Rugul lui Zamolxe Poeme zamolxiene de Octavian Sarbatoare (Australia)

Sufletele geto-dacilor Strabuni dormind n noaptea lunga e timpul voi sa va sculati. Si ruga noastra sa v-ajunga, din focuri sa va ntrupati. Cnd Deceneu, intrat n munte, cu ochi de cer ne va privi, trezi-va sufletele multe. Din rug si piatra ne-om ivi. Din patru zari ne vom renaste, pasind pe calea mplinirii. Zamolxe ne va recunoaste nascuti din focul regasirii. Pe culmi si pietrele vorbesc Haladuind pe cai de munte pe zei i cautam cu dor. Zna de vrei sa te sarute bea apa rece de izvor. n cetina ce lin fosneste e Deceneu ce ne mngie. Zamolxe astfel ne vorbeste. Sa-L ascultam, ca ne nvie. Pe culmi si pietrele vorbesc. Opreste-te si le asculta! n inimi lujeri ne rodesc. n grai strabun iubire-i multa. Noi stim ce e nemurirea Noi nu suntem nascuti prin pustiuri, pe noi nu ne puteti amagi. Avem sufletele din munti si din ruri si inimi de foc. Suntem vii! Ca vulturii ne-naltam pe creste si stnci si nu avem frica de moarte. Vorbele ne sunt profunde, adnci, suntem nsetati de dreptate. De-o fi sa plecam din viata curnd, din asta nu ne pierdem cu firea. Zamolxe ne trimite-napoi pe pamnt. Noi stim ce e nemurirea.

Rugul lui Zamolxe S-aprindem rugul lui Zamolxe si sa vorbim cu Dumnezeu. Si ale noastre vreri si vise, sa fie duse sus, la zeu. Cnd zeii nostri-or reveni, n vetre, temple si altare, ne-om vindeca si ne-om zidi. Vom sti ca sufletul nu moare. Sa ncetam cu-a crucii jale, ce ne-a tinut n jug de veacuri. Noi vom aprinde torta-n vale si-om mplnta-o sus, pe vrfuri. Din ale dacilor sanctuare, privim la cer sa ne-mplineasca. Nu mai varsam lacrimi amare. Vom urma legea stramoseasca! Ca Dumnezeu este tot zeu. Spuneti-I vreri, spuneti-I vise! De-acum ncolo tot mereu, s-aprindem rugul lui Zamolxe! Rug de seara Atuncea cnd credeam n tine eram viteji, stapni pe noi. Acum suntem o tnguire, ca am uitat c-am fost eroi. Strabunii nostri-s n pamnt, Lupii-au ramas sa-i mai jeleasca. Noi? Veneram un gol mormnt, uitnd de legea stramoseasca. Tu Doamne zeu te-ndura iara, n suflete sa ne cobori. Ti-aprindem rugul asta seara, ca sa ne faci nemuritori. Opreste-ne sa ducem cruci! Ia de pe noi jugul durerii! Tu esti acolo sus pe stnci, dar ne privesti, din rugul serii. Sfat de preot zamolxian - Parinte, ti suntem copii, > ne spune-acum, daca se poate: Cnd Deceneu ne va veni, calea luminii sa ne-arate? - Atunci cnd ni s-o usura,

crucea ce-o tinem pe grumaz, si agonia fricii va-nceta. La acel timp, el va fi treaz. Ca Dumnezeu nu e-n durere si-n spaimele ce intra-n noi. El e-n lumina si-n iubire. Sa fie Deceneu cu voi! Foc din Prislop "Va lua tara foc din Prislop!" Sunt spuse de om mplinit. Putini nteleg cu ce scop, parintele Boca asa a vorbit. Cu foc din Prislop am plecat, de la lumina de lumnare. De-atunci zeul Zamolxe chemat, trezeste pe cei dormind n altare. Aprins pe creste, n vai carpatine, focul a ars si n sanctuare. Dacii nvie, n mine si tine, spiritul lor niciodata nu moare. n focul de sfnt profetit, de el inimile ne sunt atinse. Caci din Prislop noi am pornit. Tara? E rugul lui Zamolxe!

n tara zeilor Din focul ce-ati aprins pe creste, ne-am ntrupat. Venim la vetre, barbati frumosi iesiti din pietre, din flori de colt, femei si fete. Lumina-n ochi focul ne-aduce, durerea inimii s-o duce, sa o lasam sa se usuce, privind la stele, nu la cruce. n tara zeilor ni-i locul, aici vom arde-ntruna focul, i-a venit inimii sorocul, iar sa cunoasca zmbetul. ntruparea sufletelor strabunilor Stirpea noastra se renaste, din taciuni de rug aprins. Pamntul ne recunoaste, de-acum moartea am nvins. Suntem din ce n ce mai multi,

Deschis-am ochii n lumina. Am cobort n vai din munti, cu inima de soare plina. Legendele ni-s marturie ca trebuia sa ne-ntrupam. Haladuiam pe munti, prie, suntem acum n trup de om. Zamolxe-a vrut sa ne ntoarcem. Eram stiuti frumosi si drepti. Si multe-n lume o sa facem, vom fi ai lumii ntelepti. nchinare la Zamolxe Vorbiti-le barbatilor de falnicia brazilor. Spuneti-le femeilor de frumusetea florilor. Soptiti-le copiilor de bucuria znelor. Aprinde-ti rugul sacru, acolo-i Dumnezeu! n vremuri de demult grait-a Deceneu. Zamolxe ne mntuie, El e al nostru zeu. Si jalea va-nceta, e-o noua dimineata. Un preot deceneu ne-o da acum povata. Ne-om vindeca privind a lui Zamolxe fata. Caci timpul e cu noi si stim ce ne aduce. Cnd Dumnezeu din cer privire-o sa arunce vom pune sus pe temple a Lui Zamolxe cruce. Crucea Lui Zamolxe n vremurile de demult, crucea era simbolul sfnt. Era prezent n rit de cult, n al strabunilor pamnt. La Zeul Mos sa revenim, Pe El L-avem de Dumnezeu. Noi suntem getii, nu murim, suntem din foc, traim mereu. Iar crucea ce vom venera sa fie doar de soare plina. A Lui Zamolxe asa era, la acel timp dadea lumina. Pe omul ce-i acum pe ea sa-l coborm l-a lui odihna. Macabra ruga va-nceta, si-n inimi vom primi lumina. Pe Pe cu de colacei sa facem cruci. Mos Craciun noi l iubim, lumnare si cu nuci strabuni daci ne amintim.

Marturisire la focul Lui Zamolxe Doamne ne stii, suntem poporul de zei si de zne. Cu focul aprins ne gasim astazi de fata cu Tine Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ti spune. Raul din noi Tu vei arde cu focul minune, Stim ca zeul Zamolxe ne-aduce adevarul. Batrne Doamne, promitem! Vom urma faptele bune. Ne sunt mintile treze de-a Ta-ntelepciune. Mntuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune, pna ce focul sacru va fi doar un taciune. Lui Dumnezeu Stapne, ma gndesc la Tine si la Deceneu, nteleptul meu. Doamne, Zamolxe batrne Zeu Dumnezeu, Salvatorul meu. Doamne, de-acum bine stiu Focul lui Zamolxe, este focul viu. n Numele Domnului, si al Zeului si al duhului, si al rugului.

Imn Lui Zamolxe Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu. La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu, n nemurirea lor, strabunii daci eroi, si vor gasi salasuri de suflete n noi. (Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o sa renasca Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. Stapne Doamne, stapne, noi ne gndim la tine, punnd la cruce soare, scapat-am de suspine. Si falnic stirpea noastra, asa o sa rodeasca, din rug sacru ne-ntoarcem la legea stramoseasca. (Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o sa renasca Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. Cnd soarele rasare pe creste n Carpati, nemuritorii daci n noi sunt ntrupati. Avem inimi de foc caci stirpea stramoseasca, a nviat acuma n stirpea romneasca. (Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o sa renasca Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. Dusmanii sa se teama de focul din cuvinte.

Cine suntem? Le spunem sa ia acum aminte ca lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat, strabunii daco-geti n noi au nviat. (Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o sa renasca Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. Vom nalta altare si temple, sanctuare, n cele patru colturi, din munte pn-la mare. Asa l vom cunoaste din nou pe Dumnezeu, din ceruri ne-o privi batrnul Deceneu. (Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, asa a nviat suflarea romneasca, din daci s-a ntrupat. Poporul nostru-i mndru, suntem un neam de soi, cu totii luati aminte, e stirpe de eroi. Zamolxe tine treaz al zeilor popor, nemuritor ne este scutul Carpatilor. (Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, asa a nviat suflarea romneasca, din daci s-a ntrupat. (Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o sa renasca Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. (Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi sa renasca Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. (Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi sa renasca Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. Ardealul, Moldova si Tara Romneasca. Epitaf la moartea unui dac Si-atuncea cnd o fi sa mor sa ma-ngropati lng-un plopsor, doar n pamnt, fara cosciug, deasupra mea s-aprindeti rug. Si sufletu-mi va fi usor pe voi sa va privesc cu dor cum napoi iar ma chemati cnd la Zamolxe va-nchinati. Eu teama n-am ca am sa mor, caci dacul e nemuritor.