Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
antiiluzii.blogspot.com/2012/04/familia-rothschild-profetii-banilor.html
The House of Rothschild - Money's Prophets este un film eclectic, creaţia unui
anonim care a reunit secvenţe aparţinând unor filme diferite, fapt uşor de constatat datorită prezenţei mai multor
comentatori şi, mai ales, a unei viziuni departe de a fi unitară ca scenariu, în încercarea de a relata, "istoric",
ascensiunea celei mai periculoase dintre toate familiile parazite care au asuprit vreodată acest Pământ.
Până în ultimele decenii ale secolului trecut, fiecare comunitate evreiască, din
orice ţară, se autoizola spaţial, religios, moral şi social, vârfurile financiare şi
religioase întreţinând o corespondenţă acerbă cu cele similare, din alte ţări,
într-un flux informaţional supra statal.
Chiar mai mult de atât: la 1611 încă se vorbea despre Principii în Exil, conducătorii de drept ai tuturor
comunităţilor ebraice împrăştiate în lumea întreagă, numiţi şi exilarhi, care aveau dreptul de a judeca şi de a
emite legi, putând fi itineranţi sau stabili, într-o anumită zonă geografică.
1/6
Dacă mai există şi astăzi ?
Sunt mai mult decât convins că rabinii şefi execută ordinele directe ale Sanhedrinului, în
ţările în care acesta nu are o prezenţă efectivă, fiindcă, analizând cu atenţie evoluţia din
ultimele secole a comunităţii evreieşti internaţionale, sub oblăduirea sionismului finanţat de
familia Rothschild, este evident că nimic nu a fost haotic şi că au fost puse în aplicare planuri
foarte concrete, care au condus, într-un final, la reînfiinţarea statului Israel, aşa cum
demonstram în alte două postări anterioare (Povestea sionismului şi Pace, propagandă şi
tărâmul făgăduinţei) şi poate că nu vor conduce şi la instaurarea statului fascist mondial.
Luând în considerare toate aceste aspecte, acel misterios şi foarte eficient "sistem
informaţional", pus cu generozitate la dispoziţia reginei Victoria, trebuie să fi aparţinut nu
familiei, ci comunităţii evreieşti internaţionale şi, în lumina acestui fapt, consider că membrii
familiei Rothschild, tocmai fiindcă numele le sunt cunoscute şi fiindcă multe dintre afacerile
lor pot fi identificate, nu reprezintă conducerea supremă a evreimii mondiale, ci m-aş putea hazarda să presupun
că sunt numai trezorierii ei, iar identitatea "păpuşarului suprem", menţionat insistent de David Icke, va continua
să rămână o enigmă.
Poate că este acel misterios rege iudaic, din seminţia lui David, pe care
Protocoalele îl văd la conducerea statului masonic mondial.
În timp ce slugărnicia lui Heinrich Heine poate fi scuzată, din moment ce trăia din stipendiile familiei Rothschild,
unul dintre comentatori pare să fie destul de retardat, când face afirmaţii stupide de genul "garantarea păcii",
"absenţa opoziţiei la monopolul statal de a bate monedă", "reticenţa familiei de a-şi vedea rivalii eşuând" sau,
pur şi simplu, aruncă la coşul de gunoi toate faptele care ştirbesc faţada de respectabilitate a acestor demoni,
încadrându-le dispreţuitor în rândul "teoriilor conspiraţiei".
2/6
Uitându-şi rapid propriile vorbe, recunoaşte senin, câteva minute mai târziu, tocmai
ceea ce negase şi anume subordonarea marilor lideri politici sau a familiilor bancare
internaţionale, gen Cecil Rhodes sau Harriman sau Vanderbilt sau Carnegie "şi mulţi
alţii" - conform propriei exprimări - prezentând totul ca pe o mare realizare a geniului
financiar al familiei Rothschild.
Se mai îndoieşte cineva că toate deciziile acestor şacali nu sunt luate, în nici un caz,
în beneficiul nostru şi, mai presus de toate, că toate aceste decizii sunt luate în secret
?
Nu este nevoie să fii nici prea inteligent şi nici foarte informat, ca să ajungi la asemenea concluzii.
Dacă la sfârşitul secolului XIX deţineau jumătate din averea lumii sau, hai să
fim modeşti, numai o treime, ce anume i-ar fi putut face să-şi piardă
supremaţia ?
S-a declarat, oficial, că numai în urma primului război din Golf profitul net al bancherilor mondiali a fost de peste
100 de miliarde de dolari, în timp ce datoria SUA, faţă de aceeaşi bancheri, a crescut cu 200 de miliarde.
Când capitalismul a devenit afacerea lor de familie, în care sunt împinşi spre
bursă numai fraierii, buni de jumulit şi jefuit prin scamatorii şi speculaţii financiare,
de genul "crizelor economice" regizate de "băncile naţionale" private, care le
aparţin - cele de la 1815 sau 1825, regizate direct de Nathan Rothschild sau cele
din 1929 şi 2008, regizate de cozile de topor ascunse în firma J.P. Morgan - este
normal că a fi naţionalist devine echivalent cu terorist, fiindcă absenţa
naţionalismului şi a identităţii naţionale înseamnă "piaţă liberă" sau, mai concret
spus, acel regim internaţionalist care le permite să te calce economic în picioare,
ignorând graniţele care te-au protejat vreodată împotriva poftei lor libidinoase.
Singurul motiv, pentru care familia Rothschild a garantat vreodată pacea, într-o
ţară, a fost că deja obţinuse sistemul politic dorit, prin războaiele sau "revoluţiile"
finanţate anterior, sistem populat cu propriile lor mascote politice masonice.
3/6
continuând, în cel mai pur spirit mercantil, fiindcă nu sunt capabili de altceva, să încaseze despăgubiri şi
dividende tocmai de la aceste victime, fabricate şi certificate prin legislaţii promovate de slugile lor politice.
Dacă Alfred Milner a fost figura cheie a războiului anglo-bur de la 1899-1902 şi, simultan, era subordonatul lui
Lionel Walter Rothschild, oare ale cui ordine le respectase când a regizat şi prezidat masacrul din Africa de Sud
?
Oare aceşti sociopaţi, care nu au limite criminale numerice, se căciulesc plini de respect în faţa unui lider politic
de paie, când ei înşişi deţin, de cel puţin două sute de ani, puterea de a numi guverne sau regi sau chiar de a
crea dinastii regale, plecând de la obscure familii germanice gen Saxe-Coburg-Gotha, revopsită Windsor ?
şi trebuie să acordăm un oarecare credit acestor vorbe, dacă ţinem cont că le-a rostit un stăpân de sclavi, care a
devenit al patrulea preşedinte al SUA şi care, de pe poziţia sa de iniţiat, trebuie să fi cunoscut destul de intim
subiectul în cauză.
Documentarul mai are şi alte puncte slabe, atunci când ne-o prezintă, de
pildă, pe regina Victoria plină de verticalitate, refuzând acordarea titlului de
lord pentru Lionel de Rothschild, când nu încasase, probabil, renta lunară
acordată de acesta sau atunci când încearcă să ne convingă că Rothschilzii
nu aveau nimic de-a face cu neagra figură a sionismului, Theodor Herzl.
Prescott Bush ştim că a fost pronazist, finanţându-l pe faţă pe Hitler - împreună cu William Averell Harriman, unul
dintre reprezentanţii de frunte ai familiei subordonate, menţionată anterior - iar fiul lui, George H.W. Bush, a
ajuns directorul CIA.
4/6
Crede cineva că simpatiile politice nu încolţesc în mediul familial ?
Mai aproape de noi, în 2004, scriitorul canadian Henry Makow avansa ideea
că actuala invazie a SUA din Irak este, de fapt, "promovarea programului
Rothschild către o dictatură mondială", explicând mai pe larg, într-un articol
ulterior:
Scriitorul britanic Nicholas Hagger, în cartea sa, "The Syndicate: The Story of the Coming World Government
(2004)", susţinea că: "[...] un grup de agenţi Rothschild, pro-Israel, cu baza în SUA - reprezentat de un grup de
presiune, Proiectul pentru un Nou Secol American (PNAC) - a sprijinit invazia, pentru a acorda un răgaz statului
Israel, în timp ce un grup de agenţi britanici Rothschild au jucat, de asemenea, un rol în înlăturarea lui Saddam
Hussein şi securizarea aprovizionării cu petrol, prin ameliorarea poziţiei statului Israel."
"Arareori au fost văzuţi Rothschilzii implicându-se deschis în dezbateri publice pe probleme importante. Nici nu
au căutat vreodată să ocupe funcţii guvernamentale. Chiar şi atunci când, în ultimii ani, unii dintre ei au intrat în
parlament, nu au ieşit deloc în faţă, nici la Londra, nici la Paris şi nici la Berlin. Toate acestea în timp ce
contribuiau, din plin, la modelarea evenimentelor importante ale zilei: acordând sau refuzând fonduri, finanţând
oameni de stat, cu experienţă în serviciul diplomatic, influenţând numirile în marile posturi oficiale şi printr-un
contact direct, aproape zilnic, cu toţi marii factori de decizie."
5/6
Derek Wilson
Rothschild: A Story of Wealth and Power (1988)
The House of Rothschild - Money's Prophets ... link2
6/6