ORDONANȚA CURȚII (Camera a noua)

15 noiembrie 2012(*)

„Trimitere preliminară – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Validitatea unei

reglementări naționale prin care sunt impuse reduceri salariale mai multor categorii de funcționari
publici – Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii – Necompetență vădită a Curții”

În cauza C-369/12,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea
de Apel Brașov (România) prin decizia din 27 iunie 2012, primită de Curte la 2 august 2012, în
procedura

Corpul Național al Polițiștilor – Biroul Executiv Central

împotriva

Ministerului Administrației și Internelor,

Inspectoratului General al Poliției Române,

Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov,

CURTEA (Camera a noua),

compusă din domnul J. Malenovský, președinte de cameră, domnul U. Lõhmus (raportor) și doamna
A. Prechal, judecători,

avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Ordonanță

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 17 alineatul (1), a articolului 20, a
articolului 21 alineatul (1) și a articolului 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Corpul Național al Polițiștilor – Biroul
Executiv Central (denumit în continuare „Corpul Național al Polițiștilor”), acționând în calitate de
reprezentant al domnului Chițea și al altor persoane, pe de o parte, și Ministerul Administrației și
Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, precum și Inspectoratul de Poliție al Județului
Brașov (România), pe de altă parte, cu privire la diminuarea remunerației membrilor Corpului
Național al Polițiștilor – polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov.
  Cadrul juridic român

3        Articolul 1 alineatul (1) din Legea nr. 118/2010 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în
vederea restabilirii echilibrului bugetar, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 78 din 30 august 2010 (denumită în continuare „Legea nr. 118/2010”), prevede:

„Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri,

indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută […] se diminuează
cu 25 %.”

4        Din decizia de trimitere rezultă că această diminuare a fost aplicată în perioada cuprinsă între 3 iulie
și 31 decembrie 2010.

5        Legea nr. 285/2010 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din
fonduri publice a prevăzut, începând cu 1 ianuarie 2011, o majorare cu 15 % a remunerațiilor
diminuate anterior.

 Litigiul principal și întrebările preliminare

6        Corpul Național al Polițiștilor, acționând în calitate de reprezentant al domnului Chițea și al altor

persoane, polițiști care sunt funcționari cu statut special, a sesizat instanța de trimitere, ca instanță de
recurs, solicitând constatarea dreptului acestora din urmă la plata salariilor nediminuate și obligarea
pârâtelor din litigiul principal la plata, pe de o parte, a diferenței dintre salariile cuvenite potrivit
raporturilor de serviciu în lunile iulie-decembrie 2010 și salariile plătite efectiv, respectiv la plata
unei sume corespunzătoare cotei de 25 % reținute din salarii în această perioadă, actualizată cu
indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective a sumei și, pe de altă parte, a
salariilor integrale pe care consideră că au dreptul să le primească în viitor.

7        Principalele argumente ale părților din litigiul principal se referă la dispozițiile Legii nr. 118/2010 și
la modul în care acestea ar trebui interpretate în raport cu dreptul de proprietate, precum și cu
principiile egalității în drepturi a persoanelor și nediscriminării, enunțate la articolul 17 alineatul (1),
la articolul 20 și, respectiv, la articolul 21 alineatul (1) din cartă.

8        Corpul Național al Polițiștilor susține că reducerea salariilor este vădit discriminatorie în măsura în
care privește numai salariații care sunt plătiți din fonduri publice, iar nu și angajații societăților
comerciale cu capital de stat subvenționate de la bugetul de stat.

9        Pârâtele din litigiul principal consideră că Legea nr. 118/2010, în măsura în care prevede reducerea
veniturilor salariale, se aplică în mod nediscriminatoriu, apreciind totodată că problemele invocate
în cadrul acțiunii inițiate de Corpul Național al Polițiștilor nu privesc aspecte care pot face obiectul
unei cereri asupra căreia Curtea este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar.

10      Instanța de trimitere consideră însă că îi este necesară interpretarea de către Curte a articolelor din
cartă menționate în vederea pronunțării hotărârii în cauza cu care este sesizată.

11      În aceste condiții, Curtea de apel Brașov a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții
următoarele întrebări preliminare:
 „1)      Dispozițiile articolului 51 alineatul (1) a doua teză, în referire la articolul 20 din [cartă],
trebuie interpretate în sensul că angajații plătiți din fonduri publice sunt egali în drepturi cu cei
ai societăților comerciale cu capital de stat sau subvenționate de la bugetul de stat?

2)      Dispozițiile articolului 51 alineatul (1) a doua teză, în referire la articolul 21 alineatul (1) din
[cartă], trebuie interpretate în sensul că se opun discriminării dintre angajații plătiți din fonduri
publice și cei ai societăților comerciale cu capital de stat sau subvenționate de la bugetul de
stat?

3)      Sintagma «bunurile sale» (n.n. – ale cetățeanului) prevăzută de articolul 17 alineatul (1) a doua
teză din [cartă] trebuie interpretată în sensul că acestea includ și drepturile salariale?

4)      Sintagma «cauză de utilitate publică» prevăzută de articolul 17 alineatul (1) a doua teză din
[cartă] trebuie interpretată în sensul de «criză economică»?

5)      Sintagma «folosința bunurilor în limitele impuse de interesul general», prevăzută de articolul

17 alineatul (1) a treia teză din [cartă], trebuie interpretată în sensul de «reducere cu 25 % a
salariilor personalului bugetar»?

6)      Dacă Statul Român reduce cu 25 % salariile angajaților plătiți din fonduri publice, invocând
criza economică și necesitatea reechilibrării bugetului de stat, în conformitate cu articolul 17
alineatul (1) a doua teză din [cartă], trebuie interpretat în sensul că ulterior este obligat la plată,
față de acești angajați, a unei despăgubiri juste, acordate în timp util, pentru pierderea
suferită?”

 Cu privire la competența Curții

12      În temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când este în
mod vădit necompetentă să judece o cerere de decizie preliminară, aceasta poate oricând, după
ascultarea avocatului general, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

13      Prin intermediul întrebărilor preliminare adresate, instanța de trimitere solicită, în esență, Curții să
interpreteze articolul 17 alineatul (1), articolul 20, articolul 21 alineatul (1) și articolul 51 alineatul
(1) din cartă pentru a putea decide dacă măsura legislativă națională care prevede reducerea cu 25 %
a veniturilor salariale ale personalului bugetar este compatibilă cu aceste dispoziții.

14      În această privință, Curtea a avut deja ocazia să amintească, la punctul 15 din Ordonanța din 14
decembrie 2011, Corpul Național al Polițiștilor (C-434/11), la punctul 14 din Ordonanța din 14
decembrie 2011, Cozman (C-462/11), precum și, respectiv, la punctul 12 din Ordonanța din 10 mai
2012, Corpul Național al Polițiștilor (C-134/12), că, potrivit articolului 51 alineatul (1) din cartă,
dispozițiile sale se adresează „statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul
Uniunii”.

15      Or, precum deciziile de trimitere adresate Curții în cauzele care au determinat pronunțarea celor trei
ordonanțe menționate la punctul precedent, prezenta decizie de trimitere nu conține niciun element
concret care să permită să se considere că Legea nr. 118/2010 urmărește să pună în aplicare dreptul
Uniunii. Competența Curții de a răspunde la întrebările adresate de instanța de trimitere nu este,
așadar, demonstrată.

16      În aceste condiții, trebuie să se constate că Curtea este în mod vădit necompetentă să judece cererea
de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Brașov.
  Cu privire la cheltuielile de judecată

17      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la
instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este în mod vădit necompetentă să judece cererea de
decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Brașov (România) prin decizia din 27 iunie
2012.

Semnături