PRODAN DANIELA FLORENTINA ,ANUL III B

Supravegherea pacientului
Internarea pacientului in spital
Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza biletul de internare, foaia de
observatie si trece datele pacientului in registrul de internari.
Asigurarea conditiilor de spitalizare
Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul se alege in functie de
starea pacientului (diagnostic, gravitatea si stadiul bolii) si sex. Asistentul conduce bolnavul in salon, il
ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia indicata de medic
in pat.
Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse biologice si patologice in vederea
efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii bolii. Pentru a crea un mediu de
securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de
4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20°C sa fie curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat.
Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul alimentar, astfel noul
pacient va primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare. Bolnavilor l-i se acorda o pregatire
preoperatorie si postoperatorie in vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei si a
procesului de vindecare precum si pentru evitarea unor complicatii grave si nedorite.
Asistentul observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea, greutatea, varsta, aspectul
tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a bolnavului. Ea va urmarii necesitatile pacientului,
manifestarile de dependenta in vederea satisfacerii acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale pacientului precum si
bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei (afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat,
epilepsie etc.)
Asigurarea conditiilor igienice bolnavilor internati
a) Pregatirea patului si accesoriului
b) Schimbarea lenjeriei de pat
c) Asigurarea igienei generale si corporale
d) Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a bolnavului imobilizat
e) Observarea pozitiei bolnavului in pat
f) Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului
Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La mobilizarea pacientului trebuie
respectate unele principii :
- sunt necesare doua asistente
- prinderea pacientului se face precis si sigur
- exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese
- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie
g) Captarea eliminarilor
Supravegherea functiilor vitale si vegetative
Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora. Asistenta supravegheaza
bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu salturi sau daca se face cu dificultate. Buna
desfasurare a evolutiei postoperatorii se urmareste dupa graficul temperaturii, al pulsului si prin
inregistrarea tensiunii arteriale.
a) Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind indiciu al evolutiei
bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt : - tipul respiratiei
- amplitudinea miscarilor respiratorii

1
 - ritmul
- frecventa
Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.
Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi executat. Plaseaza
mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp de un minut.
Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la doua respiratii. Valorile
normale a respiratiei sunt :
- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut
- la 2 ani 25-35 respiratii / minut
- la adulti 16-18 respiratii / minut
- la varstnici 15-25 respiratii / minut
b) Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatie o usoara ascensiune termica (37,5-38°C).
Aceasta curba este in descrestere incepand din a treia - a patra zi. Daca aceasta descrestere nu se produce
sau dimpotriva, temperatura creste, explicatia consta de obicei intr-o infectie la nivelul plagii operatorii.
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de caldura prin dezintegrarea
alimentelor energetice. Masurarea temperaturii in axila : se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand.
Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza termometrul
cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat
pe suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii
in cavitatea bucala : se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa a arcadei
dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas. Termometrul se mentine cinci minute. In
cazul masurarii temperaturii pe cale rectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza pacientul in decubit
lateral cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul termometrului
in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Se mentine trei minute.
Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge cu o compresa si se
citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul, se scutura si se introduce in recipientul cu
solutie dezinfectanta (cloramina 1%).
In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru fiecare linie orizontala a
foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad.
Valorile normale a temperaturii : - copil 36-37,8°C
- adult 36-37°C
- varstnic 35-36°C
c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai mare cu atat pulsul este mai
accelerat, pana la valoarea de 100 batai / minut dar daca acest ritm se mentine si in zilele urmatoare,
bolnavul trebuie tinut sub supraveghere permanenta.
Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea, greutatea, somnul, alimentatia,
efortul fizic), factori psihologici (emotiile, plansul, mania), factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate
fi luat la orice artera accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un plan osos : radiala, temporala
superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . In practica curenta pulsul se ia la nivelul arterei
radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului, bolnavul trebuie sa fie in
repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de numaratoare, intru-cat un efort sau o emotie
oarecare in timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa
fie sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza santul radial pe extremitatea
distala a antebratului, dam de un sant marginit de tendoanele muschilor flexor radial al carpului si
brahioradial in profunzimea caruia se gaseste artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelor
index, mediu si inelar de la mana dreapta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune
asupra peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, pana la perceperea zvacuiturilor pline ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza antebratul la nivelul
respectiv.

2
Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespunde la
patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :
- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut
- la copil mic 100-120 pulsatii / minut
- la adult 90-100 pulsatii / minut
- la varstnic 80-90 pulsatii / minut
d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si in special la cei hipertensivi.
Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate indica o complicatie hemoragica.
Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii,
rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).
Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau cu
manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata si alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului
si creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura.
Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale si
se hasureaza spatiul rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt : - la copil intre 1-3 ani
75/90-50/60 mmHg
- la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg
- la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg
- la adult 115/140-75/90 mmHg
- la varstnici >150/>90 mmHg
e) Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales in cazul hemoragiilor
masive este importanta rehidratarea organismului. Pentru masurarea diurezei urina se colecteaza pe 24 de
ore in recipiente cilindrice, gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe
dimineata la o anumita ora si se termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru prevenirea fermentatiei se vor
adauga la urina cristale de timol. Diureza se noteaza in foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor
corespunzatoare cantitatii de urina si zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii de
temperatura corespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de urina eliminata in 24 de ore in mod normal este
de aproximativ 1500 ml.
Alimentatia bolnavului
Se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primii numai lichide reci cu lingurita sau paiul si
bucatele de gheata, in prima zi, eventual lapte rece in cantitati mici (20-30 ml) din ora in ora.
In functie de evolutie a doua zi de la sangerare sunt permise 12-14 mese compuse din 150-200 ml lapte,
regim hidrozaharat.
Incepand cu a treia zi regimul se imbogateste adaugandu-se supe mucilaginoase, gris cu lapte, piureuri de
legume, budinci, creme, ou moale , carne slaba de vita sau pasare, legume fierte ajungandu-se in cateva
zile (5-7) la o ratie calorica de 1500-2000 calorii.
Externarea bolnavului
Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai necesita o
supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la
dispozitia medicului documentele bolnavului necesare formularii epicrizei si completarii biletului de
iesire si va asigura alimentatia bolnavului pana la externare.
Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca bolnavul sa-si
primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa aiba o imbracaminte corespunzatoare
anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de iesire. Asistenta va
conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija apartinatorilor.