ORDONANȚA CURȚII (Camera a cincea)

7 decembrie 2010(*)

„Trimitere preliminară – Lipsa unei descrieri a cadrului factual – Inadmisibilitate”

În cauza C-441/10,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului
267 TFUE de Curtea de Apel Bacău (România), prin decizia din 1 septembrie 2010, primită de
Curte la 13 septembrie 2010, în procedura

Ioan Anghel

împotriva

Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău,

Administrației Finanțelor Publice Bacău,

CURTEA (Camera a cincea),

compusă din domnul J.-J. Kasel, președinte de cameră, domnii M. Ilešič (raportor) și M. Safjan,
judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Ordonanță

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 110 TFUE.

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Anghel, pe de o parte, și Direcția
Generală a Finanțelor Publice Bacău și Administrația Finanțelor Publice Bacău, pe de altă parte, cu
privire la refuzul de a acorda reclamantului din acțiunea principală rambursarea unei taxe de mediu
pe care a trebuit să o achite la momentul înmatriculării unui autovehicul.

3        Taxa de mediu în litigiu în acțiunea principală a fost introdusă prin Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (denumită în
continuare „OUG nr. 50/2008”), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 și care impune, la articolul 3,
o taxă pe poluare pentru „autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3, astfel cum sunt acestea
definite în [reglementările privind omologarea de tip]”.
4        Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa
pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000
cm3 și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii
Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe
poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008.

5        Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008 a fost ulterior abrogată prin Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008
pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această nouă ordonanță prevăzând că
autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000 cmc,
precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima
dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31
decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru
autovehicule stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008.

6        Reclamantul din acțiunea principală a solicitat Administrației Finanțelor Publice Bacău rambursarea
taxei pe poluare pe care a trebuit să o achite la 20 iulie 2009, pentru motivul că aceasta era contrară
articolului 110 TFUE. Ca urmare a respingerii cererii sale, reclamantul a formulat o acțiune la
Tribunalul Bacău, care a fost admisă în parte. În consecință, Direcția Generală a Finanțelor Publice
Bacău a declarat recurs împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.

7        În aceste condiții, Curtea de Apel Bacău a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții
următoarele întrebări preliminare:

„1)      Dacă articolul 110 primul paragraf TFUE […], în temeiul căruia niciun stat membru nu
aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai
mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, se opune
instituirii unei taxe de poluare pentru autovehicule, taxă impusă cu ocazia primei înmatriculări
pe teritoriul unui stat membru, prezentând caracteristicile instituite prin OUG nr. 50/2008, taxă
ce poate reprezenta un impozit intern asupra bunurilor provenind din alte state membre, având
în vedere că taxa nu se percepe cu ocazia reînmatriculării unui autovehicul în România,
autovehicul care prezintă aceleași caracteristici cu un autovehicul second hand importat.

2)      Dacă articolul 110 al doilea paragraf TFUE […], în temeiul căruia niciun stat membru nu
aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de natură să
protejeze indirect alte sectoare de producție, se opune instituirii unei taxe de poluare pentru
autovehicule, taxă impusă cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul unui stat membru,
prezentând caracteristicile instituite prin [OUG nr. 50/2008], având în vedere că prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 este exceptată de la plata taxei de poluare
categoria de autoturisme care corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse
în România.”

 Cu privire la admisibilitatea cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare

8        Potrivit unei jurisprudențe constante, procedura instituită prin articolul 267 TFUE este un
instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale, cu ajutorul căruia Curtea furnizează
acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru
soluționarea litigiului cu care sunt sesizate (a se vedea în special Hotărârea din 16 iulie 1992,
Meilicke, C-83/91, Rec., p. I-4871, punctul 22, Hotărârea din 5 februarie 2004, Schneider,
 C-380/01, Rec., p. I-1389, punctul 20, și Hotărârea din 24 martie 2009, Danske Slagterier, C-445/06,
Rep., p. I-2119, punctul 65).

9        Necesitatea de a ajunge la o interpretare a dreptului Uniunii care să fie utilă instanței naționale
impune definirea de către aceasta din urmă a cadrului factual și normativ în care se încadrează
întrebările adresate sau cel puțin explicarea ipotezelor de fapt pe care se întemeiază aceste întrebări
(a se vedea în special Hotărârea din 26 ianuarie 1993, Telemarsicabruzzo și alții, C-320/90-
C-322/90, Rec., p. I-393, punctul 6, precum și Ordonanța din 17 septembrie 2009, Canon, C-181/09,
punctul 8).

10      Astfel, este indispensabil ca instanța națională să explice, chiar în decizia de trimitere, cadrul
factual și normativ din acțiunea principală. În această privință, trebuie amintit că informațiile
cuprinse în deciziile de trimitere sunt destinate nu numai să permită Curții să dea răspunsuri utile, ci
și să ofere guvernelor statelor membre, precum și celorlalte persoane interesate posibilitatea de a
prezenta observații, conform articolului 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Revine
acesteia din urmă obligația de a veghea ca această posibilitate să fie asigurată, ținând cont de faptul
că, în temeiul acestei dispoziții, numai deciziile de trimitere sunt notificate persoanelor interesate (a
se vedea Ordonanța Canon, citată anterior, punctele 10 și 11 și jurisprudența citată).

11      În speță, Curtea de Apel Bacău a descris, în decizia de trimitere, cadrul normativ al acțiunii
principale și a prezentat argumentele juridice care au determinat-o să reflecteze asupra interpretării
dreptului Uniunii. În schimb, respectiva decizie nu conține, cu excepția unei mențiuni cu privire la
data la care a fost achitată taxa în litigiu în acțiunea principală, nicio descriere, fie și succintă, a
cadrului factual al respectivei acțiuni. Curții nu i s-a oferit astfel posibilitatea nici să se asigure că
ipoteza de fapt pe care se întemeiază întrebările preliminare intră în mod efectiv în sfera de aplicare
a dispoziției dreptului Uniunii a cărei interpretare se solicită, nici, mai general, să răspundă în mod
util și fiabil la întrebările adresate. În consecință, cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare
nu îndeplinește cerințele amintite la punctele 9 și 10 din prezenta ordonanță.

12      Prin urmare, trebuie constatat, în temeiul articolului 92 alineatul (1) și al articolului 103 alineatul
(1) din Regulamentul de procedură al Curții, că prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri
preliminare este în mod vădit inadmisibilă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

13      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit
la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de
judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) dispune:

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău prin
decizia din 1 septembrie 2010 este în mod vădit inadmisibilă.

Semnături