitiile oferite de autorul studiului, aproape
singurii care sunt definiti ca “persoane extrem de active” sunt sportivii de performanta. Cu toate
acestea, merita amintit ca anumite implicatii ale studiului au fost contestate de alti oameni de
stiinta. Este stabilit cu relativa certitudine ca activitatea fizica de intensitate foarte mare (peste
90 de minute, senzatie de epuizare, febra musculara, etc.) este urmata de o perioada de
imunodepresie, din varii motive fiziologice: sunt secretati hormoni de stres, precum cortizolul,
care incetinesc funcțiile sistemului imunitar, creste nivelul de inflamatie din corp, resursele
corpului sunt directionate spre refacere si repararea tesuturilor musculare, cartilaginoase si
osoase. Pe de alta parte, meta-studii recente arata ca este incert daca aceste schimbari
fiziologice au cu adevarat ca efect scaderea imunitatii, sau doar limitarea activitatii anumitor
componente ale imunitatii, compensata de alte elemente, si care nu are, in consecinta, efect
inhibitor asupra imunitatii. O alta teorie care pare a se desprinde din datele culese este ca
activitatea fizica intensa si prelungita in randul atletilor creste riscul de infectii ale cailor
respiratoare pentru cei care nu s-au recuperat complet dupa o infectie precedenta.
In orice caz, pentru o persoana obisnuita, sau chiar o persoana activa fizic dar care nu practica
vreun sport de performanta, prezenta unei curbe de tip J in ceea ce priveste imunitatea este mai
degraba un element incurajator, aceasta tinzand spre zona de minim a graficului pe masura ce
isi creste activitatea fizica, si aflandu-se in imposibilitatea practica de a ajunge in zona cu panta
pozitiva a graficului.
De asemena, riscul de infectii respiratorii comune trebuie privit in cadrul mai larg al reducerii
riscului de infarct, eliminarea obezitatii, reducerea riscului de osteoporoza, etc. Activitatea fizica
regulata este asociata atat cu o crestere a sperantei de viata intre 0.4 si 6.9 ani (3) cat si cu o
crestere a calitatii vietii atat in studiile bazate pe modele statistice, cat si in cele bazate pe
raportari calitative (subiective) (4).
Un alt aspect demn de luat in considerare in evaluarea efectului activitatii fizice in sanatatea
holistica a persoanei este stilul de viata al acesteia. Nu exista niciun dubiu ca efortul fizic
intensiv acompaniat de privare de somn, deshidratare, sau o alimentatie saraca in
macronutrienti (mai ales proteine)si micronutrienti (vitamine, minerale) este o cale sigura spre
deteriorarea starii de sanatate a individului. Hipertrofia musculara este declansata de
microfisurile pe care activitatea fizica le produce in tesutul muscular lucrat. Apare inflamatie
locala, creste fluxul de sange (celule rosii care poarta oxigen si nutrienti, celule albe ce previn
infectia), si microfisurile sunt reparate si, crucial pentru procesul de crestere a
musculaturii,fibrele musculare sunt intarite pentru a rezista mai bine eforturilor de tipul celor
carora au fost supuse. Apare si o crestere a volumului lichidului sarcoplastic, care contine
nutrientii de care organismul preconizeaza ca au nevoie muschii din zona.
Un proces similar din punct de vedere functional are loc si in tesutul cartilaginos (cartilaje,
tendoane) si in tesutul osos. Este usor de intuit ca toate acestea necesita energie si o buna
functionare a organismului. Muschii necesita macronutrienti si micronutrienti specifici (proteine,
complex de vitamine D, B,C, magneziu), la fel cartilajele (colagen, etc.) si oasele (vit D, calciu).
De asemenea organismul are nevoie de glucide pentru a sustine efortul caloric implicit, fie
direct, fie provenite din lipide.
Daca oricare dintre miile de procese si cerinte implicate in refacerea sistemului osteo-muscular
dupa efort este perturbat sau nu este indeplinit, sau tesuturile sunt uzate mai repede decat se
refac, in loc ca tesuturile sa fie intarite, acestea incep sa se degradeze. Apar astfel patologiile
musculo-scheletale: tendinite, fisuri osoase, bursite, intinderi, etc.

Tocmai de aceea o abordare de succes a activitatii fizice este o abordare completa, care se
focuseaza nu doar pe partea de efort, ci si pe cea de recuperare: prin nutritie, odihna, exercitii
care intaresc musculatura auxiliara si scad riscul de accidentare pe care il implica
suprasolicitarea unor anumite grupe de muschi, etc.

O ultima recomandare este ca intotdeauna sa-ti asculti propriul corp. Odata cu experienta,
practicantii sportului dezvolta abilitatea de a distinge limita delicata intre epuizarea fizica care
conduce la crestere, si epuizarea distructiva. Un stil de viata sanatos, este o necesitate pentru
ca activitatea fizica sa fie benefica, si pe masura ce activitatea fizica devine mai intensa si mai
lunga ca durata, cu atat celelalte componente ale stilului de viata trebuie adaptate pentru a
sustine efortul organismului. O abordare echilibrata, care tine cont de toate cele de mai sus, va
conduce cu siguranta la o viata mai lunga, mai sanatoasa, mai energica, si mai frumoasa.

Surse:
1. Nieman, D.C. “Exercise, infection, and immunity”, International Journal of Sports
Medicine, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7883395/
2. André Moreira, Luís Delgado, Pedro Moreira, Tari Haahtela, “Does exercise increase the
risk of upper respiratory track infections?”, British Medical Bulletin,
https://academic.oup.com/bmb/article/90/1/111/324145?login=false
3. C. D. Reimers, G. Knapp, and A. K. Reimers, “Does Physical Activity Increase Life
Expectancy? A Review of the Literature”, Journal for Aging Resolution,
4. Gill, Diane L et al. “Physical activity and quality of life.” Journal of preventive medicine
and public health vol. 46 Suppl 1,Suppl 1 (2013): S28-34.
doi:10.3961/jpmph.2013.46.S.S28