Sunteți pe pagina 1din 9

Pamfletul

Pamfletul este o specie literar (n versuri sau n proz) cu aracter satiric, n care scriitorul nfiereaz anumite tare morale, concepii politice, aspecte negative ale realitii sociale, trsturi de caracter ale unei persoane etc. Pamfletul face parte din Stilul publicistic. Pamfletul e intre termenii literari suficient de cunoscuti, chiar daca nu dintre cei mai uzuali; iar semnificatia lui n-ar pune probleme deosebite pentru o corecta utilizare cotidiana, in sensul general de scriere satirica prin care sint dezaprobate fapte, oameni, atitudini socotite negative. In lucrarile de teoria literaturii, in dictionarele de terminologie literara, termenul insusi capata determinari mai precise, prin situare temporala si explicatii etimologice. Cuvintul pamflet a intrat in limba romana in secolul al XIX-lea, pe filiera franceza (cf. Pamphlet), desi el s-a format in engleza, unde aceeasi forma s-a datorat alterarii numelui propriu din titlul unei comedii latine: Pamphilus seu de Amore (Pamfilus sau despre Amor). Mai sugestiva este derivarea termenului din greaca (pan = tot, phlego = a arde), pentru ca sensurile originare se intersecteaza, in parte, cu sfera notionala actuala. Definitia riguroasa a termenului descrie pamfletul ca o specie literara satirica, in versuri sau in proza, menita sa blameze persoane, idei, opere, intimplari reprobabile, intr-un mod direct si, deseori, violent; procedeele caracteristice pamfletului sint imprecatia, hiperbola, ironia, caricatura etc., prin intermediul carora se urmareste

ridiculizarea, suprimarea prin discurs a obiectivului ales. Formal, pamfletul este descris pe modelul unei specii literare, prin citeva invariante definitorii si cu o istorie de citeva secole. Ca fond, pamfletul e un mod de expresie, cu un stil aparte, nascut si modelat o data cu limbajul, intrind in literatura de la inceputurile ei; de aici jurnalismul l-a preluat ca pe un instrument gata facut, modificindu-i doar in mica masura functia si prcedeele dupa propriile finalitati. Nu intimplator, cind arta elocintei s-a desavirsit in cultura elina, expresia sarcastica, pasionata (proprie pamfletului) si-a gasit si ea momentul unei afirmari maxime. In chip substantial, pamfletul e o structura artistica ideologizata, pusa in slujba unui program, a unui punct de vedere pe care insa il sustine doar prin negatie; el se construieste in virtutea unei ideologii a contestarii, vizind neantizarea oricarei opozitii. Desi exclude dialogul, pamfletul isi construieste strategia pe raportul de putere dintre interlocutori, unul fiind autorul pamfletului, celalalt tinta discursului pamfletar. Formal, pamfletul are aparenta unei confruntari de opinii; in fond, interlocutorul e o absenta, motiv pentru care pamfletul nu explica, nu argumenteaza, nu aduce probe si nu ofera drept la replica. Pamfletul isi impune adevarul in fata unui preopinent predestinat sa dispara: caricaturizat, impins in derizoriu, desfiintat cu sarcasm. Pamfletul poate incheia o polemica, dar nu se poate implica in desfasurarea ei. Pamfletarul e un polemist ratat: fie ca ii lipseste spiritul critic, fie ca interlocutorul nu e capabil sau nu e demn de dialog.

E. Lovinescu, el insusi un polemist redutabil, a definit pamfletul disociind intre spiritul polemic si spiritul pamfletar in raport cu spiritul critic. Spiritul polemic este expresia spiritului critic sau, mai bine, una din expresii si cea mai obisnuita. Critica este expresia unui act intelectual si formuleaza o judecata de valoare sprijinita pe pilotii argumentarii logice; pamfletul este expresia unei stari afective in nici o legatura cu logica si chiar cu adevarul. Fiind dezavuat ca valoare critica, nefiind decit o stare emotiva, o vibratie, o exaltare, pamfletul se salveaza prin valoarea estetica, fiind o arta, ca poezia lirica, sau ca satira. Tocmai Arghezi, aruncat de Lovinescu in tagma pamfletarilor de cuvinte si acuzat cu asprime pamfletara (A spurcat tot ce e frumos, uneori din nevoia josnica de a spurca, alteori din porunca banului ce-l subjuga), l-a confirmat pe critic dind pamfletului autonomia si gratuitatea perfectiunii artistice: pamfletul traieste prin sinesi, ca romanul, epopeea sau satira si poate fi cultivat prin frumusetea lui. In slujba frumusetii, toate mijloacele sint licite, pina si insulta ori injuria: A injura e o arta literara tot atit de spinoasa ca si lauda in acatiste. In pamfletele lui Arghezi (ca si in poezie), uritul si ocara se decanteaza in esente pure. Si totusi, afirmatia de mai sus, coerenta cu intreaga demonstratie, nu e corecta. Arghezi nu e un pamfletar, ci Pamfletarul. Geniile sint exceptii, ies din ordinea criteriilor normale. Injuria, insulta, violenta verbala sint lucruri prea sensibile (si prea importante!) spre a le lasa pe seama pamfletarilor, fara conditii. Pamfletul nu se naste decit la somatia actualitatii imediate. El reprezinta un raspuns, o luare de atitudine; dar replica, participarea (oricit ar

fi de impulsive, de temperamentale) nu pot fi dispensate de o responsabilitate civica. In numele ei, toate mijloacele sint legale. In pamflet, cuvintele pot exploda si rani, pot improsca in jur otrava; dar isi innobileaza violenta printr-o edificare in ordine morala. Pamfletul isi justifica, astfel, existenta in prezent. Daca autorul este si un artist autentic, pamfletul isi amaneteaza existenta in posteritate. Pamfletul, scria tot Arghezi, este un gen literar, jumatate actual si jumatate etern. Incape in el actualitatea, atit cit Margareta incape in Faust. Idealul moral si idealul artistic sint complementare in destinul sau. Ca structura artistica (mai mult, dar si mai putin decit o specie literara) pamfletul este o forma cu fond facultativ. In receptarea din prezent, tratarea pamfletara a unui anume argument se justifica doar prin arta pamfletarului; altfel, exista solutii alternative. In receptarea ulterioara, daca arta a impus pamfletul in eternitate, fondul (ramas fara sens intr-un trecut uitat) nu mai are nici o importanta. Dar in nici una din aceste doua posibilitati, in care arta e determinanta, morala nu poate fi facultativa.

Mircea Badea

Mircea Radu Badea (n. 24februarie 1974, Bucureti) este un om de televiziune romn. Este realizatorul emisiunii n gura presei, la postul de televiziune Antena 3. A jucat de asemenea ca actor n cteva filme i a avut o activitate publicistic la Jurnalul Naiona. Este un critic constant al puterii politice din Romania. Cariera Dup ce a absolvit Liceul de Informatic i Facultatea de Cibernetic din Bucureti, Mircea Badea a debutat la Radio Total n 1990, unde era directoare o prieten a mamei sale, Jeana Gheorghiu. i-a nceput cariera n televiziune prezentnd emisiuni la diferite posturi romneti: Tele 7 abc (unde a debutat, descoperit de Mihai Tatulici i Jeana Gheorghiu), Antena 1, Realitatea TV, Pro TV, Prima TV, alturi de Teo Trandafir. Cei doi formau un cuplu n emisiuni de divertisment precum Bun dimineaa, Romnia la Tele 7 abc din 1994 i apoi Dimineaa devreme i Teo i Mircea ou la Antena 1, ntre 1997 i 2000. n 2000, Teo Trandafir a revenit n trustul Media Pro, cu o serie de emisiuni la Pro TV, timp n care Mircea aprea la postul concurent Antena 1, cu un format de emisiune nocturn, alturi de Oreste Scarlat Teodorescu. n gura presei Mircea Badea realizeaz pe postul Antena 3 o emisiune de 50 de minute, n gura presei, unde comenteaz evenimentele din presa cotidian i tiri despre politicieni, oameni de afaceri, artiti, sportivi, jurnaliti, fiecare ediie fiind redifuzat a doua zi, dimineaa, pe postul Antena 1. Stilul su a fost apreciat ca vulgar i agresiv de ctre membrii CAN care l-au sancionat n mai multe rnduri. Un pamflet al lui Mircea Badea:

Gata. De acum e oficial: Elena Udrea nu poate fi separat de Organ. Organ cu O mare. Pn ieri se bnuia doar, erau insinuri, unii vorbeau pe la coluri Azi apare ntr-un document semnat fix de dumneai. Chiar cnd redacteaz luri de poziii, sau poate chiar de aceea, doamna Udrea se gndete la Organ. i drept urmare l invoc. i totui, n mod contradictoriu, doamna Udrea pare suprat pe Organ. O fi din cauz c acesta e ataat de Ludovic. Ludovic Organ. N-are nici un chichirez. Dac Organ era ataat de Traian, s zicem, alta ar fi fost situaia. n primul rnd, rimeaz. Rimeaz superb, fie mperecheat, fie ncruciat, aa cum Plecoi rimeaz cu Bicoi. E limpede pentru toat lumea c doamna Udrea nu-l nghite pe Organ. Dar asta e cu att mai ciudat cu ct toat ziua st cu gura pe el. O ntrebare imediat mi se pare de bun-sim: doamna Udrea poate fi n acelai timp apropiat de Coco i deprtat de Organ? O alta: Credei c doamna Udrea a vrut s-l Bsescu pe Orban i a sfrit prin a-l Gsescu pe Organ? Ce fertil se dovedete documentul de la comisie Aoleu, dac g-ul acesta bucluca, care vine sau nu de la punctul cu pricina, se va ncpna s nlocuiasc mai departe alte consoane, exist cumva i o Laura n comisie? Dac da, doamna Udrea ne va putea incita i mai mult. Of, of, cte s-ar mai putea ntmpla dac b-ul din Orban ar vrea s-i ia revana fa de g-ul din Organ: citeam undeva c duduia Udrea prefer Gucci. Cnd apare Elena, te uii la Gucci. Vaaaai, v dai seama?! Iar dac e vorba despre sandale, dezastrul e total: n clcie i bat Elenei Udrea dou Gucci. Tot ieri, doamna ministru spune c se ateapt s i se fac statuie. Eu propun s i se fac i lui Organ. S i se fac sau s i se ridice statuie? Cred c n cazul lui Organ s i se ridice, dup care, n cazul doamnei, s i se fac. Orict de capabil ar fi, nu cred c Organ poate s o fac pe doamna Udrea s termine mandatul. O cred ns pe dnsa n stare s-i provoace unul multiplu. Chiar sub privirile comisiei care-i analizeaz numerele. Dar despre asta, ntr-un numr viitor. Mircea Badea.

Azi, Patapievici a scris asa: Dac se mai putea, Mircea Badea a reuit s ridice mrlnia masculin pe culmi nc mai nalte. A imaginat o scenet, n care, prin deducii absurde i neruinate, Elena Udrea era pus s fie cu ochii pe organ i s stea cu gura numai pe organ. Al cui organ?, se ntreba inocent dl Badea; al lui Traian Bsescu, i rspundea tot dnsul, omniscient. Concluzia scenetei era c Elena Udrea st cu gura pe organul lui Traian Bsescu. Cum poate fi calificat acest exerciiu intelectual? Moralmente, ca abject. Jurnalistic, ca nul. Omenete, ca degradant.
Problema nu este ns judecata asupra dlui Badea, dac este sau nu educat ori dac are o prestaie jurnalistic adecvat. Problema nu este nici dna Udrea, dac este sau nu vinovat de faptele care i se imput ori dac are, ca ministru, o prestaie adecvat. Problema e alta i e dubl: c s-a ajuns, n tratarea public a persoanei umane, la abjecie i c acest lucru nu strnete imediat nici repulsia publicului, nici amenda instituiilor (CNA, asociaiile de jurnaliti etc.). Este, prin urmare, o problem de sistem i una de societate.

AM PLECAT DIN LAND OF CHOICE December 26th, 2010 admin Asta a fost my choice. Ca de fiecare data cand am cateva zile libere. Daca as fi fost blogaras de succes as fi stat pe batatura si as fi scris un articol despre cum trebuie sa strang bani cateva luni ca sa-mi iau un telefon mobil absolut banal.

Aproape ca mi s-a rupt sufletul cand am citit si as fi fost in stare sa-i fac unul cadou dar mi-am amintit ca mi se rupe de el. Sau as fi sezut inecat in propria-mi osanza in casa nemobilata din Dristor, pe care m-am chinuit un an s-o inchiriez si as fi scris despre ce oribili sunt astia de la televizor. Asta, desigur, dupa ce afirm asiduu, in ton cu cliseul internaut ,deci tamp, ca eu nu ma mai uit demult la astia. Si mai fac si pe moralistul, profitand de faptul ca pe mine natura ma ajuta sa raman moral de vreme ce oglinda nu ma mai incape. Sau as povesti aceleasi nimicuri din trafic cu eterna concluzie ca eu sunt academician in semnalizat stanga, pentru ca vreau sa se stie si sa se retina ca mi-am cumparat singur, la mana a doua, o masina ieftina la mana intai. Mai mult, am putut sa-mi iau si cauciucuri de iarna, tema devenita obsesiva, pentru ca, daca nici asta nu reprezinta dovada ultima a succesului, atunci care ? Pentru ca eu pot sa o pup in fundul prost sters pe miss Piggy si-mi mai scapa o sluga de-a ei cate o saorma. Tare sau ce? Dar eu nu sunt blogaras de succes. Asa ca ma retrag un pic. Ma intorc pe 3 ianuarie. Pana atunci domnul Victor Ciutacu va presta genial si voios in locul subsemnatului ceea ce va invit sa-l urmariti.

Florea Ana-Maria Clasa a XII-a A